Înmormântare 26.07.

2022

Moartea provoacă în noi răspunsuri diferite. În general, răspunsul nostru la moarte

este unul de negare. Majoritatea oamenilor trăiesc o viață de negare a morții. Dacă
vedem pe cineva la ştiri că a murit, sau medici care se lovesc aproape zilnic de moarte,
gândim că a venit timpul lui şi încercăm să uităm cât mai curând posibil și să mergem
mai departe cu viața. Până la urmă nu m-a afectat. N-am de gând să mor, oricum nu atât
de curând. De multe ori se întâmplă să gândim aşa.
Dar când cineva apropiat nouă, când cineva pe care l-am iubit atât de mult, când
cineva care a însemnat atât de mult pentru noi moare, suntem profund răniți și inima
noastră este tulburată și începem să punem la îndoială totul. Ce este viața? De ce este
moartea? Unde este Dumnezeu? Nu putem înţelege de ce şi această etapă. În acest
context, Evanghelia de astăzi dă sens morții și despărțirii pe care o simțim.
Este din discursul de rămas bun chiar înainte de ultima cină. După această discuție și
masă, Isus va merge în grădina Ghetsimani și știim ce s-a întâmplat de acolo. Ucenicii
știau și ei ce avea să se întâmple. Acest lucru i-a umplut de mare tristețe, așa cum o
trăim astăzi la moartea................................ În cameră atmosfera era de o mare tristețe și
întuneric.
Isus a vrut să schimbe acea atmosferă. Așa că Isus spune: Moartea nu este nimicire.
Numai cei neînțelepți gândesc așa. Merg să vă pregătesc, aşadar e un mers spre..... Mă
urc la Tatăl meu şi tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru... La adevărata
noastră casă din ceruri.
Putem locui aici 50, 60, 70 sau chiar 100 de ani. Dar apoi trebuie să pleci; să mergi
spre patrie. Să mergi spre casă. Merg să vă pregătesc un loc. O să vin să vă iau acolo
unde sunt.
I.f.s.Cristos, acestea sunt adevărurile care ni se dezvăluie astăzi, când suntem adunați
aici pentru a ne lua rămas bun de la .....................................
1. Să nu se tulbure inima voastră. Credeţi în Dumnezeu.
2. Plecarea ....................... nu este sfârșitul ei. Este începutul noil etape a vieţii în
Dumnezeu. Ea a plecat acasă. Să o însoţim acum prin rugăciunile noastre, să o purtăm în
inima noastră, nu să o îngropăm, uitând de ea, ci să fie de vie amintire şi o povaţă pentru
cei rămaşi în viaţă.