3.

ÎNGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE

1. Definiţie
Bronhopneumonia este o afecţiune pulmonară acută relativ frecventa, caracterizata printr-o
infectie mai mult sau mai putin intinsa a bronsiolelor, alveolelor pulmonare si/sau a interstitiului
pulmonar. Survine cel mai des la copiii mici si la subiectii in varsta sau cu deficit imunitar.

2. Etiologie
Cauze determinante:
- infecţie bactreriana ( Streptococcus pneumoniae, haemophilus influenzae, klebsiella
pneumoniae, mai rar cu alti germeni bacterieni);
- infectie virala (virus gripal, influenza, etc);
- infectie fungica.
Cauze favorizante:
- sezonul rece;
- vârsta mică;
- rezistenţa scăzută la infecţii prin stare de denutriţie, deficite imune sau tratament cu
imunosupresoare, distrofie, rahitism, diateze, astm bronsic;
- copii polispitalizati;
- aport redus de vitamine;
- igiena deficitara;
- boli alergizante prin mecanism de coinfectie sau suprainfectie (rujeola, tusea convulsivă,
gripa, TBC-ul).

3. Simptomatologie:
 Debut
Boala este precedată cu câteva zile înainte de prodoame cu caracter viral ca într-o infecţie
banală a căilor respiratorii superioare, caracterizată prin:
- coriză;
- tuse uscată, spastică;
- obstrucţie nazală;
- agitaţie, anorexie,
- febră moderată.
- După acest episod prodromal, debutul este marcat de:
- hipertermie 39-40oC;
 - agitaţie;
- tuse productivă;
- dispnee.

 Perioada de stare
1. Sindromul funcţional respirator – caracterizat prin:
- tahipnee cu dispnee de tip mixt moderată cu amplitudine mică, geamăt respirator;
- bătăi ale aripilor nazale;
- mişcare sacadată a capului odată cu respiraţia;
- tiraj intercostal;
- tuse, la început uscată, apoi productivă, iar dacă aceste semne se agravează, apare cianoza
periorală care apoi se generalizează.
2. Sindromul cardio-vascular – este determinat, pe deoparte de leziunea directă produsă de
bacterii pe miocard, iar pe de altă parte prin tulburări de metabolism.
Clinic apar semne de insuficienţă cardiacă dreaptă:
- turgescenţa jugularelor;
- hepatomegalie;
- edeme periferice;
- tahicardie.
- poate evolua favorabil
3. Sindromul infecţios – este determinat de atingerea toxică a sistemului nervos şi se manifestă
prin:
- febră ridicată şi oscilantă, apariţia fiecărui focar provocând o nouă ascensiune termică.
Durata variază în funcţie de forma clinică şi precocitatea tratamentului;
- agitaţie, insomnie sau dimpotrivă, apatie, somnolenţă;
- convulsii;
- uneori, semne de iritaţie meningeană.
4. Sindromul metabolic se manifestă prin:
- acidoza respiratorie;
- dezechilibrul hidro-electrolitic.

Simptomele digestive – în forme medii: inapetenţa şi dispersia secundară moderată, cu câteva

vărsături şi 2-4 scaune muco-grunjoase/zi. Meteorismul abdominal prin pareza intestinală toxică
survine ca o complicaţie în bronopneumonia toxică gravă.
Simptomele renale – oligurie, adesea albuminurie, este prezentă uneori cilindruria care indică o
discretă nefrită – nefroza infecţioasă.
Starea generală – este alterată. Copilul este palid, are buzele uscate, prezentând, cianoză
periorală, este neliniştit, scade în greutate.

4. Examinări paraclinice:
1. Radiografia pulmonară arată microopacităţi uni sau bilaterale. Exista mai multe tipuri de
bronhopneumonii din punct de vedere radiologic:
- forma paravertebrală – se caracterizează radiologic prin imagini paravertebrale,
bilaterale, neomogene, rezultate prin confluarea a numeroase opacităţi
macronodulare cu volum, forma şi intensitate variabilă.
- forma cu focare macronodulare – diseminate sau multiple, se manifestă prin
opacitate cu dimensiuni variate rotunde sau neregulate, dispuse izolat, uni sau
bilateral.
- forma macronodulară – diseminată sau pseudogranulică – creează dificultăţi de
diagnostic diferenţial cu TBC-ul hematogen, dar repartizarea opacităţilor mai mult
hilar şi paravertebral, regiunile costale fiind identice pledează în favoarea
bronhopneumoniei.
- forma hilio-bazală – se prezintă cu aspectul unor focare congestive, prost
delimitate, neomogene, ocupând regiunile hilare şi paracardiace până în
unghiurile cardiofrenice care opacifică;
- forma segmentară pseudo-lobară – se întâlneşte la sugarul mai mare de 6 luni, la
care bronhopneumonia poate realiza o opacitate triunghiulară zonală, bine
delimitată, omogen mai mult sau mai puţin intensă.

2. Examene de laborator: hemoleucograma arată o leucocitoză moderată de 12000-18000

leucocite/mm3, deseori cu neutrofile şi o uşoară deviere la stânga a formulei leucocitare.
O deviere bruscă la stânga se observă numai în formele grave, cu VSH si proteina C
reactiva crescute.

5. Interventii aplicate copilului spitalizat:

- Asigurarea conditiilor de mediu:
 Microclimat corespunzator (temperatura, luminozitate, umiditate);
 Mediu securitar (plasarea patului la distant de surse de caldura, plasare de bare
laterale sau plase la paturi, indepartarea obiectivelor taioase);
 Lenjeria de pat si de corp curate;
 Jucarii in functie de varste.
- Abordarea copilului cu calm, blandete, rabdare;
- Asigurarea unui regim de viata echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentatie
in functie de varsta;
- Pregatirea copilului pentru interventii si tratamente:
  Explicarea tehnicilor pe intelesul copilului;
 Manevrarea de catre copil a anumitor aparate si instrumente (fara a exista
pericolul desterilizarii) si utilizarea acestora ca pe o jucarie;
 Evitarea masurilor de constrangere;
 Felicitarea si recompensarea copilului pentru comportamentul din timpul
interventiei.
- Permiterea punerii in practica a abilitatilor dobandite: mers, imbracat, dezbracat,
alimentat singur (in masura permisa de boala si sub supraveghere);
- Oferirea de activitati de destindere utilizand materialele care pot fii aduse de parinti:
jucarii, carti, casete audio cu muzica sau povesti, casete video cu desene animate;
- Incurajarea comunicarii cu ceilalti copii din salon;
- Asigurarea ingrijirilor igienice:
 Indrumarea si supravegherea copiilor mari;
 Efectuarea ingrijirilor igienice in cazul copiilor mici.
- Supravegherea copilului:
 Masurarea functiilor vitale si vegetative;
 Observarea tegumentelor si mucoaselor;
 Observarea starii generale;
 Aprecierea comportamentului.
- Recoltarea produselor biologice si patologice;
- Asigurarea alimentarii copilului:
 Verificarea alimentelor primite de la bucataria dietetica (daca corespunde
regimului si daca au temperatura corespunzatoare);
 Supravegherea alimentatiei celor care se autoservesc;
 Alimentarea sau ajutarea in alimentatie a copiilor mici;
 Se acorda timp suficient alimentarii;
 Observarea apetitului, a cantitatii de alimente consumate si aparitiei unor
simptome dupa alimentatie (greata, varsaturi, diaree).
- Aplicarea tratamentului prescris;
- Aplicarea masurilor de prevenire a infectiilor nosocomiale:
  Curatenie, dezinfectie, sterilizare, izolare;
 Purtarea echipamentului de protectie;
 Interzicerea vizitelor persoanelor straine;
 Respectarea circuitelor functionale.
- Participarea la examinarea medicala a copilului;
- Prevenirea accidentelor:
 Nu se vor lasa medicamente la indemana copiilor;
 Verificarea temperaturii alimentelor si lichidelor ce urmeaza a fii oferite;
 Supravegherea atenta;
 Trierea jucariilor;
 Educatia mamei privind ingrijirile ulterioare la domiciliu.
Bibliografie:
Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali, Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 1998 – sub redacţia Lucreţia Titircă
Tratat De Pediatrie - Florea Iordachescu, Ed. Viata Medicala, 2006
Harrison - Pneumologie și Terapie intensivă, Editia X, sub redacita lui Joseph Loscalzo, 2010