BASMUL ȘI ROLUL SĂU ÎN

DEZVOLTAREA SOCIO-EMOȚIONALĂ
A PREȘCOLARILOR

1
Motivarea alegerii temei ................................................................................................... 3
CAPITOLUL I
I.1. Basmul - particularitățile basmului .......................................................... 5
I.2. Clasificarea basmelor ................................................................................ 13
I.3. Basmul cult vs. basmul popular ................................................................. 21

CAPITOLUL II
II.1. Valorificarea activităților în învățământul preșcolar prin basm ................. 25
II.2. Basmul – modalitate eficientă în modelarea personalității copilului ....... 32
II.3. Locul basmului în programa instructiv educativă a învățământului
preșcolar ..................................................................................................... 37

CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII

III.1. Aspecte teoretice, metodice și aplicative privind dezvoltarea

socio-emoțională a preșcolarilor prin intermediul basmelor,
poveștilor și povestirilor ............................................................................ 43
III.2. Rezultatele cercetării ................................................................................. 56
III.3. Concluzii .................................................................................................... 58

CAPITOLUL IV
IV.1. Anexe ............................................................................................................. 59
IV.2. Bibliografie .................................................................................................... 90

2
 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

"Limba şi literatura română alături de celelalte obiecte de învăţământ, oferă

numeroase prilejuri de dezvoltare a capacităţii creatoare. Ea poate ajuta mai ales la
îmbogăţirea forţei de exprimare, la realizarea unor valori estetice literare şi la dobândirea
unor principii şi deprinderi de creativitate, comune şi altor domenii."
("Educaţia prin artă şi Iiteratură"- D. Salade şi R. Ciurea)

Lectura basmelor contribuie la dezvoltarea proceselor psihice ale copiilor. Astfel,

fantasticul din basme contribuie la dezvoltarea imaginaţiei copiilor. În special, basmele sunt
foarte bogate în imagini, figuri de stil, care trezesc preşcolarilor reprezentări multiple, bogate
în detalii.
Basmele, în special, dezvoltă imaginaţia reproductivă a copiilor, mai ales prin faptul
că pe baza acţiunii bogate, pe baza unor eroi copiii îşi imaginează ceea ce nu au văzut
niciodată, depăşind astfel cadrul îngust al experienţei lor personale de viaţă. Eroii basmelor,
ca Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, Zmeul, etc., sunt reproduşi viu în imaginaţia lor. Basmele
şi poveştile poartă în ele tezaurul limbii române în ceea ce are ea mai specific. Ascultându-le
copilul sesizează o dată cu conţinutul şi construcţia limbii, frumuseţea ei, expresiile ei
plastice. Lectura basmelor şi poveştilor contribuie la educaţia morală a copiilor, în multe
basme sunt evocate scene din lupta eroică a poporului prin intermediu1 unor personaje care
caracterizează pe cei mai buni luptători ai poporului. Copilul învaţă să-şi iubească poporul, să
îndrăgească faptele lui vitejeşti. Făt-Frumos, erou legendar, este redat peste tot ca un exponent
al poporului. El este iubit de copii datorită faptelor lui vitejeşti, bunătăţii lui, curajului care
merge până la nesocotirea morţii. Făt-Frumos întâmpină greutăţi în cale, el le învinge datorită
unei voinţe clare de a face ceea impune sentimentul datoriei. Acest sentiment al datoriei este
calitatea cea mai de preţ al eroului pozitiv al basmelor şi poveştilor, cel mai puternic motiv
care mobilizează voinţa pentru învingerea greutăţilor de orice fel. Este clar că acest aspect al
basmelor contribuie la dezvoltarea voinţei copiilor. În unele poveşti sunt biciuite defectele
omeneşti. Analizându-le, se formează la copii anumite convingeri în ceea ce priveşte
atitudinea lor faţă de muncă, în ceea ce priveşte cinstea şi dreptatea.
Lumea basmului îi dezvoltă copilului capacitatea de a-şi construi şi verbaliza trăirile,
proiecţiile. În călătoriile imaginare copilul se simte fericit, participând afectiv şi însoţind
protagoniştii basmelor în tărâmuri fictive.
Este necesar să oferim copiilor unele exemple de viaţă în mod indirect, prin
intermediul basmului, decât un învăţ, o povaţă fără suport intuitiv.
3
 Preşcolarul aflat la vârsta întrebărilor este satisfăcut cu ajutorul imaginarului din
basme şi poveşti dându-i-se posibilitatea de a-şi da seama că e înconjurat
de răspunsuri posibile, imaginarul îi dă posibilitatea să trăiască momente asemănătoare eroilor
îndrăgiți. Copilul îşi construieşte singur canoane, asemeni eroilor din basme, îşi creează
obligații la care nici adulţii nu gândesc. Lumea basmului oferă micilor ascultători o
complexitate de personaje şi teme de unde copilul îşi va alege modele etice.
Dintre toate creaţiile populare, basmul a rămas de-a lungul vremii cea mai plăcută
lectură pentru copii, începând de la vârsta preşcolară mică până spre 10 -12 ani.
Aceste argumente m-au condus la alegerea temei pentru lucrarea de cercetare.

4
 CAPITOLUL I

I.1. Basmul – particularitățile basmului

Basmul este o operă de creație literară, cu o geneză specială, o oglindire în orice caz
a vieții în moduri fabuloase; prin urmare, supunerea lui la analiza critică este nu numai
posibilă ci și obligatorie, din ea decurgând atât adevăruri estetice cât și observații de ordin
structural folcloric.
Basmul este un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie etică, știință,
observație morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anumite
ființe himerice, animale. Ființele neomenești din basm au psihologia și sociologia lor
misterioasă. Ei comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc acești
eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm. Oricât schematismul și stereotipia sunt note
caracteristice în folclor, basmul rămâne o operă literară care nu ia ființă reală decât prin
specimene. „Detaliul și inefabilul sunt principalul în basm, iar stereotipicul cade pe planul
secundar”1, susține G. Călinescu în cartea „Estetica basmului”.
Esteticește, stereotipia ne lămurește asupra chestiunii originalității. În niciun caz
acesta nu este un ordin schematic. Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp și în
spațiu, detaliul senzorial și oral conferă fără sforțări de invenție a treia dimensiune.
I. Creangă e genial, basmele lui sunt autentice și trebuie luate în considerare în
studiile folcloristice, însă prin excesul de clasificație și portret moral, prin expoziția teatrală,
prin evocarea prea plastică a realității, nu pot fi transmise ca atare poporului care în cel mai
bun caz ar elimina tocmai ceea ce este genial-artistic, păstrând schemele ce duc fără întârziere
la soluționarea problemelor de viață.
În folclorul românesc, un loc însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. Basmul este
cea mai vastă şi cea mai răspândită creaţie populară, fiind totodată şi cea mai îndrăgită specie
din folclor. Tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi cele ale răului.
Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate, de dreptate, de bine şi frumos,
de viaţă mai uşoară şi mai demnă. Aceste năzuinţe generale ale omenirii fac ca întotdeauna
binele să învingă răul, ca săracul şi omul în suferinţă să învingă greutăţile vieţii, ca adevărul
să iasă la iveală. Tema generală a basmului se materializează adesea în conflictul cauzat de
inegalităţile sociale, în contrastul dintre bogăţie şi sărăcie, hărnicie şi lene, modestie şi
îngâmfare, curaj şi laşitate, cinste şi viclenie, adevăr şi minciună, bunătate şi răutate. Basmul
îşi trăieşte şi astăzi pretutindeni încă „tinereţea fără bătrâneţe” chiar dacă dezvoltarea ştiinţei
1
G. Călinescu, Estetica basmului, Ed. Pergamon, 2006
5
şi tehnicii i-au restrâns demult viaţa ca povestire orală, viaţa lui ca una dintre cele mai vechi şi
mai iubite specii ale literaturii universale, este departe de a se apropia de sfârşit. Iubitori ai
basmelor nu sunt numai copiii sau cercetătorii ştiinţifici ai trecutului şi prezentului, ci şi
oameni de înaltă cultură: poeţi, prozatori, pictori, sculptori, muzicieni. Mulţi dintre ei îşi
găsesc izvoare de inspiraţie în tezaurul nesecat al basmului.
Definiţia basmului
Este specia eticii populare şi culte, în proză sau, mai rar în versuri, de mare întindere,
cu o răspândire mondială, în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele
fantastice. La acţiune participă personaje imaginare înzestrate cu puteri supranaturale ce
reprezintă binele şi răul, iar în final acesta din urmă este învins. Basmul are o structură
schematizată, în general respectată. Basmele populare româneşti au toate caracteristicile
folclorului: tradiţionale, anonime, colective, orale. Basmul (din sl. basnil: născocire, scornire),
numit şi poveste, este alături de povestire, snoavă şi legendă, una dintre cele mai vechi specii
ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante
la toate popoarele. Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum
nuvela, prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale,
fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând,
astfel, numele de fabulos şi reprezentând, de fapt, un fantastic convenţional, previzibil, ce
vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epică şi fenomenele
prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o
continuare a ei.
Originea basmului
Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria
mitologică, teoria antropologică, teoria ritualistă şi teoria indianistă. Mitul, istoria sacră,
înscrisă în timpul „circular, reversibil şi recuperabil”, vorbeşte despre zei, despre fiinţe
fantastice cu călătorii cosmice şi terestre. Basmul induce şi ideea de lume repetabilă, existentă
în tipare arhaice, atemporale, încă de la începutul începuturilor. Unele gesturi sunt magice,
cum ar fi scuipatul de trei ori în urmă, la fel, petele de sânge de pe batistă pot arăta că fratele
de cruce este mort. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în el o fată care iese doar noaptea
pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de om sau o miros de departe când
se întorc acasă şi aruncă buzduganul de la distanţă. Unele pedepse, cum ar fi aceea a decapita
persoana şi a o arde, aruncând cenuşa în patru sunt de certă inspiraţie arhaică, din comunităţile
primitive.

6
 Particularităţile basmului
Basmul se situează într-un univers care cuprinde două lumi: cea reală a oamenilor şi
cea imaginară creată de fantezia poporului. Timpul în care se petrec evenimentele este un
timp imaginar, în orice basm indiferent de evenimentele prin care trec, personajele sunt
pozitive şi negative. Personajele basmului sunt de două categorii, cele care aparţin spaţiului
omenesc şi cele care aparţin lumii fantastice. Personajele spaţiului uman au însuşiri obişnuite
omului, atât defecte cât şi calităţi (vitejie, înţelepciune, modestie, credinţă, laşitate, ipocrizie,
trufie, răutate, invidie); personajele imaginare sunt înzestrate cu puteri supraomeneşti care
depăşesc forţele obişnuite ale oamenilor (vorbesc graiul oamenilor, au capacitatea de a
transforma obiectele). Tema basmului este lupta dintre bine şi rău, iar personajele se supun
toate acestei lupte; din această confruntare binele va ieşi întotdeauna victorios, iar personajele
negative vor fi învinse de personajele pozitive. Protagonistul va fi personajul care va parcurge
un drum presărat cu obstacole pe care le va depăşi, dovedind de fiecare dată o altă virtute a sa.
În lupta pentru stabilirea dreptăţii şi a adevărului, eroul principal va încerca să răspundă
idealurile omenirii (dreptatea, libertatea, iubirea, credinţa, adevărul). Orice basm conţine în
structura sa formule concrete: formula introductivă prin intermediul căreia se poate pătrunde
din realitatea concretă în lumea imaginară a basmului. Formula mediană, care face legătura
dintre două segmente importante ale basmului, atrage atenţia ascultătorului că protagonistul
mai are de traversat obstacole şi de parcurs greutăţi. Formula finală ce marchează sfârşitul
evenimentelor fantastice, ieşirea din lumea imaginară a basmului şi întoarcerea ascultătorului
în realitatea concretă. Uneori povestitorul aminteşte în finalul basmului că el însuşi a fost
martor la evenimentele narate pentru a da astfel valoare de adevăr basmului. Mesajul
basmului reiese întotdeauna la sfârşitul evenimentelor. Stilul naraţiunii este specific naraţiunii
populare. Limbajul folosit este simplu, popular, caracteristic comunicării orale. Expresiile
folosite vor fi cele specifice lumii satului dar încărcate de figuri de stil. Compoziţia basmelor
se distinge, în primul rând, prin acele formule tradiţionale sau ale „imposibilului”, formule pe
care nu le întâlnim în alte opere literare. Acţiunea este plasată într-un timp neverosimil, adică
imposibil pentru logica raţiunii obişnuite: „Când curgeau râuri de lapte”, „Când umbla
Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ”; „Când toate animalele laolaltă trăiau”. La fel de
neverosimil este spaţiul întâmplărilor din basm: „pădure fără copaci”; „într-un sat fără case”.
Spaţiul poate fi aerian - o „împărăţie solară”, subpământeană - adică „tărâmul celălalt”, dar şi
pământean, însă plasat undeva departe de cel în care vieţuiesc povestitorul cu ascultătorii săi:
„Peste nouă mări şi nouă ţări”. Aceste formule exprimă o negaţie printr-o afirmaţie. Ideea
este redată metaforic, în sensul de: niciodată, nicăieri, niciunde, nicicând. Aşadar, formula
imposibilului exprimă ideea de „a fi” sau „a nu fi” în spaţiul respectiv. Unii cercetători afirmă
7
că în basmul primitiv fantasticul era un element de credinţă şi, deci, nu unul neverosimil,
imposibil. Însă când basmul se desprinde de mit, odată cu transformarea sacralului în profan,
şi se naşte o nouă mentalitate, atunci fantasticul devine neverosimil, imposibil. Aceste
formule, fie ele introductive, mediane sau finale, sunt ironice, stimulează umorul şi buna
dispoziţie a cititorului, deşi prin conţinutul lor este negată veridicitatea faptelor relatate. În
basmele româneşti şi în cele străine se întâlnesc formule ale imposibilului de acest gen:
- când se potcovea puricele;
- când puricii în cer zburau şi pe sfinţi îi chişcau;
- când mâncau şoareci pe pisici;
- când râurile erau lapte şi malurile mămăligă;
- când erau muştele cât găluştele de le prindeau vânătorii cu puştile;
- când porcii vorbeau în versuri.
Cercetând aceste formule, folcloriştii au observat o diferenţă între formulele
tradiţionale, introductive şi finale, care se disting prin ton glumeţ şi parodic, umor şi ironie, şi
naraţiunea propriu-zisă, unde povestitorul părăseşte gluma şi ironia, povestind cu un ton
serios toate peripeţiile eroilor din basm. Aceasta pentru că basmul fantastic este o ficţiune, dar
exprimă, într-o formă metaforică, anumite idealuri de viaţă, creează o lume ideală în care totul
e posibil. Apoi, fiind o comunicare orală, basmul presupune în mod obligatoriu existenţa unui
auditoriu, iar povestitorul nu-i este indiferent cum este receptată comunicarea orală. Pe de altă
parte, formulele tradiţionale au, mai ales pentru cititorul tânăr, şi funcţii educative şi
terapeutice. De pildă, cele introductive îl transpun în atmosfera feerică a basmului, în lumea
irealului şi-i captivează atenţia. De la începutul naraţiunii, ele situează acţiunea într-un timp
vag, neprecizat, ca şi locul unde se petrec faptele din poveste: A fost odată ca niciodată, că de
n-ar fi nu s-ar povesti...
Totodată, prin tenta ironică a afirmaţiilor, îi sugerează cititorului că lumea ficţiunii
este de scurtă durată şi nu este obligat să-1 creadă întru totul pe povestitor. De o savoare
aparte sunt formulele finale cu rol de a-1 readuce pe cititor în planul real, din lumea
fantasticului în aceea în care vieţuieşte. Obiectivitatea naratorului din cuprinsul basmului e
înlocuită de un pronunţat ton subiectiv, adeseori ambiguu şi şăgalnic, care atenuează într-un
fel regretul că basmul s-a terminat: „Eram şi eu p-acolo şi căram la vatră lemne cu frigare, apa
cu ciurul şi gluma cu căldarea...” (Făt-Frumos cu părul de aur, din colecţia lui Petre
Ispirescu).
Cu umor de bună calitate se sfârşesc basmele lui Ion Creangă. Cât privesc formulele
mediene, ele au şi funcţia de liant între diferite episoade ale naraţiunii, precipitând ori

8
condensând peripeţiile şi timpul în care se petrece: „Un tăciune şi-un cărbune, spune poveste,
spune...”; „Şi se luptară, zi de vară, până-n seară”.
Pe lângă aceste formule, basmul popular are ca specific stilistic repetiţia. Eroii au
palate, dar şi şapte inimi, nouă mări şi nouă ţări ş.a.m.d. Aceste repetiţii contribuie fie la
încetinirea ritmului activităţii pentru a accentua momentele esenţiale din filonul epic al
basmului, fie pentru condensarea timpului, transformat din unul specific naturii umane în altul
specific lumii fantastice din basm. Basmul popular impresionează şi prin stilul „expresiv”,
vădit în formulele tradiţionale amintite. Prin ele se evidenţiază rostul basmului de a fi moment
prielnic de odihnă sufletească, după o zi de muncă încordată. Formula de început are funcţia
să imprime povestirii nonsens şi anecdotică, să-1 introducă pe cititor artă specifică. Pe
parcursul relatării povestitorul dezvoltă un lung monolog vorbind cu simpatie despre soarta
eroului. De la „rama obiectivă” fixată de formula iniţială, povestitorul trece la o parte lirică,
subiectivă şi evocatoare. În acest fel, povestitorul devine un „mediator” invizibil, iar discursul
capătă sens tranzitiv. Urmează miezul basmului care este de esenţă dialogică. Părăsind
expunerea expresivă, povestitorul introduce în scenă erou după erou. El adoptă atitudinea
rapsodului din Antichitate, de a nara în cel mai obiectiv stil eroii îşi spun evenimentele, îşi
destăinuie gândurile rezultând aşa-numitul „stil de contact”. În cuprinsul basmului, dialogul
apare întregit de formulele mediene, mai totdeauna ritmate. Din perspectiva stilistică, ele
marchează pauzele necesare povestitorului în a-şi regla respiraţia epică. Prin ele se ajunge ca
basmul să devină o povestire trăită. Fiind o pauză narativă, în basm sunt destule pagini de
evocare a unor spaţii stranii: a „celuilalt tărâm”, a unor „ţări” sau „moşii”, descrieri de păduri,
palate etc. De aceea, mulţimea procedeelor retorice au fost denumite cu sintagma „stil
referenţial”. Arta basmu1ui se bazează pe o construcţie numită „mecanica combinatorie".
Acest procedeu constă în repetarea sau reluarea aceloraşi secvenţe, cum este repetarea
succesivă a câte trei unităţi narative. Prin procedeele tipice stilului referenţial, basmul e
integrat în anumite modele tipice, cu exprimări ale artei naive şi având o finalitate estetică
recreativă care solicită un minim de efort psihic. Pe lângă procedeele amintite, povestitorul
foloseşte alte două figuri de stil: antiteza şi hiperbola. Ca tehnică narativă, povestitorul
popular utilizează nararea „liniară”; „ascendentă-descendentă”; nararea „în trepte” şi „nararea
în cercuri”.
Naraţiunea, împletind miracolul, fantasticul cu realul, se structurează într-un anumit
tipar compoziţional. Timpul desfăşurării are fie valori arhaice, fie fabuloase, toate aduse
într-un etern prezent. Curgerea lui are alte ritmuri decât cele fireşti, sunt posibile întoarceri în
trecut, opriri ale prezentului, trăiri în viitor. Spaţiul este alcătuit fie din elemente reale
reorganizate într-o modalitate nouă, specifică basmului, fie din elemente fantastice ca tărâmul,
9
codrul de aramă etc. Caracteristice sunt formulele tradiţionale consacrate, introductive,
mediane şi finale, care marchează structura basmului. Formulele introductive au ca scop
prezentarea altor valori ale timpului şi spaţiului, desprinderea din logica realului. Unele sunt
succinte „A fost odată ca niciodată” (Făt-Frumos din lacrimă), dar altele se realizează prin
proza rimată şi cuprind numeroase elemente pline de umor: „A fost odată ca niciodată, că de
n-ar fi nu s-ar povesti, de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele” (Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte). Subiectul se organizează gradat, cu ajutorul repetiţiei.
Astfel, încercările la care este supus personajul principal sunt, de obicei, trei, şapte, nouă,
douăsprezece, fiecare de o dificultate sporită şi evidenţiindu-i o nouă trăsătură. Personajele
sunt de vârstă, sex, stare socială, structură etică diferită, reale sau fantastice, miraculoase, dar
construite în esenţă după aceleaşi modele. Frumuseţea fizică se armonizează cu marile valori
etice, iar infirmitatea fizică, urâţenia, cu defectele morale. Ele devin simboluri ale binelui sau
ale răului, ale frumosului sau ale urâtului. Basmul este o pledoarie pentru valorile extern
umane, pentru bine şi frumos, de aceea se adresează tuturor vârstelor, mai ales copilăriei. Prin
repetarea unor elemente de structură compoziţională prin liniaritatea personajelor, devine un
excepţional material literar accesibil celor mai mici vârste.

Basmul - categorii tipologice

Cercetător pasionat şi stăruitor al folclorului, Adolf Schullerus, a ajuns să cunoască
în profunzime cultura populară românească şi s-o preţuiască chiar în comparaţie cu
producţiile spirituale ale propriei etnii. Fascinat îndeosebi de basmul românesc, din repertoriul
căruia a făcut şi culegeri personale, Adolf Schullerus 1-a înfăţişat într-o ademenitoare
perspectivă în lucrarea „Cartea poveştilor din Transilvania” şi în diverse alte studii. Conştient
ca nimeni altul dintre străini de interesul ştiinţific, de valoarea artistică şi de originalitatea
tematico-stilistică a materialului românesc, Adolf Schullerus şi-a asumat sarcina de a-1 face
cunoscut lumii, prin intermediul unui registru al tipurilor de basme, delimitate şi notate după
modelul sistemului celebru propus de Antti Aarne. Catalogul tipologic al lui Adolf Schullerus
reprezintă cea mai ambiţioasă tentativă decuprindere a întregului material al prozei epice
româneşti şi a rămas, din nefericire,nedepăşită până astăzi, în ce priveşte basmul, chiar dacă
s-a lucrat, la un moment dat, la o tipologie propriu-zisă a speciei sub auspicii academice.
Încercarea de a le clasifica poate fi doar una temporară, deoarece el nu poate avea pretenţia de
a fi epuizat totul având în vedere răspândirea foarte diversă a materialului din diferite
publicaţii. În păturile largi ale populației rurale româneşti basmul reprezintă adevărata valoare
ca povestire şi divertisment, el slujeşte eficient şi la impunerea un.or principii morale. De aici
şi prospeţimea şi păstrarea caracterului originar al poveştilor culese din Moldova sau
10
Transilvania. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea atracţia pentru consemnarea poveştilor nu s-a
bazat pe considerente ştinţifico-folcloristice, ci fie cum a fost la Creangă, Ispirescu, Slavici şi
alţii pe unele criterii educative, fie pe interese comerciale.

Basmul – particularitățile basmului

Basmul, numit și poveste este, alături de povestire, snoavă și legendă una dinre cele
mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr
enorm de variante la toate popoarele.
Termenul este de origine slavă, în paleoslavă însemnând „scornire”, „născocire”.
Basmul este definit ca o specie a epicii populare și culte, de obicei în proză, în care
personajele imaginare traversează întâmplări fantastice, forțele Binelui învingându-le pe cele
ale Răului. „Oglindire a vieții în moduri fabuloase” (G. Călinescu).
Basm – mit. Limbajele mitului, folclorului, poveștilor și basmelor se întrepătrund și
acești termeni rareori se diferențiază. În general mitul, folclorul și povestea asigură
continuitate culturală și structură, determină și inspiră ritualuri.
Basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință,
observație morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și ființe
himerice, animale. Ființele neomenești din basm au psihologia și sociologia lor misterioasă.
Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni.
Acei care interpretează basmul ca o hierogramă, dintr-un punct de vedere ezoteric,
văzând în el o rămășiță a unui mod incifrat de a introduce în arcanele universului, ignorează
esența basmului care este, evident, un tablou al vieții, uneori cu intenția umoristică explicită,
prezentat ca o „minciună”. Interpretarea lui estetică trebuie să ia în considerare cele două
planuri ale sale. Întâi este planul prosaic, mai exact « prosastic » realist.

Importanța antropologică a basmelor

De când frații Grimm au dat impulsul pentru adunarea poveștilor populare,
colecțiunile de basme au sporit continuu, și astăzi mai că nu există popor care să nu fi dat
contingentul său de materiale folclorice.
Basmele prin cuprinsul lor în parte comun întregii omeniri, prin fondul lor
antropologic, conțin o parte însemnată a credințelor umanității primitive. Cercetările
antropologice au dovedit că multe din credințele și obiceiurile sălbaticilor moderni se regăsesc
în mituri și povești; de asemenea, că „trăsurile” fantastice și absurde dintr-însele aparțin unei
stări mentale ce le consideră reale și normale.

11
 Astfel se regăsesc în basme urme de antropofagie (soarele însuși e un vrăjmaș
antropofag), de incest și pruncucideri. Întâlnim într-însele și creedințe străvechi, ca niște
ecouri dintr-o lume demult dispărută. Astfel credința universală despre puterea monștrilor
asupra corpurilor cerești, asupra soarelui, a lunei, pe care le pot fura sau mânca, producând
eclipse, o conține basmul muntean „Greunceanu”. Credința antropologică în farmece sau
vrăji, de unde rezultă zoomorfismul ființelor umane ca pedeapsă pentru nesupunere sau
răzbunare (prefacerea femeii în scorpie, a omului în urs etc.) sau osândirea nemeritată de a
purta un înveliș animale (de șarpe, porc, bufniță etc.), dar aceasta numai până la termenul
hotărât, când se sfarmă farmecele și ființa revine la starea anterioară.

Importanța etnologică a basmelor

Fondul antropologic al basmelor cuprinde un număr foarte restrâns de tipuri
fundamentale, pe care fiecare grup etnic le variază până la infinit. Oricare popor colorează cu
o nuanță proprie povestea originală, care se resimte mai ales de influența factorului creștin
asupra stratului primitiv păgân.
Credințele și obiceiurile locale găsesc un ecou în basme și unele dintre ele află acolo
un fel de refugiu, subzistând mult timp chiar după dispariția practicării lor.
Ființele mistice din basmele populare, deși pretutindeni fundamental aceleași, îmbracă
însă o altă formă particulară sau variată, după diversele grupuri etnice.
Alăturea cu zmeii și balaurii în veșnica luptă cu elementele bune apar feții-frumoși și
Ileana Cosânzeana, apoi zânele și diferitele lor manifestări bune sau rele, uriașii și piticii,
monștrii de diferite categorii și întregul acel complex de personificări ale fenomenelor
luminoase sau întunecoase care constituie fondul mitologiilor poporale 2.
Dar ceea ce alcătuiește, sub raportul formal, elementul etnologic al basmului, e acea
limbă metaforică. Basmul este o formă a genului narativ al cărui caracter esențial e
miraculosul, supranaturalul prin care se deosebește de romanul și de nuvela din literatura
științifică.

I.2. Clasificarea basmelor

22
Lazăr Șăineanu, Basmele române, Ed. Minerva, București, 1978
12
 După clasificarea făcută de Adolf Schullerus, basmele românești pot fi:
1. Basme cu animale:
 Basme cu animalele pădurii
 Basme cu animalele pădurii și animalele domestice
 Basme cu omul și animalele pădurii
 Basme cu păsări
 Basme cu pești
 Basme cu alte animale

2. Basme propriu-zise:
 Basme cu vrăjitori
 Basme legende
 Basme nuvelistice

Mitul redă credința oamenilor referitoare la geneza şi esenta lumii, la realitatea

superioară, absolută. Această realitate absolută, sau reprezentarea ei în mintea omului arhaic,
constituia elementul sacru. Conform opiniei lui Mircea Eliade, mitul redă o istoriesacră, el
dezvăluie sacralitatea înfăptuirilor zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o „irupție a
sacrului în profan”. Mitul şi ritualul erau secrete păzite cu străşnicie. Numai inițiații puteau să
le cunoască. Inițiatul conferea sacralitate tuturor activitătilor şi evenimentelor din viața sa.
Rezultă deci că ritul este o „dramatizare” a mitului. FilologulV. I. Propp, încercând să
găsească originile basmului fantastic, ajunge la aceeaşi concluzie susținând că în timpul
ritualului de inițiere neofitului i se povestea chiar mitul tribului. Desprinzându-se de ritual,
mitul, al cărui caracter sacru slabeşte şi în cele din urmă se pierde, porneşte pe un drum de
desacralizare şi demitizare, un drum de creație profan-artistică, la capătul căruia se află
basmul. Ritualul inițierii este un ritual universal. Nu există religie „primitivă” sau
„superioară”, în care să nu găsim într-o formă sau alta inițierea. Este un ritual ocult şi de aceea
se cunoaşte putin din semnificația şi modul său de desfăşurare. Inițierea este „drumul” pe care
îl parcurge subiectul de la starea de profan la starea de inițiat, este totalitatea încercărilor şi
obstacolelor, fizice şi morale, pe care neofitul trebuie să le depășească.

13
 Basmul - clasificare şi structură
După caracteristicile personajelor, specificul şi tematica acțiunii, predominanța
elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață, basmele se clasifică în:
- fantastice, cele mai semnificative şi mai răspândite, desprinse de regulă din mit, cu
o pregnanță a fenomenelor miraculoase,
- animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre
animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice,
- nuvelistice, având ca punct de pornire snoava, în narațiune semnalându-se o
puternică inserție a aspectelor reale, concrete de viață

După autor, basmele pot fi:

- populare, creație a colectivității anonime,
- culte, creație a unui autor cunoscut.

Basmul fantastic
Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată „când a umblat
Dumnăzău cu Sfântu Pătru pă Pământ”, când erau „viteji cu urieşi”, adică într-un timp mitic.
Despre veridicitatea faptelor petrecute într-un timp atât de îndepărtat şi insondabil chiar cu
percepția omului modern, există acceptiunea: „nu credea nimenea, toată lumea vede că-s
bazme de pierdut vremea, poate copiii ăştia mai mici cred c-aşa o fost. Nu, cesă crezi în
minciuni? Niciodată n-o existat oameni care să creadă, chiar dacă n-o ştiut carte”.
Inserţia în timpul mitic este dată de forrnule iniţiale şi finale, care fixează timpul
narativ în care se proiectează acţiunea, iar la sfârşit închide această buclă temporală, prin
revenirea în timpul real. Formulele pot fi diversificate, uneori foarte expresive şi dezvoltate,
precizând şi atitudinea naratorului faţă de faptele povestite şi caracterul lor miraculos, aproape
paradoxal, dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: „A fost odată ca niciodată; că,
de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se
băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se; de
când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava
cerului de ne aducea poveşti: De când scria musca pe perete, Mai mincinos cine nu crede”.
Sau o formulă de final: „Iar eu, isprăvind povestea, încălecai p-o şea şi vă spusei
dumneavoastră aşa; încălecai p-un fus, să fie de minciună cui a spus, încălecai p-o lingură
scurtă, să nu mai aştepte nimica de la mine cine-ascultă; iar descălecând de după şea, aştept
un bacşiş de la cine mi-o da: Basm băsmuit, /Gura i-a trosnit, /Şi cu lucruri bune i s-a
14
umplut”. Formulele mediane menţin discursul narativ în acelaşi timp al fabulei, făcând
conexiunea între secvenţele narative, arătând durata, continuitatea, deplasarea fără sfârşit: „Şi
se luptară, / Şi se luptară, / Zi de vară până seară” sau „Zi de vară/ Până seară, / Cale
lungă,/ Să-i ajungă”.
Basmul fantastic a avut o viaţă lungă, menţinându-şi vitalitatea până în epoca
noastră, deşi cu evidente tendinţe de diminuare a circulaţiei şi degradare a schemelor şi a
formelor de concretizare, datorită faptului că povestitorii nu mai au astăzi o cultură solidă a
genului.

Basmul nuvelistic
Basmul nuvelistic este o naraţiune cu caracter general, în care eroul este urmărit din
copilărie până la o vârstă a împlinirii în viaţă. Din om simplu, el ajunge împărat sau
dobândeşte alte măriri. Eroul combină, în acest tip de basm, inteligenţa cu viclenia, reuşind, în
cele din urmă, să depăşească orice întâmplare potrivnică. Din punct de vedere al vechimii,
basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic, marcând şi o anume demitizare a
personajului, care este ales din lumea comună. În literatura română, basme nuvelistice
populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este Dănilă Prepeleac, de
Ion Creangă. Se spune mereu că tema basmelor este lupta dintre bine şi rău, care se termină
totdeauna cu victoria binelui. Aceasta pentru că basmul este o plăsmuire în care sunt înfăţişate
cupluri de opozanţii precum: bunătate/răutate; frumuseţe/urâţenie; dinamism/ pasivitate;
adevăr/ minciună; curaj/ laşitate; modestie/ îngâmfare etc. Aşadar tema este reflectarea unui
aspect general al realităţii surprins artistic în opera literară. De exemplu, dragostea, natura,
destinul etc. Subordonat temei este motivul, care poate fi dinamic – motive care schimbă
situaţia eroilor sau derularea naraţiunii, şi motive statice – care nu influenţează filonul
povestirii, în basme există o mulţime de motive. De pildă motivul supunerea la probe a
eroului.Acesta este supus mai multor încercări sau probe pentru a-şi dovedi vrednicia: un
împărat cere să i se clădească un palat într-o noapte; o împărăteasă pretinde fetei sărace să
toarcă o cantitate enormă de lână sau să aleagă un sac de seminţe de mac din nisipul cu care
este amestecat; Popa, ca să scape de argatul său, îi porunceşte să strângă dijma de la draci etc.
Dacă tema este un concept de însumare, de unificare a materialului lexical al lucrării,
subiectul este construirea artistică a distribuirii evenimentelor în opera literară.
Subiectele basmelor sunt variate şi bogate. Motivele cele mai obişnuite pornesc de la
executarea unui legământ: întrecerea prin forţă, dibăcie sau iscusinţă cu opozanţii, întruchipări
ale răului, nimicirea farmecelor sau vrăjilor etc. în basmele diferitelor popoare, se găsesc
subiecte sau personaje asemănătoare sau identice, fapt care dovedeşte apropierea spirituală a
15
popoarelor, identitatea lor de aspiraţii de-a lungul veacurilor. Motive asemănătoare au şi
poveştile „Albă ca zăpada” din colecţia Fraţilor Grimm, „Basmul cu domniţa adormită şi cei
şapte voinici” de A. S. Puşkin, creat după modelul unui basm popular rusesc, motiv pe care îl
găsim şi în „Floriţa din codru” de I. Slavici, inspirat din folclorul românesc. Personajul
Cenuşăreasa îl aflăm la francezul Perrault, la Fraţii Grimm, la povestitorii ruşi. Aceleaşi
asemănări le descoperim în subiectele, motivele şi personajele din basmele „Scufiţa Roşie”,
„Frumoasa adormită” , existente în diferite literaturi. Astfel, universalitatea basmelor e
dovedită prin asemănarea subiectelor şi prin prezenţa aceloraşi personaje, chiar dacă au alt
nume.

Personaje din basm

Personajele basmelor sunt, în majoritate, investite cu puteri supranaturale. Ele sunt
grupate în două categorii: unele reprezintă forţele binelui altele forţele răului. Specificul lor
constă în faptul că nu au decât o singură trăsătură de caracter care este îngroşată la maximum.
Fiind dotate cu însuşiri excepţionale, unele sunt personificări ale bunătăţii, dreptăţii,
frumuseţii, curajului, vitejiei, cinstei, iar altele sunt simboluri ale făţărniciei, urâţeniei, răutăţii
şi laşităţii.
Caracterele eroilor, acţiunile lor sunt delimitate cu stricteţe; nu există lupte între
sentimente diferite în sufletul aceluiaşi personaj.Asemănător altor literaturi, în basmul
românesc există personaje pozitive ori negative, personaje intermediare nu există, pentru că în
concepţia populară nu se află nimic între bine şi rău. Aşadar victoria va fi întotdeauna de
partea binelui, happy-endul fiind obligatoriu în basmul fantastic, astfel şi-ar pierde
autenticitatea. Personajale, subiectele şi motivele basmelor au un caracter universal, le aflăm
în toate literaturile, doar numele personajelor se deosebesc de la o ţară la alta. Pretutindeni,
basmul popular înfăţişează o lume exotică, populată de tipuri umane de o frumuseţe ideală şi
de un rar simţ cavaleresc, precum Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana. De asemenea, creează
tipuri stranii, monstruoase, situate la polul opus eroilor pozitivi. În ceea ce priveşte etica,
basmul dezvoltă o poezie a relaţiilor sociale bazate pe idei morale şi democratice. Drept
categorii estetice, autorul anonim cultivă ironia şi umorul, visul şi nonsensul. În toate basmele
existența eroilor şi a personajelor este o condiție esențială, pentru că nu se poate imagina
peripeții şi aventuri fără feți-frumoşi şi zmei, aşa încât acțiunea este atrasă de cei care o
înfăptuiesc ca „pilitura de fier către magnet”. Eroii sunt stimulați de anumite dorințe, între ei
se stabilesc anumite de opoziție sau de compensare, de rudenie sau de prietenie. În basm, ca în
orice operă literară, „eroul apare ca urmare a constituirii subiectului, pe de-o parte, ca un
procedeu de inşirare a materialului, iar pe de altă parte, ca o motivare personificată a legăturii
16
dintre motive”. Referitor la gruparea şi caracterizarea personajelor din basm, studiile moderne
de folclor au trecut de la clasificarea simplistă (în pozitive/negative) la una bazată pe esența
ființei umane şi a caracterului, nu după rangul social, ci după starea biologică. După acest
criteriu, personajele din basm se clasifică în:
- grupa seniorilor, caracterizați prin pasivitate;
- grupa eroilor activi;
- grupa opozanților;
- grupa actanților, compusă din confidenți.
În subiectul basmului, fiecare din cei amintiți ocupă o anumită poziție, sunt introduşi
folosindu-se de o manieră specifică, de limbaj şi gesturi tipice, se comportă după anumite
reguli, de la care nu se abat, aşadar au un statut şi un profil psihic şi moral incofundabil.
Unele personaje sunt simpatizate de cititori, chiar îndrăgite, iar celelalte trezesc
repulsie. Grupa personajelor bătrâne şi pasive îi cuprinde pe împărați, pe sihastru, pe
moşneag, şi pe babă, pe frații mai mari ai eroului. Împărați bătrâni ori chiar mai tineri suferă
pentru că nu au copii. Aceştia pot apărea cu o singură fiică, cu o fată şi un fecior, însă de ce
mai multe ori, cu trei fii sau trei fiice. Funcționând după regula pasivă, personajul din această
categorie nu întreprinde nimic în planul Chiar când declară război, împăratul nu se remarcă
prin fapte de vitejie, cursul evenimentelor este schimbat de feciorul cel mic şi oropsit. Rolul
împăratului se limitează la declanşarea acțiunii basmului. Deci personajul de acest fel se
caracterizează prin neputință, senilitate. Unii nu au copii din cauza sterilității, alții au un copil
năzdrăvan, dar la bătrânețe. În alte basme, fata împăratului rămâne însărcinată de un
„vântişor”, iar unii bătrâni găsesc diferite obiecte transformate miraculos în copii. Cu toate
defectele amintite, rolul acestui personaj în discursul fabulos la basmului este necesar. Prin
prezența lui se stabileşte cadrul de început al acțiunii, care este unul arhaic, exotic şi pitoresc,
înlesnit de fuziuni lirice.
Oriunde în basme ipostaza împăratului este ştearsă, pasivă, el nu hotăreşte nimic, nici
chiar când este vorba de familia sa. De pildă, în basmul „Fata de împărat şi fiul văduvei”,
unde fiica împăratului păcătuieşte cu un „vântişor” şi rămâne însărcinată, iar pentru ruşinea
adusă casei, împăratul convoacă „sfatul împărăției” spre a o judeca şi pedepsi: „Sfatul
împărăției găsi cu cale că spre a se spăla o aşa grozavă necinste, fata cu moarte să se omoare.
Unii ziceau ca „să se arză de vie”. Alții ca să-i scoată ochii şi să se gonească în pustietăţi spre
a fi mâncată de fiare sălbatice. Alţii iară ziceau ca să i se lege o piatră de gât şi să se dea pe
Dunăre.
În general, „împăraţii din basmele populare româneşti sunt conturaţi asemănător
regilor din basmele occidentale. Ei simbolizează ideea imperială, care are rădăcini în tradiţia
17
romană, completată de splendoarea şi prestigiul curţilor împărăteşti bizantine”. Faptul că în
producţiile româneşti ei sunt denumiţi şi prin culori: Roşu-Împărat, Verde-Împărat etc, nu are
corespondenţă cu anumite valori morale, ci denumirile respective sunt simple nume
distinctive. Precum cei din basmele altor popoare, împăraţii din cele româneşti sunt atât de
bătrâni „de îşi ridică genele cu cârja”, fiind preocupaţi fie de rotunjirea împărăţiei, fie de
destinul odraslelor lor. În unele naraţiuni împăraţii devin năzdrăvani, se prefac în urşi sau
balauri pentru a testa curajul feciorului sau fetei hotărâţi să plece în lume. La fel de
inconştientă este împărăteasa. Dacă este geloasă, îşi alungă fiica de acasă. Prea puţin este
interesată de condiţia ei de împărăteasă, ci e preocupată de datoriile ei materne, de ocrotirea
copiilor. Din grupa eroilor activi fac parte cei cu iniţiative. Ei „se caracterizează prin spirit de
aventură, prin curaj şi replică juvenilă, eroică”. Personajul sau eroul central al basmului
popular românesc este fiul cel mic (Prâslea) caracterizat prin antiteză cu fraţii săi mai mari.
De obicei, el este numit Făt-Frumos, „făt” este un cuvânt arhaic şi înseamnă „bărbat tânăr”.
Alteori numele sugerează obârşia eroului: Pipăruş Petru, Măzăran Vasilică etc. În câteva
basme, numele eroului indică aparenţa sub care se ascunde: Cenuşotca adică cel care
vieţuieşte în cenuşar, Cheleş-Împărat – adică cel cu chelie falsă. Protagonistul poate fi
„năzdrăvan” din naştere şi atunci este viril, activ, energic, înfăptuind acţiuni de unul singur.
Dar, în majoritatea cazurilor, protagonistul este un neajutorat şi atunci reuşita lui depinde de
„auxiliari”, pe care trebuie să ştie cum să-i câştige de partea sa. Fiind opus fraţilor şi
adversarilor, Făt-Frumos se distinge prin bunătate, înţelepciune, curaj – calităţi pe care le
dovedeşte treptat. Datorită adjuvanţilor, el ştie să lupte, moară şi apoi să reînvie. În această
ipostază este fără pată şi fără reproş, fiind animat de spirit cavaleresc. De exemplu când îşi
găseşte duşmanul dormind, el aşteaptă până se trezeşte apoi îl ucide în luptă dreaptă. În partea
de început a naraţiunii, viitorul erou este înfăţişat cititorului lipsit de trăsături eroice menite
să-i justifice aseensiunea. E1 este fiul cel mic, slab şi neajutorat, chiar prostănac, de care râd
fraţii şi părinții. Sigur, în basmul fantastic mai există şi alte personaje pozitive, dar unul singur
devine erou (sau eroină), celelalte sunt subordonate lui. Reuşita lui Făt-Frumos depinde de o
serie de condiții:
- de naşterea neobişnuită;
- de calităţile lui pozitive;
- de patosul eroic;
- de ajutorul confidenţilor şi adjuvanţilor (cal, perie, gresie, oglindă etc.)
- de sursa şi forţa adversarului.
Toate aceste elemente ale naraţiunii trezesc, de la început, curiozitatea mici lor .

cititori, pentru că orientează anecdotica basmului spre zone fabuloase, ilogice. După naştere,
18
la fel de miraculoasă este creşterea viitorului erou: „Când era de-un an, parcă erade cinci, iară
când era de cinci, parcă era de cincisprezece, şi de ce creştea, d-aia se făceamai frumos şi mai
drăgălaş”.
Deşi naşterea şi creşterea eroului, precum şi o parte din isprăvile sale aventuroase au
caracter fantastic, miraculos ca mod de înfăţişare, el este conceput de creatorul anonim la
dimensiunile reale ale pământenilor, adică nu este dotat cu o forţă fizică supraomenesc, ci îşi
învinge adversarii fie prin isteţime, fie cu ajutorul auxiliarilor. Apoi, pe plan moral, el
întruchipează idealuri populare şi de aceea victoria vafi totdeauna de partea lui. Singur, Făt-
Frumos nu poate înfăptui nimic. El are nevoie de „confidenţi”, care îi dau sfaturi bune,
arătându-i drumul fără pericole (calul năzdrăvan, Sf. Duminică etc.), pe drum capătă adjuvanți
(animale, păsări, gâze etc.) care-1 ajută pentru că el a fost generos când le-a întâlnit. Pe tot
parcursul călătoriei, eroul se află într-o continuă iniţiere prin care el rămâne pământean.
Dacă era o fiinţă fantastico-mitologică, atunci nu mai avea nevoie de iniţiere. Eroina
din basmul popular românesc şi din multe basme culte este „fata de împărat”, cu nume ornate,
compuse cu rime şi alternanţe euforice, precum: Ileana Consânzeana; Ileana- Consânzeana-
din-grădină-floare-i-cântă-nouă-împăraţi-ascultă; Zâna-Dobrozâna etc.
Calitatea dominantă a eroinei este frumuseţea strălucitoare, comparată cu astrul zilei:
„La soare te puteai uita, dar la dânsa ba”. Ea locuieşte într-un lăcaş inaccesibil pentru omul
obişnuit: în lumea de dincolo, pe muntele de glajă, în căşuţa din vârful copacului cu crengi în
cer. Alteori se află în stană de piatră sau în dafin. De cele mai multe ori este prizonera unui
zmeu sau a unei vrăji, care o ţine captivă într-o piele de animal. Mai există în basmele
fantastice anumite subiecte în care rolul lui Făt-Frumos este interpretat de fiica cea mică a
împăratului cu trei fete (Ileana Simziana din colecţia lui Petre Ispirescu). Basmul acesta nu
evidenţiază calităţile ei de fată, pentru că întregul comportament este al eroului, care
dovedeşte bărbăţie şi curaj, încât, pănă la urmă, ea este transformată din fată în băiat,
confirmând concepţia populară după care isprăvile din basm pot fi săvârşite doar de Făt-
Frumos. Deşi nu sunt personaje active, zânele apar în basmele fantastice ca antiteza
zmeoaicelor. Ele simbolizează tinereţea cu toate frumuseţile ei. Zânele sunt fiinţe cu farmec,
cu calităţi morale ideale. Pentru frumuseţea şi puritatea lor angelică, eroii se îndrăgostesc de
ele şi uneori se însoţesc cu ele pentru restul în naraţiunile fantastice, zânele pot apărea
metamorfozate în broaşte, păsări etc, însă au puterea miraculoasă de a se da de trei ori peste
cap devenind zâne gingaşe, plăpânde şi frumoase. Din alte basme cititorul află că zânele care
se culcă sau trăiesc cu muritori (Fata din dafin) îşi pierde calitatea de nemuritoare. Grupă
opozanţilor îi cuprinde pe cei care se împotrivese eroilor virili: zmei, balauri, monstruozităţi.
Fiind operă epică, basmul se axează pe ideea de intrigă şi coflict. Eroilor le stau în cale
19
opozanţii. În timp ce eroii sunt iubiţi prin felul lor de a lupta, adversarii sunt respinşi prin
viclenia şi perfidia lor. Dintre opozanţii de diferite categorii şi grade, zmeii apar cel mai des,
apoi balaurii, Muma Pădurii, Gheonoaia, Scorpia, diavolul. Lor li se adaugă fraţii răutăcioşi,
mamele viclene etc. Datorită celor două tabere, în basm se dezvoltă, constant ideea de
conflict, fapt care menţine interesul cititorului. „De felul său, zmeul este nemuritor şi
invincibil, ştie dinainte de existenţa eroului, singurul care-1 poate răpune. Nu încearcă să-1
ucidă cu arme, cu labele sau cu colții, ci se străduieşte să-1 bage în pământ pentru a-1
distruge”. Zmeul este oponentul cel mai puternic al lui Făt-Frumos. Mai rele decât zmeii sunt
zmeoaicele. Zmeoaicele bătrâne îşi iubesc cu patimă feciorii, răzbunându-i cu cruzime când
sunt omorâţi. Ele au puteri uriaşe: zboară, se caţără pe munţi, îi împietresc pe duşmani,
mănâncă pomii, găuresc piatra etc. În general, zmeul este o fiinţă dizgraţioasă, duşman al
naturii omeneşti. Confidenţii sunt necesari mişcării epice şi-i conferă basmului mult pitoresc.
Ei dau sfaturi eroului şi-i arată drumul cel bun. Pot fi confidenţi fiinţe precum: un moş sau o
babă, un câine, calul, Sf. Duminică, Sf. Lună, Soarele, Vântul turbat, Gheonoaia etc. Deşi
confidenţii au rol minor, fără ei nu se poate închega subiectul. Adjuvanţii eroului formează o
clasă bogată şi diversă, pentru că el săvârşeşte acte generoase tovarăşilor vremelnici de drum.
Pentru binele făcut fiinţelor umile, ele îi fac, drept recompensă, daruri şi la nevoie, îl ajută.
Apoi, în lupta lor pentru victoria binelui, eroii sunt ajutaţi de personaje cu însuşiri
supranaturale, create de fantezia populară, cum sunt Flămândul şi Setosul. Unii întruchipează
forţele şi anomaliile naturii, fenomene metereologice: Muma Crivăţului Vântoasele;
personifică momentele zilei: Miază-Noapte, Murgilă, Serilă; apoi zilele săptămânii: Sf. Luni,
Sf. Miercuri, Sf. Vineri; apar fiinţe care sunt o hiperbolizare a simţurilor omeneşti: Fugilă,
păsări – Lăţi-Lungilă, Gerilă, Setilă, Flămânzilă. Cu toţii îl ajută pe Făt-Frumos bazându-se pe
deformarea lor fiziologică. Eroii sunt ajutaţi de ursitoare prevestitoare bune sau rele ale vieţii
omului. Din rândul adjuvanţilor fac parte:
- fiinţe animale şi păsări;
- creaţii curioase ale fanteziei populare;
- abstracţii cosmice însufleţite;
- obiecte şi lucruri care înlesnesc succesul eroului.

20
 I.3. Basmul cult vs. basmul popular

Basmul cult. În română cuvântul basm își are originea în termenul slavon basm, cu
sensul de „poveste”. El denumește o specie populară, cu trăsături specifice în cadrul genului
epic din care face parte. Noțiunea de basm ilustrată în mod obișnuit la noi are în vedere
basmele fantastice, mult mai răspândite și rerpezentate în folclorul românesc decât alte
categorii.
Aceste basme sunt opere epice de mare întindere, în care predomină narațiunea și în
care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice. Elementele fabuloase sunt dominante,
pentru că basmul creează „o lume cu totul opusă deci cotidianului, o lume în care voința
anului nu cunoaște limite, în care nu există contrarii care să nu poată fi rezolvate” 3.
Basmul, cu alte cuvinte este „o oglindire a vieții în moduri fabuloase” (George
Călinescu, Estetica basmului), o modalitate de evadare din cotidian într-un ținut mirifuc, într-
o lume minunată, unde totul este posibil. Sub aspect etic, prin lumea pe care o creează,
basmul contribuie la impunerea unor idei și norme morale sancționând cu asprime abaterile de
la moralitate.
Înfățișând o lume aparte, basmul are o acțiune complexă și amplă, desfășurându-se
pe mai multe planuri narative, în locuri și timpuri diferite. Locul și timpul acțiunii basmului
nu sunt bine precizate, întâmplările petrecându-se fie pe tărâmul acesta (al oamenilor, unul
real), fie pe tărâmul celălalt (unul fabulos, ca și lumea pe care basmul o creează).
Basmul are trăsături specifice la nivel stilistic, caracterizându-se prin oralitate, cu
determinări stilistice locale.4
Se remarcă îmbinarea vorbirii directe cu cea indirectă, presupusa prezență a unui
auditoriu, exclamațiile, interjecțiile, repetițiile și comparațiile de tip popular etc.
Pe lângă basmele populare adunate de la diferiți culegători de folclor, există și
basme culte create de scriitori cunoscuți cum ar fi: Ion Creangă, M. Eminescu, Ioan Slavici
etc.
Basmele culte, spre deosebire de cele populare care au un autor anonim și se transmit
pe cale orală, aparțin unor scriitori cunoscuți și ajung la receptor (la cititor) prin intermediul
scrisului. Dacă basmele populare sunt opere epice în proză, cele culte pot fi în proză, dar și în
versuri sau dramatizate.
Basmul cult respectă structura celui popular, căruia îi dă o notă originală prin
prelucrarea ei. De aceea el poate fi definit ca o operă cultă epică, versificată sau dramatizată

33
Mihai Pop, Pavel Ruxăndroiu, Folclor literar românesc
44
Literatura română – bacalaureat, Ion Popa, Marinela Popa, Ed. Niculescu, 2013
21
în care autorul prelucrează structurile populare în cadrul unei structuri originale, caracterizate
de asocierea autorului și care se schimbă conform viziunii acestuia.
Dacă basmul popular exprimă viziunea întregii colectivități reprezentată de autorul
anonim, având așadar caracter colectiv, basmul cult exprimă viziunea proprie scriitorului,
determinată de orientarea lui filozofică și concepția sa asupra folclorului, de orientarea
propriei creații, dar și de momentul istorico-literar în care este redactată opera.
Basmul cult dobândește o coloratură originală și subiectivă, chiar dacă formal
respectă clișeele speciei. Astfel temele și motivele întâlnite atât în basmul popular, cât și în
basmul cult, dobândesc semnificații proprii operelor culte. Ele sunt abordate fie din
perspectivă cosmică, fie din perspectivă psihologică. În același timp, personajele sunt adaptate
literaturii scrise, iar acestea fie își modifică semnificația raportată la realitate, fiind mai
autentice, mai aproape de real, fie apar unele noi, ca o replică la cele consacrate la basmul
popular.
Personajele din basmul cult sunt mai puternic individualizate și de aceea apar
conflicte interioare intense, accentuându-se elementul evocator și uneori cel liric și psihologic.
Basmul cult merge la respectarea fidelă a modelului folcloric până la aspecte
originale, care ating toate nivelurile textului, nu numai cele structurale.
În literatura română, datorită originalității lor, există o tipologie diversificată a
basmelor culte, acestea putând fi în proză, în versuri sau dramatizate.

1. Trăsăturile basmului cult:

a) are autor cunoscut și se transmite prin scris;
b) respectă structura basmului popular, dar are și anumite note particulare:
- exprimă viziunea proprie scriitorului și capătă o coloratură subiectivă;
- temele și motivele din basmul popular dobândesc semnificații aparte,
originale;
- personajele sunt puternic individualizate, mai apropiate de realitate.

2. Trăsăturile basmului popular:

a) întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, într-o structură specifică;
b) există personaje cu puteri obișnuite și puteri supranaturale reprezentând binele și
răul;
c) există obiecte și cifre magice și se împletesc diferite motive folclorice;
d) se caracterizează prin oralitate și determinări stilistice locale

22
 Basmul clasic versus povestea terapeutică
Basmul reprezintă modalitatea prin care copilul trăiește diferite conflicte interioare.
El se identifică cu personajele prezentate, înțelege frica, dorința, reușita, se contopește cu
personajele, fără a se teme că i se poate întâmpla ceva rău, dezvoltând pozitiv emotivitatea.
Totodată le oferă modele la care să se raporteze, noțiuni despre ce e bine și ce e rău, care pot
fi folosite în viața de zi cu zi. Este evident că basmul dezvoltă simțul estetic, îl face pe copil să
trăiască diferite emoții.
Poveștile au anumite trăsături specifice, diferite de cele ale basmelor atât prin
subiect, cât și prin personaje, fiind mult mai apropiate de realitatea vieții de toate zilele. Tema
poveștilor este aceeași cu a basmului, lupta dintre bine și rău, sfera relațiilor de familie,
răutatea, viclenia, invidia sau lăcomia mamei vitrege. În unele povești conflictul e cauzat de
diferențele dintre oamenii ce au calități morale deosebite și cei dominați de năravuri
disprețuite. În acest fel, folosind ironia și umorul sunt criticate lenea, îngâmfarea, lăcomia și
prostia.
Subiectele poveștilor sunt cu mult mai puține peripeții, cu personaje din realitate. De
aceea impactul este unul deosebit, în sens pozitiv. Copiii se aseamănă și chiar se regăsesc în
aceste personaje; le identifică defectele, le critică și în aceeași măsură și le atribuie (dacă e
cazul) după care încearcă și – de cele mai multe ori chiar reușesc - să le corecteze. Ele sunt
axate pe aspecte din viața socială sau de familie. Poveștile terapeutice au scopul de a combate
unele deprinderi morale sau trăsături de caracter negative: zgârcenia, minciuna, lenea,
lăcomia, îngâmfarea, viclenia, violența verbală sau fizică, egoismul etc. Compoziția poveștilor
cu subiecte izvorâte din viața reală este deosebită de cea a basmelor. Acțiunea este simplă,
asemănătoare cu faptele din viața de toate zilele, desfășurându-se dinamic. Nararea faptelor
este înviorată de un dialog viu.
Valoarea indiscutabilă a poveștilor lui I. Creangă este oarecum umbrită datorită
faptului că, făcând abstracție de elementele pozitive și moralizatoare pe care le evidențiază,
apar și imagini parcă rupte din filmele de groază. Astfel, în povestea „Capra cu trei iezi”,
apare imaginea cu capetele însângerate ale iezilor așezate pe pervazul și care nu fac decât să
creeze o stare de groază, agitație sau teamă. Greșeala iedului cel mare este dusă la extrem.
Imaginea este una de groază, piezându-se nota pozitivă a poveștii, pentru că iată, răul a învins
binele. Ba mai mult, răzbunarea își face loc prin acțiunile caprei – mame, care așa cum știm,
atrage personajul negativ (lupul) în capcana focului, asta chiar dacă nu are ca și consecință
aducerea înapoi a celor doi iezi. Așadar, acest gen de poveste nu le oferă copiilor modele la
care să se raporteze sau pe care să le urmeze, ci le oferă o imagine exagerată a consecințelor
unor comportamente greșite.
23
 Morala, cu siguranță, este trasă de copii, dar trebuie să ținem cont că atunci când le
expunem o poveste, un basm, să nu existe astfel de întâmplări și consecințe atât de grave,
pentru că efectul ar putea fi neașteptat. În loc să ajutăm copilul, îi putem face un mare
deserviciu, în sensul că el se poate inhiba, interioriza, făcându-l să se ascundă de câte ori vede
un necunoscut (asociindu-l cu lupul), de teama de a nu trece prin ce au trecut personajele din
poveste. De aceste lucruri trebuie să ține cont mai ales că ste bine știut că ei, copiii se
identifică cu personajele din poveștile ascultate.
Mesajul transmis de basm / poveste trebuie să fie unul pozitiv, fiindcă arată că binele
învinge răul și promovează aspecte luminoase ale firii omenești, Cum ar fi: bunătatea,
generozitatea, empatia, curajul, încrederea. Ele au rolul de a hrăni speranța că orice situație,
oricât de grea ar fi, poate avea un sfârșit bun. Chiar și atunci când pare a fi fără ieșire,
întotdeauna există cineva, ceva care poate ajuta.
Prin povestea terapeutică se oferă variante, se pot descrie probleme, trăiri ale
copilului. La sfârșitul poveștii / basmului este util și necesar să existe o etapă a întrebărilor,
pentru că acestea au ca scop identificarea problemelor, a obstacolelor, dar și a soluțiilor pentru
rezolvarea acestora.

24
 CAPITOLUL II

II.1. Valorificarea activităților în învățământul preșcolar prin basm

„Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se

orienta în ea. Literatura care îi satisface această pomire îl încântă (....); ca să fie opere de artă,
scrierile pentru copii și tineret trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiți. A ieşi din
lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret”.
Literatura pentru copii investighează universul propriu de cunoaştere al copilului, năzuințele
lui cele mai înalte, printr-o ingenioasă transfigurare artistică.
Producțiile populare în proză sau în versuri (basmele, poveştile, povestirile, snoavele,
doinele, cântecele de leagăn, proverbele, zicătorile, ghicitorile, ş.a.) au format dintotdeauna
fondul de aur al acestei literaturi. În imagini poetice adesea greu de egalat în literatura cultă,
creatiile populare le dezvăluie copiilor aspectele capitale omului, bucuriile, necazurile,
idealurile lui, tradițiile şi înțelepciunea lui seculară, frumusețile limbii, oferindu-le norme de
viață demnă, modele desăvârşite prin eroi ideali. Tematica literaturii pentru copii este vastă.
Curiozitatea nelimitată a acestor ascultători se îndreaptă către multiple aspecte ale
vieții. Problema care se pune este nu ce li se oferă copiilor despre realitate, ci cum li se oferă.
La nivelul capacităților lui de asimilare, copilului trebuie să i se dezvăluie, fireşte, cu mijloace
specifice artei, adevărul despre viață, prin ceea ce are el viguros, constructiv, mobilizator, prin
ceea ce cultivă încrederea în om, în forţele lui. Problema accesibilită,ţii literaturii pentru copii
se pune în legătură cu particularităţile dezvoltării intelectuale şi psihice a copiilor la diferite
vârste. Până la vârsta de trei ani nu putem vorbi de o literatură accesibilă pentru copii,
deoarece, în pofida mutaţiilor variate şi profunde survenite în dezvoltarea proceselor de
cunoaştere şi afective, copiii nu au încă suficiente capacităţi pentru a recepta o creaţie literară
cât de simplă. Le pot fi însă accesibile cărţile cu poze care, chiar dacă nu marchează contactul
cu literatura propriu-zisă pregătesc această „întâlnire”. Cărţile cu poze sunt, într-o primă
formă, nişte pliante cu desene colorate care solicită explicaţiile adultului. Dacă aceste imagini
sunt dispuse în sensul realizării unei mici povestiri, ele pregătesc receptarea literaturii de către
copii. Cărţile ilustrate cu versuri (a treia formă a cărţii cu poze) îi aproprie mai mult pe copii
de literatură.
Asocierea versurilor (citite de adult) cu imaginile, duce la completarea şi
aprofundarea receptării. Copilul se familiarizează cu poezia, cu legile unui limbaj care încântă

25
prin structura lui particulară. Vârsta preşcolară mică este vârsta poeziei concretizată în forma
cea mai accesibilă: numărătoarea. Dacă adultul se poate lipsi de poezie, copilul cunoaşte
bucuria descoperirii, a auzirii şi recitării versurilor, fiind sensibil în chip spontan, tocmai la
jocullor de ritmuri şi rime. Această atitudine faţă de poezie, întemeiată psihologic de la 2-3
ani, nu se va continua de la sine în dezvoltarea ulterioară. Dimpotrivă, ea tinde să dispară dacă
nu este cultivată la un alt nivel. Preşcolarilor, poezia le este necesară! Cu tact pedagogic,
educatoarea trebuie să folosească această necesitate ca pe o curea de transmisie în procesul
instructiv-educativ din grădiniţă. Vârsta preşcolară mică este vârsta poeziei concretizată în
forma cea mai accesibilă - numărătoarea. Fermecătoare şi cu înţelesuri nebănuite, asemenea
versuri constituie prin excelenţă prima poezie a copilăriei şi rămân neuitate. Trecerea spre
lumea altor poezii se produce firesc, tocmai prin versuri care au farmecul jocurilor şi
melodicitatea cântecelor, spre un univers tematic orientat spre animale, gâze, flori, spre natura
veşnic proaspătă şi nouă în haina multicoloră a anotimpurilor. Astfel, semnificative sunt
poeziile cu subiecte din viața cotidiană, despre copii și despre animale, fie ele înduioșătoare,
cum este „Cățelușul șchiop”, fie ele glumețe sau chiar satirice. Emotivi prin definiție, copiii
sunt atrași de atmosfera înduioșătoare care se degajă în poeziile despre copii și animale. Dacă
preșcolarul ascultă la început povești simple și scurte, despre animale, păsări ș.a. mai târziu el
ajunge la basmul prorpiu-zis cu lumea lui imaginară, cu suita de personaje şi peripeții
specifice. Forța de atracție a basmului este foarte mare; el recurge, în primul rând, la „virtuțile
imaginarului” pentru a-1 face pe copil să se identifice cu altul, să se vadă în lumina unui
model, având universalitatea eroului de pretutindeni. Receptarea paralelismelor în structura
prozei prin basme şi alte povestiri este mai vie la vârsta preşcolarității decât mai târziu.
Școlarul, adolescentul, dacă nu are o pregătire specială, citeşte proza mai ales pentru „a afla
sfârşitul” şi revine rar asupra textului odată citit, cu desfăşurarea lui cunoscută. Numai
preşcolarul simte nevoia să reia mereu acelaşi text, deşi îl cunoaşte prea bine. Numai
preşcolarul este în stare să mai vrea să asculte „încă o dată şi încă odată” aceeaşi povestire,
delectându-se la „spunerea” ei organizată după tipare obligatorii. El se sesizează ori de câte
ori se omite „ceva” sau „se schimbă ceva”. Spre deosebire de omologul său adult, el
receptează spontan ceea ce celălalt înregistrează conştient şi cu un registru mult mai întins de
perceptie sensibilă. Literatura pentru copii funcționează prin impunerea unor universuri
imaginare, fără ca nimic din natura însăşi a literaturii să o diferențieze, mai ales la vârsta
preşcolară, când i se cere unei opere să convingă pe copil că lumea ei există. Preşcolarul se
întâlneşte aici cu cititorul de orice vârstă care nu are o receptivitate reală. Adultul se socoteşte
mândru când îşi poate exprima incredibilitatea față de lumea fictivă: „numai în basme se
întâmplă aşa!”. Copilul mic nu opune rezistență, el este capabil să se integreze unei lumi
26
fictive, alături de lumea reală - fără să le confunde. El simte o plăcere deosebită când i se
spune o poveste căreia nu-i poate sesiza totuşi, decât fluxul sonor şi tonul evocator, afectiv.
Odată ajuns la vârsta preşcolarității, el este apt să devină destinatarul unui mesaj mai
complex. Cu şi fără sprijinul unor preşcolarul începe să recepteze un text epic, o întâmplare
sau un şir de peripeții. Este de ajuns să i se dezvăluie copilului existența unei lumi a
poveştilor, pentru ca aceasta să devină o necesitate: ,,Spune-mi o poveste!” devine o cerere
curentă, care concurează cu suita întrebărilor caracteristice: „Ce înseamnă asta?” și: „De ce ?”
prin care copilul se situează printre lucruri şi legi ale naturii.
Procesul dezvoltării copiilor este direct dependent de mediul de vorbire, de
„modelele de exprimare” oferite de adulţi (părinţi, educatoare), influenţele sistematice având
o mare importanţă. Aşadar, educarea limbajului copiilor trebuie să constituie o preocupare
permanentă a educatoarelor, prin organizarea şi planificarea experienţelor de limbaj ale
fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare şi prin crearea unui mediu cultural
favorabil în care copilul să-şi poată exprima liber propriile sentimente. Domeniu1 limbajului
şi a1 comunicării, prin activităţile de educare a limbajului, organizate în grădiniţă, vizează
printre sarcinile exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală şi de creație şi
pe cele legate de dezvoltarea sensibilității preşcolarilor fată de tot ceea ce este frumos, artistic.
Ţinând cont de toate acestea, ne-am propus să valorificăm din plin textele literare destinate
copiilor, acestea constituind mijloace importante atât pentru lărgirea orizontului cultural al
preșcolarilor, dar și dezvoltarea afectivității copiilor și a sensibilizării pentru artă, pentru
frumoasul artistic.
În opinia lui Erich Fromm, cea mai imperioasă trebuinţă a omului este aceea de a-şi
depăşi izolarea, închisoarea singurătăţii sale. Pentru aceasta eltrebuie să spună acel ceva care
îl apasă, cuiva care îl ascultă atent şi ia în considerare ceeace i se spune. Zi de zi, grăbiţi,
stresaţi, preocupaţi de treburi, atunci când vorbim celor din jur, ne dăm seama adesea că din
păcate ei doar ne aud cu raţiunea, dar nu ascultă cu inima ceea ce le spunem.
Nu trebuie să ne grăbim când vrem ca cineva să recepţioneze clar, dar în felul său
particular, ceea ce-i spunem. Majoritatea părinţilor care au copii cu probleme, sunt capabili să
găsească singuri rezolvarea dificultăţilor lor. Totuşi, au din când în când nevoie şi ei de cineva
care să-i asculte (nu doar audă), de cineva care să-i înţeleagă, chiar în timp ce ei înşişi se află
în procesul interior de căutare şi elaborare a soluţiei.
Să începem cu o exemplificare din două basme:
« Soldăţelul zăcea aruncat la gunoi, trist şi speriat. Simţea că, ceva în interiorul lui
fusese montat greşit, dar nu ştia ce putea să facă, pentru că nu era foarte sigur ce anume era
greşit. În noaptea aceea, cum stătea aşa bietul soldăţel în întuneric, i s-a arătat deodată ceva
27
luminos. Pe măsură ce arătarea se apropia, se dovedea a fi o zână minunată şi plină de
strălucire. Când s-a apropiat destul de mult, zâna s-a prezentat, zicând: „Eu sunt zâna
visurilor distruse”. „Visuri distruse? Ce înseamnă asta?” a întrebat încetişor soldăţelul de
jucărie. „Nimeni nu mă poate repara pentru că nici chiar eu nu ştiu ce mi s-a stricat”. „Păi
nici nu este nevoie să ştii tu asta”, i-a răspuns cu drăgălăşenie zâna cea strălucitoare. Apoi
1-a ridicat uşurel pe soldăţel şi a zburat cu el la meşterul de jucării. Zâna 1-a rugat pe
meşter să repare părţile stricate ale soldăţelului şi să-1 facă să se mişte aşa cum era de
aşteptat de la oricare altă jucărie. Meşteru1 a fost foarte fericit să repare la loc pe
soldăţel...» 1
Metafora „zânei visurilor distruse” este suportul sensului de eşec repetat, a cărui
cauză nu o cunoaştem, dar care poate fi remediat printr-o atitudine pozitivă.
„...Fetița nu mai putea de ruşine. Viaţa i se părea un chin. De necaz, tot gândindu-
se la ce i se întâmplă, obosită şi ruşinată, fetiţa s-a oprit pe marginea drumului să se
odihnească. Cum plângea aşa incetişor, nici n-a observat că s-a apropiat de ea obătrânică cu
ochi buni şi înţelepţi, care s-a oprit şi a privito. Văzând cât de supărată era fetiţa, a întrebat-
o: « Pentru ce eşti supărată?». « Pentru că nu înţeleg ce se întâmplă cu legumele pe care le
îngrijesc şi le duc la piaţă să le vând. Deşi muncesc aşa de mult cu ele, deşi le împachetez pe
fiecare în lădițe, când ajung la piaţă am foarte mari emoţii. Deschid lădiţele şi nu găsesc în
ele decât frunze veştede, cotoare putrede, din care nu mai pot să vând absolute nimic. Nu mai
ştiuce să mă fac...». « O, doar asta te necăjeşte? » a întrebat-o bătrânica. Apoi, plină de
bunăvoinţă a adăugat: « Tu nu ai auzit încă de gândacii invizibili? Păi, nici nu aveai cum să-
i vezi, pentru că sunt invizibili. Ei apar atunci când ai emoţii şi îţi distrug munca pe loc».
«Dar cum aş putea să mă apăr de ei?», a întrebat-o fetiţa. Bătrânica a privit-o pe fetiţă în
ochi şi a adăugat: «Am să-ţi dau o cheiţă fermecată. De câte ori te vei strădui şi vei munci
pentru ca legumele şi zarzavaturile tale să iasă frumoase ca să le poţi vinde, după ce le-ai
împachetat, încuie capacul fiecărei lădiţe cu această cheiţă. Când vei ajunge la piaţă nu vei
mai avea emoţii, pentru că verdeţurile pe care le-ai cultivat nu vor mai fi atacate de gândacii
invizibili». Zicând acestea, bătrânica i-a întins fetiţei o cheie mică, deosebită de toate cheile
pe care fetiţa le văzuse vreodată...” 2
Cheiţa fermecată este metafora capacităţii de a te încrede în străduinţa proprie şi de
a-ţi controla pe această bază emoţiile. Din fragmentele citate, înţelegem că basmul cu rol
educativ se deosebeşte principial de o povestire cu morală directă, cu învăţăminte din care în
mod raţional ar trebui să deducem clar cum ni se recomandă să adaptăm cognitiv-
11
Sempronia Filipoi, Soldăţelul de jucărie, Basme terapeutice pentru copii, adolescenți şi părinţi, Editura
ASCR, Cluj-Napoca, 2012
22
Ibidem
28
comportamental strategia corectă de urmat într-o situaţie concretă de viaţă. Basmul este mai
aproape de autosugestie. Se poate folosi indiferent de vârstă, cu acelaşi avantaj: mesajul este
deductibil, ascultătorul fiind cel care îl selecţionează şi îl absoarbe. Basmul sugerează
mesajul, nu îl impune. El se adresează intuiţiei şi fanteziei, nu raţiunii şi nici logicii. La fel ca
mitul, parabola sau fabula, introducând iraţionalul, basmul lărgeşte spaţiul interior al
ascultătorului. Comparativ cu realitatea, acesta reprezintă o lecţie de viaţă, o lecţie al cărei
spaţiu evoluează oarecum între real şi fantastic. Vechiul tipar al conflictului insurmontabil în
planul cu care subiectul era familiarizat, este desființat.
Prin intermediul mesajului pe care îl aduce, amărăciunea este uşor îndulcită afectiv:
„Totuşi, mai este o speranţă”, decărcându-se astfel tensiunea conflictului. Mesajul basmului
nu este impus printr-o concluzie morală finală, ca la fabule, ci propus. Ajunge dacă este
identificat de ascultător în mod implicit şi rămâne ancorat în conştiinţa lui, poate undeva la
limită cu subconştientul. Pentru că nu este legat direct deexperienţa vieţii reale, mesajul
educativ este preluat la fel ca mesajul unui vis. Spune ceva care seamănă pe undeva cu ceea
ce trăieşte sau simte ascultătorul. Un alt aspect deosebit al basmului este acela că el aduce
soluţii cu totul neaşteptate, cu efect emoţional pozitiv; contrazice logica şi obişnuinţa. Basmul
trebuie privit ca un instrument de comunicare, pentru că el creează ascultătorului o bază de
identificare, protejându-1 (fără să-1 atace, fără să-1 judece pe plan axiologic); îl învaţă să se
autoînţeleagă, să se aprecieze pozitiv, să-şi descopere propria putere interioară de a se
„autovindeca”. Funcţia de model a basmului relevă existenţa soluţiilor posibile. Ele nu sunt
precizate rigid, ci sunt cu totul neobişnuite şi lasă loc opțiunilor pentru a stimula căi active de
învățare a modelelor proprii. Aplicarea soluțiilor fantastice este un model experimental cu
totul inedit pentru ascultător. Basmul vizează subconştientul pentru a facilita modificarea
comportamentului subiectului. Colecția de basme trebuie utilizată eficient în sens „terapeut”:
în doză adecvată cazului sau momentului, sincer (cu iubire față de cel pe care dorim să-1
ajutăm) şi, bineînțeles, fără concluzii explicite moralizatoare sau pilduitoare. Cuvântul are
putere magică, el poate vindeca atunci când este spus unde, cum şi de cine trebuie. Atunci
când dorim să le folosim, basmele trebuie alese cu multă grijă. Abia după ce ne-am
familiarizat cu întreaga colecție, suntem în măsură să alegem poveştile care se potrivesc cel
mai bine cazului. Dacă ne pripim, alegerea neadecvată îl va determina pe copil să asculte fără
interes, să ignore relația cu povestitorul sau să se plictisească. Demersul terapeutic este astfel
definitiv compromis. Dimpotrivă, când alegerea a fost reuşită, copilul doreşte curând să
asculte basmul, ori afirmă spontan că i-a plăcut.
Contextul neobişnuit, neaşteptat, mesajul deghizat, fantastic în care situații fără ieşire
primesc cele mai surprinzătoare rezolvări, diminuează şi la adult disfuncțiile emoționale şi
29
ameliorează capacitatea de a-şi întelege copilul cu mai multă flexibilitate. După selecționarea
setului de basme pe care le consideră adecvate, a doua piatră de încercare pentru utilizator
este adaptarea anumitor elemente flexibile la cazul concret. Cunoaşterea amănunțită a datelor
anamnestice permite modificarea detaliilor în aşa fel încât personajele basmului să aibă
însuşiri căt mai apropiate de cele cunoscute de copil. Astfel, personajul principal trebuie să
aibă acelaşi sex cu ascultătorul, să existe acelaşi anturaj familial, cu aceleaşi păreri, înfățişări
şi stil de a vorbi. Aproape fiecare caz necesită anumite transformări. De asemenea, este
important să introducem basmele manieră cât mai lejeră şi directă: „Vreau să-ți spun o
poveste despre... (un iepuraş/ o prințesă, un băiat etc.). Mă interesează dacă îți va plăcea.”
Sau: „Stiu că îți plac poveştile frumoase. Am să-ți spun câteva. Tu să mă ajuți să o alegem pe
cea mai frumoasă.” Dacă suntem familiarizați cu toată colecția de basme şi cu anamneza, vom
reuşi să prezentăm basmele în cea mai potrivită formulă de introducere. Basmele trebuie
povestite într-o manieră naturală, cu vocea degajată, susținută şi nuanțată emoțional. Nu se
recomandă ca lista de basme să fie prea lungă pentru a nu banaliza efortul de ascultare şi a nu
obosi. Copilul trebuie să rămână cu senzația că ar mai putea asculta măcar încă o poveste. La
orice întrebare pe care o pune ascultătorul, răspunsul va fi ceva de genul: „Tu ce crezi?”
Deoarece mesajul trebuie să alunece în zona subconştientului, nu vom căuta să verificăm dacă
pacientul l-a înțeles sau nu şi nu vom forța această explorare, această descoperire. Cel mai
important lucru este că ascultătorul are capacitatea internă de a se expune acestui mesaj, de a-l
înțelege în ritmul său propriu şi, în acelaşi timp, este incapabil să reziste influenței pe care
mesajul o are asupra lui. Copilul poate fi încurajat să inventeze el însuşi un basm. Între felul
de a gândi al adultului şi cel al copilului este o diferență importantă, cu consecințe
emoționale: în timp ce copilul crede foarte uşor că totul este posibil, adultul este convins că
totul este imposibil, cu câteva mici excepții.
Se ştie că basmul este o istorisire, o naraţiune în care fiinţe sau obiecte înzestrate cu
forţe supranaturale, simbolizând binele şi răul, luptă pentru sau împotriva fericirii unor
personaje. Spre deosebire de basmul obişnuit, cel cu mesaj terapeutic este un basm special
conceput ca să conţină o idee mascată, exprimată indirect şi menită să sugereze o schimbare
de atitudine sau de comportament. Această idee este prezentată într-un context neobişnuit,
neaşteptat, care îl ia prin surprindere pe copil, furându-1 din realitate în lumea basmului, în
care absolut totul este cu putinţă cu ajutorul fanteziei. Copilul alunecă destul de uşor în
această direcţie care coincide cu opinia lui despre lume, mai ales dacă se creează o ambianţă
mai deosebită, liniştită şi se alege un moment potrivit pentru povestirea basmului. Eficienţa
acestei forme de terapie, atât de apropiată de relaţia tradiţională de intimitate dintre părinte şi
copil, depinde mult de iscusinţa celui ce istoriseşte, adică de modul cum intuieşte tipul
30
mesajului vindecător de care are nevoie copilul, capacitatea de a alege momentul potrivit,
intonaţia naturală, caldă, nuanţată emoţional. Pentru ca basmul terapeutic să, aibă efectul
scontat asupra copilului, trebuie să ţinem cont de anumite cerinţe, precum:
- Nu comentăm în nici un fel mesajul basmului în faţa copilului; el îl va descoperi
singur.
- Nu punem întrebări despre felul în care a fost înţeles basmul. Nu silim copilul să-i
„stoarcă” sensul, cerându-i să repovestească sau să tragă concluzia moralizatoare, învăţătura
care se desprinde. Basmul cu mesaj terapeutic nu este o lecţie de învăţat prin constrângere!
Vom da timp de gândire şi de „aşezare” a sensului vindecător care este mai aproape de vis şi
de subconştient decât de raţionalitate. El poate „pluti” un timp în mintea copilului, fără să
capete de la început rădăcini. Ritmul de înrădăcinare al mesajului variază de la copil la copil,
în funcţie de complexul emoţional implicat. Să nu uităm că pentru copil introspecţia nu este
un exerciţiu curent.
- Nu-1 comparăm pe copil cu eroul din basm, în mod direct, însă vom face în aşa fel
încât datele lor să coincidă. Cu cât copilul este mai mic, cu atât această coincidenţă are o
influenţă mai mare.
- Este indicat să nu lungim lista basmelor pe care le-am selecţionat din colecţie
pentru o singură prezentare. În schimb, le vom relua de cât mai multe ori pentru a le creşte
eficienţa şi pentru a nu-1 nemulţumi pe copil. Nerespectarea acestor cerinţe poate conduce la
ignorarea basmelor de către copii sau, dimpotrivă, poate avea efecte contrare, devenind astfel
periculoase. Pornind de la un caz real sau fantastic, basmul terapeutic îşi îndeplineşte menirea
de mediator al durerii şi suferinţei, aducând mult mai aproape pe cel aflat într-un impas, de
lumea în care legile care guvernează pot declanşa apariţia unor resurse vitale de a învinge
frica, teama, neliniştea, neputinţa, nesiguranţa şi de a descoperi speranţa şi şansa, conjugând
verbele „a vrea”, „a putea” şi „a dori” la timpul prezent. În acel moment, basmul terapeutic îşi
dovedeşte utilitatea, făcând prin puterea cuvântului ca lumea pentru cel în suferinţă „să se
miște altfel”, să fie percepută prin prisma noilor conotații cognitive ale elementelor de
identitate personală, dând unicitate clipei trăite.

31
 II.2. Basmul – modalitate eficientă în modelarea personalității copilului

Poveștile și poeziile pătrund tainic în viața copiilor, mai ales în perioada preșcolară.
Ele contribuie la formarea modului de a gândi, la formarea caracterului copiilor. Copiii nu
numai că ascultă povești și poezii ci, mai târziu, le și interpretează. Povestind, ei retrăiesc cele
descrise, își imaginează personajele și situațiile, caută să se exprime plastic. Datorită
conținutului lor accesibil, poveștile sunt înțelese și îndrăgite de copiii mici, find adecvate
gândirii și imaginației lor.
Basmele conțin îndrăgiri ale naturii înconjurătoare, chipuri ale oamenilor, aspecte ale
traiului lor. Ele îi transpun pe copii în lumea animalelor care sunt înzestrate aici cu trăsături
omenești: vorbesc, judecă, se ceartă, se împacă. Poveștile populare dezvăluie într-o formă
accesibilă copiilor sensul noțiunilor de bine și rău, educă trăsături pozitive. Poveștile cu
animale și păsări n-au fost create special pentru copii, însă treptat ele au devenit un bun al
acestora. Dintre poveștile și basmele românești pentru copii se evidențiază, în primul rând,
cele cu animale, precum ursul, lupul, vulpea sau cocoșul. Aceste povești încearcă să explice
trăsături fizice și comportamentale ale animalelor, încearcă să-i facă pe copii să le iubească și
să le înțeleagă. Există însă povești cu animale și păsări create anume pentru copiii mici.
Uneori textul a fost creat pentru adulți, dar aceștia căutând să-l facă mai accesibil copiilor, au
păstrat ei înșiși anumite clișee și exprimări tipice pentru folclorul copiilor. Intenția este una
educativă, în primul rând, pentru că în spatele fiecărei povești populare pentru copii se
ascunde o morală, dar este și un mod eficient de a-i familiariza pe copiii care preiau aceste
povești și le relatează ei singuri, cu tehnica povestirii orale.3

Rolul basmelor în educația copiilor

La vârsta copilăriei, basmele sunt mai mult decât simple istorisiri. Ele reprezintă un
instrument foarte important aflat la îndemâna părinților și educatorilor, pentru a stimula
dragostea de lectură, curiozitatea intelectuală a micuțului, dar și un instrument pentru a
consolida legătura afectivă copil – părinte, copil – cadru didactic.
La vârsta copilăriei, basmele și desenul sunt principalele mijloace de exprimare a
vieții afective a copilului. În această etapă de vârstă se fixează principalele valori și modele de
viață, iar copilul se identifică cu personajul are corespunde cu modelul educațional existent.
Personajele din basme îi însoțesc în anii copilăriei și le oferă modele pe care să le urmeze în
viața adultă.

33
Florin Ciobanu, Literatura pentru copii, 2008
32
 Basmele joacă un rol foarte important din punct de vedere educativ. Prin intermediul
lor copilul preșcolar descoperă lumea și se poate plasa în situații de viață în afara contextului
familial. Prin lupta dintre bine și rău și situațiile conflictuale întâlnite, copilul învață strategii
de viață, descoperă consecințele unor fapte și atitudini și își însușește comportamente sociale
pozitive. Fără a fi obligat să treacă printr-o experiență negativă, copilul poate învăța astfel să
descopere lumea din jur, oamenii și modul în care aceștia acționează în diferite situații de
viață. Multe dintre basmele și poveștile pentru copii semnalează, la nivel metaforic, lupta
dintre bine și rău, identifică principalele tipologii comportamentale, precum și modul în care
anumite situații concrete de viață își pot găsi rezolvarea.
În basmele fantastice copilul descoperă existența unor lumi complexe ce sunt
guvernate de reguli și principii. Astfel, copilului îi este activat interesul pentru înțelegerea și
fixarea unor concepte care altfel ar fi foarte greu de înțeles. Atunci când zmeul cel mare din
„Greunceanu” a furat de pe cer soarele și luna, copilului îi va fi stârnit interesul să descopere
funcționalitatea Universului. Părinții și educatorii în aceste situații trebuie să reacționeze
pozitiv în sensul explicării acestor concepte în funcție de vârsta și cunoștințele deja existente.
Basmele îmbogățesc viața afectivă a copilului, prin intermediul acestora preșcolarul
ajungând să trăiască alături de personaje, din punct de vedere afectiv, experiențele la care
acestea sunt supuse și să învețe să-și exprime propria agendă emoțională în funcție de
contextul și desfășurarea povestirii. Copiii pun întrebări, se bucură pentru victoria
personajului cu care se identifică, devin triști sau îngrijorați atunci ând personajul respectiv se
află în dificultate și învață să își definească propriile emoții în raport cu anumite situații de
viață. Tot în acest context, copilul învață să își definească emoțiile pozitive în raport cu cele
negative și dezvoltă anumite comportamente de tip social.
Deși basmele pentru copii aduc beneficii și sunt recomandate ca principal factor
educativ pentru această etapă de viață, sunt situații în care părinții și educatorii trebuie să
filtreze și să explice copilului anumite cadre sau evenimente în funcție de personalitatea celui
mic.
Unele basme oferă scene intense de violență pe care cadrele didactice trebuie să le
estompeze, mai ales când copilul este sensibil și reacționează negativ la acestea.
În zilele noastre, părinții preferă să cumpere un DVD sau să permită accesul excesiv
al copilului la televizor sau calculator în detrimentul timpului alocat unei relații comune, în
care ambii parteneri au de câștigat: copilul se va dezvolta armonios și va ști să își rezolve
conflictele, iar părintele va câștiga un timp alături de propriul copil, pe care altfel nu l-ar mai
fi primit niciodată, 4 ne spune dl. psiholog Ionuț Ghiugan.
44
www.lapsiholog.com/Rolul-povestilor-si-basmelo-in-educatia-copiilor
33
 Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de
comportamente oglindite în mici antiteze între personaje, ne oferă consecințele neascultării
sau ascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau minciunii, ne prezintă
trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, înțelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul
prietenia sinceră, dar și trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia,
zgârcenia, lăcomia, îngâmfarea.
Astfel, pentru ca preșcolarii să înțeleagă ce înseamnă bunătatea, prietenia, hărnicia și
pentru a urî răutatea, dușmănia, lenea, le povestim basme precum: „Fata babei și fata
moșneagului”, de I. Creangă, „Sarea în bucate”, de P. Ispirescu, „Cenușăreasa” și „Albă ca
Zăpada și cei șapte pitici”, de Frații Grimmm. Peripețiile personajelor, răutatea celor negative,
bunătatea celor principale îi înduioșează pe copii și îi conving că este bine să urmeze
exemplul celor bune. Finalul moralizator contribuie în mare măsură la alegerea exemplului
pozitiv.
Copiii trec prin stări emotive diferite, de la teama pentru răul care ar putea să o
piardă pe eroina îndrăgită, la bucuria că a scăpat cu bine din toate încercările pricinuite de
personajele negative. Valoarea educativă a basmelor constă în reliefarea unor calități morale
cu care sunt înzestrate personajele negative: curaj, vitejie, hotărâre și perseverență în
îndeplinirea țelului.
Așa cum nu ne putem imagina primăvara fără ghiocei, nu ne putem imagina nicio
copilărie fără Albă ca Zăpada, Scufița Roșie sau Regele Broaștelor. Sentimentele noastre în
curs de încolțire s-au hrănit cândva cu ele. Viața lor ni se părea mai reală decât gesturile rigide
ale oamenilor.
Oare nu personajele din basme ne-au învățat să descoperim comoara de aur din
propriul nostru suflet? Prin ele am devenit conștienți, presimțindu-le, de suferințele vieții și de
desfășurarea destinului. Prin ele am înțeles că fidelitata înfrumusețează sufletul, că puritatea
este fericirea maximă.
Basmele alcătuiesc un ferment al vieții noastre afective. Ele acționează în mod
creator în acele temelii sufletești din care mai târziu răsar speranțele vieții și se nasc idealuri.
Milioane de suflete preiau în sinea lor, la vârsta cea mai plastică, imaginile de basm și
primesc prin ele orientări de sentimente care determină în mod esențial caracterul general al
poporului. Nicio altă producție literară, nici chiar cele mai mari opere clasice, nimic nu are un
efect atât de profund în sufletul poporului.
În ce constă forța invincibilă a basmului care pare să fie mai puternică decât orice
expunere rațională explicativă, „iluministă”? 5
55
Rudolf Meyer, Înțelepciunea basmelor populare, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2008
34
 Observăm cum se transformă de-a lungul secolelor concepțiile despre viață și
stilurile de artă: obiceiurile și dogmele credințelor dispar și trebuie să facă loc, pe o treaptă
nouă de conștiență, altor forme de manifestare a credinței religioase.
Basmul și motivele de originare traversează cu deplină siguranță fazele de ascensiune
și declin ale popoarelor. Când, în secolul al XVIII-lea, rațiunea a dobândit stăpânire deplină în
toate problemele de gust estetic și credință, basmul popular și-a dus zilele cu modestie prin
șezători și în sate.
Basmul își caută mereu „proprietatea”, căci, în fond, este vorba de reîntoarcerea
acasă din străini, de permanenta înstrăinare a sufletului omenesc și de regăsirea proprietății
sale originare: copilăria sa veșnică. O asemenea copilărie nu este încă o inconștiență obscură,
ci este o stare de intimitate cu lumea: o înrudire totală, cu toate ființele – o cunoaștere ca
aceea a începuturilor. Chiar dacă starea de copil este atât de uitată și ascunsă în suflet, ea este
moștenirea noastră inalienabilă, pentru că omenirea, în ciuda oricărui progres parcurs cu
mândrie din treaptă în treaptă, trebuie să înceapă totuși mereu cu copilăria; din această cauză
basmul va exista veșnic printre oameni. Oricât s-ar dezvolta formele de cunoaștere și stilurile
în artă, basmul va fi prezent, așa cum copiii vor apărea mereu printre cei mari și vor întineri
viața omenirii.
Personajele basmelor sunt urzite din din substanța de lumină a copilăriei: în
această viețuire se pot întâlni cel mai naiv sentiment de copil și cel mai înțelept act de
cunoaștere.
Frații Grimm nu și-au alcătuit colecțiile pornind de la cunoașterea clară a originii
suprasensibile a basmului. Cu toate acestea, ca adevărați fii ai romantismului, ei aveau un
sentiment instinctiv înnăscut pentru înțelepciunea de copil. Ei resimțeau legitatea interioară
a succesiunii imaginilor, chiar dacă nu înțelegeau întru totul esența conștienței imaginative.
Wilhelm Grimm spune: „Elementul comun al tuturor basmelor este rămășița unei credințe
care urcă până în timpuri străvechi și care exprimă lucruri suprasensibile într-o concepție
imaginativă. Acest element mitic se aseamănă cu bucățile mici de pietre nestemate
zdrobite, care zac împrăștiate pe solul acoperit cu iarbă și flori, neputând fi descoperite
decât de un ochi cu privire ageră. Semnificația lor s-a pierdut demult, dar ea este încă
resimțită, dând satisfacție totodată gustului pentru miracol; ea nu este niciodată un joc pur
al culorilor ca rezultat al unei fantezii neînfrânate”.6
Rudolf Meyer spune că basmele trebuie date copiilor fără niciun fel de explicații,
copilul unindu-se direct cu conținutul de sens al basmului. Din înțelepciunea forțelor sale
nevinovate de creștere el simte graiul imaginațiunilor și trăiește înrudit cu ele în modul cel
66
Frații Grimm, Kinder und Hausmärchen, vol. 3.
35
mai intim. Forțele sale plăsmuitoare eterice, care condiționează construirea și sănătatea
corpului,, se hrănesc din imaginile unui basm adevărat; acestea sunt pentru el un adevărat
elixir al vieții. Înțelepciunea basmelor vrea să ne ofere ea însăși acea „apă a vieții” de care în
prezent avem nevoie cu toții pentru că puterile durificării și ale morții acționează azi în
organismul nostru. Forța vitalizatoare poate radia azi din corpul nostru până la adânci
bătrâneți, pentru că este forța pe care am primit-o în acele ceasuri ale copilăriei, când ne era
îngăduit să ascultăm cu venerație și bucurie fericita înțelepciune a basmelor.
Dacă în prezent oamenii nu ar năzui să obțină o cunoaștere conștientă a izvoarelor de
viețuire spirituală din care au provenit imaginile de basm, atunci într-un timp destul de scurt,
simțul pentru realitatea superioară care trăiește în personajele lor s-ar stinge; căci formele de
gândire materialistă care impregnează în prezent întreaga viață sunt foarte puternice, mult mai
puternice decât ar permite să se bănuiască simțirea și sentimentul estetic, care mai mențin încă
trează dragostea noastră față de basm.

Destinul înțelepciunii originare

Basmul este revelația cea mai profundă a sentimentului popular. Nicăieri nu se pot
viețui atât de direct căile destinului sufletului poporului, suferințele lui ascunse, forțele lui
victorioase și dorurile lui cele mai pure, ca atunci când îi ascultăm basmele. Atâta timp cât
instrucția școlară nu acoperă forțele pure ale sufletului de copil și impresiile civilizației
tehnice nu ucid la o vârstă mult prea fragedă simțul povestitor al imaginilor, este ca și cum,
din generație în generație ar curge izvorul unei memorii originare.

36
 II.3. Locul basmului în programa instructiv educativă a
învățământului preșcolar

În contextul dezvoltării vorbirii preşeolarilor, literatura pentru copii are un rol

deosebit de important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie să dispună de un volum
de cunoştinte, să stăpânească instrumentele gândirii,să aibă o comportare adecvată, să aibă
simțul datoriei şi al răspunderii față de sine şi față de alții.
De exemplu, un copil nu va putea să povestească dacă nu are nişte reprezentări clare şi nu
stăpâneşte schema unei povestiri: începutul, desfăşurarea întâmplărilor într-o anumită
succesiune, încheierea. Fiecare activitate din grădiniță îşi are partea ei de contribuție la
dezvoltarea vorbirii copiilor. Lumea basmului îi dezvoltă copilului capacitatea de a-şi construi
şi verbaliza trăirile, proiecțiile. În călătoriile imaginare copilul se simte fericit, participând
afectiv şi însoțind protagoniştii basmelor în tărâmuri fictive. Este necesar să oferim copiilor
unele exemple de viață în mod indirect, prin intermediul basmului, decât un învăț, o povață
fără suport intuitiv. Preşcolarul aflat la vârsta intrebărilor este satisfăcut cu ajutorul
imaginarului din basme şi poveşti, dându-i-se posibilitatea de a-şi da seama că e înconjurat de
răspunsuri posibile, imaginarul îi dă posibilitatea să trăiască momente asemănătoare eroilor
îndrăgiți, copilul îşi construieşte singur canoane, asemeni eroilor din basme, îşi creează
obligații la care nici adulții nu gândesc. Lumea basmului oferă micilor ascultători o
complexitate de personaje şi teme de unde copilul îşi va alege modele etice. Copiii iubesc şi
ascultă cu plăcere basmele pentru că răspund necesităților de a şti, de a cunoaşte, de a înțelege
cum se împlinesc năzuințele spre mai bine, spre mai frumos. Pomind de la această idee,
educația morală prin basm a copiilor preşcolari este posibilă şi necesară. Este posibilă la
această vârstă, deoarece copilul dovedeşte mare maleabilitate psihică, fapt ce ne dă
posibilitatea să intervenim educativ sub aspect formativ şi informativ; gândirea copilului trece
de la cea intuitivă la gândirea concret operatorie, limbajul se îmbogățeşte, se dezvoltă
comunicarea cu copiii şi cu adulții, se înregistrează o afectivitate crescută. Este necesară
întrucât, la această vârstă, se înregistrează cele mai multe acumulări, cu rezultate deosebite în
plan intelectual, afectiv şi moral. Cu toate acestea, actuala programă instructiv educativă din
grădinițe nu face referiri speciale la basm, ca procedeu educativ deosebit de eficient. În
activitatea desfăşurată cu preşcolarii, am constatat că, în timp ce se derulează conținutul
basmului, copiii participă afectiv-imaginativ la acţiune, încât se identifică cu personajul
preferat. Punctul de vedere al unor specialişti, care acordă întâietate povestirii faţă de basm

37
este diferit de al educatoarelor, care desfăşoară activităţi cu preşcolarii începând cu vârsta de
trei ani.
Basmul, datorită aspectului preponderent imaginar, stimulează cu precădere
afectivitatea, care este fundamentală în formarea caracterului moral al conştiinţei şi al
comportamentului la vârsta preșcolară. Dată fiind importanţa fundamentală a educaţiei morale
în formarea personalităţii copilului preşcolar, este necesar să se apeleze şi la poveşti şi nu
numai la ele, ci la toate mijloacele adecvate unei asemenea finalităţi. Această problemă
supune atenţia cititorilor şi ca urmare a faptului că programa este marcată de omisiuni în
această direcţie. În plus, emisiunile de televiziune şi jocurile mecanice (electronice) care se
găsesc peste tot prezintă copiilor de vârstă preşcolară, în fiecare zi, sub forma desenelor
animate, nenumărate „basme”, fără care acceptarea acestora de copii şi impactul asupra lor să
constituie preocuparea unor specialişti. Insistăm asupra acestei probleme, plecând de la faptul
că, de cele mai multe ori, aceste zise basme exercită un efect neaşteptat şi de necontrolat din
punct de vedere pedagogic, pe care noi educatoarele nu-1 putem corela cu intenţia noastră de
formare a caracterului moral prin basme şi povestire. Menţionăm şi faptul că este vorba de un
pseudonim, întrucât ce1 autentic se caracterizează printr-o legătură directă, imediată, vie între
cel ce povesteşte şi cel ce ascultă. Acest aspect nu este un simplu amănunt, ci dovedeşte
uitarea unui fapt esenţial: atitudinea activă a copilului este stimulată nu numai de conţinutul şi
forma basmului, ci şi de pregătirea pedagogică şi talentul educatoarei care, graţie acestor
calităţi, ştie şi poate să nuanţeze în mod adecvat comunicarea orală, nemijlocită, între
specificul fiecărui copil şi al fiecărei grupe de preşcolari şi basmul respectiv. Ficţiunea, pentru
copil, are valoarea ei de trăire „aievea”. Ceea ce este imposibil, pentru el se transformă în real,
cu valori stimulative pe planul imaginarului care, pornind de la bucuria de „a face ca...”, de a
trăi o existenţă care nu e a lui, contribuie la treptata dezvoltare a altruismului. Copilul se
transpune în locul unui personaj, se închipuie un alt „eu”, realizându-se perspectiva dualistă
de care are nevoie comunicarea interumană. Prin „asimilarea” eroilor din basm, se produce pe
plan mintal o lurne a rolurilor, o lume prin definiţie a reprezentărilor sensibile despre o altă
lume, decât cea cunoscută prin experienţa personală. Lumea basmelor 1e dezvoltă
preșcolarilor capacitatea de a-și organiza şi verbaliza trăirile, dezvoltându-le curajul de a se
lupta pentru dreptate. De exemplu, prezentându-le basmul „Prâslea cel voinic şi merele de
aur”, de P.Ispirescu, copiii se transpun în personajul principal, caută soluţii; în acest caz ei
imaginează poziţia pe care trebuie să o ia, basmul influenţează comportarea morală a copiilor
pentru că ei ascultă povestea, retrăiesc întâmplările din realitate și proiectează altele proprii,
posibile prin adoptarea punctului de plecare. Astfel, copilul îşi imaginează fără să confunde
planurile şi le trăieşte paralel, copilul prin basm are posibilitatea să călătorească imaginar, iar
38
el este fericit, participând afectiv şi însoțind eroii pe tărâmuri fictive sau în țări reale, pentru
el, deşi fantastice, toate sunt posibile pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective,
basmul îl ancorează pe copil în real, pentru că el nu rămâne în „țara zânelor”, decât spre a
privi lumea din jurul său, dintr-o perspectivă mai largă şi mai accesibilă lui. După părerea lui
Charles Perrault, copiii nu pot gusta în abstract virtutea, ea trebuie să le fie administrată în
doze mici, abil învăluite în ficțiune, aspect pe care educatoarele îl pot realiza, dacă şi ele
depun suflet în ceea ce fac. Ieşirea eroilor din impas echivalează cu o ieşire la latura morală şi
educativă a basmului fiind astfelevidentă. Pe tot parcursul desfăşurării basmului, câte o
reflecție judicioasă vine să întrerupă mirajul povestirii, deznodământul fericit cheamă,
negreşit, morala. Detaliile realiste cuprinse în basm întăresc miracolul, dându-i un fundament
veridic, acțiunea basmului se corelează treptat şi cu alți factori intelectuali şi etici. Basmul, cu
partea lui de previzibil şi imprevizibil, trezeşte interesul copilului. Imaginar, el participă la
rezolvarea unor conflicte, este încântat să fie martorul peripețiilor, al întâmplărilor prin care
trec eroii. Miracolul de basm apare ca o cale de „asimilare a noului” de către copil, iar tema
basmului apare copilului stranie, pentru că personajele cu caracterul lor extraordinar îl
tulbură. „Dinamismul îl impresionează puternic pe copil şi, de mai multe ori, cei mai sensibili
reacționează prin lacrimi şi proteste, copilul nu suportă, de pildă, ca lupul să o mănânce pe
Scufița Roşie sau Albă ca Zăpada să moară. De asemenea, se înspăimântă la apariția Zmeului
sau a Zgripțuroaicei, cu toate acestea copilul doreşte să asculte povestea până la sfârşit şi
simte plăcerea de a trece încă o dată prin emoțiile primei ascultări, de a se întrista sau a se
înspăimânta de fiecare dată şi aşteaptă ca la o nouă poveste să treacă prin stări asemănătoare”.
Astfel, copilul este satisfăcut nu numai de deznodământul basmului, dar şi de
întreaga lui acțiune, el nu admite „să se sară peste episoade, cerând reproducerea întocmai a
momentelor basmului şi odată cu eroii basmului, el îşi închipuie că învinge monştri. În
această situație, alături de personajele basmului, crede că poate înfrunta cele mai mari
primejdii şi cele mai înspăimântătoare ameninţări, este stăpânit de teama pe care şi-o înfrânge
şi luptă cu zmeii şi alti vrăjmaşi pe care îi biruie. Asemenea situații nu decurg din caracterul
ireal al întâmplărilor de sine, ci din cadrul în care se produce însuşi actul ascultării. Copilul
revine mereu cu plăcere asupra itinerariilor parcurse de eroi, întrucât îi dă satisfacție regăsirea
acelora şi formule, ca şi efortul de a le reține în memorie cu rigurozitatea unei ordini de
nezdruncinat, gravă ca într-un ritual şi animată de bună voie ca joc. În basm, cu ajutorul
stereotipiei, se realizează imagini afective, reprezentări de personaje cu comportamente
stabile ce devin astfel portrete fără de care copilul îşi manifestă simpatia sau antipatia şi din
care îşi alege modele etice sau fată de care îşi exprimă respingerile. Imaginarul capătă
ponderea unui univers al criteriilor morale, inteligibile pentru copilul care se regăseşte într-o
39
lume în care virtuțile sunt răsplătite, iar ticăloşiile sunt pedepsite. El trăieşte imaginar
întâmplările eroilor preferați, simțindu-se viteaz şi frumos ca Făt-Frumos, deşi se ştie mic,
încearcă să devină mare curajos, puternic. Preşcolarul nu i se „alătură” lui Făt-Frumos, ci „se
confundă” cu acesta într-un fel de „condensare” ca în vis, care îi permite, imaginar, să fie în
acelaşi timp el şi altul, după curn celălalt este, în acelaşi timp, distinct de sine şi confundat cu
sine. Basmul îl face pe copil să se simtă puternic, să trăiască satisfacţia învingătorului pentru
că el se identifică pe plan imaginar cu eroul basmului. Ascultând basmul cu atenţie,
preşcolarul reface drumul străbătut de eroul pozitiv, intrând dintr-o dată în rândul oamenilor
mari. Povestea eroului, terminându-se în chip fericit, îl determină pe preşcolar să treacă prin
realitatea gravă a faptelor, care-1 duc de la neştiinţă şi imaturitate la vârstele adultului. După
cum arată unul dintre cei mai consacraţi metodologi ai povestirii pentru copii, Sarah Cone
Bryant: „Bucuria copiilor rezultă şi din gimnastica intelectuală care li se cere pentru a urmări,
fără să ceară ceva, o înlănţuire de peripeţii. Această înlănţuire nu este atât de grea încât să nu
mai fie amuzantă, dar nici atât de uşoară încât să le lase mintea neocupată”. Din desfăşurarea
peripeţiilor basmelor pe care le descoperă în grădiniţă, copilul „înţelege” şi astfel „învaţă” că
şi el va trebui să treacă prin încercări care-i vor verifica înţelepciunea, curajul, îndrăzneala,
puterea de a păstra o taină, de a-şi impune legi de conduită, de a asculta sfaturile celor mari,
de a nu se lua după aparenţe şi a nu se lăsa amăgit de ele. Receptivitatea basmelor o
garantează eroii lui, care, mereu alţii, îşi urmează drumul spre fericire, întâlnind zmei, uriaşi şi
alte personaje cu dimensiuni şi însuşiri ieşite din comun. Această receptivitate se datorează şi
întâmplărilor basmului, întâmplări care respectă un tipic folosit mereu cu „împăraţi de peste
nouă mări şi nouă ţări” cu păduri misterioase... Cum această afirmaţie nu este suficientă, se
impune atenţiei modalităţile folosite, graţie cărora devine cu putinţă o atare transformare.
După cum se ştie, o condiţie principală pentru validarea eficienţei metodelor de educaţie şi
învăţare, în oricare domeniu, trebuie să fie verificată prin cercetări aplicative. Dintre acestea,
experimentul şi observaţia sunt deosebit de utile.
În desfăşurarea activităţilor în grădiniţă am folosit lectura, povestirea, dramatizarea
directă şi indirectă, convorbirea şi desenul ca metode experimentale, completate cu metoda
observaţiei. Povestirea de către copil a basmelor constituie o autointroducere pe calea verbală
în lumea basmului, lucru ce mijloceşte astfel un fel de introducere participativă a lui la viaţa
acestei lumi. Totodată, această autointroducere, având loc pe cale verbală, pregăteşte intrarea
pe nesimţite şi în mod practic în universul estetic şi etic al basmului şi, astfel, în frumuseţea şi
moralitatea limbii propriului său popor.
Lectura basmului de către educatoare este primul contact al copilului cu basmul,
acum se trezesc şi primele elemente ale educaţiei morale, trăirea afectivă alături şi împreună
40
cu personajele îndrăgite din basm. Lectura basmului de către educatoare îşi poate îndeplini
funcţia cognitivă de educaţie morală, dacă este urmată de metoda convorbirii pe marginea
textului citit, pentru a clarifica diversele sensuri morale pe care basmul respectiv le
vehiculează şi prin metoda convorbirii între copii, metodă care, având formă de dialog,
pregăteşte şi susţine aplicarea metodei principale, metoda dramatizării directe şi indirecte,
folosind teatrul de păpuşi. Metoda observaţiei este o metodă adiacentă şi este importantă
pentru că oferă educatoarei posibilitatea de a urmări pe chipul copilului şi în reacţiile lui fizice
exterioare, prin gesturi, procesele interne care duc la formarea caracterului lor moral. De o
mare utilitate în aplicarea acestei metode sunt fotografia şi înregistrarea audio-vizuală a
comportamentului şi a comentariilor verbale ale copiilor. Experimentarea metodelor
menţionate a arătat că metoda dramatizării este cea mai adecvată realizării în practică a
complimentării dintre basm, poveste şi copil, cea mai eficace în privinţa transformării
informațiilor vehiculate de basm și povești. În ceea ce privește trăirea de către copil a fondului
moral al basmelor și traducerea acestei trăiri de către ei în fapte morale este evidentă. De
menționat este și rolul desenului, a scenelor de basm, a acțiunilor eroilor ca și a chipului
acestora pe care le readuc ei. Prin desen, bunăoară, copiii realizează vizualizarea înlăuntrul
conștiinței lor a concretizării vii a evenimentelor și eroilor față de care ei își dezvăluie
opțiunile, cărora dramatizarea le dă împlinire faptică.

Basmul ca practică și reprezentare

Basmul ne apare ca o amplă prezentare poetică, spune Veronica Nișcov în cartea sa
„A fost unde n-a fost”. Substrucția ideatică a acesteia, în spațiul european, e configurată în
genere ca o paradigmă fundamentală unică: accesul către condiția superiorității, în termenii
valorilor sociale standard (prosperitate, forță, suveranitate etc.). Basmul aspiră astfel, grație
remodelării principiilor Universului, de pildă prin suspendarea limitelor impuse în experiența
curentă a regnurilor, să acrediteze idea că aproape totul este cu putință, excepția cea mai
subliniată de la această axiomă rămânând doar faptul că răul este prin excelență trecător, iar
binele triumfă totdeauna în mod necesar. 7 Basmul ni se impune de aceea ca o ficțiune intens
compensatorie sub unghiuri felurite: social 8
(Bîrlea, 1966, II, pp. 54-55, 57), psihologic,
moral etc.
Ca și în basmele altor popoare, și în basmul românesc se întrețes strâns, fie
transparent, fie încifrat elemente arhaice cu date istorice atestate; se întrețes elemente de
psihologie caracterială (întinzându-se în termenii cu G. Călinescu – de la moralitatea esențială

77
Viorica Nișcov, A fost de unde n-a fost, Basmul popular românesc, Ed. Humanitas, 1996
88
Ovidiu Bîrlea, Antologie de proză populară epică, vol.II, București, Editura pentru literatură, 1966
41
a eroului la reacția malignă a mamei vitrege ori la gelozia paternă, de la precocitatea
voinicului la senilitatea împăratului) cu aspect sociale (raporturi antagonice sau raporturi de
dependent, forme de exercitare a puterii, stratificări pe „stări” de la împărat, prinți, prințese,
sfetnici, slujbași domnești, bucătari, călugări, trecând prin fierari, tâmplari, dogari, până la
plugari, ciobani, pescari dar și robi, hoți sau cerșetori. Toate aceste connexiuni conturează, în
proiecție imaginară, un univers care, raportat la orizontul modest propriu mediilor folclorice
care vehiculează de secole basmul, este – sub unghiul categoriei – potențat în rang (personaje
extraordinare, făpturi fabuloase, evenimente uimitoare).
Din 1797 și până azi, basmul a fost atestat precumpănitor în faza sa clasică, deși cu
frapante mărci arhaice (în primul rând prin locul considerabil asumat de filonul legendar
tocmai în tipurile – semnificativ – cele mai frecvente). Ansamblul cel mai vast de tipuri și
variante supuse în timp, culegerii și studiului e cel al basmului fantastic; subsidiar, cel al
basmului novelistic.
Istoria basmului românesc ilustrează, tip cu tip, piesă cu piesă, colecție cu colecție,
perpetua și proteica împletire de mobilitate și de constanță. Așadar, dacă, pe de o parte,
basmul preia asupra-i amprenta vremii, pe de altă parte el ne apare ca entitate șlefuită de o
circulație milenară, cristalizată durabil în stereotipii funcționale, cu forme, episoade, sintagme
riguros codificate, rigidă și pură, nepătrunsă de timp.
CAPITOLUL III

42
 METODOLOGIA CERCETĂRII

III.1. Aspecte teoretice, metodice și aplicative privind dezvoltarea

socio-emoțională a preșcolarilor prin intermediul basmelor, poveștilor și
povestirilor

1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul lucrării a fost dezvoltarea trăsăturilor morale pozitive la copii prin

intermediul poveștilor, basmelor și povestirilor.

2. Obiectivele cercetării

Obiectivele pe care mi le-am propus s-au reflectat în activitățile susținute cu copiii și

sunt următoarele:
- Dezvoltarea capacității copiilor de grupa mare de a emite judecăți de valoare
- Dezvoltarea discernământului infantile printr-un joc didactic
- Însușirea unor norme de comportament și a unui sistem pe care să le respecte
- Optimizarea conduitei verbale
- Dezvoltarea gândirii narative.

3. Ipoteza cercetării

Presupunem că activitățile propuse de noi sunt eficiente în dezvoltarea socio-

emoțională a copiilor preșcolari.
Pentru a testa această ipoteză am procedat astfel:
- am lucrat cu copiii pe grupe și individual
- am aplicat teste folosind mijloace modern
- la final am aplicat copiilor un test, am comparat rezultatele și am făcut analiza și
interpretarea datelor.

43
 4. Participanții

Cercetarea s-a desfășurat la Școala Gimnazială nr. 1 Finiș – structura GPN nr. 3
Șuncuiuș pe un eșantion de 21 de copii, din care 10 fetițe și 11 băieți, toți fiind în grupa mare,
în majoritate de etnie rommă. Menționez că pe parcursul anului școlar s-a modificat nr. de
copii.

FETE BĂIEȚI TOTAL

10 11 21

5. Procedura

În alegerea recurgerii la metodele de cercetare am avut în vedere următoarele:

- la metode obiective de cercetare, adică la metode prin care să poată fi observate,
înregistrate și măsurate reacțiile subiecților la acțiunea direct sau indirectă a diferiților stimuli;
- utilizarea de metode care să facă posibilă abordarea sistematică a feniomenului
investigat.
Am folosit experimental psiho-pedagogic, observația, jocul de rol, test care constă în
enumerarea unor scurte povestiri cu morala, povestirea, repovestirea.
Pentru evaluarea rerpezentărilor corecte și a noțiunilor morale am folosit metoda
aserțiunilor.

Dezvoltarea socio-emoțională și a trăsăturilor morale pozitive la copiii preșcolari

prin intermediul basmelor, poveștilor și povestirilor

Educația morală presupune îndeplinirea în principal a două sarcini pe cât de

cuprinzătoare, pe atât de complexe care corespund celor două componente fundamentale ale
atitudinii morale: formarea conștiinței morale și a conduitei morale.
Eficiența educației morale este asigurată în condițiile în care educatoarea nu se
oprește la lămurirea verbală, ci își deplasează activitatea spre antrenarea copiilor în exercițiul
social.
Punând copilul în situația de a face exerciții morale, se creează condiții pentru
adâncirea semnificației noțiunilor morale al căror conținut e de presupus, a fost însușit în

44
primii 2 ani de grădiniță. Lămurirea copilului referitor la ce e bine să facă și ce nu e bine,
neîntâlnită de propria sa activitate morală, nu lasă urme adânci și durabile. Iar activitatea
morală a copilului preșcolar trebuie concepută diferit de o activitate stereotipă, presupune o
coloratură afectivă mai pregnantă.
Stimularea unor trăiri afective este cea dintâi consecință a audierii unui text literar.
Fiecare trăsătură de caracter se formează din confruntarea copilului cu situații și cerințe care,
în totalitatea lor, declanșează comportamentul cerut în societate. La crearea acestor situații
propice formării trăsăturilor de caracter este necesar ca educatoarea să țină seama de anumite
condiții: să elaboreze un conținut adecvat pentru fiecare situație, să țină seama de
particularitățile de vârstă, de dificultățile ce trebuie depășite în condiții normale. Situațiile să
fie percepute de copil ca fiind foarte importante și necesare.
„Regulile morale pe care copilul învață să le respecte le primește în cea mai mare
parte de la adulți, ceea ce înseamnă că le capătă complet elaborate și adesea elaborate nu pe
măsura trebuințelor sale și pentru uzul lui, ci o dată pentru totdeauna și prin succesiunea
neîntreruptă a generațiilor adulte anterioare” 9
Copilul dobândește treptat o gândire morală, o experiență morală. Pe baza acestei
experiențe morale, copilul poate să evalueze faptele altora, în speță ale eroilor poveștilor, deci
el e în stare să emită învățături morale. „S-ar putea ca în domeniul moral să nu existe decât un
decalaj între judecata de valoare teoretică și aprecierile concrete ale copilului și ca judecata de
valoare teoretică să constea într-o conștientizare adecvată și progresivă a aprecierilor
concrete. De exemplu, vom vedea copii care, pe plan verbal, nu țin seama de intenții pentru a
aprecia actele (responsabilitate obiectivă). Dacă însă le cereau să ne relateze fapte din viața
personală, vedem că, în împrejurări trăite, ei țin seama perfect de intențiile care au intervenit.
Este posibil ca, într-un asemenea caz, judecata morală teoretică să fie, pur și simplu, în
întârziere față de judecata morală practică și să prezinte într-un fel adecvat unui stadiu, în
prezent depășit, în planul acțiunii însăși” 1010.
Cât privește capacitatea copiilor preșcolari de grupă mare de a emite judecăți morale,
am aplicat un test care constă în enumerarea unor scurte povestiri cu morală. Voi reda aici trei
dintre povestirile de acest gen care au alcătuit testul respectiv.
Prima se numește „Sfatul șoarecilor”. Iată conținutul său:
„S-au adunat șoarecii la sfat să hotărească ce să facă spre a scăpa de pisică.
- Ce-ar fi să găsim un clopoțel și să-l legăm pisicii la gât? Când se va apropia, vom
auzi clinchetul de copoțel și ne vom ascunde, propune unul dintre șoareci.

99
E. Verza, U. Șchiopu, 1997, Revista învățământului preșcolar, pag. 115, 2009.
1010
J. Piaget, 1970, pag. 79
45
 - Bună propunere, îl susținu altul.
- Clopoțel găsim noi, nu-i vorbă, dar cine îl va agăța pisicii la gât? întrebă al
treilea”.
A doua povestire se numește „Nătăfleții”:
„Într-o seară, un om a numărat puii de la cloșcă și și-a dat seama că unul lipsește.
El s-a supărat și a început să-l ocărască în fel și chip pe hoțul necunoscut. Vecinul său l-a
auzit și a spus:
- Azi, mă întorceam acasă și când să trec podul, am văzut un uliu cu un pui în
gheare. Se vede că acela era puiul tău.
Cei doi vecini s-au adunat la sfat și au hotărât să strice podul ca uliul să nu mai
poată trece râul și să fure puișorii”.
În fine, a treia povestire se numește „Găurile”:
„Tatăl unui băiat neastâmpărat și neascultător s-a hotărât să bată în ușă un cui
pentru fiecare faptă necuviincioasă a copilului. Pe măsură ce copilul creștea, ușa se umplea
de cuie. Copilul devenea flăcău, s-a rușinat de comportarea sa și a hotărât să se îndrepte.
Ela primit învoire de la tatăl său de a scoate câte un cui din ușă ori de câte ori face o faptă
bună. Și astfel, el a devenit harnic, săritor la nevoie, cuviincios, încât cu timpul a scos toate
cuiele din ușă. Bucuros, s-a dus la tatăl său să- spună. Iar acesta i-a răspuns:
- De scos, le-ai scos tu, dragul tatei, dar găurile?... Găurile au rămas!”
Le-am adresat copiilor întrebări de genul: „Hotărârea șoarecilor de a lega la gâtul
pisicii un clopoțel era înțeleaptă? De ce s-au hotărât s-o facă? Era posibil s-o facă?”. La
morala povestirii, ei au reușit să sesizeze nuanța moralizatoare: oricât de puternici și hotărâți
se simt șoarecii când sunt mai mulți și vorbesc despre dușmanul lor, pisica, ei nu trebuie să
uite că aceasta este mult mai mare decât ei și, deci, mai puternică.
Știind că la această vârstă există copii cu o tendință de fabulație din dorința de a
atrage atenția asupra lor bravând, le-am adresat întrebarea: „Credeți că greșeala șoriceilor o
pot face și copiii? Voi ați făcut vreodată greșeala să vă credeți mai grozavi și mai puternici
decât sunteți cu adevărat?”. Au negat și le-am amintit de unele manifestări de bravură pe care
le-am surprins, fie în timpul jocurilor din secvența ALA, fie în timpul activităților de
povestire sau repovestire când analizăm atitudinea vreunui personaj („Eu îl prind pe lup de
bot și îl țin strâns și îl trântesc la pământ și îl leg” sau „Dacă intră un om rău la mine în casă,
eu îi pun piedică și el cade și eu, repede, dau telefon la poliție!” etc.). Le-am explicat copiilor
că între planul șoriceilor și planuri ca cele de mai sus există o mare asemănare: nu sunt
realizabile. Le-am explicat, apoi, cât de important este să știi ce și cât poți face și să-ți faci
planuri pe măsura puterilor tale. Am luat în considerare și influența pe care filmele de desene
46
animate o pot avea asupra copiilor. În consecință, le-am explicat copiilor că desenele animate
nu prezintă întotdeauna lucrurile așa cum sunt ele în realitate, ci le exagerează pentru a-i
cuceri pe copii.
În legătură cu a doua povestire, copiilor le-a fost mai ușor să emită o judecată de
valoare. La întrebarea: „Ce credeți despre cei doi oameni?”, copiii au răspuns: „Ei sunt proști:
uliul zboară, nu îi trebuie pod ca să treacă peste apă”.
Iar în aceea ce privește a treia povestire, copiii au sesizat sensul moralizator mai
greu, după întrebări ajutătoare, dar au făcut-o în final: găurile din ușă reprezintă amintirea
faptelor urâte. Dacă o faptă rea se uită când este urmată de multe fapte bune, o mulțime de
fapte rele nu se uită ușor. Le-am sugerat deci, copiilor, să-și amintească de povestea „Găurile”
ori de câte ori sunt tentați să facă o faptă rea.
Pentru a vedea în ce măsură lumea poveștilor, care le-a oferit copiilor exemple de
comportări, fapte pozitive și negative, provoacă atitudini, generează sentimente, în ce măsură
funcționează discernământul infantil, am organizat o serie de jocuri didactice, care
presupuneau lecturarea unor imagini în care noțiuni morale cu reprezentare în lumea
imaginară a poveștilor aveau, de data aceasta, reprezentări concrete din viața reală. Așa s-a
desfășurat, de pildă, Jocul didactic „Este bine, nu este bine?”. Imaginile afișate la panou
reprezentau, aș cum spuneam, aspecte concrete din viața reală: un copil îngrijind plantele, un
altul rupându-le; un copil cedând locul unui bătrân în autobuz, un altul care-și păstrează locul;
un copil care repară o jucărie, un altul care o strică etc. Sarcina copiilor era de a alege dintre
imaginile afișate pe cele care ilustrau atitudini corecte și respectiv, pe cele care ilustrau
atitudini incorecte, de a lectura imaginea și de a denumi printr-o noțiune morală atitudinea
ilustrată. Le-am adresat întrebări ajutătoare de genul: „Cum este copilul care oferă locul său
bătrânului?” – „Politicos”; „Cum este celălalt care nu-l oferă?” – „Nepoliticos”. Cât de
puternică este impresia pe care exemplele oferite de povestiri și basme o lasă în sufletul și în
conștiința copiilor, mi-am dat seama în timpul desfășurării acestei activități.
În vreme ce un preșcolar analiza atitudinea copilului care cedează locul bătrânului,
un altul i-a venit în ajutor din povestirea: „Cei șapte ani de-acasă”, de Silvia Dima. Iată
remarca sa: „Copilul acesta seamănă cu fetița din poveste, care avea cei șapte ani de acasă”.
Pentru a verifica în ce măsură preșcolarul care a făcut această remarcă cunoaște înțelesul
expresiei „cei șapte ani de acasă”, i-am adresat întrebarea: «Ce înseamnă cei șapte ani de
acasă?». Iar răspunsul său dovedește că, în momentul receptării povestirii respective, a înțeles
explicațiile pe care le oferisem eu: „Înseamnă cât de bine a învățat copilul de la părinții săi să
se poarte bine, să fie politicos și să vorbească frumos”.

47
 La momentul potrivit – al predării povestirii – am completat înțelesul expresiei,
explicându-le că, până la șapte ani, când merg la școală, ei își petrec o mare parte de timp și la
grădiniță unde învață, de asemenea, să se poarte, deci ar trebui să fie la fel de politicoși și
bine-crescuți ca și fetița din poveste.
Revenind la desfășurarea jocului didactic, am constatat că preșcolarii, fără a se putea
desprinde în totalitate de exemplele oferite de povești și povestiri, am analizat concret fiecare
atitudine, am denumit corect trăsătura morală ce caracteriza autorul acțiunii ilustrate,
dovedind astfel ce gândesc, judecă moral, evaluând corect faptele altora.
Este evident că preșcolarul înțelege legile elementare și fundamentale ale lumii reale
prin analogie cu specificitatea confruntărilor din lumea poveștilor, care se întemeiază
întotdeauna pe ciocnirea între bine și rău. Grădinița îl poate ajuta, deci, pe copil să acumuleze
posibilități noi de percepere a existenței, cu întâmplări care conturează un început de viziune
asupra lumii reale.

48
 STUDIU PRACTIC – APLICATIV

Pentru a evalua nivelul receptivității și sensibilității copilului, influența personajelor,

a acțiunilor asupra copilului, am folosit metoda Sudiului de caz, ce oferă posibilitatea
exprimării libere a stărilor emoționale prin care copilul reflectă lumea. Această metodă este
eficientă mai ales în cazul povestirilor scurte, cu morală, cum ar fi: „Leul și cățelușa”,
„Găurile”, „Doi iepurași”, „Măgărușul încăpățânat”, „Iedul cu trei capre” etc., adică
determină copiii să analizeze, să compare, să identifice corespondenți cu personajele și
comportamentele acestora în lumea reală.

CAPACITĂȚI VIZATE
- să descrie personaje, fapte;
- să facă generalizări;
- să stabilească legătura „cauză – efect” (comportament – consecințe);
- să evidențieze analogii între personaje, întâmplări;
- să judece faptele altora;
- să-și analizeze corect conduita proprie.

PROCEDEE DE APLICARE

 Analogie între personaje

- Măgărușul („Măgărușul încăpățânat”)
- Iedul („Iedul cu trei capre”)
Asemănări, deosebiri, consecințe
 Analogie dublă – personaje pozitive, personaje negative

Similitudini, diferențe de atitudini, comportamente

Fata moșului („Fata babei și fata moșului”) bunătate

înțelepciune
Fata cea mică („Sarea în bucate”)
hărnicie
Fata babei („Fata babei și fata moșului”) lingușeală
Fetele mari („Sarea în bucate”) prefăcătorie

49
 Am conceput fișe de monitorizare a corectitudinii reprezentărilor morale, respectiv a
noțiunilor morale:
REPREZENTĂRI MORALE (media datelor din fișele de monitorizare)
 grupul 1 – 10 copii  grupul 2 – 11 copii

ACȚIUNI GRUPUL 1 GRUPUL 2 TOTAL

 recunosc personajele 10 9 19
 relatează întâmplări 10 9 19
 reproduc dialoguri 8 8 16
Atitudini,  compară comportamente 6 5 11
comportamente  analizează consecințe 5 5 10
ale personajelor  argumentează legătura 5 5 10
cauză - efect
 identifică corespondenți ai 7 8 15
personajelor analizate în viața
reală

Activitățile în care am monitorizat corectitudinea reprezentărilor morale ale copiilor

au fost cele organizate sub forma jocului didactic. Copiii, împărțiți în două echipe, concurau
pentru prezentarea cât mai convingătoare a personajului / personajelor ce reprezentau subiecții
cercetării. În cazul analogiei duble, sarcinile erau diferențiate, primul grup analiza personajele
pozitive, cel de-al doilea pe cele negative. La momentul evaluări receptării corecte a legăturii
„cauză – efect” (comportament – consecințe), fiecare grup adresa celuilalt întrebări vizând
noțiunile morale ce își aflau corespondent în fiecare dintre personajele analizate.
Interpretarea datelor evidențiază faptul că 90% dintre copii recunosc personajele,
povestesc întâmplări, evenimente, 70% reproduc dialoguri, 50% dintre copii compară
comportamente, analizează consecințe ale diferitelor comportamente și pot argumenta legături
de cauzalitate – deci reflectă nivelul dezvoltării proceselor cognitive. Procentul celor care
identifică corespondenți ai personajelor analizate în viața reală se ridică la aproape 70%, ceea
ce dovedește că reprezentările morale ale copiilor sunt corecte.

NOȚIUNI MORALE

50
 Personajul exemplu – simbol

Reprezentare concretă a unei noțiuni morale

Scufița Roșie – neascultare

Lupul
cruzime consecințe
Iedul cel mic – acultare

consecințe

TOMIȚĂ („Tomiță – iepurașul”)

GĂINUȘA („Găinușa cea moțată”) îngâmfare
COCOȘELUL („Cocoșelul cu pene de aur”)

consecințe

Asocierea cuvântului care denumește o noțiune morală cu un personaj- simbol

Înțelepciune:
 Povestea ariciului înțelept, de V. Colin – ariciul;
 Ariciul și iepurele, de L. Tolstoi – ariciul;
 Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia – Ursul hangiu;
 Găinușa cea moțată, de C. Gruia – cocoșul;
 Povestea ursului cafeniu, de V. Colin – pinguinul.

Prietenie:
 Leul și cățelușa, de L. Tolstoi;
 Doi călători, de Al. Mitru;
 Rilă Iepurilă și cărăbușul cu aripioare de aur, de F. Mugur;
 Prieten devotat, poveste populară.

51
Hărnicie:
 Fata babei și fata moșneagului, de I. Creangă – fata moșneagului;
 Sarea în bucate, de P. Ispirescu – fata cea mică;
 Cei trei purceluși, poveste populară – purcelul cel mic.

Modestie:
 Povestea ursului cafeniu, de V. Colin – ursul cafeniu;
 Găinușa cea moțată, de C. Gruia – cocoșul;
 Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia – iepurașul;
 Sarea în bucate, de P. Ispirescu – fata cea mică;
 Rățușca cea urâtă, de H.C. Andersen – puiul de lebădă.

Lene:
 Fata babei și fata moșneagului, de I. Creangă – fata babei;
 Iedul cu trei capre, de O. Pancu Iași – iezii mari;
 Cei trei purceluși – purcelușii mari.

Îngâmfare:
 Găinușa cea moțată, de C. Gruia – găinușa;
 Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia – ogarul;
 Cocoșelul cu pene de aur, de Al. Mitru – cocoșelul;
 Tomiță Iepurașul, de Al. Mitru – Tomiță;
 Povestea ursului cafeniu, de V. Colin – urșii albi.

Naivitate:
 Ciuboțelele ogarului, de C. Gruia – iepurașul;
 Scufița Roșie, de Ch. Perrault – Scufița Roșie;
 Ursul păcălit de vulpe, de I. Creangă – ursul;
 Sfatul șoarecilor, poveste poopulară - șoarecii.

Minciuna:
 Puf Alb și Puf Gri, de C. Gruia – Puf Gri;
 Ionică mincinosul, de Al. Mitru – Ionică;

52
  Găurile, poveste populară – băiatul;
 Povestea nucii lăudăroase, de V. Colin – nuca;
 Tomiță iepurașul, de Al. Mitru – Tomiță.

Pentru a evalua corectirudinea reprezentărilor concrete a noțiunilor morale, prin

asocierea cuvântului care denumește o noțiune morală cu un personaj-simbol, am folosit
metoda trierii aserțiunilor, metodă ce exersează capacitatea de analiză asupra unor idei,
noțiuni, în vederea selectării lor după diferite criterii. Fișa pe care am conceput-o a fost
distribuită copiilor, împărțiți în trei grupe, la sfârșitul unor activități de repovestire, jocuri
didactice cu subiect tematic, jocuri – dramatizări.
Personajele-simbol, pe care copiii le grupaseră, în alte categorii de activități sau în
etapa ALA, în funcție de noțiunea morală pe care o simbolizau, alternau pe fișa de evaluare în
raport cu povestirea sau poveștile ce reprezentau tema activității.
Fiecare grup marca cu o culoare diferită de a celorlalte grupuri (grupul 1 cu roșu,
grupul 2 – portocaliu și grupul 3 – albastru) personajul cu care voia să semene.
Fiecare copil își motiva alegerea folosind, în exprimare, noțiunea morală simbolizată
de personajul ales.

Grupul 1 8 copii (3 fetițe, 5 băieți)

Grupul 2 8 copii (3 fetițe, 5 băieți)
Grupul 3 7 copii (4 fetițe, 3 băieți)

NOȚIUNEA MORALĂ G1 G2 G3
PERSONAJUL-SIMBOL 3f – 5b 3f – 5b 4f – 3b
Hărnicie – purcelușul cel mic (Cei trei purceluși) 3 fetițe 2 fetițe 4 fetițe
Lene – purcelușii cei mari
Modestie – ursul cafeniu (Ursul cafeniu) 3 băieți 3 băieți 1 băiat
Îngâmfare – urșii albi (Ursul cafeniu) 1 băiat
Minciună – Puf Gri (Puf Alb și Puf Gri)
Naivitate – Scufița Roșie (Scufița Roșie) 1 fetiță
Prietenie – leul (Leul și cățelușa) 1 băiat 2 băieți 2 băieți

Interpretarea datelor evidențiază faptul că selecția personajelor a fost influențată de

sexul copiilor. Astfel, 9 din cele 10 fetițe au ales personajul simbolizând hărnicia, nu neapărat
pentru calitatea morală simbolizată de aceasta, cât pentru că era de sex feminin. De menționat
că toate cele 9 fetițe au descris-o pe fata moșului ca fiind „harnică, cuminte și frumoasă”,
identificându-se cu un personaj ce simboliza mai mult decât calitatea morală luată în

53
considerare. Fetița care a ales să semene cu Scufița Roșie și-a motivat alegerea în felul
următor: „Eu vreau să fiu Scufița Roșie de la sfârșitul poveștii, pentru că ea știe acum că
trebuie să asculte sfatul mamei și să nu vorbească cu străinii”. Șapte din cei 13 băieți au ales
personajul ce simboliza modestia și pentru curajul acestuia. În motivarea alegerii făcute, 3
dintre băieți au ales termenul „modest” („nu este îngâmfat”). Alți 5 băieți au ales personajul-
simbol al prieteniei, leul, din povestea „Leul și cățelușa”, motivându-și alegerea astfel: „Vreau
să fiu un prieten bun, cum era leul”. Singurul băiat care a ales să semene cu urșii albi și-a
motivat alegerea raportându-se nu la calitatea morală pe care o simbolizau, ci la aspectul
acestora: „Urșii albi sunt frumoși, ei au blana albă”.
De remarcat că toți copiii au dovedit că au reprezentări corecte ale noțiunilor morale,
că asociază corect termenii ce denumesc noțiuni morale cu personajele-simbol și că se
identifică cu personajele pozitive. De asemenea, testele aplicate au evidențiat prezența unei
gândiri morale, a capacității de a aevalua comportamente și de a emite judecăți morale.
La grupa mare am aplicat un test de evaluare a interiorizării normelor de
comportament și a măsurii în care acestea au condus la elaborarea unui sistem de atitudini,
exigențe, interdicții.
Le-am distribuit copiilor fișe de autoevaluare ce ilustrau câte zece copii, în tot atâtea
posturi indicând comportamente corecte, respectiv incorecte. Am analizat împreună cu copiii
fiecare postură și le-am cerut să denumească comportamentul corespunzător. Copiii le-au
denumit și grupat după cum urmează:
 Copil îngrijit – copil neîngrijit;
 Copil ordonat – copil dezordonat;
 Copil vesel – copil trist;
 Copil harnic – copil leneș;
 Copil ascultător – copil neascultător.
Le-am cerut apoi să se descrie pe ei înșiși așa cum cred ei că sunt (ordonați sau
dezordonați, harnici sau leneși, veseli sau triști etc.), notând cu o bulină roșie
comportamentele respective.

54
 Nr. copii: 23
COMPORTAMENT NR. DE RĂSPUNSURI
Îngrijit 23
Neîngrijit
Ordonat 20
Dezordonat 3
Vesel 23
Trist
Harnic 21
Leneș 2
Ascultător 21
Neascultător 2

După rezolvarea sarcinii, fiecare copil „a citit fișa, descriindu-se pe sine, așa cum se
pricepea”. Numărul celor care s-au descris ca fiind ordonați, veseli, harnici și ascultători nu
reflectă realitatea, copiii cumulând toate aceste realități fiind mai puțini. Nu a fost necesar să
intervin pentru a analiza răspunsuri care nu corespundeau cu realitatea, copiii înșiși au făcut-o,
amintindu-le celor impricinați, dar evocând și singuri ocaziile în care au dovedit că sunt
dezordonați sau leneși sau neascultători. I-am întrebat dacă au mințit în legătură cu felul în
care s-au descris. Au negat vehement, explicându-mi că ei știu că trebuie și doresc să fie
ascultători, harnici, ordonați etc., doar că uneori mai greșesc. Cei doi copii care s-au descris ca
fiind neascultători și leneși și care, de altfel, se regăsesc și în grupul celor patru care s-au
descris ca fiind dezordonați, au o inteligență mult peste medie și, implicit, capacitatea de a se
autoevalua obiectiv.
Explicațiile oferite de copii au dovedit că și-au interiorizat normele de comportament
și au un sistem de exigențe, interdicții pe care, cel mai adesea, le respectă. Abaterile de la
acest sistem au legătură cu caracteristicile vârstei asociate cu dinamica și specificul grupului
în care evoluează.
III.2. Rezultatele cercetării

55
 90% recunosc personajul
10% - Alte

Fig. 1 – Diagrama „RECUNOSC PERSONAJUL în procent de 90%”

70

60

50

40 Series 1
30

20

10

0
70% reproduc dialoguri 30% - Alte

Fig. 2 – Diagrama „REPRODUC DIALOGURI în procent de 70%”

56
 50% - Alte

50% compară comportamente

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Fig. 3 – Diagrama „COMPARĂ COMPORTAMENTE în procent de 50%

70% identifică core-

spondenți în viața reală
30% - Alte

Fig. 4 – Diagrama „IDENTIFICĂ CORESPONDENȚI ÎN VIAȚA REALĂ

în procent de 70%

57
 III.3. CONCLUZII

Lumea basmului este nespus de dragă copilului, în măsura în care apelează la

afectivitatea acestuia, generând intense și variate emoționale, în măsura în care, prin
semnificațiile sale, îi satisface trăirile din planul imaginației, îi îmbogățește universul propriu
de cunoaștere, contribuind la educarea sa în spiritul unor virtuți morale alese, integrându-l în
aria valorilor consacrate de lumea adulților. Este lumea prin intermediul căreia copilul
acumulează posibilități noi de percepere a existenței, prin varietatea modelelor cu care ia
contact, prin soluțiile pe care le oferă în rezolvarea unor situații problematice, antrenând
întreaga activitate psihică a copilului. În ce privește valoarea lor etică, creațiile literare oferă
surse inepuizabile de formare a conștiinței morale, de educare a unor trăsături pozitive de
voință și caracter. Optimizarea conduitei verbale a copilului, cultivarea deprinderilor de
comunicare în termeni specifici reprezintă un alt câștig al întâlnirii copilului cu literatura.
Măiestria pe care trebuie să o dovedim noi educatoarele constă în crearea unor
situații și cerințe care, prin importanța și necesitatea lor, să declanșeze la copil
comportamentul cerut de societate.
În esență, consider că, înaintea oricăror alte forme de activitate, poveștile, povestirile,
basmele, tot ceea ce este legat de universul vast al literaturii pentru copii contribuie în cea mai
mare măsură la educarea morală a preșcolarului, la influențarea personalității în formare a
acestuia. Formarea imaginii de sine a copilului se face prin raportare permanentă la lumea din
jur, iar copiii au nevoie de modele pozitive sau negative cu care să se identifice sau să se
compare. Dezvoltarea gândirii narative este esențială în dezvoltarea personalității copilului.
Antitezele atotprezente în basme îi ajută pe copii să facă diferența între bine și rău, între
minciună și adevăr, între lașitate și curaj.
Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul învață despre
lumea din jur, fără să fie pus el însuși în situații periculoase sau dificile.
Basmele sunt o cale către universul nostru interior, către fantezie și libertatea de a
visa, dar și o cale către a duce în realitatea ce ne înconjoară puțin din curajul și minunăția
acestei fantezii.

58
 CAPITOLUL IV
IV.1. ANEXE

ANEXA NR. 1

PROIECT
DIDACTIC
Nivel II – Grupa mare
Tema de studiu: „Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”
Subtema: „Lumea plină de emoţii a poveştilor”
Tema zilei: „Personaje din poveşti şi stările lor sufleteşti!”
Forma de realizare: Activitate integrată ALA1+ADE+ALA2
ALA1: Activităţi liber alese:
 ARTĂ: „Ce emoţie îţi transmite personajul din poveste?”desen (completarea
chipului clown-ului cu starea emoţională specifică)
 BIBLIOTECĂ: Lexic și comunicare: „Coiful supărărilor, coiful bucuriilor”
- joc-exerciţiu
„Cutiuţa cu surprize” – joc-exerciţiu
 JOC DE MASĂ: Puzzle: „Personaje din poveşti”
ADE: Activităţi pe domenii experienţiale:
 DLC - Educarea limbajului – Convorbire: „Personajele din poveşti şi stările lor
sufleteşti!”
 DEC - Educaţie artistico-plastică – Modelaj: „Personaje din poveşti”
ALA2: Activităţi liber alese:Cântece şi jocuri muzicale: „Să fim veseli, dragi copii!”,
„Să-mi spui tu mie copilaş!”, „Dacă vesel se trăieşte!”
Tipul de activitate: de verificare şi consolidare a cunoştinţelor
Forma de organizare: frontal, pe grupe de copii, individual.
Resurse umane: 21 de preşcolari – grupa mare
Resurse temporale: o zi
Scopul activităţii:
 Fixarea conţinuturilor poveştilor cunoscute şi aplicarea unor informaţii aferente în noi
contexte.
 Dezvoltarea capacităţii copilului de a interacţiona eficient, de a empatiza cu cei din
jur, de a exprima adecvat emoţii variate.

59
  Formarea simţului estetic şi a atitudinii estetice – de a valoriza creaţia artistico-plastică
a sa şi a colegilor.

Obiective operaţionale:
La sfârșitul activității, copiii vor fi capabili:
 să enumere titluri de poveşti si să recunoască personajele pe baza unor ghicitori
sugestive;
 să grupeze imaginile din poveşti, în funcţie de personaje;
 să identifice emoţiile personajelor din poveşti în diverse situaţii;
 să simuleze momente trăite de personajele din poveste;
 să se exprime corect în propoziţii;
 să verbalizeze diferite stări sufleteşti identificate, ce conţin anumite trăiri emoţionale;
 să modeleze forme în dimensiuni variate prin tehnici şi procedee cunoscute;
 să înţeleagă şi să aprecieze frumosul din artă;
 să exprime prin mişcare starea sufletească exprimată de cântece;
 să utilizeze gestica (mimica) în exprimarea artistică;
Strategii didactice:
 Metode şi procedeedidactice:
Conversaţia euristică, explicaţia, problematizarea, demonstraţia, exerciţiul,ghicitoarea,
trierea aserţiunilor.
 Materiale şi mijloace didactice:
Cufăr, Clown, baloane, ecusoane, cărţi cu poveşti, planşe ce sugerează secvenţe din
poveşti, imagini ce prezintă diferite emoţii, coifuri (coiful tristeţilor, coiful bucuriilor),
siluete ale personajelor din poveşti, zar, fişe de lucru, carioca, plastelină, planşete,
machetă reprezentând arena de circ

Bibliografie:
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar de la 3 la 6/7 ani, M.E.C.T.S., 2008;
2. Preda, V., coordonator, Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii, Editura Gheorghe Cârţu Alexandru, Craiova, 2009;
3. Preda, V., Abordare în manieră integrată a activităţilor din grădiniţă, Editura
Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2005;
4. Breben, S., şi colaboratorii, Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura
Arves, Craiova, 2002;
5. Revista Învăţământul preşcolar, nr.1-2, Editura Arlequin, 2012

60
 SCENARIUL ZILEI

Copiii vor intra în sala de grupă interpretând cântecul „Grădiniţa mea iubită!”şi, se
aşeazã în semicerc pentru a putea stabili fiecare un contact vizual cu toţi membrii grupei.
Educatoarea, pentru a constitui un model de comportament, zâmbeşte, îi priveşte,
transmite căldurã şi încurajare prin toate formele de comunicare: verbală, nonverbală.
Salutulporneşte de la educatoare şi se propagă apoi la întreaga grupă.
- Bună dimineaţa, dragi copii! Cum vă simţiţi astăzi?
Fiecare copil salută, spunându-şi numele lui şi pe al colegilor din dreapta şi stânga
acestuia.
Meteorologul de serviciu va completa cu ajutorul colegilor Calendarul naturii, cu
următoarele elemente: ziua, data, starea vremii.
Împărtăşirea cu ceilalţi: Pentru a aduce buna dispoziţie şi bucurie în rândul
copiilor, se vor recita versurile: Zi de zi de dimineaţă/ S-avem gândul bun pe faţă, (trecem
palmele peste faţă) / Către soare să privim (desfacem braţele în formă de cerc, privim în
sus)/ Iubire să dăruim (strângem braţele spre piept și apoi le desfacem) / De gând rău, să ne
ferim (mâna alungă gândul rău) / S-adunăm doar bucurie! (strângem braţele spre piept şi
apoi le desfacem) / Şi-n grupă s-o răspândim! (sărim în sus cu braţele desfăcute) / Şi-atunci
orişice copil, / Zi de zi de dimineaţă/ Are gândul bun pe faţă! (trecem palmele peste faţă).
Activitate de grup: Se va executa un joc, care se numeşte „Chipul meu”, prin care
copiii trebuie să ghicească stările sufleteşti, emoţiile, care vor fi reprezentate prin mimica
feţei, de către educatoare. Astfel, ei vor descoperi cele patru emoţii importante: bucuria,
teama, frica, supărarea. Fiecare copil va primi câte o oglindă în care se vor privi şi vor încerca
să exprime aceleaşi emoţii care au fost descoperite pe chipul educatoarei.
Mesajul zilei: Copiii vor afla că pe toată perioada zilei vor avea parte numai de
surprize plăcute, care vor aduce pe chipurile lor multă fericire.
Se prezintă copiilor clown-ul, pe care îl descoperă în sala de grupă, precizând că
acesta este musafirul zillei care pe parcursul activităţilor le va face copiilor multe surprize. El
ţine în mâini patru baloane pe care sunt desenate feţe ce reprezintă cele patru emoţii de bază.
(veselia, tristeţea,, frica, furia). Baloanele vor fi sparte pe rând, iar în ele copiii vor descoperi
bileţele, care le va indica ce au de făcut la fiecare activitate în parte. Copiii vor afla că pe
clown îl cheamă „Veselici” şi că vine din „lumea circului”, acolo unde el poate fi în acelaşi
timp şi vesel, şi trist, şi furios, dar cu toate acestea el transmite o stare de bine, ne face să fim
veseli, să aplaudăm, să ne bucurăm. El doreşte să afle de la copii tot ceea ce ştiu din lumea

61
minunată a poveştilor, despre personajele cunoscute şi despre ce emoţii, ce stări transmit
acestea.
Împreună cu clown-ul, copiii vor porni în „lumea plină de emoţii a poveştilor”, acolo
unde personajele trăiesc şi ele diferite stări sufleteşti. Apoi, Veselici îi va invita în lumea
circului, alături de personajele din poveşti.

ACTIVITATE DIDACTICĂ pentru secvenţa ALA 1

Se va descoperi prima surpriză prin spargerea primului balon. Copiii vor afla că vor
lucra pe sectoare de activitate. Ei vor primi în piept ecusoane ce reprezintă clowni,
asemănători cu clownii ce sunt aşezaţi pe mese, diferiţi de la un sector la altul. Se vor aşeza la
sectoarele de activitate: Bibliotecă, Joc de masă, Artă.
1. BIBLIOTECĂ:
TEMA: „Cutiuţa cu surprize”
„Coiful bucuriilor, coiful supărărilor”
Mijloc de realizare: Convorbiri libere, Joc exerciţiu
Obiective operaţionale:
 să recunoască şi să descrie siluetele personajelor din poveşti;
 să recunoască povestea din care fac parte;
 să aprecieze unele comportamente şi atitudini în raport cu normele cunoscute;
 să analizeze şi să selecteze imaginile pentru a scoate în evidenţă emoţiile de
bază: bucurie, supărare, frică, furie.
 să verbalizeze diferite situaţii trăite, ce conţin o anumită trăire emoţională.
Metode didactice: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, trierea aserţiunilor
Material didactic: Siluete ale personajelor din poveşti, cub ale cărui feţe au culori
diferite, iar pe acestea sunt lipite cifre, bulinuţe colorate asemănător cu feţele cubului, imagini
ce prezintă diferite emoţii, coifuri (coiful tristeţilor, coiful bucuriilor).
Sarcini de lucru: „Cutiuţa cu surprize”. Copiii îşi aleg câte o bulinuţă, caută pe
cub culoarea asemănătoare, recunoaşte cifra şi selectează personajul care are aceeaşi cifră cu
cea de pe cub. Descrie personajul şi spune titlul poveştii din care face parte, apreciind starea
sufletească pe care acesta o transmite. Se procedează astfel până când sunt descrise toate
personajele primite. Fiecare copil aşază siluetele personajelor din poveţti, în funcţie de stările
lor sufleteşti la panoul emoţiilor.
Sarcini de lucru: „Coiful bucuriilor, coiful supărărilor”. Copiii „citesc” imaginile
ce prezintă diferite emoţii, (bucurie, tristeţe, frică, furie), analizează fiecare emoţie transmisă,
verbalizează situaţiile trăite. În cele două coifuri (coiful tristeţilor, coiful bucuriilor), copiii
62
vor introduce imaginile în funcţie de trăirile emoţionale transmise de chipurile de pe imagini,
motivând alegerea făcută.

2. ARTĂ:
TEMA: „Ce emoţie îţi transmite personajul din poveste?”
Mijloc de realizare: desen (completarea chipului clown-ului cu starea emoţională
specifică)
Obiective operaţionale:
 să recunoască personajul din poveste;
 să identifice trăirile emoţionale de: bucurie, tristeţe, frică, furie;
 să exprime corect emoţia observată;
 să redea prin desen chipul clown-ului în funcţie de starea sufletească transmisă,
observată pe chipul personajului din poveşti, conferindu-le expresivitate
Metode didactice: conversaţia, explicaţia, exerciţiul.
Material didactic: Fişe de lucru, carioci.
Sarcini de lucru: Copiii recunosc în colţul din stânga al fişei, personajul din poveste
şi starea pe care acesta o transmite, identificând trăirile emoţionale pe care le au. Ei vor reda
prin desen chipul clown-ului în funcţie de starea sufletească transmisă, observată pe chipul
personajului din poveşti.

3. JOC DE MASĂ: Puzzle:

TEMA: „Personaje din poveşti”
Mijloc de realizare: Puzzle
Obiective operaţionale:
 să asocieze părţi pentru a obţine un întreg, un tablou;
 să recunoască personajul sau secvenţa din poveste, din care face parte puzzl-ul;
 să recunoască povestea.
Metode didactice: conversaţia, explicaţia, exerciţiul.
Material didactic: Imagini model din povestea „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”,
(Vrăjitoarea, Morocănosul), imagini reprezentând chipul clown-ului vesel, chipul clown-ului
trist, Puzzle-uri.
Sarcini de lucru: Copiii realizează întregul din bucăţi, recunoscând personajele şi
povestea din care fac parte. Ei identifică chipul celor doi clowni, asociindu-i cu clown-ul
Veselici, musafirul zilei.

63
 ACTIVITATE DIDACTICĂ PENTRU DOMENIUL EXPERIENŢIAL

Nivel II – Grupa mare

Tema de studiu: „Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”
Subtema: „Lumea plină de emoţii a poveştilor”
Tema zilei: „Personaje din poveşti şi stările lor sufleteşti!”
1. „Capra cu trei iezi”, de Ion Creangă
2. „Ursul păcălit de vulpe”, de Ion Creangă
3. „Scufiţa Roşie”, de Charles
4. Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”, de Fraţii Grimm
Forma de realizare: Activitate integrată
DLC – Educarea limbajului – Convorbire: „Personajele din poveşti şi stările lor sufleteşti!”
DEC – Educaţie artistico-plastică – Modelaj: „Personaje din poveşti”
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE – Educarea limbajului
Obiective de referinţă:
 Informativ: actualizarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor despre poveştile şi
personajele întâlnite în aceste poveşti;
 Formativ:activizarea vocabularului şi exersarea exprimării corecte;
 Educativ:îmbunătăţirea comportamentului social prin stabilirea de relaţii cu ceilalţi,
prin iniţierea dialogului, prin ascultarea activă a interlocutorului;
Obiective operaţionale:
A. Cognitive:
 să enumere titluri de poveşti si să recunoască personajele din poveşti pe baza unor
ghicitori sugestive;
 să identifice emoţiile personajelor din poveşti în diverse situaţii;
 să numească emoţiile personajelor din poveşti şi consecinţele acestora într-o
situaţie dată;
 să se exprime corect în propoziţii.

B. Psihomotrice:
 să grupeze imaginile din poveşti, în funcţie de personaje;
 să simuleze momente trăite de personajele din poveste;
 să se deplaseze conform cerinţelor educatoarei.

64
 C. Socio –afective:
 să verbalizeze diferite stări sufleteşti identificate, ce conţin anumite trăiri emoţionale.

DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV– Educaţie artistico – plastic: Modelaj

Obiective de referinţă:
 stimularea expresivităţii şi creativităţii copiilor prin compunerea în mod original şi
personal a temei date;
 educarea estetică prin tematica abordată.
Obiective operaţionale:
A. Cognitive:
 să modeleze forme în dimensiuni variate prin tehnici şi procedee cunoscute;
B. Psihomotrice:
 să efectueze exerciţii de mişcarea/încălzire a mâinilor;
 să modeleze prin diferite mişcări, tehnici şi procedee specifice activităţii;
C. Socio-afectiv:
 să participe cu interes la activitate;
 să înţeleagă şi să aprecieze frumosul din artă

65
 SCENARIUL DIDACTIC – Educarea limbajului

STRATEGII
ETAPELE DIDACTICE
ACTIVITĂŢII CONŢINUT ŞTIINŢIFIC EVALUARE
Metode
didactice
Se va organiza spaţiul şi climatul
educativ într-un mod optim desfăşurării Observarea
Moment activităţii propuse. comportamentului
organizatoric Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în non-verbal şi a
formă de semicerc. ţinutei.

Copiii sunt invitaţi să afle ce surpriză

le-a mai pregătit clown-ul Veselici. Se
va sparge al doilea balon, unde copiii
găsesc un bileţel prin care clown-ul
doreşte să afle tot ceea ce ştiu ei din
lumea minunată a poveştilor, despre Explicaţia Stimularea
personajele cunoscute şi despre ce Conversaţia interesului pentru
emoţii, ce stări transmit acestea. activitate.
Captarea
Copiii vor afla că într-unul din cele
atenţiei
două cufere clownul le-a adus cărţi de
poveşti şi imagini din aceste poveşti, cu
personaje mai mult sau mai puţin
îndrăgite.
Le voi spune copiilor, că împreună vom
porni în „lumea plină de emoţii a
poveştilor”, acolo unde personajele
trăiesc şi au diferite stări sufleteşti.
Le voi spune copiilor, că împreună vom
porni în „lumea plină de emoţii a
poveştilor”, acolo unde personajele
trăiesc şi au diferite stări sufleteşti.
Copiii vor trebui să enumere titluri de
poveşti,
Anunţarea
să recunoască personajele din poveşti pe Observarea
temei şi
baza unor ghicitori sugestive, să comportamentului
comunicarea
identifice emoţiile personajelor din Explicaţia copiilor
obiectivelor
poveşti în diverse situaţii, să numească
emoţiile personajelor din poveşti.
Se va prezenta tema activităţii:
„Personaje din poveşti şi stările lor
sufleteşti”

66
 Copiilor li se prezintă modul în care
se va desfăşura activitatea.
Prezentarea Astfel, ei vor afla că vor fi purtaţi în
conţinutului şi lumea plină de emoţii a poveştilor cu Observarea
dirijarea ajutorul ghicitorilor şi a planşelor comportamentului
învăţării semnificative din poveştile Explicaţia copiilor
cunoscute. Conversaţia
Se vor spune următoarele versuri:
„Au fost odat’ ca niciodat’
În lumea de poveste
Şi buni şi răi, cum ne-a fost dat
Aflaţi şi spuneţi cine este”
Se va prezenta pe rând fiecare
ghicitoare.
1. Cred că mă cunoaşteţi bine,
Pe iezişori eu i-am măncat,
Pe capra mam’ am întristat.
(Lupul)
2. Am venit la voi aici,
Din povestea cu pitici,
Din lumea poveştilor,
Şi-aş avea o întrebare: Ghicitoarea
Ştiţi voi cum mă cheamă oare?
(Albă ca zăpada)
3. Eu sunt vesela fetiţă Aprecierea
Ce am roşie scufiţă, răspunsurilor
La bunica am plecat,
Cu coşuleţul încărcat!
(Scufiţa Roşie)
4. O noapte-ntreag-am tremurat
Crezând c-am pescuit,
Dar coada-n lac mi-a îngheţat,
Şi-acum sunt foarte trist!
Şi furios sunt eu, vezi bine!
Pe coana vulpe am s-o prind,
Cu coada-n apă o voi ţine
Pân’ v-a-ngheţa şi ea de frig.
(Ursul)
Răspunsurile corecte la ghicitorile
spuse, îi vor conduce pe copii la
selectarea planşelor din povestea a
cărui personaj a fost ghicit.
Pentru a scoate în evidenţă trăirile
emoţionale, stările sufleteşti pe care
le transmite fiecare personaj, se vor
urmări secvenţe semnificative din
poveşti.
Se vor adresa întrebări referitopare la
emoţiile şi stările sufleteşti ale
personajelor din cele patru poveşti.

67
 Plan de întrebări: Aprecieri verbale
(Din ce poveste face parte personajul Aprecierea
ghicit?, Ce stare sufletească Conversaţia răspunsurilor
transmite: lupul, ursul, vulpea,
vânătorul?, Ce trăiri emoţionale are
capra?, Dar iedul cel mic?, Cum sunt
capra şi cei trei iezi, atunci când ea
pleacă după mâncare?, Ce stare
sufletească au iezii cei mari când
aud vocea mamei?, Dar iedul cel
mic?, Ce simte Albă ca zăpada când
este lăsată singură în pădure?, Dar
când ajunge la casa piticilor?, Cum
se simte Scufiţa Roşie când culege
flori?, Dar când se întâlneşte cu
lupul? După ce ne dăm seama că
bunica este speriată? Ce trăiri
emoţionale trăiesc Scufiţa Roşie şi
bunica când s-au reântâlnit? Cum
devine ursul după ce a văzut că a
rămas fără coadă?, etc…)
Se va scoate în evidenţă rolul
emoţiilor transmise de fiecare
Obţinerea personaj, solicitând copiilor să Explicaţia Aprecieri verbale
performanţei numească aceste emoţii şi Conversaţia
consecinţele pe care le au într-o
situaţie dată.
Copiii vor aproba sau dezaproba
Asigurarea stările, trăirile emoţionale ale
Exerciţiul
conexiunii personajelor din poveşti. Aprecieri verbale
inverse Copiii vor fi puşi în situaţia de a
(feed-back) mima anumite stări sufleteşti, trăiri
emoţionale ale diferitelor personaje.
Copiii vor selecta planşele din Explicaţia
Evaluarea poveştile prezentate în funcţie de Exerciţiul
Aprecieri verbale
performanţei trăirile emoţionale ale personajelor:
Trierea
(bucurie, tristeţe, frică, furie)
aserţiunilor
Asigurarea Se va preciza rolul şi importanţa Explicaţia Observarea
retenţiei şi a poveştilor şi ce reprezintă acestea şi comportamentului
transferului personajele care le însoţesc atât în copiilor
viaţa copiilor cât şi a oamenilor.
„Iubiţi poveştile copii,
Ele ne-aduc doar bucurii
Din ele multe învăţăm,
Frumos în viaţă să ne purtăm.
Personaje mii şi mii,
Pe toate le-ndrăgim să ştii,
Bune, rele cum or fi,

68
 Prietene ne sunt, copii!”
Încheierea Se va aprecia activitatea şi modul în Aprecieri
activităţii care copiii au participat generale
SCENARIUL DIDACTIC – Educaţie artistico-plastică
STRATEGII
ETAPELE DIDACTICE
CONŢINUT ŞTIINŢIFIC EVALUARE
ACTIVITĂŢII Metode
didactice
Trecerea de la activitatea de Interpretarea şi Observarea
educarea limbajului, la executarea comportamentului
Moment activitatea de modelaj, se face jocului cu text copiilor şi a
organizatoric prin interpretarea jocului şi cânt. executării mişcărilor
muzical: „Bat din palme, clap- sugerate de textul
clap-clap!” cântecului.
Copiii vor afla, prin spargerea
celui de –al treilea balon şi
descoperirea cufărui mic, în
care se află plastelină, că
Stimularea
Captarea Veselici doreşte să-i invite în Explicaţia interesului pentru
atenţiei „lumea circului”.
activitate.
Copiilor le este prezentată o
machetă, ce reprezintă arena
circului, unde doreşte să-i ducă
clown-ul.
Se va anunţa că în cadrul
Anunţarea activităţii de modelaj, copiii vor
Observarea
temei şi modela: „Personaje din Explicaţia comportamentului
comunicarea poveşti”, folosind diferite
copiilor
obiectivelor mişcări şi tehnici, în vederea
realizării unor modele originale.
Intuirea materialului:
Prezentarea Copiii intuesc materialele
Conversaţia
conţinutului şi primite: plastilină, planşete,
dirijarea scobitori. Observarea
învăţării Explicarea tehnicilor de
Explicaţia
lucru:
Copiii vor folosi diferite
mişcări: (translatorii, circulare,
Demonstraţia
disculare).
Voi demonstra câteva tehnici şi
procedee de lucru.
Exerciţii de încălzire a
muşchilor mâinii:
Copiii execută următoarele
Exerciţiul
exerciţii:
„Închidem şi deschidem
pumnii”
„Mişcăm degetele”
Aprecieri verbale
„Cântăm la pian”
Explicaţia
Executarea propriu-zisă a

69
 lucrării:
Voi trece pe la fiecare masă,
urmărind modul în care copiii
respectă tehnicile de lucru.
Se fac aprecieri parţiale privind
modul de lucru.

Copiii finalizează lucrările,

verifică ansamblarea corectă a
elementelor ce compun părţile
componente ale personajelor din
Explicaţia
Obţinerea poveşti. Analiza produselor
Exerciţiul
performanţei Copiii vor aşeza fiecare personaj activităţii
modelat în arena circului, pe
banchete. Acestea sunt însoţite
de clownii prezenţi la activitate.

Criterii de evaluare:
-daca au redat forma
Evaluarea personajelor din povestea
Aprecieri verbale
performanţei preferată;
-daca au finalizat lucrarea;
-daca au lucrat curat.

Voi face aprecieri asupra

Încheierea comportamentului copiilor la Explicaţia
Aprecieri verbale
activităţii activitate cât şi asupra modului
în care au realizat tema propusă.

70
 ACTIVITATE DIDACTICĂ pentru secvenţa ALA 2

Se va sparge al patrulea balon, iar copiii vor afla dorinţa clown-ului. Veselici doreşte
ca toţi copiii să încheie activitatea zilei prin voie-bună, cu cântec şi mişcare.
Tema activităţii: „Să fim veseli, dragi copii!”
Mijloc de realizare: Cântece şi jocuri muzicale:
„Să fim veseli, dragi copii!”
„Să- mi spui tu mie copilaş!”
„Dacă vesel se trăieşte!” – Joc muzical
Tipul de activitate: de verificare şi consolidare a cunoştinţelor
Obiective operaţionale:
Cognitiv-formative:
 să interpreteze cântecul corect, expresiv, nuanţat în caracter de joc;
 să cânte în colectiv, respectând tonul, semnalul de început şi de final.
Afectiv-atitudinale:
 să manifeste bucuria şi satisfacţia execuţiei corecte şi expresive a melodiei;
 să susţină ritmul melodiei.
Psihomotorii:
 să exprime prin mişcare starea sufletească exprimată de cântece;
 să utilizeze gestica (mimica) în exprimarea artistică.

Cântece şi jocuri muzicale

1. „Să fim veseli, dragi copii!”

Să fim veseli dragi copii, Suntem de părinţi iubiţi Mici necazuri când avem
Să ne bucurăm, Şi ne bucurăm, Le îndepărtăm.
Avem tot ce ne dorim, Suntem foarte fericiţi, Noi vrem numai bucurii,
Haideţi, să cântăm! Cântăm şi dansăm! De lacrimi să uităm!

71
 2. Să-mi spui tu mie copilaş!
Să-mi spui tu mie copilaş,
Cum cântă micul greieraş?
Cri-cri-cri! Cri-cri-cri!
Aşa cântă micul greieraş!
3. Dacă vesel se trăieşte!
Dacă vesel se trăieşte
Bate-aşa (bătăi din palme)
Dacă vesel se trăieşte
Bate-aşa (bătăi din palme)
Dacă vesel se trăieşte
Unul, altuia zâmbeşte
Dacă vesel se trăieşte
Bate-aşa (bătăi din palme)
Să-mi spui tu mie copilaş, Să-mi spui tu mie copilaş
Cum plânge micul greieraş? Cum râde micul greieraş?
M-m-m! M-m-m! Ha-ha-ha! Ha-ha-ha!
Aşa plânge micul greieraş! Aşa râde micul greieraş!
Dacă vesel se trăieşte
Strig-aşa: Ura!
Dacă vesel se trăieşte
Strig-aşa: Ura!
Dacă vesel se trăieşte
Unul, altuia zâmbeşte,
Dacă vesel se trăieşte
Strig-aşa: Ura!
72
 ANEXA NR. 2

PROIECT DE
ACTIVITATE
GRUPA: mare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: domeniu - Limbă şi comunicare
TEMA ACTIVITĂŢII: „Călătorie în lumea poveştilor”
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
DURATA: 35-40 minute
TIPUL ACTIVITĂŢII: evaluare de cunoştinţe
SCOPUL JOCULUI: evaluarea cunoştiţelor despre personajele din poveştile cunoscute
(atitudini, conflicte, întâmplări, situaţii, trăsături fizice şi morale)
OBIECTIV DE REFERINŢĂ: să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile
de joc, atât în calitate de vorbitor cât şi în calitate de auditor.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1 – să indentifice poveştile din care fac parte anumite personaje;
O2 – să se grupeze după metoda ciorchinelui în personaje pozitive si negative;
O3 – să creeze scurte ghicitori legate de personajele din poveşti;
O4 – să adreseze echipei adverse întrebări din povestile cunoscute;
O5 – să dialogheze redând fragmente din poveste.
SARCINA DIDACTICĂ: să recunoscă personaje din poveşti, trăsături pozitive sau negative
ale acestor personaje; să redea clar şi expresiv fragmente din poveste.
REGULILE JOCULUI: copiii vor respecta cerinţele educatoarei: vor lua la întâmplare un
medalion cu un personaj din poveste, se vor grupa şi regrupa pe tot parcursul jocului în
funcţie de metoda folosită, vor formula ghicitori, vor adresa întrebări şi vor dialoga redând
fragmente din poveste.
Răspunsurile corecte vor fi recompensate cu aplauze,
ELEMENTE DE JOC: bagheta fermecată, limitarea timpului, mişcarea, întrecerea, imitarea
personajelor din poveşti, versuri distractive.

73
STRATEGIA DIDACTICĂ
a) Metode şi procedee: explicaţia, demonstraţia, metoda ciorchinelui, metoda ghicitorilor,
turnirul întrebărilor, piramida, aprecierea verbală, conversaţia, expunerea;
b) Mijloace de învăţământ: imagini din poveşti*, medalioane cu personaje din poveşti*, CD
player, CD-uri, calculator, piramida formată din şase căsuţe, baghetă, coroniţă pentru zână,
clopoţel;
c) Forme de realizare a învăţării: individual, frontal, pe grupuri, în echipă.

Bibliografie:
- Antohe, G., Barna, I.: Psihologia jocului, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei
Universitare Dunărea de Jos, 2006.
- Antonovici, Şt., Nicu, G.: Jocuri interdisciplinare, Editura Aramis Print, 2004
- Breban, S., Fulga, M., Goncea, E., Ruiu, G.: Metode interactive de grup, Editura
Arves
- Preda, V., Dumitrana, M.: Programa activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii, Editura V&I Integral, 2005
- *Imaginile și medalioanele sunt din poveştile următoare: „Capra cu trei iezi”,
„Ursul păcălit de vulpe”, „Punguţa cu doi bani” de Ion Creangă, „Scufiţa Roşie”,
„Cenuşăreasa”, „Albă ca zăpada” de Fraţii Grimm

74
 Evenimentul Mijloace Forme de
Ob. Metode şi
didactic Activitatea educatoarei Activitatea copiilor de realizare
op. procedee
învăţământ a învăţării
Moment Aranjarea scăunelelor în forma de semicerc. Copiii intră ordonaţi în sala de clasă medalioane frontal
organizatoric Pregătirea mijloacelor de învăţământ ce vor fi folosite şi iau la întâmplare de pe un panou cu
în activitate medalioane cu personaje personaje
din povești. din poveşti
Captarea Rog pe copii să privească medalioanele şi să spună ce Copiii spun ce reprezintă conversaţia medalioane frontal
atenţiei este desenat pe ele. desenele de pe bagheta individual
Prezint copiilor costumul meu şi apoi medalioane şi recunosc coroniţă
mă costumez. costumul meu de zâna cea
bună din poveste
Anunţarea „Vă anunţ cu bucurie Copiii ascultă. expunerea frontal
jocului Că azi vom face o călătorie. 4-5 copii repetă titlul conversaţia individual
Nu vom călători cu avioane, jocului.
Maşini, vapoare sau autocare
Azi vom călători cu mare zor
În lumea minunată a poveştilor.
Ne vom juca, ne vom distra
Dar sigur vom şi învăţa.”
Anunţ apoi titlul jocului
Prezentarea Spun copiilor că pe parcursul jocului ei vor trebui s ă Copiii ascultă expunerea frontal
obiectivelor recunoască imagini şi personaje din poveşti, să
operaţionale formuleze ghicitori despre personaje din povești,
şi a regulilor să-şi adreseze întrebări din poveştile prezentate, să
jocului identifice personaje pozitive şi negative, să intre în
rolul unor personaje din poveşti.
Pe tot parcursul jocului voi va trebui să fiţi atenţi şi să
respectaţi toate regulile jocului: să vă grupaţi după
cerinţa jocului, să vă susţineţi echipa, să
răspundeţi prompt la întrebări, să fiţi
disciplinaţi, să acţionaţi numai la comanda
conducătorului jocului.

O1 Executarea „Baghetă fermecată „-Imaginea face parte din explicaţia medalioane frontal
63
 jocului de Întoarce imaginea îndată” povestea Scufiţa Roşie.” demonstraţia bagheta individual
probă „-Din ce poveste face parte imaginea?” Copiii care au medalioane cu imagini din pe grupuri
„Toate personajele din această poveste personajele din povestea „Scufiţa poveste
să iasă în faţă şi să se prezinte” Roşie” ies în faţa colegilor şi se
prezintă pe rând.
O1 Executarea Procedez la fel ca în jocul de probă cu Copiii recunosc pe rând conversaţia medalioane frontal
jocului de celelalte 4 imagini din poveşti. Pentru cele 4 imagini şi spun din bagheta individual
către copii fiecare imagine voi folosi formula„Baghet ă fermecat ă ce poveste face parte imagini din pe grupuri
Întoarce imaginea îndată” fiecare imagine. poveste
Rând pe rând vor iesi în CD, CD
faţă toate personajele din player
poveştile: „Capra cu trei
iezi”, „Ursul păcălit de
vulpe”, „Punguţa cu doi
bani”, „Cenuşăreasa” şi
„Albă ca zăpada”.
Fiecare personaj din
poveste se va prezenta.
Răspunsurile corecte vor
primi aplauze.

O2 Varianta I Aşez în două locuri din clasă o jucărie Scufiţa Roşie Copiii ascultă explicaţiile explicaţia Medalioane frontal
şi o jucărie ce reprezintă un lup, apoi spun versurile: Copiii se grupează după metoda metoda bagheta individual
„Personaje în poveşti ciorchinelui în personaje pozitive şi ciorchinelui CD, CD pe grupuri
Multe, multe întâlneşti. negative. player
Fapte bune, fapte rele Personajul din poveste indicat de clopoţel
Stiţi cu toţii, le fac ele. conducătorul jocului se
Eu acuma vă voi spune: autocaracterizează.
La Scufiţa Roşie să vină cele bune. Răspunsurile corecte vor primi
Iar la lupul cu belele aplauze.
Să se-adune cele rele.”
Voi da un semnal sonor pentru
începutul şi finalul grupării.
Voi atinge pe rând cu bagheta câte un personaj din
poveste care va trebui să se autocaracterizeze.

64
O3 Varianta II Strâng medalioanele şi împart copiii în două echipe: Copiii crează ghicitori cu personaje explicaţia calculator frontal
echipa prinţeselor şi echipa prinţilor (fete şi baieţi în din poveşti (5-6 ghicitori). metoda CD, CD individual
număr egal). Copiii răspund la ghicitori. ghicitorilor player pe echipe
Le spun că fiecare echipă trebuie să creeze pe rând Răspunsurile corecte vor primi
scurte ghicitori la care va răspunde cealaltă echipă. aplauze.
Pe calculator folosind un program special creat, ţin
evidenţa răspunsurilor corecte pentru fiecare echip ă.

O4 Varianta III Voi spune copiilor că vom continua concursul dar nu Copiii se consultă între ei, explicaţia calculator frontal
vom mai formula ghicitori ci vom adresa întrebări. O formulează întrebări, dau răspunsuri. metoda CD, CD individual
echipă întreabă, cealaltă răspunde. Răspunsurile corecte vor primi turnirul player pe echipe
Pe calculator ţin evidenţa răspunsurilor corecte pentru aplauze. întrebărilor
fiecare echipă.
La sfârşitul variantei stabilesc echipa
câştigătoare
O5 Varianta IV Aşez pe covor o piramidă formată din 6 pătrate. Copiii mimează anumite acţiuni la explicaţia piramidă frontal
Le spun copiilor că in cele 3 pătrate de la baza alegere din povestea indicată. metoda din pătrate individual
piramidei se vor aşeza copii care vor mima acţiuni Copiii recunosc acţiunile mimate. piramidei trasată pe
dintr-o poveste indicată de conducătorul jocului. Copiii redau scurte fragmente din un carton
În cele 2 pătrate de la mijloc se vor aşeza dou ă poveşti.
personaje din aceeaşi poveste care vor dialoga între Copilul din vârful piramidei
ele redând un scurt fragment din poveste. (personajul principal) se prezintă.
În vârful piramidei se va aşeza personajul principal
din poveste care va trebui să
se prezinte.
Voi selecta copiii în funcţie de
aptitudinile cunoscute din activităţile
anterioare.
Încheierea Apreciez general şi individual copiii şi Copiii dansează pe aprecierea CD, CD frontal
activităţii îi invit la balul personajelor din poveste melodia „Îmi plac verbală player
poveştile”

65
 ANEXA NR. 3

PROIECT
DIDACTIC
GRUPA: mare
TEMA ANUALĂ A STUDIULUI: “Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
SUBTEMA PROIECTULUI: “Cartea cu povești”
TEMA ACTIVITĂȚII: “În lumea poveștilor”
TIPUL ACTIVITĂȚII: formare de priceperi și deprinderi
FORMA DE REALIZARE: activitate integrată
DURATA: o zi
SCOPUL ACTIVITĂȚII: verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare
la povești
ADP: ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ – “Personajul îndrăgit”
TRANZIȚII – “Lumea basmelor” (cantec)
ALA1: BIBLIOTECA – “Cufărul fermecat” (grafisme)
JOC DE MASA – “În lumea poveștilor” (puzzle din poveștile cunoscute)
CONSTRUCTII – “Căsuța piticilor”
ADE: DLC – “Trăistuța cu povești” (joc didactic)
DOS – “Personajele din povești” (confecționarea unui album)
ALA2: “Poftiți la bal!”

67
 ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

Ziua va debuta cu întâlnirea de dimineață. În timpul acestei activități, copiii se

aseaza în semicerc pentru a se putea vedea mai bine și pentru a relaționa în bune
condiții. Pentru aceasta, vor fi recitate versurile: “Dimineața a sosit/La gradiniță am
venit/În semicerc ne așezăm/Cu toții ne salutăm”.
Salutul pornește de la educatoare: “Bună dimineața, personaje din povești!”,
dupa care menționez rolul medalioanelor pe care copiii le vor purta. Fiecare copil își
salută colegul în funcție de medalion: “Bună dimineața, Scufița Roșie!”, iar celalalt va
răspunde: “Buna dimineața, Vânătorule!”.
Împărtășirea cu ceilalți. În aceasta etapă se face prezența copiilor și împreună
cu copiii se va completa în “Calendarul naturii”; dupa aceea se poarta discuții despre
povești și personaje din povești. “Ce personaj îndrăgești? Și de ce?”. Copiii denumesc
personaje, poveștile din care fac parte și ce au învățat din povești.
NOUTATEA ZILEI o reprezintă descoperirea surprizei lăsate de Zâna
Poveștilor pentru copiii din grupă (o scrisoare și alte surprize)
ACTIVITATEA DE GRUP: voi propune jocul “Adevarat sau fals?”. Le voi
spune copiilor propoziții despre personaje din povești cunoscute, iar ei vor recunoaște
care este propoziția adevărata și care este falsă. Exemple: “Scufița Roșie a fost mâncată
de lup”; “Capra avea cinci iezșori”.
Întalnirea de dimineață se încheie cu un cântec îndrăgit de copii: “Lumea
basmelor”.

68
 ACTIVITĂȚI LIBER ALESE

BIBLIOTECA: “Cufărul fermecat” – grafisme

JOC DE MASĂ: “În lumea poveștilor” – puzzle din poveștile cunoscute
CONSTRUCȚII: “Căsuța piticilor”
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
BIBLIOTECA:
- să scrie semnele grafice dupa model
- să coloreze cufarul în diferite culori
JOC DE MASĂ:
- să îmbine piesele de puzzle reconstituind imagini din povești cunoscute
- să numească titlul poveștii
CONSTRUCȚII:
- să realizeze tema data prin îmbinare, asamblare și alaturare (construind forme în
plan orizontal și vertical)
- să coopereze cu colegii în realizarea temei
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, jocul
MATERIAL DIDACTIC: piese lego, puzzle-uri, creioane colorate, foi A4

69
 ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERENȚIALE

DENUMIREA ACTIVITĂȚILOR:
DLC: “Trăistuța cu povești” – joc didactic
DOS: “Personajele din povești” – confecționarea unui album
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
- să răspundă la întrebări simple referitoare la poveștile studiate
- să recunoască povestea pe baza unei ilustrații sugestive prezentate
- să recunoască personajele din povești și să formeze propoziții pe baza unor
ghicitori, descrieri
- să se exprime corect, coerent și logic în propoziții
- să identifice personajele “bune” și personajele “rele” din poveștile studiate
- să le aseze pe panou în locul corespunzător: personaje “bune” la “fața veselă” și
personajele “rele” la “fața tristă”
- să realizeze corect albumul cu personaje din povești respectând sarcinile de
lucru
- să foloseasca corect instrumentele de lucru
- să realizeze lucrari practice folosindu-și imaginația creatoare

SARCINA DIDACTICĂ:
- recunoașterea personajelor din povești după ghicitori, versuri, siluete
- alegerea imaginilor specifice poveștilor
- formarea de propoziții referitoare la personajele recunoscute

REGULILE JOCULUI:
Un copil atins de bagheta fermecată va lua din trăistuță o imagine, un jeton, îl
va recunoaște și va spune din ce poveste face parte; personajele alese vor fi așezate la
panou în dreptul celor două fețe: veselă pentru personaje bune și tristă pentru personaje
rele.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, ghicirea, mânuirea materialului, mișcarea, aplauze
METODE SI PROCEDEE: conversația, explicația, observarea, surpriza, demonstrația,
jocul, cubul
RESURSE MATERIALE: trăistuța, bagheta fermecată, imagini din poveștile “Scufița
Roșie”, “Capra cu trei iezi”, “Ursul păcălit de vulpe”, “Punguța cu doi bani”, “Cei trei
purceluși”, “Alba-ca-Zăpada și cei sapte pitici”, personaje din povești, cutie, scrisoare,
70
puzzle – scene din povești, cub, fise de lucru, acuarele și servetele, hârtie glasată, lipici,
coșulețe de plastic, mască ursuleț.
FORME DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri, individual

ACTIVITĂȚI LIBER ALESE (ALA2)

TEMA ACTIVITĂȚII: “Poftiți la bal!”

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
- să-și prezinte personajul printr-un text versificat
- să execute pașii de dans sugerați de fragmentul melodic audiat (Ceaicovski –
“Frumoasa adormită”)
DESCRIEREA JOCULUI:
Copiii intră în sala de clasă, vor prezenta, pe rând, ce personaj reprezintă
(printr-un text versificat) și apoi vor dansa în perechi, pe acordurile “Valsului” de
P.I.Ceaicovski.

ETAPELE METODE ȘI
CONȚINUTUL ACTIVITĂȚII EVALUARE
ACTIVITĂȚII PROCEDEE
Se vor pregăti materialele și
1. Organizarea
aranjarea sălii de clasă pentru o bună
activității
desfășurare a activității
2. Captarea Voi capta atenția copiilor printr-o Conversația
atenției scrisoare de la Zâna Poveștilor care Surpriza
le spune copiilor că vrea să vadă
dacă ei știu multe povești și că ea le-
a trimis bagheta ei fermecată pentru
a desfășura activitățile de astăzi.
3. Reactualizarea Înainte de a începe activitățile Explicația Conversația
cunoștințelor noastre, le voi adresa copiilor Conversația de verificare
întrebările:
“De unde citim poveștile?”
“Cine și-a pierdut coada în apa
înghețată?”
“Cine a înghițit-o pe Scufița Roșie?”
“Cum cânta cocosul când i-a fost
luată punguța de boier?”
“Câți iezi avea capra?”
“Ce o întreabă regina cea rea, din
povestea Albă-ca-Zăpada și cei sapte
pitici, pe oglinda fermecată?”

71
 4. Anunțarea Ca să-i aratam Zânei că știm multe Explicația
temei și a povești, astazi ne vom juca jocul Conversația
obiectivelor “Trăistuța cu povești”. Aceasta ne-a Exercițiul
trimis o trăistuță în care vom găsi Demonstrația
mai multe personaje și imagini din
povești și o baghetă fermecată care
va atinge câte un copil; acel copil va
trebui să aleagă o imagine și să spună
din ce poveste face parte. Apoi vor
alege jetoanele cu personaje după
versuri sau ghicitori și vor așeza
personajele rele în dreptul feței triste,
iar personajele bune în dreptul feței
vesele de pe panou.
5. Prezentarea Bagheta fermecata va atinge un Explicația Evaluare
conținutului și copil, educatoarea rostind Surpriza curentă
dirijarea învățării urmatoarele versuri: “Bagheta se Conversația Conversația
rotește, se învârtește și la... se Exercițiul de verificare
oprește!” Copilul atins de bagheta va Jocul
alege o imagine și va spune din ce
poveste face parte, altul un jeton cu
un personaj căruia îi va spune
numele și va preciza dacă este bun
sau rău și-l va așeza, pe panou, în
dreptul feței corespunzătoare: veselă
sau tristă. Jocul continuă până când
trăistuța rămâne goală. Alții vor
alege personajele după unele versuri,
ghicitori.
6. Asigurarea După terminarea jocului, copiii vor Explicația
retenției și a mai avea o surpriză din partea Zânei Conversația
transferului Poveștilor; aceasta le-a trimis mai Exercițiul
multe materiale cu care ei vor realiza Demonstrația
albume cu personaje din poveștile
cunoscute de ei. Vor intui materialele
primite, li se va explica modul de
lucru, vor executa exercițiile de
încălzire a mușchilor mâinii, li se va
ura “Spor la lucru!” și se va trece la
realizarea lucrărilor. În timpul
lucrului, se vor îndruma copiii care
au nevoie de ajutor.
7. Incheierea Se vor face aprecieri verbale asupra Joc de mișcare Aprecieri
activității felului în care au participat la Explicația verbale
desfășurarea activității integrate de Conversația
astăzi. Copiii vor primi recompense

72
 ANEXA NR. 4

Proiect de
activitate
Grupa: mare
Domeniul experienţial: DLC
Disciplina: Educarea limbajului
Capitolul: Comunicare şi expresivitate
Tema: Vorbirea dialogată; dialogul din textul literar redat cu interceptarea auditorului
Subiectul ludic: „Fata babei şi fata moşneagului” de Ion Creangă
Tipul activităţii: Formare de priceperi şi deprinderi
Obiectiv de referinţă: Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte,
înţelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive şi
estetice ale acestuia.
Obiective operaționale:
a) cognitiv-informative:
• OC1 - să precizeze momentele narațiunii;
• OC2 - să denumească personajele poveștii
• OC3 - să reproducă replici (fragmente) din text;
• OC4 - să alcătuiască propoziţii simple/ dezvoltate, utilizând cuvinte noi
din poveste: ciur, fus, pârleaz, salbă de galbeni;
• OC5 - să aprecieze comportamentul personajelor identificând trăsăturile
morale ale acestora;
b) afectiv-atitudinale:
• OA- să exprime păreri, atitudini, idei, legate de conţinurul poveştii
c) psiho- motorii:
• OPM- să indice pe planșă personajele poveştii

Strategii didactice:

• Metode şi procedee – povestirea, explicaţia, exerciţiul, conversaţia;

• Mijloace didactice – lădiță, siluete personaje, plic cu planșe, scrisoarea
73
• Forme de organizare – mixtă: frontal, individual, pe grupe

Resurse
• Umane – 26 preşcolari de grupă mare
• Temporale – 35 minute

• Spaţiale – sala de grupă

• Bibliografice:
1. Cojocariu, Venera Mihaela, Teoria şi metodologia instruirii, Editura Didactică şi
Pedagogică, 2004;
2. Creangă, Ion, Basme româneşti, Editura Kreativ, Târgu Mureş, 2009;
3. Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanţa, Psihopedagogie-pentru gradul II şi
definitivat, EDP, Bucureşti, 2003;
4. Mătăsaru, Maria, Chiriloaie, Maria, Proiectarea didactică în învăţământul preşcolar,
Editura Casei Corpului Didactic, Bacău, 2008;
5. Milman, Elana, Reflective teachingthroughArtsandCreativity, 2010;
6. XXX – Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Bucureşti,
2009
7. XXX – Ghid de aplicare a Curriculum-ului pentru educaţia timpurie a copiilor de la
3 la 6/7 ani, Bucureşti, 2009.

74
 Conținutul instructiv-educativ al lecţiei Strategii didactice
Etapele lecției Ob Metode şi Mijloace de Forme de Evaluare
Activitatea educatoarei Activitatea preșcolarilor
procedee învăţământ organizare

Voi anunța preșcolarii că, venind Preșcolarii sunt atenți -lădița ferme frontal
1.Captarea
spre gradinița lor, la ceea ce le prezint. cată,
atenției m-am întâlnit cu o fetiță frumoasă și -scrisoare de
isteață, îmbrăcată în costum popular la fata moșu-
ce mi-a înmânat o lădiță fermecată, lui,
o scrisoare și niște surprize pentru a - planșe
le duce micuților.
Deschid plicul și citesc ceea ce
le-a scris fetița:
„Uite-aşa, fără de veste,
M-am coborât din poveste,
Să v-aduc ceva şi vouă,
Pentru lecţia cea nouă.
Chiar de sunt doar o fetiţă
Eu sunt foarte hărnicuţă,
Şi-am primit în dar răspaltă
O lădiţă fermecată.
De veţi şti povestea mea,
Veţi afla, ce este-n ea.”

2.Enunțarea Voi anunţa tema activităţii şi a Preșcolarii sunt atenți la -explicația -frontal
temei și a obiectivele propuse: anunțul meu. -observația
obiectivelor Pentru a o cunoaște mai bine pe
fetiță și pentru a ști prin ceea ce a
trecut ea, aceasta m-a rugat să vă
spun povestea ″Fata babei și fata
moșneagului″ scrisă de marele
scriitor Ion Creangă.
Vă rog să fiți atenți la ceea ce ne
prezintă povestea pentru a ști să o
povestiți și voi acasă.
75
3. Actualizarea Se va purta o discuţie cu copiii -preșcolarii răspund la -conversația -frontal Cunoștințe
cunoștințelor referitoare la basmele şi poveştile întrebări referitoare
cunoscute de ei: la povești
-,,Ce poveşti şi basme cunoaşteţi?“
-,,Care v-au plăcut mai mult?“
-,,De ce?“
- „Cum începe o poveste?“
- „Și cum se termină?“

4. Prezentarea Se va povesti folosindu-se intonaţia, -urmăresc expunerea -povestirea -Siluete -frontal

conținutului mimica, gestica,adecvată pentru a -rețin ideile principale, personaje
învățării exprima mesajul textului. expresiile artistice,
dialogurile dintre personaje.
Pe parcursul povestirii explic
cuvintele necunoscute: ciur
(obiect confecţionat din sârmă sau o Preșcolarii sunt atenți la
bucată de tablă, sită), fus (unealtă explicația cuvintelor - explicația -ciur -frontal
cu care se toarce), pârleaz necunoscute -fus
(trecătoare îngustă peste un gard -salbă
făcută din scânduri), salbă (podoabă
pentru gât acătuită din monede).

5. Dirijarea OC1 Stabilesc momentele principale ale

învățării naraţiunii, cu suport intuitiv.
Solicit denumirea personajelor din
OC2 text şi indicarea lor pe planşe. Preșcolarii denumesc Conversația -planșe - frontal Denumirea
OPM Cer copiilor povestirea conţinutului personajele, recunos- personajelor
narativ (fragmente) cu utilizarea cându-le pe planșă. Exercițiul
elementelor de expresivitate Reproducerea
(intonaţia, accentul, modelarea vocii unor frag-
OC3 după personajele intrate în dialog, Copiii povestesc pe baza mente din
utilizarea unor expresii artistice din imaginilor prezentate. text
text).

76
 6. Obținerea OC4 Cer copiilor alcătuirea de enunţuri -Preșcolariialcătuiesc -exercițiul frontal Alcătuirea
performanței (propoziţii) folosind cuvintele din enunțuri simple/dezvol- de
text (3-4 propoziţii). tate cu cuvintele din text propoziţii
simple

7. Feed-back OA Solicit exprimarea impresiilor faţă - Preșcolarii își exprimă -conversația frontal Extragerea
de comportamentul personajelor din impresiile față de valorii
poveste şi extragerea valorii comportamentul educative a
educative a textului . personajelor din poveste textului
8. Evaluarea Apreciez modul cum au reprodus -conversația frontal
fragmentele, cum au alcătuit
propoziţiile
9. Retenția și Spun copiilor că, precum fata Sunt atenți la sfaturile explicația frontal
transferul moșului, aşa trebuie să fim și noi educatoarei.
(harnici,cinstiți și buni la suflet).

77
 ANEXA NR. 5

PROIECT
DIDACTIC
Grupa: mare
Tema anuală: Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?
Tema activităţii: „În lumea poveştilor”
1. DLC: „Traista fermecată, cu poveşti încărcată”
2. DEC: „Scenă din povestea preferată”
Mijloc de realizare: joc didactic +desen, pictură, modelaj
Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.
Obiective operaţionale:
a) cognitive:
- să recunoască poveşti şi personaje din poveşti după imagini, fragmente
audiate, replică, ghicitori.
- să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
- să povestească episoadele reprezentative din poveşti;
- să dramatizeze scene din poveşti folosind replicile personajelor;
- să se exprime clar şi corect din punct de vedere gramatical.
- să compună în mod original şi personal spaţiul plastic.
- să-şi organizeze spaţiul plastic într-o lucrare echilibrată şi expresivă folosind
culori calde şi culori reci;
b) psiho-motric:
- să modeleze, folosind corect tehnica pentru a obţine tema sugerată.
- să participe activ atât în calitate de spectatori cât şi de actori;
- să mânuiască adecvat materialul didactic;
- să-şi coordoneze mişcările oculo-motorii.
c) afectiv: - să asocieze întâmplări din viaţa reală, proverbe şi ghicitori , cu poveştile şi
personajele acestora;
- să aprecieze comportamentul personajelor din poveste şi să le evalueze în
raport cu normele sociale cunoscute;
- să generalizeze consecinţele comportamentelor pozitive şi negative.
Metode şi procedee: explicaţia, povestirea, exerciţiul, problematizarea, turul galeriei.
Material didactic: trăistuţă, cutii cu materialele pentru joc-planşe din poveşti, măşti,
merele de „aur”, foi de desen, acuarele, culori, plastilină.

78
Sarcina didactică: recunoaşterea unor poveşti şi personaje având la dispoziţie planşe ale
acestora, răspunsul la ghicitori, dramatizarea unor scene din poveşti.
Elemente de joc: ghicirea, mişcarea, surpriza, aplauze, folosirea unor onomatopee,mânuirea
materialelor.
Bibliografie:
Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3,6/7 ani), M.E.C.T., 2008
Laboratorul preşcolar-Ghid metodologic, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2001
Jocuri didactice integrate pentru învăţământul preşcolar, Editura Humanitas Educaţional,
2005.

Etapele Strategii
Conţinutul activităţii Evaluare
activităţii didactice
-aerisirea sălii de grupă;
I.1.Moment
-aranjarea materialului distributiv;
organizatoric
-formarea cercului.
În clasă intră poştaşul care aduce 4 pachete -expunerea;
şi o scrisoare, sosite pentru grupa de copii. -observaţia
Educatoarea citeşte scrisoarea: „Eu, Albă- -explicaţia
ca-Zăpada, v-am adus 4 pachete pe care -conversaţia
le-am numerotat cu nr. 1,2,3,4, în ele veţi
2. Captarea
găsi o mare surpriză, dar ca să ajungeţi la
atenţiei
acestea, va trebui să deschideţi cutiile în
ordinea numerotării de la 1-4. Va trebui să
rezolvaţi pe rând sarcinile pe care le veţi
găsi în aceste cutii. Eu vă doresc, spor la
treabă!”
3.Anunţarea Anunţ copiii că ne vom juca jocul didactic: -conversaţia
temei şi a „Trăistuţa fermecată, cu poveşti încărcată” -explicaţia
obiectivelor
Pe rând, veţi scoate din trăistuţă câte o
imagine reprezentativă fiecărei poveşti şi
4. Explicarea veţi descrie momentul din poveste
jocului şi denumind titlul acesteia şi veţi denumi
fixarea regulilor personajele din poveste.
de joc. Veţi da răspunsuri la ghicitori iar apoi veţi
deveni chiar voi „mici actori”

Jocul demonstrativ va fi realizat de către

educatoare astfel:
Au fost odată ca niciodată -explicaţia
În lumea de poveste -demonstraţia
Şi buni şi răi, cum ne-a fost dat- -observaţia
Aflaţi şi spuneţi cine este?, după care voi
continua cu ghicitoarea:
5. Jocul
„Zglobie şi drăgălaşă
demonstrativ
La bunicuţa a plecat
Dar când a ajunse în pădure
De sfatul mamei a uitat?”(Scufiţa Roşie)
După ce copiii ghicesc, scot din trăistuţă o
imagine din poveste şi descriu momentul
pe care îl reprezint explicând copiilor că
aşa vor proceda şi ei.

79
80
6.Executarea Se desfăşoară jocul împreună cu copiii, -problematizarea -recunoaşte
jocului cu aceştia venind pe rând şi scoţănd din -exerciţiul momentul din
copiii trăistuţă câte o imagine a unei poveşti, -povestirea poveste;
descriind momentul prezentat în imagine, -recunoaşte
denumind povestea şi personajele acesteia. personajul;
Varianta I: „Ghici, ghici?”
Educatoarea spune pe rând câte o
ghicitoare din poveste iar copilul numit va
selecta din planşele expuse pe cea care se -expunerea -aplauze de
potriveşte. -exerciţiu grup;
a) Fuse odată un cocoş -onomatopee
Mândru tare şi zelos
Şi umblând pe-o potecuţă
El găsise o punguţă -problematizarea
Ştie oare cineva
Cam câţi bani erau în ea?(doi bani)
-onomatopee
b) Acel cocoş năzdrăvan,
Ce-a luat de la boier
Galbeni şi cirezi de vaci
Să le dea celor săraci
E din.....(Punguţa cu doi bani) -recunosc
poveştile;
c) În căsuţa din pădure -recunosc
Cu cei trei „copii” ai ei personaje din
Lupul cel rău le-a dat de urmă poveşti
Şi s-a dus cu glas schimbat
La uşă de a cântat...
Ce-a mai fost te minunezi
Citind povestea...(Capra cu trei iezi)

d) Dar ceasornicul din tei

Dus la târg pe câţiva lei
De s-a supărat tot satul
Că nu-i auzea cântatul
Hai ghiciţi acuma ce-i...?(Pupăza
din tei)

e)De-acasă a fost gonită

Şi-n pădure părăsită
La pitici găsi o casă
Şi-a rămas cea mai frumoasă.
Cine credeţi că ar fi?(Albă-ca- -observaţia -acţională
Zăpada) -problematizarea -orală
Varianta II: „De-a actorii” -pe grupe
Se desface pachetul nr.2 care conţine măşti
şi costumaţii. Copiii vor recunoaşte
personajul care a spus replica:
„Ia mai pune-şi pofta-n cui,
cumetre!”(vulpea)
Doi copii dramatizează fragmentul din -problematizarea -acţională
povestea „Ursul păcălit de vulpe” -exerciţiul -de grup
„Cine a muşcat din pâinişoara
mea?”(Mâncăciosul) -problematizarea -acţională
Şapte băieţi vor dramatiza momentul sosirii -exerciţiul -de grup

81
 şi descoperirea Albei-ca-Zăpada.
„Cine a spart borcanul cu dulceaţă?”
Copiii dramatizează fragmentul din
povestea Puf-Alb şi Puf-Gri. -exerciţiu- -frontal
„Nu mă omorî, nu mă omorî, du-i
împărătesei inima căprioarei!”
Se dramatizează fragmentul din poveste.
Şi pentru că, tot am vorbit despre Albă-ca-
Zăpada, voi copii ştiţi că piticii în fiecare zi
mergeau la lucru şi se întorceau cântând?
Haideţi să cântăm şi noi ca ei. (tranziţii)
„Noi suntem piticii”
II.Executarea Când credeam c-am terminat
temei de către Şi că vraja-am alungat -expunerea
copii(DEC) Am găsit încă un plic.
Trebuie să ne grăbim
Fiindcă timp mai e puţin.
Proba de-o vom termina
Surprize vom căpăta!
Copiii desfac pachetul nr.3 în care găsesc -exerciţiul -frontală
foile pentru desen. -problematizarea
Copiii vor ocupa câte un loc la măsuţe
unde vor desena, picta, modela scene din
poveşti şi personaje îndrăgite.
Voi da indicaţii despre modul de lucru:
generale şi individuale.

1.Obţinerea Copiii vor recunoaşte scenele şi -problematizarea -individual

performanţei personajele din poveşti, pictate de grupă, -turul galeriei
denumind personajele sau povestea redată
în pictură, desen, modelaj.
1. Încheiere Copiii desfac pachetul nr.4 în care -surpriza -frontal
a descoperă mere de „aur” trimise de -explicaţia
activităţii Prîslea cel voinic, drept recompensă.
Fiecare copil primeşte câte un măr de
„aur” în timp ce eu voi recita următoarele
versuri:
De-a poveştile-i un joc
Născocit pe lângă foc
De părinţi şi de bunici
Pentru mari şi pentru mici.
Pe toate le-ndrăgim, copii,
Bune, rele, cum or fi.
Prietene-s pentru copii.
Iubiţi poveştile copii
Ele ne-aduc bucurii
Din ele multe învăţăm,
Frumos în viaţă să ne purtăm.

82
Nume și prenume:
Data:
Fişă de lucru nr. 1
1. Încercuiește cu roşu personajele pozitive şi cu negru
personajele negative.
2. Colorează corespunzător personajele pozitive .

83
 Fişă de lucru nr. 2
Recunoaşte personajele din imagine şi spune din ce poveste vine fiecare. Colorează
ce imagini vrei.

Recunoaşte personajele din imagine şi spune din ce poveste vine fiecare. Colorează
ce imagini vrei.

84
 Grupează personajele care vin din aceeaşi poveste. Desenează o steluţă în dreptul
personajelor pozitive şi un cerculeţ în dreptul celor negative.
Colorează ce îţi place. Motivează alegerea făcută.

Grupează personajele care vin din aceeaşi poveste. Desenează o steluţă în dreptul
personajelor pozitive şi un cerculeţ şn dreptul celor negative. Colorează ce iţi place.
Motivează alegerea făcută.

85
 Fişă de lucru nr. 3

Colorează personajul și litera cu care îi începe numele.

Nume și
prenume:

CU CINE VREI SĂ SEMENI?

86
Colorează personajul și litera cu care îi începe numele.
Nume și
prenume:

CU CINE VREI SĂ SEMENI?

87
Colorează personajul și litera cu care îi începe numele.
Nume și
prenume:

CU CINE VREI SĂ SEMENI?

88
NUME:………………………………. DATA:

Fişă de lucru nr. 4 - Domeniul limbă şi comunicare

1. Recunoaşte personajele şi poveştile din care fac parte.

2. Uneşte cu o linie fiecare personaj cu povestea din care face parte.
3. Colorează imaginea preferată.

89
 Fişă de lucru nr. 5

EVALUARE FINALĂ
GRUPA MARE

1. Unește personajele cu povestea corespunzătoare.

2. Taie cu o linie personajele negative din fiecare imagine.

3. Încercuiește personajele din aceiași poveste.

90
 IV.2. BIBLIOGRAFIE
1. Andrei, Al.,
2. Bărbulecu, Corneliu,
Bettelheim, Bruno,
3. Birch, A.,
4. Bîrlea, Ovidiu,
5. Bîrlea, Ovidiu,
6. Candrea, Ion Aurel,
7. Cartojan, Nicolae,
8. Călinescu,George,
9. Chițimia, Ion C.,
10. Ciobanu, Florin,
11. Ciobanu, Florin,
12. Ciobanu, Florin,
13. Cubleșan, Constantin,
14. Goia, Vistian,
15. Lăzărescu Paisi, Mihaela,
16. Meyer, Rudolf,
17. Mihailiuc, V. Botiu,
18. Nicolae, Constantin,
19. Nișcov, Viorica,
20. Osterrieth, Paul,
21. Petrovan, R.,
22. Popa, Ion, Popa, Marinela,
Valori etice în basmul fantastic românesc, Ed. Relief
Românesc, București, 1979
Analiza istorică a basmului românesc
Psihanaliza basmelor, Ed. Gallimard, Paris
Psihologia dezvoltării, Ed.Tehnică, București, 2000
Antologie de proză populară epică, vol.II, București,
Editura pentru literatură, 1966
Mica enciclopedie a poveștilor românești, București,
Ed. Științifică și Enciclopedică
Lumea basmelor, București 2001, Ed. Paideia
Introducere la Petre Ispirescu – „Legendele și
basmele românilor”, Craiova, ed. a II-a
Estetica basmului, Ed. Pergamon, 2006
Fauna în folclorul românesc, 1956
Folclorul copiilor, Ed. Napoca Star, Cluj, 2006
Literatura pentru copii, 2008
Primii pași în literatura română, Ed. Didactică
Militans, 2007
Antologia basmului cult românesc, Ed. Dacia, 2002
Literatura pentru copii și tineret, Ed. Dacia, 2003
Psihologia educației preșcolarului și școlarului
mic, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005
Înțelepciunea basmelor populare, București, 2008
Copilul și lumea sa, Editura de Vest,Timișoara, 1993
Premise la o statistică a basmului, 1973
A fost de unde n-a fost, Basmul popular românesc,
Ed. Humanitas, 1996
Introducere în psihologia copilului, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1976
Revista învățământului preșcolar, 2010
Literatura română – bacalaureat, Ed. Niculescu,
2013
91
23. Roșianu, Nicolae, Stereotipia basmului, Ed. Univers, 1973
24. Roth Szamoskozi, Maria, Activarea funcțiilor cognitive în copilăria mică,
1998, Ed. Presei Universitare Clujene.
25. Șăineanu, Lazăr, Basmele române, Ed. Minerva, 1978
26. Tudor, I., Psihologia generală, Ed. Didactică și
Pedagogică,R.A. București, 2013
27. Vernon, A., Dezvoltarea inteligenței emoționale prin educație
rațional-emotivă și comportamentală, Ed. ASCR,
Cluj-Napoca, 2006
28. Vrabie, Gheorghe, Structura poetică a basmului, București, Ed.
Academiei RSR
29. Basmul ca mijloc educativ, Studii de folclor și literatură, București, ESPLA, 1967
30. Revista națională de profil pihopedagogic pentru cadrele didactice din învățământul
preșcolar și primar, Ed. Arlequin, 2013
31. www.lapsiholog.com Rolul poveștilor și basmelor în educația copiilor

92