MINISTERUL EDUCATIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

”CENTRUL DE STUDII EUROPEAN FĂLTICENI”
JUDEȚUL SUCEAVA

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE A ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTLICEAL, NIVEL V

Calificarea profesională:asistent medical generalist

PROF. ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:

AST. FILIP LILIANA FILOTEANU ELENA

-2021-

1
 TEMA:

ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU
ȘOC SEPTIC ÎN
A.T.I

2
 MOTTO

„Sănătatea e comoara cea mai prețioasă și cea mai ușor de pierdut;

totuși cel mai prost păzită”.

Guillaume Victor Emile Augier

CUPRINS

3
ARGUMENT………………………………………………………………..…….............. pag 4

CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE FIZIOPATOLOGIE ……...…………...…….…...................................... pag 6

CAPITOLUL II
PREZENTAREA GENERALĂ A AFECȚIUNII: ȘOCUL SEPTIC
 Definiţie……………………………………………………………………………. pag 11
 Clasificare………………………………………………………………………….. pag 11
 Etiologie…………………………………………………………………………..... pag 13
 Simptomatologie………………………………………………………………….... pag 14
 Diagnostic………………………………………………………………..……….... pag 16
 Evoluție și prognostic……………………………………………………………… pag 18
 Tratament…………………………………………………………….………….…. pag 20
 Complicații……………………………………...………………………………..… pag 28

CAPITOLUL III
ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI AFLAT ÎN ȘOC SEPTIC
a. Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientului aflat în șoc
sepic............................................................................................................................... pag 29
b. Tehnici medicale folosite în tratarea pacientului aflate în șoc septic

1.Tehnica recoltării sângelui venos cu trusa vacutainer în vederea realizării hemoculturii...pag 33

2. Administrarea antibioticelor pe cale parenterală ………………………...........................pag 38
3. Administrarea oxigenului………………………………………………………...............pag 40
c. Cercetare statistică(indicatori statistici privind prevalența și mortalitatea).....................pag 45

CAPITOLUL IV
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNEI PACIENTE AFLATE ÎN ȘOC SEPTIC .......pag 47
a. Culegerea datelor-interviu.......................................................................................... pag 51
b. Identificarea nevoilor fundamentale afectate - enunțarea problemelor de dependență
la pacienta cu șoc septic.............................................................................................pag 53
c. Plan de îngrijire...........................................................................................................pag 56
d. ANEXE…………………………………………………………………….…......... pag 60

CAPITOLUL V
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA PACIENTA CU ȘOC SEPTIC…………….. pag 65
CONCLUZII..........................................................................................................................pag 67
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….……. pag 68

4
 ARGUMENT

Am ales această temă: ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ȘOC SEPTIC ÎN A.T.I. din

dorința mea de a aduce la cunoștiință cât de critică poate fi această situație mai ales dacă este
nedepistată la timp, se poate ajunge până la decesul pacientului.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un
pacient aflat în șoc septic. Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu șoc septic și de care
trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: aparitia
hipotensiunii (scăderea tensiunii arteriale va conduce la scăderea perfuziei sangvine a organelor
vitale) și a disfuncției multiple de organ. Dacă nu este combătut la timp, sepsisul va evolua către
șoc septic și ulterior către moartea pacientului. .Din lipsa educației medicale, șocul septic la
vârstnici se întâlnește mai frecvent datorită comorbidităților și îngrijirilor precare.
Sepsisul poate fi prevenit, reducand astfel mobiditatea si mortalitatea. Foarte multe
cazuri de sepsis apar ca urmare a unor complicatii nosocomiale (infectii aparute ca urmare a
manevrelor medicale); de aceea se impune reducerea manevrelor cu risc septic (cateterizari,
proceduri chirurgicale invazive). Se recomanda folosirea rationala a antibioticelor pentru a
impiedica aparitia de tulpini rezistente
În același timp vreau să subliniez importanța pe care o are asistenta medicală în
îngrijirile pe care trebuie să le acorde pacienților aflați în șoc septic.
Asistentele medicale trebuie să desfășoare și să îndeplinească atribuțiile privitoare la
promovarea și menținerea sănătății, precum și prevenirea îmbolnăvirilor. Nursingul include de
asemenea planificarea și aplicarea îngrijirii pe parcursul bolii și recuperării, ține cont și de
aspectele fizice, mentale și sociale ale vieții, în măsura în care afectează sănătatea, boala și
incapacitatea.
Rolul esențial al asistentei medicale este acela de a ajuta persoana bolnavă să-si
recâștige/mențină sănătatea, sau să-l asiste în ultimele sale clipe prin îndeplinirea activităților pe
care le-ar fi făcut singur, dacă ar fi avut voința sau cunoștințele necesare.

5
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE FIZIOPATOLOGIE

FIZIOPATOLOGIA SEPSISULUI înseamnă reacția sistemică a organismului la

prezența agenților patogeni.

RĂSPUNSUL INFLAMATOR
Înseamnă o combinație de răspunsuri ale inflamației, ale imunității înnăscute și ale
imunității dobândite ca reacție la prezența agenților infecțioși în țesuturi în mod normal sterile.
Agentul patogen stimulează sistemul imun al gazdei prin diverse componente numite trigger,
acest lucru duce la activarea unor receptori specifici (Toll-like receptors) care mediază transmisia
intracelulară a semnalului și activarea celulelor.
Clasa receptorilor TLR sunt prima linie de apăarare împotriva agenților patogeni, inițiază
un răspuns imun și fac legătura între imunitatea înnăscută și cea dobândită. Sepsisul este
considerat ca un răspuns imun la infecție cu efecte sistemice dezavantajoase pentru gazdă.
Astfel, răspunsul organismului constă dintr-un răspuns celular (activarea macrofagelor,
monocitelor, limfocitelor, neutrofilelor, celulelor endoteliale) și un răspuns umoral. Efectul este
activarea sistemului imun, a sistemului complement și a coagulării.
Balanța homeostatică este profund alterată în sepsis. Hiperproducția de mediatori
proinflamatori, cu efecte autocrine și paracrine, duce la trecerea lor în circulație și generarea de
efecte sistemice. În șocul septic coexistă ambalarea exagerată a răspunsului imun și deficitul
răspunsului imun. De aceea, șocul septic este caracterizat ca disfuncție imună.

ALTERĂRILE MACROCIRCULAȚIEI

1. Rezistențele vasculare sistemice

Scăderea rezistențelor vasculare sistemice este prezentă constant și severă. Este generată de
vasodilatație produsă ca efect al mediatorilor proinflamatorii. Cel mai important rol este jucat de
oxidul nitric care acționează asupra celulelor musculare netede .

6
 Vasodilatația nu trebuie imaginată ca un fenomen difuz și egal în toate teritoriile vasculare, ci
ca o caracteristică generală, preponderentă. În sepsis hipoperfuzia tisulară este rezultatul
coexistenței neomogene a zonelor cu tonus vascular alterat.
2. Presiuni de umplere a cordului
Cel mai frecvent șocul septic are o componență de hipovolemie. Aceasta poate fi absolută
(scăderea volumului intravascular prin pierderi cutanate-febră, transpirații, văsături) sau relativă.
Componența de hipovolemie duce la scăderea volumelor și presiunilor de umplere a cordului, cu
efecte asupra debitului cardiac. Cel mai frecvent faza inițială a șocului septic îmbracă forma
șocului hipodinamic (debit cardiac scăzut). După corectarea hipovolemiei și deci, a volumelor și
presiunilor de umplere cardiacă, șocul septic îmbracă forma clasică a șocului hiperdinamic.
3. Debitul cardiac
În faza inițială, hipodermică debitul cardiac este scăzut. După corectarea hipovolemiei
debitul cardiac este normal sau crescut. Creșterea debitului cardiac se datorează scăderii
rezistenței vasculare periferice și are ca scop menținerea perfuziei tisulare. Această creștere se
face pe seama frecvenței (tahicardia este constant prezentă, cel mai frecvent cu valori mari în jur
de 140 bătăi/minut). Sepsisul se asociază cu o depresie miocardică, care implică atât funcția
sistolică, cât și funcția diastolică. În stadiile finale ale șocului septic funcția cardiacă se
deteriorează grav mimând șocul cardiogen.
4. Transportul de oxigen și consumul de oxigen
Transportul de oxigen este crescut pe seama creșterii debitului cardiac. Transportul de
oxigen este dependent și de oxigenarea sângelui arterial la nivel pulmonar și de nivelul
hemoglobinei.

Alterările microcirculației

1. Inflamația endotelială difuză

Alterările microcirculației sunt placa turnantă a modificărilor fiziopatologice în sepsis.
Activarea celulelor endoteliale ca parte a răspunsului imunologic înnăscut este prezentă nu
numai în focarul de inflamație, ci și difuz în organe aflate la distanță. Această stare se numește
inflamație endotelială difuză și este premiza disfuncției multiple de organe.

7
 2. Ocluziile microvasculare
Statusul procoagulant caracteristic sepsisului, generat de celulele endoteliale și activarea
sistemului coagulării, duce la apariția de trombi în microcirculație. Ocluziile vasculare prezente
local (în focarul inflamator) și la distanță (sistemic) duc la disfuncția multiplă de organe.
3. Alterările utilizării oxigenului
În ciuda creșterii transportului de oxigen, extracția de oxigen scade în șocul septic.
Saturația în sângele venos amestecat este crescută peste 70%, ceea ce denotă o scădere a
diferenței arterio-venoase a oxigenului. Nu numai extracția de oxigen este alterată, ci și utilizarea
tisulară a oxigenului prin alterarea funcției mitocondriale sub acțiunea mediatorilor inflamației.
4. Disfuncții multiple de organe
Mecanismele prin care sepsisul induce disfuncția multiplă de organe sunt numeroase:
inflamația endotelială difuză, alterările microcirculației și de utilizare a oxigenului, s.a.
 Disfuncția pulmonară Lezarea pulmonară acută și sindromul de detresă
respiratorie acută sunt prezente la două treimi din bolnavii cu sepsis.

8
 Disfuncția endotelială și infiltrarea leucocitară duc la extravazarea lichidului către
interstițiul pulmonar și către spațiile alveloare crescând apa pulmoanră extravascualră. Acesta
duce la colaps alveolar, creșterea șuntului intrapulmonar, hipoxemie, scăderea complianței și
volumelor pulmonare și creșterea travaliului respirator.
 Disfuncția hepatică
Disfuncția hepatică se caracteriziează prin creșteri moderate ale bilirubinei sanguine și
ale enzimelor de citoliză hepatică. Necesarul hepatic de oxigen este crescut datorită statusului
hipermetabolic, iar fluxul sanhuin splanhnic este frecvent insuficient pentru susținerea
necesarului metabolic, chiar în condițiile creșterii debitului cardiac. Disfuncția hepatică implică
și mecansime independente de fluxul sanguin.
 Disfuncția renală
Disfuncția renală apare precoce în sepsis și este rezultatul hipoperfuziei renale datorită
hipovolemiei relative și vasodilatației. Uzual această disfuncție renală poate fi ușor corectată prin
corecția volumului intravascular și a presiunii de perfuzie renală.
 Disfuncția hematologică
Coagularea intravasculară diseminată este frecventă în sepsis și se manifestă ca
hemoragii și tromboze, scăderea numărului de trombocite și a fibrinogenului și alterarea probelor
de coagulare.

9
  Disfuncția metabolică
Alterarea metabolismului carbohidraților se caracterizează prin tendința la hiperglicemie.
Aceasta este rezultatul creșterii producției de glucoză prin hormonii de stres (catecolamine,
cortizol), dar și al rezistenței periferice la insulină datorită disfuncției mitocondriale. Alterarea
metabolismului lipidic implică catabolismul lipidelor cu eliberarea de acizi grași liberi, care sunt
utilizați ca substrat energetic.
Deci, infecția inițiază un răspuns inflamator și imunologic, care are rolul de a proteja
individul și de a promova debarasarea de agentul patogen și vindecare. Când acest răspuns
depășește limitele locale și devine sistemic (sepsis), apare inflamația endotelială difuză și
alterările de utilizare a oxigenului, care sunt permisele disfuncției multiple de organe și pun în
pericol viața individului.

10
 CAPITOLUL II
PREZENTAREA GENERALĂ A AFECȚIUNII: ȘOCUL SEPTIC

DEFINIȚIE

Șocul septic este o formă de șoc distributiv. Șocul distributiv este o varietate de șoc
determinată de pierderea controlului vasomotor (tonusului vascular), în urma căruia apare o
vasodilatație arteriolară și venulară și o maldistribuție a fluxului sanguin (coexistența de zone
hipoperfuzate și zone hiperperfuzate).
Șocul septic reprezintă forma de șoc ce apare ca răspuns la o infecție. Răspunsul
inflamator la invazia microorganismelor este un proces continuu, ce poate merge progresiv spre
agravare. Sepsisul și sepsisul sever reprezintă principala cauză de mortalitate în terapiile
intensive mixte.
În ciuda progreselor remarcabile privind încadrarea nosologică, criteriile de diagnostic,
fiziopatologia şi tratamentul mortalitatea rămâne 20-40% din cazuri. Pe lângă faptul că eşecul
erapeutic este încă atât de frecvent, pacienţii cu sepsis sunt mari consumatori de resurse
economice în terapia intensivă, costurile de tratament a unui caz fiind dintre ele mai mari.

CLASIFICARE

1. CLASIFICAREA CLINICĂ
Sepsisul - reprezintă răspunsul inflamator sistemic (SIRS), un proces declanşat de
factori infecţioşi sau neinfecţioşi (pancreatită, ischemie, traumatism multiplu, şoc hemoragic,
leziuni de organ mediate imun, administrare exogenă de mediatori ai inflamaţiei) a tractului
genital care are loc în sarcină, naştere şi perioada de lăuzie (42 zile) manifestat clinic prin dureri
pelvine secreţii patologice şi subinvoluţia uterului după naştere sau într-o infecţie ginecologică
acută.

11
 Sepsisul grav (sever), se defineşte prin stare septică care duce la disfuncţii de organe şi
sisteme, cu semne dehipoperfuzie şi/sau hipotensiune (Hipoperfuzia se manifestă prin acidoză
lactică, oligurie, hipoxemie şi alterări ale cunoştinţei, iar hipotensiunea - prin presiunea arterială
sistolică sub 90 mm Hg sau printr-o scădere egală sau superioară cu 40 mm Hg de la tensiunea
normală) la pacientele cu complicaţii inflamatorii ginecologice şi obstetricale.
Şocul septic este definit prin sepsis grav asociat cu o hipotensiune rezistentă la o
expansiune volemică aparent bine condusă (în cazul bolnavelor sub tratament cu medicamente
inotrope sau vasoconstrictoare, deşi pot să nu mai prezinte hipotensiune, existenţa semnelor de
hipoperfuzie sau de disfuncţie organică le plasează în acelaşi cadru al şocului spetic) şi prezenţa
datelor clinice şi de laborator a insuficienţei de organ la pacientele cu complicaţii inflamatorii
ginecologice şi obstetricale.
Şocul septic favorabil este un şoc care răspunde la umplerea vasculară şi la medicaţia
vasoactivă.
• În stadiul compensat - (precoce reversibil hiperchinetic-cald), mecanismele homeostazice
acţionează în sensul menţinerii perfuziei organelor vitale. Presiunea arterială, diureza şi funcţia
cardiacă sunt „ normale” .
• În stadiul decompensat (tardiv reversibil hipochinetic-rece), circulaţia scade până la ischemie,
se elimină metaboliţii toxici şi diminuează mecanismele compensatorii.
Şocul septic refractar, ireversibil este un şoc care nu răspunde la măsurile terapeutice
întreprinse, deoarece mecanismele compensatorii sunt compromise, determinând evoluţia
progresivă a şocului către deces.

2. CLASIFICAREA DUPĂ TIPURI DE EVOLUŢIE CLINICĂ A ŞOCULUI SEPTIC

DUPĂ WEIL ŞI SCHUBIN:
• Tipul 1 (obişnuit, sever) - cu evoluţie brutală, scăderea debitului cardiac, a tensiunii arteriale,
creşterea presiunii venoase centrale, oligurie, acidoză;
• Tipul 2 A - cu vasodilataţie, tegumente calde, TA moderat scăzută, fără acidoză şi oligurie;
• Tipul 2 B - asemănător cu 2A, dar cu tegumente reci, cianotice şi prezenţa acidozei;
• Tipul 3 - în care la şocul septic se adaugă pierdere de fluid (peritonită, ocluzie intestinală, etc.)
• Tipul 4 - şoc refractar la tratament.
În concluzie șocul septic este o formă de șoc distibutiv ce apare ca răspuns la o infecție.

12
 Infecţia este o reacţie inflamatorie generată de pătrunderea microorganismelor într-un
ţesut care în mod normal este steril. Ea de cele mai multe ori este depistată tardive si este urmată
de:
 Sindromul de răspuns inflamator sistemic - SIRS (systemic inflammatory
response syndrome) – este un sindrom care se caracterizează prin prezenţa a cel
puţin două din următoarele criterii:
 Temperatura > 38C sau < 36C
 Frecvenţa cardiacă > 90 bătăi/minut
 Frecvenţa respiratorie > 20 respiraţii/minut sau PaCO2 < 32mmHg
 Leucograma >12.000/mm3 sau < 4000/mm3 sau >10% forme imature

 Sepsis – sindrom de răspuns inflamator sistemic determinat de o infecţie

 Sepsis sever – sepsis asociat cu disfuncţie de organ sau acidoză metabolică
 Şocul septic – sepsis asociat cu hipotensiune arterială persistentă în ciuda repleţiei
volemice.
 Sindromul de disfuncţie/ insuficienţă multiplă de organe - MODS (multiple organ
dysfunction syndrome) / MSOF (multiple system organ failure) – alterarea acută a
funcţiei mai multor organe.

ETIOLOGIE
Orice agent patogen poate fi implicat în geneza sepsisului: bacterii, fungi, micoplasme,
ricketsii şi virusuri. În practica clinică sepsisul este cel mai frecvent asociat unei infecţii
bacteriene.

13
 Bacteriile pot fi gram-pozitive (Streptococcus pneumoniae, Clostridium tetani,
Clostridium difficile, Staphylococcus aureus și Bacillus anthracis) sau gram-negative
(Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Neisseria gonorrhoeae, Vibrio cholerae,
Chlamydia trachomatis și Yersinia pestis), aerobe sau anaerobe. Fiecare localizare a unei infecţii
(infecţie respiratorie, urinară, meningeană etc.) are un spectru de germeni cauzali mai frecvent
întâlnit. De asemenea, flora implicată depinde de caracterul comunitar, asociat îngrijirilor
medicale sau nosocomial al infecţiei.
Sepsisul se constituie ca un raspuns al organismului in fata invaziei microbiene. Agentul
patogen (microbul) poate determina aparitia sepsisului, daca ajunge in sange, dar si prin
raspnadirea de toxine de la locul invaziei (prin intermediul toxinelor eliberate).
Sepsisul este o cauza foarte importanta de deces, mai ales in randul pacientilor spitalizati
pentru alte afectiuni medicale. O serie de boli, cum ar fi diabetul, leucemia, ciroza hepatica sau
arsurile, favorizeaza multiplicarea microorganismelor patogene in sange (bacteriemie) si
instalarea unui sepsis. Un organism slabit, cu un sistem imunitar deficitar, va favoriza
patrunderea microbilor in torentul sangvin si declansarea raspunsului inflamator generalizat =
sepsis.
Organismul gazda este capabil sa recunoasca anumite molecule-semnal de pe suprafata
microorganismelor infectante (de exemplu LPS = lipopolizaharidul = endotoxina) si astfel este
declansata cascada raspunsului inflamator sistemic, caracterizata prin interactiuni intre celulele
microbiene, leucocite, endoteliu vascular si mediatorii umorali

SIMPTOMATOLOGIE

Semnele clinice ale şocului septic sunt:

 Semnele generale ale şocului - tahicardie, tahipnee, hipotensiune arterială, alterarea

 statusului mental (encefalopatia septică), oligurie
 Alterarea echilibrului termic - febră sau hipotermie
 Semne ale vasodilataţiei periferice - extremităţi calde, amplitudine mare a undei de puls,
timp de umplere capilară normal, vene periferice pline.

14
 Pe lângă acestea sunt prezente semnele clinice specifice ale patologiei cauzale (peritonită,
meningită, pneumonie, infecţie de ţesuturi moi etc.).

Manifestările clinice ale şocului septic în funcție de gradul de severitate sunt prezente în
detaliate de mai jos:
Gradul I - stadiul compensat Gradul II- decompensat Gradul III – refractar
(precoce reversibil, (tardiv reversibil ( tardiv ireversibil)
hiperchinetic, hipochineticrece)
cald)
· febră (38 – 39ºC) · tº - 39-40ºC sau sub 36 ºC · tº subnormal
· hiperexcitabilitate · paliditate, cianoză, · cianoză,
· paliditate, cianoză acrocianoză · membre reci
· tahicardie · tahicardie pronunţată · tahicardie (cu 70-80% peste
· TA – normal, sau uşor 110b/min normă), apoi bradicardie,
crescută · tahipnee bradiaritmie
· pulsul plin · TA scăzută la 50% din · TA scăzută sau nu se
· tahipnee normal determină
· PVC – normală · pulsul slab · puls filiform
· diureza adecvată (>30 · PVC scăzută · tahipnee, sau bradipnee
ml/oră) · oligurie · anurie
· conştiinţa clară · obnubilare · sopor, comă
· hipercoagulare · hipocoagulare · coagulopatie de consum,
fibrinoliza

DIAGNOSTIC

Diagnosticul de şoc septic se face pe baza semnelor clinice şi a parametrilor

hemodinamici caracteristici. Imediat ce a fost stabilit diagnosticul de şoc septic se începe
tratamentul, chiar dacă nu se cunoaşte cauza.

Febră sau hipotermie

Tahicardie
Tahipnee
Alterarea statusului mental (encefalopatia septică)
Hipotensiune arterială
Extremităţi calde

15
 Amplitudine mare a undei de puls
Timp de umplere capilară normal
Vene periferice pline
Oligurie
+ semnele clinice ale patologiei cauzale

Semnele clinice ale şocului septic. Palparea pulsului constată o amplitudine mare a undei
de puls, dar măsurarea TA arată valori mici.

Diagnosticul afecţiunii cauzale

Identificarea şi tratarea afecţiunii cauzale sunt esenţiale pentru succesul terapeutic. În

absenţa diagnosticului şi tratamentului eficient al afecţiunii cauzale tratamentul complex al
şocului septic va fi ineficient sau temporar eficient şi evoluţia va fi spre agravare continuă.

Istoricul şi examenul clinic vor orienta investigaţiile necesare diagnosticului. Vor fi

practicate de urgenţă toate inverstigaţiile clinice (puncţie pleurală, peritoneală, puncţie lombară
etc.), investigaţiile imagistice (radiologie, ultrasonografie, computer tomografie sau imagistică

16
prin rezonanţă magnetică) şi toate explorările paraclinice (examene de sânge, urină, lcr etc.)
pentru elucidarea diagnosticului.
Uneori afecţiunea cauzală este evidentă: peritonită prin perforaţie de organ digestiv,
pneumonie, angiocolită, infecţie de ţesuturi moi etc. Alteori cauza poate fi obscură. Când altă
cauză nu este evidentă şi se suspicionează infectarea unui cateter intravascular, acesta va fi
extras/înlocuit de urgenţă şi trimis pentru culturi.

Parametrii hemodinamici în şocul septic comparativ cu alte tipuri de şoc. Principalele

caracteristici sunt scăderea rezistenţei vasculare sistemice, creşterea debitului cardiac şi scăderea
extracţiei de oxigen, caracteristici care diferenţiază şocul septic de alte tipuri de şoc.

Identificarea agentului patogen

Identificarea agentului cauzal este, de asemenea, esenţială pentru evoluţie. Pentru aceasta
în momentul diagnosticului de şoc septic vor fi recoltate toate probele biologice necesare pentru
izolarea şi identificarea agentului etiologic. Această recoltare de face înaintea administrării de
antibiotice în prima oră de la diagnosticul de şoc septic.
Se recoltează obligatoriu probe de sânge pentru hemoculturi. Dacă pacientul nu are în
momentul diagnosticului catetere intravasculare, se recoltează pentru hemoculturi o probă de
sânge periferic şi o probă în momentul montării cateterului venos central. Dacă pacientul are
cateter venos central sau cateter intraarterial se vor recolta pentru hemoculturi probe de sânge de
pe aceste catetere şi o probă de sânge periferic.
Alte produse patologice trimise pentru cultură sunt dictate de etiologia probabilă sau
posibilă (secreţii plagă operatorie, lichid peritoneal, pleural, secreţii bronşice, urină, LCR etc.).

17
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
Aproape jumatate dintre pacientii aflati in soc septic decedeaza in prima luna. Acestia pot
deceda si tardiv, ca urmare a infectiei care nu mai poate fi controlata, a complicatiilor terapiei, a
insuficientei de organ sau ca urmare a bolii de baza. Riscul de deces in soc septic depinde foarte
mult de boala de baza a pacientului de varsta si de parametri fiziologici ai organismului.

Sepsisul poate fi prevenit, reducand astfel morbiditatea si mortalitatea. Foarte multe

cazuri de sepsis apar ca urmare a unor complicatii nosocomiale .
De aceea se impune reducerea manevrelor cu risc septic (cateterizari, proceduri chirurgicale
invazive). De asemenea se recomanda folosirea rationala a antibioticelor pentru a impiedica
aparitia de tulpini rezistente.
Sepsisul îți afectează întregul organism, astfel încât recuperarea implică de asemenea
întregul tău corp. Majoritatea pacienților care supraviețuiesc sepsisului se vor recupera complet.
Alții se pot confrunta cu consecințe pe termen lung. Este important de știut faptul că că
recuperarea poate dura luni sau ani. Sechelele post-sepsis, deseori numite Sindromul Post-Sepsis,
pot prezenta consecințe foarte diverse, care apar uneori chiar ani mai târziu. Aceste simptome pot
apărea temporar și pot fi ameliorate prin tratamente specific: symptom de stress posttraumatic,
flashback-uri sau coșmaruri, anxietate, depresie.

In

18
 În concluzie, este absolut necesara combaterea rapida si eficienta a sepsisului aflat in
etapa de debut, impiedicand astfel instalarea disfuntiilor de organ si a hipotensiunii arteriale (care
prin faptul ca pot fi refractare la tratament, pot conduce la deces).

TRATAMENT
1. Resuscitarea iniţială
Resuscitarea iniţială trebuie începută precoce la primul contact cu pacientul hipotensiv
sau normotensiv cu acidoză metabolică. Obiectivele terapeutice în primele 6 ore (resuscitarea
iniţială) sunt:

 PVC 8-12 mmHg

 TA medie > 65 mmHg
 Debit urinar > 0,5 ml/kg/oră
 SvO2 > 70%

Resuscitarea iniţială precoce (în primele 6 ore) până la aceste obiective (goal-directed
therapy) reduce mortalitatea bolnavilor cu sepsis sever şi şoc septic. De fapt, resuscitarea iniţială
are ca scop transformarea şocului hipodinamic în şoc hiperdinamic.
Resuscitarea iniţială este realizată cu soluţii de repleţie volemică (până la PVC 8-12 mmHg,
TA medie > 65 mmHg şi debit urinar > 0,5 ml/kg/oră), dobutamină şi, la nevoie, transfuzie de
sânge (pentru optimizarea transportului de oxigen şi SvO2 > 70%).

2. Tratament etiologic
Identificarea cât mai rapidă a sursei de infecţie este esenţială pentru succesul terapeutic.
Aceasta se face prin culturi de produse patologice şi explorări imagistice. Culturile din produse
patologice înseamnă cel puţin 2 hemoculturi (una recoltată periferic şi câte una din fiecare cateter
intravascular cu durata de inserţie > 48 ore) şi cultura oricărui produs ce poate fi implicat în
etiologia infecţiei (spută, urină, lcr, puroi dintr-un abces, lichid peritoneal etc.).
Orientarea către sursa probabilă se face pe baza datelor clinice (istoric şi examinare) şi a
rezultatelor imagistice. Recoltarea produselor patologice pentru cultură se face cât mai precoce
(de preferat în prima oră de la internare) şi obligatoriu înainte de administrarea antibioticelor.

19
3. Tratamentul cu antibiotice
 Tratamentul cu antibiotice este o componentă esenţială a succesului terapeutic
în sepsis. Antibioticele trebuie administrate înainte de izolarea germenilor şi cunoaşterea
sensibilităţii lor (antibioterapie empirică).
 Antibioterapia empirică adecvată (eficientă asupra germenului/germenilor
cauzali) duce la scăderea mortalităţii.
Antibioterapia empirică inadecvată este asociată cu o mortalitate mare a pacienţilor cu
sepsis sever şi şoc septic, chiar dacă după 48-72 ore (perioadă în care se face izolarea germenului
şi sestarea semnibilităţii) se administrează antibiotice active asupra germenelui cauzal.
Antibioterapia empirică se conduce după următoarele reguli:

 administrarea precoce (în prima oră de la recunoaşterea sepsisului)

 după recoltarea probelor pentru examen microbiologic
 un antibiotic sau o asociere de antibiotice, care să acopere spectrul de germeni suspectaţi
 alegerea antibioticului/antibioticelor se face în funcţie de localizarea infecţiei –
respiratorie, urinară, meningiană etc. (şi, deci, de spectrul probabil de germeni implicaţi)
şi caracterul comunitar/asociat îngrijirilor medicale/nosocomial al infecţiei.

Infecţia comunitară este infecţia prezentă în momentul internării, dobândită în afara

oricărui contact cu serviciile medicale şi este generată de germeni cu sensibilitate la antibiotic
păstrată. Infecţia nosocomială este infecţia dobândită la mai mult de 48 ore de la internarea în
spital şi este cel mai frecvent provocată de germeni multirezistenţi la antibiotice. Infecţia asociată
îngrijirilor medicale este prezentă în momentul internării (ca în infecţia comunitară), dar este cel
mai frecvent provocată de germeni rezistenţi (ca şi infecţia nosocomială), datorită contactului
anterior (în ultimele luni) cu servicii medicale sau datorită tratamentului anterior cu antibiotice,
care selectează flora rezistentă la antibiotice.
 administrarea obligatoriu intravenoasă
 administrarea de doze mari de la început
 modalitatea de administrare (continuă sau intermitentă) şi intervalul dintre administrări
se stabileasc în funcţie de particularităţile farmacocinetice ale antibioticului

20
  doza zilnică se ajustează în funcţie de existenţa disfuncţiilor de organ (insuficienţă
renală, hepatică, hematologică etc.) şi a particularităţilor de metabolizare/eliminare ale
antibioticului.
 „dezescaladarea” – în momentul în care este disponibilă izolarea
germenului/germenilor şi este disponibilă sensibilitatea la antibiotice se trece de la
antibioticele cu spectru larg utilizate în antibioterapia empirică la antibiotice cu spectru
îngust, care sunt active pe germenii izolaţi. Schimbarea antibioticului trebuie realizată
chiar dacă evoluţia bolnavului sub terapie empirică este favorabilă, pentru că
dezescaladarea protejează faţă de apariţia multirezistenţei la antibiotice.

4. Profilaxie
Tratamentul adecvat al sursei de infecţie trebuie instituit precoce după resuscitarea
iniţială. Dacă este vorba despre un abces intraabdominal, o peritonită, o angiocolită, o
perforaţie de organ, o ischemie intestinală ş.a. se optează pentru tratament chirurgical cu
rezolvarea sursei. Dacă sursa suspectată este un cateter intravascular infectat, acesta va fi
îndepărtat /înlocuit precoce şi va fi trimis pentru cultură cu identificarea germenilor.

5. Terapia volemică
Resuscitarea volemică se face cu soluţii electrolitice şi coloide. Se preferă asocierea
celor două tipuri de soluţii, pentru că resuscitarea volemică numai cu soluţii electrolitice
necesită volume mari, care duc la edeme tisulare.
În caz de hipovolemie suspectată se practică proba încărcării volemice. Se administrează
1000ml cristaloide sau 500 ml coloide în decurs de 30 minute sau mai puţin şi se monitorizează
răspunsul clinic şi hemodinamic (TA, PVC etc.). Corectarea hipovolemiei se face precoce şi
dinamic. După restaurarea normovolemiei se continuă cu administrarea soluţiilor hidro-
electrolitice, care să asigure necesarul zilnic şi acoperirea pierderilor.

6. Vasopresoarele
Vasopresoarele sunt medicamente care induc creşterea rezistenţei vasculare periferice
(vasoconstricţie). Ele sunt administrate continuu intravenos (pe cateter venos central, imediat ce

21
acesta este disponibil) în ritm controlat şi tatonat funcţie de răspuns (administrare pe injectomat –
pompă automată de infuzie).
Sunt indicate atunci când terapia volemică corectă (PVC/PCPB 12-15 mmHg) eşuează
în restaurarea perfuziei tisulare (TA medie < 65mmHG). Ideal vasopresorul este iniţiat numai
după corectarea hipovolemiei. Uneori hipotensiunea arterială severă necesită iniţierea terapiei cu
vasopresoare în paralel cu terapia volemică pentru a menţine perfuzia organelor vitale şi
supravieţuirea.
Vasopresorul de elecţie în şocul septic este Noradrenalina, care creşte rezistenţa vasculară
periferică cu efecte reduse asupra frecvenţei cardiace şi volumului-bătaie. Pe linia doua este
indicată Dopamina, care creşte TA prin efectul inotrop şi cronotrop pozitiv. Dopamina nu trebuie
utilizată pentru creşterea perfuziei renale în sepsisul sever şi şocul septic, pentru că acest efect nu
este dovedit şi pentru că poate avea efecte nefavorabile asupra perfuziei splanhnice.
Alte droguri cu acţiune vasopresoare sunt adrenalina (dezavantaje: tahicardie importantă
şi efecte metabolice) şi vasopresina (indicată în asociere sau ca alternativă la pacientul cu şoc
refractar în ciuda repleţiei volemice adecvate şi a suportului vasopresor).

7. Terapia inotropă
Se face prin droguri care cresc contractilitatea miocardică. Administrarea lor (ca în cazul
tuturor catecolaminelor) se face continuu şi controlat (pompă automată de infuzie) pe cateter
venos central cu evaluarea dozei eficace funcţie de răspuns.
Este indicată în cazul în care debitul cardiac rămâne inadecvat în ciuda resuscitării
volemice adecvate. Dacă pacientul are hipotensiune arterială este indicată asocierea cu
vasopresoare.
Medicaţia inotrop pozitivă de elecţie în sepsis este dobutamina, o catecolamină sintetică
care acţionează asupra receptorilor β1 şi β2.
8. Corticosteroizii
Corticosteroizii sunt indicaţi la pacientul cu şoc septic ce necesită terapie cu vasopresoare
pentru menţinerea perfuziei tisulare. Administrarea este justificată de existenţa la un procent
mare de pacienţi cu şoc septic a insuficienţei adrenale relative.

22
 Hemisuccinatul de hidrocortizon se administrează în doză mică (200mg/zi), divizat în
patru doze (50mg/6 ore) timp de aproximativ 7 zile. Nu sunt indicate dozele mai mari de
300mg/zi.

9. Proteina C activată umană recombinantă

Sepsisul se caracterizează prin status proinflamator şi procoagulant. Activarea coagulării
apare precoce şi constant în sepsis. Proteina C activată acţionează ca un modulator al
fenomenelor inflamatorii, procoagulante şi metabolice în sepsis. Ea are efect antitrombotic şi
profibrinolitic şi inhibă inflamaţia prin blocarea adrenţei leucoendoteliale.
Forma recombinantă umană, în ciuda costului foarte ridicat, şi-a câştigat locul în
tratamentul sepsisului sever şi al şocului septic prin reducerea mortalităţii. Pentru a balansa
beneficiile cu costurile foarte ridicate proteina C activată umană recombinantă (drotrecogin α)
este indicată la pacientul cu risc mare de deces: scor APACHE (Achte Physiology and Chronic
Health Evaluation) > 25, şoc septic, mai mult de două disfuncţii de organ, prezenţa ARDS
(acute respiratory distress syndrome). Una din condiţiile succesului terapeutic cu proteina C
activată este iniţierea precoce a tratamentului.
Contraindicaţiile sunt absolute (sângerare internă activă, trauma cu risc de sângerare
ameninţătoare de viaţă, risc de sângerare în SNC – cateter peridural, AVC hemoragic recent,
traumatism cranian sau intervenţie neurochirurgicală recentă) sau relative (anomalii de
coagulare, risc semnificativ de sângerare – politrauma, ulcer gastric, varice esofagiene, AVC
ischemic recent) (10).

10. Administrarea produşilor de sânge

Administrarea de masă eritrocitară este indicată în sepsis pentru refacerea capacităţii de
transport a oxigenului atunci când hemoglobina este mai mică de 7g% (cu un „target” – Hb 7-9g
%) sau când resuscitarea iniţială cu volum, inotrope şi vasopresoare nu corectează eficient
transportul de oxigen la ţesuturi (persistenţa acidozei metabolice).
Plasma proaspătă congelată este indicată când există anomalii de coagulare şi sângerare
activă sau anomalii de coagulare şi chirurgie majoră. Concentratul trombocitar este indicat chiar
în absenţa sângerărilor când numărul de trombocite este < 5000/mm3, între 5000-30.000/mm3

23
când există risc mare de sângerare şi până la 50.-70.000mm3 când este planificată o intervenţie
chirurgicală.

11. Suportul ventilator

Profilaxia şi tratamentul sindromului de detresă respiratorie acută - ARDS (acute
respiratory distress syndrome) indică pentru suportul ventilator o strategie de „ventilaţie
protectivă a plămânului”:
 volum curent mic (6ml/kg)
 presiune de platou inspirator < 30 cmH2O
 PEEP optim, care corectează hipoxemia şi previne colapsul alveolar la sfârşitul
expirului (menţine plămânul „deschis”)
 FiO2 minim pentru menţinerea unei oxigenări adecvate cu PEEP optim
 hipercapnie permisivă la nevoie (acceptarea unor valori supranormale ale PaCO2 pentru
menţinerea volumului curent şi a presiunii de platou în limitele recomandate – „ventilaţie
cu volume mici”).
Pacientul va fi poziţionat cu torace ridicat la 45. Se poate utiliza ventilaţia în poziţie de
decubit ventral (prone position ventilation).
Este indicat zilnic un trial de sevrare de pe ventilator în condiţiile unui pacient conştient,
stabil hemodinamic, cu procesul patologic în rezoluţie şi fără alte complicaţii. Toate aceste
strategii duc la scăderea efectelor negative şi complicaţiilor ventilaţiei mecanice şi scad durata
ventilaţiei artificiale.

12. Sedarea, analgezia şi relaxarea musculară

Sedarea şi analgezia pacientului ventilat mecanic trebuie să se facă conform cu
protocoale scrise, specifice fiecărui spital. Administrarea continuă sau intermitentă a drogurilor
trebuie titrată pentru atingerea unui nivel propus, specific fiecărui pacient, de analgezie şi sedare.
Pentru evaluarea analgeziei şi sedării la bolnavul ventilat mecanic sunt untilizate criterii
comportamentale şi vegetative (TA, frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie etc.).
Este recomandată întreruperea zilnică a administrării de sedative pentru evaluarea
conştienţei şi pentru evaluarea ventilaţiei spontane (trialul de sevrare de pe ventilator). Trebuie

24
evitate relaxantele musculare la pacientul septic. Ele pot fi administrate în primele ore de
ventilaţie mecanică până la corectarea parametrilor fiziologici.

13. Controlul glicemiei

Menţinerea glicemiei < 150mg% scade mortalitatea globală a pacienţilor critici.
Administrarea de insulină pentru controlul adecvat al glicemiei şi monitorizarea frecventă a
nivelului glucozei sanguine trebuie integrate într-un protocol de terapie nutriţională. Calea de
elecţie pentru administrarea nutriţiei este calea enterală.

14. Epurarea extrarenală

La pacientul cu insuficienţă renală este indicată utilizarea epurării extrarenale prin abord
veno-venos (cateter venos central cu dublu lumen inserat într-o venă centrală). La pacientul cu
stabilitate hemodinamică şi retenţie azotată severă este preferată hemodializa (pentru controlul
mai eficient al retenţiei azotate), la pacientul instabil hemodinamic este preferată hemofiltrarea
veno-venoasă continuă (pentru buna toleranţă cardio-vasculară).

15. Tratamentul cu bicarbonat

Administrarea de bicarbonat de sodiu pentru combaterea acidozei metabolice nu este
indicată de rutină în şocul septic. Administrarea bicarbonatului la pH > 7,15 nu este urmată de
îmbunătăţirea regimului presional şi nici de scăderea necesarului de vasopresoare. Administrarea
de bicarbonat de sodiu este recomandată doar la pH < 7,15.

16. Profilaxia trombozei venoase profunde

Pacienţii cu sepsis trebuie să beneficieze de profilaxia trombozei venoase profunde cu
doze mici de heparină nefracţionată sau cu heparine cu greutate moleculară mică. În caz de
contraindicaţie a heparinelor (trombocitopenie, coagulopatie severă, sângerare active ş.a.) vor fi
utilizate mijloace mecanice de profilaxie (ciorapi cu compresiune gradată, dispozitive mecanice
de compresiune intermitentă).

25
17. Limitarea tratamentului de suport
În ciuda terapiei complexe aplicate unele cazuri au evoluţie nefavorabilă şi ireversibilă.
Prelungirea indefinită a măsurilor de tratament şi suport prelungeşte supravieţuirea, dar fără
şanse de vindecare. Când şansele de supravieţuire a pacientului sunt compromise se poate lua în
considerare limitarea măsurilor de tratament (întreruperea epurării extrarenale, a antibioticelor, a
nutriţiei ş.a.). Se continuă doar hidratarea, sedarea şi analgezia şi suportul ventilator pentru a
asigura pacientului muribund confort şi demnitate.

COMPLICAȚII
COMPLICAȚII CARDIOPULMONARE
Sepsisul determină apariția de complicații cardiopulmonare, ca urmare a perturbării
schimburilor gazoase de la nivel pulmonar și a scăderii presiunii oxigenului din sângele arterial.
La adult se instalează sindromul de detresă respiratorie a adultului - ARDS (plamanul de soc). Se
produce o distribuire anormală a fluxului de sânge arterial către diferite organe și țesuturi din
organism. In primele 24 de ore, la pacienții aflați în stare gravă se produce o deprimare a
funcției cardiace cu apariția unei hipotensiuni ce uneori nu poate fi corectată, în ciuda
eforturilor susținute.
COMPLICAȚII RENALE
Sepsisul conduce și la complicații renale. Frecvent pacientul prezintă: oligurie (scaderea
cantității de urină), azotemie, proteinurie (pierdere de proteine prin urină). Hiperglicemia poate
conduce la poliurie (prin diureza osmotică - glucoza atrage apă). In final se poate ajunge la
insuficiență renală, datorită necrozei tubulare acute, provocată de hipotensiune. La pacienții cu
CID vom găsi o valoare foarte scazută a trombocitelor plasmatice. Imobilizarea prelungită a
pacientului va conduce la instalarea unei polineuropatii, manifestată prin slabiciune motorie
distală și necesitatea suportului ventilator asistat.

26
 CAPITOLUL III
ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASISTENTULUI
MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI AFLAT ÎN ȘOC
SEPTIC

a. Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea pacientului aflat în șoc sepic

Rolul asistentei medicale în șocul septic este de a ajuta pacientul și familia să înțeleagă
tratamentul și boala însăși și să-și mențină capacitățile necesare pentru a-și ajusta modul de viață
la constrângerile inerente bolii. Pacientului cu șoc septic trebuie să i se ofere înțelegere, sugestie
și asistență practică.
Asistenta medicală trebuie să redea bolnavului încredera în propriul organism, dorință de
însănătoșire, să se apropie efectiv de el și să-i anticipeze nevoile.
Dacă vorbim despre rolul propriu al asistentei medicale, putem spune ca ea prezintă
următoarele atribuții:
 Ea este subordonată asistentei șefe și medicului șef de secție, dar are în subordine
infiermiera și îngrijitoarea;
 Asistenta medicală trebuie să respecte codul de etică și deontologie al asistenților
medicali și drepturile pacienților;
 Asistenta medicală răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon și supraveghează
efectuarea de către infirmieră a toaletei, schimbării lenjeriei de corp și de pat,
creării condițiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, schimbării poziției
bolnavului;
 Asigură și răspunde de ordinea și curățenia din saloane, de întreținerea igienică a
patului, de aplicarea tuturor măsurilor de igienă și antiepidemice potrivit
indicațiilor în vigoare;
 Asistenta medicală trebuie să supravegheze modul de desfășurare a vizitelor
aparținătorilor, conform regulamentului de ordine interioară;
 Ea trebuie să asigure un climat optim și de siguranță în salon;

27
 Asistenta medicală răspunde de buna păstrare a aparaturii, utilajelor și
materialelor din dotare;
 Trebuie să pregătească și să servească instrumentarul în vederea sterilizării
respectând protocolul din Ordinul MSF 185/2003
 Pregătește și servește instrumentarul și materialele necesare intervențiilor,
respectând regulile de asepsie și antisepsie;
 Respectă și răspunde de aplicarea regulilor de igienă și a celor de tehnică aseptică;
 Respectă reglementările în vigoare privind prevenirea și combaterea infecțiilor
nozocomiale;
 Are obligația de respectare a normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor
rezultate din activități medicale conform reglementărilor din ordinul MS nr. 219
privind colectarea, depozitarea temporară și transportul acestora conform
codurilor de procedură;
 Asistenta medicală primește bolnavii internați și ajută la acomodarea acestora la
condițiile de cazare și de respectare a prevederilor regulamentului de ordine
interioară;
 Culege datele personale pentru bolnavii spitalizați în urgentță sau fără date
personale;
 Prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare și îl informează asupra
stării acestuia de la internare și pe tot parcursul spitalizării;
 Pregătește bolnavul în vederea tratamentului, pregătește materialul necesar și
ajută medicul și efectuarea tehnicilor speciale de investigații și tratament;
 Însoțește pacientul la examenele de specialitate din celelalte secții și laboratoare;
 Asistenta medicală trebuie să ajute pacientul să iși pastreze igiena personală dacă
acesta are nevoie;
 Asistenta medicală trebuie să fie atentă și să răspundă promt la solicitările
bolnavilor;
 Observă apetitul pacientului, supraveghează și asigură alimentarea pacientului
imobilizat, supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în
F.O.;

28
  Ea trebuie să supravegheze în permanență starea bolnavilor, înscriind zilnic în
F.O. temperatura și orice alte date stabilite de medic și îl informează pe acesta
asupra oricăror modificări în evoluția stării bolnavului;
 Observă simptomele și starea pacientului, le înregistrează în dosarul de îngrijire și
informează medicul;
 Acordă prim ajutor în situații de urgență și cheamă medicul;
 Efectuează verbal și în scris preluarea/ predarea fiecărui pacient și a serviciului în
cadrul raportului de tură;
 Respectă normele de securitate, manipulare și descărcare a medicamentelor cu
regim special;

b. Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu șoc septic

Asistenta medicală este pregătită pentru a îngriji bolnavul, la indicația medicului efectuează
recoltări, pregătește bolnavii pentru examenele paraclinice, ține la zi evidențele administrative și
medicale, făcând adnotările necesare în foaia de observație. De asemeni, asistenta medicală
supraveghează regimul dietetic, administrează medicația, supraveghează efectele acesteia și
anunță efectele adverse medicului. Printr-un comportament adecvat asistenta medicală poate
câștiga încrederea pacientului și să le insufle speranță în tratamentul primit, să le asigure confort.
Medicația indicată de medic va fi administrată de asistenta medicală, aceasta este notată în
foaia de observație a bolnavului.
 Asistenta medicală va completa condica de prescripții pe care o va preda la farmacie.
 La ridicarea medicamentelor asistenta medicală va verifica cantitatea și dozele prescrise,
ambalajul și etichetarea corespunzătoare. Asistenta medicală va depozita medicamentele
în locuri special amenajate pentru ca aceastea să fie în condiții optime.
 Asistenta va respecta medicația prescrisă de medic, pe care o va identifica (după etichetă,
culoare, formă, miros) și va verifica calitatea medicației observându-i integritatea,
culoarea, tulburarea, opalescența medicamentelor lichide.
 Asistenta va respecta căile de adminsitrare prescrise de medic, ora, ordinea și ritmul
administrării medicamentelor. Asistenta medicală va informa și pregăti fizic cât și psihic
pacientul pentru administrarea medicamentelor.

29
Dacă apar complicații sau greșeli în administrarea medicamentelor, asistenta va anunța imediat
medicul și va face tot posibilul pentru remedierea complicațiilor pentru a nu pune în pericol viața
bolnavului. Asistenta va respecta cu strictețe regulile de asepsie în vederea administrării
medicamentelor pentru evitarea infecțiilor nosocomiale.
Asistenta medicală va respecta cu strictețe următoarele reguli de administrare:

 Medicamentul prescris de medic nu se înlocuiește decât în cazuri excepționale cu un

alt medicament ce are un efect asemănător și nu se administrează decât cu aprobarea
lui.
 Medicamentul se identifică prin verificarea etichetei înainte de administrare.
 Se verifică calitatea medicamentului să nu fie tulbure, decolorat, precipitat sau cu
sediment.
 Se respectă obligatoriu calea de administrare.
 Se respectă orarul de administrare și ritmul prescris de medic.
 Se respectă întotdeauna doza prescrisă.
 Se respectă orele de somn - orarul de administrare se va stabilit astfel încât să se evite
trezirea pacientului, exceptând antibioticelor care impun trezirea acestuia.
 Se evită incompatibilitatea dintre medicamente, unele prin asociere devin toxice sau
ineficiente.
 Doza de medicament se va administra personal de asistenta medicală sau va fi luată în
prezența sa.
 Se va păstra ordinea de administrare a medicamentelor, iar intervalele orare se vor
respecta de asemenea.
 Asistenta medicală va informa pacientul în legătură cu medicamentele prescrise,
modul de administrare, cantitatea prescrisă, efectul scontat și efectele secundare ce
pot apărea.
 Se anunță de urgență medicul dacă se produc: greșeli de administrare, nu se respectă
doza, calea de administrare, sau intervalul orar pentru a interveni.
 Soluțiile injectabile vor fi administrate imediat după ce fiola va fi deschisă pentru a
evita degradarea acestora sau scăderea eficacității lor.

30
 c. TEHNICI MEDICALE FOLOSITE ÎN TRATAREA PACIENTULUI AFLAT ÎN
ȘOC SEPTIC

FIȘA TEHNICĂ NR.1

TEHNICA RECOLTĂRII SÂNGELUI VENOS ÎN VEDEREA REALIZĂRII
HEMOCULTURII

Hemocultura = test diagnostic care permite identificarea prezenţei anormale a

microorganismelor patogene (bacterii, fungi) în sângele pacientului, prin metode microbiologice
± imunohistochimice.( insamantarea pe un mediu de cultura )

Scopul procedurii
 Punerea în evidenţă a germenilor patogeni în sânge prin însămânţare pe medii de cultură
 Efectuarea antibiogramei

Indicaţii:
Precizarea diagnosticului medical (pozitiv şi etiologic) în următoarele situaţii, evocatoare
pentru septicemii, infecţii severe de focar cu risc de septicemie (pielonefrite, bronhopneumonii)
ori endocardită infecţioasă:
- Sindrom infecţios sever (stare septică);
- Sindrom febril prelungit, cu etiologie in aparentă; sau la un pacient valvular/protezat valvular;
- Şoc septic,
- Frison

Materiale necesare:
 2 seturi de recipiente în sistem închis, cu dispozitive speciale de tip vacutainer sau
sisteme Signal, BacT/Alert, care conțin medii sterile de cultură (câte un flacon separat
pentru germeni aerobi şi anaerobi), furnizate de laboratorul de microbiologic

31
  Pentru fiecare tip de mediu de cultură se verifică atent cantitatea de sânge venos care
trebuie recoltată, astfel încât să se asigure raportul optim sânge/mediu = 1/5-1/10 (10 ml
sânge venos sau 5 ml sânge venos la 50 ml mediu de cultură).
 Mănuşi sterile, garou, holder, masca
 Antiseptice: betadină, clorhexidină (pentru pacienţii alergici la iod);
 2 seringi de 10 ml pentru recoltarea sângelui venos; 5 ace sterile (unul pentru recoltare,
alte 4 pentru trasferul sângelui recoltat în flacoanele cu medii de cultură);
 Tampoane sterile pentru antiseptizarea tegumentului şi dezinfecţia dopurilor flacoanelor
cu medii de cultură).

Pregătirea pacientului
a) psihică: -informaţi şi explicaţi pacientului procedura, avertizaţi-l că recoltarea se poate repeta
și obţineţi consimţământul informat
b) fizică:
 poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit
 alegeţi vena cea mai turgescentă
 spălaţi regiunea plicii cotului cu apă şi săpun
 dezinfectaţi cu alcool iodat, betadină
 recoltarea celor 2 hemoculturi se poate face în aceeaşi etapă (imediat după frison) sau la
interval de 15 minute ori conform indicaţiei medicului (o oră interval).
 recoltarea sângelui venos pentru hemocultura se poate face şi în sistem închis, cu
dispozitive speciale de tip vacutainer (sistem BACTEC)

Efectuarea tehnicii :
 Verificarea indicaţiei medicale pentru recoltarea hemoculturii; a identităţii pacientului;
 Spălarea mâinilor şi îmbrăcarea mănuşilor de protecţie;
 Antiseptizarea tegumentelor cu betadină în vederea puncţiei venoase;
 Recoltarea cu seringa a 20 ml sânge prin puncţie venoasă periferică
 Introducerea sângelui venos recoltat în flacoanele de hemocultură se face cu respectarea
atentă a următoarelor etape:

32
  Schimbarea acului de recoltare cu unul steril, la fiecare manipulare a probei biologice
(previne contaminarea);
 Dezinfectarea cu betadină a capacului flaconului cu mediu înainte de introducerea celor 10
ml sânge venos în flacon (previne contaminarea);

Rotirea uşoară a fiecărui flacon, pentru omogenizarea probei;

 Gestionarea corespunzătoare a instrumentarului şi materialelor folosite;

 Dezbrăcarea mănuşilor folosite şi colectarea corespunzătoare a acestora;
 Spălarea mâinilor şi uscarea lor;
 Etichetarea corespunzătoare a probelor biologice recoltate, pentru a fi trimise la laboratorul
de microbiologie și a fi puse la termostat, la 36,5 - 37 °. Flacoanele însămânţate se păstrează
calde sau la temperatura camerei (maximum 4 ore) dacă transportul se prelungește
 În buletinul care însoţeşte probele se vor preciza: datele generale ale bolnavului, diagnosticul
medical prezumptiv, temperatura cutanată a pacientului în momentul recoltării, tratamentul
efectuat anterior cu antibiotice (medicamentul, doza şi durata terapiei), medicul curant al
bolnavului şi asistenta medicală care a efectuat recoltarea probelor, ora recoltării.
 Se notează în documentele medicale realizarea procedurii

33
 Reorganizarea locului de muncă
 Colectarea deșeurilor rezultate conform precauților standar
 Recoltarea se poate realiza prin sistem BACTE C, signal, Bac T/Alert

Precauţii esenţiale pentru eficienţa diagnostică a hemoculturilor:

Pentru evitarea surselor de eroare menţionate se recomandă:
 Respectarea strictă a măsurilor de asepsie la recoltarea sângelui pentn; hemocultură şi în
cursul manipulării probelor (tehnică impecabilă respectarea proporţiei sânge/mediu = 1/5 -
1/10, evitarea contaminării probelor în cursul inoculării sângelui venos);
 Recoltarea a minim 3 seturi de hemoculturi (la 6 ore interval) în primele 24 de ore de la
evocarea diagnosticului posibil de septicemie/endocardită infecţioasă (înainte de iniţierea
antibioticoterapiei sau în "fereastră terapeutică")

34
 FIȘA TEHNICĂ NR.2

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR PE CALE PARENTERALĂ

Definiţie: Calea parenterală este calea de administrare a medicamentelor în afara tubului

digestiv și anume prin administrare parenterală.
Antibioticele (greacă anti- contra, bios- viață) sunt o grupă de medicamente care se folosesc la
tratamentul bolilor infecțioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorită acțiunii
lor bactericide de a omorâ bacteriile sau protozoarele.

Antibioticele pot acționa:

 bacteriostatic de frânare a înmulțirii bacteriilor
 bactericid de eliminare a bacteriilor
 bacteriolitic liza membranei bacteriene ce determină de fapt moartea lor.

Prin injecţie înţelegem introducerea în stare lichidă în organism a unor substanţe prin
intermediul unui ac care traversează ţesuturile organismului, acul fiind adaptat la o seringa ce
conține soluţia medicamentoasă (antibioticul)
Scop: terapeutic
Avantajele administrării medicamentelor prin injecţii:
 evitarea tractului digestiv (medicamente iritante sau toxice), unele fiind sensibile la
acţiunea sucurilor digestive (hormoni și vaccinuri);
 dozarea corectă a unui medicament ce ajunge în sânge;
 înlocuirea căii bucale în caz de obstacole ce apar în deglutiţie, hemoragii digestive,
intervenţii pe tubul digestiv;
 obţinerea unei acţiuni mai rapide, viteza de absorbţie fiind imediată la administrarea iv.;
viteză medie la injecţia IM şi lentă la injecţia SC;
 posibilitatea administrării medicamentelor şi la bolnavii inconştienţi.
Administrarea parenterală a antibioticelor se realizează prin:
 injecţie intramusculară (soluţii, suspensii);
 injecţie intravenoasă/perfuzii (soluţii cristaline, izotone, hipetone);
35
Locurile de elecție:
-pentru injecția intramusculară:
 în regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trochanter
 în trimea mijlocie a copasei
 în mușchiul deltoid
 la sugari se preferă administrarea în regiunea coapsei, în locul celei fesiere deoarece
musculatura coapsei este mai dezvoltată
-pentru injecția intravenoasă:
 la nivelul plicii cotului: vena bazilică și cefalică
 la antebraț
 pe partea dorsală a mâinii
 la nivelul maleolei interne
Materiale necesare: se pregătesc în funcţie de tipul administrării.
Pregătirea psihică: se informează pacientul privind scopul și locul injecției și eventualele reacții
pe care le va prezenta în timpul injecției și se obține consimțământul.
Pregătirea fizică: pacientul va fi așezat în poziție confortabilă, funcție de tipul și de locul
injecției.

Execuţia tehnicii:
 verificarea prescripției medicale și a antibioticului ce trebuie administrat
 asistentul medical îşi spală mâinile şi îmbracă mănuşile;
 funcție de antibioticul ce trebuie administrat și de tipul injecției, se va dizolva flaconul
de antibiotic pulbere verificat în prealabil (termenul de valabilitatea, integritatea, calea de
administrare)
 se aspiră solventul (ser fizilogic sau apă distilată) în seringă și se introduce în flacon
 după dizolvare se încarcă seringa, se schimbă acul, se elimină aerul din seringă şi
injectează soluţia medicamentoasă.
 dacă administrarea antibioticului se face prin perfuzie se va proceda conform
administrării prin perfuzie

36
Reorganizarea locului: selectarea deşeurilor rezultate conform precauțiunilor standard.
Ingrijirea a pacientului
 supravegherea pacientului pentru a sesiza la timp reacţii alergice (pot apărea la repetarea
 unui tratament cu antibiotice după un anumit interval de timp şi chiar dacă la testarea
acestuia nu au apărut reacţii alergice).
De reţinut:
 testarea sensibilităţii la antibiotice înainte de începerea tratamentului este obligatorie;
 nu se asociază în aceeași seringă alt antibiotic sau alte medicamente;
 injecțiile cu antibiotice se fac în conditii de asepsie perfectă;
 penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 h;
 asistentul medical va evita sensibilizarea sa faţă de antibiotice prin folosirea mănuşilor în
timpul manipulării şi dizolvării acestora.

37
 FIȘA TEHNICĂ NR.3

ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Definiție - Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, în scopul

îmbogățirii aerului inspirat cu oxigen în concentrații diferite, putându-se ajunge până la 100%.

Scop – terapeutic - Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin

combaterea hipoxiei determinată de:
 scăderea oxigenului alveolar;
 diminuarea hemoglobinei;
 tulburări în sistemul circulator.

La nivelul țesuturilor O2 este utilizat sub formă dizolvată în plasmă, cantitatea de 0,3 ml
oxigen la 100 ml sânge. Oxigenoterapia necesită 1,8 - 2,2 ml la 100 ml sânge la administrarea O2
sub o atmosferă.

Indicații:
 hipoxii circulatorii (insuficiența cardiacă, edem pulmonar, infarct miocardic)
 hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou născuti).

Materiale necesare:
 sursă de oxigen (statie centrala de oxigen sau microstatie, butelie de oxigen (de 300-
10.000 l oxigen comprimat la 150 atm, concentratoare/extractoare de oxigen)
 sistem de delivrare a oxigenului- reductor, umidificator, debitmetru
 dispozitiv adaptat de administrare a oxigenului funcție de starea pacientului: sondă
nazală, cateter nazal, mască de oxigen

Pregătirea pacientului

38
a) psihică: - dacă este conştient informaţi pacientul explicând procedura şi necesitatea ei pentru a
obţine colaborarea
b) fizică: asiguraţi pacientului o poziţie comodă şi verificaţi libertatea căilor respiratorii

Interfețe utilizate în administrarea oxigenului:

 Mască cu rezervor
- se poate asigura un debit de oxigen(10-15 l / min) și un FiO2 de 0.8-0.95(fracție
inspirată a O2=FiO2)
 Mască cu reinhalare parțială
- ajută la livrarea unor concentraţii crescute de O2 la un flux redus
- la 6 L/min eliberează o concentraţie de oxigen de 40-50 %, iar la 10-15L/min de
60 %
- se poate ajunge la un FiO2 de 0.7-0.85
 Mască Venturi
- asigură un FiO2 controlat de 24%, 28%, 35%, 40% sau 60%. FiO2=20%
+(4xdebit de O2 în l/min)
 Mască facială simplă
- Cu un debit de oxigen de 5-15 l/min, o mască facială simplă asigură un FiO2 de
0.40-0.60.

Avantaje: simplitatea sistemului, fără risc de epistaxis, costuri mici, se pot utiliza la cei cu
obstrucţie nazală
Dezavantaje: disconfortul, interferenţe cu alimentarea, hidratarea şi expectoraţia

Efectuarea procedurii
Mască facială simplă

 se verifică scurgerea oxigenului din sursă

 se pune masca în mâna bolnavului pentru a-i ușura controlul măști și i se susține mâna.
Debitul oxigenului este de 10-12 l/minut.
 se așează masca pe piramida nazală și apoi pe gură

39
  când bolnavul s-a obișnuit cu masca, se așează cureaua de fixare în jurul capului. In
general este greu suportată de bolnav datorită hamului de etanșeizare.

Canulele nazale/ochelarii nazali - concentratia oxigenului este de 25-45%

 se așează pacientul în poziție corespunzătoare(dacă este posibil: poziția semișezândă

care favorizează expansiunea pulmonară)
 se dezobstruează căile aeriene

Ochelarii pentru oxigen se fixează după urechi și apoi sub bărbie fixându-se (prezintă 2 mici
sonde de plastic care pătrund în nări. Se recomandă la copii și bolnavi agitați.
 este metoda cea mai frecvent utilizată
 pot fi utilizați pentru o terapie pe termen lung
 nu pot fi utilizați la pacienții cu afecțiuni ale mucoasei nazale
 permit alimentarea și comunicarea
La flux mai mare de 4 l/min apare uscăciunea mucoaselor, iritația și disconfortul (este
necesară umidificarea)

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce în nară prin faringe,
schimbându-se de la o nară la alta. Se poate introduce și în laringe.
 se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus
 se introduce cateterul cu mișcări blânde paralel cu palatul osos și perpendicular pe buza
superioară
 se fixează sonda cu leucoplast
 se fixează debitul la 4-6 l/minut
 se va observă bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor

Cortul de oxigen: nu poate depăși o concentrație de 50% a oxigenului, realizează o circulație

deficitară a aerului, ducând la încălzirea pacientului. Se impune răcirea cu gheață sau folosirea
corturilor cu refrigerator

40
Supravegherea pacientului după procedură
 se supraveghează pacientul şi se controlează frecvent permeabilitatea sondei, se observă
faciesul, semnele vitale (respiraţia în special), culoarea tegumentelor, starea de conştienţă
 se asigură îngrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa oro-faringiană
 se monitorizează saturația pacientului utilizând fie puloximetria, fie gazometria arterială
funcție de starea pacientului
 se notează data şi durata oxigenoterapie şi debitul /min

Incidente şi accidente
 dacă recipientul pentru barbotarea oxigenului se răstoarnă, lichidui poate fi împins de
oxigen în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
 în cazul utilizării prelungite a oxigenului, în concentrații mari sau la presiuni ridicate, pot
apărea:
 iritare locală a mucoasei
 congestie și edem alveolar
 hemoragie intraalveolară
 atelectazie
 pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală

Monitorizarea oxigenoterapiei
Se poate realiza prin
- tehnici invazive: gazometria arterială
- tehnici non-invazive: pulsoximetria, monitorizarea aerului inspirat sau expirat.

41
 e. STUDIUL DE CAZ, CERCETARE STATISTICĂ (INDICATORI STATISTICI
PRIVIND PREVALENȚA ȘI MORTALITATEA)

Incidența șocului septic este legată un complex interacțional de factori care țin de
pacientul-gazdă, agentul patogen implicat și capacitatea de răspuns a sistemului de sănătate.
Câteva boli cronice, cum sunt BPOC, cancer, ciroză, SIDAși alte imunodeficiențe, sunt
asociatecu un risc crescut de sepsis. Factorii demografici și sociali, precum dieta și stilul de
viață (de exemplu, consumul de tutun și alcool), de asemenea sărăcia, sexul și rasa
influențează apariția septicemiei. Accesul la sistemul de asistență medicală, în particular cea
de terapie intensivă, ca și oportunitatea și calitatea asistenței medicale sunt asociate cu
apariția septicemiei și cu rata de fatalitate a acesteia.
Sepsisul la vârstnici constituie o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate. Din păcate,
în țara noastră, conform unui studiu realizat pe 2780 pacienţi cu sepsis s-a dovedi faptul că un
număr destul de mare dintre ei au suferita un sepsis sever şi a şocului septic, boala generatoare a
sepsisului, agentul etiologic incriminat şi evoluţia pe grupe de vârstă.

42
 Vârstnicii au reprezentat 16,1% din totalul internărilor. Incidenţa sepsisul în rândul
pacienţilor internaţi a fost de 5,33%. La vârstnici incidenţa sepsisului a fost de 7,62% comparativ
cu 4,89% la cei cu vârsta sub 65 de ani, riscul sepsisului la vârstnici fiind de 1.5 ori mai mare.
Aproximativ un sfert (64/278) din pacienţii cu sepsis au fost vârstnici. Sepsisul sever a fost
înregistrat în 12,23% cazuri (11,86% la vârstnici versus 12,8% la restul) iar şocul septic în 2,88%
(7,81% versus 1,4%).

Riscul de şoc septic la vârstnici a fost de aproape 6 ori mai mare faţă de restul. Deşi
majoritatea fără semnificaţie statistică, s-au înregistrat diferenţe ale frecvenţei bolii generatoare a
sepsisului şi etiologiei în cele 2 grupe de vârstă. Etiologia a fost precizată în doar 20% din cazuri.
La vârstnici au fost identificaţi: bacili gram negativi de 2 ori mai frecvent decât la pacienţii sub
65 de ani (75% vs 39%), coci gram pozitivi (de 3 ori (25% vs 8%). Evoluţia a fost nefavorabilă la
23,08% din vârstnici faţă de 8,88% din restul pacienţilor (p=0.023).
Atât sepsisul cât şi şocul septic au fost semnificativ mai frecvente în rândul populaţiei
vârstnice studiate. La această categorie au predominat ca frecvenţă pneumoniile, infecţiile
digestive şi infecţiile tegumentelor şi ţesuturilor moi. Riscul evoluţiei nefavorabile a sepsisului a
fost semnificativ mai mare la populaţia vârstnică faţă de restul populaţiei studiate.

43
 CAPITOLUL IV
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNEI PACIENTE AFLATE ÎN
ȘOC SEPTIC
Definiție:

Este o metodă sistemică de identificare și de soluționare a problemelor, permite

asistentei medicale să întocmească un diagnostic de îngrijire care se bazează pe îngrijirea
individuală a bolnavului bazat pe un plan de îngrijire specific, menit să răspundă cerințelor
fiecărui individ în parte.
Modelul nursing ia în considerare și condițiile medicale, dar se concentrează mai ales
asupra funcționării în ansamblu a individului, rolul asistentei medicale este să ajute pacientul să
se vindece dar în același timp să-și recapete, nivelul maxim de independența.
Dintre modelele conceptuale amintim modelul Virginiei Henderson: care se bazează pe
definirea a 14 nevoi fundamentale menite să asigure starea de bine fizică și mentală a ființei
umane.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
o a respira și de a avea o bună circulație;
o a se alimenta și hidrata;
o a elimina;
o a se mișca și a păstra o bună postură;
o a dormi, a se odihni;
o a se îmbrăca și dezbrăca;
o a-și menține temperatura corpului în limitele normale;

44
 o a fi curat, a-și proteja tegumentele;
o a evita pericolele;
o a comunica;
o a acționa după credința și valorile sale;
o a se realiza;
o a se recrea;
o a învăța.
Modelul conceptual al lui Maslow care afirmă că sunt 5 categorii de nevoi umane:
o nevoi fiziologice;
o nevoi de securitate;
o nevoi de apartenență;
o nevoi de recunoaștere socială;
o nevoi de realizare (depășire).

Procesul de îngrijire are în componența sa cinci etape:

1- de culegere a datelor;
2- de identificare a problemelor de îngrijire;
3- de planificare a îngrijirilor;
4- de aplicarea în practică, a planului de îngrijire;
5- de evaluare a rezultatelor, a eficienței îngrijirilor acordate în mod sistematic.

I.Culegerea de date:
Este prima etapă, în care asistenta medicală culege informații despre pacient în mod
sistematic, după care organizează și înregistrează aceste date. Asistenta medicală trebuie să aibă
abilitatea de a pune un diagnostic de îngrijire la relatările făcute de pacient, despre starea sa,
după care să planifice îngrijirea potrivită.
Sursele de date pot proveni: de la pacient; familia lui; prieteni; membrii echipei de
sănătate; fișa medicală a pacientului; documentele medicale.

II. Identificarea problemelor de îngrijire:

45
 Interpretarea datelor este un proces mental care este împărțit în două faze:
- Examinarea datelor care au fost culese și interpretarea lor.
- Enunțarea unei judecăți clinice cu privire la semnificația situației analizate.
În prima fază se stabilește o legătură între faptele observate și se compară cu datele
științifice, în încercarea de a le explica, fapt care permite asistentei medicale, să formuleze o
problemă.
Problema de îngrijire se poate defini ca fiind o dificultate trăită de o persoană, o
atitudine nefavorabilă sănătății și în același timp a satisfacerii nevoilor sale.
Diagnosticul de nursing este o problemă de sănătate, care poate fi actuală sau potențială
pe care asistentele medicale prin educația și experiența lor sunt capabile și calificate să o trateze.
Formularea diagnosticului de îngrijiri :
Cuprinde trei părti, se utilizează formula:
P - probleme de sănătate, de dependență;
E - etiologia sau cauza;
S -semne și simptome prin care se manifestă.

Sunt trei tipuri de diagnostice de îngrijire:

- Diagnosticul actual, când manifestările de dependență se pot observa, sunt
prezente;
- Diagnosticul potențial, când poate să apară o problemă dacă nu intervenim;
- Diagnosticul posibil, când nu este sigură prezența problemei.

III. Planificarea îngrijirilor

Asistentele medicale planifică acțiunile și activitățile pentru a reduce sau soluționa,
fiecare diagnostic de îngrijire pe care l-au indentificat, pentru ca pacientul să poată astfel obține
obiectivul formulat. Atingerea obiectivului implică eliminarea sau reducerea etiologiei
diagnosticului de îngrijire, astfel intervențiile sunt îndreptate spre reducerea sau eliminarea
etiologiei.
Procesul de planificare a îngrijirilor cuprinde două etape:
- Formularea obiectivelor de atins;
- Stabilirea mijloacelor pentru rezolvare.

46
 Pentru fiecare problemă se pot formula unul sau mai multe obiective.
Intervențiile se fac în funcție de gradul de dependență și de posibilitătile pacientului, nu
se limitează la acțiuni de ajutor parțial, complet sau acțiuni de supraveghere, ci vor trebui să
conțină și probleme de educație pentru autonomia pacientului, comunicare pentru susținerea
psihosocială, dar și pregătirea pentru întoarcerea la domiciliu, toate trebuie să facă parte
integrantă din planificarea îngrijirilor.

IV. Aplicarea planului de îngrijire

Scopul procesului de îngrijire este acela de a asigura prelucrarea, în sarcină globală dar
și personalizată a ingrijirilor pacientului.
Delegarea unor activități, în niciun caz nu influențează calitatea îngrijirilor, deoarece
acestea rămân sub responsabilitatea asistentei medicale care le planifică, le determină realizarea
și controlează buna execuție, cu respectarea normelor de securitate, de calitate a îngrijirilor, de
confort.

V. Evaluarea rezultatelor
Înseamna a determina dacă pacientul a ajuns la obiectivul stabilit.
În evaluarea zilnică a planului de îngrijire trebuie să se verifice dacă:
- Ating intervențiile care au fost propuse obiectivele intermediate de pacient;
- Sunt realiste, orele și datele stabilite inițial;
- Este necesară modificarea limbajului, sau a metodelor de comunicare, modul de
abordare al pacientului;
- Este necesar să se modifice intervențiile de nursing, pentru a se asigura
realizarea obiectivelor;
- Este necesar să se consulte un alt membru al echipei de îngrijiri pentru a se afla
mai multe informații care să conducă la identificarea cauzei, problemelor, sau să
ajute la elaborarea intervențiilor potrivite, pentru realizarea obiectivelor.
- Sunt modificări în starea bolnavului care să necesite adăugarea unui nou
diagnostic de nursing.

47
 De fapt procesul de îngrijire este un proces care se reînoiește în permanență, este deci
un proces ciclic.

CAPITOLUL IV
A. CULEGEREA DATELOR-INTERVIU
ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU ȘOC SEPTIC

1. INFORMAȚII GENERALE:

NUMELE ȘI PRENUME: T. E.
VÂRSTA: 74 ani
PROFESIA: pensionară
LOCALITATE DE DOMICILIUL: Fălticeni
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Șoc septic -escară gradul IV

2. OBIȘNUINȚE DE VIAȚĂ:
a. consumatoare de :alcool: ocazional,cafea: zilnic, tutun:-, drog: -
b. alergii cunoscute:-

3. PROBLEME DE SĂNĂTATE:
ANTECEDENTE MEDICALE PERSONALE: apendicită în anul 2003, diabet
zaharat tip I, AVC ischemic in ianuarie 2021
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: tata: DZ;-mama: cancer col uterin
MOTIVELE INTERNĂRII ACUTALE: stare generală alterată, paliditate, cianoză,
obnubilare, hipertermie: 38,8 C, frisoane, pulsul > 110p/min, TA 86/52mmHg,

48
 tahipnee, oligurie, meteorism, ileus paralitic (lipsa peristaltismului), eliminări
purulente la nivelul tegumentului (zona sacrată) cu miros fetid, hemoragie, necroză.
ISTORICUL STĂRII ACTUALE: Pacienta, este adusă de către fiica acesteia la
SPITALUL MUNICIPAL FĂLTICENI, acuzând următoarele manifestări de
dependență: stare generală alterată, paliditate, cianoză, obnubilare, hipertermie: 38,8
C, pulsul > 110p/min, TA 86/52mmHg, frisoane, tahipnee, oligurie, meteorism, ileus
paralitic, eliminări purulente cu miros fetid în regiunea sacrată, hemoragie , necroză
În urma investigațiilor de specialitate, medicul solicită internarea acesteia la
ATI, stabilind diagnosticul de ȘOC SEPTIC, în urma unei escare nedepistate în
regiunea sacrată, escară de gradul IV cu necroză.

4. EXAMENUL CLINIC GENERAL:

TEGUMENTE ȘI MUCOASE: facies sferind, acoperit de transpirație rece, ochi excavați,
paliditate, ușoară cianoză perinazală, leziune profundă în zona sacrată cu necroză și ssecreții
purulente
GREUTATE: 47 kg
ÎNĂLȚIME:1,67 cm
ȚESUT CELULAR SUBCUTANAT:-malnutriție, eliminări purulente cu miros fetid, necroze
in zona sacrată
SISTEM GANGLIONAR ȘI LIMFATIC: nepalpabil
APARAT LOCO-MOTOR: articulații mobile, nedureroase, cu ușoare deformări osoase
APARAT RESPIRATOR: murmur vezicular fiziologic, nu se percep raluri pulmonare,
tahipnee: R=30r/min, hipertermie:T= 38,8 C (însoțită de frisoane)
APARAT CARDIO-VASCULAR: hipotensiune :TA 86/52mmHg, tahicardie: P=120 p /min
APARAT DIGESTIV: inapetenta, urmata de anorexie, tulburări de tranzit: ileus paralitic-lipsa
perstaltismului intestinal, meteorism, deshidratare
APARAT UROGENITAL: oligurie

SISTEM NERVOS ȘI ORGANE DE SIMȚ: comportament neurologic afectat, prezintă

obnubilare

5. INVESTIGAȚII:

49
 a. Examenul sângelui: analize și valori
b. Examenul urinei
c. Alte examene de specialitate:

6. TRATAMENTE:
a. tratament medicamentos
b. tratament chirurgical

B. IDENTIFICAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE AFECTATE-

ENUNȚAREA PROBLEMELOR DE DEPENDENȚĂ/DIAGNOSTICE DE
NURSING LA PACIENTA CU ȘOC SEPTIC

Nr. NEVOI INDEPENDENȚĂ DEPENDENȚĂ SURSE DE DIFICULTATE

crt. FUNDAMENTALE

1. DE A RESPIRA ȘI A - -dependență majoră -deficit in circulație

AVEA O BUNĂ -dureri pronunțate în -deficit în respirație
CIRCULAȚIE regiunea sacrată
-anxietate
-senzație de moarte
iminentă
T.A.=86/52mmHg,
R=30 r/min
P= 110 p/min

2. DE A SE ALIMENTA - -dependență major -deficit în alimentație

ȘI HIDRATA -deshidratare
-anorexie, inapetență,

3. DE A ELIMINA - -dependență majoră -eliminare inadecvată

-ileus paralitic
-oligurie
-eliminări serosae,
purulente la nivelul
tegumentului, cu miros
fetid

4. DE A SE MIȘCA, DE A - -dependență majoră -imposibilitatea de a se deplasa,

AVEA O BUNĂ -dureri puternice mobiliza
POSTURĂ -stare de slăbiciune
- intoleranță la efort

5. DE A DORMI ȘI A SE - -dependență majoră -alterarea funcției neurologice

ODIHNI -stare de obnubilare

50
6. DE A SE ÎMBRĂCA ȘI - -dependență majoră - imposibilitatea pacientei de a se
DEZBRĂCA -obnubilare dezbrăca și îmbrăca

7. DE A-ȘI MENȚINE - -dependență moderată -alterarea termoreglării datorită

TEMPERATURA -febră ridicată : procesului infecțios
CORPULUI ÎN LIMITE T = 38,80 C
NORMALE -frisoane
-proces infecțios

8. DE A FI CURAT, A-ȘI - - dependentă majoră -modificări tegumentare, datorate

PROTEJA -facies suferind, escarei gradul IV
TEGUMENTELE acoperit de sudori reci - imposibilitatea de a se
-tegumente palide autoîngriji
-prezintă cianoză
-obnubilare:

9. DE A EVITA - - dependentă majoră -risc de complicații

PERICOLELE -dureri, anxietate -vulnerabilitate
-senzație de moarte
iminentă
- stare generală
alterată

10. DE A COMUNICA CU - -dependență moderată -alterarea comunicării verbale

SEMENII -vorbire neinteligibilă
-obnubilare

11. DE A ACȚIONA - -dependență moderată -culpabilitate

CONFORM -pacienta crede în -neputință
PROPRIILOR Dumnezeu
CREDINȚE -percepe starea în care
se află ca o pedeapsă
divină

12. DE REALIZARE - -dependență moderată -sentiment de neputință, de

devalorizare

13. DE A SE RECREEA - - dependentă majoră -imposibilitatea realizării

acțiunilor dorite datorită starii
generale alterate

14. DE A ÎNVĂȚA - - dependență moderată -deficit de cunoștințe

-lipsa informațiilor
despre evoluția bolii

51
 C. PLAN DE ÎNGRIJIRE
PACIENTA T. E. cu ȘOC SEPTIC SEVER datorat unei escare gr. IV, cu necroză

NEVOI PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ȘI EVALUARE

FUNDAMEN DE DELEGATE A
DE ÎNGRIJIRIL
TALE DEPENDENȚĂ OR
ÎNGRIJIRE

- identific bolnava şi completez

documentele necesare internării acesteia
- îi asigur un mediu liniştit şi repaus
obligatoriu la pat poziţionând-o Pacientei i
se
adecvat : în decubit lateral stâng
administreaz
-măsor respirația şi o notez în foaia de ă O2
temperatură :
Pacienta să
prezinte R(d)=30r/min
respirația în R(s)=28 r/min
limite normale
Alterarea Evoluție
funcției -asigur diminuarea activităţii
staționară
NEVOIA respiratorii fizice/repaus absolut
DE A datorită durerii, -asigurarea permeabilității căilor
RESPIRA manifestată respiratorii, inclusiv manevre de Pacienta
prin resurcitare cardioresperatorie (respiraţie prezintă
tahipnee artificială, masaj cardiac extern-dacă este starea
cazul), cu administrare de O2 8-10 l/min generală
Pacienta să
-realizez cateterizarea unei sau mai multe grav alterată
prezinte căi
respiratorii vene pentru perfuzie: infuzie de
permeabile cristaloide (soluție 0,9% soluție de
clorură de sodiu, soluție Ringer, în
primele 3 ore 30 ml/kg (cu un debit de
10 ml/min., pentru primele 15 - 20 min),
apoi se vor include coloizii, care constau
din derivații HES-lui
Hydroxyethylamylum (HES 130/0,42)
(Venofundinum),
-instalez unu cateter în vezica urinară şi
monitorizarea debitului urinar orar.
-îngijesc escara, aplicând pansament cu
hidro-coloizi
-măsor valorile pulsului, ale tensiunii

52
 arteriale şi le notez în foaia de
temperatură : În urma
P(d)=120p/min medicației
administrate
P(s)=110p/min și a
îngrijirilor
TA d)=86/52mmHg acordate
TA(s)=100/60mmHg valorile
funcțiilor
vitale tind
-monitorizez Ta la fiecare 30 min spre
-reexaminarea clinică o efectuez la normalizare
fiecare oră
-verific și timpul de recolorare capilară,
Alterarea nivelul de saturație cu oxigen
debitului
cardiac, Pacienta să -pregătesc fizic şi psihic pacienta pentru
NEVOIA DE A datorită prezinte examenele clinice şi paraclinice şi îi Pacienta
AVEA O procesului valorile cooperează
BUNĂ
obţin consimţământul verbal al fiicei
infecțios,manife pulsului în
CIRCULAȚIE - recoltez analize de laborator:
stat prin limite normale
hemocultură + antibiogramă Evoluție
tahicardie,
plapitații, -asigur îngrijiri după orice tehnică staționară
hipotensiune
-după efectuarea antibioticogramei
terapia antibacteriană se corelează în
conformitate cu specificitatea agentului
patogen la antibiotice.
Pacienta
răspunde la
-se administrează următoarea medicație medicația
la indicația medicului: administrată

Cefotaximum 2g la 8 h + Gentamicină 2g
la 8 h + Metronidazolum 300 ml/24 ore Pacienta
i.v. incepe să
coopereze
Dopaminum în perfuzie continuă 5
cu echipa
mcg/kg/min medicală
Dexamethasonum 3 mg/kg.corp/zi.
Prednisolonum* de 60-120 mg pe zi
Heparină natrium 100-200 U/ kg/24ore
-consimţământul informat este obţinut de
medic, înaintea elaborării planului de
tratament.

53
 -însoțesc pacienta în sala de tratament
împreună cu foaia de observație a Pacienta are
acesteia: se indică îndepărtarea țesutului încredere în
necrozat echipa
Hipertermie, -monitorizez principale semne vitale: medicală
datorată respiratorii, circulaţie periferică
septicemiei, Pacienta să (extremităţi, timp de recolorare
manifestată prin prezinte
capilară), culoarea tegumentelor,
deshidratare, temperatura în
tensiunea arterială, diureza, funcţia Starea
oligurie, apatie limite normale
cardiacă (frecvenţă ritm), starea mentală. generală a
bolnavei s-a
-monitorizez temperatura şi o notez în ameliorat
foaia de temperatură:
T(d)= 38,8 ⁰C
NEVOIA DE A Frisoane,
AVEA
T(s)=37,4⁰C
datorate șocului
TEMPERATU În urma
RA ÎN septic, - aplic comprese reci
medicației
LIMITE manifestate prin
NORMALE administrate
tremurături Servesc pacienta cu cantități :
temperatura
involunatre Combaterea □ mari de lichide (perfuzabile)
pacientei se
□ aplic metode fizice de răcire
complicațiilor, încadrează
□ schimb lenjeria de corp și de pat, la
a frisoanelor, a în limite
nevoie
transpirațiilor normale
□ asigur microclimatul
reci □ asigur igiena
Alterarea stării
generale, cauzate
de procesul -administrez medicația recomandata de
infecțios, către medic Evoluție
manifestată prin și observ efectul acesteia favorabilă
obnubilare,
funcții vitasle -încerc să încălzesc moderat şi treptat
modificate extremităţile (pernă electrică, pături, Pacienta nu
etc.). prezintă risc
de
complicații

Deficit în -după administrarea medicației se

alimentație
NEVOIA observă o îmbunătățire a stării generale a Pacienta
datorat
prezintă
DE A SE sepsisului,manif Pacienta sa fie pacientei, aceasta nu prezentă grețuri și
inapetență
estat prin echilibrată
ALIMENTA vărsături din cauza
inapetență, nutriţional și
dureriilor
deshidratare hidric -hidratez pacienta conform indicației
medicului
Dezechilibru
Pacienta

54
 hidric și -calculez balanţa hidroelectrolitică este
nutrițional, echilibrată
-continui administrarea medicației psihic
cauzat de
procesul prescrisă de medic
infecțios, Pacienta să nu
NEVOIA -monitorizez permanent starea pacientei,
manifestat prin prezinte grețuri Evoluție
DE A SE deshidratare, și vărsături încercând să previn complicațiile posibile staționară
scădere
ALIMENTA -anunț medicul ori de câte ori semnalez
ponderală,
oligurie posibile riscuri sau dacă starea pacientei
Pacienta să se
se deteriorează Semne de
alimenteze
Afectarea deshidratare
corespunzător
deglutiției
indicațiilor
cauzată de
procesul
infecțios,
manifestată prin
inapetență și
obnubilare

Oligurie Restabilirea -captarea vărsăturilor

cauzată de funcției renale Pacienta
-măsor cu atenție lichidele ingerate și
deshidratare, prezintă
cele eliminate
eliminări
manifestată inadecvate
-încerc să reduc disconfortul pacientei
prin diureză
-încerc să înlătur sentimental de
scăzută
devalorizare și neputință Evoluție
NEVOIA Staționară
DE A Alterarea
ELIMINA eliminării Restabilirea -continui administrarea medicației Nu au
prescrisă de medic, monitorizând-o în apărut
intestinale tranzitului vederea prevenirii complicațiilor complicații
datorată intestinal
peristaltismului normal -încurajez pacienta pentru exprimarea În urma
încetinit, nevoilor, opiniilor și îi statisfac cererile medicației
manifestată administrate
diureza
prin meteorism tinde spre
-institui toate măsurile pentru prevenirea normalizare
și constipație Combaterea infecțiilor nosocomiale
meteorismului
-diureza:800 ml/24 h

55
 Eliminare și
-supraveghez aspectul escarei, anunț
tegumentară disconfortului
medicaul ori de câte ori observ
inadecvată abdominal modificări în ceea ce privesc supurațiile,
sângerările, eritemul local
cauzată escară
stadiu IV, Pacienta să
-îngijesc escara, aplicând pansament cu
manifestată prezinte o
hidro-coloizi
prin prezența ameliorare la
supurațiilor cu nivelul
miros fetid și a tegumentului
leziunii (supurații)
necrotice
-încurajez pacienta pentru exprimarea
Postură nevoilor, opiniilor și îi statisfac cererile
pacientei
inadecvată Durerile
-institui toate măsurile pentru prevenirea pronunțate
cauzată de
infecțiilor nosocomiale au fost
localizarea Pacienta să diminuate
prezinte -încerc să înlătur sentimental de din
NEVOIA escarei,
mobilitate devalorizare și neputință intensitate
DE A AVEA manifestată normală
O BUNĂ prin adoptarea -încerc să combat durerea persistentă a
pacientei administrând medicația Pacienta
POSTURĂ pozitiei decubit este
prescrisă de către medic
lateral conștientă,
Pacienta sa -schimb pansamentul pacientei ori de comunică cu
prezinte echipa de
câte ori este nevoie, aplic un pansament
miscări îngrijire
Intoleranță la cu spumă poliuretanică, care este
coordonate
activitate puternic absorbant și neaderent
datorită Evoluție
-supraveghez starea generală a pacientei
staționară
obnubilării
Combaterea -așez pacienta într-o poziție confortabilă,
durerilor asigur mediul ambiant
Pacienta
Afectarea este afebrilă
-anunt medical dacă observ o schimbare
mobilității
fizice, în starea generală a acesteia
cazuată de Pacienta
Pacienta să -încurajez pacienta să stea în repaus
durerile cooperează
adopte o

56
 pronunțate poziție -încurajez pacienta să-și găsească o
în regiunea antalgică poziție antalgică și să solicite ajutorul ori
sacrată de câte ori este nevoie

Anxietatea
este
diminuată
Alterarea Transmit bolnavei noțiuni despre boala
comunicării Pacienta să-și sa și despre complicațiile potențiale ce
exprime pot surveni Nu se
verbale datorită înregistrează
nevoile, să
răspândirea
obnubilării poată Discut cu pacienta în prezența soțului procesului
comunica încurajând-o în privința evoluției bolii și i
NEVOIA DE infecțios
eficient
se permite să-și exprime emoțiile și
A sentimentele sale
COMUNICA Comunicare Încercăm ca
ineficace la Combaterea Învăţ pacienta să utilizeze mijloace de pacienta/fiic
nivel senzorial comunicare conform posibilităţilor sale a să capete
anxietății încredere în
și motor
echipa
Creez un climat de încredere empatică și medicală
se răspunde cu calm întrebărilor puse de
Fiica
pacientă
pacientei ne
Deficit al comunică
capacității de Comunicarea
-încercăm să căstigăm încrederea îngrijorările
comunicare, cu pacienta, pacientei în echipa medical
datorată
încercăm să o -mă asigur că pacienta a căpătat încredere
durerii, Pacienta
manifestată liniștim în echipa medicală și că a înțeles
cooperează
prin recomandările medicului
necooperare
Pacienta
este
echilibrată
hidro-
electrolitic
NEVOIA DE A Prevenirea - asigur mediu de siguranţă şi de Pacienta nu
EVITA leziunilor și protecţie prezintă
Risc de cădere,
PERICOLELE
escarelor, -pregătesc psihic şi fizic pacienta pt alergii la
cazuat de vertij menținerea medicația
orice îngrijire
integrității administrat
pielii, - explic tehnici de relaxare ă
57
 Anxietate, mucoaselor, - evaluez caracteristicile durerii
cauzată de - asigur odihna
-acord sprijin emoțional
spitalizare Auto-controlul Îmbunătățir
-repaus la pat în perioada dureroasă
anxietății ea stării
-combat factorii de risc
generale
Risc de -evaluez intensitatea durerii
complicații, Prevenirea -observ semnele care ar putea cauza
cauzate de infecțiilor alergii și complicații Pacienta nu
gravitatea nosocomiale -aleg procedurile de investigație și prezintă
semnelor și tratament cu risc minim de infecție complicații
simpotmelor -verific înțelegerea sfaturilor
-administrez medicația și observ efectul Evoluție
Prevenirea favorabilă
complicațiilor acesteia
Predispoziții la -supraveghez funcțiile vitale
infecții
nosocomiale

-îi explic pacientei recomandările Pacienta nu

Cunoștințe indicate de către medic prezintă
Educarea
-deprinderea comportamentelor cunoștințe
insuficiente pacientei în
NEVOIA sănătoase,suport social, autoîngrijire despre
ceea ce
privind -comportament de cooperare, acceptare, boala sa
priveste stilul
DE A acumulare de cunoștințe, participare în
gestionarea de viață pe
ÎNVĂȚA care să-l luarea deciziilor
sănătăţii Evoluție
adopte -recunoașterea funcționalității normale a
staționară
organismului
-efectuarea activităților în vederea
menținerii sănătății

Adapatare -antrenez pacienta în activități și o ajut

ineficientă
-pacienta să se Pacienta nu
-asigur o creștere graduală a dificultății
poată adapta la se poate
acestor activități adapta
Adinamie noua sa
NEVOIA condiție rolului de
DE A SE -aplic tratamentul medicamentos bolnav
REALIZA
Neliniște față de
-explic pacientei si aparținatorilor
diagnostic, -pacienta să-și semnele pe care să le urmărească, să le Evoluție
tratament și recapete forțele identifice, care ar putea sugerea apariția bună
proceduri unei complicații

58
 Pacienta
Sentiment de cooperează
culpabilitate, de
neputință

59
 EPICRIZA

Pacienta în vârstǎ de 74 de ani se interneazǎ de urgenţă la SPITALUL MUNICIPAL

FĂLTICENI, cu următoarele manifestări de dependenţă: stare generală alterată,
paliditate,cianoză, obnubilare, hipertermie: 38,8 C, frisoane, pulsul > 110p/min, TA
86/52mmHg, tahipnee, oligurie, meteorism, ileus paralitic (lipsa peristaltismului), eliminări
tegumentare purulente cu miros fetid, necrose cu hemoragie, durere în regiunea sacrată.
În urma investigațiilor de specialitate, medicul solicită internarea acesteia la ATI,
stabilind diagnosticul de ȘOC SEPTIC , în urma unei escare de gradul IV.

Pacienta s-a externat cu urmǎtoarele recomandǎri:

 să evite schimbările bruşte de temperatură, aglomeraţiile.

 să-şi reia treptat activitatea zilnică, rămânând sub control medical ambulatoriu
 pacienta sǎ evite efortul fizic excesiv, să alterneze perioadele de efort ușor cu cele
de repaus
 sǎ respecte toate recomandǎrile date de medic la ieşirea din spital
 sǎ respecte tratamentul şi în funcţie de el sǎ aibǎ o alimentaţie corespunzătoare,
bogatǎ în vitamine, hidratarea adecvată (1500-2000ml/zi);
 să anunțe medicul ori de câte ori consider că a apărut o modificare în stare generală
 să urmeze procedurile fizioterapeutice locale, pentru a facilita granularea,
cicatrizarea plăgii de escară

60
 ANEXE
INVESTIGAȚII DE LABORATOR

ANALIZE MEDICALE REZULTATE INTERVAL BIOLOGIC DE

REFERINȚĂ
Hemoleucograma :leucocite 12200/ mm³ 4200 –8000/ mm³
hemoglobina 7g% 15 ± 2 g%
hematii 2,8 mil/ mm³ 4,5-5,5mil/mm³
trombocitopenie 80.000

Indexul leucocitar de
intoxicație (Norma –1) marit;
ILI>2-3 - inflamaţie limitată; Normal
ILI> 4-9 - proces septic ILI>2 inflamaţie limitată;
diseminat.
Procalcitonina (PCT)
10 ng/ml
22 ng/ml
Viteza de sedimentare a 18 mm/1h la 1 ora = 1 -10 mm
hematiilor (VSH) 26 mm/2h la 2 ore = 7 -15 mm
Bilirubina : - totala 0,9 mg% 0,6 -1 mg %
Fibrinogen 580 mg/% 200-400 mg %
Glicemie 136 mg% 80 – 120 mg %
Uree 90 mg% 20-50 mg %
Creatinina : - în sânge 4,6 mg% 0.6 -1.2 mg %
Proteina C reactivă 8 mmol/l negativă
Na+ = 142 mEq/l
Ionograma sanguină Na+ = 137-152mEq/l
K+ = 4,4 mEq/l
K+ = 3,8-5,4mEq/l
Cl = 105 mEq/l
Cl = 94-110mEq/l
Ca++ = 4,9 mEq/l
Ca++ = 4,5-5,5mEq/l
TT (timpul de trombină) 32 s 8-14 s
APTT (timpul de trombină
60s 26-36 c
parțial activat)
Protrombină % 160% 70-100%
Proteină totală 32 g/l 60-80g/l
Rh pozitiv -
Grup sanguin B III -
Hemocultura Bacterii strict anaerobe, E.coli,
Lohicultură Enterococcus spp.
Examen de urina Prezintă modificări: normal
-hiperstenurie
-pH 4
-cilindri leucocitari
-proteinurie

61
-glicozurie
-corpi cetonici prezenți
-bilirubină prezentă

62
63
64
OXIGENOTERAPIA

65
ESCARĂ GRADUL IV

66
 CAPITOLUL V

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A PACIENTULUI AFLAT ÎN ȘOC SEPTIC

Educația este un proces interactiv, care favorizează învățarea. Cuprinde acțiuni care au
scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă
autonomie, de a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu. Crește stima de sine a
unei persoane, pentru că îi permite să își asume responsabilități mai mari față de propria-i
sănătate.
Educația pacienților este cel mai important aspect. Fiecare pacient este unic și el trebuie
considerat în universul său: mediu socio-cultural, educația, instrucția, con vingerile religioase,
personalitate, vârsta și sexul.
Este cunoscut faptul că sechelele post-sepsis, deseori numite Sindromul Post-Sepsis, pot
prezenta consecințe foarte diverse, care apar uneori chiar ani mai târziu. Sepsisul poate afecta
creierul și tractul nervos. Deteriorarea creierului este de obicei nedetectabilă la RMN, dar se pot
manifesta următoarele simptome:oboseală și neodihnă, lipsa de concentrare, reducerea reactivității,
dificultate în abilitatea de a face mai multe activități, memorie foarte limitată, reducerea capacității
intelectuale. Alte tulburări: tulburări de vorbire și verdere, tulburări de echilibru și amețeli, dureri de
cap, probleme cu coordonarea mișcărilor. Trebuie să-l educăm pe pacient ca să poată identifica
aceste simptome, îi recomandăm să meargă la un medic neurolog pentru examinare și tratament.
De asemenea sepsisul poate duce la probleme fizice care interferează cu activitățile
zilnice:incapacitate de mers, probleme cu inghițirea sau hrănirea, slăbiciune musculară sau paralizie
sau respirație dificilă, durere articulară și rigiditate. Este important ca asistenta medicală să-i spună
pacientului că aceste probleme pot apărea temporar și pot fi ameliorate prin tratamente specifice.
Asistenta medicală trebuie să-i spună pacientului faptul că viața după sepsis să poată fi diferită
față de înainte. Aproape toate aspectele rutinei zilnice pot fi afectate, obligând pacientul să rearanjeze
și reorganize viața. S-ar putea să depindă temporar de ajutor din partea familiei, prietenilor sau
profesioniștilor în îngrijire. Relațiile interper-sonale cu partenerii și prietenii pot suferi pentru că stare

67
generală a acestui poate fi alterată, deși a fost externat din spital. Este posibil să nu poată reveni la
locul de muncă.
Asistenta medicală trebuie să-i furnizeze pacientului informațiile potrivite și detaliile despre
posibilele reacții adverse care pot apărea pe parcursul tratamentelor, să-i explice mecanismul
acestora, să-i dea sfaturi cât mai clare și specifice despre cum pot reduce aceste efecte secundare
și, cel mai important, cum să le prevină. Toate acestea se bazează pe aplicarea principiilor de
comunicare interpersonală, care constau în a transmite mesaje semnificative unei persoane și de a
primi de la ea o retroacțiune. Procesul educațional trebuie să se desfășoare în toate domeniile:
cognitiv, afectiv și psihomotor.
Asistenta medicală îl va învăța pe pacient cum să prevină apariția sepsisului. Este
cunoscut faptul că supraviețuitorii de sepsis au un risc crescut de reapariție a sepsisului. Încă nu se
știe de ce, dar, probabil, acest lucru se datorează unor deteriorări imune preexistente sau rezultate.
Deoarece sepsisul rezultă din infecții, prevenirea infecțiilor va reduce riscul de sepsis.
Măsuri pentru reducerea riscului de infecții, inclusiv sepsis:
 Vaccinați-vă împotriva infecțiilor prevenibile, cum ar fi penumonia, meningita sau
rujeola.
 Efectuați vaccinuri gripale anuale
 Fiți conștient de simptomele precoce ale sepsisului și nu ezitați să chemați ambulanța!
 Să aveți un stil de viață sănătos și să respectați măsurile de igienă de bază
 Mare atenție la mușcăturile de insecte și leziunilie pielii
 În caz de infecție, gânditi-vă la sepsis.
Sepsisul poate fi o experiență traumatică, dar continuarea conștientizării și educația pot contribui
la prevenirea acesteia și la atenuarea efectelor asupra celorlalți.
Asistenta medicală va urmări ce știe pacientul referitor la starea de sănătate actuală,
experiențele pacientului având incidență asupra nevoii de a învăța, informațiile de care membrii
familiei au nevoie pentru a răspunde nevoilor pacientului, dorința și capacitatea de a învăța a
pacientului, va sesiza orice comportament care indică o scădere a interesului sau atenției,
încercând să-l motiveze.
Educația sanitară a pacientului se va face atât la internare, cât și pe timpul spitalizării, precum
și la externare.

68
 CONCLUZII

În aceast proiect am vrut să subliniez faptul că socul septic apare destul de

frecvent, fiind important, atât prin gravitatea lui cât şi prin varietate. Șocul septic reprezintă
forma de șoc ce apare ca răspuns la o infecție. Sepsisul și sepsisul sever reprezintă principala
cauză de mortalitate în terapiile intensive mixte.
Aproape jumatate dintre pacientii aflati in soc septic decedeaza in prima luna. Acestia pot
deceda si tardiv, ca urmare a infectiei care nu mai poate fi controlata, a complicatiilor terapiei, a
insuficientei de organ sau ca urmare a bolii de baza. Riscul de deces in soc septic depinde foarte
mult de boala de baza a pacientului de varsta si de parametri fiziologici ai organismului.
Sepsisul poate fi prevenit, reducand astfel mobiditatea si mortalitatea. Foarte multe
cazuri de sepsis apar ca urmare a unor complicatii nosocomiale (infectii aparute ca urmare a
manevrelor medicale). De aceea se impune reducerea manevrelor cu risc septic (cateterizari,
proceduri chirurgicale invazive). De asemenea se recomanda folosirea rationala a antibioticelor
pentru a impiedica aparitia de tulpini rezistente.
In concluzie, este absolut necesara combaterea rapida si eficienta a sepsisului aflat in
etapa de debut, impiedicand astfel instalarea disfuntiilor de organ si a hipotensiunii arteriale (care
prin faptul ca pot fi refractare la tratament, pot conduce la deces).

69
 BIBLIOGRAFIE

1. Anatomia și fiziologia omului. Compendiu - București, editura Corint, 1999;

2. Baltă G., Stănescu M., Metaxatos A., Titircă L. - Tehnici speciale de îngrijire a
bolnavilor, Editura Didactică și Pedagogică, 1984;
3. Bazele teoretice și practice ale îngrijirii omului sănătos și bolnav. Nursing - București,
Editura Universul, 2000;
4. Kristel K., Îngrijirea bolnavului, Editura All, 1998;
5. Mozes C. - Tehnica îngrijirii bolnavului ( Cartea asistentului medical ) - București,
Editura Medicală, 2003;
6. Titircă L.,  ,,Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții
medicali”, Editura Viața Medicală Românească, 1997;
7. Titircă L. - ,,Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate
bolnavului”, Editura Viața Medicală Românească, ediția III, 1997;
8. Papilian Victor – Anatomia omului, volumul I și II, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1982, 2008
9. Gabriel Ungureanu, Adrian Covic, Terapeutică medicală, ediția a III-a revăzută și
adăugată, Ed Polirom, București, 2014
10. Grigoraș Ioana, Anestezie și terapie intensivă, Ptincipii de bază,Ed. Institutul European,
Iași, 2007.
11. Dr. Ștefania Tudorache, Prof. Dr. Nicolae Cernea, Ghid clinic privind lehuzia
patologică, Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din
România, 2019.

70