Număr jubîlar Preţul: 2Q Lei.

15 Iunie 1927. No. 12.

Anul III.

Organ al Eparhiei romane unite de Oradea şt revistă de cultură religioasă,

Redacţia şi Administraţia Abonament:
P e un a n . . . . . 200 Lei.
Oradea, Apare Ia 1 1 \ la 15 a flecarei luni.
Exemplarul . , 5 Lei,
P a r c u l Ştetan Cel M a r e No. 8,

I. P. P. Sa

PAPA PIU XI. D r VALERIU TRAIAN FRENŢIU

Episcopul Orăzii

© BCU CLUJ
i
 VESTITORUL

Cy :î -'îj f . - - - - - - -••

lliilt
Si*

l i p s i i
.............................

SAN P I E T R O Ş I VATICANUL

R
D VALERIU TRAIAN FRENŢIU
din mila bunului Dumnezeu şi grafia Sfâniului Scaun Apostolic al Romei, Episcop român unit de Oradea-Mare,
Asistent al Scaunului Papal, membru de drept al Senatului român, Doctor în Sf. Teologie, etc.

Cititorilor binecuvântare şi mântuire

dela Domnul!
„Doamne buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda ta" (Ps. 50,16)
Iubiţilor Fraţi şi fii! In veacul al IX-lea poporul român a fost scos de sub iurisdicţia
directă a Patriarhului din Roma, şi a ajuns sub iurisdicţia bulgară şi grecească, aşa că la 1054
fără să fim întrebaţi şi fără ştirea şi voia noastră am fost rupţi de centrul creştinesc, de Roma.
Ca nişte crengi rupte dela trunchiu am început a ne ofili. Dar mai ales în veacul al XVIl-lea calvi-
nismul a început să ne ameninţe viaţa creştinească şi naţională. Salvarea ne-a venit iarăşi dela
Roma, pe la anul 1690 prin Episcopul latin al Orăzii, Augustin, ajutat de vicarul apostolic al
Muncaciului Iosif de Camillis. Satele calvinizate şi-au pierdut şi limba şi legea. Cei salvaţi prin
unire în 1713 primesc conducător un Archidiacon-canonic La 12 Iulie 1748 a fost numit
pentru păstorirea românilor uniţi un vicar archiereu; iar înainte de 150 ani la 17 Iunie 1777
Papa Piu al VMea a dat Bulla Papală prin care se înfiinţează Eparchia română unită de Oradea-
Mare numind deodată şi pe întâiul Episcop român unit Moise Dragoş.
Darul Domnului începe a se revărsa din belşug asupra neamului nostru din Bihor,
Crişana şi Banat precum şi asupra celui din Sălaj, Satu-Mare şi Maramureş.
Se ridică biserici şi şcoli, se organizează' viaţa creştinească şi naţională. Iar acuma
după 150 ani fiind împlinit şi visul unităţii noastre naţionale şi scăpând de orice dominaţie
străină, se cuvine să ne proşternem în faţa bunului Dumnezeu şi să zicem: „Doamne buzele
mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta".

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L

Iubiţilor Fraţi şi Fiii

Avem datorinţa să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru ziua şi noapte pentru
multele binefaceri ce ni-le-a făcut şi necontenit ni-le face. Aşa trebue să-i mulţumim pentru darul
creării; din nimica fără meritul nostru ne-a făcut; nu animale, plante sau peşti, ci oameni cu
sullet nemuritor, făcut după tipul şi asemănarea Lui, ca să-1 lăudăm, să-1 iubim şi să-1 servim
şi prin aceasta să ne putem câştiga fericirea cerească. Ne-a făcut întregi, sănătoşi. Câţi oameni
sunt cu mult mai buni ca noi şi sunt bolnavi sau le lipseşte vederea, auzul ori graiul sau o
mână ori un picior, sau chiar amândouă. Iar noi din mila bunului Dumnezeu le avem toate
acestea şi poate le folosim chiar contra Lui făcând păcate şi nici nu ştim preţui aceasta bine­
facere mare. Puneţi-vă întrebarea, iubiţilor, că oare pentru ce avere din lumea aceasta aţi lăsa
de bună voie să vă taie mâinile sau picioarele sau să vă scoată ochii. Şi atunci vă veţi putea
da seamă ce avere mare aii primit dela Dumnezeu. Trebue să mulţumim bunului Dumnezeu şi
pentru că ne susţine viaţa, ne dă ajutorul şi binecuvântarea sa preste lucrul mâinilor noastre.
Inzădar vom lucra ziua şi noaptea, înzădar vom ara şi semăna, dacă bunul Dumnezeu nu ne
va da binecuvântarea Sa, nu vom avea ce secera şi nu ne vom putea bucura de munca noastră. Ne-a
dat în ajutor toate celelalte făpturi. Pe îngeri cari sunt fiinţe mai alese ca noi, ni-a-dat să ne
apere şi să ne ajute Ceriul şi pământul ni-I-a pus la îndemână. Pentru noi luceşte soarele,
lima şi stelele. Pentru noi se înalţă munţii şi coboară văile. Pentru noi curg râurile şi cade
ploaia. Suntem datori să mulţumim Domnului pentru binefacerea răscumpărării. In loc ca să
ne pedepsească, că am fost nemulţumitori, ni-a trimis pe unul născut Fiul Său să ia trup
omenesc, ca să poată suferi şi muri pe lemnul crucii pentru întreg neamul omenesc şi pentru
unul fiecare din noi, să ne câştige darul prin care să ne putem sfinţi. Ne-a mântuit de atâtea
rele şi primejdii. Ne-a câştigat atâtea bunătăţi. Ne-a făcut fraţii săi făcându-ne fii adoptivi ai lui
Dumnezeu. Ne-a învăţat cu predicile şi cu pilda vieţii cum trebue să trăim. Ne-a dat sfintele
taine ca să ne putem reface sufletele. Ne-a ales dintre sute şi sute de mii şi ne-a chemat la
credinţa adevărată. Câte suflete au fost create deodată cu al nostru şi acele s'au întrupat în
mijlocul păgânilor şi sunt lipsite de darurile nenumărate de cari putem fi părtaşi noi, cari am
fost aleşi şi chemaţi să ne naştem din părinţi catolici. Şi mai multe sunt darurile particulare
de cari ne'a făcut şi ne face părtaşi bunul Dumnezeu Nu ne-am născut pe timpul prigonirilor
păgâne, nici în timpul iobăgiei. Ci în timpul potrivit, ca să putem fi părtaşi la înălţarea sufle­
tească când darul bunului Dumnezeu am ajuns zilele fericite de a fi uniţi toţi fraţii de acelaş
sânge sub sceptrul glorios al înţeleptului nostru rege Ferdinand I în România întregită, având
acum poporul românesc cea mai frumoasă şi cea mai bogată ţară din lume. Mai mult, suntem
singurul popor privilegiat din întreaga biserică catolică, având numai noi ca limbă liturgică
limba noastră maternă. Şi mai ales azi putea-vom rămânea reci şi nepăsători şi oare nu suntem
siliţi de conştiinţa şi sufletul nostru, să ne proşternem înaintea marelui nostru Dumnezeu, că
ne-a învrednicit a serba iubileul de 150 ani dela înfiinţarea Diecezei noastre. Înaintaşii
noştri, cari au trăit în timpul înfiinţărei acestei Dieceze, au mulţumit bunului Dumnezeu pentru
acest mare dar şi aveau mari speranţe pentru înflorirea vieţii adevărat creştineşti. Noi acum
vedem cu ochii noştri rezultatul, rodul muncii desinteresate atâtori conducători, cari s'au jertfit
până la abnegare de sine pentru propăşirea neamului şi a sfintei biserici. Vedem viaţa practică
creştinească care se desvoaltă şi înfloreşte în Eparhia noastră. Vedem instituţiunile culturale
creştineşti şi deosebitele reuniuni de pietate cum se înmulţesc şi înfloresc.
Să mulţumim pentru toate din adâncul sufletului nostru bunului Dumnezeu şi să pro­
mitem că vom imita activitatea celor mai aleşi înaintaşi ai noştri şi ne vom folosi de toate
darurile pe cari ni-le dă bunul Dumnezeu şi Sfânta Maică Biserică catolică, ca să putem lucra,
cât mai mult pentru mântuirea sufletului nostru şi sfinţirea noastră, pentru înflorirea iubitei
noastre patrii şi înălţarea neamului nostru românesc.
Darul Domnului nostru Isus Hristos şi iubirea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea
Spiritului Sfânt să fie cu voi cu toţi. Amin.
Dat în Reşedinţa Noastră Episcopească din Oradea în Sărbătoarea Pogorârei Spiritului
Sfânt, anul Domnului 1927, al episcopatului nostru al XV-lea.
Episcop Dr. Valeriu Traian Frenfiu.

© BCU CLUJ
 4 V E S T I T O R U L

(0
Galeria cpi§copIlof romani umîfî
din O r a c l e
de Dr. N. FLUERAŞ profesor de teologie

Valurile de trezire şi desrobire a sufletului 1. MOISE D R A G O Ş (1776—1787)

Născut în Turda Moise Dragoş, înainte de a ajunge
românesc, pornite din vechia cetate a lui Mihaiu episcop, a fost paroh şi protopop unit în Orade. Con­
Viteazul prin reluarea firului întrerupt al conti­ sacrarea lui întru episcop s'a făcut la 9 Novembrie 1777
nuităţii credinţei noastre strămoşeşti, au atins cu mare solemni­
tate, cum spune
şi munţii Bihariei deşteptând în sufletele orop­ Grigorie Maior, e-
site ale Românilor din aceste părţi nădejdea piscopul dela Blaj,
unor zile mai senine. Ajuns străin în ţara lui, care l'a consacrat.
Moise Dragoş
poporul român nicăiri, doară, n'a purtat o mai a lucrat cu tot suf­
sfâşietoare luptă sufletească ca şi în Biharia. letul pentru întări­
rea şi mersul bun
In urma propagandei calviniste, în slujba căreia al eparhiei sale.
se puseră principii calvini ai Ardealului, mulţi S'a străduit să ob­
Români din părţile aceste se calvinisară alu­ ţină şi a şi obţinut
dela împărăţie
necând astfel pe povârnişul peirei naţionale, multe ajutoare şi
fără ca biserica ortodoxă, în care se închinau bunuri materiale
pentru eparhie,
cei mulţi dintre ei, să le fi dat mână de ajutor a ş a : 9750 fl. pen­
sau măcar nădejdea mângâietoare în zile mai tru restaurarea lo­
bune. Cum ar fi şi putut face aceasta, când cuinţei lui Meletie
Covaci, care ser­
ea era tocmai aşa străină de sufletul românesc, vea de reşedinţă
ca şi cea calvină: era doar sârbească I Ne cotro­ M OI
SE D R AGO Ş episcopească,
apoi domeniul dela
piseră străinii luându-ne limba, legea şi avutul 1
Beiuş, din venitele căruia, la început până la venirea
Din aceasta stare nefericită, al cărei sfârşit fondului religiunei, s e acoperau lipsurile eparhiei in­
sigur era să fie moartea noastră naţională, unica clusiv plata canonicilor, susţinerea clericilor, catedralei
şei. Pentru apărarea demnităţii preoţeşti a obţinut c a
scăpare ne-a fost unirea religioasă cu Roma prin preoţii numai după cercetarea făcută de către episcop
care, în butul tuturor uneltirilor sârbeşti dela întâiu şi pe baza autorizaţiei date de el s ă fie arestaţi
sau daţi pe mâna justiţiei civile; iar în actele oficiale
Arad, se puse stavilă contra maghiarizării co­ să nu fie trecuţi cu denumirea batjocoritoare de „popa".
tropitoare dându-ne putinţa să ne afirmăm, prin Lui i-se atribue meritul edificării bisericilor din Şilindru,
progres şi cultură, ca vrednici urmaşi ai unui Sânt-Andrei, Tarcia, Vad, Copăcel, Finis, Savran, Macău;
a casei parohiale din Betfia şi a şcoalei triviale din
popor, care a stăpânit odată lumea cu puterea Beiuş. A lucrat cu zel neînfrânt pentru lăţirea unirii.
şi cu înţelepciunea. Desăvârşirea acestei uniri Sub păstorirea lui s'au unit cu Roma 1 9 comune:
Pişcolt, Deda, Vălani, Giriş, Betfia, Nădar, loaniş, Şon-
se făcu prin întemeierea eparhiei române unite coiuş, Uilac, Sâmbăşag şi Santăul-Mare; a ş a c ă la
a Orăzii la 1777, prin ce Românii bihoreni scă­ moartea lui Moise Dragoş (16 Apr. 1 7 8 7 ) în eparhia 1

pară de meteahna sârbească a ortodoxiei, de Orăzii erau 56 parohii şi 103 filii, cu 20,465 suflete. )
El s'a îndeletnicit şi cu scrisul. Lui s e datoreşte un
primejdia desnaţionalizării prin calvinism şi a tratat de istorie „Despre originea, progresul, conver­
subjugării din partea potentaţilor unguri cato­ siunea Românilor, precum şi despre episcopii, arhi­
episcopii şi metropoliţii lor", în care milita pentru
lici din Orade La 16 Iunie 1777 sub stăpânirea restaurarea vechei metropolii din Alba-Iulia.
şi la stăruinţa împărătesei Măria Theresia —
2. IGNATIE DARABANTH (1788—1805)
Papa Piu VI, prin bula „Indefessum", întemeia După moartea lui Moise Dragoş, canonicul rutean
în mod canonic eparhia română unită a Orăzii din eparhia Muncaciului: Mihail Savnicki, informând
supusă Ia început metropolitului din Strigon şi greşit pe înpăratul Iosif II. izbuti s ă fie numit el episcop
la G rade, deşi nu ştia nici o vorbă româneşte. Clerul
cuprinzând judeţele: Bihor, Arad, Bichiş, Cenad, şi mai vârtos capitlul, care pe atunci era constituit din
Ciongrad, Timiş, Torontal şi Caras. 5 canonici, a protestat spunând c ă se află între Români
şi 80 de bărbaţi erudiţi şi vrednici a fi episcop. împăratul,
Seria episcopilor cari s'au perindat în fruntea însă, abia după convorbirea ce-a avut la Lemberg cu
acestei eparhii, dela întemeierea căreia acum x
) I. Ardelean: Ist. Diecezei române g. cat. a Oradiei-Mari
se împlinesc 150 de ani, este următoarea: II. p. 51

© BCU CLUJ
 VESTITORUL 5

doi studenţi români fu înduplecat să renunţe la acea o fondaţie de 75mii fl. şi cu alta, din care să se dea
numire şi în 8 Aprilie 1788 numi episcop la Orade pe pâine elevilor săraci. Liceul din Beiuş, cel mai vechiu,
călugărul din Blaj: Ianafie Darabanth, originar din după cel din Blaj, în părţile aceste, a fost o adevărată
Mănău (Sălaj) şi fost vicar-general la Blaj sub trei binecuvântare pentru cultura românească şi spre folosul
episcop: At. Rednic, nu numai al unifilor,
Grig. Maior, I. Bob. ci şi al orţodoxilor,
La 1790 fu întărit de căci, după cum se
Roma şi consacrat poate constata din
îniru episcop la Blaj istoria acestui insti­
prin episcopul Ioan tut, au fost ortodoxi
Bob. In urma stăruin­ aproape, jumătate
ţelor lui împăratul din numărul total al
1
Leopold II. ridică elevilor.)
numărul canonicilor Dar SamuiI Vulcan
Ia 6, şi s'a majorat a sprijinit interesele
plata lor cu 300 fi. culturii româneşti în
aşa că prepositu! orice formă s'au
avea anual 1000 fl., arătat acele. EI a
canonicul lector 900 fost acela, care la
0) fl. ceilalţi câte 800 fl., 1812 a ajutat pe Ro­
iar preo}ii câte 150 mânii din Arad, or­
fl. Tot pentru cano­ todoxi nu uniţi, ca
nici a cumpărat cinci să poată avea şcoală
w case în apropierea normală şi să se
catedralei; în casa emancipeze de sub
călugărilor Iesuiţi,pe I
G NATI
E D A R
ABANTH S
AM UI
L V ULCAN tutela ierarhiei bis,
care o dobândi pritru sârbeşti de până
diecesă, înfiinţată la 1792, pe seama tinerilor cari se atunci. Cu cheltuiala lui s'au tipărit multe scrieri româ­
pregăteau să fie preoţi sau învăţători, Seminarul din neşti dintre cari amintim numai Dicţionarul delaBuda,
Orade, cel mei vechiu institut de educaţie românească datorit în mare parte canonicului I. Corneli.
1
după şcoalele Blajului). Era susţinut acest Seminar La 25 Dec. 1839 muri SamuiI Vulcan, marele
din fondul religiunei cu o sumă anuală de 2696 fl., întemeietor al şcoalelor româneşti din eparhia Orăzii,
către care mai adaugă episcopul 2717 fl. EI a început şi luminător al poporului. Amintirea Iui se prăznueşte
zidirea catedralei unite dela Oradea, dar n'a ajuns la Beiuş în fiecare an în ziua de 25 Decemvrie.
să o vadă terminată, însă a lăsat pentru zidirea ei
34.000 fl. 4. VASILE ERDELYI (1842—1862).
Grija lui părintească s'a întins şi asupra lipsu­ După moartea Iu S. Vulcan abia în 1842 fu numit
rilor sufleteşti ale credincioşilor, de aceea a poruncit, noul episcop în persoana canonicului Vasile Erdelyi, rec­
ca în Dumineci şi sărbători copiii dela sate să fie torul Seminarului din Orade. Născut la 1 August 1794 în
instruiţi în ale reîigiunii. Sub păstorirea lui s'au zidit Macău, îşi face stu-
mai multe biserici şi case parochiale şi s'au unit 12 diite în Timişoara,
comune: Fancica, Cheresîur, Răbăgani, Abrani, Mociar, Orade, Viena; în
2
Negru, Fărnaş, Delani, Dijir, Presaca, Rogoz, Cociuba.) 1820 fu hirotonit
La moartea Iui (31 Oct. 1805) în eparhia Orăzii erau preot, iar în 1835
68 parochii. fu numit canonic şi
Ignatie Darabanth a fost un entuziast sprijinitor apoi rector al Se­
al tuturor manifestajiunilor culturale şi naţionale româ­ minarului. In aceas­
neşti, un adevărat mecenate al scriitorilor români din tă calitate a lucrat
acele vremuri, cărora le-a dat sprijin şi adăpost, şi un cu un zel neînfrânt
neobosit luptător pentru apărarea drepturilor bisericii, ca să răspândească
cum îl laudă Gh. Şincai. între seminarişti cu­
noştinţe folositoare
3. SAMUIL VULCAN (1806—1839). prin deprinderi li­
Născut în Blaj Ia 1 August 1758 şi-a făcut stu­ terare în societatea
diile la Blaj, Orade, Viena. După ce se hirotoni întru de lectură al cărei
preot fu prefect de studii în Seminarul S. Barbara din scop era trezirea
Viena, apoi în Lemberg; iar în 1788 ajunse canonic la conştiinţei româ­
Orade, unde în 1806 fu numit episcop. Pe vremea când neşti.
a fost el episcop s'a mărit eparhia Orăzii cu arhidiaco- De numele Iui se
natul Sătmarului dismembrat din eparhia Muncaciului. leagă două mari
VASI
L E E RD
EL Y I
La 1828 întemeia gimnaziul din Beiuş, prefăcut mai târziu lucruri în Orade:
în liceu, ca să fie spre „folosul şi cultura naţiunei române zidirea Seminarului (1846) în forma lui de azi; şi în­
lipsite cu totul de ajutor şi cultură"; şi la înzestrat cu fiinţarea şcoalei normale unite din Orade la 1848. A
luptat mult pentru înnfiinţarea unei catedre de limba
0 I. Georgescu: Istoria bis-creştine univ. ed IF. p. 240.
2
) I. Ardelean O. C. P. 64. J
) Georgescu 1. c. p. 242,

© BCU CLUJ
6 V E SIT I T O kUL

şi literatura română la liceul premonstratens din Orade Viena de unde în 1848 întorcându-se acasă, a continuat
şi la facultatea de litere din Bpesta ; iar la 1853 întregi în Ungvar şi Sătmar. Hirotonit preot în 1852 peste 8 ani
liceul din Beiuş la 8 clase cu drept de maturitate. ajunse paroh în Slatina şi vicar al Maramureşului, iar
V. Erdelyi a fost un neînfricat luptător al unirii; în 1872 fu numit episcop Ia Gherla. Aici s'a ocupat
a cutreerat parohiile Eparhiei sale ajutând lipsurile şi mai inienziv cu organizarea învăţământului primar şi
mângâind sufletele, dorind astfel să fie „spre folosul cu administrarea bunurilor eparhiale. La 29 Ianuarie
jării şi al bietei noastre naţiuni româneşti". Muri la 1879 fu trecut la Orade.
27 Martie 1862. Amintirea episcopului Mihail Pavel o păstrează
şi o vor păstra cu sfinţenie toate generaţiile. Faptele
5. IOSÎF POPP-SALAJAN ( 1 8 6 2 — 1 8 7 3 ) . lui neperitoare sunt tot atâtea mărturii vecinice ale unui
Iosif Popp-Sălă- suflet plin de iubirea de
jan numit episcop —— lege şi neam. Numele
la 1 Nov. 1862 şi Iui îl vestesc în Orade:
consacrat la 3 Maiu podoaba bisericii cate­
1863 în Blaj, s'a drale unite, casele capi­
distins mai ales ca tulare pe seama cano­
teolog. A luat parte nicilor, şcoala primară
la conciliul ecume­ unită; în B e i u ş : o în­
nic Vatican din Roma treagă stradă: Str. Mihail
(1869—70). Scrie­ Pavel cu Iocuin{e pen-
rile sale sunt remar­ M îru profesori; liceul de
cate prin temeinice băieji restaurat aproape
cunoştinje istorice şi în întregime şi înzestrat
juridice. Mai mare cu o frumoasă sală de
răspândire a avut
f
gimnastică şi de desem;
cartea s a : Enchi- internatul de băieţi şi
sidionjurisEcclesiae şcoala de fete cu inter­
Orientalis," un ma­ nat, toate aceste ridicate
nual de drept ca­ pe cheltuiala marelui
nonic oriental scris arhiereu ca tot atâtea
în latineşte. El a res­ izvoare de regenerare
taurat frumosul turn sufletească şi naţională
I
O S
IF POPPS
-Ă LA JA N M I
H A
I
L P AV EL
al catedralei ars a Românilor dela mar­
pe timpul marelui şi neuitatul episcop Vulcan. Muri gini. Pe lângă aceste insiiiutiuni a mai întemeiat dife­
la 5 August 1 8 7 3 . rite fondaţii din cari elevii săraci să primească
vestminte; apoi „fondul, subsidiar Pavel" din venitele
6. ÎOAN OLTEAN ( 1 8 7 3 — 1 8 7 7 ) .
căruia s'au acoperit atâtea lipsuri şi s'au şters atâte
Ioan Oltean şi-a lacrimi. A trăit făcând mult bine şi străduindu-se să
făcut cariera la facă şi mai mult. Spre sfârşitul vieţii sale spunea că
repezeală şi-o sfâr­ un gând îl frământă într'una şi-ar dori să-1 poată rea­
şit-o pe neaştep­ liza : se gândea anume la soarta tristă a văduvelor şi
tate. In vrâstă de orfanilor de preoji. Dar moartea care nu crujă pe
31 ani ajunse epi- nime, 1-a răpus în ziua de 1 Iunie 1902. Rămăşiţele
episcop la Lugoj, Iui pământeşti zac în Slatina, dincolo de Tisa, în fru­
iar după moartea moasa biserică zidită de el, dar care astăzi împodo­
lui Iosif Papp-Szila- beşte pământ străin.
gyi, la 1873, fu tran­
sferat la Orade.
8. DEMETRIU RADU ( 1 9 0 3 — 1 9 2 0 ) .
EI a restaurat ca­
stelul din Beiuş, ars Născut în Tâmpăhaza-Ujfalău (astăzi Rădeşfi) şi-a
după moartea înain­ făcut studiile teologice la Roma, unde a luat medalia
taşului său şi lărgi de aur, pe care Papa Leo XIII a dăruit-o celui
reşedinţa din Orade 1
mai vrednic teolog. ) Dragostea de neam şi lege 1-a
Muri ta 29 Nov. îndemnat în 1887 să plece la Bucureşti, unde a fost
1877 în vrâstă de 38 sufletul manifestatiunilor vieţii Românilor unifi de acolo.
ani Pelângă toate în­ La 1897 ajunse episcop la Lugoj şi întimpul cât a stat în
suşirile lui, episco­ fruntea acestei Eparhi a sărbătorit jubileul de 200 ani
pul Ioan Oltean a dela unirea Românilor cu Roma, apoi 50 de ani dela în­
mai avut şi încli­ temeierea Eparhiei Lugojului publicând Ia 1903 marele
nări poetice. I
O A N O LT EA N
„Şematism istoric al Diecezei Lugojului". După o bo­
gată păstorire de 6 ani în 1903 trecut la Oradea în scau­
7. M1HAIL PAVEL (1879 - 1 9 0 2 ) . nul lui Mihail Pavel şi zidi reşedinţa episcopească din
Mihail Pavel unul dintre cei mai de seamă epi- Orade, care este una dintre cele mai frumoase reşe­
scopi uni{i ai Orăzii, „regeneratorul şi al doilea mare dinţe arhiereşti la noi şi adevărată casă românească,
fondator al tuturor instituţiilor culturale din dieceză", în care se desbăteau marile probleme ale vieţii Ro-
s'a născut la 8 Septemvrie 1827 în Recea, lângă
Baia-Mare. A studiat în Baia-Mare, Sătmar, Caşovia, *) I. Georgescu 1. c. p. 248.

© BCU CLUJ
 VESTITORUL 1

manilor de dincoace de munţi, iar în 1919 M. S a tânăr s'a distins prin un zel apostolic, dând dovadă de
Ferdinand I, Regele tuturor Românilor a fost primit cu un spirit organizator. La 1904 fu numit protopop la
devotamentul şi dragostea scăldată în bucuria împli­ Orăstie, unde a lăsat neşterse urme de pastoraţie rod-
nirii unui vis de veacuri; apoi reşedinţa episcopească incă, c e e a c e făcu, ca în 1912 să fie numit vicar fo-
din Beiuş aprinsă raneu la Ha{eg. Aşa i se deschise calea către demni­
de ungurii din Tar- tatea episcopală, la care fu ridicat în 4 Nov. 1912
caia la 1906 din ura ca episcop al Lugojului şi consacrat la Blaj în 14 Ia­
şi setea de răsbu- nuarie 1913. Nu ne este scopul ca să arătăm aci toate
nare, pentrucă la meritele câştigate prin activitatea desfăşurată în ser­
alegerile pentru ca­ viciul bisericii şi al neamului. Ne mărginim numai să
mera din Budapesta spunem c ă a terminat zidul Seminarului teologic în­
a reuşit părintele ceput de antecesor, şi a deschis Teologia românească ;
Dr. V. Lueaci. a întemeiat o şcoală normală de fete; a redeschis con­
Vrednică de amintit vieţui şi a întemeiat „Tipografia Naţională", organizând
este şi frumoasa şi „Librăria Diecezană" de acolo. Printr'un deosebit
biserică zidită în sim{ Şi taci economic, într'o dieceză săracă şi cu ve­
comuna sa natală nituri sub{iri, a ştiut creia diferite fonduri, ca să nu
Rădeşti. Ep. Dem. amintim decât fondajia de un milion lei făcută în 1 9 2 0
Radu a fost un mare pentru acoperirea lipsurilor eparhiei.
mecenate al culturii Era în toiul acestor lucrări mult grăitoare în anul
româneşti. La 1816 1922, când Papa Benedict XV îl numi episcop la Orade
a contribuit cu în scaunul neuitatului episcop Dem. Radu. Aici conti­
40,000 cor. pentru nuă şi termină clădirea Academiei teologice, întemeia
orfelinatul din Blaj; parohii noue şi reorganiza şcoala normală de băie{i.
apoi împreună cu Zelul apostolic de care e însufleţit 1-a îndemnat
badea Gh. Pop de să cerceteze toate păr{ile eparhiei căutând lipsurile şi
Băseşti, pentru sus­ îndreptând neajunsurile. Un suflu primăvăratic de pri­
DEMETRIUpADU
ţinerea şcoalelor menire sufletească făcu să străbată întreagă Eparhia
din Blaj, amenintate|de"furia maghiarizării, a contribuit Orăzii prin organizarea şi introducerea „Reuniunei de
cu 70,000 cor. El totdeauna a fost acolo unde cereau misiuni" pentru misiunile poporale şi a exercijiilor spi­
interesele neamului: la adunarea naţională dela Alba- rituale pentru întreg clerul eparhial.
Iulia'l D e c . 1 9 1 8 ; în Senatul României întregite 1920, Un nou impuls a dat vieţii religioase prin intro­
când în 8 D e c . căzu jertfă îngrozitoare a atentatului ducerea ordinilor călugăreşti — Părinţii asump{ionişti
mişelesc dela Senat, tocmai când se pregătea să-şi şi Maicele asumptioniste şi surorile de Notre Dame
plinească datoria către neam, spunându-şi cuvântul cu­ dela Beiuş — pe cari le-a trecut la ritul oriental şi
minte şi plin de vrajă. Sufletele Românilor din întreg le-a încredinţat creştere tineretului şcolar de ambe sexe.
cuprinsul tării au fost odânc cutremurate la vestea Deşi I. P. S. S a nu mai dispune asupra averilor
neaşteptată şi neamul pentru care a luptat, în semn de fabuloase de odinioară, totuşi nu rămâne în urma înain­
recunoştinţă, i-a făcut funerarii naţionale. taşilor. I. P. S. S a este bărbatul planurilor mari şi al
concepţiilor de propor{ii uriaşe.
9. VALERIU TRAI AN FRENŢIU ( 1 9 2 2 — ) . Este prea aproape, însă, de generaţia de astăzi,
pentru c a să Ie putem aprecia toate aceste după ade­
După moartea tragică a episcopului Dem. Radu vărata lor valoare. Dar nici nu ne simţim chemaţi, cu
a urmat pentru eparhia Orăzii un posomorât interval atât mai vârtos, c ă nădejdea ne face să aşteptăm me­
de văduvie, până la anul 1922, nutrindu-se cu nădejdea reu lucruri tot mai mari.
celui c e va să vină să o mângâie şi să o conducă cu Provedinta divină 1-a ales să cârmuiască Eparhia
paşi siguri către chemarea sfântă a mântuirii suflete­ Orăzii în aceste vremuri mari, când se împlinesc 1 5 0
lor şi luminarea poporului. Şi bunătatea lui Dumnezeu de ani dela întemeierea e i ; iar Sf. Părinte dela Romai
s'a milostivit şi a trimis noul mire, cu gând şi suflet în semn de bunăvoinţă şi graţie apostolică i-a dărufi
apostolic, in persoana I. P. S. S. Dr. Vaier.u Traian cu acest prilej facultatea de a purta paliul sacru, sem­
Frentiu. Născut în Reşiţa la 25 Aprilie 1875 îşi făcu nul celor mai distinşi arhierei ai bisericii. Intru mult,
studiile în Blaj, Timişoara, Budapesta, Viena. Deja ca ani Stăpâne'.

© BCU CLUJ
8 V E S T I T'O R U L

E p i s c o p i i clfrt O r a d e a , o c r o t i t o r i
a î c u l t u r e i r o m â n e ş t i
— Priviri sumare —
de IOAN GEORGESCU, profesor secundar.
Domnule Redactor, La 8 Maiu c. mi-ai făcut româneşti pe timpul Iui Vulcan, a fost de o abilitate
cinstea deosebită de a-mi cere şi mie ceva pentru fără seamăn pe timpul baronului Erdeli şi s'a ridicat
numărul jubilar al „Vestitorului". la culmile celei mai înalte consideraţii pe timpul ma­
Mai mult: dându-ţi seama de nevoile revistei, rilor episcopi din urmă: Pavel şi Radu.
mi-ai precisat chiar subiectul c e am să tratez: „Epis­ Din suferinţele şi umilirile lui a ieşit înălţarea
copii români uniţi din urmaşilor. In suferinţă
Oradea, ocrotitori ai e mântuirea; ea e con­
culturei şi literaturei diţia esenţială a ori­
române". cărei desvoltări morale
Frumos şi însemnat Ei îi datorăm tot ceea­
subiect, recunosc, dar ce e mai bun în noi,
anevoie de tratat de putem spune şi noi aici
aici şi între împrejură­ ca un mare scriitor
rile, în cari mă găsesc modern. Ei îi datorăm
eu. Cred că el va şi mila, curajul şi toate
fi tratat de alţii, cu mai virtuţile noastre. Dacă
multe mijloace de cât numai la noi e sufe­
mine, care deocamdată rinţa, numai la noi e
sunt condamnat să fac ceva; restul nu-i nimic.
numai o scurtă expu­ Fără suferinţă, nu
nere foarte sumară. este geniu, nici virtute.
S ă începem deci. C ă c i ce-i geniul, vorba
Şi încep prin rectifi­ aceluiaş scriitor, dacă
carea titlului. Cred că, nu arta de a alina
dacă s'ar fi pus numai durerea ?
„Ocrotitori ai culturei" Iată, de c e cred că,
nu şi ai „literaturei ro­ în Ziua cea mare a
mâne", era mai bine. bucuriei jubilare de
Cultura are doar o acum, toţi fiii acestei
sferă cu mult mai în­ episcopii trebuie să se
tinsă decât literatura. descopere cucernici
Ea reprezintă numai înaintea figurei obidite
un strat, adevărat că a mult încercatului
poate cel mai măreţ Meletie din Nagusta
din vasta grădină a WîMSMnWWKwM ijlilf1
UIF JIiB
l IP
lM
l IiHIMIi nHMwM
nliW
Jl HMM i
Macedoniei.
culturei. Cerându-se, Istoria şi credinţa
aşa dară, să înfăţişăm ne învaţă de o potrivă,
ce au făcut, ca harnici că, numai după grele
lucrători ce erau în suferinţe şi încercări
grădina c e a mare a vremelnice, urmează
neamului românesc, bucurii şi încoronări
episcopii uniţi din Ora­ vecinice.
dea, e firesc să ne întâiului episcop
oprim şi la floricelele Moise Dragoş (1776
răsădite de ei, sau prin — 1 7 8 7 ) , trebuie să-i
îndemnul lor, în stratul CATEDRALA ROMÂNĂ UNITĂ - ORADEA fim recunoscători mai
delicat al literelor şi cu seamă pentru două
ştiinţei româneşti. lucruri: 1 ) că prin stă­
Astfel cel dintâi la care trebuie să ne închinăm ruinţa lui s'a înfiinţat capitolul diecezan şi 2) că, prin
cu respect şi cu recunoştinţă este vicarul-episcop aceeaşi stăruinţă, s'a înzestrat noua episcopie româ­
Meletie Cooaciu (1748—1770) Fără de suferinţele şi nească cu domeniul din Beiuş.
umilirile lui, pricinuite de Forgach-ii acelor vremuri Alţii vor arăta cu deamănuntul, cât bine s'a re­
cari i-au redus autoritatea mai mult decât unui pro­ vărsat asupra neamului întreg din aceste izbânzi
topop, spnnându-i lămurit că nu-1 tolerează decât ale sale.
„numai până la bunul plac", n'am fi avut falnicul Aici constatăm numai în general învăţăturile mari
episcopat de mai târziu care a purtat lupte grele pen­ ce se desprind din aceste fapte pentru orice suflet de
tru desrobirea naţională prin „Supplex libellus Va- român.
lachorum" pe timpul lui Darabanth, a ocrotit pe căr­ 1. Omul e socialul la culme; el nu poate ră­
turari şi a întemeiat adevărate vetre ale culturei mânea izolat.

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L
S e pierde ca pleava în vânt. Fiecine trebuie să
facă parte dintr'o comunitate, mai mare sau mai mică.
Şi c e e a c e încheagă cimentul societăţii este cre­
dinţa şi solidaritatea. D e a c e e a mângăiera este pentru
orişicine, dar mai ales pentru un păstor sufletesc, să
aibă adevăraţi tovarăşi, cărora să le poată descoperi
tainile inimei sale şi cari să se bucure cu el în zilele
cele mai bune şi să-1 compătimească şi îmbărbăteze
în vremuri de grea cumpănă. Şi capitlul pe care l-au
dustrat personalităţi ca Aron şi Corneli în timpurile
mai vechi şi Neş şi Buteanu în cele mai nouă aşa
a fost.
2. Din dobândirea domeniului dela Beiuş învăţăm
că el şi-a dat seama, precum trebuie să ne dăm şi
PALATUL EjPLSCOPIEI GR. C A T O L I C
noi, că omul şi deci şi instituţiile nu sunt depline
decât atunci când au, când sunt şi când reprezintă.
Iar din faptul c ă a lăsat şi o lucrare despre
„conversiunea Românilor" deducem că şi el, c a şi
poporul nostru de altfel în seculara sa înţelepciune,
preţuia mai mult învăţătura decât banii, fiindcă banii
nu aduc învăţătură, dar învăţătura aduce bani.
De numele celui de al doilea episcop orădan
Ignafie Darabanth (1788—1805) se leagă o mulţime
de fapte mari, pentru care el va rămânea nemuritor
în amintirea neamului nostru.
Din cele multe citez două: susţinerea luptei pen­
tru desrobirea politică a Românilor din Ardealul şi
Ungaria de pe vremuri prin, Supplex libellus Valacho-
rum" Ia 1791 şi întemeierea in anul următor (1792)
a Seminarului românesc din Oradea.
C e a fost acest seminar pentru românismul din Bi-
ase
9
hor, Sătmar, Maramureş şi Bănat cred că am dovedit
în deajuns prin lucrarea m e a : „Istoria Seminarului
român unit din Oradea", scrisă cu prilejul împlinirii
a 130 de ani dela înfiinţare şi tipărită la Bucureşti
în 1923 cu cheltuiala P. S. Sale Părintelui Episcop
Dr. Valeriu Traian Frenţiu căruia, în semn de recu­
noştinţă, i-am şi dedicaf-o Dacă am omis ceva —
şi-am omis, precum singur recunosc — alţii, după
mine, vor complecta. In deosebi ar fi bucuros să văd
tipărite toate listele foştilor seminarişti (peste 6 0 0 0
interni şi alţi atâţia externi, bursieri, sau în legăturile
morale ale acestui vechiu institut de educaţie româ­
nească) pe care eu în 1923, din cauze de ordin
technic şi material, nu le-am putut tipări. Atunci, numai
DIN ORADEA
atunci se va putea preţui, după adevărata ei însemnă­
tate, ctitoria culturală a marelui episcop Darabanth.
Tot asemenea, nu sunt lămurite încă deplin le-
gălurile lui cu scriitorii şi fruntaşii vieţii publice ro­
mâneşti dela începutul secolului XlX-lea (Samuel
Micu, Gh. Şincai, Petru Maior, losif Meheşi, Ioan Para,
Ioan Molnar ş. a.) cu toate contribuţiile, altfel atât de
valoroase, ale D-Iui Dr. Zenovie Păclişanu, dela Aca­
demia Română, în această privinţă — Când se vor
cunoaşte cu deamănuntul toate aceste legături şi se
va stabili bine partea de jertfă grea, materială şi mo­
rală, ce a revenit episcopului orădan, se va vedea
că, dela Ionchenfie Micu şi până Ia el, Românii de
peste Carpaţi n'au avut un chiriarh mai vrednic.
C a şi la Blaj, unde după Inochentie Micu, apri­
gul luptător politic şi mare ctitor de aşezăminte cul­
turale, a urmat blândul şi bunul chivernisitor, sgârcit
cu sine, dar proverbial de darnic cu alţii, Petru Pavel
© BCU CLUJ
 14 VESTITORUL

3) G)

şi mai ales în deşteptarea poporului nostru dela gra­ episcopului Vulcan că „e c e a mai veche clădire din
1
niţele apusene ale românismului. Olosigul Orăzii", ) ameninţa cu surpare. Inzădar sfărue
însă Vasile Erdeli la episcopul Vulcan pentru reclă­
Organizarea Seminarului şi înflorirea lui. direa Seminarului; episcopul Vulcan nu poate exopera
Funcţionarea Seminarului începe cu intrarea în dela Stăpânire, ca să-şi împlinească această impe­
acela alor cei 16 primi tineri primiţi de consistorul rioasă datorintă faţă de fundaţia împărătească donată
din 29 Octombrie an 1792. Primul organizator al eparhiei române unite din Oradea. Ajungând însă pe
noului Institut este însuş episcopul-întemeiător Ignatie tronul episcopesc Vasile Erdeli, la inzistinţa Iui, la
Darabant dimpreună cu canonicul Iosif Szilâgyi, cel 1836 după multă trăgânare, şi'n urmă pe — cheltuelîle
dintâiu rector, carele 33 ani stând în fruntea Semina­ fondului religiunii — se înalţă frumoasa clădire dela
rului, prin muncă neobosită şi măsuri înţelepte învinge stradă cu 2 rânduri, precum o vedem azi, carea dela
greutăţile începutului şi lasă 1892 (jubileul de 1 0 0 ani)
eparhiei şi urmaşilor săi în are pe frontispiciu inscrip­
conducere un Institut de ţia: „Tinerimei române O.
creştere deja organizat şi C. Leopold II. MDCCICII".
cu nume bun, la care cu Prin munificenţa episco-
încredere îşi trimit copiii pilor patroni şi altor binefă­
pentru creştere nu numai cători (fondatori) precum şi
părinţi săraci, ci şi avuţi prin conlucrarea şi stră­
(cari plăteau o taxă anu­ duinţa rectorilor şi a supe­
mită pentru copiii lor) nu nu­ riorilor semihariali din toate
mai români gr. cat. ci şi or­ timpurile, Seminarul se des-
todocşi, ba „Analele Semi­ voltă tot mui mult; funda­
narului" înregistrează şi nu­ ţiile împărăteşti (30 Ia nu­
me de copii unguri, şi saşi, măr) se sporesc cu alte fun­
de religia romano-catolică şi daţii particulare (până azi
reformată, în anul 1835/36 24) aşa, că pela anul 1880
aflăm chiar un seminarist se întreţineau în Seminar
de religia mozaică, numit total gratuit sau cu funda­
J a c o b Feldmann. Primirea ţie (bursă) întreagă până la
în Seminarul român une- 50 tineri, iar cu semibur-
• ori şi a copiilor de altă LI1III1 sişti sau medialişti şi sol­
limbă a fost necesitată de venţi numărul seminariştilor
greutăţile traiului, mai ales se urcă uneori şi până Ia
în timpurile valurilor de 100, toţi elevi de liceu
scumpete, când fondurile mm (gimnaziu), căci până la a.
disponibile nu puteau aco­ 1914, elevii şcoalei nor­
peri susţinerea atâtori co­ male (preparanzii) erau nu­
pii primiţi cu burse sau cu mai menzisti (cu masa) în
fundaţii. Convictorii (mân­ SEMINARUL G R . CAT. - ORXdEA Seminar, iar cu cvartirul în
cau la masă separată) cari oraş.
se recrutau mai ales dintre streini, plăteau taxe mai La anul 1914 din suma lăsată spre acel scop de
mari, cu cari apoi se ajuta întreaga casă. fostul episcop mecenat Mihai Paoel, carele cu drept
Sub rectoratul canonicului Vasile Erdeli (1836-42) cuvânt se numeşte al doilea fundator al Seminarului din
mai târziu episcop, Seminarul îşi ajunge culmea înflo­ Oradea şi al tuturor institutelor culturale române unite din
ririi sale atât c e priveşte spiritul de creştere şi dis­ Beiuş, în locul ultimei rămăşiţe de clădiri vechi de pe
ciplina, cât şi progresul seminariştilor, aşa că la 1839 timpul Iezuiţilor, se înalţă o aripă nouă tot cu 2 rân­
episcopul Vulcan, iar în 1840 consistorul îl felicită pe duri şi asămănătoare celei de cătră stradă, în care se
rector şi] îi rosteşte mulţumită pentru conducerea în­ aşează internatul elevilor dela şcoala normală, iar tot
ţeleaptă a Seminarului. atunci se pune piatra fundamentală pentru Seminarul
Desvoltarea Seminarului şi întregirea lui. şi academia teologică, care ajunge sub acoperiş pe
Pe timpul acesta numărul seminariştilor se ur­ cheltuelile episcopului Dr. Demetriu Radu şi se ter­
case peste 5 0 ; casa nu mai era încăpătoare pentru mină pe spesele episcopului actual Dr. Valeriu Trăiau
mai mulţi; ba clădirea de către stradă, despre care Frenţiu, care la 1923 are fericirea de a inaugura şi
rectorul Vasile Erdeli cu datul de 10 Martie 1839 scrie *) Archiva Seminarului an. 1839. '

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 15

a deschide cu solemnitate această înaltă instituţiune asprimea precum şi alte greutăţi dela şcoala streină, la ca
diecezană, realizând prin această cea mai fierbinte şi erau expuşi seminariştii mai ales în unele perioade, toate
vechea dorinţă a eparhiei întregi. acestea în copiii dela ţară, ajunşi în Seminar aproape
Astfel vechiul „Leopoldian" se întregeşte prin inconştii de fiinţa şi valoarea lor etnică, au trezit con­
Internatul elevilor şcoalei normale şi prin Seminarul ştiinţa şi ambiţia naţională, spiritul de muncă serioasă,
teologic, aşa că azi adăposteşte între păreţii săi ap­ au aprins în ei focul sacru al iubirii de limbă şi de
roape 300 elevi liceişti, normalişti şi studenţi în Teologie.neam. — Seminarul a fost izvor curat al credinţa şi
şcoala practică a moralei creştine, aşa că evlavia
Activitatea Seminarului şî însemnătatea aceleia creştinească şi dragostea către biserică a rămas o ca­
Ce a fost Seminarul din Oradea pentru poporul racteristică a seminaristului şi'n viaţa sa de mai târziu.
nostru şi biserică în decurs de 135 ani, de când func- Doară principiul fundamental al creşterii din Seminar

A C A D E M I A T E O L O G I C Ă GR. C A T . O R A D E A

ţionează ca Institut de creştere, însemnătatea şi va­ a fost, — p r e c u m spune regulamentul S e m i n a r u l u i :

loarea activităţii Iui mai bine se poate cunoaşte din „Seminarul trebuie s ă fie lăcaşul reîigiosităţii, ştiinţei,
numărul, caracterul şi valoarea acelor bărbaţi cari s'au culiurei minţii şi ai inimei, p r e c u m şi al iubirii de .neam
crescut în Seminar şi acolo şi-aufrământatca­ şi de patrie. P e n t r u r e a l i z a r e a a c e s t u i s c o p trebuie în­
lităţile prin cari au devenit în viaţă aceea, la ce ei au t o c m i t ă t o a t ă viaţa institutului". Şi a ş a a şi fost. Astfel
ajuns. Din acestea se poate constata, că Seminarul mii de tineri, c r e s c u ţ i în S e m i n a r , au eşit d e a c o l o nu
orădan a fost un focar de lumină şi de cultură pen­ numai provăzuji cu c a r i e , cu învăţătură, ci şi întăriţi
tru multe mii de fii ai poporului român, cari fără a- în conştiinţă l o r şi de r o m â n i şi de creştini. Iată în
cest Seminar ar fi rămas fără carte şi în iobăgie, la a c e a s t ă conziste î n s e m n ă t a t e a şi v a l o a r e a Seminarului
sapă şi la coarnele plugului, Ia sate, iar neamul nostru din O r a d e !
ar fi rămas mai sărac cu aţâţi preoţi, dascăli şi „ P o m u l bun p o a m e bune f a c e " şi „ p o m u l din
alţi intelectuali români, cari la rândul lor apoi şi ei fructele s a l e s e c u n o a ş t e " — z i c e s. s c r i p t u r ă (Matei
s'au făcut luminători şi îndrumători în mijlocul po­ VII, 1 7 şi XII, 3 3 ) ; în a c e s t s e n z profesorul Ion Ge-
porului. — Seminarul a fost un sacru cuib familiar româ­o r g e s c u , primul, c a r e l e a s c r i s istoria Seminarului,
nesc, în care direcfivarea părintească şi munca conşti­ zice „ V a l o a r e a institutelor s e m ă s o a r ă după v a l o a r e a
entă, dar fără de zgomot a superiorilor şi mai ales a o a m e n i l o r , p e c a r i i-au c r e s c u t , p r e c u m b u n ă t a t e a po­
profesorului de limba română, dealtă parte severitatea şi milor s e c u n o a ş t e după felul p o a m e l o r , p e c a r i le

© BCU CLUJ
12 VESTITORUL

Reîntors în patrie a purtat multe şi importante Teodor Aron (1855—1857), tot din nobila fa­
oficii, ca: profesor, prefect al şcoalelor din Blaj, vi- milie de Bistra. In dieceza noastră a purtat multe
car foraneu şi general episcopesc sub 3 episcopi, şi importante oficii iar în anul 1857 a fost numit
prefect de studii în seminarul S. Barbara din Viena întâiul prepozit al nou înfiinţatului Capitul al Lugo­
şi în 3 rânduri candidat de episcop la Blaj. jului. A fost şi un om foarte erudit şi a scris: 1.
El este autorul unei importante colecfiuni de „Scurtă apendice la istoria lui Petru Maior", Buda
inscripfii: Inscriptiones Dacicae, trimise Cardinalului 1828; 2. „Catichetica practică", Buda 1845 ; 3. „Cu­
Borgia din Roma, de unde le-a adus Gh. Şincai şi vântări bisericeşti", Buda 1847; 4. „Anotări din isto­
formează tomul IV al colecfiunei sale de 1
documente, ) ria eclesiaslică", Buda 1850.
Gheorghe Fărcaş, (1777—1813) al treilea prepozit,
Teodor Kovâry (1871—1906) prepozit. A fost
tot ardelean, deşi a studiat teologia numai în semi­
mai bine de 30 ani profesor şi director al liceului
narul latin din Oradea, a fost un bărbat foarte erudit,
din Beiuş. In manuscris ne a lăsat în 2 volume un:
dela care ne-a rămas mai multe scrieri de valoare, „Dicţionar latin român maghiar şi german".
însă toate numai în manuscris, şi se păstrează între
manuscrisele bibliotecei noastre diecezane. Dintre Dr. Augustin Lauranu (1879—1912) prepo­
scrierile lui merită deosebită amintire grandioasa: zit, prelat papal şi protonotar apostolic ; teolog foarte
Tâlcuirea Sf. Scripturi a Nou/ui Testament, un vo­ erudit şi mare iubitor de studiu şi de muncă, având
2
lum în folio de 1113 pagini. ) pururea înainte devisa: „ora et labora". Ca profesor,
apoi director al şcoalei normale de învăfători; vice-
Simion Maghiar (1791-1800) a fost întâiul rector şi rector al seminariul mult timp, a dat die­
profesor al şcoatei pregătitoare de învăţători — schola cezei generaţii întregi de harnici învăfători, buni
praeparondorum — şi autorul mai multor manuale preofi şi mulli alfi intelectuali. Pre lângă acestea a
de şcoală. a scris şi 2 bune manuale de şcoală: „Creştinul
gr. cat. deprins în legea sa, manual catehetic şi
Ioan Corneli (1808—1848) prepozit de origine
istoric", Oradea 1878 şi „Creşterea poporală, ma­
din Ardeal, unul dintre cei mai distinşi şi mai învă­
nual pedagogic didactic", Oradea 1879.
ţaţi bărbaţi români din epoca sa, bun prieten, cola­
borator şi patron al marilor învăfafi Gh. Şincai, S. A mai scris în limba maghiară 7 broşuri po­
Clain şi P, Maior, a fost un filolog distins şi cunos­ lemice în chestiuni polilico-bisericeşti prin cari s'a
cător al limbilor: latină, greacă, germană, ungară, dovedii de un temut polemist şi formidabil adversar
franceză şi italiană şi pe spesele episcopului S. politic, măcar că în politică nu a prea fost norocos.
Vulcan, a petrecut mai mult timp la Buda lucrând la Pentru seminar a lăsat o fundafiune de 12.000 cor.
compunerea dicţionarului tipărit acolo în 1825. Prefioasa lui bibliotecă, constând din 585 opun
Ca director sau inspector al şcoalelor din di­ în 1440 volume, o a lăsat diecezei,
strictul Orăzii a înfiinţat şi organizat o mulţime de
scoale poporale. Ioan Buteanu (1906—1914) prepozit. Timp de
55 ani ca profesor şi director al liceului din Beiuş,
Mihail Munteanu (1817—1835) venit în die­ prin firea sa blândă şi tratamentul pârinfesc, a lăsat
ceză din dieceza Făgăraşului, a aranjat arhivul şi neşfearsă pomenire în inimile număroşilor săi elevi.
biblioteca diecezană. Până când a fost în Ardeal a A tipărit şi manuale de şcoală: „Istoria literaturei
a publicat o „Teologie morală", iar aici a scris o maghiare", 1885 şi „Gramatica limbei române", 1887
scurtă istorie a diecezei publicată mai întâiu în Şe-
matismul anului 1845. Dr. Florian Stan (1906—1924), episcop titular
de Axiopol, prepozit, protonotar apostolic. Ca distins
Nicolae Borbola (1855—1877), prepozit, doc­ profesor la Beiuş şi rector seminarial, a contribuit cu
tor în dreptul civil şi canonic a fost şi el director multă pricepere şi energie la instrucţia şi creşterea ti-
al şcoalelor naţionale române şi profesor al candi­ neriniei.
daţilor de învăfători; iar în 1816 a fost numit pro­ Membri actuali ai Capitulului, încă au ostenit,
fesor la academia de drept, unde a profesat mulfi timp mai puţin ori mai îndelungat, ca profesori şi unii
ani. A lăsat mai multe fundafiuni pentru scopuri ca directori, pe la internate şl seminarii, nizuindu-se a
culturale. completa opera culturală a înaintaşilor lor, şi astfel de
a adauge şi din a lor parte câte o pietricică la măreţul
edificiu al diecezei.
*) Vezi lucrarea noastră: Manuscriptele bibliotecei epi­
scopiei gr. cat. din Oradea-Mare, Bucureşti 1923, No, 239—241. Putem dară afirma cu deplină satisfacţie şi cu
V) L. ist. No. 93, mare mulţumire sufletească, munca Capitulului nostru,

© BCU CLUJ

prin activitatea membrilor săi, atât în ce priveşte inte­
resele specifice ale diecezei, cât şi cele naţionale-culturale
ale poporului român, s'a dovedit de o instituţie de mare
folos obştesc şi vrednică de cea mai mare recunoştinţă. Iar
toate aceste ne îndreptăţesc să nădăjduim, că membri
Seminarul din Oradea în istoria culturală
a neamului românesc
de PETRU TAMAIAN, rector al Seminarul ui, decanul Academiei de teologie, fost seminarist
Dintre toate aşezămintele culturale ale Eparhiei
române unite orădane cel mai vechiu şi mai însemnat
este Seminarul din Oradea.
Eparchia română unită din Oradea — odată în-
ITJ*J*JI IŢII r t n . . 7..' ^r.t^Uy
v
fiinţată — avea trebuinţă de sucreşcenţă de cler şi
dăscălime. Spre acest scop îi trebuia o pepenierie, Un
Seminar, unde s ă s e crească din frageda s a etate ti­
neretul, din care să s e recruteze preoţii şi dascălii
Eparhiei noui.
Intemeiarea seminarului şi menirea lui.
Episcopul Ignatie Darabant — mai mult decât
ori care altul — simţind această trebuinjă cere, şi
după multă stăruinţă obţine, dela împăratul Leopold II.
înfiinţarea seminarului atât de reclamat de nevoile
eparchiei, şi spre acest scop i-se dă residenţa Iezui­
ţilor, desfiinţaţi, din Oradea. Decretul de înfiinţare a
1
Seminarului ) din porunca împărătească a lui Leopold
II. emanat de Locotonenţa regească din Budapesta la
21 Februarie a. 1792, între altele z i c e : „Cu datul de
30 Ianuarie a. c. Majestatea S a a binevoit a decide că,
deoarece poporul român este foarte înstreinat dela
primirea culturei necesare şi nici că se poate îndemna
în alt chip la cercetarea catehizărilor şi a şcoalelor,
decât dacă va vedea, c ă copiii săi s e instruiează de
către preoţime şi dăscălime şi în cetitul şi scrisul său
propriu, al acestei naţiuni, precum şi'n ritul, cantul şi
ceremoniile gr. cat. spre a putea obţinea însă acest
scop salutar, este foarte de lipsă, ca atât clericii, cât
şi dascălii încă din frageda lor copilărie să primească
o educaţie bună şi corespunzătoare, din care cauză
acest Institut are s ă fie considerat deoparte c a semi
nar, din care s ă s e poată recruta sucreştinţă pentru
clerul tiner, — dealtă parte c a un fel de şcoală de
preparandie (şc. normală), din care s ă iasă învăţători
buni şi folositori: deci să se înfiinţeze acest Seminar cât
mai curând, c a foarte trebuincios şi de folos atât
l
) Acest decret s'a publicat în originalul latinesc mai întâiu
de Dr Augustin Lauran în: Schematismus historîcus venerabilis
clerî diecezis M-varadinensis gr. rit. cat. pro anno iubilari 1900
pag. 54—60.
VESTIT ORUt 13
aceluia şl în viitor, nelipsiţi vor fi dela marea datorie,
de sfetnici şi împreună muncitori ai Păstorilor cari de
Pronia cerească rânduiţi vor fi, pentru povăfuirea şi
ducerea la limanul mântuirei a poporului credincios dtrt
această dieceză.
pentru sporirea religiunei creştine şi cultivarea naţiei
române cât şi pentru binele obştesc." )1
După acestea Decretul de înfiinţare stabileşte
ajutoarele, mijloacele şi isvoarele menite a Servi Ia
• «
susţinerea acestui Institut, cum sunt clădirile necesare,
conducătorii, profesorii, precum şi un fond permanent
pentru întreţinere. D e casă se dă, precum amintisem,
reşedinţa Jesuiţilor. In fruntea seminarului are s ă stea
ca rector, conducător, totdeauna un membru capitw
Iar, un canonic, iar referitor Ia profesori Decretul
prescrie : „ C e priveşte profesorii, hotărîta voinţa înv
părătească este, ca tineretul, ce s e va primi în acest
Seminar, începând dela şcoala primară, toate şcoal ele
publice s ă Ie facă în Arhigimnasiul şi Academia din
Oradea, iar clericii, cari fac studiul teologic s ă fie
obligaţi c a s ă asculte aceste studii în Seminarul de
rit. latin din Oradea, ca astfel această tineră Fundaţie
să nu aibă cheltueli nici cu conducerea casei şi nici cu
instrucţia". Ca fond, din care anual să s e sil ;ţină gra­
tuit 30 tineri (la început 26) s e fixează: din Fondul
religiunii 2696 floreni, iar din venitele episcopiei gr.
cat. din Oradea 1200 fl. la an, total 3896 floreni. In
fine, ce priveşte studiul limbei române, Decretul zice:
„Deoarece această tinerime nici în şcoalele naţionale
(primare), nici în Academie n'are ocazia s ă înveţe ce­
titul şi scrisul în limba sa naţională, deaceea în acest
Seminar să fie aplicat un profesor dela care tineri­
mea să ia instrucţiune în acelea în orele libere, în
limba sa proorie."
Acestea sunt punctele mai esenţiale ale Decre­
tului de înfiinţare a Seminarului, carele, ca prima in-
stitufiune culturală a eparhiei române unite din Ora­
dea menit a fost să devină cea mai fecundă pepenie­
rie culturală românească din părţile ungureşti, forma­
tor alor mii de preoţi, dascăli şi alţi intelectuali ro­
mâni, nu numai din Bihor, ci şi din Arad, Sălaj, Săt­
mar şi Maramureş. Prin activitatea s a binefăcătoare
Seminarul devine un factor însemnat cultural, naţional
şi moral în desvoltarea neamului românesc din Ardeal
l
) v. 1. c.
© BCU CLUJ
 VESTITORUL
Aron, — fot a ş a şi la O r a d e , după Ignajie D a r a b a n t h ,
vine Samuel Vulcan (1806—1839).
C e a fost liceul r o m â n unit din Beiuş, întemeiat
d e el a c u m sunt 99 de ani, pentru Românii de pre­
tutindeni, dar mai ales pentru cei din a c e a s t ă provin­
cie, a arătat-o p e vremuri (1896) fostul p r o f e s o r al
acestui liceu, Traian I. F ă r c a ş , şi o vor arăta a c u m ,
cred, alţii cu o mai m a r e bogăfie d e informaţii-
C e sprijinitor desinteresat a fost pentru fraţii or­
t o d o c ş i din părţile Banatului şi Aradului, au s p u s - o
Dimitrie Ţichindeal şi M o i s e N i c o a r ă în scrisori adre­
sate marelui arhireu şi c e r c e t a t e d e curând de părin­
tele Dr. Iacob Radu chiar în c o l o a n e l e acestei reviste
din anul I/1925. )- 1
D e astă dată, ţin s ă subliniez mai cu s e a m ă
meritul său de a fi tipărit p e s o c o t e a l a s a Dicţionarul
de Bucla, început de S a m u e l Micu, continuat de V.
C o l o ş i şi C o r n e l i , revizuit a p o i din temelie de Petru
Maior şi îndrumat p e calea c e a b u n ă penîru a putea
fi, în sfârşit, terminat de elevii acestuia 1. Teodorovici
şi I. T e o d o r i . Acest dicfionar e o publicaţie monu-
mentelă p e ţăranul filologiei r o m â n e ş t i . P e el s e în­
temeiază î n t r e a g a lexicografie r o m â n e a s c ă de mai
târziu. C â t de e r o i c ă e jertfa episcopului Vulcan,
astăzi o putem' vedea mai bine decât oricând. D u p ă
ş a s e decenii şi mai bine dela î n t e m e i e r e a A c a d e m i e i
R o m â n e şi după alte patru şi j u m ă t a t e dela m e m o r a ­
bila p r o p u n e r e , făcută d e R e g e l e C a r o l I. acestui
inalt a ş e z ă m â n t d e cultură, de a tipări cu cheltuiala
s a „Eiymologicum mac/num R o m a n i a e " sau Dicţiona­
rul istoric şi p o p o r a n al limbei r o m â n e , a c e s t a a ră-
m a s [încă fot un desiderat şi A c a d e m i a s'a văzut
nevoită s ă facă a p e ! prin „Prietenii Dicţionarului"
la toţi o a m e n i i de • bine din a c e a s t ă ţară pen-
tru a s t r â n g e milionul d e Lei n e c e s a r continuării
lucrării. D e c i tot publicaţia d e a c u m 102 ani, încura­
jată de episcopul Vulcan e c e a m a i m o n u m e n t a l ă
lucrare filologică r o m â n e a s c ă . C â n d te gândeşti la
a c e a s t a şi ,1a a t â t e a altele, trebuie s ă dai dreptate lui
Dr. P a u l Vasici c a r e într'o „dechiaraţie dorită," publi­
cată la m o a r t e a marelui e p i s c o p în „ F o a i a pentru
minte, inimă şi literatură" din Braşov s p u n e a că a-1
lăuda p e el î n s e a m n ă a da soarelui lumină.
Al patrulea e p i s c o p de O r a d e a , Vasile Erdeli
(1842—1862), p e cât a fost d e mic d e stat, p e atât
a fost de m a r e de sfat şi d e înfăptuitor.
Pretutindeni, p e u n d e a fost, a lăsat u r m e trai­
nice d e s p r e activitatea sa.
C a director de seminar a făcut a d e v ă r a t e minuni.
A ştiut s ă încurajeze atât de mult pornirile d e mai
bine ale elevilor, încâi p e timpul directorului s ă u nu
s e p o m e n e a seminarist r o m â n c o d a ş , ci numai frun­
taş între fruntaşi. Mai mult, el a ştiut s ă canalizeze
energiile juvenile în b i n e f ă c ă t o a r e societăţi culturale
r o m â n e ş t i c a r e , a ş a cum au fost, cu oribilele lor gre­
şeli de limbă, în culegerile de poezii „Diorile (Zorile)
Bihorului" şi „Viersuinfii (poeţii) r o m â n i " , criticate
atât de aspru de Titu M a i o r e s c u , totuşi au fost mani-
fesîaţiuni culturale r o m â n e ş t i de c e a mai m a r e însem­
nătate, fiindă ele aveau loc în r e g i u n e a c e a mai grav
ameninţată de c o t r o p i r e a unei culturi streine. Iată, un
punct de v e d e r e esenţial, c e a s c ă p a t criticului r o m â n
c a r e în a doua jumătate a veacului trecut j u d e c a
l
) Sludiul a apărut şi în broşură Oradea Tip. Rom. 1925.
o r i c e fenomen cultural şi literar r o m â n e s c dela înăl­
ţimea acelui v e a c , nu însă d u p ă importanţa s a relativ-
istorică, adică reală. Din atmosfera a c e a s t a pregătită
şi îmbibată de spiritul scânteietor al lui Erdeli s'au
d e s p r i n s d o u ă figuri e r o i c e : a Iui Iustin Popfiu pe
tărâmul oratoriei s a c r e şi a lui Alexandru R o m a n pe
a c e l a al publicisticei şi vieţii politice româneşti. Ce
o p e r ă meritorie ar s ă v â r ş i cel c e ar înfăţişa în forme
m o d e r n e aurul gândirii şi simţirii creştineşti din „Am­
vonul" (prima revistă b i s e r i c e a s c ă la Românii de
pretutindeni!) ş i „Cuvântările b i s e r i c e ş t i " ale celui
dinîâiu sau credinţa nesdruncinafă în viitorul m a i fericit
al naţiei, a ş a cum s e oglindeşte în ziarul „ F e d e r a -
ţiunea", fondat şi c o n d u s cu m a r e p r i c e p e r e d e cel
d e al doilea.
D a r d e s p r e fapta lui c e a m a i î n s e m n a t ă : reîn­
fiinţarea mitropoliei n o a s t r e de Alba-Iulia şi F ă g ă r a ş
cu reşedinţa la Blaj, p r e c u m şi d e s p r e î n t e m e i e r e a
celor d o u ă episcopii n o u ă Ia Lugoj şi Ia G h e r l a , c e
s ă m a i s p u n e m ? Ar î n s e m n a s ă facem istoricul a c e s ­
tor instituţiuni în ultimele ş a p t e decenii şi nu e locul
aici. G â n d e a s c ă - s e a c u m orişicine, cât bine s'a re­
vărsat a s u p r a neamului în părţile b ă n ă ţ e n e prin acti­
vitatea episcopilor de Lugoj, î n c e p â n d cu cel dintâiu,
Alexandru D o b r a (1853—70), salutat cu atâta însufle­
ţire de credincioşii timpului şi sfârşind cu cel d e as­
tăzi, Alexandru (şi e l ! ) Nicolescu, d e s p r e c a r e un
publicist d e s e a m ă scria m a i dăunezi într'un m a r e ziar
din capitală că „ e s t e întruparea unei fiinţe d e s ă v â r ş i t e " ;
tot a s e m e n e a , s ă s e c u g e t e cât bine au făcut cauzei
n o a s t r e naţionale episcopii de G h e r l a dela loan Alexi,
autorul uneia din c e l e mai b u n e şi m a i r ă s p â n d i t e
gramatici r o m â n e ş t i de p e vremuri şi p â n ă la Benia-
rninul corului nostru e p i s c o p a l , P . S. S a Iuliu H o s s u ,
însărcinat de a d u n a r e a naţională din Alba Iulia, ţinută
îa 1 D e c e m b r i e 1918, s ă prezinte alături de Sancti­
tatea Sa Patriarhul României d e astăzi, atunci epis­
copul C a r a n s e b e ş u l u i , hotărîrile adunării şi va avea o
palidă idee de c e e a c e a înfăptuit e p i s c o p u l dela O r a d e ,
Vasile Erdeli, prin stăruinţa c e a m a r e c e a d e p u s
pentru reînfiinţarea mitropoliei r o m â n e ş t i şi c r e i a r e a
c e l o r d o u ă episocpii amintite.
Ar fi multe de zis şi în l e g ă t u r ă cu activi­
tatea ştiinţifică a episcopului losif Popp-Silaghi (1863--
1873), al cărui „Enchiridion juris E c c l e s i a e Orientalis",
s c o s în m a i mulle edituri, c a şi „ F l o s c u l u s veritatis",
al călugărilor blăjeni, a dus faima numelui r o m â n e s c
d e p a r t e p e s t e h o t a r e . — D a r nu mai insistăm. C â n d
s e va face — şi t r e b u e s ă s e facă o d a t ă — m a r e l e
c o d al dreptului nostru b i s e r i c e s c , atunci s e va v e d e a
c e lucrare importantă a iniţiat eruditul e p i s c o p P o p p -
Silaghi.
La 6 S e p t e m b r i e , în a c e s t an, s e împlinesc apoi
100 de ani dela n a ş t e r e a „ r e g e n e r a t o r u l u i " şi celui de
„al doilea m a r e fondator al tuturor instituţiilor cultu­
rale din d i e c e z ă " , Mihail Pavel (1879—1902), a s u p r a
căruia s'a oprit nu o d a t ă privirile pline d e r e c u n o ş ­
tinţă ale Românilor d e pretutindeni. Constituind un
eveniment de c e a mai m a i m a r e î n s e m n ă t a t e , el trebuie
c o m e m o r a t cu vrednicie. C u a c e a s t ă o c a z i e ar fi b i n e
s ă s e publice şi o biografie d o c u m e n t a t ă a marelui
e p i s c o p M e c e n a t e al culturei r o m â n e ş t i . ( D a c ă nu s e
g ă s e ş t e nimeni s ă o facă, o voiu face eu!)
C i n e a fost, în sfârşit, e p i s c o p u l Demetriu Radu
(1903—1920), c r e d că am arătat în deajuns în b r o ş u r a
© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L

m e a : „Un martir al datoriei către fară: Episcopul
pemetriu Radu", retipărită în revista, „Analele Dobro-
gei", anul al V-lea in Cernăuţi 1 9 2 5 , a dovedit ţara
întreagă prin funerariile naţionale c e i-a făcut şi o
ştie ori şi cine, c a fiind mai recentă în amintirea tu­
turora.
Iată, deci, c ă episcopii uniţi din Oradea au toţi
strânse legături cu cultura şi uneori şi cu ştiinţa şi li­
teratura românească.
Pentru aceste fapte, chiar dacă nu-i ascultă şi
nu-i urmează, ca pe chiriarhii lor legitimi, toţi Românii
fără deosebire de confesiune religioasă, însă, toţi, dar
absolut toţi trebuie să-i respecte ca pe nişte mari pa­
trioţi şi s ă le acorde loc de cinste în Panteonul Nea­
mului Românesc.
Domnule Redactor, mi-am terminat articolul.
Constanţa, 3/15 Maiu 1927.

Copilului Bisericei catedrale, activitatea

şi membrii §ăi
de Dr I A C O B RADU prepozit capitular

Episcopii, din vrernile cele mai vechi s'au aju­ perândat în această înaltă slujbă preoţească în acest
tat în ocârmuirea diecezei lor de către preoţii, şi dia Interval de 150 ani, în număr de 45, adormiţi în Dom­
eonii cari se aflau nul şi 6 cari sunt
în dieceza redeşin- acum în viaţă, toţi
ţei lor. Aceşti preoţi s'au distins pe un
şi diaconi formau teren sau altul al
presbiteriul adecă vieţii publice bise­
consiliul sau con- riceşti şi mulţi din­
zistorul episcopu­ tre dânşii au des-
lui, fără de care ei voltat şi activitate
nu făceau nici un literară, contribuind
lucru de mai mare astfel la progresul
însemnătate. Aces­ cultural al poporu­
te presbiterii în bi­ lui nostru şi sporind
serica din apus capitalul meritelor
s'au numit capitule alese şi de acestfel,
iar membrii lor ca­ ale bisericei noas­
nonici. Precum ve­ tre unite cu Roma.
dem dară capitule Cât de mari şi de
le în biserica noas­ distinse persoane
tră după formator au făcut parte din
actuală sunt insti­ Dr. IACOB RADU Dr. GHEORGHE MICUXAŞ Capitulul nostru, se
tuţii împrumutate prepozit capitular, prelat papal vicarul episcopiei, prelat papal vede mai întâiu din
dela biserica din apus, dar în fond nu sunt streine faptul, că din sinul lui a ieşit: marele mitropolit de
nici de obiceiurile şi disciplina bisericei orientale. Alba-Iulia şi Făgăraş, Ioan Vancea, episcopii die­
cezei noastre: Samuil Vulcan, Vasile Erdeli şi Iosif
Capitulul bisericei noastre catedrale a fost în­
Pop-Selăgeanu (Papp-Szilâgyi); episcopul Lugojului
temeiat deodată cu dieceza, prin diploma împără­
Alexandru Dobra; episcopii Gherlei Ioan Alexi şi
tesei Măria Teresia, din 26 Iulie 1776 şi cei dintâi
Ioan Sabo; episcopul Muncaciului Alexiu Pocsy Şi
canonici, cinci la număr, au fost numiţi în 23 Maiu
episcopul titular Florian Stan, va să zică 9 arhiereii
1777, formând ei astfel elita clerului nostru la înce­
Alte distincţii, inferioare celor episcopeşti au primit :
puturile acestei dieceze şi având a fi spre ajutor
protonotari apostolici 2; prelaţi papali 4 şi abaţii
episcopului Moise Dragoş în greaua sarcină de a
titulare 9.
o organiza şi ocârmui, luptânduse cu nenumăratele
greutăţi ale începutului. Nici nu s'a înşelat episcopul Prin activitatea lor dintre ceialalţi, s'au distins
în aceşti sfetnici ai săi, căci doară ei au fost aleşi mai cu seamă următorii: întâiul prepozit I a c o b A r o n ,
dintre cei mai zeloşi şi mai destoinici preoţi diece­ (1777—1788) din vestita familie nobilă a Ăroneştilor
zani, ba prepozitul Iacob Aron a fost cerut dela din Bistra (Ardeal, judeţul Turda), a fost unul dintre
episcopul Origorie Maior din Blaj, care numai cu primii elevi români ai institutului de Propaganda Fide
greu s'a lipsit de unul dintre cei mai distinşi membri din Roma şi încă fiind acolo a adunat într'un volum
ai clerului său. însemnări despre diferite lucruri importante, cari se
Canonicii bisericei noastre catedrale, cari s'au păstrează sub numirea de: Memoriale Iacobi Aron.

© BCU CLUJ
 16
aduce pomul". Apoi continuă *. „Dacă acesta e punctul
de vedere — şi nu poale fi altul, — după care măsu­
răm valoarea şi însemnătatea institutelor şi deci şi a
Seminarului orădan, afară de cel dela Blaj, nici un
alt seminar românesc nu se poate mândri, că ar fi
avut bărbaţi atât de vrednici în legăturile sale, ca a-
1
cest Seminar. )
Bărbaţii mai însemnaţi eşiţi din Seminar.
Şi de fapt în Seminarul din Oradea s'a crescut
0 mulţime de tineri^ cari în via{ă au ajuns oameni
harnici, fruntaşi ai bisericii şi ai neamului.
Aşa din Seminar au eşit: Metropolitul Dr. Ioan
Vancea „creatorul aşezămintelor culturale mai nouă dela
Blaj şi organizatorul cuminte al provinciei bisericeşti de
1
„Alba-Iulia şi F ă g ă r a ş ) " , apoi episcopul din Oradea,
Vasile Erdeli, „unul dintre cei mai iscusifi diplomaţi
ce i-am avut, căruia avem să-i mulţumim, în cea mai
mare parte, înfiinţarea mitropoliei româneşti de Alba-
2
Iulia şi Făgăraş la anul 1 8 5 3 " ; ) episcopul Dr.
Dobra, organizatorul eparhiei de Lugoj, episcopul Ioan
Alexi, organizatorul eparhiei de Gherla, învăţatul teo­
log dela Roma, Dr. Ioan Szabo, rector la Seminar şi
apoi episcop la Gherla, archiereul Dr. Florian
din Oradea; apoi venerabilul canonic-prepozit din Ca-
pitlul de Lugoj, azi peste 90 de ani, Nicolae
deja în anul 1841/2 figurează în registrele Seminarului
ca elev d e c i . I. elem. Dintre 51 membri ai Capitlului
din Oradea 33 au fost cândva seminarişti, toţi bărbaţi
cu pregătiri frumoase, cu muncă de decenii ca pro­
fesori ori pe alt teren cultural, cei mai mulţi cu titluri
de abate, prelat, ori ca prepozip". Aşa : Dr. Nicolae
bola, canonic-abate şi'n urmă prepozit, carele 17 ani
a fost profesor la Academia de drept din Oradea, pro­
punând ştiinţele politice din manuscrisul propriu; des­
8
pre el scrie ungurul Dr. Alexandru Marki, ) că aşa
de mare român a fost, încât atunci, când în senzul
artic. 2 din legea din 1844 la Academia de drept s'a in­
trodus c a limbă de propunere limba maghiară în lo­
cul celei latine de până acolea, canonicul Borbola mai
bine se retrage la penzie, decât să propună în ungu­
reşte. Canonicii-rectori, conducătorii seminarului:
Mihai Tolnaciu, Ioan P a c , Dr. Ioan Szabo, Dr. Augus­
tin Lauran, Moise Neşiu, Dr. Gheorghe Miculaş, toţi
au fost crescuţi în Seminar. Directorii liceului
din Beiuş: Teodor Aaron, Grigoriu Kovâri, Petru Mi­
nutul, Ioan Butean, Vasile Ştefanică, Victor Borlan
şi Camil Sălăjan, toţi au fost seminarişti, precum şi
aproape toţi profesorii cari au servit la acel liceu şi
s'au perândat în decurs de 100 ani, decând s'a înfiinţat
J
I ) Istoria Seminarului din^Oradea de loan Georgescu, pro-
| fesor. Pag. 6.
2
j ) Istoria Seminarului român din Oradea de Ioan Geor-
1
gescu, profesor. Pag. 60.
! 3
) Bihari român irok, Dr. Mârki Sândor. Pag. 73.
V E S T I T O R U L
liceul din Beiuş. Mulfi dintre ei, ca profesorii Ion Sălăjan,
Gavril Lazar de Purcăreţ, Vasile Tămaş, Roşu, Leşian,
directorul Petru Mihuţiu, Dr. Ioan Ardelean şi alţii chiar
pentru activitatea lor — după părerea guvernelor mag­
hiare — daco-română, au fost destituiţi, ori au trebuit
să părăsească liceul din Beiuş şi să meargă la parohii.
Mai departe seminarist a fost Justin Popfiu,
chiar şi pană azi cel mai mare şi cel mai clasic orator
bisericesc român din Ardeal, admirat chiar şi de streini,
totodată scriitor şi poet, carele ca duhovnic al semi­
nariştilor dimpreună cu Alexandru Roman, profesorul
de limba română dela liceul Premonstrateiszilor, a fost
sufletul societăţii studenţilor români din Oradea, înfiin­
ţată în 1852, ale cărei statute au fost împrumutate şi
de alte scoale româneşti din Ardeal, ba şi din Regat,
aşa că pe baza acelora s'au format primele societăţi
literare, aproape la toate şcoalele române. Această so­
cietate în Seminar îşi ţinea şedinţele. Sub influinţa a-
cestui iscusit preot şi mare român a putut să ia rec­
Alexandru torul Iosif Papp-Szilâgyi în noul regulament introdus
de dânsul în Seminar, pasajul următor: „Grijă deo­
sebită vor avea conducătorii Seminarului, ca elevii să
fie însufletiji de spririt naţional. De aceea se vor de­
Stan prinde în limba şi literatura română, vor scrie româ­
neşte, iar lucrările mai bune, cari vor sus{inea proba
Madincea cenzurei, se vor recita de autor înaintea celor invitaţi
şi a ascultătorilor mai aleşi." ) 1
Demetriu Sfura, acesi tiner cleric, care încă nu-şi
terminase studiile teologice şi deja ajunse a fi numit
inspector şcolar diecezan, acest poet de mare speranţă
pe atunci, ale cărui poezii şi cântece plasate în „Zo­
Bor-
rile Bihorului" şi'n „Gazeta Transilvaniei" — între a-
celea mai ales poezia: „Mai turnaţi-mi înc'odată" şi
azi e cântată şi ascultată cu plăcere, — şi el a fost
seminarist. Murind în etate de 22 de ani, a dus cu
sine în mormânt multe speran{e legate de talentul său.
Preotul Moise Soran Novac, colaborator valoros la
„Gazeta Transilvaniei" precum şi la „Foaia pentru
es
minte, inimă şi literatură", apoi redactorul „Concor­
diei" din P e s t a : Sigismund Pop deputat în Bihor, mai W
târziu căpitanul Chioarului, a cărui foaie politică-liferară
a fost c e a dintâie foaie românească în Ardeal pela 1861,
care a apărut numai cu litere latine, lăpădând total celea
cirilice, în ce a fost urmat în scurt şi de celealalte foi
român
româneşti, — apoi Alexandru Gavra, director la şcoala
normală ortodoxă din Arad, autorul alor mai multe lu­
crări istorice şi limbistice, — au fost seminarişti. —
Din seminar a ieşit şi Ioan Genf, harnicul pro­
topop, (şi canonic onorar) al Orăzii, traducătorul pe
româneşte al marelui orator francez Massillon, au­
torul vastei lucrări de vre-o 800 pagini, întitulată „Ad­
') Regulamentul Seminarului elaborat de rectorul Iosif Papp-
Szilâgyi la 1852, scris în latineşte (vezi originalul în arhiva Se­
minarului) şi tradus pe româneşte de Ioan Georgescu, profesor;
„Istoria Seminarului român-unit din Oradea". Pag. 24.
© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 17

ministraţia bisericească". Tot Ioan Genf, a scris cea Romul Marchiş, Augustin Târziu, apoi dintre cei încă
mai bună şi mai amplă carte de rugăciuni, ce o avem:în viaţă: canonicul onorar Gheorghe Mureşian, pro­
„Mângâierea creştinului". topop în Moftin, Alexa Pop, protopop în Sanislău,
Să amintim şi câţiva auocaţi, ca de ex. dintre Alexandru Breban, protopop în Baia-Mare, Gheorghe
cei vechi pe Aloiziu Vladu, advocat în Lugoj mai Maior, protopopul Orăzii, — mai departe: vicarul
târziu deputat şi apoi judecător la tabla reg. din Pesta, Carăilor-Mari Alexandru Gera, Dr. Vaier Hetco, pro­
dar totdeauna român şi apărător al cauzei româneşti. topopul Beiuşului, Dr. Lauran Paul, protop. în Vadul
Iosif Roman, fratele lui Alexandru Roman, advocat Crişului, Victor Gitta, protop. Siriei, Iosif Patachi
în Orade şi în urmă subprefect al Bihorului. Dintre protop. în Zăzari, muncitorul vicerector al Seminarului:
cei în viaţă: Dr. Demetriu Kis, decanul baroului din Alexandru Minut şi alţi fruntaşi ai bisericii şi ai vieţii
Oradea Dr. Ioan Boroş, Dr. Gelu Egri, Dr. Sava Martanoastre române publice de azi. Dar cine ar şti să
şi alţii mai tineri; în Cluj: Dr. Vasile Mărcuş, înşire miile de preoţi şi dascăli precum şi alţi inte­
Dr. Augusfin Ciordaş, Dr. Alexandru Aciu fost senator, lectuali, cari crescuţi în'SeminaruI din Oradea şi ajunşi
advocat în Şimleul Silvaniei şi redactorul „Gazetei de în mijlocul poporului, în butul tuturor primejdiilor şi
Duminecă"; în Careii Mari: Dr. Nicolae Darabant, ameninţărilor, au susţinut cu îndârjire în poporul nostru
Dr. Cornel Popp, Dr. Artemiu Caba în Seini; Dr. dela sate, alături de credinţa în Dumnezeu şi de con­
Ioan Moldovan, în Tinca, Dr. Victor Man în Tăuţi şi ştiinţa de creştin, conştiinţa de român şi nădejdea în
mulţi alţii, pe cari e cu neputinţă a-i înşira aci pe toţi. viitorul neamului românesc.
Dintre medici amintim numai pe Dr. Victor German In fine, pentruca să eviden'iăm raportul cultural
în Oradea, Dr. Cornel Neş, şef medic la spitalul din ce-1 a d u c e Seminarul nostru şi azi mai ales prin munca
Beiuş, Dr. G h e o r g h e Boichiş, şef medic orăşenesc bărbaţilor de şcoală, foşti seminarişti — azi directori
în Safu-Mare. şi profesori ori învăţători le ş c o a i e l e de toate cate­
goriile, — să privim şcoaiele din Oradea, Beiuş,
Dar avem foşti seminarişti, azi valoroşi funcţionari
la judecătorie, în O r a d e a , Dr. G h e o r g h e Mate şi Salonia,
etc.
Careii-Mari, Sătmar, Baia-Mare, Zalău, Şimleu,
pretoîundeni vom afla, d a c ă nu chiar în fruntea
Dr. ioan Stupar, la administraţie, Eugen Clintoc,
lor, ca ia liceul confesional român din Beiuş (dir. C ă ­
Ioan Ciorfiii, în provincie în fruntea plaselor o mul­
Sălăjan, fost seminarist), la liceu! român de Stat
ţime de primpretori: Dr. Vasile Oros în Tăşnad, rnii din Salonta (dir. Alexandru Nuţiu f. sem.), la liceul de
Dr, l'raian Sfuriea In Sălard, Dr. Victor Creţ în Beiuş, stat din Carăii-Mari (dir. r e p a u s a t Ioan Cheri şi cel
şi alţii; la poliţie în O r a d e a : Ştefan Mărcuş, f. pre­
dir. Aurel C o z a foşti semin.), la liceul d e Stat
fectul poliţiei, comisari de poliţie, Dr. Aure! Pop-Baidi,aciuai
Graţian Anca, Victor Cinca; la miliţie: Colonei la liceu!a-Mare di n Bai (dir Dr. G h e o r g h e Hetco fost sem.),
de stat din Şimleul Silvaniei (dir. Dr. Ioan Ossian
G h e o r g h e Muntean, Căpitan G h e o r g h e Nisfor, în Târ-
fost sem.), la cel din Zalău (dir. Leontin G h e r g a r fost
guI-Mureş la şcoala militară, Colonelul-profesor Dr. Mir-sein.), în O r a d e a îa şcoala n o r m a l ă confesională ro-
cea Păscuţii'; la poştă: Dr. Victor Boichiş fost di­ (director Cornel Sabo),.' Ia cea de stat
rector regional în O r a d e a , de prezent inspector gen. rnână-unită
(dir. subst. Augustin Fritea fost sem.), — dar la tot
în Bucureşti, Avram Pop, Ioan Luputiu şi alţii; fa căile
ferate: inginer îecnru ; Dr. Traian Păşcufiu în Timi- cazul hvxe cei mai harnici profe.-o.-i ai acestor şi alte
s c o a l e aflăm foşti seminarişti. Aşa 'a Sătmar la liceu
şoara, Dr. Ioan vwyu insp. de m i ş c a r e Ia Arad şi profesorii Barbul, Silviu Tărnaş, la ş c o a l a de
mulţi alţi intelectuali, izi funcţionari de frunte ai Staiu- ucenici, dir.Gavrii Ambrosi e Nicoară.. In Baia-Mare : . prof.
lui român. ioan Iepure şi Petru G e r m a n ; în O r a d e a la liceul
Seminarist a tor neimncanil roman, azs mar- Gojdu p r o f e s o r i i : Dr. Vasile Chirvaiu şi Ioan Pop,
tirul neamului, Dr. Ioan Ciordaş, fost avocat în foşti dira:.:'ort ai acestui liceu, Sabin Anca şi Antonie
Beiuş, în zilele eeie mai grele conducătorul românilor Pop; Ia şcoala normală-unită: prof. Petru Fodor, Am­
din Bihor, carele în 1919 tratat în modul cel mai barbarbrozie Iluţiu şi Mihai Sălăjan, dir. luliu Mut cu mai
şi cijntit, a fost omori' de către crudelii soldaţi ungari. ;imiţi profesori la ş c o a l a de u c e n i c i ; Ia ş c o a l a m e d i e de
Asemenea şi preoţii: isidor Silagyi fost preot în Bicău băieţi: prof. Petru Dejeu şi alţii. Apoi ia inspectorat:
(jud. Sătmar), şi Dănilă, fost preot în Oijîr (jud. Bihor), Dr. Augustin Caba, inspector, Pop Teodor dir. de
cari ambii au suferit moarte de martir, pentru trico­ c a n c e l a r i e : reviiorii: Ioan D e l e a n , Ioan Fersigan,
lorul român arborat pe turnul bisericii lor. G h e o r g h e V a r n a şi apoi câţi directori şi învăţători Ia
Şi oare se poate să nu amintim aci, ca pe foşti şcoai ele rurale, pe cari e cu neputinţă a-i aminti pe
seminariştii pe protopopii şi marii luptători pentru toţi aci, priviţi îi pe toţi aceştia, s e pot cunoaşte uşor:
apărarea drepturilor şi cultivarea poporului nostru, sunt muncitori, modeşti, iubitori de biserică şi de neam;
cum a fost — pelângă amintitul Gavril Lazar de Pur- a c e s t e virtuţi ei şi le-au însuşit în Seminarul din O r a ­
căreţ: Lazar Iernea, Gheorghe Şuta, Mihai Ciurdar, dea, care i-a crescut.

© BCU CLUJ
18
Să p r e s u p u n e m c ă ne-ar fi lipsit acest Seminar,
ne-ar fi lipsit atunci şi m u n c a atâtor cărturari români,
harnici şi cinstiţi, cari, c e i mai mulţi ca fii de ţărani,
ori copii s ă r a c i , numai întreţinuţi gratuit în S e m i n a r ,
s'au putut a l e g e o a m e n i cu carte, cu învăţătură, s ă
vedeţi c e tablou ne-ar înfăţişa azi starea culturală şi
m o r a l ă a poporului nostru din a c e s t e ţinuturi, c a r e
ce-i drept, nici a ş a nu-e p r e a încântătoare, dar cum
era atunci ? D e a c e e a zice profesorul Ioan G e o r g e s c u
c ă : „ F ă r ă de a c e s t S e m i n a r şi fără vrednicul său tovarăş
d e m u n c ă şi de ideal, c a r e e s t e liceul r o m â n unit din
Beiuş, noi n ' a m avea nici b r u m a de cultură r o m â n e a s c ă
c e o avem în părţile cele mai primejduite ale nea­
1
mului" )
F ă r ă îdoială, Sminarul o r ă d a n a a d u s un pre­
ţios a p o r t ' l a cultivarea şi d e ş t e p t a r e a naţională şi mo­
rală a p o p o r u l u i nostru şi chiar şi între împrejurările
u n e o r i atât de grele, încât sentimentul r o m â n e s c a tre­
buit s ă t r ă i a s c ă o viaţă de c a t a c o m b e , ca o d i n i o a r ă
creştinismul, pentru a nu periclita însaş existinia a
acestui — mult timp — unic institut de c r e ş t e e r e ro­
m â n e s c , — el şi-a împlinit misiunea, pentru c a r e
a fost înfiinţat: „sporirea religiunei creştine,
nafiei române, şi binele obştesc". A c e a s t a o mărtu­
r i s e ş t e şi profesorul p e d a g o g V. Gr. Borgooan,
zice : „La O r a d e a vrednicul e p i s c o p , Ignatie D a r a b a n i
ridică (1792) un Seminar de băeţi, cari e r a u prevăzuţi cu
toate c e l e a de lipsă la învăţătura, c e şi-o câştigau în
ş c o a l e l e catolice şl la A c a d e m i a de drepturi de a c o l o .
D e aici eşiră primii anteluplători ai bisericii şi naţiu-
2
nei r o m â n e din B i h a r i a " . ) iar într'ali loc vorbind de­
s p r e P r e p a r a n d i a ( ş c o a l a n o r m a l ă ) din Arad, înfiinţată la
anul 1812 şi d e s p r e liceul din Beiuş, ridicat de e p i s c o p u l
SamuiI Vulcan la 1828, — zice : „ C e v a mai târziu s e re-
*) Ioan Georgescu: Istoria Seminarului Român din Oia-
dea. Pag. 81.
2
) V. Gr. Borgovan : Spicuiri din Istoria pedagogiei la
noi Ia Români Pag. 15, 18 şi 19.
2
) V. Gr. Borgovan: Spiciuire din Istoria pedagogiei la
noi — la Români. Pag. 15.
V E S T I T O R U L
edifică din fundament Seminarul sau convieţui pentru
studenţii r o m â n i . Din institutele a c e s t e a culturale s e
r e s p â n d i învăţătura şi cultura poporului r o m â n din
1
părţile a c e s t e a " . )
D e a c e e a Seminarul român-unit din O r a d e a azi,
după 135 ani dela înfiinţarea s a şi din o c a z i u n e a sărbă­
t o r e a s c ă a jubileului de 150 ani dela înfiinţarea Epar­
hiei, a c ă r e i a primă fică e s t e ca instituţiune culturală,
cu m â n d r i e priveşte la trecutul s ă u şi la m u n c a sa
b i n e f ă c ă t o a r e pentru n e a m şi pentru biserică, pentru
c a r e în istoria culturală a neamului nostru Semina­
rul orădan va fi totdeauna a se aminti ca un factor
cultural însemnat şi ca atare a-se aprecia şi în viitor.
In p r e z e n t Seminarul ajutat întrucâtva şi de cătră
stat continuă a-şi împlini misiunea s a e d u c a t o a r e intre
împrejurările noui, c r e a t e de faptul fericit al întregirii
neamului nostru, pregătind sucreştinţa n e c e s a r ă nu nu­
mai pentru clerul eparhial, ci ţ i pentru o inteliginjă
laică cât mai cultă nu numai mental, ci şi moral, din
c a r e s e vor recruta mulţi îndrumători ai vieţii n o a s l r e
publice de m â i n e , s p e r a n ţ a unor zile mai b u n e peniru
patrie, biserică şi n e a m .
cultivarea
Iar a c u m cu mulţumită şi gratitudine gândind la
D u m n e z e u penfru multele daruri împărtăşite poporului
când
nostru r o m â n e s c prin a c e s t Seminar şi cu m a r e nădejde
gândind la viitorul lui, încheiem cu frumoasele cuvinte
ale dlui p r o f e s o r dela liceul de stat din C o n s t a n ţ a ,
Ioan G e o r g e s c u : „ D e a c e e a e datoria Statului nostru în
rândul întâiu, dar şi a tuturor Românilor buni şi oamenilor
de inimă, p r e c u m şi m a i cu s e a m ă a foştilor semi­
narişti, să-şi a d u c ă aminte de Seminarul tinerelelor
lor, contribuind fiecare după p u t e r i : din mult, — mult,
din puţin, — puţin, dar cu inimă curată pentru
un fond al foştilor seminarişti. E c e a mai fru­
m o a s ă faptă c r e ş t i n e a s c ă şi r o m â n e a s c ă , p e c a r e o
2
pot s ă v â r ş i " . )
x
) V. Gr. Borgovan: Spicuire din Istoria pedagogiei Ia Q
noi — la Români. Pag. 18, 19. '0
2
) Ioan Georgescu: Istoria Seminarului din Oradea. P. 82.
© BCU CLUJ

Ş c o l i l e e p î § c o p î e I
I o Orazii~iVf a r i
9 — R o l u l ş i i m p o r t a n ţ a lor —
| de Dr. C. P A VEL
E p i s c o p i a r o m â n ă unită a O r ă z i i d e l a înfiinţarea
ei şi p â n ă azi a avut un n o r o c d e o s e b i t .
A fost un n o r o c al nostru, al tuturora, al cărţii
şi culturii r o m â n e ş t i c ă c e i dintâi titulari ai a c e s t e i
e p i s c o p i i : Moise Dragoş ( 1 7 7 7 — 1 7 8 7 ) Ignaţiu Da­
rabant Samuil Vulcan
( 1 7 8 8 — 1 8 0 5 ) şi (1806—1839)
vin d e l a B l a j şi vin într'o v r e m e c â n d puteau s ă ne
s o s i a s c ă şi alfii din alte părţi, c u m , — după m o a r i e a
lui D r a g o ş — şi e r a c â t p e a c i s ă n e surprinză unul,
ruteanut Savniczky.
LICEUL SAMUIL
Tustrei a d u c în a c e s t e părţi r o m â n e ş t i , p ă r ă g i n i t e
ş i înnoptate din U n g a r i a p r o p r i e , nu numai râvna pen­
tru o p ă s t o r i r e c a o r i c a r e alta, ci şi o n e o b o s i t ă voinţă
d e a f i r m a r e în faţa posterităţii.
C o n t i m p o r a n i , unii c o l e g i de ş c o a l ă c h i a r cu cti­
torii d e ş c o l i ai Blajului şi cu marii p r i b e g i ai n e a ­
mului, în noua eparhie dela graniţa etnicului româ­
nesc aduc o atmosferă cu preocupări culturale cu
tresăriri de conştiinţă şi îndatoriri naţionale.
A c e s t e trăsături pilduitoare din viaţa şi p ă s t o r i r e a
triadei d e l a B l a j i n d i c a r ă d e l a î n c e p u t u r m a ş i l o r în­
doita m i s i u n e de a p o s t o l i ş i ai m o r a l e i şi ai culturii
r o m â n e ş t i . Ş i d e a c e a s t a m i s i u n e titularii după vremuri
ai a c e s t e i e p i s c o p i i timp de un v e a c şi j u m ă t a t e s'au
a c h i t a t în chipul c e l mai g r ă i t o r .
Din luptele c u Turcii, din u r g i a principilor calvini
a i Ardealului şi P ă r j i l o r u n g u r e n e , din resmiriţa C u r a ­
ţilor R o m â n i i d i n C r i ş a n a ş i ţinuturile de nord s c ă p a r ă
destul de teferi.
19
române u n i t e
D u p ă p a c e a d e l a S a t u m a r e ( 1 7 1 1 ) codrii Bihării, —
şi de a c i p â n ă în M a r a m u r e ş — d e s c h i z ă t u r i l e mun­
ţilor şi îndoiturile văilor î ş i î m p i n g s p r e ş e s străjerii
de ieri şi în j u m ă t a t e a dintâi a sutei XVIII R o m â n i i î n c e t
fără s g o m o i s e l ă s a r ă c a o n o u ă u n d ă c u c e r i t o a r e ,
plină de viaţă şi v l a g ă s p r e c â m p i i l e O r ă z i i şi d e a c i
m a i d e p a r t e p â n ă a p r o a p e subt D e b r e ţ i n . — Ş i s e
î m p l â n t a r ă an c u an fie " în v e c h i l e l o r vetre p ă r ă s i t e
la ivirea Turcului, — fie în c e l e a l e s a t e l o r ungureşti
a r s e ş! distruse cu d e s ă v â r ş i r e î n c â t u n e l e a b i a n u m e l e
VULCAN
d a c ă l-au mai hărăzii v r e m i l o r c e p r i n s e r ă a s e alina. —
Faptul s e l ă m u r e ş t e şi din g r a b a şi din siguranţa c u
c a r e a c e s t e s a t e r o m â n e ş t i s e înfiinţară în s c u r g e r e a
sutei X V I I I .
Marii latifundiari şi n e m e ş i i d e rând c â ţ i s e m a i
r e î n t o r c la m o ş i i l e pustiite a v e a u trebuinţă d e b r a ţ e
m u n c i t o a r e . Ş i c u toţii e r a u b u c u r o ş i d a c ă d i j m e l e şi
prestaţiunile i o b a g i l o r R o m â n i c a m â i n e iar l e v o r în­
l e s n i un traiu u ş o r ş i putinţa v e c h i l o r îndeletniciri c u
n e s f â r ş i t e certuri p o l i t i c e , c u lungi zile d e v â n ă t o a r e
şi c u s g o m o t o a s e nopţi d e orgii şi ziafeturi.
A c e ş t i R o m â n i trebuiau a c u m a organizaţi şi pen­
tru a c e a s t a o r g a n i z a r e p o l i t i c ă a H a b s b u r g i l o r , ori mai
d e g r a b ă geniul c e l bun al neamului r o m â n e s c , a l e a -
s ă r ă ş i pentru a c e s t e părţi, c a m a i dinainte pentru
A r d e a l , p â r g h i a c e a m a i e f i c a c e a tuturor v r e m u r i l o r :
Biserica catolică.
G â n d u l stăpânirii, prin ajutorul dat, — şi c i n e p ă ­
trunde în gândurile o a m e n i l o r ? — putea s ă fie —
străin c h i a r de c e l a c e n e î n c ă l z i a p e noi, p e R o m â n i .
© BCU CLUJ
20 V E S T I T O R U L

Marii seniori ai Binarii, conţii Csâky şi Forgăch, Conform noui legi şcolare din Monarhia habsbur-
în calitate de episcopi catolici maghiari ai Orăzii, pe gică, Ratio Educationis, din modificată de dieta 1777

atunci cu o vastă arsă

eparhie şi devastată din 1790/91 şi promulgată la Vulcan la data 1806,

şi fără enoriaşi, îşi vor — lucru prea

fi având, firesc, aceasta deschide un pedagogia sau gimnaz inferior —
— planurile lor a parte şi bine studiate cu stăruinţele Paedagogium seu Gymnasium minus — cum ne spune
de a uni pe Românii ungureni cu marea putere mo­ actul de fondare.
rală şi spirituală a Romei eterne. Biserica română unită din Beiuş încă de pe vre­
Resisienţa Românilor însă de a se pune subt as­ mea Iui Dragoş avea aici o şcoală parohială, schola
cultarea acestor episcopi începută încă de macedo­ frivialis seu vernacula, cum Ie numîa Comenius pe
neanul Meîetie Covaci vine la vreme şi duce la în­ care Vulcan o transformă în şcoală primară urbană, —
fiinţarea celei dintâi episcopii româneşti în Ungaria cu două clase, — schola normalis, în vederea pre­
proprie. Viaţa românească şi în părţile aceste acuma gătirii elevilor pentru şcoala cea nouă superioară, nu­
capătă un punct fix. Momentul pentru cultura ro­ mită gramaticolă, cu patru clase, — Schola gramma-
mânească, atât prin istoricul act bisericesc, cât şi ticalis, — la data aceasta,
Aşadar Vulcan în­ 1828,

prin numirea celui dintâiu titular, prelat de un distinc­ fiinţează în Beiuş un învăţământ cu şase clase.
institut de

tiv relief personal, Gestul episcopu­

fu câştigat. lui dela Orade într'o
Moise Dragoş în­ vreme de devalvare
dată după înscău­ a banului, de ne­
nare solicită
(1777) siguranţă, necurma­
împărătesei Măria te războaie şi re-
Tereza şcoli pri­ acţiune din partea
mare pentru Româ­ Sfintei Alianţe
nii din satele şi ora­ (1815) devine un act
şele mai fruntaşe, şi eroic şi istoric,
Beiuş, Bel, Le tu­ de cea mai mare
rnare şi Vad ale importanţă în viaţa
nouii eparhii. Şi iobagilor români din
când tot acest epi­ Crişana şi celelalte
scop insistă pe lângă părţi.
losif II să i-se do­ Şi cine îşi mai

neze moşieo oare­ închipui as­

poate

care din apropiere, tăzi greutăţile ca

n'are în vedere nu care se înfiinţa o
mai demnitatea şi şcoală românească
neatârnarea prela­ mai înaltă în Ar­
tului român „care deal şi mai ales
nu să fie expus a
INTERNATUL PAVELIAN BĂIEŢI — BEIUŞ
în Ungaria pe Ia
primi soluţiuni (pla- începutul tre­ sutei

tâjanuale din mâni cute şi de atunci

străine şi din graţia oficialilor", ci mai degrabă pu­ pana mai ieri, pana la înf egireaneamului,
ternicul mijloc muncă de culturală românească ce li-se Doi ani de zile ton
stărue Vulcan, Românul cel mai

şi dete până mai ieri titularilor acestei episcopii. bine văzut pe atunci la curtea din Viena, pentru „resolu-
Şi latifundiul dela Beiuş, donat ca fefribuţiune ffuni clementisime şi indultul Maiestăţii sale sacra-
pentru trebuinţele eparhiei întreţinerea şi masa episco- tisime" ca la 1828 să poată ridica şcolile româneşti

lui, devine vreme de un veac şi mai bine masa fine- • din. Beiuş.

rimei române şcolare. De unde iai acuma corpul didactic şi omul pen­

La episcopul
1792 Ignafiu Darabani
următor cu tru directiva noului institut. Nădejdea lui Vulcan pen­

ajutorul împăratului Leopold „pro

II, exco-
deschide tru şcolile din Beiuş, nepotul său Ion Maiorescu, —
lenda natione Valachica" seminarul şi internatul epi* Ţrifu pe care îl întreţine Ia universitatea din Viena, se

scopiei din Oradea, destinate amândouă educaţiunii încurcă şi părăseşte preoţia şi Ardealul, hotărât a ni

„Tinerimei Române" cum de atunci şi până azi scris se întoarce niciodată şi cu nici un preţ" ) 1
Vulcan care

stă pe frontispiciul istoricei clădiri. pe semne ţinea ca noua ctitorie şcolară, s'o şi ilustreze

misiune
înalta a
culturală acestei eparhii dela ho­ prin oameni de carie şi cu oareşcare. -nume, recurge

tarele de. vest românismului

ale se afirmă an eu an la cunoştinţele sale din Ardeal, de unde reuşeşte să

şi culminează îndată la începutul XIX s ibt sutei slă- aducă ca director pe Ion Erdeţi, vechiu dascăl cu

vitul întru pomenire Samuil Vuhan

episcop (175S— experienţa dela Blaj şi Theodor Aaron
pedagogica

1839). Vreme de trei decenii şi bine, cât în

mai stă (1803—1859) preot cu bună reputaţie literară, autor
fruntea acestei episcopii, păstorirea lui subi toate ra­ bisericesc şi anotatorul lui Petru Maior. — Cu ace­
porturile mişcărilor publice, culturale, sociale şi poli­ ştia, secundaţi de alţi patru preoţi, face Vulcan faţă
tice deschide o nouă epocă de înfiripare, de carte şi greutăţilor începutului.
lumină în cele mai grele vremuri şi mai expuse locuri Mai era la mijloc o surpriză, cea a recrutării
ale vieţii româneşti elevilor, — zic, recrutare şi încă formală, -~ cu arca- :
La 1828 Vulcan înfăptueşte visul vrednicilor săi
înaintaşi Dragoş şi Darabant. Anul acesta înfiinţa cu i) lorga : Ist. lit româneşti. Epoca lui ÂsacM şV Eliad pag
toată a sa cheltuială liceul românesc din Beiuş. 289 Bucureşti 1907.

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 21

nul. — Românii satelor noastre de codru unde Vulcan Dela 1828 până la 1854 aceste şcoli sunt în ne- 9
urma să aprinză o luminiţă şi de unde avea să scoată curmată deşvoltare şi pregătesc generaţia luptătorilor %
cărturarii zilelor de mâine, — orăşeni, c e bruma, aveam dela patruzăcişiopt şi c e a a mişcărilor din vremea ab- §
noi pe atunci, —• erau cu totul lipsifi de nojiunea în­ solutismufui, şi a provizoriului până la încheierea dua- '&
văţăturii de carte şl priviau ia şcoala cea nouă ca la lismului.
o minune c e acum se arată în creerii munţilor bihoreni La 1836 tot Vulcan mai adaogă la clasele nor- §
şi în valea Crişului negru. male şi la cele patru gramaticale, conform legii, Ratio
Văzând Vulcan feriala sătenilor de şcoală trimite Educationis, încă două clase, zise humaniore — V şi
pe directorul, pe profesorii liceului şi administratorul VI — „intru folosul şi cultura nafiunei române" şi
domeniului dela Beiuş prin satele din cea „periferie insistă dinadinsul „să se pună deosebit preţ pe limba
muntoasă" ca prin vorbiri „scurte şi cu înţeles" să română şi pe ortografia reducendăla literile străbune".
îndemne poporul ca să-şi deie pruncii la şcoală, unde Tot atunci simtindu-se slăbit de ani întregeşte
tot din dărnicia marelui ctitor erau prevăzuţi cu toate fondul de întreţinere la 75 mii floreni aur şi face dis-
cele n e c e s a r e : cărji, hârtie unelte de scris, căldură pozijiuni definitive cu privire la dania „pentru coacerea
şi pâine. pâinii, — şi carte şi pâine, — pe sama tinerimei
C e aspect emoţionant pentru zilele noastre să române care să i-se distribue în fiecare zi".
vezi cum în seri de toamnă târzie, după zile de zoală Şi tot anul acesta-încep şi frământările de apă­
şi sfătuire, dascălii dela şcoala lui Vulcan grăbesc rare şi conservare ale acestor şcoli. La 1836 dieta
spre Beiuş cu trăsurile Ungariei votează legea
încărcarfe cu copii, în senzul căreia limba
aduşi la învăţătură, şi latină, adecă 1. oficială
pe de-asupra să mai de pân'aci, e s c o a s ă
vezi figura luminoasă din toate şcolile şi ofi­
şi pilduitoare a bătrâ­ ciile statului şi înlo­
nului prelat, apăsată de cuită cu cea maghiară.
cei şaptezeci de ani S e ştie că până la
câţi avea la 1828, când data aceasta 1. latină
deschide aceste şcoli, era 1. „vehiculară" a
în mijlocul micilor cre­ tuturor organelor vieţii
ştini dela sate chemân- de slat: administraţie,
du-i: veniţi să luaţi magistratură, legisla-
lumină şi împărţindu- ţiune şi instrucţiune.
le de toate din 1oată Aceasta împrejurare,
agoniseala şi dragostea izvor al multor confuzii
unei mari inimi româ­ şi interpretări răută­
neşti. Nu era vorba să cioase pentru acest
înfiinfezi numai şcoli liceu, îl îndeamnă pe
pentru neamul împila­ Vulcan să avertizeze şi
ţilor de veacuri, ci să-l la 1828 şi la 1836 di­
şi apropii de şcoală în recţiunea acestor şcoli
care el, osânditul A- L I C E U L ŞI I N T E R N A T U L DE F E T E - B E I U Ş
„ca să pună pond
probatelor şi al Com­ special pe limba ro­
pilatelor, era obişnuit să vază pân aci numai pepi­ mână şi pe ortografia reducendă la literile avitice".
nierele din cari eşia nemilostivul potop de sbiri
Corpul didactic resistă cu ultima îndârjire împo­
ce-l batjocoriau şi storceau.
triva întroducerei 1. maghiare şi mai bucuros primeşte
Măreţ, dar în aceeaş vreme îndoit de anevoios
era rolul celor trimişi de Providenţă să spună o taină... şi pentru mai departe 1. latină ca 1. de predare daca
ori să facă o faptă bună pentru neamul acesta, spăr­ nu poate răzbi cu c e a românească.
gând coaja întunerecului c e ne săcătuia şi prăpădia în După înfrângerea revoluţiei maghiare dela 1848
pământul lucrat de palmele noastre dar pentru înain­ subt absolutismul austriac episcopul Vasile Baron de
tarea şi huzureala altora. Erdelyi în temeiul constituţiei imperiale din 4 Martie
Şi cine putea spune atunci, la 1828, că mâna 1849 introduce I. română ca limbă de predare în locul
lui Vulcan şi dincolo de mormânt, vreme de un veac celei latineşti. Anii următori conform n'ouii legi şco­
— cum vom vedea — singură va purta lumina şi va lare imperiale, Entwurf-ul contelui Thun-Hohenstein,
întări conştiinţa şi demnitatea naţională în cele mai ministrul instrucţiunii, la 1853 înzestrează şi complec-
expuse părji ale românismului. tează institutul Iu: Vulcan la opt clase şi drept de ma­
Rolul unei institujiuni bisericeşti ori culturale a- turitate. Tot atunci întregeşte fondurile de întreţinere
târnă totdeauna de locul şi mediul unde aceea e me­ ale liceului la 95 mii floreni aur.
nită să funcţioneze mai cu folos şi se înal{ă prin cei Agravarea situatiunii externe a Monarhiei slăbeşte
ce o reprezintă. Şi subt raportul acesta nici o faptă resistenţa Austriei fată de Unguri. La 1865 Schmerling,
alta, naţională, istorică şi românească din toată cu planurile sale de federalizare a mozaicului habs-
scurgerea veacului XIX nu se poate compara cu burgic, cade. La 1867 Beust şi Deâk, încheiară dua­
ceea a înfiinţării şcolilor din Beiuş, aşezate în mij­ lismul.
locul celei mai dosite dar şi mai compacte populaţii Farsa din 1868 ari. 44 numită „legea pentru ega­
româneşti: al muntenilor dintre şesul Ungariei şi valea litatea drepturilor naţionalităţilor din Ungaria, adecă
Mureşului ardelean. a majorităţii locuitorilor, în loc să sporească numă*

© BCU CLUJ
26
Studiile teologice şi le-a făcut la Viena la Sfta
Barbara începând din 1775, a absolvat cu foarte bine
toate studiile, şi vorbea o mulţime de limbi .* latineşte,
franţuzeşte, nemţeşte, ungureşte, româneşte şi de ju­
mătate, cum zice el, şi greceşte şi sârbeşte ; a fost
doui ani administrator la Olosig unde erau 123 familii
unite, de aici a fost chemat de director al şcolilor
gfeco-catolice naţionale; ca atare îl găsim funcţionând
deja în 1780. Profesor al preparanzilor a fost numit
abia la anul 1785 (30 Maiu) cu plată de 300 fl. lă­
sat fiind şi inspector al şcolilor naţionale cu plafă de
100 fl., cu obligamentul de a raporta în tot anul câţi
„profesori" a format şi în c e stare sunt şcolile. Mai
târziu ceru în repetite rânduri dela forurile competente
să fie numit canonic, (1787, 1788), dar cum zice el, fu
preferat de două ori, pentrucă, cum zice el sunt pre­
feraţi străinii ca şi Aron şi alţii. S e mai plânge că pe
el îl ţin de ungur, deşi-i român adevărat. Din toate
aceste mici incidente ale lui Magyar vedem c e spirit
domnia la curtea lui D r a g o ş : să se infiltreze spirit
adevărat românesc prin aducerea de canonici din Ar­
deal, cari nu prea erau binevăzuţi de băştinaşii
din părţile ungurene. La 1791 reuşi în sfârşit şi Ma­
gyar să ajungă canonic întâiul în nou înfiinţatul stal
al şaselea. Când şi cum va fi murit nu ştim. La anul
1878 e încă în viaţă, căci e consultat de către urma­
şul sau Corneli asupra cererilor c e le-a făcut către
Capitlul latin din Oradea în cauza reparării şi susţi­
nerea şcoalei primare din Oradea.
La trei se poate reduce activitatea lui Simeon
Magyar pe teren ş c o l a r : ca organizator de şcoli, c a
profesor al preparanzilor romani şi caşi întâiul tradu­
cător de manuale şcolare în româneşte. C a organiza­
tor de şcoli Magyar are merite însemnate. La 1 7 8 3
(3 Iulie) Magyar face propuneri către organele şcolare
superioare cum ar trebui organizat învăţământul primar
r o m â n e s c : să se sistemizeze un post de profesor al
preparanzilor cu plată de 300 fl; acesta să inspecteze
şi şcolile odată la an şi să raporteze despre starea
lor ; în şcolile româneşti să se înveţe numai româneşte ;
să se traducă şi să se tipărească cărţi pentru şcolile
româneşti; c e le-a tradus deja să i se plătească lui 500
fl. pentru e l e ; învăţătorul dela şcoala primară greco-
catolică din Oradea să fie şi profesor de cant şi rit
pentru preparanzii cari vor învăţa metoda la Oradea,
cu o retribuţie de 25 fl. anual din domeniul Beiuşului;
să contribuiască şi comunele cu ceva la subsistenţa
învăţătorilor veniţi la curs de metodă în O r a d e a ; ne-
unitii însă să nu plătească nimic şi nici la susţinerea
şcolilor unite să nu contribuiască, ci şi pentru ei să se
deschiză atari şcoli naţionale, c a astfel să înceteze în
1
ei ura în contra religiei catolice. ).
— De fapt' la 1787 (16 XII) şi găsim un ordin al
Consiliului Locot. din Buda, în care se spune să se
înfiinţeze şi şcoli naţionale neunite în cari fse regu­
lează şi mijloacele şi felul de funcţionare al acelora.
S e ordonă anume c a domnii de pământ să contribuie
la zidirea şi susţinerea acelor ş c o l i ; comuna să dea
2
manualele şi jugalel şi / părţi din salar în naturalii,
3 Peste aceste şcoli şi cantori-învăţători se extin­
l
iar l dela domenii în b a n i ; unde este cantor ne­
s dea dreptul de control al lui Magyar şi trebuia să
unit să se deschiză şcoală, dar în viitor să nu se aplice
decât cei cu metodă; învăţătorii să cunoască norma
şi menţeasca; să se conscrie pe sate toţi copiii obli­
gaţi la şcoală şi să se şteargă odiosul obiceiu ca
x
) Vezi Arhiva Episcopiei : Acte şcolare vechi 1783 Iun. 3.
V E S T I T O R U L
copii să păstorească vitele, angajând păstori comunali;
preoţi să îndemne pe credincioşii lor să-şi trimită
pruncii la şcoală, la cununii şi alte ocaziuni solemne
să-i laude în public pe cei cu c a r t e ; protopopii să
1
cercetez şcolile îndemnând copiii şi premiindu-i. ).
In c e a constatat în concret activitatea lui Magyar
de organizator al şcoalelor primare se vede din
următoarele : la 1783, 7 — VIII, ia parte la o conferinţă
a autorităţilor în cauza introducerii şi desvoltării şco­
lilor „normale". La aceasta conferinţă au luat parte
Iosif Beliczay, pentru vicecomite, ca preşedinte ; Mihai
Bera fiscul domeniului episcopiei latine; Zaffiri in­
spectorul domeniului capitlutui r. c a t . ; doi judecători,
doi notari, Carol Werner şefinspectorul regesc al şco­
lilor şi Simeon Magyar. Conferinţa s'a ocupat şi cu
şcoala gr. catolică din Oradea, Care exista, dar era
prea mică pentru a încăpea pe toţi copii, pentru a c e e a
hotăreşte lărgirea sălii, nouile scaune să le facă co­
munitatea bisericii gr. cat. Oradea, învăţătorului să
i-se dea 12 orgii de lemne şi să i se mărească leafa
cu 18 fl., dela episcopie. Magyar cere să i
â e pună la dispoziţie preiunctură dela varmeghie ca
să poată vizita şcolile din district; conferinţa hotăreşte
ca vice corniţele să dea ordin şi să se propună con­
gregaţiei generale comitatense. ( C a un mic detaliu
putem aminti c ă aceasta conferinţă s'a ocupat şi cu
o cerere a Ovreilor din judeţ, ca să li-se permită sa
deschiză două scoli, una în Oradea ( c e a centrală) şi
alta în Almoşd; conferinţa a ordonat conscierea jido­
vilor contribuabili).
Rolul activităţii lui Magyar sunt şcolile ce le găsim
existente pe vremea Iui. La 1786 (15 Nov.) primpre-
torele din Beiuş face, Ia ordinul comitatului, un conspect
despre şcolile existente în districtul Beiuş cu un deviz
de leafă în floreni şi lemne. Sunt astfel de şcoli în
Beiuş, Finiriş, Szokâny, Petroasa, Şoim, Delani, Sân-
mărtin, Finiş, Negru, Tatonfalva, Tărcăiţa, Mezai (?),
total 11 şcoli. Când la 1785 (5 VI.) Magyar cere ca-
nonicatul între meritele sale aminteşte şi pe acele c ă
decând e director al şcolilor a introdus în 12 sate-
şcoli naţionale. Iar după un conspect tot din acelaş
an aflăm c ă în judeţul Bihor erau 15 învăţători {ludi
magistri) în: Betfia, Beiuş, Vascău, Şoncoiş, Holod
(Hidastelek) Şilindru, Deda, Auşeu, Sititelic, Vălani,
Ghenefea, Vadul Crişului, Oradea, Popeşti, Niermeg,
înşirate împreună cu numele învăţătorilor. Tot de atunci
cunoaştem 41 de comune cu cantori-învăţătorilor (unde
învăţătorul făcea şi pe cantorul sau întors, unde can­
torul, cele mai de multe ori fără curs de „metodă"
instrua şi copii în scris — cetit şi în cele bisericeşti).
Aceste cu numele sunt: Paleu, Virtiş, Leta-rom., Leta-rut.,
Cocod, Almoşd, Bogomoir, Şilindru, Aciad, Pişcolt,
Vaşad, Petreu (Galoş), Eriuadon, Tarcea, Chet, Deda,
Popeşti, Ghenetea, Spinuş, Şauaieu, Vadul Crişului,
Auşeu, Crăiniceşti, (Krâjnikfalva), Bănlaca, Bedeu,
Betfia, Sititelic, Beiuş, Finiş, Iouăniş, Soncoiş, Uileac,
Petrani, Vălani, Vintiri, Holod, Vaşcău, Bel. Nirmeg,
Coroiu, Oradea.
raporteze inspectorului regesc din Oradea (Luby, mai
târziu Werner). Aceste rapoarte mergeau de multe ori
foarte anevoie, pentrucă preoţii, cari erau directorii
locali ai şcolilor şi vice-arhidiaconji (protopopii), de
») Arhiv 1787 12 XII.
© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 27

multe ori nu trimeteau la timp rapoartele, neavând că au fosi chemafi periodic şi ceialalţi „învăţători" fără ©
de multe ori c e raporta, căci copii mai ales primă­ metodă, să înveţe metoda, căci găsim în repetate rân­
vara şi vara, nu prea cercetau şcoala, fiind ocupaţi duri, că aceia au fost îndrumaţi să vină la Oradea să
cu lucrul câmpului şi cu vitele. D e aceea inspectorul înveje metoda. Aşa la 10 Nov. 1785 : la 27 D e c . 1785
regesc, ba chiar Cons. Locot. au trebuit să intervină Cons. Lt. îndrumă congregaţia generală a Comitetului
de multe ori cu ordine severe să nu se trimită copii că pe dascălii cari nu s-au prezentat la normă să-i
la câmp cu vitele, ci să se angajeze păstori comunali; aducă cu puterea magistrală. Iar Ia 1786 (10 Apr.)
iar pe Magyar l-au provocat de multe ori să urgiteze preparanzii învăţători chemaţi la învăţarea metodei şi
rapoartele preoţilor şi ale protopopilor despre mersul a limbei germane cer lui Magyar să intervină pentru
şcolilor. ei să capete ceva leafă, căci nici ei în Oradea, nici
Despre şcoala gr. cat. din Oradea şi cea din familiile lor acasă nu pot trăi, le merge rău. Iar în
Sântandreiu suntem informaţi ceva mai bine. Despre 1788 (29—XI) într'un raport mai larg Magyar se plânge
cea dintâiu avem un raport al lui Magyar către inspec­ c ă preparanzii au plecat treptat acasă cu pretext să-şi
torul Werner din 20 Nov. 1788, în care spune că aducă merinde, dar de fapt să nu înveţe nemţeasca.
preotul-catihet Ioan Radnoti, canonicul de mai târziu, C a o completare a „corpului didactic" constatator până
nu catihizează regulat, că Ignatie Darabant vizitând aci din Magyar şi învăţătorul şcoalei primare, aflăm,
odată şcoala a exceptionat că de c e nu se propune că la anul 1 7 8 7 — 8 8 (8—III) Magyar cere inspectorului
şi cantul şi tipicul în şcoală, şi a zis că nu va tolera regesc ca pe noul convertit diacon dela biserica ne­
să se propună nemfeşte, ci numai româneşte, fiind unită din Velenta Ioan Băliban să-1 numească pro­
aceea şcoala lui. Tot din acest raport ştim, că cre­ fesor de cant şi tipic pentru cei 46 preparanzi uniţi şi
dincioşii din Olosig nu prea voiau să sprigine acea neunifi ce-i are în şcoala sa. (Vezi Archivul: Acte
şcoală, ba parochul şi curatorul îndemnau pe părinţii şcolare 1787.) La 10 Aprilie al acelui an găsim c ă
copiilor să nu-şi dea copii la şcoala „cea nemţească". Cons. Lt. de fapt şi numeşte pe Ion Băliban
Neunifii încă aveau în Oradea două şcoli, cari la 1784 profesor de cant şi tipic la şcoala preparanzilor,
la ordinul Cons. Locot. Pojon a fost contrasă în una totodată era şi cantorul catedralei, iar în vacanta
cu două clase. scaunului ep. gr. cat. i-se aseamnă 6 floreni din dome­
Despre şcoala din Sântandrei sub perioada Iui niul de 8500 fl. plătibili la oficiul de dare din Oradea.
Magyar ştim că avea un învăţător foarte harnic cu Oricât ar fi fost de primitiv organizată aceasta
numele Grigorie Pop, ieşit din şcoala Iui Magyar, „schola praeparandorum" ea trebue considerată c a o
tinăr, dar care cunoştea bine metoda nouă şi ştia şi şcoală normală adevărată, organizată după sistemul
nemfeşte. Magyar îi propune majorarea de leafă dela de atunci, căci nimic nu se naşte perfect. Toate şcolile
20 la 150 fl. anual. Şcoala zidită de Camera regească s'au perfecţionat numai cu timpul.
are un zid foarte bun, dar nu are tablă, scaune şi nici Cel mai însemnat merit al lui Magyar însă este
catedră pentru învăţător. că el ca director şi prefect al şcoalelor s-a îngrijit să
Un merit însemnat al lui Magyar e şi acela traducă manuale şcolare pentru elevi şi învăţători, aşa
că el este cel dintâiu organizator al şcoalei de învă­ că el este în aceste ţinuturi pionerul culturii naţionale
ţători, al cărui profesor a fost numit la 30 Mai 1785. prin cărţi.
In anul 1784 (18—V) Magyar înaintează un Magyar s'a pus de cu bună vreme să traducă
memoriu episcopului Dragoş în care cere să fie el cărji în româneşte. La 1 7 8 0 inspectorul Luby publică
numit profesor la şcoala de dascăli, deoarece piedecile ordinul să se traducă cărfi şi-1 încurajază pe Magyar
s'au înlăturat este zid şi sunt şi cărji traduse în ro­ să traducă şi în româneşte şi în ruteneşte, punându-i
mâneşte. Sistemul de până acum al formării învăţători­ în vedere, dela Cons. Locot. şi o modestă remuneraţie.
lor dela sate, zice el, nu mai e corespunzător. Până La 1 7 8 1 , in restimp destul de scurt, găsim c ă pe
acum absolvenţii şcoalei primare române din Oradea, Magyar îl ajunge o neplăcută ştire comunicată lui prin
uni}i şi neunifi, cei mai înaintaţi în vârstă, erau trimişi arhiepiscopul din C a l o c e a , că împăratul nu i-a aprobat
învăţători la sate, după un timp se prezentau odată la din fondul studiilor onorar pentru cărfile traduse, ci
semestru cu un certificat dela preotul director local să-1 plătească poporul român pentru care traduce. Dar
ori dela un „vice prefect" de şcoală şi cu aceste in­ Magyar răspunde că el va traduce şi fără plată. In
formaţii erau admişi la un examen în fata directorului 1782 vedem pe Magyar cerând dela Cons. Lt. 500 fl.
(prefect) şcolar; după trecerea examenului primeau în­ pretenfia sa de traducător. Iar la 1786 100 fl. pentru
drumări pentru semestrul viitor. Aceşti învăţători pri­ cărţile traduse şi scrise cu litere latine, mai ales
meau 30 kr. la an de copil. Acest sistem, zice Magyar, pentrucă a statori ortografia românească cu litere latine
nu mai e corespunzător. învăţătorii trebue să primească a fost foarte greu.
o altă formare, după noul metod şi ei au să înveţe Iată şi lista cărţilor traduse şi compuse de el
româneşte, pentrucă aşa vor propune; de unde ur­ (din 1 7 8 5 — 1 7 8 9 ) : Arithmetica valachica; Extras din
mează că şi noul lor profesor trebue să fie român şi catechismul mare german; Dicţionar român-german
nu ungur ori german, care n-ar putea face controlul (doi ani a lucrat la e l ) ; Abecedar românesc; Dicţionar
cuvenit nici la cant şi tipic. La şcoala preparanzilor de numiri ung. şi româneşli; Gramatică şi ortografie
să se înveţe însă şi nemfeşte căci e o limbă cultă. românească: Caligrafie germană-română ; Micul cate-
După acest memoriu Magyar e şi propus spre chism tradus în româneşte; Catechismul de mijloc, şi
numire şi numit de împăratul prin Cons. Lt. cum am o cuvântare despre preoţie tipărită la Kurtzbeck. Multe
spus. In anul şcolar 1784—85 are 11 preparanzi. Intr-o din aceste a distribuit gratuit la sate. La 22 Noemvrie
scrisoare către Werner din 1786 (27—II.) spune, că 1785 urgitează tipărirea gramaticei şi a ortografiei ro-
are preparanzi buni, absolvenţi ai anului II, pe cari române cu litere latine fiind mare lipsă de ea în şcoli.
cere să-i trimită la sate, să răspândească şi cărţile C a să ne putem forma o ideie despre greutatea
traduse de el. Afară de aceşti preparanzi stabili se vede transcrierii limbei române cu litere latine şi stabilirea

© BCU CLUJ
24 V E S T I T O R U L

In prima jumătate a secolului al 19-lea, elevii Şcoala normală diecezană n'a fost văzută bine
şcoalei îşi făceau lecţiile la şcoala urbană gr. cat. din niciodată de către forurile şcolare ungureşti, căci o
Oradea. Cunoştinţele câştigate însă nu mai satisfăceau ştiau că este un focar puternic de cultură românească.
cerinţele pedagogiei, care în acest timp începe să Nu cutezau să s e atingă de ea, căci avea drepturile
evolueze şi cere o pregătire profesională mai temeinică. ei istorice încă din sec. al 18-lea. Ordinariatul epi­
P e la anul 1840 se simte necesitatea unei şcoli nor­ scopesc, corpul didactic, erau molestaţi necontenit, atât
male, organizată după tipul celor 5 şcoli normale re­ cu pretentjuni cât şi cu excepţionări fără sfârşit. în­
geşti, existente în Ungaria. Decretul imperial din 16 deosebi {inuta românească a profesorilor şi a elevilor
Oct. 1842 şi comunicat de către guvern (Consiliul era motivul vexărilor şi a ameninţărilor neîncetate.
Locţiilor) cu episcopul V. Erdeli cu data de 10 Ian. Viata întreagă a şcoalei a fost o continuă luptă pentru
1843 No. 1 7 5 1 , porunceşte episcopului să facă o cerere existenţă, luptă din c e în ce mai dârză. Cu cât era mai
pentru organizarea unei şcoli normale conform celor mare oprimarea, cu atât era mai oţetită rezistenţa.
existente. Episcopul întârzie cu răspunsul, deoarece Această luptă şi — a ajuns apogeul atunci, când în urma
planul guvernului era acela, că la şcoala noastră, c e faimosului ordin No. 100891—1917 a lui Apponyi,
s'ar pune pe noui baze, să fie primiţi şi elevii diecezei şgoala în anul şcolar 1917—18, şi câtva timp in 1918—19
romano-catolice, ca astfel pentru voia acestora, limba a fost pusă sub' controlul zilnic şi permanent a unui
de predare să fie cea ungurească. Răspunsul episco­ inspector anume numit pentru şcoala noastră, dintre
pului (No. 792, 19 Aug. 1 8 4 4 ) în care pretinde, ca cei mai şovini profesori. îşi poate închipui oricine câtă
limba de predare să rămână cea românească, n'a fost amărăciune şi tortură au suferit profesorii şi elevii?
pe placul guvernului, de a c e e a la 12 Aug. 1845 No.
Chiar şi exprimarea sentimentelor româneşti prin-
28465 cere un nou proect. Episcopul însâ în adresa
tr'un gest scăpat, ori prin mimica feţei, era scrisă nu­
din 21 Sept- 1845 No. 823 stă neclintit pe lângă limba
maidecât la dosar de către inspectorul, care asistă
de predare română. Guvernul a cedat şi la 2 Martie
la fiecare lecţie. Perseverenţa corpului didactic şi în­
1847 No. 8425 aprobă reorganizarea şcoalei, care se
crederea neţărmurită în înfăptuirea apropiată a visului
va susţine şi pe mai departe din „Fondul Studiilor"
secular, — pentru realizarea căruia au lucrat mai bine
afăt c e priveşte leafa profesorilor cât şi bursele ele­
de un veac profesori şi elevi, — a fost încoronată la
vilor. Evenimentele din 1848 fac, ca cursurile să în­
ziua de 20 Aprilie 1919, ziua învierii Domnului, ziua
ceapă în luna Sept. Adunarea dela Blaj, propaganda 1
învierii Neamului pe aceste meleaguri .
lui Baritiu, acţiunea lui A. Iancu, deşteptarea românilor
prin harnicii lor luminători dala sate, eşiţi dela şcoala începând cu anul şcolar 1 9 1 9 — 2 0 şcoala intră în
din Oradea, îndârjesc pe unguri şi directorul suprem epoca libertăţii şi a desvoltării sale fireşti. Numărul
Ig. Fâbry cere dela guvern decretarea limbei de pre­ elevilor creşte simţitor. Afluenţa căîre această şcoală
dare cea ungurească. Corpul didactic în conferinţa din veche şi încercată este vădită, distruse fiind stăvilarele
12 Noem. 1849 hotăreşte. că la această şcoală care e ce opreau tinderea spre această şcoală. In urma ord. Min.
sortită să crească învăţătorii neamului român, nu poate No. 170 din 11 Ian- 1919. elevele normaliste române,
să fie alta, limbă de predare decât cea română. De cari frecventau şcolile ungureşli, au fost îndrumate să
fapt limba ungurească nu s'a introdus, deoarece nu se înscrie la şcoala noastră ca eleve ordinare. Co-
s'a înscris nici un elev ungur. educaţia, în chipul cum s'a făcut până la anul şcol.
1 9 2 3 — 2 4 , a avut influenţă bună asupra şcolarilor.
Infiinţându-se la anul 1 8 5 3 dieceza Lugojului, can­
didaţii de învăţători ai acestei dieceze au fost îndru­ Anul şcol. 1923 - 2 4 înseamnă o nouă fază a des­
m a t să frecventeze şcoala noastră ca bursieri ai voltării acestei şcoli. In acest an se introduce sistemul
„Fondului Studiilor (No. 1 7 2 2 3 — 1 8 5 5 ) . La această şcoalelor normale din Vechiul Regat. Dela acest an
şcoală, până în timpurile mai noui, totdeauna găsim încoace se deschid succesiv clasele noui şi se su­
înregistraţi elevi bănăţeni, bursieri ai numitului fond. primă clasele c e urmau sistemul vechiu unguresc. In
La 1856 guvernul plănui înfiinţarea unei şcoli normale anul şcolar de faţă şcoala are 4 clase cu 149 elevi
centrale la Năsăud, pentru întreaga Mitropolie de Alba înscrişi.
Iulia şi Făgăraş, din motivul că „Fondul Studiilor" nu Mulţumită marinimosifăţii şi dragosei faţă de
poate să suspină pentru fiecare dieceză câte o şcoală şcoală a Episcopilor Patroni, şcoala este înzestrată cu
normală. In urma ord. Min. No. 18255—1859, şcoala materialul didactic necesar, care permite, ca instruc­
normală rămâne definitiv în Oradea. Bursele acordate ţiunea elevilor să se facă cât mai temeinic, c a şi ei,
din „Fondul Studiilor" se majorează la câte 42 fior. precum înaintaşiilor, să devină harnici muncitori în
a. de elev. ogorul educaţiei şi instrucţ'unei româneşti.
Şooalele normale, recrutând elevii lor din absol­ Şcoala normală diecezană în cursul lung al fiinţei
venţii a cel puţin 4 clase secundare, până la promul­ sale, a adus servicii neperitoare neamului, căci acel
garea legii din 1868 Art. XXXVIII, funcţionau cu 2 şir lung de aproape 4000 de elevi, cari au eşit din
clase. Dela 1868 încoace numărul claselor s'a urcat această şcoală, au împrăştiat începând dela Maramurăş şi
la 3. La şcoala noastră, noul plan de ore intră în vi­ până în Banat cultura românească şi au ţinut pururea
goare în anul 1 8 7 1 . Clasele n'au funcţionat despărţite, aprinsă candela naţionalismului. Ei au fost sfetnicii
ci cl. I divizionară, iar cl II şi IH-a în bieniu. Elevii poporului român de pe aceste meleaguri, luminători
absolvenji numai după un an de practică au fost ad­ cinstiţi, tovarăşi în suferinţe, mângăitori în năcazuri şi
mişi la examenul de capacitate. In anul şcolar 1911—12 părtaşi în bucurii! învăţătorul român eşit din această
funcţionează clasele I, II şi IV divizionare, iar înce­ şcoală n'a uitat nicicând că e român, şi că faţă de„
pând cu anul şcolar 1913—14 cu 4 clase divizionare. neamul său are o răspundere şi o datorie 1

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L
Crâmpeie d i n începuturile învăţămân­
tului primar In dieceza Orăzii
de Păr; Dr. A, TAUTU
S'a spus nu odată, şi pe dreptul, c ă unirea a
,9 contribuit mult la deşteptarea cultarală şi na{ibnală a
CD
popdfuliii românesc* Ea a deschis noui zăgazuri de
lurriină şi cultura pentru noi to|i, fie direct fie indirect.
Aceasta s'a întâmplat şi prin înfiinţarea episcopiei ro­
mâne unite de Oradea. Ea a fost un nou arhanghel
de bunavestire pentru români. Arhiereii providenţiali
Cari au ajuns prin putere împărăteasca şi aprobare papală
în fruntea acestei dieceze, şi-au rotit privirile de vul­
turi asupra teritorului încredinţat păstoririi lor, şi au
cumpănit în suflet mijloacele cele mai potrivite, după
vremuri, s ă ridice din haosul neştiinţei şi al * mizeriei
bietul popor românesc. Pretutindenea au văzut ceaţă,
întuneric şi amorţeală înfiorătoare.
Dacă în aceasta privinţă, a deşteptării culturale
şi naţionale, arhiereii orădani pot să Stea alăturea de dei
mai iluştri apostoli ai oricărui popor şi ai oricărei
dieceze, de lângă ei n'aU lipsit nici luptătorii dârzi,
tenaci, cu stăruinţă de fer, cari de multe dri s'au a-
scuns după perdeaua modestiei şi Ia spatele cutăruia
arhiereu strălucit, ale cărui fapte măreţe le-a înregi­
strat istoria cu litere de aur, dar ale lor au rămas în­
gropate în arhive prăfuite de Vremuri, cuprinse în slove
străine, latineşti, nemţeşti, ungureşti, ori chiar cirilice,
pentru desgroparea cărora puţină osteneală îşi ia ge­
neraţia de astăzi.
Poate nici pe un teren nu s'a adeverit mai tare
adest adevăr, al ascunderii celor mici, decât chiar pe
al instrucţiunii primare. Căci dacă cunoaştem în mare
parte meritele neperitoare ale episcopilor Darabant,
Vulcan, Pavel ş. c . 1. câştigate prin înfiinţarea şcolilor
din Beiuş şi Oradea, nu cunoaştem nici pe departe
zelul şi râvna a c e e a neşovăitoare, cu care un Magyar
sau un Corneli, au luptat pentru desţelenirea celui mai
împietrit teren al instrucţiunii primare la sate.
D e aceea fie-mi permis în cele următoare să
prezint câteva crâmpeie din începuturile şcolii naţionale,
româneşti, primare de pe teritorul acestei binecuvân­
tate dieceze de Oradea Mare, începuturi, cari se leagă
tocmai de numele acestor doi bărbaţi de o cultură
vastă şi de un zel naţional şi cultural neîntrecut şi
vrednic de invidiat,
* * *
Primele mijiri ale şcolii româneşti de pe terito­
rul diecezei de Oradea s e arată la anul 1 7 1 3 , când
canonicul bisericii catedrale latine Paul Laszlo, de
origine săcuiu din Ardeal, fiind foarte zelos pentru
propagarea unirii, a fost numit de către episcopul Ni-
colae Csâky arhidiacan al românilor uniţi şi a propus
ca să s e deschidă pe seama lor o capelă şi o şcoală.
Probabil c ă s'au şi deschis, dar date precise nu avem.
Pe timpul lui Meletie (1748—1775), vicarul apostolic
pentru români, din cauza conturbărilor provocate de
episcopii sârbeşti nu s'au prea putut înfiinţa şcoli.
Despre episcopul latin Adam Patachich din Oradea
(1759—1776) s e spune c ă a cheltuit bani şi pentru
deschiderea de şcoli româneşti. In anul 1756 Meletie
GEREA să s e deschidă trei şcoli poporale: în Oradea,
Beiuş şi V a ş c ă u ; lipseau dară, precum vedem, şcolile,
chiar şi în centrele districtuale.
Intre ce condiţiuni vor fi funcţionat aceste şcoli
85
primitive şi nedrganizate, c e s'or fi deschis atunci, c e
activitate a desvoltat întâiul director sau prefect al
şcolilor primare româneşti de pe teritorul diecezei,
despre care ştim că a existat chiar dela începutul diedezii,
din lipsă de documente, nu putem şti mai detailat.
Abia-i cunoaştem numele acestui întâiu director şi or­
ganizator de şcoli aici. II chema Ciontoş.
De pe vremea primilor episcopi ai diecezei, Moisă
Dragoş ( 1 7 7 7 — 1 7 8 7 ) şi Ignatie Darabant ( 1 7 8 8 — 1 8 0 5 )
avem deja mai multe informaţiuni despre şcolile pri­
mare şi activitatea desvoltata pentru întemeierea lor
pe toată linia. *» .
După moartea împărătesei Măria Terezia, aceasta
fenomenală femeie şi sinceră binevoitoare şi birtefădâ j
toar'e a poporului nostru românesc de sub oblăduirea
ei, îi urmă pe tron fiul ei, Iosif II. Acest suflet nobil,
cu intenţiuni cu mult mai burie, dedat să-1 înţeleagă
generaţiile timpului său, hotărî, c a Va ridica din mize­
ria întunerecului şi al neşliinţei popoarele de sub sta-'
pânirea lui şi le va face mai fericite. D a r deoarece
calea la fericirea cea adevărată merge prin cultura
cea nefalşificafă, iar porţile culturii sunt şcolile, hotărî
să dea un avânt şi un impuls învăţământului poporal,
prin care să ridice massele din întuneric. In acest scop
organiză el întreaga sa ţară (afară de Ardeal şî
Croaţia) în cinci districte literare (Pozsony, Zagreb
P e c s , Caşovia şi Oradea), în frunte câte cu un
director suprem, pro-director, un inspector şi mai
mulţi directori ai şcolilor naţionale sau confesionale/
Măria Terezia şi fiul ei Iosif II au înţeles, c ă fără
de concursul şi spriginul bisericii nu s e poate face
învăţământ primar, deaceea au dat un rol covârşitor
bisericii în organizarea şi supravegherea acestui învă­
ţământ numind la propunerea episcopilor p e lângă
fiecare inspector regesc, de eparhie câte Un director
sau „prefect" al şcolilor naţionale. Astfel în die-
ceeza noastră de Oradea găsim, după Ciontoş, pe
cel dintâu în aceasta calitate pe Simeon Magyar,
care a fost tototdaă şi cel dintâiu profesor al şcoalei
normale de învăţători.
Datoria acestor directori sau inspectori diecezani
ai învăţământului primar era c a să lumineze poporul
despre foloasele şcolilor primare, să-i îndemne s ă
jertfească pentru ridicarea şcolilor, s ă lege contracte
cu comunile şi domeniile în cari s ă fie asigurată sus­
ţinerea clădirei şcolare şi plata învăţătorilor, s ă vizi­
teze anual toate şcolile, s ă raporteze semestral despre
starea şcolilor şi sirguinţa învăţătorilor şi c e e a c e e
mai important, să pregătească şi s ă institruiască învă­
ţătorii în metoda cea nouă saganiană ordonată prin
Iosif II. pentru toate şcolile primare din ţară.
O închegare primeşte învăţământul poporal p e
teritorul diecezii, când e numit Simeon Magyar, acest
distins şi învăţat bărbat, prefect al şcolilor naţionale
române. Simeon Magyar, după cum ştim dintr'un act
scris cu mâna s a proprie la anul 1787 (5 Iunie) când
ceru canonicatul vacant prin moartea canonicului Ioan
Simon, s-a născut la 1754 în comuna Hajdudorogh
(la 1787 era de 33 ani) ; tatăl său a fost nemeş şi în
insurecţiunea contra Turcilor a dat împăratului un sol­
dat echipat, ^ ^
© BCU CLUJ
 22 V E S T I T O R U L

R rul şcolilor secundare româneşti la adecă, nu garantă comparare cu cele trecute vremi ale feudalismului ^
j nici măcar desvoltarea unicului liceu românesc din maghiar, le aduseră o leacă de uşorare — legea
j) Ungaria proprie, a celui din Beiuş. B a într'o zi, subt urbarială, — organizarea Bisericilor naţionale, pe
l episcopul Iosif Pop-Selâgianul ( 1 8 6 2 — 1 8 7 2 ) , noul terenul şcolar, ne alesărăm cu nimic.
* regim merge până a atenta şi la caracterul românesc In Ardeal subt absolutismul austriac se mai în­
5 şi la existenta chiar a acestui liceu. fiinţară două licee româneşti, pe lângă cela dela Blaj,
Vin vremuri grele, şcolile din Beiuş umblau — din 1 7 5 4 ; unul la Braşov între anii 1850—1865 şi altul
cum zice cronicarul — cu zilele în mână. Legea şco­ la Năsăud (1863) şi un gimnaz la Brad (1869).
lară din 1883, regimul şcolar al miniştrilor, Trefort şi In Ungaria proprie însă n'a fost chip să răzbim
Csâky mai bine a lui Tisza şi Banffy ne ameninţau şi să mai putem înfiinţa barem o şcoală secundară
la tot pasul. românească oricât s'a stăruit în privinţa aceasta când
In această vreme rea ne vine un om bun: epis­ pentru Caranşebiş, Lugoj, Lipova, Chioar, Şomcuta-
copul Mihail Pavel (1827—1902). Fire cu adevărat Mare, Baia-Mare şi Seini. Iată cu c e ne-am ales din
românească, cam făcută şi de o reflexivitate senină, solicitările dela 1849 pentru o facultate juridică-
avea darul ca putini alţii de a privi şi prinde lucrurile naţională la Blaj şi pentru o Universitate la un loc
subt unghiul cel mai real. Nu se amesteca în politică. potrivit/)
Aspectele politicei najionale de după 1881 cu certuri, In chipul acesta Banatul, Aradul, Bihorul, Sălajul,
neînţelegeri şi devizări nu-1 ademeniră. Şcoala şi cultura Sătmarul şi Maramureşul, aproape două milioane de
românească la o strâmtoare ca a c e e a aveau trebuinţă Români din marele semicerc românesc din jurul Ardea­
de fapte positive şi de cea mai urgentă posibilitate. lului fură avizaţi şi îndrumaţi la şcolile din Orade
Şi ca Jancu Ia paşopt, — şi episcopul Pavel avertizează şcoaja normala şi seminarul, şi cele din Beiuş ale
îndrumătorii vieţii publice româneşti: Voi vă sfătuiţi acestei episcopii.
şi certaţi, că eu mă apuc de lucru.
Pe lângă institutul pedagogic român ortodox din
La legea din 1883 răspunde cu înzestrarea şi
Arad (1812) episcopia română unită a Orăzii-Mari
renovarea succesiunei lui Vulcan, adăogându-i pe de
cu şcolile sale a susţinut limba, cartea şi cultura
asupra două clădiri superbe, una pentru zece sale de
românească începând dela Orşova, până'n codri
învăţământ, alta pentru gimnastică, desemn, cabinete
Maramureşului vreme de un veac până la măreaţa
de lucru, galerie şi muzeu de pictură şi Ie provede cu
epopee a întregirii neamului românesc.
un bogat confort, fără păreche chiar şi la institutele
statului. Şi unde mai pui că în era nemţească subt abso
Raporturile însă dintre Români şi regim se înăs­ lutism, liceul din Beiuş a fost unicul institut româ­
presc zi cu zi. S e încinge o luptă mocnită între epis­ nesc din Ungaria şi Ardeal recunoscut şi în Austria
copie şi guvern. La atacul dela 1888 cu întrodcuerea ca echivalent cu şcolile secundare de acolo. Deşi legea
1. maghiare pentru predarea materiilor în clasele şcolară (1860) pentru Bucovina a recunoscut şi accen­
superioare, episcopul deschide un contra atac şi pentru tuat dreptul limbei româneşti, totuş aceasta nu s'a
îndiguirea influentei limbei maghiare răsar ca din vraja observat nici într'un liceu, — zis românesc, din mândra
unui vis la 1 8 9 1 , 1 8 9 5 , 1897, două internate, unul de ţară*a fagilor.
băeţi, altul de fetite şi o şcoală medie pentru fete. Liceul din Cernăuţi, înfiinţat la 1806 „pentru
Şi pe toii îi hrăneşte şi îmbracă aproape gratuit din ceice aparţin Bisericei gr. or.", adecă pentru Români
daniile şi jertfele pe care le aduce pentru cultura şi şi cel din Suceava (1860) la început fură utraquiste
propăşirea neamului românesc. şi pe urma nemţeşti, deşi întreţinute din fondul religio-
Episcopul martir Dimitrie Radu lărgeşte cu noui nar român.*)
clădiri atât internatul de băieţi, cât şi cela de fete. Astfel se întâmplă că dela 1 8 6 0 până la 1888,
îndată la începutul păstoririi sale, 1904 înfiinţează masa până la asaltul regimului Tisza asupra acestor şcoli;
studenţilor, ca şi cei ce numai încap în internat, să tinerii din cele mai fruntaşe familii din Bucovina: Hur- ^
fie ajutaţi şi împărtăşiţi de binefacerile acestei episcopii, muzaki, Morar-Andrieviciu, Tarangul, Grabovsky,
iar la 1918 introduce limba română în clasele superiore. Vorobchieviciu, s. c. 1. câte mai ţineau ca copii lor
Munca începută de actualul titular al acestei epis­ să înveţe carte românească, cercetează şcolile dela
copii Inalt-Preasfinţia Sa Dr. Valeriu Traian Frenţiu, Beiuş. Elev al acestor şcoli a fost şi I. FI. Marian,
e chemată să deschiză o nouă epocă în viata şcolilor academicean şi neobositul nostru folklorist, iar dintre
dela Beiuş. Atât noul regim educativ, cât şi jertfele fruntaşii şi luptătorii vieţii publice româneşti din Ardeal:
materiale de pân'aci pentru conservarea şi desvoltarea Alex. Roman, metropolitul Miron Romanul, Sigismund
acestor şcoli, ne îndrituesc la cele mai bune nădejdi. Pop, Vasile Ranta-Buticescu, Scipione Badescu,
Miron Pompiliu, pedagogul Dr. Gheorghe Popa,
Parteniu Cosma, Coriolan Brediceanu, Mihai Veliciu,
episcopii Filaret Musta şi Ignafie Papp, Gheorghe
Bătute de vânturi, scurse de ploile tuturor răută­
Candrea şi scrietorul politic de renume european g
ţilor în calea cărora fură aşezate de soartă, şcolile
A. C. Popoviciu ş. c. 1.
din Beiuş sunt şi rămân.
Din toate frământările unui veac întreg şi cu într'o expunere cât se poate de succintă am relevat
deosebire din cele dela 1850—1867 pentru cultura fapte şi oameni cari în viaţa culturală a unui popor,
Româniior din Ungaria proprie abia dacă episcopia cum au fost şi Românii ardeleni, au avut rol şi impor­
română unită a Orăzii-Mari reuşi să smulgă o şcoală tanţă decisivă.
normală şi să mântue de distrugere, ba chiar să des- ^4ces/e fapte au isvorit din inaltul simt de
volte şcolile din Beiuş.
Şi faptul acesta ne miră, ne miră foarte mult. ' ) Cartea de Aur I. 628.
Câtă vreme absolutismul şi Provizoriul Românilor în *) Hasnaş: Politica noastră culturală. Bucureşti, 1916. p. 16.

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 23

datorie naţională a episcopilor români uniţi ai Braşov, Nâsăud, unde, — într'alt mediu — s e putea
Orâzii-Mari. acţiona şi vorbi c e e a c e nu era a s e risca Ia Beiuş.
Samuil Vulcan şi Mihail Pavel au făcut din Beiuşul Şi atunci s e va înţelege, precum c a s ă s e înţe­
marilor seniori de altă dată ai Bihării şi din Beiuşul leagă de c e oamenii de bine şi de c e Biserica noastră
calvinismului sutei XVI—XVIII, Beiuşul şcolilor noastre naţională într'o lume atât de desmăţată ţine atât de
naţionale din suta XIX şi ca atare bastionul cel mai mult la aceste şcoli istorice, al căror rol şi astăzi
de oest al culturii noastre. Ca atare opera lor con­ numai ignoranţă ori oamenii răi din lumea rea, ori
tează în istoria integrală a culturii naţionale româ­ crima naţională chiar, îl pot diminua.
neşti. Situat în nemijlocită apropiere de tabăra duş­ Aceste şcoli sunt suflet din marele suflet al
mană, asupra Iui s'au descărcat cele dintâi fulgere ale unei organizaţii mondiale, cu un trecut de două mii
ostilităţilor. Rolul acestor şco'i nu era numai cela al de ani, sunt perle din lacrimi şi jertfe pentru neamul
unei conservări şi defensive culturale, ci şi unul de românesc; sunt puterea de viaţa a Bisericei române
acoperire a celor dela spate, a celor dela Blaj, unite.

Ş c o a l a n o r m a l a d i e c e z a n ă
de CORNEL SABO, directorul şcoalei normale diecezane.
începuturile unei instituţiuni vechi sunt greu de (amantului, c a pe toţi învăţătorii să-i îndrume la acesta
eruat, mai cu seamă atunci, "când nu ai la îndemâna şcoală, să înveţe „noul metod". Numărul absolvenţilor
documente şi date pre m anul 1785 este 1 1 .
cise. Incontestabil însă, La .8 Martie 1787 loan
că nucleul şcoalei nor­ Baliban e numit profe­
male de astăzi, este sor de cântări pentru
aceea „Shcola Vallachi- cei 46 elevi ai şcoalei.
corum praeparandor- Limba de predare este
um", care deja există cea română, însă con­
în Dieceza noastră la form legilor în vigoare
anii 1 7 8 4 — 8 5 . Despre elevii trebuiau să înveţe
activitatea ei, începând şi limba nemţească. La
cu anul 1785, deja avem 17 Noemv. 1788 s e co­
documente precise. Ne­ munică prima programă
cesitatea existenţei unei analitică pentru şcolile
şcoli normale p e la de acest fel. P e semne
sfârşitul secolului al în acest timp şcoala
18-lea s e impune în nu avea un local pro­
urma „Raţio Educaţio- priu, cu atât mai vârtos
nis"-ului Măriei Tereziei, un internat. Necesitatea
precum şi faptului, c ă unui local de scoală s e
în anul 1780, după o impune imperios, de
statistică oficială, în ju­ aceea împăratul Leo-
deţul Bihor avem 1 2 4 , pold al Il-lea, la stă­
iar în Sătmar 182 învă­ ruinţa episcopului Igna-
ţători. tie Darabant, cu decre­
Cu decretul No. 14796 tul No. 3230 din 21 Febr.
din 30 Maiu 1785 e nu­ 1792 întemeiază Semi­
mit profesor la această narul gr. cat. din Oradea
scoală, Simion Magyar cu scopul, ca": atât cle­
editorul şi traducătorul ricii, cât şi învăţătorii,
numeroaselor cărţi, un deja din frageda tinereţă
inimos dascăl, care vor­ să primească o edu­
bea perfect 5 limbi. în­ caţie bună şi necesară
văţătorii români, până la „Acest institut... să se
numirea lui Magyar, învă­ considere şi c a şcoală
ţau dăscălia, pe semne, a preparanzilor, din care
la fel cum învaţă în vor să iasă ouni şi va­
multe locuri şi astăzi loroşi învăţători",
cântăreţii cântările bise­ La 14 Iulie 1792 di­
riceşti, cei tineri dela rector al şcoalei e numit
cei bătrâni! Prin nu­ loan Corneli, care în
mirea lui Magyar s e în- ^ timp de 28 ani, cât a
fiinţează o şcoală mai 5
ŞCOALA NORMALĂ 'GR. CAT. - ORADEA funcţionat în acest post,
sistematică, unde elevii s'a dovedit un român
îşi însuşesc „noul metod", având s ă stea un timp neînfricat, care în nenumărate rânduri a ştiut s ă
oarecare la şcoala din Oradea. D e fapt la 10 Noemv. apere cu succes interesele româneşti, călcate de
1785, S . Magyar cere dela Directorul suprem al învă- către autorităţile şcolare superioare.

0<^6C5^6$9SîSa9(^SE^^

© BCU CLUJ
28 VESTITORUL

ortografiei d u p ă atâţia a n i d e slavonism, l ă s ă m s ă S e e n u m ă r ă marile merite a l e Iui C o r n e l i în organi­

u r m e z e a c i u n s p e c i m e n t tradus d e M a g y a r din nem­ z a r e a învăţământului, c u m s ' a desvoltat învăţământul
ţeşte şi e d a i c u ortografie stabilită d e e l ; o r u g ă c i u n e s u b c o n d u c e r e a Iui, c â t a jertfit, şi c ă învăţământul va
c e s e recita în şcolile p r i m a r e l a anul 1 7 8 6 : d e c ă d e a , c e r e deci restituirea Iui în post. C o r n e l i încă
s e p l â n g e într'un lung m e m o r i u a d r e s a t împăratului în
Rugăciuni ce se recitau în şcoaiele gr. cat. la contra nedreptăţii c e î s ' a făcut, înzestrându-şi m e m o ­
anul 1786. riul c u o s u m e d e n i e d e a c t e oficiale prin cari îşi do­
Rugatsune annainte de antseputul tsâszurilor de anva- v e d e ş t e activitatea s a d e 14 a n i p e teren şcolar. La
czatura. 1808 (5 Apr.) C o n s . Locot. restitue inspectoratul
Doamne ! katra line Szlrigâm noi zidirile tale, luminează
anczeleadserea noâsztra, ka sza anczeleadsem tse jeaszte dirept, şcolar diecezei n o a s t r e , d a r nu îl d ă lui C o r n e l i ci Iui
antareaste mintea noastră, kasza czinem mintea binele atseala Mihai Benei, c a r e la 1814 renunţă d e b u n ă v o i e la e l
tse anvaczam akuma, andeâmna voea noâsztra, ka sza plinim şi în locul lui la p r o p u n e r e a C o n s i s t o r u l u i (din 1 4
şi ku fapta anvaczaturile tseale mântuitoare, şi asa sza ne putem Aug. 1814) e numit Nicolae Borbola (în Apr. 1815
fatse feritsiri şi pre noi ansine, si pre tsei de aproape ai noştri.
Rugatsune după tse szau gatat isâszurile anuaczatiirii. N o . 9 3 3 3 ) ; d a r tiindcă B o r b o l a fu numit şi p r o f e s o r
Ku mulczemita ne radikam szufletele noastre katra tine O d e drept natural la A c a d e m i a juridică din O r a d e a , fiind
datatorjule a tot binele pentru fatsere de bine tse am primit, incompatibile a c e s t e d o u ă oficii, în 1817 renunţa la
dâne o Doamne, ka sza fie anvaczatura tse am primit akuma inspectorat, in a c e s t r e s t i m p (1806—1817) C o r n e l i n'a
noao szpre bine, si czie antru tsinszte, anka ne rngâm czie, r ă m a s fără oficiu, c ă c i la anul 1807 (13 Oct.) îl g ă s i m
vârsza binecuvântarea ta spre sztapanitorjul nosztru, szpre czâra
noaszlra, spre parinczii, si anvaczatorii nostrii, si szpre tsei fse revizor şi c o r e c t o r al cărţilor r o m â n e ş t i l a tipografia
ne fak noao bine. Fa Doamne ! Sza le fie lor bine, şi tuturor universităţii din P e s t a . D u p ă r e i n t e g r a r e a din 1817 ş i
oamenilor. o activitate d e alţi 3 0 a n i în învăţământ C o r n e l i iară
S i m e o n M a g y a r n ' a fost d e c â t înaintemergătorul e r a s ă fie lipsit d e oficiul la c a r e ţinea atâta ş i pen­
aceluia c a r e l e a fost eroul neînfrânt al învăţământului tru c a r e s'a jertfit o viaţă întreagă. La anul 1846 a n u m e
p r i m a r in dieceza O r ă z i i ; Ioan Corneli. Acest o m s u b e p i s c o p u l Erdeli fiind şi vicar g e n e r a l şi având
d e o vastă cultură şi o e x t r a o r d i n a r ă tenacitate, p e s t e deja 92 ani, s u b pretextul c ă e p r e a b ă t r â n şi nu p o a t e
60 d e a n i e r a s ă fie îndrumătorul şi organizatorul în­ vizita vastul district ş c o l a r ce-1 a r e ) din U g o c e a - S ă t -
văţământului r o m â n e s c p e teritorul d i e c e z e i n o a s t r e . m a r şi p â n ă în Banat), e p r o v o c a t s ă r e s i g n e z e oficiul.
Trei episcopii a a c o p e r i t el c u vârsta şi activitatea sa, D a r C o r n e l i s e o p u n e zicând c ă el e în p u t e r e s ă sa­
căci îl g ă s i m în activitate ş c o l a r ă dela D a r a b a n t h p â n ă tisfacă datoriei şi a c u m , el n ' a lipsit n i c i o d a t ă dela
Ia Erdeli, cu o m i c ă î n t r e r u p e r e d e 10 ani (1806—1817.) datorie, d e c â t 6 luni c â t a fost trimis în misiune reli­
p â n ă la a d â n c i b ă t r â n e ţ e d e 9 2 a n i ( 1 7 9 2 — 1 8 4 8 ) . g i o a s ă în Banat (convertirea s a t e l o r d e prin 1828 şi
D e s p r e biografia şi activitatea ş c o l a r ă a Iui Ion urm.) şi 1 5 zile a fost în Ardeal (Ia Blaj); la hiroto­
C o r n e l i suntem bine informaţi, fiindcă ni-s'a p ă s t r a t nirea e p i s c o p u l u i E r d e l i ; în contra lui n ' a fost nicio­
în archivul d i e c e z a n a p r o a p e î n t r e a g a lui c o r e s p o n ­ dată nici o p l â n g e r e , căinţa, din potrivă s ' a împărtă­
denţă în m a t e r i e ş c o l a r ă . (Vezi Acte ş c o l a r e 1 7 9 2 şit d e l a u d a autorităţilor în repeţite r â n d u r i , a zidit şi
şi u r m ) . D u p ă c u m r e i e s ă din a c e s t e a c t e I o n susţinut şcoli el î n s u i p e s p e s e l e s a l e , a plătit învă­
;

C o r n e l i s'a n ă s c u t c a m p e la 1756. A absolvat teologia ţători, a ţinut anual c â t e 2 — 3 p r e p a r a n z i la sine, d a r

cu l a u d ă in seminarul g e n e r a l (şi nu s e s p u n e în c a r e , a c u m în 1847 fiind s c u m p e f e a e n o r m ă nu m a i p o a t e
p r o b a b i l în W i e n a s a u L e m b e r g ) , d u p ă o r d i n a r e c a ţ i n e a ; el bănuie-ste, în b ă t r â n e ţ e l e s a l e , c ă pentru a c e e a
p r e o t celib, a fost numit c a p e l a n la O r a d e a , c a a t a r e vreau s ă 1 îndelăture ( e p i s c o p u l şi consistorul) d e c e
a d a t asistenţă r e l i g i o a s ă şi sanitară răniţilor în r ă s b o i u l nu mai susţine p r e p a r a n z i . C â n d si cum şi-a terminat
cu T u r c i i ; a c e a s t a chiar c u periclitarea vieţii, p â n ă viaţa nu ne-au r ă m a s a c t e . P r o b a b i l a r ă m a s c a n o n i c
la sfârşitul anului 1788, c â n d fu numit p a r o c h în co­ şi i n s p e c t o r ş c o l a r p â n ă la m o a r t e .
m u n a D e d a , u n d e a stat 4 a n i , împlinind şi oficiul Am zis c ă a c e s t b ă r b a t Ion C o r n e l i , a desvoltat
d e p r o t o p o p al districtului C r i ş u l u i - r e p e d e . — pentru r ă s p â n d i r e a învăţăturii şi a ştiinţei d e carte
In 1792 (27 Apr.) d u p ă r i d i c a r e a lui M a g y a r la în p o p o r o activitate p r o d i g i o a s ă ş i c r e d c ă nu e exa­
c a n o n i c a t , la p r o p u n e r e a e p i s c o p u l u i D a r a b a n t , C o r ­ gerat a c e s t termin. D a c ă privim d o s a r u l a c t e l o r c e
neli e numit, fără s ă c e a r ă e l , d e c ă t r e C o n s . Locot. ne-au r ă m a s d e s p r e v e c h i m e a lui şi cari a r a t ă multipla-
din B u d a N o . 8249 director ( i n s p e c t o r ) al ş c o a - s a activitate ş c o l a r ă , n e umple uimirea. Din toate stre-
lelor naţionale r o m â n e din d i e c e z a Orăzii. C a director duinţele s a l e c u a d e v ă r a t b i n e f ă c ă t o a r e pentru n e a m
s a u i n s p e c t o r ş c o l a r el a desvoltat o activitate prodi­ şi p o p o r , vom aminti numai p e c e l e m a i d e s e a m ă .
g i o a s ă . In 1800 e numit c a n o n i c o n o r a r . In anul 1806 Intâiu, c e priveşte o r g a n i z a r e a învăţământului ş i
(8 Apr.) prin d e c r e t r e g a l la intriga u n o r răuvoitori ai ridicarea d e şcoli, el, o viaţă î n t r e a g ă , s ' a luptat ş i
diecezei unite din O r a d e a , d u p ă c u m s e s p u n e p e un s-a nizuit s ă ridice şcoli prin c o m u n e l e r o m â n e ş t i d e
act din 1 8 0 8 , C o r n e l i a fost absolvat dela oficiul d e a m b e l e confesiuni, p e n t r u c a prin e l e s ă d e s c h i z ă min­
i n s p e c t o r al şcolilor şi inspectoratul e trecut la die­ ţile întunecate a l e bietului p o p o r din Bihor, S ă t m a r ş i
c e z a Muncaciului a s u p r a unui învăţător d e cl. III c u celelalte j u d e ţ e s u p u s e lui. La 1792 c â n d C o r n e l i e
n u m e l e Ion Molnar din Careii-Mari. A c e a s t a n e d r e a p t ă numit i n s p e c t o r (prefect districtual) a l şcolilor, d u p ă
şi nemotivată lipsire d e oficiu a stârnit m a r e a m ă r ă ­ cum n e s p u n e el în m e m o r i u l înaintat c ă t r e î m ­
ciune în sufletul episcopului d e atunci S. Vulcan, a păratul cu o c a z i a amovării s a l e dela a c e s t oficiu în
Capitlului şi al lui C o r n e l i însuşi. E p i s c o p u l a prote­ 1806 (31 Iulie), în districtul B e i u ş a găsit numai z e c e
stat într'o s c r i s o a r e c ă t r e C o n s . Locot. în contra nu- (10) şcoli şi a c e l e a erau dotate, din c e l e 32 exis­
mirei unui laic c a i n s p e c t o r ; a s e m e n e a şi Capitlul tente d e mai înainte abia a găsit numai ş a s e ş i a c e ­
într'o altă s c r i s o a r e c ă t r e împăratul în c a r e s e s p u n e , l e a n e d o t a t e . Ideia Iui C o r n e l i e r a c a s ă c o r e s p u n d ă
c ă d e p e v r e m e a Măriei T e r e z a d e c â n d s ' a înfiinţat întru toate o r d i n e l o r î m p ă r ă t e ş t i , cari ziceau c ă în t o a t e
a c e s t p o s t a fost complenit t o t d e a u n a printr'un p r e o t . c o m u n e l e u n d e e s t e p r e o t t r e b u e s ă s e înfiinţeze şi

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L
şcoală, ba după putinţă şi în filii. La anul 1793 găsim
o listă despre şcolile şi învăţătorii diecezei gr. cat.
cu indicaţia pe al cui domeniu se ailă salul, dela cine
şi cât salar are în bani. In aceasta listă figurează
55 comune deja mărginaje din judeţul Bihor (Poceiu,
Leta, Paleu, C o c a d , Vintiri, Almoşd etc.) şi din
lăuntrul cele gr. cat. de azi (Cheţi, Ghetea, Po­
peşti, Deda, Spinuş, Mădar, Sfărnaş, Giriş, No-
giorid, Sântandrei, Haieu, Cordău, Betfia etc.) ; între
aceste rolează şi comune ca Bărdaca Krâjnikfalva,
Coruia, Nyermeg, Zăbrani, Beliu, toate cele din jurul
Beiuşului. Din cele mai îndepărtate lastros (?) Timiş,
Aradul şi Macăul. Aceste nu vor fi având toate şcoli
organizate ci numai început de şcoli, cu învăţători
simpli. Dar planul lui Corneli era ca în toate aceste
să lege contracte cu comunele şi cu domniile în ve­
derea zidirii unei clădiri şcolare şi susţinerea ei pre­
cum şi plătirea învăţătorului.
C a m în ce stare au putut fi aceste şcoli ne pu­
tem informa dintr-un raport ce la înaintat Corneli in­
spectorului regesc Werner din Oradea la 29 Iunie
1793 după o vizitare oficială a şcolilor din districtul
Beiuşului făcută împreună cu vizita canonică a lui
Darabant. In general se plânge că nu a prea aflat
copii la şcoală, se plânge de indiferenţa şi indolenţa
funcţionarilor dominali, cari nu dau nici un sprigin şco­
lilor, episcopul i-a înfruntat şi le-a spus să nu-i mai
găsească aşa. Din Finiş umblau copii la Beiu ? la
şcoală, dar fiindcă asta era periculos pentru copii,
mai ales când exunda C r i u l , episcopul a hotărît să
?
se zidească o şcoală în Fini? şi a fixat plata învăţă­
torului în 30 floreni. Tot el zideşte şi în Ioaniş. în
Ulieac este un învăţător cu numele Ştefan Herman,
pe care Teodor Abrahamovici proinspectorul şcolilor
din partea neuniţilor a venit să-1 înlocuiască cu altul
crezând că postul e vacant, dar Corneli intervine şi
este lăsat pe loc. In celelalte comune cum sunt: Son-
cois, Petrani, Holod, încă sunt cantori şi învăţători
căci în 1 1 Nov, 1793 Corneli îi chiamă pe postul
de Crăciun la curs de metodă în Oradea. Cauzele
negligenţei şcolare ce a constaiat-o Corneli cu prile-
giul acestei vizite, sunt după părerea lui următoarele :
1. Părinţii văzând că învăţătorii, nefiind plătiţi bine
umblă după alte afaceri, şi nu după şcoală, nu-şi prea
trimit copii la şcoală. 2. Prea uşor îşi primesc învă­
ţătorii plata prin haiduci. 3. învăţătorii prea ujor dis-
penzează pentru cadouri copiii dela şcoală cu pretext
că merg Ia lucru, 4. unii învăţători sunt duri şi brutali
şi copiilor li-e frică de e i ; dar c e e a c e e mai rău e
5. că părinţii au mare neîncredere faţă de şcoli, ei
zic că deaceea trebue să înveţe copii lor carte ca
să se facă soldaţi pentru împărat D e aceea nu-i
trimit; ba unii zic că nici ei n-au învăţat carte, nu va fi
popă din ei etc.
Corneli propune unele remedii pentru sanarea
acestor neajunsuri: 1. învăţătorii să înveţe pe copii şi
cantul şi ceremoniile orientali, pentrucă, românul este
aşa că pune mai mare pond pe aceste decât pe
cultura literară şi nădejdea şi mândria să vază pe co­
pilul său cântând la strană, îl face să-şi trimită copii
bucuroşi la şcoală ; 2. să se numească un curator
general pentru toate şcolile din domeniu; 3. Solgăbi-
răul să ştie că e voinţa hotărită a împăratului ca şi
Românii să înveţe carte şi cultură, deci ei să nu pună
piedeci; 4. Protopopul să lumineze poporul că nu
pentru aceea s'au deschis şcoli ca să-i facă soldaţi,
29
ci pentrucă să-i lumineze şi astfel să-i facă mai feri­
ciţi ; 5. Să se traducă tot felul de cărţi pentru şcolile
române şi comitetul să le distribue gratis; 6. Preoţii
şi vice-arhidiaconii încă să-şi dea copii Ia ş c o a l ă ; 7.
Episcopul să-şi dea o pastorală cu îndemnuri pentru
şcoli şi poporul să aprecieze foloasele şcolii (Episco­
pul a şi dat mai târziu o circulară către toţi preoţii
în care îi provacă să lumineze poporul despre folosul
şcoalei şi datoria de a-şi da copii la şcoală.)
O şcoală de care s'a interesai mult Corneli şi a
lucrat mult în interesul ei e şcoala din Beiuş, care
era mixtă, a uniţilor şi neuniţilor. Aceasta şcoală a
avut o serie de învăţători pe cari îi cunoaştem aproape
în întregime. La 1792 esie un anumit Cain (Csâny) cu
care a avut mult necaz comuna şi Corneli. Cain era
adică un om prea liberal şi prea încrezut. In 1792 e
denunţat de parohul-protopop Vasile Horvath că face
unele e x c e s e ; nu peste mult (la 1799) ambele comu­
nităţi, şi cea unită şi cea neunită, cer îndelăturarea
lui Cain fiind purtarea lui scandalizătoare şi insupor­
tabilă. In 1 1 Oct. 1799 deschide la Beiuş o comisiune
în frunte cu Corneli care anchetează cazul lui Cain şi
găseşte pe bază de mărturii adevărate, că Cain nu
cercetează biserica regulat, nu stă până în sfârşit, nu
se mărturiseşte şi cuminecă de Pa ti, înjură, se ceartă,
?
trăieşte viaţă scandaloasă, bate copii, se îmbată. După
toate aceste Cain e amovat, în locul lui numit (încă
mai înainte când Cain a mers la Cărei 1793-21-VII.)
Ion Mărinca j, apoi Ion Illes, după Ion Illes preoţit,
Gheorghe Lazu asemenea preoţit, Dem. Cassu şi mai
târziu Ioan Bojan. Dar Cain care avea glas bun şi cu­
noştea bine tipicul, la cererea celor două comunităţi;
şi al altor domni din oraş a fost reintegrat la 15 Apr.
1801 şi a dat semn de îndreptare.
C a episoade în legătură cu şcoala din Beiu?
mai amintim că în 15 Dec. 1797 Corneli mustră într'o
scrisoare pe protopopul Vasile Horvath foarte aspru
şi-i grăieşte la conştiinţă de ce negligă catehizarea
elevilor lăsând ca şi pe elevii Iui să-i catehizeze preo­
tul ortodox Ioan Papp, care nu e capabil. Iar în 1813
învăţătorul Ioan Varga (urmaşul lui Passu) denunţă la
Oradea pe primarul oraşului că prinde copii prin hai­
duci şi-i bate în mijlocul străzii şi că a înjurat ?i a
insultat pe învăţător. Urmaşul lui V arga a fost Zaharie
Orosi. De multe ori a intervenit Corneli şi la curatorul
şcolii şi al bisericii în cauza reparaţiilor ce erau
de făcut la şcoala din Beiuj, coperiş, uşi, fere tri, ;
catedră etc.
O altă şcoală pentru care a luptat mult Corneli
a fost cea din Oradea. Această şcoală a deschis-o
încă episcopul latin Adam Patachich (1759—1776).
La 1785 canonicul Ion Filemon Terentii a pus pentru
încurajarea elevilor dela această şcoală o fondaţie de
300 fl., nefiind mare frecvenţa interesele nu s'au dis­
tribuit aşa că la 1795 capitalul a crescut la 400 fl. ale
cărui interese episcopul Darabant le-a decis pentru
plata învăţătorului. Zidul şcolii s'a dărăpănat a?a că
Magyar a trebuit să intervină la Capitlu rom. cat. care
era patronul să repare. Corneli urgifează iarăşi, dar
Capitlul nu vrea să repare, zice s'o repare episcopul
Kalotai. Oraşul care încă era dator să contribuiască
ca şi al doilea patron, nu vrea să concurgă, aşa căi
Corneli cu Werner au trebuit să recurgă la C o n s .
Locot. care cu data de 24 VIII 793 obligă Capitlul şi
oraşul să repare şcoala gr. cat. In sfârşit, după multe
trăgăneli (în 1794) repararea se face, dar în 1793-22
©IBCU CLUJ
30 V E S T I T O R U L
Febr. Capitlul deneagă plătirea celor 20 fi. şi 12 orgii
lemne pentru şcoală, fără cari şcoala e ameninţată cu
peire. Alt calvar începe pentru Corneli. Scrisorile
merg, vin, Capitlul din 1793 apoi până în 1818 plă­
teşte regulat anual când 15, când 18 fl. dar în 1818
nu se ştie din ce motiv i-a cassat. — învăţătorul din
Oradea era unul dintre cei mai bine plătiţi: pe lângă
cele amintite mai primea încă de când s'a făcut sf.
Unire câte 30 fl. dela episcop, iar din suma de 174
fl. 36 kr. votată prin congr. generală a judeţului ţinută
în Olosig la 30-IX 1793 pentru confesiunea gr. cat.
din cassa oraşului, împărţită astfel: parohul gr. cat.
119, parochul rutean 6 fl. 59 kr.; iar 48 fl. 40 kr.
şcoala. Cu toate acestea aceste resurse nu ajungeau
pentru susţtnerea ei- Corneli spune mai târziu (la 1831)
într-o adresă către Vulcan c ă el din 1793—1806 a
cheltuit pentru şcoala din Oradea 627 fl., a susţinut-o
doi ani cu lemne i-a făcut mai multe reparaţii etc.
Tot această şcoală a avut fericirea să vază pe Cor­
neli în mijlocul copiilor, cum împărţia el anual de două
ori premii tuturor copiilor buni din prilegiul naşterii
şi onomasticei împăratului (Febr.—Nov.). Ne-au rămas
mai multe liste ale copiilor premiaţi şi obiectele îm­
părţite. In 1826 (16 Nov.) împărţeşte premii (5 perechi
cisme) în preţ de 12 florini 30 kr.; în Nov. în preţ de
19 fl. 26 kr.; In 1827 sunt premiaţi la 12 Februarie
în prezenţa prepozitului Radnoti şi alţii, 72 elevi; la
23 Nov. 59 elevi; în 1829 odată 70 apoi 80 copii; în
1830 80 copii.
Premii le dădea haine, cisme potcovite, năframe,
cărţi, creioane, călimare etc. zaharicale (torta mellita)
ş. a. Acestui om îi plăcea între copii; toată viaţa s'a
simţit bine între ei.
După şcoala lui Patachich, care nu ştim unde era,
Ia anul 1805 ep. Darabant testează de şcoală gr. cat.
casa din piaţa ungurească (plătea Hungarica) care o
cumpărase cu 1800 fl. penîru sculptorul B o j Vulcan.
Mai dând câteva sute de floreni o schimbă aceasta cu
o casă a lui Nicolae Koszperda de lângă catedrală,
care avea o pivniţă mare, care Vulcan o umplu cu
vin şi o folosi 15 ani, tot aici aşeză şi pe capelanul
catedralei. Aceasta clădire arse însă la 1836. Atunci
Corneli a insistat mult pe lângă Capitlul rom.-cat. să
o reclădească, dar n'a obţinut nimic. Atunci el ca să
nu fie copii lipsiţi de carte şi ca să nu meargă pe la
scoli streine ungureşti a stăruit mult pe lângă văduva
fostului curator catedral Gavril C a b a născ. Ana Pal
să-şi testeze casa din coljul străzii Pete de şcoală
gr.-cat. El o şi câştigă casa şi o fondaţic de 10.000
fl. pe seama Seminarului. El a mai exoperat şi 6000
fl., pentru şcolile fără patroni dar văduva Caba în ul­
timul moment i-a retractat.
Corneli a folosit toate ocaziunile să scoată ceva
pentru ş c o l i ; Când la anul 1827 pe canonicul latin
Nicolae Vitez l-au făcut episcop de Alba-Iulia a cerut
şă dea ceva pentru şcolile gr. cat. Tot Ia fel şi când
Vurum a fost numit la Nitra.
Cât a fost râvna Iui pentru şcoli, se vede că el
n'a cruţat osteneală şi timp, a înfruntat şi umiliri nu­
mai să poată scoate ceva dela marii boieri de pă­
mânt pentru şcolile româneşti. Avem covespondenţa
Iui Corneli cu contele Kâroly în cauza dotării şcolilor
din Cheţ şi din Deda din 1800—1806. Când n'a putut
obţinea repede dela Conte, s'a adresat către inima mai
înţelegătoare şi de bună creştină a contesei rămasă
văduvă Kâroly născ. Elisabeta Waldstein din Viena.
Ba Corneli se foloseşte şi de relaţiile de prietenie
cu cooperatorul Olsavski dela Sf. Barbara din Viena CD
cu care a fost coleg, rugându-I să intervină la contesă
şi să-i exopereze ajutor pentru cele două şcoli.
Nu este înduio^etor şi totatunci înălţător carac­
terul acestui om care în numele bietului popor româ­
nesc cerşeşte dela fudulii cont. Kâroly sprijin pentru
cultura poporului românesc ?
Alţi domni de pământ către cari s'a mai adresat
Corneli în cauza poporului românesc sunt: Miskolczy
administrator reg. al Episcopiei latine vacante, în cauza
şcolilor de sub patronatul acestei episcopii (Pocei,
Nogiorid, Haieu, Cordău, Giri?), Mai renitenţi dintre
toţi domnii de pământ a fost acest Miskolczy carele
a scris odată către C. că nu şcoli, ci bătăi Ie trebue
ţăranilor, căci învăţând vor face şi ei revoluţie ca ;i
în Franţa (în 1796 1 Oct.), iar provizorul lui Szaraz
nu avea niciodată timp să iasă Ia faţa locului să se
lege contractul. P e contele G. de Battyany 1-a recercat
în cauza şcoalelor din Auşeu H Vad, (1799). In che­
stia ; colilor din Betfia şi Sfărnaş dupăce n'a putut
isprăvi mai mulţi ani nimic ca administrator al prepozi-
turii premonstratenzilor din Sânmărtin s'a adresat în
repeţite rânduri chiar către superiorul premonstraten­
zilor Andrei Zaza din Jâszovâr (1804). Alte adrese
sunt către prepozitul mare şi mic al Orăzii, către Ke-
venhuller pentru Leta etc. Toate uşile le-a bătut, toate
căile le-a cercat numai să poată da cultură poporului
r
românesc. Mai bine s e p o a t e vedea râvna lui Corneli
pentru şcoli şi dragostea lui pentru popor cetindu-i
corespondenţa.
O importanţă datorie a inspectorilor şcolari die­
cezani era să viziteze anual toate şcolile şi să asi­
gure ptata învăţătorului şi susţinerea zidului şcolar prin
contracte legate cu comune. In acest scop Corneli a
făcut foarte mult. Din 1806 când făcu memoriile către
împăratul pentru amovare, avem o serie de documente
în cari se învederează de câteori a vizitat şcolile dela
1793—1806. Astfel a fost: Leta, Pocei, 6 ori; Virtiş,
Paleu, 4 ori; Bogomir 1 ; Cocad, Almaşd, Şilindri,
Aciad, 3 ori, tolal: 39 de zile. In districtul B e i u ş :
şcoala mixtă Beiuş de 4 ori singur, odată cu inspec­
torul neunit; apoi toate şcolile din districtul Beiuj,
(Uileac, Vaşcău, Fânaţe, Rieni, Bunteşti, Căbeşti, Cură­
ţel, Popenzo Sâmboşag, Holod, total: 8 zile; Vaşad, I
de 3 ori; Tămaş Săcueni, Tarcea, Aham, Cheţ, Petreu,
Spinuş, Deda, Ghetea, 4—3—15 zile. Macău 1—7 zile);
Vad 3 zile, Giriş mai de multe ori, ( c o a l a mixtă),
Sântandrei de 4 ori, (până în 1802) Cordău de 3 ori,
Bedeu de 2 ori, Betfia, de 3 ori, Fărnaş de 4 ori,
Bedeu a 3 oră şi Santăul-Mare 1, total: 96 de zile în
w
vizitaţie oficială. Spesele cu ocazia acestor vizite, pre-
juncturi, bacşişe, premii, vipt, le-a suportat el însuşi
în sumă totală de 569 fl. 311/2 kr.
Cu ocazia acestor vizite Corneli ţinea predici
de îndemn pentru popor să zidească şcoli şi să le
susţină. De multeori îi ştia însufleţi foarte bine de
hotăreau imediat manuale, jugale şi plată împreună
cu domeniul pentru învăţător, lemne aduse acasă, lucra­
rea pământului etc. Avem mai multe contracte legate
de el cu diferite comune.
Cu ocazia acestor vizitaţii Corneli îşi făcea no­
tele lui scrise cari nouă ne servesc de informaţii foarte
preţioase pentru starea şcoalelor de atunci. Avem
astfel de note din vizitaţiile lui din 1796, 1797, 1 7 9 8 ,
1799, 1800, 1801 şi 1802. Aşa de ex. în iarna anului
© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 51

1796 zice despre Nogiorid că a ieşit cu canonicul
9 Vitez, au îndemnat pe oameni să facă şcoală şi a şi
13 avut efect, pentrucă în 18 Aprilie 1797 s'a ţinut
examen foarte bine reunit cu 22 de copii. Au împărţit
O) 22 de abecedare, zaharicale, chipuri etc. La al doilea
6 examen din 6 Iunie au fosi fot 22 de copii.
Despre Giriş 1796—97 : a fost cu Iosif Papp-Sălă-
jan. Clădire nu este. Sunt doi cantori, unul orb, altul
surd, neapţi pentru a propune. Primesc 30 fi. dela
domeniu. A fost de două ori, dar pentru negligenţa
Blaj i-a tr'nvs patru: pe Ştefan Pop d n fftdîg pentru
B e u j , pe Ife NicuK\ pentru B o r o z ă l ; iar în 1828 î,
mai tr mite pe N colae Gravu d n Zlatna pentru P o c e i
şi pe Alexandru Suci pentru Acead.
Tot el e care comandă cărţi dela Blaj şi le re­
comandă şi răspândeşte preot lor şi şcolilor dm păr­
ţile ungurene, aşa de p. protopopului din Haidudorog
G. Tarkots în 1 6 — V I I I — 1 7 9 5 : Catechismul, Princi­
piile limbei latine, Abecedarul şi Aritmetica.
Meritele sale pe teren şcolar le mai în iră 5

parohului Ditrai şi a monahului Balmoş nimic nu s'a
învăţat. Din anul 1797—8 e curator Wolfgang Gying,
şi acum copiii au început a învăţa.
Holod : scoală gr. cat. particulară, învăţător zelos,
clădire nu este, episcopul a promis loc pentru ş c o a l ă ;
învăţătorul propune într-o casă simplă ţărănească, unde-i
mare căldura. Copiii sunt 12 la număr; au ştiut bine.
Metoda veche. Şcoala n'are masă, nici bănci. «. a. m. d. p.
Altă trăsătură caracteris'ică a lui Corneli e c ă
el a ţinut mult la unitatea sufletească a neamului ro­
mânesc. D e a c e e a când pe manualele s c o a s e de neu-
niţi la Tip. Kurtzbeck-Novakovits „în folosul şcolilor
de rit grec neunife", sau „în folos JI finerimei valahe
neunife", intervine la Werner să fie s c o a s e din circu­
laţie, că nici pe cele tipărite în Ardeal, Moldova şi
Muntenia nu stă scris astfel, fi nd cărţile dedicate spre
folosinţa întregului popor românesc. (Vezi 8—II. 1797).
El stă încontinuă corespondenţă cu Ioan Lemeni pro­
Corneli într'o scrisoare către directorul suprem Lajtsâk
episcopul Cenadului când în 1847 era să fie despoiat
iară de plăcutul său oficiu. EI spune că a suţinut şi
a zidit multe şcoli, a ajulaf pe cari n'au avut patron;
a pus fondaţie de 500 fl. pentru învăţătorul din L e t a ;
a zidit şcoli pe cheltuiala sa în Chioag, Suplac, Kis-
totfalu cu 900 fl.; a plătit chirii pentru şcolile din Tria,
Drăgoteni, Pope-ti, Mociar, Fărnaş şi Cordău a ajutat
pe învăţătorii săraci cu mai multe sute de floreni. Toate
aceste nu din ambiţie ori mărire deşeartă ci numai din
curată dragoste pentru popor, pe care a voit să-1 ri­
dice prin cultură.
Ultima încercare a lui Corneli, a fost ca pentru
o mai uşoară formare a învăţătorilor din vastul
district al Orăzii care se întindea din Bucovina până
în Banat, să se mai înfiinţeze încă un post de profe­
sor praeparandorum la Careii-Mari, ca să nu fie siliţi
bieţii tineri să vină la a a depărtare până la Oradea
;

topopul dela Cluj şi cu directorul liceului din Blaj şi
inspectorul şcolilor naţionale gr. cat. din Transilvania
Benedict F ă g ă r ă a n , şi le cere în repeţite rânduri
tineri pentru posturile de învăţători de aici. Aşa ştim
că i s'au trimis următorii tineri: Ioan Halasz pentru
Lefa, de către Ioan Lemeni protopop în Cluj, iar
Dimitrie Caian canonic şi profesor de Dogmatică în
pentru câştigarea diplomei. Nu ştim dacă i-a reuşit
aceasta ultimă dorinţă.
Cu adevărat mare suflet a fost Ion Corneli pio-
nerul şi organizatorul şcolilor din această slăvită Die­
ceză. La 150 de ani dela înfiinţarea ei merită acest
distins bărbat întreg omagiul şi recunoştinţa neamului
pentru a cărui ridicare prin şcoală a luptat şi ş'a jertfit.

Anex I. ORARUL,
pentru o ş c o a l ă primară cu două c l a s e şi c u un s i n g u r î n v ă ţ ă t o r la 1 Iulie 1 8 0 8 .

C l a s a 11-a î n a i n t e d e m a s ă
Ora
Luni Marţi Miercuri Vineri Sâmbătă 1
No|iuni elementare şi V2 oră Catechism
I. Scris Scris Scris propozifiuni simple ptî V2 oră explicarea evan­
ţărani ' gheliei de mâne
Aritmetică: Arilmetică: (
VA oră cu cei începători Celil VA oră, începălorii, Celit Cetire şi examinare
II. din catechism
VA „ cu cei progredienf i V2 oră, progr^dienjii
Cetit:
l
Din cartea de cetire lz oră din scrisoare cu Din cartea de cellre Scriere ortografică Cetirea şi explicarea
III. Examinare mâna Examinare evangheliei de mâne
V2 oră în limba latină
C l a s a I-a d u p ă m a s ă
Grupa I-a: V2 oră, de­ Grupa I-a: VA ă . de­ Grupa I-a: VA oră, de­
o r

Ambele grupp; spre litere şi si­ spre lilere şi si­ spre litere şi si­
regule şcolaslice, în laba în 1. rom. labe în 1. rom, labe în 1. rom. Ambele diviziuni:
I. Calechîsm
dialog Grupa H-a: VA oră, celit Crupa Il-a: VA cetit din Grupa H-a: V2 oră, cetit
în aceeaş limbă manuscrise în aceeaş limbă

Grupa 1-a: 7z 5» de­ Grupa I-a: V, oră, scris Grupa I-a: V2 oră, scris Grupa I-a: V2 oră, scris
or

spre litere şi si­ pe tablă în lim­ pe lablă în lim­ pe hârtie

II. labe în 1. rom. ba rom ba rom. Grupa IÎ-a: VA oră, aril­ Ambele diviziuni:
Grupa: 11-a VA oră, cetii Grupa H-a: '/A oră, de­ Grupa 11-a: VA oră, cilit metică, no)iuni explicare din catechism,
în aceeaş limbă prindere în citii în limba rom. elementare

NOTA I-a: Clasa I-a divizată în 2 grupe; grupa I-a învafă literele şi silabele; grupa H-a adună silabele şi ceteşte.
NOTA H-a: In clasa H-a suni elevii cari cilesc şi scriu cursiv.
Când e Ia instrucţie grupa I-a, a doua să fie ocupată cu scrisul, toi aşa când grupa H-a e la instrucţie,
grupa I-a va fi ocupată în silen)iu cu adunarea literelor.

© BCU CLUJ
 32 V E S T I T O R U L

| Anex ii. s t t i t i
a s c a despre frecventarea şcoalelor primare în dieceza Orăzii
sub directoratul lui Ion Corneli 1824 25.

Numele comunei Anul Anul Anul Anul Anul Anul

1824 1825 Numele comunei 1824 1825 Numele comunei
1824 1825

Aciad — — — 20 — Holod — — — — — — 12 Pociei — — 120 38

Bedeu — — — 37 22 Paleu — — — — — 24 12 Presaca— — 40 12
Beiuş — — — 29 97 Cocad — — — — — 12 17 Vadul-Crişului 10 45
Beiuş-Uileac 25 — Cordău — — — — — — 28 Sântandrei — 35 14
Dedtf — — 30 Chel _ _ _ _ _ 27 10 Sânlazar — 10
Şilindru— — — 18 10 Borozăl— — — — — 20 65 Suplac — — 28
Tarcia — — — 34 28 Oradea— — — — — 65 105 Sâmboşag — 27 18
Farnaş — — — 31 26 Macău — — — — — 126 12 Vălani — — 20
Fegernic — — 33 17 Nodăş — — — — — 13 31 Vaşad — — 32
Galoşpefreu— — 23 8 Borodul-Mare — — — 48 75 Abrămut — 28
Ohefea — —• — 13 20 Leta-Mare — — — — 96 30 Vintiri — — 27
Giriş — — — 25 9 j Petrani — — — — — 30 96 Virtiş — — 27
Spinuş — — — 15 24 Pişcolt — — — — — 36 105 _
" 1176" 1042

e p i s c o p u l u i
Siăpân Atotputernic, ce ni Te-au dat părinţii,
Vom zice ca 'mpăratul: Indreaptă-Ţi ochii Tăi
Şi-ascultă zi şi noapîe pe cei supuşi credinfii
Şl de-o potrivă cată spre buni ca şi spre răi.
Când în această casă îţi va veni poporul,
Stăpân Atotputernic, Tu către el să vii,
Din marea Ta comoară le'ntinde ajutorul,
Lor dă-le toi ce-ar cere şi milostiv să fii 1
D e r s i e f r î u Radu
Iar când voinicii noştri vor fi chemaţi să lupte,
Să moară apărâdu-şi pământul lor străbun
Şi Te-or ruga părinţii cu feţele lor rupte, —
Arată-le, Stăpâne, ca eşti cu mult mai b u i :
Le 'mputereşie braţul şi dă-le biruinţa,
Insuflă-le avântul atotbiruitor;
Fă i să se 'ntoarne-acasă curmând o suferinţă, —
Pe ei auzi-i, Doamne şi fii î n d u r ă t o r !

Când îţi greşesc adesea şi vatămă pe frate,
Şi când cu suferinţă aicea vor inira
Şi vor ţinti spre ceruri priviri îndurerate,
Tu mângăie-i, Părinte, cu dulcea mân'a Ta!
Ei îfi vor cere leacuri, căci toţi au câte-o rană,
Dar nu privi adâncul fărădelegi lor !
Isus mântuitorul a şters orice prihană —
Auzi-i Tu, Stăpâne, şi fii îndurător!
Când va veni bărbatul cu grijă şi durere
Şi 'n greutatea vieţei spre Tine va căuta,
Lipsit de hrana gurei, — Tu dă-i lui mângâiere,
Cu prisosinţă umple-i atunci nevoia s a !
Bogat să fii în milă şi 'n îndurera darnic,
Dă-i să câştige- pâine de lipsă la copii,
Virtute dă-i şi cinste, fă-i braţul său mai harnic:
Tu să-1 asculţi, Părinte, şi milostiv să fii!

Când cerul se va'nchide şi nu va mai da ploaie,
Când grindina şi norii grozav s'or năpusti, —
De Te-or ruga, Stăpâne, Tu inima, Ţi-o'nmoaie
Şi ţarina muncită cu greu n'o pustii 1
Fă din adânc, să iasă legumă 'mbelşugată,
Pe-ogoarele întinse dă rod mântuitor,
Să-Ţi poat' aduce jerifă cu inima curată,
Auzi-i Tu şi dă-le milostivire lor I
Când gârboviţi bătrânii sub viaţa trecătoare,
Târîndu-se în templu spre Tine vor privi, —
Tu, care eşti un sprijin, Tu dă-le uşurare
Şi de merindea vieţei de veci Tu nu-i lipsi 1
Când va veni odată şi clipa nfricoşată,
Ca să cobori pe lume cerescul Tău sobor,
Iar ei vor fi de faţă la dreapta-Ţi judecată, —
Tu să-i asculţi, Părinte şi fii î n d u r ă t o r !

Când maicele creştine cu tinere vlăstare
Veni-vor să s'adape din cartea lui Hristos —
Primeşte-le în casă şi dă-le plină floare;
Când micile fiinţe cu glasul lor duios
Vor cere 'n casa asia ca să le-arăţi iubire
Şi pe părinţi de-apururi sub harul Tău să-i ţii,
Tu care de la dânşii ai scos o proslăvire,
Pe ei auzi-i, Doamne, şi milostiv s ă fii!
Când fetele păşi-vor pe pragul casei Tale
Şi gingaş vor aduce aleşi inimii lor,
In faţa Ta să 'nceapă a căsniciei cale, —
îndură-Te de dânşi şi daruri dă-le l o r !
Tu, care-ai spus că taina aceasta e cerească, —
Din mână plină dă-le eterne bucurii,
Să aibă vieaţă lungă, copiii să şi-i crească, —
Auzi-i Tu, Stăpune, şi milostiv le fii!
Iar când din largul lumii străin pe-aici va trece
Şi când spre mândra casă el va privi mirat, —
Stăpân Atotputernic, cu milă Tu-1 petrece,
Fă sâ-şi găsească în drumuri un adăpost curat;
Să nu 'ntorci dela dânsul divina Ta privire;
Din harul Tău revarsă-i în suflet bucurii,
Să ştie el că cerul domneşte pe clădire, —
Auzi-i rugăciunea şi milostiv să fii!
Şi-acuma când eu, robul, cer milă şi iertare,
La multele-mi păcate, o, Doamne, nu căta 1
Dar mai vârtos, Stăpâne, când clopotul cel mare
In toată larga lume de veste el va da,
Că mai chemat la locul de veşcnică hodină;
Când „Dumnezeu să-1 ierte!" va răsuna 'n senin,
Pe ei audă-i, Doamne, urechea Ta divină
Şi-atunci, o, Doamne Sfinte, fii milostiv! Amin.

Constanţa, 3/15 Maiu 1927

MIHAIL PRICOPIE

M (0

© BCU CLUJ
 V E S T I T O R U L 33

HIMîoteeo ş t Arhiva E p i s c o p i e i Române

Unite decPETRE
l i n DEjEU.
In Piaţa Unirii a Municipiului Oradea, — acolo, Surius: Historjae seu Vitae sanctorum 12 volume.
unde măiesîos s e înalţă statua Regelui Ferdinand I al Roşkoodnyi: D e Pontifice Romano, 1 6 volume.
Tuturor Românilor, — vedem prea frumoasa rezidenţă Eudoxiu de Hurmuzaky: „Documente privitoare la
a Episcopiei îvomâne Unite. Acest admirabil palat, — Istoria Românilor" Bucureşti (toate volumele
zidit în stil roman în anul 1904 şi decorat cu cele mai apărute.)
variate moiive ale artei renaissanceului. — pelânqă Iosif Vulcan: „Familia" revistă literară Oradea, 1 1
compartimentul episcopului şi birourile diecezane, în volume.
aripa dreaptă, cuprinde Biblioteca şi arhiva Episcopiei. Dolcetti: Vile dei ss. Padri, Roma 1679.
1. B b î i o t e c a D i e c e z a n ă . Această instituţiune Noul Testament, Bălgrad, 1648 (cu cirile).
culturală dearnnă de atenţiunea tuturor cărturarilor, In special trebue s ă amintesc manuscriptele de
a fost întemeiată deodată cu fondarea episcopiei în rară valoare ale celor trei luceferi ai românismului:
anul 1777, prin episcopul Moise Dragoş. D e atunci SamuiI Micu — Klein, Petre Maior şi Gheorghe Şin­
şi până azi, (1777—1927) în cursul celor 150 de cai la cari ş e alătură scrierile canonicilor şi ale altor
ani de existenţă, ea a fost mărită an de an prin autori, Asupra acestor manuscripte prepozitul savant
cele mai rare şi pre­ al episcopiei Oradiei,
ţioase opere, încât azi Dr Iacob Radu a întoc­
cu greu am putea fixa mit şi editat prin Aca­
valoarea ei reală. Acea­ demia Română un fas­
stă monumentală biblio­ 1
cicol ) prin care a făcut
tecă care cuprinde nu cunoscut titlul şi cuprin­
numai opere cumpărate sul acestor lucrări.
de episcopie, fără şi 2. A r h i v a Diece­
cele mai scumpe varie­ z a n ă . In legătură cu
tăţi, adunate de toţi e- biblioteca este aşezată
piscopii diecezani şi arhiva diecezană, orga­
canonicii capitulări iu­ nizată tot deodată cu bib­
bitori de ştiinţă, numără lioteca. Cum această
în total: 5115 opere în instituţiune ' cuprinde
8308 volume la cari s e toate actele referitoare
alătură manuscrisele — la agendele episcopilor
autografe de mare va­ diecezani, coresponden­
loare ale nemuritorilor ţele cu vaticanul şi cur­
scriitori SamuiI Micii tea împărătească, scri­
Klein, Gheorghe Şincai sorile adresate guver­
şi Petre Maior. Aceste nelor ţării, o mulţime
autografe s e păstrează de diplome împărăteşti
cumarescumpătate, aici referitoare la întărirea
în această bibliotecă, drepturilor şi privilegii­
deoarece e l e au fost lor episcopiei asupra
lăsate drept moştenire ICU-CLAIN şcolilor întemeiate şi
episcopiei din Oradea, S A M O I L .n
susţinute cu mare jertfă
fiindcă autorii lor au fost întreţinuţi şi sprijiniţi cu de către această dieceză: cu drept cuvânt putem afirma,
bani de ocrotitorul episcop Ignatie Darabant şi SamuiI că această arhivă este un izvor foarte preţios pentru
Vulcan. toţi ceice s e interesează de istoria acestei episcopii
Privind mai aproape operele acestei biblioteci precum şi de sbuciumările peste cari ea a trecut, luc­
constatăm, c ă ele sunt scrise în limbile : latină, română, rând în mod conştient la propagarea culturii româ­
italiană, franceză, grecă, germană, ungurească, ceho­ neşti în massele mari ale poporului.
slovacă, sârbă, veteroslavă şcl. Cuprinsul ei e s t e : Cele mai vechi documente referitoare la episcopia
teologie, filosofie, filologie, istorie bisericească şi unită a Oradiei încep la anul 1748, când Meletie Ko-
universală, ştiinţe exacte şcl. şcl. Asupra valorii ope­ vacs este numit Arhidiacon al Românilor prin episco­
relor ne-o putem da seama numai dacă studiam ve­ pul romano-catolic Paul Forgach din Oradea.
chimea şi cuprinsul acestor lucrări. Iată câteva titluri, C e a dintâie bulă este a c e e a prin care papa
pe cari uşor le putem scoate din catalogul bine în­ numeşte pe Meletie Kovacs episcop-vicar în Oradea,
tocmit al acestei instituţiuni: (1748) după care urmează Bula Indefessum din anul
Uleury Claudius: Historia Ecclesiastica 71 Tomuri, 1777 prin care s e organizează dieceza română unită
Augustae Vindelic, 1 7 6 2 — 1 7 8 3 . în mod definitiv. Acestor acte de mare valoare le
Suarez: Opera Omnia, 2 8 volume. Clasicii Sacri urmează diplomele împărăteşti şi corespondenţele dintre
Oratori greci, latini, italiani şi francezi, 3 0 anii 1748—1927.
volume, Firenze, 1835.
Rohrbaeher: Storia universale della chiesa catolica, *) Dr. Iacob Radu : Manuscriptele Bibliotecii episcopiei
29 volume. Creco-catolice Române din Oradea, 8° pag. 48 Bucureşti, 1923.

© BCU CLUJ
«
34 V E S T I T O R U L
3. E x p o z i ţ i a d e b u l e , d i p l o m e , şi m o n u m e n t e
d e l i t e r a t u r ă ştiinţifică. Din ocaziunea jubileului de
150 ani dela fondare, Dr. Iacob Radu, prepozit ca-
pitular şi ilustru istoriograf bisericesc, în Arhiva Die­
cezană a organizat o foarte interesantă şi instructivă
expoziţie de bule, hrisoave, diplome împărăteşti, au­
tografe de ale scriitorilor români, monumente de lite­
ratură ştiinţifică şcl. a căror serie este dupăcum ur­
mează :
I. Bula prin care Papa numeşte pe Meletie Ko-
vâcs în anul 1748 episcop-vicar în Oradea-
Mare pentru Românii catolici de rit. grecesc.
II. Pasuale date de episcopul Meletie tinărului
G. Csillaghâzy în a. 1759.
III. Decretul episcopului romano-catolic Baron
Adam Patachich, din Oradea-Mare, prin care
numeşte pe Moise Dragoş, archidiacon al său.
IV. Diplomă prin care împărăteasa Măria The-
rezia numeşte pe Moise Dragoş vicar-episcop
al Oradiei-Mari (26 Iulie 1776).
V. Bula Indefessum, prin care Papa Pius VI.
canonicizează episcopia Română gr. cat. din
Oradea-Mare la 17 Iunie 1777.
VI. Bula Apostolatus officium prin care Papa
Pius VI. numeşte episcop gr. cat. român al
Oradiei-Mari pe Moise Dragoş.
VII. Decretul de hirotonire a lui Simion Maghiar
dat de episcopul Moise Dragoş Ia 6 Decem­
brie 1780.
VIII. Pasuale date de episcopul Moise Dragoş lui
Paul Bereghi la 13 Noembrie 1781.
IX. Bula prin care papa Pius VI. numeşte epi­
scop român al Oradiei-Mari pe Ignatie Da­
rabant 3 Febr. 1789.
X. Diploma împăratului Iosif II. prin care s'a
dotat episcopia cu domeniul Beiuşului, 16
Febr 1 7 8 1 .
XI. Diploma împăratului Leopold II. prin care s'a
confirmat dotarea episcopiei cu domeniul
Beiuşului, 14 Martie 1 7 9 1 .
XII. Diploma împăratului Iosif II. prin care s'a
numit episcop Ignatie Darabant.
XIII. Bula prin care a fost preconizat episcopul
Samuil Vulcan, 1806.
XIV. Diploma împăratutui Ferdinand prin care
aprobă Literele Fundaţionale ale liceului din
Beiuş, 19 Nor. 1856.
XV. Diploma împăratului Ferdinand prin care a
fost numit episcop Vasile Erdeli la 2 Aug. 1842.
XVI. Diploma Împăratului Francisc Iosif prin care
episcopul Vasile Erdeli este ridicat la rangul
de Baron,'49 Noembrie 1 8 5 8 .
XVII. Bula prin care papa numeşte episcop pe Iosif
Selăgeanu la 16 Martie 1872.
XVIII. Diploma împăratului Francisc Iosif, prin care
Iosif Pop Selăgeanu este confirmat episcop al
Oradiei, 1 Noembrie 1862.
XIX. Diploma împăratului Francisc Iosif prin care
numeşte episcop al Oradiei pe Ioan Olteanu,
16 Septembrie 1 8 6 3 .
XX. Bula prin care a fost numit episcop Mihail
Pavel, 15 Maiu 1 8 7 3 .
XXI. Diploma împăratului Francisc Iosif prin care
a fost numit episcop Mihail Pavel, 29 Ia­
nuarie 1879.
XXII. Diploma împăratului Francisc Iosif prin care
este numit episcop Demetriu Radu, 10
Mai 1 9 0 3 .
XXIII. Liturghier, Blaj, 1756.
XXIV. Doctrina Creştina, Blaj 1757.
XXV. Biblia noului şi vechiului Testament (latineşte)
Basel, 1570.
XXVI. Omagiul Clerului Satumărean la jubileul epi­
scopului Mihail Pavel, 8 Iunie 1889.
XXVII. Imn către episcopul Demetru Radu (A
Tyra) 1904.
XXVIII. Catechizmul, Buda 1780.
XXIX. Cântări Dumnezeşti de I. Tincovici, Buda 1815.
XXX. Omagiul Clerului către episcopul Demetriu
Radu, 9 Iulie 1918.
XXXI. Biserica Sfintei Uniri din comuna Rădeşti
(Monumentul episcopului Demetriu Radu).
XXXII. Roma artistică.
XXXIII. Diplomele de numire ale celor dintâi canonici
gr. cat. ai Oradiei-Mari, 23 Martie 1777.
XXXIV. Pannonia sub Turcarum Imperatoribus, 1603.
XXXV. Ioan Corneli, însemnări diverse.
XXXVI. Patristica, adecă viaţa sfinţilor Părinţi.
XXXVII. Samuel Clain, Istorie şi Cronica ţării Mol-
doviei, 1 7 8 1 .
XXXVIII. Samuel Clain, a Tomei dela Kempis de ur­
marea lui Cristos, 1803.
XXXIX. Gheorghe Şincai, Documente istorice (ma­
nuscris).
XL. Gheorghe Şincai, învăţătura firească spre stri­
carea superstiţiei norodului.
XLI. Gh. Şincai, Istoria naturei sau a firei.
XLII. Gh. Şincai, Vocabular de istoria naturală.
XLIII. Gh. Şincai, Cronica Românilor 2 tomuri.
XLIV. Mărturisirea credinţei ortodoxe-catolice.
XLV. Gheorghe jărceş, Istoria Vechiului Testament.
XLVI. Jărceş, Noul Testament, 1802.
XLVII. Gh. Jărceş, Istoria Bisericească 1798.
XLVIII. îndreptarea legii sau Pravila Târgovişte, 1652.
XLIX. Evanghelia învăţătoare, Govora 1642.
L. Gh. Jărcaş, Miscellanea, 1800.
LI. Antoniu Predetis, Lexicon Germano-Latino-
Daco-Romanum 1 7 9 3 .
LII. Samuel Clain, Dicţionar Român-Latin, 1 8 0 1 .
LIII. Episcopul Inochentie Ioan Clain, Corespon­
denţe din Roma, 1746—47.
LIV. Pidalion, 1844.
LV. Operele lui Clemente Alexandrinul, 1556.
LVI. Bula prin care Dr. Vaier Traian Frenţiu a fost
numit episcop de Oradea.
LVII. Voci latine, Dela Fraţi la fraţi Bucureşti, 1894.
LVIII. Atlas, Wiena, 1730.
LIX. Diploma prinţului Radu Cantacuzino, prin care
episcopul Inochentie Ioan Clain este numit
cavaler al ord. Sf. Gheorghe.
© BCU CLUJ
 VESTITORUL
LX. SamuilClain, învăţăturile Sfinţilor Părin{i, 1803.
LXI. Samuel Clain, Canoanele Săboarălor a toată
lumea, 1798.
LXII. SamuiI Clein, Cuvântări bisericeşti.
LXIII. SamuiI Clein, Istoria Românilor Tom. I.
LXIV. SamuiI Clein, Istoria Bisericească, 1803.
LXV. SamuiI Clein, Istoria împerecherii între bi­
serica răsăritului şi a apusului.
LXVI. Samuel Clein, Statutele sau legile scaunelor
săseşti din Ardeal, 1802.
LXVII. Samuel Clein, Tratat despre moral, 1789.
LXVIII. Gheorghe Şincai, Colecţiune de documente,
Tom. I.
LXIX. Cântări sau imnuri bisericeşti.
LXX. Decret de drept al Iui Gratian, Lugduni
(Lyon) 1547.
LXXI. Noul Testament (cu litere cyrile în româneşte)
Alba-Iulia 1 6 4 8 .
LXII. Dalterie, dată de episcopul sârb al Aradului
Vichentie Joanovici preotului Mihai din satul
Kiraieu. în a. 1729.
Privind chiar şi numai lucrurile aci expuse, în
mod absolut intuitiv putem vedea evoluţia scrisului ro­
mânesc, începând dela literile cirilice ale slavilor până
la renaşterea scrisului românesc prin caracterele latine.
Episcopul SamuiI Vulcan este cel c e a eliberat c e a
dintâie pastorală cu litere latine. In anul 1828 SamuiI
Vulcan a întemeiat liceul din Beiuş pentru a cultiva
scrisul latin şi nu cel grecesc ori slav. Actele dresate
din acest an sunt scrise cu litere latine. începând cu
O constatare
de M. THEODOHIAN-CAHADA
Orădenii prăsnuesc împlinirea a o sută-
cincizeci de ani decând Papa dela Roma în-
temeiând Episcopia Românească a Oradiei a
mântuit nu numai pe Bihoren», dar toată româ-
nimea din Banat, Crişana şi Maramureş de
sârbizare prin pravoslavie şi de maghiarizare
prin catolicism latin.
Spună alţii ce focar de cultură şi de româ­
nism au fost şi sunt încă şcolile din Beiuş,
scriie alţii de vrednicii episcopi ce au cârmuit
în trecut această de Dumnezeu păzită eparhie.
Vorbească bihorenii de arhiereul ce păstoreşte
azi poporul din scaunul lui SamuiI Vulcan şi
al lui Pavel.
Arate ei ce podoabă nu numai a întreg
episcopatului român, dar a întregului episcopat
creştin e chiriarhul lor.
In ce mă priveşte mă voi mărgini să fac
o constatare; şi pentru ca se pricepem toţi
35
acest an, Românii din Crişana, sub influenta culturală
a episcopiei române unite cu Roma, lapadă totce au
creiat Sclavii şi Grecii în cultul limbii lor şi uniţi cu
G H E O R G E ŞINCAI PETRU MAIOR
Roma se încălzesc la razele calde ale culturii latine,
cărei a aparţinut în cei dintâi opt secoli ai creştinis­
mului.
Fie ca şi această expoziţie să contribuiască la
deşteptarea acelora cari nu numai după limbă şi sânge,
dar şi dupe cultură religioasă trebuie să aparţină acelei
Bicerici Creşîine, care prin forja organizatoare a ge­
niului latin a propagat învăţătura Mântuitorului Cristos
la toată omenirea şi cărei i-s'a făgăduit de către în­
suşi Cristos, că „nici porţile iadului nu-o vor birui".
rostul ei voi căuta să arăt în câteva cuvinte şi
pe înţelesul tuturor, care este pricina pentru
care Episcopia Românească a Oradiei a fost
şi va fi necontenit nu numai loc de mângăere
sufletească, dar şi cel mai puternic scut al
românismului.
Constatarea ce o fac este că în şcolile în­
temeiate de această episcopie, s'au cultivat de
un veac şi jumătate întreaga românime din ţinu­
turile acestea. Graţie acestei episcopii, românii
din trei provincii cele mai departe de ţara
mamă au putut resista slavizarei şi maghiari­
zarea adecă a desnaţionalizarei lor.
Pentru ca să pricepi lucrul acesta, trebue
ştiut că poporul românesc, latin prin origine
şi sentiment, este cu totul oriental prin tradiţie
şi civilizaţiune. Sufletui românului e legat de
ortodoxia răsăriteană şi legat pe vecinicie. Dar
Românul este mai ales creştin bun şi ţinteşte
© BCU CLUJ
 36 VESTITORUL

ortodoxie integrală, la care ortodoxie orice
oriental poate ajunge dând urmaşului lui Sân
Pietru cinstea şi ascultarea pe care i-au dat-o
strămoşii lui, Nichita Remesianul, Ion Hrisostom,
Nicolae dela Mira Lichiei, Vasile cel Mare,
Grigore Teologul şi toţi sfinţii Părinţi ai orto­
doxiei orientale, care întocmai ca şi ortodoxia
apuseană a fost ortodoxie integrală.
Este tot atât de adevărat, că ortodoxia in­
tegrală, pe care o apără Scaunul Romei, atât
în apus cât şi în Răsărit, învaţă pe ascultătorii
ei să respecte limba şi obiceiurile fiecărui
neam, să nu năpăstuiască pe nici unul, pentrucă
toate unite în dragostea de Hristos să se des-
volte în pace, respectându-se unul pe altul şi
fiecăruia dând dreptul său.
Ortodoxia Răsăriteană, când perde însă legă­
tura irenică cu Roma Vecinică, încetează de a
fi ortodoxie integrală, creştinism perfect.
In acest ipostas ea devine ipernaţionalistă
pentru unii, desnaţionalizatoare a altora.
Lucrul acesta l-au priceput minunat de bine
bihorenii ce s'au unit cu Roma, şi de aceia
episcopia lor a putut nu numai să-i mântue de
slavizarea ori de maghiarizarea ce-i pândea,
dar a fost şi un focar de creştinism cald şi de
românism cinstit.
Cei ce constată acest tapt şi-1 mărturisesc,
bine ar face prin urmare să se gândească mult
şi bine asupra cauzei care a permis şi -va per­
mite necontenit ortodoxiei Româneşti Unite cu
Roma, să fie ortodoxie integrală, orientală şi
românească.
Praznicul Episcopiei din Oradea fie deci
prilejul înfrăţirei desăvârşite a Românilor, în­
frăţire în Hristos, şi în adevăr.
Asta îmi este dorinţa, pentrucă numai aşa
toţi românii se pot ridica sufleteşte, pot trăi a
româneşte şi în acel orientalism bisericesc, (o
care îi caracterizează şi fără care ei nu pot
concepe o biserică românească unită şi perfect
creştină.
Şi Românii toţi pot ajunge aci, urmând G)
'(D
pilda Orădanilor, cari au înţeles de mult ceace
Leon XIII şi Soloviev au mărturisit în secolul
trecut: că pe ortodoxii-răsăriteni nu-i desparte de
ortodoxii-apuseni (latini) nimic altceva decât re­
cunoaşterea primatului Papii, Arhiereului Mare,
care întemeiând acum o sută cincizeci de ani
episcopia românească a Oradiei a mântuit pe
Românii din Banat, Crişana şi Maramureş de
sârbizare prin pravoslavie ori de maghiarizare
prin catolicismul-latin.

Şt

CUPRINSUL:
I. P. S. Sa Dr. Valeriu Traian Frenfiu: Pastorală jubilară.
Dr. Nicolae Flueraş: Galeria episcopilor români uniţi din Orade.
Dr. Ion Georgescu: Episcopii din Oradea, ocrot/tori ai culturii
româneşti. — Priviri sumare. —
Dr. Iacob Radu: Capitulul bisericii catedrale, activitatea şi
membrii săi.
Petru Tâmâian Seminarul din Oradea în istoria culturală
a neamului românesc.
Dr. Constantin Pavel: Şcolile episcopiei române unite a Orăzii-
Mari. — Rolul şi importanta lor. —
Cornel Sabo: Şcoala normală diecezană.
Păr. Dr. Aloisie L. Tăutu: Crâmpeie din începuturile învăţămân­
tului primar în dieceza Orăzii. I
Petre Dejeu: Biblioteca şi arhiva episcopiei române unite din
Oradea.
Mihai Pricopie: Rugăciunea episcopului
M. Theodorian-Carada: O constatare.

Tipografia şi Librăria Românească S. A. Oradea. — Red. responsabil: Păr. Dr. Aloisie L. Tăutu. Cenzurat,
© BCU CLUJ