Cum funcţionează o centrală nucleară?

Centrala nucleară are deja o vechime de  peste jumătate de secol, prima  care a produs
energie electrică cu uz comercial fiind construită în anul 1954 de ruşi. Dar cum funcţionează
o centrală nucleară? În ce fel este transformată energia atomică în energie electrică? Citiţi
articolul pentru o explicaţie succintă, pe înţelesul tuturor.
 
O centrală nucleară reprezintă o instalaţie complexă cu ajutorul căreia se produce energie
electrică din energie termică. Până aici, nimic nuclear... Energia termică în schimb este
obţinută în urma iniţierii şi întreţinerii unei reacţii nucleare de fisiune controlate realizate în
reactorul nuclear. Mai simplu spus, o centrală nucleară generează electricitate în urma
procesului de fisiune a atomilor de uraniu, proces ce generează căldură şi încălzeşte apă,
care prin încălzire se transformă în abur, abur ce învârte paletele unor turbine, care la
rândul lor pun în mişcare generatorul producător de energie electrică.
 
Îmbogăţirea uraniului
Uraniul este cel mai greu element existent în natură. Nucleul acestuia are 92 de protoni şi,
de regulă, 146 de neutroni, asigurându-i atomului de uraniu un număr de masă egal cu 238;
simbolul:238U92. Peste 99% din uraniu este U-238. Un procent mic, de doar 0,7% este însă U-
235 şi acest izotop al uraniului este de interes în cazul producerii energiei electrice, pentru
că poate fi scindat uşor şi pentru că eliberează o mare cantitate de căldură în urma
scindării.
Probabil aţi auzit de "uraniu îmbogăţit". Acest lucru înseamnă că pentru a putea fi folosit
pentru producerea de energie electrică, uraniul în stare naturală, în procent covârşitor U-
238, trebuie completat cu U-235 până când acesta din urmă atinge 2% ori 3% din întreaga
cantitate. Acest proces de creare a proporţiilor potrivite între U-238 şi U-235 este procesul
de îmbogăţire a uraniului.
 
Fisiunea nucleară
În interiorul reactorului nuclear, aflat într-un container special, U-235 este lovit de neutroni.
În urma acestor interacţiuni, atomii de uraniu se scindează în doi atomi (în mod obişnuit un
atom de kripton şi unul de bariu) şi eliberează 2 ori 3 neutroni şi o cantitate uriaşă de
energie sub formă de căldură. Acest proces se numeşte fisiune nucleară.

 Centrala nucleară de la Cernavodă

 
Controlul fisiunii
1
Cantitatea de energie eliberată de un gram de U-235, care conţine nu mai puţin de
2.562.553.191.489.360.000.000 atomi (ştiţi să citiţi acest număr?) este uriaşă. Prin urmare,
procesul de fisiune trebuie controlat, în aşa fel încât numai cantitatea de căldură dorită să fie
produsă. Acest control se realizează cu ajutorul apei grele pentru a încetini neutronii. De
asemenea, bare de cadmiu ori bariu sunt introduse în container pentru a absorbi neutroni şi
controla concentraţia acestora, puterea produsă de reactor rămânând constantă în timp.
Dacă neutronii eliberaţi în urma reacţiei de fisiune sunt încetiniţi, creşte probabilitatea unei
ciocniri atomice care să creeze căldură. Astfel se întreţine reacţia de fisiune în lanţ, care
multiplică energia.
Apa grea sau monoxidul de deuteriu, este o substanţă a cărei formulă chimică este D 2O
sau2H2O. Din punct de vedere al proprietăţilor macroscopice şi chimice apa grea se
comportă similar cu apa normală, sau "uşoară", însă atomii de hidrogen constituenţi conţin
un neutron în plus în nucleu, deoarece deuteriul, sau hidrogenul greu, este un izotop al
hidrogenului. 
Sursa: Wikipedia.org

STATISTICI:

* Prima centrala nuclearoelectrica a intrat in functiune in anul 1950.

* Astazi exista peste 440 centrale nucleare distribuite in 31 tari, cu o putere totala de peste
364.000 MW.

* Ele produc aproximativ 16% din necesarul de energie electrica al planetei, iar ponderea lor
continua sa creasca.

* Exista 56 state in care functioneaza reactoare nucleare (pt. cercetare) - aprox. 284
reactoare, dar si peste 220 reactoare nucleare montate pe vase si submarine.

* Belgia, Bulgaria, Finlanda, Germania, Ungaria, Japonia, Korea de Sud, Lituania, Taiwan,
Slovacia, Slovenia, Suedia, Elvetia si Ukraina isi genereaza peste 30% din necesarul de
energie pe cale nucleara. Franta, cu o populatie de 60 de milioane, obtine 75% din
electricitatea pe care o produce din centrale nucleare si este cel mai mare exportator
mondial de electricitate.

* In SUA sunt peste 100 reactoare nucleare, iar Marea Britanie produce peste 25% din
energie prin fisiune nucleara.

*Magia industriei nucleare sta în cantitatea imensa de energie extrasa dintr-o mâna de
uraniu, element care se gaseste în mari cantitati în subsolul planetei. Deseurile rezultate din
aceasta industrie ocupa un volum redus si pot fi returnate în siguranta Pamântului, pentru

2
depozitare în subteran. Datorita raportului urias între energia si deseurile pe care le
produce, uraniul este considerat un dar al naturii pentru dezvoltarea economica nepoluanta.
În contrast, combustibilii fosili produc mase imense de deseuri, care sunt imposibil de
controlat si trebuie împrastiate în natura.

Dezastre nucleare: ACCIDENTUL DE LA CERNOBIL

Dezastrul nuclear produs în 1986 la Cernobîl, în URSS – singurul accident nuclear din istorie care a
avut efecte majore asupra populatiei – a stârnit temeri în legatura cu siguranta centralelor atomice.

Reactorul numarul 4 era un reactor cu grafit, care folosea ca agent de racire apa. În acest tip de
reactor, neutronii eliberati prin fisiunea nucleilor de uraniu-235 sunt încetiniti (moderati) de grafit,
pentru a se mentine o reactie în lant. Caldura produsa de fisiunea nucleara în acest tip de reactor
este folosita pentru a fierbe apa, iar aburul astfel obtinut pune în miscare turbinele centralei
nucleare. Acest tip de reactor a fost criticat de multi experti în energie nucleara, în primul rând pentru
ca nu include o structura de siguranta, dar consuma mari cantitati de grafit pe post combustibil.
Accidentul produs în reactorul nr. 4 de la centrala nucleara din Cernobîl a avut loc în noaptea dintre
25 si 26 aprilie 1986, în timpul unui test de siguranta. Echipa care realiza testul respectiv intentiona
sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine în miscare pompele de
racire, în eventualitatea unei pierderi de energie, pâna când se activa generatorul diesel pentru
situatii de urgenta. Pentru ca testul sa nu fie întrerupt, sistemele de siguranta au fost închise în mod
deliberat. Reactorul urma sa fie setat sa functioneze la numai 25% din capacitatea totala. Aceasta
procedura nu a functionat însa conform planului. Din motive necunoscute, reactorul a ajuns sa
functioneze la mai putin de 1% din capacitatea sa, ca urmare a fost nevoie de un nou reglaj, pentru
a determina o usoara crestere a acestei cifre. Totusi, la 30 de secunde dupa începerea testului, s-a
produs pe neasteptate o crestere considerabila a nivelului de energie. Sistemul de închidere a
reactorului în situatii de urgenta, care ar fi trebuit sa stopeze reactia în lant, nu a functionat. În câteva
fractiuni de secunda, nivelul energiei si temperaturii s-a multiplicat de mai multe ori. Reactorul a
scapat de sub control, situatie care a culminat cu o explozie violenta. Scutul superior al cladirii în
care se afla reactorul, un “sigiliu” protector de 1 000 de tone, a fost pulverizat, iar la temperaturile de
peste 2 000° C, combustibilul s-a topit. Învelisul de grafit al reactorului a luat foc si, în infernul care s-
a declansat, produsele fisiunii radioactive, eliberate în momentul topirii miezului reactorului, au fost
aruncate în atmosfera.

SECURITATEA CENTRALELOR NUCLEARE

• Centralele nucleare sunt proiectate sa fie extrem de robuste. Le putem include printre cele mai
rezistente structuri construite vreodata . Protectia lor exterioara este întarita de sisteme de securitate
si forte de paza . Chiar daca nu sunt invulnerabile la orice fel de atac imaginabil, majoritatea
reactoarelor sunt facute sa nu scape radiatii nici în cel mai improbabil scenariu . Realitatea trista e
ca un terorist care ar vrea sa provoace un masacru ar avea mai multe sanse sa-si atinga obiectivul,
si cu rezultate mult mai devastatoare, atacând o varietate de alte obiective . Dupa catastrofa de la
Cernobâl si dovada costurilor uriase ale industriei nucleare, de asemenea si problemele nerezolvate
presupuse de transportul si depozitarea deseurilor nucleare, majoritatea statelor membre UE fie nu
au mai construit centrale nucleare, fie au hotarât sa opreasca activitatea celor existente deja.