Episcopia Sloboziei și Călărașilor

Protopopiatul Călărași
Parohia ,, Sfinții Apostoli Petru și Pavel ” CEACU

Rugăciunea liturgică în comunitate: importanța participării

credincioșilor la slujbele Bisericii

Referent:
Pr. Drd. Rafael – Florian BIRTAȘU

Călărași
2022
 Rugăciunea liturgică în comunitate: importanța participării credincioșilor la
slujbele Bisericii

Vlăstare ale Bisericii, creştinii sunt într-o stare sau situaţie paradoxală,
deoarece ei sunt deodată vieţuitori în lume, dar şi cetăţeni ai Împărăţiei lui
Dumnezeu pe care sunt chemaţi să o moştenească. Fără a înceta deci să fie
persoane aparţinând unui stat pământesc, ei sunt, după cum afirma Sfântul
Apostol Pavel în Epistola sa către Efeseni, „împreună-cetăţeni cu sfinţii şi
casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos”1. Totodată, nevoile
omului nu sunt numai materiale, ci şi spirituale sau duhovniceşti. Iar trebuinţele
duhovniceşti sunt mai importante decât celelalte, întrucât Însuşi Domnul Iisus
Hristos ne-a poruncit să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea
Lui2, deoarece ştie Dumnezeu că avem nevoie şi de bunuri materiale, însă
acestea, oricât de însemnate ar fi în ochii noştri, sunt totuşi neînsemnate faţă de
cele cereşti şi netrecătoare. Aşadar, cu cât sporeşte omul în cele duhovniceşti,
mintea i se luminează şi învaţă pentru ce trebuie să se roage, fiindcă are gândul
lui Hristos3.
Părintele Stăniloae spune că omul este o ființă comunicantă, comunitară
și euharistică: ,,omul nu este o fiinţă solitară, ci dialogică, comunitară şi
comunicantă… Pe lângă calitatea de a fi creat după chipul lui Dumnezeu, deci
fiinţă raţională, cuvântătoare, omul este şi o fiinţă euharistică şi sociabilă,
comunitară”4. Doar în comunitatea liturgică putem fi în comuniune cu
Hristos, ,,Biserica oferind omului posibilitatea întâlnirii cu Hristos, în Sfânta
Euharistie”, comuniunea eclesială, implicând şi fiind posibilă datorită
comuniunii în credinţă
şi comuniunii euharistice”5.
Participând la rugăciunea liturgică comunitară, omul intră în comuniune
cu Dumnezeu, cu semenii și cu întreaga creație, într-o Liturghie cosmică de
slăvire a lui Dumnezeu și de mulțumire pentru darul comuniunii. ,,Prin
cuminecarea din darurile dumnezeieşti, omul, îndumnezeindu-se, nu intră în

1
Efeseni 2, 19-20.
2
Matei 6, 33.
3
1 Corinteni 2, 16; Filipeni 2, 4-5.
4
Pr. Ilie IVAN, Cuvântul în slujirea mântuirii, Teză de Doctorat, Facultatea de Teologie Ortodoxă,
Universitatea Bucureşti, 1997, pp. 90-91.
5
Pr. Dumitru RADU, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema comuniunii, Teză de Doctorat, în:
Ortodoxia, nr. 1-2, 1978, p. 368.

2
relaţie numai cu Creatorul său, ci şi cu toţi ceilalţi care se cuminecă la rândul
lor. El se află astfel, în comuniune cu ceilalţi oameni şi cu întreaga creaţie”6.
,,Sfânta Liturghie are o dimensiune comunitară, fiind rugăciunea comună
a Bisericii, de aceea, comuniunea euharistică este cea mai profundă formă de
comuniune. Comuniunea se realizează şi se exprimă mai ales prin Sfânta
Liturghie care e mijlocul prin care Hristos se împărtăşeşte mădularelor Sale şi
mijlocul permanent prin care creştinii rămân în comunitate cu Biserica...
Liturghia are un aspect comunitar prin aceea că ea nu este un act individual,
singuratic, ci o rugăciune a Bisericii, o lucrare cu caracter colectiv, universal...
În cadrul Sfintei Liturghii, cea care realizează comuniunea în modul cel mai
deplin este Sfânta Euharistie... ca taină a unirii cu Hristos... Comuniunea
euharistică fiind cea mai adâncă formă de comuniune în Biserica Ortodoxă”7.
Rugăciunea liturgică în comunitate nu se limitează doar la cultul divin
public, ci trebuie să fie și practică, manifestându-se și în slujirea
semenilor: ,,Comuniunea cu Hristos prin Sfânta Euharistie trebuie să se
manifeste prin realizarea unei comuniuni de iubire şi credinţă cu ceilalţi
creştini. Comuniunea nu este sufi- cientă când e susţinută numai prin cuvinte,
numai teoretic. Ea trebuie trăită, trebuie pusă în practică. Comuniunea trebuie
să se vadă în faptele unora pentru alţii, în conlucrarea lor…, devenind astfel, o
adevărată îmbogăţire sufletească, care o întrece pe cea din convorbiri”8.
Această rugăciune orientează comunitatea credincioșilor spre viitorul
eshatologic al comuniunii cu Dumnezeu.
,,Referindu-se la contextul comunional cu Hristos, Părintele Stăniloae
afirmă că: şi împărtăşirea euharistică cu Hristos în viaţa aceasta, ca şi
participare la viaţa veşnică pe care El ne-o dăruieşte, este nedeplină, este un
adevăr în drum spre desăvârşire. Nu în sensul că Hristos nu ar fi deplin ca
prezență, real, prin Trupul și Sângele Său, ci în sensul de neputință umană de a
ne face pe deplin părtași acestui Adevăr. Este o comuniune cu dor de
desăvârșire”9.
Într-un interviu acordat cotidianului Lumina al Patriarhiei Române, Înalt
Preasfințitul IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, vorbind
despre participarea credincioșilor la rugăciunile în comun ale Bisericii, spunea:
,, Este foarte important ca preotul să stăruie în parohie să cheme pe credincioşi
la sfintele slujbe, să-i îndemne şi să-i sfătuiască pentru că a pierde comuniunea
cu Dumnezeu şi binecuvântarea unei Liturghii este un mare gol, atât pentru

6
Pr. Gheorghe HOLBEA, Teologia Cuvântului, Suport de curs, Master Comunicare și Comuniune, Facultatea
de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul”, Universitatea din București, 2013, p. 3.
7
Gheorghe CHIȘCĂ, Ideea de comuniune în Ortodoxie, în: Ortodoxia, Anul XXI, 1969, nr 3, p. 413.
8
Pr. Dumitru STĂNILOAE, Comunitate prin iubire, în: Ortodoxia, Anul XV, 1963, nr. 1, p. 70.
9
Pr. Răzvan Andrei IONESCU, Adrian Nicolae LEMENI, Teologie ortodoxă şi ştiinţă. Repere pentru
dialog, EIBMBOR, Bucureşti, 2007, p. 31.

3
persoana în cauză, cât şi pentru comunitate. Trebuie să ştim apoi că
reîntorcându-ne acasă de la biserică vom fi încărcaţi ca nişte albine, purtând
nectarul duhovnicesc al sfinţeniei pe care-l primim numai aici. De asemenea,
prin participarea la sfintele slujbe Îl aducem pe Dumnezeu de la biserică în
casele noastre şi pe tot parcursul săptămânii, chiar dacă de cele mai multe ori
nu vedem şi nu suntem conştienţi, noi lăsăm o strălucire de lumină în jurul
nostru, o dâră de mireasmă, iar casa în care stăm se binecuvintează şi se
sfinţeşte tocmai pentru faptul că am fost la biserică. Dacă nu mergem la
biserică, casa noastră rămâne goală, neprimitoare şi chiar blestemată,
incapabilă să ne împlinească nevoile cotidiene.
Prin urmare, numai mergând la biserică şi participând cu luare aminte la
sfintele slujbe, noi primim puterea lui Dumnezeu şi o păstrăm în casa şi viaţa
noastră. Ne reîntoarcem iarăşi la biserică şi revenim acasă pentru a ne racorda
la energia sfinţitoare a Duhului Sfânt, întocmai ca un bec care luminează
numai dacă este branşat la sursa de lumină electrică. În sensul acesta biserica
este cu adevărat centrul vieţii noastre”10.

10
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/prin-participarea-la-slujbe-il-aducem-pe-dumnezeu-in-casele-
noastre-24333.html.

4
 Bibliografie

Cărți, articole:

BIBLIA sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 1988.

CHIȘCĂ, Gheorghe, Ideea de comuniune în Ortodoxie, în: Ortodoxia, Anul
XXI, 1969, nr 3.
IONESCU, Pr. Răzvan Andrei, LEMENI, Adrian Nicoloae, Teologie
ortodoxă şi ştiinţă. Repere pentru dialog, EIBMBOR, Bucureşti, 2007.
IVAN, Pr. Ilie, Cuvântul în slujirea mântuirii, Teză de Doctorat, Facultatea
de Teologie Ortodoxă, Universitatea Bucureşti, 1997.
HOLBEA, Pr. Gheorghe, Teologia Cuvântului, Suport de curs, Master
Comunicare și Comuniune, Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Justinian
Patriarhul”, Universitatea din București, 2013.
RADU, Pr. Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine şi problema
comuniunii, Teză de Doctorat, în: Ortodoxia, nr. 1-2, 1978.
STĂNILOAE, Pr. Dumitru, Comunitate prin iubire, în: Ortodoxia, Anul
XV, 1963, nr. 1.

On-line:

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/prin-participarea-la-
slujbe-il-aducem-pe-dumnezeu-in-casele-noastre-24333.html, accesat
06.03.2022.