Căi de administrare a medicamentelor

Prin cale de administrare a medicamentelor se înțelege modalitatea prin care anumite substanțe
medicamentoase sunt introduse în organism. Calea de administrare este aleasă de medic în funcție de:
 scopul urmărit;
 capacitatea de absorbție a căii respective;
 acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor;
 necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai rapide;
 toleranța organismului față de medicamente și de particularitățile anatomice și fiziologice ale
organismului.

Calea enterală

Calea de administrare a medicamentelor prin intermediul tractului gastro-intestinal cunoscută și

sub denumirea de cale enterală, este compusă din:
 calea de administrare orală – modalitatea cea mai frecvent utilizată datorită comodităţii şi
posibilităţii de autoadministrare. Absorbţia medicamentelor după administrarea orală poate
avea loc la nivelul stomacului, intestinului subţire şi intestinului gros;
 calea de administrare sublinguală – modalitatea optimală de administrare pentru
medicamentele cu liposolubilitate mare şi active în doze mici. Mucoasa sublinguală este bine
vascularizată şi drenează sângele în sistemul venos cefalic, iar apoi în vena cavă superioară,
ocolind filtrul hepatic şi efectul primului pasaj hepatic. Această cale de administrare este
frecvent abordată în crizele de angină pectorală, astm bronşic, hipertensiune arterială
paroxistică etc. Pe calea sublinguală pot fi administrate nitroglicerina, izoprenalina, metil-
testosteronul, progesteronul, pregnina, aldosteronul, oxitocina, nifedipină.
 calea de administrare bucală – poate fi utilă pentru acţiune generală sau locală. Pentru
acţiunea generală se întrebuinţează comprimate bucale cu dizolvare lentă până la 4 ore, iar în
scopul acţiunii locale – tablete cu dizolvare până la 1 oră.
 calea de administrare rectală – are drept scop obţinerea unor efecte locale sau sistemice.
Pentru acţiune generală se foloseşte la copii, la bolnavii inconştienţi sau cu vărsături, cu leziuni
buco-faringo-esofagiene, la bolnavii cu intoleranţă gastrică faţă de unele medicamente
(antipiretice, analgezice, antispasmatice, antiinflamatoare, antivomitive ş.a.). Fluxul sangvin
rectal este drenat prin vena hemoroidală inferioară şi medie în vena cavă inferioară şi nu în
sistemul portal. Astfel se face că medicamentele administrate pe această cale ocolesc bariera
hepatică. În scopul obţinerii efectului local se utilizează antihemoroidale, antiseptice, purgative.

Calea locală

 calea nazală – permite obţinerea unor efecte locale, iar în anumite situaţii poate fi abordată şi
în ideea obţinerii unor efecte sistemice, deoarece mucoasa nazală este mai permeabilă decât cea
intestinală. În scopul manifestării efectului topic, calea nazală este utilă în rinite, inflamaţii,
infecţii locale, aplicându-se decongestive: camforul, uleiuri volatile, mentol ş.a.
 calea inhalatorie sau pulmonară – prezintă o eficienţă remarcabilă datorită suprafeţei mari de
interacţiune, permeabilităţii crescute a epiteliului alveolar şi irigaţiei sangvine intense. în astfel
de condiţii se realizează un schimb bisensual rapid între aerul alveolar şi sânge. Administrarea
pe cale inhalatorie a medicamentelor urmăreşte obţinerea unor efecte locale şi, mai rar, a celor
sistemice.
 calea conjunctivală – urmăreşte obţinerea unor efecte locale în mioză, midriază, reducerea
presiunii intraoculare, efect decongestionant, antiinflamator, antimicrobian.
 calea cutanată – este utilizată pentru acţiune:
 locală, în afecţiuni dermatologice (medicamente antipruriginoase, antiinflamatoare,
antimicrobiene, antifungice, cheratoplastice şi cheratolitice);

1
  reflexă, cu efecte generale benefice (salicilatul de metil, sinapismele etc.);
 generală, în formele modeme TTS (dispozitive terapeutice transdermale), cu eliberare
programată şi prelungită a substanţei active.
 calea vaginală – urmărește obținerea unor diverse efecte locale: antibacteriene, antifungice,
antipruriginoase, redresări ale modificărilor morfologice de la nivelul mucoasei vaginale,
prevenirea sarcinii.

Pregătirea pacientului pentru administrarea medicamentelor

Pentru administrarea medicamentelor pacientul trebuie informat, întrebat (asupra eventualelor

substanțe medicamentoase la care face alergie) după care el trebuie să coopereze în vederea
administrării medicamentelor.

Pregătirea psihică

 pacientul este informat asupra necesității administrării medicamentelor;

 i se explică efectul acestuia (pe înțelesul bolnavului);
 se lămurește asupra importanței respectării tratamentului (doze, orar, ritm de administrare);
 se informează asupra căii de administrare și este rugat să colaboreze în timpul administrării;
 se solicită consimțământul pacientului pentru administrarea medicamentului prescris.

Pregătirea fizică

 pacientul este informat că tegumentele trebuie menținute curate (la nevoie se va face toaleta
parțială);
 se va asigura poziția necesară căii de administrare:
 decubit dorsal sau lateral cu capul ușor ridicat, semișezând, șezând pentru administrarea
medicamentelor pe cale digestivă și respiratorie;
 decubit dorsal lateral ventral pentru administrarea locală, pe suprafața tegumentelor și
mucoaselor;
 decubit dorsal ( I.V., I.D., S.C. ), ventral ( I.M. ), lateral (I.M., I.V., S.C.).

Reacții care pot apărea în urma administrării:

 durere: în special la administrarea parenterală, aplicarea unor substanțe pe suprafața

tegumentelor și mucoaselor cu leziuni;
 căldură (preparatele din Ca administrat intravenos; local în cazul iritării țesutului);
 modificarea gustului: tincturile (administrate sub formă de picături pe zahăr);
 senzație de disconfort, amețeală și chiar lipotimie (administrare parenterală – I.V.).

Concluzie

Pentru administrarea unui medicament în condiții de siguranță deplină, pe lângă cunoașterea

procedurii, asistentul medical trebuie să fie în măsură să recunoască și identifice efectele adverse,
reacţiile toxice şi alergiile medicamentoase. Unele efecte adverse sunt trecătoare şi de intensitate
redusă, pacientul dezvoltând o toleranţă faţă de medicament. Altele necesită o schimbare a terapiei
medicamentoase.

Administrarea medicamentelor pe cale orală este o procedură facilă, cu riscuri scăzute şi mai

convenabilă decât orice alt mod de administrare. Din acest motiv, o mare parte din tratamentele
medicamentoase se administrează pe această cale.

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor care se resorb la nivelul
mucoase digestive.
2
Formă lichidă:
 Soluţii – substanţe dizolvate în apă, alcool.
 Mixturi – suspensii.
 Infuzii – ceaiuri.
 Decoct – soluţii extractive obţinute prin fierbere.
 Tincturi – soluţii extractive alcoolice.
 Emulsii – amestec de două lichide.
 Siropuri
 Soluție
Formă solidă:
 Comprimat
 Drajeu
 Granule 
 Pulberi 
 Capsule
 Tabletă efervescentă

Efectul medicamentos

a) Local – favorizează cicatrizarea, excită peristaltismul, dezinfectează etc.

Medicamente cu efect local sunt:

 medicamente care dizolvă mucozităţiile de pe mucoasa gastro-intestinală (ape minerale,
substanţe alcaline, etc.)
 medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală (ulcerotrat, magneziu, etc.)
 medicamentele care dezinfectează tubul digestiv (antibiotice neresorbabile, chimioterapicele)
 medicamente care scad procesul de fermentaţie din tubul digestiv (cărbunele animal)

b) General – efect asupra întregului organism etc.

Medicamente cu efect general:

 Pătrund în sânge, în circulaţia generală, se resorb prin mucoasele tubului digestiv (antibiotice,
hipnotice, analgezice) sau numai asupra unor organe (cardiotonicele, etc.)
Medicamente lichide:
 siropuri
 tincturi
 uleiuri

Asistentul medical trebuie să cunoască cantitatea de medicament administrat în grame sau

submultipli gramului. Per os medicaţia lichidă se administrează:
 cu linguriţa
 picături
 prin aspiraţie cu paiul
 în capsule
De cele mai multe ori, medicaţia orală este prescrisă în doze mai mari decât echivalentul său
parenteral, deoarece, după absorbţia în tractul gastrointestinal, o parte din medicaţie este distrusă de
ficat şi eliminată înainte de a intra în circulaţia sistemică.
Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase pentru un vârstnic sau
copil.

Contraindicaţiile administrării pe cale orală

 Medicamente inactivate de sucurile digestive.
 Medicamente care nu trec bariera digestivă.
3
  Când se doreşte efect rapid.
 Refuz din partea bolnavului.
 Au efect iritant digestiv. Intervenţii chirurgicale pe tub digestiv.
 Lipsa reflexului de deglutiţie.
 Evitarea sistemului venei porte.

Mod de administrare
 Cu pahare gradate sau căni.
 Cu linguriţa sau cu lingura.
 Cu pipeta sau cu picurător.
 Medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei bucale se administrează sublingual
(Nitroglicerina).

Indicaţii tehnice de administrare

 Se folosesc materiale individuale pentru administrare.
 Prafurile se aplică pe rădăcina limbii şi se înghit cu apă, ceai etc.
 Granulele se administrează cu linguriţa.
 Capsulele ajung nedizolvate în stomac.
 Pentru bolnavii cu tulburări de deglutiţie medicamentele se administrează sfărmate.

Observaţii la administrarea medicamentelor pe cale orală

 Medicamentele se verifică înaintea folosirii.
 Nu se manipulează direct cu mâna.
 Se administrează personal, fiecare doză.
 Nu se asociază medicamente cu efecte incompatibile.
 Se evită atingerea dinţilor cu medicamente cu efect asupra smalţului dentar.
 Înaintea servirii medicaţiei se spală mâinile şi se dezinfectează.
 Se atenţionează pacientul asupra efectelor medicamentelor.

Administrarea medicamentelor pe cale orală (la adult)

 introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de medicamente care să acţioneze
general sau local;

Materiale necesare
 pahare de unică folosinţă
 pipetă, sticluţa picurătoare
 medicamente prescrise
 apă, ceai, alt lichid recomandat
 lingură, linguriţă
 apăsător de limbă
 tavă sau măsuţă mobilă
 mănuşi de unică folosinţă

Pregătirea pacientului
1. PSIHICĂ:
 informaţi pac ientul asupra efectului, gustului medicamentului
 informaţi pacientul asupra eventualelor efecte secundare (reacţii adverse)
 asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii

2. FIZICĂ:
 asiguraţi pacientului o poziţie comodă astfel încât să poată bea
 verificaţi dacă sunt respectate condiţiile de administrare (înainte, după masă, etc)
 tabletele şi capsulele sunt date cu apă pentru a preveni antagonizarea proprietăţilor chimice ale
medicamentelor
4
  siropurile şi antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru că li se diminuează
efectul
 tabletele zdrobite sau lichidele pot fi amestecate cu o cantitate mică de mâncare dacă aceasta nu
este contraindicată de dietă

Tehnica
 aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă)
 verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de administrare;
 identificaţi fiecare medicament pe care-l primişte pacientul: eticheta, ambalajul.
 puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din material plastic
 verificaţi numărul salonului şi numele pacientului
 duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
 explicaţi pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are gust neplăcut
 aşezaţi pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o poziţie comodă în care
să bea lichidul în funcţie de starea acestuia
 serviţi pacientul cu doză unică
 daţi-i paharul cu apă şi asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit toate medicamentele sau ajutaţi-l
dacă nu poate să bea singur
 instruiţi pacientul dacă după administrare trebuie păstreze o anumită poziţie
Îngrijirea pacientului
 aşezaţi pacientul în poziţie comodă
 asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confort
Reorganizarea locului de muncă
 plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat
 asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
 spălați mâinile

Notaţi:
 data, ora, medicamentul, doza şi reacţia pacientului
 refuzul pacientului
 numele persoanei care a administrat medicamentul
 dacă pacientul este capabil să-şi administreze singur medicamentele.
 transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură

Evaluare

Rezultate aşteptate/dorite:
 medicamentele au fost administrate fără incidente
 pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţă şi vărsături
 pacientul acceptă medicamentele, este cooperant
 pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului

Rezultate nedorite / Ce faceţi:

 Pacientul/clientul nu cooperează, refuză medicamentele –  întrebaţi medicul
 Pacientul/clientul acuză senzaţii de greaţă şi vomă: asiguraţi-vă că nu sunt mirosuri neplăcute
în încăpere – aerisiţi, invitaţi pacientul să inspire profund, rămâneţi cu pacientul până când se
simte bine și dacă este cazul, anunţaţi medicul.
 Pacientul are reacţie alergică sau anafilactică: opriţi administrarea, anunţaţi medicul, pregătiţi
medicamente antihistaminice pe care le veți administra la recomandarea medicului;
 Reacţia alergică este severă: anunțați medicul, aşezaţi pacientul în decubit dorsal cu capul puţin
ridicat, evaluaţi semnele vitale la 10- 15′, urmăriţi dacă prezintă hiopotensiune sau
are dificultate în respirație, pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână, asiguraţi
suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea, notaţi tipul şi evoluţia reacţiei
alergice.
5
 Consideraţii speciale
 asistenta se va asigura că are medicaţie scrisă de medic, cerând indicaţii necesare timpului şi
modului de adminstrare dacă este necesar.
 nu se va adminstra niciodată medicaţie prin indicaţie verbală.
 se va anunţa medicul pentru orice medicaţie neadministrată din diverse motive sau efecte
adverse.
 medicamentele lichide necesită atenţie sporită la dozare.
 nu se va adminstra niciodată un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu se va eticheta
niciodată un flacon decât de către farmacist.
 medicaţia nu se va lăsa niciodată la îndemâna nimănui. Pacientul poate lua din greşeală altceva
sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzând confuzii şi greşeli grave.
 medicaţia opioidă trebuie supervizată de doi asistenţi medicali şi trebuie avut în vedere atât
specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cât şi legile general valabile referitoare la
acestea.
 dacă pacientul cere detalii despre medicaţia sa, se va verifica din nou prescripţia medicului şi i
se vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui să fie informat despre orice schimbare survenită
în schema sa de tratament.
 pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse şi i se va cere să anunțe echipa de
îngrijire despre orice schimbare în starea sa.
 se vor administra preparatele lichide pe bază de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru a
preveni afectarea dentară.
 tot cu un pai se pot administra şi lichidele cu gust neplăcut, deoarece în acest fel vor intra în
contact cu acesta mult mai puţine papile gustative.
 dacă pacientul nu poate înghiţi o tabletă sau capsulă, fie aceasta se va sfărâma dacă este posibil,
fie se va cere medicului şi farmacistului să ofere o variantă lichidă a aceluiaşi medicament.