Duminica I din Postul Mare

Am ajuns în prima duminică a Postului Mare și Evanghelia de astăzi ne prezintă

unul dintre cele mai misterioase episoade din viața lui Isus: ispitele la care a fost
supus în pustiu de diavol. Acest episod ne învață în primul rând că diavolul există, că
avem un dușman al sufletului nostru, care este mereu atent la binele nostru. Diavolul
face totul pentru a nu fi descoperit, ne face sa credem ca nu exista, pentru a putea
actiona netulburat. Trebuie deci să deschidem bine ochii și să ne apărăm cu armele
rugăciunii.
Isus este ispitit. Acestea sunt ispite exterioare. Cu toate acestea, era imposibil ca
Isus să cedeze acelor ispite ale diavolului. Totuși, el a vrut să fie ispitit, pentru a ne
arăta că îl putem învinge pe diavol, prin încrederea în Domnul… nu se stă la discuţii,
scurt şi la obiect.
1. diavolul i-a spus lui Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune-i acestei pietre să
se facă pâine” (Lc 4, 3). Dar Isus a răspuns: „Omul nu va trăi numai cu pâine” (Lc 4,
4). Cu această primă ispită, diavolul îl determină adesea pe om să caute numai
bunăstarea materială și să fie complet dezinteresat de binele sufletului său.
2. Diavolul L-a ispitit a doua oară pe Isus și i-a spus arătându-i toate împărățiile
pământului: «Îți voi da toată această putere și slava lor [...]. Dacă te închini înaintea
mea, totul va fi al tău” (Lc 4,6-7). Această ispită are scopul de a-l induce pe om la
scopuri ambițioase, la aspirații de putere, succes, glorie umană şi asuprire asupra
celuilalt, asupra semenului. Atunci Iisus a răspuns: „Este scris: Domnului,
Dumnezeului tău, te vei închina; numai Lui te vei închina” (Lc 4, 8), învăţându-ne
astfel să nu ne lăsăm înşelaţi de strălucirea slavei lumeşti. Dumnezeu este Domnul
căruia să ne închinăm, el are toată puterea şi o foloseşte spre binele omului
A treia oară i-a zis diavolul lui Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de
aici” (Lc 4, 9), presupunând că îngerii l-au purtat în mâini. A fost o ispită la
prezumție, ispita de a avea un Dumnezeu după pofta noastră; ispita ca Dumnezeu
să ne facă voia, ispita de a-l judeca, că nu intervine când vrem noi..
Ispitele din deșert ne fac să reflectăm care sunt ispitele noastre şi cum putem lupta
împotriva lor. Sunt mai multe posibilități: smerenia, fiind conștienți că nu suntem
atotputernici,
Caritatea care ne face asemănători cu Dumnezeu, pentru că avem atitudinea Lui
faţă de cei mai săraci şi îl pune pe diavol pe fugă.
Rugăciunea care ne ţine aproape de Dumnezeu, păstrează legătura. Îl simți
aproape, ca pe cel care se află la capătul liniei telefonice. .
Sacramentele Bisericii...7 sacramente. Mă voi opri la Euharistie...