RADU TEODORESCU

SFINŢII PĂRINŢI AI ORTODOXIEI EXEMPLE PENTRU

CONTEMPORANEITATE

Cugir 2015

1
 CUPRINS
Introducere
1. Sfin ii p rin i în conţexţul ţimpului lor
2. Sfin ii p rin i penţru zilele de azi
3. Sfin ii p rin i şi confuzia lumii acţuale
4. Sfin ii p rin i criţeriu al adev rului şi al binelui
5. Sfin ii p rin i ca pov uiţori în drumul mânţuirii
6. Sfin ii p rin i şi neopaţriŢţica
Concluzii

2
 INTRODUCERE

O carţe deŢpre Ţfin ii p rin i în Ţecolul al XXI-lea ar puţea p rea penţru mai mul i un fel de curŢ Ţau lec ie de
istorie. AceaŢţ carţe nu eŢţe de iŢţorie ci eŢţe o carţe deŢpre Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei. Cine Ţunţ Ţfin ii p rin i?
Acest lucru este o problem pe care ţrebuie Ţ o clarific m de la început. ExiŢţ mai mulţe caţegorii de Ţfin i: marţiri
Ţau mucenici, cuvioşi [care au foŢţ mohani Ţau c lug ri], m rţuriŢiţori [care au m rţuriŢiţ orţodoxia] Ţau exiŢţ Ţfin ii
p rin i care Ţunţ de cele mai mulţe ori ţeologi care prin via a şi prin Ţcrierile lor au r maŢ ca şi modele şi repere de
în elepciune şi via duhovniceaŢc . Se poaţe Ţpune c eţapa Ţfin ilor p rin i a ap ruţ în iŢţoria BiŢericii Creşţin
Ortodoxe undeva prin secolul al IV-lea dup HriŢţoŢ, Ţecol în care împ raţul ConŢţanţin cel Mare a legalizaţ
creşţinŢimul Ţau mai bine ŢpuŢ a f cuţ creşţiniŢmul ca şi religie de Ţţaţ. Prin urmare, Ţfin ii p rin i Ţunţ de cele mai
mulţe ori perŢoane care au ţr iţ la Ţfârşiţul anţichiţ ii şi în periaoda evului mediu. Dup cum şţim Ţunţ mai mul i
Ţfin i p rin i, dar în aceŢţe rânduri vom vorbii de cei mai cunoŢcu i Ţfin i p rin i ai BiŢericii Creşţin Orţodoxe:
Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie
Teologul, Sfânţul Grigorie de NyŢŢa, Sfânţul Nicolae, Sfânţul Maxim M rţuriŢiţorul, Sfânţul Ioan DamaŢchinul,
Sfânţul Teodor Sţudiţul, Sfânţul Simeon Noul Teolog şi Sfânţul Grigorie Palama. To i aceşţi mari Ţfin i p rin i au
ţr iţ cu mul i ani înianţea noaŢţr . Ei Ţunţ acţuali penţru noi de cele mai mulţe ori prin Ţcrierile care ne-au r maŢ de
la ei şi la fel de bine prin mai mulţe alţe reŢurŢe orţodoxe.1
În aceaŢţ carţe vom inŢiŢţa mai mulţ pe idea dac Ţfin ii p rin i mai Ţunţ acţuali penţru zilele şi ţimpurile de
aŢţ zi în care mai mulţ lume conŢider c ţr im vremuri diferiţe şi de ce nu de alţ naţur . Dup cum am ŢpuŢ,
Ţfin ii p rin i au ţr iţ cel mai mult în timpul sinoadelor ecumenice care a începuţ în anul 325 şi Ţ-a încheiat în jurul
anului 787 dar au mai foŢţ câ iva Ţfin i în perioada urm ţoare care au foŢţ conŢidera i Ţfin ii p rin i. Dintre ei cei mai
imporţan i au foŢţ Sfânţul Simenon Noul Teolog şi mai apoi Ţfânţul Grigorie Palama. Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune
c perioada Ţau ţimpul Ţfin ior p rin i Ţ-a exţinŢ pe mai mul i ani dar ceea ce i-a unit sau mai bine spus ceea ce au
avuţ aceşţi Ţfin i în comun a foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ orţodoxia Ţau ceea ce cunoaşţem aŢţ zi ca şi creşţiniŢmul
orţodox. Orţodoxia a foŢţ definiţ de Ţfin ii p rin i ca şi dreapţa m rire a lui Dumnezeu, Ţau ca şi credin a corecţ în
Dumnezeu. Ceea ce puţem Ţpune eŢţe c au exiŢţaţ câţeva parţiculairţ i Ţau mai bine Ţpus cîteva aspecte care au
inuţ foarţe mulţ de Ţfin ii p rin i şi de ceea ce au înŢemnaţ ei penţru lume în mare. EŢţe greu Ţ vorbim deŢpre
Ţfin ii p rin i mai înainţe de secolul al IV-lea fiindc pân la aceaŢţ daţ nici un Ţţaţ Ţau nici o ar nu a conŢiderat
creşţinŢimul orţodox ca şi o religie Ţau o credin oficial de Ţţaţ. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ, Ţe v-a întâmpla sau
mai bine spus v-a avea loc în secolul al IV-lea. Prin urmare, din secolul al IV-lea se poate vorbii foarte mult despre
cine sunt sfin ii p rin i şi cea ce Ţunţ ei penţru noi. Ceea ce eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ eŢţe c Ţfin ii p rin i au
elaboraţ o filoŢofie Ţau mai bine ŢpuŢ o credin proprie care v-a fii adopţaţ de mai mul i creşţini orţodocşi. Dup
cum am ŢpuŢ, nu ţrebuie Ţ îi confund m pe Ţfin ii p rin i cu p rin ii deşerţului. Se poaţe Ţpune c exiŢţ dou
caţegorii diŢţincţe de Ţfin ii. AceŢţe caţegorii Ţunţ prin urmare diferiţe şi nu idenţice. Sfin ii p rin i de mai mulţe ori
au foŢţ ţr iţori în lume şi Ţe poaţe Ţpune c Ţ-au confrunţaţ cu problemele lumii în ţimp ce p rin ii deşerţului au foŢţ
mari aŢce i care evidenţ şi ei au avuţ mulţ Ţemnifica ie în orţodoxie.2
Dup cum am ŢpuŢ aceaŢţ carţe eŢţe o privire de anŢamlu referiţoare la Ţfin ii p rin i şi la fapţul exiŢţen ei
lor şi la fel de bine referiţor la care au foŢţ principalele problemaţici cu care Ţ-au confrunţaţ Ţfin ii p rin i şi de ce în
BiŢerica Creşţin Orţodox Ţe vorbeşţe de o caţegorie aparţe de Ţfin i care Ţunţ denumi i Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei.
Aceste lucruri Ţe poaţe Ţpune c vor fii foarţe mulţ în aţen ia aceŢţi c r i care Ţe vrea mai mulţ o carţe inţroducţiv în
înv ţurile şi opiniile Ţfin ilor p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i au ţr iţ înţr-un anume conţexţ şi din aceŢţ

1 Alexandru Kalomiros, Sfinţii părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi a omului (Editura Deisis: Sibiu, 1998).
2 Patericul egiptean, (Alba Iulia, 1991).
3
context ei au ajuns la ceea ce cunoaşţem aŢţ zi ca şi creşţiniŢmul orţodox. Ceea ce eŢţe comun la ţo i marii Ţfin i
p rin i eŢţe orţodoxia Ţau creşţiniŢmul orţodox. În aceŢţ ŢenŢ, pe Ţfin ii p rin i nu ţrebuie Ţ îi confund m cu
yoghinii şi fakirii exţremului orienţ ci mai mulţ ţrebuie Ţ vedem fapţul c odaţ cu oficializarea creşţinŢimului ca şi
religie de stat s-a ajuns la ceea ce se poaţe Ţpune confrunţarea creşţinismului cu ţendin ele şi curenţele lumii
contemporane.3 Dup cum vom vedea mai mulţe lucruri pe care le avem în zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c le avem
moşţenire de la Ţfin ii p rin i. În aceŢţ ŢenŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ de mai mulţe ori cei care au conţribuiţ la formarea
BiŢericii Creşţin Orţodoxe dup cum o avem noi în zilele de azi. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c Ţfin ii p rin i au
foŢţ în aceŢţ ŢenŢ modele de urmaţ şi exmple care Ţunţ şi în zilele noaŢţre acţuali.4
Dup cum am ŢpuŢ auţenţiciţaţea Ţfin ilor p rin i a foŢţ conţeŢţaţ de mai mulţe ori dar ceea ce ţrebuie Ţ
şţim eŢţe c Ţfin ii p rin i au foŢţ perŢoane adev raţe cu care ne putem întâlnii prin scrierile lor. De cele mai multe
ori aceŢţe Ţcrieri Ţunţ concepuţe şi formulaţe penţru ca ele Ţ poaţ converge meŢajul Bibliei şi în acelaşi ţimp Ţ îl
îmbog eaŢc . Nu ţrebuie Ţ reŢpingem înv ţurile Ţfin ior p rin i ci de cele mai mulţe ori ţrebuie Ţ le vedem câţ Ţe
poaţe de mulţ ca şi meţode de înduhovnicire. Sunţ mai mulţe meţode de a ne îmbun ţ ii via a ŢufleţeaŢc şi Ţe poaţe
Ţpune c una dinţre ele eŢţe lecţura Ţfin ilor p rin i. Se Ţpune c la un momenţ daţ un leu a veniţ la un izvor Ţ bea
ap . Acolo a mai veniţ la Ţcruţ ţimp şi un porc miŢţre . Cei doi au începuţ Ţ Ţe cerţe care v-a bea ap primul.
- Eu voi bea ap primul! A ŢpuŢ leul.
- De ce?
- Fiindc Ţunţ leu.
- Şi ce are de a face aŢţa cu apa?
- Sunt animanul cel mai puternic.
- Eu am înţâieţaţe fiindc Ţunţ mai Ţlab.
În ţimp ce Ţe cerţau cei doi au puţuţ vedea c un Ţţol de vulţuri Ţ-au aşezaţ pe nişţe ramuri din apropriere
şi îi priveau pe cei doi aşţepţând deznod mânţul.
- Ce este cu acei vulturi? A întrebat leul.
- Cred c aşţeapţ Ţ vad care dinţre noi v-a murii primul.
- De ce?
- Pentru ca Ţ ne poaţ mânca.
- Şţii ce?
- Ce?
- Eu cred c ar ţrebui Ţ prin prieţeni.
- Da cred c ai drepţaţe.
- Ce ar fii Ţ bei ţu ap primul? A înţrebaţ leul.
- Mul umeŢc eşţi amabil.
Dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori în ţimpurile noaŢţre g Ţim exţrem de mulţ lucruri care obiecţeaz în
ceea ce îi priveşţe pe Ţfin ii p rin i. AceŢţ lucru ne face Ţ îi vedem ca şi pe nişţe perŢoane care nu au de a face nimic
cu noi. Pentru a şţii cine Ţunţ Ţfin ii p rin i Ţe cuvine Ţ îi ciţim pe Ţfin ii p rin i. Sfin ii p rin i Ţunţ Ţcriiţori care ne-
au l Ţaţ c r i valoroaŢe şi c r i de mare pre care ne poţ îmbun ţ ii via a ŢufleţeaŢc . EŢţe în aceŢţ ŢenŢ eronaţ Ţ
Ţpunem c Ţcrierile Ţfin ilor p rin i nu mai Ţunţ de acţualiţaţe penţru noi cei de azi. EŢţe adev raţ c au ţrecuţ mai
mulţ ţimp Ţau de ce nu mai mulţe Ţecole de la ţimpul în care au ŢcriŢ Ţfin ii p rin i. AceŢţ lucru nu înŢeamn c
înv ţurile şi Ţcrierile lor nu mai Ţunţ acţuale penţru noi cei de azi. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i
Ţunţ exemple şi modele penţru noi cei din Ţecolul al XXI-lea. Se poaţe Ţpune c în Ţecolul al XXI-lea de mai multe

3Nicolae Corneanu, Origen și Celsus: Confruntarea creștinismului cu păgânismul, (Editura Anastasia, București, 1999).
4Principalele Ţcrieri ale Ţfin ilor p rin i le g Ţim în Patrologia Greacă şi în Patrologia Latină. AceŢţe dou mari colec ii de Ţcriei au foŢţ denumiţe
colec ia Migne.
4
ori ne lipŢeŢc reperele. Voim Ţ facem din aceŢţ ţimp al Ţecolului al XXI-lea un ţimp reuşiţ dar de mai mulţe ori nu
şţim pe ce cale Ţ apuc m.5
Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i Ţunţ adev raţele noaŢţre modele şi la ei ţrebuie Ţ ne raporţ m. Trebuie
mai aleŢ în zilele noaŢţre Ţ ne aducem aminţe de Ţfânţul Atanasie cel Mare. Sfântul Atanasie cel Mare a fost un sfânt
care a daţ dovad de foarţe mulţ r bdare. El a foŢţ exilaţ din Ţcaunul de paţriarh al Alexandriei de 3 ori şi de 3 ori Ţ-
a înţorŢ de unde a plecaţ. Tr ind înţr-o lume care nu are r bdare Ţe poaţe Ţpune c de la Sfânţul AţanaŢie cel Mare
vom deprinde r bdarea şi capaciţaţea de a r bda aţunci când Ţunţem nedrepţ i i. Se poate spune c dac în perioada
mai înainţe de Ţfin ii p rin i, marţirii de cele mai mulţe ori au avuţ de lupţ cu idolaţria şi cu poliţeiŢmul, Ţfin ii
p rin i au avuţ miŢiunea de a face cunoŢcuţ Ţau mai bine ŢpuŢ de a face pe în eleŢ ceea cee eŢţe creşţiniŢmul unei
lumi care Ţe declara pe Ţine creşţin . În aceŢţ ŢenŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ cei care au elaboraţ o filoŢofie, o culţur , o
anţropologie şi de ce nu o menţaliţaţea creşţin . AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ una dinţre preocup rile cenţrale
ale ţimpului Ţfin ilor p rin i.6 Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i au foŢţ perŢoane care au ţr iţ cu mulţ mai
înainte de noi şi care evidenţ au duŢ la r Ţpîndirea şi la cunoaşţerea creşţiniŢmului. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care
trebuie Ţ îl eviden iem. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c unul dinţre principalele lucruri pe care îl vom accenţua a
foŢţ fapţul c Ţfin ii p rin i au vorbiţ şi la fel de bine au propov duiţ din propria experien . Ei au f cuţ aceŢţ lucru
în urma mai multor descoperiri pe care le-au avuţ de la Dumnezeu. Odaţ cu p rin ii capadocieni Ţe poaţe Ţpune c
s-a ajuns la un fel de acord sau echilibru înţre ceea ce experimenţau Ţfin ii p rin i şi care a foŢţ ţeoria Ţau mai bine
ŢpuŢ marile adev rurile miŢţice şi aŢceţice ale orţodoxiei. Sfin ii p rin i au foŢţ în aceŢţ ŢenŢ perŢoane care au vorbiţ
aţâţ din experien a proprie ci şi din Biblie Ţau din Scripţuri. AceŢţa eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl punem
în relief Ţau în eviden . Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i au depuŢ nevoin , aŢcez , rug ciune şi
Ţpovedanie penţru ca în cele din urm Ţ fie ilumina i de harul lui Dumnezeu şi în aceŢţ ŢenŢ Ţ ajung Ţ ne înve e şi
pe noi. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ aţunci când vorbim deŢpre Ţfin ii p rin i.
Se Ţpune c la un momenţ daţ un fermier avea un mic copil. Toţ aceŢţ fermier avea ca şi animal de caŢ o
mic manguŢţ care era un animal pe care îl inea mai mulţ de proţec ie. S-a înţâmplaţ c înţr-o zii fermierul s-a dus
în câmp şi a l Ţaţ copilul în leag n. So ia Ţ-a duŢ pân în pia Ţ fac mai mulţe cump r ţuri. ManguŢţa Ţ-a puŢ lâng
leag n şi îl veghea pe micul copil. La un momenţ daţ în caŢ a inţraţ un şarpe cobra cu Ţcopul de a îl muşca pe copil.
Înţre manguŢţ şi cobr Ţ-a iŢcaţ aţunci o mare lupţ . Cu mare greuţaţe a reuşiţ Ţ înving corba. La pu in ţimp dup
aceasta s-a auzit poarta casei. VeniŢe Ţo ia de la pia cu cump r ţurile. MaguŢţa a ieşiţ aţunci cu bucurie în fa a ei.
ÎnŢ ceea ce nu a obŢervaţ maguŢţa a foŢţ c ea era plin de Ţânge pe la gur dup ce uciŢeŢe cobra. So ia a crezuţ c
maguŢţa a aţacţ copilul şi în aceŢţ ŢenŢ i-a dat câţeva loviţuri dup care a inţraţ în caŢ . Când a v zuţ cobra care era
moarţ pe podea femeia a înlemniţ. Aţunci şi-a daţ Ţeama ceea ce Ţe înţâmplaŢe şi a începuţ Ţ îi par r u c o loviŢe
pe manguŢţ . MaguŢţa fuŢeŢe cea care îi ŢalvaŢe copilul de la moarte.
Se poaţe Ţpune c de mai mulţe ori în aceaŢţ Ţiţua ie ne afl m şi noi fa de Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei.
Sfin ii p rin i Ţunţ cei care au purţaţ lupţele aŢceţice şi nevoin ele duhovniceşţi. Prin urmare, de mai mulţe ori Ţe
poaţe Ţpune c noi Ţunţem induşi în eroare referiţor la Ţfin ii p rin i şi ni Ţe pare c ei nu mai au nici o acţualiţate în
zilele noastre. Acest senţimenţ eŢţe unul care de mai mulţe ori Ţe îngemîneaz cu dezn dejea. AceŢţ Ţenţimenţ al
dezn dejdii de mai mulţe ori apare când ne raporţ m la Ţfin ii p rin i fiindc Ţunţ mai mul i care conŢider c Ţfin ii
p rin i nu mai Ţunţ acţuali. În realiţaţe Ţcrierile Ţfin ilor p rin i Ţunţ acţuale penţru ţoaţe ţimpurile şi penţru ţoaţe
epocile iŢţoriei fiindc Ţfin ii p rin i au foŢţ oameni care au ŢcriŢ experien ele lor legaţe de via a duhovniceaŢc cu
Dumnezeu. AceŢţ lucru îi face pe Ţfin ii p rin i Ţ fie câţ Ţe poaţe de acţuali şi la zii. Evidenţ, de mai mulţe ori
Ţunţem înşela i de cel r u şi de am girile aceŢţei lumi şi ni Ţe pare c Ţfin ii p rin i nu mai au cum Ţ ni Ţe adreŢeze
nou . În realiţaţe ceea ce ţrebuie Ţ şţim eŢţe c înv ţurile şi cuvinţele Ţfin ilor p rin i Ţunţ dinamice. Ele Ţe poţ
acţualiza în orice epoc şi în orice ţimp fiindc Ţfin ii p rin i nu au ŢcriŢ numai penţru ţimpurile lor ci au comunicat
experien e şi adev ruri univerŢale. La fel de bine Ţunţ mai mul i care cheŢţioneaz Ţfin enia Ţfin ilor p rin i. Au foŢţ
cu adev raţ Ţfin ii p rin i perŢoane care au foŢţ inŢipiraţe de Dumnezeu? Poţ ei Ţ ne duc şi Ţ ne înve e drumul
mânţuirii? Sunţ Ţfin ii p rin i la fel de Ţfin i în zilele noaŢţre cum au foŢţ în ţimpurile din vechime? AceŢţe înţreb ri
Ţe naŢc în noi fiindc de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c noi nu mai credem în no iunea de Ţfin enie. Sfin enia
pentru mai mul i eŢţe o impoŢibiliţaţe. Adev rul eŢţe c ţr im înţr-o lume liber şi penţru aceŢţ moţiv Ţunţ mai mulţe

5 Radu Teodorescu, Ascetul şi asceza creştin ortooxă în secolul al XXI-lea (Cugir, 2013).
6 Preot Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigore de Nyssa. Căderea în păcat și restaurarea omului, (Ed. IBMBOR, București, 1996).
5
filoŢofii şi mai multe ideologii la care omul eŢţe liber Ţ adere. Filosofia pe care au elaborat-o Ţfin ii p rin i a foŢţ una
religioaŢ şi mai mulţ decâţ aţâţ una duhovniceaŢc . AceŢţ lucru eŢţe g Ţiţ de mai mulţe ori inconvenienţ penţru o
lume care de cele mai multe ori eŢţe liber Ţ aleag drumul pe care voieşţe Ţ p şeaŢc . Şţim aŢţfel c în lumea
noaŢţr Ţunţ ideologii maţerialiŢţe, feminiŢţe, ŢocialiŢţe, hedoniŢţe şi enumerarea ar puţea conţinua. Toaţe aceŢţe
ideologii de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c la un anumiţ nivel „concureaz ” cu gândirea Ţfin ilor p rin i. Una dinţre
marile realiz ri ale Ţfin ilor p rin i a foŢţ fapţul c au reuşiţ Ţ fac Ţau Ţ creeze o filoŢofie creşţin orţodox . AceŢţa
eŢţe un mare adev r pe care Ţfin ii p rin i l-au f cuţ şi pe care ei voieŢc Ţ ni-l împ rţ şeaŢc şi nou . Din Ţcrierile
Ţfin ilor p rin i Ţe poaţe vedea c mai mul i Ţfin i p rin i au avuţ preocup ri de naţur filoŢofic . Şţim din via a
Sfânţului Ioan HriŢoŢţom c aceŢţa era exţrem de bine verŢaţ în filoŢofie. El f cuŢe filosofice cu unul dintre cei mai
cunoŢcu i filoŢofi laici ai lumii anţice, Libaniu. Se Ţpune c la un momenţ daţ filoŢoful Libaniu a foŢţ înţrebaţ de unii
dinţre prieţnii Ţ i:
- Cine a fost cel mai bun elev de-al ţ u?
- Ioan HriŢoŢţom, dac nu mi l-ar fii furaţ creşţinii.
EŢţe clar c Ţfin ii p rin i şi aici am aminţiţ numai de Sfânţul Ioan HriŢoŢţom au foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ
exţrem de vexa i în filoŢofie. AceŢţa eŢţe un adev r pe care nu ţrebuie Ţ îl ţrecem cu vederea. Dac ţimp de 300 de
ani în timpul perŢecu iilor anţicreşţine din bazinul Mediţeranean Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori creşţinii nu
au avuţ drepţul la preocup ri filoŢofice şi şţiin ifice, odaţ cu ConŢţanţin cel Mare aceŢţ lucru Ţe v-a schimba.
Realiţaţea eŢţe c Ţfin ii p rin i au merŢ pe la cele mai renunmiţe şi mai cunoŢcuţe şcoli şi academii ale
ţimpului lor. Cele mai renunmiţe cenţre în lumea anţic au foŢţ: Anţiohia [în Siria de azi], Alexandria [în Egipţ],
Constantinopol [în Turcia de azi], Roma [în Italia de azi] sau Atena [în Grecia de azi]. La Ţfârşiţ de anţichiţaţe şi
începuţ de evul mediu Ţe poaţe Ţpune c aceŢţea au foŢţ cele mai cunoŢcuţe cenţre şţiin ifice şi filoŢofice ale
ţimpului. Aici au f cuţ şcoal mai mul i dinţre Ţfin ii p rin i pe care i-am enun aţ mai ŢuŢ.7 Adev rul eŢţe c pe Ţfin ii
p rin i noi ţrebuie Ţ îi c uţ m şi noi ţrebuie Ţ ajungem la ei. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r de care ţrebuie Ţ
inem conţ şi pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere. În aceaŢţ ŢenŢ ţrebuie Ţ afirm c Ţfin ii p rin i Ţ-au pus pe sine
deplin şi ţoţal în Ţlujba lui Dumnezeu şi în aceŢţ ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c au ajunŢ Ţ ne convearg şi nou cuvinţele şi
voin a lui Dumnezeu. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ o unul dinţre lucrurile principale pe care ţrebuie Ţ le avem în
vedere când vorbim deŢpre Ţfin ii p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, înv ţurile Ţfin iolor p rin i Ţunţ deŢchiŢe şi Ţe poaţe
Ţpune c c ele înc mai poţ fii de foloŢ lumii moderne în care ţr im. Tr im înţr-o perioad de ţimp care dup cum
am spus de cele mai mulţe ori eŢţe deparţe de a avea o conţinuiţaţe cu înv ţurile Ţfin ilor p rin i.8
Se Ţpune c mai de mulţ era un p un care ţoţ ţimpul Ţţ ţea pe marginea unui lac şi nu Ţe mai Ţ ţura Ţ Ţe
admire de frumuŢe ea penelor Ţale:
- Uite ce frumos sunţ. Nu şţiu dac mai eŢţe o paŢ re aşa de frumoaŢ ca şi mine!
Într-o zi pe malul lacului a veniţ un corb. Pe cum Ţţ ţea acolo p unul nu a puţuţ Ţ nu îl abordeze:
- Ce faci tu?
- Sţau şi m bucur de aerul curaţ de aici de lâng lac.
- Tu te-ai uiţaţ vreodaţ la tine?
- De ce?
- Fiindc corbule eşţi foarţe urâţ.
- De ce crezi acest lucru?
- Fiindc dac ţe vei uiţa la mine p unul vei vedea câţ de frumoŢ Ţunţ eu.
- EŢţe adev raţ, dar ţu nu ii conţ de un Ţingur lucru.
- Ce lucru?
- Toaţ frumuŢe ea penelor ţale nu ţe poţ face Ţ zbori.
Dup ce a ŢpuŢ aceŢţe cuvinţe corbul Ţ-a în l aţ în aer şi a plecaţ în zare.
P unul a r maŢ f r nici un fel de replic .
Dup cum Ţe poaţe vedea Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori înv ţurile şi pove ele pe care le afl m de la
Ţfin ii p rin i nu Ţunţ exţrem de eŢţeţice. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori în fac pe Ţemenii noşţiri Ţ
7 Un caz celebru şi Ţe poaţe Ţpune cumva conţroverŢaţ a foŢţ în anţichiţaţe cazul lui Origen al Alexandriei care în cele din urm nu eŢţe
conŢideraţ un Ţfânţ p rinţe al BiŢericii ci mai mulţ numai un Ţcriiţor biŢericeŢc. AceaŢţa fiindc Origen a ŢuŢ inuţ crezul în apokaţaŢţaz care
eŢţe o înv ţur eronaţ ce ŢuŢ ine mânţuirea diavolilor. Henri Crouzel, Origen (Sibiu, 1999).
8 Pr. Ioannis Romanides, Dogmatica patristica ortodoxa. O expunere concisa, (Editura Ecclesiast, 2011).

6
nu fie aşa de mulţ enţuziaŢma i de ceea ce am puţea Ţpune înv ţurile şi pove ele Ţfin ilor p rin i. Dup cum am
ŢpuŢ, ceea ce face ca ţeologia Ţfin ilor p rin i Ţ fie de acţualiţaţe penţru noi eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ fapţul c ea
eŢţe un lucru care ne duce în Ţpre mânţuirea noaŢţr . Dup cum vom ar ţa în rândurile care vor urma ţema cenţral
a Ţfin ilor p rin i a foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ mânţuirea omului. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r. Sfin ii p rin i au
foŢţ cei care au plecaţ de la concluzia c omul ţrebuie Ţ Ţe mânţuiaŢc şi în aceŢţ ŢenŢ are valoare numai ceea ce îi
foloŢeşţe omului în drumul Ţpre mântuirea sa.9 AceŢţa eŢţe în cele din urm lucru care Ţe poaţe Ţpune c Ţinţeţizeaz
Ţau mai bine ŢpuŢ condenŢeaz ţoaţ gândirea şi ţoaţ menţaliţaţea Ţfin ilor p rin i din ţoaţe ţimpurile şi care Ţe
poaţe Ţpune c eŢţe eŢen a înv ţurii lor. Sfin i p rin i Ţunţ de p rere c f r de mânţuirea ţoaţe încerc rile noaŢţre
sunt lipsite de sens.

CAPITOLUL 1

SFIN II P RIN I ÎN CONTEXTUL TIMPULUI LOR

Prin urmare, ceea ce ţrebuie Ţ clarific m eŢţe c ţo i Ţfin ii p rin i au avuţ un anumiţ conţexţ iŢţoric în care
au ţr iţ care eŢţe foarţe diferiţ de ţimpurile Ţau conţexţele iŢţorice care le ţr im în zilele noaŢţre. AceŢţ lucru eŢţe o
realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o definim. Vom vorbii în primul rând deŢpre Ţfin ii p rin i capadocieni: Sfânţul VaŢile cel
Mare, Sfântul Grigorie Teologul şi Sfânţul Grigorie de NyŢŢa referiţor la care au foŢţ marile problemaţici cu care Ţ-
au confrunţaţ ei. P rin ii capadocieni au foŢţ p rin i care au ţr iţ în AŢia Mic în ceea ce cunoaşţem în zilele noaŢţre
ca şi Turcia. Dup cum am ŢpuŢ, ei au ţr iţ în Ţecolul al IV-lea şi Ţe poaţe Ţpune c Ţ-au confruntat foarte mult cu
marile problematici ale secolului al IV-lea. AceŢţea Ţe poaţe Ţpune c Ţ-au grupat foarte mult în ceea ce se poate
Ţpune elaborarea unui culţuri şi a unei filoŢofii creşţine. To i p rin ii caapdocieni Ţe poaţe Ţpune c erau exţrem de
bine verŢa i în cee ceea ce denumiţ ca şi problemele de filoŢofie ale ţimpului lor. AceŢţe mari problematici filosofice
s-au grupaţ foarţe mulţ în ceea ce Ţe poaţe Ţpune filoŢofia ariŢţoţelic şi filoŢofia plaţonic . În Ţpecial Ţe poaţe vedea
din Ţcrierile Ţale c Sfânţul VaŢile cel Mare a foŢţ puţernic influen aţ de filoŢofia plaţonic . El v-a prelua din
platonism termenul de anamneză pe care îl v-a încreşţina. Ce eŢţe anamneza în plaţoniŢm? Anamneza în platonism
eŢţe credin a c Ţufleţul nu are nimic de cunoŢcuţ în aceaŢţ lume fiindc el eŢţe preexistent. Acest lucru s-a datorat
fapţului c Plaţon credea în preexiŢţen a Ţufleţelor. Sfânţul VaŢile cel Mare v-a venii cu o modificare a ideilor şi a
concep ilor lui Plaţon şi v-a Ţpune c în realiţaţe Ţufleţul ajunge la o Ţţare de anamnez în ŢenŢ religioŢ aţunci când
comemoreaz fapţele exprimaţe în Ţfintele scripturi sau în Biblie care Ţe poaţe Ţpune c îi deŢchid drumul Ţpre
mânţuire. P rin ii capadocieni au foŢţ cei care au reŢpinŢ în cele din urm opinia plaţonic ce ŢuŢ inea c Ţufleţele
Ţunţ preexiŢţenţe lumii în care ţr im.
Dup cum am ŢpuŢ, în iŢţoria creşţinŢimului Ţe poaţe Ţpune c primii mari filoŢofi creşţini, dup Sfânţul
IuŢţin Marţirul şi FiloŢoful, au foŢţ p rin ii capadocieni: VaŢile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de NyŢŢa.10
Prin urmare, se poaţe Ţpune c Ţfin ii capadocieni au veniţ cu o nou orienţare în filoŢofie. Adev raţa filoŢofie Ţau
iubire de în elepciune vine de cele mai mulţe ori prin via a creşţin şi prin ceea ce am puţea Ţpune un mod de via
creşţin care ne duce la ceea o via a virţu ilor. Se poaţe Ţpune c de mai mulţe ori concepţul de virtute a fost extrem
de confuz în anţichiţaţe şi mai aleŢ în filoŢofia p gân . P rin ii capadocieni au veniţ cu o în elegere adev raţ şi real
a ceea ce se poate spune modul în care se defineŢc şi Ţe conţureaz pe Ţine virţu ile creşţine: iubire de Dumnezeu,
via a paşnic , blânde ea, r bdarea, cunoşţin a lucrurilor duhovniceşţi, nevoin a şi reŢţul de virţu i. Prin urmare,
p rin ii capadocieni au foŢţ cei care au inţroduŢ prin urmare în filoŢofia anţic concepţul de virţuţe. Iubirea de
în elepiune eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ iubirea de virţui i şi de ţoţ ceea ce eŢţe virţuţea şi ŢenŢul aducerii ei în pracţic .
Prin urmare, virţu ile nu ţrebuie cunoŢcuţe numai ţeoreţic ci ele ţrebuie cunoŢcuţe şi pracţic. Adev raţa filoŢofie Ţe
poaţe Ţpune c era pracţicarea virţu ilor dinţre care cele mai imporţanţe Ţunţ: credin a, n dejdea şi dragoŢţea. AceŢţ
lucru eŢţe un lucru care Ţe poaţe Ţpune nu era cunoŢcuţ în filoŢofia anţic care mergând pe urmele lui AriŢţoţel era
de mai mulţe ori un fel de cunoaşţere şţiin ific a lumii din jur. Mai mulţe decâţ aţ ţ, de mai mulţe ori filoŢofia anţic
era plin de Ţurogaţele p gâne ale anţichiţ ii care ŢuŢ ineau crezul în mai mul i dumnezei şi în idolaţrie. P rin ii
capadocieni au vorbit foarte mult de ceea ce se poate spune o filoŢofie aŢceţic şi aceŢţ lucru l-a f cuţ mai aleŢ

9 Radu Teodorescu, Mântuirea ca şi ortodoxie în religia comparată (Cugir, 2014).

10 Petre Semen, Liviu Petcu, Părinţii capadocieni (Editura Axis, 2009).
7
Sfânţul VaŢile cel Mare. Sfânţul VaŢile cel Mare a ŢpuŢ c eŢţe o adev raţ dovad de creşţinŢim şi de filoŢofie
creşţin în cazul celui care poŢţeşţe şi Ţe ocup cu poŢţul. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c nu a foŢţ cunoŢcuţ mai
înainţe de p rin ii capadocieni. AceŢţe fapţe dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori au foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ realiţ i
care nu au foŢţ cunoŢcuţe mai înainţe de Ţfin ii p rin i.11 Se poaţe Ţpune c în ţimpul Ţfin ilor p rin i a exiŢţat foarte
mulţ un fel de încleşţare înţre filoŢofia anţic şi cea creşţin . AceŢţ lucru ne reaminţeşţe de fabula cu Ţoarele şi
vântul.
Se Ţpune c la un momenţ daţ vânţul şi Ţoarele Ţe cerţau referiţor la care eŢţe mai puţernic dinţre ei.
- Eu Ţunţ vânţ şi poţ diŢţruge cu for a mea ţoţ ceea ce îmi Ţţ în cale.
- Cum po i face aceŢţ lucru?
- Eu m poţ Ţchimba în uragan şi aţunci am puţeri peŢţe ţoţ ceea ce eŢţe viu pe p mânţ.
- Tu ui i c f r de mine nimic nu poaţe ţr ii pe p mânţ.
- Dar eu pot distruge orice pe p mânţ.
- Şi eu poţ ţopii orice exiŢţ pe p mânţ.
S-a înţâmplaţ c aţunci pe acolo ţrecea un c l ţor care era înf şuraţ înţr-o p ţur . El a auziţ diŢcu ia celor
doi şi a inţerveniţ.
- Uiţe am Ţ v fac o propunere.
- Ce propunere? Au r ŢpunŢ Ţoarele şi vânţul.
- Care dintre voi v-a puţea Ţ dea aceaŢţ p ţur de pe mine, acela eŢţe cel mai puţernic.
- Bine, accepţ m propunerea ţa.
Vânţul a începuţ Ţ Ţufle, a Ţuflaţ ţare şi ţoţ mai ţare. Pe cum Ţufla înŢ c l ţorul inea ţoţ mai mulţ de
p ţura Ţa. În cele din urm Ţ-a daţ b ţuţ. A veniţ rândul Ţoarelui. Soarele a începuţ Ţ îl înc lzeaŢc pe
c l ţor cu c ldura Ţa şi în cele din urm , aceŢţa ţrebuiţ Ţ renun e la p ţura Ţa. Soarele a foŢţ declaraţ în
cele din urm câşţig ţor.
Dup cum am ŢpuŢ, Ţe poaţe Ţpune c c la vremea p rin ilor capadocieni a exiŢţaţ la un anumiţ nivel un fel
de compeţi ie dinţre filoŢofia anţic şi cea care Ţe n şţea filoŢofia creşţin . FiloŢofia creşţin vedea foarţe mulţ cu o
nou viziune. Dac în filoŢofia anţic Ţe poaţe Ţpune c în elepciunea era mai mulţ o problem de pracţic , Ţe poaţe
Ţpune c în filoŢofia creşţin filoŢofia inea foarţe mulţ de exiŢţen a lui Dumnezeu care eŢţe auţor al în elepciunii.
Dac în filoŢofia anţic Ţe poaţe Ţpune c era deŢţul de neclar fapţul de unde izvor şţe în elepciunea, în filoŢofia
creşţin aceŢţ lucru a deveniţ foarţe clar şi bine definiţ.12 Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c la un anumiţ nivel Ţfin ii
p rin i capadocieni au avuţ miŢiunea de a Ţepara foarţe mulţ concepţele de ceea ce a foŢţ filoŢofia anţic şi de ceea ce
eŢţe filoŢofia creşţin . AceŢţ lucru a foŢţ probabil una dinţre cele mai mari ţemaţici ale Ţecolului al IV-lea. Acest fapt
este o realitate pe care nu Ţe poaţe Ţ nu o ignor m. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c p rin ii capadocieni au
foŢţ perŢoane care au avuţ preg ţirea unor academiceini. Ceea ce au aduŢ în prim plan p rin ii capadocieni eŢţe c nu
Ţe poaţe vorbii numai de o filoŢofia Ţţricţ laic ci exiŢţ şi o filoŢofie religioaŢ . Pân la ei Ţe poaţe Ţpune c filoŢofia
a fost cât se poate de mult un lucru laic care nu avea nimic de a face cu Biserica. Pentru acest lucru se poate spune
c p rin ii capadocieni au foŢţ exţrem de bine vexa i în filoŢofie şi au foŢţ preg ţi i pe la cele mai bune şcoli ale
ţimpului. AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea din fapţul c Ţcrierile lor Ţunţ exţrem de bine definite în plan academic şi poţ
Ţţa pe picior de egaliţaţe cu orice Ţcriere academic a lumii.
Ceea ce ţrebuie Ţ ne d m Ţeama şi ceea ce trebuie s avem în vedere eŢţe c penţru Ţecolul al IV-lea a fost
câţ Ţe poaţe de mulţ un mare paŢ Ţ Ţe vorbeaŢc de o filoŢofie creşţin . La fel de bine Ţfin ii p rin i capadocieni Ţe
poaţe Ţpune c au avuţ conţribu ii şi în ceea ce priveşţe şţiin a şi şţiin ele. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c
diferen a dinţre şţiin e şi magie era câţ Ţe poare de confuz în anţichiţaţe. Sfin ii p rin i au Ţţudiaţ şi ei şţiin e pe cum
maţemaţica, fizica Ţau reţorica şi Ţe poaţe Ţpune c în aceŢţ ŢenŢ au ajunŢ Ţ Ţfarâme o ŢuperŢţi ie care înc mai
bântuia lumea secolului al IV-lea: c şţiin ele Ţunţ de mai mulţe ori o form de magie. Sfin ii p rin i au foŢţ cei care
au ŢuŢ inuţ c şţiin ele Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ lucruri care au foŢţ l Ţaţe de Dumnezeu penţru binele omului.
Dumnezeu este Cel care i-a daţ omului minţe şi Ţe poaţe Ţpune c ţoţ Dumnezeu eŢţe Cel care îi cere omului Ţ o
foloŢeaŢc . Lumea Ţecolului al IV-lea, ţimp în care au ţr iţ p rin ii capadocieni eŢţe departe de lumea pe care o
cunoaşţem noi azi. Toţuşi, Ţfin ii p rin i capadocieni Ţe poaţe Ţpune c au ajunŢ la un fel de ţr ire univerŢal . AceŢţ

11 Sfântul Vasile cel Mare, Constituţiile ascetice (Ed. IBMBOR, 1989).

12 Gheorghe Vl du eŢcu, Filosofia primelor secole creştine (Ediţura Enciclopedic : Bucureşţi, 1995).
8
lucru eŢţe aşa fiindc ei au c uţaţ mai mulţ decâţ ţoaţe Ţ Îl ŢlujeaŢc pe Dumnezeu. Slujirea lor a foŢţ câţ Ţe poaţe de
mulţ deplin şi nu a avuţ nici un fel de re inere. Sfânţul VaŢile cel Mare a foŢţ cel care a foŢţ preocupaţ de a conferii
o liţurghie mai ampl care Ţ fie pe în eleŢul ţuţuror. În aceŢţ ŢenŢ, el dimpren cu bunul Ţ u prieţen Sfânţul Ioan
Gur de Aur au elaboraţ dou liţurghii. Sfânţul Grigorie de NyŢŢa a foŢţ convinŢ Ţ ţrebuie Ţ vin cu o viziune a
Ţlujirii lui Dumnezeu care Ţ Ţe bazeze pe modelele şi pe referin ele biblice. În aceŢţ ŢenŢ el a foŢţ câţ Ţe poaţe de
mulţ preocupaţ de perŢoana Sfânţului MoŢie a c rui biograf v-a devenii.13
Se poaţeŢ Ţpune c un Ţfânţ p rinţe care de mai mulţe ori eŢţe confundaţ cu Sfânţul Grigorie Teologul eŢţe
sfântul Grigorie de Nyssa (330 sau 335-394). Sfânţul Grigorie de NyŢŢa a foŢţ fraţe al Ţfânţului VaŢile cel care şi Ţe
poaţe Ţpune c personalitatea fraţelui Ţ u mai mare a avuţ foarţe mulţ impacţ aŢupra lui. Ca şi ţân r Ţe poaţe Ţpune
c el a dovediţ o aţrac ie în Ţpre o via lumeaŢc . ÎnŢ aceŢţ lucru Ţe v-a Ţchimba ţrepţaţ prin conţacţul cu fraţele Ţ u
mai mare VaŢile. O perioad a foŢţ profeŢor de reţoric . Urmând exemplului fraţelui Ţ u Ţe v-a retrage în cele din
urm şi o perioad îl v-a studia cu mare zel pe Meţodiu de Olimp. În ţimpul împ raţului ValenŢ, fraţele Ţ u îl v-a
ajuta Ţ ajung epiŢcop de NyŢŢa. Aici Ţ-a confrunţaţ cu erezia arian şi a fost exilat în anul 376 dar mai apoi repus în
drepturi. V-a participa la sinodul II ecumenic de la anul 381. V-a mai participa la un alt sinod care a avut loc în anul
394 la Constantinopol. Prin urmare eŢţe câţ Ţe poaţe de dev raţ c marea majoriţaţe a Ţcrierilor teologice ale
Ţfânţului Grigorie de NyŢŢa le avem din perioada ulţim a vie ii Ţale dup ce a ajunŢ epiŢcop de NyŢŢa. Nu se poate
Ţ nu reamrc m în aceŢţ ŢenŢ influen a pe care a avuţ-o fraţele Ţ u mai mare Ţfânţul VaŢile cel Mare aŢupra lui
Grigorie de NyŢŢa care cel mai probabil era un om exţrem de aţaşaţ fa de lumea ţimpului Ţ u. Sfânţul VaŢile cel
Mare este cel care i-a inŢuflaţ lui Grigorie de NyŢŢa iubirea fa de Dumnezeu şi dup cum am puţuţ vedea ţoţ el a
fost cel care l-a ajutat ca în cele din urm Ţ devin epiŢcop de NyŢŢa. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ
caracţeriŢţicile vie ii Sfânţului Grigorie de NyŢŢa.
EŢţe evidenţ c Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa a luaţ parţe la lupţele din ţimpul Ţ u care de cele mai mulţe ori
erau de naţur docţrinar şi Ţe maţerializau în erezii. Dup cum şţim cea mai mare erezie a Ţecolului al IV-lea a fost
arianiŢmul. La fel de bine şi Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa a foŢţ implicaţ în lupţa împoţirva arianŢimului. Sfânţul
Grigorie de Nyssa a fost un sfânt care Ţe poaţe Ţpune c ajunŢ Ţ Ţe conving din propria experien de caracţerul
Ţchimb ţor al aceŢţei lumi lucru care în cele din urm îl v-a duce în Ţpre via a monahal . Ca şi monah Ţfânţul
Grigorie de NyŢŢa a foŢţ foarţe procupaţ de caŢţiţaţe şi a şi ŢcriŢ o carţe înţreag deŢpre beneficiile caŢţiţ ii. AceŢţ
lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe conţribu ia Ţa fa de ceea ce se poate spune monahismul creşţin orţodox. Dup cum
am ŢpuŢ, Sfânţul Grigorie de NyŢŢa a foŢţ influen aţ de fraţele Ţ u mai mare Sfânţul VaŢile cel Mare şi ceea ce Ţe
poaţe vedea eŢţe c mai mulţe ţeme care au foŢţ ţipice Sfânţului VaŢile vor fii adopţaţe şi de Ţfânţul Grigorie de
NyŢŢa. O aŢţfel de ţem Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ aŢceza pe care Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa o va conţura în ceea ce
am putea spune chipul sfântului prooroc Moise din Vechiul Testament. O alţ mare perŢonalitate cu care s-a întâlnit
sfântul Grigorie de Nyssa a fost Libaniu care a fost un mare filosof al secolului al IV-lea. EŢţe de remarcaţ c aceŢţ
Libaniu nu era creşţin. Toţuşi, Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa a avuţ rela ii de prieţenie cu el Ţperând înţr-o evenţual
converţire a Ţa la creşţiniŢm. Se pare c o perioad de aproape 10 ani Sfânţul Grigorie de NyŢŢa a peţrecuţ-o cu
fraţele Ţ u lâng râul IriŢ din Ponţ. Dup moarţea fraţelui Ţ u, Sfânţul VaŢile eŢţe aleŢ episcop de Sevastia în
Armenia. EŢţe unul dinţre pu inii epiŢcopi care i-a ap rarea Ţfânţului Grigorie Teologul la cel de al doilea Ţinod
ecumenic din anul 381. La fel de bine în toate scrierile sale a folosit greaca. Se mai poate vedea din scrierile sfântului
Grigorie de NyŢŢa c era un Ţpiriţ filoŢofic şi cunoşţea foarţe bine filoŢofia aţâţ cea plaţonic câţ şi cea ariŢţoţelic .
El a foŢţ unul dinţre primii mari filoŢofi creşţini. 14 Sfântul Grigorie de Nyssa se v-a angaja în combaterea a doi mari
ereţici din acele ţimpuri: eŢţe vorba de Eunomiu şi de Apolinarie. V-a Ţcrie mai mulţe cuvinţe de ap rare a
orţodoxiei şi prin urmare v-a lua o pozi ie de ŢuŢ inere a orţodoxiei. V-a mai polemiza şi cu un anume AblabiuŢ care
ŢuŢ inea foarţe mulţ puncţul de vedere pnevmaţomah care nu credea în exiţen a duhului lui Dumnezeu Ţau celei de a
treia persoane din Sfânţa Treime: Duhul Sfânţ. La fel de bine Ţe mai şţie c în Ţecolul al IV-lea, Ţecol în care a ţr iţ
Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa mai exiŢţa înc ţreapţa caţehumenilor Ţau a celor care nu erau boţeza i şi la fel de bine erau
inŢţrui i în înv ţurile creşţine urmând Ţ fie boţeza i. AceŢţ lucru eŢţe moţivul penţru care Ţfânţul Grigorie de
Nyssa v-a Ţcrie mai mulţe cuvinţe de înv ţur şi de îndrumare c ţre caţehumeni. Nu şţim dac ni Ţ-a p Ţţraţ ţoaţe
Ţcrierile Ţau mai bine ŢpuŢ ţoaţ opera Ţfânţului Grigorie de Nyssa dar ceea ce avem ne poate face conturul unui

13 Sfântul Grigorie de Nyssa, Viaţa lui Moise (Ediţura Sfânţul Gheorghe cel Nou: Bucureşţi, 1995).
14 Agapie Corbu, Sfântul Grigorie de Nyssa, tâlcuitor al scripturii (Editura Sfântului Nectarie, 2011).
9
mare Ţfânţ p rinţe care Ţ-a puŢ pe Ţine în Ţlujba BiŢercii şi a orţodoxei. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c Ţfânţul
Grigorie de NyŢŢ a ap rţaţ cu ţoaţe puţerile lui orţodoxia în Ţlujba c reia Ţ-a pus de la începuturi. Acest lucru este un
adev r pe care am voiţ Ţ îl exprim m în aceŢţe rânduri. EŢţe cât se poate de posibil c înţre Ţfânţul Grigorie de
NyŢŢa şi Sfânţul Grigorie Teologul a exiŢţaţ o leg ţur ŢţrânŢ dac nu chiar o prieţenie în ţoţ ŢenŢul adev raţ al
cuvântului. Aceste lucrruri Ţe poaţe Ţpune c conţureaz şi defineŢc cel mai bine perŢonalitatea unui dintre cei mai
mari Ţfin i p rin i ai orţodoxiei şi al BiŢericii Creşţin Orţodoxe din ţoaţe ţimpurile. El nu a foŢţ numai un aŢceţ mare
ci a foŢţ şi un Ţcriiţor prolific care a l Ţaţ în urm mai mulţe Ţcrieri de ţeologie creşţin orţodox .
Adev rul eŢţe c mai mul i filoŢofi au foŢţ cei care au reŢpinŢ modelul propuŢ de Ţfin ii p rin i caapdocieni.
O personalitate aparte în secolul al IV-a fost Sfântul Ioan HriŢoŢţom care a foŢţ şi patriarh al Constantinopolului.
Acest lucru a fost o mare demnitaţe şi o mare chemare pe care el a avuţ-o şi pe care a luaţ-o foarţe în ŢerioŢ. Se şţie
c Ţfânţul Ioan HriŢoŢţom a avuţ în ţimpul Ţ u o mare confrunţare care îi v-a aduce în cele din urm şi moarţea. El a
avuţ o rivaliţaţe cu împ r ţeaŢa bizanţin Eudoxia care a impuŢ un fel de „culţ imperial”. Sţaţuile împ r ţeŢei
ţrebuiau Ţ fie prezenţe în ţoţ locul şi Eudoxia a ceruţ ca ele Ţ fie prezenţe şi în biŢerici. Aici Eudoxia a g Ţiţ un
aprig oponenţ în perŢoana Sfânţului Ioan HriŢţoŢţom care a foŢţ de p rere c puţerile ţrebuie Ţeparaţe în Ţţaţ. AceŢţ
lucru a ajunŢ ca în cele din urm Ţfânţul Ioan HriŢoŢţom Ţ fie demiŢ din func ia de paţriarh şi exilaţ. V-a murit pe
drumul Ţpre exil afar din ConŢţanţinopol de epuizare fiindc a foŢţ obligaţ Ţ fug pe joŢ ţoaţ diŢţan a.15
Se Ţpune c un cocoş ţ ria linişţiţ. El Ţe Ţcula de diminea şi d dea trezirea tuturor celor din jur. Într-o zii
aceŢţ cocoş Ţţ ţea coco aţ pe un gard. Pe lâng acel gard a ţrecuţ şi o vulpe. Vulpea a v zuţ c aceŢţ cocoş era
dolofan şi Ţ-a gândiţ Ţ îl m nânce.
- Bun Ţ î i fie inima, ŢpuŢ vulpea.
- Bun ziua, a r ŢpunŢ cocoşul.
- Ce mai faci?
- Uite stau în lumina soarelui.
- M-am gândit Ţ îşi dau o veŢţe bun .
- Ce veste?
- Nu ai auzit?
- Nu
- A veniţ cuvânţ din rai c noi animalele nu mai ţrebuie Ţ ne vân m unele pe alţele.
- Mai precis.
- Adic , eu nu ţe voi mânca dac ţe vei da joŢ de pe gard şi vei venii la mine.
- Nu am auziţ aceaŢţ veŢţe.
- P i o auzi acum.
- Chiar eŢţe adev raţ?
- Cum Ţ nu. Ce ar fii Ţ ţe dai joŢ de pe gard chiar acum şi o Ţ vezi cu eu nu îi voi face nimic.
- Nu îmi vine Ţ cred.
Între timp s-au auziţ nişţe l ţr ţuri de c ei.
- Uiţe vin nişţe prieţeni de ai noşţiri.
- Şi ce eŢte cu ei? A întrebat vulpea luând-o la fug .
- Dac îi primeşţi pe ei mai înţâi mai apoi m vei primii şi pe mine.
- LaŢ -o balţ , a ŢpuŢ vulpea fugind Ţ nu fie prinŢ de c ei.
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c lumea Ţecolului al IV-lea a fost o lume a conţraŢţelor. Deşi mai ţoaţ lumea
s-a încreşţinaţ şi Ţe conŢidera creşţin erau foarţe pu ini cei care au luaţ creşţiniŢmul în ŢerioŢ. AceŢţ lucru a duŢ la un
fel de via lax care de cele mai mulţe ori a f cuţ din via a de creşţin doar un fel de aderen formal care în
realiţaţe nu era dublaţ şi de o evlavie coreŢpunz ţoare. Via a mai mulţor creşţini din Ţecolul al IV-lea era foarte
aŢem n ţoarea cu via a creşţinilor din zilele noaŢţre: ea pendula între slujba de cr ciun şi cea de paşţi. Aţâţ era Ţe
poate Ţpune ŢenŢul şi nevoin a creşţinilor din Ţecolul al IV-lea. Acest lucru v-a duce la un val de mari nemul umiri în
rândul creşţinilor auţenţici care au preferaţ Ţ p r ŢeaŢc lumea şi Ţ Ţe duc în puŢţie unde puţea ţr i un mod de
via cu adev raţ creşţin. Aşa Ţe face Ţ Ţ-au n Ţcuţ primii c lug ri pe care îi avem şi în zilele noaŢţre. Un aŢţfel de
Ţfânţ a foŢţ f r nici o îndoial Sfânţul Ioan Casian care oirginar a fost român din Dobrogea de azi [Şci ia Mic ] în

15 Virgil Gheorghiu, Ioan Hrisostom. Atletul lui Hristos (Sibiu, 2004).

10
ţimpul vie ii Ţale]. Sfânţul Ioan CaŢian Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ unul dinţre acei creşţini ai Ţecolului al IV-lea care a
foŢţ nemul iumiţ cu laxiţaţea vie ii creşţine din ţimpul Ţ u. Sfânţul Ioan CaŢian al ţuri de Sfânţul Anţonie cel Mare Ţe
poaţe Ţpune c a foŢţ prinţre primii creşţini care au p r Ţiţ via a de lume şi a deveniţ c lug r preferând Ţ Ţţea în
puŢţie decâţ în lumea lax a ţimpului Ţ u.16 Deşi Sfânţul Ioan CaŢian a fost european el v-a face mai mulţe c l ţorii
prin Egipţ şi PaleŢţina unde Ţe v-a întâlnii cu marii mohani din acele timpuri. Este de aminţiţ aici c el v-a realiza mai
multe dialoguri cu monahii din secolul al IV-lea care au r maŢ pân în zilele noaŢţre. În cele din urm , Ţfânţul Ioan
Casian v-a face o c l ţorie penţru a încreşţina şi pe francezi [care la aceŢţ ţimp Ţe numeau gali] unde v-a şi murii.
Sfânţul Ioan CaŢian Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ foarţe mulţ inţereŢaţ Ţ fac o Ţepara ie în ceea ce el a definiţ ca şi cele 7
p caţe capiţale. El a foŢţ prinţre primii Ţfin i p rin i care a ŢiŢţemaţizaţ înv ţura orţodox a celor şapţe p caţe
capiţale: l comia pânţecţului, deŢfrânarea, iubirea exceŢiv de bani şi de averi, mânia, invidia, ţriŢţe ea [Ţau
dezn dejedea], mândria. Dac în zilele noaŢţre şţim foarţe bine care Ţunţ cele opţ duhuri ale r uţ ii Ţe poaţe Ţpune
c aceŢţ lucru Ţe daţozeaz şi Sfânţului Ioan CaŢian.17
Un alţ mare Ţfânţ p rinţe al orţodoxiei a foŢţ Ţfânţul AţanaŢie cel Mare care a ţr iţ şi el în Ţecolul al IV-lea şi
a foŢţ paţriarh al Alexandriei. Se poaţe Ţpune c Ţfânţul AţanaŢie cel Mare a foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ conşţienţ de
realiţ ile lumii şi de cele biŢericeşţi nu numai din Egipţ ci şi din imperiul Bizanţin. Sfânţul AţanaŢie cel Mare a foŢţ
un sfânt care în contextul timpului a fost un oponent al lui Arie care a fost unul dintre cei mai mari eretici ai
secolului al IV-lea. Acest lucru fiindc Arie a foŢţ cona ional cu Sfântul Atanasie cel Mare. Sfântul Atanasie cel Mare
a muŢţraţ de mai mulţe ori erezia arianiŢţ care ŢuŢ inea c Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ nu eŢţe Fiul lui Dumnezeu ci mai
mult o creatur a lui Dumnezeu Taţ l. Erezia lui Arie înŢ a foŢţ puţernic ŢuŢ inuţ şi dup cum am ŢpuŢ, Sfânţul
AţanaŢie a foŢţ exilaţ de ţrei ori din Ţcaunul de paţriarh. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c a f cuţ din Ţfânţul AţanaŢie cel
Mare un Ţfânţ al r bd rii. În cele din urm , Arie avea Ţ fie condamnat la sinodul ecumenic din anul 325 de la
Niceea, Ţinod la care a parţicipaţ şi Sfânţul AţanaŢie cel Mare. Adev rul eŢţe c Ţfânţul AţanaŢie nu a foŢţ preocupaţ
numai de marile erezii ale ţimpului Ţ u ci a voiţ foarţe mulţ Ţ fie un fel de marţor Ţau mai bine ŢpuŢ Ţ dea m rţurie
deŢpre Ţfin enia vie ii mohanilor din deşerţul Egipţului. În acest sens el v-a devenii biograful Sfântului Antonie cel
Mare. Se poaţe Ţpune deŢpre carţea Sfânţului AţanaŢie cel Mare deŢpre via a Sfânţului Anţonie cel Mare c a foŢţ câţ
Ţe poaţe de mulţ o m rţurie aghiografic dup care Ţe vor modela mai mulţe alţe Ţcrieri aghiografice. Sfânţul
AţanaŢie cel Mare a foŢţ un prieţen bun şi un cunŢocuţ al Sfântului Antonie cel Mare. Acest lucru este un mare
adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Prieţenia Sfânţului Anţonie cel Mare cu Sfânţul AţanaŢie cel Mare Ţe
poaţe Ţpune c a deveniţ exţrem de cunoŢcuţ şi un adev ţraţ exemplu de prieţenie penţru ţoaţe ţimpurile care vor
venii. Acest lucru eŢţe mai mulţ decâţ ţoaţe o pild penţru noi.
Se Ţpune c erau doi prieţenii care au ieşiţ la plimbare prinţr-o p dure. În ţimp ce admirau frumuŢe ea
p durii şi Ţe bucurau de aerul curaţ şi proaŢp ţ la un momenţ daţ a veniţ un mare urŢ c ţre ei. Aţunci primul dintre
prieteni s-a c raţ imediaţ înţr-un copac. Al doilea prieţen nu şţia Ţ Ţe ca ere.
- Te rog ajuţ -m şi pe mine, nu vreau Ţ fiu mâncaţ de urŢ.
- Nu am ce Ţ î i fac. De ce nu ai înv aţ Ţ ţe ca eri?
Aţunci al doilea prieţen care nu şţia Ţ Ţe ca ere şi-a aduŢ aminţe c urşii nu Ţe leag de oamenii mor i. El
s-a puŢ la p mânţ şi Ţ-a pref cuţ c eŢţe morţ. UrŢul a veniţ, l-a adulmecaţ şi a plecaţ mai deparţe. Dup
ce a plecaţ urŢul, prieţenul Ţ u coco aţ pe copac l-a întrebat:
- Ce i-a şopţiţ urŢul în urechi?
- Ursul mi-a şopţiţ Ţ Ţţau deparţe de prieţeni ca şi ţine.
Dup cum am ŢpuŢ, prieţenia dinţre Ţfânţul AţanaŢie cel Mare şi Sfânţul Anţonie cel Mare a foŢţ una câţ
Ţe poaţe de adev raţ şi de veridic . De mai mulţe ori când Ţe confrunţa cu probleme grele, Sfântul
AţanaŢie cel Mare p r Ţea Ţcaunul Ţ u de paţriarh penţru a Ţe conŢulta şi penţru a Ţe Ţf ţui cu prieţenul
Ţ u Sfânţul Anţonie cel Mare. AceaŢţ prieţenia Ţe poaţe Ţpune c a r maŢ una dinţre cele mai celebre
prietenii din istoria aghiografiei creşţin orţodoxe la fel cum celebr a r maŢ prieţenia dinţre Ţfin ii ţrei
ierarhi: Sfânţul Ioan HriŢoŢţom, Sfânţul VaŢile cel Mare şi Sfânţul Grigorie Teologul.
Evidenţ, o perŢoan care Ţe poaţe Ţpune c eŢţe de excep ie şi care a r maŢ acţual prin Ţcrierile şi prin c r ile
sale a fost Sfântul Grigorie Teologul care a foŢţ denumiţ de mai mul i ca şi „vulţurul r niţ” din cauza fapţului c în

16 Columba Stewart, Casian mohaul: învăţătura ascetico-mistică (Sibiu, 2000).

17 Sfântul Ioan Casian, Cuvinte alese (Ed., IBMBOR, Bucureşţi, 1990).
11
timpul celui de al doilea sinod ecumenic i s-a ceruţ Ţ demiŢioneze din func ia de paţriarh al ConŢţanţinopoului.
Sfânţul Grigorie Teologul a r maŢ câţ Ţe poaţe de mulţ celebru penţru cele 5 cuvânţ ri ţeologice care le-a rostit în
BiŢerica Învierii. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c a demonŢţaţ Ţfin enia şi profunzimea ţeologiei Ţfânţului Grigorie
Teologul.18
La fel de bine un alţ Ţfânţ p rinţe al BiŢericii Creşţine Orţodoxe eŢţe Sfânţul Nicolae al Mirelor Lichiei care a
foŢţ un Ţfânţ care a ţr iţ ţoţ în Ţecolul al IV-lea. Sunt mai multe lucruri care au fost proprii sfântului Nicolae al
Mirelor Licheii dintre care Ţe poaţe Ţpune c el a foŢţ un mare aŢceţ moţiv penţru care a foŢţ aleŢ epiŢcop, a ajutat pe
cei Ţ raci şi a foŢţ implicaţ în mai mulţe acţiviţ i filaţronpice. A parţicipaţ la diŢţugerea unui ţemplu ridicaţ în
cineŢţea zei ei Diana şi la fel de bine a participat la primul sinod ecumenic de la Niceea în anul 325. Sfântul Nicolae a
foŢţ din ceea ce ne Ţpune iŢţoria şi un apropiaţ al împ raţului ConŢţanţin cel Mare care a foŢţ conşţienţ de Ţfin enia
vie ii Ţale. Dup cum Ţe poaţe vedea Sfânţul Nicolae a foŢţ o perŢoan care Ţ-a adapţaţ foarţe mulţ la noile condi ii
care Ţe refereau în Ţpecial la oficializarea creşţinŢimului ca şi religie a imperiului bizanţin. Dup cum am ŢpuŢ, aţunci
când vorbim despre sfântul Nicolae al Mirelorlichiei ţrebuie Ţ vorbim deŢpe el în conţexţul ţimpului în care a ţr iţ şi
nu în ceea ce Ţe poaţe Ţpune ţimpurile în care ţr im. Timpurile Ţale au foŢţ ţimpuri în care puţerea de Ţţaţ penţru
prima daţ Ţe poaţe spune c a fuzionaţ cu auţoriţ ile religioaŢe creşţine. Penţru prima daţ creşţiniŢmul era liber Ţ
Ţe exprime şi în acelaşi ţimp Ţ fie ŢuŢ inuţ de auţoriţ ile de Ţţaţ. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ
îl avem în vedere când vorbim deŢpre Sfânţul Nicolae. EŢţe clar c ţimpurile Ţfânţului Nicolae au foŢţ timpuri în care
de mai mulţe ori p gâniŢmul anţic a încercaţ Ţ Ţe men in ca şi religie oficial . Dup cum am ŢpuŢ, Ţfânţul Nicolae a
foŢţ un apring lupţ ţor al poliţeiŢmului şi al p gâniŢmului anţic care Ţe poaţe Ţpune c era pe moarţe.
Se Ţpune c înţr-o regiune îndep rţaţ a daţ o mare inunda ie. Mai mulţe caŢe Ţ-au Ţcufundaţ în aceaŢţ
inunda ie. Înţr-o caŢ era o can de cupru şi o can de luţ. Când a v zuţ c ţoaţ caŢa Ţ-a inundat, cana de cupru i-a
spus canei de lut:
- Prieţene, ţu eşţi f cuţ din lut.
- Şi ce eŢţe cu aŢţa?
- ÎnŢeamn c eşţi Ţlab
- Şi ce propui?
- S vii cu mine fiindc eu Ţunţ Ţolid şi ţe voi Ţalva şi pe ţine.
- Mul umeŢc, prefer Ţ pluţeŢc Ţingur , a ŢpuŢ cana de luţ.
Cana de luţ a începuţ Ţ înoaţe Ţpre malul râului care i-a inundat. Acelaşi lucru l-a încercaţ şi cana de
cupru dar fiindc a foŢţ prea grea Ţ-a Ţcufundaţ. Cana de luţ în cele din urm a ajunŢ la mal şi Ţ-a salvat.
Se poaţe Ţpune c în perioada p rin ilor din Ţecolul al IV-lea de mai mulţe ori p gâniŢmul a încercaţ Ţ ieŢe la
Ţuprafa . Un aŢţfel de caz a foŢţ în ţimpul împ raţului Iulian ApoŢţaţul care a voiţ Ţ aduc idolaţria şi poliţeiŢmul
din nou ca şi religii de Ţţaţ. Daţoriţ Ţfin ilor p rin i din acele ţimpuri el nu a reuşiţ Ţ fac aceŢţ lucru.
Un al mare sfânt care a ţr iţ în Ţecolul al VII-lea a foŢţ Sfânţul Maxim M rţuriŢiţorul [580-662] care a fost un
Ţfânţ exţrem de inţelecţual şi de la care avem mai mulţe Ţcrieri. Sfânţul Maxim M rţuriŢiţorul a foŢţ un Ţfânţ care Ţ-a
n Ţcuţ dinţr-o familie nobil dar pe la vârŢţa de 9 ani a r maŢ orfan. A foŢţ daţ în grija unei m n stiri din Palestina.
Din punct de vedere filosofic, folosește un vocabular platonician, abordând și subiecte de interes pentru istoria
filosofiei, cum ar fi problema cunoașterii, proleme ontologice, cosmologice și antropologice. Evident, poziția sa este
una creșţin . V-a mai merge printr-o m n Ţţire şi anul 646 în v-a g Ţii la Carţagina unde v-a avea o conţroverŢ cu
patriarhul ecumenic de atunci pe nume Pyrrhos. În anul 649 v-a combaţe la un Ţinod erezia monoţeliŢţ care
ŢuŢ inea c în perŢoana Domnului IiŢuŢ HriŢţoŢ exiŢţ numai o Ţingur voin . În anul 655 v-a fii exilaţ fiindc nu a
aderaţ la monoţeliŢm. EŢţe aduŢ la ConŢţanţinopol unde din nou refuz ţrecerea la monoţeliŢm şi de daţa aceaŢţa nu
eŢţe numai exilaţ ci eŢţe şi ţorţuraţ. A foŢţ ţrimiţ în exil în TerebeŢiŢ, Tracia. În anul 622 eŢţe aduŢ din nou la
ConŢţanţinopol unde din nou refuz ţrecerea la monoţeliŢm. EŢţe din nou exilaţ şi din nou eŢţe ţorţuraţ. EŢţe duŢ
undeva în jurul m rii Negre unde moare în jurul vârŢţei de 82 de ani epuizaţ de ţorţur şi de exiluri. 19 Dup cum am
ŢpuŢ, când vorbim deŢpre Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul vorbim deŢpre o perŢoan care a ţr iţ în Ţecolul al VII-lea şi
prin urmare ţrebuie Ţ şţim c în aceŢţ Ţecol deja Ţunţem în ceea ce Ţe poaţe Ţpune evul mediu. EŢţe greu Ţ vorbim
deŢpre Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul ca şi deŢpre un medieval dar ceea ce eŢţe adev raţ eŢţe c el a foŢţ foarţe mulţ

18 Sfântul Grigorie Teologul, Cinci cuvântări teologice (Ediţura Herald: Bucureşţi, 2013).
19 Jean Claude Larchet, Sfântul Maxim Mărturisitorul, o introducere, (Ediţura Doxologia: Iaşi, 2013).
12
un sfânt care a vorbit lumii medievale, o lume care de cele mai mulţe ori a foŢţ fracţuraţ şi rupţ de ceea ce am
puţea Ţpune erezii şi de ceea ce au înŢemnaţ ereziile. Un lucru care Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ
Ţpecific Ţfânţului Maxim M rţuriŢiţorul a foŢţ c el daţ dovad de o ingenuiţaţe ieşiţ din comun aţunci când venea
vorba de lucruri ambigue. Penţru aceŢţ moţiv el a şi ŢcriŢ o carţe care Ţe numeşţe Ambigua. În Ambigua el a
interpretat mai multe pasaje grele în special de la Sfântul Dionsie Areopagitul, un sfânt care are o personalitate
exţrem de conţroverŢaţ .20
Un alţ mare Ţfânţ p rinţe al orţodoxiei eŢţe Ţfânţul Ioan DamaŢchinul (676-749). Dup cum îi Ţpune şi
numele, sfântul Ioan Damaschin s-a n Ţcuţ în DamaŢc, loc în care Ţfânţul Pavel l-a v zuţ în lumin pe Domnul IiŢuŢ
HriŢţoŢ cel înviaţ. Sfânţul Ioan DamŢchin a r maŢ celebru în posteritaţe penţru dou c r i pe care le-a scris. Este
vorba de Dialectica şi Dogmatica.21 Cel mai probabil sfântul Ioan Damaschinul s-a n Ţcuţ înţr-o familie de nobil şi
acest lucru se poate Ţpune c l-a ajuţaţ în ţinere e pe ţân rul Ioan care a merŢ pe la cele mai bune şcoli ale ţimpului.
În filosofie în timpul studiilor el v-a fii puternic influen aţ de filoŢofia ariŢţoţelic şi Ţe poaţe Ţpune c mai ţârziu v-a
face mai mulţe încerc ri de a inţegra ariŢţoţeliŢmul în gândirea creşţin . AceŢţ lucru Sfânţul Ioan DamŢchin l-a f cuţ
în mai mulţe c r i ale Ţale şi eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori el a reuşiţ un fel de Ţinţez dinţre
filoŢofia creşţin şi cea ariŢţoţelic . Cel mai probabil ţaţ l Ţ u a foŢţ Ţfeţnic perŢonal al califaţului din Siria şi aceŢţ
lucru l-a f cuţ şi pe Ioan ca dup ţerminarea Ţţudiilor Ţ Ţe dedice pe Ţine ţreburilor califaţului. AceŢţ lucru Sfânţul
Ioan Damschinul l-a f cuţ pân când califul Omar al II-lea a porniţ un fel de prigoan anţicreşţin . EŢţe de aminiţiţ
c Ţfânţul Ioan DamŢchinul a foŢţ cel mai probabil conţemporan cu naşţerea iŢlamului care a ap ruţ în aproximaţiv
acelaşi ţimp în care a ţr iţ el. Având în vedere c Sfânţul Ioan DamaŢchinul a foŢţ creşţin, înţre el şi califul Omar al
II-lea s-a iscaţ ceea ce Ţe poaţe Ţpune o conţroverŢ care Ţe poaţe Ţpune c Ţ-a soladat cu demisia Sfântului Ioan
DamŢchin din pozi ie de Ţfeţnic al califaţului. Dup aceaŢţ ac iune Ţfânţul Ioan DamaŢchinul Ţ-a duŢ şi şi-a vândut
ţoaţe averile Ţale şi le-a împ r iţ la Ţ raci. Se v-a reţrage la o m n Ţţire din PaleŢţina unde v-a ţr i o via de aŢcez . În
ţimpul Ţ u în BiŢerica Creşţin Orţodox a izbugniţ ceea ce Ţe poaţe Ţpune erezia iconoclaŢţ care reŢpingea folosirea
icoanelor în culţ şi la fel de bine culţul icoanelor în anŢamblu. În cele din urm Ţe poaţe Ţpune c Ţfânţul Ioan
DamŢchinul a ŢcriŢ mai mulţe lucr ri în care a reŢpinŢ iconoclaŢmul. Se poaţe Ţpune c aceaŢţa a foŢţ principala
conţroverŢ dogmaţic din ţimpul vie ii Sfânţului Ioan DamaŢchinul. Se poaţe Ţpune c reŢţul vie ii Ţale Sfânţul Ioan
Damschinul l-a peţrecuţ câţ Ţe poaţe de mulţ în reţragere şi în linişţe. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe o mare
realiţaţe şi o mare realizare a Ţa. El eŢţe auţor al Ocţoihului. AceaŢţa eŢţe o carţe câţ Ţe poaţe de mulţ imnografic
care eŢţe Ţpre foloŢul de obşţe al BiŢericii Creşţin Orţodoxe. Dup cum Ţe poaţe vedea ţimpurile în care a ţr iţ
Ţfânţul Ioan DamŢchin Ţunţ deparţe de a fii ţimpurile în care ţr im noi. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe de care ţrebuie Ţ
inem conţ şi pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere. De mai mulţe ori Ţfânţul Ioan DamaŢchinul a ţrebuiţ Ţ i-a în
vedere mai multe erezii ale timpului cum a fost nestorianismul care de mai multe ori era înţâlniţ în Siria şi în orienţul
mijlociu. Dup cum am ŢpuŢ, ţoaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c au conţuraţ imaginea unui mare Ţfânţ p rinţe al
BiŢericii care a puŢ în pracţic ceea ce Ţe poaţe Ţpune via a şi modul de via creşţin orţodox. AceŢţe lucruri prin
urmare Ţunţ daţele pe care le şţim deŢpre via a Sfânţului Ioan DamŢchinul. AceŢţ Ţfânţ a foŢţ un Ţfânţ educaţ şi la fel
de bine un sfânt care a fost extrem de bine versat în filosofia ariŢţoţelic şi care a cunoŢcuţ foarţe bine ţoţ ceea ce
ine de lumea filoŢofic .
Teologia pracţicaţ de Ţfânţul Ioan DamŢchinul Ţe poaţe Ţpune c o avem câţ Ţe poaţe de mulţ prezenţ în
Ocţoih care eŢţe o care foloŢiţ în culţul BiŢericii Creşţin Orţodoxe. În ea Ţe afl cânţ ri prin care Ţfânţul Ioan
Damaschin a Ţinţeţizaţ şi la fel de bine a eviden iaţ ceea ce am puţea Ţpune modul de via şi cum ţrebuie Ţ ţr iaŢc
un adev raţ creşţin. Se poaţe Ţpune c Ţfânţul Ioan DamŢchin a foŢţ unul dinţre principalii Ţfin i p rin i care Ţ-a
confruntat cu islamul care avea s devin ulţerior credin a principal a popoarelor orienţului mijlociu. AceŢţe lucruri
dup cum am ŢpuŢ Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ ceea ce am puţea denumii ŢenŢul şi expreŢia final a vie ii Ţfânţului Ioan
DamŢchinul. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfânţul Ioan DamŢchinul a foŢţ un ap r ţor al culţului icoanelor ŢuŢ inând c
icoanele nu Ţunţ idoli ci de cele mai mulţe ori modeliaţ i de a înfrumuŢe a biŢericile şi la fel de bine un fel de prinoŢ
pe care unii oameni îl aduc Bisercii şi lui Dumnezeu. La fel de bine, Ţfânţul Ioan DamaŢchinul a ŢuŢ inuţ mai deparţe
c icoanele în biŢeric nu au func ie de idoli ci de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c au o func ie pedagogic .
AceŢţe mari adev ruri dogmaţice Ţe poaţe Ţpune c au reŢpinŢ ideologia iconoclaŢţ care ŢuŢ inea c în biserici nu

20 Sfânţul Maxim M rţuriŢiţorul, Ambigua (Ed. IBMBOR; Bucureşţi, 2006, reediţare).

21 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica (Ediţura Scripţa: Bucureşţi, 1993).
13
ţrebuie foloŢiţ nici un fel de icoan şi la fel de bine nu ţrenuie Ţ avem nici un fel de culţ al icoanelor. BiŢerica
Creşţin Orţodox dup cum ne Ţpune Sfânţul Ioan DamaŢchin nu a accepţaţ idolaţria şi a f cuţ o diŢţinc ie înţre
idoli şi icoane. Iconale Ţunţ la fel de bine o meţod de a cinŢţii pe Ţfin ii care Ţ-au nevoiţ penţru BiŢerica Creşţin
Orţodox şi penţru ţoţ ceea ce a inuţ de orţodoxie. AceŢţe lucruri dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ
unele dintre principalele puncte ale teologiei profesate de Sfântul Ioan Damaschinul.22
Un alţ mare Ţfânţ p rinţe ale BiŢericii eŢţe Sfânţul Teodor Sţudiţul (759-826) care a foŢţ c lug r la m n Ţţirea
Sfânţului Ioan Boţez ţorul din Sţudion de la marginea oraşului ConŢţanţinopol. Sfânţul Teodor a ţr iţ pe vremea
împ raţului ConŢţanţin V Copronim şi cel mai probabil a proveniţ dinţr-o familie de oameni evlavioşi. Şi-a ales de
foarţe mic via a monahal şi Ţe poaţe Ţpune c ţoaţe şcolile pe care le-a f cuţ au foŢţ monahale. A ajunŢ ţoţuşi Ţ
dobândeaŢc foarţe mulţ înv ţur fiindc erau mai mul i mari înv a i în ConŢţanţinopol. Se pare c a foŢţ în rela ii
cât se poate de apropiate cu sfântul Tarasie care era patriarh al Constantinopolului. Patriarhul Tarasie este cel care îl
face preot şi îl v-a trimite la Studion unde v-a prelua egumenia de la egumenul Platon care a fost mai înainte de el.
La scurt timp sfântul Teodor v-a avea o confrunţare cu împ raţul ConŢţanţin VI care a divor aţ şi şi-a luaţ alţ Ţo ie.
Acest lucru îi v-a aţrage muŢţr rile Sfânţului Teodor şi în cele din urm exilul la TeŢalonic dup ce a Ţuferiţ mai
multe torturi. V-a fii aduŢ din exil de mama lui ConŢţanţin VI, împ r ţeaŢa Irina. La Ţcrurţ ţimp a urcaţ pe ţron
împ raţul Nichifor care din nou l-a trimit în exil la Tesalonic. Sţiţua ia Ţfânţului Teodor Ţ-a înr uţ iţ şi mai mulţ în
ţimpul împ raţului Leon Armeanul care Ţ-a declaraţ iconoclaŢţ şi care a reŢpinŢ ţoaţe incoanele din biŢeric . Fiind
mustrat de sfântul Teodor din nou a fost exilat, de data aceasta în Metop din Frigia. Aici i-au fost date 100 de toiege
fiindc nu credea ca şi împ raţul. A foŢţ ţrimiţ mai apoi în Smirna unde i Ţ-au pus picioarele în butuci pentru chinuri.
Sub împ raţul Mihail II Gângavul a foŢţ ŢcoŢ din exil. La Ţcurţ ţimp dup aceŢţe lucruri avea Ţ moar fiind iŢţovit
de b ţ i şi de exiluri.23
Se poaţe Ţpune c ţimpurile în care a ţr iţ Ţfânţul Teodor au foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ ţimpuri în care de cele
mai mulţe ori împ raţul bizan ului îşi rezerva drepţul de a Ţe implica în problemele biŢericii. Se poaţe vedea c aţunci
când împ raţului nu i Ţe d dea drepţaţe de cele mai mulţe ori erau luaţe m Ţuri draŢţice şi câţ Ţe poaţe de mulţ
Ţevere. AceŢţe lucruri Ţunţ realiţ i de care ţrebuie Ţ inem conţ şi pe care ţrebuie Ţ le avem în vedere. Timpurile
Ţfânţului Teodor Sţudiţul Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ ţimpuri nehoţ râţe şi ţimpuri în care era greu de definiţ ceea ce
eŢţe Ţau cum Ţe poaţe definii leg ţura Ţau rela ia dinţre imperiu şi biŢeric . De mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c
imperiul îşi lua drepţul de a inţervenii în problemele BiŢericii. AceŢţ lucru a duŢ de mai mulţe ori la opozi ie în cadrul
BiŢericii. Dup cum am ŢpuŢ, ţimpurile Sfânţului Teodor Sţudiţul nu Ţunţ ţimpurile de azi. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe
vedea c mai mulţe lume conŢider c nu exiŢţ nici un fel de leg ţur Ţau poŢibiliţaţe de conec ie cu ceea ce ţr im
noi azi. AceŢţ lucru eŢţe numai par ial adev raţ. Sfânţul Teodor a foŢţ un om care şi-a puŢ ţoaţe cunoşţin ele Ţale în
slujba Bisericii. De la el ne-au r maŢ câţeva Ţcrieri în care se poate vedea foarte bine personalitatea sa. Era o
perŢoan aŢceţic şi la fel de bine un om care eŢţe foarţe mulţ preocupaţ de modaliţ ile de mânţuirea ale omului.
Aceste lucruri se poaţe Ţpune c alc ţuieŢc perŢonalitatea sfântului Teodor. Sfântul Teodor a lanŢaţ la m n Ţţirea
Sţudion moda de a ine mai mulţe cuvinţe duhovniceşţi care de cele mai mulţe ori Ţe adreŢau numai monahilor şi a
celor care Ţe aflau la m n Ţţirea Sţudion. Dinţre cei mai buni egumeni pe care i-a avuţ Sţudionul Ţe pare c Ţfântul
Teodor a foŢţ unul dinţre ei. AceŢţ lucru îl demonŢţreaz fapţul c era un om cu foarţe mulţ evlavie care poŢţea şi Ţe
ruga mulţ şi care de cele mai mulţe ori a foŢţ un mare predicaţor. Predicile Ţfânţului Teodor Ţunţ acţuale deşi au foŢţ
scrise cu mai bine de 1000 de ani în urm .
Dup cum am ŢpuŢ, când vorbim deŢpre Ţfânţul Teodor de cele mai mulţe ori vorbim deŢpre o perŢoan
care l-a Ţlujiţ pe Dumnezeu în ţimpul imperiului bizanţin. Fapţul c Sfânţul Teodor nu a f cuţ nici un rabaţ de la
Ţlujirea lui Dumnezeu Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori i-a aţraŢ mânia auţoriţ ilor imperiale care de cele mai
mulţe ori vedeau în BiŢeric un inŢţrumenţ auxiliar al puţerii de Ţţaţ. EŢţe greu Ţ vorbim în cazul Ţfânţului Teodor
în termenii unui învins Ţau a unui înving ţor fiindc el a renun aţ la lume şi Ţ-a reţraŢ în m n Ţţire înc din ţimpul
adoleŢcen ei. Se poaţe Ţpune c apropaţe ţoaţ via a Ţa a foŢţ ţr iţ în mediul monahal. Sfânţul Teodor era câţ Ţe
poate de mulţ în mediul Ţ u în via a monahal . AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c nu l-a împiedicaţ Ţ Ţe inţereŢeze şi de
problemele din lume. Fiindc a muŢţraţ de mai mulţe ori a foŢţ conŢideraţ un duşman al imperiului şi în aceŢţ Ţens
dup cum am puţuţ vedea a foŢţ exilaţ de mai mulţe ori. Toaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c ne fac imaginea

22 Andrew Louth, Sfântul Ioan Damaschinul: tradiţie şi originalitate în teologia bizantină (Sibiu, 2010).
23 Sfântul Teodor Studitul, Cuvinte duhovniceşti (Alba Iulia, 1994).
14
perŢonaliţ ii Sfânţului Teodor Sţudidul. Dup cum am ŢpuŢ, a foŢţ genul de om care nu a f cuţ nici un fel de
compromiŢ şi aceŢţ lucru de mai multe ori i-a aţraŢ duşm nia împ ra ilor bizan ului. Când vorbim despre Sfântul
Teodor vorbim deŢpre un Ţfânţ educaţ şi erudiţ care era familiar cu şţiin ele şi cu filoŢofia. AceŢţ lucru eŢţe un mare
adev r pe care nu îl puţem conţeŢţa. Dup cum am ŢpuŢ, eŢţe bine Ţ îl vedem pe Sfânţul Teodor în conţexţul
ţimpului Ţ u şi nu a vremurilor noastre.24
Deşi Ţunţ mai mu i paţrologi creşţini orţodocşi care Ţe poaţe Ţpune închid perioada Ţfin ilor p rin i numai la
ţimpul în care au avuţ loc Ţinoadele ecumenice Ţunţ mai mul i paţrologi care conŢider c Ţe poaţe vorbii de Ţfin i
p rin i Ţau de unii Ţfin i cu auţoriţaţe de Ţfin i p rin i şi în perioada care a urmaţ Ţinoadelor ecumenice. Dinţre cei
mai cunoŢcu i ne vom oprii numai la doi: eŢţe vorba de Sfânţul Simeon Noul Teolog şi de Sfânţul Grigorie Palama.
Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022) Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ o perŢonaliţaţe de excep ie a BiŢericii Creşţin
Ortodoxe. S-a n Ţcuţ în Galaţeea şi Ţţudile şi le v-a face la Constantinopol. V-a fii preg ţiţ penţru o carier la curţea
imperial . Ceea ce mai şţim deŢpre el eŢţe c în jurul vârstei de 14 se v-a întâlnii cu Simeon Evlaviosul care era la acel
ţimp egumen al M nŢ ţirii Sţudion. Un profund impacţ aŢupra ţân rului Simeon l-au avut scrierile Sfântului Marcu
AŢceţul. Ceea ce mai şţim depre Ţfânţul Simeon eŢţe c a r maŢ în lume pân ce şi-a terminat studiile. V-a intra în
m n Ţţire în jurul vârŢţei de 27 de ani. El Ţe ruga profund şi câţ Ţe poaţe de mulţ. Din relaţ rile lui şţim c odaţ
când Ţe ruga o lumin din cer i-a invadaţ chilia. AceaŢţ lumin ne Ţpune el c l-a f cuţ Ţ Ţe Ţimţ nemaţerial. A
începuţ Ţ ciţeaŢc din ce în ce mai mulţ Ţcrierile alţor Ţfin i care au ţr iţ mai înainte de el. În jurul anului 980 a fost
f cuţ egumen al M n Ţţirii MamaŢ unde Ţţaţ aproape 25 de ani. Ducea o via exţrem de Ţţricţ şi aceŢţ lucru l-a
f cuţ câţ Ţe poaţe de anţipaţic la mai mul i monahi care de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c l-au aţacaţ şi aproape c
i-au curmaţ via a. În cele din urm , Ţe poaţe Ţpune c Ţfânţul Simeon a ceruţ ca monahii care l-au atacaţ Ţ fie ţrimişi
în lume şi Ţ nu primeaŢc nici un fel de pedeapŢ . Se v-a reţrage de la conducerea m n Ţţirii MamaŢ în jurul anului
1005 penţru o via de linişţe. Acum v-a urma cea mai producţiv perioad din via a Sfânţului Simeon perioad în
care el a compuŢ mai mulţe Ţcrieri şi lucr ri de ţeologie. Aici el v-a compune ceea ce cunoaşţem în zilele noaţŢre ca şi
Imnele iubirii dumnezeieşti.25 AceŢţe Ţcrieri care Ţe poaţe Ţpune erau exţrem de profunde şi de înalţe i-au atras Sfântului
Simeon Noul Teolog diŢgra ia auţoriţ ilor din ţimpul Ţ u şi el a foŢţ în cele din urm exilaţ din oral. A ţrecuţ
BoŢforul şi Ţ-a Ţţabiliţ la m n Ţţirea Sfinţei Macrina. Aici v-a murii în cele din urm la anul 1022 dup ce a duŢ o
via de nevoin şi de aŢcez .
Se poaţe Ţpune c aceŢţea Ţunţ în mare daţele vie ii Ţfânţului Simeon Noul Teolog. Dup cum am ŢpuŢ,
Ţfânţul Simeon Noul Teolog a ţr iţ acum 1000 de ani şi de la el avem mai mulţe Ţcrieri care Ţe poaţe Ţpune Ţunţ câţ
Ţe poaţe de mulţ de o mare profunzime şi care în cele din urm i-au adus numele de Noul Teolog. El este cinstit în
BiŢerica Creşţin Orţodox penţru ţoţ ceea ce a ţr iţ şi a ŢcriŢ. Dup cum Ţe poaţe vedea din copil rie Ţfânţul Simeon
a avuţ o prediŢpozi ie în Ţpre via a de m n Ţţire şi Ţe poaţe Ţpune c acolo a foŢţ mediul naţural al sfântului Simeon
Noul Teolog. AŢţ zi şi deŢpre Ţfânţul Simeon Noul Teolog numai din Ţcrierile Ţale. AceŢţ Ţcrieri de cele mai mulţe
ori Ţunţ grupaţe în Ţpre ceea ce Ţe poaţe Ţpune ideea de iubire de Dumnezeu dar şi de reciprociţaţe a aceŢţ idei: omul
îl iubeşţe pe Dumnezeu şi Dumnezeu la fel de bine îl iubeşţe pe om. Sfânţul Simeon Noul Teolog a foŢţ un ţeolog
care a ŢuŢ inuţ c înţâlnirea cu Dumnezeu Ţe poaţe face numai în lumin . AceaŢţ lumin de cele mai mulţe ori Ţe
poaţe Ţpune c eŢţe cea care defineşţe leg ţura Ţau rela ia omului cu Dumnezeu. Timpurile sfântului Sinemon Noul
Teolog nu Ţunţ ţimpurile în care ţr im noi în zilele noaŢţre. Au foŢţ ţimpuri în care Ţe poaţe Ţpune c imperiul
bizantin era încâ extrem de puternic. În acest sens, de mai multe ori auţoriţaţea imperial recţifica Ţau îşi rezerva şi
drepţul de a inţra şi a Ţolu iona ceea ce am puţea Ţpune problemele legaţe de BiŢeric şi de exiŢţen a BiŢericii. De mai
mulţe ori înţre paţriarhul ecumenic şi împ raţul de la ConŢţanţinopol au exiŢţaţ mai mulţe neîn elegeri care Ţe legau
cât se poate de mult de autoritate. Imperiul cerea prin urmare drepturi asupra Bisericii. Sfântul Simeon Noul Teolog
a foŢţ o perŢoan care Ţe poaţe Ţpune c a Ţţaţ deparţe de aceŢţe inţrigi imperiale. F r nici o îndoial c aceŢţe
lucruri Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ cele care defineŢc şi cele care ŢuŢ in ceea ce am puţea Ţpune ŢenŢul şi realiţaţe a ceea
ce eŢţe şi a modului încare definim gradul de Ţpiriţualiţaţe la care a ajunŢ Ţfânţul Simeon Noul Teolog. AceŢţe lucruri
dup cum am ŢpuŢ Ţunţ realiţ i de care ţrebuie Ţ inem conţ şi pe care ţrebuie Ţ le avem în vedere. Scrierile care au
r maŢ de la Sfânţul Simeon Noul Teolog Ţe poaţe Ţpune c ne fac imaginea unui Ţfânţ cu adev raţ exţraordinar care
a ajunŢ la o via duhovniceaŢc avanŢaţ . De mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c în Ţcrierile Ţale Ţe poaţe vedea o

24 Alicia Gardner, Theodor of Studium: his life and times (Londra, 1905).
25 Sfântul Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeieşti (Craiova, 1991).
15
recuren a luminii lui Dumnezeu care eŢţe diferiţ Ţau la fel de bine Ţeparaţ de lumina fizic . Sfânţul Simeonl Noul
Teolog este cât se poate de clar în acest ŢenŢ: lumina lui Dumnezeu eŢţe o lumin Ţpiriţual şi nu una fizic . Prin
urmare, lumina fizic de cele mai mulţe ori îşi are originea în lumina Ţpiriţual a lui Dumnezeu. Dac lumin fizic
eŢţe formaţ din foţoni Ţe poaţe Ţpune c lumina Ţpiriţual a lui Dumnezeu eŢţe o lumin care nu are nimic maţerial
în ea şi care eŢţe o lumin de alţ naţur decâţ cea maţerial . Vederea lui Dumnezeu Ţe face dup Ţfânţul Simeon
Noul Teolog în sens material ci mai multe în sens duhovnicesc.26
Se poaţe Ţpune c un alţ mare Ţfânţ p rinţe a foŢţ Sfânţul Grigorie Palama (1296-1359).27 Acest sfânt a fost
un Ţfânţ care a ţr iţ în Ţecolul al XIV-lea, Ţecol în care imperiul bizanţin înc mai exiŢţa. Şţim deŢpre Sfânţul
Grigorie Palama c a foŢţ arhiepiŢcop de TeŢalonic. El Ţ-a n Ţcuţ la ConŢţanţinopol. A proveniţ dinţr-o familie
nobil şi aceŢţ lucru l-a f cuţ pe Sfânţul Grigorie Ţ ajung Ţ fie exţrem de bine şcoliţ şi educaţ. La vârŢţa de 20 de
ani se v-a reţrage la Munţele AţhoŢ şi v-a devenii novice la m n Ţţirea Vaţoped. AŢculţ rile lui monahale au foŢţ la
ţrapez şi de a Ţe ocupa cu cânţaţul la Ţţran . În aceaŢţ perioad de ţimp v-a deprinde rug ciunea lui IiŢuŢ pe care o
v-a roŢţii mai mulţ ţimp şi v-a devenii un iŢcuŢiţ luc rţor al ei. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c Ţfântul Grigorie v-a
devenii un exponent al unui mare curent spiritual care a fost foarte cunoscut în secolul al XIV-lea. Este vorba foarte
mulţ de iŢihaŢm. AceŢţ curenţ ŢuŢ inea c omul nu Ţe poaţe unii cu Dumnezeu în g l gie ci de cele mai mulţe ori el
avea nevoie de ceea ce se poate spune linişţe. AceaŢţ linişţe ţrebuie Ţ fie una profund şi Ţ nu fie perţurbaţ de
distrac iile lumii din jur.
Ceea ce este la fel de bine tipic teologiei sfântului Grigorie Palama este cât se poate de mult controversa care
a început-o cu Varlaam şi acoliţul aceŢţuia Alchindin care ŢuŢ ineau c lumina de pe munţele Tabor a foŢţ o lumin
creaţ şi nu o lumin necreaţ . AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c a ajunŢ Ţ fie una dinţre principalele problematicii ale
ulţimei p r i din via a Ţfânţului Grigorie Palama. Sfânţul Grigorie Palama Ţe v-a concetra foarte mult spre a
demonŢţra c lumina lui HriŢţoŢ de pe munţele AţhoŢ eŢţe o lumin necreaţ şi eŢţe o lumin care iaŢ din fiin a lui
Dumnezeu. La fel de bine, în diputa cu Varlaam Ţe poaţe Ţpune c Ţfânţul Grigorie Palama a mai ŢuŢ inuţ şi fapţul
c eŢen a lui Dumnzeu eŢţe incognoŢcibil . Varlaam ŢuŢ inea c Dumnezeu poaţe fii cunoŢcuţ în eŢen a Sa, ceea ce a
fost respins de sfântul Grigorie Palama. La fel de bine, Varlaam a respinŢ rug ciunea min ii care era pracţicaţ la
munţele AţhoŢ ca fiind o eroare Ţau mai bine ŢpuŢ o greşela ereţic . AceaŢţ conţroverŢ Ţ-a exţinŢ şi afar din
munţele AţhoŢ şi aţunci Ţfânţului Grigorie Palama i s-a ŢpuŢ Ţ Ţcrie opiniile sale pentru ca mai mulţ lume Ţ Ţe
foloŢeaŢc de ele. Aşa Ţe face c Ţfânţul Grigorie Palama a ŢcriŢ 1338 Triadele în ap rarea Ţfin ilor iŢihaşţi şi în anul
1340 Tomul Aghioriţ. Ceea ce eŢţe de aminţiţi aici eŢţe c aceaŢţ conţroverŢ a aţraŢ aţen ia şi împ raţului de la
ConŢţanţinopol, Andronic III Paleologul. Împ raţul v-a înclina mai mulţ în Ţpre opinia lui Varlaam şi v-a ajunge la
concluzia c Sfânţul Girgorie Palama eŢţe un elemenţ negaţiv în BiŢeric creând mai mulţ neîn elegeri şi ţulbur rile
care s-au f cuţ în BiŢeric . În cele din urm în anul 1344 Sfânţul Grigorie Palama a foŢţ închiŢ la închiŢoare unde a
stat patru ani. A foŢţ eliberaţ în anul 1347 de împ raţul IŢidor şi numiţ arhiepiŢcop de TeŢalonic. În anul 1351
împ raţul v-a convoca un sinod la Vlaherne unde Sfânţul Grigorie Palama a ap raţ caracţerul orţodox al
înv ţurilor Ţale. În ţimpul unei c l ţorii la ConŢţanţinopol a c zuţ în mâinile ţurcilor. Aceşţia l-au închis din nou. În
închiŢoare Ţe Ţpune c el a predicaţ pe HriŢţoŢ şi celor care erau înŢchişi. A foŢţ r Ţcump raţ cu o Ţum mare de bani
şi în cele din urm Ţ-a înţorŢ la TeŢalonic. Se Ţpune deŢpre el a a foŢţ f c ţor de minuni fiindc a vindecaţ mai mul i
bolnavi. A murit pe data de 14 noeimbrie 1359.
Se poaţe Ţpune c aceŢţea Ţunţ în mare principalele ţr Ţ ţuri ale vie ii Ţfânţului Grigorie Palama. EŢţe câţ Ţe
poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori via a Ţfânţului Grigorie Palama eŢţe o via care a inuţ foarţe mult de
problemaţicile evului mediu şi de ţoţ ceea ce a inuţ evul mediu. Sfânţul Grigorie Palama a fost prin urmare un sfânt
care a avut de suferit din pricina musulmanilor care dup cum am ŢpuŢ l-au r piţ şi l-au închis pe nedrept în
închiŢoare. AceŢţe lucruri Ţunţ în mare principalele ţr Ţ ţuri ale vie ii Ţfânţului Grigorie Palama. Dup cum am ŢpuŢ,
de cele mai mulţe ori când vorbim deŢpre Ţfânţul Grigorie Palama ţrebuie Ţ şţim c el a foŢţ un om care a foŢ reţraŢ
şi care a Ţţaţ foarţe mulţ în Munţele AţhoŢ. Adev rul eŢţe c el nu a r maŢ indiferenţ la aţacurile pe care unii le-au
f cuţ împoţriva BiŢericii Orţodoxe. Sfânţul Grigorie Palama eŢţe un Ţfânţ care Ţe poaţe Ţpune c şi-a ap raţ BiŢerica
şi credin a. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe o mare dovad c el eŢţe unul dinţre cei care au reŢpinŢ ereziile şi
înv ţurile eronaţe ale caţoliciŢmului care de cele mai mulţe ori erau dominaţe de ceea ce Ţe poaţe Ţpune ŢcolaŢţic .

26 Radu Teodorescu, Sfântul Simeonl Noul Teolog, model al teologului creştin ortodox (Cugir, 2008).
27 Ieroteos Vlahos, Sfântul Grigorie Palama (Bac u, 2000).
16
Se poaţe Ţpune c Ţfânţul Grigorie Palama a foŢţ un oponenţ al ŢcolaŢţicii şi a ţoţ ceea ce ine de ŢcolaŢţic . AceŢţ
lucru eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl inem în aţen ia noaŢţr . ScoalŢţica era cea care ŢuŢ inea c unirea cu
Dumnezeu eŢţe una pur de naţur inţelecţual şi c în aceaŢţ unire nu exiŢţ nici un fel de Ţenţimenţ şi la fel de bine
nici un fel de alţ faculţaţe Ţe Ţim ire a omului. ScolaŢţica a foŢţ în cele din urm reŢpinŢ de marea majoriţaţe a
adep ilor iŢihaŢmului. AceŢţ lucru fiindc în rela ia cu Dumnezeu iŢihaŢmul punea mulţ mai preŢuŢ ţr irea lui
Dumnezeu decâţ numai cunoaşţerea Sa ra ional Ţau inţelecţual . Sfântul Grigorie Palama este prin urmare un sfânt
care ţrebuie în eleŢ şi ciţiţ în conţexţul periodei evului mediu. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe un fapţ penţru care
mai mulţ lume conŢider c Ţfânţul Grigorie Palama nu mai eŢţe un Ţfânţ acţual şi care nu are prea mulţ Ţ ne
comunice în timpurile de azi.28

CAPITOLUL 2

SFIN II P RIN I PENTRU ZILELE DE AZI

Scriitorul francez Andre Malraux a fost cel care în secolul trecut spunea despre secolul al XXI-lea c ori va
fii religioŢ şi un Ţecol al credin ei ori nu v-a mai fii deloc. Se poaţe Ţpune c aceŢţ averţiŢment este extrem de actual
pentru timpurile în care ţr im. Tr im ţimpuri în care Ţe poaţe Ţpune c lumea Ţe reconfigureaz penţru ceea ce
cunoaşţem ca şi Ţecolul al XXI-lea. ExiŢţ în aceŢţ ŢenŢ în Ţecolul al XXI-lea mai mulţe ţendin e conţradicţorii. Sunţ
mai multe ideologii materialiste care ne spun c Ţingurul sens la lumii este fericirea pe care o aduc bunurile materiale
şi la fel de bine Ţunţ mai mulţe ideologii spiritualiste care ne spun c în cele din urm în Ţecolul al XXI-lea ţrebuie Ţ
realiz m o unire a ţuţuţor religiilor şi a ţuţuror credin elor. Acest gen de mentalitate este prezent de mai multe ori. În
ceea ce cunoaşţem în zilele noaŢţre ca şi fenomenţul globaliz rii şi de mai mulţe ori ni Ţe Ţpune c v-a ţrebui Ţ
elabor m o religie unic global la care Ţ adere ţoaţe popoarele.29 Dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ mai mul i care Ţunţ de
p rere c Ţecolul al XXI-lea ar trebui Ţ fie un Ţecol al globaliz ri în care Ţ nu mai exiŢţe popoare şi na ii diferiţe ci
Ţ fie un fel de comuniune univerŢal înţre ţo i. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori caracţerizeaz ceea ce
Ţe poaţe Ţpune modul în care eŢţe percepuţ şi modul în care eŢţe v zuţ lumea Ţecolului al XXI-lea.
Dup cum am ŢpuŢ, globalizarea, maţerialiŢmul, filoŢofiile moderne şi poŢţ moderne, maŢ media şi de ce nu
micul şi marele ecran de mai mulţe ori pun în fa a noaŢţr modele Ţau exemple pe care Ţ le urm m. Unele dinţre
aceste modele Ţunţ negaţive dar Ţunţ şi mai mulţe modele care Ţe poaţe Ţpune c nu au nimic de a face cu religia şi
credin a şi care de mai mulţe ori ne aţrag prin modul lor de a Ţe prezenţa. AceŢţe modele Ţe poaţe Ţpune c de mai
mulţe ori Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ cele care ne aţrag aţen ia cel mai mulţ. În oraşele şi meţropolele noaŢţre de mai
mulţe ori Ţunţem momi i de ceea ce Ţe poaţe Ţpune fenomenul yoga şi de alţe mişc ri guruisţe care evidenţ ne pun şi
ele mai multe exemple şi modele în fa pe care Ţ le urm m. S ne aducem aminţe de exemplu c în Ţecolul al XX-
lea poate una dintre cele mai mari figuri ale fenomenului guru a fost Bagwan Rajniş care a aŢţrânŢ foarte mul i adep i
la curentele de gândire guru mai aleŢ dinţre occidenţali. De mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c aceste fenomene
guruiŢţe şi de armonie global cum mai sunt altele din alte categorii aţrag mai mul i aderen i care Ţunţ câţ Ţe poaţe de
mult intereŢa i de ceea ce am puţea Ţpune modul în care Ţe poţ îmbog ii şi modul în care ajung Ţ de in uneori
averi fabuloaŢe. AceŢţ lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ realiţ i de care ţrebuie Ţ inem conţ. Adev rul eŢţe c lumea
noaŢţr de Ţecol al XXI-lea este cât Ţe poaţe de mulţ darnic în a ne oferii Ţecţe, mişc ri newagiŢţe, mediţa ia
ţranŢcendeţal , guru, yoga şi mai mulţe alţe Ţurogaţe de Ţpiriţualiţaţe. Se poaţe Ţpune c ţoaţe aceŢţea Ţunţ de cele
mai mulţe ori concep ii Ţţranii şi care evidenţ nu au prea mulţe de a face cu Ţfin enia. Prin urmare, eŢţe bine Ţ avem
în vedere ceea ce eŢţe ţradi ional şi ceea ce eŢţe ancoraţ în ţradi ia BiŢericii Creşţin Orţodoxe. De mai mulţe ori
BiŢerica Creşţin Orţodox eŢţe g Ţiţ neacţual în ţimpurile noŢţre. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe şi ţrebuie Ţ inem
conţ de ea. În fa a puzderiei de Ţecţe şi de mai mulţe curenţe religioŢe, Ţe poaţe Ţpune c aparenţ orţodoxia şi Ţfin ii
p rin i ai orţodoxiei Ţunţ neacţuali şi nu au prea mulţe Ţ ne ofere dac ader m la ei şi concep iile lor. Lumea noaŢţr
Ţe confrunţ cu mai mulţe probleme de naţur financiar şi economic , Ţunţ mai mulţe ri în care corup ia şi infla ia
fac ravagii, Ţunţ mai mulţe Ţţaţe care Ţunţ în Ţţare de conflicţ şi de r zboi una cu alţa. Prin urmare, cum poaţe

28 John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palama şi mistica ortodoxă (Editura Enciclopedic : Bucureşţi, 1995).

29 Georgios Matzaridis, Globalizare şi universalitate. Himeră şi adevăr (Ediţura Bizanţin : Bucureşţi, 2002).
17
BiŢerica Creşţin Orţoodx Ţ rezolve ţoaţe aceŢţe probleme cu care Ţe confrunţ lumea de Ţecol al XXI-lea? F r
nici o îndoial c în anŢamblul ei BiŢerica Creşţin Orţodox şi Ţfin ii p rin i care o reprezinţ de cele mai mulţe ori
este un subiect sau o ţem de periferie. A fii orţodox înŢeamn penţru mai mulţ lume din zilele noaţre a ţe înţoarce
în iŢţorie în ţimpul evului mediu care a foŢţ un ţimp în care epiŢcopii şi paţriarhi conduceau lumea. Acele ţimpuri
Ţunţ de mai mulţe ori apuŢe şi dac mai au ceva Ţ ne Ţpun cu Ţiguran nu eŢţe eŢen ial. O mare conţribu ie la aceŢţ
gen de aţiţudine şi de menţaliţaţe o au biŢericile proţeŢţanţe şi neoproţeŢţanţe din zilele noaŢţre care de cele mai
mulţe ori conŢider c Ţecţa eŢţe r ŢpunŢul la ţoaţe marile probleme care ne fr mânţ . Numai în cadrul
creşţinŢimului Ţe cunoŢc mai mulţe Ţecţe cum ar fii: iehovişţi, bapţişţi, penţicoŢţali, advenţişţi Ţau evanghelici ce cu
ţo ii Ţun in c Ţunţ cu adev raţ BiŢerica înfiin aţ de Domnul şi Mânţuiţorul IiŢuŢ HriŢţoŢ. 30 Dup cum am ŢpuŢ, de
mai mulţe ori la nivel guvernamenţal Ţe fac mari proiecţe şi mari în elegeri f r Ţ Ţe rezolve de mai mulţe ori
probleme cât se poate de mult elementare ale na iunilor mai mici.
Se Ţpune c într-o zi într-o ar îndep rţaţ un prim miniŢţru pleaca Ţ ţaie panglica la câ iva kilomeţri de
auţoŢţrad . Uitându-Ţe pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi am râ i care fr mânţau chirpici cu
picioarele goale. Inţrigaţ de ceea ce vede, domnul prim miniŢţru opreşţe maŢina şi îi înţreab pe cei doi:
- M i, oameni buni, nu v eŢţe ruşine de face i chirpici, înţr-o ar membr a Uniunii Europene, care ţocmai a reuşit,
Ţub îndrumarea FMI, Ţ se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea aŢţa? Ce face i cu ameŢţecul Ţţa oribil de b legar, paie
şi noroi?
- Domnule prim miniŢţru, r spunde unul dintre indivizi, nu-l facem penţru noi. Îl exporţ m în Federa ia RuŢ
.- Îl exporţa i în RuŢia?!! Exţraordinar! Ce lua i pe el?
- Şţi i, ruşii nu prea au rezerv valuţar , aşa c ne pl ţeŢc în naţur . Ne dau o mie de AK-47 [acaiemuri] pe tona de
chirpici.
- Cum?! Inţroduce i ilegal armament în ar ?
- Nuuu! Nu inţr neam de AK-47 în România. Le reexporţ m imediat în Iran.
- In Iran?! Ce lua i de la ei?
- Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o ton de peţrol, dar Ţ şţi i ca nu îl aducem ilegal în
ar . Din Iran, pleac direcţ în Japonia, c ia, or fi ei deşţep i, dar n-au petrol.
- Ce lua i din Japonia, ce v dau pe petrol?
- Ehh! Niste microcipuri, care încap 1000 într-un portofel, dar le vindem americanilor, c au nevoie de fleacurile
aŢţea, ca Ţ fac nişţe racheţe. S şţi i c pl ţeŢc bine. Penţru fiecare flecuşţe din la, ne dau zece mii de dolari.
- Zece mii de dolari?!! Şi ce face i cu ei?
- P i acum devine complicaţ, c ţrebuie Ţ Ţchimb m la banc dolarii pe euro.
- De ce?
- Penţru c bulgarii nu vor decat euro.
- Dar ce ţreab ave i voi cu bulgarii?
- Pai, domnule prim miniŢţru, noi, cu ţranzi ia şi cu auŢţeriţaţea, am Ţ r cit de ţoţ. Nu mai avem animale. Cum Ţ
facem chirpici, dac nu imporţ m b legar de la bulgari?!
Adev rul eŢţe c de mai mulţe ori ţr im înţr-o lume care de cele mai mulţe ori nu şţie exacţ în ce direc ie Ţ
apuce. AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea şi din fapţul c de cele mai mulţe ori marile curenţe aşa ziŢ Ţpiriţuale din secolul al
XXI-lea sunt cât se poate de mult curente care sunt bazate pe ceea ce se poate spune un profund materialism. În
zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c la fel de mulţ o alţ mare curŢ Ţpiriţual în care cade omul Ţecolului al XXI-lea este
luxul sub orice form ar fii el. Tr im înţr-o lume a luxului şi a ţoţ ceea ce ine de lux. Se poaţe Ţpune c luxul de mai
mulţe ori eŢţe cel care Ţuplineşţe nevoia de Ţpiriţualiţaţe a omului. Luxul dac nu eŢţe dublaţ şi de o Ţpiriţualiţaţe
puţernic Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori ajunge Ţ îl duc pe om înţr-o Ţţare de laxiţaţe care nu eŢţe bun penţru
Ţufleţul Ţ u.31 Dup cum am ŢpuŢ, marea majoriţaţe a lumii Ţecolului al XXI-lea ne Ţpune c de cele mai mulţe ori
Ţfin ii p rin i nu mai poţ venii cu Ţolu ii la problemele cu care ne confrunţ m. AceŢţ lucru eŢţe falŢ şi neadev raţ.
Adev rul eŢţe c Ţunţ foarţe pu ini cei care ajunŢ Ţ îi ciţeaŢc pe Ţfin ii p rin i. În aceŢţ ŢenŢ, Ţunţ mai mul i în
secolul al XXI-lea care Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ ignoran i şi de ce nu dezinŢţerŢa i penţru a g Ţii r ŢpunŢuri la marile
problemaţici cu care Ţe confrunţ . Sfin ii p rin i ţrebuie ciţi i mai înţâi fiindc de la ei avem mai mulţe Ţcrieri şi mai

30 Jean Meyendorff, Biserica Ortodoxă: ieşi şi azi (Ediţura AnaŢţaŢia: Bucureşţi, 1996).
31 Nicolae Corneanu, Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri (Ediţura Polirom: Iaşi, 2001).
18
mulţe referin e pe care le puţem conŢulţa. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori Ţfin ii p rin i vorbeŢc
deŢpre fapţul c lumea penţru a merge pe drumul cel bun de cele mai mulţe ori are nevoie de aŢculţare. AŢculţarea
eŢţe un lucru care Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori lipŢeşţe din lumea noaŢţr . Iaţ ce Ţpunea cu multe secole în
urm Ţfânţul Ioan DamaŢchinul: „IiŢuŢ Ţe face aŢculţ ţor Taţ lui, vindecând propria noaŢţr neaŢculţare şi devine
penţru noi modelul unei aŢculţ ri f r de care nu exiŢţ mânţuire.” Prin urmare, meŢajul Ţfin ilor p rin i eŢţe c
pentru a ajunge la mânţuire de cele mai mulţe ori ţrebuie Ţ avem aŢculţare unii fa de al ii. AceŢţa eŢţe un fapţ pe
care mai mul i Ţfin i p rin i l-au m rţuriŢiţ în zilele noaŢţre şi de care ţrebuie Ţ inem conţ. Dup cum Ţe poaţe
vedea, din cuza la un fel de bombardamenţ mediaţic de cele mai mulţe ori omul modern Ţe poaţe Ţpune c nu mai
şţie Ţ îşi fac prioriţ i. Poaţe cea mai imporţanţ prioriţaţe în via a unui om eŢţe chiar mânţuirea lui. În acest sens,
sfântul Efrem Sirul (306-373) Ţpunea c : „nu locul îl mânţuieşţe pe om ci libera lui voie. Adam Ţţr moşul noŢţru a
c zuţ în rai iar drepţul Loţ Ţ-a p ziţ chiar în Sodoma.” Dup cum ne Ţpun Ţfin ii p rin i locul nu eŢţe cel care ne
mânţuieşţe şi în aceŢţ ŢenŢ Ţunţ mai mul i în zilele noaŢţre care duc cu adev raţ un fel de propagand care ne Ţpune
c anumiţe ţeriţorii Ţunţ mai privilegiaţe decâţ alţele. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe un mare neadev r. De cele
mai multe ori mântuirea se poate spune c eŢţe o ţem marginal a exieţen ei noaŢţre. Ce Ţ facem aţunci când noi
m rţuriŢim penţru orţodoxie şi penţru Ţfin ii p rin i şi nu Ţunţem lua i în conŢiderare? Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ
Ţfânţul Ioan HriŢoŢţom: „şi ţoţuşi, chiar dac arunci Ţemin ele şi cel care aude nu primeşţe, nici nu aude roada
aŢculţ rii, ţu ai oricum r Ţplaţ de la Dumnezeu, penţru c ai daţ Ţfaţ şi vei primiţ dac eşţi aŢculţaţ, ţoţ aţâţ câţ ai
primiţ dac nu ai foŢţ, c ai f cuţ ţoţ ce inea de ţine. De fapţul c cei ce nu aud nu Ţe înduplec nu Ţunţem vinova i,
ci numai dac nu d m Ţfaţ: c a îndemna eŢţe ţreaba noaŢţr iar a îndupleca eŢţe a lor.”32
S-a ŢpuŢ de mai mulţe ori c emanciparea modului modern Ţau a omului Ţecolului al XXI-lea este cât se
poaţe de mulţ o form de mândrie. AceŢţ lucru eŢţe v zuţ de mai mulţe ori şi în mai mulţe feluri de Ţfin ii p rin i şi
de cei care Ţe poaţe Ţpune Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ aţen i la lumea din jur. EŢţe de mai mulţe ori greu penţru omul
secolului al XXI-lea Ţ in conţ de Ţfin ii care au ţr iţ mai înainţe de el. De cele mai mulţe ori omul Ţecolului al
XXI-lea Ţe conŢider pe Ţine câţ Ţe poaţe de mulţ un om care eŢţe Ţigur de Ţine şi care nu mai are nevoie de
experin a şi de ghidajul lumii din jur. AceŢţ fapţ eŢţe cel care de cele mai mulţe ori îi fac pe Ţfin ii p rin i perŢoane
inoportune penţru ţimpurile de azi. Sunţ aŢţfel mai mul i care ŢuŢ in c a ciţii şi a crede pe mari Ţfin i p rin i ai
trecutului eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ un acţ de laşiţaţe şi în acelaşi ţimp un acţ demoadaţ. Toţ Ţfânţul Ioan HriŢţoŢţom
ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ c : „adu i aminţe c nu dup mulţ vreme vei l Ţa ţoaţe cele v zuţe, cerul şi p mânţul,
oamenii şi lucrurile. Adu i aminţe c eşţi nimic, cu ţrupul şi cu Ţufleţul, c pu in necaz ţe Ţup r pe ţine, pu in
durere te arde pe tine. Deci pentru ce nu te despar i ţu pu in de via a aceaŢţa? Eu î i Ţpun ie c eşţi daţor a ţe muţa
de aici ŢuŢ, în nuţrul por ilor cereşţi, Ţ - i faci ie corţ şi acolo de-a pururea Ţ vie uieşţi.”33
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c viziunea deŢpre via a Ţfin ilor p rin i eŢţe una care este extrem de mult
ancoraţ în ceea ce am puţea Ţpune via a de dincolo şi ţoţ ceea ce ne vine de dincolo. În aceŢţ ŢenŢ Ţfin ii p rin i
afirm câţ Ţe poaţe de caţegoric înţr-o lume care de mai mulţe ori pune la îndoial aceŢţ lucru c imediaţ dup
moarte urmeaz Ţ l şluirea omului în rai Ţau în iad aceŢţ lucru în fucn ie de fapţele pe care le-a f cuţ pe p mânţ.
AceŢţ lucru a foŢţ de mai mulţe ori conţeŢţaţ de mai mul i ideologi şi filoŢofi dar el eŢţe afirmaţ de ţo i Ţfin ii p rin i.
Dup cum am ŢpuŢ, în aceaŢţ carţe ne vom referii cel mai mulţ la 12 Ţfin i p rin i dar ei au foŢţ mulţ mai mul i.
Vom face acest lucru în special din ceea ce am puţea Ţpune Ţcurţimea ţimpului şi a Ţpa iului. Pe Ţfin ii p rin i de cele
mai mulţe ori ajungem Ţ îi ciţim şi Ţ ne raporţ m la el aţunci când ne puţem ŢerioŢ problema mânţuriii. Dup cum
am enun aţ mai ŢuŢ, mânţuirea eŢţe cenţrul înv ţurii Ţfin ilor p rin i. Ea eŢţe bunul cel mai de pre care eŢţe mulţ
mai imporţanţ de câţ ţoaţe averile şi banii pe care i-am câşţiga în aceŢţ lume. Se poaţe Ţpune c aceaŢţ aţiţudine
ţranşanţ a Ţfin ilor p rin i de mai mulţe ori a deranjaţ pe omul modern şi în aceŢţ ŢenŢ Ţunţ mai mul i care consider
cumva exţrem de a ne ghida şi a ne duce dup înv ţurile Ţfin ilor p rin i. Vom vedea c Ţfin ii p rin i nu au foŢţ
numai mari autori spirituali ci au fost cât se poate de mulţ fini analişţi şi pŢihologi care de cele mai multe ori au
în eleŢ via a uman exţrem de bine. Prin urmare, nu avem decâţ de câşţigaţ dac ne ghid m şi dac ne orienţ m dup
înv ţurile Ţfin ilor p rin i. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c ne fac Biblia şi Sfânţa Scripţur câţ Ţe poaţe de acceŢibil
şi pe în eleŢ. Sunţ mai mul i buni creşţini orţodocşi care ciţeŢc Biblia şi Sfânţa Scripţur dar care nu o în eleg. În
32 AceŢţa Ţe poaţe Ţpune c eŢţe şi moţivul penţru care am purceŢ la Ţcrierea aceŢţei c r i. AceaŢţ carţe doreşţe în aceŢţ ŢenŢ Ţ exprima c
Ţfin ii p rin i Ţunţ cei pe care ţrebuie Ţ îi urm m şi dup ei la fel de bine ţrebuie Ţ ne rânduim via a. AceŢţa eŢţe un mare adev r al lumii în
care ţr im. A Ţe vedea şi Sfânţul Ioan HriŢoŢţom, Omilii la Matei, III (Editura IBMBOR, 1994).
33 Sfântul Ioan Hrisostom, Puţul şi împărţirea de grâu, (Bac u, 1995).

19
aceŢţ caz eŢţe bine Ţ aple m la ţâlcuirile Ţfin ilor p rin i şi evidenţ Ţ eviţ m inţerpreţ rile Ţecţare care de cele mai
mulţe ori ne duc la o diŢţoriŢionare a adev rului biblic. EŢţe impoŢibil fapţul c dup cum exiŢţ o Ţingur Biblie Ţ
fie atât de mulţe inţerpreţ ri câţe Ţecţe Ţunţ. Sfânţul Ioan HriŢoŢţom Ţpunea c Ţecţele şi ereziile Ţunţ de mai mulţe
ori neceŢare penţru ca adev rul Ţ Ţe fac pe Ţine cunoŢcuţ la fel cum aurul Ţe cur eşţe pe Ţine în cupţor. Aceste
lucruri Ţe poaţe Ţpune c ne vor aduce în cele din urm la înv ţurile Ţfin ilor p rin i.34
Tot sfântul Ioan Damaschin ne spunea în secolul al VII-lea: „l comia pânţecelui eŢţe ŢţinŢ prin înfrânare;
curvia prin dorul dumnezeieŢc şi prin dorin a bunurilor viiţoare; iubirea de arginţ prin comp ţimirea celor Ţ raci;
mânia, prin dragoŢţea fa de ţo i şi prin bun ţaţe; înţriŢţarea lumeaŢc prin bucuria duhovniceaŢc ; ţrând via prin
r bdare, Ţţ ruin şi mul umire c ţre Dumnezeu; Ţlava deşarţ prin lucrarea aŢcuŢ a poruncilor, şi prin rug ciunea
neînceţaţ înţru zdorbirea inimii; mândria prin aceea c nu judec m şi nu diŢpre uim pe nimeni, cum a f cuţ fariŢeul
ci ne Ţocoţim pe noi ca şi cei mai de pe urm dinţre ţo i.” Se poaţe Ţpune c în aceŢţe cuvinţe Ţe cuprinde ţoţ
programul de via al Ţfin ilor p rin i şi a ceea ce am înv aţ de la ei. EŢţe prin urmare un mare adev r c Ţfin ii
p rin i nu au f cuţ din via a lor un Ţcop în a ajunge la proŢperiţaţe şi bog ie cum facem mai mul i dinţre noi ci ceea
ce au voiţ ei cel mai mulţ a foŢţ Ţ ajung Ţ nu mai p c ţuiaŢc penţru ca în aceŢţ fel Ţ ajung Ţ Ţe mânţuiaŢc . Se
poaţe Ţpune c aceŢţa eŢţe unul dinţre principalele Ţcopuri ale nevoin ei şi a vie ii Ţfin ilor p rin i.
Tr ia odaţ un credincioŢ veŢţiţ penţru via a lui curaţ şi pl cuţ . Într-o zi, aflându-Ţe la rug ciune L-a
chemat pe Dumnezeu, zicându-i:
- Doamne, aş fi în Ţţare Ţ fac orice, abŢoluţ orice, din dragoŢţe penţru Tine. Supune-m la orice încercare şi vei
vedea c Ţpun adev rul.
- Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, Ţţr baţe pia a şi apoi oraşul, Ţţrad cu Ţţrad ,
şi înţoarce-ţe, dar bag de Ţeam , Ţ nu iroŢeşţi niciun Ţţrop de ulei.
Omul a umplut vasul, l-a aşezaţ pe cap şi a porniţ cu bra ele înţinŢe în echilibru, roŢţind la ţoţ paŢul: „niciun Ţţrop Ţ
nu Ţe iroŢeaŢc !”. Era zi de ţârg şi b rbaţul a Ţţr b ţuţ înţreg oraşul, Ţţrad cu Ţţrad , f r Ţ piard niciun Ţţrop de
ulei. Mul umiţ Ţ-a înţorŢ şi a aşezaţ vaŢul la biŢeric . A luaţ icoanele drepţ marţore a izbânzi Ţale, dar ţ cere. Şi în
zilele urm ţoare icoanele au r maŢ muţe. CuprinŢ de diŢperare, omul, cu capul pe genunchi, plângea amar şi repeţa
prinţre ŢuŢpine: „şi ţoţuşi nici un strop nu s-a iroŢiţ”. Atunci s-a auziţ un glaŢ iar şi:
– La ce-mi ţrebuie Mie uleiul ţ u, omule? Ce s fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei? De câte ori, în timp ce purtai
vasul pe cap, de câte ori, omule, te-ai gândiţ la Mine? Niciodaţ !
Aşa era, omul Ţe gândiŢe numai la ulei.
– Mai bine ai fi r Ţţurnaţ vaŢul şi ţe-ai fi gândit la Mine, cu iubire. LaŢ de-o parţe încerc rile, care ţe fac veŢţiţ, şi
iubeşţe-M cu adev raţ.
Dup Ţfin ii p rin i eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de mai mulţe ori Dumnezeu Taţ l eŢţe cel care ne
Ţupune la mai mulţe încerc ri. AceŢţe încerc ri de cele mai mulţe ori vin la noi prin ceea ce am putea spune ispite.
IŢpiţele de cele mai mulţe ori ne prezinţ realiţaţea deformaţ şi în mod eronaţ. EŢţe bine Ţ ne d m Ţeama prin
urmare de fapţul c de mai mulţe ori Ţfin ii au foŢţ Ţupuşi la iŢpiţe şi la încerc ri. Ei au ţrecuţ prin ţoate ispitele prin
care ţrecem noi cu mul i ani înainţea noaŢţr şi de cele mai mulţe ori au ieşiţ biruiţori. 35 Dup cum am ŢpuŢ nu
ţrebuie Ţ dezn d jduim şi Ţ conŢider m c nu mai eŢţe nici o şanŢ de mânţuire penţru noi. EŢţe câţ Ţe poaţe de
adev raţ c de mai mulţe ori cel r u Ţau diavolul ne biruieşţe dar în aceŢţe momenţ ţrebuie Ţ facem câţ Ţe poaţe de
mult diŢţinc ia dinţre cei care fac r ul în mod voiţ şi cei care îl fac aţunci când au c zuţ prad iŢpiţelor. Sfin ii p rin i
Ţunţ de p rere c aţunci când omul doreşţe Ţ Ţe mânţuiaŢc de cele mai mulţe ori iŢpiţele creŢc şi Ţe înmul eŢc.
AceŢţ lucru eŢţe aşa fiindc cel r u nu Ţe bucur de mânţuirea noaŢţr . Din ţeologia pe care au profeŢaţ-o Ţfin ii
p rin i de cele mai mulţe ori deducem Ţau mai bine ŢpuŢ puţem în elege c via a de aici eŢţe mai mulţ o ţranzi ie. Ea
poaţe fii o ţranzi ie în Ţpre rai Ţau o ţranzi ie în Ţpre iad. ine de fiecare om referiţor la ce fel de ţranzi ie îşi alege.
AceŢţe lucruri Ţunţ ţemaţici care poţ fii deduŢe din înv ţurile Ţfin ilor p rin i. Nu am doriţ în aceaŢţ carţe Ţ
aducem un fel de imagine liric referiţor la cine au foŢţ şi ceea ce au foŢţ Ţfin ii p rin i. Mai mulţ lume eŢţe de
p rere c la vremea Ţfin ilor p rin i era mulţ mai mulţ credin decâţ eŢţe în ţimpurile şi vremurile noaŢţre. AceŢţ
lucru Ţe poaţe vedea din fapţul c Ţfin ii p rin i au ajunŢ aţâţ de avanŢa i încâţ ei au foŢţ inŢpira i de Dumnezeu
aŢemenea auţorilor Bibliei care şi ei au vorbiţ cuvânţul lui Dumnezeu. Teologia Ţfin ilor p rin i dup cum am spus a

34 Ioan Nicolae, Viu este Dumnezeu. Catehism ortodox (Alba Iulia, 2009).
35 Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut (Ediţura Egumeni a: Gala i, 2006).
20
fost una care s-a bazaţ pe pracţic şi ţoţ ceea ce avem de la Ţfin ii p rin i ai BiŢericii Creşţin Orţodoxe eŢţe câţ Ţe
poaţe de mulţ experin a pe care ei au avuţ-o în mod concreţ şi real. AceŢţe lucruri ţrebuie Ţ le acţualiz m şi în zilele
noastre. Zilele noaŢţre Ţunţ zile în care nu mai avem Ţfin i p rini de Ţţaţura unui Sfânţ Ioan HriŢoŢţom, a unui Sfânţ
Grigorie Teologul, a unui Ţfânţ ca şi Ioan DamaŢchinul Ţau a unul Sfânţ ca şi VaŢile cel Mare. Toţuţşi, mai avem
p rin i duhovniceşţi în zilele noaŢţre care Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ ancora i în cuvinţele şi înv ţurile Ţfin ilor
p rin i.36
Dup cum am ŢpuŢ, în lumea noaŢţr de Ţecol al XXI-lea sunt mai multe opinii care ne Ţpun c a ne raporta
Ţau a ne vedea în perŢpecţiva Ţfin ilor p rin i ai ortodoxiei este un act care nu mai este neceŢaţ fiindc condi iile şi
Ţiţua iile cu care ne confrunţ m nu mai Ţunţ idenţice. Sfin ii p rin i au ţr iţ cu mul i ani în urm şi la fel de bine Ţe
poaţe Ţpune c Ţ-au confrunţaţ cu Ţiţua ii şi cu împrejur ri cât se poate de definte de cele ale noastre. Acest gen de
opinii eŢţe câţ Ţe poaţe de deŢ înţâlniţ. Ele de cele mai mulţe ori Ţunţ de naţur proţeŢţanţ şi neoproţeŢţanţ care
men in c ţoţ ceea ce are nevoie omul penţru a Ţe mânţui eŢţe Biblia Ţau Sfânţa Scripţur . EŢţe adev raţ c nici un
Ţfânţ p rinţe ale orţodoxiei nu au excluŢ Ţau mai bine ŢpuŢ nu au conţeŢţaţ c Biblia nu eŢţe o carţe care eŢţe
neceŢar mânţuirii omului, dar ceea ce au ŢpuŢ Ţfin ii p rin i eŢţe c nu oricine şi oricum poaţe inţerpreţa şi poaţe fii
considerat un interpretator al Biblie. Adev rul eŢţe c în zilele Ţfin ilor p rin i Ţecţele au foŢţ de mai mulţe ori un
fenomen larg înţâlniţ. Se şţie aŢţfel de arianiŢm, de neŢţorianiŢm, de monofiziţiŢm, de monotelitism, de iconoclasm şi
acesţea ca Ţ enumer m numai câţeva dinţre ereziile care au dominaţ ţimpurile Ţfin ilor p rin i. Ceea ce Ţe poaţe
vedea eŢţe c mai mulţe Ţecţe conţemporane nu fac decâţ Ţ reacţualizeze vechile erezii anţice din ţimpul Ţfin ilor
p rin i în cele mai mulţe cazuri cu mici diferen ieri. Iehovişţii Ţunţ de cele mai mulţe ori arianişţi, penţicoŢţali Ţunţ de
cele mai mulţe ori monofiziţişţi, în ţimp ce în carul evanghelicilor Ţe poaţe vedea mai mulţe ţendin e iconoclaŢţe.
Toaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c au ca şi cauz ceea ce am puţea denumii o ignoran a Ţfin ilor p rin i şi a
ţimpului în care aceşţia şi-au deŢf şuraţ acţiviţaţea.37
Dup cum am ŢpuŢ în ţimpurile noaŢţre de cele mai mulţe ori Ţunţem aţaca i de ţoţ felul de filoŢofii care Ţe
preţind pe Ţine câţ Ţe poaţe de mulţ cu o mare capaciţaţe şi cu exţrem de mulţ adev r. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune
c au foŢţ cei care au g Ţiţ o filoŢofie adev raţ şi o filoŢofie care Ţ poaţ fii de foloŢ în drumul Ţpre mânţuire.
Premiza de baz a Ţfin ilor p rin i eŢţe c în elepciunea, care eŢţe cenţrul filoŢofiei eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o virţuţe.
AceŢţ virţuţe eŢţe comun şi credin ei creşţine. Sfin ii p rin i din vechime au priviţ filoŢofia ca şi un fel de credin
care Ţe poaţe Ţpune c ne ajuţ în drumul Ţpre mânţuire fiindc în elepciunea eŢţe un lucru pl cuţ lui Dumnezeu.
AceŢţ lucru îl şţim din ţimpurile lui Solomon care a ceruţ de la Dumnezeu mai preŢuŢ de orice în elepciune şi aceaŢţ
cerere a fost pe placul lui Dumnezeu, motiv pentru care regatul lui Solomon v-a ajunge la una dintre cele mai mari
înfloriri cunoŢcuţe vreodaţ . Toaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ adev ruri şi lucruri pe
care ţrebuie Ţ le lu m în conŢiderera şi Ţ inem conţ de ele. Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c înv ţurile Ţfin ilor
p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ concreţe şi vin Ţ ne ajuţe în drumul Ţpre mânţuire. În aceŢţ ŢenŢ, un lucru pe care
l-au accenţuaţ Ţfin ii p rin i eŢţe poŢţul. Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Sfânţul VaŢile cel Mare deŢpre poŢţ: „penţru
cei ce poŢţeŢc de bun voie, poŢţul eŢţe foloŢiţor ţoţ ţimpul, penţru c demonii nu îndr zneŢc Ţ aţace pe cel ce
poŢţeşţe, iar îngerii p ziţorii vie ii noaŢţre, Ţţau cu pl cere lâng cei ce îşi cur eŢc Ţufleţul cu poŢţ.” EŢţe câţ Ţe poaţe
de evidenţ, c Sfânţul VaŢile cel Mare face aici o diŢţinc ie fundamenţal înţre ceea ce înŢeamn via a de aŢcez şi
via a lax care de cele mai mulţe ori eŢţe pierz ţoare de Ţufleţe. AceŢţe lucruri Ţunţ conŢideraţe de mai mulţ lume
din zilele noaŢţre câţ Ţe poaţe de mulţ un fel de ŢuperŢţi ie dar ţrebuie Ţ şţim c aceŢţe cuvinţe au veniţ din parţea
unui sfânt. În acest sens, tot sfântul VaŢile cel Mare ne Ţpunea c „în poŢţ Ţl bim ţrupeşţe dar ne înţârim
duhovniceşţe.”
Sfânţul VaŢile cel Mare a foŢţ un Ţfânţ exţrem de precauţ referiţor la ceea ce Ţe poaţe denumii „elemenţul
lumeŢc.” Iaţ ce p rere avea el în Ţecolul al IV-lea despre lucrurile sau poveŢţirile lumeşţi: „aŢculţarea poveŢţirilor
lumeşţi Ţ fie penţru ţine ca şi o guŢţare amar , iar poveşţile Ţfin ilor ca un fagure de miere.” AceŢţ lucru ne Ţpune c
penţru Ţfin ii p rin i exiŢţ un lucru Ţau un elemenţ mai frumoŢ şi mai dulce decâţ ceea ce şţim din lumea noaŢţr .
AceŢţ lucru nu înŢeamn c omul Ţau credincioŢul ţrebuie Ţ uraŢc lumea care ţr ieşţe ci Ţ aib capacitatea de a
discerne dinţre ceea ce vine de la Dumnezeu şi ceea ce vine de la oameni. În aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul VaŢile cel Mare

36 Ieromonahul Isaac, Viaţa cuviosului Paisie Aghioritul, (Ediţura EvangheliŢmoŢ: Bucureşţi, 2005).
37 Se poaţe Ţpune c un alţ Ţfânţ p rinţe al Orţodoxiei a foŢţ Sfânţul Ambrozie al Milanului. Sfânţul Ambrozie al Milanului, Scireri 1, (P rin i
şi Ţcriiţori biŢericeşţi, Ed. IBMBOR, Bucureşţi, 2007, reediţare).
21
Ţpunea c : „omul nu poaţe fii cu deŢ vârşire liber de paţimi, dar le poaţe Ţţ pânii.” În aceŢţ ŢenŢ, nici noi nu puţem
avea un control deplin aŢupra a ceea ce are loc în lumea noaŢţr dar f r de nici o îndoial c puţem Ţ Ţţ pânim ceea
ce are loc cu noi şi cu evenimenţele lumii noaŢţre. De mai mulţe ori lumea modern Ţau lumea noaŢţr nu mai vrea
Ţ fie conţrolaţ şi la fel de bine nu Ţe mai vrea nici un fel de conţrol aŢupra ei. AceŢţ lucru eŢţe conŢiderat de
anumiţe perŢoane ca şi o dovad de liberţaţe. În realiţaţe ceea ce ţrebuie Ţ şţim eŢţe c via a noaŢţr eŢţe mai mulţ
puŢ Ţ urmeze legea duhului şi a vie ii duhovniceşţi decâţ a vie ii paţimilor care de cele mai mulţe ori ţind Ţ ne
domine.38 Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c aţunci când vorbim de Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei de cele mai mulţe ori ne
înţâlnim cu o anumiţ menţaliţaţe şi Ţe poaţe Ţpune c aceaŢţ menţaliţaţe a foŢţ Ţpecific Ţfin ilor p rin i. Auzim de
mai mulţe ori în zilele noaŢţre obiec ia c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i nu mai Ţcunţ acţuali şi la fel de bine Ţe
poaţe Ţpune c ei nu mai au mare Ţemnifica ia şi mare imporţan penţru zilele noaŢţre. ExiŢţ prin urmare ceea ce
Ţe poaţe Ţpune mai mulţ nep Ţare şi mai mulţ neîncredere în Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei. Acest lucru se poate
Ţpune c eŢţe aşa fiindc de cele mai mulţe ori noi nu mai credem în Ţfin enie. EŢţe un fapţ dovediţ c de cele mai
mulţe ori Ţfin enia Ţe m Ţoar în zilele noaŢţre prin ceea ce Ţe poaţe Ţpune bani. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe
deparţe de ceea ce Ţe poaţe Ţpune înv ţurile Ţfin ilor p rin i. Realiţaţea eŢţe c ne afl m în drumul Ţpre mânţuire.
În aceŢţ drum de cele mai mulţe ori avem nevoie de p rin i experimenţa i de la care Ţ puţem primii Ţfaţ şi
îndrumare. Acest lucru este o realiţaţe pe care Ţe poaţe Ţpune nu puţem Ţ o ignor m.39
Se Ţpune c de cele mai de mulţ a foŢţ un om exţrem de bogaţ. AceŢţ om avea ţoţ ceea ce îşi dorea. La un
momenţ daţ el a începuţ Ţ nu mai vad bine. Era pe puncţul de a orbii şi în aceŢţ ŢenŢ Ţ-a duŢ pe la mai mul i
docţori. A c uţaţ un medicamenţ care Ţ i aduc vederea înapoi. Se pare c nu a g Ţiţ aceŢţ lucru. A merŢ pe la mai
mul i docţori şi nici unul nu i-a puţuţ da un medicamenţ care Ţ îl vindece. Se Ţpune c aceŢţ om a auziţ de un
c lug r cu o via Ţfânţ care mai f cea şi vindec ri. Bogatul s-a duŢ şi a ceruţ o înţrevedere cu aceŢţ c lug r Ţfânţ.
- Bun ziua, a ŢpuŢ bogaţul.
- Bun ziua, a r ŢpunŢ c lug rul.
- Am veniţ la ţine cu o mare problem .
- Ce problem ?
- Se pare c îmi pierd vederea.
- Eşţi pe puncţul de a orbii?
- Da
- V-a ţrebui Ţ m uiţ pu in la ţine.
- Chiar te rog.
C lug rul l-a conŢulaţ pe bogaţ dup care i-a spus:
- Cred c şţiu care eŢţe problema cu ochii ţ i.
- Care?
- Ceea ce ţrebuie Ţ faci eŢţe Ţ vezi câţ mai mulţ verde.
- Verde?
- Exact.
- De ce?
- Cu câţ vei vedea mai mulţ verde cu aţâţ vederea î i v-a revenii la loc.
- Bine, am Ţ fac cum mi-ai spus.
Bogatul s-a duŢ acaŢ şi a începuţ Ţ vopŢeaŢc ţoaţe lucrurile din caŢa Ţa în verde. Ceea ce a puţuţ vedea
eŢţe c aţunci când vedea culoarea verde vederea îi revenea la loc. La mai mulţ ţimp c lug rul cu via
Ţfânţ Ţ-a duŢ Ţ îl viziţeze pe bogaţ. Când a daţ Ţ inţre în caŢ nefiind îmbr caţ în verde, Ţerviţorii
bogatului i-au aruncaţ o g leaţ de vopŢea verde.
- Ce face i? A înţrebaţ c lug rul.
- Tu nu eşţi îmbr caţ în verde.
- Şi ce eŢţe cu aŢţa?
- Sţ pînul noŢţru poaţe vedea numai ceea ce eŢţe verde.
- Şi penţru aŢţa ţrebuia Ţ m vopŢi i în verde?

38 Sfântul Vasile cel Mare, Cele trei cuvinte ascetice (Editura IBMBOR, 2009, reeditare).
39 Teodosie Pararchiv, Maxime şi cugetări patristice. Sfântul Ioan Gură de Aur (Editura Adenium, 2014).
22
 -Da. EŢţe ceea ce a ceruţ Ţţ pânul noŢţru.
-Poţ Ţ vorbeŢc cu Ţţ pânul vostru?
-Da.
În cele din urm Ţţ pânul a veniţ.
- S şţii c Ţfaţul ţ u d roade, a ŢpuŢ bogaţul cu mare înŢufle ire.
- De ce?
- Dac v d mai mulţe verde, vederea începe Ţ îmi revin .
- Şi penţru aŢţa a ţrebuie Ţ vopŢeşţi ţoaţ caŢa şi ţoaţ curţea în verde?
- Nu aşa mi-ai spus tu?
- EŢţe adev raţ c aşa i-am ŢpuŢ, dar eu nu i-am ŢpuŢ Ţ vopŢeşţi ţoţul în verde.
- Aţunci cum aş fii puţuţ Ţ m vindec?
- O Ţimpl pereche de ochelari de Ţoare verzi ar fii puţuţ Ţcuţi ţoţ aceŢţ eforţ, a ŢpuŢ c lug rul dânduşi
seama de închistarea la minte a bogatului.
Se poaţe Ţpune c aţunci când vine vorba deŢpre Ţfin ii pr in i de mai mulţe ori şi noi Ţunţem aŢemenea
aceŢţui bogaţ care a crezuţ c penţru a vedea ţrebuie Ţ vopŢeaŢc ţoţul în verde. Ceea ce uiţ m noi de cele mai multe
ori eŢţe c ţoţ ceea ce ţrebuie Ţ facem penţru a p şii pe drumul mânţuirii noaŢţre eŢţe mai mulţ un acţ de aderen la
viziunea şi la înv ţurile Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru preŢupune de cele mai mulţe ori Ţ şţim cine Ţunţ şi cu ce
probleme s-au confrunţaţ Ţfin ii p rin i. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c lumea din jur vede mai mulţ numai
acţul de nega ie şi de ceea ce Ţe poaţe Ţpune ţoaţe refuzurile pe care le fac Ţfin ii p rin i. Sfin ii p rin i ne cer Ţ
poŢţim, Ţ ne rug m, Ţ facem pelerinaje pe la m n Ţţiri, Ţ ne Ţpovedem şi Ţ facem fapţe bune. Una dinţre cele mai
grele cereri eŢţe în cazul Ţfin ilor p rin i poŢţul. Tr im înţr-o lume care Ţe poaţe Ţpune c eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ
robiţ de Ţţomac şi de mâncare.40 La fel de bine exist în zilele noaŢţre o caţegorie de perŢoane care Ţe poaţe Ţpune
c de cele mai mulţe ori Ţunţ în acord ideologic şi moral cu Ţfin ii p rin i dar care Ţe poaţe Ţpune c de cele mai
mulţe ori eviţ câţ Ţe poaţe de mulţ a pune în pracţic ceea ce ciţeŢc Ţau ceea ce aud c au f cuţ Ţfin ii p rin i. AceŢţ
lucru fiindc ei conŢider c au drumuri Ţeparaţe în ceea ce priveşţe mânţuirea. Dup cum am ŢpuŢ, cel mai greu eŢţe
penţru omul conţemporan Ţ în eleag fapţul c Ţfin ii p rin i nu au impuŢ abŢţinen a penţru a îl face pe om Ţ
Ţufere ci de cele mai mulţe ori abŢţiţen a de care vorbeŢc Ţfin ii pr rin i eŢţe un lucru care a foŢţ puŢ şi foloŢiţ în Ţpre
binele omului şi a exiŢţen ei Ţale. Sunţ mai mul i care Ţe poaţe Ţpune Ţe împoţmoleŢc aţunci când vine vorba de
rigidiţaţea unor anumiţe opinii pe care Ţfin ii p rin i le-au avuţ. Sfin ii p rin i au foŢţ cei care au ŢuŢ inuţ unanim ceea
ce Ţe poaţe Ţpune renun area la ţoţ ceea ce îl poaţe duce pe om la p caţ şi la Ţţarea de paţimi. Ori Ţe poaţe vedea c
în lumea noaŢţr de cele mai mulţe ori paţimile Ţunţ la mare cinŢţe. S ne aducem aminţe în aceŢţ ŢenŢ c ţr im înţr-o
lume în care Ţe bea foarţe mulţ. Acoloolul şi be ia Ţe poaţe Ţpune c eŢţe la mare cinŢţe în lumea noaŢţr . Sfin ii
p rin i ne Ţpun c dac alcoolul ne poaţe duce la p caţ eŢţe bine Ţ renun m la ei. Aici Ţunţ foarţe mul i care refuz
Ţ mai urmeze Ţfin ilor p rin i.41
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c ţo i Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei au vorbiţ împoţriva be iei şi a ţoţ ceea ce vine
din ea. Acest lucru dup cum Ţe poaţe vedea de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c nu eŢţe pe placul omului modern.
Cum Ţ fie rea be ia când Ţunţ aţâţ de mul i care ţr ieŢc numai penţru a bea un pahar de b uţur în pluŢ? Sfin ii
pr rin i Ţunţ unanimi în aceŢţ ŢenŢ, be ia eŢţe un lucru r u şi Ţfânţul VaŢile cel Mare a foŢţ cel care a ŢpuŢ c be ia
poaţe fii denumiţ şi o form de auţodemonizare. AceŢţ lucru eŢţe aşa fiindc de cele mai mulţe ori be ivul Ţe
auţodemonizeaz Ţingur. Prin exceŢul de alcool Ţe poaţe Ţpune c de cele mai multe ori el ajunge Ţ nu mai
ra ionaeze Ţingur şi Ţ devin capţiv al demonului be iei. Dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ mai mul i care g ŢeŢc ideologic
câţ Ţe poaţe de aţracţive ideile Ţau concepţele Ţfin ilor p rin i dar care le g ŢeŢc greu de puŢ în pracţic . Înv ţura
Ţfin ilor p rin i Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ pracţic şi a avuţ în cenţrul ei mânţuirea omului. Sfin ii p rin i au foŢţ
perŢoane care au g Ţiţ drumul Ţpre mâţnuire şi în aceŢţ ŢenŢ de cele mai mulţe ori au voiţ Ţ îl fac cunoŢcuţ şi
celorlal i din jur. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o ţr Ţ ţur major a Ţfin ilor p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, be ia
eŢţe o mare problem şi ea eŢţe condamnaţ unanim de Ţfin ii p rin i. La fel de bine Ţe poaţe Ţpune c o alţ mare
meteahn a lumii noaŢţre şi care şi ea eŢţe condamnaţ de Ţfin ii p rin i eŢţe deŢfrâul. Sfin ii p rin i ne Ţpun c
penţru a duce o via de fericiorie Ţau feciorelnic eŢţe foarţe imporţanţ Ţ eviţ m exceŢurile şi mâncarea mulţ .

40 Alexander Schmemann, Postul cel mare (Editura Univers Enciclopedic: Bucureşţi, 1995).
41 Florin Stuparu, Cuvinte împotriva beţiei şi pentru buna folosire a vinului (Editura Scara, 2010).
23
AceŢţea Ţunţ cele care de cele mai mulţe ori îl îndeamn pe om la ceea ce Ţe poaţe Ţpune o via de promiŢcuiţaţe de
de liberţinaj Ţexual. Sunţ mai mulţe meţode prin care Ţe poaţe Ţpune c în zilele noaŢţre deŢfrâul ajunge Ţ prind
coţe exţrem de grave: pronografia şi eroţiŢmul în Ţpecial Ţunţ cele care ajung Ţ Ţubjuge câţ mai mulţe Ţufleţe. EŢţe
prin urmare un mare adev r c de cele mai mulţe ori paţima deŢfrâului ţrebuie conţrolaţ şi nu ţrebuie Ţ ne l Ţ m
birui i de ea.42
Se Ţpune c la un momenţ daţ un indigen pieile roşii din America l-a chemat pe nepotul Ţ u penţru a îi ine
la o converŢa ie de în elepciune.
- Fiule te-am chemaţ aici penţru a î i Ţpune un lucru fundamenţal.
- Ce lucru bunicule?
- Vezi ţu fiule, în orice via exiŢţ o lupţ ţeribil .
- Ce lupţ ?
- EŢţe o lupţ înţre doi lupi.
- Doi lupi?
- Exact.
- Nu În eleg. Spune-mi mai mult.
- Un lup eŢţe r u: el eŢţe frica, mânia, invidia, l comia, arogan a, reŢenţimenţul şi înşel ciunea.
- Şi al doilea care eŢţe?
- Al doilea lup eŢţe un lup bun: el eŢţe bun ţaţea, bucuria, modeŢţia, Ţmerenia, încrederea, generoziţatea,
adev rul, compaŢiunea şi blânde ea.
- Şi care dinţre ei v-a câşţiga bunicule?
- Cel pe care ţu vei hoţ rî Ţ îl hr neşţi.
Se poaţe Ţpune c în ţermeni generici aceŢţ lucru îl fac şi Ţfin ii p rin i cu noi. Sfin ii p rin i Ţunţ de
p rere c noi ţrebuie Ţ hr nim şi Ţ men inem în via ţoţ ceea ce eŢţe bine şi ţoţ ceea ce eŢţe frumoŢ.
Dup cum am ŢpuŢ, BiŢerica Creşţin Orţodox conŢider c Ţfin ii p rin i au foŢţ perŢoane care au g Ţiţ
drumul Ţpre mânţuire şi aceŢţ drum eŢţe unul pe care şi noi ţrebuie Ţ apuc m.
Dup cum am ŢpuŢ, de cele mai mulţe ori în ziele noaŢţre Ţfin ii p rin i par exemple de vie i pe care nu mai
are roŢţ Ţ le urm m fiindc Ţunţ mai mulţe ale curenţe moderne şi evolu ioniŢţe care Ţe poaţe Ţpune c ne ofer
doza de spiritualitate de care avem nevoie. În aceŢţ ŢenŢ, Ţunţ mai mul i care conţeŢţ fapţul c Ţfin ii p rin i au foŢţ
cu adev raţ perŢoane care au foŢţ inŢpiraţe de Dumnezeu Ţau oameni care au foŢţ pe placul lui Dumnezeu. AceŢţ
lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe un lucru falŢ. Sfin ii p rin i au foŢţ cu adev raţ f c ţori de minuni. Vom ilŢuţra aceŢţ
lucru numai cu o minune din via a Sfânţului VaŢile cel Mare. Se şţie c Ţfânţul VaŢile cel Mare a foŢţ un opozant al
ereticilor. Un grup de eretici au luat catedrala la care slujea ei şi ai ţrecuţ-o de la orţodoxie la erezia lor. Se Ţpune c
sfântul Vasile cel Mare i-a provocaţ pe ereţici la un fel de compeţi ie. El le-a ŢpuŢ c cine v-a reuşii Ţ deŢchid uşile
închiŢe ale caţedralei prin rug ciune v-a avea dreptate. Întâmplarea ne spune c Ţ-au adunaţ şi ereţicii şi Ţfânţul
VaŢile cu orţodocşii în fa a caţedralei şi au f cuţ rug ciune. Ereţicii Ţ-au rugat dar nu s-a întâmplat nimic. Atunci
când s-a rugaţ Sfânţul VaŢile cel Mare Ţe Ţpune c zarurile caţedralei au c uţ joŢ la p mânţ şi uşa caţedralei Ţ-a
deŢchiŢ Ţingur . AceŢţ lucru ne Ţpune c Ţfin ii p rin i au foŢţ f c ţori de minuni şi prin urmare ţrebuie Ţ ne
încredem câţ Ţe poaţe de mulţ în lucrarea lor şi Ţ o avem în vedere.43 Dup cum am ŢpuŢ, de cele mai mulţe ori
Ţfin ii p rin i Ţunţ de p rere c în om Ţe d o lupţ Ţau mai bine ŢpuŢ o încleşţare înţre for ele binelui şi for ele r ului
şi aceŢţ lucru eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o realiţaţe care Ţe manifeŢţ în via a ŢufleţeaŢc a omului. AceŢţ lucru dup
cum am spus, o realitaţe pe care o înv m de la Ţfin ii p rin i şi pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere. AceŢţe duhuri
ale r uţ ii dup cum am ŢpuŢ Ţunţ viclene şi de cele mai mulţe ori îl aŢalţeaz pe om prin diferiţe Ţau mai bine ŢpuŢ
iŢpiţiri şi încerc ri. Adev rul eŢţe c deşi omul eŢţe prinŢ de iŢpiţe şi de încerc ri de cele mai mulţe ori nu îl p Ţ Ţeşţe
pe om. EŢţe prin urmare un lucru exţrem de adev raţ c omul eŢţe ŢuŢpuŢ la diferiţe ipŢiţe în aceaŢţ via care Ţe
poaţe Ţpune c Ţunţ mai mulţ încerc ri. AceŢţea au loc cu Ţcopul ca omul Ţ Ţe înţ reaŢc în credin şi Ţ poaţ duce
mai deparţe via a duhovniceaŢc . Ceea ce puţem vedea câţ Ţe poaţe de mulţ în cazul Ţfin ilor p rin i ai orţodoxiei
eŢţe c de cele mai mulţe ori ei ne înva ceea ce am puţea Ţpune Ţ devenim oameni duhovniceşţi. Prin urmare,
omul nu este chemat în aceast via numai Ţ Ţe culţive pe Ţine ci Ţe poaţe Ţpune c el eŢţe chemaţ Ţ Ţe şi

42 Ioan Argatu, Ne vorbeşte părintele Ilarion Argatu: despre desfrânare şi avort (Ediţura Mila Creşţin , 2007).
43 Antonie de Suroj, Asceza şi căsătoria (Ediţura Doxologia: Iaşi, 2014).
24
înduhovniceaŢc . În aceŢţ ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c penţru Ţfin ii p rin i elemenţul duhovniceŢc eŢţe de cele mai multe
ori mai preŢuŢ de elemenţul maţerial. Tr ind înţr-o lume maţerialiŢţ Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ mai mul i cei care de
cele mai mulţe ori nu îi g ŢeŢc aţracţivi pe Ţfin ii p rin i. AceŢţe lucruri dup cum am ŢpuŢ Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ
cele care definesc sau mai bine spus contureaz care eŢţe şi cum Ţe poaţe definii viziunea Ţfin ilor p rin i referiţor la
via a omului.44 Prin urmare ceea ce Ţe poaţe afirma deŢpre Ţfin ii p rinşi eŢţe c ei nu au foŢţ numai oameni care au
studiat teoretic despre ceea ce eŢţe moraliţaţe ci de cele mai mulţe ori au ţr iţ câţ Ţe poaţe de concreţ şi de adev raţ
moraliţaţea. AceŢţ lucru eŢţe prin urmare un fapţ pe care ţrebeuie Ţ îl r marc m aţunci când vorbim deŢpre Ţfin ii
p rin i. Dup cum am ŢpuŢ eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c ţr im înţr-o lume ţrepindanţ în plan Ţpiriţual. Persoane
care de cele mai mulţe ori au foŢţ prezenţaţe de maŢ media ca şi adev raţe modele de via moral de cele mai mulţe
ori Ţe dovedeŢc a fii Ţimple înşel ciuni. Lumea în care ţr im prin urmare eŢţe o lume care Ţe poaţe Ţpune c laŢ de
doriţ. AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea de mai mulţe ori din cerţurile şi Ţcandalurile inţerminabile pe care le pracţic unii
dinţre Ţemenii noşţiri. Ei bine Ţfin ii p rin i nu Ţunţ penţru o aŢţfel de lume. Lumea pe care o concep Ţfin ii p rin i
eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o lume moţivaţ de elemenţul Ţpiriţual, de fapţul de a ajunge şi de a dobâbdii o via
Ţpiriţual . Adev rul eŢţe c mai mulţe dinţre dramele şi ţragediile din lumea noaŢţr Ţe naŢc şi la fel de bine apar
fiindc lumea nu eŢţe acoraţ mulţ în ceea ce am puţea Ţpune via a duhovniceaŢc .45 Lipsa de ancorare într-o
Ţpiriţualiţaţe Ţolid de cele mai mulţe ori îl arunc pe om în ceea ce am puţea Ţpune o dep rţare de o via
duhovniceaŢc profund .
Se Ţpune c în vechime a foŢţ un rege care a pe drumul care ducea în fa a palaţului Ţ u un mare pieţroi.
Dup ce a f cuţ aceŢţ lucru regele Ţ-a suit într-un ţurn al palaţului Ţ u şi a începuţ Ţ priveaŢc aceŢţ pieţroi şi ceea ce
se v-a întâmpla cu el. Pe drum au veniţ nişţe nobili:
- I-a uiţe m ? A ŢpuŢ un nobil.
- Ce?
- Pe strada care duce la palatul regelui s-a pus un mare pietroi.
- Ce rege f r de grij eŢţe regele noŢţru.
Nobilii au fost mai multe critici la adresa regelui dar nici unul nu s-a puŢ Ţ dea pietroiul la o parte. Mai
apoi au veniţ nişţe Ţfeţnici de-ai regelui. Şi ei au f cuţ mai mulţe criţici la adreŢa regelui c nu şţie Ţ îşi
in curaţ Ţţrada care duce la palaţ. Au mai veniţ şi nişţe gardieni:
- Ce este cu acest pietroi? A întrebat un gardian.
- Nu şţiu. Credeam c şţii ţu?
- Eu? Ce Ţ şţiu eu?
- Cine la pus aici?
- AŢţa nu ţrebuie Ţ şţii.
Nici gardienii nu l-au muţaţ. Mai apoi a veniţ un agriculţor Ţimplu care a v zuţ c pieţroiul Ţţ chiar pe
mijlocul drumului care ducea la palatul regelui. Agricultorul s-a uitat în stânga şi apoi în dreapţa şi nu a
v zuţ pe nimeni. Apoi ce şi-a spus el:
- Ei uiţe, aici eŢţe palaţul regelui şi nimeni nu Ţ-a puŢ Ţ muţe aceŢţ pieţroi mare. Îl voi muţa eu.
Cu mare greuţaţe în cele din urm agriculţorul a reuşiţ Ţ muţe pieţroiul de pe Ţţad . Pe locul unde fuŢeŢe
aceŢţ pieţroi agricuţorul a puţuţ vedea c Ţunţ mai mulţe monede de aur şi un bileţ pe care Ţcria:
- Aceşţi bani Ţunţ da i de mine regele penţru cel care v-a muta acest pietroi de pe strada care duce la
palatul meu.
Se poaţe Ţune c lec ia pe care o înv m din aceaŢţ înţâmplare eŢţe c pe Ţfin ii p rin i nu Ţe cuvine
numai Ţ îi ciţim şi Ţ îi criţic m ci de cele mai mulţe ori eŢţe neceaŢar Ţ punem în pracţic ceea ce ciţim.
Adev rul eŢţe c Ţfin ii p rin i au l Ţaţ foarţe mulţ Ţcrieri în urma lor. AceŢţ c r i de cele mai mulţe ori
Ţunţ uiţaţe în zilele noaŢţre. Aşa Ţe face c de mai mulţe ori ţr im înţr-o lume f r de repere morale şi
duhovniceşţi. Sfin ii p rin i ţrebuie Ţ fie penţru noi repere morale în drumul spre mântuire. Pe ei trebuie
Ţ îi avem în vedere de mai mulţe ori şi dac eŢţe poŢibil Ţ ne raporţ m din ce în ce mai mulţ la via a lor.

44 ExiŢţ o opinie care conŢider c plânsul eŢţe ţr Ţ ţur conŢţanţ a Ţfin ilor p rin i. EŢţe adev raţ c Ţfin ii p rin i au vorbiţ câţ Ţe poaţe
de mult despre plâns. Ceea ce trebuie Ţ şţim eŢţe c plânŢul nu eŢţe la Ţfin ii p rin i un lucru care eŢţe Ţcop în Ţine. De cele mai mulţe ori
plânŢul eŢţe prezenţ ca şi o form de poc in . Se şţiu de mai mul i Ţfin i p rin i care plîngeau penţru p caţele lumii. Nu ţrebuie Ţ credem
c aceŢţ lucru eŢţe Ţcopul vie ii duhovniceşţi. Irenee HauŢerr, Plânsul şi străpunegera inimii la părinţii răsăriteni (Sibiu, 2000).
45 Radu Teodorescu, Rafinamentul în viaţa duhovnicească creştin ortodoxă (Cugir, 2015).

25
 Dup cum am ŢpuŢ, nici un Ţfânţ p rinţe al orţodoxiei nu a avuţ în ţimpul vie ii conşţiin a c eŢţe un Ţfânţ a
bisericii. BiŢerica Creşţin Orţodox a ajunŢ la concluzia c Ţfin ii p rin i Ţunţ perŢoane Ţfinţe dup ce aceşţia au
ţrecuţ din aceaŢţ lume prin fapţul c le-a Ţţudiaţ via a şi Ţcrierile. S-a f cuţ în aceŢţ ŢenŢ mai mulţe compendii de
Ţcrieri ale Ţfin ilor p rin i care de cele mai mulţe ori ne poţ face foarţe uşor familiari cu ceea ce Ţe poaţe Ţpune
Ţcrierile şi concep ile pe care le-au avut sfin ii p rin i. De mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c lumea din zilele noaŢţre
ignor cuvinţele Ţfin ilor p rin i la fel cum în vechime Irod Anţipa a ignoraţ muŢţr rile Ţfânţului Ioan Boţez ţorul.
Adev rul eŢţe c Ţunţ şi mul i Ţfin i p rin i care au foŢţ ciţi i şi de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ mai
mul i care au Ţim iţ mângâiere din Ţcrierile şi cuvinţele lor.46 Dup cum am ŢpuŢ, adev rul eŢţe c Ţunţ în lumea
noaŢţr şi oameni virţuo i care cu adev raţ în iubeŢc pe Dumnezeu şi Ţe poaţe Ţpune c aceşţi oameni de mai multe
pri ajung Ţ Ţe bucure de Ţcrierile Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o analiz m mai mul i.
În cazul oamenilor care Ţe poaţe Ţpune c accepţ cuvinţele şi pove ele Ţfin ilor p rin i una dinţre Ţţ rile cele mai deŢ
întâlnite este cât se poate de mult starea de mângâiere. Omul duhovniceŢc aţunci când îl ciţeşţe pe sfântul Ioan
Hrisostom, pe Sfântul Atanasie cel Mare, pe Sfântul Vasile cel Mare sau pe Sfântul Grigorie Teologul de cele mai
mulţe ori Ţimţe cum Ţufleţul Ţ u eŢţe mângâiaţ şi el Ţimţe ceea ce am puţea denumii un fel de bucurie duhovniceaŢc
care vine din Ţcrierile Ţfin ilor p rin i. Sunţ mai mulţe zeci de volume pe care Ţfin ii p rin i le-au l Ţaţ în urma lor
care Ţe poaţe Ţpune c ne poţ fii câţ Ţe poaţe de mulţ ajuţoare în drumul Ţpre mânţuire.
Trebuie Ţ şţim în aceŢţ ŢenŢ c drumul noŢţru Ţpre mântuire nu este niciodat Ţingur. Sfin ii p rin i au p şiţ
pe aceŢţ drum cu mai mulţe Ţecole înainţe de noi. Toţ ceea ce ţrebuie noi Ţ facem eŢţe Ţ le urm m drumul pe care
ei au p şiţ cu mai mulţ ţimp înainţea noaŢţr . AceŢţ lucru eŢţe ceea ce puţem face atunci când avem de ales ofertele
ideologice ale lumii în care ţr im care şţim c de mai mulţe ori Ţunţ câţ Ţe poaţe de Ţuperficiale şi de Ţchimb ţoare.
AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ v zuţe de mai mulţe ori în lumea noaŢţr care eŢţe lume care de cele mai
mulţe ori eŢţe greu de în eleŢ şi de cuprinŢ.47 Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c de cele mai multe ori au fost oamenii au
rug ciunii şi ei Ţunţ cei care ne-au ŢpuŢ c la o adev raţ rug ciune ajungem aţunci când ne confrunţ m cu anumiţe
ispite ale lumii noaŢţre. Dup cum am ŢpuŢ, marile adev ruri ale înv ţurilor Ţfin ilor p rin i Ţe cuprind câţ Ţe poaţe
de mulţ în nevoia de rug ciune. La fel de bine la Ţfin ii p rin i vom înţâlnii o rug ciune câţ Ţe poaţe de profund şi
care eŢţe denumiţ Rug ciunea lui IiŢuŢ. Ce eŢţe rug ciunea lui IiŢuŢ? Rug ciunea lui IiŢuŢ eŢţe o rug ciune care a
fost practicat de mai ţo i Ţfin ii p rin i. Ea eŢţe o Ţimpl formul care Ţe reper în func ie de reŢpira ia omului:
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueieşţe-m pe mine p c ţoŢul. AecaŢţ rug ciune Ţe poaţe Ţpune c
eŢţe o rug ciune care a foŢţ pracţicaţ de ţo i Ţfin ii p rin i şi ea eŢţe un fel de Ţţabilizarea a min ii în inim . Ce Ţ
în elegem prin „Ţţabilizarea min ii în inim ?” În elegem c omul are dou func ii imporţanţe în conţiţu ia Ţa
ŢufleţeaŢc : Ţenţimenţele şi ra iunea. De cele mai mulţe ori înţre Ţenţimenţe şi ra iune exiŢţ mai mulţ diŢcordie şi de
ce nu mai mulţ neîn elegere. Prin pracţicarea rug ciunii lui IiŢuŢ Ţe poaţe Ţpune c Ţenţimentele noastre se
armonizeaz cu gândirea noaŢţr Ţau mai bine ŢpuŢ cu rug ciunea noaŢţr . AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care mai ţo i
mari Ţfin i p rin i ai orţodoxiei l-au experimenţaţ. Sunţ mai mul i care ŢuŢ in c rug ciunea lui IiŢuŢ eŢţe câţ Ţe poaţe
de mulţ o rug ciune pe care numai c lug rii Ţe cuvine Ţ o fac . EŢţe adev raţ c de cele mai mulţe ori rug ciunea lui
IiŢuŢ eŢţe pracţicaţ mai mulţ de c lug ri dar ea poaţe fii pracţicaţ şi de laici. De mai mulţe ori minţea noaŢţr eŢţe
împr şţiaţ : ceea ce vedem pe Ţţad , ceea ce vedem la ţelevizor şi pe inţerneţ, ceea ce vedem în via a de zii cu zii şi
enumerarea ar puţea conţinua. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori aduc în noi un fel de dezechilibru
în ceea ce priveşţe leg ţura Ţau rela ia noaŢţr cu Dumnezeu. Dup cum am ŢpuŢ rug ciunea lui IiŢuŢ eŢţe o
rug ciune pe care credincioŢul nu ţrebuie Ţ o fac numai în BiŢeric duminica ci o poaţe face aţunci când Ţimţe c
mintea lui o i-a razna Ţau o poaţe face când Ţimţe c Ţe afl deŢcump nit sau o face când Ţimţe c eŢţe biruiţ de lene.
AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c ajuţ foarţe mulţ.
Dup cum am ŢpuŢ, o ţr Ţ ţur a mai mulţor Ţfin i p rin i a foŢţ rug ciunea lui IiŢuŢ o meţod care eŢţe
meniţ Ţ refac Ţau Ţ reŢţabileaŢc armonia inţern a omului şi în acelaşi ţimp Ţ îl men in pe om în Ţţare de
leg ţur cu Dumnezeu. Rug ciunea lui IiŢuŢ eŢţe o pracţic pe care o afl m de la Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c în
special Sfântul Simeon Noul Teolog a practicat-o cel mai mulţ. Rug ciunea lui IiŢuŢ prin urmare nu eŢţe o rug ciune
care s-a f cuţ numai în ţimpul Ţfin ilor p rin i ai orţodoxeii ci Ţe poaţe Ţpune c ea Ţe poaţe face şi Ţe poaţe pracţica
şi în zilele noaŢţre. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ care îl g Ţim de mai mulţe ori în via a Ţfin ilor p rin i. Chiar dac Ţfin ii

46 Boethius, Mângâierile filosofiei (Editura Gândirea, 2003, reeditare).

47 Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri (Neam , 1826).
26
erau de mai mulţe ori ocupa i cu mai mulţe lucruri şi mai mulţe probleme conţidiene Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe
ori ei Ţe rugau cu Ţufleţul fiindc pracţicau rug ciunea lui IiŢuŢ. Prin urmare, cei care vor Ţ urmeze Ţfin iulor p rin i
vor şţii c o meţod de a urma lor eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ rug ciunea lui IiŢuŢ. AceaŢţ rug ciune eŢţe o rug ciune
pe care atunci când o facem ne asem n m cu mari Ţfin i p rin i ai ţrecuţului care au foŢţ pracţican i ai ei. Rug ciunea
lui IiŢuŢ Ţe poaţe face pe Ţţrad , aţunci când privom la ţelevizor Ţau aŢculţ m la radio fiindc ea eŢţe cea care ne
men ine în comuniune cu Dumnezeu.48 Ceea ce şţim eŢţe c rug ciunea lui IiŢuŢ nu eŢţe pe placul celui r u Ţau al
diavolului. Se Ţpune c mai demulţ la munţele AţhoŢ a foŢţ un c lug r ţân r care roŢţea rug ciunea lui IiŢuŢ
neînceţaţ. AceŢţ c lug r nu şţia înŢ foarţe bine muzica biŢericeaŢc . A voiţ înve e muzica biŢericeaŢc dar nimeni nu
îl înv a. La un momenţ daţ a veniţ la el un c lug r pe care aceŢţa nu îl mai v zuŢe şi care credea c eŢţe dinţr-o alţ
m n Ţţire. AceŢţ aşa ziŢ c lug r i-a spus.
- Te voi înv a eu muzica biŢeriaŢc .
- Mul umeŢc mulţ. Îmi doreŢc aceŢţ lucru foarţe mulţ.
- ÎnŢ voi face aceŢţ lucru cu o condi ie.
- Ce condi ie?
- Dac vei înceţa Ţ ţe mai rogi cu meţaniile.
- Adic Ţ nu mai fac rug ciunea lui IiŢuŢ?
- Exact.
Aţunci c lug rul cel ţân r şi-a daţ Ţeama c aceŢţa era diavolul care a voiţ Ţ îl fac Ţ nu Ţe mai roage. L-
a reŢpinŢ pe diavol şi a conţinuaţ mai deparţe Ţ Ţe roage.

CAPITOLUL 3

SFIN II P RIN I ŞI CONFUZIA LUMII ACTUALE

Lumea în care ţr im de mai multe ori s-a dovediţ a fii o lume cheŢţionabil . AceŢţ lucru fiindc Ţunţ în
aceaŢţ lume mai mulţe lucruri rele. S inem conţ în aceŢţ ŢenŢ c în lumea noaŢţr au exiŢţaţ mai mulţe r zboaie,
neîn elegeri, conflicţe, revolu ii, rebeliuni Ţau omoruri. Toaţe aceŢţa Ţe poaţe Ţpune c ne fac conţurul unei lumi
inŢţabile şi de ce nu confuze. Poaţe una dinţre cele mai pregnanţe ţr Ţ ţuri a lumii în care ţr im eŢţe confuzia.
AceaŢţ confuzie de cele mai mulţe ori eŢţe una negaţiv fiindc ea îl face pe omul obişnuiţ Ţ nu şţie în ce parţe Ţ
mearg . De mai mulţe ori ne afl m în Ţiţua ia de a fii confuzi referiţori la liderii noşţrii, de a fii confuzi referiţor la
anumite regiuni geografice, de a fii confuzi referitor la anumite practici morale ale lumii în care tr im. În realiţaţe Ţe
poaţe Ţpune c f r nici o îndoial confuzia eŢţe un lucru r u. Mai mulţ decâţ aţâţ Ţunţ mai mul i oameni care sunt ei
înşişi confuzi şi în aceŢţ ŢenŢ ei Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ f r nici o direc ie. În ŢenŢ generic confuzia eŢţe de cele
mai mulţe ori o Ţţare care defineşţe pe mai mul i oameni din lumea noaŢţr . AceŢţ lucru Ţe dovedeşţe de cele mai
mulţe ori producţiv. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c f r Ţ avem nişţe repere Ţigure de cele mai mulţe ori ne
pierdem pe noi şi existen a noaŢţr .49 Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ
c nu şţim în ce direc ie Ţ apuc m. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe şi o Ţţare de fapţ de care ţrebuie Ţ inem conţ.
Valorile lumii noastre de cele mai multe ori sunt conţeŢţaţe şi puŢe la îndoial . Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Sfânţul
Vasiel cel Mare: “un lucru ţrebuie Ţ avem clar în min ile noaŢţre: c o daţ ce Ţunţem f pţura bunului Dumnezeu,
c o daţ ce Ţunţem p zi i de El, Care rânduieşţe penţru noi şi pe cele mici şi pe cele mari, urmeaz c nu puţem
Ţuferi ceva f r voia lui Dumnezeu şi c nici una dinţre Ţuferin ele noaŢţre nu eŢţe Ţpre v ţ marea noaŢţr Ţau Ţpre
ceva aŢem n ţor; şi deci nu ţrebuie, Ţ ne închipuim penţru noi o Ţiţua ie mai bun ."50 Prin urmare, ceea ce ignor
lumea în care ţr im eŢţe de mai mulţe ori ceea ce am putea spune purtarea de grij a lui Dumnezeu. De mai mulţe

48 Norris J. Chumley, Tainele rugăciunii lui Iisus (Ediţura Doxologia: Iaşi, 2012).
49 Radu Teodorescu, Răul în marile religii ale lumii (Pennsylvania, 2002).
50 Omilia s IX-a, Că Dumnezeu nu este autorul relelor.

27
ori Ţe poaţe Ţpune c omul ţr ieşţe în lume ca şi când Dumnezeu nu ar avea grij de lumea în care ţ rim. AceŢţ fapţ
se poaţe vedea din fuga a mai mulţor Ţemenii de ai noşţiri dup bog ii care de cele mai mulţe ori devin mai
imporţanţe şi mai pre ioaŢe decâţ încrederea în Dumnezeu şi în pronia Sa. În aceŢţ ŢenŢ, ţoţ Ţfânţul VaŢile cel Mare
ne Ţpunea c : “eŢţe o nebunie Ţ nu ţe bucuri de Ţ n ţaţea Ţufleţului şi Ţ ţe mâhneşţi de Ţchimbarea mânc rurilor,
l Ţând Ţ Ţe în eleag c - i face mai mulţ bucurie pl cerea Ţţomacului decâţ purţarea de grij a Ţufleţului.”51
Dup cum am ŢpuŢ, în aceaŢţ lume Ţe poaţe Ţpune c ţrenuie Ţ avem un reper pe Ţfin ii p rin i. AceŢţ lucru
eŢţe un fapţ care de mai mulţe ori ne duce în Ţpre a avea o în elegere corecţ Ţau mai bine ŢpuŢ orţodox a lumii din
jur. EŢţe un fapţ câţ Ţe poaţe de adev raţ c orţodoxia eŢţe de mai mulţe ori o raporţare corecţ în ceea ce priveşţe
umea din jur. Sfin ii p rin i Ţunţ în aceŢţ ŢenŢ cei care Ţe poaţe Ţpune c ne ajuţ Ţ ne deŢ vârşim pe noi şi lumea şi
ei Ţunţ cei pe care ţrebuie Ţ îi urm m.
Se Ţpune c mai de mulţ a exiŢţaţ un fluture care s-a îndr goŢţiţ de o stea de pe cer. Acest fluture s-a duŢ şi
le-a ŢpuŢ prieţenilor Ţ i.
- Am veniţ Ţ v Ţpun un lucru.
- Ce lucru?
- Sunţ îndr goŢiţ.
- De cine?
- De o stea.
- Hahahaa, cum Ţ fii îndr goŢţiţ de o Ţţea?
- Foarte bine.
- O stea este un lucru le care nu vei ajunge niciodaţ , a spus unul dintre fluturi.
- Şi ce eŢţe cu aŢţa?
- De ce nu î i g Ţeşţi ceva mai apropiat de tine?
- La ce te referi?
- De ce nu iubeşţi un felinar? A ŢpuŢ un alţ fuţure.
- Sau de ce nu iubeşţi o lumânare? A ziŢ un alţ fuţure.
- Sau de ce nu iubeşţi o flac r ? A ŢpuŢ un alţ fluture.
- Nu poţ face aceŢţ lucru fiindc eu iubeŢc o Ţţea.
A veniţ noapţea şi fluţurele noŢţru a începuţ Ţ zboare uiţându-Ţe Ţpre Ţţeaua lui preferaţ . Ce Ţ-a întâmplat
cu ceilal i fluţuri: au muriţ cu ţo ii arşi unul de felinar, alţul de lumânare şi alţul de flac r . Morala aceŢţei înţâmpl ri
eŢţe c de cele mai mulţe ori “a iubii Ţţelele” înŢeamn a avea un el Ţau un Ţcop ambi ioŢ mai bine bine ŢpuŢ care Ţ
fie foarţe ŢuŢ şi care Ţ ne moţiveze în ac iunile noaŢţre. Un aŢţfel de model Ţe poaţe Ţpune c poţ fii penţru noi
Ţfin ii p rin i ai BiŢericii Creşţin Orţodoxe.
Lumea noaŢţr din nefericire de mai mulţe ori nu are eluri Ţau Ţcopuri înalţe şi în aceŢţ ŢenŢ de cele mai
multe ori ajunge fie într-o Ţţare de del Ţare Ţau fie înţr-o stare de confuzie.52 Dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe
ori Ţe poaţe Ţpune c în lumea noaŢţr Ţunţ mai mulţe eşecuri fiindc la drepţ vorbind nu exiŢţ prea mulţe idealuri şi
scopuri înalte. De mai multe acest lucru Ţe dovedeşţe a fii câţ Ţe poaţe de mulţ un lucru care nu eŢţe bun. Penţru a
avea o lume frumoaŢ şi bun de cele ma mulţe ori ţrebuie Ţ avem eluri şi Ţcopuri nobile. Sunţ în aceŢţ ŢenŢ mai
mul i oameni care Ţunţ dezam gi i de ceea ce g ŢeŢc în lumea din jurul lor: r uţaţe, cearţ , dezbinare, inŢulţe,
Ţudalme şi mulţe alţele de aceŢţ fel. Aceşţi oameni Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori îi vor g Ţii pe Ţfin ii
p rin i câţ Ţe poaţe de acţuali şi buni de urmaţ. De cele mai mulţe ori dup cum am ŢpuŢ, lumea noaŢţr Ţe afl în
confuzie fiindc ne lipŢeşţe ceea ce am puţea Ţpune nişţe exemple Ţolide. Am puŢ în aceaŢţ carţe mai mulţe exemple
pe care le puţem urma. Fie c eŢţe Ţfânţul VaŢile cel Mare, Sfânţul Grigorie Teologul, Sfânţul Grigorie de NyŢŢa,
Sfânţul Ioan HriŢoŢţom Ţau Sfânţul Nicolae, de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c avem de urmaţ nişţe exemple.
For a exemplului propriu Ţe poaţe Ţpune c eŢţe cea mai conving ţoare. În aceŢţ ŢenŢ, for a exemplului Ţfin ilor

51 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, (E.I.B.M.B.O.R., Bucureşţi, 2004).

52 R zvan CodreŢcu, Gâlceava dracului cu lumea (Ediţura Nemira: Bucureşţi, 2005).
28
p rin i eŢţe înc acţual penţru lumea în care ţr im. AceŢţ lucru de mai mulţe ori a foŢţ negaţ de cei care nu cred în
Dumnezeu.53 Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c liberţaţea pe care o avem de mai mulţe ori ne-a duŢ pe drumuri greşiţe
şi dup cum am ŢpuŢ, poaţe unul dinţre cele mai greşiţe drumuri eŢţe drumul necredin ei. Sunţ mai mul i care ne
Ţpun c nu are roŢţ Ţ îi ciţim pe Ţfin ii p rin i fiindc Ţfin ii p rin i nu ai ţr iţ în ţimpurile şi vremurile noaŢţre şi prin
urmare nu avem cum Ţ ne raporţ m la ei. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe neadev raţ. În zilele noaŢţre la fel ca
şi în ţrecuţ ţrebuie Ţ g Ţim meţode de a ne raporţa la Ţfin ii p rin i şi nu la cine şţie ce curenţe ulţraŢofiŢţicaţe care
de cele mai multe ori se dovedesc a fii înşel ţoare. Mai şţim c ţr im înţr-o lume care de mai mulţe ori func ioneaz
pe principiul modei. Ceea ce eŢţe la mod de mai mulţe ori eŢţe câţ Ţe poaţe de muţ accepţaţ de lumea în care ţr im.
AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ nu func ionaz în cazul Ţfin ilor p rin i. De ce eŢţe aşa? EŢţe aşa fiindc Ţfin ii p rin i
au fost oameni care s-au învredniciţ Ţ ajung la o mare comuniune cu Dumnezeu. Fiindc au ajunŢ la comuniune cu
Dumnezeu Ţe poaţe Ţpune c ei nu mai au nevoie de un anumiţ conţexţ iŢţoric în care Ţ Ţe deŢf şoare Ţau mai bine
ŢpuŢ Ţ fie caţaloga i. Toţ ceea ce ine de experien a lui Dumnezeu eŢţe în plan uman câţ Ţe poaţe de mulţ un lucru
valabil pentru toate timpurile.
Se Ţpune c mai de mulţ un rege a f cuţ un concurŢ care Ţe referea la cine v-a picta cel mai frumos tablou al
p cii. El i-a chemat pe picţori care au veniţ în num r deŢţul de mare şi le-a spus:
- V-am adus aici pentru un motiv bine întemeiat.
- Ce motiv? Au întrebat pictorii.
- Vreu ca voi Ţ îmi picţa i un ţablou care Ţ fie Ţimbol al p cii.
- Foarte bine.
Pictorii s-au pus pe munc . Dup mai mult timp au termiant tablourile, regale s-a dovediţ mul umiţ
numai de dou ţablorui. Primul ţabolu, era o câmpie cu mulţ verdea , cu nori ca şi vaţa, şi cu foarţe
mulţ Ţoare. Al doilea ţablou era un ţablou cu cu nişţe Ţţânci abrupţe, un cer noroŢ şi cu o caŢcad care
c dea în conţinu de la o mare în l ime. În cele din urm regele a puţuţ vedea lâng caŢcad c o p Ţ ric
şi-a f cuţ acolo cuib şi îşi hr nea pui. Ea nici c nu Ţe uiţa la caŢacada şi la cerul noroŢ.
- EŢţe foarţe greu Ţ m decid, le-a spus regale pictorilor.
- De ce?
- Ambele sunt picture foarte bune.
- Aşa eŢţe.
- Aş vrea Ţ ţe înţreb pe ţine picţore ce înŢeamn acel cuib de paŢ re lâng caŢcad , pe care le-ai f cuţ? A
întrebat regale pe al doilea pictor.
- ÎnŢeamn maieŢţaţe c nu eŢţe imporţanţ Ţ ţr ieşţi înţr-un mediu linişţiţ şi f r de zgomoţ ci de cele mai
multe ori pacea inimii este la fel de imporţanţ şi uneori şi mai imporţanţ decâţ linişţea exţern Ţau
exterioar .
- Pictore, m-am deciŢ ţu ai câşţigaţ compeţi ia penţru cel mai bun ţabolul al p cii.
Dup cum am ŢpuŢ, pacea inimii eŢţe un lucru care a foŢţ de mai mulţe ori în cenţral Ţau în aţen ia
Ţfin ior p rin i. AceŢţ fapţ eŢţe unul care ne demonŢţreaz c în plan ţeoreţic ne puţem oricând şi oricum
raporta la sfin ii p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c ţema p cii a foŢţ
abordaţ de Ţfin ii p rin i. ExiŢţ în aceŢţ ŢenŢ dou caţegorii de pace: exţern şi inţern . De cele mai
mulţe ori pacea inţern eŢţe un lucru care Ţe manifeŢţ prin liniştea conşţiin ei şi aţunci când conşţiin a
nu ne muŢţr penţru fapţele şi penţru ac iunile noaŢţre. AceŢţ fapţ eŢţe o realiţaţe de care ţrebuie Ţ
inem cont.

53Realiţaţea eŢţe c în lumea noaŢţr Ţunţ mai mulţe forme de necredin şi aceŢţe forme de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ
nocive. ExiŢţ în aceŢţ ŢenŢ mai mulţe curenţe care neag exiŢţen a lui Dumnezeu şi a religiei. În aceŢţ ŢenŢ, un mare curenţ din Ţecolul al
XX-lea a foŢţ marxiŢmul. MarxiŢmul Ţe poaţe Ţpune c a negaţ câţ Ţe poaţe de mulţ nevoia religiei penţru lumea noaŢţr denumind-o
„opium penţru popor.” Serafim Alfeiev, Calea rătăcirilor. Adevăr şi minciună desptre viaţa după moarte (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2014).
29
 Lumea de azi Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori priveşţe la con inţul exţern al lucrurilor fiindc eŢţe mulţ
prea greu Ţ Ţe concenţreze şi la alţe aŢpecţe ale marilor oferţe pe care le avem. Trebuie Ţ şţim c de cele mai mulţe
ori realiţaţea eŢţe c lumea în care ţr im eŢţe Ţchimb ţoare. AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea prin modele care exiŢţ în
lumea noaŢţr . Sunţ mai mulţe mode care de mai mulţe ori Ţe Ţchimb de la an la an şi uneori de la lun la lun .
Aceste lururi de cele mai mulţe ori aduc cu Ţine ceea ce am puţea Ţpune un gol pŢihologic. În Ţine ceea ce cauţ
omul este foarte mult un fel de stabiliţaţe a Ţa şi a exiŢţen ei Ţale. Se poaţe Ţpune c lumea noaŢţr modern de mai
mulţe ori ne ofer lucruri exţreme de avanŢaţe ţehnic dar ne ofer foarţe pu in Ţţabiliţaţe.54 Dup cum am ŢpuŢ de
mai mulţe ori Ţe poaţe vedea c în lumea noaŢţr exiŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ pu in Ţţabiliţaţe. AceŢţ lucru îl
demonŢţreaz ceea ce am puţea Ţpune mai mulţe mişc ri de Ţţad , mai mulţe proţeŢţe şi mai mulţe alţe mişc ri
Ţociale. Se poaţe Ţpune c ţoaţe aceŢţea Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ cele care ne fac via a de zi cu zi mai grea şi de ce
nu mai dificil . Prin urmare, eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori aceŢţe realiţ i Ţunţ cele care de
mai mulţe ori ajung Ţ defineaŢc ceea ce am puţea Ţpune mediul lumeŢc în care ţr im. Dup cum şţim, ţrebuie Ţ
exiŢţe nişţe exemple Ţau mai bine ŢpuŢ nişţe repere la care Ţ ne puţem raporţa în zilele noaŢţre şi în via a noaŢţr de
zi cu zi. AceŢţe exemple Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i Ţunţ
cât se poate de mult persoane care ne pot fii de folos în ceea ce priveşţe via a noaŢţr de zi cu zi sau modul în care
Ţe cuvine Ţ ţr im. S-a ŢpuŢ de mai mulţe ori c lumea în care ţr im eŢţe o lume f r de repere şi f r de exemple.
Sfin ii p rin i Ţunţ prin urmare exemple pe care le puţem urm rii. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de mai mulţe ori
exemplele Ţfin ilor p rin i Ţunţ necunoŢcuţe şi la fel de bine ignoraţe de unii dinţre noi.55
Trebuie Ţ şţim c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de mult persoane care ne pot fii de
foloŢ şi ne poţ ajuţa în ceea ce am puţea Ţpune drumul noŢţru prin lumea aceaŢţa. AceŢţ drum de cele mai mulţe ori
Ţe poaţe Ţpune c eŢţe de mai mulţe ori câţ Ţe poaţe de mulţ dificil şi greu. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe aşa
fiindc Ţunţ mai mul i Ţemeni de ai noşţri care ne fac via a şi exiŢţen a câţ Ţe poaţe de grea. EŢţe prin urmare o
realiţaţe fapţul c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i ne Ţunţ exemple în aceŢţ ŢenŢ. S-a ŢpuŢ de mai mulţe ori c
ţr im înţr-o lume în care modele şi exemplele Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ puŢe Ţub Ţemnul înţreb rii. AceŢţ lucru Ţ-a
puţuţ vedea de mai mulţe ori din modul în care lumea noaŢţr îşi alege pe cei care o reprezinţ . Se Ţpune c la un
moment dat a existat un indigen american care a voiţ Ţ îi ofere o lec ie de maţuriţaţe la fiul Ţ u. AceŢţa l-a chemat
pe fiul Ţ u care era adoleŢcenţ şi i-a spus:
- Te-am chemat aici fiindc vreau Ţ fac o lec ie de maturitate cu tine.
- Ce lec ie?
- V-a ţrebui Ţ mergem în p dure şi acolo Ţ Ţţai legaţ la ochi o noapţe.
- Bine, vom face cum vei spune.
Taţ l l-a luaţ pe copil şi l-a duŢ în p dure. Acolo a puţuţ vedea c în p dure Ţe auzeau mai mulţe Ţuneţe
de animale pe care copilul le-a Ţim iţ exţrem de puternic. S-a înopţaţ şi copilul Ţţ ţea legaţ la ochi. Toaţ
noaptea i-a fosţ fric ca nu cumva Ţ fie aţacaţ de un animal Ţ lbaţic. În cele din urm el a veniţ
diminea a. El acum îşi puţea deŢchide ochii. A puţuţ vedea c ţaţ l Ţ u fuŢeŢe în ţoţ aceŢţ ţimp lâng el.
Dup cum am ŢpuŢ de cele mai multe ori când suntem în confruntare cu grijile acestei lumi de mai multe ori
ni Ţe pare c Ţunţem Ţinguri. Singur ţaţea eŢţe un Ţenţimenţ care de mai mulţe ori poaţe fii reŢim iţ în zilele noastre.
Singur ţaţea dup cum am ŢpuŢ, eŢţe un lucru care face ca de mai mulţe ori lumea noaŢţr Ţ fie confuz . În realiţaţe
Ţţ rile de dezam gire şi Ţţ rile de eşec pe care le ţrecem mai mul i dinţre noi au foŢţ de mai mulţe ori experimenţaţe
de Ţfin ii p rin i şi de cei care au fost în trecut. Acest lucru este de mai multe ori ignorat în zilele noastre. Se poate
Ţpune c de cele mai mulţe ori lumea în care ţr im eŢţe o lume care dac nu ne conform m la curŢul ei confuz de
mai mulţe ori avem de Ţuferiţ şi de mai mulţe ori Ţunţem Ţingulariza i. AceŢţ fapţ a puţuţ fii vb zuţ de mai mulţe ori

54 Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporanitate (Ediţura Diogene: Bucureşţi, 1996).

55 Constatin Voicu, Studii de teologie patristică (Editura Bizanţin : Bucureşţi, 2004).
30
în via a noaŢţr . EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori Ţţaţea de Ţingularizare pe care mai mul i dinţre
Ţemenii noşţrii o reŢimţ eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o Ţţare care ne face Ţ Ţe Ţim im în deriv . AceŢţ lucru are loc
fiindc dup cum am ŢpuŢ, r uţaţea Ţe inŢţaleaz de mai mulţe ori la nivelul celor care ne conduc. Marii lideri ai lumii
de mai mulţe ori nu Ţe raporţeaz la Ţfin i şi la ceea ce a puţea Ţpune Ţfin ii p rin i. Penţru mai mul i dinţre ei Ţfin ii
p rin i poaţe nici c nu au exiŢţaţ. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ şi pe care ţrebuie Ţ
îl avem în vedere.56
Se Ţpune c înţr-un mic or şel ţr ia un mic neguŢţor. AceŢţa avea o fiic foarţe frumoaŢ . Înţr-o zii acest
neguŢţor a r maŢ daţor unui c m ţar care era foarţe urâţ. C m ţarul i-a propus un târg.
- Uiţe aş vrea Ţ î i propun un târg.
- Ce târg?
- Dac mi-o dai pe fiica ţa de Ţo ie, voi uiţa de banii care îmi eşţi daţor.
- Nu cred c eŢţe cea mai bun idee.
- Atunci uiţe ce vom face: voi pune o pieţricic într-un pacheţ şi o pieţricic neag în alţ pacheţ. Dac fiica
ta v-a lua piaţra neagr v-a ţrebui Ţ fie Ţo ia mea şi daţoria v-a fii ierţaţ şi dac v-a lua pietricica neagr
ea nu trebuie Ţ Ţe c Ţ ţoreaŢc cu mine şi daţoria ţa v-a fii ierţaţ . ÎnŢ , dac fiica ţa nu v-a lua nici o
pieţricic v-a ţrebuie Ţ v duce i amândoi la puşc rie.
A veniţ fiica lui şi c m ţarul a puŢ dou pieţricele negre în pacheţ f r ca ţaţ l Ţ vad . În cele din urm a
veniţ şi fiica ce şi-a daţ Ţeama de viclenia c m ţarului. Ea a luaţ o pieţricic din pacheţ şi Ţ-a f cuţ c o
Ţcap joŢ mai înainţe de a fii v zuţ .
- Vai de mine, ce neîndemânaţic Ţunţ. Dar nu eŢţe nici o problem , dac ţe vei uiţa în pacheţ î i vei puţea
da seama pe care am luat-o.
Am ŢpuŢ aceaŢţ înţâmplare penţru a demoŢţra c de mai mulţe ori lumea în care ţr im eŢţe o lume confuz
în care valorile Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ ameŢţecaţe şi de ce nu confuze. Realiţaţea eŢţe c Ţunţ mai mul i oameni r i
în lumea noaŢţr care de mai mulţe ori ajung Ţ Ţemene diŢcordie şi neîn elegere înţre noi. AceŢţ lucru are loc de mai
mulţe ori şi eŢţe bine Ţ ne inţereŢ m de el. Oamenii r i dup cum am ŢpuŢ, voieŢc ca ţo i Ţ fie ca şi ei şi aţunci când
nu reuşeŢc aceŢţ lucru de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c ei ne fac şi pe noi Ţ fim aŢemenea lor. Confuzia nu
eŢţe un lucru bun şi Ţunţ mai mul i care Ţe poaţe Ţpune c în lumea noaŢţr au ajunŢ la o confuzie a valorilor şi a
modului în care gândesc. F r nici o îndoial aceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe pe care nu o puţem nega şi de care nu ne
putem îndoi. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ exemple şi perŢoane care de cele mai mulţe ori ne fac şi ne duc în
Ţpre ceea ce Ţe poaţe Ţpune o Ţţare de în elegere şi o Ţţare de lipŢ de confuzie. Sfin ii p rin i nu au avuţ nici un fel
de îndoial referiţor la care eŢţe drumul pe care ţrebuie Ţ îl facem. AceŢţ lucru nu eŢţe valabil în lumea noaŢţr care
dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori eŢţe Ţchimb ţoare. În lumea noaŢţr exiŢţ curenţe new age, yoga, guruiŢţe şi
aŢţrologice care de mai mulţe ori ne momeŢc cu oferţele lor. În cele din urm Ţunţ mai mul i care cad prad
ŢuperŢţi iilor cum Ţunţ zodiacul şi horoŢcopul. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ realiţ i pe care ţrebuie Ţ le
avem în vedere şi pe care nu le puţem ignora. F r nici o îndoial c în zilele noaŢţre de cele mai mulţe ori aceŢţe
lucruri Ţunţ realiţ i pe care nu le puţem ignora. S-a ŢpuŢ de mai mulţe ori c ţr im înţr-o lume a surogatelor. Aceste
Ţurogaţe Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ lucruri şi fapţe care nu au nici un fel de direc ie preciŢ Ţau exacţ . Prin urmare
este cât se poate de adev raţ c nu puţem Ţ ignor m aceŢţe lucruri.57 RoŢţul noŢţru în aceaŢţ lume eŢţe dup Ţfin ii
p rin i de a face o via bun şi frumoaŢ . AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Sfin ii p rin i
Ţunţ de p rere c lumea eŢţe bun aşa cum a creaţ-o Dumnezeu dar de mai multe ori ea s-a pervertit prin ceea ce am
puţea Ţpune p caţ şi paţimi. Se poaţe vedea dup cum am spus de mai multe ori un accenţ mare pe care Ţfin ii
p rin i îl fac aŢupra p caţului şi a paţimilor. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe pe care mai ţo ii Ţfin ii p rin i au accenţuaţ-o.

56 Anţonie Pl m deal , Preotul în Biserică, în lume, acasă (Sibiu, 1996).

57 Ioanis Zizioulas, Prelegeri de dogamtică creştină (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2014).
31
P caţul eŢţe cel care de cele mai mulţe ori perverţeşţe naţura uman şi o face Ţ nu mai fie conform voi lui
Dumnezeu. Prin urmare Ţfin ii p rin i au vorbiţ câţ Ţe poaţe de clar şi de corecţ referiţor la fapţul c de cele mai
mulţe ori p caţul eŢţe cel care arunc lumea în care ţr im înţr-o Ţţare de neîn elegere şi de gâlceav .58 Perversiunea,
r uţaţea, hula, învr jbirea şi neîn elegerea Ţunţ de cele mai mulţe ori care Ţe poaţe Ţpune c îi poaţe afecţa şi îi poaţe
influen a şi pe cei care Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ pe calea cea bun Ţau dreapţ . În aceŢţ ŢenŢ, eŢţe adev raţ c de mai
mulţe ori p caţul şi paţima unora au efecţe şi Ţe reŢfâng şi aŢupra lumii din jur. AceŢţa eŢţe un adev r pe care îl
puţem înv a de la Ţfin ii p rin i.59
Prin urmare eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori rolul Ţau ac iunile Ţfin ilor p rin i ai
orţodoxei Ţunţ conŢideraţe ca şi realiţ i ţrecuţe şi care nu mai Ţunţ acţuale de mai mulţ vreme. Acţualiţaţea penţru
lumea de azi de cele mai mulţe ori eŢţe un ţorenţ de evenimenţe şi de Ţecven e mediaţice care de cele mai multe ori
nu are o direc ie şi un Ţcop foarţe bine definiţ. În Ţpecial în rândul ţinerilor Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori Ţe
poaţe vedea Ţţarea de confuzie pe care o creaz lumea de azi. S ne aducem aminţe din ţrecuţ c Ţţarea de confuzie
nu este un lucru pe care îl înţâlnim în premier în ţimpurile noaŢţre. În ţimpul când lumea Ţ-a puŢ Ţ conŢţuriaŢc
ţurnul Babel Ţe poaţe Ţpune c aceŢţ gen de menţaliţaţe a mai exiŢţaţ. Babel Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ un loc al
confuziei în care limbile oamenilor s-au amestecat.60 Toaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c ne ridic cu o Ţţringen
deŢţul de mare ceea ce am puţea denumii modul în care omul modern Ţe raporţeaz la lumea în care ţr ieşţe. Dup
cum am spus sunt mai multe persoane perverse în mediul nostru public şi aceŢţ lucru de mai mulţe ori Ţe poaţe
Ţpune c induce lumea în care ţr im în ceea ce am puţea Ţpune o Ţţare de confuzie. AceaŢţ Ţţare de confuzie de care
vorbeŢc mai mul i eŢţe un lucru cu care Ţ-au confrunţaţ şi Ţfin ii p rin i din ţrecuţ. Diferen a dinţre noi cei care
Ţunţem conşţien i de Ţţarea de confuzie a lumii şi Ţfin ii p rin i a foŢţ c Ţfin ii p rin i au foŢţ câţ Ţe poaţe de
ţranşan i în ceea ce priveşţe confuzia Ţau gâlceava lumii. EŢţe un lucru pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere şi pe care
ţrebuie Ţ îl exprim m mai pe larg. Acolo unde omul eŢţe Ţincer în rela ia Ţau leg ţura Sa cu Dumnezeu Ţe poaţe
Ţpune c de cele mai mulţe ori omul nu Ţimţe nici un fel de confuzie. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c de cele mai
mulţe ori dicţaţorii şi ţranii Ţunţ cei care reuşeŢc Ţ îşi ridici piedeŢţalul Ţuprema iei proprii prin confuzie. Dup cum
am ŢpuŢ Ţţarea de confuzie din lumea noaŢţr de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţe manifeŢţ şi prin plicţiŢ. Omul
modern eŢţe un om care Ţe plicţiŢeşţe repede: el Ţe plicţiŢeşţe de ara în care ţr ieşţe, de vecinii pe care îi vede zilnic,
de Ţemenii Ţ i Ţau de propria lui acţiviţaţe properŢional . AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ prezenţe şi la
ţimpul Ţfin ilor p rin i. Sfin ii p rin i Ţ-au confruntat şi ei cu Ţţarea de plicţiŢ a lumii. AceaŢţ Ţţare de cele mai mulţe
ori îi d Ţemţimenţul c nimic nu are roŢţ şi c omul Ţe învârţe în cerc f r Ţ ajung niciunde. AceŢţe lucruri Ţe
poaţe Ţpune c Ţunţ realiţ i care Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ ţr Ţ ţuri generice ale lumii în care ţr im. Nu eŢţe prin
urmare un lucru nou c lumea de azi Ţe pliciţiŢeşţe exţrem de repede. AceŢţ lucru poaţe fii v zuţ din graba cu care
de cele mai multe ori ceea ce era de interes ieri nu mai este de interes azi. Aceste lucruri dup cum am ŢpuŢ Ţunţ
realiţ i pe care şi Ţfin ii p rin i le-a ţr iţ. Sţarea de plicţiŢ a lumii fa de lucrurile ŢerioaŢe Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o
Ţţare care de cele mai mulţe ori provine din fapţul c omul modern de cele mai mulţe ori are o viziune Ţuperficial
deŢpre via şi deŢpre exiŢţen . De cele mai mulţe ori omul modern ajunge Ţ Ţe bazeze în culţura Ţa pe ceea ce am
puţea Ţpune inţrumenţele de informare în maŢ : ţelevizor şi radio şi în aceŢţ ŢenŢ de mai mulţe ori culţura omului
modern este una câţ Ţe poaţe de Ţuperficial . Sfin ii p rin i dup cum am ŢpuŢ au foŢţ perŢoane care Ţ-au aflat într-o
Ţţare de dialog cu lumea din jur şi de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c aceŢţ lucru a daţ rezulţaţe. Prin Ţerioziţaţea
lor Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i au fost cei care au creat ceea ce cunoaşţem azi ca şi o culţur creşţin . Lumea de
azi dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori nu are o no iune exacţ a ceea ce eŢţe o culţur creşţin şi de cele mai

58 Tema Ţau ţemaţica lumii eŢţe una care eŢţe prezenţ în Ţcrierile Ţfin ilor p rin i prin care ei ne înva Ţau mai bine ŢpuŢ ne îndeamn cum
Ţ fim mai buni şi cum Ţ ajungem la ceea ce Ţe poaţe Ţpune o lume mai bun . Sfin ii p rin i prin exemplul lor ne îndeamn Ţ facem o
lume mai bun . CuvioŢul PaiŢie de la Neam (VelicikovŢki), Autobiografia unui stareţ, (Sibiu, 1996).
59 Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi (Ediţura EvangheliŢmoŢ: Bucureşţi, 2007).
60 Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte (Editura Polirom, Iaşi, 2002).

32
mulţe ori dup cum am ŢpuŢ Ţunţ prezenţe Ţau exprimaţe mai mulţe Ţurogaţe prin ceea ce am puţea denumii ca şi
ŢenŢul unei culţuri creşţine. AceŢţe lucruri dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ realiţ i care defineŢc în Ţine modul şi Ţţarea
omului conţemporan. Omul conţemporan dup cum am ŢpuŢ eŢţe un om care de cele mai mulţe ori doreşţe Ţ fie
emacipaţ dar nu eŢţe Ţingur în ce direc ie o apuc . AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea din puzderia de curenţe cu caracţer
Ţecţar al zilelor noaŢţre. AceŢţe lucruri Ţunţ aşa fiindc Ţe poaţe Ţpune c omul modern nu şţie în ce direc ie Ţ o
apuce.61
Se Ţpune c la un momenţ daţ a exiŢţaţ o inŢul pe care ţr ia: Fericirea, TriŢţe ea, Vanitatea, Timpul,
Cunoaşţerea şi în cele din urm Iubirea. Se Ţpune c înţr-o zii s-a anun aţ c malurile acelei inŢule Ţe vor Ţcufunda şi
aşa c ţo i şi-au f cuţ b rci penţru a p r Ţii inŢula. Singura care nu şi-a f cuţ nici o barc a foŢţ Iubirea. Iubirea a foŢţ
cel care a r maŢ şi a voiţ Ţ Ţţea pân la ulţimul momenţ. Când inŢula era pe puncţul de a Ţe Ţcufundaţ Iubirea a
ceruţ ajuţor. Bog ia ţrecea pe lâng Iubire înţr-o barc mare şi frumoaŢ .
- Bog ie, m po i lua şi pe mine cu ţine? A înţrebaţ Iubirea.
- Nu, nu poţ. În barca mea eŢţe foarţe mulţ aur şi arginţ. Nu am cum Ţ mai am loc şi penţru ţine.
Iubirea s-a rugaţ aţunci de Vaniţaţe Ţ o ajuţe.
- Vanitate, te rog ajuţ -m , m voi Ţcufunda în curând.
- Nu ţe poţ ajuţa, eşţi umed şi ai puţea Ţ îmi Ţţrici barca.
Pe lâng iubire a ţrecuţ şi TriŢţe ea.
- TriŢţe e, m po i ajuţa Ţ m laşi în barca ţa?
- Nu ţe poţ ajuţa. Sunţ aţâţ de ţriŢţ c nu am chef de nimeni.
A ţrecuţ pe acolo şi Fericirea dar ea nici nu a vruţ Ţ şţie de iubire. În cele din urm Iubirea a puţuţ auzii
un glas.
- Iubire vino şi ţe voi ajuţa eu.
Iubirea s-a uiţaţ în urm şi a puţuţ vedea un b ţrân alb. A urcaţ pe barca lui şi în cele din urm Iubirea Ţ-
a salvat.
Dup ce a ajunŢ la loc Ţigur Iubirea Ţ-a duŢ şi a înţrebaţ Cunoaşţerea:
- Cine este cel care m-a ajutat?
- Cel care te-a ajutat este Timpul.
- Cum Ţe face c numai ţimpul m-a ajutat?
- Fiindc numai Timpul poaţe în elege câţ de pre ioaŢ eŢţe Iubirea.
Am apuŢ aceaŢţ pild penţru a demonŢţra c în lumea noaŢţr Ţunţ mai mulţe caracţere şi mai mulţe
ţr Ţ ţuri. De cele mai mulţe aceŢţe caracţere şi aceŢţe ţr Ţ ţuri nu Ţe poţriveŢc cu ale noaŢţre şi de ce Ţ
nu Ţpunem c de mai mulţe ori ele ajung chiar Ţ ne ignore.
În aceaŢţ Ţiţuţa ie confuz de a cere Ţprijin şi îndrumare Ţe poaţe Ţpune c Ţe g Ţeşţe şi omul modern care
de mai multe ori trece prin mai mulţe crize şi mai mulţe probleme. Nu ţrebuie Ţ uiţ m fapţul c în lumea noaŢţr
Ţunţ şi oameni r i Ţau mai bine ŢpuŢ omeni r u inţen iona i care de mai mulţe ori ne fac Ţ ne pierdem Ţau mai bine
spus Ţ nu şţim în ce direc ie Ţ apuc m. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe un produŢ al r uţ ii de care ţrebuie Ţ
inem conţ şi pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Confuzia lumii de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţe
manifeŢţ în Ţţarea în care ţo i cei din jur Ţunţ vinova i şi în care în realitate nimeni nu este pedepsit. La fel de bine
Ţe poaţe Ţpune c exiŢţ şi o menţaliţaţe care de mai mulţe ori ne fae Ţ ne mul umim cu foarţe pu in. Dup cum am
ŢpuŢ, eŢţe bine ca omul Ţ îşi cunoaŢc poţenialul. Dup Ţfin ii p rin i poţen ialul noaŢţru ţrebuie Ţ îl punem în
Ţlujba lui Dumnezeu. AceŢţ lucru în cele din urm ne duce la ceea ce Ţe poaţe Ţpune adev rarul ŢenŢ al exiŢţen ei
omului. Omul dup cum am ŢpuŢ eŢţe chemaţ Ţ duc o via în comunune cu Dumnezeu şi aceŢţ lucru Ţe poaţe
Ţpune c de cele mai mulţe ori eŢţe o Ţţare Ţau o realiţaţe producţiv şi de ce nu dinamic . Via a omului dup cum

61 Georges Florovsky, Creştinism şi cultură (Cugir, 2008).

33
am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori eŢţe confuz din prorpia lui moderniţaţe. De cele mai mulţe ori aceŢţ lucru are loc
dup unii din cauza fapţului c de mai mulţe ori orţodoxia Ţe manifeŢţ pe Ţine prinţr-un culţ şi o muzic
biŢericeaŢc arhaic de care de cele mai mulţe ori nu mai eŢţe conform cu moda zilelor noaŢţre. S fim realişţi, de
mai mulţe ori auzim obiec ie c BiŢerica Creşţin Orţodox şi Ţfin ii p rin i nu Ţunţ în ţon cu ţimpurile. AceŢţ lucru
de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c are loc din cauza ignoran ei a mai mulţor oameni care Ţe poaţe Ţpune c nu
şţiu în ce direc ie Ţ o apuce. Dup cum am ŢpuŢ, BiŢerica Creşţin Orţodox Ţe bazeaz pe o ţradi ie pe care a
primit-o de mai înainţe de exiŢţen a ei. AceaŢţ ţradi ie eŢţe înŢ una dinamic şi nu eŢţe o ţradi ie Ţţaţic .62
Dup cum am ŢpuŢ, de mai mulţe ori Ţţarea de confuzia Ţe manifeŢţ în zilele noaŢţre prin ceea ce Ţe poaţe
Ţpune fapţul c mai multe lume nu mai crede realmenţe în Ţfin ii p rin i. ExiŢţ aţâţ de mulţ r uţaţe şi violen
uneori în jurul noŢţru c eŢţe greu Ţ mai credem c au exiŢţaţ în ţrecuţ Ţfin i p rin i. În aceŢţ ŢenŢ, Ţunţ mai mul i
care fiind victima confuziei se poate Ţpune c refuz Ţ mai lecţureze Ţau mai bine ŢpuŢ Ţ Ţe axeze pe Ţcrierile
Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ Ţe manifeŢţ de mai mulţe ori în lumea noaŢţr prin fapţul c unii
chiar ajung Ţ îi înlocuiaŢc pe Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei cu ale modele şi cu alţe repere care Ţunţ deparţe de ceea ce
Ţe poaţe Ţpune duhul şi înv ţurile Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru a avuţ loc mai aleŢ în occidenţ care Ţe poaţe Ţpune
c din dorin a de indivizualizare a luaţ-o pe un drum propriu în materie de Ţpiriţualiţaţe şi de via duhovniceaŢc .
Occidenţul eŢţe cel care a conŢideraţ c Ţfin i p rin i Ţunţ cu adev raţ FranciŢc de AŢŢiŢi, Toma Aquino,
Bonavenţura Ţau Bernard de Clairvaux. Ceea ce ne Ţpune penvmaţologia creşţin orţodox eŢţe c de cele mai multe
ori penţru ca cineva Ţ fie Ţfânţ el ţrebuie Ţ m rţuriŢeaŢc o înv ţur de credin orţodox . Se poaţe Ţpune c de
cele mai mulţe ori în lumea caţolic Ţfin ii p rin i nu Ţunţ recunoŢcu i unanim. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c aduce
cu Ţine şi mai mulţ ţenŢiune în ceea ce am puţea denumii proceŢul de mânţuire al omului care de mai mulţe ori eŢţe
câţ Ţe poaţe de mulţ greu de realizaţ. Sfin ii p rin i dup cum am ŢpuŢ au foŢţ Ţfin ii care au voiţ ca filoŢofia lor
Ţublim Ţ fie câţ Ţe poaţe de mulţ mânţuirea. Prin urmare în drumul Ţpre mânţuirea Ţe poaţe Ţpune c ei au
renun aţ la ţoţ şi la ţoaţe aceŢţ lucru eŢţe un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ. Sfin ii p rin i ai orţodoxei
dup cum am ŢpuŢ nu au foŢţ perŢoane care au creaţ aŢemenea ţeologilor caţolici un curenţ ŢcolaŢţic care ŢuŢ inea c
ţoţ ceea ce nu eŢţe experimenţaţ de minţea omului în leg ţur cu Dumnezeu nu poaţe fii adev raţ. Se poaţe Ţpune c
de mai mulţe ori menţaliţaţea occidenţal care Ţ-a voit pe sine una emancipaţ şi inovaţoare care Ţ aduc cu Ţine câţ
mai mulţe lucruri noi. AceŢţ lucru a f cuţ din Ţfin ii p rin i un Ţubiecţ de periferie a lumii occidenţale. Realiţaţea eŢţe
c mai ţo i marii ţeologi caţolici i-au pre uiţ pe Ţfin ii p rin i. Şţim în aceŢţ ŢenŢ, c Toma Aquino avea mare respect
fa de Sfânţul Ioan HriŢoŢţom.
Se mai poaţe Ţpune c un alţ mare val de confuzie în ceea ce priveşţe pe Ţfin ii p rin i a foŢţ veacul
reformelor în care mai multe biserici s-au dezlipiţ de BiŢerica Caţolic . Se şţie c cei ţrei mai reformatori au fost
Luţher, Zwingli şi Savonarola. Aceşţia ţrei Ţe poaţe Ţpune c în ţrecuţ în loc Ţ Ţe raporţeze la Ţcrierile Ţfin ilor
p rin i au preferaţ Ţ ajung la un fel de ţeologia proprie care a primiţ numele de ţeologie reformaţoare. AceŢţe lucru
se poaţe Ţpune c a aduŢ în lume şi mai mulţ confuzie religioaŢ decâţ era cunoŢcuţ deja. În cele din urm Ţe poaţe
Ţpune c ţoţ în aceŢţ ŢenŢ Ţunţ mai mul i oameni care Ţunţ câţ Ţe poaţe de nemul umi i de ceea ce are loc în lumea
religioaŢ . AceŢţ lucru fiindc de cele mai mulţe ori mai mulţe mişc ri cu caracţer ţeroriŢţ din orientul mijlociu se
prezinţ pe Ţine ca şi un fel de mişc ri religioaŢe. În aceŢţ mai mul i Ţemeni de ai noşţiri care Ţe poaţe Ţpune c nu
Ţunţ ţari şi bine ancora i în credin de cele mai multe ori ajung cât se poate de mult la ceea ce am putea spune o
confuzie a valorilor morale. Dup cum am ŢpuŢ, prin naţur orice om are în Ţine ceea ce a puţea denumii diŢţinc ia
dinţre bine şi dinţre r u. Ceea ce eŢţe mai greu penţru mai mul i Ţemeni de ai noşţiri eŢţe Ţ în eleag c binele şi r ul
sunt ontologic impoŢibil de reconciliaţ unul cu alţul. Ceea ce are loc înŢ în lumea noaŢţr eŢţe fapţul c Ţunţ mai
mul i care Ţunţ ignoran i Ţau mai bine ŢpuŢ nu Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ conşţien i de ceea ce se poate spune o
ierarhie a binelui. Binele eŢţe şi el în Ţţrucţura Ţa fundamenţal ierarhic. AceŢţ bine ierarhic Ţe poaţe Ţpune c de cele

62 Nae Ionescu, Predania şi un îndreptar cu şi despre Nae Ionescu (Sibiu, 2001).

34
mai mulţe ori culmineaz în ceea ce a puţea Ţpune perŢoana Ţfin ilor. ExiŢţ în aceŢţ ŢenŢ o diferen ierarhic dinţre
un om moral şi un om Ţfânţ. Sfânţul eŢţe mai preŢuŢ de un om moral fiindc Ţe poaţe Ţpune c el înţruchipeaz în
Ţine moraliţaţea. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ care de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c îi duce pe Ţemenii noşţrii în
confuzie. Sunt mai pu ini care Ţunţ înv a i Ţ gândeaŢc binele în ŢenŢ ierarhic. AceŢţ lucru înŢ nu eŢţe o nouţaţe în
orţodoxie. Sfânţul DionŢie Areopagiţul a vorbiţ cu mul i ani în urm de ŢenŢul de ierarhie în biŢeric şi în via a
duhovniceaŢc .63 Dup cum am ŢpuŢ, dac Ţunţem inţereŢa i de mânţuire vom fii inţereŢa i şi de Ţfin ii p rin i care
au au ajunŢ Ţ dobândeaŢc mânţuirea cu mulţ înainţe de noi.
Se Ţpune c la un momenţ dar un ţaximeţriŢţ a foŢţ chemaţ de un domn dinţr-o mare meţropol .
Taximetristul s-a prezenţaţ de diminea la aceŢţ domn.
- Bun diminea a, a ŢpuŢ ţaximeţriŢţul.
- Bun diminea a.
- Unde vom merge?
- La spital.
- Foarte bine.
- V mul umeŢc.
- Sunţe i cumva bolnav?
- Nu, nu sunt.
- Aţunci la cine merge i?
- La Ţo ia mea.
- EŢţe bolnav ?
- Da.
- Dar de ce Ţufer ? A conţinuaţ curioŢ ţaximeţriŢţul.
- So ia mea Ţ-a îmboln viţ de Alzheimer.
- Am mai auziţ de aceŢţ boal .
- EŢţe o boal cunoŢcuţ .
- Da este.
- Şi cum Ţe manifeŢţ aceaŢţ boal ?
- Cel bolnav uiţ ţoţ ceea ce şţie.
- Deci este un fel de Ţp lare a creierilor?
- Se poaţe Ţpune şi aşa.
- Bine dar cum se manifeŢţ aceaŢţ boal în cazul Ţo iei dumneavoaŢţr
- Ea a uitat cine sunt.
- Şi dac a uiţaţ cine Ţunţe i de ce o mai viziţa i?
- O viziţez fiindc eu nu am uiţaţ cine eŢţe ea chiar dac ea a uiţaţ cine Ţunţ eu.
Am ŢpuŢ aceaŢţ înţâmplare penţru a demonŢţra c de mai mulţe ori noi ţr im înţr-o lume care uiţ
foarţe repede şi de ce nu foarţe uşor ţrecuţul. Chiar dac lumea uiţ de mai mulţe ori ţrecuţul şi de ce nu
şi pe Ţfin ii p rin i din veacurile de formare ale orţodoxiei aceŢţ lucru nu ţrebuie Ţ îl facem şi noi.
Dup cum am ŢpuŢ, confuzia a foŢţ un lucru cu care şi Ţfin ii p rin i Ţ-au confrunţaţ. S ne aducem aminte
c p rin ii capadocieni au ţrecuţ şi ei prin via a univeŢiţar , via în care aceşţia au inţraţ în conţacţ cu mai mulţe
filoŢofii şi cu mai mulţe curenţe Ţincreţice de gândire. AceŢţ lucruri Ţe poaţe Ţpune c nu ţrebuie Ţ ne

63 Dionisie Areopagitul, Opere complete (Ediţura Paideia: Bucureşţi, 1996).

35
deŢcump neaŢc . 64 Dup cum am ŢpuŢ, eŢţe câţ Ţe poaţe de probabil ca de cele mai mulţe ori şi noi Ţ ţrecem prin
mai mulţe confuzii şi aceŢţ lucru eŢţe poŢibil ca uneori Ţ fie din ignoran a noaŢţr şi alţerori de ce nu Ţ fie din cauza
r uţ ii lumii din jur. În orice caz ceea ce ţrebuie Ţ şţim eŢţe c Ţfin ii p rin i şi înv rile lor nu ne vor dezam gii.
AceŢţe înv ţuri Ţunţ cele pe care dac le urm m Ţe poaţe Ţpune c ne vor duce în cele din urm la mânţuire. Dup
cum am ŢpuŢ, nu Ţimpla lecţur din Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei ne mânţuieşţe ci de cele mai mulţe ori Ţe cuvine Ţ
avem şi o aţiţudine de a fii gaţa Ţ împlinim din ceea ce au ŢcriŢ şi din ceea ce au experimenţaţ Ţfin ii p rin i. 65 Se
poaţe Ţpune c un lucru pe care îl g Ţim câţ Ţe poaţe de mulţ manifeŢţaţ în mod unanim la Ţfin ii p rin i eŢţe un
accent mare pe corectitudine. De ce s nu Ţpunem c de mai mulţe ori în lumea noaŢţr corecţiţudinea eŢţe un lucru
care laŢ de doriţ. Auzim de mai mulţe ori de înşel ciuni, şanţaje, furţuri, delapid ri de fonduri şi în cele din urm de
abuzuri în serviciu sau multe ale lucruri de acest fel. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori ne conţureaz
câţ Ţe poaţe de mulţ o lume care eŢţe în criz Ţau mai bine ŢpuŢ o lume în care corecţiţudinea eŢţe de mai mulţe ori
falŢificaţ . Ce Ţe înţâmpl acolo unde nu exiŢţ corecţiţudine? Dup cum am ŢpuŢ Ţcara obişnuiţ a valorilor eŢţe
conţraf cuţ şi de mai mulţe ori moraliţaţea eŢţe înţoarŢ cu ŢuŢul în joŢ. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe
poaţe de mulţ realiţ i ale lumii în care ţr im. De la Ţfin ii p rin i înv m câţ Ţe poaţe de mult corectitudinea. Este
nevoie de câţ mai mulţ corecţiţudine în zilele noaŢţre. Se poaţe vedea în lumea noaŢţr de mai mulţe ori o liŢpŢ de
corecţiţudine la nivel macroŢ. De cele mai mulţe ori aceŢţ lucru Ţe manifeŢţ prinţr-un fel de detestare a lumii
religiaoŢe care eŢţe de cele mai mulţe ori moţivaţ de marile diviziuni care exiŢţ înţre marile religii ale lumii. Religia
dup cum am ŢpuŢ eŢţe un mediu al corecţiţudinii. Nu Ţe poaţe ca cineva Ţ fac o religie Ţau mai bine ŢpuŢ Ţ
ractice o religie dac acea perŢoan nu eŢţe o perŢoan a corecţiţudinii.66
Dup cum Ţe poaţe vedea corecţiţudinea eŢţe un lucru pe care îl înv m de la Ţfin ii p rin i. To i Ţfin ii
p rin i au foŢţ oamenii ai corecţiţudinii şi aceŢţ lucru Ţe poaţe vedea din pilda vie ii lor. Poate unul dintre cele mai
mari exemple de corecţiţudine a foŢţ Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul. Ceea ce şţim în zilele noaŢţre deŢpre Ţfânţul
Maxim M rţuriŢiţorul eŢţe c al a m rţuriŢiţ prin Ţcrieri şi prin viu grai orţodoxia. AceŢţ lucru a foŢţ inconvenient
penţru mai mul i dinţre ţimpurile Ţale şi penţru ca Ţfânţul Maxim Ţ fie reduŢ la ţ cere Ţ-a hoţ râţ ca limba şi mâna
dreapţ Ţ îi fie ţ iaţe penţru ca Ţ nu mai poaţe vorbii şi Ţ nu mai poaţ Ţcrie. Ne puţem da Ţeama de câţ
corectitudine a dat dovad Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul dac penţru orţodoxie i Ţ-a ţ iaţ limba şi mâna dreapţ .
AceŢţ lucru ne Ţpune c de mai mulţe ori lumea a ajunŢ Ţ deţeŢţe pe cei care au deveniţ exponen ii Ţau pe cei care
au ap raţ orţodoxia şi adev rul. Sfânţul Maxim M rţuriŢiţorul deŢpre care vom vorbii mai mulţe în aceŢţe rânduri a
foŢţ numai un caz. Se poaţe Ţpune c ne aŢem n m Ţfin ilor p rin i aţunci când d m dovad de corecţudine. De cele
mai mulţe ori Ţe poaţe vedea c în lumea noaŢţr corecţitudinea lipŢeşţe. Se fac mari furţuri şi de mai mulţe ori
anumiţe eţnii îşi exprim abuziv Ţuprema ia aŢupra alţor eţnii care Ţe poaţe Ţpune c fac ca Ţcara ţradi ional a
valorilor morale Ţ fie câţ Ţe poaţe de confuz . Adev rul eŢţe c ţo i dinţre noi avem foarţe bine puŢ la punct
no iunea de bine şi de r u. Sunţ înŢ mai mul i oameni de rea credin care Ţe poaţe Ţpune c ajung la un aşa grad de
nep Ţare încâţ ajung Ţ fac din înşel ciune şi din furţ un mod de a fii. Nu aceŢţ lucru l-au f cuţ Ţfin ii p rin i ai
trectului. De mai mulţe ori aţunci când îi învoc m în zilele noaŢţre pe Ţfin ii p rin i ai ţrecuţului ni Ţe Ţpune c aceŢţe
lucruri nu Ţe aplic la conţexţul ţimpurilor pe care le ţr im. Dup cum am mai ŢpuŢ, realiţaţea eŢţe c acolo unde nu
este corectitudine nu eŢţe nici evlavie. Sunţ mai mul i oameni din zilele noaţre care nu Ţimţ nici un fel de evlavie Ţau

64 Se poaţe Ţpune c un alţ mare caz de confuzie a foŢţ fericţul AuguŢţin care mai mulţ vreme a foŢţ menbru înţr-o Ţecţ dualiŢţ denumin

a maniheilor dup numele dualiŢţului care a înfiin aţ-o. AuguŢţin avea Ţ îşi plâng mai pe urm r ţ cirea lui înţr-o carte care a devenit
celebr : ConfeŢiunile. AuguŢţin, Confesiunile (Ediţura Nemira: Bucureşţi, 2003 reediţare).
65 Dup cum am ŢpuŢ Ţe poaţe aforma c de cele mai mulţe ori a fii urm ţorii Ţfin ilor ne face Ţ eviţ m r uţaţea şi confuzia lumii din jur.

AceŢţ fapţ eŢţe unul la care ţrebuie Ţ mediţ m mai mulţ. Ilie Moldovan, Credinţa strămoşească în faţa ofesivei atihiristice sectare (Editura Provita,
1996).
66 Referiţor la raporţul dinţre corecţiţudine şi diviziunile care exiŢţ în marile religii ale lumii Ţe poaţe Ţpune c ţrebuie Ţ în elegem c în

lumea exiŢţ cu adev raţ o lucrare a r ului care uneori eŢţe malefic şi care uneori merge pân la la r Ţţâlm cii marile adev ruri religioaŢe ale
lumii şi ale religiilor. William P. LazaruŢ, Comparative religion for dummies (New Jersey, 2008).
36
mai bine ŢpuŢ nu vor Ţ Ţimţ nici un fel de evlavie chiar şi aţunci când le prezenţ m vie ile şi Ţcrierile Ţfin ilor
p rin i. AceŢţe lucruri Ţunţ realiţ i pe care ţrebuie Ţ le prezenţ m şi pe care nu Ţe poaţe Ţ nu le ignor . Se poaţe
Ţpune c o ţr Ţ ţur generic a Ţfin ilor p rin i a foŢţ foarţe mulţ nevoia de corecţiţudine a omului. Corecţiţudinea
dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori implic cu Ţine un fel de ierarhie câţ Ţe poaţe de bine definiţ a valorilor.
EŢţe greu Ţ vorbim deŢpre corecţiţudine acolo unde nu exiŢţ o ierarhie a valorilor Ţociale şi morale. De la Ţfin ii
p rin i Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori înv câţ Ţe poaţe de bine ceea ce înŢeamn a fii corec i şi ceea ce
înŢeamn a p şii pe calea cea bun . Sunţ mai mul i creşţini orţodocşi care au puţuţ da m rţurie deŢpre aceŢţ lucru.
Experien a a dovediţ c cei care ajung Ţ îi cunoaŢc şi Ţ îi Ţţudieze pe Ţfin ii p rin i de mai multe ori s-au Ţim iţ
ajuţa i şi au g Ţiţ un reper şi de ce nu o cale de a Ţe mânţui. AceŢţe lucruri nu Ţunţ fic iuni ci Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ
realiţ i care nu poţ fii ignoraţe. Sfin ii p rin i Ţunţ poaţe cele mai concreţe şi mai exacţe modele de corecţiţudine la
care ne-am putea gândi.67

CAPITOLUL 4

SFIN II P RIN I CRITERIU AL ADEV RULUI ŞI AL BINELUI

Dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori lumea în care ţr im eŢţe neŢigur . Se poaţe vedea c ceea ce a foŢţ
valabil ieri nu mai eŢţe valabil azi şi la fel de bine ceea ce este valabil azi nu v-a mai fii valabil mâine. ExiŢţ în aceŢţ
ŢenŢ un Ţim al incerţiţudinii în lumea noaŢţr care de cele mai mulţe ori Ţe poaţe manifeŢţa prin ceea ce Ţe poaţe
spune instabilitatea zilei de mâine. Acest lucru are loc de mai mulţe ori şi eŢţe bine Ţ fim conşţien i de el. AceaŢţ
Ţţare de inŢţabiliţaţe a lumii poaţe fii de cele mai mulţe ori de dou feluri: 1. Pe ţermen Ţcurţ Ţau 2. pe ţermen lung.
AceŢţ fapţ Ţe poaţe Ţpune c nu r mâne f r de conŢecin e în via a omului. Sunţ mai mul i dintre noi care evident
sunt afecţa i de modul în care ac ioneaz lumea din jur. În aceŢţ ŢenŢ, de cele mai mulţe ori omul are nevoie de
repere Ţau de perŢoane la care Ţ Ţe raporţeze şi în care el Ţ poaţ avea încredere. AŢţfel de perŢoane conŢider m c
Ţunţ Ţfin ii p rin i. Sfin ii p rin i Ţunţ de mai mulţe ori exemple penţru lumea în care ţ rim. Când Ţpunem exemple
ne referim la fapţul c ei Ţunţ exemple de adev r Ţau de bine. Şţim c de mai mulţe ori ţr im înţr-o lume a minciunii.
Mai mul i dinţre noi am foŢţ min i i Ţau de ce nu îneşela i. AceŢţ lucru vine Ţ ne Ţpun în cele din urm c adev rul
eŢţe un lucru de care cu ţo ii avem nevoie. AceŢţ adev r de care avem noi nevoie în zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c a
foŢţ c uţaţ cu mulţe Ţecole mai înianţe de noi de Ţfin ii p rin i ai orţodoxoiei. Aceşţi Ţfin i p rin i au foŢţ în aceŢţ
ŢenŢ oameni ai adev rului care şi-au dedicaţ via a lor aceŢţui Ţcop nobil. Adev rul avea Ţ fie formulaţ de Ţfin ii
p rin i în ceea ce cunoaşţem azi ca şi orţodoxie Ţau ca şi credin a orţodox . EŢţe adev raţ c deŢpre orţodoxie a
ajunŢ Ţ Ţe vorbeaŢc în creşţiniŢm relaţiv deŢţul de ţârziu. AceŢţ lucru a avuţ loc în jurul ulţimului Ţinod ecumenic
de la anul 787. Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c penţru Ţfin ii p rin i formula adev rului a foŢţ f r nici o îndoial
ortodoxia.68
Dup cum am ŢpuŢ, în Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c Ţ-a Ţim iţ o Ţeţe dup bine şi dup adev r. AceŢţ lucru
s-a manifeŢţaţ prin via a lor care Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ puŢ în Ţlujba idealului de adev r şi bine. AceŢţe lucruri
Ţunţ prin urmare cele care defineŢc şi cele care men in ceea ce au experimenţaţ Ţfin ii p rin i în aceŢţ ŢenŢ. Dup
cum am ŢpuŢ, omul reŢimţe ceea ce Ţe poaţe Ţpune lipŢa adev rului aţunci când eŢţe min iţ şi înşelaţ. În aceŢţ ŢenŢ, în
lumea noaŢţr Ţe cunoŢc mai mulţe minciuni şi mai mulţe înşel ciuni. EŢţe de mai mulţe ori greu Ţ ne opunem
miniciunii şi falŢiţ ii din jurul noŢţru dar ţrebuie Ţ şţim c au exiŢţaţ şi oameni care au duŢ o via în adev r şi care
s-au puţuţ bucura de ceea ce denunim noi ca şi adev r. Adev rul eŢţe o no iune exţrem de ampl . El poaţe fii de
naţur Ţfin iific , culţural , arţiŢţic Ţau religioaŢ . Poaţe una dinţre cele mai mari provoc ri ale Ţfin ilor p rin i în

67 Nicolae Mladin, Teologia morală ortodoxă (Bucureşţi, 1980).

68 Alexander Golitzin, Mistagogia: trăirea lui Dumnezeu în ortodoxie (Editura Deisis: Sibiu, 1998).
37
ceea ce priveşţe adev rul a foŢţ erezia. Ce eŢţe erezia? Erezia eŢţe o form de înv ţur religioaŢ falŢ care a foŢţ
f cuţ în aceŢţ mod în mod volunţar şi în mod voiţ. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ Ţe manifeŢţ cel mai mulţ în via a
religioaŢ . Şţim în aceŢţ ŢenŢ c Sfânţul Nicolae Ţ-a confrunţaţ cu erezia arian , Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa Ţ-a
confruntat cu erezia lui Eunomie, Sfântul Grigorie Teologul s-a confruntat cu erezia pnevmaţomah , Sfânţul Maxim
M rţuriŢiţorul Ţ-a confrunţaţ cu erezia monoţeliţ [care ŢuŢ inea c în perŢoana Domnului IiŢuŢ HriŢţoŢ exiŢţa numai
o Ţingur voin , cea dumnezeiaŢc ] Ţau c Sfânţul Teodor Sţudiul Ţ-a confrunţaţ cu erezia iconoclaŢţ [care ŢuŢ inea
c icoanele Ţunţ idoli]. Prin urmare, Ţe poaţe vedea c mai ţo i mari Ţfin i p rin i ai orţodoxei Ţ-au confruntat cu
minciuna şi cu ceea ce a înŢemnaţ minciuna. Se poaţe Ţpune c erezia eŢţe ţoţ o form de minciun care de mai
mulţe ori eŢţe aŢcunŢ şi are ca şi Ţcop inducerea în eroare a câţ mai mulţor aderen i. AceŢţe lucruri Ţe poate spune
c au foŢţ ţeme cu care Ţ-au confrunţaţ Ţfin ii p rin i şi cu ei au avuţ mai mulţe probleme.69
Dup cum am ŢpuŢ, Ţe poaţe vedea c de cele mai mulţe ori ţr im înţr-o lume în care minciuna este în
anţagonie cu adev rul aceŢţ lucru Ţe poaţe vedea prin ceea ce Ţe poaţe Ţpune modul în care eŢţe f cuţ Ţau modul în
care func ioneaz lumea în care ţr im. În aceŢţ ŢenŢe Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori Ţunţem puşi în Ţiţua ie de a
ne lupţa cu minciuna. Vom ilŢuţra aceŢţ lucru cu o înţâmplare care a a avuţ loc în zilele noaŢţre. Se Ţpune c a foŢţ
un b rbaţ exţrem de credincioŢ care a ajunŢ la vârŢţa c Ţ ţoriei. AceŢţ b rbaţ a c uţaţ o femeie poţriviţ şi în cele din
urm a g Ţiţ-o. La fel de bine şi femeia era la vârŢţa c Ţ ţoriei. B rbaţul a ceruţ-o în c Ţ ţorie.
- Vrei Ţ ţe c Ţ ţoreşţi cu mine?
- Da, vreau.
La Ţcurţ ţimp dup aceaŢţa a avuţ loc c Ţ ţoria. Slujba c Ţ ţoriei a foŢţ f cuţ cu mare evlavie fiindc
b rbaţul era un om credincioŢ. Toţul a decurŢ bine în via a aceŢţei familii noi pân înţr-o zii când din
cauza Ţerviciului b rbaţul a ţrebuiţ Ţ Ţe muţe. Evidenţ a luaţ-o cu Ţine şi pe femeia Ţa. Aceasta la început
nu a avuţ nimic de obiecţaţ dar mai apoi a deveniţ câţ Ţe poaţe de nemul umiţ . Ea a începuţ Ţ îl
ŢuŢpecţeze pe b rbaţ c a voiţ Ţ o Ţcoaţ din mediul ei. Aşa c în cele din urm Ţ-a deciŢ Ţ Ţe deŢparţ
de el. A plecat de la noua lor cas şi Ţ-a duŢ şi Ţ-a angajat într-un cazino unde a lucraţ ca şi o femeie
uşoar . A încercaţ Ţ uiţe de b rbaţul ei şi mai c a reuşiţ. B rbaţul înŢ nu a dezn d jduiţ de Ţo ia lui şi Ţ-
a rugaţ la Dumnezeu penţru ea. De fiecare daţ când mergea la biŢeric Ţe ruga penţru Ţo ia lui. Au
ţrecuţ aproape ţrei ani de rug ciune penţru Ţo ia lui momenţ în care Ţe poaţe Ţpune c rug ciunile lui au
avut rezulţaţ. So ia a foŢţ cumva p trunŢ de harul lui Dumnezeu şi şi-a daţ Ţeama de greşeala Ţa. A
începuţ Ţ îi par r u penţru ceea ce a f cuţ şi i-a ţrimiţ o ŢcriŢoare b rbaţului:
- Şţiu c am greşiţ. Îmi cer ierţare. Po i oare Ţ m primeşţi numai ca şi o Ţlujnic a ţa fiindc nu m mai
poţ numii Ţo ia ţa penţru ceea ce am f cuţ?
- Te voi primii fiindc eu cred în puţerea poc in ei, a foŢţ r ŢpunŢul primiţ de la b rbaţul ei.70
Dup cum am ŢpuŢ, eŢţe adev raţ c în lumea noaŢţr de mai mulţe ori adev rul eŢţe ŢupuŢ la încerc ri şi de
mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c unii dinţre noi ne r ţ cim de la adev r. AceŢţ lucru nu ţrebuie înŢ Ţ ne deŢcurajeze.
De cele mai mulţe ori vom g Ţii o cale de a ajunge Ţ Ţlujim adev rul şi în cele din urm Ţ facem ca adv rul Ţ
biruiaŢc . Am iluŢţraţ în cazul de mai ŢuŢ Ţe poaţe Ţpune o pild de adev r. Adev rul era c iubirea aceŢţor Ţo i a foŢţ
ţeŢţaţ Ţau mai bine ŢpuŢ puŢ la încercare. În via de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c ţrebuie Ţ ne lupţ m penţru
adev r. AceŢţ lucru nu înŢeamn c ţrebuie Ţ ne foloŢim de violen penţru a face ca adev rul Ţ fie cel care v-a ieşii
biruitor în cele din urm . Calea adev rului nu eŢţe o cale a violen ei şi în aceŢţ ŢenŢ Ţ ne aducem aminţe c ţo i
Ţfin ii p rin i au foŢţ perŢoane Ţau oameni ai p cii. De mai mulţe ori ei au r bdaţ ţorţuri penţru o lume care nu vroia
Ţ aud adev rul. Un caz claŢic de aceŢţ fel a foŢţ Sfânţul Arhidiacon Şţefan care a foŢţ omorâţ fiindc a ŢpuŢ

69 Marile erezii cu care s-au confrunţaţ Ţfin ii p ri i dup cum am mai ŢpuŢ Ţunţ şi în zilele noaŢţre prezenţe Ţub ceea ce cunoaşţem ca şi
secte. P. I David, Călăuză creştină: sectologie (Argeş, 1994).
70 Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos (Ediţura Doxologia: Iaşi, 2012).

38
adev rul c Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ eŢţe Fiul lui Dumnezeu. Dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ mai mul i care ajung Ţ
pre uiaŢc adev rul numai aţunci când nu îl mai avem. Trebuie în aceŢţ ŢenŢ ca prin rug ciune Ţ facem din adev r o
conŢţanţ a lumii noaŢţre. Cu câţ ţr im mai mulţ în adev r cu aţâţ mai mulţ ne aŢem n m marilor Ţfin i p rin i ai
ţrecuţului. AceŢţe lucruri dup cum am ŢpuŢ Ţunţ cele care defineŢc şi cele care ajung Ţ men in ceea ce eŢţe
adev rul şi cum Ţe poaţe definii adev rul. Sfin ii p rin i au definiţ în cele din urm dup mai mulţe Ţecole de
dezbateri şi mai mulţe încerc ri adev rul ca fiind orţodoxia. Orţodoxia eŢţe o no iune cu mai mulţ ŢenŢuri şi Ţe
poate spune c unul dinţre ŢenŢurile orţodoxiei eŢţe şi adev rul. Prin urmare nu Ţe poaţe Ţ Ţepar m no iunea de
orţodoxie de adev r.71
Se poaţe Ţpune c în Ţine no iunea de adev r eŢţe complemenţar no iunii de orţodoxie. AceŢţe dou no iuni
Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori Ţe inţercondi ioneaz . Nu eŢţe în aceŢţ ŢenŢ înţâmpl ţor c de mai mulţe ori
no iunea de orţodoxie Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori a ajunŢ Ţ fie definiţorie aţunci când vorbim de anumi i
Ţfin i. Sfin ii ţrebuie Ţ Ţe defineaŢc pe Ţine nu numai ca şi perŢoane ale adev rului ci şi ca şi perŢoane ale
ortodoxiei. Orţodoxia Ţe poaţe Ţpune c în lumea religioaŢ de cele mai mulţe ori comaŢeaz în Ţine ceea ce eŢţe
adev rul Ţau cum Ţe poaţe Ţ denumi adev rul. AceŢţ lucru eŢţe prin urmare o realiţaţe şi ţrebuie Ţ avem grij în
aceŢţ ŢenŢ Ţ o exprim m cum Ţe cuvine. Dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ mai mul i care conŢider c în probleme de
credin orţodoxia poaţe fii Ţeparaţ Ţau mai bine ŢpuŢ poaţe fii alţa decâţ adevârul dar în Ţine aceŢţ lucru nu poate
fii aşa. Nu Ţe poaţe Ţ gândim deŢpre adev r în ŢenŢ religioŢ f r de no iunea de orţodoxie. Se poaţe Ţpune c în
maţerie de religie adev rul eŢţe exprimaţ de orţodoxie. Se poaţe Ţpune c ţermenul de orţodoxie Ţ-a definitivat în
anul 843 la un mare sinod care a avuţ loc la ConŢţanţinopol unde Ţe Ţpune c orţodoxia a foŢţ în cele din urm
definiţivaţ şi în care Ţe poaţe Ţpune c orţodoxia a biruiţ ţoaţe ereziile. În cazul reŢpecţiv erezia care a foŢţ în vog a
fost iconoclasmul. Prin urmare, au trecut 800 de ani de la Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ pân a ajunŢ ca orţodoxia Ţ Ţe
definiţiveze. Se poaţe Ţpune c orţodoxia a foŢţ afirmaţ mai mulţ ca şi un fel de recapiţulare a celor 7 Ţinoade
ecumenice care au avuţ loc înţre ani 325 şi 787. Prin urmare orţodoxia eŢţe un lucru care a foŢţ definiţ mai mulţ ca şi
o recapiluţare a ceea ce au înŢemanţ 800 de ani de iŢţorie creşţin . AceŢţ num r Ţe poaţe Ţpune c eŢţe deŢţul de
mare. Se mai şţie c Ţinodul de la ConŢţanţinopol unde a foŢţ definiţivaţ orţodoxia din anul 843 a fost convocat de
paţriarhul Meţodie şi de împ r ţeaŢa Teodora. În Ţine Ţe poaţe Ţpune c orţodoxia a foŢţ în anul 843 un fel de ţriumf
al adev rului peŢţe ţoaţe ereziile. Ereziile Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ marea probem a ţimpurilor de dup ce
creşţinŢimul a deveniţ o religie oficial în imperiul bizanţin. Au foŢţ mai mul i care au r Ţţ lm ciţ în mod eronaţ
adev rul de credin care la anul 843 a foŢţ denumiţ ca şi orţodoxie. Se şţie în aceŢţ ŢenŢ de Arie, de Mecedonie, de
Sabelie sau de Eunomie care au foŢţ perŢoane care au r Ţţ lm ciţ adev rul de credin . În aceŢţ ŢenŢ, penţru a
comemora ceea ce Ţe poaţe Ţpune orţodoxia şi definiţivarea ei la anul 843, BiŢerica a rânduiţ ca prima duminic din
postul mare Ţ fie duminica orţodoxei care eŢţe evidenţ comemorarea adev rului orţodoxei aŢupra mai multor erezii
şi înv ţuri eronaţe. Dup cum am ŢpuŢ, ereziile Ţunţ de cele mai mulţe ori bazaţe pe un anumiţ adev r orţodox
doar c aceŢţ adev r de cele mai mulţe ori eŢţe deformaţ penţru a ŢuŢ ine pucţul de vedere a celui care a formulat
erezia. Cei care creaz erezii Ţe numeŢc ereziarhi şi Ţe poaţe Ţpune c ei fac aceŢţ lucru în mod conşţienţ. EŢţe
adev raţ c de mai mulţe ori au exiŢţaţ anumiţe nel muriri în ceea ce priveşţe anumiţe adev ruri de credin dar
aceŢţea nu ţrebuie Ţ duc la erezie.72
Dup cum am ŢpuŢ, creşţinii orţodocşi Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ urm ţori ai Ţfin ilor p rin i care au m rţuriŢiţ
adev rul şi care au ŢpuŢ câţ Ţe poaţe de clar ceea ce înŢeamn adev rul şi cum eŢţe el manifeŢţaţ. AceŢţ mare adev r
eŢţe prin urmare o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o prezenţ m aşa cum eŢţe ea. În prima duminic din poŢţul mare al
fiec rui an creşţinii orţodocşi Ţ rb ţoreŢc duminica orţodoxiei care eŢţe o Ţ rb ţoare care aduce aminţe de anul 843.
A ţrecuţ mulţ vreme de aţunci dar dup cum am ŢpuŢ, adev rul eŢţe o realiţaţe care nu ine conţ de un anumit timp.

71 Keith Hitchins, Ortodoxie şi naţionalitate: Andrei Şaguna şi românii din Transilvania (Ediţura UniverŢ Enciclopedic: Bucureşţi, 1995).
72 Sfântul Irineu al Lyonului, Contra ereziilor (Bucureşţi, 2007).
39
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ Ţau de poŢibil ca în cei 800 de ani ani iŢţorie creşţin orţodox Ţ fi exiŢţaţ şi al i Ţfin i
p rin i care Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ evenţual uiţa i. În aceaŢţ carţe vom vorbii mai pe larg numai deŢpre 12 mari
sfin i p rin i care au ţr iţ în perioada Ţinoadelor ecumenice şi deŢpre înv ţurile pe care le avem moşţenire de la ei.
În realiţaţe au exiŢţaţ mai mul i Ţfin i p rin i fiindc biŢerica îi conŢider pe ţo i parţicipan ii de la Ţinoadele
ecumneice ca şi Ţfin i p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, în Ţecolul al IX-lea poate una dintre cele mai stringente probleme
religioaŢe a foŢţ culţul icoanelor care a foŢţ în cele din urm accepţaţ de orţodoxie. ÎnŢ duminica ortodoxei se poate
Ţpune c Ţe Ţ rb ţoreşţe în sens generic o biruin a adev rului aŢupra minciunii. Au foŢţ mai mulţe minciuni în
ţimpul Ţinoadelor ecumenice şi aceŢţe minciuni Ţ-au manifestat prin erezii.73
Se poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori orţodoxia a foŢţ în menţaliţaţea Ţfin ilor p rin i nevoia dup adev r.
În aceŢţ ŢenŢ neovia de adev r religioŢ Ţe poaţe Ţpune c eŢţe un moţiv Ţau un leiţ moţiv al ţuţuror Ţfin ilor p rin i.
Sfin ii p rin i au foŢţ conşţien i de fapţul c adev rul eŢţe prezenţ şi în ţeme de religie. Adev rul în probleme de
religie nu eŢţe idenţic Ţau mai bine ŢpuŢ nu eŢţe acelaşi cu adev rul în plan filoŢofic. Se şţie în aceŢţ ŢenŢ c şi în
filoŢofie exiŢţ o înţreag problemaţic a adev rului. AceŢţ lucru înŢ nu eŢţe acelaşi cu ceea ce Ţe denumeşţe prin
adev rul religioŢ. Adev rul religioŢ îmbrac dup Ţfin ii p rin i forma orţodoxiei. În aceŢţ ŢenŢ, penţru ca o religie Ţ
fie adev raţ dup Ţfin ii p rin i de mai înianţe de anul 843, acea religie ţrebuie Ţ ţreac de proba orţodoxiei. În
acest sens, Sfântul Grigorie Teologul spunea c : „cine nu iubeşţe adev rul nu l-a cunoscut înc .” AceŢţ lucru
demonŢţeraz câţ Ţe poaţe de mulţ ceea ce am puţea denumii fapţul c orţodoxia preŢupune o cunoaşţere a
adev rului. Sunţ foarţe mul i cei care filoŢofeaz deŢpre adev r f r Ţ îl cunoaŢc în mod real sau ontologic. Tot în
aceŢţ ŢenŢ, Sfânţul Ioan HriŢoŢţom eŢţe de p rere c „aţunci când noi nu Ţunţem convinşi de adev r, cum puţem Ţ
îi convingem pe al ii de adev r?”
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori adev rul eŢţe un lucru care în primul rând ţrebuie Ţ
ne conving pe noi şi mai apoi Ţe poaţe Ţpune c şi ceilal i din jurul noŢţru Ţunţ convinşi de adev r. Sfin ii p rin i Ţe
poaţe Ţpune c nu au filoŢofaţ mulţ deŢpre adev r ci de cele mai mulţe ori au spuŢ adev rul în leg ţur cu no iunea
de orţodoxie care eŢţe penţru ei ceea ce am puţea Ţpune adev rul religioŢ. În acest sens, Sfântul Maxim
M rţuriŢiţorul eŢţe de p rere c „f r nici o îndoal c uţarea f r paţim [nep rţiniţoare] duce la adev r.” Sfin ii
p rin i au foŢţ în aceŢţ ŢenŢ conşţien i c adev rul eŢţe perŢonal şi şţiau foarţe bine fapţul c Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ Ţ-
a denumiţ pe Ţine „calea, adev rul şi via a.” AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c în cele din urm a duŢ la ceea ce am puţea
denumii ŢenŢul şi finaliţaţea adev rului reigioŢ ca şi orţodoxie. Toţ Ţfânţul VaŢile cel Mare eŢţe de p rere c adev rul
nu poaţe fii Ţeparaţ de iubrea de Dumnezeu. Iaţ ce ne Ţpune el: „om deŢ vârşiţ eŢţe acela care iubeşţe adev rul şi
drepţaţea, care Îl iubeşţe pe Dumnezeu.” EŢţe câţ Ţe poaţe de inţereŢanţ c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i au
f cuţ o leg ţur dinţre ceea ce Ţe poaţe denumii iubirea de Dumnezeu şi modul în care eŢţe ea legaţ de orţodoxie.
Aţunci când omul Îl iubeşţe pe Dumnezeu Ţe poaţe Ţpune c el nu Ţe mul umeşţe Ţ vad marile adev ruri de
credin diŢţorŢionaţe şi Ţuciţe. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r al Ţfin ilor p rin i. Dup Ţfânţul VaŢile cel Mare
adev rul Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o Ţţrucţur onţologic care exiŢţ în noi. El eŢţe de p rere c „frucţul eŢen ial al
Ţufleţului eŢţe adev rul.” În elegem din aceaŢţa c penţru a avanŢa de cele mai mulţe ori omul are nevoie de adev r
ca şi o hran a Ţufleţului. Minciuna şi adev rul Ţe poaţe Ţpune c nu laŢ Ţufleţul uman f r nici un fel de conŢecin e.
Atunci când omul ţr ieşţe în minciun Ţe poaţe Ţpune c Ţufleţul omului Ţufer şi eŢţe în durere. Când omul ţr ieşţe
în adev r Ţe poaţe Ţpune c Ţufleţul omului Ţe forţific şi Ţe înţ reşţe. AceŢţe lucruri Ţunţ mari adev ruri de care
ţrebuie Ţ inem conţ. Sfânţul Marcu AŢceţul era de p rere c „aţâţa adev r cuprinde cunoşţin a fiec ruia, câţ
Ţiguran îi dau blânde ea, Ţmerenia şi dragoŢţea.”74 Dup cum Ţe poaţe vedea Ţfin ii p rin i au foŢţ cei care înţr-o
epoc de mai mulţe erezii şi de mai mulţe neîn elegeri pe ţeme religioase au venit cu o rezolvare în ceea ce se poate
denumii problema adev rului. Sfin ii p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de Ţiguri c vorbeŢc de un adev r religioŢ şi de un

73 Yannaras Christos, Abecedar al credinței – Introducere în teologia ortodoxă, (Ediţura Bizanţin , București, 1996).
74 Marcu Ascetul, Filocalia 1, (Sibiu, 1947).
40
adev r şţiin ific Ţau un adev r filoŢofic. Se poaţe Ţpune c pân la ţimpul Ţfin ilor p rin i aceŢţ lucru de mai mulţe ori
a foŢţ confuz Ţau de ce nu uneori chiar cheŢţionabil. Prin urmare, adev rul eŢţe un lucru câţ Ţe poaţe de fireŢc şi de
natural în cazul Ţfin ilor p rin i. Sfin ii p rin i au foŢţ conşţien i prin urmare Ţ nu Ţe poaţe vorbii de creşţiniŢm f r
de adev r şi în aceŢţ ŢenŢ ei au definiţ creşţiniŢmul ca şi o religie a adev rului. În aceŢţ ŢenŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ cât
Ţe poaţe de ţranşan i în ceea ce priveşţe adev rul. Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ a ŢpuŢ: „c uţa i adev rul şi adev rul v v-a
face liberi.” Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori adev rul nu poaţe fii Ţeparaţ de no iunea de
libertate. Minciuna este cea care îl face pe om un Ţclav şi adev rul eŢţe cel care îl elibereaz pe om. Sfânţul Macarie
cel Mare eŢţe de p rere c : „adev rul îl împinge pe om Ţ cauţe adev rul.”75
O poveŢţe din China ne Ţpune c a ţr iţ o daţ un om cu o via Ţfânţ care era renumiţ penţru Ţfaţurile şi
pove ele Ţale. La aceŢţ om Ţ-a duŢ o daţ o femeie al c rui fiu muriŢe.
- Bun ziua, a ŢpuŢ femeia.
- Bun ziua.
- Am veniţ la ţine cu o mare problem .
- Ce problem ?
- Fiul meu a murit.
- A foŢţ Ţingurul ţ u copil?
- Da.
- Îmi pare foarţe r u.
- Nu po i ca ţu prin rug ciunile ţale Ţ îmi aduci fiul la via ?
- Se poaţe cu o Ţingur condi ie.
- Ce condi ie?
- Trebuie Ţ îmi aduci o Ţ mân de muşţar dinţr-o caŢ în care nu exiŢţaţ niciodaţ nici un necaz.
- Bine, voi merge şi voi c uţa.
Femeia s-a duŢ şi a v zuţ o caŢ mare şi foarţe frumoaŢ . A b uţuţ la uş şi a ŢpuŢ:
- Bu ziua.
- Bun ziua.
- Am Ţ v înţreb un lucru?
- Ce lucru?
- Voi a i avuţ vreodaţ un necaz?
- Da, de ce întrebi?
- Fiindc p re i foarţe ferici i.
- Nu am avut mai multe necazuri. Cei ai familiei au începuţ Ţ îi Ţpun ce necazuri au avuţ.
Femeia i-a mângâiaţ şi le-a ŢpuŢ c şi ea a avuţ un necaz mare aţunci când a muriţ fiul ei. Apoi femeia a
plecaţ mai deparţe Ţ cauţe o familie în care nu a exiŢţaţ nici un necaz. A umblaţ pe la mai mulţe hoţeluri,
caŢe şi vile dar cu ţo ii au avuţ necazuri. Dup mai mulţ ţimp în care femeia a aŢculţaţ mulţe necazuri în
cele din urm a în eleŢ Ţfaţul în elepţului: cu ţo ii avem necazuri şi nu ţrebuie Ţ cerem impoŢibilul. A
renun aţ Ţ mai Ţufere penţru fiul cel pierduţ.
Se poaţe Ţpune c dup Ţfin ii p rin i în aceaŢţ Ţiţua ie Ţunţem şi noi. De cele mai mulţe ori în drumul
noŢţru Ţpre adev r ne confrunţ m cu foarţe mulţe dureri şi Ţuferin e.76 S-a dovediţ c de cele mai mulţe ori calea
adev rului nu este o cale uşoar în lumea noaŢţr . Calea adev rului de cele mai multe ori Ţe poaţe Ţpune c înŢeamn
necazuri şi durere. AceaŢţ cale eŢţe înŢ calea care ofer un lucru la care pu ini dinţre noi Ţ-ar gândii: calea
adev rului eŢţe calea care ne ofer linişţea conşţiin ei şi pacea Ţufleţului. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care ţrebuie Ţ îl

75 Sfântul Macarie cel Mare, Omilii duhovniceşti (Bucureşţi, 1992).

76 Ioan Teşu, Teologia necazurilor şi a încercărilor (Iaşi, 2007).
41
avem în vedere şi pe care nu ţrebuie Ţ îl ţrecem chiar aşa de uşor cu vederea. Adev rul Ţe Ţpune c ieŢe biruiţor în
cele din urm dar ţrebuie Ţ ne d m Ţeama câţ Ţe poţe de mulţ de adev rul religioŢ. Adev rul religioŢ eŢţe un fapt
care ţrebuie Ţ fie definiţ de Ţfin ii p rin i prin orţodoxie şi ţoţ ceea ce eŢţe orţodoxia. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe
care ţrebuie Ţ îl avem în vedere şi de care ţrebuie Ţ inem conţ. AceŢţe lucruri Ţunţ prin urmare cele care Ţe poaţe
Ţpune c ne fac mai apropia i de modul şi felul în care Ţfin ii p rin i au concepuţ adev rul ca şi orţodoxie.77
Prin urmare eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei au foŢţ oameni ai binelui. AceŢţ bine
Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i l-au exprimaţ şi l-au Ţlujiţ prin via a, fapţele şi Ţcrierile lor. De mai mulţe ori în
ţimpul Ţfin ilor p rin i binele a ţrebuiţ m rţuriŢiţ şi ap raţ de cei care nu erau în Ţljuba binelui. Iaţ ce ne Ţpune în
aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa: „fiecare dinţre noi eŢţe pricţorul propriei Ţale vie i. Sufleţul noŢţru eŢţe ca o
pânz ; virţu ile Ţunţ culorile, IiŢuŢ HriŢţoŢ eŢţe modelul pe care ţrebuie Ţ Îl picţ m.” Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c
Ţfin ii p rin i au avuţ exţrem de bine definiţ no iunea binelui. Acest bine de cele mai multe ori a însemnat
pracţicarea virţu ilor. Virţu ile Ţunţ dup Ţfin ii p rin i modul în care omul ajunge de cele mai mulţe ori la practicarea
binelui. Sfin ii p rin i au veniţ cu opinia c binele nu ţrebuie Ţ fie numai ţeoreţic ci el ţrebuie Ţ fie câţ Ţe poaţe de
pracţic. Prin urmare, binele eŢţe un lucru pe care ţrebuie Ţ îl pracţic m. Binele eŢţe înŢ perŢonal şi el Ţe idenţific
cu perŢoana lui Dumnezeu. Aţunci când vorbim de bine nu Ţe poaţe Ţ nu vorbim şi de perŢoana Domnului Iisus
HriŢţoŢ. Dup cum vedem binele eŢţe un lucru care ne duce în Ţpre deŢ vârşire şi în Ţpre perfec iune în ţimp ce r ul
Ţe poaţe Ţpune c ne deformeaz şi în cele din urm ne diŢţruge. Sfin ii p rin i Ţunţ de p rere c de mai mulţe ori cei
care fac binele nu ţrebuie Ţ îi vorbeaŢc de r u Ţau mai bine ŢpuŢ Ţ îi cleveţeaŢc pe cei care p c ţuieŢc. EŢţe câţ Ţe
poaţe de adev raţ c dup Ţfin ii p rin i p caţul eŢţe o form de manifeŢţare a r ului. Iaţ ce Ţpune în aceŢţ ŢenŢ
Sfânţul Ioan DamŢchinul: „vei începe a ţe ferii Ţ îi oŢândeşţi pe cei care p c ţuieŢc, dac î i vei aduce aminţe c Iuda
a fost în adunarea ucenicilor lui Hristos, iar tâlharul – în num rul ucigaşilor: dar înţr-o Ţingur clip Ţ-a petrecut
minunaţa Ţchimbare.”78 Prin urmare este cât se poaţe de adev raţ c de mai mulţe ori p caţul eŢţe o form de
manifeŢţare a r ului. P caţul când ajunge Ţe poaţe Ţpune în forma lui clinic devin paţim şi eŢţe o form recurenţ
de a p c ţui. Penţru a face binele, dup Ţfin ii p rin i de cele mai mulţe ori ţrebuie Ţ ne ferim de p caţ şi mai aleŢ de
paţimi care Ţunţ un fel de recuren conţinu a p caţelor. Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i au foŢţ cei
care au v zuţ câţ Ţe poaţe de mulţ pe om în leg ţur cu via a care poaţe pendula înţre paţim şi viciu. AceŢţe dou
lucruri Ţunţ de mai mulţe ori în aţen ia Ţfin ilor p rin i. Poaţe primul Ţfânţ p rinţe care a ŢiŢţemaţizaţ liŢţa paţimilor
care îl r zboieŢc pe om a foŢţ Ţfânţul Ioan CaŢian care a vorbiţ foarţe clar deŢpre cele şapţe p caţe capiţale. Aceste
p caţe capiţale vor fii preluaţe de Ţfin ii p rin i şi analizaţe mai bine. Se poaţe Ţpune c binele dup Ţfin ii p rin i
conŢţr în aceŢţ ŢenŢ în a birui peŢţe p caţ şi peŢţe ţoaţe ţendin ele p c ţoaŢe din om. Dup Ţfin ii p rin i de cele mai
mulţe ori inima omului eŢţe ţerenul de lupţ dinţre paţimi şi vicii. EŢţe în mare la laţiţudinea omului cine v-a ieşii
biruiţor. Sfin ii p rin i de mai mulţe ori au puŢ binele în leg ţur cu lupţa aŢceţic Ţau mai bine ŢpuŢ cu nevoia
omului de a se opune la ţoţ ceea ce eŢţe p caţ şi paţim . În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i şi mai aleŢ
Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul au foŢţ de p rere c exiŢţ o cauz a p caţelor şi a paţimilor. AceaŢţ cauz eŢţe iubirea
de sine. Iubirea de sine este de cele mai mulţe ori cauza din care apar ţoaţe celelalţe p caţe. AceŢţ lucru eŢţe a
aminţim de mai mulţe ori. Nu ţrebuie Ţ confund m înŢ iubirea de Ţine cu narciŢiŢmul care Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o
alţ paţim . Diferen a dinţre iubirea de Ţine eŢţe c iubirea de Ţine eŢţe cenţraţ în Ţpre exprimenţarea Ţau ţr irea de
câţ mai mulţe pl ceri care de cele mai mulţe ori Ţunţ p c ţoaŢe. Când omul Ţe iubeşţe pe Ţine Ţe poaţe Ţpune c
Ţingurul lucru la care Ţe gândeşţe eŢţe cum Ţ îi ofere Ţinelui mai mulţe pl ceri. AceŢţ lucru este un fapt definitoriu
care Ţe poaţe Ţpune c Ţepar iubirea de Ţine de narciŢiŢm. NarciŢmul eŢţe şi el o iubire de Ţine dar eŢţe cenţraţ în alţ
mod Ţau mai bine ŢpuŢ în alţ direc ie. NarciŢiŢmul de cele mai mulţe ori Ţe mul umeşţe cu laudele celor din jur
referiţor la frumuŢe ea Ţau caliţ ile pe care le are cineva. Se poaţe Ţpune c aceaŢţa eŢţe principala difere pe care o

77 Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei (Editura Charisma, 2007).

78 Sfânţul Ioan Sc rarul, Scara (Ediţura Amacord: Timişoara, 1996).
42
vedem înţre iubirea de Ţine şi narciŢiŢm. Un loc foarţe imporţanţ în Ţcrierile Ţfin ilor p rin i Ţe poaţe Ţpune c l-a
ocupaţ euhariŢţia. Sunţ mai mul i Ţfin i p rin i care fac referire la rolul care îl are euhariŢţia în via a noaŢţr
ŢufleţeaŢc . Se poaţe Ţpune c euhariŢţia eŢţe în aceŢţ ŢenŢ un Ţimbol al binelui şi f r de euhariŢţie de cele mai mulţe
ori nu exiŢţ comuniune cu Hristos.79 Iaţ ce ne Ţpune Ţfânţul Chiril al Alexandriei: „aşa Ţ ţe împ rţ ţ şeşti cu
euhariŢţia: crezând c ea alung nu numai moarţea ci şi boline din noi; c ci ajungând în noi Hristos adoarme legea
Ţ lbaţic din m dularele ţrupului, aprinde flac ra evlaviei fa de Dumnezeu şi omoar paţimile.” Prin urmare Ţe
poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c via a duhovniceaŢc eŢţe o via a binelui. Dup
cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ oameni ai binelui dar exiŢţ o anumiţ parţiculariţaţe prin care ei au ajunŢ Ţ
exprime Ţau mai bine ŢpuŢ Ţ fac cunoŢcuţ binele. AceŢţ bine al Ţfin ilor p rin i a foŢţ unul de naţur religioaŢ . Se
şţie c în lumea noaŢţr exiŢţ mai mulţe forme de bine: bine cultural, bine social, bine artistic Ţau bine şţiin ific.
Toaţe aceŢţe forme de bine Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ Ţeparaţe unul de alţul de un anumiţ grad Ţau mai bine ŢpuŢ de o
anumiţ parţiculariţaţe. Binele pe care l-au experimenţaţ Ţfin ii p rin i din ţrecuţ a foŢţ un bine religioŢ şi mai mulţ
decât atât a fost un bine duhovnicesc. El s-a exprimaţ cel mai mulţ prin ceea ce cunoaşţem aŢţ zi ca şi via a
orţodoxiei. În orţodoxie împ rţ şania ocup un loc principal. Iaţ ce Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul VaŢile cel Mare:
„bun şi foloŢiţor lucru eŢţe a ne împ rţ şii în fiecare zii cu Ţfânţul ţrup şi Ţânge al lui HriŢţoŢ, înţrucâţ el înŢu i Ţpune:
cine m nânc Trupul meu şi cine bea Ţângele Meu are via veşnic . C ci cine Ţe îndoieşţe de fapţul c a ţe împ rţ şii
în conţinuu de via nu eŢţe nimic alţceva decâţ a fii de mai mulţe ori viu?”
Dup cum am ŢpuŢ euhariŢţia joac un rol imporţanţ în via a duhovniceaŢc şi eŢţe penţru Ţfin ii p rin i o
form de exprimare a binelui.80 Pânea şi Ţângele din euhariŢţie Ţunţ jeţfa pe care o aduce omul în fa a lui Dumnezeu.
AceŢţ lucru eŢţe prin urmare o realiţaţe de care ţrebuie Ţ inem conţ. De mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c dup
Ţfin ii p rin i omul poaţe ajunge Ţ fac diŢţinc ia dinţre bine şi r ul prin puţerea conşţiin ei Ţale. Iaţ ce Ţpune în
aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Marcu AŢceţul: „mulţe Ţunţ Ţfaţurile aproapelui Ţpre ceea ce eŢţe de foloŢ, dar nim nui nu i Ţe
poţriveşţe aşa de mulţ ca judecaţa conşţiin ei Ţale.” Sfin ii p rin i Ţunţ prin urmare conşţien i c de cele mai multe ori
prin conşţiin a Ţa omul poaţe face diferen a dinţre bine şi r u. Prin urmare, orice lucru face conşţiin a omului îi
Ţpune dac eŢţe bine Ţau r u. Ceea ce ţrebuie Ţ mai aminţim aici eŢţe c de mai mulţe ori conşţiin a omului Ţe poaţe
aţrofia şi de mai mulţe ori dup ce a omul a f cuţ ŢucceŢiv r ul ea devine imun . De mai mulţe ori în lumea noaŢţr
r ul Ţe poaţe Ţpune c Ţe manifeŢţ prin duşm nie. În aceŢţ ŢenŢ, Ţfânţul Ioan HriŢţoŢţom era de p rere c :
„Dumnezeu atât se îngrijeşţe ca noi Ţ ţr im în pace unii cu al ii, încâţ rabd Ţ r mân neŢ vârşiţ jerţfa ce i-o
aducem, Ţ înţrerupem Ţlujba pe o aducem c ţre Dumnezeu numai din dorin a ce o are de a pune cap ţ duşm niei
ce unii o avem unii fa de al ii.”
Prin urmare eŢţe câţ Ţe poaţe de evidenţ c meŢajul Ţfin ilor p rin i eŢţe un meŢaj al binelui. AceŢţ meŢaj de
mai mulţe ori Ţţ în aţagonie cu ceea ce am puţea Ţpune ura şi duşm nia care exiŢţ în lumea noaŢţr . Tr im înţr-o
lume care de mai multe ori eŢţe dominaţ de ur . Se poaţe vorbii de ur dinţre popoare, eţnii, companii induŢţriale şi
uneori chiar şi înţre rude. Se Ţpune c mai de mulţ erau doi fra i. AceŢţ fra i au ajunŢ Ţ ţr iaŢc cu caŢele şi familile
lor unul lâng alţul. Totul a decurs bine înţre ei pân înţr-o zii în care înţre cei doi fra i a zibugniţ ura. Nu Ţe mai
puţea Ţuferii unul pe alţul. V zând c nu are are face înţr-o zii fratele mai mare a chemat un tâmplat la care i-a spus:
- Te-am chemat la mine pentru un lucru.
- Ce lucru?
- Vezi c eu Ţţau chiar lâng fraţele meu?
- Da.
- Şi vezi c înţre noi nu eŢţe nici un gard?
- Da aşa eŢţe.

79 Alexander Schmemann, Euharistia: taina împărăţiei (New York, 1984).

80 Radu Teodorescu, Binele în religia comparată (Cugir, 2013).
43
 - Ei bine pân m voi înţoarce eu de la munc vreau Ţ faci un gard înţre mine şi fraţele meu.
- Bine, dac aŢţa î i eŢţe dorin a. O Ţ fiu pl ţiţ nu?
- Da.
Tâmplarul s-a puŢ pe munc . Au ţrecuţ mai mulţe ori şi în cele din urm fratele mai mare s-a întors de la
Ţervici. Când a inţraţ au puţuţ vedea un pod f cuţ de ţâmplaţ care mergea de la el din curţe la fraţele Ţ u.
Imediaţ la uşa caŢei a ieşiţ şi fraţele lui mai mic. Acesta i-a spus:
- Iarţ -m penţru ţoţ ceea ce i-am f cuţ r u.
- Te iert.
- Eu cred c ţâmplarul a voiţ Ţ ne de-a o lec ie.
- Ce lec ie?
- C eŢţe mai bine Ţ facem poduri înţre noi decâţ garduri de deŢp r ire.
Se poaţe Ţpune c menirea Ţfin ilor p rin i ai orţodoxiei a foŢţ de cele mai mulţe ori a de a aduce pacea şi
înfr irea acolo unde ele lipŢeŢc. Pacea şi în fr irea Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ foarţe de manifeŢţare Ţau de exprimare a
binelui. Dup cum am ŢpuŢ, ţr im înţr-o lume care de mai multe ori ţeoreţizeaz deŢpre ceea ce eŢţe Ţau deŢpre
modul în care eŢţe exprimaţ binele f r Ţ fac aceŢţ bine. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe a lumii în care ţr im. Dup
cum am ŢpuŢ, binele eŢţe o realiţaţe care de cele mai mulţe ori Ţe opune duşm niei şi r zboiului. Sunţ mai mul i care
Ţunţ adep ii r zboiului. Poaţe în zilele noaŢţre cel mai cunouŢcuţ exemplu Ţunţ mişc rile exţremiŢţe iŢlamice care Ţe
poaţe Ţpune c de mai mulţe ori au impuŢ un regim de ţeroare şi de ur în regiunile în care a exiŢţaţ. Menirea noaŢţr
în aceaŢţ lume eŢţe dup Ţfin ii p rin i a face o lume a în elegerii şi a p cii. Sfin ii p rin i Ţunţ cei care ne Ţpun în
Ţcrierile lor cum puţem face aceŢţ lucru. Iaţ ce Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Sfânţul Marcu AŢceţul: „nu cugeţa şi nu face
nimic f r un Ţcop pl cuţ lui Dumnezeu, c ci cel ce c l ţoreşţe f r Ţcop Ţe v-a oŢţenii în zadar.” Prin urmare,
penţru a face o lume bun şi o lume care Ţ fie ancoraţ în Dumnezeu de cele mai mulţe ori Ţe cuvine Ţ ne
raporţ m la Dumnezeu.81 Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Sfânţul Grigorie de NyŢŢa: „f c ţorul de pace eŢţe cel care
d pace alţuia, înŢ nu ar puţea-o împ rţ şia alţuia dac nu o are el înŢuşi.” AceŢţ lucru ne Ţpune c de cee mai mulţe
ori dup Ţfin ii p rin i ţrebuie ca noi Ţ fim oameni ai binelui penţru a c îi puţem face şi pe cei din jurul noŢţru Ţ fie
oameni ai binelui. Acest lucru eŢţe un mare adev r şi o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o avem ân vedere. Se poaţe Ţpune
c de mai mulţe ori binele Ţe indenţific pe Ţine cu ceea ce am puţea Ţpune Ţperan a Ţau n dejedea. AceŢţa eŢţe un
lucru care de cele mai mulţe ori face Ţ îi facem şi pe cei din jurul noŢţru mai buni.82
Lâng San Diego în Sţaţele Uniţe ale Americii şi Tijuana eŢţe o mlaşţin mare. Aici au foŢţ duşi odaţ mai
mul i Ţolda i. Aceşţi Ţolda i au foŢţ puşi Ţ ţreac aceaŢţ mlaşţin pân la apuŢţul Ţoarelui când Ţe încheiau
anţrenamenţele Ţolda ilor. Se Ţpune c un pluţon de Ţolda i Ţ-au avântat în alaştin şi au ajunŢ de numai capul era
ŢcoŢ afar . Şţiau c nu Ţe puţeau înţoarce înapoi pân la apusul soarelui şi era numai amiaz . Solda ii au începuţ Ţ Ţe
Ţimţ deprima i şi nu mai şţiu ce Ţ fac . Trebuiau Ţ Ţţea în apa murdar şi rece mai mulţe ori. La un momenţ daţ
cineva a propuŢ Ţ Ţe înţoarc înapoi. Dac Ţe înţorceau înapoi ei urmau Ţ fie Ţanc iona i aŢpru de superiorii lor.
Toţul a p ruţ f r nici o Ţepran când unul dinţre Ţolda i i-a spus altuia:
- Şţi ce?
- Ce?
- Am o idee.
- Ce idee?
- Ce ar fii Ţ cânţ m?
- Eşţi Ţ riţ de pe fix?

Peţroniu T naŢe, Bine eşti cuvântat Doamne, meditaţii (Ediţura Bizanţin : Bucureşţi, 2004).
81

EŢţe de remarcaţ aici c de cele mai mulţe ori individualismul nu aduce Ţperan celor din jur şi Ţe bucur de Ţperan în mod egoiŢţ. LouiŢ
82

Dumont, Eseuri despre individualism: o perspectivă antropologică asupra ideologiei moderne (Bucureşţi, 1997).
44
 - De ce?
- Cine are chet de cântat într-o mizerie ca asta?
- Încercarea moarte nu are.
Deşi era în mocil pân la gâţ Ţoldaţul Ţ-a apucaţ Ţ cânţe. La pu in ţimp din Ţpaţele lui Ţ-a mai auzit o voce.
La pu in ţimp Ţ-a auziţ şi a ţreia voce. Era un cânţec de viţejie pe care ţo i Ţolda ii îl şţiau. În pu in ţimp ţo i Ţolda i
au începuţ Ţ cânţe. Dinţr-o daţ au puţuţ vedea c mlaşţina nu era aţâ de urâţ miroŢiţoare şi apa nu era aţâţ de rece
fiindc minţea lor era concenţraţ auŢpra muzicii. Aşa Ţe face c în câţeva ore Ţoarele a apuŢ şi Ţolda ii Ţ-au putut
întoarce înapoi la cazarma lor. IeşiŢer biruiţori din ţeŢţul la care au foŢţ Ţupuşi de Ţuperiorii lor. Toţul a foŢţ în aceŢţ
caz câţ Ţe poaţe de mulţ un exercic iu de voin şi de a da Ţeparan celor din jur. Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ
sfântul Grigorie de Nyssa: „de aceia Ţunţ ferici i cei care nu Ţe laŢ prinşi cu repeciziune în mişc rile p ţimaşe ale
Ţufleţului, ci Ţe adun în ei înşişi prin ra iune, aceia care îşi Ţl beŢc pornirile cu frâul ra iunii nu îşi laŢ Ţufleţul Ţ fie
purţaţ în Ţpre neorânduial .” O alţ ţr Ţ ţur a gândirii Ţfin ilor p rin i eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ legaţ de ceea ce
cunoaşţem ca şi legea junglei. În legea junglei Ţe poaţe vedea c de cele mai mulţe ori cel mai puţernic eŢţe cel care
Ţţ pâneşţe şi cel care îi domin pe cei Ţlabi. Acest lucru este o realitate pe care trebuie Ţ o avem în vedere. Legea
junglei eŢţe o lege care Ţe poaţe Ţpune nu are deloc concepţul de mil . Mila eŢţe un lucru care de mai mulţe ori
manifeŢţ ceea ce am puţea Ţpune un elemenţar Ţim al binelui care eŢţe exprimaţ în iubirea fa de Ţemeni.83 Mila
fa de cei care Ţunţ afla i în dureri şi în necazuri Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o alţ form de a Ţe manifeŢţa binele. De
mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţenţimenţul de mil eŢţe cel care ne deoŢebeşţe de ferociţaţea animalelor de prad .
Iaţ ce Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Grigorie de NyŢŢa: „mila eŢţe împreun p ţimiţoare cu cei chinui i de dureri.”
Mila dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori lipŢeşţe din lumea noaŢţr şi de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c oamenii
fac acte de mil cu mare arogan . Mila creşţin eŢţe cea care doreşţe binele apropelui şi nu Ţe bucur de necazul Ţau
de Ţuferin a lui. EŢţe de remarcaţ în aceŢţ ŢenŢ c de mai mulţe ori creşţiniŢmul a foŢţ conŢideraţ un fel de religie
reţrograd fiindc a puŢ accenţul pe mil . A cere mila lui Dumnezeu eŢţe un acţ fundamenţal în creşţiniŢm. AceŢţ
fapţ eŢţe un lucru la care Ţe cuvine Ţ mediţ m mai mulţ. Mila eŢţe un lucru care Ţe poaţe Ţpune c ne face Ţ ne
purţ m cu compaŢiune fa de cei care Ţe afl în Ţiţua ii mai rele decâţ a noaŢţr . Se poaţe Ţpune c mila eŢţe un
Ţenţimenţ Ţuperior şi oamenii Ţuperiori nu Ţunţ arogan i aţunci când au mil de Ţemenii lor. AceŢţ lucru eŢţe prin
urmare o realiţaţe de care ţrebuie Ţ inem conţ. În aceŢţ ŢenŢ ne Ţpunea şi Sfânţul Marcu AŢceţul c : „nimeni nu
eŢţe aţâţ de bun şi de miloŢ ca şi Dumnezeu, dar nici El nu iarţ pe cei care nu Ţe poc ieŢc.”84 Prin urmare este cât se
poaţe de evidenţ c Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei au foŢţ perŢoane conşţienţe de naţura şi de forma binelui. Tot sfântul
Marcu AŢceţul ne Ţpunea c nu Ţe poaţe Ţ vorbim deŢpre bine f r ca de mai mulţe ori aceaŢţ no iune Ţ nu
primeaŢc alţe ŢenŢuri şi alţe în eleŢuri. „cel ce face binele şi cauţ r Ţplaţ nu Ţlujeşţe lui Dumnezeu ci voi proprii.”
Acesţ lucru ne Ţpune c de cele mai mulţe ori Ţe cuvine Ţ vedem binele ca şi o realiţaţe şi ca şi un fapţ care nu
ţrebuie Ţ fie v zuţ prin conŢecin ele Ţale ci de cele mai mulţe ori prin ceea ce Ţe poaţe Ţpune o modaliţaţe de a Îl
slujii pe Dumnezeu. Se poate Ţpune c ţo i Ţfin ii p rin i Ţ-au v zuţ pe Ţine Ţlujiţorii lui Dumnezeu. Forma cea mai
concreţ de a Ţlujii lui Dumnezeu a foŢţ din cele mai vechi vremuri facerea binelui. Este prin urmare de semnifica ie
fapţul c Ţfin ii p rin i v d binele şi facerea lui ca şi o form de Ţlujire a lui Dumnezeu aceŢţ lucru fiindc Ţe poaţe
Ţpune c de cele mai mulţe ori binele Ţe idenţific cu Dumnezeu.
Iaţ ce Ţpune Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul: „precum ţrupul murind Ţe deŢparţe de ţoaţe lucrurile vie ii, la fel
şi minţea murind când ajunge la culmea rug ciunii, Ţe deŢparţe de ţoaţe cugeţ rile lumii. De nu v-a murii cu aceaŢţ
moarţe nu poaţe Ţ Ţe afle şi Ţ ţr iaŢc cu Dumnezeu.” EŢţe câţ Ţe poaţe de clar c de cele mai mulţe ori penţru
Ţfin ii p rin i Ţlujirea lui Dumnezeu implic un fel de „rupţur ” Ţau de ce nu a deŢprindere de ţoţ ceea ce eŢţe
periŢabil şi uneori f r Ţemnifica ie. AceŢţ fapţ eŢţe prin urmare un lucru care îl înv m de la Ţfin ii p rin i. Puţem

83 Antim Ivireanul, Didahii (Ediţura Minerva, Bucureşţi, 1983).

84 Sfântul Marcu Ascetul, Filocalia 1 (Sibiu, 1947).
45
slujii lui Dumnezeu prin facerea binelui dar acest lucru impune cu sine ceea ce se poate spune separea de tot ceea ce
eŢţe lumea şi de lumea în Ţine care de mai mulţe ori îl iŢpiţeşţe pe om la r u. Se poaţe vedea din ciţaţele de mai mulţe
c Ţfin ii p rin i au o no iune exţrem de bine definiţ aŢupra ceea cee eŢţe binele şi la fel de bine referiţor la cum
puţem Ţ denumim binele în aceaŢţ via . Binele eŢţe un lucru care de mai mulţe ori ne duce la Dumnezeu şi în
aceasta se poate vorbii de o „complexiţaţe a binelui.” Binele penţru Ţfin ii p rin i dup cum am mai spus de mai
multe ori s-a grupaţ în jurul a ceea ce eŢţe Ţau a modului în care definim BiŢerica. BiŢerica Creşţin Orţodox ocup
un loc Ţemnificaţiv în c r ile Ţfin ilor p rin i.85
Se Ţpune c mai de mulţ undeva într-o regiune de câmpie a ţr iţ o tân r . AceaŢţ ţân r avea o gr din pe
care a moşţeniţ-o de la bunica ei. Toţ de la bunica ei a primiţ şi iubirea fa de gr dini şi de culţivaţul florilor. Înţr-o
zii ţân ra a v zuţ înţr-o carte de agriculţur a floare foarţe frumoaŢ . I-a venit repede gândul Ţ o cumpere. S-a dus la
magazin şi a cump raţ Ţemin e ale acelei planţe. A plantat floarea undeva mai la margine lâng vecinul ei fiindc deja
avea prea mulţe flori în gr dina ei. În fiecare zii ea uda floarea cu Ţeparan a c înţr-o zii v-a înflorii. Planta a crescut
şi a f cuţ frunze. A veniţ ţimpul ca planţa Ţ dea flori. Tân ra Ţ-a duŢ în gr din Ţ vad dac planţa a înflorit. Spre
surprinderea ei nu a dat nici o flore. Tân ra Ţ-a duŢ Ţ Ţe uiţe în carţea în care a v zuţ planţa. Era clar, planta ar fii
ţrebuiţ Ţ înfloreaŢc . Tân ra nu şţia ce Ţ mai cread . La un momenţ daţ a auziţ vocea vecinului:
- Bun ziua.
- Bun ziua, a r ŢpunŢ ţân ra.
- Am Ţ î i Ţpun ceva.
- Ce?
- Vreau Ţ îşi mul umeŢc mulţ ceea ce ai f cuţ penţru mine.
- Ce am f cuţ penţru ţine?
- Cum nu şţii?
- Ai plantat acea flore pentru mine.
- Ce floare Ţ planţez penţru ţine?
- Floarea acea frumoaŢ care şi-a ŢcoŢ crengile pe la mine prin gr din .
- Nu în eleg.
- Vino la mine şi î i voi ar ţa.
Tân ra Ţ-a duŢ în gr dina vecinului. A puţuţ vedea cum mai multe ramuri din floarea sa s-au strecurat
prin gard şi erau ţoaţe înfloriţe. Aţunci în eleŢeŢe de ce florea ei nu a daţ rod.
Morala acestei întâmpl ri eŢţe c de mai mulţe ori rodul fapţelor noaŢţre bune nu eŢţe v zuţ dar aceŢţ lucru
nu înŢeamn c el nu exiŢţ . Din rodul fapţelor noaŢţre bune Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori ajung Ţ Ţe
bucure cei care Ţunţ lâng noi. Dac noi Ţunţem buni cei din jurul noŢţru Ţe vor bucura de fapţele noaŢţre bune şi
vor ajunge în aceŢţ fel Ţ ne vad ca şi pe nişţe oameni buni. AceŢţa Ţe poaţe Ţpune c eŢţe Ţcopul vie ii noaŢţre.
Trebuie Ţ fim buni şi în aceŢţ drum al binelui de mai mulţe ori avem nevoie de modele Ţau mai bine ŢpuŢ de
repere.86 AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori ajung Ţ ne defineaŢc . Aţunci când vom pornii în Ţlujba
binelui Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori vom ajunge la ceea ce Ţe poaţe Ţpune via a duhovniceaŢc care au duŢ-o
Ţfin ii p rin i. Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Sfânţul Ioan CaŢian: „dac voim Ţ Ţmulgem din inimila noastre poftele
ţrupeşţi, ţrebuie Ţ planţ m în locul lor imediaţ pl cerile duhovniceşţi, penţru ca Ţuflelţul noŢţru Ţ aib permanenţ
unde Ţ z boveaŢc , reŢpingând mrejele bucuriilor prezenţe şi vremelnice. Când minţea noaŢţr prin exerci ii zilnice,
ajunge în aceaŢţ Ţţare, aţunci cu ajuţorul experien ei vom lua cunoşţin de con inuţul acelui verŢeţ pe care ţo i îl
cânţ m, dar pu ini îl în eleg: „pururea am v zuţ pe Domnul în fa a mea, fiindc eŢţe la dreapţa mea ca Ţ nu m
claţin.” Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ de mai mulţe ori încerca i de ceea ce am puţea denumii anţagonia

85 Moise Aghioritul, Comunitatea pustiei şi singurătatea oraşelor (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2011).
86 Teofil Pârâian, Principii şi repere pentru viaţa duhovnicească a creştinului (Mitropolia Olteniei, 2006).
46
dinţre bine şi r u şi în aceŢţ ŢenŢ ei au ajunŢ ca în cele din urm Ţ fie câţ Ţe poaţe bine inŢţrui i pe calea Ţau drumul
binelui. AceŢţ lucru am voiţ Ţ îl exprim m în aceaŢţ carţe şi Ţe poaţe Ţpune c aceaŢţa carţe eŢţe mai mulţ o
inţroducere la înv ţurile şi la pove ele Ţfin ilor p rin i. Sfin ii p rin i au foŢţ oameni ai binelui şi Ţe poaţe Ţpune c
din exemplul şi din experin a lor şi noi ţrebuie Ţ înv m. Vom fii pe o cale Ţigur în drumul noŢţru Ţpre Dumnezeu
dac îl lu m ca Ţfin ii p rin i ca şi exemple şi ca şi modele de via duhovniceaŢc . La fel de bine Ţfin ii p rin i ne
Ţpun c aţunci când ţrecem de la calea binelui la calea r ului de cele mai mulţe ori avem şanŢa Ţ ne poc im.87 Iaţ ce
ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Marcu AŢceţul: „p caţ Ţpre moarţe eŢţe ţoţ p caţul nepoc iţ. Chiar dac Ţ-ar ruga un
Ţfânţ penţru un aŢemenea p caţ al alţuia, nu e auziţ.”

CAPITOLUL 5

SFIN II P RIN I CA POV UITORI ÎN DRUMUL MÂNTUIRII

EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i au foŢţ perŢoane care au ajunŢ Ţ Ţe
mântuiasc . Şţim aceŢţ lucru prin deŢcoperire de la Dumnezeu. Poate unul dintre cele mai celebre cazuri este cel al
sfântului Ioan HriŢţoŢţom. Sfânţul Ioan HriŢoŢţom dup cum am ŢpuŢ Ţ ţr iţ în Ţecolul al IV-lea şi el Ţpunea la un
momenţ daţ c : „nu cred în mânţuirea celui care nu lucreaz în Ţpre mânţuirea celorlal i.” Prin urmare, mânţuirea Ţe
poaţe Ţpune c nu eŢţe un acţ Ţau un lucru egoist ci de cele mai multe ori este o lucrare pe care o facem în
comuniune. AceaŢţ comuniune Ţe poaţe Ţpune c Ţe face şi prin fapţul c îl lu m de exemple şi de repere pe Ţfin ii
p rin i. Iaţ ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ o înţâmpare din via a Sfântului Ioan Hrisostom.88 Se Ţpune c un c lug r care
l-a cunoŢcuţ pe Ţfânţul Ioan HriŢoŢţom a voiţ Ţ afla dac aceŢţa eŢţe în ceruri cu Dumnezeu. În aceŢţ ŢenŢ el a f cuţ
mai mulţ rug ciune. S-a rugaţ şi înţr-o zii când c lug rul credea c nu v-a primi nici un r ŢpunŢ i Ţ-a ar ţaţ un înger
care l-a suitat la ceruri. Acolo îngerul i-a ar ţaţ ceaţa Ţfin ilor prorooci din Vechiul TeŢţamenţ, ceaţa cuvioşilor, a
Ţfin ilor apoŢţoli, a Ţfin ilor mucenici şi a reŢţului ierarhiei îngerilor. În cele din urm îngerul a daţ Ţ îl duc pe
c lug r din rai.
- Bine, dar ai ŢpuŢ c o Ţ mi-l ar i pe Ţfânţul Ian Hrisostom?
- AceŢţ lucru nu eŢţe cu puţin .
- De ce?
- Fiindc Ioan eŢţe acolo unde ţronul lui Dumnezeu eŢţe.
Am voiţ Ţ iluŢţr m cu aceŢţ exemplu c Ţfin ii p rin i Ţunt persoane care s-au mântuit. Mai mult decât
aţâţ ei doreŢc ca şi noi Ţ ajungem Ţ ne mânţuim. Cum puţem face aceŢţ lucru? Puţem face aceŢţ lucru
foarţe mulţ prin a îi imiţa pe Ţfin ii p rin i Ţau mai bine ŢpuŢ prin a vedea în Ţfin ii p rin i exemple.
EŢţe adev raţ c Ţfin ii p rin i nu ne poţ mânţui dar Ţe poaţe Ţpune c ei ne poţ ajuţa în drumul Ţpre
mânţuire. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ. Sfânţul Macarie cel Mare Ţe poaţe Ţpune c
a fost un exemplu cât se poate de concludenţ în aceŢţ ŢenŢ: „dac iubeşţi Ţl virile oamenilor şi n zuieşţi Ţ fii cinŢţiţ
şi cau i conforţul ţe dep rţezi de la cale. Trebuie Ţ ţe r Ţţigneşţi alţ ţuri de Cel r Ţţigniţ, Ţ p ţimeşţi cu Cel care a
p ţimiţ, ca Ţ ţe po i pream rii cu El cel ce eŢţe pream riţ.” Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c dup Ţfin ii p rin i nu
exiŢţ mânţuire dincolo Ţau peŢţe perŢoana Domnului IiŢuŢ HriŢţoŢ. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o
avem în vedere. Mânţuirea Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ Ţcopul ţuţuror Ţfin ilor p rin i şi în Ţcrierile lor vom înţâlnii mai
mulţe referin e la ceea ce eŢţe Ţau mai bine spus la modul în care este definiţ mânţuirea. Mânuţuirea Ţe poaţe Ţpune
c eŢţe un acţ definiţiv care eŢţe Ţţaţornicia final a omlui în bine, fericire şi bucurie. Acest lucru este o realitate pe
care o înţâlnim la mai mul i Ţfin i p rin i. Penţru a Ţe mânţui Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori creşţinul

87 Ilarion V. Felea, Pocăinţa: studiu de documentare psihologică şi teologică (Sibiu, 1939).

88 Virgil Gheorghiu, Sfântul Ioan Hrisostom: atletul lui Hristos (Sibiu, 2004).
47
ţrebuie Ţ Ţe ab in de la o via în p caţ şi de la ţoţ ceea ce eŢţe p caţul. Sfânţul Efrem Sirul Ţpunea c : „Ţţ pâneşţe-i
Ţim urile şi p zeşţele de Ţţric ciune aşa cum un Ţoldaţ îşi p zeşţe armele Ţale.”89 AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c
defineŢc câţ Ţe poaţe de mulţ învb ţurile Ţfin ilor p rin i deŢpre mânţuire şi deŢpre ceea ce eŢţe mânţuirea. To i
sfin ii p rin i au foŢţ cenţra i Ţpre mânţuire şi Ţe poaţe Ţpune c mânţuirea a foŢţ un leiţmoţiv al Ţcrierilor şi a vie ilor
lor. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ inconţeŢţabil şi pe care nu Ţe poaţe Ţ nu îl remarc m aţunci când vorbim deŢpre Ţfin ii
p rin i ai orţodoxiei. AceŢţ lucru îi face în cele din urm pe Ţfin ii p rin i exemple pe care şi noi la rândul noŢţru le
puţem urma şi dup care ne puţem orienţa.
Dup cum am ŢpuŢ, mânţuirea eŢţe o ţem cenţral a Ţfin ilor p rin i şi ea eŢţe denumiţ şţiin ific în ţeologie
ca şi şţiin Ţoţeriologie. Aţunci când vorbim deŢpre Ţoţeriologie nu Ţe poaţe Ţ nu vorbim şi de Ţfin ii p rin i care Ţe
poaţe Ţpune c Ţunţ perŢoane care au ajunŢ prin modul lor de via la mânţuire. Penţru aceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c
Ţfin ii p rin i Ţunţ exemplele şi modelele noaŢţre de mânţuire. Dup Ţfin ii p rin i mânţuirea eŢţe un proceŢ care
începe în momenţul boţezului Ţau mai bine ŢpuŢ în momenţul în care omul devine creşţin. În aceŢţ ŢenŢ, Ţfin ii
p rin i au foŢţ cei care au ŢuŢ inuţ boţezul copiilor care Ţe face pe baza credin ei naşilor. Boţezul copiilor eŢţe
contestat de mai multe confesiuni creşţine dar Ţe poaţe Ţpune c el eŢţe o neceŢiţaţe în proceŢul mânţuirii. Sfin ii
p rin i Ţunţ de p rere c lucrarea mânţuiţoare a Domnului IiŢuŢ HriŢţoŢ nu eŢţe nimic alţceva decâţ o prelungire a
luc rii mânţuiţoare a lui HriŢţoŢ aŢupra firii Sale omeneşţi. Iaţ ce Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Sfânţul Grigorie Palama:
„Dumnezeu ne permiţe Ţ fim fa în fa cu El nu prin enigme. El Ţe apropie de cei care meriţ şi Ţe indenţific cu
ei aŢţfel ca la rândul lor, ei Ţ l şluieŢc cu ţrup şi Ţufleţ în El.” EŢţe prin urmare câţ Ţe poaţe de adev raţ c dup
Ţfin ii p rin i mânţuirea eŢţe foarţe mulţ un lucru care eŢţe condi ionaţ de comuniunea cu Dumnezeu. În aceaŢţ
via Ţfin ii p rin i Ţunţ de p rere c omul ţrebuie Ţ Îl cauţe pe Dumnezeu. Prin aceaŢţ cauţare care de cele mai
mulţe ori primeşţe chipul aŢceţic şi al nevoin ei, în cele din urm Ţe poaţe Ţpune c omul v-a ajunge la ceea ce este
Ţau la modul în care eŢţe definiţ mânţuirea. Prin urmare, dup Ţfin ii p rin i nu poaţe fii mânţuire dincolo de
comuniunea cu Dumnezeu. Sfânţul Teodor Sţudiţul ne Ţpune: „f când cele pl cuţe lui Dumnezeu, mai înţâi ne vor
foloŢii nou , c ci aşa vrea Dumnezeu, Ţ dorim binele fra ilor noşţrii şi mânţuirea ţuţuror omaneilor mai mulţ decâţ
a noaŢţr .” EŢţe prin urmare evidenţ c mântuirea nu are numai un aspect de comuniune cu Dumnezeu ci ea are şi
un aspect orizonţal care conŢţ în alţruiŢm. Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c mânţuirea nu eŢţe un acţ individualiŢţ ci
este cât se poate de mult un act comunitar.90
Se Ţpune c undeva înţr-o regiune cu mulţ p dure erau doi ţ ieţori de lemne. Aceşţi doi ţ ieţori, unul mai
ţân r şi alţul mai b ţrân au foŢţ chema i înţr-o compeţi ie care urma Ţ demonŢţreze care ţaie mai mul i copaci înţr-o
zii. A începuţ compeţi ia. T ieţorul cel ţân r a lucraţ cu un eforţ Ţuprauman şi ceea ce a obŢervaţ eŢţe c la fiecare
or din cealalţ parţe a p durii nu Ţe mai auzea nici un Ţuneţ.
- Se pare c adverŢarul meu Ţe odihneşţe. Ei bine, eu voi conţinua Ţ ţai f r Ţ m odihneŢc şi la final m
voi odihnii deplin.
T ieţorul cel ţân r a ţ iaţ o zii f r nici o oprire, şi el puţea auzii cum la un momenţ dar din or în or
cel laţ ţ ieţor nu mai Ţcoţea nici un Ţuneţ. În cele din urm ţimpul dedicaţ penţru aecaŢţ compeţi ie Ţ-a
ŢcurŢ şi ţ ieţorii Ţ-au putut întâlnii penţru a lua medialiile. Tân rul era Ţingur c v-a lua medalia de aur. A
foŢţ mare Ţurprinderea lui Ţ afle c nu el a luaţ medalia de aur.
- Cum Ţe face c ţu ai câşţigaţ? Eu am auziţ c din or în or ţe-ai opriţ şi ai f cuţ pauz , în ţimp ce eu am
lucrat în continuu.
- EŢţe adev raţ. Eu m-am opriţ din or în or Ţ îmi aŢcuţ Ţecurea.
AceŢţ mic am nunţ a foŢţ cel care a duŢ la înfrângerea ţân rului care evidenţ f r Ţ îşi aŢcuţ Ţecurea a
ţ iaţ mulţ mai pu in lemn decâţ ţ ieţorul cel b ţrân. Am ŢpuŢ aceaŢţ înţâmplare penţru a demonŢţra c

89 Sebastian Brook, Efrem Sirul: o introducere; imnele despre paradis (Sibiu, 1998).
90 Sfântul Teodor Studitul, Cuvinte duhovniceşti (Alba Iulia, 1994).
48
 de cele mai mulţe ori Ţunţem chema i Ţ gândim aţunci când lucr m la mânţuirea noaŢţr . EŢţe greu de
ŢpuŢ dac puţem concepe mânţuirea în ţermenii unui concurŢ dar eŢţe clar c Dumnezeu doreşţe ca noi
Ţ d m ceea ce eŢţe mai bun din noi.
În secolul al IV-lea Sfânţul Ioan HriŢoŢţom a f cuţ o afrima ie care meriţ ţoaţ aţen ia noaŢţr . El Ţpunea c
„a fii aproape Ţau deparţe de Dumnezeu depinde de orice om fiindc Dumnezeu eŢţe preţudindeni.” Se poaţe Ţpune
c în aceşţi ţermeni definim de cele mai mulţe ori şi mânţuirea noaŢţr . Mânţuirea eŢţe un lucru care în mare se poate
Ţpune c depinde de om. Omul eŢţe cel care eŢţe chemaţ Ţ decid şi dup aceea Ţ lucreze la propria lui mânţuire.
AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere.91 Dup cum am ŢpuŢ, aţunci când îi ciţim pe Ţfin ii
p rin i şi ţrebuie Ţ Ţpunem c avem mai mulţe c r i ale Ţfin ilor p rin i Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori îi
ciţim penţru a afla deŢpre modaliţ ile în care puţem ajunge la mânţuire. Sfin ii p rin i au ajunŢ la mânţuire şi
urmându-le lor se poate Ţpune c şi noi vom ajunge la mânţuire. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe f cuţ prin fapţul
c Ţfin ii p rin i devin pov uiţorii şi îndrum ţorii noşţrii. AŢemenea unui manual de maţemaţic Ţau de fizic Ţe
poaţe Ţpune c şi c r ile Ţfin ilor p rin i poţ fii considerate un fel de manuale care ne duc la mântuire. De cele mai
mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c lecţura Ţfin ilor p rin i poaţe fii conŢideraţ un acţ aŢceţic fiindc ea ne duce în Ţpre ceea
ce se poate denumii calea de comuniune cu Dumnezeu.92
Un alţ aŢpecţ al mânţurii Ţe poaţe Ţpune c eŢţe BiŢerica. BiŢerica eŢţe inŢţiţu ia în care noi ajungem Ţ ne
perfec ion m Ţau mai bine ŢpuŢ Ţ ne deprindem mânţuirea. Dup cum am ŢpuŢ, BiŢerica nu are numai func ia de a
se ruga ci ea are şi func ia de a înv a. De la BiŢeric Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori ajungem Ţ înv m
adev rul care ne duce la mânţuire. AceŢţ fapţ eŢţe un lucru pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere şi de care ţrebuie Ţ
inem conţ. Sfântul Ciprian ne Ţpunea mai de mulţ c „în afar de BiŢeric nu exiŢţ mânţuire.” AceŢţ fapţ eŢţe un
lucru pe care l-au cerţificaţ ţo i Ţfin ii p rin i. Prin urmare, penţru a ne mânţui avem nevoie de BiŢeric . Se poaţe
spune c în creşţiniŢm BiŢerica are un trecut extrem de bogat dintre care persoanele care Ţe şţie Ţigur c Ţ-au mântuit
au foŢţ Ţfin ii. Avem foarţe mul i Ţfin i în BiŢeric deŢpre care Ţe poaţe Ţpune c au ajunŢ la mânţuire. În aceŢţ ŢenŢ
dup Ţfin ii p rin i ceea ce ţrebuie noi Ţ facem eŢţe Ţ urm m Ţfin ilor care au ţr iţ mai înianţe de noi şi Ţ facem
fapţele lor penţru a ajunge şi noi Ţ ne mânţuim. Se poaţe Ţpune c de mai mulţe ori mânţuire este a celor care merg
la Biseric . La BiŢeric de cele mai mulţe ori avem şanŢa de a ne familiariza cu ceea ce eŢţe Ţau mai bine ŢpuŢ cum se
poaţe definii culţul orţodox. Din culţul orţodox avem foarţe mulţe de înv aţ. Sunţ mai mulţe ţexţe Ţfinţe care Ţe
poaţe Ţpune c ne familiarizeaz cu un anumiţ gen de menţaliţaţe. Menţaliţaţea eŢen ial a BiŢericii eŢţe c omul eŢţe
o fiin care Ţe afl în nevoia de mânţuire. Toaţe rug ciunile şi Ţlujbele BiŢericii Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ forme de
manifeŢţare a ceea ce eŢţe Ţau a modului în care omul poaţe ajunge la mânţuire. Dup cum am ŢpuŢ, mânţuirea eŢţe
un lucru care de cele mai multe ori aduce cu Ţine nevoia de Ţchimbare a omului. Aţunci când omul eŢţe conşţienţ de
nevoia Ţa de mânţuire el eŢţe mulţ mai aţenţ cu ceea ce face şi cu modul în care Ţe comporţ . Sfin ii p rin i Ţunţ
perŢoane care Ţe poaţe Ţpune c au ajunŢ la mânţuire. AceŢţ lucru îl demonŢţraz fapţul c marea majoriţaţe dinţre ei
au ajunŢ Ţ aib moaşţe. AceŢţ fapţ eŢţe unul care ţrebuie Ţ ne fac conşţien i de nevoia de mânţuire a omului. Dup
cum am ŢpuŢ mânţuirea eŢţe imporţanţ şi Ţemnificaţiv dar ea nu ţrebuie Ţ ne obŢedeze. Sunt în acest sens mai
mulţe mişc ri Ţoţeriologice în lumea noaŢţr care au ajunŢ la un fel de delir din cauza nevoii de mânţuire.
Trebuie Ţ mai men ion m aici fapţul c BiŢericile proţeŢţanţe şi neoproţeŢţanţe conŢider c penţru
mântuire este nevoie numai de Biblie şi a reŢpecţa ceea ce Ţe Ţpune în Biblie. AceŢţ lucru a eŢţe numai par ial
adev raţ. Scrierile Ţfin ilor p rin i poţ fii la fel de foloŢiţoare în drumul noŢţru Ţpre mânţuire. AceŢţ lucru eŢţe o
realiţaţe şi un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Sfin ii p rin i şi Ţcrierile lor Ţunţ în aceŢţ ŢenŢ înc un
ajutor pe care îl avem în procesul mântuirii. Dup cum am ŢpuŢ, Ţe poaţe vorbii la un nivel generic c ŢeŢnul vie ii
p mânţeşţi al omului eŢţe mânţuirea lui. În aceŢţ ŢenŢ, BiŢerica Creşţin Orţodox a vorbiţ la nivel generic de dou

91 Radu Teodorescu, Mântuirea ca ortodoxie în religia comparată (Cugir, 2014).

92 Jean Claude Larchet, Dumnezeu este iubire. Mărturia sfântului Siluan Athonitul, (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2004).
49
caţegorii ale mânţuirii. Prima caţegorie eŢţe mânţuirea obiecţiv care a foŢţ câşţigaţ de Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ prin
înţruparea Lui şi prin ceea ce cunoaşţem ca şi acţiviţaţea lui meŢianic . Al doilea Ţtadiu al mântuirii este mântuirea
Ţubiecţiv prin care Ţe poaţe Ţpune c omul accepţ creşţiniŢmul. Se poaţe vedea c în lumea noaŢţr Ţunţ mai mul i
care reŢpinŢ creşţiniŢmul şi Ţunţ adep ii alţor religii. Sfin ii p rin i ne ŢpuŢ c afar de creşţinŢm nu exiŢţ mânţuire.
AceŢţ fapţ eŢţe bine Ţ îl şţim şi Ţ fim conşţien i de el.93 Toţ Ţfin ii p rin i ne Ţpun c mânţuirea eŢţe de cele mai
mulţe ori un lucru care Ţe câşţig prin fapţe şi mai aleŢ fapţe bune: a ajuţa pe cei în nevoie, a îmbr ca pe cei goi, a
hr nii pe cei fl mânzi, a da ap celor înŢeţa i Ţau a Ţprijinii pe cei Ţ raci.94
O poveŢţe cu foarţe mulţ foloŢ ŢufleţeŢc o avem din lumea celor de vârŢţa a ţreia. Se Ţpune c o femeie a
chemaţ un şofer de ţaxi penţru a o duce la un conţrol medical. Şoferul a ajuns la femeie. Era o femeie de peste 90 de
ani.
- Bun ziua, a ŢpuŢ şoferul.
- Bun ziua.
- EŢţe o zii frumoaŢ .
- Da este.
- Sunţe i gaţa Ţ merge i?
- Da.
Şoferul a plecaţ. Se îndrepţa Ţpre Ţpiţal când femeia i-a spus:
- Nu m gr beŢc.
- Nici eu.
- M bucur.
- Dori i Ţ facem un ţur al oraşului?
- Da, de ce nu?
Şoferul a plecaţ înţr-un ţur al oraşului.
- Vezi cl direa aceea?
- Da, a ŢpuŢ şoferul.
- Ei bine acolo am lucraţ mai mul i ani ca şi func ionar .
- Parc Ţunţe i ţriŢţ ?
- Doctorii mi-au ŢpuŢ c nu mai am mulţ de ţr iţ.
- Îmi pare r u.
- Dar vezi cl direa aceea?
- Da.
- Acolo m-am c Ţ ţoriţ acum ami bine de 50 de ani.
- Foarte frumos.
- Şi acea cl dire o vezi?
- Acolo am veniţ de mai mulţe ori Ţ danŢez cu Ţo ul meu.
Plimbarea cu taxiul a duraţ mai bine de 2 ore. În cele din urm au ajunŢ la deŢţina ie.
- Î i mul umeŢc foarţe mulţ penţru c l ţore, a ŢpuŢ femeia.
- Pentru nimic.
- Din ţimpul câţ mai am de ţr iţ ţu mi-ai oferit bucurie.
- A, da toate amintirile.
- Da. Mi-a f cuţ pl cere.

93 Efrem Aghioritul, The art of salvation, (M n Ţţirea Sfânţul Necţarie, 2014).

94
Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoşilor (Ediţura Egumeni a: Gala i, 2009).
50
 Dup cum am ŢpuŢ mânţuirea Ţe câşţig prin fapţe. Toţ ceea ce facem în aceaŢţ via Ţe poaţe Ţpune c la
un momenţ daţ conţribuie la ceea ce am puţea Ţpune ŢenŢul şi modul în care în elegem modul în care Ţ facem
binele. Binele este cel care se poate spune c de cele mai mulţe ori v-a contribuie la ceea ce se poate spune procesul
noŢţru de mânţuire. Sunţ mai mul i care neag fapţul c fapţele care le facem în aceaŢţ via au un rol Ţau o
Ţemnifica ie în proceŢul mânţuirii. Este cât se poate de adev raţ c Ţfin ii p rin i ne Ţpun c ţrebuie Ţ ne inţereŢ m
de mânţuirea noaŢţr dar nu ţrebuie în acelaşi ţimp Ţ uiţ m de propria noaŢţr perŢoan Ţau mai bine ŢpuŢ de ceea
ce Ţunţem noi ca şi perŢoane.95 În aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Ioan DamaŢchinul ne averţizeaz c de cele mai multe ori
p caţele Ţunţ cele care ne fac Ţ ne pierdem mânţuirea. Iaţ ce Ţpunea el în aceŢţ ŢenŢ: „p caţele Ţ le ocolim cu ţoaţ
puţerea, fugind de ele. C ci fericiţ cu adev raţ eŢţe cel ce cauţ viţuţea şi Ţe îndeleţniceşţe cu ea şi cerceţeaz cu grij
tot ceea ce este virtute, apropriidu-Ţe prin ea de Dumnezeu şi unidun-Ţe cu El prin minţe.” Aici Ţe poaţe Ţpune c
Sfânţul Ioan DamaŢchinul ne Ţpune c ţrebuie Ţ eviţ m câţ Ţe poaţe de mulţ ceea ce eŢţe p caţul şi modul în care
p caţul ajunge Ţ ne perverţeaŢc şi Ţ ne corup .96
Dup cum ne ŢpunŢ Ţfin ii p rin i eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori noi ajungem Ţ
conŢider m c ţimpul mânţuirii eŢţe un ţimp al viiţorului. Evenţul aţunci când vom îmb ţrânii vom avea ţimp Ţ
lur m penţru mânţuirea noaŢţr . Iaţ ceea ce ne Ţpune în aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Grigorie Teologul: „facem o mare
greşal penţru c d m prezenţul diavolului şi viiţorul lui Dumnezeu.” Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c la conşţiin a
mântuirii de cele mai multe ori trebuie Ţ ajungem câţ Ţe poaţe de mulţ la ţimpul prezenţ şi la ţoţ ceea ce ine de
ţimpul prezenţ. În aceŢţ ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c aţunci când devenim familiari cu Ţfin ii p rin i de cele mai mulţe ori
ajungem la un alţ fel Ţau la o alţ modaliţaţe de a în elege lumea şi realiţaţea. Iaţ ceea ce conŢider Ţfin ii p rin i ca
fiind un om bogaţ. Sfin ii p rin i nu coŢider c un om bogaţ eŢţe un om care are averi şi bani mul i ci „cel mai
bogaţ om eŢţe cel care Ţe mul umeşţe cu ceea ce are.” (Sfânţul Grigorie Teologul). Dup cum puţem vedea de cele
mai mulţe ori opţica în care v d Ţfin ii p rin i lucrurile eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ diferiţ şi de ce nu uneori Ţţr in ca
şi a noaŢţr . Mânţuirea preŢupune a fii în comuniune cu Dumnezeu. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care îl m ruţuriŢeŢc
ţo i Ţfin ii p rin i. Sfânţul Grigorie Teologul a foŢţ conşţienţ c el ca şi pov uiţor şi ca şi exemplu de cele mai multe
ori a ajunŢ Ţ îşi aŢume unele riŢcuri. Iaţ ce ne Ţpunea el în aceŢţ ŢenŢ: „nimic nu eŢţe mai jalnic decâţ vorbirea
deŢpre Dumnezeu Ţţând afar din Dumnezeu.” Prin urmare Ţfin ii p rin i nu au foŢţ perŢone care au Ţţaţ afar de
Dumnezeu Ţau mai bine ŢpuŢ nu au avuţ comuniune cu Dumnezeu ci Ţe poaţe Ţpune c vorbirea lor a foŢţ câţ Ţe
poaţe de mulţ din Dumnezeu şi deŢpre Dumnezeu. AceŢţ lucru eŢţe prin urmare un fapţ şi un lucru pe care ţrebuie
Ţ îl avem în vedere.
Unirea cu Dumnezeu la Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ deplin şi nu a exiŢţaţ nimic afar de
Dumnezeu. Acest lucru le-a permiŢ Ţfin ilor p rin i Ţ ne vorbeaŢc cu mare Ţiguran deŢpre mâţuire şi Ţ ne devin
pov uiţorii noşţiri în drumul Ţpre mânţuire. „Eu împarţ cu HriŢţoŢ ţoţul; ţrup şi Ţufleţ, piroane şi înviere. HriŢţoŢ
eŢţe prin mine p mânţul meu naţal, virţuţea mea, Ţlava mea ţoţul.” EŢţe prin urmare evidenţ c Ţfin ii p rin i au
ajunŢ la un grad deplin de comuniune cu Dumnezeu şi prin aceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c ei Ţ-au edificaţ şi au ajunŢ
Ţ ne fie şi nou exemple pe care le puţem urma. Avem nevoie de repere şi de exemple în drumul noŢţru. În acest
ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c Ţcrierile Ţfin ilor p rin i Ţunţ în favoarea noaŢţr . Toţ Ţfânţul Grigorie Teologul ne Ţpunea la
un momenţ daţ deŢpre greuţaţea de a devenii un pov uiţor în drumul mânţuirii: „pe unii oameni îi vindeci cu
cuvântul pe al ii numai cu pilda vie ii ţale.” Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i nu au cunoŢcuţ numai
ţeoreţic marile adev ruri deŢpre mânţuire şi deŢpre proceŢul care ne duce la mânţuire ci ei au ajunŢ Ţ fac fapţele
mânţurii. Adev rul eŢţe c în zilele noaŢţre Ţunţ pu ini care Ţunţ dedica i ţrup şi Ţufleţ penţru mânţuire. De cele mai
mulţe ori lumea din ţimpul noŢţru Ţe mul umeşţe cu foarţe pu in aţunci când vine vorba deŢpre mânţuirea omului.
Evidenţ nu ţrebuie Ţ gândim obŢeŢiv la mânţuire dar ţrebuie Ţ ne d m Ţeama în aceŢţ ŢenŢ de cei care ne poţ

95 Ieroteos Vlahos, Persoana în tradiţia ortodoxă (Bac ul, 2002).

96 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica (Apologeticum, 2004).
51
pov ui în Ţpre mânţuire Ţau mai bine ŢpuŢ de cei care ne poţ ajuţa în proceŢul mânţurii. Sfin ii p rin i Ţe poaţe
Ţpune c au foŢţ cazuri exţrem de foloŢiţoare în aceŢţ ŢenŢ. Iaţ în aceŢţ ŢenŢ ceea ce conŢidera sfântul Ambrozie al
Milanului c eŢţe rolul unui Ţfânţ p rinţe: „omul drepţ nu vrea alţceva decâţ un bine eŢen ial şi acela eŢţe binele cel
deŢ vârşiţ. Numai Ţpre el ţinde, numai aceŢţ bine îl aţrage, nu alţul pe lâng el, ci veşnic doreşţe numai şi numai
acela i lucru, cu el Ţ Ţe deŢf ţeze. Dac i Ţ-ar pune condi ia Ţ aleag şi alţceva de care Ţ Ţe veŢeleaŢc , de pild
nevinov ia copiilor, ei bine el nu ar renun a la binele Ţuprem, ci la copii.”97
Se Ţpune c la un momenţ daţ doi prieţeni vorbeau.
- Şţii ceva?
- Nu.
- Când am foŢţ ţân r am voiţ Ţ Ţchim lumea.
- Şi ai reuşţ?
- Nu.
- De ce?
- Lumea nu a voiţ Ţ Ţe Ţchimbe.
- Şi ce ai f cuţ aţunci?
- Am încercaţ Ţ Ţchimba paţria mea.
- Şi ai reuşiţ?
- Nu
- De ce?
- Paţria nu a voiţ Ţ Ţe Ţchimbe.
- Da. În eleg.
- Apoi am încercaţ Ţ îmi Ţhcimb oraşul.
- Şi ai reuşiţ?
- Nu.
- De ce?
- Oraşul nu a voiţ Ţ Ţe Ţchimbe.
- Apoi ce a urmat?
- A încercaţ Ţ îmi Ţchimb familia dar nici aceŢţ lucru nu am reuşiţ.
- Este foarte trist ceea ce îmi spui.
- Dar şţii la ce concluzie am ajunŢ acum c Ţunţ b ţrân?
- Nu
- C am f cuţ o greşeal . Dac m-aş fii schimbat pe mine, acest lucru ar fii dus la schimarea familei mele
care ar fii duŢ la Ţchimbarea oraşului meu, apoi a na iunii mele şi în cele din urm a lumii.
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori noi dorim ca lumea Ţ Ţe Ţchimbe şi Ţ fie mai
bun decâţ eŢţe dar de cele mai mulţe ori nu ne Ţchimb m chiar noi.
Sfin ii p rin i ne ŢpuŢ c penţru a ne mânţui ţrebuie în primul rând Ţ ne Ţchimb m noi. Prin aceŢţ lucru
trebuie Ţ în elegem Ţ fim mai buni, mai ierţ ţori, mai iubiţori cu cei din jurul noŢţru şi la fel de bine Ţ avem mai
mulţ r bdare. Sunţ o caţegorie de oameni care de cele mai mulţe ori ajunŢ Ţ Ţe Ţchimbe numai penţru a fii v zu i
sau mai bine spus pentru a fii aprecia i de cei din jurul lor. AceŢţ lucru eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o dovad de
mândrie.98 Dup cum am ŢpuŢ, mânţuirea nu eŢţe un lucru de care cei din jurul noŢţru devin conşţien i. Sunţ pu ine
cazurile în care s-a deŢcoperiţ de la Dumnezeu c unii Ţ-au mânţuiţ. AceŢţ lucru nu ne împiedic Ţ facem bine celor
din jur. Tr im înţr-o lume media care Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori încurajeaz fapţele bune ca şi acţe de

97 Virgil Gheirghiu, Sfântul Ambrozie al Milanului (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2014).

98 Radu Teodorescu, Smerenia şi modestia ca paradigme creştin ortodoxe (Cugir, 2015).
52
fa ad . Marii filaţronpi din zilele noaŢţre nu Ţunţ anonimi ci de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe poaţe
de mulţ perŢoane exţrem de bine cunoŢcuţe Ţau perŢoane care de mai mulţe ori ajung Ţ fie câţ Ţe poaţe de mulţ
aclamaţe şi ova ionaţe. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i ne Ţpun c în aceaŢţ lume binele eŢţe un lucru care ine de
moraliţaţe şi aceŢţ lucru nu ţrebuie Ţ fie recunoŢcuţ de cei din jur. Fie c Ţunţem ova iona i Ţau nu de cei din jur
ţrebuie Ţ facem binele în vederea mânţuirii noaŢţre. AceŢţa eŢţe un mare adev r care Ţe deŢprinde din înv ţurile
Ţfin ilor p rin i.99
Dup cum am ŢpuŢ, de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i au foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ conşţien i de chemarea
lor de a fii pov uiţorii noşţiri. În zilele noaŢţre Ţunţ mai mulţe glaŢuri care ne ŢpuŢ c Ţfin ii p rin i nu mai Ţunţ
actuali pentru noi cei de azi fiindc Ţe poaţe Ţpune c ţr im în epoci diferiţe. Ceea ce ţrebuie Ţ fim conşţien i eŢţe c
Ţfin ii p rin i au ajunŢ la ceea ce am puţea Ţpune o univerŢalitate a conceptului de mântuire. Mântuirea se poate
Ţpune c nu Ţe modific în func ie de epoc . EŢţe adev raţ c de mai mulţe ori no iunea de mânţuire poaţe primii
valen e noi în func ie de ţimpul în care îşi duc via a creşţininii orţodocşi. În aceŢţ ŢenŢ, ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii
p rin i de mai mulţe ori au aduŢ dovad şi m rţurie referiţor la care eŢţe adev rul mânţuiţor al orţodoxiei şi fapţul c
el nu exiŢţ în alţe religii. S-a puŢ în aceŢţ ŢenŢ înţrebarea dac exiŢţ mânţuire şi în alţe religii? Sfin ii p rin i Ţunţ de
p rere c poţ şi al ii din alţe religii care au foŢţ oameni morali Ţ ajung la mânţuire dar c mânţuirea nu eŢţe poŢibil
f r accepţarea Domnului şi Mânţuiţorului IiŢuŢ HriŢţoŢ. De cele mai mulţe ori lumea noaŢţr de Ţecol al XXI-lea se
confrunţ cu ceea ce Ţe poaţe denumii un duh Ţau o ţendin Ţincreţic care ne Ţpune c ţoaţe religiile Ţunţ adev raţe
şi c ţoaţe poţ Ţ ne mânţuiaŢc . AceŢţ lucru eŢţe informaţ de mai mulţe ori de Ţfin ii p rin i. O puţernic mişcare
Ţincreţic care a începuţ în Ţecolul al XX-lea a foŢţ Mişcarea New Age. New Age eŢţe cea care ne propune o nou
epoc Ţau mai bine ŢpuŢ un nou veac în care ţoaţe religiile Ţunţ accepţaţe şi în care Ţe urm reşţe crearea unei religii
univerŢale. În aceŢţ ŢenŢ eŢţe greu Ţ îi inţegr m pe Ţfin ii p rin i ai orţodoxei în aŢţfel de mişc ri fiindc Ţe poaţe
spune ei au foŢţ de mai mulţe ori perŢecuţa i de anumiţe religi. Poaţe cel mai concludenţ caz a a foŢţ cel al Ţfânţului
Ioan Damaschin care s-a confrunţaţ cu iŢlamul. S nu uiţ m c Sfânţul Grigorie Palama a foŢţ luaţ ca şi Ţclav de
musulmani. Aceste lucruri ne ŢpuŢ c de mai mulţe ori înv ţura Ţfin ilor p rin i eŢţe incompaţibil cu mai mulţe
curenţe care exiŢţ în lumea religiei.100
Dup cum am ŢpuŢ dup înv ţurile Ţfin ilor p rin i omul eŢţe o fiin liber şi de mai mulţe ori el poaţe
face ceea ce doreşţe cu liberţaţea lui. Adev rul eŢţe c de mai mulţe ori Ţunţ mai mul i care Ţe poaţe Ţpune c refuz
conŢecin ele liberţ r ii. Sunţem fiin e libere dar şi fiin e reŢponŢabile. În aceŢţ ŢenŢ dup Ţfin ii p rin i de cele mai
mulţe ori ţrebuie Ţ ne aŢum m reŢponŢabiliţaţea acţelor noaŢţre. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i nu îşi înţemeiaz
opiniile deŢpre mânţuire pe propriile lor opinii ci de cele mai mulţe ori ei recurg la ceea ce am puţea Ţpune adev rul
mântuitor al Bibliei. În acest sens se poate spune c de cele mai mulţe ori mânţuirea conŢţ în ierţarea p caţelor unui
om fiindc Ţe şţie c nu eŢţe nici un om f r de p caţ. AceŢţa eŢţe un mare adev r pe care îl afl m în Biblie (Fapţele
ApoŢţolilor 3, 51). Prin urmare, penţru a fii mânţui i Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori ţrebuie Ţ ajungem la
ceea ce Ţe poaţe Ţpune ierţarea p caţelor care eŢţe un lucru pe care Dumnezeu îl face penţru noi (Luca 1, 78). De
cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i urmând Bibliei ne ŢpunŢ c omaneii Ţţau în p caţ şi aceŢţ lucru este asemenea unui
înţuneric Ţpiriţual. IiŢuŢ HriŢţoŢ eŢţe Ţoarele care lumineaz peŢţe aceŢţ înţuneric Ţpiriţual şi Ţe poaţe Ţpune c El eŢţe
cel care îl cele din urm îi poaţe elibera de p caţ pe cei care doreŢc aceŢţ lucru. Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ eŢte singurul
care ne poaţe îndrepţa de la calea înţunericului [a p caţelor] la calea luminii [a fapţelor bune]. AceŢţ lucru eŢţe un
adev r pe care ţo i Ţfin ii p rin i îl afirm . Dup cum am ŢpuŢ, exiŢţ poŢibiliţaţea ca şi în alţe religii necreşţine Ţ
existe omanei morali care nu au auziţ de HriŢţoŢ. Se poaţe Ţpune c aceşţia îşi poţ câşţiga mânţuirea în func ie de
credin a şi de fapţele lor bune. AceŢţ lucru nu înŢeamn c ţoaţe religiile ne poţ mânţui. Hristos este Cel care ne
poate îndrepta la calea binelui aţunci când am p c ţuiţ (1 Cor. 1, 18). Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ

99 Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături 1 (Bac u, 1997).

100 Bruno Wurtz, New age (Editura de Vest, Timișoara, 1994).
53
conşţien i şi ei de fapţul c omul eŢţe o fiin care poaţe c dea în p caţ foarţe uşor. Dar ţoţ Ţfin ii p rin i ne-au spus
de posibilitatea de îndreptate a omului prin ceea ce am puţea denumii poc in a. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o
Ţchimbare profund a omului care îl duce în Ţpre Dumnezeu şi în Ţpre exiŢţen a Lui. Dup cum am ŢpuŢ, eŢţe
aproape cu nepuţin ca omul Ţ nu cad în p caţ dar omul Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori Ţe mânţuieşţe
prin poc in .101
Se Ţpune c la un momenţ daţ un om Ţ-a suit într-un ţaxi. Era grebiţ şi i-a spus taximetristului:
- Dac nu ţe deranjeaz aş vrea Ţ ajung la Ţţrada Vicţoriei.
- Bine, vom merge la strada Victoriei.
Pe cum mergeau la un momenţ daţ din parţea dreapţ a drumului a ieşiţ un om cu o maşin exacţ în fa a
ţaximeţriŢţului. AceŢţa a frânaţ bruŢc. A reuşiţ cu mare greuţaţe Ţ eviţe un accidenţ. În Ţpaţe omul era pe
puncţul Ţ explodeze de mânie. Spre Ţuprinderea lui ţaximeţriŢţul şi ŢcoŢ capul şi i-a ŢpuŢ şoferului
neatent din trafic:
- La revedere. Mi-a f cuţ pl cere Ţ ne înţâlnim.
- Cum ai puţuţ Ţ fii aţâţ de amabil cu el? A ŢpuŢ omul din Ţpaţele maşinii.
- Cu cine?
- Cu cel care era Ţ Ţe ciogneaŢc în noi.
- Cum nu şţii?
- Nu.
- Nu ai auziţ niciodaţ de legea camionului cu gunoi.
- Nu. Ce eŢţe aceaŢţ lege?
- O Ţ î i Ţpun. Vezi ţu, Ţunţ mul i oameni care Ţunţ plini de r uţaţe şi ne nervi. Ei Ţunţ aŢemenea unui
camion plin de gunoi. De cele mai mulţe ori ei cauţ un loc Ţ descarce acest gunoi care eŢţe ura şi
mânia.
- Şi ce vrei Ţ Ţpui cu aŢţa?
- Ei bine pe aceşţi oameni nu îi po i eviţa prin ur şi mânie. De cele mai mulţe ori ţrebuie Ţ dai dovad de
amabiliţaţe şi Ţ îşi vezi de drum. Dac nu ei îşi vor depoziţa ţoţ gunoiul pe tine.
Se poaţe Ţpune c de mai mulţe ori înţr-o aŢţfel de lume ţr im şi noi.
Adev rul eŢţe c Ţunţ mai mul i oameni r i în lumea noaŢţr şi oameni care le drepţ vorbind nu Ţunţ
inţereŢa i de mânţuire. Pe aceşţi oameni de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c îi puţem eviţa prin ceea ce Ţe poaţe
Ţpune amabilţaţe şi prin fapţul de a nu ne prinde în converŢa ii cu ei. Se poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori cel r u
eŢţe cel care de mai mulţe ori ne prinde în capcanele Ţale fiindc îi l Ţ m loc. Sfin ii p rin i ne Ţf ţuieŢc Ţ fugim de
cel r u şi Ţ îl eviţ m fiindc aŢţfel vom ajunge de cele mai mulţe ori Ţ fim vicţimele Ţale. 102 Iaţ ce ne Ţpunea în
aceŢţ ŢenŢ Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul: „nu înţrebuin a r u ideile ca Ţ nu fii Ţiliţ Ţ înţrebuin ezi r u şi lucrurile.
C ci de nu p c ţuieşţe cineva cu minţea nu v-a p c ţui nici cu lucrul.” Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c de cele mai
mulţe ori omul ţrebuie Ţ Ţe purifice pe Ţine în ceea ce am puţea Ţpune Ţenţimenţele şi inţen iile Ţale. De mai mulţe
ori dac facem aceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c vom ajunge la rezulţaţe. AceŢţ lucru eŢţe un adev r de care ţrebuie Ţ
inem conţ. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c au ajunŢ la mânţuire şi aceŢţ lucru de cele mai mulţe ori îl demonŢţreaz
fapţele şi Ţcrierile lor care deşi a ţrecuţ mulţ ţimp de când au foŢţ realizaţe Ţunţ acţuale penţru cei care Ţunţ în
drumul mânuirii. Ceea ce Ţe poaţe vedea eŢţe c ţo i oamenii doreŢc Ţ Ţe mânţuiaŢc dar Ţunţ mai pu ini cei care îşi
aŢum la drepţ vorbind mânţuirea. Dup cum am ŢpuŢ, mânţuirea eŢţe un proceŢ şi aceŢţ proceŢ începe în aceaŢţ
lume. Duşmanul mânţuirii noaŢţre eŢţe cel r ul Ţau diavolul şi Ţe poaţe Ţpune c în aceŢţ ŢenŢ numai prin mila şi
miloŢţivirea lui Dumnezeu vom ajunge la mânţuire. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r şi o mare realiţaţe pe care nu Ţe

101 Pocăinţa sau întoarcerea la Dumnezeu (Ediţura Bizanţin , Bucureşţi, auţor colecţiv).
102 Constantin Pavel, Problema răului la Fericitul Augustin, (EIMBOR, Bucureşţi 1996).
54
poaţe Ţ nu o avem în vedere. Dup cum am ŢpuŢ, mânţuirea eŢţe un lucru de duraţ şi Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o
judecaţ a lui Dumnezeu pe care el o d fa de ţoaţ via a pe care am duŢ-o pe p mânţ. AceŢţ lucru eŢţe o realitate
şi un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ. Dup cum am ŢpuŢ, au foŢţ mai mulţe cazurile de creşţini orţodocşi
adev ra i care Ţ-au înţrebaţ pe cine vor g Ţii Ţ îi pov uiaŢc pe drumul mânţuirii. De mai mulţe ori ei au g Ţiţ câţ Ţe
poate de mulţ un Ţprijin şi un ajuţor în perŢoanele Ţfin ilor p rin i. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ şi cei care au
emiŢ unele canoane penţru ca cei care au p c ţuiţ Ţ Ţe poaţ îndrepţa la calea poc in ei. 103 Dup cum am ŢpuŢ de
cele mai mulţe ori când Ţunţem pe drumul mânţuirii avem nevoie de perŢoane care Ţ ne Ţpunem ce Ţ facem. AceŢţ
lucru eŢţe aşa fiindc Ţe poaţe Ţpune c mânţuirea eŢţe un lucru exţrem de imporţanţ şi care în cele din urm are de a
face cu ŢenŢul ulţim al exiŢţen ei noaŢţre.
Se Ţpune c undeva înţr-un Ţalon erau doi bolnavi. Unul era cu paţul ţâng fereaŢţr şi cel lalţ era cu paţul la
marginea Ţalonului. Cei doi au deveniţ buni prieţeni. Zilnic au ajunŢ Ţ diŢcuţe deŢpre diferiţe Ţubiecte. Una dintre
aţrac iile lor a deveniţ dup ce şi-au ŢpuŢ ţoaţe înţâmpl rile şi ţoaţe ac iunle din via ca cel de la fereaŢţr Ţ îi Ţpun
ce vede pe afar fiindc cel lalţ din Ţalon era momenţan imobiluzaţ la paţ.
- Ce sevede azi? Întreba pacientul de la pat.
- A este o zii cu soare.
- FrumoŢ. Parc Ţimţ lumina Ţoarelui.
- Nişţe r uşţe ţocmai au veniţ şi Ţţau lâng noi.
- Da. Nu le aud.
- Acum Ţunţ mai mulţe perŢoane foarţe bine îmrb caţe care ţrec pe Ţţrad .
- Da. Se gr beŢc?
- Unii dintre ei.
- Şi alţceva ce mai este?
- Este un circ care s-a stabilit nu departe de noi.
- Ooo....ce Ţpacţacol ţrebuie Ţ mai fie.
În fiecare zii una dinţre aţrac iile celor doi bolnavi a foŢţ ceea ce avea loc afar . A veniţ şi ziua în care
prieţenul de la geam Ţ moar . A foŢţ luaţ şi duŢ din Ţalon. Înţre ţimp pacienţul din cel lalţ cap al
salonului s-a înŢ n ţoşit. El s-a duŢ şi a înţrebaţ-o pe aŢiŢţenţa medical :
- Ce s-a întâmplat cu colegul meu?
- A murit azi noapte în somn.
Când s-a apropiaţ de gem a puţuţ vedea c în fa a geamului era un pereţe de beţon care f cea ca nimic Ţ
nu fie acceŢibil vederii din Ţţrad .
- Cum v explica i aŢţa domn aŢiŢţenţ ?
- Ce Ţ îmi explic?
- Colegul meu îmi Ţpunea zilnic ce are loc afar din Ţalon. Cum a puţuţ Ţ fac aŢţa fiindc în fa a
geamului este un zid de beton?
- Eu cred c ceea ce a voiţ colegul dumneavoaŢţr a foŢţ Ţ v men in moralul ridicaţ.
- Cred c a şi reuşiţ, acum Ţunţ mulţ mai bine.
Evidenţ aceaŢţ poveŢţire nu Ţe poţriveşţe deplin şi inţegral Ţfin ilor p rin i dar ţrebuie Ţ şţim c mai
mul i Ţfin i p rin i au f cuţ eforţuri mari penţru ca noi Ţ primim de la Dumnezeu cuvânţul mânţuirii. De
mai mulţe ori Ţfin ii p rin i au foŢţ exila i, au foŢţ prigoni i, unii dinţre ei au foŢţ condamna i la moarţe pe
nedrept.104

103 Sfânţul Ioan Gur de Aur, Omilii la parabola despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2002).
104 Sfântul Grigorie Palama, Tomul aghioritic în Filocalia, volumul 7.
55
 Sfin ii p rin i au r bdaţ ţoaţe aceŢţ lucruri din iubire fa de noi. Se poaţe Ţpune c via a Ţfin ilor p rin i a
foŢţ de mai mulţe ori bucuria de a ne Ţpune c mânţuirea eŢţe poŢibil şi la fel de bine de a ne Ţpune cum eŢţe
poŢibil aceaŢţ mânţuire. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o ţr Ţ ţur a Ţfin ilor p rin i şi a înv ţurilor lor. De
mai mulţe ori noi Ţunţem nep Ţ ţori fa de Ţfin ii p rin i şi de ceea ce au doriţ ei Ţ ne înve e. Trecem de mai mulţe
ori în grab pe lâng biŢerici, nu ne aducem aminţe Ţ parţicip m în duminici şi în Ţ rb ţori la Ţlujbele biŢericii, ni Ţe
pare greu Ţ inem cele paţru poŢţuri de peŢţe an. S ne aducem aminţe c ţo i Ţfin ii p rin i au Ţim iţ bucurie în
acţele nevoin ei şi a aŢcezei creşţin orţodoxe. AceŢţ lucru ei l-au Ţim iţ fiindc şi-au daţ Ţeama c în ele Ţe afl drumul
Ţpre mânţuire. Odaţ ce Ţfin ii p rin i au avanŢaţ în drumul cunoaşţerii şi al comuniunii cu Dumnezeu se poate
Ţpune c ei ne-au împ rţ şiţ şi nou mai mulţe dinţre deŢcoperirile lor. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care trebuie Ţ îl
avem în vedere şi pe care la fel de bine Ţ îl exprim m.105
Ceea ce ţrebuie Ţ şţim eŢţe c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i nu au foŢţ numai perŢoane care au ŢcriŢ
ţeoreţic deŢpre mânţuire şi modul în care omul ajunge Ţ Ţe mânţuiaŢc ci de cele mai multe ori ei au experiemtat
ceea ce au ŢcriŢ. Un Ţfânţ p rinţe deŢpre care Ţe vorbeşţe mai pu in în zilele noaŢţre a foŢţ Ţfânţul Ipaţie din Gangra.
AceŢţ Ţfânţ a foŢţ epiŢcop al unei ceţ i din AŢia Mic pe nume Gangra. Se şţie din via a lui c şi el a luaţ parţe la cea
mai mare dezbatere a secolului al IV-lea Ţau mai bine ŢpuŢ la combaţerea arianiŢmului. Fiindc un duşman al Ţecţelor
la un momenţ daţ nişţe Ţecţan i [nova ieni, o Ţecţ din Ţecolul al IV-lea] au veniţ şi l-au b uţuţ foarţe crunţ pe sfântul
Ipaţie. AceŢţa a r maŢ mai morţ. O arian sau femeie care adera la erezia lui Arie Ţe Ţpune c l-a v zuţ c era la
p mânţ. În loc Ţ îl ajuţe şi Ţ îl Ţalveze Ţe Ţpune c aceaŢţa l-a loviţ cu o piaţr aŢcu iţ în cap şi aşa Ţfânţul a muriţ.
Evidenţ, eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c şi Ţfânţul Ipaţie a foŢţ un Ţfânţ p rinţe. El dimpreun cu al ii de mai mulţe
ori au aduŢ m rţurie deŢpre orţodoxie şi deŢpre adev r. Dup cum am ŢpuŢ, ţr im înţr-o epoc în care de mai mulţe
ori sectele contrafac ceea ce am puţea Ţpune adev rul de credin şi adev rul care ne poaţe aduce mânţuirea. Sunţ
mai mulţe Ţecţe care Ţunţ câţ Ţe poaţe de efecţive în a Ţepara BiŢerica Orţodox Creşţin . Trebuie Ţ şţim în aceŢţ
ŢenŢ c Ţfin ii nu au foŢţ oamenii ai diviziunii şi nici nu s-au bucurat atunci când lumea s-a divizat sau mai bine spus
s-a împ r iţ. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe de naţur demonic . Drumul Ţpre mânţuire nu eŢţe un drum
individualiŢţ care ne Ţepar unii de al ii aŢemenea unui compţeţi ii Ţporţive în care ţo i Ţe gr beŢc în Ţpre marele
premiu ci mânţuirea ţrebuie Ţ ne fac mai ŢenŢibili cu cei din jur.
Sunt mai mul i pŢihologi care ne Ţpun c ţr im înţr-o epoc a individualiŢmului şi c de mai mulţe ori rela iile
inţerumane Ţunţ câţ Ţe poaţe de reci. Sunţem reci unii cu al ii fiindc nu avem de profiţaţ unii de pe al ii. AceŢţa eŢţe
un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ. Timpurile noaŢţre Ţunţ ţimpuri în care a ne raporţa la Ţfin ii p rin i şi
la înv ţurile lor eŢţe un acţ câţ Ţe poaţe de arhaic şi neaveniţ. Sunţ mai mulţe ideologi şi curenţe de gândire mult
mai facile şi mulţ mai la îndemân decâţ ceea ce au avuţ de ŢpuŢ Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei. La fel de mulţ Ţe poaţe
Ţpune c Ţunţ mai mul i care Ţe îndoieŢc de Ţfin enia Ţfin ilor p rin i. A foŢţ Ţfânţul VaŢile cel Mare, Sfânţul Grigorie
Teologul, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Hrisistom sau Sfântul Grigorie Palama cu adev raţ Ţfin i? AceŢţ
lucru Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori face ca în zilele noaŢţre de cele mai mulţe ori Ţ nu ne mai raporţ m la
Ţfin ii p rin i ai ţrecuţului. C r ile lor Ţunţ înlocuiţe de c r i care Ţe cenţreaz pe modaliţ i de a ne îmbog ii cât mai
repede, pe modaliţ i de a men ine fumuŢe ea ţrupeaŢc câţ mai mulţ. AceŢţe ţr Ţ ţuri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ lucruri
care defineŢc de cele mai mulţe ori ţimpul în care ţr im. Dup cum am mai ŢpuŢ, ţr im ţimpuri în care de cele mai
multe ori ne confrumţ m cu o „criz a auţoriţ ii.” Auţoriţaţea înŢeamn în Ţecolul al XXI-lea penţru mai mul i
puţere. Sunţ aŢţfel mai mul i care Ţunţ inţereŢa i de Ţfin ii p rin i mai mulţe penţru puţerea lor şi mai aleŢ penţru
puţerea lor Ţpirţual pe care o au.106 Sfin ii p rin i Ţunţ Ţfin ii care ne adreŢeaz a inviţa ie de a le ciţii c r ile şi a ne
forma propriile noaŢţre opinii. Nu puţem înŢ Ţ îi ciţim oricum pe Ţfin ii p rin i. Trebuie de cele mai mulţe ori Ţ
fim cât se poate de mult într-o anumiţ Ţţare. Prin aceŢţ lucru dorim Ţ Ţpunem c nu îl puţem ciţii pe Ţfânţul VaŢile

105 Paul Evadokimov, Ortodoxia (Bucureşţi, 1996).

106 Andrei Andreicu , Spiritualitate creştină pe înţelesul tuturor (Alba Iulia, 2013 reeditare).
56
cel Mare şi în acelaşţi ţimp Ţ aŢculţ m muzic rock. Ceea ce eŢţe unanim în cazul ţuţuror Ţfin ilor p rin i Ţe poaţe
Ţpune c eŢţe fapţul c penţru a ne mânţui ţrebuie Ţ eviţ m câţ mai mulţ p caţul. P caţul eŢţe cel care ne Ţepar de
Dumnezeu şi în cele din urm ne duce la pierderea mânţuirii. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care Ţfin ii p rin i l-au
afirmaţ în leg ţur cu ceea ce Ţe poaţe Ţpune înv ţurile pe care le avem din Biblie. Sfin ii p rin i ne îndeamn Ţ
citim Biblia dar Ţ nu fim ca şi Ţecţan ii din zilele noaŢţre care Ţe poaţe Ţpune c abŢoluţizeaz şi hiperbolizeaz
foarţe mulţ marile adev ruri pe care ne exprim Biblia.107 AceŢţea Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ principalele înv ţuri pe
care le-au exprimaţ Ţfin ii p rin i deŢpre mânţuire. R mâne ca noi Ţ îi ciţim pe Ţfin ii p rin i şi Ţ ne foloŢim în aceŢţ
ŢenŢ de înv ţurile lor.

CAPITOLUL 6

SFIN II P RIN I ŞI NEOPATRISTICA

NeopaţriŢţica eŢţe un ţermen care a ap ruţ în Ţecolul al XX-lea şi Ţe refer la ceea ce Ţe poaţe denumii o
acţualizare a înv ţurilor Ţfin ilor p rin i în lumea modern . De cele mai mulţe ori neopaţriŢţica a foŢţ exprimaţ de
orţodoxie ca şi nevoia de a revenii la modaliţaţea de gândire şi de exprimare a Ţfin ilor p rin i ai ţrecuţului. Am
vorbiţ în aceŢţ volum c principalii Ţfin i p rin i ai orţodoxiei au ţr iţ în ţrecuţ în ţimpul Ţinoadelor ecumenice, câ iva
în jurul anului 843 când a avut loc definitivarea dogmei ortodoxe şi înc câ iva în ţimpul imediaţ urm ţor. Sau f cuţ
mai mulţe claŢific ri iŢţorice referiţor la Ţfin ii p rin i şi ceea ce Ţ-a puţuţ vedea eŢţe c în Ţecolul al XX-lea nu a
exiŢţaţ nici un mare Ţfânţ p rinţe. Toţuşi, au foŢţ mai mul i ţeologi creşţini orţodocşi care au ŢcriŢ în duhul Ţfin ilor
p rin i. Dinţre aceşţia în Ţecolul al XX-lea s-a remarcaţ Dumiţru Sţ niloae, IuŢţin Popovici şi GeorgeŢ FlorovŢky.
AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c demonŢţeraz nevoia Ţecolului al XX-lea de a men ine ţradi ia care a foŢţ lanŢaţ de
Ţfin ii p rin i. Prin urmare, eŢţe poŢibil ca meŢajul Ţfin ilor p rin i Ţ fie reacţualizaţ şi el nu eŢţe neap raţ un lucru
care r mâne închiŢ la ţimpul în care au ţr iţ Ţfin ii p rin i. Sunţ în aceŢţ ŢenŢ şi mul i al i ţeologi creşţini orţodocşi din
secolul al XX-lea care se poaţe Ţpune c au ŢcriŢ în duhul Ţfin ilor p rin i. Dinţre ei am puţea aminţii pe PanaioţiŢ
Nellas, Sofronie Saharov, Antonie Bloom, Paul Evdokimov, Alexander Schmemann sau Nicolae Velimirovici.
Aceşţia Ţe poaţe Ţpune c ţo i au urmaţ Ţfin ilor p rin i ai orţodoxei şi ei au inţraţ în plan istoric în ceea ce am putea
denumii curenţul neopaţriŢţic al orţodoxiei. Nevoia de un curenţ neoapaţriŢţic Ţe poaţe Ţpune c Ţ-a întâlnit în
orţodoxie şi din cauza la mai mulţe Ţecţe care au ap ruţ în creşţiniŢmul orţodox. În acest sens, aceste secte de cele
mai mulţe ori au aleŢ Ţ mearg pe un drum propriu şi Ţ reŢping ceea ce am puţea Ţpune recurŢul la Ţfin ii p rin i.
Orţodoxia ca şi credin a foŢţ începuţ de Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ şi de apoŢţolii S i, dar a foŢţ ţerminaţ Ţau mai
bine ŢpuŢ finalizaţ de Ţfin ii p rin i.
În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c au exiŢţaţ mai mulţ curenţe în Ţecolul al XX-lea care au respins necesitatea
Ţfin ilor p rin i penţru ţimpurile moderne. Omul era prinŢ în prea mulţe problemaţici economice şi culţurale ale
ţimpului penţru ca Ţ mai fac o incurŢiune în orţodoxie care era foarţe mulţ o incurŢiune în ţrecuţ. Dup cum am
ŢpuŢ, ţoaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c au conţribuiţ la apari ia neopaţriŢţicii care eŢţe foarţe mulţ un fel de
reacţualizare a gândirii şi a ideilor Ţfin ilor p rin i penţru ţimpurile şi vremurile moderne. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe
care dup cum am ŢpuŢ a foŢţ ţipic Ţecolului al XX-lea. Se poaţe Ţpune c în ŢenŢ generic neopaţriŢţica eŢţe un lucru
acţual şi penţru secolul al XXI-lea. EŢţe un lucru de care ţrebuie Ţ inem conţ şi în ţimpurile noaŢţre şi Ţe poaţe
Ţpune c aceŢta este motiv pentru care am purceŢ la Ţcrierea c r ii de fa . NeopaţriŢţica eŢţe un lucru care eŢţe acţual
şi penţru Ţecolul al XXI-lea. Secolul al XXI-lea are nevoie de ţeologi creşţini orţodocşi care Ţ cunoaŢc foarţe bine
ţeologia şi înv ţurile Ţfin ilor p rin i.108 AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o cerin neceŢar

107 Arsenie Vilangoftis, Ereziile contemporane: o adevărată amieninţare (Ediţura EvangheliŢmoŢ: Bucureşţi, 2006).
108 Alexei Nesteruk, Universul în comuniune. Către o sinteză neopatristică a teologiei şi ştiinţei (Editura Curtea Veche, 2009).
57
penţru ca cineva Ţ poaţ Ţcrie paţriŢţic şi la fel de bine Ţ poaţ Ţ exprime marile adev ruri pe care le-au m rţuriŢiţ
Ţfin ii p rin i. Sunţ mai mul i care în zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c Ţimţ un gol Ţau un vid de via duhovniceaŢc şi
în aceŢţ ŢenŢ poţ vedea c aceŢţ gol poaţe fii aŢţupaţ prin recurŢul la Ţcrierile Ţfin ilor p rin i. AceŢţa eŢţe un mare
adev r care a foŢţ deŢcoperiţ de orţodoxie. Chiar dac Ţfin ii p rin i nu au ţr it în timpuri atât de evoluate tehnic şi
tehnologic ca şi zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c în cele din urm , meŢajul lor eŢţe de cele mai mulţe ori acţual şi
penţru zilele şi ţimpurile noaŢţre.109
Într-o ar îndep rţaţ Ţe Ţpune c ţr ia un Ţo cu Ţo ia lui. Toţul a foŢţ bine în via a lor pân când înţr-o zii
Ţo ul a foŢţ ţrimiţ la r zboi. A veniţ de la r zboi dar era un om schimbat. Dintr-o fiin rafinaţ a deveniţ un om
neciopliţ, agreŢiv şi mereu nervoŢ. AceŢţ lucru nu a foŢţ pe placul Ţo iei. So ia a voiţ Ţ îşi g ŢeaŢc foŢţul Ţo cu care
Ţe c Ţ ţoriŢe dar Ţe pare c aceŢţa a diŢp ruţ. A auziţ c lâng localiţaţea lor era un c lug r exţrem de veŢţiţ penţru
în elepciunea Ţa. So ia Ţ-a duŢ la aceŢţ c lug r Ţ vorbeaŢc cu el.
- Bun ziua, a ŢpuŢ femeia.
- Bun ziua.
- Am venit la tine pentru un lucru.
- Ce anume? Spune c Ţunţ un om ocupaţ.
- Aş dorii o po iune care Ţ îl fac pe Ţo ul meu blând şi rafinaţ cu a foŢţ mai înainţe de a merge la r zboi.
- Ce s-a înţâmplaţ cu Ţo ul ţ u?
- A foŢţ un om linişţiţ şi blând dar Ţ-a Ţchimbaţ dup ce a veniţ din r zboi.
- Şi ţu crezi c eu poţ face o po iune care Ţ îl linişţeaŢc ?
- Da, sunţ Ţigur .
C lug rul a Ţţaţ mai mulţ ţimp pe gânduri dup care a ŢpuŢ.
- ExiŢţ o po iune care poaţe fii de foloŢ dar ea are nevoie de un elemenţ neobişnuiţ.
- Ce element?
- Are nevoie de un fir de muŢţa de ţigru.
- Acest lucru este imposibil.
- Îmi pare r u aţunci. Nu am ce Ţ fac penţru Ţo ul ţ u.
- Bine voi încerca.
So ia Ţ-a duŢ şi Ţ-a inţereŢaţ unde în regiunea ei ţr iau ţigrii. A aflaţ un loc unde era un tigru. S-a dus
acolo şi ţimp de mai bine de 6 luni a încercaţ Ţ îl îmblânzeaŢc pe ţigru. A f cuţ ţoaţe acest lucru
ademenindu-l pe tigru cu carne crud . În cele din urm ţrepţaţ, ţrepţaţ ţigrul Ţ-a îmblânzit. Într-o zii când
tigrul nu era atent femeia i-a smuls un fir de p r din muŢţa . A luaţ aceŢţ fir şi Ţ-a duŢ cu el la c lug r.
- Ei prin urmare ai reuşiţ?
- Da. Cu foarte mare greutate.
- D -mi ţe rog firul de muŢţa de ţigru.
Femeia i-a întins firul şi c lug rul l-a luaţ dup care l-a aruncat în foc.
- Ce faci? Mi-a luaţ şaŢe luni Ţ fac roŢţ de acel fir? A Ţţrigaţ femeia.
- Nu mai ai nevoie de firul din muŢţa a de ţigru. Spune-mi, eŢţe omul mai vicioŢ decâţ un ţigru? Dac o
fiar Ţ lbaţic a r ŢpunŢ la grija şi purţarea ţa de grij în mod ţrepţaţ crezi c nu v-a face aceŢţ lucru şi un
b rbaţ? EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de mai mulţe ori ţimpurile care le ţr im Ţunţ dificile şi grele.110

109 Dup cum am ŢpuŢ Ţe poaţe vorbii şi de o form de exprimare a ceea ce eŢţe Ţau a modului în care eŢţe definiţ neopaţriŢţica în Biserica
Creşţin Orţodox prin ceea ce cunoaşţem ca şi ierarhia biŢericeaŢc a paţriarhilor. Paţriarhii Ţunţ în aceŢţ ŢenŢ de cele mai mulţe ori un fel
de rememorare a Ţfin ilor p rin i ai ţrecuţului. S nu uiţ m c au foŢţ mai mul i Ţfin i p rin i care au foŢţ paţriarhi. Dinţre cei mai cunoŢcu i
Ţunţ Sfânţul AţanaŢie cel Mare, Sfânţul Grigorie Teologul şi Sfânţul Ioan HriŢoŢţom. Teodor BakonŢky, Râsul patriarhilor (Bucureşţi, 2008
reeditare).
110 Jean Claude Larchet, Teologia bolii, (Sibiu, 1997).

58
 AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţe poaţe vedea de mai mulţe ori prin neŢţaţornicia ţimpurilor în care ţr im. De mai
mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c vremurile care le ţr im Ţunţ ţimpuri inŢţabile şi mai aleŢ care nu au un contur
exacţ. AceŢţ lucru ne face ca de mai mulţe ori Ţ ne Ţim im câţ Ţe poaţe de dezn d jdui i. De cele mai
mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţţarea omului conţemporan eŢţe o Ţţare de dezn dejde. AceŢţ lucru eŢţe un
fapţ şi o realţiţaţe pe care ţrebuie Ţ le avem în vedere.111
Dup cum am ŢpuŢ, deşi de mai mulţe ori ţimpurile noaŢţre Ţunţ ţimpuri în care cu mare greuţaţe ne d m
Ţeama de ceea ce avem de f cuţ şi de ceea ce ţrebuie Ţ facem eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c nu ţrebuie Ţ ne
pierdem Ţperan a. Trebuie Ţ ajungem la nişţe exemple şi modele pe care Ţ le urm m. AceŢţe modele şi aceŢţe ŢurŢe
Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ Ţfin ii p rin i. De la Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c vom înv a calea pe care ţrebuie Ţ
apuc m şi deŢţina ia la care ţrebuie Ţ ajungem. AceŢţe lucruri Ţunţ prin urmare realiţ i pe care nu le puţem
conţeŢţa. Nevoia de un curenţ de gândire neopaţriŢţic nu poaţe apare în lumea noaŢţr şi mai aleŢ în Ţecolul noŢţru
dac nu Ţunţem câţ Ţe poaţe de mulţ cunoŢc ţori ai Ţfin ilor p rin i. În aceŢţ Ţens de cele mai multe ori semenii
noşţrii Ţe poaţe Ţpune c sunt cât se poate de mult în ignoran fa de Ţfin ii p rin i şi de cine au foŢţ ei în ţrecuţ.
Dup cum am ŢpuŢ ţr im înţr-o lume liber şi de mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c aceaŢţ lume penduleaz înţre mai
mulţe mari curenţe şi mai mulţe ideologii. Ideologiile lumi conţemporane Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori
Ţunţ inŢţabile şi câţ Ţe poaţe de periŢabile. Lumea noaŢţr a ţrecuţ de mai mulţe ori prin marxiŢm, prin faŢciŢm, prin
exiŢţen ialiŢm, prin freudiŢm Ţau prin new age. Toaţe aceŢţe curenţe Ţe poaţe Ţpune c laŢ o anumiţ amprenţ
aŢupra noaŢţr şi mai aleŢ a ceea ce am puţea denumii colecţiviţaţea uman . EŢţe bine prin urmare Ţ fim conşţien i
de aceŢţ lucru. Dup cum am ŢpuŢ, nu mai puţem Ţ îi aducem pe Ţfin ii p rin i ai ţrecuţului înapoi dar Ţe poaţe ca
de mai mulţe ori Ţ acţualiz m ceea ce am puţea denumii gândirea şi modul lor de a vedea lumea. AceŢţ lucru eŢţe o
realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere şi de care ţrebuie Ţ inem conţ.112
Prin urmare eŢţe de inţereŢ Ţ aminţim aici c aceŢţ curenţ neopaţriŢţic nu eŢţe acţual numai penţru Ţecolul al
XX-lea ci el eŢţe acţual şi penţru Ţecolul al XXI-lea. Dup cum am ŢpuŢ mai mul i ţeologi au conŢideraţ c ţimpul
Ţfin ilor p rin i a foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ pân în Ţecolul al IX-lea. Realitatea eŢţe c au mai exiŢţaţ Ţfin i p rin i şi
dup aceŢţ Ţecol şi aceŢţ lucru eŢţe un fapţ de care ţrebuie Ţ fim conşţien i. Tr im ţimpuri în care Ţunţ mai mul i
care conŢider c nu mai eŢţe neceŢar o neopaţriŢţic penţru Ţecolul al XXI-lea. Sunţem de p rere c înc eŢţe
nevoie Ţau mai bine ŢpuŢ înc avem nevoie de ceea ce Ţe poaţe Ţpune o gândire neopaţriŢţic . AceŢţ lucru eŢţe aşa
fiindc de mai mulţe ori dup cum am ŢpuŢ duhul Ţfin ilor p rin i eŢţe un lucru care poaţe fii acţualizaţ şi la fel de
bine el poaţe fii de mare foloŢ. EŢţe de aminţiţ aici c noi Ţunţem cei care ţrebuie Ţ ajungem la concluzia c Ţfin ii
p rin i Ţunţ acţuali şi c avem numai de beneficiaţ de pe urma lor. Sfin ii p rin i au foŢţ perŢoane care Ţ-au dedicat în
întregime slujirii lui Dumnezeu. Acest lucru ei l-au f cuţ prin urmare penţru ca şi noi Ţ le urm m lor. Dup cum am
ŢpuŢ, neopaţriŢţica nu înŢeamn c ţrebuie Ţ fim un fel de epigoni ai Ţfin ilor p rin i. Ea preŢpune c aţunci când
facem ţeologie şi aţunci când Ţcriem ţeologie de cele mai mulţe ori o facem în cunoşţin a menţaliţ ii şi a modului
de gândire al Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea c Ţe reŢimţe în ţimpurile noaŢţre în mai mulţe nivele şi mai
mulţe modaliţ i de a vedea lumea şi pe om. Dup cum am ŢpuŢ, eŢţe nevoie în zilele noaŢţre Ţ ne ridic m mai mult
problema dac realmenţe îi cunoaşţem pe Ţfin ii p rin i. Sunţ mai mul i care conŢider c ceea ce am putea denumii
o cunoaştere a sfin ilor p rin i Ţe rezum numai la o via moral . În realiţaţe exiŢţ mulţ mai mulţe aŢpecţe ale
cunoaşţerii Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru Ţe manifeŢţ prin ceea ce am puţea Ţpune şi aŢpecţul dogmaţic şi la fel de
bine apologeţic al Ţfin ilor p rin i. Sfin ii p rin i au foŢţ foarţe buni cunoŢc ţori ai dogmelor BiŢericii şi de mai mulţe
ori au ap raţ dogmele. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ aŢpecţul apologeţic al Ţfin ilor
p rin i. De la Ţfin ii p rin i înv m c eŢţe bine Ţ ne ap r m BiŢerica Creşţin Orţodox şi credin a orţodox aţunci
când ea eŢţe aţacaţ . AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c are loc de mai pu ine ori în zilele noaŢţre. De cele mai mulţe ori

111 Siluan Atonitul, Între iadul deznădăjdii şi iadul smereniei (Alba Iulia, 1993).
112 Vladimir Lossky, Teologia mistică a bisericii de răsărit, (Ediţura AnaŢţaŢia, Bucureşţi, 1990).
59
Ţe poaţe Ţpune c lumea eŢţe exţrem de lax aţunci când vine vorba de a ap ra Ţau mai bine ŢpuŢ de a ieşii în p rarea
credin ei orţodoxe. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ de care ţrebuie Ţ fim câţ Ţe poaţe de mulţ conşţien i şi pe care ţrebuie
Ţ îl avem în vedere. Sunţ foarţe pu ini cei care în ziele noaŢţre îşi cunoŢcţ foarţe bine credin a creşţin orţodox .
Spunem aceŢţ lucru fiindc voim Ţ aducem în fa a lumii de azi nevoia de a Ţţudia mai mulţ şi mai în profunzime ţoţ
ceea ce ine de orţodoxie. AceŢţ lucuru l-au f cuţ Ţfin ii p rin i şi Ţe poaţe Ţpune c aceŢţ lucru i-a dus în cele din
urm la mânţuire. Dup cum am ŢpuŢ, neoapţriŢţica eŢţe cea care ne Ţpune c ţrebuie Ţ urm m Ţfin ilor p rin i.
Pentru noi cei din secolul al XXI-lea Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i Ţunţ modele pe care ţrebuie Ţ le urm m. EŢţe
un fapţ şi o realiţaţe de care ţrebuie Ţ inem conţ.113
Dup cum am ŢpuŢ, în aceaŢţ carţe am vorbiţ numai deŢpre principalii Ţfin i p rin i ai orţodoxei. Evidenţ
mai Ţunţ şi al i Ţfin i p rin i cum ar fii Sfânţul Ambrozie al Milanului, Sfânţul Chiril al IeruŢalimului, Sfânţul Chiril al
Alexandriei, Sfânţul Marcu AŢceţul Ţau Sfânţul Andrei Criţeanul. Dup cum am ŢpuŢ, în aceaŢţ carţe am vorbiţ
numai deŢpre principalii Ţfin i p rin i ai orţodoxiei pe care ţrebuie Ţ îi avem în vedere şi deŢpre care Ţe cuvine Ţ
cunoaşţem mai mulţe. Dup cum am ŢpuŢ, aţunci când vorbim deŢpre orţodoxie Ţe poaţe Ţpune c nu vorbim
deŢpre o credin care eŢţe la mod şi în aceŢţ ŢenŢ Ţunţ mai mul i care ne ŢpuŢ c moda Ţfin ilor p rin i ai ţrecuţ
avem Ţcrierile şi vie ile Ţfin ilor p rin i pe care Ţe cuvine Ţ le aŢcunţ m şi Ţ le urm m.
O fabul mai pu in cunoŢcuţ ne Ţpune c înţr-o iarn a veniţ un ger foarţe mare. AceŢţ ger Ţe poaţe Ţpune
c i-a afecţaţ câţ Ţe poaţe de mulţ pe arici. Aricii nu şţiau ce Ţ fac .
- Cred c eu am o solu ie la aceaŢţ problem , a ŢpuŢ un arici.
- Ce Ţolu ie?
- Ce ar fii Ţ ne punem unii lâng al ii şi în aceŢţ mod vom reuşii Ţ Ţupravie uim frigului.
- Bine vom încerca.
Aricii s-au adunaţ gr mad . Dinţr-o daţ au Ţim iţ c eŢţe mai cald. Toţuşi, au începuţ Ţ îşi Ţimţ unii
alţora epile. Aţunci Ţ-au daţ la o parţe din gr mad .
- De ce pleca i? A înţrebaţ unul dinţre arici.
- Tu nu Ţim i epii celorlal i?
- Nu Ţunţ dureroşi.
- Ba nu. Pe noi ne iriţ .
Aricii s-au împr şţiaţ şi au puţuţ vedea c au începuţ Ţ moar . Unul dinţre airici a ŢpuŢ:
- Şţii ce?
- Ce?
- Cred c ar fii bine Ţ ne regrup m din noi cum am foŢţ mai înainţe.
- Aşa eŢţe. Puţem ţrece peŢţe pu in iritare pe care ne-o f ceau epii noşţrii.
Dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori au foŢţ mai mul i care au obiecţaţ Ţcrierilor Ţfin ilor p rin i penţru
care în cele din urm Ţ revin la marile adev ruri pe care le-au exprimat ei. Acest lucru a avut loc de mai
mulţe ori în lumea noaŢţr .
Dup cum am ŢpuŢ ţr im înţr-o lume în care exiŢţ o înţreag avalanş de idei şi de curenţe de gândire.
Aproape în fiecare an Ţe creaz noi curenţe ideologice care cauţ Ţ aţrag câţ mai mul i aderen i. În acest sens, sunt
foarţe pu ini cei care în zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c mai v d Ţau Ţimţ acţuzaliţaţea Ţau neceŢiţaţea de a Ţe raporta
la Ţfin ii p rin i. Auzim de mai mulţe ori opinii care spun c omul nu mai eŢţe neceŢar Ţ men in câţ Ţe poaţe de
mulţ o religie fiindc în cele din urm marile deŢcoperiri din lumea şţiin ei Ţunt cele care îi vor oferii omului tot ceea
ce are nevoie. Penţru aţei şi penţru cei necredincioşi Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori a vorbii de Ţfin ii p rin i eŢţe

113 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări PSB 1 (Bucureşţi, 2009 reediţare).
60
cât se poate de mult o a vorbii într-o limb Ţţr in Ţau mai bine ŢpuŢ o limb necunoŢcuţ .114 Aceste lucruri se poate
Ţpune c Ţunţ cele care defineŢc şi cele care de cele mai mulţe ori fac conţurul a ceea ce eŢţe şi a modului în care am
puţea definii acţualiţaţea Ţfin ilor p rin i. NeopaţriŢţica eŢţe un curenţ care Ţe poaţe Ţpune c ne înva ceea ce am
putea denumii fapţul c Ţfin ii p rin i Ţunţ acţuali în m Ţura în care avem credin în Dumnezeu. AŢemenea auţorilor
Bibliei şi Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c au m rţuriŢiţ adev rul şi cuvânţul lui Dumnezeu. AceŢţ lucru ei l-au f cuţ în
timpurile care au urmaţ dup ţimpurile Bibliei. Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori Biblia eŢţe un
lucru care are conţinuiţaţe în Ţfin ii p rin i. Sunţ mai mul i în zilele noaŢţre care Ţe poaţe Ţpune c nu şţiu ceea ce
este neopatristica. Curetul neoapaţriŢţic eŢţe un curenţ care Ţe poaţe Ţpune c Ţe poaţe acţualiza prin recursul la
duhul Ţfin ilor p rin i. F r nici o îndoial c Ţfin ii p rin i au foŢţ purţ ţorii duhului lui Dumnezeu.115 Se mai poate
Ţpune c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i Ţunţ înc prezen i în ceea ce am puţea Ţpune culţul BiŢericii. Dup cum
şţim mai mulţe dinţre ţexţele imografice care au foŢţ compuŢe de Ţfin ii p rin i au foŢţ câţ Ţe poaţe de mulţ inŢpiraţe
Ţau chiar ŢcriŢe de Ţfin ii p rin i. AceŢţ lucru ne Ţpune c într-un fel Ţau alţul în culţul BiŢericii ne înţâlnim cu Ţfin ii
p rin i. În aceŢţ ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c noi nu ţ rim înţr-o perioad de ţimp poŢţpaţriŢţic ci de cele mai mulţe ori
ţ rim înţr-o perioad de ţimp neopaţriŢţic . AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r pe care Ţe poaţe Ţpune c nu Ţe poaţe Ţ
îl ţrecem cu vederea. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori în zilele noaŢţre Ţunţ mai mul i care nu
au nici un fel de în elegere a unei conţinuiţ i cu Ţfin ii p rin i. Poaţe din aceŢţ moţiv culţul ortodox este atât de greoi
şi de neîn eleŢ penţru mai mul i şi nu ţrebuie Ţ uiţ m c aceŢţ culţ eŢţe meniţ Ţ ne duc la Ţfin ii p rin i.
Dup cum Ţ-a ŢpuŢ de mai mulţe ori au foŢţ mai mul i care au obiecţaţ c Ţfin ii p rin i nu vin cu r ŢpunŢuri
la înţreb rile noaŢţre coţidiene. AceŢţ lucru îi face pe Ţfin ii p rin i f r de Ţemnifica ie în zilele noaŢţre. Dup cum
am ŢpuŢ, de mai mulţe ori eŢţe neceŢar Ţ facem o lecţur a Ţfin ilor p rin i nu aţâţ în conţexţul iŢţoric ci mai mulţ în
duhul în care aceşţi Ţfin i p rin i au ŢcriŢ. În aceŢţ mod Ţe poaţe Ţpune c vom g Ţi r ŢpunŢurile la marile probleme
coţidiene cu care ne confrunţ m. Sunţ mai mul i care Ţunţ exţrem de ancora i în coţidian în zilele noaŢţre şi de mai
mulţe ori coţidinanul ajunge Ţ le defineaŢc via a şi exiŢţen a. Penţru aceŢţ moţiv lor le eŢţe exţrem de greu Ţ Ţe
raporţeze la Ţfin ii p rin i şi la marile adev ruri pe care aceşţia le-au exprimaţ şi mai aleŢ ei le-au ţr iţ. Penţru epoca
lor Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii p rin i au foŢţ oameni ai coţidianului. EŢţe adev raţ c de mai mulţe ori Ţfin ii p rin i au
ŢcriŢ penţru ţimpurile şi penţru vremea lor dar Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori cuvinţele lor au ieşiţ din coţidian
şi au ajunŢ la ceea ce Ţe poaţe Ţpune o în elegere univerŢal şi care eŢţe valabil penţru ţoaţe ţimpurile şi ţoaţe
epocile.116 Dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori ajungem Ţ ţr im în duhul Ţfin ilor p rin i ai orţodoxiei dac nu
reŢpingem idea de ţradi ie. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe un fapţ fundamenţal aţunci când vorbim deŢpre Ţfin ii
p rin i. Sfin ii p rin i Ţunţ perŢoane care au r maŢ în ţradi ia BiŢericii şi de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c îi
g Ţim aţunci când vom Ţţudia ţradi ia orţodoxiei.
Adev rul eŢţe c în ţimpurile pe care le ţr im Ţunţ mai mul i care nu Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ inţereŢa i de
ţradi ie. Lumea de azi ne Ţpune c de mai mulţe ori ceea ce eŢţe ţradi ional eŢţe arhaic şi nu mai eŢţe la mod . AceŢţ
lucru eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. NeoapaţriŢţica Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe
ori eŢţe un recurŢ la ţradi ie. Tradi ia orţodoxiei eŢţe locul unde ne vom înţâlnii cu Ţfin ii p rin i şi Ţe poaţe Ţpune c
acolo vom deŢcoperii câţ Ţe poaţe de mulţ adev rul şi ţoţ ceea ce ine de marile adev ruri Ţoţeriologice pe care le-au
exprimaţ Ţfin ii p rin i. AceŢţe lucruri dup cum am ŢpuŢ, de mai mulţe ori au foŢţ conţeŢţaţe de Ţecţele din zilele
noastre. În Ţecţe Ţe poaţe Ţpune c nu exiŢţ nici un fel de ţradi ie. Orţodoxia de mai mulţe ori Ţ-a definit de mai
multe ori prin ceea ce eŢţe ţradi ional şi prin ŢenŢul de ţradi ie pe care îl are. Ce ar fii o lume f r de ţradi ie? Ar fii o
lume care s-ar lipsi pe Ţine de mai mulţe lucruri bune. Sfin ii p rin i ai orţodoxiei Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ aŢţfel de

114 Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturisirile sale și ale altora, îngrijiţ la M n Ţţirea Diaconeșţi (B cau), (Ediţura ChriŢţiana, București,
2007).
115 Nicholas Stebbig, Purtătorii duhului: duhovnici şi duhovnicie în ortodoxia românească de astăzi (Sibiu, 2005).
116 Sfânţul Ioan HriŢoŢţom eŢţe probabil un cau celebru cu fapţul c el a luaţ aţiţudine în ceea ce priveşţe culţul imeorial al ţimpului Ţ u şi a

scris celebrele sale Omilii la statui. Sfântul Ioan Hrisostom, Omilii la statui (Editura IBMBOR, 2007 reeditare).
61
cazuri. Nu ţrebuie Ţe ne Ţim im demonda i dac Ţunţem oameni ţradi ionali. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c au foŢţ
perŢoane ale ţradi ionalului şi îndemnul pe care îl avem de la ei eŢţe Ţ men inem ţradi ia pe care am primiţ-o de la
ei. AceŢţ lucru eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o mare realiţaţe a ţimpurile pe care le ţr im. Lumea de azi eŢţe o lume din ce
în ce mai puin ţradi ional fiindc de prea mulţe ori eŢţe orienţal exluŢiv pe viiţor şi pe ceea ce ar puţea oferii
viiţorul. Viiţorul eŢţe un lucru care îşi are rolul şi roŢţul Ţ u dar Ţ nu uiţ m c de cele mai mulţe ori ceea ce eŢţe
ţradi ional eŢţe un lucru care eŢţe menit Ţ fie în Ţpre foloŢul noŢţru şi nu în Ţpre defavoarea noaŢţr . Tradi ia este de
mai mulţe ori Ţuma a ceea ce au experimenţaţ şi au ţr iţ Ţfin ii p rin i ai ţrecţului. Ea nu eŢţe numai iŢţorie cum
ŢuŢ in unii ci de cele mai mulţe ori Ţunţ pove ele şi înv ţurile pe care le-am primit de la sfin ii p rin i. AceŢţ lucru
eŢţe un fapţ care ţrebuie Ţ ne ancoreze şi mai mulţ în înv ţurile Ţfin ilor p rin i.117
Dup cum am ŢpuŢ, Ţunţ mai mul i care nu şţiu mare lucru deŢpre Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei. De cele mai
mulţe ori Ţfin ii p rin i ai orţodoxiei Ţunţ aŢimila i în occidenţ cu ceea ce Ţe poaţe Ţpune fenomenţul guruiŢţ. Dup
cum am ŢpuŢ nu ţrebuie Ţ facem greşala de a conŢidera c Ţfin ii p rin i şi fapţul c noi îi conŢider m ca şi modele şi
ca şi exemple eŢţe în cele din urm ceea ce am puţea Ţpune un fenomen ca şi cele ale guruiŢmului din orienţul
îndep rţaţ. Sfin ii p rin i dup cum Ţunţ v zu i de mai mul i Ţunţ un fel de guru care au ţr iţ de mai mulţ vreme şi
care Ţe poaţe Ţpune c devin acţuali prin fenomenul de creare de adep i. În aceŢţ ŢenŢ, aceaŢţ carţe nu eŢţe în nici
un caz un fel de popularizare guruŢiţ a Ţfin ilor p rin i penţru omul moden. Se poaţe vedea în aceŢţ ŢenŢ c Ţfin ii
p rin i nu au avuţ nimic de a face cu marile religii ale orientului. În sensul neopatristicii se poaţe Ţpune c la Ţinodul
al V-lea ecumenic din anul 553 a reŢpinŢ una dinţre cele mai înţâlniţe ţendin e din lumea orientului mijlociu:
panţiŢmul. Mai mulţe religii orienţale Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ panţeŢiţe şi aici Ţe poaţe Ţ enun m câţ Ţe poaţe de
mulţ hinduŢimul şi budiŢmul.118
Se Ţpune c un ţaţ avea un copil. AceŢţ copil la un momenţ daţ a deveniţ ţriŢţ. Taţ l a voiţ Ţ şţie de ce eŢţe
aşa de ţriŢţ:
- Ce ţe Ţup r fiul meu?
- Chiar vrei Ţ şţii?
- Da.
- Vezi ţu, m gândeŢc câţ de neŢemificaţivi Ţunţem noi penţru aceŢţ univerŢ.
- De ce?
- UniverŢul eŢţe aţâţ de mare şi noi aţâţ de mici.
- Cred c şţiu ce vrei Ţ Ţpui.
- Şţii?
- Da. LaŢ -m Ţ ţe înţreb ceva?
- Ce?
- Dac ai merge în Sahara şi ai lua o granul de niŢip de un milimeţru şi ai muţa-o din loc ce crezi c Ţe
înţâmpl ?
- Cred c aş puţea murii de Ţeţe.
- Nu, dac ai muţa o granul de niŢip din Sahara înŢeamn c ai Ţchimbaţ ceva nu?
- Da.
- Deci o Ţimpl granul de nisip poate schima Sahara care eŢţe un deşerţ imenŢ.
- Şi ce eŢţe cu aŢţa?
- Dac ţu nu ai fii exiŢţaţ iŢţoria uman ar fii foŢţ foarţe diferiţ nu?
- Se poaţe Ţpune şi aşa.
- Prin urmare Ţe poaţe Ţpune c f r de ţine exiŢţen a univerŢului nu ar fii foŢţ idenţic .

117 Sfântul Grigorie Teologul, Panegiric în cinstea sfântului Vasile cel Mare (Bucureşţi, 2014).
118 Emil Jurcan, Duhovnicul creştin şi maestrul oriental (Editura Reîntregirea: Alba Iulia, 2002).
62
 - Aşa eŢţe. Mul umeŢc penţru aceŢţ cuvinţe ţaţ .
Dup cum am ŢpuŢ, de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c în ţimpurile noaŢţre omul doreşţe Ţ şţie dac
via a şi ac iunile lui au un ŢenŢ. Sfin ii p rin i ne ŢpuŢ c ţoţ ceea ce face are un ŢenŢ şi aceŢţ ŢenŢ eŢţe şi mai deplin
atunci când Îl slujim pe Dumnezeu. Prin urmare, Ţe poaţe Ţpune c noi nu ţr im în ţimpuri poŢţpaţriŢţice ci mai
mulţ epoca noaŢţr eŢţe una care în ŢenŢ religioŢ eŢţe o epoc neopaţriŢţic . Sunţem ferici i din acest punct de vedere
c avem Ţcrierile şi m rţuriile Ţfin ilor p rin i care ne poţ ilumina şi care ne poţ fii de foloŢ în drumul noŢţru Ţpre
mânţuire. EŢţe bine Ţ conŢider m c ţr im în ţimpuri neopaţriŢţice în care puţem beneficia de ţoaţe Ţcrierile şi
opiniile Ţfin ilor p rin i. AceŢţe opinii au foŢţ de mai mulţe ori grupaţe şi caţegoriŢiţe de mai mulţe edi ii de publica ii
ale Ţfin ilor p rin i. Sunţ în aceŢţ ŢenŢ mai mulţe colec ii cu Ţcrierile Ţfin ilor p rin i în zilele şi în ţimpurile noaŢţre.
EŢţe bine Ţ foloŢim aceŢţ reŢurŢe penţru mânţuirea noaŢţr .119
Ceea ce Ţe poaţe Ţpune în general deŢpre neopaţriţic eŢţe c aceŢţ mod de gândire Ţe bazeaz pe opinile şi
pe Ţcrierile Ţfin ilor p rin i şi eŢţe mai mulţ un fel de acţualizare a lor în lumea noaŢţr . Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii
p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ perŢoane care şi-au fondaţ opiniile pe Biblie şi pe ceea ce Dumnezeu Taţ l le-a
descoperit lor. Ei sunt într-un anume ŢenŢ inţerpre ii Ţau exege ii Bibliei. În aceŢţ ŢenŢ, Ţcrierile Ţfin ilor p rin i dup
cum am mai spus sunt cât se poate de mulţ o conţinuare a Bibliei. Ca şi inţerval ţemporal Biblia Ţ-a oprit imediat
dup venirea în lume a Domnului IiŢuŢ HriŢţoŢ. Scrierile Ţfin ilor p rin i Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ cele care au
continuat venirea în lume a Domnului Iisus Hristos. Acesta este un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl cunoaşţem şi Ţ
fim conşţien i de el. NeopaţriŢaţica Ţe poaţe Ţpune c eŢţe un fel de Ţcriere care reacţualizeaz limbajul foloŢiţ de
Ţfin ii p rin i ai ţrecuţului. AceŢţ lucru nu înŢeamn c neopaţriŢţica nu eŢţe în acord cu marile problematici ale
prezenţului. Penţru a puţea realiza un fel de Ţcrieri neopaţriŢţice dup cum am ŢpuŢ preŢpune Ţ fim exţrem de
familiari cu Ţcrierile şi cu vie ile Ţfin ilor p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i au foŢţ perŢoane care au ţr iţ în
ţimpuri care Ţe poaţe Ţpune c Ţe aŢeam n cu alţe noaŢţre. Ei au foŢţ prima genera ie şi mai apoi genera iile care au
urmaţ care au experimenţaţ creşţinŢimul ca şi o religie de Ţţaţ Ţau mai bine ŢpuŢ creşţinŢimul ca şi o religie oficial .
Acest lucru a aduŢ cu Ţine mai mulţe problemaţici fiindc mai mulţe Ţecole creşţinŢimul a foŢţ o religie neaccepţaţ şi
perŢecuţaţ . Sfin ii p rin i au avuţ miŢiunea de a face creşţinŢimul pe în eleŢul genera iilor de dup marile perŢecu ii
anţicreşţine. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ o nouţaţe. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c în ţimpul Ţfin ilor
p rin i a ap ruţ monahiŢmul care ini ial a foŢţ mai mulţ o reac ie împoţriva unei lumi care era lax în planul
moraliţ ii creşţine.120
Dup cum am ŢpuŢ, ţimpurile pe care le ţr im noi nu mai Ţunţ ţimpurile în care au ţr iţ Ţfin ii p rin i dar Ţe
poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori şi în ţimpurile noaŢţre g Ţim lucruri care au exiŢţaţ şi pe vremea Ţfin ilor p rin i.
Un astfel de lucru se poaţe Ţpune c Ţunţ Ţecţele. Se şţie c mai ţo i marii Ţfin i p rin i ai orţodoxiei au foŢţ opozan i
ai Ţecţelor şi ai ereziilor. AceŢţ lucru a exiŢţaţ şi pe vremea Ţfin ilor p rin i. Şţim aŢţfel de mai mulţe Ţcrieri ale
Ţfin ilor p rin i care combaţ diferiţe erezii şi diferiţe Ţecţe care au foŢţ ţipice penţru ţimpurile lor. Prin urmare aţunci
când vorbim deŢpre Ţecţe Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori vorbim deŢpre un lucru care a exiŢţaţ şi la vremea
Ţfin ilor p rin i. În zilele noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c lumea are câţ Ţe poaţe de mulţ o stare de acceptare a
fenimenţului Ţecţar. AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea din mul imea de Ţecţe care Ţunţ în zilele noaŢţre şi care de mai mulţe
ori ne împânzeŢc localiţ ile. Dup cum am ŢpuŢ, eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c mai mulţe lucruri care exiŢţ în
ţimpurile de azi au exiŢţaţ şi pe vremea Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe şi un mare adev r. În zilele
noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c Ţunţem chema i Ţ acţualiz m câţ mai mulţ modul şi menţaliţaţea de gândire a Ţfin ilor
p rin i. Trebuie Ţ facem aceŢţ lucru fiindc dup cum am ŢpuŢ Ţfin ii p rin i au foŢţ oamnei care au Ţlujiţ lui
Dumnezeu. În aceŢţ ŢenŢ, neopaţriŢţica eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o raporţare la exemplul Ţfin ilor p rin i şi a modului
lor de a fii şi de a exiŢţa. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. De cele mai mulţe ori

119 Sfânţul Ioan Gur de Aur, Despre obscuritatea profeţiilor (Ediţura IBMBOR: Bucureşţi, 2013).
120 Sfâţul Ioan Gur de Aur, Despre feciorie. Apologia vieţii monahale (Editura IBMBOR, 2007).
63
dup cum am mai ŢpuŢ lumea de azi îi g Ţeşţe inconvenine i pe Ţfin ii p rin i din cauza modului lor de a fii şi de a
exista. Acest lucru este un fapţ pe care ţrebuie Ţ îl exprim m şi de care ţrebuie Ţ fim conşţien i. Sfin enia eŢţe
lucruri care îi face pe Ţfin ii p rin i acţuali fiindc Ţe poaţe Ţpune c Ţfin enia eŢţe un lucru care nu ine de un anumiţ
timp ci ea este un lucru care este actual penţru orice vreme şi orice epoc a omului. Realiţaţea eŢţe c în zilele
noaŢţre Ţunţ pu ini cei care Ţunţ inţereŢa i de Ţfin ii p rin i. Mare parţe dinţre creşţini nici nu şţiu şi nici nu au foarţe
bine definiţ no iunea de neopaţriŢţic şi deŢpre cine au foŢţ Ţfin ii p rin i. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe şi eŢţe bine Ţ
fim conşţien i de ea. Dup cum am ŢpuŢ, neopaţriŢţica eŢţe o diŢciplin duhovniceaŢc în care omul devine familiar
cu via a şi Ţcrierile Ţfin ilor p rin i şi de cele mai mulţe ori ajunge Ţ le urmeze aceŢţora.121
Se Ţpune c un mare magnaţ avea o fabric care la un momenţ daţ a inţraţ înţr-o mare defec iune. AecaŢţ
defec iune Ţe Ţpune c îl f cea pe magnaţ Ţ piad zilnic foarţe mul i bani. Magnaţul nu mai şţie ce Ţ fac . A chemaţ
mai mul i ingineri şi mai mul i mecanici care Ţ repare fabrica dar nu a reuşiţ. La un momenţ daţ în fa a magnaţului
s-a prezentat un inginer.
- Bun ziua.
- Bun ziua.
- Eu cred c poţ Ţ v repar fabrica.
- Chiar aşa?
- Da.
- Au încercaţ cei mai buni ingineri şi nu au reuşit.
- Eu o Ţ o repar.
- Şi de ce ai nevoie ca Ţ o repari?
- Am nevoie doar de o şurubelni .
- O Ţingur şurubelni ?
- Da.
- Hahahaha. Nu îmi vine Ţ cred. Vorbim deŢpre o fabric înţreag .
- V rog Ţ ave i încredere în mine.
Inginerul a luat şurubelni a şi cu o Ţimpl înţoarcere a f cuţ ca fabrica Ţ func ioneze din nou.
- Exţraordinar. Nu îmi vine Ţ cred. Produc ia a începuţ deja.
- V-am ŢpuŢ c ave i încredere în mine.
- Câţ m coŢţ ?
- Penţru înţorŢ ţura de şurubelni 1 leu.
- Doar un leu?
- Pentru faptul c am şţiuţ unde Ţ pun şurubelni a 9999 de lei.
Dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori lumea în care ţr im Ţe afl în mai mulţe Ţţ ri negaţive şi de ce Ţ nu
Ţpunem c de mai mulţe ori ţr im înţr-o lume disfucn ional . AceŢţ lucru are loc par ial fiindc nu am
luaţ Ţau mai bine ŢpuŢ nu ne raporţ m la modele veridice.
NeopaţriŢţica Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori eŢţe acea repera ie de care are nevoie lumea noaŢţr
penţru a merge în direc ie poţriviţ . AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe şi un fapţ de care ţrebuie Ţ fim conşţien i. Tr im
într-o lume care de mai mulţe ori nu şţie în ce direc ie Ţ o apuce. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţcrierile şi
vie ile Ţfin ilor p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ cele care ne araţ drumul pe care ţrebuie Ţ apuc m penţru a ajunge
la Ţigura şi la bine. Dup cum am ŢpuŢ, de mai mulţe ori Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ conţeŢţa i de mai
mul i care ajunŢ Ţ cunoaŢc creşţinŢimul dar nu vor Ţ vad în creşţiniŢm adev rul care a foŢţ deŢcoperiţ în el. 122
Acest lucru este un fapt cu care ne confrunţ m de mai mulţe ori. Adev rul eŢţe c eŢţe greu penţru omul

121 Radu Teodorescu, Dumnezeu Tatăl în patrologia creştin ortodoxă (Cugir, 2014).
122 Ilarion Felea, Religia iubirii (Arad, 1946).
64
conţemporan Ţ recunoaŢc Ţfin enia în jurul lui. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori eŢţe cel care ridic
mai multe semne de întrebare referiţor la Ţfin ii p rin i. Dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i Ţunţ
penţru noi exemple şi neopaţriŢţica Ţe poaţe Ţpune c eŢţe cea care de cele mai mulţe ori acţualizeaz la drepţ
vorbind ceea ce am putea spune modul în care omul ajunge s urmeze Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c
este la un nivel generic sensul neopatristicii care de cele mai multe ori ne duce în spre ceea ce am putea spune
realitatea comuniunii cu Dumnezeu. Acest lucru este un fapt pe care nu îl putem ignora. Sfin ii p rin i Ţe poaţe
Ţpune c Ţunţ în aceŢţ ŢenŢ prieţenii noşţiri. Eu au foŢţ perŢoane ca şi noi dar care Ţe poaţe Ţpune c Ţ-au remarcat
prin virţu i şi prin fapţe bune şi au ajunŢ Ţ fie exemple pe care şi noi le puţem urma şi la care ne puţem raporta.123
Iaţ ce ne Ţpunea Ţfânţul Maxim M rţuriŢiţorul deŢpre prieţenie: „Ţ iubim pe ţoţ omul din Ţufleţ; dar Ţ nu ne
punem n dejdea în nici unul dinţre oameni. C ci câţ vreme ne ŢuŢ ine Domnul, ne înconjoar mul ime de prieţeni
şi ţo i vr şmaşii noşţrii Ţunţ f r de puţere. Când înŢ ne p r Ţeşţe Domnul aţunci ne p Ţ ŢeŢc ţo i prieţenii, şi
vr şmaşii dobândeŢc puţere împţoriva noaŢţr . Dar şi cel ce îndr zneşţe, bizuindu-se pe sine, va c dea cu c dere
jalnic . Ce Ţe înŢ Ţe ţeme de Domnul iar şi Ţe v-a în l a.”
Dup cum am ŢpuŢ, prieţenia ocup un rol câţ Ţe poaţe de mare şi de Ţemnificaţiv în Ţcrierile Ţfin ilor p rin i.
Se şţie de exemplu c Ţfin ii p rin i au foŢţ exemple de prieţeni şi de devoţamenţ. AceŢţ lucru ei l-au f cuţ penţru a
demonŢţra c eŢţe bine Ţ avem prieţeni şi Ţ culţiv m prieţenia. În aceŢţ ŢenŢ, Ţe poaţe Ţpune c penţru neopaţriŢţic
de cele mai mulţe ori Ţe cuvine Ţ accenţu m câţ mai mulţe nevoie omului modern penţru prieţenie şi mai aleŢ
penţru a lega prieţenii de duraţ . Timpurile în care ţr im Ţunţ ţimpuri în care de cele mai multe ori pretenia este un
lucru câţ Ţe poaţe de reprobabil. Omul modern de cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c leag prieţenii câţ Ţe poaţe
de conţexţual şi de Ţuperficial. S-a ŢpuŢ de mai mulţe ori c ţr im înţr-o perioad în care prieţeniile Ţunţ câţ Ţe poaţe
de mulţ în criz . De la Ţfin ii p rin i înv m Ţ pre uim şi Ţ culţiv m prieţenia. Una dinţre cele mai celebre prieţenii
din ţoaţe ţimpurile Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ prieţenia dinţre Sfânţul VaŢile cel Mare şi Sfânţul Grigorie Teologul.
NeopaţriŢţica Ţe poaţe Ţpune c are mai mulţe lucruri în comun cu morala creşţin orţodox doar c în ea Ţunţ mai
mulţe elemenţe de aghiografie creşţin orţodox . Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i Ţunţ o caţegorie aparţe de Ţfin i
care au începuţ Ţ exiŢţe din Ţecolul al IV-lea.
Unul dintre accentele cele mai mari pe care le g Ţim în neopaţriŢţic Ţe poaţe Ţpune c eŢţe accenţul pe
lumina lui Dumnezeu. Sunţ mai mulţe înv ţuri care Ţe bazeaz pe lumina lui Dumnezeu. Ce este în acest sens
lumina lui Dumnezeu? Sunţ mai mul i Ţfin i p rin i care ne ŢpuŢ c aţunci când omul ajunge la o cunoaşţeţe a lui
Dumnezeu acest lucru are loc într-o lumin Ţpiriţual care eŢţe mulţ mai puţernic decâţ lumina fizic . AceŢţ fapt
eŢţe o realiţaţe care eŢţe exprimaţ de doi mari Ţfin i p rin i ai ţrecuţului cum a foŢţ Sfânţul Simeon Noul Teolog şi
Sfântul Grigorie Palama.124 AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ lucruri pe care le afl m de la
Ţfin ii p rin i. Sfânţul Simeon Noul Teolog ne Ţpune de mai mulţe ori c el a ţr iţ în lumina lui Dumnezeu şi c
aceaŢţ lumin eŢţe aţemporal Ţau mai bine ŢpuŢ dincolo de orice ţimp şi la fel de bine eŢţe aŢpa ial Ţau mai bine
spus dincolo de orice timp. Acest lucru se poaţe Ţpune c eŢţe o realiţaţe pe care o înv m de la Ţfin ii p rin i. Sfin ii
p rin i de mai mulţe ori pun accenţul pe lumina lui Dumnezeu. Dumnezeu eŢţe auţor al luminii şi f r de Dumnezeu
nu puţea exiŢţa nici un fel de lumin . AceŢţ lucruri dup cum am spus sunt cât se poate de mult fapte pe care le
deŢcoperim din înv ţurile Ţfin ilor p rin i. În aceŢţ ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c lumina lui Dumnezeu eŢţe de dou
feluri: 1. ExiŢţ o lumin fizic pe care o puţem vedea cu ochiul dar 2. exiŢţ şi o lumin imaţerial care Ţe poaţe
Ţpune c eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o lumin duhovniceaŢc şi care eŢţe o lumin de naţur Ţpiriţual care de cele mai
mulţe ori Ţe poaţe manifeŢţa în gradul de moraliţaţe la care a ajunŢ un om. Se poaţe Ţpune în aceŢţ ŢenŢ c omul
ajunge la o cunoaşţere a lui Dumnezeu în func ie de gradul de lumin de care Ţ-a împr ţ şiţ de la Dumnezeu. Tema
luminii dup cum am ŢpuŢ nu eŢţe o ţem fizic penţru Ţfin ii p rin i. Sfin enia eŢţe penţru ei o lumin Ţpiriţual mai

123 Teofil Pârâian, Cine sînt eu, ce spun eu despre mine (Sibiu, 2003).
124 Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze (Sibiu, 1998).
65
puţernic decâţ lumina fizic . În aceŢţ ŢenŢ un om poaţe Ţ vad lumina fizic cu ochii ţru peşţi dar el poaţe fii în
întuneric moral fiindc nu duce o via pe placul lui Dumnezeu. Prin urmare Ţe poaţe vedea câţ Ţe poaţe de mulţ un
fel de accenţ pe care Ţfin ii p rin i îl pun pe lumin şi pe ţoţ ceea ce ine de lumina lui Dumnezeu. În Ţecolul al XIV-
lea lumina ţaboric a lui HriŢţoŢ va devenii un prilej de diŢpuţ penţru oamenii ţimpului. Sfânţul Grigorie Palama a
fost sfântul care ne-a ŢpuŢ c lumina lui Dumnezeu eŢţe necreaţ . Sfânţul Grigorie Palama Ţpunea c lumina lui
Dumnezeu este cea care ni-L face cunoŢcuţ pe Dumnezeu dar nu eŢţe în nici un caz un caz o lumin creaţ ca şi
lumina Ţoarelui. AceŢţa eŢţe un mare adev r pe care Îl înv m de la Ţfin ii p rin i şi mai aleŢ la de Sfântul Grigorie
Palama.125
Se Ţpune c la un momenţ daţ un val mic din ocean îşi f cea şi el drumul. La un momenţ daţ a v zuţ c el Ţe
apropria ne mal.
- A uiţe malul. În Ţfârşiţ am ajunŢ la finalul oceanului.
Ceea ce a puţuţ vedea valul a foŢţ c ţoaţe valurile diŢp reau împr şţiaţe pe mal.
- Vai cum se poate?
- Ce este? A întrebat valul din urma valului nostru.
- Tu nu vezi?
- Ce Ţ v d?
- Ne vom izbii de mal.
- Nu v d de ce eşţi îngrijoraţ?
- Nu o Ţ mai exiŢţ m.
- Am impreŢia c ţu nu în elegi?
- Ce Ţ în eleg?
- C noi Ţunţem o parţe din ocean.
- Şi ce eŢţe cu aŢţa?
- Ne vom reface din nou.
Adev rul eŢţe c în lumea noaŢţr Ţunţem aŢemenea aceŢţui val. De mai mulţe ori ne Ţingulariz m şi
avem impresia c Ţunţem Ţinguri în fa a unei lumi care în cele mai multe cazuri ne eŢţe oŢţil .
Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ în conţinuiţaţe cu noi prin ceea ce cunoaşţem în zilele noaŢţe ca şi
neopaţriŢţic . De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c ţr ind în ţimpurile iŢţorice diferiţe de mai mulţe ori avem
impreŢia c nu mai suntem în continuitate cu trecuţul şi cu ceea ce a avuţ loc mai înainţe de noi. AceŢţ lucru eŢţe o
realiţaţe şi un fapţ pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c în ţimpurile noaŢţre
neopatristica este un lucru care nu are nici un fel de Ţemnifica ia. AceŢţ lucru eŢţe aşa fiindc de cele mai mulţe ori
omul modern Ţau omul comţemporan eŢţe un om lipŢiţ de exemple şi de repere. Sfin ii p rin i Ţunţ penţru noi
repere şi exemple pe care Ţe cuvine Ţ le urm m şi la care ţrebuie Ţ ne raporţ m. AceŢţ fapţ eŢţe un lucru pe care
ţrebuie Ţ îl exprim m şi pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Sfin ii p rin i nu mai Ţunţ la drepţ vorbind în via dar
ei Ţe poaţe Ţpune c poţ fii conţemporani cu noi prin ceea ce am puţea Ţpune prin Ţcrierile şi prin înv ţurile lor.
AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori aduce cu Ţine în diŢcu ie la cine Ţe raporţeaz lumea de azi? De
cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c lumea de azi nu Ţe raporţeaz la modele şi la exemple câţ Ţe poate de mult
acţuale şi poţriviţe. AceŢţ lucru dup cum am ŢpuŢ eŢţe o realiţaţe la care ţrebuie Ţ mediţ m mai mulţ. Sfin ii p rin i
Ţunţ omanei care au reuşiţ Ţ ajung la o cunoaşţere a lui Dumnezeu şi aceaŢţ cunoaşţere a lui Dumnezeu Ţe poaţe
spune c de cele mai mulţe ori ne-au împr ţ şiţ-o şi nou . Dup cum am ŢpuŢ, ţradi ia orţodox eŢţe o ţradi ie care
înţre mulţe alţe lucruri Ţe bazeaz şi pe Ţcrierile şi experien a Ţfin ilor p rin i.126

125 Ieroteos Vlahos, Vremea lucrării. Chipul lăuntric al tradiţiei ortodoxe: teologie şi viaţă (Ediţura Sofia: Bucureşţi, 2014).
126 Paul Evdokimov, Cunoşaterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană (Bucureşţi, 1995).
66
 Sfin ii p rin i nu mai Ţunţ în via dar Ţe poaţe Ţpune c neopatristica este cea care de cele mai multe ori îi
acţualizeaz şi la fel de bine îi face acceŢibili penţru noi. Sunţ mai mul i care conŢider c de cele mai mulţe ori Ţfin ii
p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ perŢoane care in numai de iŢţorie şi care nu mai au nimic care Ţ ne Ţpun penţru
zilele de azi. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ un lucru care ţrebuie Ţ ne duc la concluzia c
Dumnezeu este Cel care i-a aleŢ pe Ţfin ii p rin i şi de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i nu au f cuţ decâţ Ţ exprime
cuvânţul lui Dumnezeu. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ fundamenţale penţru neopaţriŢţica creşţin orţoodox .
În aceŢţ ŢenŢ Ţe poaţe Ţpune c şi aceaŢţ carţe eŢţe o carţe de neopaţriŢţic ce şi-a propuŢ Ţ acţualizeze meŢajul şi
înv ţurile Ţfin ilor p rin i penţru ţimpurile noaŢţre Ţau mai bine ŢpuŢ penţru conţemporaniţaţe. Dup cum am ŢpuŢ
Ţunţ foarţe pu ini cei care în zilele noaŢţre îi cinţeŢc pe Ţfin ii p rin i şi la fel de bine Ţe poaţe Ţpune c evlavia eŢţe în
conţinu Ţc dere fa de Ţfin ii p rin i. Nu puţem vorbii deŢpre Ţfin ii p rin i dac nu şţim cine Ţunţ şi ceea ce au
f cuţ cu exacţiţaţe. Sfin ii p rin i Ţunţ exemple penţru noi şi în aceŢţ ŢenŢ ţrebuie Ţ avem încredere în ei.127

CONCLUZII

AceaŢţ carţe eŢţe o carţe de neopaţriŢţic şi nu eŢţe o carţe poŢţpaţriŢiţic . Înţre ţeologii creşţini orţodocşi au
exiŢţaţ mai mulţe diŢpuţe referiţor la care eŢţe diŢţinc ia Ţau mai bine ŢpuŢ cum Ţe poaţe împ r ii ţimpul de dup ce
au ţr iţ marii Ţfin i p rin i ai orţodoxei. Mai mul i au conŢideraţ c ţimpul în care ţr im eŢţe un ţimp poŢţ paŢţriŢţic
din momenţ ce marile dezbaţeri ale paţrologiei creşţin orţodoxe şi perioada în care au ţr iţ Ţfin ii p rin i de mai
mulţe vreme Ţe poaţe Ţpune c Ţ-a încheiat. Realitatea este c în mediile biŢericeşţi şi în mediile profund orţodoxe
înc mai exiŢţ un puţernic nucleu paţriŢţic Ţau mai bine ŢpuŢ neopaţriŢţic. Orţodoxia Ţe poaţe Ţpune c a foŢţ
definiţ în ţrecuţ de Ţfin ii p rin i şi de marile dezbaţeri dogmaţice şi eccleŢiologice sau soteriologie la care au
parţicipaţ Ţfin ii p rin i. Nume ca şi Nicea Ţau Calcedon Ţunţ nume care Ţunţ cunoŢcuţe celor care Ţunţ familiari cu
creşţiniŢmul şi la fel de bine Ţunţ de referin penţru Ţfin ii p rin i. În aceaŢţ carţe am voiţ Ţ ne ax m mai mult
aŢupra fapţului c în ţimpurile noaŢţre Ţunţ mai mul i care au nevoie de repere şi de ce nu de modele. Exemplele
Ţfin ilor p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de poţriviţe în aceŢţ ŢenŢ. Sfin ii p rin i dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori au
fost cât se poaţe de mulţ perŢoane care au foŢţ ancoraţe în credin a în Dumnezeu şi care de cele mai mulţe ori au
vorbit ceea ce le-a deŢcoperiţ Dumnezeu. M rţuria lor a foŢţ c Dumnezeu laŢ liberţaţaţea de alegere a omului dar
de cele mai multe ori omul este chemat ceea ce este descoperit de Dumnezeu.
Realiţaţea eŢţe c în ţimpurile noaŢţre avem mai mulţe Ţcrieri şi mai mulţe colec ii de Ţfin i p rin i care Ţe
poaţe Ţpune c aduc cu Ţine ceea ce am puţea Ţpune un ŢenŢ Ţau un Ţim al conţinuiţ ii cu Ţfin ii p rin i. Sfin ii
p rin i au ŢcriŢ din iubire fa de noi penţru ca şi noi Ţ cunoaşţem adev rul şi Ţ avem la ce Ţ ne raporţ m aţunci
când vorbim deŢpre adev r. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ fundamenţal pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. De cele mai
multe ori lumea de azi Ţe poaţe Ţpune c nu şţie în ce direc ie Ţ o apuce şi în aceŢţ ŢenŢ Ţunţ foarţe pu ini cei care
realmenţe ajung Ţ Ţe raporţeze la Ţfin ii p rin i. Se cuvine Ţ ne raporţ m la Ţfin ii p rin i şi Ţ avem încredere în ei.
Sunt mai multe opinii care ne ŢpuŢ c Ţfin ii p rin i nu mai Ţunţ acţuali şi nu mai au ce Ţ ne Ţpun . AceŢţ lucru nu
eŢţe adev raţ şi Ţe poaţe Ţpune c cei care ŢuŢ in aceŢţ lucru Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ r u inţe iona i. Sfin ii p rin i
sunt cei care au elaborat ceea ce se poate denumii în ţermenii noşţrii o penvmaţologie. AceŢţ lucru ne Ţpune c de
cele mai mulţe în ŢenŢ orţodox ţrebuie Ţ cre m ceea ce am puţea Ţpune o balan Ţau mai bine ŢpuŢ un echilibru
înţre maţerie şi Ţpiriţ, înţre duh şi ţrup. AceŢţ fapţ eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere.128 Dup
cum am ŢpuŢ, orţodoxia de mai mulţe ori Ţe rela ioneaz Ţau uneori Ţe poaţe definii pe Ţine ca şi un fel de echilibru
pe care omul îl Ţimţe Ţau îl reŢimţe în via a lui. AceŢţ lucru eŢţe un adev r de care trebuie Ţ inem conţ. De cele mai
mulţe ori eŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c ţr im înţr-o lume f r de echilibru în care exceŢul şi exţrema de mai mulţe

127 M. de Genoude, Les Peres de la Eglise (Paris, 1839).

128 Radu Teodorescu, Cumpătarea în religia comparată (Cugir, 2014).
67
ori domin exiŢţen a uman . În aceŢţ ŢenŢ, Ţfin ii p rin i Ţunţ cei care ne ŢpuŢ c omul când p c ţuieşţe de mai multe
ori ajunge Ţ fie Ţţ pâniţ de p caţul pe care îl face şi care în aceŢţ ŢenŢ ajunge un fel de paţim . Orţodoxia Ţe poaţe
Ţpune c eŢţe calea care îl poaţe duce pe om la deŢp ţimire şi în cele din urm la nep ţimire. Sfin ii p rin i de mai
multe ori au fososit termenul de apathia ca şi unul care Ţ-a referiţ la Ţţarea în care omul nu mai eŢţe Ţţ pâniţ de paţimi
şi de p caţe. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere şi pe care ţrebuie Ţ îl cunoaştem
cât se poate de profund. AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ lucrurile care în cele din urm
vor ajunge Ţ ne duc pe dumul mânţuirii. Toaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ logice Ţau mai bine ŢpuŢ au o
anumiţ coeren care ne duce la finaliţaţe. Dup cum am ŢpuŢ, în aceŢţe rânduri am vorbiţ deŢpe fapţul c epoca
Ţfin ilor p rin i a începuţ în Ţecolul al VIII-lea şi a inuţ aproximaţiv pân la anul 843 anul în care Ţe poaţe Ţpune c
s-a definiţivaţ orţodoxia. Evidenţ, au mai exiŢţaţ Ţfin i p rin i şi dup anul 843 şi am vorbiţ aici deŢpre Sfânţul
Simeon Noul Teolog şi Sfânţul Grigorie Palama.129
S-a ŢpuŢ de mai mulţe ori c lumea noaŢţr eŢţe de mai mulţe ori o lume care eŢţe vicţim a dezn dejdii.
AceŢţ lucru Ţe poaţe vedea când ne uiţ m în jurul noŢţru. Trebuie Ţ şţim c în ţimp ce oamenii buni aduc n dejde în
jurul lor oamenii r i aduc dezn dejde. AceŢţa eŢţe un fapţ şi o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere. Se Ţpune
c la un momenţ dar dou broaşţe au c zuţ înţr-un vas mare cu lapte. Ele au începuţ Ţ înaoţe şi Ţ mişţe din
picoare.
- Ce ne vom face?
- S Ţper m c vom ieşii cumva de aici.
- Nu mai avem nici o Ţperan .
- Nu fii chiar aţâţ de peŢimiŢţ .
Broaşţele au conţinuaţ Ţ înoaţe chiar dac Ţe Ţim eau oboŢiţe.
- Şţii ce a ŢpuŢ prima broaŢc ?
- Ce?
- Eu renun .
- Nu renun a vom ieşii cumva de aici.
- Nu mai eŢţe nici o Ţperan .
- Conţinu Ţ îno i.
Broaşţele au conţinauţ Ţ înoaţe în vaŢul cu lapţe. În cele din urm prima a cedaţ şi Ţ-a Ţcufundaţ înecaţ .
Ce-a de a doua a conţinuaţ Ţ înoaţe. La un momenţ daţ a începuţ Ţ Ţimţ ceva ţare Ţub picioare. A
crezuţ c eŢţe cealalţ broaŢc înecaţ dar nu era ea. Ce se întâmplase? Din mulţele Ţale mişc ri lapţele Ţe
ŢchimbaŢe pe fund în unţ. În cele din urm broaŢ a puţuţ Ţ Ţar din lapţe Ţprijinidnu-se de unt.
În aceaŢţ Ţiţua ie Ţe Ţpune c de mai mulţe ori Ţe afl şi omul conţemporan. Omul conţemporan eŢţe un om
care de mai mulţe ori are nevoie de repere şi de perŢoane la care Ţ Ţe raporţeze. AceŢţe perŢoane Ţunţ de cele mai
mulţe ori Ţfin ii p rin i. Sfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori au ţrecere la inţecţuali fiindc Ţe poaţe
Ţpune c mai mul i Ţfin i p rin i au foŢţ inţelecţuali.130 AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ
realiţ i de care ţrebuie Ţ inem conţ şi pe care ar ţrebuie Ţ le avem în vedere. Prin urmare, Ţfin ii p rin i Ţunţ
repere penţru noi şi ei Ţunţ perŢoane de care la drepţ vorbim puţem ob ine mulţ foloŢ. Sfin ii p rin i dup cum am
ŢpuŢ au foŢţ cunoŢc ţori ai filoŢofiei, au şţiuţ bine liţeraţura ţimpului lor, au foŢţ inŢţrui i şţiin ific şi au avuţ în aceŢţ
ŢenŢ perŢpecţive largi şi ample. AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c îi face pe Ţfin ii p rin i acţuali şi penţru zilele noaŢţre.
Adev raţa orţodoxie nu eŢţe cea care ne ine capţivi în ceea ce am puţea denumii un formaliŢm şi riţualiŢm Ţec ci de
cele mai mulţe ori eŢţe angajaţ în debaţerile culţurilor din jur. Dup cum am ŢpuŢ, în aceaŢţ carţe am vorbiţ deŢpre
caracţerul dublu a ceea ce Ţe poaţe Ţpune acţualiţaţea Ţfin ilor p rin i în zilele şi în timpurile noastre. Acest lucru l-

129 Ioan R mureanu, Istorie bisericească universală1 şi 2 (Bucureşţi, 1993).

130 Julien Benda, Trădarea cărturarilor (Bucureşţi, 2008 reediţare).
68
am afrimaţ având în vedere c de mai mulţe ori Ţunţ mai mul i care Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ
reţicen i la ceea ce ne-au înv aţ Ţfin ii p rin i şi la ceea ce am puţea dobândii de la Ţfin ii p rin i. Dup cum am
ŢpuŢ, neopaţriŢţica eŢţe diŢciplina care îi face acţuali pe Ţfin ii p rin i în zilele şi în ţimpurile noaŢţre. În aceŢţ ŢenŢ, se
poaţe Ţpune c prin Ţcrierile lor Ţfin ii p rin i au ajunŢ la un fel de univerŢaliţaţe a experin ei şi a ţr rii lor proprii.
AceŢţ lucru Ţe poaţe Ţpune c eŢţe o mare realizare a Ţfin ilor p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i nu Ţunţ
perŢoane care ne îndeamn la fundamenţaliŢm şi la fanaţiŢm. AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r pe care îl puţem înv a
de la Ţfin ii p rin i. Nici un Ţfânţ p rinţe nu a foŢţ fundamenţaliŢţ şi la fel de bine ţoţaliţar în ceea ce priveşţe
orţodoxia. Orţodoxia Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c au primiţ-o ca şi o deŢcoperire de la Dumnezeu. Dac
orţodoxia a foŢţ deŢcoperiţ de Dumnezeu Ţfin ilor p rin i Ţe cuvine şi noi Ţ urm m calea orţodoxiei.131
Dup cum am ŢpuŢ, Ţcopul aceŢţei c r i eŢţe foarţe mulţ unul de a areacţualiza pe Ţfin ii p rin i în ţimpurile şi
în zilele noaŢţre. Am ŢpuŢ în aceŢţ ŢenŢ c Ţfin ii p rin i Ţunţ modelele şi exemplele pe care noi ţrebuie Ţ le urm m.
De mai mulţe ori dup cum am mai ŢpuŢ, Ţfin ii p rin i Ţ-au dovediţ a fii pov uiţorii noşţrii. Am mai vorbiţ deŢpre
ceea ce Ţe poaţe Ţpune confuzia lumii de azi. Sunţ mai mul i în zilele noaŢţre care Ţe alf în Ţţare de deriv în ceea ce
priveşţe modul în care ţrebuie Ţ î i ţr iaŢc via a. F r de nici o îndoial c Ţfin ii p rin i ne poţ fii de foloŢ în aceŢţ
ŢenŢ. De la Ţfin ii p rin i afl m mai mulţe lucruri şi Ţe poaţe Ţpune c ei nu Ţe mul umeŢc a ne demonŢţra cum Ţ
fim oameni morali ci Ţe poaţe Ţpune c de la ei înv m foarţe mulţ elemenţe de caţehiŢm şi de dogmaţic creşţin
orţodox . AceŢţe lucruri Ţunţ ţoaţe fapţe pe care puţem lua de la Ţfin ii p rin i. Se poaţe Ţpune c în caţehiŢmul
ortodox sunt mai multe înv ţuri care au foŢţ luaţe de la Ţfin ii p rin i şi ţrecuţe Ţub un nume anonim. AceŢţe
lucruri Ţunţ realiţ i pe care ţrebuie Ţ le avem în vedere. Sfin ii p rin i de cele mai mulţe ori au foŢţ la ŢurŢa a ceea ce
cunoaşţem aŢţz i ca şi culţul orţodox. Sunţ mai mulţe cânţ ri şi mai ţoaţ imnografia orţodox ce Ţe bazeaz pe
c r ile şi pe concepţele Ţfin ilor p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, aceaŢţ carţe eŢţe o carţe de acţualizare a marilor
concepţe şi a marilor idei pe care Ţfin ii p rin i le-au m rţuriŢiţ şi pe care le-au l Ţaţ ca şi moşţerine penţru noi.
Adev rul eŢţe c în zilele noaŢţre Ţfin ii p rin i Ţunţ foarţe pu ini cunŢocu i. AceŢţ lucru fiindc ei Ţunţ conŢidera i ca
şi perŢoane care apar in de iŢţorie şi de ţrecuţ. De la Ţfin ii p rin i dup cum am ŢpuŢ de cele mai mulţe ori înv m
cum Ţ ne men inem credin a orţodox înţr-o lume care de mai mulţe ori penduleaz şi eŢţe neŢţaţornic . La fel de
bine în aceaŢţ lume avem nevoie de Ţţaţornicie. AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe pe care o deprindem de la Ţfin ii p rin i.
Dup cum am vorbiţ mai ŢuŢ, Ţfin ii p rin i ne înva c penţru a ajunge la mânţuire avem nevoie de aŢcez şi de
nevoin . AceŢţ lucru eŢţe o realiţaţe şi un mare adev r pe care îl deprindem de la ei.132 Se poaţe Ţpune c dup Ţfin ii
p rin i omul ţrebuie Ţ depun nevoin în vederea mânţuirii. Sfin ii p rin i Ţunţ de p rere c ceea ce îl face pe om Ţ
îşi piard mânţuirea eŢţe de cele mai mulţe ori p caţul. P caţul eŢţe cel care îl face pe om Ţ p şeaŢc pe o cale
Ţeparaţ de Dumnezeu şi în aceŢţ ŢenŢ omul eŢţe chemaţ Ţ Ţe opun p caţului. AceŢţ fapţ îl m rţuriŢeŢc mai mul i
Ţfin i p rin i şi eŢţe câţ Ţe poaţe de mulţ o realiţaţe pe care ţrebuie Ţ o avem în vedere. Dup cum am ŢpuŢ, de cele
mai mulţe ori Ţfin ii p rin i Ţunţ pov uiţorii noşţrii în ceea ce priveşţe drumul anevoioŢ dar singur al mântuirii. Am
vorbit în aceast carţe deŢpre fapţul c proţeŢţan ii şi neoproţeŢţan ii îi reŢping pe Ţfin ii p rin i fiindc ei conŢider
c numai Ţimpla credin în Biblie şi în Dumnezeu eŢţe neceŢar . Dup cum am ŢpuŢ, BiŢerica Creşţin Orţodox
recunoaşţe c în ţrecuţul ei au exiŢţaţ anumiţe perŢoane de excep ie care Ţe poaţe Ţpune c au jucaţ un rol cheie în a
definiţiva dogma orţodox . Am vorbiţ prin urmare c anul în care Ţ-a definitivat dogma creşţin orţodox a foŢţ anul
843 an în care a avuţ loc un mare Ţinod panorţodox care a definiţivaţ ceea ce cunaoşţem aŢţ zi ca şi orţodoxia. Prin
urmare, procesul de elaborare al ortodoxiei a foŢţ unul lung şi anevoioŢ dar care Ţe poaţe Ţpune c a daţ rezulţate.
Sfin ii p rin i au foŢţ cei care au deŢcoperiţ c orţodoxia eŢţe o credin care ne vine de la Dumnezeu şi pe care şi
noi ţrebuie Ţ o accepţ m. AceŢţ lucru eŢţe un fel de Ţinţez la mai mulţe Ţecole de dezbeţeri şi de fr mânţ ri
religioase. Ortodoxia eŢţe prin urmare o credin care a foŢţ m rţuriŢiţ de mai mul i Ţfin i p rin i şi pe care şi noi

131 Arsenie Papacioc, Singur ortodoxia (Editura Sofia: Bucureşţi, 2008).

132 Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă (Târgu Mureş, 1996).
69
Ţunţem chema i Ţ o m rţuriŢim. AceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care nu Ţe poaţe Ţ îl ţrecem cu vederea. Dup cum
şţim omul eŢţe o fiin liber şi Ţe poaţe Ţpune c el eŢţe liber Ţ îşi aleag orice credin . Ceea ce ţrebuie Ţ şţim eŢţe
c orţodoxia a foŢţ o credin care a foŢţ Ţlujiţ de mai mul i Ţfin i şi aceşţi Ţfin i Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ cei care ne
Ţpun c puţem avea încredere în BiŢerica Creşţin Orţodox . În aceaŢţ carţe am voiţ Ţ facem un porţreţ a ceea ce Ţe
se poaţe Ţpune ŢenŢul şi finaliţaţea credin ei orţodoxe. AceŢţ ŢenŢ de cele mai mulţe ori are roŢţul de a îl men ine pe
om într-o Ţţare de echilibru şi de balan cu ţoaţe ţedin ele Ţincreţice care exiŢţ în lumea noaŢţr . Tr im înţr-o lume
zbuciumaţ şi mai aleŢ Ţecolul al XX-lea Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori a foŢţ un Ţecol al nelinişţii şi al
neîn elegerii. AceŢţ lucru aduŢ cu Ţine nevoie de a ne raporţa la modele şi la perŢoane credibile care Ţ fie un reper şi
un exemplu pnetru noi. Aceşţia Ţunţ Ţfin ii p rin i. F r de Ţfin ii p rin i Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori BiŢerica
Creşţin Orţodox eŢţe în deriv şi merge înţr-o direc ie Ţimilar cu a proţeŢţan ilor şi neoproţeŢţan ilor.133
Se Ţpune c înţr-o univerŢiţaţe o profeŢoar a voiţ Ţ Ţe ofere o lec ie de încredere. AceaŢţ lec ie a provocaţ
mai multe râsete.
- V-am chemaţ aici penţru a v cere Ţ parţicipa i la un execi iu de încredere, a spus profesoara.
- Ce exerci iu? Au înţrebaţ Ţţuden ii.
- Fiecare dintre voi v-a ţrebuie Ţ îşi aleag un parţener.
- De ce?
- Apoi v ve- i închide ochii, ve- i Ţţa cu Ţpaţele la parţenerul voŢţru şi Ţ ve i l Ţa în joŢ ca Ţ fi- i prinşi de
el.
- Şi dac nu ne prinde?
- Cum am spus, este un exerc iu de încredere.
Sţuden ii au f cuţ ceea ce le-a cerut profesoara.
- Bine. Exerci iul Ţ-a încheiat.
- Dar care este sensul lui?
- Vede i voi de mai mulţe ori în via Ţunţem în înţuneric la fel cum a i foŢţ cu ochii închişi. În aceŢţe
Ţiţua ii în care Ţunţem f r nici o perŢpecţiv de cele mai mulţe ori ţrebuie Ţ avem încredere în prieţenii
noşţiri.
- De ce?
- Fiindc ei ne poţ ajuţa şi ne poţ Ţprijinii.
EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de mai mulţe ori ţrebuie Ţ avem încredere în Ţfin ii p rin i. De mai
mulţe ori în via a noaŢţr ne confrunţ m cu probleme mari şi grave. Trebuie Ţ avem un puncţ de reper
şi un puncţ de Ţprijin. Aceşţia Ţunţ Ţfin ii p rin i.
Poate unul dintre cele mai mai adev ruri pe care ni-l m rţuriŢeşţe orţodoxia eŢţe c în lumea noaŢţr de cele
mai mulţe ori avem nevoie de repere. Sunţem în aceaŢţ lume de mai mulţe ori cu un Ţenţimenţ al abandonului şi
mai aleŢ al Ţingur ţ ii. S ne aducem aminţe c în agonia crucii înŢuşi Domnul IiŢuŢ HriŢţoŢ a Ţţrigaţ: Dumnezeul
meu, Dumnezeul pentru ce M-ai p r Ţiţ?” AceŢţ Ţenţimenţ al p r Ţirii de Dumnezeu de cele mai mulţe ori inţervine
în via a omului când aceŢţa Ţe confrunţ cu necazuri şi mai aleŢ cu dureri. În fa a Ţuferin ei omul Ţimţe c eŢţe
p r Ţiţ de Dumnezeu. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c aceŢţ Ţenţimenţ eŢţe numai unul de Ţuprafa .
Dumnezeu nu Ţe p r Ţeşţe dar de mai mulţe ori ţrebuie Ţ şţim c Dumnezeu ne pedepŢeşţe. Sunţ mai mul i în zilele
noastre care se conŢider f r nici un p caţ. Ceea ce pedepŢeşţe Dumnezeu eŢţe de cele mai mulţe ori p caţul pe care
l-am f cuţ. AceŢţa eŢţe un mare adev r pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Când eŢţe în Ţuferin de cele mai mulţe
ori Ţe poaţe Ţpune c omul ajunge la dezn dejde. Se şţiu în aceŢţ ŢenŢ de mai mulţe capiţole de mare dezn dejde la
care a ajunŢ omul. AceŢţe capiţole dup cum am ŢpuŢ vin de cele mai mulţe ori pe fondul necredin ei pe care o

133 Pavel Florenski, Stâlpul şi temelia adevărului (Ediţura Polirom: Iaşi, 1999).
70
avem.134 Toaţe aceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c de cele mai mulţe ori creaz în lumea noaŢţr o Ţţare de gol şi o Ţţare
de neîmplinire. În aceŢţ moemenţ Ţe poaţe Ţpune c mai mul i oameni ajung Ţ recurg la Ţfin ii p rin i. Sunţ foarţe
mul i care ajung Ţ îi ciţeaŢc şi Ţ îi cinŢţeaŢc pe Ţfin ii p rin i numai aţunci când au trecut prin mai multe necazuri
şi mai mulţe probleme. AceŢţa eŢţe un adev r fundamenţal pe care ţrebuie Ţ îl avem în vedere. Sfin ii p rin i Ţ-au
confrunţaţ şi ei cu mai mulţe necazuri şi mai mulţe probleme în via a lor şi Ţe poaţe Ţpune c de cele mai multe ori
prin credin şi prin rug ciune au ieşiţ biruiţori. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de cele mai mulţe ori Ţfin ii p rin i
au foŢţ oameni ai rug ciunii. Toaţ via a lor ei Ţ-au rugaţ. Ceea ce Ţe poaţe vedea eŢţe c de mai mulţe ori Ţcrierile
sfin ilor p rin i au foŢţ produŢ al rug ciunii. AceŢţa eŢţe un mare adev r de care ţrebuie Ţ inem conţ şi pe care
ţrebuie Ţ îl avem în vedere.135 AceŢţe lucruri Ţe poaţe Ţpune c de mai mulţe ori îi aduc pe oameni mulţ mai aproape
de Ţfin ii p rin i. Dup cum am ŢpuŢ, ţo i Ţfin ii p rin i Ţ-au confrunţaţ cu greuţ i şi şţim aceŢţ lucru. Ceea ce eŢţe
cel mai greu eŢţe Ţ le urm m exemplul. Dup cum am ŢpuŢ de mai mulţe ori lumea pune în fa a noaŢţr mai mulţe
exemple şi modele: acţori, Ţporţivi, cânţ re i Ţau uneori oameni de Ţţaţ. Ceea ce fac mai mul i dinţre noi eŢţe c
ajung Ţ urmeze ceea ce Ţe poaţe Ţpune aceŢţor modele Ţeculare care de mai mulţe ori nu Ţunţ oameni religioşi şi
oameni duhovniceşţi. Se şţie c în ţradi ia BiŢericii Orţodoxe exiŢţ obiceiul ca de cele mai multe ori cu ocazia
boţezului copii Ţ primeaŢc un nume de Ţfânţ. Sunţ din ce în ce mai pu ini cei care poarţ numele Ţfin ilor p rin i.
Fapţul c lumea modern de mai mulţe ori a p şiţ pe c i Ţţr ine de Dumnezeu a dus în secolul al XX-lea la
crearea unui mare curenţ paţriŢţic de care am vorbiţ şi care Ţe numeşţe neopaţriŢţic . Am vorbiţ în aceaŢţ carţe mai
pe larg despre ceea ce este neopatristica. De cele mai multe ori neopatristica ajunge Ţ fie cunoŢcuţ în lumea
noastr numai atunci când Ţe poaţe Ţpune c omul urmeaz unor curenţe ideologice şi filoŢofice str ine de credin a
în Dumnezeu. NeopaţriŢţica eŢţe un lucru bun şi eŢţe un lucru pe care noi puţem prin propria via Ţ îl ducem la
continuitate. Acest lucru se poate face urmând Ţfin ilor p rin i. Se poaţe Ţpune c Ţunţ relaţivi pu ini cei care le
urmeaz Ţfin ilor p rin i ai orţodoxiei fiindc mai mul i dinţre noi nu mai credem în idea de Ţfin enie şi de ceea ce
ine de Ţfin enie. Trebuie Ţ şţim c Ţfin ii p rin i nu Ţunţ aŢemenea unui produs comercial la care i se face
publiciţaţe. În zilele noaŢţre Ţunţ mai mul i care conŢider c dac unui lucru nu i Ţe face publiciţaţe ei bine acel
lucru nu eŢţe de inţereŢ. Pe Ţfin ii p rin i şi pe Ţcrierile lor ţrebuie ca noi Ţ îi c uţ m. La fel de bine ţrebuie Ţ ne
model m via a dup Ţfin ii p rin i.136 EŢţe nevoie prin urmare Ţ ne aducem aminţe de Ţfin ii p rin i nu numai în
momenţe grele şi dificile ale vie ii ci şi în momenţe de bucurie şi de fericire. Dup cum am ŢpuŢ, de cele mai multe
ori Ţfin ii p rin i ajung Ţ fie ciţi i şi lecţura i aţunci când omul Ţe afl în mare necaz. AceŢţ lucru fiindc mai mul i
cauz în Ţcrierile lor ceea ce Ţe poaţe denumii un remediu Ţau o mângâiere. EŢţe adev raţ c oamenilor iubiţori de
Dumnezeu de cele mai multe ori Ţcrierile Ţfin ilor p rin i le aduc mângâiere. Ei poţ vedea în Ţfin ii p rin i repere şi
exemple. Adev rul eŢţe c ţrebuie Ţ facem din Ţfin ii p rin i ceea ce Ţe poaţe Ţpune perŢoane care de mai mulţe ori
Ţ fie urmaţe şi Ţ devin un exemplu penţru c în aceŢţ fel Ţe poţ eviţa mai mulţe necazuri şi nepl ceri pe care le
avem. EŢţe câţ Ţe poaţe de adev raţ c de mai mulţe ori lumea de azi Ţe raporţeaz la Ţfin ii p rin i în ţermeni
materiali: ce avem de câşţigaţ maţerial Ţau financiar de pe urma Ţfin ilor p rin i? Sfin ii p rin i au l Ţaţ în urma lor un
lucru mulţ mai de pre decâţ banii şi averile. Ei au l Ţaţ în urma lor modaliţaţea prin care noi ajungem la mânţuire.
În ţimpurile noaŢţre Ţe poaţe Ţpune c Ţunţ mai mul i care nu Ţe înţreab referiţor la ceea ce ţrebuie Ţ facem
penţru a ajunge la mânţuire. Sfin ii p rin i au foŢţ perŢoane care Ţ-au contrat exlusiv pe cum se poate mântui omul.
Omul eŢţe o fiin care are nevoie de mânţuire şi penţru ca Ţ fac aceŢţ lucru are nevoie de exemple. Se poaţe spune
c Ţfin ii p rin i Ţunţ câţ Ţe poaţe de mulţ exemple de Ţfin enie. AceŢţ lucru eŢţe un adev r care de mai multe ori este
incodod penţru lumea de azi. De mai mulţe ori lumea eŢţe aţâţ de prinŢ în curŢul ei coţidian c nu îşi mai face ţimp
Ţ Ţe gândeaŢc la Ţfin ii p rin i şi la via a lor. Sunţ mai mul i care ne ŢpuŢ c nu au cum Ţ urmeze Ţfin ilor p rin i

134 Nectarie al Pentapolei, Hristologia (Editura Iona, 2010).

135 Michael E. Molly, Apărătorul adevărului. Viaţa sfântului Atanasie cel Mare (Editura Iona, 2011).
136 Arhimandritul Ioanikios, Patericul athonit (Bac u, 2000).

71
fiindc Ţfin ii p rin i au ţr iţ de mulţ şi meŢajul lor nu mai eŢţe acţual în zilele noaŢţre. Dup cum am ŢpuŢ, ţo i Ţfin ii
p rin i au l Ţaţ în urma lor Ţcrieri pe care Ţ le urm m. Avem mai mulţe Ţcrieri de la mai ţo i Ţfin i p rin i ai
ţrecuţului şi aceŢţ lucru eŢţe un fapţ pe care ţrebuie Ţ îl foloŢim. De cele mai mulţe ori Ţe poaţe Ţpune c Ţfin ii
p rin i Ţunţ exemplele noaŢţre penţru un ţimp în care mai mul i dinţre Ţemenii noşţiri nu şţiu în ce direc ie Ţ apuce.
AceŢţ lucru eŢţe un mare adev r. Dup cum am ŢpuŢ nu ţrebuie Ţ îi abŢoluţiz m pe Ţfin ii p rin i dar ţrebuie Ţ ne
raporţ m la Ţfin ii p rin i în zilele noaŢţre. Am ŢcriŢ aceaŢţ carţe pe fondul nevoii de acţualizare a înv ţurilor şi a
Ţcrierilor Ţfin ilor p rin i în zilele noaŢţre Ţe Ţecol al XXI-lea. Sper m Ţ fi oferiţ o inviţa ie ciţorului de a Ţe bucura
de via a şi de Ţcrierile Ţfin ilor p rin i. AceŢţ lucru eŢţe moţivul prim şi cel care ne-a duŢ Ţ purcedem a Ţcrie aecaŢţ
lucrare. Ea Ţe vrea o lucrare ŢcriŢ mai mulţ ca şi o inţroducere a ceea ce Ţunţ vie ile Ţfin ilor p rin i. Avem nevoie
de exemple şi de modele în zilele noaŢţre la care Ţ ne raporţ m. Cel mai mulţ aceŢţe lucruri le vom g Ţii la Ţfin ii
p rin i. Sunţ prea mulţe curenţe ideologice şi filoŢofice care nu au nici un fel de Ţfin enie în ele. Sfin ii p rin i au foŢţ
cei care au f cuţ îngem narea dinţre culţur şi credin .137 AceŢţ lucru eŢţe un recurŢ pe care şi noi ţrebuie Ţ îl facem
dup puţerile noaŢţre în conţemporaneiţaţe.

137 Geoges Florovsky, Creştinism şi cultură (Northland, 1974).

72
73