ÎNGRIJIREA COPILULUI CU BRONHOPNEUMONIE

1. Definiţie
Bronhopneumonia – este o afecţiune pulmonară acută, gravă, întâlnită de regulă până la vârsta
de 3 ani, caracterizată prin apariţia de multiple focare de condensare, centrate pe căte o bronhie
lobulară şi, cel mai adesea, prezente în ambii plămâni.

2.Etiologie
Cauza determinanta → infecţia aerogenă sau hematogenă cu pneumococ ( Streptococcus
pneumoniae), haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae, mai rar cu alti germeni bacterieni.
Cauze favorizante → sezonul rece, vârsta mică, rezistenţa scăzută la infecţii prin stare de denutriţie,
deficite imune.

3. Simptomatologie:
- debut brusc în plină stare de sănătate sau ca urmare a unei infectii acute de cai aeriene superioare;
- febră ridicată ce poate adesea depăşi 40°;
- dispnee marcată insotita de polipnee, geamat expirator, batai ale aripilor nazale care ritmeaza
miscarile respiratorii;
- tiraj intercostal cu miscari ritmice „in piston” ale capului, ritmand miscarile respiratorii;
- tuse moniliformă, obositoare;
- cianoză perioronazală;
- stare generală profund alterată;
- reactivitate scazuta;
- privire anxioasa;
- facies suferind;
- in forme grave- coma hipoxica;
- anorexie (refuză sân sau biberon);
- semne de insuficienţă cardiacă → tahicardie extremă, jugulare turgescente, edeme periferice si la
fata, hepatomegalie;
- diaree însoţită de vărsături.

4. Examinări paraclinice:
- examen radiologic pulmonar;
- HLG evidenţiază anemie intrainfecţioasă, leucocitoză crescută şi neutrofilie;
- gazometria sanguină evidenţiază scăderea saturaţiei de O2, creşterea PaCO2 şi acidoză respiratorie;
- examen bacteriologic din secreţia traheală şi antibiogramă;

5. Interventii aplicate copilului spitalizat:

 Asigurarea conditiilor de mediu:
 Microclimat corespunzator (temperatura, luminozitate, umiditate);
 Mediu securitar (plasarea patului la distant de surse de caldura, plasare de bare laterale
sau plase la paturi, indepartarea obiectivelor taioase);
 Lenjeria de pat si de corp curate;
 Jucarii in functie de varste.
 Abordarea copilului cu calm, blandete, rabdare;
 Asigurarea unui regim de viata echilibrat cu respectarea orelor de somn, baie, alimentatie in
functie de varsta;
 Pregatirea copilului pentru interventii si tratamente:
 Explicarea tehnicilor pe intelesul copilului;
  Manevrarea de catre copil a anumitor aparate si instrumente (fara a exista pericolul
desterilizarii) si utilizarea acestora ca pe o jucarie;
 Evitarea masurilor de constrangere;
 Felicitarea si recompensarea copilului pentru comportamentul din timpul interventiei.
 Permiterea punerii in practica a abilitatilor dobandite: mers, imbracat, dezbracat, alimentat
singur (in masura permisa de boala si sub supraveghere);
 Oferirea de activitati de destindere utilizand materialele care pot fii aduse de parinti: jucarii,
carti, casete audio cu muzica sau povesti, casete video cu desene animate;
 Incurajarea comunicarii cu ceilalti copii din salon;
 Asigurarea ingrijirilor igienice:
 Indrumarea si supravegherea copiilor mari;
 Efectuarea ingrijirilor igienice in cazul copiilor mici.
 Supravegherea copilului:
 Masurarea functiilor vitale si vegetative;
 Observarea tegumentelor si mucoaselor;
 Observarea starii generale;
 Aprecierea comportamentului.
 Recoltarea produselor biologice si patologice;
 Asigurarea alimentarii copilului:
 Verificarea alimentelor primite de la bucataria dietetica (daca corespunde regimului si
daca au temperatura corespunzatoare);
 Supravegherea alimentatiei celor care se autoservesc;
 Alimentarea sau ajutarea in alimentatie a copiilor mici;
 Acordarea timpului suficient alimentarii;
 Observarea apetitului, a cantitatii de alimente consumate si aparitiei unor simptome
dupa alimentatie (greata, varsaturi, diaree).
 Aplicarea tratamentului prescris;
 Aplicarea masurilor de prevenire a infectiilor nosocomiale:
 Curatenie, dezinfectie, sterilizare, izolare;
 Purtarea echipamentului de protectie;
 Interzicerea vizitelor persoanelor straine;
 Respectarea circuitelor functionale.
 Participarea la examinarea medicala a copilului;
 Prevenirea accidentelor:
 Nu se vor lasa medicamente la indemana copiilor;
 Verificarea temperaturii alimentelor si lichidelor ce urmeaza a fii oferite;
 Supravegherea atenta;
 Trierea jucariilor;
 Educatia mamei privind ingrijirile ulterioare la domiciliu.
Bibliografie:
1.Puericultură şi pediatrie – Îndreptar pentru asistenţii medicali, Colecţia Fundeni, Ed. RCR, Bucureşti
2004 – Pr. Dr. Crin Marcean, Dr. Vladimir Mihăileanu, pag. 237- 239 şi pag. 248 – 250.
2.Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţi medicali, Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 1998 – sub redacţia Lucreţia Titircă, pag. 251-252.