METODE ALTERNATIVE ÎN PREDAREA

BASMULUI
 CUPRINS

CUPRINS 2
INTRODUCERE 4
Capitolul I.
PRELIMINARII TEORETICO-METODOLOGICE
1.1. Rolul lecturii în dezvoltarea capacităţilor de comunicare 5
1.2. Interdependenţa dintre lectură, vorbire şi scriere 7
1.3. Importanţa lecturii în contextul educaţiei actuale 10
1.4. Dezvoltarea personalitatii copilului prin lectura 12
Capitolul II.
DEZVOLTAREA INTERESULUI SI A DRAGOSTEI PENTRU LECTURA
2.1. Conceptul de literatură pentru copii 15
2.2. Valenţele literaturii pentru copii 17
Capitolul III.
BASMUL-GENUL PREFERAT AL COPILARIEI
3.1. Valoarea instructiv -educativă a basmelor 20
3.2. Basm si poveste 21
3.3. Importanţa basmelor si a poveştilor ce oglindesc copilăria 23
3.4. Basmul-mijloc de formare a valorilor si atitudinilor 25
Capitolul IV.
METODE ALTERNATIVE FOLOSITE IN PREDAREA BASMULUI- POVEŞTII
ÎN CICLUL PRIMAR
4.1. Metode si procedee didactice valorificate in cadrul basmelor si poveştilor 34
4.2. Metode şi tehnici moderne de predare-învăţare a basmului 42
4.2.1. Poveşti din puzzle 45
4.2.2. Piramida poveştilor 45
4.2.3. Metoda brainstorming 45
4.2.4. Ciorchinele 46
4.2.5. Horoscop 47
4.2.6. Lectura ghidată 49

2
 4.2.7. Lectura predictivă (anticipativă) 50
4.2.8. Harta povestirii 50
4.2.9. Poveşti actualizate 51
4.2.10. Modernizarea poveştilor 51
4.2.11. Greşind poveştile 51
4.2.12. Să inventăm o poveste 52
4.2.13. Reacţia cititorului 53
4.2.14. Metoda cubului 54
4.2.15. Pălăriile gânditoare 55
4.2.16. Cvintetul 58
4.2.17. Predarea reciprocă 58
Capitolul V.
CERCETARE EXPERIMENTALĂ 62
CONCLUZII 75
BIBLIOGRAFIE 77
ANEXE 79
DECLARAŢIE 138

3
 INTRODUCERE

Stăpânirea de catre elev a limbii sale materne, ca mijloc de comunicare, de intrare

în stăpânire a fondului de cultură pe care înaintaşii l-au creat fără ostenire, reprezintă o
nobilă datorie, un ferment motivaţional profund, un obiectiv prezent in orice misiune de
reformare a strategiilor educaţiei şi învăţământului.
Mi-a plăcut să caut frumuseţile limbii si puterea vie a imaginilor. Le-am găsit în
multe cărţi ale trecutului si în creaţia anonimă a folclorului spre care m-am aplecat
totdeauna cu interes şi preţuire,... le-am învătat de la înaintaşi şi de la dascălul meu de
limbă... “ spunea Mihail Sadoveanu într-un interviu luat la 75 de ani de viată.
“ Fără limba pe care părinţii nostri ne-au transmis-o odată cu viaţa, n-am putea
exista ca fiinte cuvântătoare, ca popor vrednic de a sta alături, cu toată demnitatea, din
punct de vedere intelectual, alături de popoarele cu adevărat înaintate ale lumii” 1
Studiul limbii române literare prin lectura textelor literare are o importantă
covârşitoare pentru formarea multilaterală a şcolarilor, asigurându-le acestora evoluţia
intelectuală, exprimarea cu mijloace adecvate în activitatea de mai târziu.
Exprimarea corectă, orală si scrisă - obiectiv important al procesului de învătământ
în ciclul primar - constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de
care nu poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor.
Scopul lecturii în perioada şcolarităţii primare, gimnaziale si liceale este acela de a
forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să
înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interactioneze cu semenii, exprimându-si
gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om
şi, în viitor, să poată continua procesul de învătare în orice fază a existenţei sale.
În marele evantai al posibilitătilor de transformare şi adaptare a învătământului la
cerinţele zilei de mâine, un loc deosebit îl au încercările de a regândi unele elemente ale
fundalului pe care se organizează activitatea de învăţare a elevilor.
Conform noului curriculum naţional, obiectivele cadru urmărite în studierea limbii
române la clasele mici asigură: dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral, de

1
Iorgu Iordan - Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1983
p.92

4
exprimare orală, de receptare a mesajului scris si de exprimare scrisă, care au implicaţii în
întreaga evoluţie viitoare a şcolarilor.
Se consideră că în primele patru clase, limba română îndeplineşte trei mari funcţii:
instrumentală, informaţională si formativ-educativă.
Cele trei mari funcţii ale învăţării în ciclul primar se realizează numai în condiţiile
unei sustinute solicitări si exersări a capacităţilor intelectuale, pe fondul unor valori
formativ-educative autentice.
Cu precădere, funcţia formativ-educativă pune în mişcare valorile formative
superioare, de tipul creativităţii gândirii, al interesului si dragostei pentru lectură şi pentru
cunoaştere, în general, însuşiri ce reprezintă premise ale adaptării dinamice a tineretului la
solicitările mereu noi ale societăţii moderne.
Prioritatea funcţiei instrumentale la ciclul primar este susţinută de faptul că pe
această treaptă a învăţământului elevii îşi însuşesc în primul rând cititul, scrisul şi
exprimarea corectă.
Activităţii de învăţare a cititului i se acordă un loc prioritar la şcolarii mici. Cel mai
mare număr de ore din întregul plan de învăţământ al claselor primare este consacrat, pe
parcursul celor 4 ani de studiu, citirii. Activitatea de scriere este indispensabil legată de cea
de citire, ea constituind un mijloc de exprimare, de comunicare.
Valoarea instrumentală a deprinderilor de citire şi scriere trebuie privită prin prisma
posibilităţilor de transfer asupra altor deprinderi cu care se interferează, însuşirea actului
cititului şi scrisului contribuie la activizarea operaţiilor intelectuale, dezvoltă capacitatea de
gândire, spiritul critic.

5
 CAPITOLUL I. PRELIMINARII TEORETICO-METODOLOGICE

1.1. Rolul lecturii în dezvoltarea capacităţilor de comunicare

Fiind obiectul de studiu principal pe parcursul întregului ciclu primar şi veriga

principală ce leagă într-un tot unitar toate obiectele de studiu, dezvoltând trăsături moral-
civice şi deprinderi de muncă intelectuală la şcolarul mic, limba română, în general, şi
lectura, în mod particular, urmăresc următoarele “obiective principale” (intenţii):
- înţelegerea numeroaselor mesaje ale vieţii curente, orale şi scrise;
- citirea fluentă, curentă, pentru informare şi pentru propria plăcere de a învăţa şi a se
documenta;
- deplasarea înţelegerii mesajului oral şi scris prin trecerea de la oral la scris;
- lărgirea progresivă a câmpului de interes asupra mesajelor orale şi scrise mai variate şi
mai dificile;
- exprimarea orală şi scrisă potrivit normelor limbii române curente;
- concentrarea şi schimbarea ideilor într-o conversaţie închegată;
- descoperirea practică a diversităţii resurselor limbii;
- căutarea sensului exact al cuvintelor şi expresiilor şi exprimarea cu precizie şi
expresivitate;
- transpunerea gândurilor în fraze bine structurate;
- achiziţionarea metodelor de muncă ce condiţionează progresul ulterior în limba modernă;
- cunoaşterea problematicii comunicării şi funcţionalităţii limbii;
- depăşirea nivelului conformismului şcolar;
- manifestarea iniţiativei, creativităţii, autonomiei;
- achiziţionarea cunoştinţelor de bază şi dobândirea deprinderilor, care constituie obiectivul
fundamental.
În perspectiva optimizării procesului de predare-învăţare şi a aplicării intenţiilor
principale ale lecturii literare, documentele şcolare se structurează corespunzător.
Programa de limba şi literatura română la clasele I-IV are în vedere, în conformitatea cu
noul curriculum, dezvoltarea competenţelor elementare de comunicare, orală şi scrisă, ale
copiilor şi familiarizarea acestora cu texte literare semnificative vârstei şcolare mici.

6
 Lecţia se structurează pe baza participării conştiente a elevilor la ore. Lecţia are
drept obiectiv formarea deprinderilor de muncă intelectuală (cu cuvântul) şi practică (cu
cartea).
Manualul de limba română este delimitat şi structurat progresiv pe parcursul celor
patru ani de studiu, iar deprinderile de receptare a mesajului scris se formează şi se
exersează şi prin intermediul lecturii altor texte, cu precădere literare...
Textul lecturat incită la permutări, asociaţii, prelucrări şi transformări iar elevii
trebuie: “să povestească, să explice, să memoreze, să extragă, să alcătuiască, să reţină, să
găsească, să împartă, să sesizeze, să exerseze, să identifice,sa identifice,să rezume, să
răspundă, să transpună, să caute, să adopte, să repereze, să formuleze, să facă rezumatul, să
refacă, să aleagă”.
Toate operaţiile puse în valoare de lectură conduc spre următoarele achiziţii
probabile:
- efectul de îmbogăţire şi nuanţare a lexicului;
- implementarea ideii de familie de cuvinte;
- îmbogăţirea fondului de reprezentări;
- antrenarea capacităţilor discriminative(idei principale) şi a percepţiei analitice;
- activarea funcţiei mnezice (memorare de poezii, autodictări);
- modelarea deprinderilor orografice;
- iniţierea în analiză;
- exersarea capacităţilor de conceptualizare şi de verbalizare;
- facilitarea activităţii de compunere;
- practicarea învăţării indirecte;
- arta lecturii dramatizate (citire cu intonaţie);
- antrenarea abilităţilor explicative şi transformativ-creatoare (povestirea cu cuvinte
proprii);
- facilitatea activităţii gramaticale;
- formarea unor componente separate ale gândirii literar-artistice;
- facilitarea accesului la analiza literară;
- modelarea sferei sensibilităţii moral-afective.

7
1.2. Interdependenţa dintre lectură, vorbire şi scriere

Lectura, vorbirea şi scrierea au un rol deosebit în desăvârşirea omului. Devenită

deprindere, activitate obişnuită, lectura îl face pe om complet, vorbirea îl ajută
să se exprime cu uşurinţă, iar scrierea să se exprime precis, clar, coerent.
Lectura ajută la observarea mediului înconjurător, îi învaţă pe elevi să gândească,
îmbogăţeşte cunoştinţele despre natură, lume şi viaţă, cultivă sensibilitatea şi
imaginaţia, modelează caracterele, contribuie la educarea moral-cetăţenească, ajută omul în
aspiraţiile sale spre autodepăşire.
Vorbirea cultivă atenţia, alertează gândirea menţinând-o vie, în contact cu replicile
interlocutorului, dezvoltă spiritul de observaţie şi atitudinea polemică, stimulează
spontaneitatea replicilor.
Scrierea cultivă răbdarea, solicită un mai mare efort de clarificare a gândurilor,
impune mai multă atenţie în formularea ideilor, disciplinează gândirea.
Elemente principale ale comunicării, lectura, vorbirea şi scrierea, sunt totodată şi
componente fundamentale şi indispensabile ale actului compoziţional, ale dezvoltării
multilaterale a copilului, ca finalitate a educaţiei.
De aceea succesul în elaborarea compunerilor libere, imagine a capacităţilor
creative ale copiilor, depinde de pregătirea prealabilă, atât informaţională, cât şi tehnică a
elevilor. Aceasta pregătire are la baza lecturile literare ale elevilor. Realizarea propriu-zisă
a compunerii poate şi trebuie să fie liberă, cu condiţia ca elevii să fie pregăti corespunzător
în acest sens.
Pregătirea volumului de informaţii în vederea realizării unor compoziţii libere este
o activitate complexă ce nu trebuie confundată cu pregătirea obişnuită, care precede de
obicei elaborarea unei compoziţii în clasă.
Pregătirea informaţională se referă la toate acţiunile care oferă elevilor surse de
inspiraţie pentru elaborarea compoziţiei, aceste surse putând fi, în primul rând, contactul
nemijlocit cu realitatea înconjurătoare şi observarea independentă a acesteia.
Dar aceste surse trebuie completate cu informaţiile pe care elevii le au din lectura
particulară. Ele îmbogăţesc materialul cules din experienţa de viaţă a copilului şi creează
un orizont informaţional mai vast.
Pregătirea informaţională, ca etapă a unei compoziţii pe o anumită temă dată,
constă din explorarea cât mai multor surse: textele de lectură din manualul de citire pe

8
tema dată, alte lecturi, creaţii ale unor scriitori cunoscuţi. Informaţiile, imaginile, expresiile
artistice din diverse lecturi constituie bogate surse de inspiraţie pentru elevi în vederea
realizării unei compoziţii libere.
Următorul pas, după culegerea materialului din sursele arătate, îl constituie
prelucrarea lui într-o oră specială consacrată pregătirii compoziţiei, urmărindu-se în
principal, nu atât conturarea structurii şi conţinutului, cât mai ales conştientizarea datelor
culese.
Pe parcursul acestei etape, învăţătorul trebuie să stimuleze atitudinea conştientă a
elevilor, să-i înveţe să vorbească, să sesizeze ceea ce este esenţial, să-i ajute să găsească
relaţiile cauzale dintre diversele obiecte şi fenomene cu care ei vin în contact.
Numai pe un fond informaţional adecvat se poate realiza aceasta etapă şi se poate
manifesta adevărata libertate de creaţie a copiilor în a realiza o compoziţie originală.
Această etapă nu poate fi rezultatul unei simple inspiraţii de moment, cu toate că şi aceasta
are o mare importanţă în realizarea unei compoziţii libere. Inspiraţia însăşi se bazează pe
un suport informaţional, pe capacitatea copilului de a valorifica informaţiile de care
dispune din lecturile literare.
Până la vârsta şcolară, copiii stăpânesc aproape în întregime sistemul gramatical şi
regulile generale de formare a cuvintelor, în schimb, creşterea volumului lexical şi a
priceperii de a-1 utiliza rămâne un câmp deschis nu numai pentru perioada studiilor,
ci pentru toată viaţa, iar modelul perfect de care subiecţii se pot folosi permanent este
lectura textelor literare. Ea contribuie nu doar la îmbogăţirea lexicului elevilor, ci şi la
înarmarea acestora cu instrumentele de comunicare corectă şi nuanţată a ideilor,
precum şi la crearea unui stil personal.
Lectura înseamnă, în această privinţă, o etapă hotărâtoare în care, odată cu
cunoştinţele de cultură generală, elevul urmează să-şi însuşească şi un instrument de
comunicare alcătuit dintr-un bogat registru gramatical şi lexical.
Şcolarul mic intră în clasa întâi cu un bagaj lingvistic diferit, dar în general limitat
de particularităţile sale de vârstă. Nivelul vocabularului existent la debutul şcolarităţii se
mai diferenţiază şi în funcţie de factorii socio-culturali din care provine elevul, în această
etapă intervine rolul instructiv-educativ şi creator al învăţământului în îmbogăţirea şi
activizarea vocabularului copiilor cu expresii şi cuvinte noi.
Activizarea şi îmbogăţirea creatoare a vocabularului elevilor se realizează
permanent, preponderenţa având-o însă o lectură sistematică şi bine dirijata.

9
 Această sarcină pe care lectura o îndeplineşte cu precădere se transformă, de fapt,
într-un proces de lungă durată, complex şi cu interferenţe nemărginite în toate domeniile de
activitate.
Rezultatul său este formarea la elevi a unui mod de exprimare elevat, bogat în
neologisme, sinonime, antonime, omonime, folosite în mod creator pentru înnobilarea
exprimării şi pentru înfrumuseţarea limbajului folosit.
În cadrul procesului învăţării, se disting şi se formează mai multe tipuri de vocabular în
funcţie de domeniul stilistic de folosinţă şi de scopul în care este folosit: vocabularul
artistic, ştiinţific, oficial şi cel uzual. In mod evident, lectura textelor literare formează
la elevi un vocabular artistic, care stă, în acelaşi timp, la baza oricărui tip de vocabular.
În funcţie de tipologia vocabularului folosit se remarcă şi ponderea unui anumit tip
de cuvinte ce se utilizează.
Vocabularul artistic, însuşit de elevi prin lectura textelor literare, se distinge prin
varietatea şi multitudinea expresiilor plastice, a sensurilor figurate, a sinonimelor,
antonimelor, omonimelor şi neologismelor literare, a diminutivelor, dar şi a
regionalismelor şi arhaismelor ce dau farmec şi culoare locală exprimării de tip vechi,
înţelegerea limbajului metaforic din lecturile literare dezvoltă capacităţile creatoare ale
elevilor şi determina, implicit, însuşirea de către aceştia a unui cod legat de conotaţiile
cuvintelor, pe care ei îl pot descifra uşor în textele literare şi îl pot folosi cu succese în
comunicarea orală şi mai ales scrisă.
Descifrarea şi folosirea conştientă, în contexte lingivistice adecvate, a acestui cod
reprezintă condiţia dezvoltării capacităţilor de comunicare creativă ale elevilor în perioada
de şcolaritate a ciclului primar.

1.3. Importanţa lecturii în contextul educaţiei actuale

Pe lângă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt de cultură, cartea aduce celui care o
citeşte, prilejuri neaşteptate de trăiri spirituale, de reflecţie, de introspecţie, contribuind la
modelarea personalităţii şi comportamentului cititorului.
1. DE CE ?

10
 Cu toată concurenţa televizorului şi a calculatorului care are acces la diversitatea
internetului, cartea ar trebui să rămână una din constantele vieţii noastre, lectura rămânând
una dintre cele mai educative şi mai răspândite activităţi instructiv-educative.
Cu cât trezim mai repede în sufletul copilului dorinţa de a citi şi altceva decât
manualul, cu atât mai importante sunt efectele lecturii asupra limbajului, comunicării,
comportamentului, socializării şi acumulării unei culturi generale complexă şi durabilă.
Cartea ar trebui să devină prietenul nedespărţit al copilului, căci ea îi va furniza
cele mai neaşteptate experienţe de viaţă, îl va ajuta să parcurgă căile cunoaşterii şi îl va
pune în posesia instrumentelor cu care va descoperi realitatea înconjurătoare.
Mulţi dintre eroii cărţilor citite devin modele pentru copilul curios, care sesizează
binele şi răul şi alege personajele pozitive cu care ar dori să se asemene. Personajele
negative conturează în mintea copiilor modele negative pe care aceştia le critică şi le
resping.
Cum spunea Rabelais ,,copilul este un foc care trebuie aprins şi nu un pahar care
trebuie umplut. ’’.
Noi trebuie să deţinem capacitatea de a prezenta elevilor noştri cartea ca pe un
obiectiv care merită să fie cucerit, căci ne va deveni cel mai de nădejde prieten.
2. CUM ?
Orientarea elevilor spre cartea citită trebuie făcută în funcţie de vârsta, de
particularităţile individuale ale fiecăruia şi de nivelul la care şi-au însuşit cititul.Unui elev
de clasa I, ar trebui să i se recomande cărţi cu poezii pentru copii, cu literele asemănătoare
cu cele din abecedar ca mărime, cu ilustraţii adecvate care să îl ajute să înţeleagă mai bine
textul.
Unui elev cu tendinţe de nepăsare faţă de lumea vie, i se vor recomanda lecturi cu
personaje din lumea necuvântătoarelor, pentru a înţelege că orice fiinţă are trăiri, dureri,
suferinţe şi de aceea merită ocrotită. Unui elev care citeşte mai greu şi nu conştientizează
ceea ce a citit, i se vor recomanda lecturi scurte, care să-l mobilizeze să citească din ce în
ce mai bine.
Sunt numeroase activităţile extracurriculare care le pot trezi elevilor interesul
pentru lectură. Trebuie început cu prezentarea bibliotecilor la care pot avea acces mai
usor : biblioteca şcolii şi biblioteca municipală.
3. CE FINALITĂŢI URMĂRIM ?
Finalităţile urmărite îi privesc atât pe copii, cât şi pe părinţi şi pe cadrele didactice.
Cadrele didactice să proiecteze activităţi care să trezească interesul copiilor pentru lectuă.

11
În sălile de clasă să se amenajeze minibiblioteci. Să urmărească implicarea copiilor în
activităţile bibliotecilor şi ritmicitatea împrumutării cărţilor.
Părinţii să se implice mai mult în controlul lecturii copiilor, să le asigure fondul de
lectură specific clasei în biblioteca personală şi să-i îndrume spre alte biblioteci.
Copiii să aibă fişe de înscriere la biblioteca şcolii şi la biblioteca municipală şi să
împrumute ritmic cărţi.
Să se observe din partea lor o îmbunătăţire a exprimării orale şi scrise şi un interes
crescut pentru lectură.
Din tot ceea ce întreprindem trebuie să rezulte că şcoala joacă rolul cel mai
important în apropierea copilului de lumea cărţii şi implicit de lectură.

1.4. Dezvoltarea personalităţii copilului prin lectura

Carte frumoasă cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingas cumpănită;
Esti ca o floare, anume înflorită
Mâinile mele, care te-au deschis.
(Tudor Arghezi)
,,Cartea reflectă ca o oglindă lungul şir de secole ale vieţii omenirii, istoria
luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele, bucuriile,
înfrângerile si biruinţele sale toate. Iubiţi cartea, ingrijiţi-o şi cititi mai mult! Cartea ne
este prieten credincios, de nădejde!” 2
menţiona plastic si convingator G. F.Morozov in
lucrarea sa, Carti prietene, arătând importanţa cărtii pentru cititor. În încercarea de
a ,,defini” cartea şi lectura ei, cele mai izbutite din punct de vedere metaforic, par cuvintele
marelui cronicar Miron Costin:,,…ca nu iaste alta şi mai frumoasă si mai de folos in toată
viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor.”3
De-a lungul timpului, am căutat mereu răspuns la întrebările care mă framântă ca
dascăl, ca deschizător de drumuri spre cunoastere, întrebări precum ar fi: ,,Insist oare de-
ajuns în a folosi metode adecvate încât elevii să-şi însusească corect limba
română?”; ,,Reuşesc să sădesc in sufletul elevilor dragostea pentru citit?” Prin lectură micii
şcolari devin vrăjiti, purtati pe tărâmul cunoasterii. Datoria mea ca dascal este să îndrum
paşii ,,tinerelor mlădiţe” pe acest drum nou, plin de neprevăzut, să le fac cunoscute
2
G.F.Morozov- Cărţi prietene, Editura Pentru Artă şi Literatură, Bucureşti, 1996, p 36 
3
Miron Costin – Letopiseţul Tarii Moldovei. De Neamul Moldovenilor, Editura Regis, Bucureşti, 2004, p.42

12
muzicalitatea, farmecul deosebit al limbii romane prin intermediul lecturii. În afara lecturii
nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit a societăţii. Fiecare
literat, gânditor al vremurilor trecute şi de azi, defineşte şi arată cu multă prisosinţă
influenţa pe care o exercită asupra educării omului, lectura. Dintre numeroasele funcţii pe
care le indeplineşte lectura, cea mai inaltă menire o are cea instructiv- educativă. Drumul
lecturii porneşte pe intreg procesul de învaţământ, de la cel prescolar la cel post-
universitar; altfel spus, ,, n-are sfârşit”. Toate cărţile bune ne invaţă câte ceva pe planul
ştiinţei, tehnicii, artelor, moralei, comportamentului, etc. Cine consideră ca după ce a
incheiat procesul de invăţământ in şcoală, încheie totodată şi contactul cu lectura, acela a
renunţat la ambiţia progresului.
Lectura dirijată sistematic si progresiv in familie, şcoala si bibliotecă a tuturor
cititorilor trebuie să se facă cu multă grijă de cei chemaţi să popularizeze şi să dirijeze
lectura pentru vârstele potrivite. E necesar a fi luate unele măsuri organizatorice care să
aibă în vedere, în funcţie de condiţii, aportul familiei alături de scoală, de a supraveghea şi
îndruma lectura elevilor. Elevii vor fi orientaţi spre bibliotecile şcolii, sau îndrumaţi să
folosească bibliotecile pe care le au acasă. În momentul în care trebuie să se treacă la
trierea cărţilor în : recomandabile si nerecomandabile copiilor; În cărti daunătoare prin
conţinutul lor, dar şi contraindicate din cauza inaccesibilităţii la o anumită vârstă, e nevoie
de sprijinul celor maturi. Controlul poate fi preventiv (informativ) şi documentar.
Controlul preventiv asigură continuu informarea dascălului sau a familiei: dacă elevul
citeşte numai ce este indicat la vârsta lui şi dacă citeşte cu folos.
Controlul documentar dă posibilitatea pedagogului să cunoască ce citesc anumiţi
elevi ce rezultate are lectura asupra educaţiei acestora.
Ca învăţătoare de ciclul primar, am constatat ca lectura îi oferă celui ce o
parcurge , pe langă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt de lectură, prilejuri unice de
reflexie şi de trăiri spirituale . Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la
formarea şi modelarea personalităţii şi comportamentului cititorului. La vârsta şcolară,
lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea şi dezvoltarea unui
vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii
literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de
cunoaştere. Dintre creaţiile in proză, basmele şi poveştile au rămas de-a lungul vremii,
operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele
aducând o preţioasa contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor
afective, la formarea trăsăturilor de voinţă si caracter, la formarea personalităţii copiilor.

13
Lecturile care exprimă înţelepciunea , năzuinţele, necazurile, bucuriile poporului, lupta cu
fortele naturii, relaţiile dintre oameni, îi ajută pe elevi să inţeleagă compexitatea aspectelor
vieţii. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe , ale binelui şi răului, micii
cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate , cinste, curaj, vitejie, hotărâre,
perseverenţă, hărnicie. Elevii vor alege prin aceste lecturi partea dreptăţii , adevărului,
binelui şi vor detesta nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, minciuna, răutatea. Poveştile
lecturate au anumite trăsături specifice, apropiate de realitatea vieţii de toate zilele.Aceste
lecturi cu valoare educativă contribuie la formarea unei atitudini de combatere a unor
manifestări negative din comportamentul oamenilor. Lectura legendelor îmbogaţeşte
fondul cognitiv şi afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a
personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, fondul real al
operei, concizia, simplitatea si expresivitatea limbii şi stilului, le dezvoltă capacităţi
intelectuale şi verbale , trăsături de voinţă si caracter.
Dacă şcoala are ca finalitate instruirea şi educarea copilului pentru a deveni un om
bine educat şi format, aceasta se realizează prin cultivarea gustului pentru lectură. Elevul
trebuie permanent îndrumat spre lectură.

14
 CAPITOLUL II. DEZVOLTAREA INTERESULUI ŞI A DRAGOSTEI
PENTRU LECTURĂ

2.1. Conceptul de literatură pentru copii

,,Oricât de simple şi uşoare ar părea aceste poveşti, ele, nasc, fără îndoială, între copii
dorinţa de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiţi, în acelaşi timp se naşte în
sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi”
Charles Perrault
Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naţionale şi universale. În
anul 1964, scriind despre Jules Vernes şi literatura pentru copii, George Călinescu facea o
precizare, prin care sublinia un adevăr psihologic fundamental: copilăria ca stare
sufletească este o permanenţa a vieţii noastre, ,, Ca sa fie opere de artă, scrierile pentru
copii şi tineri, trebuie sa intereseze si pe oamenii maturi si instruiti. Copilaria nu dispare
niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii
noastre” 4
Evocarea copilăriei este una din temele esenţiale ale acestui tip de literatură, mai
ales că ea a prilejuit câteva capodopere, atât în literatura română, cât şi în literatura
universală, considerate ,,mari cărţi ale copilăriei,, ,,(Uliţa copilăriei ,La Medeleni deIonel
Teodoreanu, Cuore deEdmondo de Amicis, Singur pe lume de Hector Malot, Micul prinţ
de Antoine de Saint Exupery etc.)
Copiii citesc cu pasiune nu numai creaţiile dedicate lor, ci şi altele care prin
problematică, frumuseţea limbii şi mesaj, interesează deopotrivă şi pe adulţi Călătoriile lui
Gulliver de Jonathan Swift, Revedere, Ce te legeni, de Mihai Eminescu etc.
Pentru a fi incluse în literatura pentru copii, operele literare trebuie să îndeplinească
anumite criterii:
- să aibă valoare artistică şi estetică;
- să fie accesibile pentru diferite categorii de vârstă ;
- să aibă valoare educativă, caracter moralizator;
- să exploreze universul infantil;
Sfera literaturii pentru copii este foarte cuprinzătoare, acoperând aproape toate
genurile şi speciile literare. Această largă cuprindere a sferei literaturii se datorează
interesului, curiozităţii fireşti la această vârstă.

4
G. Călinescu- Cronicile optimismului, E.P.L.Bucureşti, 1964, p. 274

15
,,Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi
satisface această pornire, îl încântă”5.
Operele literare pentru copii provin pe două căi: unele au fost scrise special pentru
copii, cum ar fi: Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu, Iedul cu trei capre de Octav
Pancu-Iaşi sau povestirile lui Sîntimbreanu, cele mai multe însă nu au fost scrise în mod
special pentru copii (Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu, Boul şi viţelul de Gr.
Alexandrescu, Amintiri din copilărie de Ion Creangă,Vestitorii primăverii de G. Coşbuc
etc.).Ele au intrat în sfera literaturii pentru copii prin conţinutul lor atractiv, prin înalta lor
valoare educativă şi pentru frumuseţea artistică.
Literatura pentru copii începe cu literatura populară, cu basmul şi cu poveştile, cele
mai îndrăgite specii literare din literatura pentru copii, continuă cu legenda, snoava, apoi cu
creaţiile lirice, populare şi culte, cu povestiri şi romane cu tematică dintre cele mai
variate.În ultimul timp, copiii dovedesc un interes deosebit pentru literatura ştiinţifico-
fantastică, care cuprinde scrieri ce prospectează viitorul, bazându-se pe cuceririle
ştiinţifico-tehnice contemporane.
Literatura pentru copii are o valoare etică, prezentând aspectele vieţii în
complexitatea ei, oferă modele de viaţă sau, dimpotrivă, exemple negative pe care micii
cititori trebuie să le ocolească. Basmele şi poveştile au un puternic substrat real, deoarece
au izvorât din năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună, din dorinţa de a învinge răul şi
greutătile provocate fie de forţele naturii, fie de alţi oameni. Poporul a introdus in basm
expresia dorinţei sale de libertate, de dreptate, de bine şi de frumos. În basm se oglindesc
năzuinţa poporului spre libertate şi optimismul său sănătos, încrederea fermă în puterile
sale proprii, în victoria dreptăţii, a binelui, a adevărului, a cinstei şi a tuturor calităţilor
apreciate de popor. Valoarea instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor este deosebită.
Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor
afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, în general la formarea personalitătii
copiilor.
Lectura basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin
reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Ei învaţă
să
fie curajosi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi harnici, cinstiţi şi drepţi, învaţă să
fie prieteni adevăraţi, iar morala din poveste contribuie la formarea normelor de conduită
socială.
5
Ibidem

16
 Lecturând aceste basme şi poveşti îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii poetice,
cu expresii din limba vie a poporului, ajutându-l să-şi însuşească mai bine limba maternă.
În ce priveşte poezia, muzicalitatea versurilor îi atrage pe copii încă din primii ani ai vieţii.
Conciziunea cu care sunt redate fapte, idei, tablouri sau sentimente face ca poeziile să fie
accesibile copiilor şi memorate cu uşurinţă.
La vârsta preşcolară, efectele educative realizate prin creaţiile literare se opresc mai
mult la însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a copilului. Tot legat de
afectivitate s-a observat că succesul literaturii la preşcolari este asigurat prin puternica
încărcătură afectivă a textului.
Pentru a realiza valoarea instructiv-educativă şi formativă a literaturii pentru copii,
educatoarele şi învăţătorii trebuie să fie ei înşişi pasionaţi de lectură, să cunoască
psihologia vârstelor, lecturile potrivite şi să le recomande prin forme atractive ca:
povestirea, lectura explicativă, recenzia, şezătoarea literară, aniversări şi comemorări
literare ale scriitorilor etc.Omul contemporan şi omul viitorului se orientează prin forţa
împrejurărilor, tot mai mult spre ştiinţă, tehnică şi economie şi atunci această goană după
câştig material sărăceşte sufleteşte omul, dar această sărăcie sufletească poate fi
contracarată şi prin lecturi potrivite vîrstei pe care le recomandă şcoala.

2.2. Valenţele literaturii pentru copii

,,Componentă importantă a literaturii naţionale, literatura pentru copii include

totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul
realizării artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relaţie afectivă cu cititorii lor.”6
Ion Buzaşi îl evocă pe George Călinescu în legătură cu universal copilăriei:,,…
copilăria ca stare sufletească este o permanenţă a vieţii noastre.” 7
Una din temele esenţiale ale acestui tip de literatură este evocarea copilăriei.
După Hristu Cândroveanu, este necesar ca literatura pentru copii să aibă valenţe
educative în plan moral şi estetic, să contribuie la cultivarea unor sentimente alese (curajul,

6
Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu- Literatura pentru copii, Manual pentru clasa a XII-a - şcoli normale,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998, p. 84

7 ?
Ion Buzasi-Literatura pentru copii(note de curs), Bucuresti, Ed Fundatiei „Romania de maine”,1999, p. 63

17
eroismul, cinstea, bunătatea, spiritul de dreptate etc.), să ducă la eliminarea fricii, laşităţii,
necinstei, răutăţii şi a altor înclinaţii negative.
,,Această îmbinare între spunerea frumoasă şi bogăţia de idei şi sentimente, între
expresie şi fond aşadar, înseamnă literatură, artă adică. Cu personaje memorabile, ce
exprimă esenţial, lumea.” 8
Copiii, ca şi adolescenţii, au o deosebită înclinare către un anumit gen de literatură,
cu care rezonează afectiv, literatură nu întotdeauna inspirată din universul vârstei lor.
Trăsăturile ce ar trebui să caracterizeze literatura destinată copiilor sunt:
- specificul extras dintr-o anume viziune asupra vieţii, de exemplu, aceea a basmului şi a
literaturii ştiinţifico-fantastice;
- umorul;
- caracterul instructiv-educativ;
- elogiul, cu ajutorul artei cuvântului, al marilor valori umaniste, cultul pentru om şi
omenie.
,,A ieşi din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta cred că este secretul marilor
literaturi pentru tineret.”9
S-a ajuns la părerea majoritară că opera literară valoroasă pentru copii şi tineri are
aceleaşi valenţe estetice ca şi operele literare pentru adulţi.
Trăsăturile generale şi esenţiale ale operei literare pentru copii şi tineri constau în:
- caracterul cognitiv (informativ);
- expresivitatea, respectiv virtuţile estetice ale limbajului;
- caracterul formativ, mesajul educativ.
Acestor trăsături le corespund trei trăsături esenţiale pentru realizarea funcţiei
estetice a operei literare:
- adecvarea conţinutului la particularităţile de vârstă;
- înveşmântarea ideii artistice într-o formă (imagine) concret-sensibilă;
- mesajul educativ.
Fiecare dintre aceste exigenţe implică valenţe estetice corespunzătoare şi împreună
asigură calitatea artistică a operei literare.

?
Cândroveanu Hristu, Literatura română pentru copii, Scriitorii contemporani, Bucureşti, 1988, p.39
9
George Călinescu - Cronicile optimistului, Editura pt. Literatură, Bucureşti, 1964, p.277

18
 Adecvarea conţinutului operei la particularităţile de vârstă ale copiilor, respectă
principiul didactic privind adecvarea nivelului cunoştinţelor ştiinţifice la particularităţile de
vârstă ale copiilor, fără a ştirbi din valoarea literară.
Literatura pentru copii se adresează tuturor vârstelor, cu un mod specific de viziune
şi expresie.
O primă valenţă estetică este dată de varietatea şi interferenţa modurilor de
expunere folosite: epic, dramatic şi liric. Acestea au o funcţie formativă pentru
sensibilitatea şi gândirea copilului.
Copiii au o predilecţie constantă pentru subiectele cu conflicte şi acţiuni antrenante,
cu o compoziţie graduală, cu o desfăşurare bogată (primejdie, suspans, senzaţional,
fantastic) şi cu un deznodământ fericit în ceea ce-l priveşte pe eroul pozitiv.Empatizând cu
eroii îndrăgiţi, copilul preia aventura şi riscul, îşi dezvoltă calităţi morale de învingător,
capătă o înaltă motivaţie existenţială.
De cele mai multe ori, destinul tragic al eroilor îndrăgiţi afectează gândirea şi
sensibilitatea copilului care, în procesul de înţelegere a faptelor, intră într-o nelinişte
intelectuală şi afectivă productive ce îl fac să reacţioneze prin reacţii reparatorii,
reconstruind sau continuând fictiv textele, cu finaluri noi ce exprimă un ideal umanitar de
mare inocenţă.
O trăsătură tematico-stilistică importantă este realizarea conflictului bine-rău, real-
imaginar, care contribuie la formarea unei atitudini pozitive combative în viaţă şi a unui
comportament etic ferm de nivel înalt.
Imaginile textului literar, dinamice, plastice, pline de vibraţie lirică se înregistrează
în memoria sensibilă a copilului, ca şi relaţia realului cu imaginarul, a realităţii cu
ficţiunea.
Înclinaţia copilului spre fantastic sau imaginar nu poate fi eliminată din constituţia
psihică a acestuia, în favoarea unei perspective strict realiste.
Eroul fantastic rezolvă întotdeauna ceea ce oamenii nu pot realiza şi planul fantastic
este transferat în real, îmbunătăţindu-l pe acesta. Astfel, fantasticul are un rol constructiv şi
estetic de bază.
O altă trăsătură esenţială în opera literară este îmbinarea valorilor etice cu cele
estetice.

CAPITOLUL III. BASMUL-GENUL PREFERAT AL COPILARIEI

19
3.1. Valoarea instructiv -educativă a basmelor

Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă

contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoastere, a proceselor afective , la formarea
trăsăturilor de vointă şi de caracter – in general, la dezvoltarea personalităţilor copiilor.
“Tema principala a basmului fantastic consta intr-o aventura eroica a fiintei umane care
lupta pentru impunerea unei valori, reusind in actiunea sa “.10
Exprimând înţelepciunea si năzuinţele poporului, necazurile si bucuriile sale, lupta
cu forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înteleagă
complexitatea aspectelor vieţii.
Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar in basme, micii cititori îşi
formeaza reprezentări si noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotarâre,
perseverentă, hărnicie. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptătii,
adevărului şi binelui şi detestă nedreptatea, lăcomia, îngâmfarea, răutatea şi minciuna.
Basmul este preţios şi pentru că pune intr-o lumina vie ce e bine şi ce e rău,
ajutându-l pe copil să-şi însusească aceste reprezentări morale.
Lectura basmelor prezintă o deosebită importantă educativă şi prin reliefarea
calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului
pozitiv, ei învată să fie curajoşi si dârji, perseverenţi si hotărâţi, modeşti şi harnici, cinstiţi
şi drepţi, prieteni adevăraţi, exprimând compasiune faţa de cei mai slabi, admiraţie faţă de
cei optimişti şi încrezători în forţele lor.
Ele contribuie, de asemenea, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la
inţelegerea frumosului, imaginaţia fiind necesară omului pentru tote formele de activitate.
Basmele sunt puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Ascultându-
le sau citindu-le, copiii îşi exersează atenţia urmărind cu încordare peripeţiile narate.
Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru
dezvoltarea limbajului. Copiii sesizează odată cu conţinutul de idei şi expresiile poetice şi,
însuşindu-şi-le îsi îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutându-i
să-şi însusească mai bine limba maternă, cu expresivitatea şi bogaţia ei, cu figurile poetice,
cu zicătorile pline de înţelepciune, care aduc o însemnată contribuţie la dezvoltarea
10
Florica Bodistean, Literatura pentru copii si tineret dincolo de “story”, Casa Cartii de Ştiinţa, Cluj
Napoca, 2007, p 36

20
personalităţii copilului. Citind basmele, copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt
cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se
încheie basmele, precum şi acelea care se repetă, astfel expresiile proprii limbii poporului
intră in limbajul lor.
Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos, prilejuind
copilului puternice emoţii estetice.
Admirând întreaga comoară de înţelepciune pe care o cuprind basmele, creaţii
specifice ale poporului cu o complexă şi multiplă valoare, copiii învaţă să preţuiască
poporul pentru înaltele şi deosebitele sale calităţi.

3.2. Basm şi poveste

Basmul (din sl. basnŭ: născocire, scornire), numit şi poveste, este alături de
povestire, snoavă şi legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată
încă din antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin
aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a
pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând,
astfel, numele de fabulos şi reprezentând, de fapt, un fantastic convenţional, previzibil, ce
vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epică şi fenomenele
prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o
continuare a ei.
Înţelepciunea basmelor populare este una a vieţii interioare a omului şi a evoluţiei
acesteia. Imaginile din basme, personajele si întâmplările sunt de fapt, parcursul vieţii
interioare a omului, de la vârsta copilăriei neştiutoare la autonomia adultului.Transmisă din
generaţie în generaţie, cunoaşterea prin basme nu s-a depreciat odată cu modernizarea
lumii, ci a dobândit o şi mai mare importanţă în încercările şi servituţiile vieţii de azi.
Povestitul, ca artă verbală pare a avea o origine foarte veche, datând din epoca
primitivă. Dintre povestirile orale, cea care a captat cel mai mult atenţia cercetătorilor,
începând din perioada curentului cultural romantic, a fost basmul.
In folcloristica romanească, Lazăr Saineanu este autorul unei monografii a
basmului care rămâne un studiu de referinta pentru orice interpretare a acestei categorii a
epicii populare in proză: Basmele române în comparaţiune cu legendele antice clasice şi în
legatură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice(1895).

21
 Diferenţa dintre basm si legenda populară constă în primul rând în raportarea
povestitorului şi a ascultătorilor la adevărul faptelor relatate în cele două tipuri de
naraţiuni. Dacă acceptarea convenţiei fabulosului explică receptarea elementelor
neverosimile din basm, legenda este percepută ca o povestire adevarată la origini, care
explică, după logica mitică, apariţia lumii şi a formelor naturii, toponimele şi destinul
exceptional al sfinţilor şi eroilor.
Identificăm basmele şi datorită formulelor specifice existente în structura lor. Formula
iniţială atrage atenţia asupra disocierii de planul realităţii contingente pe care o presupune
naraţiunea: “A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti…” . Povestitorii
populari variază formula iniţiala, dezvoltând-o de multe ori in secvenţe ample, versificate.
Formulele mediane sunt utilizate pentru a asigura coeziunea elementelor naraţiunii: “căci
cuvântul din poveste înainte mult mai este”, sau pentru a caracteriza hiperbolic o acţiune
sau un personaj. Formula finală încheie basmul, fiind simetrică faţă de formula iniţială şi
facilitând revenirea in planul realităţii contingente printr-o distanţare ironică de conţinutul
fabulos al ficţiunii.
Aşa cum au observat exegeţii basmului fantastic, acţiunea acestui tip de naraţiune
urmează cel mai adesea traseul iniţiatic cuprins între naşterea si nunta eroului. Pe acest
drum al dovedirii calităţilor sale excepţionale, protagonistul trebuie să treacă printr-o serie
de probe, să poarte mai multe bătălii şi să repurteze o victorie. De multe ori, se intâlnesc in
substanţa epica a basmelor anticipări ale acţiunii, atunci când călăuzele îi proiectează
eroului întâmplările care îl asteaptă, sub forma unui discurs de avertizare. Alegerea
traseului epic nu este însă pusă niciodată în cumpănă de aceste avertismente, deoarece
destinul eroului pare a fi prestabilit. Finalul basmelor respectă un cod moral pozitiv al
comunităţii traditionale: faptele bune sunt răsplătite iar cele rele, pedepsite. În secvenţa
finală, se întâmplă adesea ca povestitorul să se amestece printre personajele ficţiunii,
prezentându-se drept martor la nunta eroului. Această interferenţă în deznodământul epic
rupe convenţia fabulosului, reducând-o la un efect umoristic.

3.3. Importanţa basmelor şi a poveştilor ce oglindesc copilăria

22
 Copilăria, cea mai fascinantă etapă din viaţa omului, acel tărâm al gingăşiei,
dragostei şi fericirii este şi a fost evocată atât de clasici ai literaturii pentru copii cât şi de
scriitori contemporani.
Încă de la cea mai fragedă vârstă, părinţii şi bunicii încep a povesti copiilor,
urmând ca acest proces să fie continuat în gradiniţăţ şcoală.
Grădiniţa, ca prima forma de organizare a învăţământului, acordă o atenţie
deosebită dezvoltării capacităţii de comunicare verbală pentru că exprimarea verbală este
condiţia de bază în formarea, fixarea ,diferenţierea noţiunilor şi în transmiterea
informaţiilor. Urmare a strategiilor didactice utilizate in grădiniţă ,copilul depăşeşte forma
limbajului situativ şi se dezvoltă capacitatea de a folosi limbajul contextual.
Atenţia şi memoria voluntară fac un important salt calitativ în procesul dezvoltării
psihice. Pe măsura acumulărilor cantitative si calitative ale gândirii şi imaginaţiei, este
relevant rolul limbajului în formarea intelectuală şi în dezvoltarea facultăţilor sale
creatoare.
Astfel noţiunile se îmbogăţesc şi se precizează pe măsura gândirii şi a experienţei
de viaţă a copilului.
“Limba cea de toate zilele este o unealta şi o formă a spiritului”, spunea Blaga.
Treptat, se observă un interes crescut pentru lumea basmelor, a poveştilor, copiii
transpunându-se cu uşurinta in rolul eroilor din basme, iar rolul imaginaţiei este pregnant
în naraţiunile copiilor, adesea ei dând un final neasteptat unor povestiri sau basme,
motivând: “Aşa am vrut eu…”.
Literatura creează o atmosferă permisivă de manifestare a abilităţilor creative ale
copiilor, literatura pentru copii fiind cea mai apropiată formă de comunicare cu universul
“colorat” al copilăriei, fiind astfel asigurat aspectul motivaţional şi afectiv în următoarele
demersuri ale procesului instructiv-educativ.
Având în vedere rolul important pe care poveştile şi basmele îl au în formarea
conduitei morale a şcolarilor, se pune problema cum le selecţionăm..Se pot alege :
Revistele pentru copii care sunt din ce in ce mai numeroase – unele extrem de bine
concepute, altele mai puţin. Preţurile variază şi ele mult, şi de cele mai multe ori sunt
ridicate, dar aceste reviste pot deseori să fie cumpărate de ocazie sau împrumutate de la
bibliotecă. Cea mai mare parte conţin poveşti foarte bine scrise. Copiii le adoră, pentru că
le pot atinge, le pot citi şi pot să le vorbească, în mod imaginar, în viaţa lor de toate zilele.
Cărţile pentru copii sunt şi ele de o varietate imensă. Alegerea lor poate fi o sarcină grea.

23
 Cel mai bine este să se fixeze anumite criterii de alegere: capacitatea de solicitare
a imaginaţiei şi a visului, ori de stăpânire a temerilor, bogăţia de informaţii despre viaţa,
poezia textului sau magia mesajului. Mesajul are rolul determinant, copilul începând să-şi
pună întrebări, să discearnă binele de rău, să clasifice personajele dupa hărnicie, viclenie,
bunătate, încăpătânare etc. Înainte de a cumpăra o carte pentru copii, este necesar să ne
punem câteva întrebări:
 Este oare subiectul în acord cu vârsta copilului şi răspunde intereselor lui?
 Desenele sunt oare clare, atragătoare, vii, pline de mici detalii uşor de
reperat?
 Cartea ca obiect este bine facută, rezistentă, solidă?
 Sunteti de acord cu ideea cărţii, cu morala care este vehiculată în ea?
 Copilul ar putea asculta lectura cărţii de mai multe ori?
Basmele ocupă un loc aparte printre aceste cărţi: ele fac parte în mod specific din
literatura pentru copii; apoi, deşi sunt atât de diverse, fiind creaţii ale unor culturi diferite,
în ele se regăsesc deseori aceleaşi teme, aceleaşi personaje, aceleaşi simboluri.
Basmele corespund anumitor adevăruri sau temeri, ori vizează să răspundă la
întrebări ascunse foarte adânc în orice fiinţă umană, indiferent de epoca sau ţara de origine.
Fiecare basm conţine o parte de supranatural, dar, răspunzând unei logici interne, nu-l
şochează pe copil.
Fie ca au fost create de Andersen, de Perrault, de Grimm sau de alti scriitori români sau
străini, basmele abordează conflicte interne pe care copiii le cunosc bine şi pe care astfel le
rezolvă mai uşor: suferinţă, bătrânete, moarte, gelozie, ură, răutate, viclenie...
Basmele se sfârşesc întotdeauna într-un mod fericit. Copilul întelege că va avea şi el nişte
încercări de traversat, dar că va şti să ajungă cu bine la capăt. În basme, personajele reuşesc
pentru că sunt mici, abile, generoase şi niciodată pentru că sunt puternice şi bogate. Binele
triumfă întotdeauna. Basmele sunt aşadar absolut indispensabile copilului.
“Nu ştiam eu insă, la vremea aceea, cum nu ştiţi nici voi acum ,cât de lung este
Drumul Cărţii. Nesfârşit! Ca-ntr-o pădure fermecată, intri pe el în copilărie, la tinereţe, şi
ieşi din el, fără a-i da de capăt, la bătrâneţe!” spunea Petre Ghelmez.
A fost odata ca niciodată… începutul unui basm este menit să ne scoată din timp. Basmul
ne povesteşte ceva care nu se petrece nici in prezent, nici in trecutul umanitatii, aşa cum îl
cunoaştem noi. In lumea basmului se poate întâmpla orice – se pot naste copii dintr-o
lacrimă, caii pot mânca jeratic si apoi pot zbura, pot exista tărâmuri miraculoase, izvoare

24
din care ţâşneşte apa vieţii, împărati cu barba roşie, monştri, animale care au darul vorbirii
şi câte şi mai câte. Poate doar în vise să mai fi întâlnit atâtea minunăţii.
Copiii ascultă vrăjiţi tot ceea ce începe cu formula magica ”A fost odată”
In general, basmele încep prin a expune o situaţie "închisă" – în care evoluţia eroului sau a
eroinei este blocată (Cenusareasa condamnată să-şi slujească mama şi surorile vitrege,
Dorothy care pierduse drumul spre casă, Alba ca Zăpada condamnată la moarte de gelozia
mamei vitrege, regele sortit pieirii dacă feciorii săi nu vor reuşi să-i aducă apa vieţii, etc).
Situaţia este tensionată. Curând, intervine ceva care pune lucrurile în mişcare. Eroul, de
regulă, pleacă intr-o călătorie – din proprie iniţiativă sau forţat de împrejurări. Pe drum
întâlneşte diverse capcane, ispite, locuri îmbietoare însă fatale, dar şi prieteni: Sfânta
Miercuri, Sfânta Vineri, animale care au darul vorbirii, bătrâne sau bătrâni înţelepţi.
Aproape în fiecare basm are loc o luptă, "lupta cu dragonul", fie el balaur, căpcăun,
vrăjitoare, urs sau monstru marin. De regulă, eroul învinge. Atmosfera basmului devine din
tulbure luminoasă, din tensionată, relaxată.
Oare câţi dinte noi am privit cu atenţie chipul unui copil în timp ce acesta ascultă cu
sufletul la gură o poveste, cum acesta se roagă în gând ca eroul să câştige, teama ce i se
întipăreşte pe faţă din cauza pericolelor prin care trec pesonajele sau zâmbetul radios la
finalul fericit, când, din elan, de fericire, copilul vine să-ţi dea un sărut pe obraz?
Cu siguranţă, foarte puţini…Este ceva ce te schimbă ca om…Şi te face să te
gândeşti că vorbele lui Vasile Ghica sunt adevarate:“Cine a fost, măcar o dată, fascinat de
sărutul unui copil, nu mai poate ucide nici un pui de hienă.”
Şi ajungem să ne întrebăm şi noi, ca marele poet Mihai Eminescu: “Astăzi, chiar de
m-aş întoarce/A-nţelege nu mai pot/Unde eşti, copilărie/Cu pădurea ta cu tot”?

3.4. Basmul- mijloc de formare a valorilor si atitudinilor

Motto: „Dăruiţi-le oamenilor un fapt sau o idee si le veţi lumina mintea; spuneţi-le o
poveste şi le veţi atinge sufletul” (proverb hasidic)
“A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti…”  - aşa începe orice
poveste, cu o sintagmă magică, ce reuşeşte să răzbată dincolo de vârstă, spaţiul şi timpul ce
ne definesc existenţa.
Mituri …. legende … basme…. poveşti…suflete… Ce mai înseamnă ele in
“secolul vitezei”, intr-o lume hipertehnologizată şi angrenată intr-o “cursă contra

25
cronometru”?Ce sunt, de fapt, poveştile şi ce caută ele in lumea noastră sau, poate…… ce
căutăm noi în lumea lor?
Spre toate acestea ne poartă gândul atunci când poposim întâmplător lângă un foc
mocnit, străjuit de blândeţea şi seninătatea unui bătrân sau a unei bătrâne. Si tot atunci ne
întrebăm: suntem ceea ce se vede…sau, poate, ceea ce nu se vede? Ne-am născut, oare,
undeva la granita dintre văzut şi nevăzut? Iar ecoul din lumină ne răspunde: la răspântia
dintre lumi, din ingemânarea realului cu imaginarul, a “văzutului” cu “nevăzutul” s-au
născut  miturile, legendele, poveştile si sufletele noastre…
Şi aşa începe o nouă istorie, în care basmele şi poveştile au constituit principalul
obiect de studiu nu doar pentru filologi şi antropologi, ci şi pentru alte domenii de
cercetare. Astfel, în sfera psihologiei au existat numeroase preocupări pentru semnificaţia
poveştilor, pentru rolul şi impactul acestora asupra dezvoltării fiinţei umane, pentru
influenţele lor psihologice asupra copiilor şi, ulterior, a adulţilor. Deşi se ştie că poveştile
sunt create de adulţi, purtând în mod incontestabil amprenta “lumii mature”, rămane un
fapt absolut remarcabil modul direct în care ele reuşesc “să le vorbească” copiilor.
Pentru majoritatea persoanelor adulte poveştile/basmele rămân legate de perioada
preşcolară sau şcolară mică, de acei frumoşi ani ai copilăriei în care graniţa dintre real şi
fantastic este fie extrem de fragilă, fie inexistentă. Aşa cum se ştie, din punct de vedere al
dezvoltării cognitive (conform teoriei lui J. Piaget) în această perioadă de dezvoltare
gândirea copilului se afla în stadiul preoperaţional, tradus printr-o imposibilitate de a
prelucra adecvat şi eficient, în plan mental, aspectele abstracte ale cunoaşterii
(semnificaţiile conceptuale). In aceste condiţii, însă, se naşte  întrebarea firească: Cum
reuşesc, totuşi, copiii să decripteze mesajele poveştilor? Cum reuşesc ei să decodifice
sensurile, transpunerile şi similitudinile realului ce se regăsesc în basme şi poveşti?
Atunci când aspectele cognitive - conştiente nu par să ofere un suport suficient de
solid pentru înţelegerea poveştilor, cărui fapt se datorează totuşi impactul lor asupra
sufletului şi minţii celor mici?
Poveştile cu feţi–frumoşi, zâne şi zmei ne-au încântat copilăria, ne-au îmbogăţit
visele, ne-au dat speranţă că asemeni eroilor pozitivi putem şi noi să învingem răul. Chiar
dacă astăzi, acestea au pierdut teren în favoarea filmelor de pe DVD ,în faţa desenelor
animate atât de violente, cât şi a jocurilor de pe computer, considerăm că e imperios
necesar să le repunem în drepturi. Pentru o dezvoltare ulterioară echilibrată fetiţele au
nevoie de modele feminine cu dăruire sufletească nu numai cu un look perfect precum cel
al păpuşii Barby, iar băieţeii de eroi complecşi, nu doar bătăuşi asemeni lui Batman.

26
 Literatura pentru copii constituie o inepuizabilă sursă de exemple frumoase de
comportare. Copiii trăiesc cu intensitate alături de eroii îndrăgiţi ai operelor literare, se
bucură când aceştia depăşesc obstacolele ivite în cale şi se întristează când aceştia au de
suferit. Ei privesc cu multă sete şi afecţiune morală ascunsă în haina basmului. În
călătoriile provocate de imaginarul din basme şi poveşti, copilul se simte fericit, participă
afectiv şi este alături de eroii pe care îi însoţeşte şi la bine şi la rău, imitându-i mai târziu în
activitatea lor.
             Conţinutul poveştilor şi basmelor le cultiva fantezia şi visarea.
Ele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generaţiilor şi, totodată, acestea
constituie un mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului copilului.
             Literatura pentru copii apelează la afectivitatea lor, îi fac să treacă prin stări
emotive diferite, aceasta contribuie la cunoaşterea prin intermediul imaginii artistice a
lumii înconjurătoare, lărgirea sferei de reprezentări despre cele petrecute anterior dar şi la
formarea unei atitudini corespunzătoare.
G.Călinescu afirma potrivit unor procedee de compoziţie şi prezentare poetică că basmul
este “un gen vast depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, ştiintă, observaţie
morală”11
“Ele au purtat peste veacuri de la o generatie la alta, pe cale orala, vechi traditii
populare, s-au adaptat gustului artistic si mentalitatii grupului in care erau spuse, s-au
imbogatit cu imagini din realitatile locale, si-au improspatat mereu forta de a izvori noi
imagini poetice” 12
Copilul este creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel ce le sugerează
verbal. Efortul copilului de a-şi imagina şi înţelege nu poate fi conceput în afara unei
gimnastici intense a atenţiei, a memoriei, a gândirii, a voinţei, a limbajului, a perceptiei.
Pătrunzând într-o lume nouă pe care n-o cunoaşte, copilul încearcă să şi-o imagineze şi să
judece după propriile idei faptele prezentate. Basmele au o mare forţă de atracţie în special
asupra vârstelor mici. Ele au fermecat copilăria tuturor generaţiilor, i-au alimentat
elanurile, imaginaţia. Este ştiută marea lor valoare instructiv-educativa şi formativă. În
primul rând pen-tru că basmele sunt tablouri ale vieţii, reflectând în ele problemele majore
ale existenţei: naşterea, căsătoria, calitatea fizică şi morală a copiilor, valoarea conduitei
morale, aspiraţia şi posibilitatea omului de a birui boala şi moartea, spaţiul şi timpul, de a

11 G Călinescu-Istoria literaturii romane I, Proza populară, Ed Academiei Romaniei, Bucureşti, 1964, p.79

12 G Călinescu-Istoria literaturii romane I, Proza populară, Ed Academiei Romaniei, Bucureşti, 1964, p.79

27
supune forţele ostile ale naturii, de a-şi face viaţa mai uşoară şi mai frumoasă. Valoarea
educativă a basmului constă
în reliefarea unor calităţi morale cu care sunt înzestrate personajele pozitive: curaj si
vitejie, hotărâre şi perseverenţă în îndeplinirea ţelului, spirit de sacrificiu, prietenie şi
umanism, respectarea cuvântului dat şi îndeplinirea angajamentului luat, dârzenie şi tărie în
înfrângerea piedicilor şi greutăţilor de orice fel. Basmul este incitant şi datorită
frumoaselor imagini vizuale construite prin comparaţii cu elemente concrete pe care copiii
le reţin.
Basmul are un rol formativ preponderent datorită faptului că propune cititorului o
multitudine de aspecte de viaţă din care se poate învăţa, că propune variate modele de
personaje purtătoare de mesaje moralizatoare, cu un bogat conţinut de idei, că oferă
nenumărate situaţii ilustrînd comportamentul uman.
Funcţia educativă a literaturii se raportează la valorile morale, la necesităţile
spirituale şi la atitudinea cititorului faţă de societate în general. Prin lectura basmului
urmărim să
formăm o personalitate integră, să-i formăm cititorului anumite sentimente, atitudini,
gânduri.
Printr-un text literar epic bine scris vom reuşi să influenţăm cititorul şi din perspectiva
formării unui cod de valori morale, şi a formării concepţiei despre lume, şi a valorilor
estetice, şi a relaţiilor sale cu natura etc.
Tentat să afle răspunsuri la propriile-i probleme, micul cititor se adresează unor
lecturi în care găseşte o realitate conformă cu propria-i lume. El trece printr-un şir de
experienţe de viaţă, fiecare compunându-se dintr-un ansamblu de evenimente, întâmplări şi
caută în basme un fel de „reţete” care l-ar ajuta să-şi rezolve problemele, să se elibereze de
nişte tensiuni, să-şi purifice într-un fel sufletul de răutăţile care, poate, l-au invadat.
Prin lectura basmelor de valoare, prin sondarea mesajului profund al lor, cititorul,
se pare, ca vrea să producă în interiorul lui o descătuşare, o purificare, ca să poată ajunge la
echilibru. „Zugrăvind eroi, trecuţi prin încercări grele, arta îi educă pe oameni, le purifică
lumea lor internă”13
Basmele aduc o contribuţie foarte precisă la creşterea mândriei naţionale şi la
întipărirea în mintea cititorilor a anumitor evenimente istorice, fiind capabile să insufle
elevului-cititor o sumă considerabilă de calităţi: identitate personală şi naţională, umanism,
comportament moral decent, stăpânirea unui şir de valori general-umane etc.
13
I. Borev.- Estetica, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1979, p.17

28
 Relevante în acest context sînt şi următoarele informaţii: Marele scriitor francez
Stendhal îşi sfătuia sora în scrisori „să citească cât mai mult şi să îndrăgească din tot
sufletul această ocupaţie”, căci literatura şi arta îi conferă omului „forţă spirituală”.
Balzac se considera un „cronicar al binelui şi al răului”.
Întreaga operă a lui A.P. Cehov e străbătută de nostalgia după un om cu o
moralitate de cristal, iar R. Rollan vedea în artă o sursă inepuizabilă de „sănătate etică” .
I. Slavici mărturiseşte cu emoţie:”Întreaga copilărie a mea n-a fost decât o poveste
lungă şi frumoasă. ..În casa părinţilor mei, am ascultat, cât am fost departe de ea , am
ajuns la poveşti: povestea a fost fondul plăcerilor mele din copilărie” 14
Faptele, acţiunile, sentimentele, atitudinile, gândurile personajelor constituie pentru
cititori lecţii de etică. Lecturile au capacitatea de a-l face pe cititor să empatizeze, să treacă
prin vieţile personajelor ca să-şi îmbogăţească propria experienţă cu experienţa altora, care,
apoi să devină un element al propriei biografii. Astfel, pare să se contureze drumul care
conduce şi pe care se cere să mergi în procesul de formare a personalităţii integre.
Experienţa la clasă a demonstrat în repetate rânduri realizarea funcţiei educative
prin continutul basmelor.
“Fictiunea, aceasta minunata facultate a gândirii noastre de a privi departe
înaintea faptelor este elementul cel mai instructiv intr-un basm. Fantezia făuritorilor de
bame cu covoare fermecate a precedat cu zeci de veacuri inventarea aeroplanului. Aceeasi
fantezie a prevestit minunile deplasării rapide in spaţiu cu mult înainte de aparitia
locomotivelor, motoarelor cu gaze, a electrictăţii”15
Basmele promovează valori precum ascultarea, sentimentul de familie, sentimentul
matern, frumuseţea sufletească, puritatea sentimentelor, respectul pentru lumea celor care
nu cuvântă etc.
Prin angajarea în acţiune a unor personaje, ale căror prototipuri le regăsim cu
uşurinţă în realitate, prin crearea unor tablouri de viaţă parcă rupte din lumea ce ne
înconjoară, textul basmului se face interesant, captivant, ademenitor.
Se adaugă apoi valoarea fiecărui text în parte, nivelul de originalitate al textului,
măiestria povestitorului– autor al textului basmului.
In „Arta comunicări”, E. N. Iliin sublinia în acest sens:
„Şcoala e viaţa însăşi, iar noi trebuie să-i pregătim (pe elevi n.n.) pentru ca, prin
făptuirile mîinilor şi ale minţii celor care învaţă astăzi, viaţa să devină mai frumoasă şi

14
P. Marcea-I. Slavici, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1965, p. 13
15
Maxim Gorki, Despre literatura pentru copii, Ed. Tineretului, Bucuresti, 1965, p.88

29
mai omenească…să acţioneze direct asupra sensibilităţii şi conştiinţei elevului aşa încît să
producă schimbări atît sub aspect cognitiv cît şi atitudinal’’.16
Textul epic este un mijloc destul de eficient de valorificare a celor „trei sfere
principale ale fiinţei umane: sfera cognitivă, sfera psihomotorie, sfera motivaţional-
afectivă, acoperind în mare parte obiectivele de formare ale personalităţii elevului.
E de remarcat că textul narativ devine mijloc de formare a elevului, a celui educat,
şi nu scop al învăţării. Iată de ce accentul se pune pe obiectivele de formare care devin
prioritare în actul de cultivare şi dezvoltare a „capacităţilor umane”. Importantă este nu
însuşirea şi reproducerea valorilor „create de generaţiile anterioare”, ci valorile pe care le
creiem prin educaţie.
Pe de altă parte, scopul nostru e să-i sensibilizăm pe elevi şi să le trezim interesul
evocând plastic fie un anume tablou de viaţă, fie o anume atmosferă, fie imaginea unei
epoci, fie modul de a fi al unui personaj etc.
Lectura basmului trezeşte şi menţine la cotă înaltă atenţia elevului receptor,
producând acum contactul viu cu opera şi motivându-l pe elev pentru un ulterior act de re-
lecturare a aceluiaşi text sau pentru lecturarea altor texte necunoscute.
Textul epic, citit sau povestit artistic, ajută elevului-cititor/ascultător să perceapă
conţinutul de idei, să descopere valenţele lui literar-estetice.
Dezvoltarea gândirii este un obiectiv pedagogic central. Realizarea lui e de primă
importanţă şi la valorificarea conţinutului basmului.
Fiind un proces cognitiv, gândirea, „prin intermediul abstractizării şi generalizării
coordonate în acţiuni mentale, extrage şi prelucrează informaţii despre relaţiile
categoriale şi determinative în formarea conceptelor, judecăţilor şi raţionamentelor”17
E de remarcat că între procesele psihice şi învăţare, ca activitate umană
fundamentală, există raporturi de interdependenţă. Adică, pe de o parte, într-o activitate de
învăţare sunt antrenate toate procesele psihice ale elevului, pe de altă parte, „învăţarea
contribuie la modelarea, structurarea proceselor psihice”
La o primă lectură, elevul e dominat mai mult de sentimentul de curiozitate, de
impresie, de găsirea imediată a răspunsurilor la întrebările „Ce se va întîmpla?”, „Cum se
va termina?”.

16
E.N. Iliin, Arta comunicării în „Sondaje pedagogice”, Lumina, Chişinău, 1990, p. 454
17
A Cosmovici, Şt. Boncu, G. Dafinoiu, C. Dîrţu, C. Havîrneanu- Psihologie. Compendiu pentru bacalaureat
şi admitere în facultate, Polirom, Iaşi, 1998, p.57.

30
 Prin receptarea textului basmului vom acoperi într-o măsură considerabilă şi
realizarea obiectivului ce ţine de cultivarea imaginaţiei creative, de educarea creativităţii la
orele de literatură.
La predarea textului epic, nu ne vom opri doar la stimularea creativităţii aşa-
numiţilor elevi talentaţi, ci vom avea în vizor toţi elevii. După A. Osborn, „toţi oamenii
posedă talent creativ”, iar stimularea lui depinde de efortul pe care-l depune fiecare într-un
atare proces.
Dezvoltarea unei gândiri creative la clasă solicită o atitudine pozitivă care se
construieşte pe încredere, încurajare, entuziasm, aspiraţie spre perfecţiune. De aceea,
considerăm necesar utilizarea, inventarea chiar de tehnici care să dezvolte imaginaţia,
acestea la rândul lor să-şi exercite influenţa benefică într-un act de receptare a vreunui
basm.
Fiind un proces mental, creativitatea va fi stimulată prin exerciţii care să mobilizeze
gândirea creativă, dar şi interesul elevilor, pasiunile lor.
Sunt activităţi creative nu doar elaborările de compuneri, imaginarea de povestiri, ci şi
încadrarea unor informaţii într-un desen, într-o imagine, într-o schemă.
Imaginaţia creativă va fi stimulată prin sarcini didactice de nivel creativ: scrierea de
basme, efectuarea exerciţiilor de redactare a unei povesti cu începutul dat , cu
re-dactarea/transformarea situaţiei finale a textului narativ dat etc.
Un alt aspect, în acest sens, ţine de oferirea unui complex de sarcini prin care
fiecare elev să-şi dezvolte la maximum propriul potenţial intelectual şi creativ.
Voi insista asupra ideii: pentru cultivarea imaginaţiei creative, profesorul e dator
să-i ajute pe elevi să-şi formeze o gândire independentă; să fie tolerant faţă de orice
„scânteie” de nou din partea elevului, să-i dezvolte capacitatea de a descoperi probleme
noi, dar şi de a căuta modalităţi inedite de rezolvare a lor.
Aşadar, motivaţia elevilor pentru lecturarea textelor basmelor poate fi formată prin
modalităţi de intervenţie educaţională, care fac conexiune între situaţiile de învăţare şi
structurile psihointelectuale precum percepţia, gândirea, imaginaţia.
C. Parfene, în cartea sa de metodică ne atenţionează: „finalitatea principală a
procesului de receptare a literaturii în şcoală rămîne aceea de a forma din elevi cititori de
literatură, în devenire oameni cu deprinderea de a citi zilnic ceva interesant, capabili de a
adopta o poziţie personală faţă de lecturile lor”18
18
Constantin Parfene - Metodica studierii limbii si literaturii romane in scoala. Ghid teoretico-aplicativ, Ed.

Polirom, Iaşi, 1999, p.179

31
 Formarea unui cititor avizat de literatură presupune, în primul rând, formarea la
elevi a deprinderilor de a recepta mesajele transmise de operele citite. Adică, elevul-cititor
trebuie format ca receptor, pornind de la „componenta atitudinală”: să fie învăţat să
aprecieze, să evalueze valoarea axiologică şi calitatea estetică a povestilor lecturate. De
aici, nevoia de angajare a elevului într-un proces de sondare-comentare-evaluare a lecturii,
ca, sub influenţa ei, personalitatea lui să poată să se transforme, să se schimbe, pe primul
loc plasându-se exigenţa formării de atitudini şi capacităţi spirituale, după care urmează
formarea de priceperi şi.deprinderi şi transmiterea de cunoştinţe.
În concluzie basmul, deţinând avantajele de a prezenta viaţa, aspectele de viaţă
dintr-o perspectivă mai amplă, mai largă, de a prezenta lumea ca fenomen universal
integral, un fel de panoramă atotcuprinzătoare, îl motivează pe elevul – cititor în căutarea
de răspunsuri la un şir de probleme diverse: personale, sociale. Cititorul caută să găsească
în textul lecturat soluţii pentru probleme de realitate încă nerezolvate, modele de rezolvare
a situaţiilor conflictuale, aspecte de viaţă, în care se poate regăsi pe el însuşi, cînd se
produce de fapt o comunicare cu viaţa.
La întrebarea „De ce preferi să citeşti povesti?” majoritatea elevilor afirmă că acestea le
oferă multe exemple din care ei învaţă să înţeleagă faptele oamenilor, sufletele lor, aspecte
indispensabile în formarea lor ca oameni. Personajele basmelor sunt interesante, tipuri
umane, unice în felul lor, fiecare reprezentând diferite modele de comportament, modele
de viaţă etc. Personajele aduc de fiecare dată o mare diversitate de fapte, de gânduri, de
mesaje, de trăiri, de caractere tipice şi particulare, de fapt, un întreg univers de realitate
socială, caracteristici care le sporeşte doza de credibilitate în faţa cititorului. Personajele,
fiind „mesageri ai gândurilor autorului, purtătoare de idei, ale scriitorului” îi servesc
acestuia în a construi modele de Adevăr, de Bine, de Frumos, de Dreptate şi de Libertate,
noţiuni definite drept valori fundamentale ale omenirii. De aceea, copilul este tentat să se
regăsească în structura lor, dacă nu integral, atunci, cel puţin în parte, „soluţii’’ despre cum
este posibil ca cineva să se formeze ca om.
E. N. Iliin, în lucrarea sa „Arta comunicării”, susţinea că un învăţător, un profesor
de literatură sunt chemaţi, mai mult ca profesorul de fizică sau de chimie, „să formuleze
…” principiile etice ale personalităţii, să-i dezvolte potenţialul spiritual”.19

19
E.N. Iliin, Arta comunicării în „Sondaje pedagogice”, Lumina, Chişinău, 1990, p. 72

32
 Vom reuşi să ajungem printr-o muncă asiduă de cultivare a personalităţii elevului,
prin educarea unor sentimente deosebite precum: sentimentul dragostei faţă de părinţi, faţă
de locul unde s-a născut, faţă de natură, de oameni, sentimentul responsabilităţii, al
toleranţei, al empatiei, sentimentul pentru adevăr, pentru frumos etc.
Formarea unui cititor performant şi prin lecturarea textului basmului presupune din
partea elevului conştientizarea sensului existenţei sale, pe care o înţelege o reproduce o
recreează în coordonata gândirii reflexive, unde lumea este recreată din punctul în care se
află omul – cititor, prin performarea continuă a sinelui, cînd datoria profesorului la clasă e
să faciliteze prin demersul didactic transformarea substanţei textului, într-un element
nutritiv cu puternic impact formativ.
“Cu cât citeam mai mult, cu atât cărţile mă înfrăţeau mai mult cu lumea şi viaţa
îmi părea tot mai măreaţă, mai plină de înţeles.(...)
Cărţile învăluiau întreg pământul, lumea toată cu darul unei vieţi mai bune şi
fiecare carte părea că include un suflet în semne şi-n cuvinte, care învăluiau de îndată ce
ochii şi mintea mea le atingeau”, lasă testament Maxim Gorki generaţiilor tinere.
Experienţele lectorale vor avea ca obiectiv formarea unei activităţi independente de
lectură prin care vom rezolva o problemă tridimensională: elevul să citească fiindcă simte
nevoia de informare (de informaţii), citind, să descopere că i se oferă nişte valori, anumite
opere narative, între care să-şi găsească cartea lui – o carte-biblie (sau nişte cărţi) prin care
să dobîndească starea de plăcere spirituală, de trăire estetică prin lectura basmului de
calitate.

CAPITOLUL IV. METODE ALTERNATIVE FOLOSITE IN

PREDAREA BASMULUI-POVEŞTII ÎN CICLUL PRIMAR

33
4.1. Metode si procedee didactice valorificate in cadrul basmelor si poveştilor

Realizarea obiectivelor formative şi informative ale învăţământului impun folosirea

unor metode şi procedee de lucru care să faciliteze creşterea eficienţei învăţământului.
Activitatea de instruire, de învăţare tinde să ia o formă optima de organizare a
acţiunii instructiv-educative prin îmbinarea eforturilor cadrului didactic, dar si al
copilului .Acest lucru se infaptuieşte graţie si a ceea ce reprezintă metoda de învăţământ.
Etimologic, termenul ,,metodă” este derivat din grecescul ,, methodes”, care înseamnă ,,
drum spre”, pana in zilele noastre, el fiind insa extins si îmbogăţit succesiv pe baza
cercetărilor de didactica ce au surprins caracteristici noi ale sferei si conţinutului noţiunii
de metoda.
Predominantă este însa perspectiva acţionară, prin prisma căreia metodele sunt
instrumente cu ajutorul cărora copii, sub îndrumarea cadrului didactic sau in mod
independent avansează in acţiunea de cunoaştere si de formare a priceperilor si
deprinderilor.
Metodele sunt deci, in acelaşi timp, planuri de acţiune(suite de operaţii ce se
derulează conştient in vederea atingerii unui scop) si modalitati de acţiune (strategii
actionale gratie cărora copilul dezvăluie sau i se dezvăluie esenţa evenimentelor,
proceselor sau fenomenelor)
Procesul de educaţie , fiind foarte divers, necesita in ansamblul sau metode diferite,
fiecare utila in anumite situaţii, singura sau in asociaţii cu altele şi nepotrivita in alte
situaţii. Obiectivele restrânse , si in condiţiile date, este de obicei mai utila o anumita
metoda. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice, adică la asamblari in
care metode diferite işi completează reciproc efectele si constituie un demers coerent de
educare.
Este necesar de menţionat că procedeul este subordonat metodei, este un caz
particular sau un detaliu, fiecare metodă cuprinde mai multe procedee(de exemplu
explicarea cuvintelor poate fi folosita sin in conversaţie si in expunere), de asemenea o
metodă poate deveni procedeu în raport cu alta.
Întrucât copilăria tuturor timpurilor nu poate fi conceputa fără lumea fabuloasa
oferită de basm, povesti, povestiri şi aceste activităţi implică un mare grad de pregătire a
profesorului..

34
 Literatura pentru copii dispune de bogate valenţe formative, iar ceea ce trebuie sa
dam copilului pentru a pătrunde in esenţa basmelor, povestirilor necesita un efort susţinut
si bine gradat al intelectului, el nu se poate rezolva la simpla asimilare de cunoştinţe, ci
trebuie să vizeze formarea unui anumit mod de a gândi.
In acest sens se folosesc metode si procedee diferite, unele noi, altele prin
prelucrarea si perfecţionarea celor tradiţionale, ţinând cont de condiţiile prevăzute si de
perspectiva imediata de modernizare a activităţii instructiv- educative.
In contextul larg al îmbunătăţirii si renovării metodologiei didactice in cadrul
activităţilor de povestire a psihopedagogului si a copiilor se aplica o varietate de forme
care sa contribuie optim la pregătirea si formarea personalităţii elevului:
 Creşterea cantitativa si calitativa a cunoştinţelor copiilor, de imbogăţire si
activizare a vocabularului , de dezvoltare a vorbirii sub toate aspectele;
 Accentuarea muncii de tratare diferenţiata a elevilor atât in activităţile
comune, cat si in activităţile cu grupuri mici sau individual.
 Folosirea jocului ca forma de invăţare, a utilizării elementelor de joc in
etapele unei activităţi de povestire a unui basm, in funcţie de specificul
acestuia;
 Utilizarea problematizării, a abordării euristice (modalitate de descoperire a
adevărului, a mesajului educativ), a invăţării prin descoperire( prin
activitate proprie, independenta a copiilor);
 Folosirea mijloacelor moderne de invăţare pentru a- i ajuta pe elevi să
pătrundă in intimitatea proceselor si fenomenelor prezentate;
 Urmărirea îndeaproape a participării afectiv-activa si conştienta a fiecărui
copil la rezolvarea sarcinilor didactice.
Construirea unui nou sistem metodic in expunerea unui basm, a unei povesti nu a
determinat ponderea metodelor expozitive(strict obligatorie), dar am extins utilizarea
metodelor moderne, acţiune care dezvoltă gândirea, capacitatea de investigare, care
presupune participarea copiilor la dobândirea cunoştinţelor, de a aplica în practică cele
învăţate.
Aportul acestor metode a fost materializat în direcţia încurajării spontaneităţii, a
sincerităţii, a curajului, a manifestării opiniei, a spiritului de echipa.
Povestirea ca metoda expozitiva, răspunde unei inclinaţii fireşti si puternic
resimţite de copii, aceea de miraculos, de fantastic. Cu ajutorul povestirii ei pătrund cu

35
uşurinţa in lumea basmelor, povestirilor, gustând farmecul legendelor si miturilor, trăiesc
episoadele zugrăvite in operele literare sau fapte eroice petrecute de demult, fac cunoştinţa
cu întâmplări semnificative din viata unor personaje .
Povestirea este o specie a naraţiunii căreia ii este caracteristica prezentarea unei
întâmplări simple, in mod exemplar,de către un participant la fapte, deci la persoana I. Prin
intermediul materialului si claritatea exprimării ideilor, povestirea asigura însuşirea unui
fond de reprezentări vii si clare, incita la analiza si comparaţii , înlesneşte înţelegerea
lucrurilor si desprinderea esenţialului, unor învăţăminte.
O poveste atractiva, relatata cu talent, însoţita de gestica, mimica, ton adecvat este
întotdeauna urmărita cu încordare si participare intensa, ea sensibilizează sentimentele la
ceea ce este bun , frumos, adevărat, cinstit.
Caracterul nuanţat si emoţional al exprimării cadrului didactic, participarea sa
directă şi afectivă in prezentarea conţinutului basmului (al unei povesti) trezesc trăiri
emotive intense, de la cele de iubire, respect, stimă, admiraţie, bucurie, compătimire până
la cele de ură indignare, durere, repulsie, ceea ce explică marea valoare educativă.
Ca această metodă a povestirii să devină activă se recurge la materialul ilustrativ,
sugestiv, întrerupând astfel firul acţiunii pentru a plasa o explicaţie, pentru a prezenta un
personaj, in acest fel povestirea , având un ecou şi mai puternic în mintea şi în inima
copiilor.
Basmul, este o desfăşurare epică , amplă, cu mai multe episoade, în care intervin
evenimente supranaturale şi personaje fantastice, având rol distractiv –de încurajare a
isteţimii care învinge prostia, sau moralizator-de condamnare a răului care este
întotdeauna înfrânt de bine. Caracterul artistic al personajelor le face uşor de distins şi de
reţinut..
Pornind de la prezentarea povestirii model folosind vorbirea clară, corectă coerentă,
expresivă, respectând pauzele, folosind un ton şi un ritm adecvat, mimica, gestica potrivită,
am reuşit să deschid un ,,câmp” larg în reproducerea si crearea de poveşti folosind limbajul
adecvat în procesul de comunicare si gândire.
Povestirea ca metodă de activizare a vorbirii sub raportul coerenţei si înlănţuirii
logice, al conţinutului, al identificării personajelor, al folosirii expresiilor artistice si al
valorificării mesajului educativ, trebuie să fie bine concepută pentru şcolar.
Cu ajutorul întrebărilor, copiii au reuşit să denumească personajele, să spună de cine le-a
plăcut, cine nu, dacă sunt copii in clasa care se aseamănă cu unul dintre personaje, etc.

36
 Se observă cş povestirile facilitează o serie de transformări calitative in sfera
vorbirii, astfel, am pus accent pe o exprimare cât mai corectă, concretă, cursivă, logică sub
toate aspectele: fonetic, lexical, gramatical, expresiv.
Pregătirea minuţioasă a unei povestiri revine cadrului didactic care trebuie să
cunoască foarte bine conţinutul basmului sau al poveştii, să-l adapteze, stabilind in
amănunt planul expunerii pentru a evita improvizaţiile, omisiunile, ezitările care au un
ecou nefavorabil asupra şcolarului.
Succesiunea episoadelor, pasajelor de memorat expresiile literare presupun un efort
susţinut atât din partea copiilor cât si din partea cadrului didactic, de aceea trebuie să li se
acorde foarte multă importantă.
Activitatea de povestire trebuie să fie planificată organizată, cunoscând
posibilităţile de dezvoltare psihoindividuale ale copiilor, capacitatea lor intelectuală,
nivelul limbajului.
Expunerea făcută de cadrul didactic trebuie să tină cont de puterea de concentrare a
atenţiei copiilor, de durata procesului audierii, inervin cu întrebări, repetări, cu formulări
ritmate, fac completări.
Aici rolul cadrului didactic este foarte important,el trebuie să găsească soluţiile
optime care să creeze condiţiile favorabile de captare a atenţiei, interesului si curiozităţii
copiilor.
Pentru ca povestirea sa fie cât mai vie, mai plăcută, cadrul didactic va insista în
expunerea basmului pe respectarea pauzelor, pe accentuarea sensului logic al propoziţiei,
frazei.
Se va insista pe sublinierea elementelor figurative ale vorbirii (epitete, metafore,
comparaţii, enumeraţii, repetiţii, hiperbole), pe mimica si gestica pentru a întări mijloacele
verbale de exprimare.
Respectând aceste cerinţe, metoda povestirii va asigura perceperea afectivă şi
conştientă de către copii a oricărui text planificat.
Metoda povestirii trebuie să fie de calitate si nu poate fi folosită decât în strânsă
legătură cu descrierea, explicaţia care au rol de a înfăţisa direct aspectele relatate, care sunt
un suport de analiză si argumentare a cunoştinţelor noi.
Explicaţia este o metodă verbală la care recurge cadrul didactic ori de cate ori
conţinuturile prezentate copiilor se cer argumentate suplimentar pentru a fi mai bine
înţelese.

37
 De buna seama efortul de accesibilizare a cunoştinţelor trebuie adaptat unui logici
intuitive.
Conversaţia, este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor si al
răspunsurilor. Bazându-se pe cuvânt , este o metoda de cunoaştere imediata. Exista doua
forme principale ale conversaţiei cea euristica si cea de verificare-examinatoare.
Se porneşte de la o situaţie problematica apărută in basm, insuficient înţeleasă de copil şi a
cărei soluţionare, interpretare, trebuie să o găsească cadrul didactic pentru a atrage atenţia
asupra unor elemente importante pentru înţelegere şi astfel îl ajuta să sesizeze noi reacţii,
să contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifică explicaţia.
Conversaţia de verificare–examinatoare urmăreşte să evidenţieze gradul de
însuşire a anumitor cunoştinţe legate de conţinutul povestirii, de personaje, de întâmplările
episodice, etc
O altă metodă este demonstraţia - una din metodele de bază ale activităţii din
şcoală. Este utilizata atât in activităţile de dobândire de noi cunoştinţe( povestirea cadrului
didactic) cat si in activităţile de consolidare si sistematizare (povestirile copiilor).
Metoda demonstraţiei se îmbina cu explicaţia si exerciţiul. Toate aceste metode de
optimizare a activităţii de povestire trebuie îmbinate armonios, logic, in funcţie de tema,
conţinutul basmului sau a povestii, de tipul de activitate( predare- invăţare, fixare –
consolidare, verificare – evaluare).
Ştim că povestirile , fie a unui basm, fie a unei poveşti, constituie un mijloc
important de dezvoltare a conduitei verbale la şcolari in special, exersarea vorbirii
reproductive în procesul comunicării cu cei din jur, în aşa fel încât copilul să-şi exprime
cu uşurinţă dorinţele, impresiile, gândurile, să redea in mod inteligent cursiv si logic un
basm, o poveste, o întâmplare trăita, mai greu imaginata.
Toate acestea se pot realiza prin intermediul metodei exerciţiului.
În activitatea didactică, exerciţiul reprezintă o metoda fundamentală ce presupune
efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni in esenţă mintale. Reuşita ţine de calitatea
modului oferit, care trebuie să fie clar, accesibil; de motivaţia copilului de a repeta pentru
a-şi forma deprinderea respectivă, de sintetizare treptată a fragmentelor însuşite deja, de
ajutorul cadrului didactic si de respectarea ritmului individual de lucru.
Metoda problematizării aduce un plus de eficienta formativa la şcolari prin
generarea unei stări tensionale, ce devine impuls pentru activizarea acestora.
Repovestirea este o metoda colaterală povestirii. Ea presupune o centrare a
activităţii pe copil care urmează să elaboreze un subiect prezentat anterior de către

38
profesor .introdus într-o astfel de situaţie, şcolarul este stimulat să-şi dezvolte capacităţile
de exprimare- in special claritatea, corectitudinea si coerenta vorbirii – fiind vegheat
îndeaproape de către profesor.
Repovestirea unui subiect este o activitate care îl obligă pe copil la reconstruirea
acestuia in funcţie de vocabularul pe care îl stăpâneşte în mod propriu şi în funcţie de
capacitatea de a formula corect.
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a şcolarului
deoarece rezolvă intr-o formă cu totul adecvată vârstei sarcini instructive complexe. Pot fi
jocuri de dezvoltare a vorbirii în baza unui text narativ, jocuri de asociere de idei şi
raţionamente, jocuri de fantezie;
Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte largă deoarece el poate fi practicat in
diferite momente din programul zilei , putând fi extins chiar şi in viaţa de familie a
copilului. Jocul didactic rezolvă prin conţinutul său o mare parte din problemele educaţiei
intelectuale. Mă voi opri doar asupra a câtorva, care pot fi folosite cu eficientă pentru
verificarea gradului de însuşire a conţinutului basmelor si poveştilor.
In cadrul jocului de rol “La bibliotecă”, se pot desfăşura jocuri cu inversări de
roluri, dialoguri scenice,se poate pune in aplicare tehnica scenariilor.
Jocul „Oglinda fermecată”, care are ca sarcina didactica recunoaşterea de către
copii a unor scene dintr-o poveste si redarea orala a episodului respectiv. Se mai poate
folosi şi varianta in care copii trebuie sa recunoască episodul si povestea din care face
parte.
În jocul „Cine este”, in care se prezintă un personaj, cu ajutorul imaginilor sau al
unor măşti ce sunt utilizate in cadrul dramatizărilor,copii trebuie să recunoască personajul
şi să-l descrie sub toate aspectele.
Un alt joc la care se îmbină materialul oral cu cel intuitiv este jocul „Povesteşte
mai departe”, care cere copiilor să urmărească începutul sau un fragment dintr-o poveste,
cunoscută să o denumească, să continue povestirea până la un moment dat şi să aleagă, de
pe un suport imaginea corespunzătoare ultimului episod. Surpriza, mişcarea, in acest joc
sunt elemente ce interesează un copil şi îl determină să participe activ.
Tot in această categorie se înscrie si jocul „Cunoaşte povestea”, în care un copil
descrie cele cuprinse intr-o imagine a unei scene din poveste, iar ceilalţi trebuie să
ghicească basmul sau povestea din care face parte. Un copil este desemnat cu ajutorul unei
numărători să vină la masă să descrie ilustraţia. El, având imaginea în mână, va trebui să o
descrie fără să numească personajele basmului din care face parte scena respectivă.

39
Ceilalţi copii trebuie să ghicească ce scenă este şi din ce basm face parte. Ilustraţiile trebuie
să redea cât mai sugestiv acel moment din poveste sau basm.
In cadrul acestor jocuri şcolarii îsi formează gândirea si desfăşoară o activitate
intelectuală complexă: copiii observă, sesizează, recunosc reproduc, interpreteză.
Un alt tip de joc este „Cine ştie povesti, câştigă”, care se desfăsoară sub formă de
concurs , in felul următor: prin intermediul diafilmului sau casetei audio se prezintă
copiilor fragmente din poveşti, basme, iar copii trebuie să ghicească din ce poveste este
fragmentul respectiv.
Cei care dau răspunsuri bune sunt aplaudaţi si primesc semne distinctive: flori,
buline, steguleţe, ecusoane, etc.
Acest joc permite cadrului didactic să cunoască posibilităţile copiilor de a se concentra, da
a gândi, de a se exprima corect, de a recunoaşte poveştile, basmele.
Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect şi la educarea emoţiilor, a
sentimentelor morale şi a trăsătorilor pozitive de voinţă si caracter.
Jocurile Cine ştie mai bine, Calatori prin lumea poveştilor, ii ajută pe copii să-şi
îmbunătăţesca vocabularul să se exprime clar, corect, concret, le dezvoltă memoria,
imaginaţia.
Jocul didactic are un rol deosebit in închegarea colectivului şi în formarea
disciplinei conştiente. În joc copilul este obligat să respecte iniţiativa colegilor lui, să le
aprecieze munca si să le recunoască meritele, de asemenea să respecte regulile jocului, să
reacţioneze in conformitate cu ele, să-şi autoregleze propria activitate.
Dramatizările reprezintă unirea in scenă a poveştilor, a basmelor cu scopul de a
adânci impresiile dobândite prin povestiri, de a retrăi viaţa si framântările personajelor.
Dramatizarea are un rol important in dezvoltarea vorbirii deoarece îi deprinde pe
copii să folosească vocabularul să-şi stăpâneasca mişcările şi-i învată să-şi exterorizeze, să
exprime intenţiile si acţiunile caracteristice unui anumit personaj . Deşi dramatizările au un
caracter intens de joc, ele nu trebuie confundate cu jocul de creaţie cu subiecte din
povesti , care se organizează la iniţierea şi dorinta copiilor, fără obligaţia de a pune în
scenă întreaga poveste în succesiunea ei.
În alegerea basmelor si poveştilor care să fie dramatizate, este necesar să se
respecte câteva cerinţe esenţiale:
 conţinutul simplu
 poveşti cu acţiune multă si dinamism;
 dialoguri suficiente, simple si expresive.

40
 Mai întâi se pregătesc materialele necesare pentru dramatizare: măşti, costumaţii,
sala de clasa să fie decorată adecvat, pentru a crea o mai bună dispoziţie copiilor.
Copiii care vor primi rolurile principale trebuie să ştie bine povestea, dialogul să se
folosească corect, expresiv.
In timpul dramatizării se urmăreşte ca toţi copiii- personaje să se comporte corect,
să vorbească clar, expresiv, nuanţat, să folosească corect dialogul, să-şi respecte locul in
cursul dramatizării.
Este recomandabil, ori de câte ori e posibil, să se încerce şi alternativa antrenării
„ spectatorilor” în roluri secundare.
La primele dramatizări rolurile sunt distribuite acelor copii care interpretează cât
mai corect si adecvat rolul.
Dramatizarea se desfăşoară în spiritul şi în limitele conţinutului epic dat, cadrul
didactic rămânând în continuare animatorul şi îndrumătorul ei principal.
Profesorul trebuie:
 să-i facă pe copii să înţeleagă tehnica transpunerii textului in joc;
 să-i ajute să-şi înveţe şi să interpreteze rolurile pe care le au;
 să creeze climatul prielnic pentru manifestarea iniţiativei şi pentru interpretări
personale.
Realizarea acestor cerinţe presupune o atentă alegere, dozare si alternare a
modalităţilor de lucru, luându-se in considerare de fiecare data, nivelul dezvoltării psihice a
copiilor si calitatea experienţei dobândite in dramatizarile anterioare.
Dintre modalităţile folosite in mod curent cele mai tipice sunt:
1. Conducerea directă a jocului prin demonstrarea si explicarea tuturor rolurilor
implicate;
2. Încadrarea profesorului în jocul copiilor asumarea unui rol definit;
3. Îndrumarea din exterior;
4. Îndrumarea din exterior, materializată prin unele observaţii sau sugestii adresate
copiilor in timpul dramatizării oferă prin comparaţii, condiţiile cele mai prielnice pentru
promovarea independentei, iniţiativei si creativităţii.
Participarea la joc a şcolarilor este vie, fiecare dintre ei fiind tentaţi să colaboreze
la dramatizare, să dea sfaturi colegilor atunci când se afla in derută, să indice replici sau
atitudini (,, acum tu spui....”. Acum tu plângi....”)

41
 Acest aspect trebuie sa fie temperat, asigurându-se climatul care permite fiecăruia
dintre ei sa se manifeste nestânjenit si la potenţialul sau maxim, sa-si descopere singur
rolul si sa si-l creeze pe măsura sensibilităţii sale.
Încheierea dramatizării poate fi rezervata aprecierii ,dar poate sa cuprindă si unele acţiuni
dinamice sau versiuni preluate din joc si interpretarea de toţi copii, spre a da întregii clase
satisfacţia dorită.
Pentru a spori eficienta activităţi de valorificare a basmelor sau poveştilor putem
folosi următoarele procedee:
 teatrul de păpuşi;
 teatrul de umbre
 teatrul de masa;
Aceste procedee sunt eficiente deoarece contribuie la formarea personalităţii şcolarului
lărgindu-i acestuia posibilităţile de cunoaştere şi oferă ocazia de a cunoaşte mai bine
copilul prin aprecierile si generalizările pe care le face după vizionarea unor spectacole
având totodată ocazia sa-i descoperi calităţile ce trebuie cultivate.

4.2. Metode şi tehnici moderne de predare-învăţare a basmului

MOTTO
„Elevii trebuie să-şi pună unii altora întrebări şi să spună lumii ceea ce ştiu pentru a afla
ce ştiu. Spunând vor învăţa, spunând vor interpreta lumea aşa cum o văd ei pentru noi
ceilalţi”
Judith Renyei
Voi începe lucrarea de faţă cu o comparaţie absolut necesară între metodele de
învăţământ tradiţionale şi cele moderne, în scopul înţelegerii împortanţei folosirii celor din
urmă. După o scurtă introducere, în care vor fi prezentate câteva delimitări conceptuale ce
se cuvin a fi menţionate şi o scurtă argumentare a necesităţii cunoaşterii şi folosirii acestora
în practica educativă, voi trece în revistă câteva dintre cele mai impor-tante metode aşa
cum se regasesc ele în literature de specialitate.
Pentru a atinge un nivel optim în proiectarea şi realizarea unei activităţi
educaţionale, se pune accent pe felul cum se desfăşoară aceasta şi implică probleme
organizatorice, procedurale şi materiale. Astfel, apare termenul de „tehnologie didactică”,
care acceptă două puncte de vedere; primul se referă la ansamblul mijloacelor audio-

42
vizuale ce se utilizează în practica educativă, iar al doilea se referă la ansamblul structural
al metodelor, mijloacelor de învăţământ, al strategiilor de organizare a predării-învăţare,
puse în aplicaţie, în strânsă corelare cu obiectivele pedagogice, conţinuturile transmise,
formele de realizare a instruirii şi modalităţile de evaluare.
Drumul parcurs pentru atingerea obiectivelor educaţionale constituie metoda
didactica. Metoda este selectată de cadrul didactic şi este pusă în aplicare în lecţii sau
activităţi extraşcolare cu ajutorul elevilor şi în beneficiul acestora; presupune, în toate
cazurile, o colaborare între profesor şi elev, participarea lor la căutare de soluţii, la
distingerea dintre adevăr şi eroare şi care, sub forma unor variante şi/sau procedee
selecţionate, se foloseşte pentru asimilarea cunoştinţelor, a trăirilor valorice şi a stimulării
spiritului creativ.
Când se alege o metodă, se ţine cont de finalităţile educaţiei, de conţinutul
procesului de instructiv, de particularităţile de vârstă şi de cele individuale ale elevilor, de
psihosociologia grupurilor şcolare, de natura mijloacelor de învăţământ, de experienţa şi
competenţa cadrului didactic.
Modul de organizare a învăţarii se defineşte ca un grupaj de metode sau procedee
care operează într-o anumită situaţie de învăţare. Toate aliajele şi combinaţiile
metodologice, alese de fiecare cadru didactic, duc la aşa zisa denumire „mod de realizare a
învăţarii”.
Metodologia evoluează în timp, ca răspuns la dinamica schimbărilor ce se desfăşoara în
cadrul procesului instructiv-educativ. Calitatea unei tehnologii se masoară în gradul de
adaptare a acesteia la situaţiile şi exigenţele noi, complexe ale învăţământului
contemparan.
Calitatea metodologică este un aspect ce ţine de oportunitate, dozaj, combinatorică
între metode sau ipostaze ale metodelor. A spune că o metodă este mai bună ca alta, fără a
ţine cont de contextul în care metoda respectivă este eficientă, contituie o afirmaţie lipsită
de sens.
Metodologia didactică formează un sistem coerent, realizat prin stratificarea şi
corelarea mai multor metode, atât pe axa evoluţiei istorice, cât şi pe plan sincronic, metode
care se corelează, se prelungesc unele în altele şi se completează reciproc.
O observaţie bună ar fi cea că încadrarea unei metode într-o anumită clasă nu este
definitivă, ci relativă. O metodă se defineşte prin predominanţa unor caracteristici la un
moment dat, caracteristici ce se pot metamorfoza astfel încât metoda să fie satisfăcătoare
într-o clasă complementară sau chiar contrară. Astfel, o metodă tradiţională poate evolua

43
spre modernitate, în măsura în care secvenţele proceduale care le compun ingăduie
restructurări inedite sau când circumstanţele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi.
În unele metode moderne surprindem secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim că
variante ale acestei metode erau de mult cunoscute şi aplicate.
Rezultatele cercetării au scos în evidenţă apropierea de modelul modern; de o
comunicare mai profundă între elev şi profesor; de o educaţie bazată mai mult pe
descoperire, cercetare; iniţiativa elevului atras cu pasiune de informaţiile primite. În mod
sigur o metodologie de succes va implica împletirea celor două modele (clasic şi modern),
având proporţii diferite între ele în funcţie de situaţia momentului, de colectiv şi bineînţeles
de obiectivele educaţionale urmărite.
Considerăm că fiecare metodă, şi nu mă refer doar la clasificarea în funţie de axa
istorică, nu apar în stare pură, ci sub forma unor variante şi aspecte diferite, încât, in mod
difuz, în cadrul unei metode, de exemplu cea clasică, se poate naşte treptat tendinţe către
modernism. Ele apar şi se concretizează în variante metodologice compozite, prin
difuziunea permanentă a unor trăsături şi prin articularea a două sau mai multe metode.
Învăţarea pasivă, tradiţională nu mai poate acoperi cerinţele de educaţie, elevii,
„magaziile noastre informaţionale”, simţind disconfort intelectual şi acţional, inadecvare
socială, pentru că, ceea ce promovează învăţământul tradiţional nu-şi mai găseşte acoperire
în social. Acum au nevoie să meargă dincolo de căutarea activă a informaţiei, realizând
asocieri între ceea ce au învăţat din propriile experienţe şi experienţa altora, interogând
veridicitatea sau autoritatea, analizând logica argumentaţiei, stabilind consecinţele,
analizând cauzele şi efectele implicate, căutând, structurând şi imaginând, pornind de la
algoritmi cunoscuţi, soluţii noi pentru problemele ridicate, punând ei înşişi întrebări, care
nu de puţine ori, pun în dificultate şi minţile cele mai ascuţite.
Activitatea la clasă ne-a demonstrat de fiecare dată că formarea de competenţe
lectorale şi de interpretare a basmului se produce efectiv prin valorificarea potenţialului
intelectual propriu al elevilor în interacţiune cu situaţia de învăţare, în care rolul
determinant îl au tehnicile aplicate.
Basmul, într-un act de educaţie literar-artistică, oferă o mare diversitate de
posibilităţi şi căi de investigare necesare într-un proces de formare-dezvoltare a elevului
cititor.

4.2.1. Poveşti din puzzle

44
 Există în comerţ asemenea jocuri, prin care, cu imagini din poveştile cele mai
îndrăgite de către copii, se pot forma puzzle-uri. Dacă nu avem astfel de jocuri, le putem
confecţiona chiar noi.
Cu ajutorul elevilor mai mari, desenăm personaje sau scene din poveşti (desenele
trebuie să fie foarte clare, pentru a fi refăcute cu uşurinţă). Tăiem apoi coala de desen în
forme neregulate şi solicităm pe cei mici să potrivească bucăţile, astfel încât să ajungă la
desenul iniţial. Pornind de la scena sau personajul respectiv, copiii pot spune întreaga
poveste sau numai momentele importante, pot caracteriza personajele principale, pot
schimba finalul poveştii, pot crea un final etc.

4.2.2. „Piramida poveştilor”

Se realizează din cuburi, care au desenate pe feţele lor poveşti. Copiii trebuie să
aşeze imaginile în ordine, astfel încât în vârful piramidei să se găsească sfârşitul poveştii.

4.2.3. Metoda brainstorming

Brainstormingul este una din cele mai răspândite metode în formarea elevilor în
educaţie, în stimularea creativităţii, în domeniul afacerilor, al publicităţii, etc.
Un principiu al brainstormingului este: cantitatea generează calitatea. Conform
acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate
creativă cât mai mare. (Osborne, 1959). Prin folosirea acestei metode se provoacă şi se
solicită participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a
le analiza, de a lua decizii în ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime şi se exersează
atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor
interpersonale – constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante.
Identificarea soluţiilor pentru o problemă dată este un alt obiectiv al brainstormingului.
În desfăşurarea lecţiilor în învăţământul primar se realizează de cele mai multe ori
variante prescurtate ale metodei, obiectivul fundamental fiind acela de a-i determina pe
elevi să-şi exprime liber opiniile, să formuleze idei proprii eliberate de prejudecăţi, să
exerseze atitudini deschise şi creative în grup, să fie motivaţi pentru activitate, să înveţe
într-o manieră plăcută şi atractivă, într-o ambianţă plină de prospeţime şi emulaţie.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea:
- obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvatoare;
- costurile reduse necesare folosirii metodei;

45
- aplicabilitate largă, aproape în toate domeniile;
- stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
-dezvoltă creativitatea,spontaneitatea,încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
- dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup format din maxim 30 de
persoane, de preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii şi al înclinaţiilor, sub
coordonarea unui moderator(în cazul nostru-învăţătorul), care îndeplineşte rolul atât de
animator, cât şi de mediator.Rolul învăţătorului este de a asculta cu atenţie pe elevi fără a
interveni în discuţiile acestora; eventual, el poate intra în joc prin respectarea regulilor
acestuia.Se mai recomandă ca grupul ce utilizează brainstorming-ul să fie compus dintr-un
număr par de elevi. Folosită cu discernământ,această metodă stimulează creativitatea şi
generează lecţii creative. Cu puţin curaj, acestea pot fi proiectate în parteneriat cu elevii.

4.2.4. Ciorchinele (word-map, reţeaua de semnificaţii)

Ciorchinele este o metodă prin care se realizează un câmp lexical, fiind actualizate
cunoştinţele dobândite anterior de elevi despre un subiect.
Câmpul lexical al unui cuvânt este alcătuit din ansamblul tuturor cuvintelor care se
raportează la aceeaşi idee, oricare ar fi radicalul termenilor. Aceasta înseamnă că elevii pot
spune orice cuvânt legat ca sens de ideea de la care se porneşte.
Învăţătorul scrie în mijlocul tablei un cuvânt şi îl încercuieşte. Se poate scrie şi o
scurtă propoziţie de start. Este bine să se folosească o culoare vie, deosebită de cea care se
va utiliza în continuarea exerciţiului. Copiii citesc nucleul (cuvântul sau propoziţia) şi apoi
vor spune rapid cuvinte legate de tema propusă. Învăţătorul trebuie să aibă grijă să tragă
linii între cuvintele care derivă unele din altele. Se scriu toate cuvintele propuse de elevi
fără nici o evaluare a acestora. Este bine ca fiecare copil să spună un cuvânt şi să nu se
oprească fluxul ideilor decât la expirarea timpului propus iniţial.
Metoda poate fi folosită şi în fixarea cunoştinţelor, grupând informaţiile primite
după anumite criterii.
Reprezentările grafice ale unui asemenea exerciţiu pot să fie diverse. Se poate face
astfel o constelaţie, se poate folosi şi o matrice, completată individual şi urmată de o
discuţie în grup. Dacă se lucrează frontal, matricea este rezolvată de toţi elevii.
Acest exerciţiu poate stimula comunicarea în lecţie, antrenând elevii în lectură şi
obligându-i să citească termenii solicitaţi.

46
4.2.5. Horoscop
Este o metodă care vizează înţelegerea textului studiat, concentrându-se asupra
perso-najului într-un text epic. Fiind complexă, metoda vizează şi descifrarea semnificaţiei
literelor ce formează un cuvând şi ajută la deprinderea cu argumentarea. Se poate folosi în
clasele a III-a şi a IV-a, fiind şi un mijloc de realizare a unei caracterizări sumare a
personajului.
După ce a fost studiat un text, învăţătorul alege un personaj sau mai multe, cerându-
le elevilor să-l încadreze într-o zodie, după o fişă care conţine câteva trăsături ale fiecărui
semn. Am adaptat aceste trăsături nivelului de înţelegere pe care îl au copiii de vârstă mică,
scăzând şi numărul acestora pentru creşterea eficienţei lecturii. Prezentăm alăturat acest
model de fişă.

HOROSCOP

47
 Berbec Taur Gemeni
(21.03 – 20.04) (21.04 – 21.05) (22.05 – 20.06)
mofturos încăpăţânat deştept
necolegial temător împrăştiat
hotărât posesiv mofturos
activ respectuos colegial

Rac Leu Fecioară

(21.06 – 20.07) (21.07 – 21.08) (22.08 – 22.09)
sensibil activ inteligent
prietenos obraznic critic
ordonat atrăgător nehotărât
bănuitor dominator drept

Balanţă Scorpion Săgetător

(23.09 – 22.10) (23.10 – 22.11) (23.11 – 20.12)
colegial constant împrăştiat
leneş pasionat risipitor
nehotărât nemilos dezinteresat
moderat obraznic milos

Capricorn Vărsător Peşti

(21.12 – 19.01) (20.01 – 18.02) (19.02 – 20.03)
ambiţios harnic adaptabil
zgârcit omenos sensibil
inteligent cinstit încrezător
amabil încăpăţânat risipitor

Se lucreză individual sau în grup.

Pentru a face încadrarea, elevii trebuie să citească fişa, ceea ce constituie o lectură
la prima vedere. Metoda horoscopului este o metodă distractivă care vizează dezvoltarea
vocabularului elevilor, aceştia îşi însuşesc destul de multe neologisme. . Elevii primesc
fişe cu descriptorii tuturor zodiilor, şi trebuie să stabilească în ce semn zodiacal îl
încadrează pe erou. Li se atrage atenţia că prin folosirea metodei horoscopului se
identifică elemente ale portretului moral şi că trebuie să opteze pentru semnul zodiacal
unde se potrivesc majoritatea trăsăturilor

48
 Este bine ca în lucrul în grup lectura fişei să se facă de către fiecare elev. Dacă sunt
patru în grupă, fiecare citeşte trei zodii.
Etapa următoare o constituie luarea deciziei de încadrare. Elevilor trebuie să li se
dea un timp în care să discute între ei, dacă lucrează în grupă.
Urmează justificarea alegerii, care se poate face:
 prin explicarea în cuvinte proprii a trăsăturii pe baza acţiunii personajului;
 prin explicarea în cuvinte proprii a ceea ce spun alte personaje sau naratorul
 despre personajul respectiv;
 prin găsirea în textul studiat a unor citate care să susţină o trăsătură;
 prin găsirea unor sinonime la adjectivele din zodia respectivă.
Metoda poate fi completată şi cu realizarea unui afiş în care elevii pot să reprezinte
printr-un desen şi prin scriere trăsăturile personajului. În felul acesta se exersează şi
scrierea.

4.2.6. Lectura ghidată

Tehnica se aplică pe un text de basm de dimensiuni reduse sau pe un fragment de
text cu subiect captivant, dar care nu a fost citit înainte.
Pentru început, se desfăşoară o etapă de evocare în care dascălul (un elev) prezintă autorul,
lucrarea dată, tematica operei. Acest moment se poate organiza sub formă de discuţie cu
genericul „Despre autor şi contextul în care a scris această poveste”. Apoi, se distribuie
textul (multiplicat pe foi), care poate fi prezentat în una din variantele: integral şi
cu„opriri” indicate stop 1, stop 2 etc. sau cîte un fragment, după care se face oprirea. Elevii
citesc doar pînă la prima oprire indicată şi profesorul le adresează 2-3 întrebări care pot
viza sentimente trăite la lectură, contraste senzoriale, ce se desprind din fragment, repere
tematice. Răspunsurile elevilor nu se vor taxa în bune şi rele şi se vor accepta toate
opiniile. Se procedează după această schemă pînă la ultimul fragment. De fiecare dată,
setul de întrebări va fi altul, unul în legătură cu fragmentul citit. E de remarcat că tehnica e
cu eficienţă cînd se administrează etapele desfăşurării acţiunii în basm, în care momentul
cel mai aşteptat este înainte de ultimul fragment în care se solicită „redicţiuni asupra
deznodămîntului”. După lectura textului în întregime, se poate organiza o discuţie asupra
detaliilor relevante.
Lectura ghidată este binevenită în cadrul unui lecţii de lectură suplimentară,
contribuind la atingerea unor obiective ca recunoaşterea modalităţilor specifice de

49
organizare atextului basmului, identificarea personajelor şi a rolului lor în textul lecturat,
exprimarea argumentată a reacţiilor proprii la textele citite, analiza şi sinteza informaţiei
dintr-un text, exprimarea argumentată faţă de problematica şi mesajul poveştii citite,
Această modalitate de lectură e cu impact pozitiv la studierea etapelor acţiunii, la
dezvoltarea reflecţiei, la motivarea plăcerii lecturii, a pasiunii pentru lecturi în genere.

4.2.7. Lectura predictivă (anticipativă)

Lectura predictivă este o metodă care solicită imaginaţia elevilor, le stimulează
exprimarea orală şi, mai ales, îi motivează pentru lectură. Se poate aplica încă de la clasa I,
în perioada postabecedară.
Învăţătorul alege un basm. Citeşte o parte din text, după care le cere copiilor să
găsească o continuare. Este bine să se facă cât mai multe predicţii. În felul acesta elevii
capătă şi coştiinţa interpretării diferite a unui basm. După ce s-au terminat propunerile de
continuare a povestirii, se citeşte fragmentul următor.
O modalitate de stimulare a interesului pentru lectură, este înmânarea unei fişe în
care se află continuarea povestirii începute în clasă elevilor. Aceştia vor citi acasă restul
textului, despre care se poate discuta ora următoare.

4.2.8. Harta povestirii

De un interes deosebit se poate bucura şi compararea povestirilor în urma cărora se
pot alcătui hărţi ale acestora, adică se fac liste cu elemente din poveste într-un tabel, Harta
povestirii, pe baza cărora se fac comparaţii.
Titlul povestirii
Cine se transformă în povestire?
Cine beneficiază de pe urma transformării?
Ce semnificaţie are transformarea?
( Ex. Povestea porcului, Pielea de măgar, Roşcovele fermecate)

4.2.9. Poveşti actualizate

50
 Împărăteasa din Albă-ca-Zăpada de Fraţii Grimm, mama vitregă a prinţesei, este
directoarea unei companii de calculatoare. Albă-ca Zăpada lucrează şi ea şi începe s-o
depăşească în cunoştinţe. Trebuie imaginată poveste pornind de la aceste date.
Cenuşăreasa nu merge cu o caleaşcă la bal, ci o cu o motocicletă.
Prinţul nu vine cu o caleaşcă trasă de cai, ci cu un elicopter.

4.2.10. Modernizarea poveştilor

Începând din clasa a II-a, copiii învaţǎ sǎ creeze compuneri. De cele mai multe ori
îi observǎm stând şi gândindu-se minute in şir, fǎrǎ sǎ fie creativi, deşi compunerile dupǎ
cuvinte date sau cu titluri semnificative ar trebui sǎ le stimuleze dorinţa de a crea.
Învǎţǎtorul modern ar trebui sǎ fie adeptul ideii conform cǎreia jocul este cea mai bunǎ
modalitate de a te distra şi a crea în acelaşi timp.
Crearea compunerilor şi, implicit, a poveştilor ar trebui sǎ se bazeze pe o atmosferǎ
destinsǎ care sǎ-i ajute pe copii sǎ–şi descopere genialitatea. Pasiunile din copilǎrie sunt
cheia geniului nostru. În toiul jocului copiii experimenteazǎ posibilitǎţi nelimitate.
Jocul care contribuie la modernizarea poveştilor aduce o nouǎ modalitate de a crea
compunerile dupǎ cuvinte date. Dacǎ, de exemplu, copiii primesc ca sarcinǎ sǎ realizeze o
compunere cu urmǎtoarele cuvinte: copilǎ, pǎdure, flori, lup, bunica, aceştia se vor gândi la
o anume poveste, la un anume fir narativ. Adǎugând, în continuare, cuvâtul,,elicopter ’’,
întrerupem firul narativ, cunoscut, obligând la crearea de noi imagini şi idei. În acest fel, se
testeazǎ capacitatea elevilor de a reacţiona neaşteptat la un element nou, de a absorbi
cuvântul dat în povestea cunoscutǎ, dar se şi învioreazǎ rutina didacticǎ suprasaturatǎ de
copieri, dictǎri şi transcrieri.
Talentul se atrage şi se menţine cu ajutorul acelor modalitǎţi care provoacǎ sau care
stârnesc buna-dispoziţie. Un experiment de invenţie este frumos când elevii se distrezǎ cu
el, chiar dacǎ, pentru a ajunge la acest scop, se încalcǎ regulile experimentului însuşi.

4.2.11. Greşind poveştile

Copiilor le place sǎ asculte aceeaşi poveste de mai multe ori. Ei au nevoie de ordine
şi siguranţǎ, de aceea, la început, nu acceptǎ nici o modificare a poveştii, comportându-se
ca nişte conservatori.
Jocul “ Greşind poveştile”s-ar putea sǎ-i irite pe copii, pentru cǎ povestea se va
modifica, se va înnoi. De exemplu, ascultând de mai multe ori povestea,, Scufiţa Roşie ’’,
copiii sunt pregǎtiţi pentru apariţia lupului, dar apariţia unor evenimente noi îi nelinişteşte.

51
 La un moment dat, poate când,, Scufiţa Roşie ’’ nu le mai spune nimic, un nou
punct de vedere introdus textual în poveste le va trezi din nou interesul pentru povestire
însǎşi, o va face sǎ trǎiascǎ pe un alt plan. Copiii cu adevǎrat inventivi vor crea evenimente
în care personajele sǎ înfrunte fǎrǎ fricǎ libertatea, sǎ-şi asume responsabilitǎţi riscante, vor
nǎscoci întâmplǎri care vor modifica caracterele personajelor.
Exemplul 1:
-A fost odatǎ o fetiţǎ care se numea Scufiţa Galbenǎ.
-Nu, Roşie !
-Ah, da, Roşie. Aşadar, tatǎl ei o cheamă într-o dimineaţǎ şi-i spune…..
-Ba nu, nu tatǎl ei, era mama ei.
-Aşa este. O cheamǎ şi-i spune: du-te la lup sǎ-i duci…
-Du-te la bunica, i-a pus, nu la lup.
Exemplul 2:
Învǎţǎtorul,, greşeşte ’’ poveştile, încurcându-le sau aşezând eroii în alte spaţii sau
alte timpuri, sau modificând, rǎsturnând situaţia. Le cere copiilor sǎ continue povestea în
situaţia nou creatǎ: Scufita Roşie nimereşte printre extratereştii sau Cenuşǎreasa nimereşte
în povestea,, Capra cu trei iezi ”.
Acest mod de a crea poveşti elibereazǎ copilul de fixaţii. El va încerca sǎ
dramatizeze lupul, sǎ îmblânzeascǎ balaurul, sǎ ridicularizeze vrǎjitoarea. Operaţiile de
descompunere şi recompunere în acest joc sunt simultane. Sunt, mai exact, intervenţii
operative, nu abstract logice, o hoinǎrealǎ fǎrǎ ţintǎ printre temele din basm.

4.2.12. Să inventăm o poveste

Obiective: dezvoltarea flexibilitǎţii gândirii,a imaginaţiei creatoare, îmbogǎţirea şi
activarea vocabularului
Sarcina didacticǎ este crearea unei poveşti pornind de la cuvinte date.
Invăţătorul pregǎteşte o pǎlǎrie conţinând bucǎţele de hârtie pe care este scris câte un
cuvânt ( legat, mai mult sau mai puţin, de subiectul respectiv ).
Unul dintre participanţi extrage un cuvânt la întâmplare şi începe fraza cu,,a fost
odatǎ...’’ şi utilizeazǎ cuvântul extras. Scrie începutul pe o foaie de hârtie şi dă fişa
colegului din dreapta. Pe rând, fiecare dintre participanţi extrage un cuvânt şi completeazǎ
povestea cu ajutorul unei fraze, folosind şi cuvântul extras, dând foaia în dreapta. Ultimul

52
participant încheie povestea cu ,, Morala ’’ urmatǎ de o formulǎ care sǎ conţinǎ ultimul
cuvânt extras din pǎlǎrie.Un reprezentant al grupei o va citi în faţa clasei.
Exerciţiul ajută şi la remedierea citirii, fiindcă nici un elev nu poate continua, dacă nu
citeşte ce au scris cei dinaintea lui.

4.2.13. Reacţia cititorului

Urmăreste identificarea conexiunilor personale cu ceea ce se
descoperă de către elevul cititor în textul audiat/lecturat şi contribuie la realizarea
obiectivelor ce ţin de înţelegerea sensului global al mesajului artistic comunicat oral, de
identificare a personajelor într-un basm, de interpretare a textelorunor basme, de stabilirea
legăturilor tematice între textele pentru studiu şi textele studiate anterior, de exprimarea
argumentată a reacţiilor proprii la textul basmului citit. La Reacţia cititorului se înscriu:
impresii la prima lectură, scrierea liberă, reacţia cititorului după studiul textului.
Impresii la prima lectură (Anexa ) este o tehnică prin care profesorul angajează
reacţia cititorului la primul lui contact cu textul dat. Deosebim două modalităţi de aplicare
a acestei tehnici: o primă impresie sau „Bliţ” şi triada VAS.
Bliţ-ul presupune o primă reacţie a cititorului ca răspuns imediat la următoarele
întrebări:
1. Ce te-a impresionat?
2. De ce anume aceasta?
3.Ce emoţii ai trăit la prima lectură?
La prima aplicare a tehnicii, se aduc la cunoştinţa elevilor, fixate pe un poster,
tipurile de întrebări la care urmează să răspundă. Pornind de la acest algoritm, profesorul
ghidează o discuţie liberă cu accent pe impactul imediat, de prim moment asupra
sistemului propriu de valori al cititorului, acceptând toate răspunsurile, fără a le taxa în
bune sau rele. La alte texte, tehnica se poate realiza în scris, timp de 2-3 minute, după care
se acceptă răspunsuri mai complete şi din partea oricărui elev, pentru că au fost puşi în
condiţii de lucru egale, ceea ce face să-i mobilizeze pe toţi
Triada VAS (Văd, Aud, Simt – Anexa ) vizează reacţia cititorului implicînd trei
acţiuni psihice de achiziţionare a informaţiei: vizuală, auditivă şi cinetică. Această tehnică
este direcţionată spre perceperea şi interpretarea textului literar epic, încurajîndu-i pe elevi
„să reflecteze asupra celor citite şi să raporteze textul studiat la propria lor experienţă”.
Înaintea lecturii unui basm de proporţii reduse,se distribuie elevilor fişeleVAS.
După lectura cognitivă a poveştii, fie realizată de profesor, fie – de către elevi în mod

53
independent, aceştia completează cercurile (ovalele) utilizînd un cuvînt/o îmbinare de
cuvinte/un enunţ scurt.
Această modalitate de lucru asupra textului unui basm este eficientă, fiindcă solicită
din partea elevului o mai bună concentrare a atenţiei, fiindcă este o primă motivaţie pentru
a savura plăcerea lecturii, o mobilizare şi o antrenare a tuturor elevilor într-un act de
reflecţie asupra textului citit, raportarea la propriile experienţe de viaţă, la fenomenele şi
evenimentele cotidiene.
Este, de fapt, un prim impact al textului citit în formarea concepţiei despre lume, în
formarea personalităţii elevului, un moment important în care se produc primele conexiuni
personale între cititor şi autor.

4.2.14. Metoda cubului

Este o modalitate de lucru care poate fi aplicată individual, în perechi sau în grupuri
pentru o abordare a unei situaţii problematice, prin solicitarea gândirii elevului;
Profesorul le cere elevilor să scrie despre un anumit concept sau temă prin parcurgerea
feţelor cubului. Este preferabil să se respecte ordinea prezentată pentru că aceasta îi
conduce pe elevi în mod treptat spre o gândire complexă.
Etapele acestei metode corespund celor 6 feţe ale unui cub:
Descrie! – explică/defineşte o noţiune un concept
Compară! – stabileşte asemănări şi deosebiri
Asociază! – la ce te face să te gândeşti?
Aplică! – ce aplicabilitate practică poate avea?
Analizează! – analizează conceptual din diferite puncte de vedere
Argumentează pro sau contra! – este bine/rău, util/nefolositor?
Fiecare instrucţiune/cerinţă de pe faţeta cubului presupune sarcini de lucru.
În echipele constituite pentru atingerea unui obiectiv, care nu au un caracter permanent,
membrii au roluri diferite în funcţie de înclinaţiile lor personale şi de nevoile echipei.
Profilul unui membru al echipei, rolul care i se potriveşte cel mai bine, poate fi
stabilit pe baza următoarelor caracteristici:
• relaţionarea cu ceilalţi membri;
• modul în care participă la luarea deciziilor;
• căile prin care obţine informaţiile şi utilizarea lor;
• metoda preferată în organizarea activităţii

54
4.2.15. Pălăriile gânditoare
Acest nou tip de metodă de predare – învaţare este un joc în sine. Copiii se impart
în şase grupe – pentru şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împăţirea
elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă
ca materialul didactic să fie bogat, iar cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe
elevi.
Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb,
roşu, galben, verde, albastru şi negru. Fiecare, bineînţeles, că rolurile se pot inversa,
participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Fiecare culoare reprezintă un rol.
Pălăria albă
•este obiectivă asupra informaţiilor;
•este neutră;
Pălăria roşie
•lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor;
•este impulsivă;
•poate însemna şi supărare sau furie;
•reprezintă o bogată paletă a stările afective;
Pălăria neagră
•exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;
•oferă o pespectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;
•reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste;
Pălăria galbenă
•oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;
•culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;
•este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;
Pălăria verde
• exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;
• este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare;
Pălăria albastră
• exprimă controlul procesului de gândire;
• albastru a rece; este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi
atotcunoscător;
• supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;

55
• este preocuparea de a controla şi de a organiza;

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi

reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea
ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:
pălăria albă – pălăria roşie
pălăria neagră – pălăria galbenă
pălăria verde – pălăria albastră
Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare:
Pălăria albă (povestitorul):
Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii
şi imagini atunci când acestea i se cer. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Nu oferă
interpretări şi opinii. Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul; să
se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele.
Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Albul (absenţa culorii) indică
neutralitatea.
Pălăria roşie (psihologul) :
Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…”
Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face
posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze
sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din
perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte
din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii
logice pentru acestea.
Pălăria neagră (criticul) :
Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor.
Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu
se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor
propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative.
Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că
nu merge, dar nici nu…”

56
 Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după
cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă
trebuie folosită înaintea pălăriei negre.

Pălăria galbenă (creatorul) :

Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează
asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative.
Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şI a faptelor date.
Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste
beneficii şi valori. Oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai
mare, Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. Ideile creative
oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă
la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.
Pălăria verde (gânditorul) :
Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea,
valoareaseminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub
pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi
posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.
Pălăria albastră (moderatorul) :
Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. E gândirea despre
gândirea nevoită să exploreze subiectul. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere
ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce
întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile
principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea
regulilor. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine din
când în când şi de asemeni la sfârşit. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin
simple interjecţii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze
comentarii şi sugestii.
Pălăria albastră → clarifică
Pălăria albă → informează
Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul
Pălăria galbenă → aduce beneficii creative
Pălăria neagră → identifică greşelile
Pălăria roşie → spune ce simte despre

57
 Marele avantaj al acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei
lingvistice, inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale.

4.2.16. Cvintetul
Metoda cvintetului este o metodă nouă care pune accentul pe forţa creativă a
elevului...şi, de acest lucru m-am convins chiar eu, de-a lungul orelor de limba şi literatura
română. CVINTETUL este o poezie care impune sintetizarea unor informaţii, conţinuturi în
exprimări clare care descriu sau prezintă reflecţii asupra temei date sau subiectului dat.
Este o poezie de 5 versuri a cărei construcţie are la bază anumite reguli pe care elevii
trebuie să le respecte, iar timpul de întocmire este de 5-7 minute. Trebuie să le daţi un
subiect ( un cuvânt-cheie din lecţia zilei respective sau din lecţia anterioară), iar ei, în
timpul dat, trebuie să dovedească capacitatea lor de a crea şi de a fi receptivi la cele
discutate în clasă. E o metodă eficientă care combină utilul cu plăcutul.
Regulile de întocmire a unui cvintet:
♦ primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv);
♦ al doilea vers este format din 2 cuvinte ( adjective care să arate însuşirile cuvântului
tematic) ;
♦ al treilea vers este format din trei cuvinte ( verbe la gerunziu care să exprime acţiuni ale
cuvântului tematic);
♦ al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziţie prin care se
afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic;
♦ al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei, verb), care sintetizează
tema/ ideea .

4.2.17. Predarea reciprocă

Se realizează cu un grup mic de elevi care, după ce citesc un fragment din textul
propus, joacă pe rând rolul profesorului, rezumând ce au citit, punând întrebări celorlalţi
elevi în legătură cu ce s-a citit, clarificând ambiguităţile şi făcând predicţii asupra secvenţei
următoare, în ultimă instanţă trecând apoi rolul „profesorului” asupra altui elev din grup.
Exersată în grupuri mici de 4-7 membrii şi constituind o modalitate eficientă de a învăţa,
această tehnică permite elevului să experimenteze şi să exerseze rolul de profesor cu tot
ceea ce implică el :
• transpunere empatică în postura de lider informaţional şi acţional,

58
• asumarea de responsabilităţi şi riscuri,
• abordarea unei relaţionări specifice inversate,
• evaluarea şi autoevaluarea unor prestaţii educaţionale,
• consiliere,
• găsirea propriilor strategii de predare, de aranjare şi structurare a informaţiilor, de
relaţionare interpersonală.
Demersurile de predare, valabile pentru tot grupul, încep prin:
♦ Stabilirea unui text unic de analizat şi a unui număr de secvenţe logice, informaţional
egale cu numărul elevilor care să poată fi discutate în 3-5 minute;
♦ Organizarea grupelor formate din 4 membrii (în general), maxim 7
♦ Repartizarea rolurilor de rezumator, interogator, clarificator, prezicător (predictor)
membrilor grupurilor
♦ Citirea de către toţi membrii grupului a primei secvenţe (paragraf) şi rezumarea
conţinutului acestuia de către unul dintre ei;
♦ Solicitarea unui răspuns cu privire la o întrebare pusă asupra textului;
♦ Clarificarea pentru colegi, din proprie iniţiativă sau la solicitarea lor, a unor neclarităţi de
către elevul-profesor;
♦ Emiterea unor predicţii asupra conţinutului următorului paragraf (secvenţă) ce va fi citit
şi apoi predat de un alt membru al grupului.
În felul acesta se respectă cele patru strategii implicate în predarea-învăţarea
reciprocă ca strategie instrucţională interactivă de învăţare a tehnicilor de studiere a unui
text pe teme sociale, ştiinţifice sau cu caracter narativ (roman, nuvelă, schiţă, poveste sau
basm,legendă):
• Rezumarea- care presupune expunerea celor mai importante aspecte surprinse de textul
citit într-un mod rezumativ;
• Punerea întrebărilor care presupune listarea unei serii de întrebări cu privire la conţinutul
textului citit al căror răspuns trebuie în mod obligatoriu cunoscut de cel care pune
întrebările;
• Clarificarea datelor care impune o discuţie a termenilor necunoscuţi, mai puţin uzitaţi şi
mai greu de înţeles fără un context prin apelul la diferite surse capabile să lămurească şi să
soluţioneze eventualele conflicte legate de sens şi etimologie;
• Prezicerea, diagnosticarea care se va concretiza în supoziţii cu privire la „viitorul
apropiat” al evenimentelor bazate pe conţinutul informaţiilor citite până atunci.

59
 Fiecare grup află în final de la celălalt despre ce anume s-a citit, fiecare membru al
grupurilor îndeplinindu-şi rolurile şi învăţându-i şi pe ceilalţi colegi (din alte grupe) cum să
şi-l joace impecabil, stimulând astfel şi discuţia pe temele studiate.
Reprezentarea organizării grupelor. Varianta nr.1.
(R = rezumatorii; Î = întrebătorii, C = clarificatorii, P = prezicătorii)
Pentru elevi, existenţa unui ghid cu prescripţii precise de acţiune nu este de loc de
neglijat, analiza fiecărui paragraf parcurgând aceleaşi etape, dar de fiecare dată
personalitatea „profesorului” îşi va spune cuvântul.
Când strategia conduce spre succes, elevii devin din ce în ce mai motivaţi, iar
învăţarea eficientă, autentică şi de durată.
Într-o altă variantă, după explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru
strategii, profesorul împarte clasa în patru grupuri corespunzătoare rolurilor pe care le vor
juca, denumind literal sau nominal pe fiecare dintre ele . El va înmâna acestora câte un
exemplar din textul ce trebuie predat, toţi participanţii dintr-o grupă jucând în acelaşi timp
fie rolul de rezumator, fie de clarificator etc. şi deci în final şi rolul profesorului (după ce s-
a citit individual un paragraf ). Se vor respecta următorii paşi:
1. se rezumă ceea ce s-a citit;
2. se pune o întrebare despre text la care ceilalţi trebuie să răspundă;
3. se clarifică lucrurile neclare pentru ceilalţi;
4. se fac preziceri despre ce va fi vorba în paragraful următor;
5. se cere celorlalţi membrii ai grupului să citească fragmentul cu precizarea acestuia.
Discuţiile pentru primul paragraf vor fi conduse de profesor care atenţionează elevii
să urmărească modul său de a conduce discuţiile, să participe la discuţii pentru că fiecare
dintre ei va trebui să îndeplinească rolul de moderator pentru un anumit paragraf.
Tabelul cu cei cinci paşi pe care trebuie să-i respecte este dat fiecărui elev pentru
ca aceştia să-şi poată urmări mai bine profesorul în demersurile lui de a conduce discuţiile.
Dacă este prima dată când se desfăşoară această activitate, atunci profesorul conduce
discuţiile şi pentru al doilea paragraf pentru o mai bună înţelegere am demersurilor de
predare.
Înainte de a citi cel de-al treilea paragraf profesorul va cere elevului din stânga lui
să conducă discuţia următoare, iar acesta va preda ştafeta, la rândul lui, colegului tot din
partea sa stângă. Şi ciclul va continua. O mare atenţie trebuie acordată întrebărilor care
trebuie formulate corect, clar şi precis, să ceară implicarea elevilor în răspuns, să solicite

60
clarificări prin expunerea propriului punct de vedere, să rezolve dezacorduri sau
contradicţii.

CAPITOLUL V. CERCETARE EXPERIMENTALĂ

61
Obiectul cercetării:
Valorificarea valenţelor instructiv-formative ale basmului şi ale poveştii în
procesul de dezvoltare a capacităţilor creativ- artistice la elevii claselor primare.
Scopul cercetării:
Creşterea potenţialului creativ al elevilor prin metode şi procedee care
presupun valorificarea textului narativ (basme şi poveşti).
Ipoteza cercetării:
Dacă se vor folosi în mod intensiv strategii moderne de predare-învăţare a
textului narativ (basmul şi povestea) se vor îmbunătăţi în mod real capacităţile
creativ-artistice şi imaginative ale elevilor. Experimentul a fost conceput în
cadrului opţionalului „Călător în lumea poveştilor”.
Obiectivele cercetării:
- Identificarea potenţialului creativ al elevilor şi stabilirea performanţei
şcolare individuale;
- Dezvoltarea capacităţilor creativ-artistice ale elevilor prin valorificarea
valenţelor formativ- instructive ale textului narativ;
- Urmărirea progreselor înregistrate de elevi din punct de vedere al
nivelului de cunoştinţe şi al nivelului creativităţii.
Locul cercetării: Şcoala Generală ”Ioan Slavici” Șiria
Perioada de cercetare: 15 septembrie 2008- 10 iunie 2009
Calendarul activităţii de cercetare cuprinde următoarele etape:
15 septembrie- 15 noiembrie: etapa pre-test, constatativă:
15 septembrie- 15 octombrie: documentare asupra eşantioanelor de subiecţi
şi asupra temei propuse pentru cercetare, analiza fişelor de caracterizare
psihopedagogică, prefigurerea demersului cercetării ;
15 octombrie- 15 noiembrie: administrarea unor teste de diagnoză.
15 noiembrie- 01 aprilie: etapa intervenţiei experimentale, formativ-
ameliorativă :
- realizarea experimentului propriu-zis, observarea evoluţiei elevilor
01 aprilie- 10 iunie: etapa post-test, finală:
01 aprilie- 01 mai: monitorizarea efectelor aplicării experimentului;

62
 01 mai- 10 iunie: analizarea, prelucrarea şi interpretarea datelor culese şi
emiterea concluziilor.

Variabile de lucru:
Variabila independentă: stimularea capacităţilor creativ-artistice
Variabile dependente:
- modificări posibile în comportamentul creativ al elevilor prin utilizarea
textului narativ ca punct de pornire;
- îmbunătăţirea performanţelor şcolare ale elevilor prin creşterea
interesului pentru lectură,
- formarea conduitei comportamentale şi de cititor.
Eşantionare:
Eşantionul de subiecţi:
Clasa experimentală: 17 elevi din clasa a IV-a A de la Şcoala Generală ,,Ioan
Slavici” Șiria
Clasa de control: 16 elevi din clasa a IV-a B de la Şcoala Generală „Ioan Slavici”
Șiria
Eşantionul de conţinut: având în vedere obiectul cercetării, vor fi luate în
considerare obiectivele, conţinuturile prevăzute de programa şcolară în vigoare care aparţin
sferei de interes a prezentei lucrări precum şi activităţile de învăţare care se pretează
acestora.
Strategii didactice utilizate în cercetarea pedagogică:
Pentru realizarea cercetării au fost aplicate următoarele metode de cercetare:
analiza, observaţia directă, conversaţia, convorbirea, chestionarea scrisă, tehnici
sociometrice, sistematizarea, experimentul pedagogic, prelucrarea şi interpretarea datelor
experimentale.
Metodologia cercetării a fost adaptată adecvat particularităţilor de vârstă ale
elevilor şi specificului muncii instructiv-educative cu elevii ciclului primar.
Pentru colectarea datelor am folosit observaţia însoţită de analiză a produselor
activităţii elevilor şi a documentelor şcolare, convorbirea, tehnici sociometrice,
experimentul pedagogic de constatare şi cel ameliorativ.
În prelucrarea, interpretarea şi prezentarea rezultatelor experimentului am folosit
metode statistice şi prezentarea sub formă de tabele, grafice pentru a evidenţia progresul
obţinut prin introducerea unor variabile ameliorative.

63
 Analiza, prelucrarea matematico-statistică şi interpretarea rezultatelor
Etapa iniţială, constatativă
În etapa iniţială, constatativă a nivelului elevilor celor două clase, de evaluare,
rezultatele au indicat nivele asemănătoare de pregătire, colectivele de elevi fiind
omogene din acest punct de vedere, condiţie esenţială pentru dezvoltarea investigaţiei
propuse.
Din analiza răspunsurilor obţinute la chestionarul aplicat se poate constata că textul
narativ este preferat de către aproximativ 70 % din elevii celor două clase.
Din prelucrarea datelor obţinute în urma aplicării testului iniţial reiese faptul
că doar un procent de 70,59% pentru clasa experimentală şi 72,50% pentru clasa de
control demonstrau un nivel corespunzător al cunoştinţelor în ceea ce priveşte
receptarea textului narativ corespunzător obiectivelor de referinţă pentru clasa a IV-
a.
Analizând lucrările elevilor, am putut observa că elevii care întâmpină greutăţi
în exprimarea orală, care au un vocabular sărac pentru nivelul lor de vârstă nu se
descurcă în activitatea de compoziţie. Indiferent cât de multă imaginaţie creatoare
posedă un elev, activitatea sa de creaţie este un eşec deoarece el nu reuşeste să-şi
aştearnă ideile pe hârtie într-un mod corect şi coerent.

CHESTIONAR
1. Ce opere îţi place să citeşti:
A) în proză B) în versuri
2. Care este ultima carte pe care ai citit-o?
______________________________________________
3. Care este scriitorul tău preferat?
_____________________________________________
4. Care este poezia preferată? Dar scrierea în proză (povestea, povestirea,
romanul) care ţi-a plăcut cel mai mult?
________________________ ________________________
5. Ce personaj din operele citite îţi este cel mai drag?
______________________________________________________
6. Ce personaj nu ţi-a plăcut?
______________________________________________________

64
 7. Scrie trei nume de prozatori (autori de poveşti, povestiri, romane) şi trei nume
de poeţi.
Prozatori Poeţi

8. Scrie câte un titlu pentru o creaţie a fiecărui autor:

SCRIITORUL OPERA
ELENA FARAGO
ION CREANGĂ
MIHAIL SADOVEANU
MIHAI EMINESCU
I.L. CARAGIALE
GEORGE COŞBUC

9. Scrie:
a. Două versuri dintr-o poezie a Elenei Farago

b. Două versuri dintr-o poezie a lui Mihai Eminescu.

c. Două versuri dintr-o poezie a lui George Coşbuc.

d. O propoziţie referitoare la o povestire a lui Ion Creangă.

65
 e. Un personaj din operele lui I.L.Caragiale.

PROBĂ DE EVALUARE INIŢIALĂ

1. Citeşte cu atenţie textul următor:

A fost odată, într-o ţară îndepărtată un împărat. Acesta avea trei fete tare
frumoase şi vesele. Pentru că era văduv şi amărât revărsase toată dragostea lui
asupra fetelor sale.
Într-una din zile, împăratul a întrebat-o pe fata cea mai mare:
- Fata mea, cum mă iubeşti tu pe mine ?
- Cum să te iubesc, tată ? Eu te iubesc ca mierea, răspunse ea, fiindcă
ar fi vrut să creadă împăratul că ea îl iubeşte cel mai mult.
După Petre Ispirescu – Sarea în bucate
Cerinţe :
a) Precizează autorul textului.
_______________________________________________________________
b) Care este titlul textului?
_______________________________________________________________c)
Identificaţi care sunt personajele care apar în text.
_______________________________________________________________

2. Înlocuieşte cuvintele de mai jos, enunţate în text cu altele cu înţeles asemănător:

împărat _____________
amărât _____________
odată _____________
dragoste _____________
ar fi vrut _____________

3. Identifică 3 însuşiri care îl caracterizează pe împărat şi subliniază cuvintele. văduv,

trist, vesel, singur, politicos, curios.
4. Găseşte cui i se potrivesc trăsăturile :

66
 a. amărât
b. dulce
c. frumoase

5. Din perechile de trăsături încercuieşte- le pe cele care corespund fetei cele mari a
împăratului.
a) b)
1. egoistă / altruistă
2. modestă / încrezută
3. amabilă / nepoliticoasă
4. cinstită / vicleană

6. Redactează în 10 rânduri o compunere despre un împărat în a cărui împărăţie nu

ajungea niciodată IARNA.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

ITEMUL FOARTE BINE BINE SUFICIENT

1 a, b şi c ( complete)
2 5 cuvinte
3 3 cuvinte corecte
4 a, b şi c (complete)
5 1.a, 2.b, 3.a, 4.b
6 Respectă
compunerii,
otografie,semne
punctuaţie,
artistice.
a, b ; a, c sau b, c a sau b sau c
(complete)
4 cuvinte 2 cuvinte
2 cuvinte corecte 1 cuvânt corect
a, b ; a, c sau b, c a sau b sau c
(complete)
3 perechi corecte 2 perechi corecte
părţile Respectă părţile Scrie cel puţin 4 enunţuri
compunerii, legate prin înţeles.
de ortografie,semne de
expresii punctuaţie.

67
Calificative obţinute

Nr. Punctaj Punctaj Realizat

Clasa F.B. B. S. I.
elevi maxim realizat %

Experi-
17 3 4 7 3 170 120 70,59%
mentală

De
16 2 6 5 3 160 116 72,50%
control

Număr de copii / procente

Calificativ
Clasa experimentală Clasa de control

3 17,65% 2 12,50% F.B.

4 23,53% 6 37,5% B.

7 41,18% 5 31,25% S.

3 17,64% 3 18,75% I.

HISTOGRAMA

68
 Etapa formativ- ameliorativă

În această etapă, la clasa de control, lecţiile ce aveau ca subiect un text narativ s-

au desfăşurat în mod obişnuit, iar la clasa experimentală s-a lucrat intens textul narativ,
s-au folosit în mod creator metodele activ-participative descrise în capitolul anterior,
metode capabile să asigure o receptare eficientă şi un progres real al nivelului
cunoştinţelor şi al capacităţilor creativ- artistice.
Atunci când s-a studiat un text narativ, indiferent de specie, am folosit fişe de lucru
şi aplicat periodic teste de evaluare formativă, unde am propus elevilor itemi variaţi, ce
solicită gândirea creatoare şi capacitatea elevilor de a analiza textul.
Aceste teste şi rezultatele lor mi-au permis cunoaşterea imediată a erorilor, a
dificultăţilor de receptare, îndreptarea şi eliminarea lor din mers prin îmbunătăţirea
demersului metodic şi a calităţii metodologiei aplicate.
Atât metodele, cât şi mijloacele didactice folosite în cadrul activităţilor, au
stimulat potentialul creativ al copiilor. Strategiile euristice îl implică pe copil în
activitatea de descoperire, de investigare a realităţii, în timp ce strategiile creative pun
accentul pe spontaneitate, originalitate, gândire divergentă, analogică .

69
 Modul în care am realizat aprecierea rezultatelor obţinute a influenţat
conduita emotivă a elevilor. De aceea am apreciat pozitiv răspunsurile originale,
spontaneitatea, exprimarea liberă a propriilor opinii. Am considerat că dacă rămân
indiferentă, conduita participativă, cât şi cea creativă, se inhibă, copilul se demoralizează,
diminuându-se astfel flexibilitatea şi originalitatea. Aprecierile pozitive pe tot
parcursul activităţilor desfăşurate au determinat stări afective tonifiante, dar şi
mobilizarea subiecţilor în rezolvarea sarcinilor.

Activităţile desfăşurate sunt descrise în anexe.

Etapa finală
În etapa de evaluare finală a nivelului de dezvoltare a capacităţilor elevilor de
receptare a textului narativ, rezultatele au indicat o creştere semnificativă la clasa
experimentală.
Din prelucrarea rezultatelor obţinute la testul final se evidenţiază un procent de
realizare a itemilor de 79,41% pentru eşantionul experimental şi, respectiv, 74,37%
pentru eşantionul de control.
Se constată că performanţele elevilor clasei experimentale sunt superioare celor ale
elevilor clasei de control, care, iniţial aveau aproximativ acelaşi nivel de pregătire în ceea
ce priveşte receptarea textului narativ.
Nu doar aceste teste mi-au oferit informaţii despre progresul elevilor, ci şi
observarea sistematică în timpul activităţilor organizate şi analiza produselor
activităţii lor. Toate aceste modalităţi de evaluare mi-au confirmat, în final, faptul că
teoria didactică pe care am ales-o a dat rezultatele sperate.
Aplicând un demers metodic bazat pe folosirea în mod creator a unui complex de
metode activ-participative şi moderne, a unui set de teste formative specifice receptării
basmului şi poveştii, se vor obţine progrese reale în ceea ce priveşte capacitatea micilor
cititori de a recepta eficient şi corect mesajul fiecărui text şi le va fi un real sprijin în
munca viitoare cu textul.

70
 PROBA DE EVALUARE FINALĂ

1. Citiţi cu atenţie textul următor:

A fost cândva o împărăteasă. Ea era frumoasă dar rea. Într-o zi oglinda ei
fermecată i-a spus că Albă- ca- Zăpada, fiica sa vitregă o întrecuse în frumuseţe. Atunci
împărăteasa îi porunci unui vânător iscusit să ducă fata în pădure şi s-o ucidă. Acesta a
cruţat-o însă şi ea a găsit adăpost în casa piticilor harnici.
După Fraţii Grimm – Albă- ca- Zăpada

Cerinţă:
A) Precizaţi titlul şi autorul textului.
B) Reconstituiţi povestea punând în ordine enunţurile amestecate mai jos:
a. Prinţesa a înviat şi cei doi au făcut nuntă mare.
b. El a căzut când a coborât racla şi mărul a sărit din gâtul fetei.
c. Albă- ca- Zăpada a murit după ce a muşcat din mărul otrăvit oferit de mama
vitregă.
d. A încercat s-o ucidă dar piticii au salvat-o.
e. Piticii au pus-o într-un sicriu de cristal şi au dus-o în munţi.
f. Mama vitregă a găsit-o cu ajutorul oglinzii.
g. Un prinţ care a văzut-o a vrut să ia sicriul la palat.

2. Ţinând seama de conţinutul poveştii completează „cvintetul”:

Pe prima linie scrie cuvântul PITICI.
a. Scrie 2 cuvinte – însuşiri, adjective- care se referă la pitici.
b. Scrie 3 verbe care denumesc acţiuni specifice piticilor din poveste.
c. Scrie o propoziţie din cel puţin 4 cuvinte despre pitici.
d. Scrie un cuvânt reprezentativ pentru povestea „Albă- ca- Zăpada”.

PITICI
___________ ____________

__________ ____________ ____________

____________ ____________ ___________ ____________

_____________

71
3. Completeaza casetele cu cuvintele care denumesc obiectele fermecate de care
se foloseşte mama vitregă pentru a scăpa de Albă- ca- Zăpada.

Obiecte

fermecate

4. Amintiţi-vă în care din basmele citite aţi întâlnit următoarele situaţii:

a. Eroul salvează o prinţesă captivă_________________________________

b. Eroul se bate cu o fiinţă supranaturală _____________________________
c. Eroul dobândeşte o înfăţişare nouă_______________________________
d. Eroul caută ceva inaccesibil____________________________________
e. Eroul principal este o fată orfană de mamă_________________________

5. Exprimaţi în scris 3 expresii specifice basmului:

a. expresia de început:________________________________________
b. expresia de desfăşurare a acţiunii_____________________________
c. expresia de final:___________________________________________

6. Construieşte un scurtă compunere în care să povesteşti cum o zână a fost răpită

din palatul ei de cleştar. Textul trebuie să conţină toate etapele specifice basmului
pe care să le marchezi prin aliniate.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ

72
 Itemul FOARTE BINE BINE SUFICIENT
1.A Recunoaşte autorul şi Recunoaşte autorul sau Recunoaşte titlul
titlul titlul
1.B 7 enunţuri în ordine 5 enunţuri în ordine 3 enunţuri în
ordine
2 4 cerinţe rezolvate 3 cerinţe rezolvate 2 cerinţe rezolvate
corect corect corect
3 4 obiecte corect 3 obieccte corect 2 obiecte corect
enunţate enunţate enunţate
4 5- 4 titluri corect 3 titluri corect enunţate 2 titluri corect
enunţate enunţate

5 3 expresii corecte 2 experesii corecte 1 expresie corectă

5. Respectă părţile Respectă părţile Scrie cel puţin 4
compunerii,momentele compunerii,ortografia enunţuri legate
basmului, otografia şi sau punctuaţia corect prin înţeles.
punctuaţia folosite folosite.
corect, expresii artistice

Calificativele obţinute:

Frecvenţa
Nr. calificativelor Punctaj Punctaj Realizat
Clasa
elevi maxim realizat %
FB B S I

experimentală 17 5 5 6 1 170 135 79,41%

de
16 3 5 6 2 160 119 74,38%
control

Număr de copii / procente Calificative

73
Clasa Clasa de
experimentală control

5 29,41% 3 18,75% FB

5 29,41% 5 31,25% B

6 35,30% 6 37,50% S

1 5,88% 2 12,50% I

HISTOGRAMA

CONCLUZII

Aplicarea modalităţilor eficiente de predare-asimilare povestilor în şcoală rămîne o

problemă actuală în predarea literaturii ca disciplină şcolară, realizarea căreia depinde atît

74
de nivelul de pregătire teoretico-literar şi psihopedagogic al invăţătorului, de obiectivele
educaţiei literare fixate în curriculum-ul şcolar, cît şi de elaborarea unei strategii de
predare-învăţare, în care rolul decisiv îl are adecvarea şi mînuirea măiestrită, cu un grad
sporit de eficienţă a modalităţilor de lucru pe text.
Basmele, prin conţinutul şi forma lor literar-estetică, dispun de valenţe formative de
conturare a cititorului receptor de literatură. Epicul, caracterizîndu-se printr-o dispunere
mai liberă, una mai firească a cuvintelor în frază, reuşeşte să reflecte cu multă relevanţă
procesul de formare, de evoluţie a caracterelor, a tipurilor umane, să dezvăluite în
profunzime sufletul omului, să-l plaseze în situaţii de viaţă atît de apropiate de cele din
realitate.
Aceste calităţii ale textelor literare narative ajută pe cititor să-şi verifice prin
„intermediul lor, propria experienţă, atitudine faţă de realitate”.
Cunoaşterea operei epice ca formă aparte de expresie literară constituie o trăsătură
importantă a elevului cititor de literatură artistică. Opera epică dispune de un potenţial
formativ incontestabil. Textele narative iau în discuţie o multitudine de teme, de probleme
din realitate, prezintă prin personajele plasate în acţiune tipologii umane care vehiculează
valori etice şi culturale, scot în evidenţă stiluri de exprimare, aspecte originale de reflectare
a ambientului, devin modele de exprimare literară pentru cititori.
Opera epică, avînd potenţial formativ, solicită şi un demers educaţional prin care să
poată contura o personalitate integră, ale cărei dimensiuni definitorii să fie:
- un cititor şcolit, instruit pentru receptarea textului epic;
- o persoană cu un cod de valori preluat din cărţile citite;
- un interlocutor cu abilităţi de comunicare, unul care să poată discuta/polemiza în baza
operei epice citite;
- un cititor motivat să caute cartea de valoare.
Esenţa formării cititorului receptor de literatură epică depinde foarte mult de
tehnologia aplicată în demersul didactic. Tehnicile propuse au urmărit transmiterea şi
asimilarea cunoştinţelor, a priceperilor şi a deprinderilor în vederea formării culturii
generale, a concepţiei despre lume şi viaţă; eficientizarea demersului didactic. Au fost
selectate acele tehnici prin care s-au produs cu mai multă eficienţă primele conexiuni
personale între cititor şi autor: implicarea tuturor elevilor în actul de învăţare şi receptare,
achiziţionarea şi utilizarea în situaţii concrete a unui limbaj teoretico-literar adecvat,
formarea deprinderilor de muncă intelectuală, sistematizarea anumitor concepte prin textul
epic analizat, redactarea textelor proprii de interpretare a fenomenelor literare specifice

75
genului epic, formarea deprinderilor de comunicare. Experimentul realizat a dovedit că
metodele activ-participative aplicate pe texte aparţinând genului predilect al acestei vârste
– basmul şi povestea – conduc spre achiziţii de ordin creativ, problematizant şi, în cele din
urmă, etic, contribuind în acelaşi timp la dezvoltarea vocabularului, dar şi a sensibilităţii
micilor cititori.

BIBLIOGRAFIE

Academia României, Istoria literaturii române, vol. I, Bucureşti, 1973

76
Blideanu, Eugen, Şerdean, Ion, Orientări noi în metodologia studierii limbii române la
ciclul primar, citit-scris, citire, compunere, E.D.P., Bucureşti, 1981.
Bodiştean, Florica, Literatura pentru copii şi tineret dincolo de „story”,Casa Cărţii de
Stiinţă, Cluj-Napoca, 2007
Borev, I., Estetica, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1979
Buzaşi, Ion, Literatura pentru copii (note de curs), Bucureşti, Editura fundaţiei „România
de mâine”,1999.
Călătorie cu carte, Lecturi şcolare suplimentare pentru clasele I-IV, Ed. Corint, Bucureşti,
1995.
Călinescu, George, Istoria literaturii române, Bucureşti Editura pentru literatură, 1968
Călinescu, George, Estetica basmului, Editura pentru literatură Bucureşti, 1965
Călinescu, George,Vasile Alecsandri, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1965
Cărţile copilăriei, clasele I, II, III, IV, Ed. Z, Bucureşti, 1996.
Culegere de texte literare şi didactico-ştiinţifice pentru claseleI-IV, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1973.
Gherghina, Dumitru, Literatura pentru copii, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005.
Gherghina, Dumitru, Didactica activităţilor instructiv- educative pentru învăţământul
perprimar, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005.
Gorki, Maxim, Despre literatura pentru copii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965
Haşdeu, Bogdan, Petriceicu, Etymologium Magnum Romaniae, Ed. Minerva, 1970
Herlo, Dorin, Metodologie educaţională, Ed. Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2000.
Ilica, Anton; Iovin, Ileana, Metodica învăţării limbii române în învăţământul primar, Ed.
Nigredo, Arad, 2000.
Iliin, En., „Arta comunicării în „Sondaje pedagogice”, Lumina, Chişinău, 1990
Ionescu, Miron; Chiş, Vasile, Strategii de predare şi învăţare, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1992.
Ionescu, Miron; Chiş, Vasile, Strategii de predare şi învăţare, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1992.
Ionescu, Miron; Radu, Ioan, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
Iordan, Iorgu, Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1983.
Itu, Iustina, Funcţia formativă a orelor de literatură, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti. 1981

77
Matei, Constantin Nicolae, Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ,
E.D.P, Bucureşti, 1982.
Matei, Constantin Nicolae, Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ,
E.D.P, Bucureşti, 1982.
Molan, Vasile; Peneş, Marcela, Metodica desfăşurării orelor de compunere – expunere la
ciclul primar, E.D.P., Bucureşti, 1983.
Parfene, Constantin, Literatura în şcoală , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977.
Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj- Napoca,
2003.
Propp V. I., Morfologia basmului, Editura Univers, Bucureşti, 1970.
Serdean, Ion, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993.
Serdean, Ion, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1988.
Şinca,E.; Alexandru Gh., Îndrumător metodic pentru învăţători şi părinţi, Ed.
Avrămeanca, Craiova, 1993.
Stoica, Ana, Creativitatea elevilor – posibilităţi de cunoaştere şi educare, E.D.P.,
Bucureşti, 1983.
Todoran, Eugen, Timpul în basmul românesc, Limbă şi literatură, Editura pentru
literatură, Bucureşti, 1965.
Trancă, Dumitru, Biblioteca copiilor noştri, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1969.
Verzea, Emil, Conduita verbală a şcolarilor mici, E.D.P., Bucureşti, 1973.
Vianu, Tudor, Studii de literatură română, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1965.

78
ANEXE

PROIECT DIDACTIC

Aria curriculară: limbă şi comunicare

     Clasa : a IV-a

      Disciplina: limba şi literatura română

      Subiectul: Tăranul şi diavolul de Fraţii Grimm    

  Tipul lecţiei: de comunicare / însuşire a unor cunoştinţe

      Durata: 50 minute  

      Obiective de referinţă:

OR 1: să manifeste curiozitate şi interes faţă de activitatea de lectură;

OR 2: să citească în ritm propriu, corect un text;

OR 3: să desprindă semnificaţia globală a unui text citit;

OR 4: să formuleze clar şi corect enunţuri verbale potrivite unor situaţii date. 

 Obiective operaţionale:

79
                     O1: să participe cu interes la rezolvarea sarcinilor de joc;

O2: să manifeste iniţiativă pentru participarea la dialoguri despre cărţi şi personaje din texte cunoscute;

O3: să citească în ritm propriu un text, raportând informaţiile oferite de acesta la experienţa propr

O4 să imagineze o continuare a intâmplărilor din fragmentului dat ;

O5: să formuleze opinii personale pentru a stabili valoarea de adevăr a unei propoziţii. 
 

      Strategii didactice:  

            Metode şi procedee: jocul didactic, problematizarea, învăţarea prin descoperire, conversaţia euristică, conversaţia de
verificare, lectura predictivă, explicaţia, exerciţiul.

Forme de organizare: frontală, individuală, grupe. 

 

DEMERS DIDACTIC

ETAPELE ACTIVITATEA ÎNVĂŢĂTOAREI STRATEGII

OB. ACTIVITATEA EVALUARE
LECŢIEI DIDACTICE
ELEVILOR

            
Moment      Pregătirea elevilor pentru
  Se asigură cadrul necesar pentru
oră cu toate rechizitele
începerea orei: aerisirea sălii, pregătirea

80
 necesare.
organizatoric materialului necesar.
         Jocul La bibliotecă: Li se cere elevilor   Ar putea numi poveştile: Obs.
Captarea   să-şi imagineze că sunt într-o bibliotecă "Alice în Ţara Minunilor", sistematică 
atenţiei  O1 şi îşi doresc să citească o poveste scrisă "Răţuşca cea urâtă",  
5' de un autor cunoscut de ei "Pinochio" (în Ţara  
Proştilor)etc  
 
 Reactualizarea   Elevii împartiti pe grupe vor fi solicitati    
cunoştinţelor si O2  să completeze un rebus care are ca -Explicaţia  Obs.
capacităţilor rezolvare pe verticală A-B, FRAŢII   sistematică 
 
anterioare GRIMM.(Anexa)  -Jocul didactic   
 
8'  
  Se va cere elevilor să spună numele unor -Conversaţia de
 
  poveşti scrise de Fraţii Grimm, citite sau verificare
 
auzite de ei.
 
 
Elevii vor fi anunţaţi că astăzi vom citi
 
povestea “Ţăranul şi diavolul”scrisă tot
Anunţarea tit-  
de Fraţii Grimm.
lului lecţiei noi  
Se va scrie titlul pe tablă.  
1 ' 

81
    

 Dirijarea      Se citeşte textul sub forma unei lecturi      După ce se citesc -jocul de rol Obs.
învăţării   predictive. propoziţiile se discută
-ex. de dezvoltare a sistematică 
30'    O1  Pentru ca această lectură să se realizeze predicţiile făcute de elevi,
iniţiativei  
  O3 în bune condiţii, punându-i pe elevi în evidenţiindu-se în ce
 
    situaţia de a anticipa situaţiile, fiecare măsură s-au apropiat sau nu
- de comunicare şi a
 
    fragment s-a scris pe foi separate şi se va de conţinutul textului; se
curajului
    citi doar după ce, conduşi de întrebări, poate interveni cu întrebări
Evaluarea
  elevii vor face propriile predicţii. suplimentare (în funcţie de
orală 
  situaţiile create) pentru a ne
 
asigura că textul este  bine
 
înţeles de elevi. 

Obs.
O4 Învăţătorul citeşte fragmentul I.
Elevii fac predictii despre
-de a interveni în
 
ceea ce cred că se întâmplă
 

82
 în fragmentul II.
Se discută conţinutul. actul comunicării sistematică 
Se citeşte fragmentul II,
pentru a descoperi cum şi-a
. -lectura predictivă
continuat autorul povestirea.

Se evidentiază grupa care a făcut cele

mai apropiate predicţii de original.

Se procedează la fel cu fiecare din cele

8 fragmente ale poveştii.

După lecturarea textului în întregime se

va purta cu elevii o discuţie care va
scoate în evidentă care dintre predicţiile
făcute de ei a fost mai apropiată de
realitate
-muncă independentă ev. scrisă

Obţinerea Se împart elevilor fişe cu întrebarea

O5 Obs.
performanţei binară.
 
5' sistematică 
Se prezintă elevilor volumul “POVEŞTI” Elevii completează fişa
Asigurarea
de Fraţii Grimm si se recomandă -explicaţia  Obs.
transferului
lecturarea poveştilor.

83
 2'
sistematică 
Elevii notează
Concluzii şi
O1  Se fac aprecieri generale  asupra
aprecieri
desfăşurării activităţii.
1'

84
 REBUS

PERSONAJE DIN BASME

F R U M O S

R A T U S C A

I L E A N A
1. Făt ………
… Î M P A R A T ………
…. P I N O C C H I O .
2.
I E Z I

P U N G U T A

P R A S L E A

T I N E R E T E

Z M E U

M U M A

………………cea urâtă
3. …………..Cosânzeana
4. Verde…………………
5. Păpuşa din lemn……..
6. Trei…………………..
7. ……………cu doi bani
8. ……………..cel voinic
9. Răul din basme
10. …………..Pădurii

Tăranul si diavolul

de Fraţii Grimm

85
Fragmentul 1

Traia odata un taran foarte viclean. As putea sa va povestesc multe dintre poznele sale, dar
acum va voi povesti cea mai traznita dintre ele: cum si-a batut joc de diavol.

Iata povestea: intr-o zi, taranul lucra pe camp. Pe inserate, se pregatea sa o ia spre casa, dar
ca orice proprietar de teren, mai arunca o privire, sa vada daca totul e in regula. Cum se uita
el pe camp, vede la un moment ceva scanteietor pe aratura. Tare se mira taranul, ca, inainte
cu cateva minute, nu era nimic acolo.O lua intr-acolo, sa vada ce-i acolo.

Fragmentul 2

Cand ajunse la mijlocul araturii, ce vede: o gramajoara de carbuni care ard, iar in varful
gramezii, un dracusor statea pitit.

- Ce faci aici, doar nu clocesti vreo comoara? - zise taranul.

- Ba chiar asa, clocesc o comoara – zise diavolul – o gramada de aur si argint mai mare decat
ai vazut tu vreodata!

Fragmentul 3

- Pai bine – zise taranul -, comoara e pe terenul meu, asa ca, eu sunt proprietarul comorii.

- Fie – zise diavolul – poti sa ti-o tii, dar cu o conditie: daca imi dai mie jumatate din recolta,
timp de doi ani. Aur si argint am o gramada, nu-mi trebuie, dar poftesc ceea ce rodeste
pamantul tau.

Fragmentul 4

Taranul sta putin pe ganduri, dupa care cazu de acord cu diavolul.

- Bine, fie cum spui tu, dar ca sa nu ne certam, sa ne intelegem de pe acum: ce creste in
pamant, va fi jumatatea mea, iar ce creste la suprafata, va fi jumatatea ta.

Diavolul ii placu ideea, asa ca, accepta targul.

Fragmentul 5

Da, dar ce nu stia diavolul, taranul semana toata aratura cu sfecla. Asa ca, atunci cand veni
vremea culesului, si diavolul isi facu aparitia, il intreba:

- Sa-ti aduc o coasa, sau strangi cu mana ce-i al tau?

- Pentru ce coasa, pentru sfecla?

86
- Pai nu, doar pentru frunze. Mai tii minte: ce-i sub pamant e al meu, ce-i la suprafata e al
tau.

Si continua sa culeaga voios sfecla.

Fragmentul 6

Diavolul era tare furios.

- Bine, de data asta ai scapat, dar la anul, schimbam placa: ce-i sub pamant e al meu, iar ce-i
la suprafata, va fi partea ta. Ai inteles?

Taranul ridica din umeri, rasuci putin mustata, sa nu vada diavolul ca zambeste, si raspunse:

- Mie mi-e totuna, fie cum vrei tu.

Fragmentul 7

Diavolul mormai ceva manios dupa care se facu nevazut. Taranul ara terenul, si semana pe
toata parcela grau. Cand lanul de grau se ingalbeni, merse pe camp si secera toata recolta.

Cand arunca ultimul snop de grau in caruta, aparu si diavolul:

  - Hoho! – striga de departe. Auzi cumetre, unde duci tu recolta?

- Pai acasa, in pod – zise taranul.

- Si mie ce mi-ai lasat? intreba diavolul.

- Tot ce-i sub pamant, asa cum ai cerut – raspunse zambind taranul.

Fragmentul 8

Dar diavolul nu mai gasi nimic, decat campul secerat de taran. Se inrosi de manie, si printr-o
crapatura aluneca in adancul pamantului, pe fundul iadului. Asa ramase taranul cu recolta
din doi ani, si cu comoara.

87
 PROIECT DIDACTIC

CLASA: a IV-a
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
OBIECTUL: Opţional – „Călător, în lumea poveştilor”
SUBIECTUL: „Ploaia de stele”, după Fraţii Grimm

DEMERS DIDACTIC

1. Motivaţia:
Este o lecţie de consolidare a priceperilor şi deprinderilor şi este valoroasă prin tipurile de exerciţii propuse şi metodele
didactice utilizate, având ca scop dezvoltarea gândirii critice şi a atenţiei elevilor, dezvoltarea limbajului, a deprinderilor de citire şi
scriere corectă şi conştientă, precum şi dezvoltarea capacităţii de a descoperi, de a extrage informaţiile utile din text, de a crea
scenarii pornind de la textul studiat .
2. Obiective:
Pe parcursul acestei lecţii, elevii vor fi capabili:
O1: să demonstreze înţelegerea textului prin formularea de întrebări şi de răspunsuri;
să stabilească câteva dintre caracteristicile unui text în proză ( titlul; autorul; timpul şi locul desfăşurării acţiunii;
personajele);
să stabilească succesiunea logică a evenimentelor întâmplării;
să demonstreze citirea conştientă a textului, prin argumentarea ideilor prin limbaj propriu;
să emită judecăţi de valoare prin care să argumenteze cauzele şi efectele unor întâmplări prezentate în text;
să înţeleagă şi să explice comportamentele şi atitudinile prezentate în text;

88
O2: să se implice activ în procesul de învăţare;
să colaboreze cu colegii din grupă, dând dovadă de respect pentru opiniile celorlalţi chiar dacă nu sunt în concordanţă cu
propriile păreri;
să desprindă corect morala povestirii.
O3: să păstreze pe tot parcursul lecţiei o poziţie corectă în bancă.
3. Condiţii prealabile:
 Clasă de nivel bun.
 Elevii au cunoştinţele necesare şi capacitatea de a folosi procesele de gândire şi învăţare propuse prin tema lecţiei.
4. Evaluarea:
Elevii vor rezolva sarcinile de lucru propuse (metoda cadranelor).

5. Resursele şi managementul timpului:

a) Resurse materiale:
 panou cu întrebările utilizate pentru aplicarea metodei „Explozia stelară”
 „Culegere de texte literare şi exerciţii” – Metode de dezvoltare a gândirii critice şi aplicaţii ale teoriei inteligenţelor
multiple – învăţământ primar, Florica Stoica, Ed. Axioma Teomsnic, Tg. – Jiu, 2008;
 Expoziţie cu desenele realizate de către elevi, având ca suport textul studiat;
 Plicuri cu pălăriuţe;
 Coli de hârtie şi instrumente de scris.
b) Timp de desfăşurare: 45 minute.
6. Metode şi procedee:
Conversaţia,„Explozia stelară”,cadranele, explicaţia, „Pălăriuţele gânditoare”, „Conferinţa de presă”
7. Forme de organizare a activităţii: frontal; pe grupe; individual.

89
 8. Bibliografie:
„ Metodica predării limbii române”, Corneliu Crăciun, Ed. EMIA, Deva, 2001;”
„Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Dumitru I.A., Editura de Vest, Timişoara,2000.

SCENARIUL DIDACTIC

Secvenţele OB. Conţinutul instructiv-educativ Strategia Evaluare

lecţiei didactică
I. Evocare Organizarea cunoştinţelor:
 Verificarea temei. Observaţia
15 min.  Se citeşte textul pe sărite. curentă
 Se stabilesc, cu ajutorul întrebărilor, câteva dintre
O1 caracteristicile unui text în proză (titlul; autorul; locul şi Conversaţia
timpul desfăşurării acţiunii; personajele).
 Voi împărţi elevii în 4 grupe şi fiecare grupă
Explozia Observarea
va primi un număr. Vor formula întrebări în funcţie de
stelară sistematică
numărul pe care îl au:
1-,,cine?
2-,,când?
3-,,unde?
4-,,ce?
Întrebările formulate vor fi logice şi strict legate de textul

90
 studiat.
În timp ce elevii de la o grupă vor pune întrebările ceilalţi
vor da răspunsuri potrivite.

II. Anunţarea temei lecţiei:

Realizarea Astăzi, veţi lucra pe grupe şi vom juca jocurile:
sensului „Pălăriuţele gânditoare” şi „Conferinţa de presă”.
III. Reflecţia Elevii sunt împărţiţi pe grupe şi extrag câte un plic, Explicaţia
formându-se astfel următoarele grupe: pălăriile albe
20 min. (povestitorii), pălăriile roşii(psihologii), pălăriile
O1 negre(criticii), pălăriile verzi (gânditorii), pălăriile galbene
(creatorii) şi „jurnaliştii”.
Vor rezolva cerinţele, în funcţie de grupa căreia
aparţin: Observarea
a) pălăriile albe: Povestiţi, pe scurt, conţinutul textului; „Pălăriile sistematică
O2 b) pălăriile roşii: Prezentaţi colegilor voştri sentimentele pe gânditoare”
care credeţi că le-a trăit fetiţa. Argumentaţi alegerile făcute. Observarea
c) pălăriile negre: Ce anume v-a nemulţumit după ce a-ţi sistematică
citit această poveste?
d) pălăriile verzi: Imaginaţi-vă că, după ce şi-a dat toate

91
 lucruşoarele şi a ajuns în pădure, nu a început ploaia de
O3 stele, ci fetiţa s-a întâlnit cu o zână bună care i-a promis că-i
va îndeplini trei dorinţe. Ce credeţi că şi-a dorit?
e) pălăriile galbene: Povestiţi despre ceea ce credeţi că a
făcut fetiţa după ce a plecat din pădure.
f) jurnaliştii:
Completaţi enunţurile pentru a-i lua interviu fetiţei din Corectitudinea
poveste: „Conferinţa de presă” completării
De ce ....? răspunsurilor
Explică-mi .....?
De unde ....?
Aş vrea să aflu ....?
Ce-ai fi făcut dacă .......?
După expirarea timpului de lucru, se va verifica oral, Corectitudinea
modul în care elevii şi-au îndeplinit sarcinile. Vor fi Conversaţia răspunsurilor
lămurite eventualele aspecte neclare, respectiv neregulile date
care se ivesc. Elevii de la celelalte grupe completează
rezolvările colegilor.
Desprinderea moralei din povestea învăţată:
Le cer elevilor să spună ce au învăţat din întâmplarea fetiţei Conversaţia Apreciere verbală
din poveste. Explicaţia

92
IV. Evaluare O1 Elevii vor rezolva sarcina de lucru din cadranul III. Gândiţi/ lucraţi „Cadranele”
individual
5 min
V. Concluzii Voi formula câteva concluzii referitoare la contribuţia
5 min elevilor la desfăşurarea lecţiei, precum şi la modul în care
au colaborat.

VI.Tema Exerciţiile din cadranele I, II şi IV. Cadranele

pentru acasă

93
 PLOAIA DE STELE

CADRANELE
I. Alcătuieşte enunţuri cu ajutorul II. Scrie însuşiri potrivite pentru
cuvintelor: tunică, astfel, belşug: cuvintele date:
cămăruţă→ ............................................
............................................................... ..........
...... gând→ ...................................................
............................................................... ....
...... ploaie→ .................................................
............................................................... .....
...... noapte→ ................................................
............................................................... .......
...... stele→ ...................................................
............................................................... .....
...... tunică→ .................................................
...
III. Formulează trei întrebări în IV. Răspunde la întrebările formulate:
legătură cu conţinutul textului:

...............................................................
......
...............................................................
......
...............................................................
......
...............................................................
......
...............................................................
......
................................................................
......
................................................................
......
................................................................
......
................................................................
......
................................................................
......

94
 Ploaia de stele
după Fraţii Grimm
Era odată o fetiţă căreia îi muriseră mama şi tatăl. A rămas aşa de săracă, încât nu mai avea
nici măcar o cămăruţă unde să locuiască sau un pat unde să doarmă. Avea doar hainele de pe
ea şi bucăţica de pâine pe care unii trecători miloşi i-o dădeau din când în când. Cu toate
acestea, ea era o fetiţă bună şi credincioasă.
Când s-a văzut ea singură pe lume, a plecat cu Dumnezeu în gând, pe câmp, la voia
întâmplării. La un moment dat, s-a întâlnit cu un om sărac care i-a spus:
─ Dă-mi şi mie ceva de mâncare, că sunt mort de foame!
Ea îi dădu ultima bucăţică de pâine pe care o avea la ea. Omul îi zise:
─ Dumnezeu să te binecuvânteze!
Fata plecă mai departe. În drum întâlni un copil care îi spuse:
─ Mi-e tare frig la cap! Dă-mi ceva cu care să mă acopăr!
Fetiţa nu stătu mult pe gânduri, ci îşi luă căciuliţa de pe cap şi i-o dădu băiatului.
Nu merse mult că în faţă îi apăru un copil gol-goluţ, care tremura de frig. Când îl văzu,
o cuprinse mila, îi dădu hăinuţa ei şi plecă mai departe.
Pe înserat, ajunse într-o pădure. O femeie sărmană veni la ea şi fetiţa îi dădu şi
cămăşuţa pe care o mai avea, gândind: „E noapte. Nu mă va vedea nimeni. Pot să stau şi
dezbrăcată.”
Şi, cum stătea ea aşa, deodată văzu deasupra capului o ploaie de stele care, atunci când
cădeau pe pământ, se prefăceau în monede de aur. Din cer îi căzu la picioare o tunică ţesută
din fir de aur şi un inel preţios. Ea îmbrăcă tunica, îşi puse inelul pe deget, apoi începu să
adune monedele. Astfel, deveni foarte bogată şi trăi apoi în belşug şi fericire toată viaţa.

ACTIVITĂŢI PE GRUPE

I. PĂLĂRIILE GÂNDITOARE
Vă împărţiţi în şase grupe: grupa pălăriilor albastre, grupa pălăriilor albe, grupa
pălăriilor roşii, grupa pălăriilor negre, grupa pălăriilor verzi şi grupa pălăriilor galbene.
Rezolvaţi împreună, în cadrul grupei, sarcina de lucru.
1. Pălăriile albastre (moderatorii):
Sunteţi responsabili de modul în care se desfăşoară activităţile celorlalte grupe: daţi
cuvântul membrilor grupelor pentru a-şi prezenta rezolvarea sarcinilor .
2. Pălăriile albe (povestitorii):

95
 Povestiţi, în lanţ, conţinutul textului.
3. Pălăriile roşii (psihologii):
Prezentaţi-le colegilor voştri sentimentele pe care credeţi că le-a trăit fetiţa.
Argumentaţi alegerile făcute.
4. Pălăriile negre (criticii):
Ce anume v-a nemulţumit după ce aţi citit această poveste?
5. Pălăriile verzi (gânditorii):
Imaginaţi-vă că, după ce şi-a dat toate lucruşoarele şi a ajuns în pădure, nu a început
ploaia de stele, ci fetiţa s-a întâlnit cu o zână bună care i-a promis că-i va îndeplini trei dorinţe.
Ce credeţi că şi-a dorit?
6 Pălăriile galbene (creatorii):
Povestiţi despre ceea ce credeţi că a făcut fetiţa după ce a plecat din pădure.

96
 II. EXPLOZIA STELARĂ (STARBURSTING)

Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări.

Se poate lucra în grup şi individual.
.
Când ?

Cine?
Ce ?
Ploaia
de
stele
Unde? De ce?

97
 PROIECT DIDACTIC
Clasa: a IV-a
Disciplina: Limba şi literatura română
Text suport: „Povestea puiului de brad” de Luiza Carol (Anexa 10)
Tipul lecţiei: de îndrumare şi verificare a lecturii particulare
Obiectiv general: -stimularea interesului pentru cartea de literatură: o apropiere empatică de carte cu valorificarea
laturii emoţionale, a creativităţii; raportarea critică la valorile prezente în cărţile citite

Obiective operaţionale:
O1: să manifeste interes pentru autorii şi operele care nu presupun studiul la clasă;
O2: să înţeleagă conţinutul fragmentului;
O3: să reacţioneze în diverse moduri în urma lecturii textului;
O4: să sesizeze ce a intenţionat autorul să exprime în opera citită;
O5: să redea conţinutul textului citit;
O6: să sintetizeze informaţiile din fragmentul dat;
O7: să ilustreze secvenţe din poveste;
O8: să identifice spaţiile desfăşurării întâmplărilor;
O9: să formuleze opinii despre acţiune, personaje;
O10: să exprime argumente care susţin sau nu acţiunile personajelor;
O11: să formuleze întrebări legate de text;
O12: să caute posibile conexiuni cu lumea reală;
O13: să facă predicţii în legătură cu următoarea poveste selectată pentru lectură.

98
Operaţiile de gândire exersate de elev vor fi:
înţelegerea: capacitatea de a exprima o idee cu cuvinte proprii;
aplicarea: identificarea relevanţei unei idei în variate tipuri de lectură;
analiza: găsirea cauzelor şi efectelor unei idei complexe;
sinteza: combinarea mai multor idei într-o idee nouă; crearea unei versiuni noi a unei idei; preluarea unei idei dintr-un mediu şi
adaptarea ei la un alt mediu; rezolvarea unei probleme complexe, făcând apel la mai multe idei;
evaluare: judecarea adecvată a unei idei sau surse.

Metode şi procedee: - conversaţia, lectura, reţeaua de discuţii, învăţarea prin descoperire,

metoda cubului, metoda cafenelei literare, blitz, jocul de rol, dezbaterea, exerciţiul,
dialogul, interviul, explicaţia, observaţia, braistormingul, problematizarea.

Material didactic utilizat: jurnalele elevilor, set de imagini, fişe de lucru, CD player, markere, flip-chart, pick-up
fişe de evaluare.

Forme de organizare: activitate pe grupe, frontală, alternativ cu activitatea independentă, individuală.

Bibliografie: Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare, Ed. Eurodidact, 2003

Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, ed. Polirom, Iaşi, 1998
Iosifescu, Silvian, Construcţie şi lectură, ed. Univers, Bucureşti, 1970
Papadima, Liviu, Hermeneutică literară, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2006

99
 Călinescu, Matei, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, ed. Polirom, 2003
Pamfil, Alina, Structuri didactice deschise, ed. Paralela 45, 2003
Revista de didactica limbii şi literaturii române Perspective

SCENARIUL DIDACTIC

Nr. Secvenţele Obie Forme de Metode şi Resurse

crt. didactice c Conţinuturi vizate organizare procedee material Itemi de evaluare
tive e
1. Moment Motivarea activităţii şi Frontal Expunerea
organizatoric prezenţei colegilor
1’ Pregătirea materialelor
necesare desfăşurării
activităţii
Anunţarea temei şi a
obiectivelor
O1
O2 Verificarea cantitativă şi Pe grupe şi Lectura Fişele Sarcini de lucru, privind tema
2. Verificarea temei O3 calitativă a temei pentru individual elevilor de acasă:
5’ O4 acasă- basmul „Motanul Grupa I: Lecturaţi şi prezentaţi
O6 încălţat” de Charles Perrault. Conversaţia fragmentul pe care-l consideraţi cel
mai interesant şi care vă reprezintă;

100
 Explicaţia ilustraţi-l cu desene.
Grupa a II-a: Scrieţi un text de ~ 5
rânduri, în care să motivaţi ce v-a
determinat să alegeţi basmul
„Motanul încălţat”de Charles
Perrault.
Grupa a III-a: Reprezentaţi, prin
desene, faptele deosebite ale
Desenele Motanului.
elevilor Grupa a IV-a: Împărţiţi foaia în
patru; portretizaţi, în fiecare par-te,
diferite ipostaze ale eroului.
Captarea atenţiei O3 Ascultarea unui cântec despre
3. 3’ brad. Frontal CD cu Prezentaţi într-o formă scurtă
Rezumarea cântecului într-o cântecul continutul cântecului.
formă scurtă şi atractivă Individual

Indepen-
dent
Grupa I:
Manifest jucăuş pentru lectură Pe grupe Conversaţia Fişe de Adaptaţi proverbe/ maxime şi / sau
: Dezbaterea lucru completaţi-le.
Adaptarea la ideea de lectură a Grupa a II-a:

101
 unei maxime, a unei cugetări, Formulaţi replici la citate din
a unor titluri de opere sau de Exerciţiul literatura română sau universală.
filme. Grupa a III-a:
O1 Formulaţi replici la replici din filme.
O2
O3 În legătură cu cuvântul „brăduţ”,
O4 scrieţi, timp de 4 minute ce
4. I. Evocarea O6 Prezentarea unor ilustraţii care Frontal Braistor- Setul de ştiţi, chiar dacă afirmaţiile voastre
4’ O7 prezintă o pădure de brad si ming ilustraţii sunt sau nu, corecte.
O8 un brăduţ mai mic. Elevii sunt încurajaţi pe parcur-
sul celor 4 min.
Se analizează fişele .

Frontal Lectura Textul

Prezentarea conţinutului poveştii
5. II.Realizarea O6 pentru a îndemna la reflecţie „Poveste
sensului O9 critică şi a stimula interesul Individual Explicaţia puiului
10’ O10 pentru lectură. de brad”
Se audiază povestirea de Luiza
înregistrată pe CD, după ce li Carol Bliţ (= o primă impresie la o
se va atrage atenţia de a fi primă lectură)
foarte atenti deoarece vor Fişe de 1. Ce te-a impresionat?
primi imediat fişe care trebuie lucru 2. De ce anume aceasta?

102
 să fie completate cu 3. Ce emoţii ai trăit la prima lectură?
informaţii din povestea pe
care o vor audia acum.
Individual şi Explicaţia
A.Textul poveştii va fi pe grupe Elevii vor nota pe fişa “Văd, Aud,
Dirijarea învăţării şi împărţit în fragmente, care vor Simt”, ceea ce descoperă ei şi de la
asigurarea feed- fi distribuite elevilor. După Metoda ceilalţi.
back-ului lectura interiorizată realizată Cafenelei Fişe de
20’ de elevi, aceştia vor completa lucru
Fişa Vad, Aud, Simt,(Anexa
3) apoi se vor muta la alte
grupe , împărtăşindu-le
colegilor informaţiile
referitoare la capitol, aşa cum Învăţarea
reies din fragmentul citit. prin Câţiva voluntari le vor împărtăşi
Întorcându-se la locurile lor, descoperire celorlalţi descoperirile. Apoi
elevii îşi vor nota / formula observaţiile vor fi notate pe foaia de
întrebări suplimentare, vor Conversaţia flip- chart.
face predicţii, vor exprima Dialogul Elevii sunt monotorizaţi.
opinii legate de copitol.
Grupa I: Descrie :
B. Organizarea elevilor pe Metoda Descrieţi dorinţele Brăduţului.
şase grupe. Fiecare grupă îşi cubului

103
va alege o culoare, dintre cele pe grupe Observaţia Fişe de Grupa a II-a: Analizează :
şase culori ale cubului (roşu, lucru Faceţi o analiză a modului de a
albastru, galben, alb, verde, acţiona a căpriţei, a vântului şi a
portocaliu) şi cele şase „verbe hoţului.
comandă” (descrie,
analizează, compară, aplică, Analiza Grupa a III-a: Compară: Comparaţi
asociază, argumentează): comparativă cele două lumi întâlnite în poveste.
-verbul comandă –
„descrie”→culoarea cubului:
roşie; simbolul→ gândire Descoperi-
influenţată de afect. rea Grupa a IV-a:Aplică :
Imaginaţi-vă că sunteţi în faţa
- verbul comandă – Brăduţului; ce întrebări îi veţi pune?
„analizează”→culoarea
cubului:albastru; simbolul→ Exerciţiul
gândire speculativă. Grupa a V-a:Asociază : Asociaţi
Brăduţului modele de eroi din
- verbul comandă – basmele citite de voi.
„compară”→culoarea cubului:
galben; simbolul→ gândire
pozitivă.
-verbul comandă „aplică”
→culoarea cubului: alb; Problemati- Grupa aVI-a: Argumentează:

104
 simbolul→informaţie neutră. zarea Argumentaţi faptul că aventura
- verbul comandă – Brăduţului este o experienţă de
„asociază”→culoarea cubului: schimbare a modului de viaţă.
verde; simbolul→ gândire
creatoare.
- verbul comandă –
„argumentează”→culoarea
cubului:portocaliu;
simbolul→ gândire critică. Stabileşte asemănări şi deosebiri şi
găseşte puncte comune între eroul de
literatură, Brăduţul, şi eroul din viaţa
Căutarea de posibile reală, „EU”.
O12 conexiuni cu lumea reală Metoda
prin aplicarea Diagramei Diagramei Diagram
Venn Veen e Reflectaţi asupra citatelor scrise pe
Veen tablă!
Descoperiţi cuvinte cu valoarea de
simbol!
III.Reflecţia Discutarea citatelor scrise pe Explicaţi-le!
6. tablă: Individual Conversaţia
„În viaţă trebuie să contăm pe
a) Obţinerea realităţi, nu pe dorinţe” (Liviu Conversa
performanţei O13 Rebreanu) Lectura ţia

105
5’ „Dorinţa nu e ceea ce vezi, ci
ceea ce-ţi imaginezi”(Gabriel
Garcia Marquez) Flip-
chart
”Nu trebuie sa doresti Markere
imposibilul” (Leonardo Da Adresaţi-vă Jurnalului de lectură şi
Vinci) mărturisiţi-i impresiile voastre
despre „Povestea puiului de
Notarea pe flip-chart a brad” .şi despre activitatea de astăzi
simbolurilor din citate Frontal Exerciţiul în cel puţin 5 rânduri.
Individual de redactare
Însemnări în jurnalul de
lectură, sub forma unei
b) Evaluarea activităţi scrisori, care începe cu
12’ formula „Dragă Jurnalule…”
în care elevii să-şi mărturi-
sească impresiile şi opiniile Jurnalul
despre „Povestea puiului de Individual de
brad” . lectură

Prezentarea unei noi oferte de În final se va asculta „POVESTEA

lectură (10-15 cărţi; alegerea BRADULUI „ de Sisica Popa
(prin reprezentanţi) a celor 4

106
poveşti ce urmează a fi
lecturate de cele 4 grupe de Frontal
elevi.

107
POVESTEA PUIULUI DE BRAD de Luiza Carol
A fost odata ca niciodata, intr-o padure, o zana buna care se ducea in fiecare zi sa
asculte ce vorbesc copacii. Cum, nu stiati ca si copacii vorbesc? De buna seama ca vorbesc,
dar nu asa cum vorbim noi acum. Au copacii limba lor, altfel decat a noastra, o limba din
fosnet de frunze si trosnet de ramurele.
Si zana cea buna intelegea tot ce spun copacii. Se intampla uneori sa auda ca un copac
isi spune o dorinta si atunci zana ridica bagheta si... gata, dorinta copacului se indeplinea.
Intr-o zi zana a auzit un pui de brad vorbind cu mama lui: "Nu imi mai place sa am ace
in loc de frunze", spunea puiul de brad. "De ce sa fiu asa de urat? As vrea sa am frunze
stralucitoare si argintii ca frunzele de mesteacan!" Si zana ridica bagheta si dorinta imediat se
implini. Tare se mai bucura puiul de brad! Dar bucuria lui nu tinu mult, pentru ca intr-o zi
trecu pe acolo o caprita cu iedul ei. "la uita-te la copacul acela, ce frunzulite fragede are!" a
spus caprita si au inceput sa-i rontaie puiului de brad frunzele cele noi. A ramas bradutul cu
crengile goale, caraghios si urat, tremurand de frig. Un an intreg s-a necajit pana cand, in
sfarsit, a venit primavara si au inceput sa-i creasca iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeti
cum era bradutul? Se bucura cat se bucura ca nu mai are crengile goale, dar cu timpul incepu
sa uite tot ce patimise. Toamna cand ceilalti copaci aveau frunzele ruginii si stacojii, bradutul
era iar nemultumit de acele lui. "Frunzele cele stacojii si aurii nu dureaza mult. Vantul le rupe
si le arunca", spunea cu intelepciune mama puiului de brad. "Bucura-te ca acele tale sunt verzi
toata iarna", ii mai spunea ea. Dar intr-o zi puiul de brad ii zise: "As vrea sa am frunze de aur
adevarat, pe care vantul sa nu le poata smulge". Zana, care trecea pe acolo il auzi si implini iar
dorinta puiului de brad. Era acum cel mai frumos copac din toata padurea. Dar nici de data
aceasta fericirea puiului de brad nu tinu mult. Un hot trecu pe acolo intr-o zi si, cand dadu cu
ochii de brad, ii scaparara de bucurie. Se apuca repede sa rupa frunzele cu crengi cu tot; taie,
smulse si insfaca tot ce putu, pana ce lasa puiul de brad aproape mort, cu toate ramurile frante.
Mult a durat de data asta pana si-a revenit bradutul, dar soarele si aerul curat l-au facut
in cele din urma sa-si recapete puterile. Si mai tarziu, cand zana trecu pe acolo, il auzi
spunand: "Ce minunate sunt frunzele verzi!"

108
 Povestea puiului de brad

Dorinţele brăduţului Dorinţele omului

Şi Brăduţul şi Omul îşi doresc de multe ori lucruri care le fac mai mult rău decât bine.

109
 Bliţ ( o primă impresie la o primă lectură)

1. Ce te-a impresionat?
2. De ce anume aceasta?
3. Ce emoţii ai trăit la prima lectură?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________

110
Textul ____________________________________
Autorul ___________________________________ Numele, prenumele
_________________________

VAD AUD SIMT

111
 PROIECT DIDACTIC
Clasa: a IV-a
Aria curriculară: Limbă şi comunicare
Disciplina: Limba şi literatura română
Subiectul: Prinţul fericit , după Oscar Wilde
Tipul lecţiei: de consolidare
Obiective operaţionale:
O1- să selecteze proverbe corespunzătoare mesajului textului;
O2- să citească corect, cursiv, expresiv textul;
O3- să exemplifice expresii în alcătuirea cărora intră verbul a duce, stabilind şi semnificaţia acestora;
O4- să compare cele două personaje prin stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre ele;
O5- să creeze un alt final povestirii;
O6- să sintetizeze informaţiile din text compunând un cvintet.
Strategii didactice:
 Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, brainstormingul, ciorchinele, cvintetul;
 Mijloace de învăţământ: fişe de muncă independentă, fişe de evaluare;
 Moduri de organizare: activitate individuală, frontală, în perechi, pe grupe;
Bibliografie:
1. Cerghit, I.,(2006), Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi;
2. Flueraş, V., (2003), Paideia şi gândirea critică, Editura Casa cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

112
Nr. Secvenţele Conţinut ştiinţific Ob. Timp Strategii didactice Evaluare
crt. lecţiei op. Metode şi Mijloace de Moduri de
procedee învăţământ organizare
1. Moment Asigurarea condiţiilor optime pentru buna 1’ conversaţia frontal -capacitatea de
organizatoric desfăşurare a activităţii. concentrare a
- pregătirea materialului didactic; atenţiei
- organizarea colectivului de elevi.
2. Verificarea Se verifică tema de acasă: transcrierea unui 2’ -capacitatea de
temei fragment la alegere din textul scris de O. Wilde şi conversaţia frontal a scrie corect,
ilustrarea acestuia prin desen. îngrijit;
Se fac aprecieri generale şi individuale -capacitatea de
referitoare la modul cum şi-au realizat tema. a ilustra prin
desen un
fragment din
text
3. Captarea Brainstormingul individual (Anexa 6) O1 4’ -capacitatea de
atenţiei  Ce înţelegeţi prin cuvântul „fericit”? concentrare a
 În legătură cu acest cuvânt, scrieţi, timp atenţiei;
de 4 minute ce ştiţi, chiar dacă afirmaţiile voastre conversaţia cretă colorată frontal
sunt sau nu, corecte. exerciţiul -capacitatea de
Elevii sunt încurajaţi pe parcursul celor 4 min. explicaţia a realiza
Se anunţă apoi, subiectul şi ce îşi propune activi- brainstor- corelaţii

113
 tatea. (obiectivele) mingul

5. Dirijarea *Citirea textului de catre elevi; O2 6’ exerciţiul frontal

învăţării Citirea textului pe roluri; -capacitatea de
Citire selectivă : a citi corect,
- fragmentul în care prinţul vorbeşte despre cursiv, expresiv
viaţa sa;
- sfârşitul Rândunelului;
- fragmentul în care este vorba despre frontal
dăruirea rubinului.
Se atrage atenţia asupra ultimei propoziţii a 12’ conversaţia
acestui fragment. Se selectează verbul “a dus”.
Se stabileşte sensul din context. explicaţia fişe de muncă individual -capacitatea de
Elevii vor primi sarcini diferenţiate: O3 independentă a identifica
maxim- Găsirea unor expresii la formarea cărora sensuri diferite
ajută verbul a duce. ale unui cuvânt
mediu- Stabilirea sensului unor expresii în
alcătuirea cărora intră verbul a duce: -capacitatea de
L-a dus de nas şi de această dată. a utiliza un
cuvânt dat în alt

114
 A dus vestea dincolo de hotarele ţării. context
Numai Andrei a dus până la capăt treaba. conversaţia
minim- Alcătuirea unei alte propoziţii cu verbul a explicaţia
duce. frontal
Se verifică corectitudinea sarcinilor diferenţiate. ciorchinele
*Caracterizarea celor două personaje prin 6’ exerciţiul pe grupe
intermediul metodei ciorchinelui. -capacitatea de
a identifica
* Elevii sunt invitaţi să aleagă dintr-o listă de conversaţia însuşiri ale
proverbe, pe acela care se potriveşte cu povestirea exerciţiul cretă colorată celor două
„Prinţul fericit”. personaje
1. „Lucrul bine început, e pe jumătate făcut.” O4
2. „Pomul se cunoaşte dupa roade şi omul frontal
după fapte.”
3. „Cine se scoală de dimineaţă, departe
ajunge.” O5 frontal
6. Obţinerea Se discută proverbele şi se motivează şi se moti- 10’ conversaţia
performanţei vează alegerea celui care corespunde conţinutului explicaţia
ideatic al textului. -capacitatea de
. a
crea un alt final

115
 pe grupe textului
7. Retenţia şi Se discută despre finalul tragic al povestirii şi li 2’
transferul se va cere elevilor să creeze un alt final .
Este prezentat finalul creat de elevi şi se
apreciază munca acestora în echipă.

Consideraţi că aţi facut vreodată fapte bune faţă

de cei sărmani?

8. Evaluare 1.Elevii vor primi fişe de evaluare cu sarcini O6 cvintetul fişă individual -capacitatea de
diferenţiate în funcţie de posibilităţile lor care 6’ exerciţiul a
constau în: conversaţia sintetiza
a) alcătuirea unui cvintet;(Anexa 7) explicaţia frontal informaţii
b) alcătuirea unei propoziţii despre prinţ; despre text
Se citesc câteva cvintete şi se apreciază
corectitudinea lor. Se verifică propoziţiile.
9. Încheierea Se fac aprecieri generale şi individuale privind 2’ conversaţia fişă ce conţine frontal
activităţii modul în care elevii au răspuns la lecţie. explicaţia enunţul temei
Se dă tema pentru acasă diferenţiat astfel: pentru acasă.
a)Gândiţi-vă că prinţul este încă viu şi a ieşit din
castelul său. Scrieţi în 15-20 de rânduri ce credeţi

116
că s-a întâmplat atunci.
b) Desenaţi ceea ce credeti că s-a întâmplat atunci
când prinţul a ieşit din castelul său.
Se oferă explicaţii suplimentare.

117
 Braistormingul

Pentru „fericit”, realizat de elevi din clasa a IV-a

-bucurie mare;
-lucru imbucurător;
-lumina pe chipul unei persoane;
-cel ce poate să-şi împlinească visele;
-realizatorul dorinţelor;
-o stare deosebita de împlinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat.
-binedispus;
-Fii fericit cand totul merge bine.
-Pe mine m-ar face fericită o informatie nouă.
-Slujba pe care o am, mă face fericită.
-Fiecare zi spectaculoasă, plina de inedit mă face fericit.
-“viata bună”;
-Un buchet de flori oferit fără o ocazie anume.
-Dragostea şi respectul mă fac fericit.
-Sunt fericit să-l cunosc pe Dumnezeu.
-Fericit este acela ce poate ierta pe cel ce l-a rănit.
-Sunt fericit că am părintii aproape de mine.
-E fericit cel ce are o zi minunată.
-Fericit e acela care-i face pe cei din jur fericiţi.
-Fericirea aşteaptă pe cei sau cele care şi-o doresc.
-Fericirea îi aşteaptă pe cei care îi ajută şi pe alţii.
-Fericit sunt la biserică unde merg pentru a înţelege fericirea.
-Sunt fericit când văd că răsare soarele.

118
 Cvintete
Realizate de elevi din clasa a IV-a pentru povestea „Prinţul Fericit” după Oscar Wilde:

GRUPA I
Prinţul
Tânăr, frumos,
Lăcrimând, tresărind, dăruind,
Oferă ce are mai scump
Bucurând.

GRUPA II
Rândunel,
Tinerel, mititel,
Tremurând,zburând, ajutând,
Salvează oamenii săraci bolnavi
Îngheţând.

GRUPA III
Prinţul
Trist,nefericit,
Plângând, suferind,orbind,
Daruieşte toate averile lui
Ajutând.

119
 PROIECT DIDACTIC

OBIECTUL: Limba şi literatura romană

SUBIECTUL: Făt-Frumos din Lacrimă, de Mihai Eminescu
TIPUL LECŢIEI: consolidare şi sistematizare
CLASA: a IV-a
MOTIVAŢIA:
 Lectia a fost abordată în sprijinul dezvoltării interesului pentru lectură şi a îmbogăţirii vocabularului;
 Lectia se sprijină pe priceperile deja formate: capacitatea de comunicare şi pe spiritul de investigaţie;
 Prin implicare activă, elevii devin constienţi de propria gandire şi folosesc limbajul propriu;
 Folosirea metodei “CUBUL” care va scoate în evidenţă sensuri multiple ale lecţiei prin problematizare şi introspecţie
(autoobservare).
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
 Să citescă corect şi conştient un text
 Să identifice elementele de bază ale organizării textului în pagină;
 Să distingă sensul cuvintelor noi din enunţuri
 Să utilizeze sensul cuvintelor noi în enunţuri proprii;
 Să răspundă la întrebări pe marginea textului;
 Să alcătuiască un text, imaginandu-şi un alt final al lecturii
 Să scrie corect, lizibil şi îngrijit sarcinile propuse.

120
OBIECTIVE SPECIFICE:
O.1. sa aplice cunostintele în rezolvarea unor exercitii date (itemi);
O.2. să explice titlul prin evidenţierea mesajului textului;
O.3. să răspundă întrebărilor puse în legatură cu textul propus spre studiere;
O.4. să valorifice, într-un enunţ propriu, cuvinte şi expresii din textul citit;
O.5. să găsească însuşiri pentru unele cuvinte indicate;
O.6. să asculte cu rabdare explicaţiile colegilor;
O.7. să comunice cu colegii de grup, explicandu-le materialul studiat;
O.8. să alcătuiască un text, utilizand informaţiile asimilate şi expresiile frumoase din lecţie;
O.9. să realizeze un desen inspirat din textul lecturat şi să argumenteze alegerea făcută.
MANAGEMENT
A. Resurse materiale:
1. Manualul de limba romană pentru clasa a IV-a
2. Fişe de lucru
3. Cubul
B. Timp: 50 min.

121
 DEMERSUL DIDACTIC
MOMENTELE EMITEREA SARCINILOR DOZARE RESURSE EVALUARE
LECŢIEI METODE MIJLOACE FORME
I. Moment Creez atmosfera necesară 2 minute Observare
organizatoric începerii lecţiei. Împart fişele sistematică
elevilor şi pregătesc celelalte
materiale necesare lecţiei.
II. Verificarea Se reaminteşte elevilor faptul că Auto-
conţinuturilor O.1 au avut de citit acasă basmul 5 minute conversaţia Activ. evaluarea
învăţate O.2 „Făt frumos din lacrimă”, de M. frontală
O.3 Eminescu.
Se adresează elevilor următoa-
rele întrebări:
1.Care sunt personajele
principale din text?
2.Cum s-a nascut Făt Frumos?
3.Ce reprezintă lacrima pentru
personajul principal ?
III. Captarea O.1 Se vor reaminti etapele Metodei 2 minute conversaţia Activ. Observare
atenţiei cubului pe care o vom folosi în frontală sistematică
cadrul orei de astăzi

122
IV. Anunţarea Clasa este împărţită în 6 grupe. 5 minute explicaţia Activ. Observare
temei Fiecare grupă are de îndeplinit frontală sistematică
câte una din cele 6 sarcini
(descrie, compară, asociază,
analizează,aplică,
argumentează).

V. Dirijarea O.4;O.5; Fiecare grupa completează fişa 20 minute exerciţiul fişe de lucru Activitate Observare
învăţării O.6;O.7; din anexă plansa desen. pe grupe sistematică
O.8;O.9.
VI. Atingerea Un elev-expert va conduce 18 minute explicaţia Activ. autoevaluare
performanţei O.3 discuţia folosind feţele cubului. frontală
În acest timp propunătorul
monitorizează activitatea,
intervenind doar când apar
greşeli sau opinii diferite.

-Arată faţa 1 a cubului, iar

colegii din grupa 1 precizează ce

123
 au descris în fişă.
-Arată faţa 2 a cubului şi grupa
2 scoate în evidenţă asemănări şi
deosebiri între Ileana-
Cosânzeana şi fata Genarului.
-Se întoarce faţa 3 a cubului,
“Asociază”, şi sunt prezentate
însuşirile personajelor date din
lectura studiată.
-Grupa 4 arată răspunsurile date
la întrebări
-Grupa 5 prezintă textul alcătuit
în completarea lecturii.
Ultima grupă argumentează şi
explică desenul realizat inspirat
din Făt-Frumos din Lacrimă, de
Mihai Eminescu.
Se poate folosi şi „tehnica explicaţia foaia de flip- Activ. Observare
Lotus”, pentru caracterizarea chart. frontală sistematică
personajelor.
VII. Evaluare Aprecieri asupra participării 3 conversaţia Activ.
elevilor la activitate. minute frontală

124
125
 A. METODA CUBULUI

1. DESCRIE 2.COMPARĂ 3. ASOCIAZĂ

- ce personaje vezi:
- ce culori vezi:
- ce sunete auzi:
- ce miroşi:
- ce simţi:
Compară pe Ileana- Găseşte însuşiri (din text şi
Cosânzeana cu fata nu numai) pentru următoarele
Genarului; cuvinte: Făt-Frumos, Ileana,
Mama-Pădurilor, Genarul,
castel, buzdugan, apă, lună,
luntre, cămaşă, ochi, stele.

4.ANALIZEAZĂ 5.APLICĂ 6.ARGUMENTEAZĂ

De ce feciorul împărătesei Continuă povestirea Realizează un desen
şi al împăratului a primit spunând ce crezi că s-a inspirat din textul Făt-Frumos
numele Făt-Frumos – din – întâmplat mai departe cu - din - Lacrimă, de Mihai
Lacrimă? Făt-Frumos şi Ileana. Eminescu, ilustrând elementele
De ce a orbit Ileana? fabuloase din basm.
Ce simte feciorul de
împărat, prietenul lui Făt-
Frumos, faţă de Mama-
Pădurilor?
De ce credeţi că Făt-
Frumos a reuşit să iasă
victorios din toate peripeţiile
sale?

B. Fişă de lucru

126
1. Descrie:

- ce personaje vezi: ____________________________________________________

____________________________________________________________________
- ce culori vezi: _______________________________________________________
____________________________________________________________________
- ce sunete auzi: _______________________________________________________
____________________________________________________________________
- ce miroşi: ___________________________________________________________
____________________________________________________________________
- ce simţi: ____________________________________________________________
____________________________________________________________________

2. Compară:

Compară pe Ileana-Cosanzeana cu fata Genarului:

Ileana-Cosanzeana fata Genarului

- -
- -
- -
- -
- -
- -
- -
- -

3. Asociază:

Găseşte însuşiri (din text şi nu numai) pentru următoarele cuvinte:

Făt-Frumos______________________________________________________________
________________________________________________________________________
Ileana_______________________________________________________________________
____________________________________________________________________
Mama-
Pădurilor____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
Genarul_____________________________________________________________________
____________________________________________________________________

127
 castel_______________________________________________________________________
____________________________________________________________________
buzdugan____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
apă_________________________________________________________________________
____________________________________________________________________
lună________________________________________________________________________
____________________________________________________________________
luntre_______________________________________________________________________
____________________________________________________________________
cămaşă______________________________________________________________________
____________________________________________________________________
ochi________________________________________________________________________
____________________________________________________________________
stele________________________________________________________________________
____________________________________________________________________

4. Analizează:

De ce feciorul împărătesei şi al împăratului a primit numele Făt-Frumos – din – Lacrimă?

____________________________________________________________________________
_______________________________________________________

De ce a orbit Ileana?

____________________________________________________________________________
_______________________________________________________

Ce simte feciorul de împărat, prietenul lui Făt-Frumos, faţă de Mama-Pădurilor?

__________________________________________________________________
___________________________________________________________________

De ce credeţi că Făt-Frumos a reuşit să iasă victorios din toate peripeţiile sale?

______________________________________________________________________
_____________________________________________________________

5. Aplică:

Continuă povestirea spunând ce crezi că s-a întâmplat mai departe cu Făt-Frumos şi

Ileana.

____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________

128
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
______

6. Argumentează:

Realizează un desen inspirat din textul Făt-Frumos - din - Lacrimă, de Mihai

Eminescu, ilustrand elementele fabuloase din basm.

129
 C. Tehnica LOTUS
Este o tehnică de schematizare. De la o temă pleacă 8 idei principale, iar de la fiecare
pleacă alte idei.
Exemplu: “ Făt – Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu.

Caii babei Fata Maica

Domnului

Baba
Împărat fără
urmaşi

Tatăl era în
război cu Făt - Frumos
vecinul

Domnul nu
se întoarce Prieten

Domnul , Sf Făt-Frumos Împăratul

Petru îl învie din lacrimă vecin

Sf Petru se Fata
uită înapoi Ileana Genarulului

Genarul Muma Pădurii

Lunga
aşteptare
Calul Îl face cenuşă Lupte
năzdrăvan

130
 PROIECT DIDACTIC

Obiectul: Limba şi literatura română

Subiectul: „Spaima zmeilor”, IOAN SLAVICI, (trăsăturile basmului)
Clasa: a IV-a
Tipul lecţiei: consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor
Scopul lecţiei:
- consolidarea şi sistematizarea unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi referitoare la basm, la recunoaşterea
trăsăturilor acestuia, la capacitatea de a face distincţii între bine şi rău, între real şi imaginar
Obiective operaţionale:
O1: să citească conştient, cursiv, expresiv, în ritm propriu fragmente din basme cunoscute şi necunoscute;
O2: să deducă trăsăturile basmului în urma observării şi a generalizării;
O3: să observe formulele iniţiale, mediane şi finale ale basmului;
O4: să explice trăsăturile pozitive şi negative ale personajelor basmelor;
O5: să participe efectiv şi efectiv la jocurile didactice organizate pe grupe omogene dovedind colegialitate
Metode şi procedee: conversaţia, descoperirea, povestirea, problematizarea, metoda hexagonului, exerciţiul, ciorchinele, explicaţia
Material didactic: planşă cu hexagonul, planşe cu ciorchinele (steaua caracteristicilor) pentru fiecare grupă, jetoane cu fragmente
de basm
Material bibliografic:
 Alex. Crişan, Florentina Sâmihăian, Manual de limba română, Ed. Humanitas, MEC
 Marin, Iancu, Vasile, Molan, Gabriel, Chetaru, Manual Limba Română, Ed. Petrion
 Ioan Slavici, Pagini alese

131
 DEMERSUL DIDACTIC

Etapele lecţiei Ob. Activitatrea profesorului Activitatea Metode şi Material Evaluare

Op. elevilor procedee didactic
1. Moment or-  Pregătesc materialele necesare
ganizatoric lecţiei.
 Asigur disciplina şi ordinea în
clasă.
 Notez absenţele.

2. Captarea şi - „A fost odată ce-a fost...” iată-ne

orientarea pătrunşi în lumea mirifică a
atenţiei basmului! S-a spus că basmul este Elevii ascultă. Povestirea
poezia dorinţelor împlinite, căci
numai în basme binele învinge
O1 întotdeauna răul, duşmanul este
O2 pedepsit, săracul şi suferindul
O5 înving greutăţile vieţii.
- Care este basmul pe care l-am „Aleodor Conversaţia Frontală
O3 studiat? Împărat”.
O2 JJJOC
- Continuaţi citatul cu cuvinte
întâlnite în basmul „Spaima Jocul didac-
zmeilor” tic
 Povestesc în lanţ basmul Descoperirea
„ Spaima zmeilor” Individuală
3. Reactualizarea O2  Amintiţi-vă! Elevii notează Frontală
cunoştinţelor O3 Ce este basmul? în fişa de lu-
anterioare Cefel de personaje are basmul? cru.
O4 Cum este finalul basmului?
O5 Povestirea Frontală

132
4. Anunţarea te- - Azi vom învăţa mai multe lucruri
mei şi a obiec- despre basme, despre trăsăturile
tivelor opera- O2 acestuia, vom învăţa să ne Ascultă cu a-
ţionale descurcăm în „Ţara Basmului”. tenţie.

5. Dirijarea con- - Vă plac basmele? Fişa de lucru Pe grupe

solidării - Demonstraţi-mi! - ... da. nr.1 Concurs
O5  Împart elevii în două grupe Explicaţia
- Care echipă scrie cele mai multe Elevii notează
titluri de basme?! în caiete titluri Pe grupe
- Se discută fişele. de basme.
Elevii lucrează
 Împart elevilor fişe de lucru, în echipă. Jocul didac-
pe tic

grupe „Soarele caracteristicilor”,care

O3 are ca cerinţă să scrie cât mai multe Lucrează la Fişa de lucru
trăsături ale basmului “SPAIMA tablă. nr.2
ZMEILOR” de Ioan Slavici. Individuală
- Se verifică împreună cu elevii
fişele de lucru
 Stabiliţi enunţurile adevărate Problemati- Planşă cu o
şi zarea zână şi un
pe cele false cu „A” şi „F”! zmeu
Împart tabla în două coloane:
enunţurile adevărate le aşază în
coloana care e reprezentată de o zână,
iar pe cele false în coloana
reprezentată printr-un zmeu.
1. Modul de expunere predominant în Jocul didac- Pe grupe
basm este naraţiunea. tic
2. Acţiunea basmului se petrece în
zilele noastre. Exerciţiul

133
 3. Personajele reprezintă binele şi
răul.
4. Într-un basm există cifre şi obiecte
magice.
5. Personajele nu au puteri
supranaturale.
6. Basmul are doar formule mediane.
7. Acţiunea se poate structura pe
momente ale subiectului.

6. Evaluarea cu- O2 Elevii Povestirea Planşă cu Frontală

noştinţelor  Povesteşte, pe scurt, basmul povestesc Explicaţia Hexagonul
basmul şi răs- poveştilor
urmărind să răspunzi la toate pund la toate
întrebările întrebările de
De ce? Unde? Când? Cum? Care? pe planşă.
7. Asigurarea re- Ce?
tenţiei şi a
transferului
 Aprecieri asupra lecţiei Conversaţia Frontală
 Recomandări Explicaţia

1. Scrieţi un scurt basm, Elevii îşi Caietul de ndividual

8. Temă pentru pornind de la următorul enunţ: „Din notează lectură
acasă împărăţia lui Verde Împărat a dispărut
curajul ... ”!
2. Să citească un alt basm scris

134
de Ioan Slavici din care să-şi noteze Volum de
formule iniţiale, mediene şi de final poveşti scrise
pe care să le poată folosi în redarea de Ioan
basmului. Slavici

135
 METODA HEXAGONULUI

Povesteşte, pe scurt, basmul urmărind să răspunzi la toate întrebările.

CUM?

UNDE? CARE?
DE CE ? CE?

CAND?

136
 Soarele caracteristicilor

Scrieţi cât mai multe trăsături ale basmului “SPAIMA ZMEILOR” de Ioan Slavici.

întâmplări fantastice
operă epică

lupta dintre bine şi rău

are povestitor
apariţia fantasticului
expunerea prin
naraţiune şi dialog spaţiul real şi spaţiul fantastic

un singur fir narativ

învinge binele

personaje reale timp fabulos

personaje religioase numere simbolice

motivul sărăcia
formule specifice
final fericit

Câştigă grupa care scrie numele celor mai multe trăsături

137
138