Bi - Tot 2

DISCIPLINA BOLI INFECȚIOASE
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

ANUL III
CURS
Conf. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

Boli cu poartă de intrare respiratorie
1. Rujeola
RUJEOLA (pojarul)
Definiție: boală infecţioasă acută, foarte contagioasă, specifică

omului, cu evoluţie autolimitantă, imunitate durabilă,
caracterizată clinic prin febră, enantem şi exantem caracteristice.
Etiologie:
- virală - virusul rujeolic – virus ARN, familia Paramyxoviridae.
Epidemiologie:
- Boală cu răspândire universală; evoluează endemo-epidemic;
- Morbiditate - în scădere considerabilă după introducerea
vaccinării antirujeolice;
- Mortalitate - foarte scăzută în ţările dezvoltate; rămâne
ridicată în ţările subdezvoltate (factori de risc: malnutriţia,
imunodepresiile de diferite cauze, lipsa de igienă, aglomeraţia -
favorizează suprainfecţiile).
Sursa de infecţie:
- omul bolnav – cu forme tipice sau atipice de boală; virusul se
elimină prin secreţii nazo-faringiene,
conjunctivale, respiratorii.
Transmitere:
- în principal directă, pe cale aeriană.
Contagiozitate:
- foarte mare – perioada de invazie + 4-5 zile după
erupţie.
Receptivitate:
- universală: de la vârsta de 4-6 luni ( la copii născuți din mame
imune) .
TABLOU CLINIC
1. Incubaţie: 10 zile (8-11).
2. Perioada de invazie (stadiul preeruptiv, cataral):
- durează 3-4 zile; se caracterizează prin:
a. febră 39-40 0C;
b. catar ocular (conjunctivită, lăcrimare), nazal (rinită), laringită,
tuse iritativă ; facies „plâns”;
c. semnul Koplik – pe mucoasa jugală, sub formă de micropapule
albe (bob de griş); persistă 1-2 zile şi după apariţia erupţiei.
d. manifestări digestive – frecvente la copii: dureri abdominale,
vărsături, diaree;
e. manifestări neurologice – frecvente la adulţi: iritabilitate,
cefalee, uneori sindrom meningian sau encefalitic.
Semnul Koplick în rujeolă
3. Perioada eruptivă – se caracterizează prin:
- reapariţia febrei (curbă febrilă cu aspect difazic);
- accentuarea simptomelor generale;
- apariţia erupţiei tegumentare caracteristice
- febra se remite treptat după apariţia erupţiei;
- poliadenopatie cervicală – mai discretă ca în rubeolă;
- manifestări respiratorii: laringită (cu caracter de crup la copilul
mic), bronşită, pneumonie interstiţială.
Exantemul rujeolic:
- apare de obicei noaptea,
- retroauricular, pe faţă şi cervical anterior, se generalizează
descendent în 3 zile,
- este formată din maculo-papule congestive, cu diametrul 1-3
cm, cu margini neregulate, catifelate, pe alocuri confluente, cu
piele sănătoasă între elementele eruptive,
- după 2-3 zile erupţia păleşte şi dispare în ordinea apariţiei, cu
hiperpigmentare cafenie a tegumentelor şi apoi descuamare
fină.
Facies plâns în rujeolă
Exantemul în rujeolă
DATE DE LABORATOR
1. Leucograma evidentiaza leucopenie marcată și frecvent
trombocitopenie;
2. Valorile VSH, fibrinogenului seric și proteinei C reactive sunt
normale.
3. Examene serologice prin diferite tipuri de teste; detecteaza
Ac specifici tip IgM, specifici pentru boala acuta sau foarte
recenta.
Rx. pulmonar: poate evidenta uneori aspect de pneumonie

interstiţială; în cazul suprainfecțiilor bacteriene se pot evidenția
aspecte de pneumonie sau brnhopneumonie.
COMPLICAŢII:
1. Complicaţii respiratorii: pneumonii interstițiale, pneumonii și
bronhopneumonii prin suprainfecţie bacteriană (cu stafilococ,
pneumococ, BGN); bronșiolite acute; laringită acută (inițial de cauză
virală, in cadrul rujeolei, apoi asociat cu suprainfecție bacteriană).
2. Complicaţii la nivelul sistemului nervos: convulsii ( la copilul mic;
reacții meningiene, encefalită rujeolică ( letalitate 20-30%ș vindecare
uneori cu sechele neuro-psihice).
3. Alte complicaţii:
- oculare: conjunctivite purulente, iridociclite;
- bucale : stomatită bacteriană sau micotică, angine acute,
flegmoane amigdaliene;
- otice: otită medie supurată;
- miocardită
- digestive: gastroenterite acute prin suprainfecţie bacteriană,
apendicită acută, hepatită.
RUJEOLA ŞI SARCINA:
- În primele 3 luni de sarcină rujeola poate produce malformaţii
congenitale, iar în următoarele luni moarte fetală sau naştere
prematură.
PROGNOSTICUL ÎN RUJEOLĂ:
- În general favorabil – letalitate 1%.
- Rezervat la copiii sub 2 ani, distrofici, rahitici, în imunodepresii,
TBC, sarcină şi în formele complicate.
TRATAMENT:
- Izolare la domiciliu (formele necomplicate) sau în spital (copiii
sub 2 ani şi formele complicate) 6 zile de la apariţia erupţiei
(până la afebrilitate).
1.Tratament igieno-dietetic: repaus la pat în perioada febrilă,
îngrijirea tegumentelor şi mucoaselor, hidratare adecvată, igiena
cavităţii nazale, control zilnic otic, dietă hidro-lacto-zaharată în
perioada febrilă.
2.Tratament etiologic: nu există.
3.Tratament simptomatic şi de susţinere: antitermice, antitusive
(Calmotusin, Codenal, Tussin); în laringită: comprese locale
umede calde, inhalaţii, aer umidifiat; în agitaţie: Romergan sol. ;
vitamine.
Tratamentul complicațiilor:
•Pneumonia şi bronhopneumonia produse prin suprainfecție
bacteriană: antibiotice + tratament de susţinere (O2, bronho-
dilatatoare, cardiotonice etc.);
•Crupul rujeolic: corticoterapie parenterală (HHC, Dexameta-
zonă), O2, antibiotice;
•Encefalita: corticoterapie precoce + antiedematoase cerebrale
( Manitol 20%) , O2, sedative.
PROFILAXIE:
1.Măsuri nespecifice:
- Evitarea contactului persoanelor receptive cu bolnavii de
rujeolă.
2. Măsuri specifice
- Imunizare activă prin vaccinare - vaccinul ROR (rujeola, oreion,
rubeolă) - începând de la vârsta de 9 luni; se poate administra și
la adolescenți și la adulți.
DISCIPLINA ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN
BOLILE INFECȚIOASE

ANUL III
CURS

Îngrijirea calificată a pacientului cu rujeolă
RUJEOLA (pojarul)
Definiție: boală infecţioasă acută, produsă de virusul rujeolic,

foarte contagioasă, specifică omului, cu evoluţie autolimitantă,
imunitate durabilă, caracterizată clinic prin febră, enantem şi
exantem caracteristice.
Semne și simptome:
1. Incubaţie: 10 zile (8-11).
2. Perioada de invazie (stadiul preeruptiv, cataral):
a. febră 39-40 gr.C;
b. conjunctivită - lăcrimare, rinită - rinoree cu diferite aspecte,
laringită - tuse aspră, disfonie, facies „plâns”;
c. semnul Koplik – pe mucoasa jugală, sub formă de micropapule
albe (bob de griş)
d. frecvent la copii: dureri abdominale, vărsături, diaree;
e. frecvente la adulţi: iritabilitate, cefalee, uneori sindrom
meningian sau encefalitic.
3. Perioada eruptivă :
- reapariţia febrei
- accentuarea simptomelor generale
- apariţia erupţiei tegumentare caracteristice
- febra se remite treptat după apariţia erupţiei;
- manifestări respiratorii: laringită - disfonie, tuse aspră;
bronşită - tuse productivă; bronșiolită - tuse, dispnee, wheezing;
pneumonie interstiţială - tuse.
Complicații:
1. Complicaţii respiratorii: pneumonii interstițiale, pneumonii și
bronhopneumonii prin suprainfecţie bacteriană; bronșiolite acute; laringită
acută (inițial de cauză virală, in cadrul rujeolei, apoi asociat cu suprainfecție
bacteriană).
2. Complicaţii la nivelul sistemului nervos: convulsii ( la copilul mic); reacții
meningiene, encefalită rujeolică ( letalitate 20-30%, vindecare uneori cu
sechele neuro-psihice).
3. Alte complicaţii:
- oculare: conjunctivite purulente, iridociclite;
- bucale : stomatite bacteriane sau micotice, angine acute, flegmoane
amigdaliene;
- otice: otită medie supurată;
- miocardită
- digestive: gastroenterite acute prin suprainfecţie bacteriană, apendicită
acută, hepatită.
Îngrijirea bolnavului cu rujeolă
1. Supravegherea parametrilor clinici:
- starea febrilă – termometrizare de 2 ori/zi și ori de câte ori este
necesar
- puls, TA
- bilanţul ingesta (aport de lichide) – excreta (diureză, scaune);
- vărsături
- apetit – prezent, absent
- starea de hidratare – deshidratare de diferite grade
- simptome – febră, tuse, dificultăți la respirație, vărsături,
convulsii febrile, dureri abdominale, scaune diareice, exantem,
enantem, stare de agitație etc.
- dieta bolnavului
- asigurarea mediului ambiant corespunzător
Etc.
2.Recoltarea analizelor de laborator:
- hemoleucogramă – număr normal de leucocite au leucopenie;
neutropenie, limfopenie/limfocitoză în FL (boală virală); posibil
trombocitopenie; posibil alte aspecte patologice- anemie etc.
- sindromul biologic inflamator - VSH, fibrinogen seric, proteină
C reactivă – valori normale (boală virală); valori crescute în
suprainfecțiile bacteriene
- posibil valori crescute TGO, TGP – hepatita rujeolică
- în formele severe, cu deshidratare acută – ionogramă serică
(pentru evidențierea dezechilibrelor electrolitice – Na, K, Cl) –
valori scăzute Na, K, Cl
- uree, creatinină, glicemie – evaluare de fond a pacientului sau
dacă există comorbidități (DZ) sau posibilă afectare renală
- teste serologice – pentru diagnosticul pozitiv etiologic –
prezența de Ac specifici tip IgM anti virus rujeolic.
3. Alte investigații:
- însoțirea pacienților la investigații radiologice – radiografie
pulmonară, CT torace etc.
- efectuarea EKG – în cazurile severe, cu posibilă afectare cardio-
vasculară
- consult neurologic – în afectarea tip meningo-encefalită
rujeolică
- consult ORL – pentru diagnosticul de otită acută și recomandări
de investigații și tratament
Etc.
4.Efectuarea tratamentului prescris:
 tratamentul etiologic:
! NU există tratament etiologic antirujeolă.
! În cazurile cu complicații prin suprainfecții bacteriene – AB

conform cu tipul de complicație, etiologia suprainfecției și
sensibilitatea la AB a bacteriilor cauzale.
! Se vor supraveghea pacienții pentru posibile reacții alergice!

 tratament simptomatic:
- antitermice - Paracetamol (oral - tablete sau suspensie,
intrarectal supozitoare), Algocalmin (intramuscular),
anitiinflamatoare nesteroidiene ( Ibuprofen – sirop, comprimate)
- antiemetice – Metoclopramid (oral sau intramuscular)
- antiseptice bucale (oral) - NU la copilul mic (risc de obstrucția
căilor respiratorii)
- în caz de convulsii în context febril – Diazepam intrarectal
(Desitine)
- tratamentul tusei - tuse productivă (expectorante – sirop de
tuse, ACC) sau tuse uscată, neproductivă (antitusive – siropuri
contra tusei, Tussin sirop etc.)
! Se va adapta tipul de medicament și de administrare la vârsta
pacientului, toleranța digestivă, gravitatea cazului etc.
 tratament patogenic:
- reechilibrare hidro-electrolitică – la pacienții cu deshidratare
sau care nu se hidratează suficient per os; pev cu soluții NaCl
9%0, Ringer
- aport caloric parenteral – pev cu soluții glucozate – la pacienții
care nu se alimentează
- corticoterapie în formele severe (bronșiolită, laringită,
encefalită, pneumonie severă cu insuficiență respiratorie acută
etc.) - HHC sau Dexametazonă – iv.
-antiedematoase cerebrale (Manitol 20%) , O2, sedative – în
encefalită.
5. Regim igieno-dietetic:
- Izolarea pacienților în saloane dedicate bolii (doar rujeolă)
- Alimentaţia – adaptată vârstei copiilor şi care să conţină
ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente
- în perioada febrilă și cu toleranță digestivă redusă – regim
hidro-lacto-zaharat, cu alimente semisolide și lichide
- Aport suficient de lichide – apă plată, sucuri naturale de fructe,
compot, ceai, etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor – igiena cavităţii nazale,
control zilnic otic - individual sau cu ajutor din partea
aparținătorilor/personalului de îngrijire
! Se vor respecta dozele, căile şi ritmul de administrare
prescrise de către medicul curant.
6. Supravegherea pacientului pentru identificarea precoce a
apariției unei/unor complicații
7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

PROFILAXIE:
- Evitarea contactului persoanelor receptive cu bolnavii de
rujeolă – asigurarea izolării pacienților în saloane/zone de secție
pe categorii de boli contagioase
- dezinfecție continuă și terminală la patul bolnavului
2. Măsuri specifice
- Imunizare activă prin vaccinare - vaccinul ROR (rujeola, oreion,
rubeolă) - începând de la vârsta de 9 luni; se poate administra și
la adolescenți și la adulți.
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu rujeolă și însoțitorilor
acestora:
 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

recomandată
 Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului
 Necesitatea respectării regulamentului de ordine interioară a
spitalului – nu se permite fumatul, consumul de alcool,
droguri în spital și în incinta spitalului
 Discuții cu pacienții/însoțitorii pacienților cu privire la
necesitatea de a respecta a recomandărilor de izolare, de
dietă etc.
BOLI INFECȚIOASE ȘI ÎNGRIJIRI CALIFICATE
ÎN BOLILE INFECȚIOASE
AMG anul III
CURS
Conf.univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

RUBEOLA ( pojărelul)
Definiție:
- Boală infecţioasă acută, virală, contagioasă, specifică omului,
produsă de virusul rubeolic, caracterizată clinic prin catar
respirator uşor, adenopatii şi exantem caracteristic.
- Evoluţia rubeolei este benignă la copil şi adult, dar gravă la
femeia gravidă prin risc teratogen ridicat.
Etiologie:
- Virusul rubeolic – virus ARN din genul Rubivirus.
Epidemiologie:
1. Sursa de infecție:
- bolnavii cu rubeolă
- nou-născuţii cu rubeolă congenitală: excretă virusul prin
secreţiile nazo-faringiene şi prin urină 6 luni - 1 an
2. Contagiozitate:
- mare (80-90%); perioada de contagiune începe cu 7 zile
înaintea erupţiei şi durează 5 zile după apariţia erupţiei.
3. Căi de transmitere:
-direct aerogen (transmitere orizontală);
-transplacentar în rubeola congenitală (transmitere verticală).
4. Sezon: mai frecventă iarna-primăvara.
5. Receptivitate: este universală; copiii născuți din mame imune
sunt protejați de îmbolnăvire prin anticorpii materni până la
vârsta de 5-6 luni.
6. Imunitate postboală:
- este solidă, de lungă durată; pot apare reinfecţii, de obicei
infraclinice, nu se însoţesc de viremie şi nu sunt teratogene.
Tablou clinic:
1. Incubaţie: 14-21 zile;
2. Perioada prodromală (preeruptivă): 2-4 zile.
- debut insidios - febră mică (sau absentă), catar oculo-nazal
redus, faringită uşoară, cefalee;
- apariţia unei adenopatii generalizate
3. Perioada eruptivă - se caracterizează prin:
- apariţia exantemului caracteristic: macular roz, cu elemente
rotunde sau ovale, apare iniţial retroauricular şi pe frunte, într-o zi
cuprinde trunchiul şi membrele; persistă câteva ore până la 2-3
zile, apoi dispare fără urme;
- persistenţa adenopatiei;
- febră moderată sau absentă.
La adult:
- frecvent tablou clinic mai intens exprimat – febră, exantem mai
intens
- pot apare artralgii la nivelul articulațiilor interfalangiene
Investigații de laborator:
1. HLG evidențiază: leucopenie cu limfocitoză și prezența de
plasmocite; frecvent trombocitopenie
2. Valori normale sau cu creșteri discrete ale VSH, fibrinogenului
seric și proteinei C reactive
3. Teste serologice - evidenţiază anticorpii specifici de fază acută
tip IgM.
COMPLICAŢII : foarte rare
- Artrită rubeolică: frecventă la adolescenţi şi adulţi, sexul
feminin; afectează articulaţiile mici de la mâini, pumni, genunchi,
cu tumefacţie şi durere locală; poate persista până la 3
săptămâni.
- Purpură trombocitopenică : mai frecvent la copii; evoluţie
favorabilă în 2-4 săptămâni cu tratament cortizonic.
- Encefalita rubeolică: 1/5000 cazuri; apare la sfârşitul perioadei
eruptive, cu tablou clinic nespecific (convulsii, tulburări de
conştienţă, ataxie); mortalitate 20-50%; vindecare fără sechele.
RUBEOLA LA GRAVIDE. RUBEOLA CONGENITALĂ.
- Rubeola apărută la gravide este urmată, de regulă, de infecţia
produsului de concepţie, determinând tabloul grav de rubeolă
congenitală, cu multiple malformații , în special cardiace,
frecvent incompatibile cu viața
- Riscul pentru rubeola congenitală este maxim în primele 16
săptămâni de sarcină (în special în perioada de organogeneză).
Malformații:
- cardiace – defecte septale atriale, ventriculare, stenoza arterei
pulmonare
- oculare – retinopatie, cataractă, glaucom
- surditate, anomalii dentare, paralizii, microcefalie, diabet
zaharat etc.
TRATAMENT:
- Izolare la domiciliu 7 zile de la debutul erupției cutanate
- Repaus la pat câteva zile, dietă uşoară şi hrănitoare
- Nu există tratament etiologic
- Tratament simptomatic: antitermice (Paracetamol, Algocalmin;
nu Aspirină – pericol de sdr. Reye)
- În rubeola congenitală: simptomatice, supraveghere, corectare
chirurgicală a unor malformaţii
- Primoinfecţia la femeia gravidă în primul trimestru de sarcină
constituie indicaţie de întrerupere de sarcină.
PROFILAXIE:
- izolarea bolnavului la domiciliu;
- prevenirea contactului gravidelor receptive cu cazuri de
rubeolă;
- izolarea copiilor cu rubeolă congenitală de femeile gravide sau
la vârsta fertilă, care nu au avut rubeolă.
2.Profilaxia specifică - se realizează prin vaccinare (ROR – anti
rujeola, oreion, rubeola) in cadrul Programului National de
Vaccinare; imunitatea postvaccinală este durabilă; o reinfecţie
este posibilă după vaccinare
- Recomandări: copii începând de la vârsta de 12 luni,
adolescenţi şi adulţi, la care testele serologice sunt negative (nu
au anticorpi antirubeolici).
Îngrijirea pacientului cu rubeolă
În majoritatea cazurilor pacientul cu rubeolă se izolează și se

tratează la domiciliu
La domiciliu:
 Izolare 7 zile de la debutul exantemului
 Dietă fără restricții deosebite, hidratare orală
 Igiena personală
 Tratament simptomatic:
• Antitermice/antialgice – Paracetamol (suspensie orală,
tablete, supozitoare), Algocalmin (tablete, supozitoare),
antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen – suspensie orală,
tablete).
Îngrijirea pacientului cu rubeolă internat în spital (complicații)
necesar
- puls, TA
- vărsături
- simptome – febră, dureri articulare, manifestări hemoragipare
(purpură cutanată), cefalee, convulsii, stare de conștiență,
agitație (în encefalită) etc.
- hemoleucogramă – număr normal de leucocite sau leucopenie;
limfocitoză, prezența de plasmocite; posibil trombocitopenie;
posibil alte aspecte patologice- anemie etc.
C reactivă – valori normale (boală virală)
- teste serologice – pentru diagnosticul pozitiv etiologic –
prezența de Ac specifici tip IgM anti virus rubeolic.
- consult neurologic – în afectarea tip encefalită rubeolică
- consult reumatologie – pentru diagnosticul diferențial al
durerilor articulare
- consult hematologie – pentru purpura trombocitopenică etc.
 tratamentul etiologic:
! NU există tratament etiologic antirubeolă.
 tratament patogenic:
9%0, Ringer
care nu se alimentează (cu encefalită)
- corticoterapie în artrita rubeolică, în encefalită - HHC sau
Dexametazonă (iv) sau Medrol (oral); antiinflamatoare
nesteroidiene (Ibuprofen) în artrită
- antiedematoase cerebrale (Manitol 20%) , O2, sedative – în
encefalită.
- Izolarea pacienților în saloane dedicate bolii (doar rubeolă)
- Alimentaţia – adaptată vârstei pacienților şi care să conţină
ingredientele necesare, bogate în vitamine şi microelemente
- în perioada febrilă – regim hidro-lacto-zaharat, cu alimente
semisolide și lichide
compot, ceai, etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor - individual sau cu ajutor
din partea aparținătorilor/personalului de îngrijire
- La pacienții care primesc corticoterapie – dietă desodată

Educația sanitară a pacienților spitalizați cu rubeolă și
însoțitorilor acestora:

recomandată
dietă etc.
CURS BOLI INFECȚIOASE ȘI ÎNGRIJIRI
CALIFICATE ÎN BOLILE INFECȚIOASE
AMG anul III
Conf.univ. dr. Cocuz Maria-Elena

1. Infecția cu virusul varicelo-zosterian: varicela,
herpesul zoster
Infecția cu virusul varicelo – zosterian
• Varicela şi herpesul (zona) zoster sunt boli infecţioase,
contagioase, specific umane, determinate de virusul varicelo-
zosterian (v. V-Z):
- varicela – primoinfecţia cu v. V-Z.;
- herpesul zoster - recrudescenţa infecţiei cu v. V-Z.
ETIOLOGIE:
- virusul varicelo-zosterian - virus ADN.
PATOGENIE:
- Virus cu tropism neuro-cutanat, pătrunde în organism pe cale
respiratorie şi determină câteva valuri de viremie, ce duc la
afectarea cutaneo - mucoasă caracteristică din varicelă.
- După primoinfecţie v. V-Z poate persista latent în ganglionii

senzitivi ai nervilor cranieni şi spinali, fără ca pacientul să fie
contagios.
- În condiţii de imunodepresie de diferite cauze, infecţia latentă

cu v. V-Z se reactivează şi determină apariţia herpesului zoster,
cu leziuni nervoase şi cutanate în teritoriul nervilor implicaţi;
- Recrudescenţele nu sunt însoţite de viremie, dar pacientul
este contagios pentru persoanele care nu au avut varicela.
- Varicela lasă imunitate durabilă, dar nu previne recurenţa

infecţiei.
VARICELA
DEFINIȚIE:
- Boală infecţioasă acută umană, foarte contagioasă, produsă de
primoinfecţia cu v. V-Z, caracterizată prin evoluţie autolimitată, cu exantem
caracteristic şi imunitate specifică durabilă.
EPIDEMIOLOGIE:
- Boală endemică, poate evolua în mici epidemii în colectivităţile de copii;
- Sezon: în tot timpul anului, incidenţa maximă iarna - primăvara;
- Vârsta: la orice vârstă la receptivi; incidenţa maximă vârsta 5-10 ani;
- Sursa de infecţie: bolnavul cu varicelă sau herpes zoster;
- Transmitere: directă pe cale aeriană: prin secreţii nazo-faringiene şi
lichidul din vezicule;
- Contagiozitate: foarte mare (90-100%); perioadă de contagiozitate: cu 2-
3 zile anterior erupţiei şi 6 zile după ultimul val eruptiv (până la căderea
crustelor);
- Receptivitate: universală; copiii născuţi din mame imune ( care au avut
varicela) prezintă imunitate, prin Ac materni, până la vârsta de 6 luni.
TABLOU CLINIC:
1. Incubaţie: medie 14-15 zile (10-21 zile);
2. Perioada de invazie ( preeruptivă): 1-2 zile
- febră până la 38 gr.C, cefalee
3. Perioada de stare (eruptivă): se caracterizează prin apariţia
exantemului varicelos caracteristic:
- afectează tot tegumentul (inclusiv pielea păroasă a capului);
- este generalizat de la început, domină pe trunchi;
- apare în mai multe valuri eruptive (2-7), la interval de 1-2 zile;
fiecare val eruptiv este însoţit de febră.
Ciclul evolutiv al leziunilor cutanate de aceeaşi generaţie
cuprinde:
•maculă eritematoasă (6 - 12 h) → papulă (12 - 24 h) → veziculă
cu lichid clar (24 h) → pustulă (1 - 3 zile) → pustulă ombilicată (1
- 3 zile) → crustă.
- leziunile sunt foarte pruriginoase;
- crustele cad în 10 - 14 zile, urmate de o depigmentare albă
trecătoare;
- veziculele sunt superficiale, la suprafaţa tegumentului (aspect
de picătură de rouă).
•Evoluţia elementelor cutanate şi succesiunea valurilor eruptive

duc la aspectul polimorf al erupţiei (în diferite stadii de evoluţie
la un moment dat).
Alte elemente clinice în perioada de stare:
- enantem - prezenţa de elemente veziculoase pe mucoase
(bucală, conjunctivală, genitală, anală);
- micropoliadenopatie - mai ales cervicală;
- febră moderată - mai accentuată la adulţi.
4. Perioada de cruste - stare generală bună, febra remisă în

formele necomplicate.
ANALIZE DE LABORATOR:
1. Nespecifice:
- leucograma – leucopenie/număr normal leucocite cu
limfocitoză;
- valori normale ale VSH, fibrinogenului seric și CRP – în formele
clinice necomplicate;
- uneori afectare hepatică (hepatită intrainfecțioasă) - creşteri
ale TGP, TGO (reversibile după terminarea bolii).
2. Specifice:
- identificarea v. V-Z din sânge prin tehnica PCR;
- reacţii serologice specifice – evidențiază anticorpii specifici
antivirus varicelo-zosterian de fază acută tip IgM .
FORME CLINICE:
1. Forme uşoare: elemente eruptive cutanate puţine, unele nu

evoluează în toate stadiile.
2. Forme medii: cea descrisă.
3. Forme severe: la imunodeprimaţi, adulţi, gravide, prematuri.
- febră înaltă, delir, erupţie foarte bogată (necrotică sau
hemoragică), determinări viscerale (pulmonare, hepatice,
neurologice).
Varicela congenitală (prin infecţie intrauterină):

- apare în cazurile de varicelă la gravide; mortalitate până la 20%;
poate determina malformaţii cerebrale, oculare, cutanate
(cicatrici), amputare de membre.
EVOLUŢIE. COMPLICAŢII:
- Evoluţia este în general benignă, cu vindecare spontană;
severitatea bolii creşte proporţional cu vârsta şi este legată de
posibilele complicaţii.
1. Complicaţii date de virusul varicelo – zosterian:
- respiratorii: pneumonie variceloasă ( poate evolua favorabil sau
sever, cu dispnee, cianoză, spută hemoragică şi uneori deces în 48
ore ); laringită; traheo-bronşită;
- neurologice: encefalita variceloasă ( mai frecventă la copii;
aspectul cel mai des întâlnit este de afectare cerebeloasă;
evoluţie de obicei benignă, cu vindecare în aproximativ 2
săptămâni;
- sindromul Reye: encefalopatie acută+ infiltraţie grasă hepatică cu
insuficienţă hepatică; poate apare la pacienţii cu varicelă ce au
primit Aspirină;
- foarte rar: afectare oculară ( keratite, ulceraţii conjunctivale),
afectare renală ( glomerulonefrită).
2. Complicaţii prin suprainfecţii bacteriene:
- suprainfecţii ale leziunilor cutanate (cel mai frecvent cu
stafilococ);
- otite, pneumonii, septicemii etc.
VARICELA ŞI SARCINA
- La gravide poate evolua sever, cu pneumonie gravă, uneori
letală.
- Varicela în primul trimestru de sarcină poate conduce la
varicelă congenitală (1,5 - 3%); infecția ulterioară poate produce
avort spontan sau prematuritate.
- Varicela la gravidă în ultimele 5 zile de sarcină sau în primele
zile după naştere se însoţeşte de varicelă gravă a nou-născutului.
TRATAMENT:
- Pacientul cu varicelă se izolează imediat - la domiciliu în
formele clinice necomplicate sau în spital formele grave,
complicate.
1. În cazurile uşoare şi medii tratamentul este simptomatic:
- antitermice: Paracetamol, Algocalmin - niciodată Aspirină (sdr.
Reye);
- calmarea pruritului tegumentar: aplicaţii locale cu talc
mentolat, mixturi sicative; antihistaminice orale (Tavegyl,
Clorfeniramin, Loratadină);
- igiena riguroasă a mâinilor, spălare cu săpun dezinfectant,
igiena bucală;
- baie generală după căderea crustelor;
- dietă ușoară, hidratare corespunzătoare.
2. În formele severe de boală:
- tratament antiviral cu ACICLOVIR, Valaciclovir;
- Suprainfecțiile bacteriene necesită tratament cu antibiotice
- Corticoterapia este recomandată numai în formele severe şi în
encefalita variceloasă.
PROFILAXIE:
- Izolarea bolnavilor până la căderea crustelor;
- Evitarea contactului persoanelor receptive cu bolnavii cu
varicelă sau cu herpes zoster;
- Profilaxie specifică cu vaccin cu v. V-Z viu atenuat - folosit în
prezent la copiii începând de la vârsta de 9 luni și la adulți; NU la
gravide (conține virus viu atenuat).
Îngrijirea calificată a pacientului cu varicelă
necesar
Ex. puseu febril care însoțește un nou val eruptiv, puseu febril
care nu se asociază cu un nou val eruptiv și anunță o complicație
- puls, TA
- vărsături
- starea de hidratare – normală, deshidratare de diferite grade
- alte semne și simptome – exantemul (apariția unor noi
elemente eruptive, aspectul exantemului pentru identificarea
unor eventuale semne de suprainfecție bacteriană – roșeață,
durere), enantemul (mucoasele afectate), cefalee, starea de
conștiență, semne meningiene, convulsii, dureri abdominale,
disfagie, tulburări de mers etc.
- hemoleucogramă – număr normal sau scăzut de leucocte serice, limfopenie
sau limfocitoză în FL (boală virală); în cazurile cu suprainfecții bacteriene
(cutanate, pulmonare etc.) – leucocitoză cu neutrofilie; posibil alte aspecte
patologice- anemie etc.
- sindromul biologic inflamator - VSH, fibrinogen seric, proteină C reactivă –
valori normale sau ușor crescute (boală virală); în cazurile cu suprainfecții
bacteriene – valori crescute
- în formele severe – ionogramă pentru evidențierea dezechilibrelor
electrolitice – scăderea valorilor Na, K, Cl
-uree, creatinină, glicemie – evaluare de fond a pacientului sau dacă există
comorbidități (DZ) sau posibilă afectare renală – monitorizarea creatininei
serice deoarece Aciclovir se elimină renal
- teste serologice – pentru evidențierea Ac specifici tip IgM (infecție acută)
sau IgG (imunizare post boală sau post vaccinare în antecedente) anti virus
varicelo-zosterian
- însoțirea pacientului la investigații imagistice – radiografie
pulmonară, ecografie pulmonară, CT/RMN cerebral (în
complicațiile neurologice)
– efectuarea EKG – în cazurile severe, cu posibilă afectare
cardio-vasculară
- consulturi de specialitate - neurologie etc.
Recomandat la:
- adulți și adolescenți, indiferent de forma clinică de boală
- copii cu comorbidități, cu tratamente imunosupresoare (Ex.
corticoterapie cronică)
- în toate cazurile cu complicații
- în varicela neonatală
Se realizează cu Aciclovir:
- pe cale orală – comprimate – la copiii mari, adulți
- pe cale parenterală – pev – în toate cazurile complicate.
Durata 5-7-10 zile.
! Se vor supraveghea pacienții pentru posibile recții alergice!
sau care nu se hidratează suficient per os; pev cu soluții
NaCl9%0, Ringer
- corticoterapie în formele severe sau complicații neurologice –
HHC sau Dexametazonă – iv.
intrarectal supozitoare, parenteral intravenos pev), Algocalmin
(intramuscular, supozitoare), antiinflamatoare nesteroidiene
(Ibuprofen sirop, comprimate)
- aplicații locale cu pudră de talc mentolată, soluții mentolate –
pentru calmarea pruritului și a gratajului
- antihistaminice – pentru calmarea pruritului
(Desitine)
 Etc.
!Pentru toate tipurile de medicație se vor respecta dozele, căile
şi ritmul de administrare prescrise de către medicul curant.!
 Tratamentul suprainfecțiilor bacteriene (cutanate, pulmonare
etc.)
- cu AB – în funcție de localizarea procesului infecțios bacterian
și de posibila etiologie.
!Varicela necomplicată nu se tratează cu AB!
- Asigurarea mediului ambiant corespunzător – în salon cu alte czuri de
varicelă sau herpes zoster
- Alimentaţia – nu există restricții deosebite; alimentația trebuie să conţină
ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente; evitarea
alimentelor aspre, uscate, fierbinți, condimentate – irită mucoasa bucală, la
nivelul căreia se află vezicule
- în perioada febrilă și cu toleranță digestivă redusă – regim hidro-lacto-
zaharat, cu alimente semisolide și lichide
compot, ceai, etc.
!! Supravegherea hidratării pacientului – Aciclovir se elimină renal și poate
cristaliza la nivelul tubilor renali în caz de deshidratare
- Igiena tegumentelor și mucoaselor – individual sau cu ajutor din partea
aparținătorilor/personalului de îngrijire – NU baie generală până la căderea
crustelor.
- tuse, dificultate la respirație – complicație pulmonară
- modificare aspectului exantemului (vezicule persistente, cu
conținut tulbure, cu eritem local și durere) și febră persistentă –
suprainfecție bacteriana cutanată
- cefalee, vărsături, febră (fără apariția altor elemente eruptive
cutanate), fotofobie, alterarea stării de conștiență, tulburare de
mers, dezorientare – complicație neurologică (meningită,
encefalită)

Aplicarea măsurilor de profilaxie:
 Măsuri nespecifice :
- izolarea pacientului cu varicelă în saloane cu pacienți cu
varicelă sau herpes zoster; izolare la domiciliu; durata – până la
căderea crustelor
- dezinfecţia continuă şi terminală la patul bolnavului
 Măsuri specifice
– vaccinare – de recomandat
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu varicelă:
 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

recomandată
 Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului –
risc de IAAM și risc de îmbolnăvire cu alte boli transmisibile la
care pacienții cu varicelă nu sunt imunizați
 Necesitatea respectării regulamentului de ordine interioară a
spitalului – nu se permite fumatul, consumul de alcool și de
 Discuții cu pacienții/însoțitorii pacienților cu privire la
dietă etc.
HERPESUL ZOSTER (ZONA ZOSTER)
Definiție:
-Dermită acută produsă de v. V-Z, contagioasă, caracterizată prin
exantem caracteristic dispus pe traseul unor nervi şi manifestări
nevritice (parestezii, algii) în teritoriul afectat.
Etiologie:
- Reactivarea infecţiei primare cu v. V-Z, staționar latent în
ganglionii senzitivi ai nervilor cranieni şi spinali în urma
primoinfecţiei variceloase.
EPIDEMIOLOGIE:
- Boală cu apariţie sporadică, ce afectează doar persoanele care
au suferit de varicelă în antecedente.
- Poate determina varicelă la contacţii receptivi la infecția cu
virusul varicelo-zosterian.
- Contagiozitatea este mult redusă faţă de varicelă (~15%).
- Afectează orice vârstă: frecvent la vârstnici, sporadic la adulţi,
foarte rar la copii; este indicator de imunodeficiență.
TABLOU CLINIC
1. Incubaţia: nu se cunoaşte – este o reactivare a unui virus
latent.
2. Debutul: cefalee, astenie, uneori febră, durere intensă pe
traiectul pe care va apare erupţia, hiperestezie cutanată locală.
3. Perioada de stare:
- apare erupţia caracteristică: iniţial maculo-papuloasă
eritematoasă, cu evoluţie rapidă spre vezicule, cu distribuţie
dermatomerică unilaterală; formarea veziculelor durează 3-5
zile, evoluează spre pustule si apoi cruste, ce se desprind după
10-14 zile, lăsând hiperpigmentare cutanată locală.
- nevralgii locale foarte intense, hiperestezie cutanată şi
parastezii locale.
Forme clinice:
1. După localizare:
- HZ toracic, HZ cervical, HZ lombar, HZ al membrelor;
- HZ al nervilor cranieni:
- cel mai afectat este nervul trigemen, în special ramura
oftalmică – herpes zoster oftalmic; este însoţit de riscul afectării
oculare (prin keratită, uveită) şi uneori sechele (iridociclită,
glaucom, keratită dendritică);
- o formă particulară este HZ al nervului VII ( facial) – numit
sindromul Ramsay-Hunt (reactivarea infecţiei are loc în
ganglionul geniculat); clinic: vezicule şi durere la nivelul
canalului auditiv extern, pierderea gustului și vezicule în 2/3
anterioare ale limbii, paralizie homolaterală facială.
2. La persoanele cu risc (deficite imunitare , pacienți cu
tratamente imunosupresoare, vârstnici, cu boli cronice asociate
etc.) pot apare forme severe de HZ:
- forme grave prelungite, cu vindecare în 2-4 săptămâni;
- forme cu erupţie hemoragică şi necrotică extinsă;
- forme diseminate de tip varicelos – iniţial erupţia este
distribuită dermatomeric, iar după 3-5 zile diseminează pe tot
corpul; se însoţesc de afectare viscerală: hepatită, pneumonie,
meningoencefalită.
EVOLUŢIE. COMPLICAŢII:
•În general evoluţia este favorabilă, cu vindecare fără sechele în
2-4 săptămâni.
•Complicaţii:
-nevralgia postzosteriană, persistentă săptămâni – luni;
-nervoase (meningită tip limfocitar, meningoencefalită, mielită
transversă, pareze, paralizii);
- oculare (herpesul oftalmic);
- suprainfecţia leziunilor cutanate;
-la pacienţii cu SIDA herpesul zoster se însoţeşte de afectarea
SNC şi a retinei.
TRATAMENT:
- Terapia durerii: antialgice ( Algocalmin, Paracetamol),
antiinflamatoare nesteroidiene ( Ibuprofen ), sedative la nevoie
(Diazepam), Carbamazepina, Gabapentin, Pregabalin; terapia
cortizonică ar avea efect de prevenire a durerilor postzosteriene –
Prednison 7-10-21 zile.
- Vitamine B1, B6, B12 – cu rol de trofice neuronale.
- Tratament etiologic precoce: ACICLOVIR 7-10 zile; Valaciclovir
- Local: pudre sau loțiuni mentolate cu rol sicative;
- Antibiotice pe cale sistemică în suprainfecţiile bacteriene
cutanate
- În herpesul oftalmic – Aciclovir sistemic și aplicații oculare cu
Aciclovir unguent oftalmic.
PROFILAXIE:
- izolarea pacientului cu herpes zoster de persoanele receptive
la infecția cu virusul varicelo-zosterian pentru prevenirea
îmbolnăvirii acestora
- prevenirea recurențelor de zoster și a nevralgiei postzosteriene
prin vaccinare – vaccin ZOSTAVAX – la persoanele peste 50 de
ani.
Îngrijirea calificată a pacientului cu herpes zoster
necesar
!!! În herpesul zoster febra indică de obicei o complicație, cel mai
frecvent prin suprainfecție bacteriană a leziunilor cutanate;
poate indica și o complicație pulmonară (pneumonie, bpn) –
pacienții sunt de obicei vârstnici și se mobilizează cu dificultate
- puls, TA – pacienți vârstnici, cu comorbidități cardio-vasculare
- starea de hidratare – normală, deshidratare de diferite grade.
- alte semne și simptome – exantemul (apariția unor noi
elemente eruptive, aspectul exantemului pentru identificarea
unor eventuale semne de suprainfecție bacteriană – roșeață,
durere, extensie), cefalee, starea de conștiență, semne
meningiene, convulsii, dureri abdominale, disfagie, tulburări de
mers, afectare oculară etc.
- evaluarea durerii (nevralgia zosteriană) – scala durerii (scala
numerică verbală, cu evaluare în intervalul 1-10) – în dinamică
- hemoleucogramă – număr normal sau scăzut de leucocite
serice (boală virală); în cazurile cu suprainfecții bacteriene
(cutanate, pulmonare etc.) – leucocitoză cu neutrofilie; posibil
alte aspecte patologice- anemie etc.
C reactivă – valori normale sau ușor crescute (boală virală); în
cazurile cu suprainfecții bacteriene – valori crescute
- la pacienții cu deshidratare – ionogramă pentru evidențierea
dezechilibrelor electrolitice – scăderea valorilor Na, K, Cl
-uree, creatinină, glicemie – evaluare de fond a pacientului sau
dacă există comorbidități (DZ) sau posibilă afectare renală –
monitorizarea creatininei serice deoarece Aciclovir se elimină
renal
pulmonară, ecografie pulmonară, CT/RMN cerebral (în
complicațiile neurologice)
cardio-vasculară
- consulturi de specialitate - neurologie, oftalmologie,
cardiologie etc. – pentru afecțiunea infecțioasă și pentru
comorbidități la nevoie
Recomandat la toți pacienții.
Se realizează cu Aciclovir:
- pe cale orală – comprimate – la adulți, vârstnici -
- pe cale parenterală – pev – la copii, la adulții și vârstnicii cu toleranță
digestivă redusă, în toate cazurile complicate.
Durata 7-10 zile.
Administrare în 5 prize zilnic.
Se mai poate utiliza Valaciclovir – pe cale orală – în 3 prize zilnic 7 zile.
 În localizarea oftalmică – se adaugă unguent oftalmic cu Aciclovir – de 5
ori/zi la interval de 4 ore.
 În suprainfecțiile bacteriene – AB pe cale sistemică
NaCl9%0, Ringer
- corticoterapie în formele severe sau complicații neurologice –
HHC sau Dexametazonă – iv.
 tratament simptomatic și de susținere:
 Terapia durerii – foarte importantă:
- antialgice – Algocalmin (oral iv), Paracetamol (oral, iv)
antiinflamatoare nesteroidiene oral (Ibuprofen)
- sedative la nevoie – Diazepam, Fenobarbital etc.
- medicație neurologică – Carbamazepina ( anticonvulsivant,
terapia durerii) – cale orală; Gabapentin, Pregabalin (terapia
durerii din neuropatiile periferice) – cale orală
- terapia cortizonică - studii care au arătat faptul că ar avea efect
de prevenire a durerilor postzosteriene – Prednison oral 7-10-21
zile.
 Vitamine B1, B6, B12 – cu rol de trofice neuronale – oral,
parenteral
- Asigurarea mediului ambiant corespunzător – internare în salon cu alte
cazuri de varicelă sau herpes zoster
ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente;
- dacă există - în perioada febrilă sau cu toleranță digestivă redusă – regim
compot, ceai, etc.
!! Supravegherea hidratării pacientului – Aciclovir se elimină renal și poate
cristaliza la nivelul tubilor renali în caz de deshidratare
aparținătorilor/personalului de îngrijire – NU baie generală până la căderea
crustelor.
!! Pacient de obicei vârstnic, cu mobilitate redusă – necesită îngrijire de către
personalul medico-sanitar.

Măsuri nespecifice :
- izolarea pacientului cu herpes zoster în saloane cu pacienți cu
varicelă sau herpes zoster; izolare la domiciliu; durata – până la
căderea crustelor
Măsuri specifice:
– vaccinare – de recomandat pentru profilaxia nevralgiei
postzosteriene; recomandat la persoanele peste 50 de ani;
vaccinul Zostavax
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu herpes zoster:

recomandată
care pacienții cu herpes zoster nu sunt imunizați
dietă etc.
AMG anul III
CURS

INFECȚIA URLIANĂ
( OREIONUL)
Definiţie:
- boală acută infecţioasă, contagioasă, specific umană,
caracterizată clinic prin febră şi afectare glandulară şi a
altor țesuturi.
Etiologie:
- virusul urlian – virus ARN, genul Paramyxovirus;
- inactivat de căldură, raze ultraviolete; rezistă la frig;
- poate fi izolat din salivă, lapte matern, urină.
Epidemiologie:
• răspândire universală;
• evoluează sporadic, endemic sau epidemic.
 Sursa de infecţie – OMUL – bolnav sau cu infecţie
inaparentă (30-40%) din cazuri).
 Transmitere – aerogenă – direct prin picături nazo-
faringiene contaminate sau indirect, prin obiecte recent
contaminate cu secreţii respiratorii de la bolnav.
 Receptivitatea la boală – universală – boala este mai
frecventă la copii şi tineri, în sezonul rece.
 Perioada de contagiozitate – începe cu 6 zile înainte de
debut şi durează până la 10 zile de la debutul bolii.
 Imunitatea după boală – puternică şi durabilă.
Patogenie:
- Poarta de intrare – mucoasa căilor respiratorii
superioare → multiplicare locală → viremie →
localizare în glandele salivare şi în alte ţesuturi
(pancreas, ţesut nervos, testicul, ovare, tiroidă etc.).
Tablou clinic :
1. Incubaţie: 2 – 3 săptămâni
2. Debut: febră, cefalee, inapetenţă
3. Perioada de stare - apar manifestări clinice specifice localizărilor anatomice ale
infecţiei virale; nu sunt obligatorii toate localizările; fiecare nouă localizare este
însoţită de ascensiunea termică.
A) Localizare salivară:
a) Parotidita urliană:
- cea mai frecventă localizare;
- de obicei iniţial unilaterală, se poate bilateraliza în evoluţie, cu facies
caracteristic ,, în pară’’;
- parotida afectată este tumefiată, cu ştergerea şanţului retromandibular, elastică,
dureroasă, fără tegumente supraiacente modificate;
- la nivelul cavităţii bucale: limba intens saburală, hiposecreţie salivară, orificiul
canalului Stenon tumefiat, congestie faringiană, masticaţie dificilă, uneori trismus
b) Afectarea glandelor salivare submaxilare si subliguale:
- tumefacția glandelor submaxilare, sensibilă spontan și la palpare
- tumefacția glandelor sublinguale, cu durere locală
B. Localizari extrasalivare:
a) Afectarea testiculară (orhita urliană) – până la 25% din cazuri;
• uni – sau bilaterală – testicul tumefiat, dureros scrot tumefiat şi
eritematos;
• evoluţie: remisie treptată în câteva zile, fără sechele în peste
jumătate din cazuri, în rest atrofie testiculară, azoospermie (1 –
2%), sterilitate în caz de afectare bilaterală şi azoospermie.
b) Afectarea ovariană (ooforită):

• rară – durere în etajul abdominal inferior, ovar inflamat palpabil
c) Pancreatita urliană – frecventă, clinic manifestă sau asimptomatică;

• clinic: dureri ,,în bară’’ în etajul abdominal superior, greţuri,
vărsături, febră;
d) Meningita urliană:
• clinic: febră, cefalee, vărsături, sindrom clinic meningian;
• LCR: modificări tip meningită limfocitară
• evoluţie favorabilă, de obicei fără sechele.
e) Encefalită urliană (0,5% cazuri):
• febră, modificări ale stării de conştienţă, convulsii, pareze,
afectarea nervilor cranieni;
• evoluţie de obicei favorabilă; posibile sechele (convulsii,
retard psiho-motor, hidrocefalie)
Infecţia urliană la gravide
• infecţia urliană în primele 3 luni de sarcină poate determina
malformaţii congenitale, moarte intrauterină, avort spontan.
Investigaţii de laborator:
1) Nespecifice:
• valori normale ale VSH, fibrinogenului seric și CRP;
• număr normal de leucocite sau leucopenie, cu limfocitoză în
formula leucocitară; excepţie orhita şi pancreatita – leucocitoză cu
neutrofilie;
• amilazele serice cu valori crescute (afectare pancreatică)
• modificările LCR în afectarea meningiană – tip meningită
limfocitară.
2) Specifice:
• izolarea virusului din sânge, LCR, salivă, urină prin cultivare pe
medii celulare;
• teste serologice– evidenţiază prezența Ac specifici tip IgM anti
virus urlian
Tratament:
 Izolare la domiciliu ( formele clinice necomplicate) sau în spital (formele cu
localizări multiple, severe) - 14 zile de la debutul bolii;
 Repaus la pat;
 Dietă: hipoglucidică, hipolipidică;
 Nu există tratament etiologic;
 În afectările salivare: antitermice şi antialgice (Paracetamol, Algocalmin,
antiinflamatoare nesteroidiene)
 În orhita urliană: repaus la pat, aplicaţii locale reci (gheaţă), suspensor,
antiinflamatorii (nesteroidiene sau steroidiene);
►În meningite: reechilibrare hidro-electrolitică parenterală
(soluții electrolitice și glucozate), antiinflamatoare (steroidiene – HHC,
Dexametazonă), antiedematoase cerebrale (Manitol 20%, Furosemid),
antitermice, antiemetice;
►În pancreatită: la nevoie reechilibrarea HE, antitermice, antialgice,
antispastice ( Papaverină, No-Spa, Scobutil), enzime pancreatice.
Profilaxie:
• Izolarea cazului de boală;
• Evitarea contactului persoanelor receptive (în special gravide)
cu bolnavii cu infecţie urliană;
• Profilaxie specifică – vaccinarea antiurliană cu vaccin (triplu
vaccin ROR – urlian, rujeolic, rubeolic) - de la vârsta de 12 luni.
Îngrijiri calificate ale pacientului cu infecție urliană
necesar
!! Persistența/reapariția febrei – în contextul evoluției bolii -
poate semnifica noi localizări ale infecției urliene, care trebuie
identificate precoce
- puls, TA
- vărsături
- starea de hidratare – normală, deshidratare de diferite grade.
 alte semne și simptome:
- disfagie și odinofagie - prin angina acută
- masticație dificilă, durere la nivelul glandelor parotide,
glandelor submaxilare - prin afectarea glandulară
- cefalee, convulsii, modificări ale stării de conștiență, semne
meningiene - în cazul complicațiilor neurologice
- durere abdominală în etajul superior - prin afectare pancreatică
- durere in fosele iliace - prin afectare ovariană
- durere și tumefacție testiculară
Etc.
- hemoleucograma – număr normal de leucocite sau leucopenie, cu
limfocitoză în formula leucocitară; excepţie orhita şi pancreatita –
leucocitoză cu neutrofilie; ; posibil alte aspecte patologice - anemie etc.
- sindromul biologic inflamator - VSH, fibrinogen seric, proteină C reactivă
– valori normale sau ușor crescute
- amilazele serice cu valori crescute - afectare a glandelor salivare și
pancreatică
- modificări ale LCR (recoltat prin puncție lombară) în afectarea
meningiană – tip meningită limfocitară
- teste serologice (sânge) - pentru evaluarea prezenței Ac de tip IgM
antivirus urlian
- în formele cu vărsături (pancreatită, meningită etc.) – ionogramă pentru
evidențierea dezechilibrelor electrolitice – scăderea valorilor Na, K, Cl
-uree, creatinină, glicemie – evaluare de fond a pacientului sau dacă
există comorbidități (DZ) sau posibilă afectare renală
3. Alte investigații (dacă sunt necesare pentru boala infecțioasă
sau pentru alte afecțiuni acute/cronice asociate):
- asistarea medicului la efectuarea puncției lombare în
suspiciunea de meningită urliană
- însoțirea pacientului la investigații imagistice: ecografie
abdominală, CT/RMN cerebral
- consulturi de specialitate - Urologie, Chirurgie etc.
Nu există pentru infecția cu virusul urlian.
 În afectările salivare: antitermice şi antialgice - Paracetamol (oral cp,

oral suspensie orală, parenteral iv, supozitoare), Algocalmin (oral cp,
parenteral iv, supozitoare); antiinflama-toare nesteroidiene -
Ibuprofen (oral cp, suspensie orala), Ketoprofen (oral cp, parenteral
im/iv în pev)
 În orhita urliană: repaus la pat, aplicaţii locale reci (gheaţă),

suspensor, antiinflamatorii - nesteroidiene (Ibuprofen, Ketoprofen)
sau steroidiene (HHC, Dexametazonă - iv, Medrol, Prednison - oral)
Se vor adapta alegerea medicamentelor și modul de adminis-trare la
particularitățile pacientului (vârstă, toleranță digestivă, boli asociate
etc.)
 În meningite/encefalite:
- reechilibrare hidro-electrolitică parenterală - pev cu soluții
electrolitice și glucozate
- antiinflamatoare steroidiene – HHC, Dexametazonă iv
- antiedematoase cerebrale - Manitol 20% pev, Furosemid iv
- antitermice
- antiemetice - Metoclopramid (oral cp, parenteral iv/im)
 În pancreatită:
- la nevoie reechilibrare HE
- antitermice, antialgice
- antispastice- Papaverină, No-Spa, Scobutil (oral cp, parenteral
im/iv/pev)
- enzime pancreatice - Triferment, Tryenzime etc.
- Asigurarea mediului ambiant corespunzător – izolare în saloane cu
pacienți cu aceeași patologie, curățenie în salon, aerisirea încăperilor,
- Evitarea vizitelor prelungite la pacienți
- Alimentaţia – alimentația trebuie să conţină ingredientele necesare
bogate în vitamine şi microelemente; alimentație hipoglucidică și
hipolipidică (afectare pancreatică); dieta la pacienții care au
corticoterapie - desodată
- în perioada febrilă și cu toleranță digestivă redusă – regim cu
alimente semisolide și lichide
- Aport suficient de lichide – apă plată, compot, ceai, etc.
!!! Igiena cavității bucale
Etc.

Educație pentru aplicarea măsurilor de profilaxie:
- Izolarea cazului de boală - 14 zile de la debutul bolii
- Evitarea contactului persoanelor receptive, inclusiv gravidele,
cu bolnavii cu infecţie urliană;
- Profilaxie specifică – vaccinarea antiurliană cu triplu vaccin ROR
(urlian, rujeolic, rubeolic) - de la vârsta de 12 luni.
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu infecție urliană
•Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

recomandată
•Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului –
risc de îmbolnăvire cu alte boli transmisibile la care pacienții cu
infecție uriană nu sunt imunizați
•Necesitatea respectării regulamentului de ordine interioară a
•Discuții cu pacienții/însoțitorii pacienților cu privire la
necesitatea de a respecta a recomandărilor de izolare, de dietă
etc.
BOLI INFECȚIOASE/ÎNGRIJIRI CALIFICATE
CURS
AMG anul III

TUSEA CONVULSIVĂ
Definiţie:
- boală acută infecto-contagioasă, manifestată clinic prin
accese de tuse caracteristice, cu evoluţie autolimitantă şi
posibile complicaţii severe.
Etiologie: bacterii din genul Bordetella – cel mai frecvent
Bordetella pertussis.
- Sunt cocobacili Gram negativi, aerobi, care cultivă pe medii
speciale şi posedă un bogat echipament antigenic.
Boala prezentă pe tot globul,
mai frecventă în zonele
temperate, cu manifestări
Epidemiologie: endemice sau epidemice.
Morbiditatea actuală - scăzută
datorită vaccinării specifice
- omul - bolnav cu
tuse convulsivă sau,
Sursa de infecţie:
mai rar, purtător de
germeni.
- aerogenă, prin
picături respiratorii
Transmiterea:
contaminate-mod
direct de transmitere
Contagiozitatea:
- mare, cu maxim în perioada catarală a bolii şi se menţine până la 10 zile de la debut

în cazurile tratate cu antibiotice şi până la 4 săptămâni în cazurile netratate.
Receptivitatea la boală:
- universală; îmbolnăvirile sunt mai frecvente la copii, la sexul feminin şi în sezonul

rece.
Imunitatea după boală:
- puternică şi de durată.
Patogenie:
- Poarta de intrare - mucoasa tractului respirator, la nivelul
căreia germenii se multiplică şi determină necroza locală a
epiteliului, cu inflamaţie şi apariţia unui exsudat vâscos şi
aderent, eliminat cu greutate prin tuse.
- Tusea apare consecinţă a stimulării receptorilor traheo-
bronşici prin procesul infecţios – inflamator în prima etapă a
bolii, apoi prin stimularea centrului tusei din creier de către
stimuli externi ( emoţionali, vizuali, auditivi ).
Tablou clinic:
1.Incubaţia:
- medie de 7 – 10 zile.
2. Debutul :
- catar respirator: rinită, laringită, bronşită;
- fără febră sau cu subfebrilităţi;
- tuse - este iniţial rară, apoi devine frecventă, spastică şi însoţită
uneori de vărsături.
Această etapă durează 1 – 2 săptămâni, iar contagiozitatea este
maximă.
- caracteristic – accese de tuse paroxistică, spasmodică, terminate cu o
expectoraţie dificilă de secreţie vâscoasă şi cu vărsături; accesele de tuse
pot fi rare ( 4 – 6/zi ) sau frecvente ( 30 – 40/zi ) în formele severe;
- faciesul pacientului este congestionat, cu conjunctive hiperemice şi
uneori pot apare hemoragii conjunctivale sau nazale;
- febra lipseşte în formele necomplicate; prezența febrei semnifică
complicații prin suprainfecții bacteriene
4. Perioada de declin:
- După 3 – 4 săptămâni de evoluţie accesele de tuse se răresc treptat şi se
atenuează progresiv.
Forme clinice:
- forme uşoare, cu număr redus de accese de tuse;
- forme medii;
- forme severe, cu accese frecvente, intens dispneizante şi uneori cu
convulsii;
- forme atipice – la persoanele vaccinate, cu simptomatologie incompleta
sau necaracteristică;
- la sugar accesul de tuse poate fi înlocuit cu : perioade de apnee
prelungită şi convulsii sau cu accese paroxistice de strănut.
1. Nespecifice:
- Leucograma evidenţiază leucocitoză marcată cu limfocitoză;
- Valorile VSH sunt normale în formele necomplicate.
2. Specifice:
- Bordetella pertussis poate fi izolată în stadiul cataral al bolii
prin culturi din exsudatul faringian pe medii speciale;
-Testele serologice, de evidențiere a anticorpilor specifici anti
Bordetella pertussis (reacţia de hemaglutinare, reacţia de
neutralizare, ELISA ) dau rezultate tardive, la 2 săptămâni
- RT-PCR din secrețiile nazo-faringiene – detectează secvențe de
ADN bacterian
3. Radiografia pulmonară:
- poate evidenţia modificări tip infiltrate pulmonare.
Complicaţii:
a) Complicaţii mecanice – produse de creşterea presiunii
intratoracice, intraabdominale şi intracraniene în timpul
acceselor de tuse;
- hemoragii conjunctivale, nazale, intracerebrale, pulmonare,
prolaps rectal, hernie ombilicală etc;
b) Complicaţii neurologice:
-convulsii, encefalită (complicaţie severă);
c) Suprainfecţii bacteriene cu pneumococ sau stafilococ:
pneumonii, bronhopneumonii, otite.
Tratament:
 Internare și izolare în spital sau la domiciliu în formele
uşoare.
 Izolarea durează până la 7 zile de la începutul tratamentului
cu antibiotice
a) Regimul igieno – dietetic:
- Pacientul va fi izolat în încăperi liniştite, ferite de stimuli
externi (zgomot, lumină puternică, manevrări multiple).
- Se face monitorizare respiratorie, cu menţinerea
permeabilităţii căilor respiratorii şi la nevoie aspirarea
secreţiilor.
- Dieta va fi completă, evitându-se alimentele aspre şi
sfărâmicioase, care pot declanşa accesul de tuse.
b) Tratamentul etiologic:
- antibiotice: Eritromicină,
Claritromicină, Ampicilină,
Amoxicilină, Cotrimaxazol - pe o
perioadă de 7- 10 zile.
Sunt cu atât mai eficiente suprimă
infecţia şi scad contagiozitatea) cu
cât se administrează mai precoce.
c) Terapia patogenică:
- menţinerea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic
prin perfuzii cu soluţii glucozide şi electrolitice – la
cazurile care necesită, datorită deshidratării;
- corticoterapie parenterală ( HHC, Dexametazonă ) şi
antiedematoase cerebrale (Manitol) în encefalită.
d) Tratamentul simptomatic:
- sedative şi calmante ale tusei
- antitermice în cazurile cu febră ( Paracetamol,
Algocalmin, Ibuprofen etc.).
Profilaxie:
a) Măsuri nespecifice:
- izolarea pacientului 4 săptămâni de la
debutul bolii sau 10 zile de la începerea
tratamentului antibiotic;
- contacţii receptivi primesc tratament
profilactic cu Eritromicină sau Ampicilină
timp de 7-10 zile de la contact; contacţii
receptivi sunt supravegheaţi clinic şi izolaţi
la apariţia primelor semne de boală.
b) Măsuri specifice – vaccinarea
antipertussis - conform schemei din
Programul National de Vaccinări.
Îngrijirea pacientului cu tuse convulsivă
necesar; prezența febrei = complicații prin suprainfecție bacteri-
ană
- puls, TA
- vărsături
- simptome – tuse (caracterul tusei), dificultate la respirație
(saturație O2), convulsii (la copii, în context de hipoxie
cerebrală), apariția manifestări hemoragipare (conjunctivale,
epistaxis), apnee, vărsături după tuse etc.
- hemoleucograma - leucocitoză cu limfocitoză; posibil alte

aspecte patologice- anemie etc.
- sindromul biologic inflamator – VSH – valoare normală
(particularitate); în suprainfecțiile bacteriene – valori crescute
- în formele severe, cu deshidratare – ionogramă (pentru
evidențierea dezechilibrelor electrolitice – Na, K, Cl) – valori
scăzute
- pentru diagnosticul etiologic – teste serologice (pentru Ac
specifici anti Bordetella pertussis); secreții din nazofaringele
posterior – pentru RT-PCR
pulmonară etc.
- consult neurologie – în complicații neurologice
- consult chirurgical – în complicațiile mecanice ce pot necesita
intervenție de specialitate
Etc.
4. Efectuarea tratamentului prescris:
Antibiotice – Eritromicină (suspensie orală, tablete la copilul mai
mare), Claritromicină (suspensie orală, tablete la copilul mai
mare), Ampicilină (suspensie orală, administrare parenterală iv),
Amoxicilină (suspensie orală), Amoxicilină Plus sau Ampi Plus
(administrare parenterală iv), Augmentin (suspensie orală) – în
doze adaptate vârstei și greutății pacientului pacientului.

9%0, Ringer
- corticoterapie în formele severe cu insuficiență respiratorie
acută - HHC sau Dexametazonă – iv.
encefalită
- O2 pe mască – în cazurile cu insuficiență respiratorie acută
- internare în secții TI în cazurile severe amenințătoare de viață.
antiinflamatorii nesteroidiene – Ibuprofen (sirop, comprimate)
- în caz de convulsii – Diazepam intrarectal (Desitine)
- tratamentul tusei - tuse uscată, neproductivă, iritativă
(antitusive – siropuri contra tusei, Tussin sirop etc.)

- Izolarea pacienților în saloane dedicate bolii (doar tuse
convulsivă)
- Cameră liniștită, aerisită; mobilizare și examinare cât mai
redusă a pacientului – risc de declanșare a accesului de tuse
- Alimentaţia – adaptată vârstei pacienților (copii, adulți) şi
comorbidităților acestora (HTA, DZ, BRC etc.) și care să conţină
ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente;se
evită biscuiții, pufuleții, sucurile acidulate etc., care pot declanşa
accesul de tuse.
- Aport suficient de lichide – apă plată, compot, ceai, etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor – cu ajutor din partea

Educația sanitară a însoțitorilor pacienților cu tuse convulsivă:
 Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului

 Discuții cu însoțitorii pacienților cu privire la necesitatea de a
respecta a recomandărilor de izolare, de dietă etc.
CURS BOLI INFECȚIOASE
AMG anul III
Disciplina Boli Infecțioase

BOLI CU POARTA DE INTRARE RESPIRATORIE
1. GRIPA
GRIPA
Definiție:
- boală infecţioasă acută, înalt transmisibilă, caracterizată clinic
prin febră, sindrom algic şi alterarea stării generale, inconstant şi
cu semne respiratorii.
Etiologie:
– virusurile gripale – virusuri ARN, cu 3 tipuri virale: A, B, C.
Epidemiologie:
Sursa de virus gripal:
−Omul – purtător de virus, cu infecţie inaparentă clinic sau bolnav cu
gripă;
−pentru virusul A: omul, păsările (sălbatice, domestice), porcii,
cabaline.
Transmitere:
−pe cale aerogenă: direct (picături respiratorii contaminate) sau
indirect (obiecte recent contaminate cu secreţie de la sursele de
infecţie).
Contagiozitate:
−mare – în special în colectivităţi, spaţii aglomerate;
−durata contagiozităţii: 3 – 5 zile.
Receptivitate: universală, indiferent de vârstă.
Imunitate după boală:este specifică subtipului viral
Patogenie:
−Poarta de intrare – celulele epiteliale ale mucoasei respiratorii;
la acest nivel virusul se multiplică, cu răspândirea locală a
infecţiei;
−Local se produc descuamări ale epiteliului respirator ciliat prin
distrugerea acestora, favorizând suprainfecţiile bacteriene;
−Concomitent virusul acţionează şi prin acţiune toxică generală,
determinând manifestările clinice infecţioase generale;
−Uneori se produce şi viremie, cu localizări extrapulmonare
(SNC, ficat).
Tablou clinic:
1. Incubaţia: 1- 3 zile.
2. Debut: brusc, cu febră înaltă (39 – 400C), frisoane, cefalee,
mialgii generalizate, stare de curbatură.
3. Perioada de stare :
−febră persistentă, cu durată de 7 zile, cu aspect uneori difazic;
−sindrom algic ( dureros) generalizat şi intens: mialgii (cu
senzaţia de zdrobire musculară), cefalee (predominant frontal şi
supraorbitar), dureri în globii oculari; −astenie marcată,
−pot apare şi manifestării respiratorii: catar nazal, disfagie,
faringe intens congestiv, disfonie, dureri retrosternale şi tuse
neproductivă, dureri toracice diferite, raluri bronşice diseminate.
- După 3 – 4 zile de evoluţie simptomatologia se atenuează
treptat până la dispariţie în câteva zile.
Forme severe de gripă:
−Apar de obicei la vârstnici sau copii mici, persoane cu afecţiuni
cronice cardiace, respiratorii, metabolice, dar pot fi prezente şi la
persoane tinere, anterior sănătoase;
−Se caracterizează prin: manifestări neurologice (meningite,
encefalite, nevrite), hemoragipare (epistaxis, hemoptizie),
cardiovasculare (miocardită, insuficienţă vasculară periferică
până la colaps), insuficienţă respiratorie acută (prin edem
pulmonar lezional).
−Exista şi forme hipertoxice, cu evoluţie rapidă spre deces.
1.Nespecifice:
−leucograma evidenţiază: leucopenie cu limfocitoză şi
neutropenie;
−poate apare trombocitopenie;
−valorile VSH şi fibrinogen seric normale sau uşor crescute.
2.Specifice:
−virusologice: izolarea virusului din secreţiile nazale pe culturi de
ţesuturi sau pe ou embrionat; evidenţierea virusului în secreţiile
respiratorii prin imunofluorescenţă;
−serologice - evidenţierea apariţiei anticorpilor specifici în serul
bolnavilor prin diferite tehnici de laborator
- teste rapide pentru detecția antigenelor virale gripale în
secrețiile nazale; pot face distincția între tipurile gripale A și B
- reacția în lanț în timp real al polimerazei ( RT-PCR) - test

molecular care detectează material genetic viral în secrețiile
nazale; costisitoare, necesită aparatură specială.
Complicaţii
1)Respiratorii:
−laringită gripală (crup);
−laringo-traheită acută virală;
−bronşiolită acută virală;
Au evoluţii severe, în special la copii.
−pneumonie şi bronhopneumonie gripală – apar precoce, cu tablou
clinic sever: dispnee, cianoză, tuse cu expectoraţie muco-
sanguinolentă; radiologic – aspecte de edem pulmonar acut sau
prezenţa de opacităţi nodulare diseminate;
−pneumonii bacteriene de suprainfecţie, cel mai frecvent cu
stafilococ auriu, pneumococ, Haemophilus influenzae, Klebsiella.
2.Neurologice: mielită, poliradiculonevrită .
3.Alte suprainfecţii bacteriene: otite, sinuzite, angine etc.
Gripa la gravide
−Determină forme severe de boală la gravidă, cu letalitate
crescută;
−Poate produce malformaţii congenitale ale embrionului în
primele 3 – 4 săptămâni de sarcină.
Tratament:
- Gripa este boală cu raportare nominală, pe plan naţional şi
internaţional (la OMS). În fiecare ţară există centre naţionale de
supraveghere a gripei.
1. Tratament igieno – dietetic:
−repaus fizic, la domiciliu în formele complicate şi în spital în cele
complicate;
−hidratare corectă;
−dietă adaptată toleranţei digestive, hrănitoare.
2. Terapia simptomatică:
−antitermice şi antialgice: Paracetamol, Algocalmin, NU aspirină;
−calmante ale tusei: Codeină, Tussin;
−dezobstruante nazale.
3. Medicaţia antivirală – este reprezentată de:
- OSELTAMIVIR (TAMIFLU) per os 5 zile sau
- ZANAMIVIR ( RELENZA) pulbere de inhalat – la adulți și copii
peste 5 ani – 2 inhalații de 2 ori/zi 5 zile
4. Terapia cu antibiotice se aplică doar în cazurile complicate cu
suprainfecţii bacteriene.
5. Cazurile cu complicaţii respiratorii:
−Necesită măsuri de terapie intensivă: O2, aspirarea secreţiilor,
antibiotice, corticoterapie, tonice cardiace.
Profilaxie:
1).Măsuri nespecifice:
−izolarea pacienţilor cu gripă la domiciliu sau în spital;
−confirmarea diagnosticului de gripă (pe date clinice şi serologice) şi
raportarea lor nominală;
−limitarea circulaţiei persoanelor expuse.
2).Măsuri specifice:
−vaccinare antigripală;
−chimioprofilaxie la persoanele receptive cu risc de forme severe de
gripă și cu contact infectant – cu Oseltamivir 10 zile.
CURS ÎNGRIJRI CALIFICATE ÎN
BOLILE INFECȚIOASE
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ III
CURS

Îngrijirea pacientului cu gripă
GRIPA
Definiție:
- boală infecţioasă acută, produsă de virusurile gripale, înalt
transmisibilă, caracterizată clinic prin febră, sindrom algic şi
alterarea stării generale, inconstant şi cu semne respiratorii.
Semne și simptome clinice:
1. Incubaţia: 1- 3 zile.
2. Debut: brusc, cu febră înaltă (39 – 400C), frisoane, cefalee,
mialgii generalizate, stare de curbatură.
3. Perioada de stare :
−febră persistentă, cu durată de 7 zile, cu aspect uneori difazic;
−sindrom algic ( dureros) generalizat şi intens: mialgii (cu
senzaţia de zdrobire musculară), cefalee (predominant frontal şi
supraorbitar), dureri în globii oculari; −astenie marcată,
−pot apare şi manifestării respiratorii: catar nazal, disfagie,
faringe intens congestiv, disfonie, dureri retrosternale şi tuse
neproductivă, dureri toracice diferite, raluri bronşice diseminate.
- După 3 – 4 zile de evoluţie simptomatologia se atenuează
treptat până la dispariţie în câteva zile.
Forme severe de gripă:
−Apar de obicei la vârstnici sau copii mici, persoane cu afecţiuni
cronice cardiace, respiratorii, metabolice, dar pot fi prezente şi la
persoane tinere, anterior sănătoase;
−Se caracterizează prin: manifestări neurologice (meningite,
encefalite, nevrite), hemoragipare (epistaxis, hemoptizie),
cardiovasculare (miocardită, insuficienţă vasculară periferică
până la colaps), insuficienţă respiratorie acută (prin edem
pulmonar lezional).
−Exista şi forme hipertoxice, cu evoluţie rapidă spre deces.
Complicaţii
1. Respiratorii:
−laringită gripală (crup);
−laringo-traheită acută virală;
−bronşiolită acută virală;
Au evoluţii severe, în special la copii.
−pneumonie şi bronhopneumonie gripală – apar precoce, cu tablou
clinic sever: dispnee, cianoză, tuse cu expectoraţie muco-
sanguinolentă; radiologic – aspecte de edem pulmonar acut sau
prezenţa de opacităţi nodulare diseminate;
−pneumonii bacteriene de suprainfecţie, cel mai frecvent cu
stafilococ auriu, pneumococ, Haemophilus influenzae, Klebsiella.
2.Neurologice: mielită, poliradiculonevrită .
3.Alte suprainfecţii bacteriene: otite, sinuzite, angine etc.
Îngrijirea pacientului cu gripă
necesar
- puls, TA
- vărsături
- simptome - cefalee, mialgii, artralgii, tuse, dificultate la
respirație (saturație O2), convulsii (la copii, în context febril),
disfagie etc.
Etc.
- hemoleucogramă – de obicei leucopenie, neutropenie,

limfopenie/limfocitoză (boală virală); în suprainfecțiile
bacteriene - leucocitoză cu neutrofilie; posibil alte aspecte
patologice- anemie etc.
C reactivă – valori normale (boală virală); în suprainfecțiile
bacteriene – valori crescute
- în formele severe – ionogramă (pentru evidențierea
dezechilibrelor electrolitice – Na, K, Cl) – valori scăzute
- pentru diagnosticul pozitiv etiologic - teste rapide pentru
detecția antigenelor virale gripale în secrețiile nazale, reacția în
lanț în timp real al polimerazei ( RT-PCR) - test molecular care
detectează material genetic viral în secrețiile nazale
pulmonară, CT torace etc.
- efectuarea EKG – în cazurile severe, cu posibilă afectare cardio-
vasculară
- consult cardiologic – în complicații cardiologice
- consult de specialitate OG –pentru pacientele gravide cu gripă
Etc.
Oseltamivir – per os – în doze adaptate vârstei pacientului;
pentru copii administrarea se face după dizolvarea controlată în
apă a dozei corespunzătoare
! În cazurile cu complicații prin suprainfecții bacteriene
(pneumonii, bronhopneumonii) – AB conform cu etiologia
suprainfecției și sensibilitatea la AB a bacteriilor cauzale.

(Desitine)
- tratamentul tusei - tuse productivă (expectorante – sirop de
tuse, ACC) sau tuse uscată, neproductivă (antitusive – siropuri
contra tusei, Tussin sirop etc.)
9%0, Ringer
- corticoterapie în formele severe (bronșiolită, laringită,
encefalită, pneumonie severă cu insuficiență respiratorie acută
etc.) - HHC sau Dexametazonă – iv.
encefalită
- internare în secții TI în cazurile severe amenințătoare de viață.
- Izolarea pacienților în saloane dedicate bolii (doar gripă)
- Alimentaţia – adaptată vârstei pacienților (copii, adulți) şi
comorbidităților acestora (HTA, DZ, BRC etc.) și care să conţină
compot, ceai, etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor –individual sau cu ajutor

Educația sanitară a pacienților spitalizați cu gripă și însoțitorilor
acestora:

recomandată
dietă etc.
Profilaxie:
- izolarea pacienţilor cu gripă la domiciliu sau în spital
- limitarea circulaţiei persoanelor expuse
- dezinfecție continuă și terminală la patul bolnavului.
2.Măsuri specifice:
−vaccinarea antigripală;
−chimioprofilaxia – cu Oseltamivir 10 zile – la contacții din familie,
colectivitate, salon, receptivi și cu risc de forme severe de boală.
AMG III
CURS
Conf. Univ. dr. Cocuz Maria-Elena

Infecția cu SARS-CoV-2
• https://prayagraj.nic.in/covid-19/
COVID-19
(coronavirus disease 2019)
(sindromul respirator acut 2019-nCoV)
(sindromul respirator acut sever 2)
Definiție:
 sindrom respirator acut viral cauzat de coronavirusul sindromului respirator acut
sever 2 (SARS-CoV-2), cu variate forme clinice de evoluție și risc de complicații
majore și deces.
Repere istorice:
identificat pentru prima dată pe fondul unui focar de cazuri de boli respiratorii în
orașul Wuhan, provincia Hubei, China
raportat inițial la OMS la 31 decembrie 2019
 La 30 ianuarie 2020 OMS a declarat COVID-19 o urgență globală de sănătate
 La 11 martie 2020, OMS a declarat COVID-19 pandemie globală.
Etiopatogenie:
- virus ARN – genul Coronavirus, familia Coronaviridae
Structura:
 Glicoproteina de suprafață S ( spike)
 Glicoproteina membranară M
 Proteina E ( envelope)
 Nucleocapsida N
 ARN – viral
 Proteine non-structurale: ARN-polimeraza, helicaza, proteaze.
• https://www.google.com/search?q=sars-cov-
2&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjtkrmC1dLvAhVK2SoKHc4PBvoQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1280&bih=610#imgrc=ZpeAq6XMiK3KXM
Epidemiologie:
Sursa de infecție – omul cu diferite forme clinice de infecție cu SARS-CoV-2
Perioada de contagiozitate - din ultimele 2-3 zile de incubaţie până la 7-12 zile
după debut în formele uşoare sau 14-37 zile în formele severe;
Contagiozitate – înaltă; riscul de infectare crește în colectivități și aglomerații
populaționale
Transmitere – aerogenă; transmitere de la persoana la persoana prin picaturi
nazo-faringiene contaminate, prin obiecte, mâini contaminate cu secreții de la
pacienți; porți de intrare – mucoasa nazală, oro-faringiană, ochii
Receptivitate – generală;
Virusul este sensibil la UV și dezinfectanți tip hipoclorit de sodiu, etanol, peroxid
de hidrogen, compuși cuaternari de amoniu, compuși fenolici.
Manifestări clinice
Incubație – 2 zile-2 săpt. – medie 4-5 zile
Variate forme clinice de boală – de la asimptomatice la severe, fatale – cel mai
frecvent forme clinice ușoare și medii
Manifestări clinice: febră, frisoane, astenie, mialgii, artralgii, cefalee, tuse ( us-
cată), odinofagie, ageuzie, anosmie ( nu la toate cazurile), manifestări digestive
( grețuri, vărsături, scaune diareice)
În formele severe – scurtarea respirației, dificultăți de respirație, afectare
pulmonară rapidă ( peste 50% în 24-48 ore)
În formele critice - șoc, afectare multiorganică cu disfuncție, insuficiență
respiratorie.
Factorii de risc pentru forme severe:
- vârsta înaintată
- afecțiunile medicale cronice subiacente=comorbidități: boli
pulmonare, astm bronșic, cancere, insuficiență cardiacă, boli
cerebrovasculare, boli renale, boli hepatice, diabet, imunodepresii de
diferite cauze, DZ, obezitate.
Evoluții severe pot apare și la pacienți tineri și fără factori de risc!!

Diagnostic de laborator
1. Nespecific:
- număr normal de leucocite sau leucopenie, formulă leucocitară normală sau
limfopenie
- valori normale VSH, fibrinogen seric; CRP poate avea valoare normală sau
crescută
- feritina serică, LDH (markeri de inflamație) – valori normale sau crescute (în
formele cu evoluție spre agravare)
2. Diagnostic specific ( etiologic):
Detecția acidului nucleic prin RT-PCR sau a antigenului SARS-CoV-2 prin test
antigenic rapid într-o probă biologică – exsudat nazo-faringian, oro-faringian,
spută, aspirat traheo-bronșic
Testul RT-PCR – test „standard de aur”
Modificări imagistice:
 Radiografie pulmonară
 CT toracic
 Ecografie pulmonară( rar utilizată)
Modificari: accentuare de interstițiu pulmonar, imagini caracteristice „în
sticlă şlefuită” sau „în geam mat”, condensări pulmonare.
Complicaţii:
- pulmonare – pneumonie ( virală, de suprainfecție bacteriană)
- insuficiență respiratorie acută
- șoc septic
- afectare hepatică, renală, cardiacă, multiorganică
- trombembolism ( pulmonar, cerebral etc.)
- long Covid – sechele post-infecție: astenie, dispnee, tuse, anxietate,
depresie, tulburări gastro-intestinale, dureri articulare – persistente
săptămâni-luni de zile după infecția acută.
Tratament:
Izolarea pacientului – la domiciliu în formele asimptomatice și ușoare,
în spital formele medii, severe și critice
Regim igieno-dietetic – fără restricții deosebite, în funcție de
toleranța digestivă a pacientului; la pacienții care au tratament
cortizonic – dietă hiposodată
Tratament etiologic:
- recomandat în special în faza inițială, de replicare virală
- se poate realiza cu Paxlovid, Remdesivir, Molnupiravir
Tratament patogenic:
- medicație antiinflamatoare – AINS ( în formele ușoare), corticoterapie
( Dexametazonă, Solu-Medrol, Medrol) – recomandată în formele cu
insuficiență respiratorie acută și în etapa a 2-a de evoluție, dominată de
reacția inflamatorie
- medicație imunomodulatoare – în formele clinice cu inflamație
excesivă; preparate – Tocilizumab, Anakinra
- managementul coagulopatiei – profilaxia sau tratamentul
evenimentelor tromboembolice; se realizează cu anticoagulante
injectabile ( Fraxiparină, Clexane, Heparină)
- reechilibrare hidro-electrolitică.
Tratamentul cu antibiotice
- recomandat în formele clinice la care a fost demonstrată prezența
unei suprainfecții bacteriene – cel mai frecvent pneumonii, enterocolite
cu Clostridium difficile, infecții urinare etc.
- durata 5-7 zile
Susținerea funcțiilor vitale
- în formele severe – în secții de ATI
- principalul risc vital – afectarea respiratorie severă
- monitorizarea și susținerii funcției respiratorii – evaluare periodică a
gazometriei arteriale și administrarea de oxigen.
Tratament simptomatic:
- antitermice, antialgice, antiemetice, fluidifiante ale secrețiilor
respiratorii, sedative
- prevenirea escarelor de decubit
Tratamentul și monitorizarea bolilor cronice asociate.
Profilaxie
1. Măsuri nespecifice:
- izolarea pacientului cu Covid-19
- purtarea măştilor de protecţie adecvate şi manevrarea corectă a acestora; evitarea
contactului cu persoane care nu poartă mască în spațiile publice
- evitarea aglomerațiilor de persoane și a frecventării spațiilor închise aglomerate
- păstrarea unei distanțe de minim 1 m față de alte persoane
- spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, dezinfecția frecventă a mâinilor cu
antiseptice pe bază de alcool
2. Măsuri specifice:
- vaccinare specifică – efect - reducerea cazurilor simptomatice și a cazurilor severe.
Îngrijirea calificată a pacientului cu COVID-19
- starea febrilă – termometrizare de 2 ori/zi și ori de câte ori este necesar
- puls, TA
- vărsături
- simptome - cefalee, mialgii, artralgii, tuse, dificultate la respirație (saturație O2 -
evaluare cu pulsoximetrul ori de câte ori este nevoie), convulsii (la copii, în context
febril), disfagie, tranzit intestinal (scaune diareice, deshidratare)
Etc.
- test rapid antigen pentru diagnostic COVID-19 din secreții nazale
- recoltare secreții nazo-faringiene pentru testul RT-PCR pentru diagnostic COVID-19
- hemoleucogramă – de obicei leucopenie, neutropenie, limfopenie (boală virală); în suprainfecțiile
bacteriene - leucocitoză cu neutrofilie; posibil alte aspecte patologice- anemie etc.
- sindromul biologic inflamator - VSH, fibrinogen seric, proteină C reactivă – valori normale (boală
virală); în suprainfecțiile bacteriene – valori crescute
- în formele severe – ionogramă (pentru evidențierea dezechilibrelor electrolitice – Na, K, Cl) –
valori scăzute
- uree, creatinină, glicemie – evaluare de fond a pacientului sau dacă există comorbidități (DZ) sau
posibilă afectare renală
- pentru sindromul inflamator citokinic - interleukina 6, interleukina 1, feritina, LDH
- însoțirea pacienților la investigații radiologice – radiografie pulmonară, CT torace
etc.
- efectuarea EKG – în cazurile severe, cu posibilă afectare cardio-vasculară
- consult cardiologic – în complicații cardiologice
- consult de specialitate OG –pentru pacientele gravide cu COVID-19
- consult de specialitate Pediatrie - consult interdisciplinar la copiii cu forme severe
sau complicate sau cu comorbidități
Etc.
pentru cazurile ușoare sau medii - Paxlovid, Molnupiravir - administrare orală,
durata 5 zile
Pentru cazurile severe - Remdesivir - administrare parenterală în pev; durata 5-7
zile
! În cazurile cu complicații prin suprainfecții bacteriene (pneumonii,
bronhopneumonii) – AB conform cu etiologia suprainfecției și sensibilitatea la AB a
bacteriilor cauzale.

- reechilibrare hidro-electrolitică – la pacienții cu deshidratare sau care nu se
hidratează suficient per os; pev cu soluții NaCl 9%0, Ringer
- aport caloric parenteral – pev cu soluții glucozate – la pacienții care nu se
alimentează
- corticoterapie în formele severe cu insuficiență respiratorie acută (pneumonie
severă, bronhopneumonie, bronșiolită etc.) - Dexametazonă sau Solu-Medrol – iv.
- Anticoagulante - Clexane, Fraxiparină - s.c; anticoagulante orale - se vor
monitoriza riguros manifestările hemoragipare posibile în contextul terapiei
anticoagulante
- internare în secții TI în cazurile severe amenințătoare de viață
- medicația imunomodulatoare - în formele severe cu sindrom inflamator marcat -
Tocilizumab în pev; Anakinra s.c.
- antitermice - Paracetamol (oral - tablete sau suspensie, intrarectal supozitoare,
parenteral pev), Algocalmin (oral - cp, intrarectal supozitoare, parenteral iv sau pev),
- antiseptice bucale (oral) - NU la copilul mic (risc de obstrucția căilor respiratorii)
- în caz de convulsii în context febril (la copii) – Diazepam intrarectal (Desitine)
- tratamentul tusei - tuse productivă (expectorante – sirop de tuse, ACC) sau tuse uscată,
neproductivă (antitusive – siropuri contra tusei, Tussin sirop etc.)
! Se va adapta tipul de medicament și de administrare la vârsta pacientului, toleranța

digestivă, gravitatea cazului etc.
! Se vor respecta dozele, căile şi ritmul de administrare prescrise de către medicul curant.
- Izolarea pacienților în saloane dedicate bolii (doar COVID-19)
- Alimentaţia – adaptată vârstei pacienților (copii, adulți) şi comorbidităților
acestora (HTA, DZ, BRC etc.) și care să conţină ingredientele necesare bogate în
vitamine şi microelemente
- în perioada febrilă și cu toleranță digestivă redusă – regim hidro-lacto-zaharat, cu
alimente semisolide și lichide
compot, ceai, etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor –individual sau cu ajutor din partea
! Se vor respecta dozele, căile şi ritmul de administrare prescrise de către medicul
curant.
6. Supravegherea pacientului pentru identificarea precoce a apariției unei/unor
complicații

Profilaxie:
- izolarea pacienţilor cu covid-19 la domiciliu sau în spital
- limitarea circulaţiei persoanelor expuse
- dezinfecție continuă și terminală la patul bolnavului
- purtarea măştilor de protecţie adecvate şi manevrarea corectă a acestora
- evitarea aglomerațiilor de persoane și a frecventării spațiilor închise aglomerate
- spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, dezinfecția frecventă a mâinilor cu
antiseptice pe bază de alcool
2.Măsuri specifice:
− vaccinare anti-COVID-19 - scade riscul de forme severe de boală.
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu COVID-19 și a însoțitorilor acestora:
Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă recomandată

Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului
Necesitatea respectării regulamentului de ordine interioară a spitalului – nu se
permite fumatul, consumul de alcool, droguri în spital și în incinta spitalului
Discuții cu pacienții/însoțitorii pacienților cu privire la necesitatea de a respecta
a recomandărilor de izolare, de dietă etc.
Pentru însoțitori - necesitatea de a purta echipamentul de protecție în vederea
prevenirii îmbolnăvirii
DISCIPLINA BOLI INFECȚIOASE

ANUL III
CURS

1. Scarlatina
SCARLATINA
Definiţie: boală infecţioasa acută aerogenă, manifestată clinic

prin febră, angină acută, modificări ale epiteliului lingual (ciclu
lingual) şi erupţie tegumentară caracteristică.
Etiologie
-etiologie bacteriană - serotipuri toxigene de streptococ β-
hemolitic grupa A.
-Aceste serotipuri secretă o exotoxină – toxina eritrogenă, cu rol
în producerea manifestărilor clinice generale şi a erupţiei
tegumentare.
Epidemiologie:
- boală cu răspândire endemo-epidemică pe tot globul, mai
frecventă în zonele temperate.
1.Sursa de infecţie :
- bolnavii cu scarlatină sau cu angine acute cu streptococ β-
hemolitic grupa A;
- purtătorii aparent sănătoşi de streptococ la nivel faringo-
amigdalian - rol foarte important în transmiterea agentului
patogen în rândul populaţiei deoarece nu prezintă semne clinice
de boală.
2.Transmiterea bolii se poate face în mod:
- direct: prin aerul contaminat cu picături din secreţiile faringiene
ale surselor de infecţie;
- indirect: prin obiecte contaminate sau pe cale digestivă (lapte,
produse lactate contaminate).
3.Receptivitatea :
-maximă la vârstele de 2 – 10 ani; boala este rară la adulţi
(datorită imunităţii antitoxice câştigate anterior prin boală în
copilărie sau prin infecţii subclinice).
-Boala poate apare pe tot parcursul anului, mai frecvent în
sezonul rece şi în colectivităţile de copii
Imunitatea după boală :
-de tip antitoxic – prin anticorpii antitoxină eritrogenă apăruţi
după boală; previn,în majoritatea cazurilor, apariţia unei noi
scarlatine.
-reîmbolnăvirile sunt foarte rare, produse de alte serotipuri de
streptococ β-hemolitic grup A.
Patogenie:
•Poarta de intrare pentru infecţii - cel mai frecvent orofaringele;
foarte rar pot fi porţi de intrare plăgile operatorii, plăgile uterine.
•La nivelul porţii de intrare - multiplicarea germenilor și secreția
de toxina eritrogenă.
•Toxina se răspândeşte în organism şi determină:
- apariţia erupţiei tegumentare şi ulterior descuamarea
tegumentară;
- manifestările toxice generale (febra, manifestările digestive şi
nervoase).
•Efectele toxinei eritrogene constituie sindromul toxic din
scarlatină.
Tablou clinic
Evoluţia clinică a scarlatinei se desfăşoară în mai multe etape:
1. Incubaţia : 1-10 zile.
2. Debutul : brusc, cu febră, disfagie, cefalee şi uneori vărsături
(frecvente la copii).
- La examenul clinic faringele şi amigdalele sunt intens
congestive, limba este saburală, cu depozit alb.
3. Perioada de invazie (următoarele 1-2 zile de la debut) –
caracterizată prin:
- persistenţa febrei;
- persistenţa anginei acute – cu aspect de angină roşie (eritem
intens, ,,în flacără’’, la nivelul amigdalelor, pilierilor amigdalieni şi
palatului moale) sau angină eritemato-pultacee (cu depozite
pultacee alb - cenuşii la nivelul amigdalelor)
- modificări ale epiteliului lingual – limba începe să se
descuameze treptat, lăsând mucoasa roşie şi cu papile linguale
evidente (aspect de limbă zmeurie);
- adenopatii latero-cervicale şi submandibulare, sensibile
spontan şi la palpare.
Angina acută eritemato-pultacee în scarlatină
Limba zmeurie în scarlatină
4. Perioada eruptivă - începe la 24-36 ore de la debutul bolii; se
caracterizează prin:
a. persistenţa febrei;
b. uneori manifestări digestive (vărsături, dureri abdominale),
nervoase (agitaţie), articulare (artralgii), cardio-circulatorii
(tahicardie, hipotensiune arterială);
c. apariţia erupţiei tegumentare (exantem) caracteristice.
d. persistenţa anginei acute;
e. continuarea ciclului de modificări ale epiteliului lingual – limba
se descuamează complet în 4-5 zile de la debutul bolii şi începe
să se reepitelizeze treptat, având un aspect roşu-lucios
(numit ,,limbă de pisică’’).
Exantemul scarlatinos:
micropapulos, aspru, congestiv, pe fond eritematos
Localizare: cervical anterior, la nivelul toracelui, abdomenului,

rar pe coapse şi fese; nu apare niciodată pe faţă, în palme şi pe
plante.
La nivelul plicilor de flexiune ale membrelor (cot, axila) erupţia

are o dispunere caracteristică, sub forma unor linii hemoragice -
semnul Pastia – Grozovici.
Faciesul pacientului este caracteristic - masca lui Filatov: obraji

congestivi şi paloare perioronazală.
Exantemul scarlatinos
5. Perioada de descuamaţie :
- ultima perioada evolutivă a bolii - începe după 7 zile de la
debut şi poate dura 2-3 săptămâni;
- se constată de obicei în cazurile de boală netratată sau tratată
tardiv cu Penicilină;
- se produce o descuamare a tegumentelor, de tip făinos pe faţă
şi pe trunchi şi în lambouri la extremităţile membrelor ( in deget
de mănușă).
Perioada de descuamare în scarlatină
Complicaţii:
- în prezent, rare datorită intervenţiei terapeutice precoce.
Se descriu trei tipuri de complicaţii:
a)complicaţii toxice – datorită toxinei eritrogene: hepatita toxică
(cu citoliză hepatică şi frecvent icter), nefrită toxică, miocardită
toxică, afectare articulară (artralgii în cursul evoluţiei bolii);
b)complicaţii septice – datorate extensiei locale sau la distanţă a
procesului infecţios streptococic: adenite locale,
adenoflegmoane, otite, sinuzite, localizări pulmonare
(pneumonii, bronhopneumonii), meningiene (meningite acute),
renale (abcese), articulare (artrite acute) etc.
c) complicaţii alergice – prin mecanism imunologic :
reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză
poststreptococică, cardita acută, eritemul nodos.
Investigaţii de laborator
a. Leucograma - leucocitoză cu neutrofilie şi uşoară eozinofilie.
b. VSH şi fibrinogenul seric - valori crescute.
c. Proteina C reactivă - cu valori crescute
d. Culturile din exsudatul nazo-faringiene - frecvent pozitive cu
streptococ β-hemolitic grupa A.
Tratament
Scarlatina este boală infecţioasă cu declarare obligatorie
nominală şi izolare, în spital sau la domiciliu.
a) regimul igieno-dietetic: repaus la pat în perioada febrilă,
asigurarea unui climat cald şi aerisit; dietă hidro-lacto-zaharată în
perioada febrilă, apoi lacto-făinos vegetarian; dieta normală, cu
carne, se permite după 7 zile, în cazurile fără afectare renală (cu
examen sumar de urină normal).
b) tratamentul etiologic - scop eradicarea infecţiei; se face
obligatoriu cu antibiotice.
1.Antibioticul recomandat este Penicilina pe o durata de 7-10
zile; la finalul tratamentului se administreaza Moldamin
( penicilină cu eliberare prelungita)
La 7 zile şi la 14 zile de la prima doză de Moldamin se repetă
încă 1 doză, pentru prevenirea apariţiei complicaţiilor
poststreptococice.
2. La pacienţii alergici la Penicilină se administrează antibiotice
din alte clase – Eritromicină sau alt antibiotic macrolid
( Claritromicină), timp de 10 zile.
c) tratamentul simptomatic : antitermice (Algocalmin,
Paracetamol), la nevoie antiemetice (Metoclopramid),
antiseptice bucale (Faringosept, Fenosept etc.).
Profilaxie
Măsurile nespecifice de profilaxie sunt reprezentate de:
-izolarea pacientului cu scarlatină şi tratarea acestuia;
-dezinfecţia continuă şi terminală la patul bolnavului;
-ancheta epidemiologică în focarul de scarlatină, cu depistarea
sursei de infecţie şi tratarea acesteia;
-contacţii cazurilor de scarlatină vor face tratamentul profilactic
cu Penicilina V timp de 5 zile.
DISCIPLINA ÎNGRIJIRI CALIFICATE
ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ III
CURS

Îngrijirea pacientului cu scarlatină
SCARLATINA
Definiţie: boală infecţioasa acută aerogenă, manifestată clinic

prin febră, angină acută, modificări ale epiteliului lingual (ciclu
lingual) şi erupţie tegumentară caracteristică, produsă de
serotipuri toxigene de streptococ β-hemolitic grupa A.
Semne și simptome:
 Incubaţia : 1-10 zile.

 Debutul : brusc, cu febră, disfagie, cefalee şi uneori vărsături
(frecvente la copii).
 Perioada de invazie (următoarele 1-2 zile de la debut):
- febră până la 39-40 gr.C
- angină acută - disfagie, apetit redus sau absent, vărsături
- descuamarea epiteliului lingual – limba zmeurie
- adenopatii latero-cervicale şi submandibulare – durere locală
spontană şi la palpare
- la copii mici – pot apare convulsii în context febril
 Perioada eruptivă :
- febră
- uneori manifestări digestive : vărsături, dureri abdominale
- uneori maifestări nervoase - agitaţie
- uneori dureri articulare
- în formele severe de boală – manifestări cardio-circulatorii -
tahicardie, hipotensiune arterială
- erupţie tegumentară caracteristică
- disfagie prin persistența anginei acute
- reepitelizarea limbii, cu aspect roşu-lucios (limbă de pisică).
Complicaţii:
a) complicaţii toxice – datorită toxinei eritrogene: hepatita toxică
(cu citoliză hepatică şi frecvent icter), nefrită toxică, miocardită
toxică, afectare articulară (artralgii în cursul evoluţiei bolii);
b) complicaţii septice – datorate extensiei locale sau la distanţă a
procesului infecţios streptococic: adenite locale,
adenoflegmoane, otite, sinuzite, localizări pulmonare
(pneumonii, bronhopneumonii), meningiene (meningite acute),
renale (abcese), articulare (artrite acute) etc.
c) complicaţii alergice – prin mecanism imunologic :
reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză
poststreptococică, cardita acută, eritemul nodos.
Îngrijirea bolnavului cu scarlatină

necesar
- puls, TA
- vărsături
- simptome - cefalee, stare de conștiență, convulsii, dureri
abdominale, disfagie etc.
- dieta bolnavului
Etc.
- hemoleucogramă – leucocitoză cu neutrofilie (boală
bacteriană); posibil alte aspecte patologice- anemie etc.
C reactivă – valori crescute (boală bacteriană)
- examen de urină – fără modificări în formele necomplicate;
proteinurie, hematurie microscopică în formele complicate cu
afectare renală glomerulară intrainfecțioasă
- exsudat faringian –cultura poate evidenția prezența SBHGA
- în formele severe – ionogramă (pentru evidențierea
dezechilibrelor electrolitice – Na, K, Cl)
dacă există comorbidități (DZ) sau posibilă afectare renală.
cardio-vasculară
- consulturi de specialitate - cardiologie, nefrologie etc.
- de primă alegere - Penicilina G - intramuscular, intravenos,
după testarea sensibilităţilor la antibiotic prin testul subcutanat
- Penicilina V (oral, cu 1 oră înainte sau după mese)
- la pacienții alergici la Penicilină - Eritromicină sau
Claritromicină (oral, după mese)
- Moldamin - strict intramuscular – la finalul tratamentului cu
Penicilină
antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen sirop, comprimate)
(Desitine)
Etc.
NaCl9%0, Ringer
- corticoterapie în formele severe – HHC sau Dexametazonă – iv.
- Alimentaţia – adaptată vârstei copiilor şi care să conţină
compot, ceai, etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor – individual sau cu ajutor

Profilaxie:
- izolarea pacientului cu scarlatină în saloane cu pacienți cu
infecții streptococice (scarlatină, angine acute streptococice)
care se află deja în tratament antibiotic
- contacţii cazurilor de scarlatină (inclusiv însoțitorii copiilor
internați) vor face tratamentul profilactic cu Penicilina V timp de
5 zile.
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu scarlatină:

recomandată
 Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului
dietă etc.
CURS BOLI INFECȚIOASE ȘI ÎNGRIJIRI CALIFICATE
Asistență Medicală Generală anul III

Boli cu poartă de intrare respiratorie:
1. ANGINE ACUTE INFECȚIOASE
Definiție: boli infecțioase acute, contagioase, produse de variate
microorganisme patogene, care determina inflamația faringelui
și/sau a amigdalelor palatine, caracterizate clinic prin disfagie de
diferite intensități, stare febrilă și adenopatii satelite .
Etiologie:
• pe primul loc ca frecventa se situeaza virusurile:

adenovirusuri ( epidemii frecvente in colectivitatile de copii),
reovirusuri, rinovirusuri (frecvent in epidemii), enterovirusuri,
virusuri gripale si paragripale, virusuri herpetice, virusul
Epstein-Barr( in mononucleoza infectioasa), virusul HIV etc.
• micoplasme ( Mycoplasma pneumoniae)- de obicei in cadrul
afectarii difuze a cailor respiratorii.
• Bacterii : cel mai frecvent streptococul beta-hemolitic grup A,
apoi streptococi beta-hemolitici grup C si G, stafilococ auriu,
meningococ, bacilul difteric ( difteria), bacilul Koch, bacterii
anaerobe, spirochete etc.
• Fungi : cel mai frecvent Candida spp.
Epidemiologie :
• Sursa de infectie - omul bolnav si, in cazul bacteriilor, si

purtatorii faringieni aparent sanatosi de germeni.
• Transmiterea - aerogena, prin picaturi nazo-faringiene
contaminate sau prin obiecte recent contaminate cu secretii
de la sursele de infectie
• Receptivitatea - universala.
Tablouri clinice:
• Incubatia - variabila, in general scurta: 1-3 zile.

• Debutul variaza in functie de etiologie:
- brusc si rapid progresiv in anginele bacteriene, mai lent, in
zile, in cele virale.
- Pacientul prezinta odinofagie, disfagie, stare febrila, astenie,
inapetenta, cefalee, mialgii.
• La examenul obiectiv al faringelui se evidentiaza mai multe

forme anatomo-clinice de angina acuta: angina rosie, angina
alba, angina ulceroasa.
1. Angina rosie ( eritematoasa)
- este cel mai frecvent virala, mai rar bacteriana ( streptococica)
• angina rosie virala: frecventa la copiii mici, uneori in context

epidemiologic de viroze respiratorii; debut de obicei insidios, cu febra
moderata sau inalta, disfagie moderata, eritem faringian moderat si difuz.
- La investigatiile de laborator: numar normal de leucocite sau leucopenie
cu limfocitoza/limfopenie, exsudat faringian negativ, valori normale VSH si
fibrinogen seric.
• angina rosie streptococica: frecventa la copii mai mari si adulti, in context

epidemiologic de infectii streptococice; debut brusc, cu febra inalta,
disfagie intensa, congestie faringiana intensa “ in flacara”.
- Investigatii de laborator: leucocitoza cu neutrofilie, valori crescute ale VSH si
fibrinogen seric, exsudat faringian frecvent pozitiv.
2. Angine albe:
- caracterizate prin prezenta de depozite albe la suprafata

amigdalelor, formate din mucus, puroi, resturi celulare, fibrina;
febră, frisoane, stare generală influențată, odinofagie și disfagie
importante
• Etiologia este cel mai frecvent bacteriana: streptococica,

difterica, stafilococica.
• Mai pot fi produse de: virusuri ( mononucleoza infectioasa,
produsa de virusul Epstein- Barr), fungi ( asociata cu leziuni de
stomatita, dupa tratamente prelungite cu antibiotice sau la
imunodeprimati).
3. Angine ulceroase:
• angina ulcero-necrotica, produsa de streptococi betahemolitici.grup A
foarte virulenti, asociati uneori cu bacterii anaerobe.
- Clinic: stare generala grava, febra inalta, frisoane; la ex. local se evidentiaza
ulceratii amigdaliene adanci, acoperite de depozite cenusii, care pot perfora
pilierii;
• angina gangrenoasa, produsa de bacterii anaerobe, cu evolutie clinica
foarte grava, spre septicemie;
• angina ulcero-membranoasa, produsa de asocieri de bacili Gram negativi
cu fuzospirili
- Angina este de obicei unilaterala, cu amigdala inflamata si ulcerata, cu
depozite cenusii confluente; febra poate lipsi; starea generala este de obicei
buna;
• angina herpetica, determinata de virusuri herpetice si asociata cu
stomatita herpetica;
• herpangina, produsa de enterovirusul Coxsackie A; clinic vezicule mici,
rapid ulcerate, dispuse difuz pe amigdale si pilieri.
Diagnosticul etiologic se stabileste :
 in anginele bacteriene pe baza rezultatelor frotiurilor si
culturilor efectuate din exsudatul faringian; pentru infectia
streptococică – test rapid de evidențiere a antigenului
streptococic în secrețiile faringiene
 in anginele virale se utilizeaza teste serologice, care pun in
evidenta prezenta anticorpilor tip Ig M (boala acuta) specifici
antivirali.
Anginele micotice:
• Aparitia lor este favorizata de : terapia anterioara cu

antibiotice, corticoterapie, neoplazii, catetere venoase, boli
metabolice ( diabet zaharat) etc.
• Clinic exista :
- forme acute de boala - febra, jena la deglutitie, aspect local
eritematos sau cu depozite alb-galbui pe amigdale, adenopatie
satelita
- forme cronice de boala - prezenta de depozite albe pe
amigdale, lueta, pilieri, peretele posterior faringian.
Complicatiile anginelor infectioase:
1. Anginele virale:
• extinderea procesului inflamator in vecinatate, cu producerea de otite
catarale, sinuzite, laringite etc;
• suprainfectii bacteriene.
2. Anginele bacteriene:
• extensia procesului infectios in vecinatate( flegmon periamigdalian,
flegmon de planseu bucal, otita medie supurata, sinuzita) sau diseminare
hematogena la distanta;
• complicatii poststreptococice: glomerulonefrita difuza acuta post-
streptococica, RAA, cardita, purpura Henoch-Schonlein.
3. Anginele micotice:
• ulceratii extinse, cu suprainfectii bacteriene,
• complicatii respiratorii ( laringite, traheite, bronsite, pneumonii),
• digestive ( esofagite, gastrite, colopatii),
• septicemii la organismele imunodeprimate.
Tratament:
- Pacientul cu angina acuta se izoleaza, la domiciliu sau in spital,
datorita marii contagiozitati a bolii.
1. Anginele virale - se trateza doar simptomatic, cu antitermice
( paracetamol, algocalmin), antiseptice orale,
vitamine, antiinflamatoare nesteroidiene, hidratare corecta.
- In anginele herpetice se poate administra un antiviral: Aciclovir.
2. Anginele bacteriene - necesita terapie cu antibiotice: cu
penicilina in angina streptococica sau cu macrolide (eritromicina,
claritromicina) la pacientii alergici la penicilina; in celelalte tipuri
etiologice terapia se face cu antibiotice conform antibiogramei.
3. Anginele fungice - se trateaza cu antimicotice local si pe cale
generala: Nistatin, fluconazole – cel mai corect pe baza
antifungigramei la fungii izolați din exsudatul faringian.
Profilaxie:
 Măsuri nespecifice: izolarea pacienților, evitarea expunerii la
surse de infecție – evitarea aglomerațiilor populaționale în
perioadele cu număr crescut de cazuri de boală, evitarea
contactului cu posibile surse de infecție, spălatul mâinilor,
utilizarea batistelor de unică folosință, aerisirea încăperilor,
utilizarea măștilor de protecție
Îngrijirea calificată a pacienților cu angine acute
necesar
!! Persistența febrei – semn de evoluție nefavorabilă – tratament
inadecvat, apariția unei complicații
- puls, TA
- vărsături
 alte semne și simptome: - frisoane, cefalee, convulsii, dureri
abdominale, disfagie și odinofagie agravate, adenopatii
submandibulare și latero-cervicale sensibile spontan și la
palpare, scăderea diurezei, modificarea aspectului urinii
(hematurie) etc.
- hemoleucogramă – număr normal sau scăzut de leucocte
serice, limfopenie sau limfocitoză în FL – în anginele virale;
leucocitoză cu neutrofilie – în anginele bacteriene; posibil alte
aspecte patologice- anemie etc.
C reactivă – valori normale sau ușor crescute – în anginele virale;
valori crescute – în anginele bacteriene
- exsudatul faringian – cultură frecvent pozitivă în anginele
bacteriene și fungice; rezultatul cuprinde și
antibiograma/antifungigrama pentru bacteria/fungul izolat;
rezultat negativ în infecțiile virale
- în formele severe – ionogramă pentru evidențierea
- teste serologice pozitive în infecții virale –Ac tip IgM specifici
- examen sumar de urină – poate evidenția complicații în
contextul unei angine streptococice sau alte afecțiuni asociate.
pulmonară, ecografie abdominală, CT/RMN
pulmonar/abdominal/ cerebral etc.
- efectuarea EKG
- consulturi de specialitate - ORL (suspiciune de flegmon
amigdalian) etc.
Recomandat în anginele bacteriene și fungice.
Se realizează cu:
- antibiotice – Penicilina (G,V,Moldamin) în anginele
streptococice la pacienții fără alergie la peniciline, macrolide
(Claritromicină, Eritromicină) sau Clindamicină la pacienții
alergici la peniciline sau conform antibiogramei în alte angine
bacteriene – pot fi administrate parenteral (PG – im, iv) sau oral
- antimicotice – în anginele fungice – cu Fluconazol (oral, iv) sau
conform antifungigramei
Durata 5-7-10 zile.
NaCl9%0, Ringer
- corticoterapie în formele severe (de obicei în anginele
bacteriene, cu febră înaltă, disfagie și odinofagie importante) -
HHC sau Dexametazonă – iv – 2-3 zile până la ameliorarea
simptomelor
intrarectal supozitoare, parenteral intravenos pev), Algocalmin
(intramuscular, supozitoare), antiinflamatoare nesteroidiene
(Ibuprofen sirop, comprimate)
- antiemetice - Metoclopramid (oral sau intramuscular) – în
special la copii
- în caz de convulsii în context febril (la copiii mici) – Diazepam
intrarectal (Desitine)
- antiseptice bucale – la copiii mari și la adulți – oral
Etc.
şi ritmul de administrare prescrise de către medicul curant!
- Asigurarea mediului ambiant corespunzător – izolare în saloane cu pacienți
cu aceeași patologie sau cu boli asemănătoare, curățenie în salon, aerisirea
încăperilor,
ingredientele necesare bogate în vitamine şi microelemente; evitarea
alimentelor aspre, uscate, fierbinți, condimentate – irită mucoasa bucală și
faringiană
- în perioada febrilă și cu toleranță digestivă redusă – regim hidro-lacto-
zaharat, cu alimente semisolide și lichide
compot, ceai, etc.
- Igiena cavității bucale

- izolarea pacientului cu angină acută în saloane cu pacienți cu
aceeași patologie; utilizarea batistelor de unică utilizare, spălare
frecventă pe mâini; izolare la domiciliu; durata – câteva zile
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu angină acută:

recomandată
 Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului –
care pacienții cu angină acută nu sunt imunizați
dietă etc.
AMG III
CURS

DIFTERIA
Definiţie:
- boală acută infecţioasă, contagioasă, specific umană, cu
evoluţie severă, manifestată clinic prin febră, semne toxice
generale şi angină caracteristică.
Etiologie :
-bacilul difteric – bacil Gram pozitiv, aerob;
- bacilul difteric secretă o exotoxină, care difuzează în organism şi
determină tabloul clinic toxic general.
- bacilul difteric este rezistent în mediul extern, la întuneric şi
uscăciune.
Epidemiologie:
- În prezent cazurile de difterie sunt foarte rare, datorită
vaccinării specifice obligatorii.
Sursa de infecţie:
- omul, bolnav cu difterie sau purtător aparent sănătos de bacil
difteric la nivel faringian.
Transmiterea :
- aerogenă, prin contact direct cu sursele de infecţie, prin
secreţiile nazo-faringiene sau, mai rar, indirect, prin obiecte
contaminate cu secreţii.
Receptivitatea la boală:
- este universală.
- nu este puternică şi nici persistentă.
Patogenie:
Poarta de intrare:
- reprezentată de mucoase (faringiană, nazală, conjunctivală,
anală, vulvo-vaginală ) sau tegumente (escoriaţii, plăgi ).
- La acest nivel bacilii difterici se înmulţesc şi secretă toxina
difterică;
- Toxina difterică determină local inflamaţia mucoase-lor
epiteliale şi general (prin difuziune în întreg organismul ) leziuni
la nivelul diferitelor organe, cu degenerescenţă (miocard, rinichi,
ţesut nervos ).
Tablou clinic:
1.Incubaţia : 2-6 zile.
În raport cu localizarea iniţială a infecţiei se descriu mai
multe forme clinice de difterie.
Angina difterică :
- Cea mai frecventă manifestare clinică de difterie;
- Debutul este gradat, cu febră moderată, astenie marcată,
inapetenţă, greţuri, odinofagie moderată;
- La nivelul amigdalelor şi faringelui – angină pseudo-
membranoasă - false membrane alb-sidefii, dure şi greu
dataşabile; aceste false membrane se extind rapid şi cuprind tot
faringele şi lueta;
- Ganglionii regionali sunt măriţi şi sensibili.
- Pe plan general sunt prezente semne toxice marcate: febră
înaltă, greţuri, vărsături, astenie marcată, tahicardie şi
hipotensiune arterială, oligurie.
Forma malignă de angină difterică:
- Prezintă un tablou local şi general sever: alterarea stării
generale, edem faringian marcat, false membrane extinse, de
culoare brună prin hemoragii locale, adenită satelită importantă,
insuficienţă cardio-respiratorie;
- Evoluţia este de obicei spre deces.
Angină difterică
Pacient cu angină difterică
Difteria laringiană:
- Este mai rară decât angina;
- Se manifestă clinic prin febră, disfonie, tuse aspră şi prezenţa
de false membrane la nivelul glotei şi corzilor vocale, dispnee
şi polipnee, tendinţa la asfixiere;
- În lipsa tratamentului evoluţia este spre deces.
Alte localizări:
• Difteria nazală - cu prezenţa unui exsudat sero-fibrinos la
nivelul unei narine, însoţit uneori de epistaxis;semnele
generale sunt mai puţin intense ca în celelalte localizări;
• Difteria conjunctivală - cu edem local şi false membrane la
nivelul conjunctivelor;
• Difteria anală, vulvo-vaginală - rare;
• Difteria cutanată - la nivelul unor plăgi sau escoriaţii, cu
formare de false membrane.
Angină difterică
Difterie cutanată
Complicaţii:
- Sunt produse de toxina difterică şi/sau de suprainfecţiile
bacteriene.
a) Complicaţii toxice cardiace – reprezentate de miocardită;
- aceasta poate apare precoce (în primele zile de boală ) sau
tardiv ( în săptămânile 2-3 de boală );
- se manifestă clinic prin tahicardie, tulburări de ritm cardiac,
hipotensiune arterială, dispnee;
- evoluţia poate fi spre deces brusc.
b) Complicaţii toxice nervoase – frecvente, cu apariţia de paralizii
sau nevrite periferice: paralizie de văl palatin ( cu imposibilitatea
deglutiţiei şi refluarea lichidelor pe nas ), paralizie de nerv
oculomotor, paralizii faringiene, laringiene, ale musculaturii
respiratorii – pericol de deces prin asfixie.
c) Alte complicaţii toxice: nefrită toxică, afectarea glandelor

suprarenale.
d) Complicaţii prin suprainfecţii bacteriene: otite, flegmoane

amigdaliene, pneumonii, bronhopneumonii etc.
➢ Exsudatul nazo-faringian - cu efectuarea de frotiuri şi culturi
pe medii speciale îmbogăţite, evidenţiază prezenţa bacililor
difterici (aspect de litere chinezeşti pe frotiu)
➢ Leucograma evidenţiază leucocitoză marcată şi neutrofilie;
➢ valorile VSH, CRP şi fibrinogenului seric sunt crescute;
➢ Examenul de urină: albuminurie, cilindrurie
➢ Determinarea producției de toxină - prin PCR în sânge
Tratament:
- Spitalizare şi izolare obligatorie
- Pacientul va fi spitalizat pe o perioadă de 30-50 zile.
a)Regimul igieno-dietetic:
- Repausul la pat este obligatoriu, pe o perioadă de 30 zile în
formele necomplicate şi de 50 zile în cazurile severe complicate.
- Dieta va fi completă, fără restricţii deosebite; în formele cu
paralizii faringiene alimentarea se va face prin gavaj.
b)Tratamentul etiologic - este obligatoriu şi se aplică cu maximă
urgenţă.
➢ Constă în administrarea precoce de ser antidifteric, cu rol de
neutralizare a toxinei difterice circulante;
- serul antidifteric se administrează intravenos (foarte lent, diluat
cu soluţie fiziologică 9% 0 ) sau intramuscular, după testarea stării
de sensibilitate la ser şi cu trusa de intervenţie antireacţie
alergică severă la îndemână.
- La 7 zile de la administrarea serului antidifteric pacientul va
primi anatoxină difterică, cu rol de imunizare activă.
➢ Pentru eradicarea infecţiei difterice de la poarta de intrare se
administrează antibiotice timp de 7-10 zile: Eritromicină,
cefalosporine, Penicilină.
c)Tratament patogenic:
- reechilibrare hidro-electrolitică prin perfuzii endovenoase cu
glucoză şi cu electroliţi;
- corticoterapie parenterală (HHC, Dexametazonă) în formele
hipertoxice, în miocardită, laringită, complicaţii toxice nervoase.
Purtătorii de bacil difteric (diagnosticaţi prin culturi efectuate din

exsudat faringian) vor primi tratament cu antibiotice
(Eritromicină, Clindamicină ) 7-10 zile.
Următoarele proceduri pot fi necesare:
➢ Intubația endotraheală
➢ Efectuarea de căi respiratorii pe cale chirurgicală -
traheostomie
➢ Stimularea electrică pentru tulburări de conducere cardiacă
de grad înalt
➢ efectuarea periodică de EKG
Următoarele consulturi pot fi necesare:
- neurologie
- cardiologie - pentru gestionarea complicațiilor cardiace
- ineternarea cazurilor critice în
- ORL - pentru controlul căilor respiratorii
Profilaxie și educația pentru profilaxie:
a)Măsuri nespecifice:
- izolarea în spital a cazului de boală, cu dezinfecţie continuă şi
terminală la patul bolnavului
- utilizarea obligatorie a măsurilor de precauție universale și
pentru picături pentru a limita numărul de contacte posibile -
măști, echipament de protecție
- contacţii receptivi vor primi antibiotice (Eritromicină ) timp de 7
zile;
- anchetă epidemiologică în focarul de difterie pentru depistarea
sursei de infecţie, a suspecţilor de boală şi a contacţilor receptivi.
b)Măsuri specifice
- imunizare activă prin vaccinare antidifterică (obligatorie)
conform Programului Național de vaccinări.
BOLI INFECȚIOASE ŞI ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN
BOLILE INFECŢIOASE
Asistență Medicală Generală anul III
CURS

MONONUCLEOZA INFECŢIOASĂ
Definiție:
boală infecțioasă, specific umană, contagioasă, produsă de
virusul Epstein- Barr , cu evoluție autolimitantă și cu modificări
hematologice caracteristice.
Etiologie:
EBV - virus ADN, familia Herpesvirus.
Poate fi izolat din secreția salivară și secrețiile faringiene ,
celulele epiteliale faringiene, limfocitele B.
Poate fi prezent și la persoane aparent sănătoase (după
infecții subclinice) și la pacienții cu transplant renal, limfoame
sau anumite leucoze.
Epidemiologie:
Răspândire:
-infecție ubicuitară; 90-95% dintre adulți posedă anticorpi anti -
EBV.
Sursa de infecție:
Omul :
bolnavul cu MNI
convalescentul după MNI, care poate elimina virusul până la 2
ani după boală
persoane aparent sănătoase purtătoare de virus.
 Calea de transmitere:
 sigur aerogenă, prin salivă (boala sărutului)
 posibil prin sânge si produse de sânge - MNI post -
transfuzională
 posibil prin transplant de organe infectate.
 Receptivitatea:
- Generală, cu vârf de morbiditate ( condiții favorizante de
transmitere) la vârsta de 14-29 de ani; fără diferență de
receptivitate între sexe.
 Sezon maxim de îmbolnăviri - primăvara și toamna.
 Imunitatea post boală - înaltă si durabilă.
Manifestări clinice:
Incubația:
Posibil 4-6 săptămâni; la copiii mici (2-4 ani) evoluția poate fi asimptomatică.
Debutul:
Cel mai frecvent insidios, cu febră, mialgii, cefalee, astenie, stare de rău
general.
Perioada de stare:
1. Elemente clinice caracteristice:
a) Angina acută:
- prezentă în 95% din cazuri; tip eritematos sau pseudomembranos.
b) Febra:
- neînsoțită de frisoane, rezistentă la antitermicele uzuale, prezentă toată
perioada de stare.
c) Adenopatii:
- prezente în până la 80% din cazuri.
- generalizate, afectează mai ales ganglionii submandibulari,
laterocervicali; ganglionii sunt mari, vizibili, fără periadenită, cu
senzație de tensiune dureroasă.
2. Mai pot apare:

Splenomegalie (50% din cazuri) - splina moale și friabilă; pericol de ruptură
la traumatisme minime.
Afectare hepatica: hepatomegalie (20-30% din cazuri); rar icter și citoliză
hepatică ( hepatita mononucleozică).
 Exantem - de tip maculo-papulos, mai frecvent la pacienții care au primit
ampicilină pentru angina acută în perioada de debut.
Investigații de laborator:
Hemoleucograma serică - modificări caracteristice:
- în majoritatea cazurilor leucocitoză 15.000-20.000/mm3; rar
număr normal de leucocite sau leucopenie.
- Formula leucocitară - limfomonocitoză în proporție de 65-90%,
prezența de limfocite atipice (virocite) în proporție de 16-20%.
- frecvent trombocitopenie.
Valori normale sau ușor crescute VSH, CRP, fibrinogen
 În cazurile cu afectare hepatică: citoliză hepatică (TGO, TGP),
foarte rar hiperbilirubinemie (cu icter sclero-tegumentar
clinic).
 Examene specifice de laborator:
1. Diagnostic virusologic: culturi din salivă, evidențierea
genomului viral prin PCR în limfocitele periferice și în salivă -
nu se utilizeaza in mod curent.
2. Reacții serologice:
- evidențiază anticorpii specifici tip IgM anti-EBV
Complicații:
Rare și de obicei reversibile:
Neurologice - meningite, encefalite, cerebelite, mielite, nevrite;
Hematologice - anemie hemolitică, trombocitopenie

importantă cu sindrom hemoragipar, neutropenie marcată;
Cardiace – mio-pericardită, modificarea traseului ECG;
Respiratorii – obstrucție căi respiratorii superioare ( prin

hipertrofia formațiunilor limfatice locale);
Ruptura de splină ( spontană sau la traumatisme minime);
Suprainfecții bacteriene – în special angine bacteriene
Sindromul de oboseală cronică – astenie, fatigabilitate,
hipersomnie, artralgii persistente
Mutagene - posibila evoluție îndepărtată spre carcinom
naso-faringian, limfoame
Evoluție si prognostic:
Evoluție spontană spre vindecare, cu imunitate durabilă.

Se admite posibila persistență a virusului la nivelul orofaringelui
și în limfocite pe o durata nedeterminată, cu risc de reactivare în
imunodepresii sau în intercurențele infecțioase.
 Pericol de ruptură de splină în convalescență.
Tratament:
Izolarea bolnavului 2 săptămâni, în spital sau la domiciliu.
Nu există tratament etiologic.
1. În formele ușoare:
Repaus la pat, dietă ușoară, igiena cavității bucale, antitermice și
AINS.
2. În formele severe: (cu febră înaltă, adenopatii marcate sau
complicații asociate) - corticoterapie în doze antiinflamatorii,
timp de 7-14 zile.
Se asociază antibiotice în anginele acute prin suprainfecție
bacteriană (macrolide sau penicilină).
Ampicilina este contraindicată - provoacă erupții cutanate în 70-
100% din cazuri ( rubeoliforme,scarlatiniforme).
Profilaxie:
Măsuri nespecifice:
- izolarea bolnavului;
- supravegherea contacților;
- măsuri uzuale de igienă personală și colectivă;
- evitarea sărutului pe toata durata bolii și câteva săptămâni
după vindecare;
- excluderea de la donarea de sânge sau organe timp de 6 luni
de la debutul bolii.
Îngrijiri calificate ale pacientului cu
mononucleoză infecțioasă
- starea febrilă – termometrizare de 2 ori/zi și ori de câte
ori este necesar
!! Persistența febrei – în contextul evoluției bolii sau semn
de evoluție nefavorabilă – apariția unei complicații
- puls, TA
- bilanţul ingesta (aport de lichide) – excreta (diureză,
scaune);
- vărsături
- starea de hidratare – normală, deshidratare de diferite
grade.
 alte semne și simptome:
- disfagie și odinofagie agravate,
- apariția exantemului (în cazul tratamentului cu Ampicilină,
Amoxicilină pentru angină),
- apariția icterului sclero-tegumentar (în cazul hepatitei
mononucleozice),
- cefalee, semne meningiene (în cazul complicațiilor
neurologice),
- tahicardie (în cazul apariției unei complicații cardiace),
- dificultate la respirație, obstrucție nazala importantă
- durere abdominală bruscă, paliditate, hipotensiune
arteriala (în cazul rupturii de splină)
- hemoleucogramă – leucocitoză cu limfomonocitoză în
majoritatea cazurilor; leucocitoză cu neutrofilie – în anginele
bacteriene de suprainfecție; posibil alte aspecte patologice-
anemie etc.
C reactivă – valori normale sau ușor crescute; valori crescute – în
anginele bacteriene de suprainfecție
- exsudatul faringian – cultura poate fi pozitivă în anginele
bacteriene și fungice de suprainfecție; rezultatul cuprinde și
antibiograma/antifungigrama pentru bacteria/fungul izolat.
- în formele severe – ionogramă pentru evidențierea
- teste serologice pozitive – Ac tip IgM specifici anti EBV
- examen sumar de urină – poate evidenția complicații în
contextul unei angine streptococice de suprainfecție sau alte
afecțiuni asociate.
- însoțirea pacientului la investigații imagistice: ecografie
abdominală, CT/RMN pulmonar/abdominal/ cerebral etc.
- efectuarea EKG – în suspiciunea de complicații cardiace
- consulturi de specialitate - ORL, Hematologie etc.
Nu există pentru infecția cu virusul EBV.
În anginele bacteriene de suprainfecție se recomandă tratament
cu antibiotice:
Se realizează cu: Penicilina G (iv), Penicilina V (Ospen - oral),
macrolide (Claritromicină - oral)
Durata 5-7-10 zile.
NaCl9%0, Ringer
- corticoterapie în formele cu febră prelungită, complicații - HHC
sau Dexametazonă iv – cîteva zile până la ameliorarea
simptomelor
intrarectal supozitoare, parenteral intravenos pev) – în
cazurile fără afectare hepatică; Algocalmin (intramuscular,
supozitoare), antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen sirop,
comprimate)
- antiemetice - Metoclopramid (oral sau intramuscular) - în
special la copii
- antiseptice bucale - la copiii mari și la adulți - oral
- susținere hepatică - hepatoprotectoare - Silimarină oral,
Aspatofort (în pev cu glucoză 5%), Liv 52 DS oral (cp, solutie
buvabila)
Etc.
- Asigurarea mediului ambiant corespunzător – izolare în
saloane cu pacienți cu aceeași patologie sau cu boli
asemănătoare, curățenie în salon, aerisirea încăperilor,
- Alimentaţia – alimentația trebuie să conţină ingredientele
necesare bogate în vitamine şi microelemente; evitarea
alimentelor prăjite, conservate, aspre, uscate, fierbinți,
condimentate – irită mucoasa bucală și faringiană
compot, ceai, etc.
Etc.

- izolarea pacientului cu MNI în saloane cu pacienți cu aceeași
patologie;
- utilizarea batistelor de unică utilizare,
- spălare frecventă pe mâini;
- izolare la domiciliu, durata – câteva zile
- evitarea sărutului în cursul bolii și câteva săptămâni în
convalescență
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu angină acută:
•Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

recomandată
•Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului –
risc de îmbolnăvire cu alte boli transmisibile la care pacienții cu
angină acută nu sunt imunizați
•Necesitatea respectării regulamentului de ordine interioară a
•Discuții cu pacienții/însoțitorii pacienților cu privire la
necesitatea de a respecta a recomandărilor de izolare, de dietă
etc.
CURS BOLI INFECȚIOASE ȘI
ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN BOLILE INFECȚIOASE
CURS
BOLI CU POARTĂ DE INTRARE DIGESTIVĂ

BOLI DIAREICE ACUTE
Boli diareice acute
Definiție:
- diareea acută infecţioasă reprezintă un sindrom
caracterizat printr-o mare diversitate etiologică,
manifestat clinic prin scaune diareice numeroase,
însoţite de grade variate de deshidratare, febră, colici
abdominale şi uneori vărsături.
Boala diareică acută este expresia unor dereglări

majore ale mecanismelor intestinale de secreţie,
absorbţie şi transport al lichidelor din tubul digestiv.
Etape principale în producerea unei infecţii digestive:
• adeziunea la mucoasa digestivă – esenţială; germenii
rămaşi in lumenul intestinal vor fi evacuaţi prin
mişcările peristaltice;
• multiplicarea germenilor – la suprafaţa mucoasei
intestinale sau intracelular, după pătrunderea în
celulele intestinale sau în submucoasă;
• toxigeneza – elaborarea de exotoxine;
• distrugerea celulelor intestinale după multiplicarea
microbiană intracelulară.
Etiologia bolilor diareice acute:
1. Virusuri: rotavirusuri ( frecvent BDA la copii), adenovirusuri, virusul

Norwalk, coronavirusuri, calicivirusuri, enterovirusuri etc;
2. Bacterii: stafilococ enterotoxigen ( frecvent TIA), Salmonella ( TIA,
gastroenterocolite nespecifice, febră tifoidă, portaj asimptomatic),
Shigella ( dizenteria bacteriană), Escherichia coli, Yersinia enterocolitica,
Clostridium botulinum ( botulism), Clostridium difficile ( enterocolite
ulcero-necrotice post antibiotice), Bacillus cereus ( TIA), Vibrio cholerae
( holera) etc.
3. Fungi: Candida spp. ( enterocolite, colonizare postantibioterapie),
Criptosporidium ( diaree prelungită la pacienţii cu SIDA);
4. Protozoare: Isospora ( enterocolite persistente), Giardia lamblia,
Entamoeaba hystolitica ( dizenteria amoebiană);
5. Metazoare: Trichinella spiralis etc.
Deshidratarea acută (grade, manifestări clinice):
 Gr. I ( 5%): tegumente uscate, sete, tahicardie, pliu
cutanat elastic, TA și diureză normale.
 Gr. II ( 5-10%): sete intensă, crampe musculare,
hipotensiune arterială, tahicardie, puls rapid și mai
slab perceptibil, oligurie.
 Gr. III ( peste 10%): stare de șoc, globi oculari
hipotoni, alterarea stării generale și de conștiență,
cianoza extremităților.
BOLI DIAREICE ACUTE DE CAUZĂ BACTERIANĂ
Etiologie: infecții intestinale cu bacterii din genul
Salmonella, Esch. coli, Campylobacter, Yersinia etc.
Tablou clinic:
• Incubație de 3-5 zile;
• debut brusc, cu febră, grețuri, vărsături și scaune
diareice apoase, dureri abdominale de intensități
variate; în cazurile cu pierderi lichidiene mari
(vărsături, scaune diareice, transpirații) se instalează
sindromul de deshidratare acută, de diferite intensitați.
Diagnosticul etiologic: se stabilește prin coprocultura.
Tratament:
• Igieno-dietetic;
• Etiologic – cu antibiotice, conform cu antibiograma la
bacteriile izolate prin coprocultură;
• Patogenic: reechilibrare hidro-electrolitica și acido-
bazică; în formele clinice severe, cu șoc infecțios -
corticoterapie parenterală;
• Simptomatic.
Profilaxie:
• respectarea normelor de igienă generală, alimentară,
igiena individuală ( foarte important – spălatul pe
mâini ).
BOLI DIAREICE ACUTE VIRALE
Tablou clinic:
• Incubația scurta – 1-4 zile;
• debut brusc, cu vărsături, dureri abdominale și
scaune diareice apoase, febră moderată; unele cazuri
pot evolua sever, cu deshidratare acută și stare de
șoc;
• după 2-6 zile de evoluție simptomatologia se remite
treptat.
Diagnostic etiologic:
• Evidențierea antigenelor virale în materiile fecale prin
tehnici speciale de laborator (ELISA, tehnica
imunocromatografică );
• Teste serologice – evidențiază prezența de anticorpi
specifici antivirali în sânge.
Tratament:
• igieno-dietetic – foarte importantă rehidratarea
pacientului, per os sau parenteral;
• etiologic – nu există;
• simptomatic.
Profilaxie: pentru infecția cu rotavirus - vaccinare specifică.
DIZENTERIA BACTERIANĂ
Definiţie:
- boală infecţioasă acută, specific umană, determinată
de infecţia intestinală cu bacterii din genul Shigella,
caracterizată clinic prin febră, dureri abdominale,
tenesme rectale şi scaune diareice caracteristice.
Etiologie:
- bacterii din genul Shigella – bacili Gram negativi,
imobili, cu habitat intestinal.
Epidemiologie:
• Sursa de infecţie – OMUL – bolnav sau purtător de bacili
dizenterici – excretă germenii prin materiile fecale.
• Calea de transmitere:
- fecal orală, prin alimente, apă contaminată, vectori biologici
activi ( muşte, gândaci), mâini sau obiecte contaminate.
• Receptivitatea la boală este generală; boala este mai
frecventă la copii şi adulţi.
• Imunitatea după boală este slabă; recăderile şi
reîmbolnăvirile sunt frecvente.
• Boala este mai frecventă în sezonul cald – condiţii
favorizante: consum mare de fructe şi legume, căldură,
aglomeraţii umane, ploi abundente.
Patogenie:
• După pătrunderea pe cale orală în tubul digestiv,

bacilii dizenterici se localizează în intestinul gros,
pătrund în epiteliul intestinal şi se multiplică la acest
nivel (mecanism invaziv); local se realizează
inflamaţia mucoasei, cu apariţia de zone de necroză
şi ulceraţii, acoperite cu mucus şi false membrane
fibrinoase.
• Sediul localizărilor procesului infecțios este la nivelul
sigmoidului şi în rectului.
Tablou clinic:
• Incubaţia: scurtă, de 2-4 zile.
• Debutul : brusc, cu colici abdominale, febră, frisoane,
tenesme rectale şi câteva scaune diareice necaracteristice.
• Perioada de stare: se caracterizează prin:
- febră (38-390C), stare generală alterată, cefalee;
- colici abdominale, tenesme rectale;
- scaune diareice dizenteriforme: cantitate redusă, afetide,
alcătuite din mucozităţi, puroi şi sânge; sunt numeroase (20-
100/24 ore);
- diferite grade de deshidratare;
- obiectiv: abdomen escavat, sensibil la palpare pe cadrul colic,
mai accentuat în fosa iliacă stângă, unde se poate palpa colonul
descendent inflamat (,,coarda colică’’ sigmoidiană).
• Leucograma evidenţiază leucocitoză sau leucopenie,
cu neutrofilie.
• Valorile VSH şi fibrinogen seric sunt crescute, CRP
prezentă.
• În formele severe, cu deshidratare mare şi toxemie,
poate apare retenţie azotată (uree şi creatinină serice
crescute) şi tulburări hidro-electrolitice (hiposodemie,
hipopotasemie)
• Coprocultura: stabileşte etiologia bolii prin
evidenţierea prezenţei bacililor dizenterici si permite
efectuarea antibiogramei.
Tratament:
1.Igieno-dietetic:
- dietă hidrică timp de 6-12 ore, cu ceai, apă minerală,
soluţii electrolitice de hidratare orală, apoi dietă de
tranziţie cu pâine prăjită, orez fiert, supă de morcovi,
mere rase, brânză de vaci; in funcţie de evoluţie dieta
se va îmbogăţi ulterior, dupa 1-2 zile, cu supă de
zarzavat, carne slabă fiartă, paste făinoase, cartofi
copţi.
2. Etiologic - este obligatoriu.
• Se pot utiliza următoarele antibiotice: fluorochinolone
(Ciprofloxacină, Norfloxacină - la adult), aminopeniciline
asociate cu inhibitori de betalactamaze
(Ampicilină/Sulbactam, Amoxicilină/Acid clavulanic -
Augmentin), cefalosporine de generaţia III; durata
tratamentului antibiotic 4-5 zile.
3. Patogenic – reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică:

oral (soluţii de rehidratare orală) sau parenteral ( soluţii NaCl
0,9%, Ringer, glucoză 5-10%, electroliţi).
• În formele severe, cu şoc, se administrează corticosteroizi
(HHC) timp de 1-2 zile.
4.Simptomatic:
- antidiareice ( Smecta, Hidrasec), antitermice
(Algocalmin, Paracetamol), antiemetice
(Metoclopramid), enzime digestive etc.
Profilaxie:
• Respectarea regulilor de igienă alimentară, comunală
şi personală ( foarte important – spălarea pe maini);
• Izolarea şi tratarea cazurilor de boală;
• Vaccinarea antidizenterică – în situaţii speciale:
inundaţii, cutremure, războaie; eficienţa este limitată.
HOLERA
Definiţie:
- boală infecţioasă acută, contagioasă, specific umană,
produsă de vibrionul holeric, manifestată clinic prin
scaune diareice apoase frecvente şi abundente,
deshidratare acută severă, cu evoluţie severă şi risc
letal.
Etiologie:
• Bacterii din genul Vibrio – vibrionul holeric; sunt
bacili Gram negativi, mici, foarte mobili, aerobi, în
formă de virgulă.
Epidemiologie:
Holera prezintă evoluţie endemică, în special în ţări
din Asia, dar cu potenţial de răspândire epidemică şi
pandemică.
1.Sursa de infecţie:
- omul bolnav sau purtător asimptomatic.
2.Transmiterea:
- digestivă, fecal-orală, prin consum de apă sau
alimente contaminate.
3.Receptivitatea la boală : universală.
Patogenie:
- După consumul apei sau alimentului contaminat
vibrionii holerici ajung in intestin şi se fixează
preferenţial la nivelul intestinului subţire, unde se
multiplică şi eliberează o toxină - enterotoxina holerică,
cu rol în apariția scaunelor diareice
- Scaunul diareic holeric este abundent, apos, afetid, cu
flocoane de mucus.
- Se pierd cantități mari de apă şi electroliţi ( 15-20
litri/zi) – apare rapid deshidratarea acută, frecvent
severă, însoțită de șoc hipovolemic.
Tablou clinic:
• Incubaţia: scurtă, de ore-5 zile.
• Debutul: brusc, cu scaune diareice necaracteristice,
vărsături, fără colici abdominale, fara febra;
• Perioada de stare:
- scaune abundente, apoase, cu aspect de zeamă de
orez, afetide, eliminate în jet, fără colici, foarte
frecvente (20-50/zi)
- afebrilitate
- crampe musculare prin pierderile electrolitice de
sodiu, potasiu și clor.
Evoluţie:
• Boala poate fi:
- spontan reversibilă, cu remisia treptată a
simptomatologiei în 7-10 zile sau
- poate evolua spre deces, cu fenomene de şoc
hipovolemic ireversibil şi suprainfecţii bacteriene.
• Cea mai severă formă de boală este holera uscata
( holera sicca) - formă hipertoxică cu şoc, fără
pierderi mari lichidiene.
Diagnostic de laborator:
 evidenţierea vibrionului holeric în scaun prin
examinare imediată la microscop pe fond întunecat şi
prin cultivare pe medii selective;
 Diagnostic serologic - permite diagnosticul
retrospectiv prin evidențierea în sânge a anticorpilor
specifici anti vibrion holeric
- dă rezultate tardive și nu este util în boala acută
Tratament:
• Pacientul sau suspectul de holeră se izolează imediat
în spital, în pavilioane sau secţii cu circuit separat şi
cu paturi speciale,
• Dezinfecţie continuă şi terminală a scaunelor,
vărsăturilor şi obiectelor bolnavilor.
Obiectivele tratamentului sunt:

• reechilibrarea hidro-electrolitică şi acido-bazică -
rapidă şi continuă,
• suprimarea infecţiei intestinale.
1. Rehidratarea - se realizează pe cale orală sau
parenterală, în funcţie de gradul deshidratării.
 În deshidratarea acută gr. I - rehidratarea se
realizează pe cale orală, cu soluții ce conțin săruri de
rehidratare orală
 În deshidratarea acută gr. II şi III - rehidratarea se
realizează pe cale parenterală ( perfuzii
endovenoase), cu soluţii Ringer sau soluţii speciale
de reechilibare pentru holeră .
!! Administrarea de lichide continuă până la
normalizarea scaunelor!
2. Tratamentul etiologic - este obligatoriu.
 Se realizează cu antibiotice:Tetraciclină, Furazolidon
sau Cotrimoxazol, pe o durată de 3 zile.
• După vindecarea clinică externarea pacienţilor se
face după 3 coproculturi de control negative (cu
semnificatie de vindecare bacteriologică).
 Contacţii direcţi ai bolnavilor de holeră:
- se internează şi se investighează în condiţii de izolare,
- primesc profilaxie cu Tetraciclină sau Doxiclină
- se externează după 3 coproculturi negative.
Profilaxie:
1. Profilaxie nespecifica:
- respectarea masurilor igienico-sanitare generale si
personale – consum de apa potabilă, de alimente bine
spălate sau prelucrate termic, spălatul pe mâini.
2. Profilaxie specifica:
- Vaccinarea antiholerică – protecție relativă (50-60%),
pe timp limitat ( 3-6 luni).
Îngrijirea pacientului cu boală diareică acută
necesar
- puls, TA
- evaluare bilanţ ingesta (aport de lichide) – excreta (diureză,
scaune, transpirații etc.);
- vărsături
(I,II,III)
- numărul, cantitatea și aspectul scaunelor – apoase și fetide,
apoase necaracteristice, mici cantitativ dar cu striuri de sânge
- dureri abdominale – frecvență, intensitate, ameliorate după
emisia de scaun sau după un anumit tip de tratament, persistente
etc.
2. Recoltarea analizelor de laborator:
- hemoleucogramă – modificări în funcție de etiologia bolii:
număr normal sau scăzut de leucocite serice, limfopenie sau
limfocitoză în FL – în BDA virale; leucocitoză cu neutrofilie – în
BDA bacteriene; posibil alte aspecte patologice- anemie etc.
C reactivă – valori normale sau ușor crescute – în BDA virale;
valori crescute – în BDA bacteriene
- uree și creatinină serică – valori normale la cazurile fără
deshidratare acută sau cu deshidratare ușoară, valori crescute
(insuficiență renală) la cazurile cu deshidratare marcată
- ionograma serica (Na, K, Cl) - valori normale la cazurile fără
deshidratare acută sau cu deshidratare ușoară, valori scăzute la
cazurile cu deshidratare marcată
- coprocultură – în suspiciunea de BDA de etiologie bacteriană; la
cazurile cu coprocultură pozitivă se va efectua și antibiogramă la
bacteria izolată, pentru evidențierea sensibilității la antibiotice, în
vederea alegerii unui tratament corect
- în suspiciunea de BDA de etiologie virală – test din scaun pentru
detecția de antigene virale (de rotavirus, adenovirus etc.)
- teste serologice – pot evidenția prezența în sânge a Ac specifici
antivirali, în suspiciunea de etiologie virală
- glicemie – poate evidenția prezența unui DZ, poate evidenția
hipoglicemie indusă de lipsa alimentării în cursul bolii
- examen sumar de urină – poate evidenția alte afecțiuni asociate
- test din scaun pentru evidențierea toxinelor elaborate de
Clostridioides difficile – în suspiciunea de această etiologie
Etc.
- însoțirea pacientului la investigații imagistice – ecografie
abdominală, CT/RMN abdominal etc.
- efectuarea EKG – la pacienții vârstnici, cu comorbidități cardio-
vasculare; la alți pacienți cu tulburări de ritm/conducere în
contextul dezechilibrelor electrolitice
- consulturi de specialitate - gastroenterologie (pentru
diagnosticul diferențial cu alte boli ce evoluează cu scaune
diareice), chirurgie (pentru diagnosticul diferențial cu alte boli ce
evoluează cu scaune diareice – apendicita acută, colecistita acută
etc.)
• Recomandat în BDA bacteriene.
Se realizează cu antibiotice, conform sensibilității bacteriilor
evidențiate pe antibiograma efectuată la coprocultura pozitivă.
Se realizează cu AB:
- pe cale orală – dacă pacientul prezintă toleranță orală
- pe cale parenterală – dacă pacientul nu are toleranță
orală(varsă) sau în formele clinice severe de BDA
Durata 3-5 zile!
• În BDA de cauză virală NU se administrează AB!
NaCl9%0, Ringer
care nu se alimentează și prezintă vărsături
- corticoterapie în formele severe (cu șoc infecțios sau/și cu
deshidratare severă - HHC sau Dexametazonă – iv – 2-3 zile până
la ameliorarea bolii
 tratament simptomatic:
parenteral intravenos pev), Algocalmin (oral – tablete,
parenteral intramuscular sau intravens),
- antiemetice - Metoclopramid (oral – tablete, soluție orală,
parenteral – intramuscular, intravenos)
- medicamente antidiareice – Hidrasec (oral – capsule), Smecta
(oral – pulbere care se dizolvă în apă)
- probiotice – pentru refacerea florei intestinale – ORAL
(capsule, pulbere pentru dizolvat, soluție orală) – Eubiotic,
Enterol, Protectis etc.
Etc.
- Asigurarea mediului ambiant corespunzător – izolare în saloane
cu pacienți cu aceeași patologie, curățenie în salon, aerisirea
încăperilor,
- Alimentaţia – dietă hidrică timp de 6-12 ore, cu ceai, apă
minerală, soluţii electrolitice de hidratare orală, apoi dietă de
tranziţie cu pâine prăjită, orez fiert, supă de morcovi, mere rase,
brânză de vaci; in funcţie de evoluţie dieta se va îmbogăţi ulterior,
dupa 1-2 zile, cu supă de zarzavat, carne slabă fiartă, paste
făinoase, cartofi copţi.
- Aport suficient de lichide – apă plată, apă minerală, ceai
neindulcit etc.
- Igiena tegumentelor și mucoaselor – individual sau cu ajutor din
partea aparținătorilor/personalului de îngrijire.

Aplicarea măsurilor de profilaxie pentru prevenirea îmbolnăvirii
altor persoane:
 Măsuri nespecifice :
- izolarea pacientului cu BDA în saloane cu pacienți cu aceeași
patologie și cu aceeași etiologie a BDA (bacteriană. virală, holeră
etc.);
- spălare frecventă pe mâini
- dezinfecţia continuă şi terminală la patul bolnavului și la
toaletă
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu boală diareică acută:

recomandată
care pacienții cu BDA nu sunt imunizați
dietă etc.
BOLI INFECȚIOASE ȘI
ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN BOLILE INFECȚIOASE
CURS
AMG anul III
Conf.univ.dr. Cocuz Maria-Elena

HEPATITE ACUTE VIRALE
Definiţie :
- infecţii primare ale ficatului, specific umane, transmisibile,
produse de virusurile hepatitice, cu tropism esenţial hepatic,
care evoluează ca infecţii sistemice, cu manifestări digestive şi
hepatice, însoţite frecvent de icter.
HAV este o boală polietiologică – în prezent sunt identificate

7 virusuri hepatitice: A,B,C,D,E,F,G, care determină
îmbolnăviri cu caracteristici epidemiologice şi clinico-
evolutive distincte.
HEPATITA ACUTĂ VIRALĂ CU VIRUSUL HEPATITIC A
Etiologie:
• Virusul hepatitic A - virus ARN
• Se evidenţiază:
→ în scaunul bolnavilor cu 1-2 săptămâni înainte de debutul
clinic al bolii şi în primele zile de la apariţia icterului;
→ in sângele bolnavilor – în cursul viremiei (de scurtă durată)
Epidemiologie:
• Sursa de infecţie:
- strict umană : bolnavi cu forme clinice manifeste şi inaparente
clinic (sunt foarte numeroase, în special la copii).
• Transmitere:
Fecal – orală:
- prin contact direct cu bolnavul sau obiecte recent contaminate
de la bolnav;
- indirect prin apă sau alimente contaminate.
- Prin sânge sau pe cale sexuală (raporturi homosexuale) -
excepţional
• Contagiozitate:
- cu 7 – 10 zile înaintea debutului şi încă 10 – 14 zile în perioada
de stare (când dispare eliminarea fecală a virusului).
Receptivitatea :
- este generală; boala apare mai frecvent la copii şi tineri.

- specifică de tip şi definitivă.
În cursul infecţiei apar anticorpii specifici anti - VHA, la
început de tip IgM, apoi de tip IgG, care persistă toată viaţa.
Tablou clinic:
• Incubaţia - 3 - 6 săptămâni;
• Debutul (perioada de invazie, prodromală):
Poate avea diverse aspecte:
1. Debut dispeptic : inapetenţă, greţuri, vărsături
postprandiale, epigastralgii, astenie.
Ulterior apar modificarile de culoare ale urinii şi scaunului,
apoi icterul sclero-tegumentar.
2. Debut pseudogripal : febră moderată, cefalee, curbatură,
astenie.
Ulterior modificările de culoare urină şi scaun şi icterul.
3. Debut dureros : tip colică biliară, ureterală dreaptă sau tip
apendicită acută.
Perioada de stare :
- Începe odată cu instalarea icterului sclero – tegumentar;

sindromul dispeptic diminuă sau dispare, apetitul revine,
astenia se remite.
Obiectiv:
→ hepatomegalie sensibilă, cu consistenţă elastică;
→ uneori uşoară splenomegalie;
→ urini hipercrome, scaune acolice;
→ icter sclero - tegumentar de variate intensităţi.
Durata perioadei de stare: 14 - 21 zile.
La sfârşitul perioadei de stare icterul şi hepato-megalia
diminuă până la dispariţie; urina şi scaunul revin la coloraţia
normală.
Convalescenţa:
• Se caracterizează prin remiterea simptomatologiei din
perioada de stare;
• hepatomegalia regresează mai lent;
• testele de laborator se normalizează.
• Vindecarea histologică se realizează în 2 - 4 luni.
Evoluţia HAV tip A :
• este favorabilă în majoritatea cazurilor (boală autolimitantă);
• sunt posibile, rar, recrudescenţe sau recăderi;
• formele severe de boală sunt excepţionale (0,1%);
• nu există forme evolutive cronice.
Examen de laborator:
Confirmarea dg. de HAV:
1.Teste de citoliză hepatică:
→ creşterea de 20 - 50 de ori a valorii TGP şi TGO (transaminazele
glutampiruvică şi oxalacetică); normal = 10 -40 UI/l;
2. Teste de retenţie biliară:
→ creşterea bilirubinemiei totale, cu predominenţa bilirubinei
directe,
→ fosfataza alcalină, colesterolul total şi γGT pot prezenta valori
crescute în special în formele colestatice.
3. Hemoleucograma serică - număr normal de leucocite, FL

normala; valori normale VSH, CRP, fibrinogen
4. Testele de insuficienţă hepato – celulară:
→ testele de coagulare (timpul şi concentraţia de protrombină),
plasminogenul seric şi albuminele serice – se modifică numai
în formele severe
5. Electroforeza proteinelor serice (ca test specific de inflamaţie)
→ creşterea fracţiunilor α2 şi β în faza acută
→ γ - globulinele cresc precoce.
6. Examenul de urină:
→ UBG crescut,
→ pigmenţii biliari prezenţi (în formele icterice).
Diagnosticul etiologic:
• Se pune prin evidenţierea anticorpilor specifici anti VHA tip
IgM în sângele pacientului.
https://amed.md/hepatita-a/
HEPATITA VIRALĂ CU
VIRUS HEPATITIC C
Etiologie
• VHC este un virus ARN , cu mare grad de variabilitate (există
10 genotipuri).
• Circulă în sânge liber (contagiozitate mare a serului) sau
cuplat în complexe imune.
• Se găseşte intrahepatic, liber în sânge şi mononuclearele
circulante.
Epidemiologie:
Sursa de infecţie - omul :
→ bolnav (HAV, hepatite cronice, ciroză hepatică, cancer hepatic
cu VHC),
→ purtător asimptomatic.
Cale de transmitere:
→ transfuzii de sânge (este principalul agent etiologic al
hepatitelor post - transfuzionale);
→ instrumentar contaminat;
→ cale sexuală prin secrețiile genitale contaminate;
→ vertical (intra sau perinatal).
Tablou clinic:
1. Incubaţie : lungă, de 6 – 12 săptămâni (6 – 9 luni);
2. Debutul : insidios - sindrom dispeptic, astenie, frecvent febră,
artralgii, erupţii urticariene;
Evoluţia poate fi frecvent infraclinică sau clinic atenuată.
- icter iclero-tegumentar (mai rar decât în HAV cu virus B );
- Urini hipercrome, scaune decolorate;
- Hepato-splenomegalie;
• Manifestări extrahepatice : pancreatice, renale (nefrită
interstiţială), vasculare (vasculite, periarterite), cutanate
(erupţii acrodermatită papuloasă la copii), manifestări
hematologice (hemoliză, anemie aplastică).
Evoluţia este mai prelungită; pot apare şi forme cu
insuficienţă hepatică acută.
Biologic: valorile transaminazelor serice sunt crescute și
oscilante.
Diagnosticul pozitiv:
- Trebuie suspectat la un pacient cu HAV, cu antecedente de
transfuzii, cu evoluţie prelungită, în absenţa markerilor
serologici specifici de HAV tip B și de HAV tip A
Diagnosticul etiologic serologic:

• Nu este posibil în perioada acută a bolii, deoarece anticorpii
specifici anti virus C apar târziu, în convalescenţă.
• Viremie VHC (ARN-VHC) detectabilă
Caracteristic = tendinţa spre persistenţa infecţiei şi
cronicizare în 50 – 80% din cazuri.
HEPATITA VIRALĂ CU
VIRUS HEPATITIC B
Etiologie:
Virusul hepatitic B (VHB) - virus ADN
→Întreg virusul = particula Dane – se găseşte în ficat
(extracelular) şi mai rar în sânge; particulă sferică, cu Φ de
42nm;
Structura:
→ învelişul extern (anvelopa) - pe el se găseşte antigenul HBs (
Ag HBs);
→ o componentă centrala - nucleocapsida – formată din
capsidă, genom viral şi ADN – polimerază.
Componenta centrala (nucleocapsida):
a. La nivelul capsidei se află 2 antigene:
•Ag HBc (central) - induce apariţia de Ac specifici IgM (IgM anti
HBc), care indică cert o infecţie acută; dispariţia IgM anti HBc =
vindecarea ;
•Ag HBe – apare odată cu Ag HBs; persistenţa Ag HBe este
indicator al evoluţiei spre cronicizare şi conferă serului
bolnavului o mare infectivitate;
- Din săptămâna a 4 - a de la apariţia icterului apar Ac anti
HBe; apariţia Ac anti HBe nu este intotdeauna semn de
vindecare a bolii.
b) Genomul viral - conține ADN - ul viral;
c) ADN polimeraza – enzimă cu rol în replicarea virală.
https://health.ucdavis.edu/blog/lab-best-practice/hepatitis-b-serologic-testing-methods/2021/06
Epidemiologie:
1. Sursa de infecţie - Omul, cu orice tip de infecţie cu VHB:
→ HAV
→ purtători de VHB
→ hepatite cronice cu VHB prezent
→ ciroză hepatică cu VHB prezent
→cancer hepatic cu VHB prezent.
2. Produse umane infectante:
→ sânge şi anumite derivate de sânge (excepţie albumina umană)
→ sânge menstrual
→ secreţii vaginale
→ spermă
→ salivă
→lapte matern
→ bila.
3.Transmitere:
a) Orizontală
- Cel mai frecvent parenteral (i.v., i.m., subcutan, intradermic), prin:
•Transfuzii de sânge şi derivate, intervenţii chirurgicale şi stomatologice cu
instrumentar contaminat, hemodializă, cateterism cardiac, acupunctură,
tatuaje, manichiura - pedichiură, etc.
•Contact cu produse umane infectate (sărut, contact sexual)
b) Verticală:
•Mamă – copil (transplacentar, perinatal sau prin alăptare) – riscul este de 5
- 10 %, mai crescut în perioada perinatală sau dacă gravida face HAV tip B în
trimestrul III de sarcină
c) Alte posibilităţi de transmitere: prin transplant de organe cu grefon
infectat
Tablou clinic:
1.Incubaţia:
•Este lunga = 60 – 90 zile (limite 45 – 160 zile).
•Pacientul devine contagios odată cu apariţia Ag HBs în sânge.
2.Perioada prodromală (preicterică):
•Are durată mai mare ca în HAV tip A.
•Debutul este insidios: sindrom dispeptic, astenie, frecvent
febră, artralgii, erupţii urticariene.
•Icterul se instalează mai lent şi durează mai mult.
•În perioada de stare: icter sclero-tegumentar, urini hipercrome,
scaune decolorate, hepatomagalie
Evolutie: este mai lungă decât în HAV tip A; vindecarea se

produce în 85 – 90 % din cazuri.
Boala poate urma două căi de evoluție:
•75% - autolimitare şi vindecare – la organisme cu reactivitate
normală;
•25% - infecţie persistentă (cronică)
→ în 15% din cazuri se debaraseaza ulterior de VHB;
→ în 10% din cazuri se manifestă ca stare de purtător
cronic de Ag HBs, hepatită cronică, ciroză hepatică cu VHB.
Formele clinice severe de HAV (rare, mai frecvente în hepatita B):
Semnele de gravitate sunt:
1. Clinice:
→ persistenţa sau accentuarea manifestărilor dispeptice după apariţia
icterului
→ astenie marcată
→ icter intens
→ sindrom hemoragipar: epistaxis, gingivoragii, purpură, vărsături în
„zaţ de cafea”
→ febră persistentă
→ reducerea dimensiunilor ficatului.
2. Paraclinice
→ teste de coagulare alterate – concentraţia de protrombină sub 50%
→ valori mari ale TGO şi TGP
→ leucocitoză cu neutrofilie.
Date de laborator în HAV cu VHB:
1. Confirmarea diagnosticului de HAV - ca în HAV tip A;
2. Diagnostic etiologic – evidențierea în sânge a markerilor
specifici de infecție acută cu VHB: Ag HBs, IgM anti HBc, Ag HBc,
ADN viral în ser (viremia VHB) detectabil.
Hepatita acută virală tip D (delta)
•Este o formă particulară de HAV, care apare ca o coinfecţie sau

o suprainfecţie la persoane cu o infecţie cu virus hepatitic B
(HAV, hepatită cronică, ciroză hepatică).
•Agravează evoluţia bolii de bază.
Etiologie: virusul hepatitic D:
→ virus ARN mic;
→ este virus defectiv - nu are anvelopă proprie şi necesită
ajutorul unui alt virus (VHB), care îi furnizează învelişul – Ag HBs
→ este format doar din nucleocapsidă (1 lanţ ARN + Ag delta).
https://www.mdpi.com/1999-4915/9/7/172
Epidemiologie:
•Răspândire universală, mai frecventă la persoane cu expuneri

parenterale multiple .
Rezervor de infecţie:
•Omul cu dublă infecţie B + D: bolnavi cu forme acute de boală şi
posibil cu forme cronice;
Mod de transmitere :
- similar cu HAV tip B;
Perioada de contagiozitate :
- se suprapune peste cea a VHB;
Receptivitate :
- toate persoanele infectate cu VHB.
Tablou clinic:
•Manifestările clinice sunt ale unei boli hepatice severe;în
general nu se pot delimita simptomele datorate celor două
virusuri.
a. În coinfecţie tabloul clinic este al unei hepatite acute, cu
aspect bifazic clinic şi biologic
b. În suprainfecţie apare o agravare a bolii preexistente
Diagnosticul pozitiv:
- Se va cerceta numai la pacienţii cu Ag HBs pozitiv; este
confirmat prin evidenţierea Ag D şi / sau Ac anti D în ser.
Tratamentul hepatitelor acute virale
Boală de grup A, cu internare obligatorie şi tratament în spital, declarare
nominală obligatorie.
1. Tratament igieno – dietetic:
•Repaus la pat: Favorizează circulaţia intrahepatică, oxigenarea şi nutriţia
celulelor hepatice.
Se va păstra riguros în primele 2 – 3 săptămâni de boală, până la
ameliorarea clinică şi biologică
•Dieta:
Hidro - lacto - zaharată în perioada cu intoleranţă digestivă; ulterior se
diversifică treptat (lactate, carne slabă fiartă, sucuri naturale, făinoase,
fructe);
Se exclud alimentele conservate, prăjeli, grăsimi.
Alcoolul este contraindicat 6 luni.
In cazurile cu intoleranţă digestiva prelungită, aportul caloric se
completează parenteral cu PEV cu glucoză 10 %, aminoacizi.
2. Tratament etiologic - nu există pentru VHA și VHC acută; nu se
aplică de rutina terapia antivirală in HAV cu VHB.
3. Tratament patogenic:
•Corticoterapia: are indicaţii selective:
→ forme severe cu tendinţă la evoluţie fulminantă
→ forme cu manifestări alergice intense şi supărătoare
→ forme colestatice
Se administrează HHC, Prednison, Medrol - cu durată cât mai
scurtă posibilă.
•Administrare de vitamina K la pacienții cu forme severe de
hepatită acută virală și indice de protrombină scăzut.
4. Tratament simptomatic şi de susţinere:
→antiemetice: Metoclopramid ( per os, iv, im)
→antitermice - la cazurile cu febră - Algocalmin; de evita
Paracetamol (hepatotoxic)
→ substanţe lipotrope şi hepatotrope: Silimarină, Liv 52 etc.
→vitamine B, C, E
→Etc.
Tratamentul formei fulminante de HAV
•Trebuie instituit de urgenţă, la primele semne de alarmă clinice şi / sau biochimice.
1. Monitorizarea continuă:
→ clinică (dimensiuni ficat, starea neuropshică, hemoragii, funcţii vitale)
→ de laborator (concentraţie de protrombina, TGP, glicemie, ionogramă)
2. Repaus fizic total
3. Suprimarea proteinelor din dietă
4. Asigurarea necesarului de lichide şi corectarea tulburărilor hidro - electrolitice şi
acido - bazice.
5. Inhibarea florei intestinale amonio-formatoare prin administrare de antibiotice:
Neomicină per os, Lactuloză per os, Ampicilină
6. Substanţe cu acţiune detoxifiantă – pev cu Arginină - Sorbitol, Ornitină.
7. Tratamentul tulburărilor de coagulare: sânge proaspăt, plasmă, hemostatice
(vitamina K, Venostat, Etamsilat, Adrenostazin, calciu)
8. Combaterea edemului cerebral (Manitol, Furosemid)
9. Corticoterapie i.v.: HHC 10 - 20 mg / Kgcorp / zi câteva zile.
10.Transplantul de ficat.
Profilaxie
1. În HAV cu VHA:
•Măsuri nespecifice:
- Izolarea cazului de boală în spital, dezinfecţie terminală la
domiciliu.
- Contacţii – supraveghere clinică şi prin examen urină
- Suspecţii – internare pentru precizarea diagnosticului.
•Măsuri de igienă recomandate în bolile cu transmitere digestivă
( foarte important – spălatul pe mâini).
•Măsuri specifice:
- Profilaxie activă – vaccinarea specifică anti VHA.
2. În HAV cu transmitere parenterală ( VHB, VHC):
❑Măsuri nespecifice:
- Izolarea cazului de boală şi dezinfecţie terminală.
- Supravegherea şi controlul clinic + laborator contacţi.
- Screening riguros donatori de sânge.
- Restrângerea la maximum a indicaţiilor de transfuzii de sânge.
- Utilizarea de instrumentar medical de unică folosinţă şi
sterilizarea corectă.
- Educarea bolnavului privind modalităţile de transmitere a
infecţiei şi mijloacele de protecţie pentru persoanele din anturaj.
- Educaţia sanitară a populaţiei asupra riscului de infectare
(frizerii, manichiură, tatuaje, raporturi sexuale întâmplătoare şi
neprotejate).
❑ Măsuri specifice:
a. Preaccident - vaccinare specifică anti VHB.
Engerix B = vaccin recombinant genetic, ce cuprinde Ag Hbs
pur, multiplicat prin inginerie genetică.
3 administrări (0 – 1 – 6 luni)
b. Postaccident (personal sanitar, contacte sexuale recente):
- imediat o doză de imunoglobulină specifică (conține anticorpi
specifici anti VHB), apoi se continuă cu vaccinarea - schemă
accelerată - 3 inoculări la 1 lună interval.
Îngrijirea pacientului cu hepatită acută virală
necesar; puls, TA
- evaluare bilanţ ingesta (aport de lichide) – excreta (diureză, scaune
etc.);
- manifestări dispeptice - greață, vărsături, dureri în epigastru și în
hipocondrul drept - persitență, agravare, ameliorare
- starea de hidratare – normală, deshidratare
- aspectul urinii - hipercrome la debutul bolii, modificarea aspectului în
dinamică
- aspectul scaunelor - decolorate la debutul bolii, modificare aspectului
în dinamică
- icterul sclero-tegumentar - evoluția în dinamică
- manifestări hemoragipare - absente/prezente, tipuri, momentul
apariției (de la internare, pe parcursul internării, etc.
Etc.
2. Recoltarea analizelor de laborator:
- hemoleucogramă – număr normal de leucocite; în formele severe -
leucocitoză cu neutrofilie
- sindromul biologic inflamator - VSH, fibrinogen seric, proteină C
reactivă – valori normale sau ușor crescute
- probe de citoliză hepatică – valori TGO, TGP – valori marcat crescute
- hiperbilirubinemie – bilirubina totală și directă – valori crescute
- testele de coagulare - timpul şi concentraţia de protrombină, INR - se
modifică în formele severe – crește TP și scade IP, crește INR
- examenul de urină – în formele icterice sunt prezenți pigmenți biliari
- teste serologice pentru diagnosticul pozitiv – pentru detecția IgM anti
VHA, IgM anti HBc, Ag HBs, Ac VHC
- sânge pentru detecția virusului în sânge - viremie VHB, VHC
3. Alte investigații (dacă sunt necesare pentru boala
infecțioasă sau pentru alte afecțiuni acute/cronice
asociate):
- însoțirea pacientului la investigații imagistice – ecografie
abdominală, CT/RMN abdominal etc.
- consulturi de specialitate - gastroenterologie (pentru
diagnosticul diferențial cu alte boli ce evoluează cu icter
sclero-tegumentar, transaminaze crescute), chirurgie
(pentru diagnosticul diferențial cu alte boli ce evoluează cu
icter sclero-tegumentar – litiaza biliara, colecistita acuta,
neoplasme etc.)
➢ tratamentul etiologic:
Nu există pentru HAV cu VHA.
Pentru HAV cu VHB, VHD, VHC - nu se aplică de rutină

tratamentul antiviral (recomandat uzual în hepatita cronică
virală cu aceste virusuri).
➢ tratament patogenic:
În formele severe de HAV.
- reechilibrare hidro-electrolitică – la pacienții cu
deshidratare sau care nu se hidratează suficient per os;
pev cu soluții NaCl9%0, Ringer
- aport caloric parenteral – pev cu soluții glucozate – la
pacienții care nu se alimentează și prezintă vărsături
- corticoterapie în formele severe - HHC iv, Prednison sau
Medrol per os - durata câteva zile până la ameliorarea
simptomatologiei
- vitamina K la pacienții cu forme severe de hepatită acută
virală și indice de protrombină scăzut - administrare im. sau
iv. lent; nu se amestecă cu alte soluții perfuzabile
➢ tratament simptomatic și de susținere
- antitermice - Algocalmin (oral – tablete, parenteral -
intramuscular sau intravenos, intrarectal - supozitoare ); de
evitat Paracetamol - hepatotoxic
- antiemetice - Metoclopramid (oral – tablete, parenteral –
intramuscular, intravenos)
- hepatoprotectoare - Silimarina (per os - tablete, sirop),
Liv 52 (per os - tablete, sirop), Aspatofort (pev în glucoză
5%)
5. Regim igieno – dietetic:
• Repaus la pat: Favorizează circulaţia intrahepatică, oxigenarea şi nutriţia
celulelor hepatice.
Educația pacientului pentru respectarea recomandării de repaus la pat - în
primele 2 – 3 săptămâni de boală, până la ameliorarea clinică şi biologică
• Igiena personală - singur/ajutat de personalul de îngrijire
• Dieta:
Hidro - lacto - zaharată în perioada cu intoleranţă digestivă; ulterior se
diversifică treptat (lactate, carne slabă fiartă, sucuri naturale, făinoase,
fructe);
Se exclud alimentele conservate, prăjeli, grăsimi.
• Asigurarea mediului ambiant corespunzător – izolare în saloane cu
pacienți cu aceeași patologie (nu se internează în același salon pacienți cu
HAV cu VHA cu pacienți cu HAV de alte etiologii - căi de transmitere
diferite), curățenie în salon, aerisirea încăperilor
Tratamentul formei fulminante de HAV
1. Monitorizarea continuă:
→ clinică (dimensiuni ficat, starea neuropshică, hemoragii, funcţii vitale)
→ de laborator (concentraţie de protrombina, TGP, glicemie, ionogramă)
2. Repaus fizic total
3. Suprimarea proteinelor din dietă
4. Asigurarea necesarului de lichide şi corectarea tulburărilor hidro -
electrolitice şi acido - bazice - pev
5. Inhibarea florei intestinale amonio-formatoare prin administrare de
antibiotice: Neomicină per os, Lactuloză per os
6. Substanţe cu acţiune detoxifiantă – pev cu Arginină - Sorbitol - iv
7. Tratamentul tulburărilor de coagulare: plasmă, hemostatice (vitamina K,
Venostat, Etamsilat, Adrenostazin, calciu) - iv
8. Combaterea edemului cerebral (Manitol, Furosemid) - iv
9. Corticoterapie i.v.: HHC 10 - 20 mg iv / Kgcorp / zi câteva zile.
10.Transplantul de ficat - cea mai eficientă măsură

Aplicarea măsurilor de profilaxie pentru prevenirea îmbolnăvirii
altor persoane/personalului medical:
➢ Măsuri nespecifice :
- izolarea pacientului cu HAV în saloane cu pacienți cu aceeași
patologie și cu aceeași etiologie a HAV (A; B,D,C)
- spălare frecventă pe mâini
- dezinfecţia continuă şi terminală la patul bolnavului și la
toaletă
- purtarea echipamentului de protecție și respectarea
procedurilor pentru evitarea accidentelor profesionale prin
expunere la sânge (înțepare cu ace contaminate etc.)
Educația sanitară a pacienților spitalizați cu HAV:
▪ Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și
dietă recomandată
▪ Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale
spitalului – risc de IAAM și risc de îmbolnăvire cu alte
boli transmisibile la care pacienții cu HAV nu sunt
imunizați
▪ Necesitatea respectării regulamentului de ordine
interioară a spitalului – nu se permite fumatul, consumul
de alcool și de droguri în spital și în incinta spitalului
▪ Discuții cu pacienții/însoțitorii pacienților cu privire la
necesitatea de a respecta a recomandărilor de izolare,
de dietă etc.
BOLI INFECȚIOASE ȘI
ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN BOLILE
INFECȚIOASE
CURS
Conf.univ. dr. Cocuz Maria -Elena

MENINGITE ACUTE INFECTIOASE
Definiție:
- grup heterogen etiologic de îmbolnăviri, caracterizate
clinic prin simptome si semne caracteristice,
determinate de inflamația foițelor seroaselor
meningee, în context de boală generală, cu evoluție de
obicei acută si severitate variabilă.
- Fenomenele inflamatorii locale duc la modificarea
compoziţiei LCR, cu apariţia clinică a sindromului de
iritaţie meningiană.
Clasificare:
1. După aspectul LCR:
• meningite cu lichid clar - de obicei virale, mai rar fungice
sau bacteriene;
• meningite cu lichid tulbure - bacteriene;
• meningite cu lichid hemoragic - rare, de etiologie
bacteriană ( infecția cu bacilul cărbunos).
2. După etiologie
3. Din punct de vedere patogenic:
• M. primare: apar ca primă şi singură manifestare a bolii;
• M. secundare: meningita este o localizare facultativă în
alte boli (rujeolă, varicelă, oreion etc.).
ETIOLOGIE:
• virusuri : enterovirusuri (Coxsackie, ECHO), v. urlian,
adenov., v. herpetice (herpes simplex, varicelo-
zosterian), virusul coriomeningitei limfocitare etc.
• bacterii : meningococ, pneumococ, H. influenzae,
bacilul Koch, stafilococ auriu, bacterii Gram negative,
bacterii anaerobe etc.
• fungi: Candida, Cryptococcus etc.
Tablou clinic:
1. Debut - de obicei brusc sau supraacut, cu sindrom infecțios
general: febră, frisoane, mialgii generalizate, stare generală
alterată
- febră, stare generală alterată;
- sindrom meningian:
a. simptome: cefalee (violentă, continuă, cu paroxisme,
însotita de rahialgii, ameliorată de vărsături), vărsături (în jet,
repetate, fără efort), fotofobie ;
b. semne de iritație meningiana: poziții antalgice (cocoș de
pușcă – decubit lateral, ghemuit, genunchii la piept și ceafa în
extensie), redoare de ceafă – contracție dureroasă a
musculaturii cefei la flexia gâtului pe torace
- sindrom de HIC (hipertensiune intracraniană) : cefalee,
vărsături, somnolență, bradicardie, edem papilar sau stază
papilară la examenul FO (fund de ochi).
- Uneori sindrom encefalitic: convulsii, tulburări de senzoriu
(somnolență, dezorientare T-S, comă), manifestări psihice (agita-
ție, halucinații, țipăt encefalitic), afectare de nervi cranieni, plegii
(paralizii) cu diferite localizări.
Diagnosticul de laborator:
1. Investigații nespecifice:
- leucograma serică cu formulă leucocitară
- VSH, fibrinogen, proteina C reactivă
➢ Modificări specifice etiologiei meningitei (virală, bacteriană,
TBC etc.)
- analize de evaluare a pacientului: uree și creatinină serică,
glicemie, ionogramă serică etc.
2. Investigații specifice:
✓ Prin examenul LCR, extras prin puncție lombară, foarte rar
prin puncție suboccipitală.
Stabilesc diagnosticul pozitiv de meningită și etiologia acesteia.
Ex. LCR:
LCR normal: aspect clar, citologie: 3-5 elemente celulare/mm3,
steril bacteriologic, biochimie: proteinorahie sub 45mg%,
glicorahie - ½ din glicemie, clorurorahie 700mg%, reacția Pandy
negativă.
MODIFICARILE LCR ÎN DIFERITE TIPURI ETIOLOGICE:

1. Meningite bacteriene : aspect intens opalescent sau tulbure
‘ în zeamă de varză’ ; hipertensiv ; Pandy ++,+++,++++ ; sute-mii
elemente celulare/mm3, cu predominanța PMN ; pe frotiuri
și în culturi se evidențiaza bacterii ( din cultură se efectuează AB-
grama)
2. Meningite virale : aspect opalescent, moderat sau
intens hipertensiv ; Pandy +, ++, ; sute - rar mii
elemente celulare/mm3, cu predominanță de limfocite
de diferite marimi (aspect polimorf) ; pe frotiuri nu se
evidențiază bacterii, ex. virusologice din LCR pozitive.
3. Meningoencefalita TBC : aspect opalescent sau
xantocrom, intens hipertensiv ; Pandy +++, ++++ ; sute
elemente celulare/mm3, cu predominanța limfocite de
mărime mică (aspect monomorf) ; pe frotiuri se pot
evidenția bacilii Koch (colorație speciala Ziehl-Neelsen),
culturi pozitive pentru bacilul Koch pe medii speciale
(Lowenstein-Jensen) .
Examene microbiologice(bacteriologice, virusologice,
fungice) din alte produse patologice (spută, secreții
otice, elemente eruptive cutanate, colecții purulente
etc.), hemoculturi – pot evidenția agentul etiologic al
meningitei;
Examene serologice din sânge/LCR pt. virusuri,
leptospire, sifilis etc.
Alte explorari:
- imagistice: radiografie pulmonară (pneumonie
pneumococică, TBC pulmonar), CT/RMN de cap
(evidențiază edemul cerebral) etc.
PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT IN MENINGITELE
ACUTE INFECTIOASE
1.Tratament igieno-dietetic:
- repaus fizic si psihic, igienă corporală, controlul zilnic
al tegumentelor( escare);
- dieta hipercalorică, hiposodată;
- hidratare corespunzătoare dar controlată (pentru
evitarea hiperhidratării - edem cerebral sau aportului
insuficient – insuficiență renală acută).
2.Tratament etiologic:
- Meningite virale: pt. majoritatea nu există tratament
etiologic.; în meningita cu virus herpes simplex sau
virus varicelo-zosterian - Aciclovir parenteral;
- Meningite bacteriene: antibiotice obligatoriu, inițial
pe criterii de probabilitate etiologică si ulterior, dupa
aflarea etiologiei, conform AB-gramei; durata
trataementului este conform etiologiei;
-Meningita TBC: asociere de 4 tuberculostatice, durata
1 an de zile.
3.Tratament patogenic:
- antiedematoase cerebrale: Manitol 10-20% pev , Furosemid iv;
- antiinflamatoare: de obicei corticoterapie parenterală (HHC,
Dexametazonă, Solu-Medrol)
- reechilibrare hidro-electrolitica parenterală prin pev cu soluții
electrolitice (Ringer, NaCl 0,9%)
4.Tratament simptomatic:
- antitermice( Algocalmin, Paracetamol),
- antialgice
- antiemetice( Metoclopramid),
- anticonvulsivante (Diazepam, Fenobarbital)
Etc.
BOLI INFECȚIOASE ȘI ÎNGRIJIRI
CALIFICATE ÎN BOLILE INFECȚIOASE
AMG III
CURS
Conf. univ. dr. Cocuz Maria -Elena

Infecția cu HIV
DEFINIȚII:
• Infecția cu virusul imunodeficienței umane ( HIV) - infecție
specific umană , contagioasă , caracterizată prin evoluție
îndelungată , stadială , pe fond de degradare lentă, progresivă
a mecanismelor de aparare față de infecții.
• SIDA ( sindromul imunodeficientei umane castigate ) - stadiul
final al infecției HIV , caracterizat prin apariția de infecții
oportuniste , manifestări tumorale , afectarea SNC și a altor
aparate și sisteme; evoluția este spre agravare progresivă și
deces.
ETIOLOGIE:
• Virusul HIV face parte din familia Retrovirusuri, subfamilia
Lentivirusuri - produc infecții cu evoluție progresivă lentă ,
cronice active; aceste virusuri infectează celulele sistemului
imun.
• Există 2 tipuri de virus HIV : 1 si 2 ( tipul 2 limitat în prezent la
unele țări din vestul Africii).
• Structura virusului HIV : la exterior anvelopa virală , la interior
nucleocapsida.
• Caracteristic virusului - variabilitate anvelopei virale prin
mutații genice , care conferă proprietăți patogenice noi
virusului si care limitează acțiunea anticorpilor specifici.
Structura virusului HIV : la exterior anvelopa virală , la
interior nucleocapsida.
1. Anvelopa – conține la suprafață

proiecțiile externe
Ale 2 glicoproteine
gp120 și gp41,
cu rol esențial în atașarea și
pătrunderea virusului
în celulele-gazdă.
Caracteristic HIV - variabilitate anvelopei virale prin mutații

genice , care conferă proprietăți patogenice noi virusului și
care limitează acțiunea anticorpilor specifici.
2. Nucleocapsida – conține proteine specifice
( proteina nucleocapsidară p9,
proteina p24 cu rol de
indicator al replicării virale) ,
enzime ( reverstranscriptaza,
proteaze, integraza)
și ARN viral.
➢ ARN viral prezintă si el variabilitate genetică, atât pe

parcursul infecției la același pacient cât și de la un pacient
la altul.
➢ Consecința este rezistența virusului la terapia ARV și la
acțiunea sistemului imunitar al gazdei.
REZISTENȚA VIRUSULUI ÎN MEDIU:
• Virusul HIV rezistă în atmosfera camerei câteva ore
• Virusul este sensibil la dezinfectante uzuale: alcool etilic 70 gr.,
hipoclorit de sodiu, cloramină
• Virusul nu este distrus de radiatiile UV.
EPIDEMIOLOGIE:
1. Sursa de infecție: strict OMUL infectat, în orice stadiu de
evoluție a infecției.
- contagiozitatea începe după aprox. 3 săptămâni de la infecție și
durează toata viața, cu perioade maxime si minime de risc.
2. Cai de transmitere: orizontale si verticală.

a. Căile orizontale: parenterală, sexuală.
Transmiterea parenterală se realizează prin:
• transfuzii de sânge și preparate din sânge contaminat
(excepție albumina umana );
• folosirea de instrumentar tăios sau înțepător contaminat si
insuficient sterilizat: instrumentar medical, nemedical
(forfecuțe, lame de ras, tatuaje, piercing); este o cale
importantă de transmitere la consumatorii de droguri iv și la
personalul medical.
Calea sexuală de transmitere: este considerată calea principală
de transmitere și se referă la hetero- si homosexuali ( cu orice tip
de raport sexual), deoarece virusul este prezent in titru infectant
în secrețiile genitale.
- Se apreciază că riscul de transmitere sexuală crește cu
creșterea numărului de parteneri sexuali - un singur raport
sexual este suficient pentru infectare.
- Infecția se transmite mai frecvent de la barbați la femei.
Consumatorii de droguri iv. realizează difuziunea infecției în

restul populației pe cale sexuală și în populația infantilă prin
transmitere verticală.
Transmiterea verticală materno-fetală ( mama infectata-făt-copil)
se poate realiza:
• transplacentar intrauterin( sub 5% cazuri)
• perinatal – în principal ( peste 90% cazuri): în cursul
travaliului;
• Postnatal - prin laptele matern ( în care virusul se gasește în
titru infectant) sau datorită unor mici sângerări mamelonare.
PATOGENIE:
- Prin distrugerea celulelor infectate (limfocite T și B) se
produce scăderea globală a apărării organismului, cu scăderea
apărării antiinfecțioase, antitumorale și antituberculoase.
- Consecința este creșterea susceptibilității la diferite infecții
oportuniste si la dezvoltarea cancerelor.
- In plus macrofagele infectate (care nu multiplică virusul)
transportă virusul în tot organismul, cu localizări variate, inclusiv
la nivelul SNC si ganglionilor limfatici.
TABLOU CLINIC:
Infecția HIV parcurge mai multe etape evolutive:
1.Infecția acută (primoinfecția) :
- Apare clinic doar la 20-30% dintre persoanele infectate, la 3 -4
săptămâni de la contactul infectant.
- Se manifesta prin stare febrilă ușoară, dureri articulare,
astenie, transpirații, poliadenopatii.
- Simptomele se remit spontan în 2-4 săptămâni.
2.Infecția cronică asimptomatică :
- Durează 2-10 ani și are 2 perioade :
a. perioada de latență - pacient contagios, dar cu anticorpi anti-
HIV nedecelabili prin teste uzuale; durata 1-3 luni;
b. perioada de seroconversie - pacient contagios, cu anticorpi
anti- HIV decelabili ; contagiozitate foarte mare.
3.Infecția cronică simptomatică, cu mai multe etape:
a. stadiul de limfadenopatie generalizată persistentă - stare de
sănătate aparentă; apar adenopatii pe cel puțin 2 grupe
ganglionare superficiale extrainghinale, nedureroase;
- durata 2-3 luni;
- se pot remite spontan.
b. după luni de zile-1 an apar semnele sugestive de infecție HIV:
- febra persistentă peste 3 săptămâni,
- scadere ponderala peste 10%,
- diaree persistentă peste 1 luna;
Aceste semne clinice trebuie să nu aibă altă cauză identificată.
c. pe măsură ce deficitul imunologic de apărare se accentuează
încep sa apară infecții ce indică deficiențele imunitare: infecții
acute de căi respiratorii superioare și pneumonii recidivante,
candidoze oro-faringiene si vaginale recidivante, infecții
gingivale, herpes simplex genital recidivant, herpes zoster
recidivant, stafilococii cutanate etc.
4.SIDA( faza finală)
- Durata luni-1-2-ani;
- Caracterizată prin apariția tot mai frecventă a manifestărilor
clinice definitorii pentru acest stadiu:
• sindromul de slăbire;
• Infecții oportuniste indicatoare: pneumonia cu Pneumocystis
jirovecii, cu virus citomegalic, TBC pulmonar sau infecții cu
micobacterii atipice, encefalopatii, meningite cu HIV, cu bacil
Koch, cu fungi (Cryptococcus), toxoplasmoza cerebrală,
limfoame, candidoze digestive extinse, diaree cronică cu
germeni oportuniști, tumori (sarcom Kaposi ) etc.
DIAGNOSTICUL INFECȚIEI HIV:
- Se realizeaza prin testarea HIV.
- Testarea se face cu acordul scris al pacientului (în deplinătatea
funcțiilor psihice) și după consilierea confidențială a acestuia.
a. Consilierea pretestare - scop : informarea clară despre
infecția cu HIV, posibilitățile de prevenire și de reducere a
riscului de infectare, implicațiile medico-sociale si juridice ale
statutului de persoană infectată HIV.
b. Consilierea posttestare - scop: transmiterea rezultatului
testului si interpretarea acestuia.
Diagnosticul de laborator în infecția HIV:
- se realizează în principal prin 2 categorii de teste succesive: de
depistare și de confirmare, care evidențiază prezența
anticorpilor anti HIV.
a. Testele de depistare - sunt teste calitative de tip ELISA.
b. Testele de confirmare - sunt de tip Western-Blott. Se aplica
doar in caz de 2 teste ELISA repetate pozitive.
c. Există și teste rapide de diagnostic; un rezultat pozitiv la aceste
teste se verifică prin testele standard.
TRATAMENT:
Scopuri:
1. Încetinirea progresiei infecției,
2. Prevenirea și tratamentul complicațiilor,
3. Prelungirea duratei de viață în condiții optime.
Se realizează prin:
• Terapia cu medicamente antiretrovirală:
- se realizează cu antiretrovirale din diferite clase: inhibitori de
reverstranscriptază , inhibitori de protează, inhibitori de fuziune, inhibitori
de integrază, inhibitori de coreceptori;
- inhibă replicarea virală DAR nu vindecă infecția; transformă infecția HIV
într-o boală cronică, cu supraviețuire îndelungată;
- Alegerea schemei de tratament (a combinațiilor de medicamente – cel
puțin 3 medicamente) se realizează în funcție de stadiul evolutiv al bolii și
de particularitățile fiecărui pacient.
Durata terapiei – toata viața.
• Profilaxia și tratamentul principalelor infecții oportuniste.
PROFILAXIE:
Infecția HIV poate fi prevenită printr-o informare corectă
a populației și prin crearea unui comportament autoprotector
adecvat.
I. Prevenirea transmiterii sexuale: se poate realiza prin mijloace
educaționale si tehnice.
1. Prevenirea prin mijloace educationale:
- educația populației, prin diseminare de informații de
specialitate, în special țintit asupra grupurilor de risc.
- Problemele abordate se referă la : consumul de droguri,
libertatea si libertinajul sexual, prevenirea BTS, riscul și
prevenirea transmiterii infecției în rândul grupurilor de
homosexuali și prostituate, promovarea monogamiei, a relațiilor
sexuale protejate.
2. Prevenirea prin mijloace tehnice:
- practicarea relațiilor sexuale protejate cu prezervativ;
- anticoncepționalele previn doar transmiterea verticală.
3. Prevenirea si tratarea BTS ( bolilor cu transmitere sexuală) –

cu rol de factori favorizanți în transmiterea infecției cu HIV.
II.Prevenirea transmiterii parenterale - se realizeaza prin:
• controlul serologic al donatorilor la centrele de recoltare a
sângelui;
• folosirea de materiale sanitare de unică folosință; persoana
căreia i se executa o manoperă medicală invazivă are dreptul
să ceară ca instrumentarul medical să fie desigilat în prezența
sa
• sterilizarea corectă a instrumentarului medico-chirurgical
reutilizabil;
• combaterea consumului de droguri , în special de
administrare iv.; pentru toxicomani se recomandă utilizarea
propriului instrumentar înțepător seringi, ace);
• educație sanitară susținută împotriva efectuarii tatuajelor și a
implantării de cercei cu instrumentar împrumutat de la alte
persoane; idem pentru operațiunile de manichiură,
pedichiură.
III.Prevenirea transmiterii verticale:
• prevenirea infectării femeilor
• testarea serologică prenupțială
• prevenirea sarcinii la femeile infectate cu HIV( contracepție)
• testarea gravidelor
• avort la cerere la femeile cu infecție cu HIV
• tratament antiretroviral în timpul sarcinii și în timpul
travaliului – scade semnificativ numărul copiilor infectați
• tratamentul ARV al nou-născutului timp de 6 saptamâni
• naștere prin cezariană
• evitarea alimentației naturale a sugarului cu mama HIV
pozitivă.

Bi - Tot 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bi - Tot 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DISCIPLINA BOLI INFECȚIOASE

ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

Conf. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

Definiție: boală infecţioasă acută, foarte contagioasă, specifică

Rx. pulmonar: poate evidenta uneori aspect de pneumonie

ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

Conf. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

Definiție: boală infecţioasă acută, produsă de virusul rujeolic,

! În cazurile cu complicații prin suprainfecții bacteriene – AB

! Se vor supraveghea pacienții pentru posibile reacții alergice!

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

Conf.univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

În majoritatea cazurilor pacientul cu rubeolă se izolează și se

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

Conf.univ. dr. Cocuz Maria-Elena

- După primoinfecţie v. V-Z poate persista latent în ganglionii

- În condiţii de imunodepresie de diferite cauze, infecţia latentă

- Varicela lasă imunitate durabilă, dar nu previne recurenţa

•Evoluţia elementelor cutanate şi succesiunea valurilor eruptive

4. Perioada de cruste - stare generală bună, febra remisă în

1. Forme uşoare: elemente eruptive cutanate puţine, unele nu

Varicela congenitală (prin infecţie intrauterină):

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

Conf.univ. dr. Cocuz Maria-Elena

b) Afectarea ovariană (ooforită):

c) Pancreatita urliană – frecventă, clinic manifestă sau asimptomatică;

 În afectările salivare: antitermice şi antialgice - Paracetamol (oral cp,

 În orhita urliană: repaus la pat, aplicaţii locale reci (gheaţă),

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

•Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

Conf.univ. dr. Cocuz Maria-Elena

- mare, cu maxim în perioada catarală a bolii şi se menţine până la 10 zile de la debut

- universală; îmbolnăvirile sunt mai frecvente la copii, la sexul feminin şi în sezonul

Imunitatea după boală:

- hemoleucograma - leucocitoză cu limfocitoză; posibil alte

! Se vor supraveghea pacienții pentru posibile reacții alergice!

! Se va adapta tipul de medicament și de administrare la vârsta

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

 Necesitatea respectării circuitelor funcționale ale spitalului

Disciplina Boli Infecțioase

- reacția în lanț în timp real al polimerazei ( RT-PCR) - test

Conf.univ. dr. Cocuz Maria-Elena

- hemoleucogramă – de obicei leucopenie, neutropenie,

! Se vor supraveghea pacienții pentru posibile reacții alergice!

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

 Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă

Conf. Univ. dr. Cocuz Maria-Elena

Evoluții severe pot apare și la pacienți tineri și fără factori de risc!!

! Se vor supraveghea pacienții pentru posibile reacții alergice!

! Se va adapta tipul de medicament și de administrare la vârsta pacientului, toleranța

7. Monitorizarea și tratamentul bolilor asociate (acute, cronice)

Necesitatea respectării regulilor de igienă personală și dietă recomandată

ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

Conf. univ. Dr. Cocuz Maria-Elena

Definiţie: boală infecţioasa acută aerogenă, manifestată clinic

micropapulos, aspru, congestiv, pe fond eritematos

Localizare: cervical anterior, la nivelul toracelui, abdomenului,

La nivelul plicilor de flexiune ale membrelor (cot, axila) erupţia