UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
EMB 1941 BEIUȘ

Referat: CENTRALE NUCLEAROELECTRICE

Coordonator:

Student:

Oradea, 2022

1
 CUPRINS

1. Modul de funcționare ............................................................................. 3

2. Reactorul nuclear .................................................................................... 5

3. Tipuri de reactoare nucleare .................................................................. 6

4. Apa grea ................................................................................................... 7

5. Securitatea centralelor nuclearoelectrice .............................................. 8

6. Topul celor mai periculoase centrale nucleare din Europa ................. 9

7. Concluzii .................................................................................................. 10

8. Bibliografie .............................................................................................. 10

2
 Centrale nuclearoelectrice

1. Modul de funcționare

Centrala nucleară este o centrală termică la care reactorul nuclear este sursa
de căldură.
Căldura este folosită pentru a genera abur care antrenează o turbină cu abur
conectata la un generator care produce energie electrică.
Diferite tipuri de transformatoare sunt folosite în interiorul instalației, de la
aplicarea pas până la transformatoare auxiliare adecvate pentru a furniza energie
la instalațiile interioare ale centralei.
Sunt necesare norme de securitate înaltă și controale de calitate la nivel
maxim.

Principiul de funcționare 

Centrala nuclearoelectrică este un ansamblu de instalații si construcții

reunite în scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare.
Obținerea energiei nucleare se bazează pe reacția de fisiune
(descompunere) nucleara în lanț. Instalația care asigura condițiile de obținere și
menținere a reacției în lanț este reactorul nuclear. În principiu, reactorul se
compune dintr-o parte centrală numita zona activă, în care are loc reacția de
fisiune și se dezvoltă căldura de reacție.
Zona activă conține combustibilul nuclear alcătuit din izotopi fisionabili
(U235, Pu239) și materiale fertile (U238, U232); moderatorul (apa grea), care
are rolul de a încetini viteza neutronilor rapizi, astfel ca reacția să fie
controlabilă; barele de control captează neutronii rezultați din reacția de

3
fisiune; agentul de răcire, care preia căldura dezvoltata în zona activă și o
cedează apei în schimbătorul de căldură.
În schimbătorul de căldură, apa de vaporizează și devine agentul producător
de lucru mecanic în turbină. Lucrul mecanic este transformat de generator în
energie electrică.
Combustibilul, moderatorul și agentul de răcire formează așa
numita filieră a reactorului termic care determina caracteristicile specifice
centralelor nucleare.
Combustibilul introdus în reactor are forma unor pilule compactate sub
forma de bare.
Între barele de combustibil se găsesc barele de control. Acestea
conțin cadmiu (element chimic ce absoarbe neutroni). Ele au rolul de a regla
numărul de neutroni ce pot produce noi reacții de fisiune, astfel încât puterea
produsa de reactor sa rămână constantă în timp.
Pentru menținerea reacției în lanț, in unele tipuri de reactoare, neutronii
emiși în reacțiile de fisiune trebuie încetiniți. În timpul frânării neutronilor are
loc un transfer de energie de la aceștia la moderator, temperatura moderatorului
și a combustibilului mărindu-se.
Controlul reactoarelor nucleare se face computerizat (inclusiv al sistemelor
utilizate pentru protecția reactorului și a mediului înconjurător).
Centralele nucleare au intre 1 si 8 reactoare (unități), fiecare cu o putere
instalata de cel puțin 600 MW.
În Romania, a intrat în funcțiune, pe 2 decembrie 1996, centrala nucleară de
la Cernavodă, care funcționează cu apa grea ca moderator, folosește uraniu
îmbogățit și produce cu un singur reactor, aproximativ 10% din totalul energiei
electrice produse în țară.
Centrala de la Cernavodă se bazează pe sistemul canadian CANDU și are o
putere instalată de 706 MW în prezent. Structura unui reactor CANDU constă
într-un recipient cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil si
pentru lichidul de răcire (apa grea) plasate orizontal.
În jurul acestor tuburi se afla apa grea, care acționează ca moderator. Apa
grea conține doi atomi de deuteriu (un izotop neradioactiv al hidrogenului) și un
atom de oxigen. Apa grea este mult mai eficientă ca moderator decât apa
obișnuită și permite folosirea uraniului natural drept combustibil. Ea se obține în
întreprinderi specializate, prin separarea sa din apa naturală (exista o astfel de
întreprindere la Drobeta Turnu-Severin).

4
 2. Reactorul nuclear

Reactorul nuclear este o instalație în care este inițiată o reacție nucleară în

lanț, controlată și susținută la o rată staționară (în opoziție cu o bombă nucleară,
în care reacția în lanț apare într-o fracțiune de secundă și este complet
necontrolată).

Figura 1 -Reactorul nuclear

Reactoarele nucleare sunt folosite pentru numeroase scopuri. Cea mai

semnificativă utilizarea curentă este pentru generarea de putere electrică.
Reactoarele de cercetare sunt folosite pentru producerea de izotopi și pentru
experimente cu neutroni liberi. Din punct de vedere istoric, prima folosire a
reactoarelor nucleare a fost producerea plutoniului pentru bomba atomică. O altă
utilizare militară este propulsia submarinelor și a vapoarelor (deși aceasta
presupune un reactor mult mai mic decât cel folosit într-o centrală nuclearo-
electrică).
În mod curent, toate reactoarele nucleare comerciale sunt bazate pe fisiunea
nucleară și sunt considerate problematice datorită nesiguranței lor și riscurilor
asupra sănătății. Din contra, alții consideră centrala nucleară ca fiind o metodă
sigură și nepoluantă de generare a electricității.

5
 Instalația de fuziune este o tehnologie bazată pe fuziunea nucleară în locul
fisiunii nucleare.
Există și alte instalații în care au loc reacții nucleare într-o manieră
controlată, incluzând generatoarele termoelectrice radioizotope și bateriile
atomice, care generează căldură și putere exploatând dezintegrările radioactive
pasive, cum ar fi, de exemplu, instalaţiile Farnswoth-Hirsch de producere a
radiațiilor neutronice.

3. Tipuri de reactoare nucleare

Deși s-au dezvoltat diferite tehnologii de realizare a reactoarele nucleare de

fisiune, acestea pot fi împărțite riguros în două clase, depinzând de energia
neutronilor utilizată pentru a susține reacția de fisiune în lanț:
• Reactoarele termice (lente) folosesc neutroni termici. Acestea sunt
caracterizate ca având materiale de moderare care sunt destinate încetinirii
neutronilor până când aceștia ajung la nivelul mediu al energiei cinetice al
particulelor din mediul înconjurător. Neutronii termici au o probabilitate mare
de ciocnire cu nucleele fisionabile de 235U și, comparativ cu neutronii rapizi
rezultați din fisiune, o probabilitate mică de captură din parte nucleelor de 238U.
Pe lângă moderator, reactoarele termice au combustibil încapsulat, vase sub
presiune, scuturi și instrumentație de monitorizare și control pentru toate
sistemele reactorului. Multe reactoare de putere de acest tip, ca și primele
reactoare de producere a plutoniului au fost reactoare termice având moderator
de grafit. Unele reactoare sunt mai termalizate decât altele. Centralele moderate
cu grafit (de exemplu reactoarele rusești RBMK) și apă grea (de exemplu
reactorul canadian CANDU) tind să fie mult mai termalizate decât cele de tip
PWR şi BWR, acestea din urmă utilizând ca moderator apa ușoară; datorită
gradului mai înalt de termalizare, reactoarele de acest tip trebuie să folosească
uraniu natural (neîmbogăţit).
• Reactoarele rapide (FBR) folosesc neutroni rapizi pentru a întreține
reacția de fisiune în lanț și sunt caracterizate prin lipsa materialului de moderare.
Ele funcționează cu combustibil (uraniu) puternic îmbogățit sau plutoniu, pentru
a reduce procentul de U-238 care ar captura neutronii rapizi. Unele reactoare
sunt capabile să producă mai mult combustibil decât au consumat, în mod uzual
convertind U-238 în Pu-239. Unele stații de putere timpurii au folosit reactoare
rapide, cum ar fi cele folosite la propulsia unor submarine și vase rusești, altele
se află încă în construcție, dar acest tip de reactor nu a egalat succesul
reactoarelor termice în nici un domeniu.

6
 Reactoarele termice de putere pot fi împărțite și ele în trei tipuri şi anume:
cu vas de presiune, cu canale combustibile presurizate, respectiv cu răcire cu
gaz.
Reactoare cu vase de presiune se întâlnesc în multe centrale comerciale dar
și în propulsia unor nave. În acest tip de reactor termic, vasul de presiune joacă,
în același timp, și rolul de scut de protecție și, respectiv, de container pentru
combustibilul nuclear. Ca scut protector, vasul (recipientul) de presiune este
destinat asigurării reactorului nuclear contra cutremurelor sau / și
bombardamentelor. El trebuie să fie atât de robust construit, încât în situațiile
critice menționate nu are voie nici crăpături (fisuri) să obțină.
Canalele presurizate sunt folosite în reactoarele de tip RBMK și CANDU.
Reactoarele de acest tip prezintă avantajul de a putea fi aprovizionate (încărcate)
cu combustibil proaspăt chiar în timpul funcționării.
Reactoarele răcite cu gaz folosesc (prin recirculare) un gaz inert, de obicei
heliu, dar pot utiliza și azot sau bioxid de carbon. Utilizarea căldurii variază de
la reactor la reactor. Unele reactoare trimit căldura în turbine cu gaz, direct sau
prin intermediul unui schimbător de căldură. Reactorul de tip PBMR, de
exemplu, este răcit cu gaz.
Atâta timp cât apa servește ca moderator, ea nu poate fi folosită ca fluid de
răcire în reactoarele rapide. Cele mai multe reactoare rapide sunt răcite cu metal
lichid, de obicei sodiu topit. Ele sunt de două tipuri: cu piscină, respectiv cu
buclă. Sistemul de răcire al unui reactor nuclear trebuie să multiplu asigurat.
Această siguranță multiplu realizată este imperios necesară, fiindcă în cazul unei
nerăciri a unui reactor în funcțiune se poate ajunge, din cauza supraîncălzirii sale
rapide, la topirea reactorului ceea ce ar fi o catastrofă nucleară (atomică).

4. Apa grea

Apa grea este apă care conține în proporție mult mai mare decât cea
normală izotopul deuteriu al hidrogenului sub forma D 2O (²H2O), sau HDO
(¹H²HO). Proporția normală dintre deuteriu și hidrogen în apa standard
VSMOW este de c. 156 ppm. Varietatea HDO mai este cunoscută și drept apă
semigrea.
Din punct de vedere al proprietăților macroscopice și chimice apa grea se
comportă similar cu apa normală, sau "ușoară", însă atomii de hidrogen
constituenți conțin un neutron în plus în nucleu, deoarece deuteriu, sau
hidrogenul greu, este un izotop al hidrogenului. Ca urmare, densitatea ei este cu
c. 11 % mai mare. Apa grea pură nu este radioactivă.
Există diferite metode pentru a separa apa grea. De disocierea sa
electrolitică s-a ocupat inclusiv academicianul Emilian Bratu.

Utilizare

7
 Apa grea este utilizată în special ca moderator de neutroni în anumite tipuri
de reactoare nucleare printre care și cele de tip CANDU folosite la Cernavodă.
În domeniul științific, o altă utilizare este în detectoarele de neutroni.
Producție

Apa grea este un compus chimic similar cu apa obișnuită, în care atomii de
hidrogen sunt înlocuiți de deuteriu, un izotop al hidrogenului care conține un
proton și un neutron. În natură apă grea este amestecată cu apă obișnuită în
proporție de 1 la 5000. Apa grea pură se obține din apa naturală prin tehnologii
de schimb izotopic, distilare sau electroliză.

5. Securitatea centralelor nuclearoelectrice

În regim de funcționare normală, cantitățile de substanțe radioactive

eliberate de centrala nucleară sunt nesemnificative. Pericolul specific, pentru
populație și mediul ambiant, constă în eliberarea necontrolată de substanțe
radioactive. Sistemele tehnice de securitate sunt destinate să limiteze distrugerile
zonei active a reactorului.
De la descoperirea fisiunii nucleare, populația a fost saturată cu povestiri
alarmante și cu exagerări despre energia nucleară. S-a emis astfel ipoteza ca
orice reactor poate exploda oricând ca o bomba nucleară.
În principiu, nici un reactor nuclear nu poate exploda ca o bombă. Sunt însă
posibile accidente în care reactoarele sa se supraîncalzească, iar componentele
lor, depinzând de materialele din care sunt realizate, sa se topească sau sa ardă.
Creșterea presiunii agentului de răcire poate deveni cauza unor explozii
"mecanice" care ar deteriora învelișul reactorului sau al sistemului de răcire.
Astfel, pot fi împrăștiate în spațiu materiale radioactive, care să contamineze
mediul înconjurător. Centralele nucleare actuale sunt proiectate astfel încât
probabilitatea unor accidente de acest tip să fie minimă.
Toate reactoarele nucleare moderne sunt închise în containere extrem de
sigure. Acestea sunt proiectate astfel încât sa prevină orice scurgeri radioactive
care ar putea rezulta în urma unor accidente de operare.
Centralele nucleare sunt astfel proiectate încât să cuprindă sisteme care să
prevină producerea accidentelor nucleare. Acestea sunt dispuse "in linie", astfel
încât, daca un sistem de protecție se defectează, un altul sa îi ia locul și așa mai
departe. Desigur, este posibil ca toate sistemele din "linia" de protecție să cadă
unul după celălalt, dar probabilitatea producerii unui astfel de eveniment este
extrem de mică.

8
 6. Topul celor mai periculoase centrale nucleare din Europa

Japonia face un efort supraomenesc să evite o catastrofă nucleară. În timp

ce japonezii se pregătesc pentru eventualitatea unei explozii nucleare, Europa ia
măsuri drastice privind energia nucleară, pentru a se proteja de un accident
similar.
Germania a anunțat deja închiderea tuturor centralelor nucleare construite
înainte de 1980. Expertul în energie nucleară Ian Havenrkamp, de la UE
Greenpeace, a declarat pentru CNBC că “din cele 141 reactoare europene, 141
sunt cele mai periculoase”.

Slovacia, Ungaria, Cehia, pericol mare

Totuși, sunt unele mai periculoase, funcție de specificul tehnologic. Acestea

sunt cele care, ca și reactoarele de la Fukushima Daiichi, nu au sisteme
secundare de siguranță. Ungaria, Slovacia şi Republica Cehia au astfel de
reactoare.

Cernavodă, risc de gradul II

Pe locul doi ca grad de periculozitate sunt cele din categoria proiectelor

canadiene CANDU, România având două reactoare. Acestea sunt periculoase
deoarece, subliniază Havenrkamp, dacă ar fi oprite rapid, există riscul de
supraîncălzire. Acest tip de reactoare nu sunt admise în Franța și Germania.
Al treilea grup se referă la reactoarele care folosesc gaz ca agent de răcire în
loc de apă. Din acest tip există 18 în Marea Britanie.
În al patrulea grup intră reactoarele vechi de 30 de ani, ca acelea din
Germania, care vor fi închise. Și Enel a anunțat că va investi 31 miliarde de euro
în modernizarea centralelor nucleare.

Moscova, amenințată de Kurceatovskogo

Specialiștii ruși avertizează și ei că reactoarele experimentale de la Institutul

Kurceatovskogo nu ar rezista unei situații similare cu cea din Japonia, unde,
după cutremurul major, au urmat 200 de replici, câteva în jur de 6 grade pe scară
Richter. Avarierea reactoarelor experimentale ar provoca haos la Moscova.
Cercetătorul Alexander Borovoj avertizează că reactoarele experimentale de la
Institutul Kurceatovskogo nu sunt adaptate pentru a rezista la fluctuații
seismologice. “Însă, un cutremur de tipul celui din Japonia n-ar lăsa în Moscova
nicio casă în picioare, deci n-ar mai fi cine să se îngrijoreze de nivelul de
radiații”.

9
 7. Concluzii

Termenul de energie nucleară este folosit în două contexte:

La nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forțelor de
coeziune a nucleonilor dată de interacțiunea tare a protonilor și neutronilor din
nucleele atomice.
La nivel macroscopic prin energie nucleară se înțelege energia eliberată
prin reacțiile de fuziunea nucleară din stele și din bombele cu hidrogen,
respectiv cea eliberată prin fisiune nucleară în bombele atomice și în aplicațiile
civile (centralele nucleare).
Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice
reacționează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată)
decât nucleele inițiale. Ca urmare a fuziunii se produc și alte particule
subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee de heliu) sau beta
(electroni sau pozitroni). Din cauză că nucleele participante în fuziune sunt
încărcate electric, reacția de fuziune nucleară poate avea loc numai atunci când
cele două nuclee au energie cinetică suficientă pentru a învinge potențialul
electric (forțele de respingere electrică) și prin urmare se apropie suficient
pentru ca forțele nucleare (care au rază de acțiune limitată) să poată rearanja
nucleonii. Această condiție presupune temperaturi extrem de ridicate dacă
reacția are loc într-o plasmă sau accelerarea nucleelor în acceleratoare de
particule.

8. Bibliografie

1. https://despretot.info/centrala-nucleara-centrala-atomica
2. https://www.scientia.ro/tehnologie

10