ŞOCUL TRAUMATIC

- PROIECT -
 CUPRINS

1. Definiţie ………………………………………………………………… 2
2. Etiologie ………………………………………………………………… 2
3. Simptomatologie ……………………………………………………….. 3
4. Diagnostic pozitiv ……………………………………………………… 3
5. Evoluţie …………………………………………………………………. 4
6. Tratament ……………………………….……………………………… 5
7. Plan de îngrijire ………………………………………………………… 7
8. Concluzii …………………………………………………………………11
9. Bibliografie …………………………………………………………….. 12

1
1. Definiţie

Şocul - este o gravă tulburare (o reacţie complexă) a întregului organism apărută la

acţiunea unui agent cu evoluţie acută şi fazică manifestată hemodinamic şi metabolic.
Axul patogenic al şocului este suferinţa de O2 la nivelul ţesuturilor (hipoxia tisulară).
Factorii principali cauzatori stării de şoc este socul prin insuficienţa cardio-respiratorie
acută, hemoragiile, traumatismele, arsurile, electrocutarea, deshidratările masive, infarctul
miocardit acut, tamponada cardiacă, embolia pulmonară masivă, septicemiile şi unele cauze
neuroendocrine.
SOCUL TRAUMATIC - Se deosebeşte de socul hemoragic prin faptul că nu este însoţit
(în mod obligatoriu) de o pierdere de masă sanguină. 
Variantele socului traumatic:
a) şocul de strivire;
b) operator şi anestezic;
c) prin suflu;
d) de garou.

a) Şocul de strivire - este întâlnit în urma cataclismelor naturale. Sindromul apare în

urma compresiunilor (strivirilor) prelungite cu distrugerea masei musculare. După înlăturarea
forţei de compresiune se instalează un edem voluminos şi în 24 ore apare socul hipovolemic.
În urină apar cilindri de hemoglobină liberă, bolnavul devine palid-cianotic, prezintă
transpiraţii profunde. Sondajul vezical indică o urină de culoare brun-închisă, factorul
evolutiv agravant al sindromului. Diureza scade progresiv, manifestările digestive sunt
dominate de vărsături.
b) Şocul operator şi anestezic. Pentru prevenirea unor astfel de şocuri se impune o
evaluare completă şi corectă preoperatorie a funcţiilor: pulmonare si renale, cardiovasculare,
hepatice. Este absolut necesar să fie cunoscut mecanismul de acţiune şi efectele adverse a
substanţelor folosite în anestezie (locală, regională sau generală).
c) Socul prin suflu este rezultatul acţiunii asupra corpului omenesc a unei mase de aer cu
viteze foarte mari, care produce o acţiune de compresiune şi decompresiune cu maximă
putere. Se pot produce: leziuni pulmonare, abdominale, de tip nervos (come).
d) Socul de garou: ori de cate ori se impune aplicarea unui garou în scop hemostatic,
este necesar să se noteze exact ora şi minutele când a fost aplicat pentru a nu declanşa starea
de şoc

2
2. Etiologie

I. MECANISMELE INSTALĂRII STĂRII DE ŞOC

Este unanim acceptat, că în patogeneza şocului primar se afectează macrocirculaţia,
urmată de dereglarea microcirculaţiei. Reacţia imuno-inflamatorie, dereglările metabolice,
hormonale sunt secundare. Agenţii agresori şocogeni, de origine foarte diversă, se
caracterizează prin acţiune deosebit de intensă sau cu expoziţie prea îndelungată şi sunt în
relaţie directă cu gradul leziunii primare şi reacţiei de răspuns a organismului.
Atunci când reacţia organismului include mecanisme de compensare, ce contribuie la
revenirea la homeostazie, procesul este reversibil, adică, organismul se adaptează condiţiilor,
iar agenţii agresori, în acest caz, nu poartă caracter şocogen.
Starea de şoc se instalează atunci când mecanismele de compensare nu lichidează
tulburările homeostazice sau poartă un caracter hiperergic cu reflecţiuni de agravare a
efectelor leziunii primare din organism care declanşează un proces generalizat de leziune
celulară (aşa-numitul sindrom de leziune secundară organo-celulară). Sindromul de leziune
secundară organo-celulară stă la baza instaurării sindromului de disfuncţie poliorganică

3. Simptomatologie

CLASIFICARE ETIOPATOGENICĂ A STĂRILOR DE ŞOC:

1) Insuficienta circulatorie periferică (vasogenă)

a). Hipovolemic - şocul hipodinamic provocat de: pierderi de sânge, pierderi de
plasmă (arsuri), pierderi hidroelectrolitice (ocluzii, peritonite), cauze mixte
(traumatisme, operaţii); 
b). Normovolemic (socul normo şi hiperdinamic) – neurogen, anafilactic,
insuficienţa endocrină acută;

3
 2) Insuficienta circulatorie centrală (cardiogenă) - infarctul miocardic acut, aritmia gravă
cardiacă, embolia pulmonară, tamponada cardiacă (traumatisme toracice sau plăgi, chirurgie
cardiacă).

Simptomele şocului sunt următoarele:

- tegumente palide, reci, umede
- puls slab perceptibil, accelerat
- respiraţie rapidă, superficială
- hipotensiune arterială
- sete, greţuri, vărsături
- confuzie, anxietate
- ameţeala, leşin, pierderea conştienţei

4. Diagnostic pozitiv

- eroarea cea mai mare în timpul socului este neînţelegerea evoluţiei sale fazice, stadiale
de şoc compensat (manifest clinic) şi şoc decompensat (necunoaşterea şi nerecunoaşterea
mecanismelor fizio-patologice care duc la decompensare, lipsa de măsuri terapeutice precoce
şi energice în faza compensată (manifestă clinic) - constituie greşeli grave;
-o alta confuzie este aceea dintre şoc şi colaps (insuficienta circulatorie acută cu
prăbuşire TA);
- colapsul poate apărea in cursul evoluţiei şocului (semn de evoluţie spre agravare);
- şocul poate evolua spre vindecare fără a trece prin faza de colaps dacă măsurile
terapeutice prompte şi eficace sunt aplicate încă din faza compensată

5. Evoluţie

Întrucât la evoluţia stărilor de şoc dereglările cardiovasculare au un loc central, au fost

identificate 3 forme fundamentale de evoluţie: stările de colaps, stările de şoc hiperdinamic şi
stările de şoc hipodinamic
Stările de colaps sunt, în prezent, incluse în categoria stărilor de şoc, deoarece constituie
forme de prăbuşire acută ale funcţiilor circulatorii, sau chiar stopul cardiac, fapt ce induce
hipoperfuzia organelor vitale, în special creier, cord, care poate genera leziune celular-
organică. Pentru stările de colaps este caracteristică insuficienţa mecanismelor de compensare

4
hemodinamică. La baza mecanismelor de iniţiere a stărilor de colaps sunt dereglările grave ale
pre- şi postsarcinii cardiace ori disfuncţia severă a pompei cardiace.
Conform modificărilor la nivelul sectorului de macrocirculaţie şi microcirculaţie stările
de şoc sunt divizate în şoc hiperdinamic şi şoc hipodinamic.
Şocul hiperdinamic constituie o formă de şoc cu valori supranormale (+10-30%) ale
debitului cardiac, însă cu semne certe de vasodilataţie periferică, care contribuie la instaurarea
unei hipotensiuni arteriale. Hipotensiunea arterială determină o presiune diastolică scăzută cu
presiune de puls (diferenţială) mare.

6. Tratament

Înainte de a fi apelat serviciul de urgenţă se vor aplica următoarele măsuri:

- dacă victima nu are semne de lezare a capului, gatului, coloanei vertebrale, piciorului
sau respiraţie forţată, ea se plasează în poziţia "soc" (în decubit dorsal cu extremitatea cefalică
plasată mai jos, cu picioarele ridicate deasupra planului corpului cu 30 cm sau mai mult; dacă
exista o leziune traumatică la nivelul capului, gâtului sau toracelui, capul va fi menţinut în
acelaşi plan cu restul corpului; dacă accidentatul vomită, i se aşează capul pe o parte, pentru a
preveni aspiraţia lichidelor de vărsătură; mobilizarea gâtului (rotirea lui laterală) se face cu
grijă, deoarece pot exista leziuni ale coloanei cervicale;
- se vor verifica cu atenţie prezenta sângerărilor sau a fracturilor a osoase;
- este esenţială excluderea unei fracturi de coloana cervicală; în cazul prezentei acesteia
se impune imobilizare (cu guler daca este disponibil);
- încălzirea bolnavului în cazul în care temperatura ambiantă este scăzută; dacă în
încăpere este rece, accidentatul va fi aşezat pe o pătură şi va fi învelit cu un cearceaf sau o
pătura; dacă este cald se va încerca să se scadă temperatura ambiantă;
- pulsul va fi verificat la fiecare 5 minute;
- se va discuta cu persoana aflata în şoc, pentru a o linişti, a-i scădea anxietatea.
Principalul obiectiv al terapiei socului hipovolemic este corectarea stării de hipoperfuzie
printr-o refacere agresivă a volumului circulant. Totuşi, în formele severe (hemoragie masivă)
se impune o resuscitare iniţială care, ca orice resuscitare, presupune de la început asigurarea
libertăţii aeriene şi a unei ventilaţii eficiente. De asemenea, formele severe impun aplicarea cu
prioritate a măsurilor terapeutice etiologice, de realizare a hemostazei. Ca şi în alte domenii
ale terapiei intensive, silirea diagnosticului etiologic şi al formei de şoc trebuie să asocieze şi
nu să preceadă aplicarea tratamentului.

5
 În cadrul serviciului de urgenţă:
1. Ventilaţia şi oxigenarea
Majoritatea pacienţilor în şoc necesită intubaţie traheală şi suport ventilator mecanic
chiar dacă nu prezintă insuficienţă respiratorie. Aceasta permite corectarea rapidă a
hipoxemiei tisulare prin administrare de oxigen 100%. Oxigenoterapia pe masca facială sau
alte dispozitive nu asigura furnizarea unei fracţii de O2 în inspiraţie.
Un alt avantaj derivă din punerea în repaus a muşchilor respiraţiei. S-a demonstrat că în
cursul şocului muşchii respiraţiei necesită pentru irigaţie un procent disproporţionat de mare
din debitul cardiac. Ventilaţia mecanică permite redistribuirea fluxului sanguin cu o mai bună
irigatie in periferie.
2. Resuscitarea circulatorie
Pentru combaterea hipoperfuziei se impune administrarea de lichide pe două sau mai
multe căi venoase.

6
 STUDIU DE CAZ

Prezentarea cazului
I. Culegerea datelor:
Numele şi prenumele: Bocşe Rodica
Vârsta: 70 ani
Sex: feminin \ văduvă
Domiciliu: Ştei
Ocupaţie: pensionară
Religie: creştin-ortodoxă
Condiţii de viaţă: locuieşte singură într-o casă cu 2 camere; în condiţii salubre. Are 2 copii,
căsătoriţi, care o vizitează regulat.
Elemente fizice: RH – pozitiv \ Grupa sanguină – B III
II. Examenul clinic general
Starea generală : alterată
Greutate: 69 kg
Talie : 151 cm
Starea de conştienţă: suprimată
Tegumente si mucoase: palide, uscate şi reci
Ţesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
III. Motivele internării: - politraumatism- hipotensiune arterială - multiple echimoze şi
escoriaţii.
Anamneza: - menarha 13 ani; două naşteri la termen; menopauza la 50 ani; apendicectomie la
15 ani; litiază renală dreaptă
Istoricul bolii: Pacientă în vârstă de 70 de ani, victimă a unui accident rutier se internează de
urgenţă pentru tratament de specialitate. Pacientă lovită de un autovehicul, în calitate de
pieton.
Diagnostic medical la internare: Şoc hipovolemic hemoragic

7
 7. PLAN DE ÎNGRIJIRE

Nr. Nevoia Diagnostic de Îngrijire

crt.
Obiective Evaluare
fundamentală nursing Proprie Delegată
0 1 2 3 4 5 6
1. Nevoia de a - dispnee cu - Pacienta să Asistenta: - efectuarea Respiraţia este
tahipnee(23R/mi corespunzătoare
respira şi a nut)
prezinte respiraţia - învăţarea pacienta cum să facă oxigenoterapiei
vârstei :19 R/minut
avea o bună - tahicardie şi circulaţia exerciţii de respiraţie - supravegherea Pacienta nu mai
circulaţie - puls filiform, este agitatăT.A.
corespunzător - măsurarea T.A. şi a pulsului pacientei
frecvent revine aproape de
100 bătăi/minut vârstei şi - asigurarea unui climat de încredere - efectuarea de limitele normale :
- T.A 100/60 110/70mmHg.
afecţiunii pe pacientei transfuzii de
mmHg - în urma
8

- alterarea durata spitalizării sânge intervenţiilor,

echilibrului volemia pacientei
volemic s-a îmbunătăţit
2. Nevoia de a - disconfort, Pacienta să - am asigurat repaus la pat-am - administrarea de Pacienta susţine că
asigurat condiţii optime în salon:
evita pericolele durere; prezinte o stare
temp. 22ºC, aer curat, fără curenţi de
antispastice şi durerea a scăzut în
- stare depresivă; de bine fizic aer şi zgomot, bine luminat-am antialgice intensitate.
educat pacienta să descrie corect
- prezenţa
durerea, localizare, iradiere-am
şocului. pregătit pacienta pentru explorări
radiologice.

8
 0 1 2 3 4 5 6
3. Nevoia de a se Restricţia mişcării - imobilizare Asistenta: - administrarea - Pacienta prezintă
impusă de pasivă şi apoi - pacienta să aibă o postură medicaţiei treziri frecvente
mişca şi de a conduita pasivă. adecvată; antialgice şi datorate durerii.
terapeutică - schimbarea poziţiei pacientei la antispastice - Pacientul să fie
avea o bună fiecare 3 ore pentru a evita prescrisă de liniştit, să aibă
postură escarele de decubit medic şi coloraţie normală a
observarea tegumentelor şi
efectului mucoaselor şi să se
medicaţiei trezească din
asupra anestezie liniştit şi
organismului. calm.
4. Nevoia de a - eliminări - pacienta să - administrarea unui regim bogat - recoltarea de - în urma
inadecvate prezinte eliminări în lichide: supe, compoturi, ceaiuri sânge în vederea intervenţiilor,
9

elimina cantitativ şi fiziologice în diuretice; analizelor tulburările urinare

calitativ limite normale - educarea pacientei în vederea medicale cerute s-au diminuat, dar
unui regim hiposodat, de medic; nu au dispărut;
hipoprotidic, normoglucidic; - administrarea - pacienta a înţeles
- observarea şi notarea zilnică a perfuziilor litice importanţa
diurezei. respectării regimului
alimentar

9
 5. Nevoia de - insomnie din cauza - calmarea Asistenta medicală: Asistenta: - în urma
durerilor; durerii; - asigură confortul pacientului prin - administrarea intervenţiilor,
a - stare depresivă - pacienta să atenuarea durerii; medicaţiei pacienta are un
dormi şi de cauzată de anxietate; aibă un somn - urmăreşte ritmul perfuziei şi antialgice somn odihnitor
a se odihni - anticiparea liniştit. verifică poziţia acului branulei în prescrisă de
evenimentelor venă; medic şi
negative. - asigură un mediu de calm si observarea
siguranţă, salon liniştit şi foarte bine efectului
aerisit; medicaţiei asupra
organismului.
6. Nevoia de - comunicare deficitară - Diminuarea Asistenta medicală: - după intervenţia
10

cu echipa medicală anxietăţii. - urmăreşte funcţiile vitale - măsurarea cu chirurgicală, şi

a datorată incoerenţei şi - Reeducarea (măsurarea TA, a pulsului, mare atenţie a după trezirea din
comunica prăbuşirii funcţiilor limbajului observarea şi măsurarea respiraţiei); diurezei; anestezic,
vitale folosind - urmăreşte funcţiile vegetative - recunoaşterea capacitatea de
- dezorientare în timp metode ale pacientului: diureza şi scaunul cât mai precoce a comunicare a
şi spaţiu; ajutătoare de - urmăreşte dacă prima micţiune apariţiei pacientei s-a
- anxietate exprimare; apare în primele 6-8 ore de la tromboflebitei; îmbunătăţit pentru
- Asigurarea intervenţia chirurgicală; anumite situaţii.
suportului - până la ridicarea din pat deserveşte
moral şi pacientul cu urinarul la pat;
stabilirea unei - urmăreşte aspectul şi cantitatea de
legături cu urină emisă în 24 ore.
familia.

10
 8. CONCLUZII

În cazul pacientei prezentate în cazul de mai sus, efortul conjugat al medicului şi al

asistenţilor medicali, priviţi ca o echipă, au dus la stabilizarea pacientei, a funcţiilor vitale
acesteia, precum şi la o ameliorare a stării generale a pacientei pe parcursul şederii în cadrul
spitalicesc.
Bolile cu debut acut, aşa cum pot fi definite accidentele auto (care necesita spitalizare, în
special), cresc teama de moarte în interiorul individului, distrugând crezul acestuia de
persoană indestructibilă şi evident, stăpână pe propriul destin.
Dacă boala are evoluţie favorabilă, stresul şi anxietatea se mai diminuează la ieşirea din
spital, însă în cazul în care boala are o evoluţie mai puţin bună, stresul posttraumatic cu toate
implicaţiile sale persistă. Poate fi dureros a se vorbi despre un eveniment traumatic, dar este
important să se recunoască nevoia de ajutor, un ajutor care poate fi dat cu atât mai mult un
specialist.

12
 9. BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Costea Chirurgie, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005

2. Ispas Alexandru Teodor Anatomia şi fiziologia omului cu aplicaţii practice, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
3. Mózes Carol Tehnica îngrijirii bolnavului, Ediţia a-VIII-a,
Ed. Medicală, Bucureşti, 2007.
4. Lucreţia Titirca Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală Românească
5. Lucreţia Titirca Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală românească
6. Lucreţia Titirca Urgenţele medico-chirurgicale – Sinteze,
Editura Medicală, Bucureşti, 2011.

13