Comuniunea credincioşilor în Biserică

Clasa a- VII-a
 Ce este Biserica?

Biserica este o punte între cer

și pământ, între veșnic și
vremelnic. Ca realitate vie, ea
a fost întemeiată de Domnul
Hristos, prin jertfa Sa pe
Cruce și „inaugurată” la
Pogorârea Duhului Sfânt, în
ziua de Cincizecime.

Înțelesul deplin al cuvântului Biserică se regăsește în cuvintele

Sfântului Apostol Pavel: „Hristos este capul Bisericii, trupul Său, al
cărui Mântuitor și este” (Efeseni 5, 23).
Dacă prin Botez oamenii
devin membri ai Bisericii,
prin participarea la slujbe,
în special la Sfânta
Liturghie, ei intră în
comuniune și dialog cu
Dumnezeu.

Rugăciunea în comun, făcută în Biserică, îi

apropie pe credincioși mai mult de Dumnezeu și îi
uneşte în iubire frăţească. Se naşte astfel o
legătură permanentă între aceștia. Ei devin mai
apropiaţi de Hristos prin comuniunea
euharistică, adică împărtăşirea cu Trupul şi
Pentru a face mai ușor de pătruns taina comuniunii oamenilor cu
Hristos în Biserică, El a rostit „Pilda viței și a mlădițelor” (Ioan 15, 1-6).

„Tatăl Meu este lucrătorul”,

Cel ce poartă grija, Proniatorul,
ne spune Fiul.
„Eu sunt vița cea adevărată”,
ni se dezvăluie Domnul Hristos.
„Rămâneți în Mine și Eu în voi”,
ne îndeamnă El.
„Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele.”
Vița este una singură, mlădițele care cresc din butucul ei sunt multe.
Se hrănesc, cresc și aduc roade din seva pe care o primesc din vița de
care sunt legate.
„Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci
fără Mine nu puteți face nimic.”
 Biserica se extinde în timp și spațiu prin
familia creștină.
Fundamentul Bisericii îl
constituie familia, care se
prezintă ca o mică „biserică de
acasă”. Familia nu este doar
celula primară a societății, ci
este și celula primară a
Bisericii. Familia, Biserica și
Școala joacă un rol
indispensabil în transmiterea
credinței, dar educația
religioasă începe în familie.
În cadrul parohiei, „familia mai mare”, sau „familia de la
biserică”, creștinul, întâlnește oameni care pot să îl ajute
să crească spiritual
– în primul rând preotul,
care învață, sfințește și
conduce credincioșii spre
mântuire.

Totodată, creștinul poate întâlni persoane cu preocupări

comune: primirea Sfintelor Taine, participare la Sfânta
Liturghie, practicarea postului, a rugăciunii, învățarea și
practicarea datinilor și obiceiurilor în timpul marilor
sărbători creștine, implicarea în acțiuni caritabile,
îmbogățirea vieții spirituale prin vizite și pelerinaje la
locuri sfinte etc.
 Să reținem!
Notează în caiet!

 Biserica a fost întemeiată în chip nevăzut, prin jertfa

Domnului Iisus Hristos, iar în chip văzut, la Cincizecime,
prin Pogorârea Duhului Sfânt.
 Hristos este „Capul” Bisericii, noi suntem „trupul” ei.
 Pentru a face mai ușor de pătruns taina comuniunii în
Biserică, Domnul Hristos a rostit „Pilda viței și a
mlădițelor.
 Familia creștină este considerată „biserica de acasă”.
 Parohia este familia lărgită și fiecare credincios trebuie
să lucreze ca aceasta să devină o comunitate de credință,
iubire și fapte bune.
 Credința străbună
Coliva
Unul dintre simbolurile comuniunii ın̂ Biserică este coliva,
aliment din grâu iert, ın̂ dulcit cu miere sau cu zahăr, atestat de la
ın̂ ceputurile creștinismului. Spre sfârșitul secolului I, creștinii
asemănau unitatea membrilor Bisericii cu modul unirii boabelor de
grâu, așa cum este menționat ın̂ Didahia celor Doisprezece
Apostoli: „mulțimea boabelor de grâu, care au devenit un singur
trup, este chip al unității noastre într-o singură Biserică.”
La români, coliva este adusă la biserică drept ofrandă în cinstea
sinților, în memoria eroilor neamului sau pentru pomenirea veșnică
a celor răposați. Ea este expresia concretă a credinței în învierea
morților și în viața veșnică.
Coliva simbolizează Biserica, adică pe toți creștinii, uniți prin
aceeași credință ın̂ Dumnezeu. Dulciurile care intră ın̂ compoziția
colivei reprezintă virtuțile și dulceața vieții celei veșnice pe care
nădăjduim sa o dobândim.
 Completează spațiile punctate, după modelul dat:

Relația dintre Domnul Hristos și credincioși este asemenea

legăturii dintre viță și ............ .
Roadele viței simbolizează......... , care sporesc comuniunea
dintre membrii Bisericii. Participând la sintele slujbe și la
………... ale parohiei, comunitatea Bisericii devine o mare
familie.
În parohie, hotărârile sunt luate ın̂ cadrul ………. parohial,
de comun acord, ca și ın̂ familie. Virtuțile creștine cultivate
ın̂ biserică sunt dezvoltate acasă, ın̂ mediul armonios
al ........ , relecție a Bisericii……….
(viță, familiei, mlădițe, activitățile filantropice, faptele
bune, consiliului)