1926. Anul X V Ian.—Martie N r . 1 — 3 .

CULTURA GRE5TINÁ
REVISTĂ LUNARĂ.

SUMAR:
Dr. IOAN B Ă L A N Lucruri de actualitate
S. U L P I A N Autoritatea, criza ei şi remediile.
A L E X A N D R U LUPEANU-MELIN
însemnări din Italia.
Dr. NICOLAK LUPŢI Semtinl sfintei Cruci ta ritul român.
Minorităţile religioase In Transilvania.
DUMITRU N E D A Mai încap laolaltă: credinţa şi ştiinţa?
Dr. DOMINIC NECULĂE^O. P. M. Sentimentele nobile ale Sfântului
Francisc din Assisi.
IOAN B E L U Fraţii de cruce — Credinţa şi ştiinţa.
Î N S E M N Ă R I : Spiritul de sacrificiu şi de ordine tn apărarea na­
ţională. (U). — Falimentul Socialismului. — Cardinalul Mercier. (Cuv.). —
Un simptom deprimant. (V.). — Mişcarea populafiunei României pe anul
1924. — Bolşevizarca copiilor în Rusia. - Mişcarea cooperatistă de pro­
ducţie şi de consumare tn Vechiul Regat. (V>. — Şcoala confesionala. —
Două beatificări. (P. T.). — Problema sifilisului. iU.t. Câteva mii de
cârciumi în plus... — O tentativă care trebuie împiedecată cu orice preţ. (Un)
M1SCELLANEA: Sfatul Reginei noastre: Statornicia. ( P ) . - Pu­
tere» şcoalei. (U). ^— Reforma agrară îa Cehoslovacia. (C. Or.). — Con-
diţiunile de muncă în Germania. tVt.). — Mişcările antibolşevice din Rusia.
( V t ) . — Vârsta soarelui. — Avaritia lui Voltaire. (Ad. L ) .
CĂRŢI, REVISTE, Z I A R E .
CRONICĂ

BftL Univ.
fh»_. ,
BLAJ.
lipografia Seminarului teologic.

© B.C.U. Cluj
Cultura Creştină 9

revistă lunară.

ABONAMENTUL:
Pe un an . . . . 160 lei. Redacţia şi Administraţia
Pe ş e a s e luni . . . 80 lei. B L A J .
Penlru America . . 3 dolari

Director şi redactor responsabil: Dr. Ioan Coltor.

Colaboratori: Ioan Agârbiceanu, Dr. Ioan Bălan, Dr.

Victor Bîrlea, Dr. G e o r g e B o b , Ioan B o r o ş , Dr. N i -
c o l a e Brînzeu, Dr. Alexandru Ciplea, Ioa Crişan, Dr.
Elie Dăianu, Dr. Ioan Ferenţ, Ovidiu Hulea, Dr. Anton
G a b o r , Dr. Ioan G e o r g e s c u , Alexandru Lupeanu, Dr.
Victor M a c a v e i u , Dr. Tit Malaiu, Dr. Dumitru M â n u ,
Dr. Ioan Marianescu, Dr. G h e o r g h e Miculaş, Dumitru
N e d a , E p i s c o p Dr. Alexandru N i c o l e s c u , Dr. Z e n o v i e
P â c l i ş a n u , Dr. Grigorie P o p , Dr. Augustin P o p a , S e p -
timiu P o p a , Dr. l a c o b Radu, Ştefan Roşianu, Dr. Ioan
S â m p ă l e a n u , Dr. Coriolan Suciu, Dr. Augustin Tătar,
D r . Aloisiu Tăutu.

© B.C.U. Cluj
 & 1 1 2
c c % i
1926. A n u l X V . i^jQ l } Ian.—Martie N r . 1-3.

CULTURA CREŞTINĂ •
revistă lunară
Redacfia şi Admini­ Abonamenlul: Director:
straţia: Pe an . . . 160 lei.
BLAJ. Pe ş a s e luni. 80 Iei. Dr. 10AN COLTOR.

Lucruri de actualitate.
Am regretat întotdeauna, că noi nu avem în româneşte o
revistă, care să dea seama de activitatea misionarilor catolici.
Oamenii aceştia, cari au o cultură intelectuală şi morală supe­
rioară, fac adevărate minuni de civilizaţie în toate părţile lumii.
Alexandri, când a spus despre ginta latină:
„Ea poartă în frunte o stea divină
Lucind prin timpii seculari"
de sigur a avut înaintea ochilor ca pildă activitatea civiliza­
toare a bisericii catolice, nu numai la ea acasă, ci şi în colţu­
rile cele mai îndepărtate ale întreg rotogolului pământesc.
Munca din „timpii seculari" depusă de misionari începe
a-şi da roadele în toate părţile. înainte cu câteva decenii, c i ­
vilizaţia se termina la graniţele Europei; celelalte continente
erau socotite ca nişte întinderi nesfârşite, unde animalele s ă l -
batice bâjbăe, iar omul stă ascuns în văgăuni ca un specimen
rar şi îngrozit.
Vremile din urmă au dovedit, că această presupunere
nu se bazează pe realitate, şi că popoarele din cele mai d e ­
părtate ţări au ajuns deja la un grad frumos de civilizaţie.
Dovadă e şi răsboiul Riffanilor cu Francezii, pe care Abd-el-
Krim nu l'ar putea purta cu tot ajutorul dat pe ascuns de
duşmanii Franţei, dacă soldaţii lui nu ar fi bine instruati.
Fiecare naţiune, ca şi individul, dela o vreme nu mai
e minoră, şi nu mai are nevoie de tutela nimănui. Ea
trebue însă pregătită, pe toate terenele, pentru a se putea bu­
cura de suveranitate. La acest lucru s'a gândit PreafericituL
Părinte Papa Piu al Xl-lea, când a publicat enciclica. „Rerum
Ecclesiae" dela 28 Februarie 1926. Păcat, că enciclicele pa­
pale nu se publică la noi, doar ele sunt un bogat izvor de în­
demnuri la o altă viată, decât care o ducem cu toţii. Ce titlu

© B.C.U. Cluj
 .fag. 2. CULTUKA CREŞTINA .Ni. 1—3

de glorie am putea câştiga cu vremea şi noi, dacă îndemnurile

publicate în enciclica aceasta ar pătrunde în pături cât mai
largi. Am căuta şi noi, să urmărim cu toată simpatia pe mi­
sionarii civilizaţiei, i-am ajuta cu câte o rugăciune, am da poate
şi noi un ban pentru această operă culturală, şi cu vremea,
s'ar găsi astfel de eroi şi printre Români, cari să facă lumina
lui Hristos să lumineze tuturor.
Conferinţa de pace a acordat anumitor ţări mandat asupra
unor colonii, cu însărcinarea ca să pregătească popoarele de
acolo la o viaţă independentă de stat. Anglia a dat dominiilor
sale o constituţie oarecare, ce se apropie tot mai mult de suve­
ranitatea naţională. Pentru aceasta trebuesc pregătite popoa­
rele, pe toate terenele, ca ziua de mâine, care Ie va da deplină
libertate şi suveranitate, să nu le g ă s e a s c ă în un stat inferior
de civilizaţie. D e aceea, biserica, în faţa căreia nu e d e o s e ­
bire între albi şi negri, ori galbeni, îndată dela punerea picio­
rului pe un nou petec de pământ, a început a pregăti cler in­
digen, a-i da cultură cât mai înaltă, pentru a-1 putea pune în
fruntea bisericii sale naţionale. Pentru acest lucru insistă
Sfântul Părinte în noua enciclică, căci fără de un puternic cler
indigen, întârzie organizarea bisericii din ţările misionare. Cie­
rul indigen, care prin naşterea sa, prin firea sa, prin sentimen­
tele şi năzuinţele sale e mai legat de poporul său, evident, că
şi ispravă va face mai bună. Acest cler trebue pus la studii
temeinice, nu numai teologice, ci şi profane, ca să poată d i s ­
cuta cu cei mai culţi concetăţeni. In el trebue sădită o viată
sfântă preoţască, spirit de apostol şi iubire de neam, ca să fie
gata a-şi da şi viaţa pentru neamul lor. Experienţa din cole­
giile romane arată, că aceşti tineri ţin pas în studii cu Europenii.
Papa recomandă introducerea în misiuni a ordurilor de viaţă
ascetică austeră, cari şi cu rugăciunile lor vor atrage ajutorul
lui Dumnezeu, şi cu viaţa lor vor câştiga foarte mult pe in­
digeni, dovadă mănăstirea Trapistilor din vicariatul Peking.
Mă gândesc, că Trapiştii ar face treabă bună şi la noi,
unde s e vorbeşte foarte mult, dar ispravă nu se prea face. Noi
n'avem orduri călugăreşti active, n'avem nici contemplative. In
ţara noastră suntem botezaţi, unii credem îri Dumnezeu, dar aşa
ca Jacques Riviere înainte de ce s'ar fi întors la El, fără să
ţinem seamă de existenţa şi de drepturile lui Dumnezeu asupra
noastră. La noi, e multă muncă de misionar de făcut, de aceea
multe din îndemnurile Papei ne interesează de aproape.
Dr. IOAN BĂLAN.

© B.C.U. Cluj
 Autoritatea, criza ei şi remediile.
De S. ULPIAN.

I.
Se p o a t e afirma, că unitatea, în c e a m a i m i r a c u l o a s ă şi
c h i a r f a n t a s t i c ă v a r i e t a t e şi d i v e r s i t a t e , e s t e c a r a c t e r i s t i c a de
f r u n t e şi legea fundamentală a creaţiunii.
In regnul m a t e r i e i a n o r g a n i c e , d e l a j o c u l s a v a n t şi for­
m i d a b i l al s t e l e l o r tn s p a ţ i u l i m e n s u r a b i l p â n ă la vibrările
e l e c t r o n i l o r , totul s e s u p u n e unei a r m â n i i d e s ă v â r ş i t e . L u m e a
a n o r g a n i c ă e una.
In d o m e n i u l materiei o r g a n i c e , c o l a b o r a r e a i n s c r u t a b i l i
a legilor fizice şi chimice, tn c o n f o r m i t a t e cu un a n u m e p r i n ­
c i p i u , pe c a r e nu-1 c u n o a ş t e m , d a u viaţa fără m i ş c a r e , simţire
şi o r i e n t a r e a p l a n t e l o r şi v i a ţ a cu m i ş c a r e , simţire a a n i m a ­
lelor. M a t e r i a , în s i n e m o a r t ă şi i n e r ţ i , c â ş t i g ă c h i a r o c o n ­
ş t i i n ţ ă de s i n e , n e p r e c i s ă , ca o plutire t n v a g , î n r e g i u n i
c h a o t i c e , u n d e nu vezi p u n c t u l d e p l e c a r e , nici ţinta, c u n o ş t i
n u m a i m o m e n t u l d e faţă, ca să-1 uiţi cu t o t u l t n d a t ă c e a
trecut.
T o a t e a c e s t e fiinţe, fără n u m ă r , p l a n t e şi a n i m a l e , în
•existenţa lor e f e m e r ă s a u m u l t i s e c u l a r ă , s e c o m p l e t e a z ă r e ­
c i p r o c , c o n s t i t u e s c o u n i t a t e şi îşi p e r p e t u e a z ă e x i s t i n ţ a ,
p r i n t r ' u n echilibru a u t o m a t , stabilit d e m i n t i a d i v i n ă în fră­
m â n t a r e a lor u r i a ş ă şi n e î n t r e r u p t ă .
Unitatea mehunică, care guvernează lumea pur materială
o r g a n i c ă şi a n o r g a n i c ă , in l u m e a fiinţelor î n ţ e l e g ă t o a r e , la
o m u l cu suflet n e m u r i t o r , c a r e p ă t r u n d e cu m i n t e a n e x u l
cauzal al lucrurilor, v e d e t r e c u t u l , p r e z e n t u l , p r e r e d e viitorul,
c a r e c u n o a ş t e p u n c t u l d e p l e c a r e şi ţ i n t a s p r e care m e r g e , e
î n l o c u i t ă cu u n i t a t e a s t a b i l i t ă d e l u m i n a minţii, in m u l t i p l i c i ­
t a t e a poftelor, d o r i n ţ e l o r p o r n i r i l o r sale. E î n l o c u i t ă cu auto­
ritatea i n d i c a t ă d e m i n t e , căci a u t o r i t a t e a e s t e un principiu
unic şi i n m u t a b i l , necesar, înzestrat cu forţă suficientă, pentru
<a crea u n i t a t e a in d i v e r s i t a t e a a c ţ i u n i l o r d i s p a r a t e şi o p u s e .
i*

© B.C.U. Cluj
 Pag. 4. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 3.

Considerând unitatea lege fundamentală a firii, ni-ge pare-

inutil a explica şi a mal stărui asupra acestei definiţii.
Autoritatea aceasta nu este proprie însăşi m i n t e a o m e ­
nească, un reflex palid şi ea a minţii divine, ci e norma a c e e a
dupăcare ea îndreptează faptele oamenilor. Această normă e
binele moral. Ce este binele moral? Obiectiv, el e Insasi
voinţaf ^fT^ufouez3u,>wr SubiecUv'^s.te voinţa lui Dumi ezeu
1 1
i n t e r ţ / e U t ă i l V frrfntea ¥ m e n e a l t ă , sătf c e l i C e ne s p u n e m i n t e a ,
că a;ţ fi; yginja Îmi Dumnezeu.
Mintea o m e n e a s c ă nici nu poate fi însa-şi autoritate^
pentrucâ în concret, n u poate întruchipa în s.'ne n o t e l e auto- >
rităţii^&^ici umtitateOi gimuta&Mltătea, necesitatea şi puterea..
Căci. d e ş i prtnoipiHfe?:funtiamentaiei>ale?Taţiunii Vsunt aceleaşi,
pentru toţi, a p l i c a r e a ^ © * ; vîriazâjlQuM- ca-pita^vtot s e n s u s
D» î a s e m e n e a d n j u d e c ă ţ i l e safoiej,;expusăi schimbării, întrucât
Bit poate euprrride itdtiadevărulj ,şii e .inifîuinţa-tâ; de porniri şi
pasiuni. Ea. nu e-tiniprifflcipitt'inecesa'r,; ei un reflex' «I minţii
d i v i n e , neexistând prin sine şi dela sine. Neputând cuprinde
! -
tot: adevărul, nu. qpw6ate!tcon«s.trângps.voi«ţa . -'şti n u poate - a p h c a
sancţiuni absolut «juste ţ i . adecvate.. D e ; a e i e a j u d e c a t a în ul-
tiirp i n s t a n ţ ă e s t e i a f luiitDumnezeu.'?
; n
- s m fin lumea» fBnţetarimonalei deci unitatea ş i armonia se-
asigură prin: conformarea' iacestşrnftwţen a l b i n e l e . m o r a l , 'sau
voinţa lui i DţtmnezMu, d u d ă îcidenmul ş i ; îndrumarea minţii
umane. AceastăocoufoEmane steslieîtpTGprie este-' virtutea, care
asigură âedpntelexkibipia şl -totodată,tşeonvinizarieai'-maximului,
d e muncă şl prin urmare ferieirea pământească, iar d e altă
! : !
parte; apropierea dineice î n :ce imaiiniane d e perfecţiunea di v i n ă
a cărei incoroware^va ,fi fericireiăiietenreă. . t ;
i.Aatorltafeeaii djecb aefiorţeazăKlnnaceate: doua isenzu-ri sŞl
pentru această; araiodouă-.-brgtfmbti*,>acşhf ne: biserica şi .statui.]
Căci deşi interpretul voinţeiidivm*» este ifrnJflteaM fiecărui ^ o n r ,
!
totuşi cum am s p u s , din-in su fluenţa minţii- 3u«îane -t-de a c u ­
prinde tot .adevărul şi de^a; constrânge- voinţa ca sâ-l Urmezey
aceste două organe sunt?necesare, unui. ca îndreptar infalibiL.
celalalt cai. uhj organ c t a c o n t t o ) şi exeiutar.e în. forul extern.
E manifest din aceasta; Că d i n c e l e c t r i i p u t e r i a l t ; statului; l e ­
gislativă, execuţi vă şi;judiciară; h u m a l ;cea judiciară ( s ă u qd*<
!
c o n t r o l ) ş i cea, executivă aparţinteKdupă ţratuiiă .starului; c e a
legislativă trebua s ă oaexercite tr» comun a i ^ d x u , b i s e r i c a ^
numai ca o a p l i c a r e d u p ă împtejairâriwia: principiilor morala-
1
. •-. - g •: • ;: - ~. ; c* ' i , . i t ; .r:,-: p • .•:'.- v,! r • .-1 :'. i ;",: t-

© B.C.U. Cluj
 p r o f é s a t e de biserică, c a î n d r e p t a r i u infalibil. Ş f ' î n reafMfé
legile o r i c ă r u i stat, cari s e î m p o t r i v e s c p r i n c i p i l o r ' nh&fflé,
!

p r o p r i e nu s u n t legi şi nu t r e b u e s c o b s e r v a t e p e n t r u c o n ş t i i n ţ ă .
P r i n a c e a s t a s e v ă d e ş t e şi r a p o r t u l de colabé?*ré'%<íéé¿
s a r ă între b i s e r i c ă si s t a t d u p ă c u v i n t e l e sf. Apostol^PiVelftfa
nu este s t ă p â n i r e , fără n u m a i dela D u m n e z e u , şi că' p e n t r u
a c e e a t r e b u e s ă n e s u p u n e m nu n u m a i p e n t r u m a n i e ' ci şi
îr !!:
pentru conştiinţă. <*
B i s e r i c a şi statul s u n t o a r e c u m c o n c r e t i z a r e a principiului
d e a u t o r i t a t e . D e a c e e a , m e t o n i m i c , s e n u m e s c şi ele a u t o r e
taţi, c ă r o r a o m u l , individ şi t o t a l i t a t e , e d a t o r ş ă s e s u p u n ă
n e c o n d i ţ i o n a t . A c e a s t a s u p u n e r e nu îl d e g r a d e a z ă , ci il ajută
în g u v e r n a r e a eului s ă u şi astfel îl înalţă, căci a u t o g u v e r n a ­
rea e n o t a specifică a fiinţelor m o r a l e , faţă d e fiinţele p u r m a ­
teriale. A u t o d i s c i p l i n a e m ă s u r a s u p e r i o r i t ă ţ i i o m u l u i , i n d i v i d
sau colectivitate.
Lucru c u r i o s î n s â ! A i i , când a m c r e d e , c ă l u m e a ar fi
mai civilizată şi a u t o d i s c i p l i n a şi a s c u l t a r e a m a i î n a i n t a t ă , o b ­
s e r v ă m un p r o c e s de d e s c o m p u u e r e , c u m n ' a m a i fost. A s i s t ă m
la o criză de a u t o r i t a t e în Indivizi, familie, s t a t , b i s e r i c ă şi
în t o t felul de asocieri. Un h e d o n i s m feroce s t ă p â n e ş t e p e o a ­
m e n i şi p e n t r u a-1 s a t i s f a c e , ei c a u t ă v e n i t e p e căi d e m u l t e ori
n e o n e s t e . In locul m a x i m u l u i d e m u n c ă v e d e m m i n i m u l efort,
în locul m a x i m u l u i de e c o n o m i e , m a x i m u l de r i s i p ă . L ă c o m i a ,
s e n z u a l i t a t e a , lenea, î n g â m f a r e a , u r a şi invidia p e n t r u cei m a i
favorizaţi la s o a r t e , intrigile, n e d r e p t a t e a d o m i n e a z ă în suflete.
L e g e a unităţii universale, c a r e a t â t de a d m i r a b i l s e c o n ­
c r e t i z e a z ă în u n i t a t e a c ă s ă t o r i e i i n d i s o l u b i l e d i n l e g e a lui
H r i s t o s , e călcată, divorţul e frecvent. E c h i a r codificat în t o a t e
s t a t e l e . C ă s ă t o r i a s e frânge a d e s e a .
In b i s e r i c ă , o r g a n al autorităţii divine, c a r e d i n fire n u
p o a t e fi d e c â t unul, — c u m s p u n e conciliul dela N i c e a , u n a ,
s f â n t ă , c a t o l i c ă şi a p o s t o l i c ă biserică, — v e d e m s c h i s m e şi n e ­
n u m ă r a t e erezii ( s e c t e l e p r o t e s t a n t e , p o c ă i ţ i , al c ă r o r n u m ă r
t r e c e d e 600). T r u p u l m i s t i c al lui H r i s r o s e sfâşiat c u m p l i t
d e a d e p ţ i i Lui.
In ş t i i n ţ ă şi filozofie, tot felul de c o n c e p ţ i i , cari m a i t o a t e
î m b r a c ă h a i n a m a t e r i a l i s m u l u i şi a a t e i s m u l u i .
In a r t ă şi literatură, r o m a n t i s m u l , r e a l i s m u l , m a t e r i a l i s m u l
şi alte i s m e c a r e m a i d e c a r e m a i c u r i o a s e şi m a i i m o r a l e ,
s u b s t i t u e s c -armoniei şi echilibrului clasic i n d i v i d u a l i s m u l şi

© B.C.U. Cluj
 CULTURA CREŞTINA. Nr. 1-3

s u b i e c t i v i s m u l feroce, cu s i t e c u v i n t e , s u b s a p ă a r t a î n ă l ţ ă ­
t o a r e d e suflet şi fac din e a un mijloc d e a măguli p o r n i r i l e
b u n e s a u rele, m a i mult rele d e c â t b u n e , şi d e a slăbi m o r a l u l .
In s t a t c r i i a de a u t o r i t a t e b â n t u e cu furie. î n v r ă j b i r e a
d e s e l o r s o c i a l e , a l i m e n t a t ă şi a ţ â ţ a t ă c o n s t a n t şi cu s i s t e m
b i n e c h i b z u i t şi î n c e r c a t d e m â n i o c u l t e , p u n In g r e u impas-
pe cârmuitorii statelor.
Din c a u z a d e s e c h i l i b r u l u i m o r a l , m a n i f e s t a t prin h e d o ­
n i s m şi m a t e r i a l i s m , c o r p u l f u n c ţ i o n a r i l o r s t a t u l u i î n s u ş l i p ­
s e ş t e în m u l t e cazuri d e l a d a t o r i n ţ e l e sale şi c o m i t e f n s u ş
i n c o r e c t i t ă ţ i , cari d i s c r e d i t e a z ă a u t o r i t a t e a s t a t u l u i . In v i a ţ a
financiară, comercială, industrială onestitatea, dreptatea, r e s ­
p e c t u l d e m u n c ă şi a v u t u l a l t u i a a d i s p ă r u t . S u p r e m a n ă z u i n ţ ă
e s t e a c a p a r a r e a şi î n g r ă m ă d i r e a m u n c i i şi a v u t u l u i altuia m
b u z u n a r u l p r o p r i u , fără s c r u p u l , fără r e m u ş c a r e . S p e c u l a şi
jaful c r i m i n a l d o m i n ă p e s t e tot. L u c r ă t o r i i m a n u a l i , cari c â ş ­
t i g ă a d e s e o r i foarte mult, c u p r i n ş i d e l ă c o m i a d e p l ă c e r i , m a i
ales d e p l ă c e r e a g â t u l u i , din a c e a s t ă c a u t ă t o c m a i s u n t n ă p ă ­
diţi d e lipsuri şi boli şi s c r â ş n e s c din dinţi ori d e câteori îşi
a m i n t e s c d e averile, p e cari le au alţii şi nu le au ei. P r o l e ­
tarii i n t e l e c t u a l i , r e d u ş i în c â ş t i g u l lor m a t e r i a l la infime p r o ­
porţii, eu n e m u l ţ u m i r e a şi d e s p e r a r e a în suflet, înjosiţi d e s u f e ­
rinţe şi lipsuri n e m e r i t a t e , s u n t g a t a să a c c e p t e fără mult control,
şi d i s c e r n ă m â n t orice idei p o l i t i c e noi, mai a l e s că l i t e r a t u r a
m a i n o u ă , a d e s e o r i n e u r a s t e n i c ă , p e r v e r s ă , d e s c r e e r a t ă , şi c u ­
g e t a r e a filozofică h a o t i c ă şi p a r a d o x a l ă e foarte a p t ă p e n t r u
a-i d e z o r i e n t a şi d e s e c h i l i b r a c o m p l e t .
Astfel o r d i n e a s o c i a l ă e p e r m a n e n t t u r b u r a t ă l u m e a e în»
c o n t i n u ă fierbere, actele de r e v o l t ă şi d e t e r o a r e s u n t d e s e .
Am a j u n s p â n ă a c o l o ca s ă s e s p u n ă d e unii, că o m e n i m e a
a r t i n d e s ă fie i n g u v e r n a b i l i , l u c r u d e a l t m i n t r e l e a n e n a t u r a l
şi direct s p u s civilizaţiei. A n a r h i a , s t a d i u l ultim, î n s p r e c a r e
n e d u c e , prin s o c i a l i s m şi c o m u n i s m , d e m o c r a ţ i a , în m o d n e ­
c e s a r falsă, fiindcă e i r e a l i z a b i l ă In î n ţ e l e s u l ei ideal, e r e v o l t a
d e c l a r a t ă d i r e c t î m p o t r i v a o r i c ă r e i a u t o r i t ă ţ i şi e n e g a r e a
civilizaţiei.

© B.C.U. Cluj
 însemnări din Italia.
24 Mai 1925.
D u p ă m a s ă m ă îndrept, singur, s p r e Roma d e demult. Şi
a ş dori s ă p o t s ă r u p orice legături cu timpul d e faţă. M ă
reslăţesc deci de tovarăşi, de pelerini, de prieteni, ca să r ă s b a t
mai asor în l ă c a ş u r i l e umbrelor, î n t r e ruini, în l u m e a celor ce
nu mai sunt, cari n'au graiuri d e c â t pentru călătorul t ă c u t şi
singuratic.
Urc cu inima t r e m u r ă t o a r e s c ă r i l e n u m e r o a s e , s p r e vechiul
Capitolium. T i m p u l m ă favorizează cum nu s e p o a t e mai bine-
Norii din d i m i n e a ţ ă s'au î m p r ă ş t i a t s p r e ţinuturi îndepărtate»
şi a r ă m a s un s o a r e limpede, blând, care t r e c â n d p e s t e m u n t e l e
Aventin, a r c u e ş t e domol s p r e A p u s , ca o a m i n t i r e dulce... S t a ­
tuile şi clădirile din faţă a r u n c ă u m b r e lungi, n e g r e , în a d ă ­
postul c ă r o r a î n c h i p u i r e a îşi d a p ă n ă a ş a d e u ş o r firele ei a r ­
gintate.
Îndată la s t â n g a , într'un mic zăvoi cu v e r d e b o g a t , ca p e
malurile s t r ă b u n e ale Tibrului, o lupoică vie, s p r i n ţ a r ă , te p r i ­
veşte cu ochi de j ă r a t e c , sflederitori. In r e s t i m p u r i r ă m â n e
neclintită, ca o statuie, cu g r u m a z u l î n c o r d a t şi pânditor. îşi
a d u l m e c ă p o a t e , puii pierduţi... Şi g â n d u l îţi z b o a r ă b u c u r o s la
l e g e n d a m i n u n a t ă a celor doi frăţini din v e c h i m e , cari au î n ­
temeiat aici o cetate şi au n ă s c u t un n e a m . Din haosul t i m ­
purilor îţi r ă s a r chipurile lui Romulus şi R e m u s , cari s'au h r ă ­
nit cu l a p t e de lupoaică şi au d u r a t o m a r e î m p ă r ă ţ i e . Ală­
turi, la câţiva p a ş i , doi vulturi, d o u ă acvile cu ciocuri o ţ e l o a s e ,
m ă s o a r ă văzduhul cu privirea lor p ă t r u n z ă t o a r e şi î m p l i n e s c
a ş a de nimerit o l e g e n d ă şi un s i m b o l .
L u p o a i c a şi vulturii, iată R o m a ! Iată blazonul care a s t ă ­
pânit o lume...
In vârful scării, pe c r e a s t a colinei, d o u ă u r i a ş e statui, cu
b r a ţ e l e lor vânjoase, b u l b u c a t e , îţi p u n în faţa ochilor v i g o a r e a
celor ce au cucerit lumea. M a i încolo, la mijloc d e piaţă, un
chip de î m p ă r a t , cu d r e a p t a î n t i n s ă s p r e porunci, se ţine z d r a ­
văn în ş e a , p e a r m ă s a r u l g a t a de p l e c a r e la izbânzi. Simţi că

© B.C.U. Cluj
 Pag- 8. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

te g ă s e ş t i cu a d e v ă r a t în mijlocul Romei antice, d e u n d e plecau

legiunile b i r u i t o a r e s p r e î n t r e g rotogolul p ă m â n t u l u i cunoscut.
Aici, p e Area Capitolina, u n d e este astăzi s t a t u i a lui M a r c u
Aureliu î m p ă r a t u l (161—181 d. Hr.), în v r e m u r i străvechi e r a u
celea mai de frunte t e m p l e ale Poporului R o m a n . Aici se
c i n s t e a m a r e l e şi puternicul Iupiter, s t ă p â n u l a toate celea v ă ­
zute şi n e v ă z u t e . Biserica s a , î m p o d o b i t ă cu c o l o n a d e n u m e ­
r o a s e şi a c o p e r i t ă cu table de metal, e r a un s e m n al tăriei
r o m a n e . C â t ă v r e m e d ă i n u e ş t e a c e s t templu, R o m a v a fi tare
şi nebiruită. C â n d s e va p r ă b u ş i , g i n t a latină se va da pe/rii.
C e c u m p l i t ă d e s n ă d e j d e a c u p r i n s deci p e bunii cetăţeni ai
Romei, când, la anul 8 3 î n a i n t e de Hr., un foc necruţător m i -
s t u i e ş t e ocrotitorul t e m p l u ! J a l e a nu mai a v e a margini..!
T e m p l u l lui Iupiter C a p i t o l i n u s s'a reclădit î n s ă iarăşi şi
R o m a n'a pierit. Nici chiar atunci când, la 455, Vandalii, au
d ă r â m a t p â n ă în temelii mult temutul l ă c a ş sfânt. N ' a pierit,
căci Roma ş i - a clădit alte altare, mai d u r a b i l e şi mai n e b i r u i t e :
templele creştine, în cari nu „Iupiter t o n a n s " este care întăreşte
si dă nădejdi de v e ş n i c ă biruinţă, ci Isus Hristos N a z a r i n e a n u l !
Cum s e înfăţişează a c u m Capitoliul, e i c o a n a unor v r e ­
muri m a i târzii. In faţă P a l a t u l c o m u n a l ( P a l a z z o del S e n a t o )
cu scări m o n u m e n t a l e , d a t o r i t e lui M i c h e l a n g e l o . S u b s c a r ă
o statuie antică a Romei, la picioarele căreia curge, g â l g ă i n d ,
un izvor d e a p ă limpede, r ă c o r i t o a r e . Alături, d e d o u ă p ă r ţ i ,
râurile T i b r u şi Nilul, înfăţişate în statui alegorice. P a l a t u l
Senatorial a r e un turn svelt, îndrăzneţ, a d ă p o s t i n d clopotele d e
m a r e s ă r b ă t o a r e ale Romei.
P i a ţ a e î n c h i s ă în laturi de alte d o u ă m a r i p a l a t e ; în
s t â n g a P a l a t u l Muzeului Capitolin, în d r e a p t a P a l a z z o dei C o n ­
servatori.
Muzeul Capitolin c u p r i n d e n e p r e ţ u i t e comori de artă s t r ă ­
veche, statui în d e o s e b i , culese d e prin vilele şi p a l a t e l e c h e -
sarilor şi patricienilor d e demult, de prin foruri şi pieţe p u ­
blice, î n d a t ă , la trepte, M a r t e zeul războaielor, care a h ă r ă z i t
a t â t e a biruinţi Poporului şi S e n a t u l u i R o m a n . S a r c o f a g e b ă ­
t r â n e a m i n t e s c grija cu care s e î n g r o p a u romanii. Altare ale
zeilor şi s c e n e d i n v i a ţ a lor, pline d e r o m a n t i s m şi d e p o e z i e .
Un G a l , sdrobit în încleştări cumplite, m o a r e cu faţa u m b r i t ă
d e dureri şi cu trupul stors. In altă s a l ă F a u n u l lacom şi n ă ­
b ă d ă i o s m ă n â n c ă struguri. Un c o p i l a ş n e a s t â m p ă r a t s e l u p t ă

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag. 9.

cu g â n s a c u l . M a i încolo Kentaurii năstrujnici şi A m a z o a n a r ă ­

nită a lui Sosikle.
In sala filosofilor e s ă b o r u l t ă c u t şi- m e d i d a t i v al s c r i i t o ­
rilor greci şi romani. H o m e r cu ochii s t â n ş i , şi Sofocle, în
mijlocul a t â t o r gânditori şi poeţi ai clasicismului neîntrecut.
In continuare, busturile î m p ă r a ţ i l o r , dela Iuliu C a e s a r p â n ă la
Iulian Apostatul. Felurite feţe şi frunţi, cari au trăit o d a t ă în
c a r n e şi'n o a s e , f r ă m â n t a t e d e g â n d u r i , d e dorinţi, d e z i m b e t e
ori de dureri... Ei, p e cari, odinioară, a b i a i-au î n c ă p u t v e a ­
curile şi lărgimile p ă m â n t u l u i , î n c a p acum a ş a d e b i n e alături..!
Si buni si răi, si mari si mici, tot u n a . Un n u m e , un n u m ă r
la muzeu, un locşor d e d o u ă trei p a l m e !
Intre toate statuile şi busturile acestui muzeu mult c u ­
prinzător, se înalţă î n s ă d e o s e b i t prin forma ei n e î n t r e c u t ă
Z e i ţ a Venus, Capitolina, a primăverii şi a frumuseţii v e ş n i c e
d o a m n ă . E graţia vie par'că, în c e e a c e g e n u l o m e n e s c a r e
mai fermecător. E c e e a c e au c â n t a t poeţii şi artiştii tuturor
v r e m u r i l o r mai a t r ă g ă t o r şi mai a d â n c . E femeia idealizată de
s c o a l ă lui P r a x i t e l e s .
Alături Amor şi P s y c h e , î n t r u p â n d g i n g ă ş i a simţirilor t i n e ­
reşti. E d r a g o s t e a curată şi frumoasă, a ş a cum ş i - a î n c h i ­
p u i t - o l u m e a de demult, când frumuseţa, poezia şi arta erau o
religie.
P a l a z z o dei C o n s e r v a t o r i , i a r ă ş un lung ş i r e a g d e statui,
tablouri celebre şi r ă m ă ş i ţ e r o m a n e . C u r â n d la intrare, statuia
î m p ă r a t u l u i A u g u s t u s . M a i încolo, p e s t e multe săli, cari cer
r ă g a z şi v r e m e î n d e l u n g a t ă , lupoaica de b r o n z capitolina, r ă ­
m a s ă din al V-lea v e a c d i n a i n t e d e Hr. T a b l o u r i de Tintoretto,
R u b e n s , C a r a v a g g i o , P a l m a Vechio, Tizian, Van Dyk şi G u i d o
Reni. M ' a legat mai mult R u b e n s , înfăţişând l u p o a i c a cu g e ­
menii. Aici pe Capitoliu, nimic nu te î n l ă n ţ u i e ş t e mai tare
d e c â t l e g e n d a s t r ă b u n ă a Poporului Roman..!
Aş dori s ă p o t v e d e a vestitul Tabularium, zidit de C a -
tulus în anii 7 8 î n a i n t e de Hr. pentru a s e p ă s t r a acolo s ă ­
p a t e în t a b l e d e m a r m u r ă legile i m p e r i u l u i . T r e b u e s ă fie aici,
u n d e v a , în j u r d e palatul senatorial. C a u t şi s t â n c a Tarpeicâ,
d e u n d e se a r u n c a u în p r ă p a s t i e cei c o n d a m n a ţ i Ia moarte.
D a r fără ghid e greu s ă le g ă s e ş t i . Si c e a s u r i l e s u n t a t â t de
scurte aici, u n d e fiecare colţişor, fiecare p i a t r ă e un secol, o
veşnicie p a r c ă !
S o a r e l e e în dreptul cupolei dela S a n Pietro. Chiparoşii
din g r ă d i n a Vaticanului ard în p a r ă d e flăcări. Se a p r o p i e a -

© B.C.U. Cluj
 Pag. 10. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3,

murgul. Şi sufletul călătorului abia p o a t e înainta- cu urniri de-

melc neputincios.
C o b o r pe lespezi mari, de s c a r ă b ă t r â n ă , s p r e Forul Ro­
man. In faţă, s p r e miazăzi, se întinde m ă r e ţ şi tăcut p r i n t r e
coline, p a l a t e şi biserici, c â m p u l p r e l u n g al celor mai falnice
ruini din lumea toată... O vatră, i m p u n ă t o a r e p e s t e m ă s u r ă ,
d e p e care viscolul vremilor a risipit n o r m a n e l e de c e n u ş ă
ale cataclismelor şi au r ă m a s n u m a i columne stinghere, ziduri
de t e m p l e p ă r ă g i n i t e , arcuri d e triumf cu inscripţiile roase, c a ­
piteluri f ă r â m a t e d e b a r b a r i şi de neînţelegători, lespezi s c u r ­
m a t e şi statui risipite, — tot a t â t e a - u r m e ale unei s t r ă l u c i t e
măriri a p u s e !
— Forum R o m a n u m !
Ce n u m e g r a n d i o s . . ! Şi ce timpuri m ă r e ţ e d e ş t e a p t ă , lată,,
colo, o p t c o l u m n e s u p e r b e , cari sprijină p a r ' c ă v ă z d u h u l pe
umerii lor, s u n t r ă m ă ş i ţ e s t ă r u i t o a r e din templul lui S a t u r n u s ,
cel mai vechiu zeu al poporului din Latium. Latinii v e n e r a u
- a c i p u t e r e a de b e l ş u g a câmpiilor r o d i t o a r e : plugul d ă t ă t o r d e
p â i n e şi s e c e r e a b u n ă t ă ţ i l o r p ă m â n t e ş t i . S p r e răsărit, în z a r e ,
alte trei colonade, corintice, a r a t ă locul u n d e s e c i n s t e a u cei
doi eroi legendari, C a s t o r şi Pollux, feţi frumoşi ai vechimi,
cari a p ă r e a u , fără veste, în lupte c r â n c e n e , a p l e c â n d c u m p ă n a
izbândei s p r e norocoşii lor favoriţi. Aici, u n d e au venit ei, d u p ă
î n c ă i e r a r e a dela lacul Regilus, în strălucită a r m u r ă de eroi, c a
s ă - ş i a d a p e caii înfierbântaţi în izvorul Juturnei, vestind i z b â n d a
cea p l ă c u t ă Romanilor, t r e b u i a u s ă a i b ă un templu de î n c h i ­
nare..! L - a u si avut l ă s â n d cetăţii eterne u n a dintre celea mai
p r e ţ i o a s e rulni ale sale. C o l u m n e l e s t i n g h e r e de astăzi a m i n ­
t e s c timpuri m ă r e ţ e , când junii Romei treceau călări în p r o c e ­
siune răsboinică, p r e a m ă r i n d mult preţuita virtute o s t ă ş a s c ă .
închipuirea p r i n d e p a r ' c ă şi astăzi zvonuri de copite d u d u i t o a r e
şi uralele înflăcărate ale unui popor, care adora vigoarea şt
s ă n ă t a t e a tinereţii neînfricate...
Aici, a p r o a p e , lângă intrare, sunt temeliile m ă r e ţ e ale ba-
silicii lulia, a ş e z ă m â n t de m a r e i m p o r t a n ţ ă şi de n e î n t r e c u t ă
frumseţă, ale cărui începuturi s e l e a g ă de n u m e l e lui Iuliu
C a e s a r î n s u ş i . (Anul 54 î. de Hr.). Inima Forului Roman e r a
a c e s t p a l a t d e mari întinderi. In curţile sale a c o p e r i t e şi î n -
f r u m s e ţ a t e cu stâlpi d e m a r m u r ă se a d u n a u cetăţenii Romei
să d e s b a t ă afacerile politice ale vremii, s ă asculte oratori d e
o c a z i e , ori s ă p r e g ă t e a s c ă serbări de triumf pentru beliduciii

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA

învingători. Aici se ocroteau şi h a i m a n a l e l e marelui oraş, î n

zile d e arşiţă, ori d e ploaie mocnită şi a p ă s ă t o a r e . Aici c ă s c a u
g u r a trenţăroşii Romei, jucau arşice, ori, când trecea cortegiul
imperial s p r e Palatin, urlau ca o haită f l ă m â n d ă :
— „Panem et cincenses!"
Pilaştrii orfani d i n s p r e Capitoliu învie umbrele diafane ale
celor 12 zei „Majorum G e n t i u m " , cari ocroteau s o a r t a n e a ­
mului latin. U m b r e l e lor s u n t azi fumurii şi p l â n g ă t o a r e ca
a m u r g u l c a r e le n a ş t e . S u n t iluzii cari se ş t e r g o d a t ă cu z e ­
firul nestatornic...
In jur alte u r m e de t e m p l e risipite. T e m p l u l lui A u g u s t u s
şi templul Vestei, în c a r e p â l p â i a flacăra focului veşnic, hrănit
cu r ă b d a r e mistuitoare de fecioarele c u n u n a t e cu r e s e m n a r e a .
M a r e l e preot îşi a v e a şi el, a p r o a p e , r e ş e d i n ţ a lui pontificală.
P a z n i c s u p r e m al riturilor a u s t e r e şi migăloase. Blocuri de m a r ­
m u r ă învelesc vestitul „Umbilicus urbis R o m a e " , mijlocul cetăţii
şi, deci, al lumii întregi, câtă se c u n o ş t e a în timpuri de demult.
Aci se î n t â l n e a u toate căile, cari, atunci, n e a p ă r a t , toate trebuiau
s ă d u c ă s p r e Roma, a lumii s t ă p â n ă şi poruncitoare..!
Mai la o p a r t e , bine p ă s t r a t , î n s ă cenuşiu ca trecutul î n ­
d e p ă r t a t pe care îl înfăţişază, se înalţă greoi şi masiv, arcul
de triumf al î m p ă r a t u l u i Septimiu Sever, al Părţilor biruitor..!
Slove frumos tăiate g r ă i e s c de glorii, pe cari n'au putut să le
î n g r o a p e nici s p u z a n e î n d u r ă t o a r e a veacurilor.
Şi alte n e n u m ă r a t e ruini, sure şi negre, printre cari c o n ­
d u c e m ă r e ţ „Via s a c r a " , p â n ă s p r e pierde., s p r e Coloseu şi
Arcul lui T i t u s , în c â m p u l n e m ă r g i n i t dela sud, î n t u n e c a t d e
chiparoşi şi de s e a r a sfioasă care c o b o a r ă . O lume a t r e c u ­
tului, c a r e în neclintirea şi muţenia ei p a r e c e t a t e a vrăjită din
poveste, p e care n'o mai învie d e c â t cărţile de arheologie şi
î n c h i p u i r e a î n a r i p a t ă a poeţilor. U n d e este clocotul d e altă
d a t ă şi furnicarul de patricieni şi de plebei, cari f r ă m â n t a u aci
legile şi poruncile „Senatului şi P o p o r u l u i R o m a n " ? U n d e s u n t
tribunii şi beliducii, u n d e s u n t consulii şi proconsulii, să refacă
c e e a c e n e m i l o a s a v r e m e a strivit şi a s p u l b e r a t , s ă m ă n â n d
n u m a i bolovani muţi în falnicul for de o d i n i o a r ă ? Unde-i
Brutus, u n d e - i Cicero, unde-i C a e s a r ? Ori m ă c a r n e b u n u l de
Nero, s ă c â n t e un imn cu p l â n g ă t o a r e a c c e n t e de duioşie p e s t e
ruini î n e g r i t e d e s c r u m u l eternităţii..!
„S'au dus toţi, s'au dus cu toate
Pe o cale nenturnată..!"
*
© B.C.U. Cluj
 fag. 12. CULTURA CREŞTINA -Nr. 1 3

C â n d soarele îşi a d u n ă d e p e orizont ultimele falduri ale

hainei sale de foc, s u n t în vârful colinei c a r e se c h e m a „ M o n s
P a l a t i n u s " . Alături s u n t ruinele curţilor Iui Tiberiu. Ziduri
uriaşe, printre cari urcă largi g a n g u r i înclinate, pe cari s t ă p â n i i
fericiţi ai timpului, puteau să se p l i m b e în calese, p â n ă s u s ,
la celea mai înalte lăcaşuri. Tufe de trandafiri si p l a n t e a c ă -
ţ ă t o a r e tivesc rănile pereţilor, cari se m a c i n ă d e ploi şi d e
b ă t r â n e ţ ă . Pe urme de fântâni străvechi creşte m u s c h i u b o g a t
şi a r a t ă căile pe cari s'au prelins a p e desfătătoare. Şi, prin
u m b r e l e a m u r g u l u i , p a r ' c ă se s t r e c o a r ă stafii din s t r ă l u c i r e a de
demult.
Puţin mai încolo, pe a c e s t creştet de m u n t e roşcat, s e
î n ă l ţ a o d i n i o a r ă „Roma q u a d r a t a " , pe locurile u n d e au h ă l ă -
, duit E v a n d r u şi F a u s t u l u s , în vremuri mai b ă t r â n e d e c â t R o -
m u l u s însuşi. T r e p t e l e lui C a c u s şi u r m e l e unei clădiri p ă ­
trate a m i n t e s c celea mai vechi aşezări în Roma s t r ă b u n ă . C a s a
Liviei ne g r ă i e ş t e d e m a m a lui T i b e r i u , al cărei cămin a fost
cu sfinţenie r e s p e c t a t de toţi î m p ă r a ţ i i u r m ă t o r i . C r y p t o p o r t i c u l
a r şti să p o v e s t e a s c ă de u c i d e r e a lui Caligula, î m p ă r a t u l tiran
şi nărod. Şi câte n'ar şti să p o v e s t e a s c ă şi celealalte ruini,
u n d e ş i - a u avut palatele Nero, zăludul, şi A u g u s t u s , al poeţilor
ocrotitor şi prietin. D a r pietrile nu g r ă i e s c şi s e a r a t i m p u r i e
le învăluie în z ă b r a n i c de îngropare...
E s e a r ă d e a b i n e l e . Forul Roman de jos abia se mai g h i ­
ceşte. S i n g u r Coloseul îşi profilează zidurile u r i a ş e pe p â n z a
ceriului din zare. Cetate î n s p ă i m â n t ă t o a r e , pe care nici n ă v a l a
întunerecului n'o poate s m u l g e dintre ruinele antice. Cel din
u r m ă s m o c de flăcări din t r a g e d i a a m u r g u l u i îi î m p u r p u r e a z ă
creştetul, ca o p a t ă de s â n g e pe frunte d e mort...
Vuetul străin al Romei m o d e r n e , şi miile de becuri e l e c ­
trice, cari se a p r i n d acum în toate părţile, mă s m u l g din l u m e a
ruinelor. Şi, v r â n d n e v r â n d , t r e b u e s ă u r m e z p e g a r d i a n u l
Palatinului care, n e r ă b d ă t o r şi înciudit d e a t â t a întârziere, e
silit s ă încuie î m p ă r ă ţ i a s t r ă b u n e l o r u m b r e . învârte, cheia în
u r m a m e a şi s a l u t ă :
— Bona sera, s i g n o r e !
ALEXANDRU LUPEANU-MELIN.

© B.C.U. Cluj
Semnul sfintei Cruci în ritul român.
Mulţi dintre credincioşii români cred că între românii
cari se numesc greco-catolici sau uniţi şi între aceia crri se
numesc greco-orientali sau „noi" nu există altă deosebire de­
cât că unii făcându-şi semnul sfintei Cruci zic: In Numele
Tatălni, şi al Fiului şi al Sfântului Spirit ... pe când alţii zic:
şi al Sfântului Duh... Adeseori se văd, mai cu seamă în Tran-
silvenia discutând pe această temă, nu numai poporeni cre­
dincioşi din ambele confesiuni, ci chiar şi preoţi şi învăţători,
— se 'nţelege că de cei cu mai puţină învăţătură şi cu mai
puţină învăţătură şi cu mai multă ignoranţă, — că anume,
căre dintre aceste două cuvinte snnt mai româneşti, latinescul
„spirit" sau slavonescul „duh"!
E drept că în Transilvania „niţii" sau greco-catolicii fo­
losesc mai mult cuvântul „spirit" pe când noii sau greco-
orientali folosesc cuvântul „duh". Nu e aşa însă in alte pro­
vincii. Aşa d. e. romano-catoticii din Moldova folosesc cuvântul
duh pe când ortodocşii din Bucovina, cel puţin în unele părţi,
zic spirit, ne făcând chestiune dacă „spirit" ar fi cuvânt ca­
tolic care nici de cum să nu se poată împăca cu ortodoxia,
sau că numai „duhul" ar fi cuvântul ortodox şi prin urmare
românesc.
Nu este scopul nostru a defini care dintre aceste două
cuvinte ar trebui mai mult folosite in biserica românească, fie
aceea unită sau neunită cu Roma. Să se 'ntrebe unul fie
carale pe sine însuşi şi să-şi răspundă, dacă originoa limbei
noastre e latină sau slavonească şi dacă românii au fost creş­
tini incă înainte de venirea slavilor, la semnul sfintei Cruci,
sau în loc de „duh" ce cuvânt foloseau atunci?
Chestiunea mai delicată e că românii, fie „uniţi" sau
„noi" făcându-şi cruce unii zic — ... şi-al sfântului Spirit
(sau Duh) alţii zic — ... şi al Duhului (sau Spiritului) sfânt;
cuvintele „spirit" sau duh şi „sfânt" le schimbă fie care după
plac. Urmează deci întrebarea, care ar fi forma cea mai co­
rectă, zicându-se — şi al Spirutului sfânt, sau — şi al sfân-

© B.C.U. Cluj
 CU1.1UKA CKfc.1 INA :M. 1 — 3

tului Spirit? — Pentru a afla aceesta e necesar să cercetăm

forma şi formula semnului sfintei Crubi îu cele mai vechi
rituri şi s'o comparăm cu ritul nostru român. (Să nu se mire
cineva că zic rit român şi nu grecesc, de oarece ritul nostru
derivă din cel grecesc precum acesta din cel sir, şi precum
ritul siro-bizantin s'a putut numi rit grecesc pentrucă limba
liturgică era cea grecească tot asemenea şi ritul siro-bizantin
al cărui limbă liturgică e românească se poate numi rit român,
cum de fapt să şi numeşte la Roma („rito romano") şi la toţi
fraţii noştri din Apus).
Dăm deci forma şi formula semnului sfintei Cruci în ri­
turile cele mai vechi, şi anume:
In ritul latin sau Roman, precum şi în celealalte rituri
cu limba liturgică latină, ca d. e. ritul galican sau mozarabic
şi cel milanez sau ambrozian, semnul sfintei Cruci se face cu
toate degetele manei drepte întinse şi alipite unul de altul, şi
punându-se mâna,u frunte se zice: — In nomine Petris, în
piept — et Filii, în umărul stâng — et Spiritus, în cel drept
— Sancti; şi apoi punându-şi manile în poziţiunea avută
înainte se zice: Amen.
In ritul Siro-Caldaic forma e perfect aceeaşi ca şi în
ritul latin, ţinuta manei şi cuvintele corăspunzătoare, cari
îetru cât le putem imita sunetul ar fi cam acestea: — în
frunte — Bşem Auâ, în piept — u Aura, în umărul stâng
— u Ruhâ, în cel drept — d'Kudşa. Tot asemenea e în ritul
Sirv-malabarez din Iodia, diferinta e doar în pronunţarea ace­
loraşi cuvinte, anume malabarezii zic: — Beşem Aba, u
Ruhâ de Kudşa şi apoi punând manile în poziţia avută înainte
zic: Amin.
In ritul Siro-moranit toate se fac ca mai sus, iar cuvin­
tele cam astfel ar suna: — Bcem Abo, v Abro, v Ruho Deuşo;
şi apoi punând manile în zoziţiunea de mai înainte adaugă:
— Had Aloho Şariro = Unul Dumnezeu adevărat.
In ritul Cnptic sau Etiopic atât semnele cât şi cuvintele
sunt în aceeaşi ordine ca mai sus. Iată cuvintele întru cât le
putem imita: Beşime Ab, u Ueld, u Abenpes Kiduş, — si se
adaugă apoi: Ahadu Amlac, Amen. = Unul Dumnezeu. Amin.
In ritul Armean de asemenea toate se fac ca'n ritul
latin, iar cuvintele încă aceeaşi ordine o ţin: — Anun Hor,
iev Vortivo, iev Hocvuin Srpo, Amen.

© B.C.U. Cluj
 Mr. 1 - 3 CULTURA CREŞTINA Ka¡> 15.

In toate aceste rituri vechi vedem că semnul sfintei

Cruci se fac la fel şi cuvintele toate ţin una şi aceeaşi or­
dine; nu tot astfel este însă în ritul Siro-Bizantin sau în ritul
grecesc.
In acest rit semnul sfintei Cruci se face împreunând de­
getele, mare, arătător şi mijlociu ale manei drepte, iar ine­
larul şi cel mic ţinându-le închise se pun cele trei degete
împreunate în frunte zicând: — t'îg ro ovoua roi J/argog, în
piept: xaî toi Yiov, în umărul drept: — -/.ui TOV ayîov Tlvti-
ftuTo:, în cel stâng: — A\ti\v.
In acest rit care e mai re"cent între celealalte, de ritul
Siro-Bizantin n'a existat înainte de ce Bizanţ-ul a fost ridicat
la o oareşi care vază prin împăratul Constantin cel Mare,
adecă înainte de veacul IV, vedem că semnul sfintei Gruci
se deosabeşte de celealalte rituri.
Ritul Siro-Bizantin în biserica grecă sub influinţa marilor
bărbaţi şi mai cu seamă a celor trei capadocieni Vasile cel
Mare cu fratele său Crregoriu Nissenul şi Gregoriu Nazian-
zenul apoi a antiochenului Ioan Chrisostom, a luat o formă
proprie, pe care în timpurile de mărire ale Bizanţului o au şi
propagat, şi astfel ritul acesta care simplaminte a început deja
de timpuriu a să numi „rit grecesc" e mai răspândit decât
toate celealalte rituri, afară de cel latin sau Roman.
Din cauza multor erezii ridicate uneori chiar şi'n scau­
nele patriarhale ale acestei biserici, grecii după firea lor de
a face simbol din orice au început a face ce şi prin semnul
sfintei Cruci, prin împreunarea celor trei degete să se simbo­
lizez Sf Treime Dumnezeu Unul; iar prin cele două degete
înehise cele două naturi, omenească şi divină în Domnul
nostru Isus Hristos. Dar de oarece cuvintele în toate limbile
liturgice erau pentru umărul stâng — şi al Spiritului iar
pentru cel drept — Sfâut, pentru a nu schimba cuvintele
zicând: y.cxi roii llvevparog aylov, în loc de xai-xov ayiov
llvsvfiarog grecii au buni dialectici au aflat de bine a schimba
semnul punând întâi mâna în umărul drept şi apoi în cel
stâng.
Noi românii sub influinţa bizantină de atâtea veacuri,
adoptat ritul siro-bizantin pe care l-am făcut al nostru, Îm­
preună cu ritul am adoptat şi semnul sfintei Cruci ca ta
greci, cu cuvintele însă tradusă din latină. Să explică deci

© B.C.U. Cluj
 fag. 16 CULTUKA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

pentru ce şi azi unii la umărul drept pic Sfântului Spirit sau

Duh, alţii zic: Duhului sau Spiritului Sfânt, pentru că forma
latină pretinde — Spiritului Sfânt, iar cea grecească — Sfân­
tului Spirit.
Ar fi bine deci să ne unificăm şi'n aceasta zicând toţi
la fel. „Ilt'evfirc
11
hebraicul „ruhâh", aramaicul „ruhâ", etc. ar
corespunde cu românescul „suflare", foarte greu fiind a ne
obişnui cu formula: — In numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfintei Suflări, Amin, — mai potrivit ar fi ca „duhul" să-1
lăsăm slovenilor, iar noi românii să folosim stlămoşescul
„spirit", şi precum în toate riturile la umărul drept vine pro­
nunţat cuvântul „sfânt" iar la cel stâng „spirit", noi să ne
unificăm zicând: — In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân­
tului Spirit, Amin.
Dr. N. LUPU.

Când te atinge greşeala altuia, examinează-te mai întâi

şi vezi nu cumva ai şi tu ceva în tine ce să i-se asamene.
Marcu Aureliu.

© B.C.U. Cluj
 Minorităţile religioase în
Transilvania.
• In anul 1924 a vizitat Ardealul o comisiune anglo­
americana anchetând situaţia bisericilor minoritare de aici: a
reformaţilor, luteranilor, unitarilor şi catolicilor. Preşedintele
comisiunii, Dr. Cornish, a redactat un raport, apărut sub
titlul „The religióus minorities in Transylvania" şi publicat
succesiv în revista „Magyar kisebbség" (Minorité Hongroise),
mai nou şi în volum (Lugoj 1925 pp. 103), în traducere ma­
ghiară. Raportul, după o Introducere istorică, cuprinde me­
moriul comisiunei anglo-americane către guvernul român, cu
o serie de doleanţe culese la faţa locului, apoi răspunsul gu­
vernului român la acest memoriu, pe urmă observările comi­
siunei la răspunsul guvernului român.
Cu regret am constatat, că opinia publică română a în­
vrednicit de foarte puţină atenţiune această afacere. La timpul
său, o ştire scurtă în ziare, mai apoi, după apariţia rapor­
tului, câteva comentarii de nemulţumire („După o anchetă a
minorităţilor în Ardeal. Ce n'a constatat o comisie ameri­
cană?" Universul 17 Iulie 1925). La atât se reduce atenţiu­
nea acordată de noi întregii chestiuni. Ba să nu uităm nici
unele încercări de a combate raportul comisiunii, prin rapor­
tul contrar (România and her religious minorities) al unei
dşoare din America H. M. Tiehner (v. Universul No 236 d.
12 Oct. 1925. „Pe urma unei comisii a m e r i c a n e ş i acelaş
No 242 d. 19 Oct. „Acuzaţiile de netoleranţă sunt basme")*
sau prin ştirea reprodusă de ziare (v. Universul 1 Aug. 1925),
că în legătură cu o altă comisie, dl. Beach, unul dintre sem­
natarii memoriului ar fi declarat, că „se simte în ţara aceasta
ca într'o a doua patrie şi că pleacă cu părerile cele mai
bune". O asemenea ştire, cumcă adecă comisiunea după an­
chetă şi-ar fi exprimat la Bucureşti deplina sa mulţumire a-
supra celor constatate, s'a lansat la timpul său. De altă parte
presa elveţiană a crezut că poate acuza chiar pe dl Petrescu-

*) Vezi şi „Cuvântul" Nrii 304, 305 din 1925. 2

© B.C.U. Cluj
 Pag. 18. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 2

Comnen, ministrul nostru la Berna, de încercarea de sedu­

cere a opiniei publice prin asemenea comunicate (v. Schaff-
hauser Zeitung No. 204—1924).
Ei bine, noi credem, că memoriul comisiunii merită mai
multă atenţiune. Căci să luăm lucrul aşa cum este. In nu­
mele „marelui comitet american pentru drepturile minorită­
ţilor religioase", vine o comisiune în ţara noastră, compusă
din delegaţii tuturor bisericilor americane. Ea e prezintată
guvernului român de miniştrii Americei şi Britaniei. O pri­
meşte, dl Duca, spunând, că guvernul primeşte bucuros an­
cheta cea mai minuţioasă a comisiunei. Tot aşa de bine o
primesc dnii Lăpedatu, Constantinescu, Dr. Angelescu, pu-
nându-şi la dispoziţia comisiunei întreg aparatul administrativ.
Membrii comisiunei sunt invitaţi la lunche la Cotroceni. In
onoarea lor dă şi dl Lăpedatu un dejun la Chateaubriand.
Li-se pune la dispoziţie vagon special, li-se cere să ancheteze
numai şi să raporteze, guvernul nu numai va sana neajunsu­
rile, ci pe cei păcătoşi „îi va trage în judecată" (cuvintele
dlui Duca). Urmează ancheta, în toată libertatea. Ancheta
s'a făcut prin deplasarea membrilor comisiunei în diferite lo­
calităţi (a făcut total 2.200 mile cu automobilul); dar au primit
şi rapoarte oficiale dela episcopii bisericilor reformate şi uni­
tare; mai târziu au trimis asemenea rapoarte şi luteranii
(maghiari şi saşi), romano-catolicii însă nu!
După anchetă comisiunea s'a reîntors la Bucureşti, a in­
citat la un lunch pe reprezentanţii guvernului, a urmat o
conferinţă de trei ore. S'au luat măsuri, ca membrii comi­
siunei să-şi poată trece la hotar toate scriptele, ce cuprindeau
dovezile minoritarilor, fără revizie ori dificultăţi! De acasă,
membrii comisiunei trimit guvernului român un memoriu, în
care expun cele constatate şi cer răspuns. Ii pun în vedere
guvernului român, că „comisiunea în chipul cel mai serios
ia asupra sa greaua răspundere pentru publicitatea întinsă,
ce va urma publicării raportului său". Guvernul român îşi
dă răspunsul. Se publică raportul, cuprinzând, precum ară*
tarăm, atât memoriul comisiunei, cât şi răspunsul guvernului
nostru.
Acum să ne dăm seama de răul serviciu, ce-1 fac sta­
tului nostru ceice ignorează ori bagatelizează toată chestiunea,
iar de altă parte acuză comisia de reacrediaţă, atribuindu-i
dlui Cornish chiar origine maghiară. Obiecţiunile fată de

© B.C.U. Cluj
procedeurile comisiei şi faţă de cele cuprinse în memoriul ei,
trebuiau făcute la locul său: în răspunsul guvernului. Şi
dacă tiu s'au făcut, e sau din neglijinţă (ceace presupunem),
sau cu intenţiunea de a lăsa anume lucrurile nelămurite. In
orice caz vina o purtăm noi! Şi asemenea lucruri nu ne
servesc spre onoare, cum peste tot nu-ţi face onoare o poli­
tică lipsită de orientare preciza şi de bărbăţie!
In cele următoare vom căuta să răsfoim niţel raportul
din chestie, arătând, cam ce fel de doleanţe a descoperit co-
misiutiea anglo-americană şi ce răspunde la toate acelea gu­
vernul român. O facem îndemnaţi de înaltele principii mo­
rale, ce ne călăuzesc în toate acţiunile noastre, cu dorinţa de
a contribui barem încâtva, la lămurirea unei situaţii de im­
portanţă capitală pentru viitorul ţării şi al neamului; o facem
şi în vederea, că unele din doleanţele relevate acolo, sunt
doleanţele bisericilor neortodoxe peste tot, între cari şi o bi­
serică naţională, ba în ce priveşte desfiinţarea învăţământului
confesional, biserica ort. română din Transilvania stă alături
de acestea şi în sfârşit o facem, ca să se vadă cât de ridicole
sunt unele din „sâcăelile" anumitor organe administrative,
cari ajung să nemulţumească, fără nici-un rost, pe oameni şi
să ne creeze o atmosferă grea în afară.
P a r t e a I.
Obiecfiuni faţă de garantarea dreptului de întrunire şi
răspunsul guvernului român la obiecţiunile faţă de dreptul
de întrunire.
Reclamaţi». Răşpuat.
• 1. I. .
In comuna Bagin (jud. T. Ar.) la Preotul a ţinut întruniri fără a l e
8 Ian. 1922 o Întrunire religioasă a fi anunţat. Si'a opus primarului, pen-
a
•nttartlor 'ost oprită de primar, tru aceasta a fost amendat (după dea-
Freotul i-a plătit 200 Lei, după aceea batere în regulă) cu 200 Lei. Comuna
s a admis. e r\ »ona stării d« asediu.
a a

2. 2.
In corn. Moldovtncţti (T. Ar.) la 9 Neadevărat, niciodată la Moldove-
lun. 1924, jandarmii au disolvat o pe- neşti nu s'au împiedecat petrecerile,
trecere, care fuiese autorixată. Moti- Jandarmeria n'are acolo nici un fel de
vul ar fi fost, că tinerimea n'a lucrat pământ! (Observarea cotnisiunii: re-
destul 1» pământul jandarmilor. clamaţia nu se refere cu orice preţ
la pămint comunal, ci la orice fel de
pământ, cultivat d e jandarmi).
3. s.
1« corn. Dâmbiu (Târn. mică) preo- Raportul prefectului: nu »'a dene-
w » atară de serviciile de Dumineca, gat nici o autoriaaţie, preotul din
2*

© B.C.U. Cluj
 fag. 20. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—2.

a fost constrâns să ceară pentru orice Dâmbău nici nu a cerut, nici nu a

alte întruniri autorizaţie, dar din Ian. reclamat nimic.
1924 nu i-a'a mai dat.
4. 4.
In corn. Arcuş (Tr. Sc.) în Martie Prefectul neagă totul.
1924 prefectul a interii* întrunirile
legale ale soc. Da vid Fereaţ.
5. 5.
In com. Pauleni (Odorh.) s'au in­ • Episcopul unitar din Cluj declară,
terzis întrunirile asociaţiilor culturale, că în Pauleni nu este comunitate uni­
afară de Dumineca. Zadarnic a re­ tară, deci nu a putut reclama nimic!
clamat Consistorul unitar! (Observ, comisiunii: probabil din gre­
şeala scriitorului s'a referit la unitar
reclamaţia, care se poate- referi, la
altă confesiune!)*
6.
In com. Firtuşeni (Odorh.) prefectul Episcopul unitar recunoaşte, că pre­
a recomandat să nu se ţină întruni­ fectul nu a luat nici o măsură în
rile soc. >David F.«, până nu se a- chestie. Preotul a anunţat verbal prim-
proabă statutele. Ceeace n'a urmat, pretorului, că doreşte să înfiinţeze
deci nici întruniri nu s'au mai putut secţia numitei s o c , la ce tot verbal
tine. i-s'a spus, că până nu se aproabă sta­
tutele, nu se poate înfiinţa nici o so­
cietate. (Observ, comisiuuei: chiar de
aceea se plâng mereu minoritarii, că
autorităţile române deneagă să dee
ordinele în scris, ca să poată nega
la u,rroâ).
7.
In Tg.-Săcuesc (Tr. Scaune) nu s'a Nici o urmă la poltţie de aşa ceva.
dat autorizaţie la o petrecere comună Nu se precizeaiă timpul şi persoanele.
a reformaţilor şi catolicilor, pâ»ă n'au Declaraţia preoţilor maghiari desminte
dat 1000 Lei la statua lui lancu. această afirmaţie.
8. 8.
Nu s'a autorizat o asociaţie a pro­ JHa s'au observat formele legale,
fesorilor dela cele şapte colegii (licee
reformate).

In Uioara (Alba d. j.) Ia 24 Febr. Abuzurile organelor inferioare tot»

1924 jandarmii au oprit o întrunire deauna se reprimă, dacă se reclamă,
relig. a reformaţilor.
10, 10.
In Moldoveneşti (T. Ar.) Ia 7 Iun. N'avem cunoştinţă; dacă jandarmii
1924 jandarmii au disolvat o adunare au tăcut dificultăţi, cauza e că nu s'a
a soc. David ¥,, autorizată de prim- anunţat ziua şi ora adunării la poliţie.
pietor.
•11. 11.
Autorităţile ref, r. cat. şi lut. (ma­ Nu s'a răspuns.
ghiare şi săseştii au comunicat comi­
siunii, că autorităţile romane mereu
se amestecă în acţiunea religioasă.
S'a promis lista reclamaţiilor, dar co­
misia nu a primit-o.
* Observăm, că în jud. Odorheiu sunt 2 comune cu numele Pauleni:
Homorodszentpâl, în plasa Oclăud, cu 645 Unitari şi 63 reformaţi, — şi
Szekelypalfalva, plasa Odorheiu, cu 545 r. c a t şi 12 unitari. Reclamaţia
poate privi comuna primă!

© B.C.U. Cluj
 \r. 1 - 2 . CULTURA CREŞTINA Pag. 21.

Partea //.
Reclamaţiuni privitoare la volnicia şi corupţiunea per-
soaneloi oficiale şi răspunsul român.
î. î.
Preotul unitar Dem. Sófalvi din In general guvernul român nu lasă
Cecheşti (j. Odorheiu) la 15 Iulie 1923 nepedepsite abuzurile organelor sub-
venind pe drum dela Avrămeşti, a fost alterne. Sunt înse reclamaţiuni iseo-
bătut d e plutonierul de jandarmi dite cu tendinţă răutăcioasă Cazul
Achim din Avrămeşti. La tribunal, de faţă a fost desbătut de judec, de
acesta a negat fapta lui imputată, ocol la 13 Nov. 1923, acum e la tri-
Singurul martor ar.fi alt jandarm, bunal.. Episcopul unitar recunoaşte, că
care a fost cu el, dar preotul nu-1 prefectul a ţinut anchetă la faţa lo-
cunoaşte. cului, dar reclamantul neagă.
2 2.
D-na Nic. Crăciun, soţia şefului po- Reclamaţia de faţă nu e de caracter
liţiei din Orăşeni (j. Odorh ), a cum- minoritar! Guvernul are declaraţia lu-
părat în piaţă dela femeea unui lu- crătoiului din chestie, care spune că
CFător, o curcă cu 130 Lei, dar acasă cazur' nu e adevărat. E proces de
rr'au plătit, numai 30 Lei. Pe lucră- presă împotriva gazetei Brassói L.,
torul, care a reclamat preţul integral, care mai intâiu a publicat ştirea,
dl Crăciun 1-a bătut bine.
3. 3.
La Bodogaia (j. Odorh.) în luna Ian. Ep. unitar comunică, cumcă adu-
.1924 plutonierul de jand. a disolvat narea a fost convocată nu de episcop
întocmirea relig din bis. unitară, con- ori de consistor, ci numai de preot,
vocată prin ordinul episcopului şi cu înconjurarea ordinelor referitoare
consistorului. la toţi cetăţenii. Prefectul declară, că
nu s'a inchis niciodată nici o adunare.
4. 4.
La Orăşeni în Febr 1924 un grup Preotul locului declară, că el a spus
de tineri cântând pe stradă, au fost cazul, întâmplat noaptea, fără să fi
bătuţi de jandarmi şi împrăştiaţi. fost maltrataţi tinerii şi cu rugarea să
nu s e conzidere ca doleanţă.
5. 5.
In Martie 1924 preotul ref, învăţă­ Cazul s'a întâmplat în 19B3, la pro­
torul şi un colonel de jandarmi ma­ clamarea stării de asediu şi a mobili­
ghiar în penziune, din Şotnfalău, auzării parţiale, în legătură cu inciden­
fost deţinuţi *i bătuţi de dt Crişan tele dela frontiera maghiară. La Ş o n -
plutonier de jandarmi A doua zi au falău ungurii au răspuns târziu la or­
trebuit să subscrie o declaraţie, cumcă dinul de mobilizare. Reclamanţii fiind
n'au suferit nici o inzultă. bănuiţi ca instigatori, au fost deţinuţi,
dar ancheta a dovedit, că nime n'a
căpătat bătaie.
6. 6.
Asemenea caz, cu alţi patru domni, Cam acelaş răspuns.
in acelaş timp, la Galfalau{Ganfalău,
). Târn. mică).
7. 7..
Acelaş plut. de jand. din Adămuţ Ancheta a dovedit, că dl Crişan e
numai aşa permite adunări, dacă un­ om sărac, a fost jandarm sub unguri,
gurii lucrează la pământul lui. In acest pentru servicii credincioase a fost de­
chip s'a îmbogăţit şi e înfricoşat. corat, de aceea ungurii riu-1 pot vedea
în ochi. Nu e adevărat, ce i-se impută.
3. 8.
Li 3*dagata\ii Martie 1924 jandar- RapBrtuT prefectului: vinovăţia' jafr
mul I. Oltean ai bătut pe un unitar darmului nu' s V putut ddvedi. Dar

© B.C.U. Cluj
 Pag 22. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—2.

(I. Ban) ţi i-a luat 500 Lei. S'a făcut fiindcă populaţia nu era mulţumită cu
arătare, fără rezultat. el, a fost transferat. Insuş episcopul
unitar recunoaşte, că jandarmul nu a
luat parale dela numitul domn.
9. 9.
La lara de jos (T. A r ) la 8 şi 9. Cărăuşia amintită s'a făcut in baza
Iunie 1924 mai mulţi unitari au tre­ u»ei convenţii între ţărani şi autori­
buit să transporteze cu trăsurile lor tăţi, în mare parte de cătră români!
fără plată, corişti romani la Turda.
Din aceasta cauză au neglijat servi­
ciul divin şi împărtăşirea de Rusalii.
10. 10.
La lara de jos s'a rechiziţionat Locuinţa a fost rechiziţionată în
pentru un pretor, casa dlui Istvan baza legii. Dl István a pătruns noaptea
Şandpr, a cărui mamă era încă în în locuinţa dlui pretor.
casă. Reclamând el, a fost bătut.
Preotul unitar i-a văzut ranele.
11. 11.
La Racoşttl de joi în 24 Iunie. 1923 Ancheta dovedeşte că nime nici­
s'a ordonat arborai ea drapelurilor, din odată nu a fost obligat la arborarea
capriţiul jandarmului, căci nu era nici drapelului.
o sărbătoare, la jandarmi nici nu era
arborat.
12. 12.
Asemenea incidente din c o n u n a Acelaş răspuns.
Mtjna şi din altele.
13. 13.
La Martinut (Odorheiu)in 29 Iunie Raportul primarului: reclamaţia e
1924, Dumineca, mulţi feciori ma­ neîntemeiată.
ghiari unitari au fost siliţi să lucreze
lără plată la pământul jandarmilor.
14. ' 14.
La Orăşeni şi în satele învecinate, Răspunsul e asemenea celui de sub
jandarmii au bătut pe tinerii cari cân­ No. 4.
tau pe stradă (mai ales în Ian. şi
Febr. 1924).
15. 15.
La loneşti - (j. Odorhciu) în Febr. Preotul declară, că reclamaţia adusă
sau Martie 1924 jandarmii au împră­ în faţa comisiunei e neîntemeiată. El
ştiat o societate de tineri şi tinere, a spus numai, că un grup de fecioii
cari cântau intr'o casă particulară. şi fete a fost împrăştiat, pentrucă
>Comisiunea s'a convins, că adunarea n'aveau aurorizaţie de întrunite, dar
nu era, decât întrunire familiară şi că n'au fost bătuţi. Erau in vigoare le­
cântările, ce s'au cântat, erau cântece gile marţiale. '
populare lipsite de orice caracter
politic».
16. 16.
Jandarmii opresc poporul să nu lu­ Acelaş răspuns ca sub No. 13.
creze, în zile de sărbători ale bisericii
române. Dar de multe ori îl silesc să
lucreze Dumineca, la pământul lor.
Se expune, mai pe larg, cazul recla­
mat sub No. 13.
1-7- 1T.
Cazul cu şcoala şi cu preotul ref. Cazul cu şcoala se lămureşte în lu­
Megyaşzay din Cernutul de jot, în­ mina celor c e s e vor vedea mai jos
chis şi maltratat do jandaimi. (pajrtea III. p, 2, A . \ iar despre prea?

© B.C.U. Cluj
 Ml. 1 - 2 CULTURA CREŞTINA
18.
In comuna Reţin (Tr. Sc.i şcoala de
stat <s'a reparat prin contribuţia po­
porului. Preotul reformat, care a.cri­
ticat acest sistem, a fost deţinut şi
timbrat de agitator.
19.
Preotul ref Valloncs din Maeşa în
Iunie 1919 a fost deţinut 3 zile, în 8 trunire, dar
Febr 1921 când pregătea tinerimea incarnat al
pentru o serată teatrală, a fost mal­ i-s'au trecut
tratat de jandarmi şi nu i-s'a mai
permis a ţine întruniri cu tinerimea.
20.
Dl. Bela Kelemen din Tg. Săcuesc
în 1923 a pierdut în piaţă 400 Lei.
Jandarmii au silit pe un anumit Toth
Lajos să plătească banii, deşi Kele­
men nu 1-a bănuit pe acesta. Jan­
darmii au împărţit apoi banii între ei.
21.
Judecătorul din Târgul-săcuesc a
cumpărat o fabrică, pe care n-a plă­
tit-o de loc. Reclamând cumpărăto­
rul banii, l-a silit să dee o declaraţie,
cumcă judecătorul nu e dator cu ni­
mic. Cazul a fost raportat delegaţiei
de dl Dr. lancso notar public.
22.
Dl Kiss Károly prof. la stat în Jg.
•Săcuesc, cerându-şi penzionarea, i-s'a
recomandat, ca doamna lui să înce­
teze cu activitatea de interes social
bisericesc. Ceeace ea a şi făcut.
23.
Dş Marton Ilonka prof. de muzică
la stat, în. Febr. 1923 a fost oprită să
mai cânte în biserică.
24.
Dnei Molnár Dénes din lg. Săcuesc
i-s'a denegat paşaportul pentru Ceho­
slovacia pe motivul, că soţul ei e ire­
dentist.
25.
In comuna Dărjiu (Odorheiu) un­
gurul Majláth a beut la" un birt cu
jandarmul "Uliesul-Kányád, apoi s'au
luat la ceartă şi jandarmul a omorât
pe ungur. N'a fost pedepsit, ci numai
transferat.
Pag- 33
tnl Megyaszay, un individ absolut a-
normal, s e arată, că a fost deţinut de
Curtea Marţiulă şi a ajuns in conflict
cu proprii săi credincioşi.
18.
Repararea şcolii s'a făcut în baza
unui contract, ce a existat întrj c o ­
muni şi statul maghiar. Preotul a
agitat poporul încât a atacat pe prim-
pretor. Siguranţa l-a deţinut, dar din
graţia prefectului a fost pus pe picior
liber.
19.
La Macşa nu s'a interzis nici o în­
dl Valloncs e un duşman
României, căruia multe
cu vederea.
20.
Frefectu) declară, că nu răspunde
la asemenea absurdităţi
21.
Dl Dr lancso notar public a decla­
rat in scris, că nu a spus nimănui
asemenea lucruri, nici nu se pot afirma
din simplul motiv, că precum dove­
desc cărţile funduare la Târgul Să­
cuesc nici un judecător nu este, care
să fi cumpărat vre-o fabrică în jur.
22.
Totul e inexact, dl Kiss Kâroly,
deşi de 70 ani, şi azi e încă în func­
ţiune.
23.
Nefiind precizate nici judeţul, nici
localitatea, nu s e poate răspunde..
24.
S'a denegat pe motivul, că dl Mol-
nâr D., fiind (,în 1 9 1 8 - 2 1 ) primarul
oraşului, s'a amestecat în o afacere
de fraudă cu cereale, care a cauzat
oraşului 900 000 Lei pagubă.
25.
Reclamaţia e confuză, fiind schim­
bat numele persoanei cu al comunei.
Starea faptică e: Plutonierul de jan­
darmi Majlâth în comuna Ulieşul
(Kânyăd), fiind în legitimă apărare, a
împuşcat, un anumit Pap lenei. Cauza
e la Curtea Marţială.
© B.C.U. Cluj
* Mai încap laolaltă:
credinţa şi ştiinţa?
— Notiţe fugare asupra vieţii prof. univ. Contardo Ferrini f 1902, cu
reflexii ce se impun de sine. —

Superficialitatea, din firea sa, a fost, este şi va fi în v e c i :

uşurică, î n d r ă s n e a ţ ă , v o r b ă r e a ţ ă , închipuită nevoie m a r e , d u ş ­
m ă n o a s ă şi d e s p o t i c ă . C u r t e z a n ă fără suflet, a v â n d un s i n g u r
d o r : s ă facă senzaţie cu orice preţ, ca astfel să p o a t ă s t o a r c e
laudele naivilor şi plata M a m o n e i , ea îşi a s c u n d e uriciunea
pustiirii şi s t ă r p i c i u n e a , — viţiile sale din n ă s c a r e , — s u b
s p o i a l a de î m p r u m u t a frazelor frumoase şi aşa, spilcuită şi
cochetă, colindă lumea dela o m a r g i n e la alta. T u n ă şi fulgeră
de p e tribunele demagogilor, se cocoţează pe c a t e d r e l e ş c o a -
lelor d e tot soiul, clocoteşte şi s p u m e g ă în nesfârşite, n e n u m ă ­
rate articole d e ziare şi reviste, i z b u c n ; ş t e î n volume mai s u b ­
ţiri ori mai g r o a s e , d a r t o t d e a u n a cu pretenţia de indiscutabilă
erudiţie; critică totul, zeflemizează totul, r ă s t o a r n ă ierarhii con­
s a c r a t e , — ştiinţifice, literare, artistice, — terfeleşte ideale vechi
şi p r o b a t e , e neobosită, în a p r o p u n e soluţii noui şi n e m a i
auzite, n u m a i s ă î n t ă r i a s c ă în alţii c o n v i n g e r e a că nici în cer,
nici p e p ă m â n t , nici viaţa, nici m o a r t e a , nici trecutul nici
viitorul - - cu a t â t mai puţin prezentul, — nu au şi nici că
pot s ă aibă, v r e - o t a i n ă p e c a r e ea s ă n'o vadă, să n'o î n ţ e ­
leagă, ori b a r e m s ă n'o p r e v a d ă . Socoate deci a fi d r e p t u l şi
d a t o r i n ţ a ei s ă v e r s e l u m i n ă cu t o p t a n u l , la iuţeală, î n t r e b a t ă
şi n e î n t r e b a t ă , în toate, d a r a b s o l u t în toate chestiile, mici şi
m a r i — mai ales în cele mari, — a c t u a l e şi n e a c t u a l e , fizice,
metafizice, istorice, teologice, culturale, n a ţ i o n a l e ori morale,
indiferent d o m e n i u l căruia a p a r ţ i n
I s p r a v a acestei „apostolii" funeste o v e d e m cu o c h i i : b u i ­
m ă c e a l ă pe toată linia, s b u c i u m a r e istovitoare, n e s i g u r a n ţ ă chi-

') Figura aceasta flecăreaţi şi firetică o ridiculizează dictonul scho-

lastic: Dfsserit audacter de ornai re scibili atque inscibili, et adhuc de qui-
busdam a l i i s . . .

© B.C.U. Cluj
 Ut. 1 3. CULTURA CREŞTINA Fag. 25.

nuitoare, î n minţi şi în inimi! Nu d e g e a b a d i s p u n e d o a r C h i -

miţă, — tipul superficialităţii ziaristice, fixat d e A. Vlăhuţă, —
d e . . . „curaj cu chila şi minciuni cu l o p a t a " . Acest vajnic
luptător al . p r o g r e s u l u i " , care, în t r e a c ă t fie zis „în viaţa lui
n'a cetit o carte s e r i o a s ă p â n ă în sfârşit, în s c h i m b însă îi
d o s p e ş t e în c a p „tescovina tuturor discuţiilor de r ă s p â n t i i şi
cafenele", — a c e s t o s t a ş al ideilor „ a v a n z a t e " , se poate felicita
pentru rolul ce are în formarea şi î n d r u m a r e a opiniei publice,
a oceanului acestuia tulbure şi învălurat, în carele, a c u m poate
că mai mult ca oricând, personalităţile întregi, cei buni şi î n -
t r ' a d e v ă r culţi, se poate zice în c l a s i c u l : a p p a r e n t raro n a n t e s
in gurgite v a s t o (Vergilus): abia ici-colo s'arată câte unul, r ă z ­
bind prin vârtejul n ă p r a z n i c .
Noroc n u m a i , că în toată babilonia a c e a s t a haotică, şi în
pofida rubedeniilor lui Chimiţă, al căror n u m ă r este leghion,
cât ne poticnim de ele la tot pasul, pe toate cărările vieţii:
m ă n u n c h i u l de elită, ori şi c â t ar p ă r e a el de mic, al celor
buni î n t r ' a d e v ă r , — buni s u b îndoitul r e s p e c t al g â n d i r i s ă n ă ­
toase, serioase şi al inimii curate, n e p ă t a t e — ne este c h e z ă ş i e
î n d e a j u n s , c u m c ă a n u m i t e a d e v ă r u r i şi idealuri, d e p a r t e de a
fi osândite să fie plasate în hala vechiturilor eşite din m o d ă ,
sunt, astăzi, caşi în u r m ă cu veacuri şi milenii: faruri lumi­
n o a s e , călăuze î n c e r c a t e şi n e m i n c i n o a s e , isvoare n e s e c a t e d e
î n d e m n u r i curate, de fapte b o g a t e în roduri d e folos o b ş t e s c ,
t r u p e s c şi sufletesc. Căci oricâtă vâlvă ar face corul g ă l ă g i o s
al civilizaţilor inculţi şi ori.câtă prăfărie ar răscoli şi r ă s p â n d i
î n lume „cultura" lor e u r o p e n e a s c ă cu c a r a c t e r c h e l n e r e s c , cum
1
bine o t i m b r e a z ă un c a p l u m i n a t ) fapt este că nu p o a t e î m ­
b ă t a nici nu p o a t e orbi şi duce în r ă t ă c i r e p e oricine. Şi b u ­
curia n o a s t r ă de creştini din m o ş i - s t r ă m o ş i creşte p e s t e orice
închipuire, când în r â n d u r i l e prime ale închinătorilor lui H r i -
stos şi ai Evangheliei sale vedem bărbaţi, al c ă r o r n u m e , în
urma meritelor reale, c â ş t i g a t e prin î n d e l u n g a t e şi mistuitoare
sforţări ale creerilor, ştiinţa a d e v ă r a t ă le va p o m e n i cu r e s p e c t
nefăţărit, din n e a m în n e a m . Atari n u m e s u n t destule, chiar
mai multe de cum ar binevoi să î n g ă d u i e , î n ţ e l e p c i u n e a celor
ce se a d a p ă zi de zi din a p a vie a jurnalelor, şi a r o m a n e l o r
d e senzaţie. Le întâlnim pe filele colbuite ale filozofiei, caşi p e

l
) Cf. Aur. 1 C * Ropovici: Naţionalism sau democraţie. Bucureşti.
»Minerva« 1910. pag. 27—30.

© B.C.U. Cluj
 fag, 26- CULTURA CREŞTINA ^r. 1 2

paginile n d u e - n o u j e ale ştiinţeler n a t u r a l e ori — cine ar crede —

ale dreptului.
In cele ce u r m e a z ă vom zăbovi puţintel la o m i n u n e a
zilelor n o a s t r e b o g a t e în a e r o p l a n e şi motoscafuri, u l t r a - t e l e s c o a p e
şi u l t r a - m i c r o s c o a p e : la viaţa mireanului C o n t a r d o Ferrini, fost
prof. universitar, f 1902, o celebritate m o n d i a l ă a dreptului şi
1
— un e r o u al credinţii, un sfânt al Bisericii lui H r i s t o s ) -
Strălucirea razei de s o a r e şi puritatea ei n u m a i înveseli
şi desfăta poate ochiul s ă n ă t o s , înviorând în a c e e a ş i v r ê m e p é
cel bolnav.

Tânărul ideal.
Cetăţenii oraşului Milano, din j u m ă t a t e a 2 - a a veacului
trecut, aveau d e multe ori prilejul să se desfăteze în tabloul
pitoresc ce-1 imbia tovărăşia idilică: un v e n e r a b i l profesor, î n a ­
intat în v â r s t ă şi m u n c ă cinstită şi ro'dnică, pe c a t e d r a şcoalei
2
politehnice din l o c ) şi un tinăr svelt, s e r i o s , simpatic, î n s o ­
ţitor n e d e s p ă r ţ i t al celuialalt, la p r e u m b l ă r i şi în calea d e s b ă ­
tătorită a bisericii, a Institutului Lombard, al cărui s e c r e t a r era
Seniorul, ori la convenirile soc. caritative „Sf. Vincenţiu". Mulţi
vor fi g â n d i t că văd Măiestrul şi Ucenicul. Cei mai d e a p r o a p e
însă ştiu că-i tatăl şi fiul: Prof. Rinaldo Ferrini şi î n t â i u l v l ă ­
s t a r al familiei sale, C o n t a r d o , venit pe lume la 4 Aprilie 1859.
1. Duhul păcii, al bunei înţelegeri, al stimei î m p r u m u t a t e ,
al muncii chibzuite şi s t ă r u i t o a r e , al respectului sincer, p r o m p t
şi profund, faţă de postulatele precise aîe unei vieţi spirituale-
s u p e r i o a r e , — duh s t ă p â n i t o r în a c e a s t ă familie c r e ş t i n ă în cel

') Cf. Dr. C Pellegrini: Ein Glaubensheld der modemen Zeit Trad.
de Dr. A. Genggeler. Freiburg i, Br. 1914. — Tot ce se aduce în aceasta
lucrare privitor la C. Ferrini, fără altă indicaţie, e dat după autorul de mai
sus. Am mai consultat, apoi: Dr. Ioan Loitor: C. Ferrini (1859 - 1902) Nr„
;

11 al «Cult. Crtştine* din 1914 precum şi: Constantin Kempf S. Y.: D i e

Heiligkeit der Kirche im 19. Iahrhundert 6 Einsiedeln 1914 pag 246 — 254.
La acest loc ţin să declar că nu àm de gând să ies câtuşi de puţin
din cadrele între cari restrîng scrisul de felul acestuia decretele Papii
Urban VIII. şi Constituţiunea Apostolica >OfnciorUm« a Papii Leon XIII.
!
) Tipărise înte altele, doue lucrări de valoare: Tecnologia delà ca­
lare» 1876 şi Electricitate şi magnetism 1879, amândoué traduse în nemţeşte
şi franţuzeşte.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 2 CULTURA PRESTIDA

mai d e p l i n î n ţ e l e s al c u v â n t u l u i ' ) — a s t r ă b ă t u t d e mic copil

t o a t ă fiinţa, celui ce o d a t ă avea s ă fie: o m â n d r i e a c a s e i pă­
rinteşti, o fală a ştiinţei, o glorie a ţării, o p o d o a b ă a u m a n i ­
tăţii şi o m ă r i r e a bisericii. C u r s u l acestei vieţi, cu imenzele
binefaceri ale ei, s u b a t â t e a şi a t â t e a r e s p e c t e , a d e v e r e ş t e î h c ' o -
d a t ă c â t de î n t e m e i a t ă e s t e î n g r i j o r a r e a pedagogiei creştine de
e d u c a ţ i a familiară, c a r e a croieşte m e r s u l î n t r e g e i vieţi de m a i
apoi şi face din familie un factor e d u c a t i v a b s o l u t e i n d i s p e n z a -
2
bil şi de neînlocuit prin n i m i c ) . M a g i s t r a vitae, istoria, c u n o a ş t e
p i l d e fără n u m ă r , cari p l e d e a z ă pe l â n g ă a c e s t a d e v ă r ' ) Numai
d e - a r fi şi urechi de auzit!
2. Studiile primare şi g i m n a z i a l e şi le face în institutul
Bosselli, din o r a ş u l n a ş t e r i i s a l e . P o m e n i r e a lui cu l a u d ă o face
colegul de pe acele vremuri, L. Marelli, (devenit episcop de
B o b b i o ) : n a t u r e l plăcut, c a p t i v a n t , camarad p a ş n i c , foarte sâr-
guincios la studiu. Reliefiază împrejurarea că „niciodată n'a

') Prof. Renaldo Ferrini moare în 1908 ca membru activ al soc. >SL.
Vincentiu« la trei ani dupăce soţia sa Luigia născ. Buccelati, murise ca
soră vincentiană, în urmă unui morb infecţios contras cu vizitele făcute
pela bolnavii săraci şi neajutoraţi
Pentru orientare notez că »Soc. £f. Vincentiu« a fondat-o stud. pa-
risian Fr. Oianam (f 18541 cu încă vre-o câţiva studenţi, in 1833. Rostul
ei este pur caritativ: să vină efectiie în ajutorul celpr lipsiţi, etreetân-
du-i la ei acasă, cu mila sufletelor darnice; să plaseze ucenici săraci la
maeştri cinstiţi, să aşeze orfani in funcţii bune, creştine, fă deie inviaţiile
necesare nou-sosiţilor desorientaţi in labirintul oraşelor mari etc. i t c . Cf.
Franz Beringer-I H i l g e n S. I- Die Ablässe, ihr Wesen und Gebrauch 14-
Paderbom 1916. pag. 293 - 2 9 6 .
*) Cf. Dr. Fr. Krus S.T: Pädagogische Grundfiagen. Innsbruck 1911.
pag. 112 117.
') Din seria nesfârşită a cazurilor similare, rupem doue: a) Familia
unui pastor protestant, împărechiat cu crtdii.ţa şi cerinţele mai riguroase ale
eticii, dă lumii pe David F. Strauss 1808 —1874), autorul pestilenţialei >Vieţi
a lui Isus« pentru poporul German (ed. 4 apaie în 1877 în Borrd) şi părin­
tele »scoalei mythice» de tristă pomenire pe paginile hermeneuticei biblice
b) Familia soţilor binecredincioşi : Ludovic Maitin şi Zelia Guerin
odrăsleşte lumii şi Bisericii, pe Tereza din Lrseaux, 0873—1897), lauda
fecioarelor creştine, crinul Carmelului, ridicat în 1925 la cinstea altarelor,
de pirintele creştinătăţii.
Apropos de acestea: între cărturarii noştri cari cu vorba şi fapta
dovedesc dispreţ faţă de orice convingere religioasă, găsim deatâteâori şi,
de aceia cari s'au ridicat acolo unde _sunt, înfruptându-se, din prescuri, şi
ofrandele prilejite de cetania cuvioaselor cereri ale Ceaslovului şi m-am
întrebat, aşa ca pentru mine: oare cum se face una ca aceasta ?
Alţii să nu se mai fi întrebat tot ca mine ?

© B.C.U. Cluj
 Pag. 28. CULTUKA CREŞTINA Nr. 1 - 2 .

a v u t de ce s e fie p e d e p s i t " şi că ocolea elementele uşuratice-

ale şcbalei „cu cari nici când n'a avut nici un fel de contact
m a i intim".
Schiţarea a c e a s t a făcută în fuga condeiului merită toată
l u a r e a aminte, căci e un mijit de zori mult promiţător. S e r i o ­
zitatea s e n i n ă a băiatului bun si h a r n i c ne lasă s ă intrezărim
ce va fi în s t a r e să s ă v â r ş i a s c ă ajuns o d a t ă la d e p l i n ă t a t e a
p u t e r i l o r m o r a l e şi intelectuale ale bărbatului, — d a c ă puteri
v r ă j m a ş e nu vor t u r b u r a p â n ă atunci a r m o n i a acestui suflet
d ă r u i t cu atât de alese însuşiri, ceeace, din fericire, aici o d a t ă
nu s'a î n t â m p l a t . P r e a solidă era temelia, p r e a select m a t e r i a ­
lul, p r e a p u t e r n i c e contraforturile şi cu mult mai bine instruat,
l i m p e d e văzător şi treaz era s t ă p â n u l acestei citadele, c a p o d o ­
p e r ă a clădirilor sufleteşti, d e c â t ca bântuielile, oricât d e înte­
ţite şi turbate., ale oricâtor vifore, s'o fi putut r ă s t u r n a .
P e n t r u c ă de încercat a î n c e r c a t s ă - ş i facă loc şi aici v â n ­
tul îndoielii, căruia, ca la atâţia alţii, d a c ă izbutia, s e p r e a poate
iar fi u r m a t şi sateliţii: vijelia pustiitoare a patimilor şi vifor­
niţa r e b e g i t o a r e a necredinţii.
Insă la deslănţuirea acestui î n c e p u t de furtună ce a r fi
putut s ă se prefacă în u r a g a n nimicitor, a d a t — ca într'atătea
cazuri, nesocotinţa p ă c ă t o a s ă a unui dascăl, ce nu ştia, p e
l â n g ă toate diplomele cât de a d â n c i temeiuri p e d a g o g i c e şi
psihologice, a r e s m e r i t a r u g ă a P s a l m i s t u l u i : P u n e D o a m n e ,
p a z ă gurii mele, şi u ş ă d e î n g r ă d i r e împrejurul buzelor m e l e ' )
cu d e o s e b i r e când stai în faţa celor mici şi curaţi cu inima.
E l e v u l trecut prin î n c e r c a r e n o t e a z ă cu m â h n i r e d e s p r e i s p i ­
titorul credinţii copilăriei sale că, a c e l a „în butul anilor s ă i ,
d e s t u i la n u m ă r , tot nu d ă d u s e de a d e v ă r a t a î n ţ e l e p c i u n e şi
pricepere".
A s p r ă vorbă, — î n d r e p t ă ţ i t ă v o r b ă !
Ar fi bine s ă ş i - o î n s e m n e aţâţi uitaţi d e sine, cari în d o ­
rinţa n e b u n ă d e - a p ă r e a mai cuminţi d e c u m s u n t aievea — cel
puţin în ochii copiilor neştiutori, cari tocmai de aefeea, n u - s în
s t a r e s ă d r ă m ă l u i a s c ă u ş u r ă t a t e a unei panglicarii cu betele
ştiinţifice", — s e p u n şi p a r a d e a z ă cu năzbâtii proprii ori luate
d e a g a t a dela fanfaroni d e s c r e e r a ţ i , privitor la religie şi morală,
z ă p ă c i n d în felul a c e s t a minţi în d e s v o l t a r e , scrîntind judecaţi
-sănătoase, d a r fragede, s c h i l o d i n d c a r a c t e r e , r u i n â n d v i e ţ i , —

») Ps. 140, 3.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINA. Pag 29.

improvizându-se în cioclii c r i m i n a l i ai acelora, c ă r o r a chemat»

e r a u ei, în p r i m u l r â n d , d u p ă p ă r i n ţ i , s ă Ie d e i e l u m i n ă din a
lor lumină, tărie s u f l e t e a s c ă , v i g o a r e m o r a l ă , idealism purificat
d e orice i m p e r f e c ţ i u n e , d u h d r e p t înoind într'înşii, prin î n r î u r i r e a
covârşitoare a unei personalităţi morale bine pronunţate, pu­
ternice, impunătoare, singura autoritate, căreia tinerimea nu-i
zice î m p o t r i v ă s i n g u r u l m o d r u de a e d u c a p e cei încredin­
2
ţaţi g r i j e l d ă s c ă l e ş t i ) , — a c e s t a fiind şi d e a l t c u m r o s t u l prim­
3
ordial al î n v ă ţ ă m â n t u l u i ) .
T u l b u r a r e a t r e c ă t o a r e p r o v o c a t ă de i m p r u d e n ţ a unui p r o ­
fesor ţicnit p u t e m zice că formează s i n g u r u l e p i s o d mai î n ­
t u n e c a t în v i a ţ a s u f l e t e a s c ă a t â n ă r u l u i de c a r e ne o c u p ă m . I n -

2
') Cf. Ios. K5nn : Iugendpflege und Charakterbildung Warendorf
1914 pag. 204 sqq.
2
) Autoritate competentă în chestie susţine hotărit că: »NU putem
da altora educaţie, dacă noi înşine nu c e punem sub flamura celor mai
înalte adevăruri... Căci noi educăm mai spornic prin ceeace săvârşim i n
în sufletul nostru; asupra altora lucrează mai durabil nu ceea ce, am năs­
cocit peste zi, ci ceeace am zmuls din noi înşine in nopţi de nesomn. Şi
ceeace am lucrat realmente tn noi ne făureşte aierul de pe chip şi tonul
glasului, cari înrâuresc poruncitor, ca prezenţa aievea a unor lucruri înalte,
asupra sufletelor tinere*: Cf Fr F6>ster: îndrumarea vieţii. Trad. de Ni-
colae Pandelea. Bucureşti 1922 pag. 1 5 4 - 1 5 5 .
3
) Luminatul om de carte şi de experienţă, dl. prof, univ S. Mehe­
dinţi, apără teza: »In adevăr, când zici învăţământ, lucrul de căpetenie nu
e partea tehnică... Profesorul cel mai bun nu e numai decât acela care
face lecţia cea mai deplină din punctul de vedere al meşteşugului pedago­
gic. Isprava adevărată'a şcoalei nu se vede atâta în felul cum înveţi; ci
mai imtâiu şi mai presus de toate în ce înveţi şi dela cine înveţi. Şcoala
In înţelesul superior al vorbei înseamnă: disciplinarea conştientă sau in­
conştientă a vieţii prin contactul zilnic cu acela pe care ţi-l'ai luat în anii
tinereţei ca model de cugetare şi simţire, ca pildă de >atitudine socială*.
»Invăţul< şi >învăţătura« işvoreşte aşadar mai intâiu din personajitatea pro­
fesorului». Cf. S. Mehedinţi: Către noua generaţie*. Bucureşti 1923
1
pag. 80—81. "
Ş'apoi să nu te cruceşti de mentalitatea şuchiată a unor slujitori ai
altarului, care pun pe brânci episcopiile, numai să-i vâre la oraş,'chipurile
>ca Să-şi poată creşte copii la şcoală* — fără să s e gândească, fi-le-ar
iertat, peste tot, chear şi locuind în oraşul cu şcolile dorite, sS-şi deie
băieţii la şcoli, al Căror personal didactic nu prezintă garanţii sigure sub
respectul de însemnătate precumpănitoare al educaţiei? Abstrăgând dela
alte consideraţii să nu s e uite că nu toţi copiii sunt alte ediţii a Iui Con-
tarrdo Ferrini} Chiar presupunând mediul familiar egal, ori măcar şi su^
perior.

© B.C.U. Cluj
 •Nr. 1 2 CUl.TUKA (JKESTUNA Pag. 30.

•colo: s o a r e şi c r e ş t e r e nestingherită, neîntreruptă, a tuturor fa­

cultăţilor.
La v r â s t a de d o i s p r e c e c e ani se î m p ă r t ă ş e ş t e î n t â i a d a t ă .
E v e n i m e n t u l acesta, a ş t e p t a t cu dor şi î n t â m p i n a t cu cuvenită
p r e g ă t i r e , î n s e a m n ă , la el, în chip vădit, un nou p u n c t d e m â -
n e c a r e întru orînduirea conduitei din v i i t o r ' ) • s'a dovedit deci
a fi şi el ca t o a t e inimile de copil, n e s t r i c a t e de p u t r e z i c i u n e a
p ă c a t u l u i : p r i m i t o r p l e c a t a d u m n e z e e ş t i l o r şi de viaţă d ă t ă ­
t o a r e l o r învăţături ale Celui mai m a r e şi mai sfânt prietin al
copiilor, c â n d acele învăţături s u n t lămurite prin rostul iubitor
şi p r i c e p ă t o r a l u n e i vrednice slugi a lui Hristos —^ D u m n e z e u ,
c e l ce b i n e c u v â n t a t o t d e a u n a t r u d a d e p u s ă cu gâncl. c u r a t a
2
slugilor sale n e p r i h ă n i t e ) . Din a c e a clipită n e u i t a t ă inima lui,
a ş a zicând, a p a l p i t a t în ritmul Inimii D o m n u l u i , fără să-1 mâi
p o a t ă s c o a t e ceva ori cineva din o g a ş a atât d e fericit a p u c a t ă .
C o n s i d e r a ţ i i d e psihologie agiologică î n t ă r e s c , dealtfel, faptul,
c ă e şi greu a ieşi din cercul d e vrajă al Inimei a c e s t e i a p r e a -
sfinte. Fiul lui RinaJdo nu va face a b a t e r e dela o regulă fără
g r e ş . D r e p t d o v a d ă , în cel p r i v e ş t e p e a c e s t a , ne pot sluji c u ­
vintele de î m b ă r b ă t a r e , s c r i s e sorioarei sale Antonia, cu p r i l e ­
j u l celei dintâiu î m p ă r t ă ş e n i i a d â n s e i : „ P e n t r u cel ce a g u s t a t
o d a t ă m â n g ă e r i l e D u m n e z e u l u i nostru, nu-i tocmai u ş o r lucru
s ă se deie mai apoi în vânt d u p ă bucuriile d e ş e r t e ale lumii
şi i a r ă ş i i : nu-i chiar a ş a lucru u ş o r s ă - ş i m u r d ă r e a s c ă cineva,
î n noroiul lumii h a i n a albă a nevinovăţiei î m b r ă c a t ă cu cea
d i n t â i u „sf. î m p ă r t ă ş a n i e " . Şi d a c ă totuşi, d e a t â t e a ori, ziua celei
d i n t â i u c u m i n e c ă r i nu l a s ă nici o u r m ă n e ş t e a r s ă în m i n t e a şi
i n i m a celor ce se cuminecă, — vina cea m a r e , vina de neiertat,
n u s e p o a t e p u n e în socoteala a c e s t o r a .

l
) Tatăl său scrie profesorului univ. Luigj Olivi din Modena: «Im­
boldul puternic spre o viaţă virtuoasă conştie i-l'a dat prima lui împărtă­
şanie, aţa, că deatunci începând şi-a schimbat conduita în societate şi
ţinuta personală».
*) S'auzim înc'odată vorba bine cumpănită a lui Förster- «Pictorul
Fra Angelico trebue sä sc fi rugat totdeauna, înainte de a. pune mâna pe
pensulă, spre a zugrăvi chipurile lui îngereşti. Cât de mult ar trebui să ne
rug&m noi, spre a făuri oamenii vii. Cum ar trebui să ne curăţim de toate:
prihanele cele mai tainice, spre a trezi în copii trainica lor neprihănire,
cum ar trebni să ne reculegem, spre a fi una cu adevarubdumneieiesc, in
cuvântul nostru să atingă coarda dumnezeiască a inimilor tinere*. Cf.
Förster o. c.pag. 1 6 6 - 1 6 6 . Vezi Dr. Krus S. I. o. c. pag. 386—364.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—2. CULTURA CREŞTINA Pag 31.

3 Liceul, tot din loc, Becaria, u n d e - ş i c o m p l e t e a z ă studiile

s e c u n d a r e , — face dintr'însul — o achiziţie d e m a r e preţ. R â v n a
la învăţat, m a n i e r e l e fine, s e n i n ă t a t e a gândirii, uimitoarea s t ă ­
p â n i r e d e sine s e m n al unei voinţe d e fer călăuzite d e - o i n t e ­
ligenţă s c ă p ă r ă t o a r e şi d i s c i p l i n a t ă , echilibrată, p r e c u m şi lică­
rirea talentului m a r e ce se evidenţia tot mai n e î n d o i o s la acest
licean; d a r mai p r e s u s d e t o a t e : vălul sclipitor al unei vieţi
d e - o p u r i t a t e ideală, făcură din el şi aci, obiectul de a d m i r a ţ i e
al t o v a r ă ş i l o r de ş c o a l ă şi al tuturor celor ce îl c u n o a ş t e a u mai
de a p r o a p e . A s u p r a felului său de a c u g e t a a s u p r a datorinţa
d e a-şi cultiva toate aptitudinile spirituale, cari pot să fie p u s e
c â n d v a la contribuţie în slujba binelui şi a frumosului între
cari îi revine l o c . d e cinste simţului artistic-literar aruncă
lumină vie faptul că-1 v e d e m c e r c e t â n d în c e a s u r i d e răgaz,
clubul literar „Circolo A l l e s s a n d r o M a n z o n i " , î n t e m e i a t şi con­
d u s d e preotul S a n M a r t i n o . T o t pe-aici îl aflăm că u m b l ă a-
d e s e a p e l a Antonio Ceriani, prefectul Bibliotecii A m b r o s i a n e ,
— ca s ă înveţe 1. h e b r a i c ă . Doria s ă - ş i î m p l i n e a s c ă un d o r
al u n i u n i i : s ă p o a t ă ceti în original paginile de D u m n e z e u in­
1
suflate ale Vechiului T e s t a m e n t . Acest d o r potolit, acelaşi p r e o t )
îl va i n t r o d u c e în tainele limbii sf. Efrem Şirul
Atari p r e o c u p ă r i f r ă m â n t ă creerul unui licean crescut în
frica D o m n u l u i , d e p r i n s d e mic a folosi b i n e v r e m e a şi a privi
totul s u b s p e c i e a e t e r n i t a t i s ! S ă nu s ă t e a m ă î n s ă n i m e n i : p e ­
d a g o g i a N a z a r i n e a n u l u i nu ofileşte rujile din obrazii d e copil;
nu î n ă c r e ş t e viaţa, nici nu a m o r ţ e ş t e a v â n t u r i l e î n t r a r i p a t e ale
tinereţii. î n t o r s : s p o r i n d d r a g o s t e a d e viaţă, cu p e r s p e c t i v e l e
unei r ă s p l ă ţ i d e n e m ă r g i n i t ă fericire d u p ă un traiu legiuit şi
raţional, într'o lume d e frumuseţi, cari toate p o a r t ă p e c e t e a
dumnezeirii, l e g e a lui Hristos, b i n e î n ţ e l e a s ă , u m p l e de s ă n ă ­
t o a s ă veselie inima, înoind ca ale vulturului tinereţele n o a s t r e ,
l
) Pe Contardo Ferrini îl vom întâlni şi mai târziu, tot mereu, in a-
tingeri şi legături de intimitate şi prietenie cu persoane bisericeşti, de pe
toate treptele ierarhice, — o dovadă mai mult de respectul sincer ce in­
spiră oricui purtarea ireproşabilă şi cultura solidă a celor ce-şi iau serios
chemarea de «cetate de pe munte». Plânsul sguduitor al unui fruntaş în­
tre fruntaşii vieţii noastre politice, lângă catafalcul lui Bunea, mi-a deslu­
şit, de neuitat, acest lucru, n a i bine şi mai convingător decât orice exeget
sau exegeză.
*) Cf. Ps. 102, 5. — »Tu Doamne, exlamă Ferrini, m a i făcut să simt
bucurie, de câte ori Tăd o floare pe pământ decâteori un simţământ nobil,
© dispoziţie aleasă şi cucernică, bate la uşa inimii mele. Tu m'ai învăţat
să aduc totul în legătură cu veşnicia*.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 2 . CULTURA CREŞTINA Pag. 32.

2
vorba sf. S c r i p t u r i ) . Ea î n d r e a p t ă d o a r ' s p r e înălţime, s p r e î m ­
p ă r ă ţ i a î n c â n t ă t o a r e a simfoniei sferelor, avântul tineresc, n e b ă ­
nuitor de ce-1 a ş t e a p t ă , pornit s p r e viroage şi mlaştini p ă m â n ­
tene, d e a s u p r a c ă r o r a . p l u t e s c m i a s m e otrăvitoare.
Cinste şi l a u d ă p e d a g o g i e i a c e s t e i a c e r e ş t i ! Din rodurile
sale o c u n o a ş t e m şi—i p u t e m j u d e c a v a l o a r e a .
E x a m e n u l de m a t u r i t a t e îl face în 1976, cu distincţie la
limba latină şi Italiană. F ă r ă frica de a fi desminţiţi, s u s ţ i n e m
că rar a b s o l v e n t al şcolilor s e c u n d a r e le-a p ă r ă s i t a ş a m a t u r
ca acesta, s u b orice raport. Sufletul acestui t â n ă r d e p a r t e d e
a ieşi „total obosit, amărît, d e s g u ş t a t " ori chiar „mutilat, de fa­
bricile de b a n a l i z a r e s i s t e m a t i c ă , d e n u m i t e ş c o a l ă p r i m a r ă şi
1
s e c u n d a r ă " cum zice "de V. P â r v a n , relativ la stările dela n o i ) ,
p ă r ă s e ş t e aceste şcoli b i n e î n t r e m a t , iniţiat în rosturile s u p e r i o a r e
ale vieţii, g a t a s ă facă şi d e aci încolo din p a r t e a sa tot ce
poate, ca, la v r e m e potrivită, s ă p o a t ă d a vieţii tot ce vor fi
în stare să deie puterile cu cari a fost înzestrat d e D u m ­
nezeu a n u m e s ă a d u c ă roadă, î m p r i m â n d u - ş i astfel . un s e n s
dăinuirii sale, iar ñu să l â n c e z i a s c ă ori să se i r o s e a s c ă în s t r ă ­
danii seci, d u p ă d e ş ă r t ă c i u n i a m ă g i t o a r e şi trecătoare.
Mulţi tineri „de m a r e s p e r a n ţ ă " au înşelat cumplit a ş t e p ­
tările legate de d â n ş i i . Să nu ne p r e a m i r ă m ; e r a u fabricaţii
şubrede, artificii hibride, fără c o n s i s t e n ţ ă morală, cioplite p e n ­
tru ochii lumii, d u p ă chipul şi a s ă m ă n a r e a Măiestrilor. Ce m i ­
rare atunci că vântul vieţii îi s p u l b e r ă ? Nefiind suflet viu î n -
tr'înşii, nu era chip s ă c r e a s c ă şi s ă ajungă la mângâierea î n -
spicării, b u c u r i a b e l ş u g u l u i . D a r cu C o n t a r d o Ferrini nu va fi
a ş a . P u t e r e a d e p r i n d e r i i b u n e şi g l a s u k . cunoştinţei delicate îl
vor urma, î n d r u m â n d u - 1 , şi în anii d e studii la U n i v e r s i t a t e ,
ani fatali p e n t r u construcţiile r e l i g i o a s e - m o r a l e n e î n c h i e g a t e , ori
plecate p e calea d ă r ă p ă n ă r i i .
4. Alma M a t e r din P a v i a pentru el a fost m a m ă b u n ă şi
nici d e cum o monstruozitate mitologică ce-şi d e v o r e a z ă copii
proprii. D r e p t este î n s ă că nici d â n s u l nu făcea p a r t e din ceata
figurilor s p ă l ă t ă c i t e , d e s o r i é n t a t e , s l a b e de î n g e r şi de c a p , p e
cari să le p o a t ă lua de pe picioare cel dintâiu a c r o b a t c e ' l e
2
va m a n e v r a cu s p ă r i e t o a r e a p e nedreptul b o t e z a t ă ' „ ş t i i n ţ ă " ) , -

M Gf. Vasile Pârvan: Idei şi forme lstoriee.' Bueureşti 1920 pag 25.
•i Lâ întrebarea;; ce^i ştiinţa? prof. Dr. IosifDelr uniV; din Innsbruck'
:
răspunde sarcastic: »Wohl Hunderten; die dieses'feierliche Wort h6ren 4

© B.C.U. Cluj
 <

Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA fag 33.

Verulam Bacon s p u s e s e : Leviores g u s t u s in phiiosophia

(şi în orice altă r a m u r ă a ştiinţei, a d a u g e m noi) m o v e r e f o r t a s s e
a n i m u m ad a t h e i s m u m , sed p l e n i o r e s h a u s t u s ad D e u m redu­
c e r e " , şi a l u m n u l colegiului „ B o r r o m e u m " , î n s c r i s la facultatea
de d r e p t a Universităţii, n ' a v e a p r i c i n ă s ă s e î n d o i a s c ă despre
a c e a s t a . S p l e n d i d a m ă r t u r i s i r e de c r e d i n ţ ă a n e m u r i t o r u l u i ma­
tematician A. L. C a u c h y , membru al A c a d e m i e i franceze şi al
— „Soc. Sf. Vincenţiu" d e s i g u r îi e r a c u n o s c u t ă milanezului
orientat într'ale apologeticei c r e ş t i n e ' ) , a ş a , că a x i o m a preten­
ţ i o a s ă : „ T r e s p h y s i c i ' d u o a thei, el o ştia r e d u c e la a d e v ă r a t a ei
valoare. Nici din acest punct de v e d e r e n ' a v e a prin urmare,
motiv, s ă mai s l ă b i a s c ă cu d e p r i n d e r i l e s a l e a s c h e t i c e . D i m p o -

taucht sofort ira Gei stee in über menschlicher Geniu auf, der das Buch
der Wahrheit aufgeschlagen auf seinem Schoze hat, in welchem alle Rätsel
gelöst sind-, in der Hand die leuchtende Fackel haltend, mit der er in die
tiefsten Abgründe der Forschung hinablenshtet, alles Dunkel erhellend S o
steht die wiesenshaft in der Vorstellung vieler. Eine Berufung auf dieses
unfehlbare Wesen genügt, um alle Fragen zu entscheiden jeden Wider­
spruch zum schweigen zu brin gen; wehe dem, der zu einem Wenn und
Aber seinen unheiligen Mund öffnet«. Cf. Dr Jos. Donat: Die Freiheit «ier
Wiessen Schaft* Innsbruck 1912. Asupra acestei teme o sä revenim.
') Textual e următoarea: >Eu sunt creştin, adecă : eu cred în dumne­
zeirea lui Isus Hristos dimpreună cu l y c h o Brahe, Kopernic, Descartes,
Newton, Fermât, Leibniz, Pascal, Grinaldi, Euler, Guldin, Boscovich, Gerdil;
cu toţi astronomii mari cu toţi fizicienii mari, cu toţi matematicienii mari
ai veacurilor trecute Mai sum şi catolic, cu majoritatea acelojaşi şi de-mi
va pune cineva întrebări cu privire la temeiurile credinţei mele, o să i-le
spun bucuros. Atunci ar vedea cumcă convingerile mele nu-s rezultatul
unor prejudecăţi moştenite, ci al unor cercetări profunde. Eu sunt catolic
sincer, precum fuseseră Corneille, Racine, La Bruyère, Bossuet, Bourda-
loue, Fenelon şi după cum a fost şi este încă un mare număr de bărbaţi,
ai vremii, dintre cei mai distinşi, cari au făcut în chip deosebit cinste
ştiinţei exacte, filosotiei, literaturei, şi au împodobit academiile noastre.
Eu împărtăşesc convingerile adânci; pe cari cu vorba, fapta, scrisul, le-au
reliefat atâţia savanţi de primul rang: un Ruffini, Hany, Laennee, Ampère,
Pelletier, Freycinet, Coriolis; şi dacă nu pomenesc de cei vii, ca să le
cruţ modestia, pot să spun totuşi că, am aflat, c u bucurie toată nobleţă şi
toată mărinimia credinţei creştine în iluştrii mei prieteni: în creatorul cris-
tolografiei (Hany), în descoperitorii chininei şi stethoscopului (Pelletier şi
Laennee) în vestitul navigator pe bordul Uraniei şi in nemuritorul creator
al electricităţii dinamice (Freycinet şi Ampère)*. Cf K. A. Kneller S. Y:
4
Das Christentum und die Vertreter de neueren NatuiWissenschaft . Frei­
burg i. Br. 1912. pag, 60. - Care va să zică: la toţi aceştia încăpeau foarte
bine laolaltă credinţa şi ştiinţa, După cum vom vedea că a mai încăput
şi la foarte mulţi alţii.
3

© B.C.U. Cluj
 P
» g - 34. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3

t r i v ă : Cu t r e c e r e a anilor, a p r o f u n d a r e a studiilor, î n t e ţ i r e a a t a ­
curilor şi m ă r i m e a , primejdiilor s e p o t e n ţ e a z ă şi intensifică şi
-eforturile sale sufleteşti.
N o t ă m , la r e p e z e a l ă : dela o v r e m e se b ă g a s e de s e a m ă *
-că tntre o a r e , î n intervalul liber, d â n s u l d i s p ă r e a , fără s ă se
•ştie u n d e şi la c e ? C u r i o z i t a t e a a ţ â ţ a t ă s'a dumirit d u p ă p u ­
t i n ă v r e m e : se r e t r ă g e a într'o b i s e r i c ă din a p r o p i e r e , p e t r e c â n d
m i n u t e l e d e r e c r e a ţ i e î n a i n t e a altarului, în g e n u n c h i , cufundat
î n sfântă r u g ă c i u n e .
Atracţia zilnică a bisericii S. P r i m o , p e v r e m e a slujbii d e
•de d i m i n e a ţ a , tot el era. Lumea vorbia d e „sf. Aloisiu al c o l e ­
giului B o r r o m a e u m " şi cei ce d ă d e a u mai d e s p e l a biserică,
p e temeiul celor văzute, întăriau şi ei svonul ce-şi croise deja
<drum, r ă s p â n d i n d faima t â n ă r u l u i universitar atât d e recules şi
a d â n c i t în g â n d u r i l e sale d e î n c h i n a r e , a t â t d e smerit şi p ă ­
t r u n s d e m ă r e ţ i a şi s o l e m n i t a t e a m o m e n t u l u i c â n d se a p r o p i e
d e Sfintele Sfinţilor şi a t â t de susceptibil faţă de p i e t a t e a celor
d e faţă a căror linişte sfântă o r e s p e c t ă p â n ă la i m p u n e r e a
unui u m b l e t eu grijă, s t ă p â n i t lin în vârful d e g e t e l o r . . . E d e
î n ţ e l e s apoi că priveliştea, ai zice î n g e r e a s c ă , a tinărului a b ­
s o r b i t cu totul în c o n t e m p l a ţ i u n e a s a c e r e a s c ă » ) s ă frapeze şi
p e e p i s c o p u l Riboldi, aflător din î n t â m p l a r e , cu trecerea, în b i -
s e r i c e S. M a r i n o , d i m p r e u n ă cu vicarul g e n e r a l , tocmai p e când
s e prilejise şi C o n t a r d o acolo.
T a i n a cu greu d e p ă t r u n s minţii servitorului ce afla, d e
•multe ori, d i m i n e a ţ a , n e a t i n s patul din chilia lui „ S i g n o r e F e r -
Tini", p e n t r u noi şi are lipsă d e t â l c : faptul zilei g ă s i s e n e d o r ­
mit p e singuraticul ce n o a p t e a î n t r e a p ă o p e t r e c u s e în studiu
:şi r u g ă c i u n e .
Va c r e d e acum cineva, că p r o b a b i l aici s t ă m în faţa unor
igrave s i m p t o m e pathologice, ori, cel puţin, a v e m deaface cu
aberaţii de sentiment.
Nimic mai greşit.
Prof. univ. Nino T a t n a s s i a , coleg d e studii p e acele v r e ­
m u r i , n e a s i g u r ă , că C o n t a r d o , dela firea s a era un naturel
n e s p u s d e liniştit. Evlavia ce se manifesta înafară nu era d e ­
c â t exteriorizarea credinţei lăuntrice, vii şi neclătite. D e a l t c u m

Pe vremea când era profesor la universitatea din Mode na s'a în­

tâmplat că i-a furat cineva, in biserică, paltonul de pe el, fără ca dânsul
să simtă.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 CULTURA CREŞTINA P«g- 35

e r a fire vială, în cercuri intime c h i a r foarte hazliu, c a p a b i l î n s ă

o r i c â n d de a trece la cea mai i n t e n s ă î n c o r d a r e s p i r i t u a l ă r e ­
c l a m a t ă de studiu. La el se a d e v e r e s c d e m i n u n e cuvintele
Cărţii Sfinte: P a c e este multă celor ce i u b e s c l e g e a D o m n u l u i ,
— şi veselie *)• Drepţii, cei drepţi în s e n s u l Scripturii, şi n u m a i
ei pot să s e v e s e l i a s c ă cu veselie isvorîtă din a d â n c i m i l e firii
deplin mulţumite, prin faptele d e c u c e r i e , în dorurile ei d e
p l ă s m u i r e a lui D u m n e z e u , conştie d e îndatoririle ce-i i n c u m b ă
faţă d e F ă c ă t o r u l s ă u . „Veselia inimii", zice a c e s t sfânt cu
c r a v a t ă şi î m b r ă c a t cu îngrijire, „este un d r e p t al nostru, d a t
n o u ă d e î n s u ş i D u m n e z e u ; ea e s t e credinţa în făgăduinţele Lui;
e s t e fericirea ce isvoreşte din p r i e t e n i a cu E l ; ea este chiotul
d e b u c u r i e ce e r u m p e s p o n t a n la intuiţia b u n ă t ă ţ i i lui D u m ­
nezeu si a măririi Lui". — L u m e a n o a s t r ă si mai ales tineretul
a t â t d e s ă r a c în bucurii a d e v ă r a t e şi a d â n c i a b u n ă s e a m ă n'ar
dibui a t â t în van, întru aflarea t a l i s m a n u l u i fericitor, d a c ă ar
c ă u t a ceeace-i l i p s e ş t e acolo, u n d e a t â t e a suflete d e elită ş i - a u
aflat s t a r e şi alinare, m â n g â i e r e şi d e s f ă t a r e * ) . Credinciosului
cerurile îi s p u n m ă r i r e a lui D u m n e z e u şi facerea manilor Lui
8
i-o v e s t e ş t e t ă r i a ) - M u r m u r u l apelor, s u s u r u l lin al frunzelor,
freamătul pădurilor, mugetul viforelor, t r e m u r u l d i s c r e t al luminii
stelelor, s t r ă l u c i r e a soarelui, u n d u l a r e a holdelor, bubuitul t u n e ­
telor, s b u r d ă l n i c i a vietăţitor, î n c r e m e n i r e a s t â n c i l o r : toate îi
4
a d u c a m i n t e d e Acela întru carele t r ă i m , n e m i ş c ă m şi s u n t e m ) .
Mai m u l t !
Nu n u m a i firea a s t a m a i e s t o a s ă , ce n e î m p r e j m u e ş t e cu
minunile ei, ci, p e n t r u celce a r e ochi d e văzut şi minte de p r i c e ­
put, chiar şi „ a r t a , ş t i i n ţ a . . . d u c la D u m n e z e u " . „ D e câte ori,
s p u n e Ferrini, s t â n d extaziat în faţa vre-unei c a p o d o p e r e de

') Ps. 118, 166;

*) Cf. Dr. Paul v. Keppler: Mehr Freude, Freiburg i. Br. 1916. pag.
133 174. (Galeria unor surlele vesele). — Dr. Alexandru Nicolescu: Bu­
curia în lumină creştină. >Cultura Creştină» a IV. (1914) pag. 4f8 565.
*) Ps. 18, 1.
*) Fapte 17, 28. — In >Scritti religioşi» a lui Ferrini se află pasajul
mult grăitor: »Sărman titiere, c i r e nu s'a încumetat să se apropie d e
marginea vre-unui abis, şi n'a atins încă culmea ninsă a unui munte. Aie­
vea că în acest contact cu natura simţim vecinătatea lui Dumnezeu şi con­
templăm minunile lui; mintea noastră e mai primitoare pentru bine şi fru­
mos, câştigă putere şi demnitate şi întrezăreşte înaltul său destin. Fericiţi
cei ce-s chemaţi la această şcoală puternică şi eficace» Cf. Dr. A. Nico­
lescu: Natura Lugoj 1925. pag. 4.
3*

© B.C.U. Cluj
 Pag. 36. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—3.

artă d e prin muzeele din Miinchen, D r e s d a , Berlin, Viena, F l o ­

renţa, nu am fost răpit s p r e D u m n e z e u într'un irezistibil elam
d e iubire, simţind p e când a d m i r a m acele creaţii artistice, c u m
m i - s e furişează s u b p l e o a p e b o a b e de lacrimi şi cred că în­
gerul meu păzitor nu le-a lăsat să picure p e p ă m â n t " .
Alţi tineri, „ e x t a z i a ţ i " în faţa altor „frumseţi" nici că se
p o a t e s ă nu fie răpiţi de „elanuri irezistibile" cu totul în alte
regiuni, — d e multe ori pe toată viaţa. D a t fiind durere, că nu
toţi s u n t p l ă m ă d i ţ i din acelaşi a l u i t cu F r a n c o i s C o p p e e ^ . .
Şi a c u m o mică l ă m u r i r e : evlavia tânărului universitar,
a c c e n t u ă m în chip deosebit, nu a fost chestie de h i p e r s e n s i b i ­
litate, de s e n t i m e n t a l i s m e x u b e r a n t . La el voinţa s u v e r a n ă c â r -
muia toate pornirile tuturor facultăţilor psiho-fizice d u p ă l u m i ­
nile unui intelect ager, exercitat, binedisciplinat, b o g a t în c u ­
n o ş t i n ţ e şi l i m p e d e văzător. Nici fumul cafenelelor, nici lichi­
dul p a h a r e l o r nici siluetele Ninettelor şi M a r g a r e t e l o r nu î n t u ­
n e c a u z a r e a acestei m i n ţ i - r e g i n c .
D r e p t î n s ă că credinţa îşi are şi tainele sale de n e p ă t r u n s .
D a r în faţa a c e s t o r a îşi p u n e a î n t . e b a r e a î n d r e p t ă ţ i t ă : „In î m ­
p ă r ă ţ i a naturii a p r o a p e totul e mister şi n u m a i în D u m n e z e u
J
să nu fie nici u n u l ? , , ) .

') Temeinicia gândirii'tânărului Italian o ilustrează, nu se poate mai

bine cugetarea calmă, serioasă, adâncă, a filozofului englez: «Natura. . ne
asigură acest. . pururea este pentru Cugetător şi Profet, supranaturală.
Pământul acesta zidit din stânci, verde, înflorit, arborii, munţii, râurile ţ

mările cu mii de glasuri; — nemărginite şi adânca mare de azur care plu­

teşte deasupra capetelor noastre; vânturile care o mătură; norul negiu,.
care se adună formându-se, acum vărsând acum grindină şi ploaie; ce
este aceasta? Da, ce? In fond nu ştim încă; nu vom putea şti şti niciodată.
Nu prin intuiţiunea noastră superioară scăpăm de greutate, ci prin uşurinţa
noastră superioară, prin prin neatenţia noastră, prin lipsa noastră de in­
tuiţie. Când nu mai cugetăm, încetăm de a ne mai minuna. Soligificat îm­
prejurul nostru, încătuşind orice noţiune ce formăm, este un înveliş de
tradiţii, lucruri din auzite, — vorbe goale. Numim focul din norul negru
de furtună «electricitate* şi ţinem cursuri savante despre ea, şi scoatem
ceva asnmănat din sticla şi mătase; dar ce este? Ce l'a făcut? De unde
vine? încotro merge? Ştiinţa a făcut mult pentru noi; dar o ştiinţă săr­
mană aceia, care ar voi să ne ascundă marea, adânca, sfânta infinitudine
de Neştiinţă, la care nu putem niciodată pătrunde peste care orice ştiinţă
stă numai ca o pojghiţă foarte subţire. Lumea aceaBta, după toată ztiinţa
şi ştiinţele noaste, rămâne tot o minune; uimitoare, nepătruusă, magică,,
pentru oricine va cugeta asupra ei". Ct. Thomas Oarlyle: Eroii*. Cultul
eroilor şi eroicul în istorie. Trad. de C. Antoniade. Bucureşti 1922 pag
10-11.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag 37

Dealtfel ştia el p r e a bine că nu misteriile credinţei s u n t

p i e d e c ă în c a l e a s p r e r e c u n o a ş t e r e a a d e v ă r u l u i acesteia, ci u r ­
mările p r a c t i c e ale a d e v ă r u r i l o r d e c r e d i n ţ ă : m o r a l a c r e ş t i n ă
cu postulatele ei. „Morala e ultima şi p r o p r i a m i n t e unica p i a t r ă
d e p r o b ă a fiecărui sistem filosofic sau religios" a ş a - i convins
1
F e r r i n i si a s a - s convinşi si a l ţ i i ) .
Nu ştiinţa a î n d e p ă r t a t v r e o d a t ă ori î n d e p ă r t e a z ă p e c i ­
n e v a de Religie şi Biserică ci tocmai neştiinţa, — în m a t e r i e
r e l i g i o a s ă mai a l e s , — şi frica d e u r m ă r i l e ce se i m p u n d e
s i n e oricărei convingeri religioase, s e r i o a s e . D e s o r i e n t a r e a şi
l i p s a de cunoştinţe ce se p o a t e c o n s t a t a s u b a c e s t r e s p e c t la
atâţia pretinşi o a m e n i d e cultură e d e a d r e p t u l sfâşietoare. Cine
n'a fost târît, involuntar, la s c h i m b d e idei, cu c a p e t e l u m i n a t e " ,
pe t e m e de n a t u r a celor p o m e n i t e ? Cu atari prilejuri, omul cu
p r e g ă t i r e filosofică-teologică niţel mai nivelată ajunge în s i t u a ­
ţia penibilă de a nu şti ce s ă facă: s ă r â d ă ori s ă p l â n g ă de
caraghiozlâcul sfătoşeniei puerile şi sterile ce s ă răsfaţă d e ş ă n ­
ţ a t ă , a d u c â n d cu n e m i l u i t a , p e nerăsuflate, p ă r e r i şi s e n t i n ţ e
c a r e de c a r e mai d e o c h i a t e , mai breze şi mai ridicule, în chestii,
•despre a căror cauze şi s t a r e d e d r e p t şi d e fapt, vezi cu ochii
c ă a r ţ ă g o s u l de „critic" h a b a r nu a r e ? I g n o r a n ţ a a c e a s t a g u ­
ralivă, i n t e r e s a t ă în cauză, m a r e ş m e c h e r ă şi cu lipiciu, în d r u ­
m u r i l e „apostoliéi sale ajunge să n e d e s l u ş e a s c ă nivoul s c ă z u t
al cugetării şi lucrării în spirit creştin etic-ideal al societăţii
1
contimporane ).
învinuirea de i g n o r a n ţ ă într'ale credinţii, p e C o n t a r d o
F e r r i n i , nu-1 poate atinge. In a b a t e r e d e atâţia tineri, cari d u p ă

'D «Trebue sâ spunem — mărturiseşte un geniu al vremii, — c i

cei cari se tem de adevărul ştiinţific, se tem asemenea şi de cel moral;
căci aceştia ori unde se interesează, mai înainte de toate, 'de consecinţe*.
Cf. Henri Foincare: Morala şi ştiinţa. Bucureşti 1924. (Coleciiunea: «Pro­
bleme şi idei<). pag. 32.
Unul dintre foştii mei profesori dela Universitate, îmi aduc bine
•aminte, repeta a d e s e a ironic, în legătură cu, problema necredinţii: «Dom­
nilor! Biserica n'are decât s i abandoneze porunca 6 şi 7 a Decalogului —
şi nu va rnai fi necredinţă pe pământ*. Numai cât Biserica nu va face în
•veac are ceva şi necredinţa, iarăşi în veac îşi va motiva şi împodobi dăir
«auirea cu chichiţe «ştiinţifice».
l
) Cf. Vasile Pârvân o. c. pag. 18—19, şi Octavian Gogâ: Ideia naţjo-
nală. Nr. 50 al «Tării noastre*, din 1923 pag. 1587-X598. Se va vedea
c ă nu «xagerează de loc cine vorbeşte de «nivoul scăzut* al cugetării şi
lucrării societăţii moderne.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 38. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—3.

ce s c a p ă d e ş c o a l a s e c u n d a r ă s e î n d r e a p t ă s p r e U n i v e r s i t a t e
p e n t r u c a acolo s ă uite şi b r u m a d e r u d i m e n t a r e cunoştinţe r e -
Hgioase-morale, c â ş t i g a t e mai mult în v e d e r e a „notei" fără a
fi reflectat a s u p r a lor şi fără a le fi c u m p ă n i t valoarea, el nici
acolo nu s'a d e s p ă r ţ i t d e intimitatea Cărţilor Sfinte şi d e d o c ­
trină b i s e r i c e a s c ă . Se s t r ă d u i a s ă c u n o a s c ă tot mai bine î n v ă ­
ţ ă t u r a a c e s t u i a ş e z ă m â n t d u m n e z e e s c , ca să-1 i u b e a s c ă tot m a i
mult. Ignoti nulla c u p i d o îşi a r e a p l i c a r e a şi aici Referitor
la el v a fi d e a j u n s s ă se s p u n ă că ştia de rost epistolole sf.
P a v e l ! Vom î n ţ e l e g e d i n t r ' a s t a şi t a i n a alipirii sale de B i s e r i c ă
şi î n v ă ţ ă t u r a e i : le c u n o ş t e a temeinic, în c o m p l e x u l lor, iar nu
f r a g m e n t a r , s u p e r f i c i a l : o c a r i c a t u r ă i n v e n t a t ă de prostia celor
ce înşişi r â d cu d i s p r e ţ d e fătul p r o p r i u .
Rodul s t ă r u i n ţ e i în s t u d i u şi a s t ă p â n i r i i d e sine s'a vădit,
între altele, în c h i p n e î n d o e l n i c şi în c u r ă ţ e n i a î n g e r e a s c ă a
t â n ă r u l u i a c e s t u i a cu a d e v ă r a t cult, iar nu n u m a i atins de l u -
2
s t r u i a l a unei efemere civilizaţii d e i m p o r t ) . Cei iniţiaţi în t a i ­
nele vieţii sufleteşti şi familiarizaţi cu a d v e r t i s m e n t u l sf. I e r o n i m :
O t i u m p u l v i n a r diaboli, nu vor clăti din c a p neîncrezători a u ­
zind d e curăţia feciorelnică a juristului din P a v i a . Stă d o a r '
mai p r e s u s de orice îndoială că nime n'a ştiut şi nu ştie efectua
mai cu s u c c e s „ s c h i m b ă r i l e d e fonduri p r o p u s e d e - u n celebru
3
p e d a g o g al v r e m i i ) ca tocmai viaţa l u m i n a t ă şi întărită d e i n ­
spiraţiile moralei creştine. Afirmaţia a p o d i c t i c ă a lui K a n t : Du

') Cărţile lui predilecte, de pietate, erau: Imitatio Christi, Mărturi­

sirile sf. Augustin; Meditaţiile lut De Ponte şi câtva Sfinţi Părinţi.
Cel ce şi-ar lua osteneala unei ochiri prin bibliotecile private ale
multor, prea multor universitari de-ai noştri, dacă peste tot, va afla aşa
ceva, cred că n'ar mai fi ispitit de dorul să-şi spună şi altora părerea a-
supra constatărilor făcute.
') Cultura şi civilizaţie sunt doue noţiuni cu sfere deosebite. Prima
este »o însuşire a vieţii lăuntrice — sufleteşti*, pe când a doua >e o în­
suşire a vieţii exterioare*. De unde urmează că: >la civilizaţie poate a-
junge ori cine, aproape ori şi unde, împrumutând obiceiuri şi formele e x ­
terioare ale vieţii altora; pe când la cultură, adică la desvoltarea armo­
nioasă a însuşirilor caracteristice ale omului, nu poate ajunge nimeni pe
deplin, decât în măsura, in care are sau nu din naştere însuşiri alese*.
Cf. S. Mehedinţi o. c. pag. 324—325. — Vezi şi C. Rădulescu-Motru: Cultura
română şi politicianismul, pag. 94—98. (Bibi. pt. toţi Nr. 585—586); A. C.
Popovici o. c. pag. 19—41.
*) Cf. Jules Payot: Educaţia voinţii* Trad. de Nicolae Pândelea. Bu­
cureşti 1921. pag. 1 8 7 - 203.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA. Pag 89.

Kannst, d e n n du solist! n u m a i s u b cautela d e mai s u s s e v a

a d e v e r i , — a c e a s t a o d a t ă îi sigur.
Icoana universitarului ce d e v e n i a tăcut, vădit, n e p l ă ­
cut atins, î n d a t ă c e colegi mai uşuratici a d u c e a u v o r b a de f e ­
mei, baletiste, d a n s a t o a r e , ori roşia, indignat, c â n d o a r e c a r e v a
se p r e t a la cuvinte triviale, — a r ă m a s n e u i t a t ă în a m i n t i r e a
tuturor, f ă c â n d u - i pe toţi fără, o s e b i r e , să-1 r e s p e c t e z e , p e mulţi
să-1 i u b e a s c ă ; c h i a r şi d i n t r e aceia cari îi pricinuiau s u p ă r a r e
şi a m ă r ă c i u n e cu g h i d u ş i i l e lor n e s ă b u i t e . Din t i m p u l a c e s t a
d a t e a z ă p r i e t e n i a lui cu E. C a p p a , fraţii P a u l şi Victor M a p e l l i
şi atâţia alţii a s u p r a c ă r o r a nu se p u t e a s ă nu facă i m p r e s i a
a d â n c ă îngrijorarea a p r o a p e p ă r i n t e a s c ă a c a m a r a d u l u i a c e s t u i a
afabil ce-i c h e m a , de multe ori, s e a r a , la sine în chilie, la r e ­
creaţie, ca nu c u m v a s ă - ş i p r i m e j d u i a s c ă virtutea şi î n d u p l e c a s e
p e Rectorul Colegiului: Pr. G i u s e p p e Chiozza, s ă celebreze zil­
nic în institut, ca s ă p o a t ă lua p a r t e la sf. slujbe mai d e s , ş i
alţi internişti, î n d e m n a ţ i s ă p a r t i c i p e şi aduşi d e el Ia sf. L i ­
turgic
Anul 1880 îi î n c u n u n e a z ă t r u d a studiului s t ă r u i t o r d e p â n ă
a c i : îi a d u c e titlul d e D o c t o r iuris obţinut d u p ă un e x a m e n
s t r ă l u c i t ' ) şi cu o teză de d o c t o r a t ce i-a a s i g u r a t r e s p e c t u l
2
s p e c i a l i ş t i l o r ) şi — s t i p e n d i u l „Vittorio E m a n u e l e " p e n t r u
străinătate.
De d a t a a s t a banii statului nu s e a r u n c a u în vânt.
5. In l u n a D e c e m v i e al aceluiaşi an îl aflăm în B e r l i n ,
a t r a s de faima şcoalei lui Fr. K. von Saligny, o s o m i t a t e a
dreptului r o m a n . Ajuns în furnicarul oraşului străin d e legea
şi limba lui, se î n d r e a p t ă î n g â n d u r a t s p r e b i s e r i c a sf. H e r w i g a ,
s ă se p u n ă s u b ocrotirea Celui ce p o a r t ă grija la t o a t ă z i d i r e a
şi nu s'a înşelat în credinţa sa. Nu p e s t e mult, — p o v e s t e ş t e
el î n s u ş i , — văzu l â n g ă sine, î n g e n u n c h i a t s p r e î n c h i n a r e , un.
t â n ă r . N e a m ţ , r u g â n d u - s e cu acelaşi foc, caşi n o u - v e n i t u l d i n
Italia. Acesta va fi Mentorul lui C o n t a r d o p â n ă când îşi va
c â ş t i g a o r i e n t a r e a de lipsă în n o u ă l e împrejurări şi-şi va s t a ­
bili r a p o r t u r i l e cu ş c o a l a şi viaţa.

l
) Ep. Pariei, Riboidi, l'a întrebat odată: cum de i-a succes atât d e
splendid acel examen? Răspunsul a fost: cel întrebat arătă, tăcut, crucifixul
ce-1 purta totdeauna la piept, sub vestă. Aşa făcuse odinioară şi un mare
Dascăl al Bisericii: Sf. Bonaventura.
*) >Quid conferat ad juris criminalis históriám Homericorum H e s i o -
dicorumque poematum stúdium (Cu cu ce contribue la istoria dreptului
criminal studiul poeziei lui Homer şi a lui Hesiod?)< Berlino. 1881, Calvaiy-

© B.C.U. Cluj
 Pag. 40 CULTURA CRfiSTIKA Nr 1-3

Zilele d i n t â i u le foloseşte s ă - ş i c r e e z e l e g ă t u r i cu cercu­

rile b i s e r i c e ş t i . E p i s c o p u l - p r i n c i p e F ö r s t e r d u p ă ce îi face per­
1
s o n a l c u n o ş t i n ţ a ) îl r e c o m a n d ă atenţiei urmaşului s ă u în e-
p i s c o p i e , p a r o h u l u i dela sf. H e d v i g a , c a r e l e îi d e v i n e duhovnic
2
şi — a d m i r a t o r sincer ).
In D u m i n e c a p r o x i m ă , — se p u t e a a l t c u m ? — î l întâlnim
la b i s e r i c ă . S p r e m â n g â i e r e a şi n e s p u s a lui b u c u r i e e s u r p r i n s
de manifestarea vie a credinţei catolice chiar în i n i m a protes­
t a n t i s m u l u i . N u - i v e n e a s ă c r e a d ă si t o t u ş i a s a e r a : O m u l ţ i m e
d e universitari ascultau cu evlavie si cum s e c u v i n e sf. litur-
»
g h i e şi c u v â n t u l D o m n u l u i , s e a p r o p i a u cu s m e r e n i e şi s e d e ­
p ă r t a u r a d i o ş i de fericire, d e l a M a s a Euharistică.
S u b î n r â u r i r e a a c e s t o r i m p r e s i i s e î n s c r i e c â t mai în g r a b ă
cu p u t i n ţ ă , la „ C l u b u l S t u d e n ţ i l o r C a t o l i c i " In chipul a c e s t a se
î n g r ă d e ş t e împotriva atâtor ispite ale c a p i t a l e l o r şi îşi impune
3
t o t o d a t ă o s e r i e d e d i s t r a c ţ i i n e v i n o v a t e si f o l o s i t o a r e ) - Seria
m ă s u r i l o r de c u m i n t e prevedere din a c e a s t ă p e r i o a d ă a vieţii
sale o completăm cu a ş e z a r e a s a într'uu ospiciu condus de
călugări'). In c a p e l a acestui lăcaş binecuvântat se cumineca

') In scris căpătase deja informaţii dela e p . Riboldi al Paviei.

') După prima spovedanie a lui Ferrini, parohul Dr. Robert Herroy,
rămâne frapat şi exclamă cu uimire: >Câtdemare este, totuşi, puterea re-
ligiunii! Deja ne iubim împrumutat şi in butul deosebirei de patrie şi
limbă am şi devenit fraţi».
s
) Amăsurat Statutelor membrii clubului conveniau săptămânal de
doue-trei ori; aranjau serate literare; cetiau foi catolice utilizau cărţile bi­
bliotecii Clubului, se deprindeau într'ale muzicii (Clubul tipări o carte de
cântece poporale), — lângă câte-un pahar de bere bună bavareză, dela
Restaurantul catolic al Clubului.
Gândul ne sboară la tinerii noştri cari studiază în străinătate şi în­
trebarea chinuitoare: oare ai noştri tineri ce «cluburi» cercetează? — aş-
şteaptă un răspnns. Da-ni-l-va cineva? Căci organizaţii creştine de-ale ti-
aerimei se află în Viena, Paris, Strassbourg şi aiurea, întocmai ca la Ber­
lin şi se poate afirma că în tot locul, le aparţine floarea tineretului. Mare
ne este însâ teama că nume româneşti de geaba vom căuta în registrele
acestor organizaţii. Şi iac'aşa ne licăresc în lumină nouă cuvintele poetului:
Ai noştri tineri la Paris învaţă...
4
) Dl praf. Dr. Augustin Popa ventilase prin >Unirea» ideia unui Că­
min al studenţilor universitari români uniţi, la Cluj ori la Bucureşti, —
ideie sulutară şi binevenită. Păcat numai c'a rămas şi poate că va mai ră­
mânea multă vreme în domeniul desideratelor ca şi reclamă totuşi impe­
rios realizarea. Forţe de valoare or putea fi folosite aci, acasă în fruntea
acelui cămin, fără s i se răsleţească, — să zicem aşa, — prin părţile Do-
brogei.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3 CULTURA CREŞTINA Pag 41.

D u m i n e c a şi în s ă r b ă t o r i , de c u m v a 'nu s e afla pela b i s e r i c a

Sf. U r s u l a ori pela cealaltă, p o m e n i t ă mai s u s .
Căci el a r ă m a s şi în Berlin acelaşi suflet n e p ă t a t , n e î n ­
1 !
f r i c a t ) c o n ş t e n ţ i o s ) şi muncitor, r e s p e c t a t şi iubit de colegi
şi profesori. Ba nici în escursiile î n t r e p r i n s e nu ş i - a uitat d e
3
p r a c t i c e l e sale a s h e t i c e ) . Să mai s p u n e m apoi că s'a î n s c r i s
şi în S o c . „Sf. Vincenţiu* între ai cărei cei mai activi m e m b r i
g ă s e ş t e pe Dr. W e s e r m a i e r , prof. univ. d e b o t a n i c ă , d e carele
l'a legat o prietenie s t r î n s ă viaţa î n t r e a g ă ?
Că ce cugetau d e s p r e el profesorii săi, ne p u t e m închipui,
d a c ă luăm în socotinţă atenţia d e o s e b i t ă ce-i a c o r d a u î n v i t â n -
du-1 d e a t â t e a o r i la ei a c a s ă , la m a s ă şi la s c h i m b de idei.
M o m m s e n , uriaşul M o m m s e n , n'a stat în c u m p ă n ă , s ă p r o f e -
ţ i a s c ă : „ P r e c u m veacul XIX în ce p r i v e ş t e d r e p t u l g r e c o - r o m a n ,
a fost v e a c u l lui Savigny, î n t o c m a i a ş a veacul XX va fi veacul
lui F e r r i n i " . L e g ă t u r a de d r a p o s t e şi s t i m ă dintre el şi î n v ă ­
ţ a t u l prof. Z a h a r i a v. Linghenthal, care, cel dintâiu, făcuse
studii profunde a s u p r a dreptului r o m a n o - b i z a n t i n e d e a d r e p t u l
m i ş c ă t o a r e . Ii era d r a g lui Ferrini a c e s t s a v a n t î n c ă r u n ţ i t în
studii şi p e n t r u religiozitatea sa. „ P o a t e că a s t a m u l t o r a le va
4
d i s p l ă c e a ) d a r cred că nu celor mai b u n i " o b s e r v a el c â n d
v o r b e a de d â n s u l M a e s t r u , p e c a r e nu s'a putut s t ă p â n i s ă nu-1
c e r c e t e z e şi la moşia lui din S a x o n i a . Bătrân, d e 80 ani, a -
p r o a p e orb, Lingenhal ş i - a l ă s a t toate m a n u s c r i s e l e Ucenicului,
î n c r e d i n ţ a t că a c e s t a va p u r t a mai d e p a r t e , cu vrednicie, făclia
a p r i n s ă de d â n s u l . Şi Ferrini n'a d a t d e m i n c i u n ă p e D a s c ă l u l
său.

') Cu prilejul procesiunilor religioase nu se sinchisea sa poarte câte

o lumânare mare ori baldachinul.
2
) In vacanţa de Paşti 1881, n'a voit să meargă la Milano, măcar că
aceasta ar fi dorit-o şi tatăl său, pentrucă îl mustra conştiinţa să peardă.
atâta vreme. >Eu am doue datorinţe, înainte de toate; zicea el; una con­
sistă în a mă pregăti cât mai bine posibil pentru cariera ce mi-a rânduit-o
Dumnezeu; a doua datorinţă a mea este să corăspund cât se poate mai
bine aşteptărilor regimului italian, aşteptări legate de mine odată ce mi-s'a
dat stipendiu».
*) Intr'o atare escursie ajunge până Kopenhaga, unde caută: biserica
sf. Cannt, asistă la sf. Liturghie şi se cuminecă.
') Că adecă v. L. era un suflet evlavios.

© B.C.U. Cluj
 D a c ă mai a d a u g e m acum că a c e s t u n i v e r s i t a r u r m ă r i a c u
i n t e r e s viu şi mişcările p o l i t i c e - c u l t u r a l e ale ţării d e a c ă r e i
o s p i t a l i t a t e se b u c u r a , — avea c u n o ş t i n ţ ă p e r s o n a l ă cu W i n d t -
horst şi cu ceialalţi fruntaşi catoci ai „Kulturkampf ' - u l u i , cu a
căror a c ţ i u n e era în curent, — socot că avem, fie şi n u m a i în,
conture vagi, i c o a n a b ă r b a t u l u i dela c a r e mai apoi se p o a t e
a ş t e p t a s ă fie l u m i n a r celor ce-1 vor încunjura şi cuvântul caşi
c o n d u i t a lui, î n d r e p t a r p e n t r u generaţiile ce vor să vie, în Italia
şi a i u r e a , o r i u n d e s u b s o a r e . N i - s ' a dat în a c e e a ş i v r e m e prilej
s ă a r u n c ă m o privire în atelierul din care ies c a r a c t e r e l e —
p o d o a b e ale n e a m u r i l o r ] şi Bisericii — l ă u d a t s ă fie M a e s t r u l
Hristos.
DUMITRU NEDA

Cuvântul nostru de ordine trebue să fie: apărarea inte­

reselor lui Hristos în mijlocul neamului nostru.

© B.C.U. Cluj
 Sentimentele nobile
ale
Sfântului Francisc din Assisi
In lumea î n t r e a g ă e o m i ş c a r e d e o s e b i t ă în a c e s t an 1926-
p e n t r u s ă r b ă t o r i r e a de ş a p t e ori c e n t e n a r ă dela m o a r t e a M a ­
relui P a t r i a r h al C ă l u g ă r i l o r franciscani.
C r e d e m a face p l ă c e r e cititorilor acestei o n o r a t e R e v i s t e ,
d a c ă vom vorbi ceva d e s p r e renumitul sfânt, zis cu tot d r e p t u l
Serafim. Mult mai mult p e n t r u c ă Fiii lui au s ă m â n a t B i n e c u ­
vântările lui D u m n e z e u , r ă s p â n d i n d credinţa cea a d e v ă r a t ă p e
a c e s t p ă m â n t r o m â n e s c , în T r a n s i l v a n i a , în M o l d o v a şi în M u n ­
tenia, chiar d e p e când trăia Sfântul, d u p ă cum am avut ocazie
2
a afirma într'un a r t i c o l ) tot din a c e a s t ă revistă, şi o afirmăm
încă, bazaţi nu n u m a i p e o t r a d i ţ i u n e n e î n t r e r u p t ă , ci şi p e
d o c u m e n t e şi a c t e oficiale, cari nu s e d i s t r u g i n t e r p r e t â n d u - l e
arbitrai).
D e o a r e c e d e s p r e viaţa s c u m p u i u i nostru P ă r i n t e fiecare
p o a t e găsi prilej mai u ş o r să a i b ă c u n o ş t i n ţ a de p e aiurea, n e
vom mărgini aci s ă vorbim ceva d e s p r e Sentimeniele nobile a l e
Sfântului. Vreau s ă zic prin a c e a s t a , d e s p r e s t a r e a lui sufle­
t e a s c ă şi f u n c ţ i o n a r ® facultăţilor lui în r a p o r t cu l u m e a d e
dinafară şi ultimul s c o p al omului. C u m privia adică, S e r a -
finul a c e s t a în c a r n e , l u m e a văzută, cum ştia atât de m e ş t e -
g e ş t e s ă g ă s e a s c ă unitatea în u n i v e r s şi cum s e slujia de cele
văzute p e n t r u a s e u r c a la cele n e v ă z u t e , la D u m n e z e u , izvorul
frumusetei si al rânduelii, Eentru d â n s n l n a t u r a a fost t o t d e a u n a
o vedenie ca a e e e a a P a t r i a r h u l u i Iacob, o s c a r ă p e c a r e s e
urcă şi c o b o a r ă cu spiritele sfinte dela efect la C a u z ă şi dela

') Acest articol şi care vor urma cu acela ş subiect sunt prelucrate
după articolele Cucier. Prof. Francesco Calamita, publicate în periodicul:
>San Francisco di Assisi«, Fas. 2, 1925.
*) Cult. Creşt. an. XIV Nr. 4 p. 132.
•) Id. p. 111.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 44 CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

C a u z ă la efect. A c e a s t ă s t a r e a facultăţilor şi s e n t i m e n t e l o r lui

nobile, d u p ă c u m o v o n v e d e a a m ă n u n ţ i t în mai multe articole,
î n el a fost, ca să zic aşa, n a t u r a l ă deşi perfecţionată de o
l u m i n ă s u p r a f i r e a s c ă a harului sfinţitor, p o s e d a t într'un g r a d
« m i n e n t , iar în nici un caz n'a fost o s t a r e cât de puţin b o l n a v ă .
*
Din ştiinţele psiho-fizice se ştie, că o p e r s o a n ă , c a r e nu
p o a t e să reacţioneze la i m b o l d u r i l e obiectelor pe dinafară, ce
c a u t ă s ă între în suflet prin porţile simţurilor, a c e e a p e r s o a n ă
s u f e r e şi nu e n o r m a l ă . D e a s e m e n e a nu se p o a t e a d m i t e , ca
o p e r s o a n ă să fie fără v r e - u n s e n t i m e n t fără v r e - o reflexia la
a m b i e n t u l în care se află. A a d m i t e a c e a s t a ar fi tot a t â t a c a
şi cum ai zice, că în ea nu a p ă t r u n s v r e o d a t ă a c ţ i u n e a v r e ­
u n u i obiect, ca să fi p u t u t p r o d u c e r e a c ţ i u n e a afectivă a eului
ei. Dimpotrivă, a b u n d a n ţ a s e n t i m e n t e l o r într'un g r a d excesiv,
d e v e n i n d cronică şi obişnuită, p e c â n d a r a t ă p e de o p a r t e
influenţa p r e a m a r e a fantaziei a s u p r a excitărilor e x t e r n e , pe
d e altă p a r t e a r a t ă s l ă b i c i u n e a p e r s o a n e i la o d r e a p t ă reacţiune
la imboldurile ambientului, c e e a c e denotă, atât într'un caz cât
şi în altul, a n o m a l i a stării p s i h i c e în a c e a p e r s o a n ă .
E a n o r m a l ă încă s t a r e a acelei p e r s o a n e în care s e n t i ­
mentul se afă într'o c o n t i n u ă nesimţire, sau, zis mai clar, e în
s t a r e d e copilărie, a r ă t â n d lipsa de d e s v o l t a r e a o r g a n e l o r
psihofiziologice. E d e luat în c o n s i d e r a ţ i e , că toate a c e s t e
a n o m a l i i se v ă d e s c cel mai mult în S e n t i m e n t e l e zise nobile
ale omului, în care disechilibrul e mai a d â n c şi se o b s e r v ă
mai uşor. S e n t i m e n t e l e j o a s e pot d i s e c h i t i b r a o r i e n t a r e a facul­
tăţilor nobile într'un mod b r u s c , d i s p a r a p $ i mai uşor.
Fiind Sfântul F r a n c i s c de Assisi atât d e e x t r a o r d i n a r în
exerciţiul s e n t i m e n t e l o r s a l e nobile, chiar din p u n c t de v e d e r e
p s i h i c , va fi b i n e s ă i-le studiem mai de a p r o a p e .

A. Sentimentul Cunoştinţei.
S e n t i m e n t u l cunoştinţei e cel dintâiu, c a r e s e n a ş t e în
om ca r e a c ţ i u n e la l u m e a e x t e r n ă .
Universul d e timpuriu se reflectează în mii d e moduri şi
forme în noi şi, e x c i t â n d mai întâi simţul, t r e p t a t influenţează
în suflet pentru a d e ş t e p t a m i n t e a ca să-1 p r i m e a s c ă în ea
î n s ă s ca c u n o ş t i n ţ ă si a d e v ă r . Din a c e s t a m e s t e c d e a c ţ i u n e
şi r e a c ţ i u n e î n t r e sine şi u n i v e r s , omul d e s c o p e r e p r i n t r e lu-

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA Pag. 45.

cruri u r m a sa p r o p r i e prin î n c h i p u i r e a lor txpresă, zisă în p s i ­

hologie; în alte vorbe c u n o a ş t e .
De fapt mai întâi fenomenele lucrurilor de d i n a f a r ă
d e ş t e a p t ă activitatea spiritului la c ă u t a r e , şi omul, a d â n c i n -
du-şi mintea în misterul lucrurilor şi a d u n â n d î m p r e u n ă m u l ­
ţimea lor, s e ridică s p r e cauză, formează legi şi moduri c o m u n e
a s u p r a celor ce află în fiecare fenomen ca n e s c h i m b ă t o r . F o r ­
m e a z ă ideile zise universale. In e x e c u t a r e a acestei funcţiuni
omul află b u c u r i a cunoştinţei, care e întâiul s e n t i m e n t nobil a î
lui, e cea mai a d e v ă r a t ă şi n o r m a l ă activitate o m e n e a s c ă . Prin
satisfacerea ei omul îsi a r e locul de o n o a r e în u n i v e r s , s i m t e
că e nu n u m a i p ă r t a ş de celelalte lucruri, d a r că e şi u n
centru a tot ce s e p o a t e g â n d i .
Modul cum e î n t r e b u i n ţ a t ă a c e a s t ă facultate, g r a d u l d e
intensitate al ei si obiectele, ce le c a u t ă ca ţintă a s a t i s f a c -
tiunii sale, ne d o v e d e s c s t a r e a n o r m a l ă sau a n o r m a l ă a unei
p e r s o a n e . Cu cât e mai regulată funcţionarea acestui sentiment,,
cu a t â t se d o v e d e ş t e mai mult înălţimea p e r s o a n e i şi pe cât e
mai s l a b ă sau chiar dizorientată, cu atât se d e s c o p e r e m a i
mult copilăria minţii, g r a d u l n e d e s v o l t a t al priceperii şi prin
urmare anomalia psihică a persoanei.
Sentimentul Cunoştinţei p o a t e deveni a n o r m a l sau prin
e x c e s sau prin defect.
E x c e s ar fi, a vroi s ă cunoşti pentru a c u n o a ş t e ; a vroi
să ştii p e n t r u a şti şi a c e a s t a , nu n u m a i pentru a a v e a s a t i s -
facţiunea unei c u n o ş t i n ţ e mai mult şi fără un s c o p d e t e r m i n a t
d e o s c h i m b a r e în mai bine, d a r chiar şi din s i m p l ă curiozi­
tate. Un om s t ă p â n i t de un astfel de sentiment, d u s la manie,,
e un om a n o r m a l , d e o a r e c e capriciul îl c h i n u e ş t e s u b a p a r e n ţ a
binelui.
S t a r e a de e x c e s a sentimentului Cunoştinţei nu s'a a f l a t
în p e r s o a n a Sfântului F r a n c i s c din Assisi.
Mai întâi de toate, d u p ă cum a p a r e din istorie, el n ' a
fost un om de studii, ci de fapte. E d u c a ţ i u n e a lui intelectuală
n'a fost s c o p ci î n s ă ş , EI, care a c u n o s c u t c a v a l e r i s m u l m e ­
dieval şi a învăţat s ă c â n t e s a u s ă reciteze r o m a n ţ e l e M e s e i
Rotunde, nu a avut de s c o p prin a c e a s t a s ă d e v i n ă un literat.
El, care a iubit a t â t a limba p r o v e n c a l ă , a î n v ă ţ a t - o dela m a i c a
sa Picca. Nu s e s p u n e d e s p r e d â n s u l s ă fi u r m a t v r e - u n c u r s
d e studii; nici s ă s e fi î n s c r i s la v r e - o facultate universitară,,
deşi ar fr putut, mai ales în oraşul Bologna. Cunoştinţele lui,.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 46 l U L T U K A CKKŞT1NA St. 1 3

•delicatul lui s e n t i m e n t în a r t ă şi în contactul cu n a t u r a s e d a -

t o r e ş t e unei puteri asimililatoare a duhului s ă u şi unei energii
î n a l t e d e intuiţiune; iar nu unei educaţiuni ştiinţifice, s a u p r e ­
gătiri scolastice. El a trăit viaţa în înţelesul a d e v ă r a t al c u ­
vântului şi aci g ă s i a cea mai p u t e r n i c ă satisfacţie a dorinţei
de a c u n o a ş t e , care dorinţă d e a l t m i n t r e l e a n'a d e g e n e r a t în
v r e - o exaltaţiune s a u m a n i e . In loc s ă s e g h i b o s e a s c ă pe cărţi,
el îşi d e s c h i d e fereastra casei şi, a r u n c â n d u - ş i privirea pe fru­
m o a s a c â m p i e din Spoleto, se mişcă şi a s c u l t ă d e p e văile î n ­
verzite, d e p e dealurile albăstrii, a c o p e r i t e cu arbori î n c â n t ă ­
tori, glasul dulce al naturii, c a r e îi d e s c o p e r e veşnicia A d e v ă ­
rului şi î n ţ e l e p c i u n e a nesfârşită. E ş i n d apoi din c a s ă , s e
a m e s t e c ă cu n a t u r a şi din toate p r i n d e a d e v ă r a t u l ei scris,
c a r e , la l u m i n a E v a n g h e l i e i şi în e l a b o r a r e a minţii lui, d e v i n e
strălucire de adevăr.
Sfântul F r a n c i s c p u ţ i n ă activitate a p i e r d u t p e n t r u a a d u n a
fărmăturile a d e v ă r u l u i şi p e n t r u a lega firele r u p t e şi î m p r ă ş ­
t i a t e ale înţelepciunei o m e n e ş t i . A ş a d a r în Sfântul F r a n c i s c nu
se poate a d m i t e o a p l e c a r e b o l n a v ă p e n t r u un studiu excesiv.
* *
Din contră, s'ar p ă r e a că Sfântul F r a n c i s c p o a t e fi a c u z a t
^le o s t a r e d e f e c t u o a s ă a S e n t i m e n t u l u i Cunoştinţei, adică, de
o n a t u r a l ă împotrivire către cultură.
D e fapt, el, nu n u m a i că se falia a fi n u m i t idiot, d a r
c h i a r biografii lui îl r e p r e z i n t ă c a illiteratus. Cele d o u ă Regule
ale lui a r p ă r e a că d a u d o v a d ă d e a c e a s t a . Astfel în capitolul
-X-lea al Regulei zice: „Et non curent nescientes literas, llteras
diszere, sed attendant, quod super omnia desiderare debent,
Jiabere spiritum Domini et sanclam ejus operationem". Biogra­
fia lui n e p o v e s t e ş t e chiar, p r i n t r e alte fapte, că Ministrul P r o ­
vincial din Bologna, loan Stacia, a fost b l ă s t e m a t d e către
Sfântul F r a n c i s c şi t r ă s n i t d e D u m n e z e u , p e n t r u c ă , fără î n v o i ­
rea Sfântului întemeietor, o r g a n i z a s e nişte studii la B o l o g n a ' ) .
Din a c e s t e a s'ar p ă r e a că sfântul F r a n c i s c e d u ş m a n ştiinţei.
D e fapt, mulţi l-au c o n s i d e r a t astfel, printre cari, mai recent,
e Domnul Sabatier, care a avut îndrăzneală să susţină aceasta
şi s ă zică, că chiar şi n u m e l e d e franciscan, d e „ O r d o M i n o -
arum" zice r e n u n ţ a r e a d e s ă v â r ş i t ă la orice ştiinţă. Acuza e

') Dai. Gal. S. Antonio di Padova p 103.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 CULTURA CREŞTINA Pag. 47.

g r a v ă , care, d a c ă ar fi a d e v ă r a t ă , s i n g u r ă ar ajunge p e n t r u a
d e m o n s t r a a n o m a l i a p e r s o a n e i Sfântului F r a n c i s c .
Inpotrivirea faţă d e ştiinţă, în înţălesul de d e s g u s t şi
d e s p r e ţ p ă t i m a ş c ă t r e orice formă de ştiinţă, e s e m n u l unui
s p i r i t bolnav. Acela, c a r e 'se î n c h i d e în el î n s u ş şi ţine ca
c e n t r u l g â n d u lui s'au n u m a i ideia p r o p r i e , e un m o n o i d e i s t
s a u un n e b u n , p e n t r u c ă d o v e d e ş t e p r i n a c e a s t a c â t d e p u ţ i n ă
forţă e în spiritul lui p e n t r u a r e a c ţ i o n a la excitările lucrurilor
d e dinafară.
N a t u r a n e invită a o primi în suflet s u b formă d e c u n o ­
ş t i n ţ ă şi a ne uni cu e a s u b formă d e a d e v ă r . A o r e s p i n g e
ş i a t ă g ă d u i spiritului nostru î m p l i n i r e a plecării lui n a t u r a l e
d e a s e î m p â n z i printre făpturi, e un s e m n d e ambliopie mentală.
D a c ă în Sfântul F r a n c i s c s'ar afla o a s e m e n e a î m p o t r i v i r e
faţă d e ştiinţă, a t â t p e n t r u sine cât şi p e n t r u O r d i n u l s ă u , s'ar
d e s c o p e r i în el o r ă t ă c i r e a S e n t i m e n t u l u i C u n o ş t i n ţ e i , d e o a r e c e
i u b i r e a d e a c u n o a ş t e e n a t u r a l ă oricui şi s e cere a d e s e a s ă
fie cultivată într'un m o d d e o s e b i t p e n t r u contactul social, în
c a r e omul e nevoit s ă s e afle.
Un legislator, c a r e a r opri o a r e c u m s u p u ş i l o r săi s ă c u l -
stive o t e n d i n ţ ă a ş a d e i m p e r i o a s ă şi nobilă, prin î n s u ş faptul
s ' a r afla afară d e b u n u l simţ raţional al direcţiunei şi ş i - a r
a r ă t a t r e a p t a j o a s ă a culturi şi a mentalităţii proprii.
Acest defect î n s ă al Sentimentului Cunoştinţei nu s e p o a t e
a t r i b u i Sfântului F r a n c i s c în niciun caz, d a c ă s e ia în c o n s i ­
d e r a ţ i e vieaţa lui p u s ă într'o v e d e r e sintetică. D e o a r e c e faptele
u n u i om, j u d e c a t e a p a r t e , nu d a u t o t d e a u n a o e x a c t ă ideie a
p e r s o n a l i t ă ţ i i lui, p e c â n d , c o n s i d e r a t e î m p r e u n ă , îi l ă m u r e s c
trăsăturile fundamentale.
T ă g ă d u i n d Sfântul F r a n c i s c sieşi şi altora o c u p a ţ i u n e a cu
ştiinţele o m e n e ş t i , a c e a s t a a făcut-o nu d i n î n a p o i e r e a m e n t a ­
lităţii lui s a u din n e d e s t o i n i c i a d e a preţui p u t e r e a ştiinţei
p e n t r u p r o g r e s u l social şi religios al omenirii, d a r a d a t d o ­
v a d ă prin a c e a s t a d e o p r u d e n ţ ă , potrivită cu mijloacele prin
cari vroia s ă ajungă Ia s c o p u l , c e - ş i p r o p u s e . D o r i n d el o î n ­
t o a r c e r e d e s ă v â r ş i t ă Ia D u m n e z e u , atât p e n t r u sine c â t şi
p e n t r u alţii, cu mintea-i p ă t r u n z ă t o a r e , l u m i n a t ă d e harul lui
D u m n e z e u , a v ă z u t c ă v a ajunge la a c e a s t a nu prin ştiinţa
o m e n e a s c ă , d e v e n i n d un doctor, p e c â n d s e n u m e a illiteratus,
nici înfiinţând u n Ordin d e doctori, ci prin fuga d e d e ş ă r t ă -
ciunile lumei s t r i c a t e şi prin î n ţ e l e p c i u n e a m i s t e r i o a s ă , ce i z v o -

© B.C.U. Cluj
 Pag. 48. CULllIKA CKhŞTIM a >r. 1 - 3.

r ă ş t e din Doamna Sărăcie, m i r e a s a lui Hristos. A vrut astfel

s ă fie s ă r a c si deslipit de orice din lume si cu inima si cu
faptul; a vrut şi a înfiinţat un Ordin de Săraci. Rămânând
logic principiilor, a î n d r e p t a t toate sforţările sale şi legisla-
ţiunea Ordinului înfiinţat către a c e s t s c o p . O r s ă r ă c i a , a v â n d
n a ş t e r e din credinţă si c o n d u c â n d la credinţă, se desface d e
tot, chiar şi de ştiinţa deşartă, care a d e c ă e n u m a i o h a i n ă
e x t e r i o a r ă d e p o m p ă şi o prisosinţă, a d e s e a d ă u n ă t o a r e s u f l e ­
tului, care a g ă s i t adevărul în legea lui D u m n e z e u , în sfaturile
E v a n g h e l i c e şi în r i d i c a r e a minţii către Acela, care este î n c e ­
putul oricărei ştiinţe şi al oricărei înţelepciuni şi care se u n e ş t e
cu sufletul prin credinţă şi har. Această unire m i n u n a t ă s e
reflectează apoi în afară şi s e face vădită în şirul m i s t e r i o s
al faptelor de g r a g o s t e c r e ş t i n e a s c ă şi socială.
Cu a c e s t criteriu Sf. F í a n J s c a z i s : „Et non curent ne­
scientes ¡iteras, literas discere..."; cu a c e s t criteriu trebuie î n -
ţ ă l e a s ă m ă r t u r i a biografilor lui.
C â n d D u m n e z e u e p r e z e n t în noi şi noi | - a m g ă s i t î n
curata v e d e n i e d u h o v n i c e a s c ă prin h a r şi prin d e s c o p e r i r i l e
sublime ale credinţei, atunci n u m a i nu e un defect al S e n t i ­
mentului de C u n o ş t i n ţ ă a r e s p i n g e , chiar intenţionat, orice î n ­
ţ e l e p c i u n e şi ştiinţă e m e n e a s c ă . Această r e s p i n g e r e î n s e a m n ă
o d e s l ă n ţ u i r e de c e e a c e , poate, nu s p o r e ş t e cu o linie î n ţ e l e p ­
c i u n e a deja d o b â n d i t ă prin h a r şi prin unirea cu D u m n e z e u
Adevărul. Aceasta e r a s t a r e a intelectuală a Sfântului F r a n c i s c
din Assisi, în c a r e el a g ă s i t e x p l i c a t ă şi raţională h o t ă r î r e ă
d e a se împotrivi ştiinţei o m e n e ş t i . El a î n t r u p a t în sine g â n ­
dul Evangheliei, că î n ţ e l e p c i u n e a Crucii a d e c ă , pe când celor
din lume li-se a r a t ă ca o n e b u n i e , în realitate e cea mai înaltă
î n ţ e l e p c i u n e , căci e x p l i c ă u n i v e r s u l în Acela care 1-a a l c ă t u i t
şi c a r e ni-1 d e s c o p e r e în c u v f . ^ j l m i s t e r i o s al credinţei şi î n
flacăra iubirii lui nesfârşite.
* *
*
S u n t î n s ă dovezi, chiar n u m a i d e ordin istoric, p e n t r u a
nimici acuza, că Sfântul F r a n c i s c a fost d u ş m a n u l ştiinţei.
E un fapt, că Sfântul F r a n c i s c p r i m i a în Ordinul s ă u
o a m e n i învăţaţi şi nu n u m a i că n u - i d e s p r e ţ u i a , ci le şi a r ă t a
t o a t ă s t i m a şi v e n e r a ţ i u n e a O- Acest lucru nu s e explică, d a c ă
nu s e a d m i t e o a d â n c ă c o n s i d e r a ţ i e către ştiinţă şi cei î n v ă ­
ţaţi în Sărăcuţul din Assisi.
l
) Da Celano c. 20.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 3. UULTUKA CREŞTINA fag. 49

Mai este încă un alt fapt, care d e s c o p e r e cel mai vădit

voinţa lui r e s p e c t u o a s ă faţă de ştiinţă. Avem o s c r i s o a r e , t r i ­
m i s ă de d â n s u l Sfântului Anton d e P a d u a . Iată cum s e e x ­
p r i m ă : „Fratelui Anton, Episcopul meu, fratele Francisc îi do­
reşte sănătate. îmi place ca tu să explici sfânta Teologie
Fraţilor, numai prin acest studiu să nu se stângă în ei duhul
sfintei rugăciuni şi al evlaviei, după cum prescrie Regula.
„Cu Domnul*)".
Deci împotrivirea la studiu şi la ştiinţă nu e în Sfântul
F r a n c i s c î n d ă r ă t n i c ă şi iraţională. A c e a s t ă împotrivire e a s e ­
m ă n ă t o a r e cu a aceluia, care, a v â n d în m i n t e a s a A d e v ă r u l ,
la lumina căruia v e d e explicat universul întreg, refuză a s e
întoarce la altele şi a da a t e n ţ i u n e a d e v ă r u r i l o r s e c u n d a r e .
Sfântul F r a n c i s c vrea ca prin r u g ă c i u n e s m e r i t ă şi f e r v o r o a s ă
sufletul s ă u şi acela al fraţilor săi şi chiar al tuturor o a m e n i ­
lor s ă s e ridice la d o b â n d i r e a Adevărului, în c a r e m i n t e a s ă
p o a t ă î n t i n d e aripele sale Ia cele mai î n d e p ă r t a t e orizonturi
ale înţelepciunii.
Sfântul F r a n c i s c prin u r m a r e n'a fost ignorant, nici n'a
r e c o m a n d a t i g n o r a n t a , ca un corolar al sărăciei şi o m a n t i e a
sfinţeniei; ci din contra, prin Regula sa, în care a î n t r u p a t
n o u t a t e a şi î n ă l ţ i m e a g â n d u l u i religios şi civil, p o r u n c i n d fiilor
săi ca convorbirile lor s ă fie b u n e , p r u d e n t e , curate, î n d r e p t a t e
s p r e folosul şi b u n a pildă a a p r o a p e l u i , prin a c e a s t a chiar a
i m p u s studiul.
DR. D O M I N I C N E C U L Ă E Ş O. F . M.

l
) Wadding. Annales Minor um. Roma.
4

© B.C.U. Cluj
 Fraţii de cruce — Credinţa şi ştiinţa.
Intelectualii noştri — în mare parte — ţin Ia credinţă
dintr'o necesitate naţională: d i n c o l o ţin puţinei la ruinele
Ortodoxiei împietrite în formalism, ca un enorm cadavru de
mamuth din s t e p e l e îngheţate ale Siberiei; dincoace, poate îşi
aduc aminte de prescura mâncată, ori de mirosul busuiocului,
a d u s de m a m a - s a dela slujbă!
S'au imbibat pe celea multe bănci şcolare d e Monism,
Darwinism, H e c k e l i s m şi alte multe i s m e ; hipoteze peste hi-
poteze, teorii peste teorii, au făcut şi fac în minţile i n t e l e c ­
tualilor noştri un h a o s care de foarte multe ori sfârşeşte cu
răceala faţă de credinţă.
Şi nu e de mirat, când lectura ştiinţifică, în româneşte
l i p s e ş t e ; lipseşte lectura creştino-ştienţifică, — nu vorbesc de
pamfletele aşa zise de popularizare a ştiinţei — de a c e s t e
a p a r în fiecare editură j i d o v e a s c ă cu duiumul. Doar „Fan-
tasielitteratur" nici când nu a fost mai tnfloare ca azi.
Ş i c e e a c e se scria în contra credinţei, înainte de 4 0 ani, Ia
străini, — prin multele graniţe — abia acuma străbate fn
s u f l e t e l e intelectualilor noştri.
Şi Ie ceteşti în ochi, şi ţi-se s p u n e : Credinţa e bună pentru
p o p o r , de ar fi credinţa şi scriptura revelate, ar fi de acord
cu ştiinţele pozitive, bazate nu pe speculaţiuni filosofice,
c a multe e s p l i c i r i ale textului Biblic, ci pe esperimente. P a ­
leontologia, Antropologia, G e o l o g i a , Astronomia, Chemia şi Fi-
atica, sunt totatâteâ armate bine echipate, cari te fac s e
z i m b t ş t i de naivitatea Genezii, cu teoria creaţiunei în ş a s e
i i l e . Şi d a c i totatâteâ ştiinţe pozitive atacă începutul S c r i p -
sturei, ce va fi de sfârşit?
Fără să aibă răspunsul la această întrebare, îndoiala
T o a d e multe suflete cinstite, şi rămân buni credincioşi — de
i i l e mari, spre paguba bisericci, c e astfel îşi perde mulţi fii
buni.
*
* *
Intradevăr am învăţat că pături de mai multe mii de metri
a l c ă t u e s c scoarţa pământului pe care trăim. S u b picioarele
noastre e nisipul mării petrificat, ce conţine nenumărate v i e -

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag. 81.

taţi şi scoici, şi multe insuliţe sunt zidite de coralii m i n u s ­

culi. Vinul s p u m o s , s e face pe marginile cutărui vulcan stins;
şi ne încălzim de flacăra arborilor de demult deveniţi căr­
bune; iar raza soarelui de demult, d e p o z i t a ţ i In diferite materii
organice, ne încălzeşte şi luminează cu mii de mii calorii;
din mine, s e scoate apa lacurilor străbune prefăcută în sare
solidă; alabastrul frumos ornamentat, p e vremuri era fundul
cutărei mări.
Om învăţat şi ştim, că frunzele şi florile din alte vremi
au rămas tipărite pe piatră, că fosile de moluşte, amfibii,
peşti şi vertebrate, cari sau stins de mult, populează m u ­
zeele, că sute de feliuri de balauri îşi trăgeau şi'şi încăl­
zeau enormele trupuri diforme, prin mocirlele pământului
tinăr din primele epoce.
Sauri, Mezosauri, Neosauri Clavigeri, lehtyosauri de
12 m. lungime, Plesiosauri, adevăraţii balauri, şi alte
fiinţe nenumărate, ce s c â r b o a s e g e m e t e vor fi g e m â n d , l u p ­
tând pe viaţă şi moarte cu Jguanodoni, Dinosauri şi Bron-
tosaurusul de 31 m. lungime, a cărui schelet petrificat se păVj^»
strează în muzeul din N e w - Y o r k ? •'r|»
a

Şi oând fosilele acestor şi altor multe vieţuitoare, s e a

g ă s e s c în păturile pământului, în diferite epoci g e o l o g i c e , c u N | j
mii de ani, ori poate sute de mii, înainte de a găsi prima
urmă a omului, — cum stăm eu creaţiunea în ş a s e i i l e ?
* * *
D a c ă fauna şi flora s u n t o galerie de fotografii cu mii
de specii, forme şi scopuri, din care n e î n d o i o s s e vede geniul
marelui ziditor; tot a ş a va fi paleontologia, cu miile de specii
şi genuri de fosile, un minunat album, pe care 1-a păstrat
DumnezeuT>mului de azi, s ă s e minuneze şi mai mult de f e -
liurite vietăţi, cari au trăit pe vremea, când nu era omul să-1
incomodeze. Şi înainte de a se ivi Stăpânul, Regele şi C o ­
roana făpturilor aceşti monştri, neutili pentru o m au dispărut,
lăsind în locul lor grădina fermecată, impopulată cu fauna
de azi.
Nu mai puţin e adevărat, că dacă P a l e o n t o l o g i a , Faună
şi Flora, sunt albumuri, păturile pământului în toate e p o c i l e
fixate de Geologie, sunt o minunată cronică, şi împreună for­
mează e p o p e a grandioasă a leagănului o m u l u i ! Că multe file
din a c e a s t ă - e p o p e e sunt roase de dintele vremii,'.şi nu toate
slovele cronicei sunt cetite, nu ne împedecă, de a n e închide
4«

© B.C.U. Cluj
 Pag- 52. CUI-TURA CREŞTINA .Ni. 1 3.

în faţa înţelesului paginilor descifrate: r e z u l t a t e l e pozitive a l e

ştiinţei!
Primele î n c e p u t u r i de v i a ţ ă se g ă s e s c în p ă t u r i l e s t r ă ­
bune ale epocei Cambrium, şi calciul e s t e m o i m â n t u l ce n e - a
păstrat mumiile celea mai p r i m i t i v e . Şi viaţa se p r e z i n t ă
mai i n t e n s i v ă în e p o c e l e ce u r m e a z ă : Algon Rium n e - a p ă s t r a t
fauna maritimă; în silur s e prezintă racii şi trilobiţii şi peştii
primitivi, fără o a s e , cu schelet de zgârciuri. .
In epocile carbon şi d e v o n , a c e s t e v i e ţ u i t o a r e m a r i t i m e
Ie g ă s i m în apele uscatului; d a r în devon, g ă s i m fosilele a m -
fibiilor şi a primelor î n c e p u t u r i ale folosirei p l ă m â n i l o r .
P e ş t e l e cu plămâni, b a r a m u n d a ( C e r a t o d u s Forsteri) mai tră­
ieşte şi azi în unele a p e a u s t r a l i e n e . E p o c a p e r m , t i i a s şt
jura, sunt impopulate d e B a l a u r i ; d a r în p e r i o a d u l Creta c e
urmează, dispar peştii fără schelet, şi s e ivesc peştii osos»
de a z i ; iar în Carbon g ă s i m p r i m e l e u r m e ale insectelor, şi
ale pasărilor. Până c â n d in p e r i o a d a eocen şi o l i g o c e n , î n t â l ­
nim străbunile tipuri ale mamiferelor, s i r e n e , b a l e n e , m o i m e
e t c ; î n miocen v o m găsi şi tipul elefantului, r e p r e z e n t a t p r i n
Moeritherium şi m o n s t r u l de 5 m. înalt E l e p h a s a n t i c u s , p r e ­
cum şi feliuriţii Mastodoni.
T o a t e acestea înşirări ne a r a t ă o evoluţie, în faţa c ă r e i a
nu se poate a s c u n d e nici cel mai s e v e r teolog.
Geologia neîndoios ne d o v e d e ş t e , că p ă m â n t u l a fost c â n d v a
acoperit cu o scoarţă cu mult mai i n e g a l ă d e c â t cea de a z i ;
ft
căldura lui s e măreşte cu s ă p ă t u r a alor 3 0 m c a m cu l
C e l s i u s , c ă la 2000 metri, c e a mai adâncă s ă p ă t u r ă , a v e m
temperatura de 69°; că formaţiunea munţilor v u l c a n i c i nu sunt
opera unei zile, nici despărţirea apelor de uscat, nu s'a f ă c u t
d e c â t în decursul alor câteva mii ani. Şi aici găsim evoluţia;
cum n e î n d o i o s se observă şi în astronomie, începând dela
nebuloasele epsmice, până la luna fără viaţă, în cerul instelat
g ă s i m toate fermele intermediare.
Bineînţeles, când observăm aceste fenomene, încă nu n e
îndreptăţeşte a primi fără discuţie, întreaga t e o r i e ' a e v o l u -
ţiunei, aşa cum n e - o prezintă anumita pseudo-stiinţă ; în s c h i m b
nu putem trece peste aceste constatări positive, închizindu-ne
hermetice în faţa rezultatelor.
Un lucru n e î n d o i o s : evoluţia, ca bază filozofică ş i - a eluptat
locul de c i n s t e ; ca teoria formaţiunei fiinţelor -mai ales în
feliul cultivată de monişti, zi de zi perde din aureola avutf şi
în multe chestiuni esenţiale nu poate suporta critica.
© B.C.U. Cluj
 -Nr. 1 3 CULTURA CREŞTINA

Paleontologul Steinman, profesor la Universitatea din

Bononia, în „Dre g e o l o g i s c h e n Grundlagen der A b s t a m m u n g -
lehre" 1908 pag. 20, aduce patru probleme, cari sunt criticele
teoriei evoluţiei, pe cari nu le poate suporta:
1. Faptul că multe specii ale formei şi florei, au perit,
respective au dispărut repetat.
2. Aparinţa multor specii în mod repentin şi în număr mare;
3. Lipsa formelor intermediare, între plante ş i a n i m a l e ;
4. Neînţelegerea desvoltării simultane a diferitelor specii.
Pe vremuri, savanţii credeau, că familiile p a l e o n t o l o g i c e
ie vom putea astfel aranja, că să se evidenţieze formele inter­
mediare — azi trebue să recunoască, că viaţa desvoltată dintr'o
singură celulă — ţine de domeniul fantasiei.
Dovedită fiind în paleontologie, că fiinţele s'au desvoltat
polyphiletice, (din mai mulţi strămoşi) pot afirma, atât savanţii
credincioşi, cât şi teologul apărător al scripturei, că nici un
sf. Părinte nu a comentat atât de admirabil lecura Scripturei
c a geologia modernă şi paleontologia.
»
* *
Un fapt: şi noi, am înţeles până azi, creaţiunea în mod
c o p i l ă r e s c ; până când nu a fost terminat albumul p a l e o n t o ­
l o g i c , şi până când nu n e - a m obicinuit a descifra figurile
1
din e l ) .
De când c u n o a ş t e m rezultatele sigure ale Palentologiei ş i
G e o l o g i e i , înţelegem mai lămurit ereaţiunea lui D u m n e z e u . E de
ştiut, că evreii şi creştinii, pagina primă a Scripturei au înţe­
les-o în sensul verbal, şi ne-am minunat de un D u m n e z e u atot­
puternic, care în ş a s e zile crează totul: Introducând pe om în
Raiul desfătării: o grădină frumoasă !
Cu cât sau lăţit rezultatele ştiinţelor pozitive, cu atât a
slăbit credinţa în explicarea verbală a textului. Trebue să
fixăm : Sf. Scriptură, respective sf. Spirit, nu a avut de s c o p
să ne înveţe ştiinţă, ci credinţă. Şi dacă g ă s i m în Scripturi
multe texte ce se refer la lună, soare, pământ, stele, sunt a s e
î n ţ e l e g e că s'a vorbit de ele, întrucât erau în legătură cu anu­
m i t e fapte, referitoare la credinţă.
Şi modul de vorbire a Scriitorului Sacru, este cel înţeles
d e auditor. D a c ă M o i s e ar fi scris c a p . 1. din Facere, d u p ă
teoriile cari le c u n o a ş t e m azi: cum Iar fi înţeles în evul v e c h i u
') Iosif Hajos, Kath. S«emle I. 1926.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 54. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 ,

şi mediu, şi cum ii vor explica tn veacuril viitoare, când

teoriile, şi rezultatele ştiinţei de azi vor fi poate ridicule ?
Explicarea unui text biblic, se supune apercepţiunei.
Altfel va v e d e a un fenomen astronomic: o cometă, poporul
primitiv, omul comun al zilelor noastre, şi altfel astronomul.
Când un text a Scripturei, nu e fixat, în cutare d o g m ă ,
suntem liberi a-1 explica, în concordantă cu sf. Părinţi, ba
chiar şi în contra tuturor sf. Părinţi, dacă nu s e refere la cre­
dinţă, ci la ştiinţă, cum e cazul.
Că Scriptura nu a făcut ştiinţă, o spune şi sf. A u g u s t i n :
„Nu cetim în Evangelie, că ar fi zis D o m n u l : Vă trimit Sfântul
Sf. să vă înveţe mersul Lunei sau al Soarelui, a vrut Creştini
1
nu Astronomi" ).
Că a vorbit pe înţelesul auditorului, o spune sf. T o m a de
2
a q u i n o : „Secundum opinionem populi loquuntur Scripturae" )
iar sf. Ieronim: Multa în Scripturis Sanctis dicuntur juxta
opinionem illius temperis, quo gesta referuntur, et non iuxta
8
quod rei veritas c o n t i n e t ) .
Cu toate, că pe aceşti sf. Părinţi şi exegeţi nu-i putem
bănui, că sar fi acomodat noilor rezultate ştiinţifice; trebue
să recunoaştem, că exegenţii tuturor timpurilor, partea r e s p e c ­
tivă din Cartea Facerei, au e x p l i c a t - o verbal.
In urmare, dubiile, avute referitor la a c e s t text, nu sunt
a se comta în î n s u ş textul, ci în explicarea greşită, că î n s a ş
a c e a s t ă explicare e greşită, nu e noutate. Doară sf. Părinţi
au explicat multe texte, ce se referă la ştiinţe amăsurat p ă ­
rerilor lor, greşite şi ele, fără să ne gândim, că aceşti sf. Părinţi,
ce nu s e referă la credinţă, nu au mai multă putere de dovadă,
decât aserţiunile altor scriitori.
Şi chiar dacă toţi exegenţii au explicat greşit Cap. I. din
Facere, nimic n u n e îndreptăţeşte, a n e feri, d e a cerceta a c e s t
text cu ochii rezultatelor pozitive a ştiinţei de azi.
Conciliul din Trident, şi mai târziu cel din Vatican, au
s p u s , s ă nu cutezăm a explica textele Scripturei referitoare
la adevărurile de credinţă şi morală împotriva învăţătureţ b,b
sericei şi a sf. Părinţi.
E de ştiut, că numai acelea texte biblice au explicare
dogmatică definită, a căror tâlcuire eronată au făcut să rezulte

•) De act. C. Fel-Manih. 1. 9.
') Suma 1. 2.
») In yer. 28. II.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA Pag. 55.

mari greşeli; dar explicarea ştiinţifică, bazată pe argumente a

textelor ce nu se referă la credinţă şi morală, Biserica nici
când nu a oprit-o.
D e altă parte, fiindcă Scriptura nu a făcut ştiinţă; astfel
nu avem nici o explicare tradiţională a textelor ştiinţifice, cari
ne-or obliga să rămânem la înţelesul copilăresc şi naiv.
Sf. T o m a ne clarifică zicând, când s e vorbeşte de a c e s t e
explicări: In atari chestiuni să avem în vedere două lucruri.
Intâiu, să ţinem cu statornicie la adevărurile din sf. Scriptură,
a doua, deoarece sf. Scriptură s e poate explica în diferite
chipuri, nime să nu se ţie orbeşte de o atare explicare, care
s e d o v e d e ş t e că e greşită aşa cum a crezut-o el că s'ar explica
Scriptura, să nu cuteze să o susţie s u s şi tare pe mai d e p a r t e ;
că în forma asta, sf. Scriptură în faţa necredinciosului s e pare
1
ridiculă, şi închidem în faţa lor, calea ce duce la credinţă" ).
Mai bine s e potriveşte cu teza noastră, referitor la Crea-
ţiune, îndrumarea dată de genialul Sf. Augustin: „Se întâmplă
adesea, că omul necreştin să-şi câştige cunoştinţe e x a c t e
despre cer, pământ şi elemente. In atari împrejurări ar fi
ruşine şi primejdios, dacă cineva bazat pe Scriptură ar afirma
atari bazaconii, încât necredinciosul ar trebui să râdăde b a z a ­
coniile credinciosului: Că se va face de râs cel ce g r e ş e ş t e
încă nu-i primejdie mare, dar e necaz ( m o l e s t u m ) dacă d e s ­
pre scriitorii noştri, cei «din afară cred, că profesează atari
păreri (at non tam molestum est quid errans homo derridetur,.
sed quod auctores noştri, ab e i s qui foris sunt, talie s e n s i s s e
2
ereduntur") ).
Cu astfel de gândiri, cetind Scriptura, v o m da esplicaţia
adevărată: doară adevărata ştiinţă şi credinţa au acelaş izvor
adevărul, şi acela numai unul poate fi.
Cu aceasta nimic nu pierde în ochii noştri atotputernicia
lui D u m n e z e u , tot el este Autorul, tot el e Creatorul, numai
înţelegea modului de creare variază, că D u m n e z e u creând
condiţiile de traiu şi primele fiinţe, a lăsat desvoltarea şi e -
valuarea fiinţelor, precum a lăsat liberă desvoltarea p ă ­
mântului, înzestrat cu legi date de El.
8
Heinrichi Lhotzky,\n „Viitorul o m e n i m e i " ! ) s p u n e ; e p o c a
în care trăim, a ajuns la un rezultat mare, când a observat
evoluţie şi i-a urmărit mersul, când a sistemizat urmele d e s -
l
) Suma Theol I. gm. 68.
9
) De Genesi ad lit. 1 Cop. 19.
s
) Emberiség jövője Ed. Kultúra és tudomás Budapest 1912, pag. 8.
© B.C.U. Cluj
 Rag. 56. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—3.

voltării şi l e - a c e r c e t a t . T e o r i a e v o l u ţ i u n e i , faţă de t e o r i a C r e a -
ţiunei • un p r o g r e s în c u n o a ş t e r e a lui D u m n e z e u , d a r nu s u n t
d o u ă c o n t r a z i c e r i , cari s e e s c h i d î m p r u m u t a t .
* o. *
*
C â n d în d e s v o l t a r e a t e m e i , a m a r ă t a t a n u m i t ă e v o l u ţ i e
în p a l e o n t o l o g i e , — şi în u r m a a c e s t e i evoluţii a m c e r c a t s ă
c o o r d o n ă m S c r i p t u r a eu ştiinţa, nici prin m i n t e n u - m i t r e c e ,
a c e r c a o n o u ă e s p l i c a r e a creării o m u l u i . Ori cât a r s u s ţ i n e a
mulţi î n v ă ţ a ţ i t r a n s f o r m i z m u l din a n i m a l e , prin evoluţie, ori
1
c â t e r o m a n e â r a p ă r e a c a a lui J a k L o n d o n „ î n a i n t e d e A d a m " )
cu a c e a s t ă t e n d i n ţ ă , p ă n ă c â n d ş t i i n ţ a a n t r o p o l o g i c ă e n e p u ­
t i n c i o a s ă în a r ă t a r e a f o r m e l o r i n t e r m e d i a r e ( t h e m i s s i n g l i n k )
r ă m â n e m la c r e a ţ i u n e a Biblică. — Ce p r i v e ş t e t r a n s f o r m a r e a ,
2
omului Antropologul Wassman ) z i c e : Nu n u m a i nu a
s u c c e s a s e g ă s i forma i n t e r m e d i a r ă între o m şi m o i m ă , ci p a ­
leontologia s p u n e m a i m u l t d e c â t atât, c u n o a ş t e m b o g a t a g e ­
n e a l o g i e a m o i m e l o r d e azi c a r e s e e s t i n d e dela t u l p i n a p r e ­
s u p u s ă din e p o c a a treia p â n ă azi, — c a r t e a „ G r u n d z ü g e d e r
P a l e o n t o l o g i e " a lui Zittel î n ş i r ă 3 0 specii semi m o i m e şi 18
s p e c i i m o i m e cari d e l a C o z e n p â n ă la sfârşitul diluviului s u n t
î n g r o p a t e în p ă m â n t , — d a r î n t r e t u l p i n a p r e s u p u s ă şi o m ,
nu g ă s i m nici o f o r m ă i n t e r m e d i a r ă ; g e n e o l o g i a o m u l u i , nu
a r a t ă nici o f o r m ă ori s p e c i e fossilă".
Iar B r â n c a , s p u n e , că o m u l s'a ivit în e p o c a a p a t r a , ca
homo novus un p a r v e n i t fără s t r ă m o ş i . O m u l a p a r e în d i l u -
viu, fără a-i c u n o a ş t e î n a i n t a ş i i — p ă ş e ş t e p e a r e n ă ca h o m o
s a p i e n s . P a l e o n t o l o g i a nu c u n o a ş t e h o m o s t u p i d u s , nici h o m o
a l a l u s ( m u t ) . Nu g ă s i m în p ă t u r i l e p ă m â n t u l u i , nici m â n ă ca
a m o i m e i , nici dinţi canini ca ai ei; ce p r i v e ş t e v o l u m u l c ă -
p ă ţ i n e i , la fosilele aflate nu s e d e o s e b e ş t e d e v o l u m u l o m u ­
S
lui de azi J.
Rezultatele a d e v ă r a t e i ştiinţe nu p o t fi în c o n t r a ­
zicere cu c r e d i n ţ a d e s c o p e r i t ă , d a c ă s e p a r e că ar fi
c o n t r a z i c e r e , s ă c r i t i c ă m s e v e r ştiinţa şi s ă l u ă m s u b critică
şi esplicările textelor scripturale respective, având convingerea,
c ă c r e d i n ţ a şi ştiinţa au a c e l a ş izvor c o m u n : p e Dum­
nezeu.
I O A N BELU.
1
) Bucureşti, Ed. Brănişteanu.
2
) Die Moderne Biologie und Die Entwicklungsteorie 1906, pag. 473.
') Az Ősember paleontologia világáral. Dr. Németh Iulius, Bpest 1912.

© B.C.U. Cluj
 ÎNSEMNĂRI.
S p i r i t u l d e s a c r i f i c i u şi d e o r d i n e în a p ă r a r e a n a
ţ i o n a l ă . Deşi războiul cere mari sacrificii de energie şi chiar
sacrificiul vieţii, totuşi, lipsind aci greutăţile de acasă ale luptei
pentru existenţă, ostaşul face din moartea eroică în luptă, un
act măreţ de patriotism pe când în timp de pace, consideră
moartea ca o nenorocire. In ce priveşte marile eforturi ce se
cer în războiu, ele fiind încadrate adesea cu lungi perioade de
stagnare a luptelor, aceste eforturi repartizate în timp şi spaţiu
nu sunt mai grele ca cele din timp de pace.
In ambele cazuri, pentru oamenii muncitori, drepţi şi cin­
stiţi, eroismul şi energia desfăşurate la război sunt mai măreţe,
dar nu mai grele decât cele din timp de pace.
Cu toate aceste, războiul mondial ne-a găsit şi ne mai
găsim încă sub imperiul concepţiei că eroi sunt numai la tran­
şee, şi aşa se explică faptul că mulţi dintre cei cari au luat
parte la război — pe front sau înapoi, — sunt încă în credinţa
că astăzi nu mai au de făcut nici un sacrificiu de muncă, ci
că au dreptul numai la recompense şi odihnă.
De altfel, concepţia exclusivă a eroilor la tranşee, mai
luase naştere înainte de război, şi din cauza prejudecăţii mili­
tarilor, cari nu puneau nici un preţ pe civili în război, precum
şi din cauza civililor cari ignorau cu totul rolul lor de adap­
tare la război.
In fine, starea aceasta de lucruri se datora şi se mai da-
toreşte Încă moravurilor timpului în care omul de fapte face
sacrificiul şi omul de vorbe trage profitul.
Din fericire, pentru starea viitoare de pace şi de război,
intervin cele două elemente noui de mai jos, cari, pe departe,
vor apropia curajul civic de cel din război, iar pe de altă parte-
vor micşora simţitor câmpul de exploatat în timp de pace şi
d e refugiu în timp de război, al oamenilor de vorbe şi al în-
vârtiţilor.
Psihologi militari şi chiar unii istorici vorbesc adesea de
spiritul războinic şi de spiritul militar al armatelor şi popoare

© B.C.U. Cluj
 Pag. 58. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

lor. In trecut, desigur, jucau mare rol aceste două elemente, şi

vor juca incă tn ţările cari nu au o cultură temeinică.
Dar, în viitor, judecând după rezultatele obţinute la război
de educaţiunea americanilor, englezilor, francezilor<şi belgienilor,
observăm că rolul principal l'a jucat spiritul de sacrificiu şi
spiritul de ordine.
Cel dintâi înflăcărează pe om pentru ideal şi scop, iar cef
de al doilea îl însumează în armonia colectivă, avându 1 astfel
• m de nădejde în timp de pace şi erou la război.
Noţiunile, spirit războinic şi spirit militar sunt rămăşiţe
feudale şi înclinări de castă ce nu se mai potrivesc cu timpu­
rile în cari trăim, dar, mai ales, nu se vor mai potrivi cu cele
către care mergem.
Părintele care se sacrifică, de dimineaţa până seara, pentru
cinstea, întreţinerea şi educarea copiilor lui, sau omul, care l o ­
vit de o nenorocire o priveşte cu curaj şi cu resemnare, va fi
capabil de sacrificiu la război mai mult decât fiul care nu l'a
ascultat nici odată şi care nu are nici o meserie, dar stă drept
şi nemişcat în faţa superiorului militar.
Ca să obişnuim pe eroul din timp de pace — adică pe
cetăţeanul conştient — cu viaţa şi cu primejdiile câmpului de
război nu este nevoe de un spirit special războinic şi militar,
ci numai de o pregătire periodică pentru viaţa «stăsească, care,
negreşit, are regula şi disciplina ei specială, dar căreia i-se su­
pune tocmai pentru că este pătruns de spirit de sacrificiu şi
de ordine. (U).

F a l i m e n t u l S o c i a l i s m u l u i . — Pretutindeni unde au
fost experimentate sistemele şi metodele socialiste s'au constatat
cele mai deplorabile rezultate.
Distinsul publicist englez, d-rul Madwel), după o îndelun­
gată şi minuţioasă anchetă făcută asupra rezultatelor experienţei
regimului socialist, în diferite state din Europa orientală, a adunat
într'o broşură constatările sale, întemeiate pe documente oficiale:
>Este incontestabil astăzi că pretutindeni unde aplicaţiunea
sistemului socialist s'a făcut, rezultatele au fost dexastruoase şi
s'a terminat cu un faliment real.
Prima înfrângere a doctrinelor soeialiste datează dela
isbucnirea răsboiului — spune publicistul englez. De ani şi ani,
socialiştii proclamaseră lupta lor contra oricărui răsboiu, in
afară de cel de clasă. Şefii socialişti susţinură că prin forţa inter-

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 3. CULTURA CREŞTINA Pag. 59,

naţională a socialismului vor putea oricând împiedeca un c o n ­

flict armat.
Nu numai că n'au putut s'o facă, dar nici o încercare
serioasă n'a fost atunci făcută. Niciodată n'a fost mai greşit
calculată forţa cuiva în raport cu a adversarului pe care ar voi
să 1 combată.
Rezistenţa socialiştilor a fost ca a unui bondar luat de
vârtejul furtunti.
Acesta a fost primul faliment sociaiit.

Lupta între cele două internaţionale.

Evenimentul a avut repercursiune după răsboi şi a pro­
vocat o sciziune a partidu'ui. Până atunci mişcarea internaţională
fusese reprezentată printr'o organizaţie unică. Dar situaţia e d e
mult schimbată.
Războiul a divizat partidul în două tfcbrre adversare.
întemeierea Internaţonalei Ul-a în 1919 de către b o l ş e ­
vismul triumfător, au fost cu adevărat o declaraţie de răsboi
celor cari încercau a face să reînvie Internaţionala a II, şi
deatunci, cele două organizaţii se combat între ele. SocialismuL
are acum »o dreaptă» compusă din socialiştii propriu zişi, şi*
»o stângă* formată din comunişti, dar cele două grupări nu se
d e o s e b e s c atât prin ţinta ce 'urmăresc cât prin mijloacele lor
de acţiune.
Şi unii şi alţii sunt duşmanii declaraţi a ceeace ei numesc,.,
după Karl Max, regimul capitalist.
Dar ei se d e o s e b e s c în metoda de acţiune pentru a-1 ruina.
Socialiştii vor să cucerească puterea pentru ca progresiv
să desfiinţeze capitalismul. Comuniştii vor să apuce puterea
printr'o lovitură de forţă şi să răstoarne imediat regimul prin
violenţă pentru a-1 substitui pe al lor.

Comunismul din Rusia şi socialismul din Germania

Metoda comuniştilor a fost aplicată In Rusia. Cealaltă a
fost experimentală de socialişti în diferite ţări. Aşa d. ex. în
Germania socialiştii au avut după răsboiu tot răgazul să aplice
metodele lor.
In Noemvrje 1918 revoluţia in Germania a adus la putere
partidul socialist. Guvernul proviziriu socialist a dispus de o
extraordinară libertate de acţiune; nici parlament nici un alt

© B.C.U. Cluj
 Pag. 60. CULTURA CREŞTINA. Nr. 1 - 3 .

partid de control. Hilferding, Umbreli, personagiile cele mai

marcante din guvern, declarau că sosise ora marilor prefaceri
sociale.
Dar ce a făcut acel guvern pentru a satisface toate speranţele ?
A numit o comisiune de anchetă pentru socializarea e c o ­
n o m i c ă în special în ce privea minele. In curând au pornit
-neînţelegerile în guvern, unii membrii aparţinând dreptei, iar
alţii stângei, aceştia fiind mai puţini, s'au retras din guvern,
sporind numărul spartakiştilor, cari în realitate erau bolşevici.
Neînţelegerile din partidul socialist au făcut ca la alegeri
s ă obţină numai 185 locuri din 421. Comuniştii n'au obţinut
nici un loc în Adunarea-naţională.

Teorii cari nu pot fi aplicate.

Rezultatul a fost, un guvern, de coaliţie, de scurtă durată,
iar îa cabinetul următor socialiştii nu mai avură nici un singur
•reprezentant.
Cercetându-se cele ce s'au petrecut în Germania după
răsboi, se costată că influenţa socialistă descreşte şi în toate
alegerile generale, numărul lor scade în reprezentanţa naţională.
Iată deci eă aco o unde de o jumătate de secol propa­
g a n d a socialistă a prezentat socialismul ca un panaceu menit
să indece toate mizeriile, când au ajuns la putere n'a fost în
stare să facă o reformă utilă; socializarea minelor preconizată
în teorie a fost amânată mereu sub acoperirea unei comisiuni
•de anchetă, care mere,u găsea noui motive să-şi prelungească
lucrările. Apoi Umbreli, a siârşit prin a declara că pentru re­
facerea producţiei, trebuia menţinut vechiul sistem al întreprin-
derei particulare.
Căderea socialiştilor dela putere în Germania, a dovedit
complecta imposibilitate a socialismului de a realiza, a pune In
(practică teoriile şi concepţiile pe cari le expun în propaganda
lor ademenitoare.

Cardinalul Mercier, A murit, petrecut de lacrimile regelui Albert,

de veneraţia poporului belgian şi de respectul lumii întregi, cardinalul
^Mercier. Una dintre rarele imagini ce plutesc în alb scânteietor şi fără
prihană deasupra oceanului de sânge al războiului mondial.
Că a fost un învâţat cardinalul Mercier, nu are decât o însemnătate
obişnuită. Pentru religie, omul de doctrină nu înseamnă aproape nimic în
faţa omului de faptă. Scris este că omul se cunoaşte nu după ştiinţă, ci
-după fapte ca pomul după roade. Şi cardinalul Mercier s'a arătat ca un

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA fag 61,

pom uriaş care spintecă uraganele cu creştetul său neclintit adăpostit sub.
bolta de ramuri şi hrăneşte cu fructe un popor de copii, de bătrâni şi de
femei, biciuit de-o cruzime fără pereche. i.ând valurile de tunuri şi mitra­
liere şi norii de avioane, ale lui Wilhelm alU-lea, zdrobiau prin suprindere
tâlhărească monumentele şi viaţa Belgiei nevinovate, glasul acestui prelat
fără arme a strigat în auzul lumii strigătul dreptăţii şi al umanităţii batjo­
corite. Şi glasul lui singular s'a dovedit mai tare decât zgomotul infernal
al bombardamentelor ucigaşe. In faţa acestei simple forţe morale, bestia
însăşi a încremenit în respect.
E foarte uşor să protestezi din adăpost sigur. Era foarte uşor ca
domnul Romain Rolland să părăsească armata Franţei, să se refugieze în.
Elveţia neutrală şi deacolo, înconjurat de câţiva evrei dezertori, să lanseze
mălăieţe manifeste pacifiste, în aplauzele laşe ale francmasonilor şi ale
libercugetătorilor Adevărata bărbăţie e să protestez ru baioneta în piept
şi revolverul în tâmplă. Cardinalul Miercer a privit crima în ochi şi a pro­
testat cu acel curaj fără asămănare al martirilor şi al nebunilor pentru
Isus Cristos. Fiecare vorbă a sa putea să-i aducă moartea. Dar cardinalul-,
avea, ca Sfântul Vasile cel Mare, dispreţul morţii pentru afirmarea dreptăţi,
batjocorite şi adevărului călcat în picioare.
Intre pacifismul profan şi pacifismul maitirologiei creştine stă o-
prăpastie: într'o parte e egoismul vieţii care protestează de frica morţii
în cealaltă e jertfa vieţii vremelnice care caută, prin moarte, afirmarea vieţii
eterne. Curajul pacifismului profan e curajul instinctului de conservare %,
curajul pacifismului creştin e curajul care zdrobeşte însuşi instinctul d e :

conservare pentru triumful vieţii peste veac. Isus a poruncit: «îndrăzniţi,,

eu am biruit lumea»! — şi a murit pentru a trăi în veşnicia adevărului,
viu şi in gloria martirologică. Consecvenţi acestor două concepţii, Romain
Rolland şi-a asigurai întâiu un adăpost sigur ca să poată protesta; cardi­
nalul Mercicr a stat în gura tunului vrăşmaş şi a protestat. Deaceea, eroul,
acesta, prin care a strălucit Duhul Sfânt al îndrăznelii evanghelice, rămâne
departe de elogiile pacifiştilor atei şi laşi.
Ah, moartea cardinalului Mercier ! Fără să vrei îţi aduci aminte de
ţinuta prelaţilor ortodocşi în Belgia zdrobită a Ţării româneşti! Dincolo l-
un erou al evangheliei; dincoace câteva lichele sacerdotale, târându-se în,
faţa crimei, linguşind-o şi ajutând-o să se propage...
Vino, lacrimă sfântă pentru cardinalul mort mort, să.acoperi o clipă.,
cu strălucirea ta pagina de ruşine a cononismului ortodox! (Cuv.)
NICHIFOB CRAINIC

U n s i m p t o m d e p r i m a n t . Un fapt cu deosebire carac­

teristic şi impresionant s'a petrecut în ultima vreme, în forme-
şi proporţii cari fac absolut necesară o sub iniere.
O coincidenţă care e un fel de ironie a soartei, — ar zice
unii, — şi o simplă dovadă a superficialităţii organelor noastre
de conducere -— ziceai noi, — a trimis la închisoare, îp cali­
tate de delicvenţi, pe câţiva directori de Închisoare.
Doi directori generali şi câţiva directori de penitenciare
-*• trei sau patru la număr — au suierit rigorile legii şi au.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 62 CULTURA CRETINA -Ni. 1—3

făcut, în u'timul timp, penibilul drum la cabinetul de instrucţie,

Încadraţi de sentinelr...
Faptul are in el tot ce trebue spre a îngrijora, adânc şi
spre a da serios de gândit. El se prezintă, în adevăr, ca un
foarte -alarmant simptom, având tn vedere atât oamenii cari
sunt în joc, ro!ul pentru care fuseseră chemaţi în fruntea insti­
tuţiei respective, misiunea socială ce li se încredinţase — cât
-şi concepţia cu totul nenorocită pe care au dovedit-o.
*
Nu este pentru nimeni o noutate, — şi, bineînţeles, cu
atât mai puţin trebue să fie pentru organele cari decid de nu-
mi rea personalului conducător al închisorilor, — că ramura pe­
nitenciară este, în străinătate, o ramură specială, şi din cele
mai importante, ale dreptului penal.
Caracterul acesta naşte din înţelegerea faptului că perso­
nalul penitenciar, chemat la efectuarea unei opere sociale foarte
importante, e destinat în primul rând să patronexe o acţiune
-de îndreptare şi de moralizare, iar nici decum de răzbunare
tinzând la distrugere.
E aplicarea, în ordine socială, a unuia din cele mai uma­
nitare postulate ale epocii noastre de civilizaţie, care vede, In-
tr'un delicvent, un rătăcit, capabil să fie remediat şi redat so­
cietăţii ca un element pocăit şi util.
Represiunea pentru represiunea în sine a dat totdeauna
numai rezultate negative, câ una care nu face decât să îndâr­
jească şi să învenineze.
*
Cu o vie părere de rău, pe care aprecierea realităţii nu
face decât s'o sporească, trebue să constatăm că personalul
penitenciar superior s'a dovedit departe nu numai d e înţele­
gerea acestei civilizate şi fireşti concepţii, dar până şi de res­
pectarea celor mai elementare datorii d e corectitudine curentă.
Atitudinea vinovaţilor de cari ne ocupăm apare ţi mai
evidentă când avem în vedere, că printr'un concurs de împre­
jurări care ar fi trebuit în orice caz sâ-i impresioneze, unii din
cei ce se găsesc într'o atât de grea culpă fuseseră trimişi, cu
<le«tul d« mari sacrificii din partea statului, la diverse congrese
tn străinătate, unde se dezbătea tocmai acest principiu.
Câtă morală trebue să fi văzut deţinuţii de sub c o n d u c e ­
rea unor oameni cari* stau ş$U- p e temeiul'prescripţiilor legii,
ihtr'b celulă vecină cu a lor?,..

© B.C.U. Cluj
 Nr 1 3 CULTURA CREŞTINA Pag. 63.

Iavăţămintele decurgând din acest trist episod sunt d e

mai multe feluri.
In primul rând s e face dovada câ competenţa şi pregăti­
rea de specialitate sunt lucruri la cari organele dirigiuitoare nu
s e mai uită de multă vreme, înlocuindu-le cu mărunte şi foarte
primejdioase considerente de partid, de familie, sau şi mai
rele chiar.
Oamenii recrutaţi pe această cale şi puşi in fruntea admi­
nistraţiilor desorganizează moralmente şi sdruncină material­
mente o Întreagă instituţie aruncând discreditul asupra ei. Şi,
c e e a c e e şi mai trist şi mai de neînţeles, vreme de ani de zile,
aceşti protejaţi, veniţi din primul moment cu gândurile cele
mai categoric n e e n e s t e , sunt lăsaţi să facă ce poftesc, fără nici
un control din partea nimănui!
Totul ne face să credem că un control serios, făcut şi în
alte administraţii, cu şefi numit după acelaş p r o c e d e u , ar d u c e
la aceleaşi uimitoare şi deprimante constatări. (V.)

Mişcarea populaţiunei României pe anul 1924. — Importante date

ale „Buletinului Statistic al României". — Primim la redacţie „Buletinul
statistic al României" No. 3,lunile Iulie - Septemvrie, cu u n sumar extrem
de interesant şi vartiat, din care extragem importante date, referitoare la
mişcarea populaţiunei î n România pe anul 1924. Din aceste date se con­
stată scăderea treptată a căsătoriilor, dar şi un frumos excedent de naş­
teri. Mişcarea naturală a populaţiei pe anul 1924 este resemnată î n felul
următor:
„Căsătoriile celebrate î n comunele rurale şi cele urbane âu fost î n
total în număr de 154,173, faţă de 165,216 căt se încheiase în anul pre­
cedent.
Divorfurile înscrise în cursul anului 1924 au fost în total de 7307,
adică cu 835 mai puţine ca în 1923.
Naşterile înregistrate de toate oficiile de stare civilă din Regatul
vechiu şi Ardeal, precum şi la oficiile parohiale din Bucovina şi Basa­
rabia s'au ridicat î n 1924 la cifra de 622.580 copii.
Niciodată n u s'a înregistrat un număr aşa de însemnat de năseuţi-
vii în ţara mărită; în adevăr, î n 1920 se născuse 539,850; în 1921:620.460;
în 1922: 6i3.726 şi în 1923 : 608.763.
Faţă de anul precedent am avut dar u n plus de 13.817 copii.
-
Din cifra născuţik)r-vii, 544.415, adică 8 7 5 % din total, au văzut lu­
-
mina zilei î n comunele rurale şi-78.165, î n oraşe, adică 12 5°/ , proporţia
6

evidenţiază caMcferal rund ăl ţării.. •

Decesele constatate în taf cuprinsul României au f o s t ' de 382.915
persoane, din care 823*609 în comnBete rurale sau 84°/ din total, şi 59.246
0

în comunele urbane, edică 16%. Comparat cu anul precedent, numărul

morţilor este mai m a r ^ q i f t i o : ^ unităţi. - j

© B.C.U. Cluj
 Pag. 64. CULTUKA CREŞTINA -Nr. 1—3

După datele publicate de „Buletinul statistic", coeficientul mortali­

tăţii ar fi de 22'5 la o mie de locuitori.
La cifra dieceselor întregei ţări, copiii de naştere până Ia un an au
contribuit cu 124.862, faţă cu 125.830 în 1923, iar copii dela 1 la 5 au
pliniţi cu 51.681, faţă cu 49.689 la 1923. In total numărul morţilor dela
naştere pană la cinci ani a fost de 176,543, faţă de 173.819 î n 1923.
Mortalitatea infantilă în vrâsta dela naştere la un an împlinit a fost
de 20-3»/ faţă de 20-6°/„ la 1923; 20-6% în 1925, 21-4% în 1921 şi 12-2%.
0

în 1923.
Născuţi morţi au fost în număr de 11.915 în 1923. Aceste „naşteri
inutile" sunt mai frecvente la oraşe decât la sate.
Balanţa mişcării populaţiunei se prezintă şi mai favcrabil ca la cei
doi ani din urmă, datorită naşterilor număroase din 1924, cari au depăşit
decesele cu 239.665 suflete.
Sporul din 1924 se deosebeşte în: 220.746 în comunele rurale adică
c
92°/oo din tntal şi 18.919 adică 8 / la comunele urbane.
00

Dela 1920 încoace, ţara noastră a sporit cu 1,056,471 suflete repar­

tizate î n felul următor:
Regatul vechiu a sporit cu 587.511 suflete
Ardealul a sporit cu . . . 257.702 „ u

Basarabia „ . . , 220.746 „
Bucovina „ . . . 49.512 „
România întregită a sporit cu 1,086.471 suflete.
Natural aceasta creştere a populaţiunei se datoreştc î n special p o ­
pulaţiunei rurale.
-
In adevăr 1,004934 suflete, sau 92 5 °/ din total aparţin satelor ş t
0

-
numai 81.537 sau 7 5°/ oraşelor.
0

Din cele 150 comune urbane câte erau î n 1924 î n 135 numărul
naşterilor a întrecut pe al deceselor, pe rând î n 15 oraşe cifra morţilor
a covârşit pe aceea a naşterilor.
Din cele 15 comune urbane, oraşele ardelene bat recordul. Deci
descreşterea populaţiunei a fost î n Oradea-Mare cu: 310 suflete; Arad:
277; Lugoj: 227; Timişoara:225; Diciosânmărtin: 50.
Excedentul de naşteri este un fapt cât se poate de îmbucurător şi
regenerarea satelor româneşti, care se produce în mod hotărîtor, sperăm
să înlocuiască î n scurt timp atâtea pierderi de braţe pe care ni le-a pri-,,
cinuit răsboiul. In măsură însă ce ne creşte populaţiunea ni-se impune
înfiinţarea de aziluri de copii cât mai neîntârziat pentru salvarea atâtor
copii, cari sunt fără nici un sprijin, c. \
B o l ş e v i z a r e a c o p i i l o r .în R u s i a . Cum se face educaţia
copiilor sub regimul Internaţionalei roşii.
Odată cu profunda impresie produsă prin publicarea m o ­
tivelor pentru care delegaţii Americei de S u d la Internaţioanala
« treia dia M o s c o v a au declarat ci s e d e s l i p e s c de a c e a s t ă
Internaţională, — ziarul . D a i l y Mail" aduce, întrun articol al

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag. 65.

Dlui Dr. E d u a r d Luboff, n o u i ' e v i d e n ţ e d e s p r e falimentul s i s ­

t e m u l u i t e r o r i s t din Rusia de azi.
B a z a t p e r a p o a r t e l e oficiale şi p e d e s t ă i n u i r i l e p r e s e i s o ­
v i e t i c e , ' Dr. Luboff, în c o m b a t e r e a activităţii c o m u n i s t e din
şcolile e n g l e z e , d e s c r i e condiţiile de spirit cari d o m n e s c î n
şcolile r u s e ş t i :
„ P r e s a sovietică a c o r d ă un s p a ţ i u c o n s i d e r a b i l c o n s e c i n ­
ţelor t r a g i c e şi c o v â r ş i t o a r e ale e x p e r i e n ţ e l o r f ă c u t e a s u p r a
copiilor din r e p u b l i c e l e s o v i e t i c e .
In privinţa Rusiei, — s i n g u r u l e x e m p l u care-I a v e m î n
p r i v i n ţ a copiilor b o l ş e v i z a ţ i , — r e z u l t a t e l e unei a s e m e n e a c r i m e
s u n t p r e a î n g r o z i t o a r e p e n t r u a fi e x p r i m a t e în c u v i n t e " .
„ D a r nici R u ş i i nu d e s m i n t a c e a s t a . S'a şi a d m i s faptu
că r e a u a s t a r e de lucruri a c t u a l ă p o a t e fi t r a s a t ă ca î n c e p â n d
de la a ş a zisele „ O r a ş e d e C o p i i " a d i c ă a c e l e şcoli şi instituţii
ere ate în 1918 p e n t r u a e r e ş t e copii în condiţii c u r a t c o m u n i s t e .

Oraşele de copii.
„ U n u l d i n t r e cele mai de s e a m ă d i n t r e a c e s t e o r a ş e era
„ I n t e r n a ţ i o n a l a a T r e i a " l â n g ă M o s c o v a . E x p e r i m e t . t u l a fost
c o n d u s aci foarte r i g u r o s . G u v e r n a r e a de sine, a t e i s m u l , c o e -
d u c â ţ i a , m i ş c a r e a junimei c o m u n i s t e , e r a u materiile p r i n c i p a l e .
D a r d u p ă doi ani d e e x i s t e n ţ ă s'a d o v e d i t că e s t e n e v o e
a se înfiinţa un azil s p e c i a l în c a r e să fie i n t e r n a ţ i a ş a zişii
copii n e î n d u p l e c a ţ i . R a p o r t u l oficial d e s v â l u e o c o n d i ţ i e d e
neînchipuit:
„ S c o ş i de controlul celor mai b ă t r â n i aceşti copii n ' a u
î n v ă ţ r t n i m i c nicăiri p e n t r u c ă nici u n a din şcoli n u - i p u t e a
ţine. P e l â n g ă că au d e v e n i t ei înşişi h a i m a n a l e , nu l ă s a u
nici p e ceialalţi s ă - ş i facă lecţiile s t r i c â n d şi p e cei mai s l a b i
şi c a u z â n d d e z o r d i n i g r o z a v e ori u n d e se d u c e a u .
Se s c u l a u c â n d le p l ă c e a , c h i a r la 10 s a u 11 î n a i n t e d e
a m i a z ă , a p o i se î m b r ă c a u n e s p ă l a ţ i şi intrau în b u c ă t ă r i e să
m ă n â n c e c e v a . D u p ă a c e e a făceau ce le t r ă z n e a prin c a p
t o a t ă ziua, l u â n d cu ei p â n e şi z a h ă r şi alte o b i e c t e ale a z i ­
lului p e care le v i n d e a u . Alţii n ă v ă l i a u î n alte şcoli p e c a r e
le j fuiau, iar cei r ă m a ş i în azil n e a v â n d n i m i c mai b u n d e
făcut d i s t r u g e a u m o b i l i e r u l . D a c ă i n t e r v e n e a cineva era p r i m i t
cu c e a mai m a r e i n s o l e n ţ ă , sfidat, iar d i s t r u g e r e a a t i n g e a
culmea nebuniei*. .
5

© B.C.U. Cluj
 Pag. 66. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

O educaţie monstruasă.
„Fetele întrebuinţau un limbaj murdar, iar jocurile lor
erau năvălirile băeţilor tn dormitoarele lor seara şi noaptea,
năvăliri cari adeseori se manifestau prin purtări indecente.
S e auziau din acest azil, strigăte îngrozitoare, care nu s e ter­
minau decât prin c o m p l e c t a epuizare a copiilor. In fiecare
m o m e n t , în fiecare colţ era câte o bătae în curs, înjurăturile
curgeau. Toţi copiii chiar cei mai mici de 8 ani fumau".
. A c e s t raport arată, că starea de lucruri este datorită
slăbicinnei personalului. Iar nu-i mai puţin adevărat, că şi
s i s t e m u l este în cea mai mare parte responzabil".

Contingentul tinerilor criminali în Moscova.

Alte rapoarte nu fac decât să arate şi mai mult tragedia
situaţiei.
Astfel Ia înfiinţarea secţiei de izolare s'a găsit, c i prima
echipă trimisă acolo, nu putea fi primită. Iată ce s p u n e ra­
portul oficial.
„Aceşti copii sunt cu desăvârşire într'o stare din c a u z a
căreia nu pot fi primiţi nici măcar temporar în secţia de i z o ­
lare, pentrucă fiecare din ei sunt contaminaţi de boli îngro­
zitoare şi infecţioase".
„Nu-i mai puţin adevărat că şi în afară de „Oraşul C o ­
piilor", starea de lucruri este tot atât de deplorabilă, pentrucă
î n fiecare an şcolile s o v i e t i c e produc hoarde întregi de tineri
.huligani şi criminali în embrion".
O c o m i s i e specială numită de curând spre a cerceta l u ­
crările acestor instituţii de cultură bolşevică, focar de răspân­
dire a obiceiurilor criminale între copii, raportează următoarele:
„Numai în M o s c o v a sunt peste 50,000 de copii criminali.
A c i atraşi de posibilităţi, ei s e adună din toate părţile s o ­
s i n d cum pot în trenuri de marfă, etc. Din a c e a s t i armată de
criminali, 91 % cunt copii de lucrători sau ţărani şi numai 9%
s u n t descrişi ca orfani. Jumătate din numărul acestora abia
sunt în vrâstă d e 12 la 14 ani, lucru care nu-i împiedică a
suferi de tot felul de boli infecţioase".

Alte constatări.
„Grozăvia acestor stări de lucruri este arătată şi mai
mult printr'un alt raport din care s e vede câ într'un period
1
d e 8 luni l / , % din aceşti copii au fost trimişi la spitale

© B.C.U. Cluj
 Nf. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA rag. 67.

5'/2 % internaţi tn aziluri, şi numai 10% plasaţi tn şcoli i n d u ­

striale, iar pentru restul de peste 80% nu s'a luat nici o
măsură"'
„Şi chiar dacă ar fi fost trimişi cu toţii tn c a s e de c o ­
recţie, n'ar fi ajuns la nici un rezultat bun, căci iată ce s p u n e
„Pravda", organul oficios al comuniştilor:
Privelişti înspăimântătoare.
„Cei mai depravaţi din aceşti incorigibili sunt puşi î m ­
preună cu alţii mai puţin vinovaţi stricându-i cu totul şi pe
aceştia. Se demoralizează iute, învaţă toate lucrurile din
puşcărie, jargonul închisorilor etc. Fumează, s e bat regulat,
şi n'au nici cea mai mică noţiune de a asculta şi nici respect
pentru supraveghetorii lor".
„Băeţii sunt lăsaţi să aibe aface cu femei şi fete stricate
din afară. Şi majoritatea au viţiul cocainei şi al Jocului.
Tradiţia degradării şi degenerării.
„Iată dar cât de negru este viitorul Rusiei. întreaga ei
generaţie nouă creşte într'o tradiţie care nu-i duce la nimic
ait decât la degradare şi degenerare. E mare preţul pe care
naţiunea ÎI plăteşte pentru experienţa comunistă şi ar trebui
să s e r v e a s c ă de pildă părinţilor din alte ţări spre aşi feri
copiii".
Dar să revenim la chestia delegaţilor Americei de Sud la
Internaţionala IlI-a şi să arătăm, — spre a întări şi mai mult
profeţia unei căderi apropiate a b o l ş e v i s m u l u i , — motivele
cari i-au determinat pe delegaţi să s e d e s l i p e a s c ă de Rusia.
. P o l i t i c a recentă a comitetului pentru propagandă în strei-
nătate a internaţionalei a treia devine din c e în ee mai mult
o p u s ă principiilor vechii şcoli Marxiste. R a d e k . ş i ajţii au d e ­
clarat că au hotărît să continue propaganda pentru provocarea
unui terorism îngrozitor în întreagă Europa, pentru care vor
întrebuinţa s u m e enorme de bani falsificaţi".
„Ne referim, spun delegaţii, la c e e a c e ni s'a c o m u n i c a t
confideţial, că banii cari s'au falsificat până acum s u b ' D i ­
recţia T e c m e o a M o s c o v e i , se ridică la suma de 180 milioane
franci francezi din circa de 7 0 milioane s'au şi întrebuinţat
pentru propagandă.
Sistemul de teroare aprobat în şedinţa secretă a Inter­
naţionalei la 8 Ian. a. c. e s t e în contradicţie cu programul
partidului şi politica lui. Ztnovieff, Radek, e t c . , , s i l e s c pe orice
c o m u n i s t o n e s t a părăsi drumul către M o s c o v a . 5*

© B.C.U. Cluj
 Pag. 68 CULTURA CREŞTINA Nr. I-*.

Mişcare* cooperatistă de producţie şi de consumaţie i n Vechiul

R e g a t . — Originile mişcării cooperatiste. — Progresele realizate în anii
de după război. — Viitorul cooperaţiei române. — Mişcarea cooperativă a
luat o desvoltare foarte mare In România delà 1893 încoace datorită mai
multor factori:
1) Stării precare In care s e găsiau ţăranii noştri înainte de 1893,
când s'au întemeiat primele bănci populare. Această situaţiune precara
se datora în primul rând camătei care ajungea la 500 la sută, regimului
mpus de arendaşi ţăranilor prin contractele de muncă şi specu­
lanţilor cari angajau recolta de pe câmp, înainte de a fi strânsă, cu p r e ­
ţuri derizorii.
2) Influenţei unor oameni de stat.
3^ Activităţii intense a Centralei băncilor populare şi a cooperati­
velor rurale pentru expansiunea ideei cooperatiste şi organizarea mişcării.
începuturile mişcării cooperatiste în România. Mişcarea cooperatista
a luat naştere în România in a doua jumătate a secolului al 19-lea în
urma redeşteptării noastre naţionale şi chiar ca o consecinţă naturală şi
mediată a acestei redeşteptări. Ea apăru in oraşe printre micii m e ş t e ­
şugari, graţia propagandei întreprinse In anul 1864.
Plecând delà -ideea că independenţa politică a unui popor nu s e
poate pregăti fără independenţă economică, organizarea şi Întărirea cla­
selor producătoare, P. S Aurelian şi-a inaugurat apostolatul său, sperând
să atragă în mişcare un număr cât mai mare de elemente cultivate, care
să-i continue opera începută
Coeperaţia orăşenească. Primele cooperative const tuite de Aurelian
sunt „Economia" societate de credit şi economie fondată la ]870 şi „Con­
cordia" societate de coniumaţiune, creată In 1873.
Butculescu, a înfiinţat în 1883 o foae: „Cooperatorul" pentru pro­
pagarea şi susţinerea mişcării.
Ideea, n'a prins atât. de bine la oraşe, cum era de aşteptat. In 2 2
de ani (delà 1887-1909) numai 100 d e societăţi au fost create, din cari,,
la 31 Decembrie 1914, nu mai rămăseseră decât 65. Astăzi, numărul lor
e s t e şi mai redus.
Cooperativele de credit la sate. Ideia de cooperaţie, a luat naştere
la ţară, pentru prima oară în anul 1893, după promulgarea Codului c o ­
mercial, care stabilea, pentru cooperative un regim de favoare.
Mişcarea a început la sate, prin cooperativele de credit şi econo­
mie (bănci populare), cari au jucat mai târziu un rol emancipator foarte
mare.
In zece ani pâna la 1903 s'au Înfiinţat 708 Bănci populare. — Ela- -
nul delà sate s e datora preoţilor şi învăţătorilor în primul rând.
La 28 Martie 1903 a fost creată „Cassa centrală a Băncilor p o p u ­
lare şi a cooperativelor rurale*.
In Iulie 1904, numărul Băncilor populare atingea 1422 cu un capital
subscris de 10,086,020 lei şi capital vărsat 6,850,976 lei.
La finele anului 1905 erau 1849 bănci populare cu 16,800,000 capital
subscris şi 12,665,824 lei capital vărsat, aparţinând la 198,411 membri.
In anul 1918, existau în România (Vechiul Regat) 2966 bănci p o p u ­
lare cu 630,738 de membri şi 186 milioane (ei capital vărsat; iar la 31

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag 69

Decembrie 1924 existau 3956 bănci populare cu 584,034,833 lei capital văr­
s a t aparţinând la 847,217 membri.
începând dela anul 1908, băncile populare s'au grupat In Federale
judeţene pentruca operaţiunile lor să fie mai uşoare.
Cooperativele de producţiune şi consumaţiune la sate. Cooperativele
•de producţiune şi consumaţiune s'au desvoltat la sate, după votarea legii
din 1905 Primele cooperative s'au întemeiat după 12 ani, dela Înfiinţarea
.primelor bănci populare.
La 31 Decembrie 1906 erau 37 de „Obştii" (cooperative de producţei
agricolă) la sate. In 1913, se numărau 495 de asociaţiuni de felul acesta
având 76,678 membri şi 4 289,981 lei capital social, cultivând 375 mii Ha.
de pământ, luat cu arendă.
După înfăptuirea reformei agrare, acest gen de asociaţiuni îşi pierde
importanta pe care o avea înainte de război.
In ce priveşte cooperativele de consum, erau la 1 Ianuarie 1919, în
număr de 412 cu 20,600 membri şi 2,200,000 lei capital vărsat.
Cooperative de producţie erau la aceiaşi dată (1 Ianuarie 1919) 755,
cu 40 mii de membri şi 4 milioane jum lei capital vărsat.
După genul de producţiune avem atunci 412 cooperative de consum
şi vânzare în comun, 23 brutării, 21 mori, 26 exploatări de maşini agri­
cole, 11 lăptarii, 17 exploatări de mine, cariere şi ape minerale; 21 p e ­
scării şi viticultură şi 222 de întreprinderi forestiere.
Casa centrală a cooperaţiei şi împroprietăririi. Pentru a putea face
faţă nouelor condiţiuni economice şi sociale, vechea C a i i Centrală fu
mărită îh vederea înfăptuirii exproprierilor şi împărţirii pământurilor la
ţărani, şi l u i numele de „Casa Centrală a Cooperaţiei si împroprietăririi".
Această Casă Centrală s e Impărţia tn 3 secţiuni:
1) Centrala băncilor populare:
2i Centrala cooperativelor d e producţiune şi consum şi
3) Centrala asociaţiunilor şi exploatărilor agricole.
Fiecare, din cele trei secţiuni, este constituită pe principiul cola­
borării statului la mişcarea cooperatistă.
La finele anului 1924, situaţiunea societăţilor cooperative de con­
sum, vânzare şi cumpărare în comun, era următoarea: 2593 de coopera­
tive cu 236,713 membri, HO milioane lei capital subscris şi 90 milioane
lei capital vărsat: Cu 20,638,000 lei fond de rezervă, 5.739,210 lei fonduri
culturale; cu un beneficiu net de 22,340.775 lei, la un rulment de mărfuri,
de 817,104,704 lei.
Astfel dar, în timp numai de 4 ani, cooperativele, de consumaţiune
s'au înzecit tn raport cu situaţiunea în care s e găseau la începutul anului
1919 atât din punct de vedere al numărului lor, cât şi al numărului
membrilor lor.
In afară de societăţile enumerate mai sus, create în virtutea legilor
din 1903 şi 1905, s e mai găseau câteva cooperative (200 tn Basarabia şi
600 In Transilvania), create în virtutea legilor ruseşti şi ungare.
Organizarea cooperativelor. — Statutul din 1918. Centrala coope­
rativelor de aprovizionare şi vânzare in comun, un statut nou, tip, care
<dă coperativelor un caracter accentuat de cooperaţie şi cultură.
Centrala, a organizat cooperativele de producţiune, impunându-le

© B.C.U. Cluj
 Pag. 70. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—3.

obligaţia de a vinde mărfurile direct consumatorilor, pe un preţ avanta­

jos, fixat de comun acord.
Cooperativele pentru exploatarea pădurilor. Primele cooperative
pentru exploatarea pădurilor şi primelor cooperative de consum au apărut
tn Moldova, iar primele bănci populare au apărut In Muntania.
La 1 Ianuarie 1919 erau tn Vechiul Regat 222 cooperative forestiere
cu 11,200 membri şi 1,500,000 lei capital vărsat.
• Altt cooperativ* de ptoducţiune. La 31 Decemvrie 1924 funcţionau
468 din 843 cooperative fondate cu 57,646 membri şi 52 milioane lei, c a ­
pital vărsat.
La 31 Decemvrie 1924 erau in România pe lângă cooperativele f o ­
restiere şi de consum:
25 cooperative de pescari, 26 cooperative de mineri, 21 brutării, 2 2
lăptarii, 9 cooperative de a p e minerale, 24 cooperative de producţie agri­
colă, 3 cooperative de tipografie, 1 olărie, 2 pielării, 14 de construcţii, l
lemnărie, 1 metalurgică, 26 mori şi 67 cooperative diverse.
Mişcarea culturală. Cooperativele de producţie şi consum, când
veniturile le permit, Întrebuinţează o bună parte din ele pentru construirea
de şcoli, biserici, crearea de burse şi alte scopuri de interes naţional.
Centrala cooperativelor de producţie şi consum. Centrala cooperati­
velor posedă personalitatea juridică. Ea este dirijată de un consiliu de
administraţie compus din 7 membri: directorul Centralei, 3 membri numiţi
de stat şi 3 membri aleşi de cooperative şi federale întrunite in congres.
Centrala a dat cooperativelor dela înfiinţarea ei de peste 600 mi­
lioane lei. Tot ea s e ocupă cu vânzarea - mai cu seamă a cerealelor —
en gros, şi chiar cu exportul produselor cooperativelor.
Aprovizionarea Basarabiei şi a regiunilor bântuite de secetă in cur­
sul ultimilor doi ani, s'a făcut prin intermediul Centralei cooperativelor.
Deasemenea, ea furnizează şi cerealele necesare armatei.
*
După război, cooperaţia română de producţie şi consum a realizat
mari progrese şi când dificultăţile economice de astăzi vor dispare, când
pe dealtă parte raporturile economice internaţionale s e vor normaliza,
cooperaţia română, strâns legată de organizaţiile similare din alte ţări,
v a putea da rezultate şi mai bune. (V.)

Şcoala confesională. La serbările dela 15 Maiu din

anul acesta, dela Blaj, dl Nichifor Crainic, reprezentantul Mi~
nisterului Cultelor şi Artelor, a vorbit despre însemnătatea
şcoalei confesionale.
Importanţa ei — spune dl Crainic — stă în faptul, că
face o sinteză între ştiinţă şi credinţă. Ceea ce lipseşte şcoalei
romaneşti laice, este tocmai această concepţie unitară de viaţă,
pe care în starea actuală de organizare n'o putea da. Şcoala
laică dă o sumă de cunoştinţe disparate, din ansamblul cărora
nu se poate închega un punct de vedere statornic şi unitar. Şi
tocmai aceasta este dejectul principal al învăţământului romă-

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA Pag 71

nesc Românul e din fire inteligent Dar aceaetă inteligenţă t

adeseori strălucitoare, apare în viaţa publică desordonată si

insubordonată. E rezultatul şcoalei laice. Şcoala confesionali*
subordonând suma de cunoştinţe ştiinţifice concepţiei unitare de
viaţă pe care o dă credinţa şi disciplinei morale care decurge
din ea, e în stare să formeze caractere şi atitudini precise în
viaţa socială şi politică. Necesitatea acestei scoale e justificata
prin acest rezultat.

D o u ă beatificări. Catolicismul e un nesecat izvor de

sfinţi. In toate vecurile, dela primele sale începuturi, şi până în
cele mai noui şi mai moderne vremi, Biserica ridică Ia gradul
desăvârşirii omeneşti persoane de toate sexele, d e toate condi-
ţiunile sociale şi de toate profesiunile. In lumina aureolii d e
sfiinţii ne străluceşte nouă un mic şi curajos copil de 14 ani
sf. Tarcisius, sf. Cecilia, sf. Agata, sf. Melania, flori de-ale pa­
triciatului roman; apoi sf. Benedict de Nursia,sf. Dominic Guzman
sf. Francisc d e Assisi, sf. Tereza de Spania, sf. T o m a d e
Aquino, sf. Ignatie de Loyola, sf. Francisc d e Sales, sf. Alfons
de Liguori ş. a. şi a., până la parohul din Ars şi sf. Tereza de
pruncul Isus, sfinţi tocmai din zilele noastre. Această fecundi­
tate de sfinţi arată puterea ei nesecată de viaţă.
Declararea de sfânt se face după un proces foarte lnng
şi sever. întâia cercetare (proces intormativ) o ordonează
episcopul diecezan prin o comisiune diecezană care ascultă o
s u m e d e n i e de martori oculari, sau cari au cunoscut pe sfânt,
despre cele mai minuţioase lucruri. Depunerile se întăresc prin
jurământ. Aceasta anchetă ţine 1 0 — 1 5 ani. Dosarul primei cer­
cetări se trimite la Roma unde se iau în desbatere depunerile
martorilor (receptio causae). Apoi se dă ordin să se adune din
toată lumea tot ce-a lăsat în scris sfântul din chestiune (pro-
c e s s u s diligentiarum). Se cercetează învăţătura, părerile, princi­
piile din fir în păr. Totul ţine cam 10 ani. Apoi se introduce
cauza iscălind Papa cu nume de botez nu de Papă, luând-o î»
mână Curia Romană, care cercetează eroicitatea virtuţilor ( t e o ­
logice şi cardinale) în trei şedinţe (antipregătitoare şi generală)
în care Papa declară eroicitatea şi sfântul e numit venerabil.
Urmează apoi ancheta asupra minunilor, iarăş în trei şedinţe.
Minunile trebue să fie vindecări subite de boli organice ( n u
nervoase), dovedite prin martori oculari şi la procesul infor-

© B.C.U. Cluj
 Pag. 72. CULTURA CREŞTINA -Nr. 1 - 3

mativ şi la Roma; trei dacă sunt alţii, patru dacă nu mai trăiesc
martorii.
După aceste constatări sfanţul se declară fericit (se bea-
ifîcă) în bazilica Vaticană.
D e aci urmează alt proces în trei stadii, la care se mai
recer alte două minuni noui întâmplate la intervenţia sigură a
fericitului. Atunci devine canonizat, declarat sfânt. Aceasta e
întărită de autoritatea infalibilâ a Papii. Aşa sever se purcede
la declararea de sfânt şi cu toate acestea la Roma zac şi anul
acesta sute de cauze introduse. Anul trecut au iost declarate
sfinte-(canonizate) cinci persoane: Sofia Barat, călugăriţă, Ioan
E u d e s preot întemeietor de ordin; Ioan Vianney parohul din
Ars, Petru Canisius teolog iezuit german de pe vremea refor-
maţiunii, şi Tereza din Lisieux călugăriţa carmelitană moartă
la 1897.
In anul acesta, avem pân'acum de-uă beatificări: Duminecă
în 16 Maiu a fost declarat fericit Andrei Hubert Fournet, născut
la 6 Decemvrie 1752 în Saint Pierre de Maille, dieceza de
Poitiers; din părinţi nobili, se făcu preot la 1776; munci ca
simplu paroh în Haims, în Fêle şi în satul său natal. In 1791
refuză să pună jurământ pe Constituţia civilă a clerului, de
aceea trebui să plece in exil în Spania unde petrecu 6 ani în
L o s Arcos Reîntors în 1797 în Franţa lucrând în mijlocul re­
voluţiei pentru mântuirea sufletelor, la 1897 întemeiază Institutul
»ficelor de caritate» numite şi surorile sfântului Andrei. De-
prinzând toate virtuţile îa grad eroic, meare în etate de 8 0 de
de ani la 13 Maiu 1883.
Minunile săvârşite de Dumnezeu prin intervenţia lui după
moarte: In 1887 Sora Clemenţa rugându-se sfântului se vindecă
subit de ftisie, când doctorul ei Michiels îi dase 3 zile de viaţă.
i n 1922 sora Iulia Paulina în Sant Adolfo (Canada) se
vindecă subit de peritiflită tuberculoasă când doctorul Collin
declară: moartea i-se apropie încet.
Dnminecă in 23 Maiu (Rusalii) fu beatificată Ven. Soră
Ioana Antida Thouret născută la 1770 la Sancey (lângă Besan-
son) Franţa, din părinţi de seamă; pierdu pe mama la etate de
14 ani, tatăl său aduse o altă soţie, stricată. Fetiţa la 1787 intră
într'o mănăstire, ajunge în casa »ficelor de caritate* în Paris,
d e unde revoluţia le împrăştie. Ea vine pe j o s (80 leghe) la
Sancey unde deschide • şcoală elementară. Şicanată de revolu­
ţionari pleacă în Elveţia şi Germania. Reîntorcându-se în 1899

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 CULTURA CREŞTINA Pag- 73.

întemeiază la Besanson casa «Surorilor de caritate* pentru a-

sistenţa bolnavilor, în 1810 la rugămintea mamei lui Napoleon,
Letiţia, sora Thouret se aşază la Neapol în Italia, de unde lu­
crează cu multă râvnă la organizarea congregaţiei întemeiată de
ea. Azi Congregaţia, numără 997 case în 582 de dieceze. E a
moare la 23 August ca sfântă.
Minunile ei: Doamna Assunta Giordano din Amalfi după
o novenă tn onoarea sfintei se vindecă la moment de o ortrită
tuberculoasă la braţul stâng şi azi e pe deplin sănătoasă. Pro­
fesorii Gamberdella, Paolilo, Savelli, Antocieco întăresc minunea.
Sora Nazarena Rosetti, suferia de epitalismă glandulară eu
protuberante la piept. Operată de două ori, fn 1900 şi 1904,
când în 1917 era să fie supusă la a treia, după o novenă în
onoarea sfintei, boala dispăru complect. Vindecarea miraculoasă
o recunose doctorii Biraghi, Salvadori şi Remoni.
Filomena Pantaaella din Arpino fu vindecată tot prin o
novenă de tumoare rea la osul iliac stâng, (osteo-sarcoma).
Aşa străluceşte Biserica romană prin sfinţii săi. (G. Vesti­
torul II. 11.) (P. T )

P r o b l e m a sifilisului. La Congresul asociaţiei medicilor

dl prof. dr. S. Nicolau, a făcut un magistral raport asupra pro­
blemei sifilisului la noi şi profilaxia sacială a acestei boale.
D-sa a spus că cea mai negligiată chestiune este aceea a
sifilisului.
Cauzele întinderii Iui sunt: dislocarea familiilor şi s e p a ­
rarea soţilor cu prilejul războiului şi moravurile de după război.
Sifilisul apare astăzi ca o chestiune gravă, d e care trebue
să ne îngrijim din pricina caracterului său special (lunga p e ­
rioadă de contagiozitate^) şi a multiplelor mijloace de transmitere.
Transmiterea lui în populaţia rurală e favorizată şi de i g ­
noranţa masselor şi pentru aceasta a devenit un pericol social.
Gravitatea boalei stă în manifestările tardive, îndepărtate
(15—20 ani dela infecţia primară, în care timp bolnavul nu ştie).
La noi, din lipsă de date statistice, nu putem da cifre
precise, însă ţinând seamă că e mai răspândit ca în alte părţi,
«1 ucide peste 25 mii d e copii anual.
Pentru aceasta, problema sifilisului a încetat d e a mai fi o
problemă medicală, ca a devenit o problemă socială şi naţio­
nală.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 74. CULTURA CREŞTINĂ Nr. 1- 3.

Mijloacele pe care le-am putea opune sifilisului sunt: 1)

de ordin legislativ, 2) de ordin moral şi educativ profilactic şi
3 mijloace de ordin medical propriu zis.
In lupta contra sifilisului, societatea are nevoie şi de alte
mijloace, care să-i permită a acţiona asupra tuturor izvoarelor
de isiecţiune a sifilisului.
Aceste mijloace sunt: 1) obligativitatea tratamentului sifi­
liticilor, care există în multe state, prin declararea şi înscrierea
din oficiu a bolnavilor recalcitranţi, prezentarea lor în faţa co-
misiunilor medicale de control şi internarea lor în spitale la
n e v o e ; 2) măsuri împotriva contaminatorilor cinici, cari cu
ştiinţă răspândesc boala şi faţă de care societatea nu p o a t e
rămâne imposibilă pentru atentatele lor la sănătatea publică;
certificatul de sănătate al căsătoriei.
Aceste măsuri. — continuă d. prof. Nicolau — le-am for­
mulat în anul 1922, într'un proiect de lege, care din nefericire
n'a devenit încă lege.
Mijloacele morale şi de educaţie profilactică, în general,
tind la ridicarea nivelului moralităţii în general. Ele revin fa­
miliei, şcoalei şi religiei. Dsa crede că e bine să se facă edu­
caţia sexuală a tineretului (?) pentru care profesorul de higiena
în şeoli, este cel mai indicat, căci fiind medic poate da sfaturi
tinerilor cum trebue să se păzească de boale venerice.
In ordinea propagandei morale, statul are datoria să ia
măsuri în contra factorilor sociali ce împing femeea la prosti­
tuţie şi să-i înlesnească mijlocul de a-şi câştiga existenţa în
mod onest.
In al treilea rând, avem măsurile de ordin medical pro­
priu zis, prin profilaxia individuală şi profilaxia generală (steri­
lizarea purtătorilor de germani).
Chestiunea profilaxiei sifilistului la sate este mai complexă,,
căci nu se pot Înfiinţa dispensare în centrele mici.
Singurul mijloc eficare de combatere a sifilisului la sate
rămâne echipa sanitară montată pe automobile, constituind a-
devărate dispensării «volante», care vor putea realiza opera
utilă a dispensariilor »fixe« dela oraşe. Razultatele obţinute cu
echipele sanitare din ultimii ani au fost dintre cele mai bune.
Campania antisifilitică Ia sate nu se poate face fără sa­
crificii băneşti. Dsa crede că aceste sacrificii nu trebuesc pre­
cupeţite când e vorba de a salva populaţia rurală, care consti-
tue fondul de rezervă al rasei noastre. (U.).

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3 CULTURA CREŞTINA. Pag 75.

Câteva mii d e c â r c i u m i în p l u s . . . — O tentativa

c a r e t r e b u i e î m p i e d e c a t ă c u o r i c e preţ. Neaşteptata c o n c e p ­
ţie dela care pleacă ministerul de finanţe, anunţând noul regim»
care sporeşte numărul destul de mare al cârciumilor în Româ­
nia, ne obligă să insistăm asupra chestiunii cu toată energia,,
în dorinţa de a împiedeca traducerea în fapt a unei serioase
greşeli ce e pe cale să se săvârşaascâ.
Că alcoolismul în ţara noastră dă un considerabil contigent-
de victime, aceasta se ştie, tără să mai fie nevoie să se mai-
citeze cifrele exasperante şi mereu crescânde ale statisticilor.
Ajutat de analfabetism şi stând, alături de sifilis, alcoolul
constitue una din plăgile cari bântuie dureros păturile de j o ş
ale nenorocitei populaţii rurale.
Dacă înfiinţarea a cât mai m u t e şcoli e o adâncă nevoie
trâmbiţată de o lungă serie de ani, şi dacă o cât mai largă a-
sistenţă socială a masei populare i . o n s t u u e o datorie şi o m e ­
nească şi naţională, cum trebuie oare calificată intenţia ministe­
rului de finanţe, ce trebuie oare spus despre absurda idee de-
a înmulţi, chiar prin lege, numărul c â r c i u m i l o r ? . . .
*
Numim această idee, fără şovăială, o idee profund n e n o ­
rocită şi, protestând împotriva neînţelegerii unora din cele mai
elementare adevăruri facem apel la sentimentul de răspundere
al celor ce vor să aplice o atare măsură. Ei trebuie să se o -
prească la timp.
Cârciumile nu trebuiesc înmulţite, ci dimpotrivă!
Experienţa făcută cu prisosinţă în atâtea ţâri peste hotarele
noastre şi dureroasele consecinţe înregistrate în cuprinsul hota­
relor noastre, nu pot veni nicidecum In sprijinul ideei pe care
circulara ministerului de finanţe urmăreşte s o aplice.
România, — din nenorocire — este una din ţările în carii
»dramele alcoolului* se înregistrează pe o scară foarte întinsă
şi în torme uneori înfiorătoare. Numărul gospodăriilor prăpădite
pe urma băuturii este în adevăr e n o r m : victimele înseşi ale
acestor »drame ale alcoolului* umplu aresturile şi ocnele, iar
urmaşii lor, în aşteptarea ei înşişi a arestului sau a casei de
alienaţi, rătăcesc pe drumuri, la oraşe ca şi la sate,. în aspecte-
cari degradează direct specia umană.
*

© B.C.U. Cluj
 fag- 76. CULTURA CREŞTINA flr. 1 - 3 .

Lăsându-se, — ca pretutindeni —, condus, poporul nostru

-are nevoie de altceva decât de o serie de câteva mii de câr­
ciumi în p l u s !
Cel mai sinistru dar ce i-se poate face azi, când peste tot
^necesitatea muncii, a temperanţei şi a disciplinei apare atât de
vădită, este acela de a oferi p o p o r u l u i . . . câteva mii de cârciumi
ipe deasupra celor existente.
Pentru cine înţelege că »a guverna înseamnă a prevedea*
punerea în funcţiune, în mij ocul populaţiei rurale — în drumul
'însuş al acestei populaţii, — a miilor de noui debite de alcool,
î n s e a m n ă a da o lovitură groaznică sufletului populaţiei săteşti,
î n s e a m n ă a atenta la viitorul urmaşilor lor şi al ţării.
Şi dacă crima ce se face, şu ei şi cu ţara, e deopotrivă
•de gravă, ori pe ce parte ar fi considerată, urmările viitoare ale
acestei greşeli sunt şi de necalculat pe cât sunt de greu de
prevăzut în toată adâncimea lor.
Ţări cu o vastă experienţă — Suedia şi Norvegia, şi mai
pe urmă America, — duc cu mari sacrificii, pe cale de propa­
g a n d ă costisitoare şi de prohibiţiune severă, luptă îndârjită îm­
potriva alcooolului. Italia, ajunsă eri în pragul dezastrului, reîn-
^tronează religia şi principiul naţional la locul de onoare ce li-se
cuvin, făcând apologia ordinei ca element de bază al progre­
sului", ţările învinse, ele înşile, — cu tot democratismul pe ca-
re-1 păstrează pentru discursurile destinate altora — instituie
orele de lucru suplimentare, ca singur mijloc al refacerii, iar
.-guvernul r o m â n . . . împănează satele şi oraşele cu câteva mii
de cârciumi în plus% . .
*
Glasurile cari trebuie să protesteze violent, in presă, în
public şi în Parlament, nu vor întârzia să se audă, şi-şi vor
<face doar datoria, faţă de o populaţie nefericită şi faţă de
*ţară . . . (Un.)

© B.C.U. Cluj
 MISCELLANEA.
Sfatul R e g i n e i n o a s t r e : Statornicia! In timpul sărbătorilor M. S.
Regina a căutat să facă un dar poporului nostru, poporului Ei. I-a trimes-
o urare care este un simbol al reuşitei, al tuturor reuşitelor. I-a trimes un
sfat căruia experienţa ţărei Ei natale îi verifică marea utilitate, imensa
valoare practică... Şi în coloanele revistei >La Roumanie nouvellc* — care­
ta parantez putem spune că a avut marele merit de-a strânge într'un mă-
nunchiu, după cuvintele M. S -Regina, articolele mareşalului Foch şi ale- ;

domnului Beneş — M. S. Regina vorbeşte despre >les vertus de la perseV

v£rance«, virtuţile statornicei.
Intr'o ţară ca a noastră unde gluma: >românului îi e greu până în­
cepe, că de lăsat, s e lasă uşor<, este atât de adaptată realităţei, sfatul M.
S. Regina devine o lecţie admirabilă, o îndrumare de mare efect.
»Am fost întrebată odată care ar fi, după mine virtutea capitală
pentru un cap încoronat: avui o clipă de esitare, cuvântul «curaj* îmi
ardea buzele, — dar reflectând înţelepţeşte, am răspuns: «răbdarea'.
Şi mai departe Regina României scrie: »După aprecierea unui Latin,..
Englezul în medie este o fiinţă lentă, mai mult fără iniţiativă, săracă in
vorbe şi nedibace în ripostă faţă de strălucitele ironii ale adversarului său.
Şi cu toate acestea, el reuşeşte: priviţi imperiul ce l'a construit, priviţi
cum durează opera lui.
Aceasta pentru că marea lui virtute este statornicia; el nu aspiră la
o frumoasă inteligenţă; el îndeplineşte cu simplitate datoria pe care An­
glia o cere dela el; el nu s e socoteşte scăzut dacă s'a mărginit ca s i
menţină o tradiţie, ducând mai departe ceeace alţii au început».
Cuvinte înţelepte, evanghelice cuvinte prin care s e luminează cu a-
devărat drumul ce duce la întărire, la propăşire colectivă. (P.)

Puterea ŞCOalei. Ciclul de conferinţe, organizat de-

»Cercul profesorilor secundari*, In jurul subiectului »0 altă
şcoală secundară*, s'a încheiat prin conferinţa dlui Gr. Forţu...
Dsa a constatat că subiecte răsunătoare au chemat şi is­
pitit lumea — fie că a priceput ceva sau n'a înţeles nimic —
la conferinţe despre filosofie, literatură antică, modernă sau
modernistă, dar că prea puţin interes s'a arătat pentru problema
şcolară.
Ciclul d e conferinţe; înadins organizat, spre a se da p r i l e |
unei frământări în găsirea unei scoale mai bune, n'a ispitit pe
nici un părinte — cu toate că s'a făcut apel la ei — şi a atras-
un număr foarte restrâns d e profesori.

© B.C.U. Cluj
 Pag 78 CULTURA l KKŞ HKA Xr. 1 3

"In occident — a continuat conferenţiarul — în Germania,

Austria, Franţa şi chiar în Anglia, s'au ivit mai ales după război,
adânci nemulţumiri de şcoalele lor, pricinuind în acest chip o
întinsă frământare în şi în afară de şcoală, peatţu găsirea de
noui soluţiuni, care să satisfacă actualele cerinţe ale vieţii. A n ­
glia se plânge de şcoala ei, şi afirmă că în America este a d e ­
vărata şcoală, care scoate pe elev îa lume, îl înzestrează cu
putere de caracter şi de rezistenţă, spre a lua în piept viaţa,
încrezător în forţe şi sigur de isbândă.
Prin urmare, şcoală atelier, muncă, luptă, spre a face
4intr'o materie brută, o armonie, adică omul întreg, tare, pe
care nici o furtună să nu 1 sperie şi să nn-1 doboare.
Dar Ia noi cum se prezintă şcoala? Mai întâi, e o lipsă
d e interes pentru şcoală, şi de aci vin toate relele. Nici o fră­
mântare serioasă pentru şcoală, căci altfel nu s'ar înregistra
« e l e de soiul următor: clase cu 7 0 de elevi; fuga elevului dela
şcoală; sustragerea dela o muncă continuă şi sistematică; m o ­
lima copiatului cu m j l o a c e ingenioase; iar ca rezultat al celor
o p t ani de studiu, au ieşit elevi slabi, piperniciţi, timizi, igno­
ranţi şi fără ciedinţă. Şi aşa se iroseşte vlaga tinerimii, şi cu
«a năzuinţele în viitor.
Dacă aceasta este starea şcoalei, în privinţa neputinţei de
a pregăti aşa cum cer vremurile, nu mai presus stau şi criticile
de valorificare a elevilor. E x a m e n e l e sunt o grozăvie pentru
elevi; apoi, dacă ele sunt grozăvie, şi sunt oglinda şcoalei, în­
seamnă că şi actuala alcătuire a şcoalei e grozavă.
Pentru lecuirea ei, dl Forţu aduce următoarele soluţiuni:
L) Organizarea ministerului în aşa fel, ca să aibă o di­
recţie de control a metodelor d e predare, a experienţelor per­
sonale, pe care s i le provoace, să le susţină şi s i le adune spre
cercetare;
2) Activare facultăţilor intelectuale ale elevului spre a
lucra singur, sub conducerea profesorului;
3) Modificarea programei analitice;
4) Reducerea efectivului clasei;
5) îmbunătăţirea situaţiei materiale şi morale a profesorilor.
Cu chipul acesta se va da şcoalei . atotputernicia care să
ne garanteze tăria noastră naţională prin cultură şi educaţie (U).
Reforma agrari în Cehoslovacia. Minorităţile n'au fost Împro­
prietărite. Vecinii noştri cehoslovaci au simţit, şi ei nevoia unei reforme
agrare pe care aproape au desăvârşit-o..

© B.C.U. Cluj
 Mr. 1-3 CULTURA C'RgŞTlNA

In Cehoslovacia majoritatea proprietarilor şi arendaşilor de moşii

-erau agronomi. La întocmirea legei agrare, legiuitorul a hotărtt, întrucât
această clasă de proprietari şi arendaşi aveau cu ei ştiinţa şi experienţa
necesară, să fíe împroprietăriţi cu suprafeţe până la 80 de ha.
Suprafaţa cea mai mare, lăsată la expropriere, e de 150 ha.
Din totalul îndreptăţiţilor la împroprietărire, au fost satisfăcuţi până
acum 62 la sută, cu suprafaţa medie de 1 ha. 04.
S'au împărţit până acum p e i t e 700 000 ha şi mai sunt încă 240.000 ha.
Minorităţile n'au fost admise la împroprietărire întrucât statul ceho­
slovac mai are in afara graniţelor peste 200,000 de emigranţi, plecaţi să
muncească, fiind lipsiţi complet de pământ şi statul voeşte să-şi satisfacă
mai întâi conaţionalii.
Reforma agrară in această ţară s'a făcut după ce s'au studiat amă­
nunţit toate legislaţiile similare din aite ţâri şi aplicarea «i s e face fără
sguduire socială.
învăţământul agricol este în mare stimă la vecinii noştrii. Cehoslo­
vacia se îngrijeşte mult de educaţia agricolă a poporului, mai ales acum
după aplicarea reformei agrare. Se dă mare importanţă şcoalei agricole
complimentare.
In 1919 aveau 50 de şcoalo, astăzi, au 792 cu un total de elevi de
33,825, dintre care 18000 fete.
Iniţiativa privată ia mare parte la funcţionarea acestor scoale.
Statul nu dă decât corpul profesoral, restul, priveşte comitetul şcolar.
C. Or.

C o n d i ţ i u n i l e d e m u n c a î n G e r m a n i a . Germania
posedă o legislaţie muncitorească uniformă a cărei aplicare nu
incumbă însă guvernului federal, ci diferitelor state cari c o m p u n
Reichul.
Nu de mult, ministrul muncii din Germania a publicat
rapoartele asupra inspecţiei muncii pe anii 1923 şi 1924, ra­
poarte care insistă asupra următoarelor chestiuni.
Aplicarea ordonanţei federale din 21 Decemvrie 1923
asupra duratei muncii.
Consiiliile de întreprindere: Problema uceniciei; Siguranţa
şi igiena industrială.
In anul 1924, erau în Germania 366,904 întreprinderi cari
Întrebuinţau mai mult de 10 lucrători, cu u n total de 7.278,820
lucrătari, din cari: 1 668,201 femei, 472.«78 tineri între 14—16
ani şi 5697 copii.
Legislaţia germană privitoare la durata muncii (ziua de 8
ore) a fost modificată prin ordonanţa din 21 Decemvrie 1923,
care autoriză prelungirea duratei muncii, peste 8 ore, pe cale
d e convenţie colectivă, până la maximum 10 ore p e zi. Această
prelungire se poate acorda, din motive tehnice sau din motive

© B.C.U. Cluj
 fag. 80. CULTURA CREŞTINA Nr. 1—3.

e c o n o m i c e generale, totdeauna insă cu autorizaţia prealab lă a

inspectorului muncii.
Muncitorimea germană a aceptat prelungirea zilei de lucru
peste opt ore, pentru a putea realiza câştiguri mai mart, orele
suplimentare plătindu-se mai mult : Sindicatele s'au opus însă.
Repartizarea orelor de lucru se face pe-toate zilele săptă-
mânei exceptându-se Sâmbăta după amiază, pe care lucratorii
germani ca şi cei englezi o au liberă.
In ceea ce priveşte repaosul, se ivesc mari dificultăţi în
întreprinderile cari întrebuinţează femei şi adolescenţi. Pe când
muncitorii adulţi, îşi rezervă un repaos mic pentru masă, pentru
ca seara să poată pleca din atelier mai de vreme, legea obligă
pe patroni să acorde femeilor şi adolescenţilor un repaos de a
oră pe zi, jumătate de oră după amiază.
Patronii la rândul lor, dându-şi seama că munca continuă
face să scadă rendementul lucrătorului preierâ să acoaide re-
paosul. Această divergenţă de part ri asupra repaosului a provocat
numeroase greve.
Dumineca sunt autorizate să lucreze unele categorii de
întreprinderi, dar numai în cazurile excepţionale prevăzute de lege.
O dispoziţie a ordonanţei federale din Decemvrie 1923,
care s'a lovit de mari dificultăţi, in aplicarea ei, a fost aceea
care interzice munca de noapte în brutării intre orele 10 noaptea
şi 6 diminnaţa. Lucrătorii brutari în înţelegere cu patronii Ier
convin adesea să contravină dispoziţiunilor legii, iar tribunalele
nu dau destulă importaniă acestor infracţiuni, incât de cele mai
multe ori, amenzile sunt insuficiente şi deci ineficace.
Dispoziţia cea mai frtquent eludată din ordonanţa citată,
este aceea privitoare la instituirea consiliilor de întreprinderi.
Dificultatea cea mare la constituirea acestor consilii stă în mai
toate cazurile, în refuzul lucrătorilor, de a primi astfel de man­
date. — Rezistenţa lucrătorilor, acum când şomajul este în floare
pretutindeni, se explică prin teama de a nu fi concediaţi. După
ce îşi asumă sarcina, membrii consiliilor de întreprinderi, caută
prin toate mijloacele să nu displacă patronilor.
In întreprinderile modeste, consiliile nu sunt necesare,
deoarece scopul în vederea căruia au fost create nu mai sub­
sista. (Reglementarea salariilor şi durata muncii).
Mulţi patroni de mari întreprinderi, văd utilitatea consiliilor
şi se folosesc de ele în multe împrejurări.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag- 81.

Rolul consiliilor de întreprinderi este evident în prevenirea

accidentelor, a maladiilor, ameliorarea utilajului şi metodelor
d e lucru.
Inspectorul muncii din Hambu^g declară în raportul său,
că deşi n'au răspuns pe deplin speranţelor ce muncitorii şi-au
pus în ele, consiliile de întreprinderi, sunt pe ca e de a deveni
un instrument eficace de armonie între patroni şi muncitori.
Aceştia se familiarizează din ce în ce mai mult cu noua stare
de lucruri.
Rolul femeilor în consiliile de întreprinderi, este de a
observa respectarea regulamentelor privitoare la protecţia tine­
relor mame, curăţenie, de a proteja moralitatea în labrici şi
ateliere.
Femeile ţin însă foarte puţin să fie alese în consiliile d e
întreprinderi, fie din cauză că n u posedă cunoştinţele necesare
de legislaţie muncitoreasqă, fie că se lasă bucuros apărate d e
bărbaţii pe care ele îi aleg. Femeile în genera', dupăce se
mărită, părăsesc atelierul, în cât rar se găsesc lucrătoare mai
mari de 24 ani, vârsta în consiliile de întreprinderi. Chiar în
consiliile unde sunt femei multe, dacă se găsesc numai doi
bărbaţi, unul din aceştia prezidează consiliul.
Infracţiunile cele mai frequente la legea din 1923 privesc
munca femeilor, adolescenţilor şi copiilor.
In general nu 9unt respectate dispoziţiunile privitoare Ia
repaos. De asemerea n u sunt respectate nici dispoziţii e privitoare
la lucrul de noapte.
Cele^mai frequente infracţiuni se comit prin întrebuinţarea
copiilor înainte de ora 8 dimineaţa şi după ora 8 seara. In
multe cazuri orele de lucru, dau o durată de muncă superioară
pentru copii, faţă de adulţi.
Rapoartele inspectorilor constată că în întreprinderile din
Germania, proporţia de ucenici la numărul de lucrători este
suficientă ca să asigure continuitatea muncii. Sindicatele munci­
toreşti au intervenit cu succes în favoarea ucenicilor, obţinând
condiţiuni de muncă favorabile. Adesea însă, ucenicii sunt supuşi
unei exploatări abuzive, care nu le permite să înveţe bine
meseriile.
° Şi în Germania, chestiunea locuinţelor este foarte serioasă.
Deşi se censtruesc foarte multe locuinţe eftine, criza n'a fost
încă înlăturată şi ea are o influenţă nefastă asupra sănătăţii
muncitorilor. Multe familii locuiesc în apartamente insalubre şi
6

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA Pag. 82

foarte mulţi celibatari şi ucenici dorm chiar în atelierele unde

lucrează.
Rapoartele inspectorilor muncii mai arată că prelungirea
duratei muncii a avut influenţă rea asupra instrucţiei muncitorilor,
împiedicându-i a frequenta cursurile de seară.
D e asemenea arată că ajutoarele de familie sunt pe cale
d e a dispare, contra lor fiind chiar sindicatele, din cauză că
patronii în atari cazuri plătesc mai puţin. (Vt.)

M i ş c ă r i l e a n t i b o l s e v i c e d i n R u s i a . — Pentru a
ne face o idee despre »pacea internă* din Rusia sovietică după
şapte ani de regim comunist, vom rezuma unele comunicări din
sursă sovietică, cu privire la măsurile ce au fost luate în 1925
impotriva adversarilor regimului.
La Arsk, a fost condamnat la moarte Bolceakof. La Aşabat
au fost împuşcaţi trei muncitori pentru activitatea lor antibol-
şevică; alţi muncitori au fost condamnaţi pentru aceeaşi faptă,
la câte 5 şi 10 ani închisoare grea.
La Bacu, socialistul revoluţionar Funticoff, care împuşcase
2 6 comunişti sovietici a fost condamnat la pedeapsă capitală.

Preoţi arestaţi.
La Barnaul, arhiepiscopul N i c o d i m şi mai mulţi preoţi şi
laici au fost arestaţi sub bănuiala de uneltiri contra regimului.
In districtul Bişoff, trei ţărani au fost împuşcaţi din ordi­
nul tribunalului din Minsk.
In regiunea Caucaz, Ceka a împuşcat Sn 1925 (în afară de
•coadamnaţiunile tribunalului) încă 649 persoane.
In Caucazul nordic, au fost împuşcaţi de autorităţile bol­
şevice, doi foşti ofiţeri de cazaci, Tatarinof fi Kladko.
In Crimeea, sau operat numeroase arestări şi s'au luat
ostatici în i r m i unei intensificări a mişcărei antibolsevice.
In Ecaterinburg a fost condamnat la moarte un oarecare
Pileff.
Condamnări la moarte.
La Gdow, Ircutsk, Uspeask au fost executate trei persoane
^i rănite altele.
Doctorul Saslovsky din Cabărovsk a fost împuşcat, iar c o ­
munistul Lenin din Harcov, a fost omorlt sub acuzaţiunea
d e spionaj.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag. 83.

In cursul lunei Decemvrie 1925, au fost arestaţi în Cherson,

arhiepiscopii Guri, Prokop, Nicopolas, Serafim, Teodor precum
şi 80 de protoerei şi aproape 70 de preoţi; de asemenea au
fost arestaţi aproape toţi membri activi ai consiliilor parohiilor.
Mănăstirea Kodkov a fost închisă.
La Kursk, muncitorii au atacat • procesiune antireligioasă
a tineretului comunist; numeroşi comunişti au fost loviţi.
La Minsk, cekişti au fost decoraţi şi răsplătiţi pentru
isprăvile lor teroriste dia 1925 contra ţăranilor răsculaţi.

Represalii sângeroase.
In regiunea Moskop, ţăranii au omorît mai mulţi comu­
nişti, autorităţile, ca represalii, au împuşcat opt ţărani.
Mai Mulţi ţărani înarmaţi îndrăznind să protesteze contra
sovietelor, au fost omorîţi din ordinul sovietului din Moscova.
In acest oraş s'au operat mai multe arestări mai ales printre
micii negustori.
După datele statistice ale G. P. N. s'au descoperit în luna
Septemvrie şi Octomvrie, 13 comploturi teroriste; »sau lichidat«
22 de manifestaţiuni politice muncitoreşti; s'au descoperit 9 or-
ganizaţiuni antisovietice secrete şi s'au arestat 218 persoane şi
72 agitatori care lucrau contra regimului.
La Odesa a fost împuşcat un oarecare Kuşman, iar la
Petrograd au fost executate 12 persoane.
Conferinţa partidului comunist din Poltava, a constatat că
îa această regiune au fost omorîţi 26 de membri ai partidului şi
alţi 17 au fost grav răniţi în cursul anului 1925.

>Casa morfeU.
La Priluki a fost împuşcat cetăţeanul Palecha iar la Pskoft
alte trei persoane.
Kuloff, şeful unei armate antisovietice, după ce a exter­
minat 39 de agenţi sovietici cunoscuţi a fost arestat.
Tribunalul revoluţionar din Simferopol a pronunţat n u m e ­
roase condamnaţiuni peatru fapte antisovietice.
Un evadat din câmpul de concentrare Solovki îşi publică,
în Hetoniă, groasnicele-i impresiuni asupra acestei case a morţii
La Tobolsk, ziarul »Social-Demoerat« publică un apel
semnat de 126 socialişti deportaţi din Tobolsk, protestând
contra regimului la care au fost supuşi de guvernai sovietelor;
apelul conchide afirmând că sunt 100.000 de prizioneri cari su­
feră aceeaşi soartă în închisorile sovietice.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 84 CULTURA CREŞTINA ST. 1—3.

Mişcarea armatei antibolşevice din Turkestan a necesitat

trimeteri de trupe. Şeful regiuriei militare din Tukerstan a fost:
împuşcat sub inculpaţiunea de îna tă trădare.
In Tiumen, doi funcţionar: dela calea ferată, au fost de­
capitaţi.
Ţăranul Cherureff din Vehki-Ustimg a fost arestat; dov
muncitori din acelaş oraş s'au sinucis din cauza relelor trata­
mente suferite în închisoare.
Toate aceste date pe care le-am extras din »Revue inter­
naţionale antibolchevique* arată că în Rusia sunt multe şi mari.
frământări izvorîte din nemu ţumirea generală faţă de regimul
actual. (Vt.)

Vârsta soarelui este apreciată la vre-o 20 de milioane de ani (}}.

şi are să mai trăiască — după cele mai certe (?) date — numai vre-o 14
milioane de ani.
Interesantă este însă aprecierea abatelui Bourges asupra puterii de
combustie a soarelui, apreciere luată din volumul său: La vie et la mort
du soleil: >Un incendiu — zice Moreux — devorând pe fiece minut un.
milion şi jumătate de pământuri ca al nostru, radiând căldura obţinută
prin arderea a 700 milioane de tone de cărbuni şi aceasta de milioane de
ani, iată puterea uriaşi a focarului arzător care varsă asupra planetelor şi
a pământului văpaia binefăcătoare a raxelor lui înviorătoare*.

A v a r i ţ i a l u i V o l t a i r e . Pe lângă atâtea alte multe viţii

Voltaire mai avea şi pe cel ai avariţie), b'au publicat v o l u m e
întregi cu piese justificative şi din nenumăratele pilde puse la
îndemână de lucrarea lui Maynard: «Voltaire, sa vie et ses-
oeuvres« povestim aci pe cele mai interesante.
Mai întâiu afacerea cu librarul Jore, ce datează din 1731.
In urma publicării «Scrierilor filozofice», Voltaire fuge în Nor-
mandia, de teama de a fi arestat. La Rouen intră în relaţii cu
librarul Jore şi cu ajutorul unor false autorizaţii de imprimare
îl hotărî să-i tipărească faimoasele «Scrieri* cari fuseseră c o n ­
fiscate. Viaţa pe care a dus-o Voltaire în casa librarului ar
merita să fie cunoscută cu deamănuntul. După trei luni Jore
fu nevoit să-şi ducă oaspetele la ţară, unde închirie pe s p e s e l e
lui o locuinţă admirabilă, aceasta pentrucă Voltaire pretextă că
este suferind. Toate cheltuielile le suporta librarul, Voltaire n'a
făcut altceva decât să primească serviciile. Ceva mai mult chiar,
şi-a însuşit banii unui fecior pe care i-1 dăduse Jore, şi acesta
n'a avut altceva de făcut decât să restitue suma argetului din
punga lui. Ca supremă răsplată, Voltaire ruinează pe Jore

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA Pag. 85.

•vânzându-i o ediţie dia »Lettres«, pe care o tipărise puţin m o ­

dificată la alt librar, făcând o astfel să-şi piardă tot preţul.
Zgârcenia care nu 1-a părăsit toată viaţa, 1-a făcut să stea
cincisprezece ani pe cheltuiala marchizei du Chatelet. In tot
timpul acesta nu a tăcut decât foarte puţine daruri, şi numai
când era silit. Dela Luneville, unde era oaspetele regelui Po­
loniei, Stanislas, n'a putut fi scos decât prin foame. Numai
majordomul regelui, Aliot, a izbutit să-1 îndepărteze, suprimân-
du-i zi c u zi pâinea, vinul şi lumânările. înainte d e a pleca,
Voltaire a încercat toate: a scris şi lui Aliot şi regelui Stanislas.
»Regii, scrie e l acestui din urmă, dela Alexandru a putut
hrăni pe oamenii d e litere, şi când Virgil se afla la August,
Aliotus, consilierul aulic al lui August, punea să i-se dea lui
Virgil, pâine v i n şi lumânări*.
II regăsim î n Prusia, la 1750. Frederic îi dedea lui V o l ­
taire locuinţă, hrană, cadouri şi în plus 20.000 lire pe an rentă,
fără a mai vorbi de cheia de aur de şambelan şi de cordonul
Ordinului Meritului. De rentă, Voltaire nu se atingea; o lăsa să
fructifice şi o capitaliza. Frederic îi reproşa chiar de mai multe
ori aceasta, spunându-i că îi dăduse pensia ca să-i îndulcească
traiul, iar n u ca să-şi strângă baierile pungii. Poetul nu numai
că n u l ascultă, d a r intră şi în murdara afacere de a băncii din
Dresda, unde v o i — fără a izbuti, — să înşele statul şi pe
Frederic, cu o sumă considerabilă de bani.
La Postdam, trebuind să cineze într'o zi cu regina mamă,
Care s e a f a tn doliu, şi neavând un costum negru, Voltaire
primi în împrumut unul dela un biet protestant. Pentrucă
hainele îi erau prea largi, Voltaire le trimise la croitor şi a-
cesta le ajusta după cum era nevoie. A doua zi de dimineaţă,
protestantul îşi primi înapoi costumul, cu cele mni vii mulţu­
miri N u mai trebuie să adăogăm că Voltaire nu însoţise
costumul cu nici o sumă.
Tot la curtea lui Frederic, la Berlin, Voltaire avea dreptul,
pe fiecare zi, la două lumânări, iar pe lună, la tot atâtea livre
d e zahăr, cafea, ceaiu şi ciocolată. Câte odată, însă, Voltaire
băgă de seamă oarecari lipsuri la cântar şi atunci se plângea
lui Frederic. Acesta era nevoit să repete ordinele spre a servi
oaspetelui său cantităţile necesare. Văzând însă că Voltaire
s e plânge mereu, Frederic îi spuse: »E îngrozitor să ştii că eşti

© B.C.U. Cluj
 Pag. 86. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

atât de p u ţ i n a s c u l t a t In p o r u n c i l e p e cari le dai. T o t u ş ce a ş

m a i p « t e a face? Nu p o t să s p â n z u r canaliile acestea p e n t r u a
b u c a t ă d e zahăr sau p e n t r u d o u ă d e g e t e d e ceaiu p r o s t ; ei ştiu
a c e a s t a ţi îşi b a t j o c de m i n e . C e e a c e mă face mai mult să-mi
p a r ă r ă u e, însă, faptul că d. V o l t a i r e îşi p ă r ă s e ş t e ideile sale
s u b l i m e p e n t r u a s e m e n e a mizerii. O h ! să nu folosim p e n t r u a-
cestea b a g a t e l e clipele p e cari le d a t o r i m muzelor şi p r i e t e n i e i .
D e aceea, iubite p r i e t e n e , a m să te lipsesc d e nimicurile a-
c e s t e a cari te d i s t r a g ; a m să o r d o n să ţi-se s u p r i m e furniturile.
Voltaire î n ţ e l e g â n d viclenia şi batjocura lui F r e d e r i c , v â n d u în
p a c h e t e cele d o u ă s p r e z e c e l u m â n ă r i cari i-se d e d e e u p e lună.
Şi g ă s e a zece p r e t e x t e p e seară ca să intre în a p a r t a m e n t e l e
regelui, d e u n d e se întorcea cu cea m a i g r o a s ă l u m â n a r e , p e
c a r e , d u p ă c u m era şi de aşteptat, n u o mai înapoia. ( A d . L )

Nu buruiana îneacă sămânţa cea bună, ci negligenţa

cultivatorului.
Confncin.

© B.C.U. Cluj
 Cârti, Reviste, Ziare
A n u l S f â n t . A apărut In seria „Mântueşte-ţi sufletul*
din Lugoj, al 5-lea număr „Anul Sfânt" de P. Dr. Gheorghe
Flreza. In a c e a s t ă broşură autorul explică ce î n s e m n e a z ă
Anul Sfânt. Arată în câteva cuvinte originea şi istoricul a-
nului jubilar; anul sfânt 1925 şi prelungirea jubileului tn 1926;
ce î n s e m n e a z ă indulgenţă plenară şi parţială, de câte ori s e
poate câştiga iubileul, şi ce condiţiuni se cer spre a-1 câştiga.
Broşura de 3 2 de pagini mai cuprinde câteva rugăciuni. Pre­
ţul 5 lei. O recomandăm cu căldură tuturor.

Ş c o a l a ş i d e m o c r a ţ i a , lntr'un studiu „Rolul şcoalei

In societatea r o m â n e a s c ă de azi", publicat In „Revista g e n e ­
rală a Învăţământului", d. profesor G. G Antonescu discută
mai multe din problemele şcoalei noastre de azi, arătând l a ­
cune şi d t n d unele soluţii salvatoare. Cu privire la d e m o c r a ­
tism şi educaţie socială, rândurile dlui Antonescu, sobre ş i
edificatoare, sunt acelea ale unui p e d a g e g care urmează seria
evoluţiunilor nesilite.
„Dificultăţile problemei — s p u n e d. G. G. Antonescu, —
stă In faptul că democraţia caută să î m p a c e libertatea c e t ă ­
ţenilor de a s e c o n d u c e singuri, cu trebuinţa de ordine î n
Stat. Ii cerem cetăţeanului democrat, în acelaş timp, libertate
şi disciplină. Fără disciplină ajungem Ia anarhie, fără libertate
la autocraţie. Soluţia problemei o va da ş c o a l a prin interpre­
tarea noţiunii de libertate şi prin realizarea adevăratei libertăţi
în educaţia morală şi socială. Libertatea adevărată se opune
constrângerii din afară, exercitată de semenii noştri; e x e l u d e
deci sistemul de conducere poliţienească. Libertatea se mai
opune insă şi determinării conştiinţei noastre morale de către
înclinaţiile de moment şi de instincte.
„Plecând capul la constrângerea socială, devenim sclavi
altora. P l e c â n d capul la tentaţiile simţurilor, devenim sclavii
propriilor noastre simţuri, sclavii animalului din noi. Liber
realmente este numai acela care, o p u n â n d u - s e atât constrân-

© B.C.U. Cluj
 f a g . 88 CULTURA CREŞTINA Nr. 1—3.

gerii prin violenţa din afară, c â t şi t e n t a ţ i i l o r s e d u c ă t o a r e ale

s i m ţ u r i l o r , se c o n f o r m ă n u m a i conştiinţei sale, în c a r e c o n v i n ­
g e r e a m o r a l ă o c u p ă loc de frunte. D a r l i b e r t a t e a c o n ş t i i n ţ e i
nu e posibilă fără d i s c i p l i n a r e a s i m ţ u r i l o r . In a c e a s t ă n o ţ i u n e
a libertăţii întră deci şi disciplina. P e n t r u a fi liber t r e b u i e
s ă te disciplinezi. „ S t ă p â n e ş t e - t e p e tine î n s u - ţ i " , este o c o n ­
diţie a libertăţii, este mijlocul de l i b e r a r e a eului, d e o a r e c e eul
nu s t ă în s i m ţ u r i , ci în c o n ş t i i n ţ ă . L i b e r t a t e a prin d i s c i p l i n ă
şi d i s e i p l i n a voită din c o n v i n g e r e a m o r a l ă , deci d i s c i p l i n a
liberă e s t e p r i n c i p i u l , care p o a t e fi a p l i c a t cu s u c c e s in e d u ­
c a ţ i a m o r a l ă şi s o c i a l ă " . (Ad. L.)

C u l t u l P r e a s f i n t e i I n i m i . A apărut o broşurică de
32 p a g i n i , cu un clişeu foarte d r ă g u ţ , e d a t ă d e S o c i e t a t e a d e
l e e t u r ă „Sf. Ion G u r ă de a u r " a teologilor d e l a A c a d e m i a n o a s t r ă
din O r a d e a . C a r t e a c u p r i n d e i n s t r u c ţ i u n i potrivite şi r u g ă c i u n i
foarte folositoare e ă t r e P r e a s f â n t a Inimă. E î n t â i a c a r t e de
felul a c e s t a la noi. C o s t ă 5 Lei la teologia gr.-cat. O r a d e a . O
r e c o m a n d ă m t u t u r o r . (Vs.)
R o m â n i i n o m a z i , s t u d i u din v i a ţ a r o m â n i l o r din s u ­
dul p e n i n s u l e i b a l c a n i c e , de Th. C a p i d a n , prof. la U n i v e r s i ­
t a t e a din Cluj.
Acum câţiva ani, învăţr.tul p r o f e s o r dela f a c u l t a t e a de
litere din B u c u r e ş t i , d. Ovid D e n s u ş i a n u , s'a o c u p a t într'un
s t u d i u de a d e v ă r a t ă ştiinţă etnică şi filologică, d e s p r e „ p ă s t o -
ritul la p o p o a r e l e r o m a n i c e " . C e r c e t ă r i l e d - s a l e au a d u s î n ­
s e m n a t e d e s l e g ă r i , u n o r p r o b l e m e d e istorie. Mai a p o i , d.
prof. Iorga, cu v a s t a d - s a l e erudiţie, a a t a c a t p r o b l e m a „ n o ­
m a d i s m u l u i şi p ă s t o r i t u l u i " , e x p l i c â n d laturi ale c h e s t i u n i i
circulaţiei p ă s t o r i l o r . Iar a c u m , p r o f e s o r u l clujan, h a r n i c u l d.
T h . C a p i d a n , d u p ă s t ă r u i t o a r e c e r c e t ă r i şi informaţii, s c r i e
d e s p r e „ n o m a d i s m u l la r o m â n i " .
E i n t e r e s a n t s t u d i u l dlui C a p i d a n , prin e x p l i c ă r i l e c o n ­
c l u d e n t e , că a c o n t r i b u i t Ia u n i t a t e a limbei p e n t r u t o a t e p o ­
p u l a ţ i i l e r o m â n e ş t i , din n o r d u l , ca şi din s u d u l D u n ă r i i , v i a ţ a
p ă s t o r e a s c ă s u b forma n o m a d ă . A c e a s t ă viaţă c o n t i n u ă la
r o m â n i i din s u d u l D u n ă r i i .
Mai s u n t concluzii în s t u d i u l dlui C a p i d a n , care fără î n ­
d o i a l ă v o r face o b i e c t u l de d i s c u ţ i e al specialiştilor, în p r i ­
v i n ţ a rezistenţei a r o m â n i l o r d e a nu fi g r e c i z a ţ i , p ă s t r â n d
m u l t ă v r e m e l e g ă t u r a cu e l e m e n t u l r o m â n de p e a m b e l e m a ­
luri ale D u n ă r i i .

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3. CULTURA CREŞTINA fag, 89

Şi a p o i informaţiile dlui C a p i d a n d u c la a f i r m a r e a u n o r
- lungi şi t e m e i n i c e l e g ă t u r i a r o m â n o - a l b a n e z e , mai p u t e r n i c e
d e c â t cu celelalte p o p o a r e b a l c a n i c e .
î n „ C u v â n t u l " din 7—VI dl N a e l o n e s c u a r e
următoarele rânduri înţelepte: „Revista generală a
Î n v ă ţ ă m â n t u l u i " se o e u p ă de e d u c a ţ i a religioasă. De d a t a a s t a ,
o p e r s o n a l i t a t e a p r o a p e oficială, p e d a g o g u l G. A n t o n e s c u dela
u n i v e r s i t a t e a b u c u r e ş t e a n ă scrie el î n s u ş a s u p r a „ f a i m o a s e l o r
societăţi ale tinerilor creştini p a t r o n a t e de s t r ă i n i " . Şi d e p l â n g e
faptul că i n t e r c o n f e s i o n a l i s m u l c a r e se p r a c t i c ă In a m i n t i t e l e
s o c i e t ă ţ i , a r e s u s ţ i n ă t o r i c h i a r p r i n t r e o a m e n i i d e b i s e r i c ă şi
de ş c o a l ă . A s u p r a o a m e n i l o r de b i s e r i c ă , s u n t r e z e r v e de făcut.
P e eei de ş c o a l ă , îi c e d e z b u c u r o s . Adică chiar b u c u r o s , — n u .
D a r îi c e d e z p e n t r u c ă nu pot altfel; — p e n t r u că profesorul
A n t o n e s c u are d r e p t a t e .
C i n e s u n t străinii cari p a t r o n e a z ă a c e s t e societăţi — se
ştie. D u p ă cât î n ţ e l e g î n s ă articolul din r e v i s t a Î n v ă ţ ă m â n t u ­
lui se referă mai ales la faţa a m e r i c a n ă a p r o t e c t o r u l u i . T e z a
a m e r i c a n ă este i a r ă ş c u n o s c u t ă . Din e p i s c o p a l i s m u l a m e r i c a n
pleacă doar ideea convocării aşa numitei W o r l d Conference.
E v o r b a nici m a i mult nici mai puţin d e c â t de a s o l u ţ i o n a în
sfârşit p r o b l e m a unităţii bisericei.
C u m ? Iată câteva p u n c t e d e r e p e r :
U n i t a t e a o r g a n i c ă a bisericii e s c o p u l s u p r e m al Confe­
rinţei M o n d i a l e ( T e z a G o r d i n e r - A n d e r s o n ) .
Uniunea pentru care militează World Conference exclude
u n i t a t e a n e o r g a n i c ă — c u m ar fi de pildă s i m p l a confederaţie
a b i s e r i c i l o r ; d e o s e b i t e l e biserici vor t r e b u i să se î n c o r p o r e z e
vizibil în b i s e r i c a i n t e g r a l ă (Teza A n d e r s o n ) .
Cum- e în p r a c t i c ă — şi în teorie. P r a c t i c a u n i o n i s t ă r e ­
v e l e a z ă t e o l o g i a unităţii creştine. A d i c ă : u n i t a t e a va t r e b u i să
se e x p r i m e şi în c â m p u l doctrinei şi al c r e d i n ţ e l o r ( T e z a
Rhinelander).
Să r e c o n s t i t u i m u n i t a t e a bisericei ţ i n â n d d e o c a m d a t ă în
s e a m ă c e e a c e e f u n d a m e n t a l şi c o m u i ; l ă s â n d deci la o p a r t e
ee ar fi de n a t u r ă a ne d e s p ă r ţ i . — V o r b e ş t e iarăşi G o r d i n e r ,
d a r am i m p r e s i a că s u n t a x a c t a c e l e a ş i cuvinte p e c a r e mi-le
s p u n e a a s t ă t o a m n ă un alt p e r s o n a j a m e r i c a n . Sigur. E o
lecţie î n v ă ţ a t ă pe d i n a f a r ă ? . . .
l a t ă i d e o l o g i a a s o c i a ţ i i l o r tinerilor creştini. Să ne m i r ă m
c ă ele g ă s e s c î n c u r a j a r e la unii o a m e n i d e ş c o a l ă ? M'aş m i r a

© B.C.U. Cluj
 Pag. 90. CULTURA CREŞTINA Sr. 1 —3.

mai de grabă de contrariu. Căci la rădăcina acestui creştinism

stau doară tot elementele constitutive ale mentalităţii şi ş c o a ­
lei noastre libertare, egalitare şi jacobine. Creştinismul ăsta
ti c u n o a ş t e m : în cazul cel mai bun, un fel de masonerie, a s o ­
ciaţii pseudo-spirituale, staţionări pe drumuri cari duc dela o
biserică la alta; teosofie, şi toate strâmbăciunile pe cari ni-lea
lăsat moştenire războiul; creştinism în aer, vag, sterp; creşti­
nism fără siguranţă — şi deci fără mântuire.
Suntem, domnule profesor Antonescu, de acord — n u ?
Dar mai e o faţă a problemei; pe care nu o putem ignora:
societăţile acostea ale tinerilor creştini există cu adevărat. Cel
puţin studenţii cari le frecventează, se duc a c o l o dintr'un in­
teres de viaţă interioară. Drumurile pe cari le bat sunt gre­
ş i t e ? Probabil. Ştim noi altele mai b u n e ? Nădăjduim că da.
Vedeţi, suntem mereu de acord.
Dar atunci — de câte ori aţi fost în mijlocul acelor
tineri ?
. . . E o întrebare pe c a i e de altfel, de câtva timp, mi-o
pun mie însu-mi.

V a l u r i d e b r u t a l i t a t e . S u b acest titlu d. Horia T r a n ­

dafir publică în „Societatea de mâine" următoarele rânduri:
„Ne place a crede că s o c i e t a t e a românească trece astăzi
•printr'o „criză de creştere" — cum sună fraza curentă atât de
bine formulată. D e aceea nu luăm lucrurile prea tragic şi nu
disperăm. Privim cu încredere spre mâine, când valul tulbure
de astăzi va elimina tot răul din sine şi nu va fi rămas din
el decât apa limpede.
Există un val al brutalităţii, ecrescenţă a crizei morale
de astăzi — ea î n s ă ş născută din marea criză e c o n o m i c ă a
lumii de acum. Sunt oameni plini de ei Înşişi, cărora li-s'a
tocit simţul moral, le-a dispărut orice autocritică. Nici o d e ­
cenţă în vorba lor. Nici o sfia'ă în atitudinile lor. Copleşitori
prin gesturile şi desinvoltura lor inoportună — trebuie să le
faci loc. Ei sunt oamenii zilei, eroi de cârciumă şi de tribună.
Dau tonul, dominează cu îndrăzneala lor, căci îşi fac loc cu
coatele lovind pe cei cari le stau în cale. Aşa se fabrică unele
din carierele strălucite ale z i l e i . . . Este o robie a simţurilor
un empirism sălbatec şi întristător.
Valul de brutalitate este ieşit din desorganizarea socială
postbelică. Pe măsură însă ce se consolidează noua integrare

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1—3. CULTURA CREŞTINA Pag. 91.

a societăţii m o d e r n e , empiricii v o r fi nevoiţi să facă loc s p i ­

ritelor s u p e r i o a r e o a m e n i l o r d e g â n d i r e . S u b ţ i e r e a m o r a v u r i l o r
şi c r e ş t e r e a sociabilităţii vor birui în c u r â n d , a l u n g â n d de p e
s c e n ă pe e m p i r i c i cu a n i m a l i t a t e a lor e x a s p e r a n t ă " . (C.)

D a s E h e b u c h . A a p ă r u t , la Berlin, o c a r t e c u r i o a s ă
a s u p r a c ă s ă t o r i e i în G e r m a n i a : „ D a s E h e b u c h " , s c r i s ă în c o ­
l a b o r a r e d e un g r u p d e s a v a n ţ i şi scriitori s u b d i r e c ţ i u n e a
contelui H e r m a n K a y s e r l i n g . In p r i m a p a r t e a lucrării e s t e
p r e z e n t a t ă i s t o r i a c ă s ă t o r i e i d e a l u n g u l v e a c u r i l o r şi c i v i l i z a ­
ţiilor, la p o p o a r e l e p r i m i t i v e , la Chinezi, la H i n d u ş i , în v e c h e a
şi n o u a l u m e . In o a d o u a p a r t e , câţiva specialişti t r a t e a z ă
m a i m u l t e p r o b l e m e f u n d a m e n t a l e a s u p r a c ă s ă t o r i e i în G e r ­
m a n i a . C o n c l u z i la care se ajunge Ia sfârşitul l u c r ă r e i e s t e
că, încă de a p r o a p e un secol, G e r m a n i a trece p r i n t r ' o criză a
căsătoriei.

B l ä t t e r . S e m n a l ă m a p a r i ţ i a unei noui reviste g e r m a n e

„ B l ä t t e r d e r B ü c h e r s t u b e am M u s e u m " , e d i t a t ă la H e r m a n n
K e m p f la W i e s b a d e n , un fel de t r i b u n ă în c a r e s u n t p r e z e n ­
taţi a u t o r i i şi lucrările lor mai î n s e m n a t e , a t â t g e r m a n e c â t
si f r a n c e z e . In afară de rticole de fond, s e m n a t e de n u m e
a u t o r i z a t e , r e v i s t a a c e a s t a oferă un a n s a m b l u d e notiţe a s u ­
pra u l t i m e l o r p u b l i c a ţ i u n i , c a r e c o n s t i t u e un r e p e r t o r i u b i b l o -
grafic util ori cărui c ă r t u r a r din l u m e a î n t r e a g ă , c a r e s e i n t e ­
r e s e a z ă d e lucrările c o n t i m p o r a n e . (A. L.)

Jalea Payot, »La conquête du bonheur« ed. Felix Alcan, Paris.

D. I Payot dă sfaturi preţioase tinerilor, sfaturi care se pot rezuma,
în unul singur: să dai locul de cinste vieţii sufleteşti. D-sa stabileşte cele
nonă condiţii ale fericirii, dar este silit să constate că firea omenească e
imperfectă şi atunci cum putem ajunge la fericire, care e o stare de per­
fecţiune? Arată apoi că manca umple mai bine golul zilelor decât plăce­
rile. Cu alte cuvinte, e mai bine să fii cuminte, decât nebun. Cu oarecara
metodă şi higiena, poţi ajunge la puţină înţelepciune; dar aceasta e feri,
cirea? Cartea dlui Payot întotdeauna vie, este adeseori sugestivă şi une­
ori profundă. (V. R ) .
R e n é W o r m s , »L a sociologie, sa nature, son contenu, ses attaches*
éd. Giard.
Privită într'o perspectivă largă, sociologia este ştiinţa generală a so­
cietăţilor, cuprinzând dreptul, economia politică, estetica, istoria şi geo­
grafia întregului pământ. In special ea studiază raporturile acestor ştiinţe
cu progresul general al civilizaţiilor. Definiţia pe care o dă d. Worms
c o n p e a i e a i ă ideile de mai sus: sociologia este filozofia ştiinţelor sociale:
particulare.

© B.C.U. Cluj
 Pag. 92. CULTURA CREŞTINA Nr. 1 - 3 .

Terenul sociologiei considerată ca ştiinţa evoluţiei civilizaţiiilor

•omeneşti est» aşa de vast, încât nu mai are nevoe să cuprindă domeniile
altor activităţi, a psihologiei şi a moralei. Comte şi-a dat seama de nece­
sitatea unei limitări când a pus deasupra sociologiei cunoaşterea binelui
şi a răului.
Astfel mărginită ştiinţa socială generală îşi păstrează felul său pro­
priu, şi la sânul său toate ştiinţele sociale particulare rămân cu autonomia
şi înfăţişarea lor. (V. R.)
J. W a h l , »Les philosophies pluralistes en Angleterre et en Amé­
rique», éd. F. Alcan, Paris.
Anglia este astăzi în plină mişcare de reacţiune împotriva monis­
mului, atât de puternic în veacul al XlX-iea. D. I. Wahl priveşte cu sim­
patie această nouă îndrumare a filozofiei engleze.
Lucrarea dlui Wahl sehiţează limpede mişcarea pragmatică şi plu­
ralistă la anglo-saxoni.
Edmond Laskine. »Le socialisme suivant les peuples», ed, E. Fla­
mmarion, Paris.
Studiul acesta reaminteşte impresia de turn al lui Babel pe care au
făcut-o întotdeauna reuniunile internaţionale socialiste. Autorul arată ca­
racterul naţional al socialismului fiancez, tendinţele reformiste, descentra-
lizatoare şi antietatiste ale socialismului belgian, fondul democratic, solida-
rist şi antirevoluţionar al socialismului englez, naţionalismul socialismului
irlandez, lipsa de spirit de clasă la socialismul american, în sfârşit carac­
terul etatist, reformist, protectionist, xenofob al socialismului australian. La
aceste feluri de socialism sau adăugat germeni de marxism şi socialism.
(V. R.).
Eduard Mayniftl: »La vie de Jean-Henry Fabre, L' Homère des
Insectes». Ed. PIon-Nourit, Paris.
Fabre ca şi Pasteur era un credincios adânc. Tainele firii îl apro­
piau de Creatorul universului în faţa căruia pleca smerit genunchii şi
sufletul.
Paginile dlui Maynial sunt scrise cu dragoste pentru escelentul na­
turalist »Hemer al Insectelor«. (S).

© B.C.U. Cluj
 C R O N I C A .

Assi»i Patria Sfântului Francisc, toare naţională, a tipărit o serie de-

unde i e află măreţul său mormânt e mărci franciscane de 20, 40, 60 cent.
centrul Sărbătorilor centenare fran­ 1,25 şi 5 lire, care au şi fost puse în
ciscane Franciscanii Conventuali au circulaţie dela 30 Ianuarie şi sunt va­
hotărît să mărească cripta in care se labile pe tot anul 1926 pentru poşta
păstrează sicriul de piatră cu Întreg din Italia şi streinâtate.
trupul Sfântului, Sf Părinte a dat o Iar la Genova Prefectura oraşului a
specială binecuvântare tuturor cari vor dat următorul manifest: «Considerând
contribui la mărirea criptei din Assisi. că în al 7-lea centenar al morţii Sfân­
Iată cuvintele Sfântului Părinte: tului Francisc de Assisi, când poporul
Acordăm o specială binecuvântare italian se pregăteşte să sărbătorească
apostolică tuturor acelora cari prin în unire duhovnicească eu întreagă
rugăciunile, laptele şi pomenile lor, lumea creştină admirabilă a Sfântului,
vor da concurs la preamărirea Mor­ care a predicat oamenilor smerenia
mântului marelui Patriarh Sf. Francisc vieţii şi sfinţenia muncii, chiar şi
în basilica sa din Assisi în al 7-lea cen­ în Genova, unde sunt vii şi foarte
tenar al glorioasei ţsaie morţi. — P nobile tradiţiile franciscane, — tre­
P Piu XI. buie să fie preamărită cu strălucire
flata vrednică de amintire; Conside­
Roma a cărei credinţă a susţi­ rând că amintirea slăvită a Marelui
nut-o admirabilul sfânt cu umerii săi Italian trebuie să continue intr'un loc
nu se lasă mai pe jos în a sărbători de centru şi in văzul oraşului, care se
pe Sf. Francisc. S'a format un comitet mândreşte de a împreuna cu munca
general care să conducă serbările. cea mai aleasă şi înţelegerea celui,
Acest comitet a făcut un apel spre a mai înalt ideal; hotărîm: A ş a zisa
ridica cât mai curând un monument Rotunda din calea Corsicei să fie nu­
al Sfântului Francisc in piaţa dintre mită : Piaţa Sfântului Francisc de-
Bazilica Sf-lui Ioan în Lateran şi Bise­ Assisi«. (Vi.)
rica Sfintei Cruci. Dacă va avea mij­
loace Comitetul are de gând să facă Sinodul dieeezei de Orade. Dăm
şi în însăşi Basilica Laterană o sculp­ după un rezumat din «Vestitorul» mai
tură în marmoră care să amintească nou şi «Unirea» — o privire asupra
neaşteptata vedenie a Papii Inocenţiu hotărîrilor mai importante ce s'au luat
III care văzu în sărăcuţul din Assisi tn sinodul dela 4 - 6 Maiu al eparhiei
propteaua materială şi morală a cre­ noastre orădane.
dinţei. Mai mult: Comitetul al cărui
Pentru a asigura clerului o viaţă cât
preşedinte e Cardinalul Pompili, Vica­
mai curată, sinodul impune preoţilor
rul Papii, are de scop să înfiinţeze in
o întreagă serie de acte de pietate
Roma şi o Catedră de studii franci­
(meditaţie, examinarea conştiinţei,
scane cu alăturată bibliotecă serafică.
mărturisire de 4 ori la an, exerciţii
însuşi guvernul italian care a de­ spirituale tot la 3 ani), iar pentru per­
clarat ziua Sfântului Francisc sărbă­ fecţionarea lui în cele ale cunoştinţe-

© B.C.U. Cluj
 Pag. 94. CULTURA CREŞTINA. Mr. 1 - 3

lor teologice Introduce examenul de (Până atunci pot veni încă de la lucru
paroh, pe care fiecare preot e dator şi li-i învoit). Conform acestui decret
să-1 facă în primii cinci ani după hi­ turistele americane care veniseră de
rotonire. Deosebită atenţiune a dat peste ocean să viziteze vechea Eladâ,
«inodul şi inculcării diferitelor dato- au avut neplăcuta surpriză de a fi o-
rinţe preoţeşţeşti, fiind aici iarăşi cu prite la frontiera Greciei unde li-se
deosebită considerare la partea spiri­ controla» rochiile, acele din geaman­
tuală a acestora (predici, reuniuni pii, tane şi care s'au găsit cu rochii rnai
catehizare, exerciţii spirituale pentru scurte de 15 centimetri dela pă­
«levii de şcoală ş. a.) mânt, au fost oprite să intre, înainte
Afară de aceste hotărîri deosebit de a-şi fi înădit rochiile până să ajungă
d e importante, dar al căror control la măsura cerută de lege. (vii
e s t e de multeori foarte dificil, sinodul In Italia n n s e mai înjură. Mini­
s'a ocupat pe larg şi de chestiuni de strul justiţiei al Italiei a declarat, că
ordin mai strict administrativ, cum guvernul fascist pregăteşte reformarea
sunt conferirea beneficiilor, împărţirea codului penal prin introducerea unui
venitelor parohiale, chestia stolelor, articol care stabileşte, că înjurăturile
diferitele registre şi altele. Tot aici sunt un delict şi ca atare vor fi pe­
amintim şi hotărîrile luate pentru a- depsite cu închisoare.
meliorarea situaţiei preoţilor deficienţi, S o c i e t ă ţ i l e s e c r e t e dim Ungaria.
a văduvelor şi orfanilor de preot, in Conferinţa şefilor de partide. — Be-
sensul, că fiecărui preot deficient i-s'a thlen membru în aceste societăţi. La
asigurat, şi până la aranjarea defini­ 19 April s'a ţinut la Budapesta o con­
tivă a pensiei, un ajutor lunar stabil ferinţă a şefilor de partide din Adu­
de 1S00 lei, pestru văduve câte 750 narea Naţională spre a examina che­
lei, iar pentru orfanii de preoţi câte stiunea societăţilor secrete.
500 lei lunar. Au fost prezenţi numai membrii
Dupăcum s e vede şi din această majorităţii, opoziţia abţinându-se sub
sckiţare sumară a hotărîrilor la cari cuvânt că această conferinţă nu este
«'au oprit părinţii sinodului dela Ora­ decât o comedie montată spre a a-
dea, ele constituie un mare pas îna­ runca praf în ochii opiniei publice.
inte pe calea progresului sfintei noa­ Nu s e va întreprinde nimic contra
stre biserici. acestor asociaţii, deoarece chiar pri­
Noul A r h i e p i s c o p de Malines. La mul ministru, contele Bethlen este
scaunul de primat al Belgiei rămas membru în câteva di» ele.
vacant prin moartea celebrului Cardi­ Intr'un comunicat oficios, s e arată
nal Mercier, Papa a binevoit să nu­ că aceste societăţi s e clasează în 3
mească pe Mons. Ran Roey fost Vicar categorii 1-a cele cari s'au format
general şi sfetnic al Marelui dispărut. încă pe timpurile Gărzii albe de sub
Jilons Van Roey e de 52 de ani şi s e Horthy; 2-a Societăţile secrete cu ca­
bucură de o mare autoritate în lumea racter pur politic; 3-a, societăţi cari
belgiană. au de scop crime ordinare.
T u r i s t e l e A m e r i c a n e oprite s ă Societăţile aparţinând primei cate­
intre î n Greci». După cum s e ştie în gorii, spune comunicatul, sunt desfiin­
Grecia Preşedintele Pan galoş a oprit ţate, cele de a 2-a categorie sunt
femeilor şi fetelor de a umbla cu ro­ asociaţiuni politice cari n'au nevoie
chii scurte şi decoltate, precum a de statute, iar categoria a 3-a e s t e
-oprit băieţilor şi fetelor minore să totdeauna urmărită conform legilor
umble pe străzi după ora 10 seara penale în vigoare.

© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 3 CULTURA CREŞTINA
Spre a da Statului posibilitatea de
ale controla, celor politice li s'a im­
pus obligaţia să înştiinţeie de înfiin­
ţarea lor autorităţile in drept — bine
înţeles o măsură mai puţin decât su­
ficientă spre a garanta activitatea lor
în limitele legalităţii.
In acelaş timp este fapt ştiut că
şi organizaţiile de categoria l-a, a
gărzilor albe, continuă să existe, sub
tot felul de mistificări şi nume se­
crete.
In orice caz, conferinţa a evidenţiat
Încă odată că nu se întreprinde nimic
serios în Ungaria contra organizaţiilor
d e teroare.
* In 1912 tatăl maestrului a cerut
D. Bethlen a declarat, că este gata
să discute această chestiune cu re-
preientanţii partidelor parlamentare
cu atât mai mult cu cât, după pă­
rerea sa, Guvernul va trebui să ia nu
numai dispoziţiuni guvernamentale
dar şi dispoziţiuni legislative.
Guvernul este hotărît să ia orişice
măsuri cari ar tinde la consolidarea
Statului.
Ca să poată lupta cu succes în
contra Societăţilor secrete, trebuie să
s e modifiee dispoziţiile din codul pe­
nal în sensul ca organizaţiunile cu
scopuri criminale să fie pedepsite
chiar înnainte de a-şi fi adus la în­
deplinire planurile lor.
Mai e nevoie să se ia dispoziţiuni
legislative ca pe viitor să se pedep­
sească în mod mult mai sever orga­
nizaţiunile cari ar lucra fără de sta­
tute. (R).
„Messia" al teosofilor. Annie Be-
saut, prezidenta Societăţii teosofice
şi-a anunţat vizita în Anglia, în tovă­
răşia lui Krishnahmuti, care după cum
anunţă unii teosofi, va reincarna intr'o
zi pe Krishna. Annie Besaut e garanta
acestei reîncarnări. Ea a fost timp de
doi ani maestra şi învăţătoarea «mae­
strului nouii lumi* (unul din titlurile
oficiale ale lui Krishnamuti) sau «ve­
Pag. 95.
hiculul ales pentru un nou mesagiu
divin*.
Ea a anunţat anul trecut venirea
«maestrului* în Europa şi ivirea unei
noui religii mondiale.
Nimeni nu se îndoeşte de buna
credinţă a dnei Besaut care, în afară
de nenorocita teosofie, şi-a dedicat
viaţa şi multor chestiuni sociale, fiind
cea mai autorizată propagandistă a
mişcării pentru emanciparea politică
a Indiei. Dar iată că publică în «Daily
Chronicle*, sub titlul «Pentru marele
public«, un articol în care se amin­
tesc unele fapte care privesc pe a-
cest pretins «maestru*.
curţei din Madras, anularea tutelei pe
care o avea dna Besaut asupra «mae­
strului* şi fratelui său mai mic, pe
motiv că fiii săi erau sub influenţa
dăunăroare a episcopului anglican
Leadbester, în contra căruia în 1908
se ridicaseră acuzaţii de imoralitate.
In urma acuzaţiilor episcopul a fost
silit să demisioneze din societatea
teosofică. La proces acuzaţiile n'au
putut fi dovedite în mod legal. Jude­
cătorul însă a declarat că Leadbester
profesează opinii absolut imorale cari
fac primejdioasă tovărăşia sa tinerilor.
Sentinţa ordonase d-nei Besaut să
readucă pe cei doi copii in Italia.
Krishnahmuti a stat totuş sub tutela
lui Leadbester, in Australia, spre a se
pregăti pentru reîncarnarea anunţată.
Cele ce povesteşte ziarul «Daily
Chronicle* sunt menite să pună în
gardă publicul.
F e m e i a pastor. Comunitatea evan­
ghelică din Hamburg a desemnat pe
d-na Kunert pentru postul de pastor
al închisoarei pentru femei. Dacă,
cu toată opunerea mai multor orga­
nizaţii comunale şi confesionale, d-na
Kunert va fi totuşi numită, lumea va
vedea pe cea dintâi «preoteasă* egală
în drepturi cu pastorii-bărbaţi.
© B.C.U. Cluj
 Nr. 1 - 3 . CULTURA CREŞTINA

Lourdes. Anual se revarsă sute de lipine: Callin; în India s'-a-conves i u . _

mii de credincioşi din toate părţile de mulf o membră a fatailiei regale
lumii la acest loc privilegiat, unde în Chaslu Ananth descendenta lui Brah­
veacul XX se întâmplă minuni, lată ma; pastorul protestant Lavroji Dale
lumea ce s'a perândat la Lourdes în Arthur în Roma; c e l e b r autoritate
192S (după >Journal de la Grotte) în ale spiritismului, p a s M k l anglican
Totalul pelerinilor oficiali 284 000 (80 Rouse, cu trei feciori ai •p*-; renumi­
mii mai mult decât in 1924); în aceasta tul medic englez dr. Tev.<isson din
cifră nu e cuprins numărul pelerinilor Australia; Baronul Reichlin - Meldegg
particulari, care incă e foarte mare. din München fost comandant de cetate
Cei mai mulţi pelerini au venit din în armată; arhimandritul rus Morozow;.
Franţa şi Belfia. Din Italia au fost 5 şi în urmă d. prof. Coculescu dela Bu­
Cardinali, 2 patriarhi, 206 arhiepiscopi cureşti. In ultimii 5 ani s'au convertit
şi episcopi, total 2235. 57 preoţi anglicani, trecând de r)reoţi
In piscinele bărbaţilor au fost cu­ catolici, îmbrăţişând celibatul. (]ţ. T).
fundate 40.000 persoane in ale femeilor Numărul pelerinilor l a Roma în
111.611. timpul anului sfânt se ridică la aproape
Minunile mai însemnate în 1925 un milion. — Lista oficială înregistrată
sunt: Vindecarea Doamnei Percevault este precum urmează: Italia 2ţ2000,
de Cheauvreaux bolnavă de miocar- Germania 39879, Spania 12892, Franţa
dită cronică; a dşoaiei Luisa Bapt, 1 1594, Anglia şi Irlanda 6287, Iugo­
din Paris, bolnavă de pleuro-perito- slavia 5464, Elveţia 5325, Belgia 5285,
nită tuberculoasă; a dşoarei Iulieta Ungaria 4782, Cehoslovacia 3854, Po­
Ventura din Barcelona bolnavă de lonia 3207, Austria 2783, Portugalia
tuberculoză palmonară; a dşoarei 2370, Luxemburg 2000, Malta Î217>-
Gorse din Lafenasse de boală de Olanea 1127. Danemarca, Suedia, Nor­
Pott dorsală cu sindromă meningitică. vegia 909, România »20, Letonia şi
Nenumărate graţii şi vindecări sur­ Lituania 74. Din celelalte continejnte:
prinzătoare, care deşi nu pot fi înşi­ America 5286, Asia 831, Africa '527,
ruite intre advăratele minuni, sunt Australia 300, Insulele Filipine 35,.,
totuş efectul rugăciunilor ascultate mai Restul de aprospe 300000 sunt inter­
uşor în acest sfânt lăcaş al Fecioarei naţionali. (Vs.)
Măria. (V.)
Prohibiţionismul în Statele-Unite.
Convertiri mai noui. Biserica cre­ In legătură cu acţiunea intensă între­
ştină caiolieă poate remarca în anii prinsă de guvernul Statelor Unite
din urmă convertiri din cercul inte­ pentru a stăvili cu totul importüT d e
lectualilor moderni: Soţia dlui Rajmond băuturi alcoolice, agenţia Reuter^află
Asquit (feciorul f. premier englez) s'a că nu este vorba pentru momenv d e
convertit la Roma nu de mult; dis­ o modificare a convenţiei anglo-^ae-
tinsa svedeză: Edviga Lovens- ricane relativă la respectarea regi­
kiold; episcopul ortodox rus dia A- mului prohibiţiei. Este probabil j p s l
merica Mgr. Dzubaig; celebra scrii­ că vapoarele de control americine
toare din Norvegia Sigrid Unds.et; vor fi autorizate să facă perchiziţî? în
misionarul protestant din insulele Phî- anumite condiţiuni in insula Bahama..

TIPOGRAFIA SEMINARULUI TEOLOGIC GR-CAT.

© B.C.U. Cluj