Prin corabia aceasta se închipuieşte Soborniceasca Biserică a Lui Hristos, a cărei

temelie este Credin�a cea Ortodoxă în Sfânta Treime. Iar scândurile şi grinzile sunt
dogmele Credin�ei şi tradi�iile. Catargul este Crucea. Vântrelele, nădejdea şi
dragostea. Cârmuitorul, Domnul nostru Iisus Hristos. Prorarii şi marinarii,
Apostolii, şi Diadohii Apostolilor, şi to�i Cuvioşii. Gramaticii şi notarii, învă�ătorii
cei după vremi. Călătorii, to�i Ortodocşii Creştini. Marea, este via�a acesta. Suflarea
cea lină şi zefirul, sunt suflările şi harurile Sfântului Duh. Vânturile, ispitele cele
împotriva ei. Iar cârma ei, prin care se îndreaptă către limanul Ceresc, este cartea
aceasta a Sfintelor Canoane.
Dumnezeiescul Hrisostom (Tom 6, foaia 429, stih 10, şi tom 7, foaia 502, stih 20;
Edi�ia din Etoni)

Întru slava Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, a unuia Dumnezeu.

PIDALION

Sau cârma corăbiei în�elese a Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici a Ortodocşilor.

Adică toate Sfintele Canoane, a Sfin�ilor Apostoli, a Sfintelor Sinoade Ecumenice,
locale şi a Sfin�ilor Părin�i de pe alocurea. Traduse din greceşte în româneşte de
Înalt Prea Sfin�itul Mitropolit Chirio Chir Venianin Costachi.

Iar acum întâia-ş dată, în zilele Prea Înaltului Domn Mihail Grigoriu Sturza
Voievod
Cu blagoslovenia Înalt Prea Sfin�itului Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldovei Chirio
Chir Meletie.

Tipărită prin sârguin�a şi cheltuiala Prea Cuviosului Arhimandrit şi Stare� al

Sfintelor Mânăstiri Neam�ul şi Secul, Chir Neonil.

Îndreptate şi îndeplinite de Protosinghelul Neofit Scriban în tipografia Sfintei

Mânăstiri Neam�ul, în anul 1844 de Ieromonahul Teofan şi de Monahul Cleopa
tipograful.

INSCRIP�IE ASUPRA STEMEI DOMNEŞTI

MIHAIL STURZA VOIEVOD DOMN AL �ĂRII MOLDOVEI,

O Cruce şi o Coroană, o Stea o Alurghidă,

Un Bour, o Cunună, ce stă pe o Egidă,
Un Schiptru, şi o Spadă, ba şi un Sfânt Patron,
Sau dat DOMNULUI nostru când s-a suit pe Tron,
Lui MIHAIL lui STURZA ca PRIN� şi VOIEVOD,
Să fie-n Moştenire, de fericire rod.
Întreaga stăpânire, şi a Armelor Putere,
1
 În mâna sa stau puse, şi a Moldovei vrere,
Deci dar acestea toate, a Providen�ei sunt,
Ce duce Omenirea către un scop Preasfânt.
Lui dar se cuvine ca tot ce vom lucra,
S-aducem să supunem spre a se încununa ,
Primeşte Bune DOAMNE aceste spre-nchinare,
Primeşte această Carte, sub 'Nalta apărare.

CĂTRE CITITORI,

Începând de la cele mai mari trupuri ale lumii văzute, şi încheind la cele mai
mici fiin�e şi trupuri microscopice şi în�elese, ale lumii nevăzute nu aflăm că ar
putea ele oarecum fiin�a sau a se mişca decât numai după oarecare legi.
Învoirea cea minunată a elementelor, mişcarea cea Universală a firii, scopul
şi armonia lor de la sine arată pe sfintele şi preaîn�eleptele legi ce li s-au pus de
către Atotputernicul Ziditor.
Deci precum în rânduiala Universului şi a firii nimic se vede fără de
oarecare legi, aşa şi în rânduiala morală, nici o societate şi nici un aşezământ nu
se poate cârmui fără de oarecare legi; deci, cu cât mai vârtos clerul, poporul şi
bisericile creştineşti.
Şi iarăşi precum nici un Domnitor în�elept nu ocârmuieşte poporul cu
lesnire şi ferice, fără ca mai întâi să le facă cunoscută voia sa, sau legiuirile după
care vor ele a se ocârmui; cu cât mai vârtos Biserica care este sufletul cârmuirii şi a
legilor fără de care nici societatea nu poate fi trainică; clerul este sufletul unui
popor; deci dacă clerul nu va şti calea pe care trebuie să meargă spre a nu rătăci şi
a nu cădea în pierzare, apoi cum va arăta el turmei sale calea care duce la fericire
şi mântuire. Dar apoi a le face cunoscute lor pe acestea nu este altă [cale], decât a
le publica lor în acei termeni cu care ele se în�eleg între ele.
Biserica Moldovei, s-au mai bine bisericile Na�iei Române, din potrivă au
pă�it, căci Codica sa de Legi, sau Canoanele Bisericeşti, nu i-au fost ei împărtăşite
în întregime, prin graiuri ce sunt în�elese fiilor turmei sale, sau deşi i-se
împărtăşeşte ceva, însă numai poate prin broşuri, manuscrise, care din veac în
veac se tălmăcesc de către vreun prieten sau fiu al ei adevărat.
În sfârşit, în anul mântuirii 1652 sau dat la lumină în Târgovişte, capitala
�ării Româneşti, Nomocanonul lui Alexie Aristin, tălmăcit de Daniil monahul
panoneanul, îndreptat de ieromonahul Ignatie Petri�ă, tipărit cu cheltuiala
Mitropolitului Ştefan. Întitulându-l româneşte, Îndreptarul Legii sau Lege
Dreptariu. Dar apoi acest Nomocanon1, precum este ştiut, este o prescurtare a
Canoanelor, amestecate cu legi politiceşti, iar nu o completa şi simpla Codică de
Canoane.
Această carte de la arătatul an, 1652 până astăzi ne având norocire de a se
retipări, a ajuns un lucru atât de rar, încât o episcopie sau o mitropolie, se poate
socoti foarte norocită dacă, încă i-a mai rămas vreun exemplar întreg!
Pricinile neretipăririi pot fi de mai multe feluri, şi iarăşi, unele iertate, iar
altele neiertate, precum între altele este aceea de a nu fi cunoscute la tot clerul şi
tuturor credincioşilor de osebitele legiuiri a Sfintei Biserici… Care aceasta din
urmă, s-a întâmplat şi acestei căr�i, tocmai pe când era să vadă întâia oară lumina
tiparului, în greceşte, precum mărturiseşte fericitul patriarh Neofit, în scrisoarea sa
din 1802, care s-a tipărit în locul acesteia.

1 Nomocanoane sunt mai multe, precum a patriarhului Fotie, a lui Vastar, şi a altora.
2
 Şi care carte poate că şi la noi are acest fel de neprieteni… Pe care, deşi cu
o singură trăsătură socotesc îndeajuns a-i încredin�a despre Adevăr; adică, este
Biserica învă�ătoare şi propovăduitoarea Luminii, sau nu? Este un organism social,
sau nu? Unde se aplică prorocescul cuvânt: „Lumină sunt Poruncile Tale pe
pământ. Lumină cărărilor mele este Legea Ta. Şi arătarea Cuvintelor Tale
luminează şi în�elep�eşte pe prunci.” [Psalm 118, 105, 130] Cum să în�elegem
cuvântul Sfântului Pavel: „Că elinilor şi barbarilor, în�elep�ilor şi neîn�elep�ilor
datori sunt.” [Romani 1, 14] Totuşi le voi răspunde cu acest mare cuvânt al
Sfântului Grigorie Teologul: „Cum nu este necuviincios lucru, că legea romanilor,
nimănui nu este iertat a nu o şti, deşi neştine ar fi �ăran şi cu totul neînvă�at; nici
este lege care să ajute pe cei care lucrează din neştiin�ă; iară învă�ătorii mântuirii,
oare să poată a nu şti principiile mântuirii, care deşi altminterea sunt foarte simple
şi neadânci pentru în�elegere.” [În Cuvântul la Marele Atanasie]Afară de acesta şi
sfântul Chiril al Alexandriei zice:„ Să auzim dar to�i câ�i îi lenevim la cetirea
scripturilor câtă vătămare suferim, şi câtă sărăcie, că nu în�elegem vreo vie�uire
cândva, cei ce nu ştim legile acestea după care trebuie a vie�ui.”( la Matei Sira cap.
13.52).
Şi cu adevărat, cât ar fi de ne potrivit clerului să ştie legile şi formele după
care trebuie a purta proceduri particulare şi materiale cu acei ce li s-au încredin�at
spre ai păstori la apa odihnei, şi ai povă�ui către mântuire şi Împără�ia lui
Dumnezeu. Iar legiuirile sau canoanele bisericeşti a le fi cu totul neştiute! Ba încă
ceea ce ar fi şi mai rău, când am voi să împiedicăm pe cei ce ar voii de a le ştii,
ascunzând Lumina sub obroc.
Preasfin�itul Mitropolit Veniamin, sim�ind mai mult această necuviin�ă, şi
trebuin�a de a se publica în limba românească, adunarea tuturor canoanelor
bisericeşti, cu obişnuita sa râvnă pentru înmul�irea canoanelor române, s-a apucat
şi a tălmăcit în limba românească această carte de pe exemplarele tipărite la anul
1800 în Lipsca, adunate de Sfântul Sinod al Constantinopolului, din tomurile ce se
zic Sinodicale sau Pandecte ale Canoanelor Bisericii Răsăritului, tălmăcindu-le în
limba nouă grecească, potrivit cu însemnările ce ne-au lăsat Ioan Zonara2, şi după
dânsul Theodor Balsamon3, câte odată şi după Alexie Aristin4 de multe ori după
anonimul traducător5 şi al�ii care şi al�ii6 care se află greco-latine cele mai multe.
Afară de care a adăugat la sfârşit şi alte canoane de ale altor Părin�i, care nu sunt
2 Ioan Zonara, a fost în timpul lui Alexie Comnin la 1118 de la Hristos, fiind mare drugarios
mai întâi a Viglei, şi protasicrit, pe urm ă s- a făcu monah, în Mănă stirea Sfânta Glicheria, şi
îndemnând u - se de oarecare precum însu ş i zice în Precuvântarea Canoanelor, el mai bine şi
mai în � elep � e ş te decât to � i le- au tălm ă cit, deş i toate tălm ă cirile acestea nu s- au pă strat, a
scris Istoria Universal ă pân ă în zilele lui Alexie Comnin, şi a tălm ă cit Canoanele Învierii ale
Octoihului Sfântului Damaschin. El este foarte lă udat nu numai de învă� a � ii contemporanii
cu el, ci şi de al � i mul � i.
3 Theodor Valsamon, a st ă tut în zilele lui Manuil Comnin şi a patriarhului Mihail Anhialul,

pe la sfâr ş itul veacului al XXII- lea, dup ă Zonara şi chiar de Alexei Aristin, fiin diacon a marii
biserici, şi nomofilax şi hartofilax şi cel dintâi al blahernilor. Iar la anul 1203 împ ă r ă� ind
Isachie Anghel şi patriarhul Gheorghe Sifilinie, a scris oarecare canonice ş ti întreb ă ri şi
ră spuns uri către Marcu al Alexandriei. Dup ă luarea Constantinopolului de că tre vene � ieni, la
1204 s- a hirotonisit şi patriarh al Antiohiei. Acesta din îndemnarea lui Manuil Comnin şi a
patriarhului Mihail, încă diacon fiind precum însu ş i zice în Precuvântarea Nomocanonului,
adică a celor 14 titluri sau prescurtare a legilor împ ă r ă te ş ti a lui Fotie, sau cu alte cuvinte
Nomocanonul lui Fotie, a făcut subînsem n ă ri, Canoanelor Apostolilor, şi Sinoadelor şi altele.
Şi a urmat mult lui Zonara, de şi altminteri st ă departe de dânsul dup ă pă rerea unora. Vezi
la subînsem narea Precuvânt ă rii Pidalionului grec.
4 Alexie Aristin, era tot în anii lui Manuil Comnin, mai în urm ă pu � in de Zonara, şi mai

înainte de Valsamon, pe la anii 1166. Diacon şi nomofilax făcându - se a bisericii mari, a

făcut prescurtare tuturor Sfintelor Canoane, care şi Nomocanon se nume ş te, şi aceasta este
acela care s- a tipă rit în române ş te la Târgovi ş te la anii 1652 dup ă un manuscris grec
tălm ă cit. Vezi în Precuvântarea ce- i face Mitropolitul Ştefan, şi în Poarta lui.
3
întărite de Sinod Ecumenic, şi care nu au putere ca acelea lui Ioan Postnicul, a
Sfântului Nichifor, şi a lui Nicolae patriarhul Constantinopolului, despre care vezi
biografiile lor şi la începutul canoanelor lor, şi în subînsemnările, de la
precuvântarea Pidalionului grecesc. Lămurindu-le cu însemnări teologice,
filologice, istorice şi părinteşti, ba încă le-au subînsemnat şi cu legiuiri
împărăteşti, mai vârtros ale lui Iustinian Digeste7, Codice8, Institutele9, Novelele10
care au fost mai potrivite, iar care se împotriveau lor s-au răsuflat (scos). Aşijderea
a lui Ioan Chitrus, a lui Nichita şi a lui Petru diaconul şi hartofilaxul bisericii celei
mari. Şi în sfârşit, a adus învă�ătura despre nun�i, scoasă din cartea numită Iuris
Greco-Roman (Juris Greco-Romanam), şi întărite spre a se publica în limba nouă.
Dându-i ca titlu Pidalion, adică cârmă, potrivit asemănării ce face Sfântul Ioan
Hrisostom, Bisericii lui Hristos cu corabia. Precum se vede aceasta la începutul
căr�ii acesteia. Unde între altele se zice că, cârma corăbiei acesteia, adică a Bisericii
acesteia sunt Dumnezeieştile Canoane.
Eu aflându-mă catehet exortator (care îndeamnă şi însufle�eşte) şi spiritual
pe lângă şcolile publice din Mănăstirea Sfin�ii Trei Ierarhi, după o nedreaptă şi
grozavă calomnie, am fost silit a veni la această Sfântă Mănăstire, unde nu am
încetat de la sfintele învă�ături, şi de a semăna Grâul Cuvântului lui Dumnezeu.
În dată însă, după acest vifor al vie�ii mele, am fost numit profesor public la
şcoala din politiea (localitatea, târgul, aşezarea) Fălticenilor. Cu îndatorire din
partea Prea Fericitului Mitropolit Veniamin, de-a învă�a manuscrisul acestor Sfinte
Canoane şi a sta pe lângă tipografie la ieşirea lor de sub tipar; precum mai pe larg
se arată în scrisoarea Înalt Preasfin�iei Sale cu numărul 110 din anul 1842, ianuarie
26 care se păstrează în hârtiile mele.
Dar fiindcă deosebitele împrejurări ale Înalt Prea Sfin�iei Sale, ale mănăstirii
şi însăşi ale mele, nu am înlesnit darea ei la lumină atunci, rămânând eu la
Fălticeni cam 2 ani. Şi de acolo numit fiind egumen Mănăstirii Mogoşeşti din
�inutul Dorohoiului. Poate că după vechea zicere: „Toată piedica spre mai bine…”
În sfârşit, în 12 august 1843, la cererea Preacuviosului Arhimandrit Chir
Neonil şi Stare�ul de atunci al acestei sfinte mănăstiri, mi s-a poruncit de Prea
Înăl�atul Domn Stăpânitor, ca părăsind egumenia-mi, să mă aşez în această Sfântă

5 Anonimul traduc ă tor, cum că a fost altul decât Aristin, şi că mai în urm ă decât acela,
mă rturisesc îns ăş i cele zise de dânsul, că la Canonul 75 Apostolesc vorbe ş te despre
prescurtarea ce a făcut - o Aristin: Cel ce a prescurtat acest Canon, nu l- a în � eles bine. Căci
la cel de- al 19- lea canon al Anchirei, despre acest Aristin vorbe ş te, îns ă o seam ă pentru că
ar fi Simeon Magistrul şi Logofă tul, care ne- a lăsat oarecare tălm ă ciri ale Canoanelor.
6 Adică din Nomocanonul lui Matei Vlastar, care tr ă ia pe la 1335 şi urmat t ă lm ă cirilor lui

Zonara, iar mai cu seam ă lui Valsamon, dintr - a lui Iosif egipteanul şi presbiterul, ce a
parafrasit şi tâlcuit Canoanele ară be ş te, fiind pe la anul 1398. Din Nomocanoanele lui Ioan
al Antiohiei, şi ale lui Ioan Scholasticul, ce a fost presbiter Antiohiei, pe urm ă apocrisiar în
Constantinopol, ale lui Anastasie al Antiohiei dup ă Zonara (Dositheu Dodicavivlion foaia
514) şi dup ă ce s- a izgonit patriarhul Eutihie, s’a făcut de Iustinian patriarhul
Constantinopolului. Şi ca Sfânt se serbeaz ă la 3 februarie (pe vechi !) care dup ă Dosithei
altul este de Ioan al Antiohiei, iar dup ă al � ii acesta şi este.
7 Digeste înseamn ă orânduire, iar aici însemnea z ă legile lui Iustinian, pe care le- au adunat

de pe la deosebite na � ii, în cincizeci de căr � i, şi le- au numit Digeste. Cine îns ă le- au mai
prescurtat, care a fost pricina şi altele, vezi la subînsemn ă rile Pidalionului grec, sau în
precuvântarea ce o face mitropolitul Ştefan la Îndreptarea Legii, tip ă rit ă în Târgovi ş te la
1652.
8
Codică în grece ş te înseam n ă lege, luându - se apoi şi în în � eles de carte de lege, sau
membran ă , sau pergament. Aici se în � elege careta de legi a lui Iustinian, împ ă r � it ă în trei
codice.
9
Instituta sau Institutele înseamn ă introducere, iar aici însemneaz ă propedia, sau înainte
învă�ă tur ă a legilor, care a făcut - o Iustinian, pentru mai lesnicioasa în � elegere a ştiin � ei
legilor.
10 Novelă înseam n ă orânduirea nou ă a orică rui împ ă rat, iar aici înseamn ă lege politic ă .

4
Mănăstire spre a preda ştiin�a religioasă şi limba elină, tinerilor părin�i, şi să
îndreptez această sfântă carte. Şi aceasta a fost cea mai sigură ocazie pentru un
atât de mult aşteptat, şi atât de mare lucru pentru creştini.
Deci iată că, cu ajutorul lui Dumnezeu, a ieşit de sub tipar. Eu m-am silit în
tot chipul spre a-i da o sintaxă mai românească, însă numai pe cât m-a iertat
sfin�enia lucrului, căci ştiut este că la asemenea căr�i, trebuie a jertfi elegan�a
limbii, urmând scumpătă�ii celei mai de aproape a în�elesului termenilor
originalului, ba încă de multe ori şi înseşi literei. Pentru aceea, am întrebuin�at
multe cuvinte tehnice, necunoscute poate tuturor, însă pe toate le-am făcut
în�elese, însemnându-le cu stelu�ă şi punându-le cuvânt în�eles, sau şi pe cel
propriu, la marginea aceluiaşi rând.
Iar cea mai de aproape şi mai pătrunzătoare băgare de seamă, am avut de a
o face în�eleasă şi lămurită şi de a fi întru toate, precum vorbele şi zisele, aşa şi
idea întocmai cu a originalului. Şi unde nevoia m-a silit am pus în paranteze, când
în original erau fraze eliptice şi idiomuri, cuvântul necesar spre a face în�eles
textul. Mai vârtos când verbul era foarte depărtat în perioade de subiectul său.
Am înmul�it tâlcuirile şi trimiterile ce rămăseseră netălmăcite, precum şi
multe însemnări lăsate, care se cer neapărat pentru lămurirea cuprinderii
canoanelor. Din tâlcuiri multe mai că n-ar fi trebuit în limba noastră, însă m-am
temut a le lăsa ca unele ce şi ele au luat tărie Sinodicească. Şi că sunt mai vârtos
ale vrednicului de aducere aminte Zonara. Toate mărturiile din Scriptură s-au
cercetat, şi s-au pus întocmai versurile Sfântului Grigoire Teologul şi ale Sfântului
Amfilohie, atingătoare de care căr�i ale Sfintei Scripturi sunt primite, fiindcă au
rămas netâlcuite, s-au adăugat scara (indexul) locurilor şi a materiilor mai
însemnate, icoana şi desenul Bisericii de la începutul căr�ii şi altele. Încât pot a mă
măguli că neştine poate să o citească cu însăşi încrederea ce o are în original. În
sfârşit, fiindcă tălmăcirea Prea Sfin�itului Mitropolit Veniamin a fost făcută în
grabă, silit de nevoia ce vedea că o are Biserica şi neamul său, apoi la îndreptarea
şi îndeplinirea ce am făcut am avut în vedere nu numai originalul publicat la
Atena, ci şi cel publicat la Sankt Petersburg, care este tălmăcit şi tipărit cu o
deplină luare aminte şi lămurire. Pe lângă acestea trebuie să mărturisesc şi
neobosita stăruin�ă osteneală şi cheltuială ce au jertfit Prea Cuviosul Arhimandrit
şi Stare� Chir Neonil, care cu aprinsă râvnă se arată pentru luminarea clerului şi
înmul�irea a tot felul de căr�i sfinte şi morale. Fără de a cărui sprijin, împrejurările
poate mă împiedicau a face şi atâta.
Deci primi�i iubi�ilor aceste pu�ine şi mici osteneli ce le aduc Bisericii şi
na�iei, primi�i această sfântă carte care este îndată şi cea întâi după Sfintele
Scripturi. Şi care ve�i binevoi a o citi şi a o avea, de ve�i întâmpina vreo greşeală,
îndrepta�i-o cu duhul blânde�ilor, căci afară de scurtimea timpului celui de nouă
luni, în care s-a tipărit un atât de mare lucru, şi deşi cu toate puterile, ca un om,
m-am îngrijit a nu se face greşeli totuşi este ştiut, că, nimeni nu este fără de păcat,
afară de Unul Dumnezeu. Pe lângă care, cu toată supunerea şi cu cea mai adâncă
umilin�ă mă rog, ca oricare, în deosebite timpuri, ve�i binevoi a citi aceste pu�ine şi
slabe trăsături ale condeiului meu, vă rog, zice�i întru rugăciunile voastre măcar un
mic cuvânt, pentru mine ticălosul, şi pentru to�i acei ce s-au ostenit de la începutul
tălmăcirii ei şi până la ieşirea de sub tipar. Mai vârtos aceia pe care Milostivul
Dumnezeu va binevoi, ca să trăi�i şi atunci, pe când trupul meu şi al acelora vor fi
cenuşă şi în mormânt întunecos! Nu uita�i pe cei ce au trecut de la voi! Gândi�i la
cele trecute şi la cele ce vă aşteaptă, că aşa şi via�a voastră de fa�ă, se va îndrepta
potrivit veşnicului şi adevăratului nostru interes! Mai rugându-vă încă o dată ca să
nu mă uita�i în rugăciunile voastre, totodată cu tot sufletul şi inima mea, umilit rog

5
pe Preaînduratul Dumnezeu, ca să vă învrednicească acelor bunuri ale Sfântului
Apostol Pavel: «Pe care ochiul nu le-a văzut şi la inima omului nu s-au suit… »
Aşişderea: «Şi tuturor celor ce voiesc a vie�ui, cu dreptarul acesta, pace
peste ei şi milă, şi spre tot Israelul lui Dumnezeu…» (Galateni 6, 16)

Protosinghel NEOFIT SCRIBAN

În Sfânta Mănăstire a Neam�ului.

Anul 1844, Noiembrie, 10.

Prea Sfin�i�ilor Arhierei ai patriei, Cucernicilor Preo�i împodobi�i prin lucrarea

Sfântului Duh cu veşmântul preo�iei Domnului, fra�i şi fii iubi�i întru Iisus Hristos.

Iarăşi cu ajutorul lui Dumnezeu, ieşita la lumină, în limba românească şi

cartea de canoane întitulată Pidalion, adică cârma Bisericii, în care după
Hrisostom, credincioşii stau ca într-o corabie mântuitoare de potopul păcatului, sub
cârmuirea arhiereilor şi a clerului următori lui Iisus Hristos şi Apostolilor, prin
lumina învă�ăturilor şi a canoanelor lăsate de Sfin�ii Părin�i, plutim către limanul
fericirii, juruit de Rostul Dumnezeiesc, celor ce fără prihană cugetă şi umblă în
voia şi în Legea Domnului. În aceasta se cuprind Legiuirile Dumnezeieştilor
Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice şi locale şi ale osebi�ilor Părin�i şi
Dascăli ai Ortodoxiei, şi sub titlul sus numit, au fost tipărite în elino-greceşte în
Leipzig la anul 1800.
Trebuin�a sau mai bine zis nevoia de o asemenea carte a fost pentru Biserica
mare. Că precum vasul care înoată pe luciul oceanului, fără de organul
(instrumentul) povă�uitor, de bună seamă s-ar face pradă la furia furtunilor şi la
zbuciumările talazurilor turbate, azvârlindu-se departe de la calea sa. De asemenea
şi vasul Bisericii, al căruia întâi cârmaci a fost şi este Însuşi Mântuitorul ei Iisus
Hristos, lipsită de legiuirile şi graiurile dogmatice şi morale ale învă�ăturii Sale
preaîn�elepte, s-ar fi făcut în loc de casă de rugăciune şi lăcaş Celui Prea Înalt,
peşteră de furi. Şi dacă Iisus prin asemenea rostiri canonice, cu care a insuflat pe
următorii Săi, nu ar fi certat marea eresurilor şi valurile patimilor încât să se facă
linişte în Biserică, de bună seamă, ca oarecând vasul în care se aflau Apostolii
înotând fără cârmă, bântuindu-se şi aproape de cufundare fiind, de multe ori
cârmacii şi credincioşii ei s-ar fi văzut nevoi�i a striga: „Doamne, mântuieşte-ne că
pierim…”
Iubi�ilor mei în Hristos fra�i şi fii! Cunoscute vă sunt şi starea Bisericii patriei
noastre pe care Marele Arhiereu a o încredin�a smereniei mele cu 50 de ani mai în
urmă, şi acelea câte, sprijinit de daru-I am lucrat în via Sa, cu jintire. Parte a
lumina clerul şi a-l rândui în fa�a poporului, dorind să se învrednicească a zice cu
conştiin�a nejignită: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor!”. Parte a
zidi şi a cură�i casa Domnului, pentru ca norul luminos al darului Său, că nu apună
de la altarul tămâierii, de la care noul Israil trebuie a se adăpa prin învă�ătura
Evangheliei, cu apa cea vie din care cel care bea numai însetoşează, şi îndreptat
prin fapte, bine primite să-i fie şi jertfele aduse, şi ascultate rugăciunile către Fiul
înăl�ate ziua şi noaptea în locul acesta. Parte m-am îndeletnicit cu organizarea şi
reforma dicasteriilor bisericeşti, spre care scop dorind ca din Sion să iasă Legea şi
Cuvântul Domnului din Ierusalim, am tradus în sfârşit şi această carte canonică. Ca
să nu se zică lipsi�i de ea, ca şi despre judecătorii Legii Evangheliei: „Povă�uitori
orbi. Nici pentru necazul sărmanilor şi suspinul mişeilor să se scoale Domnul, şi să
6
se pună nouă împotrivă întru mântuirea lor.” Rânduind pe Preacuvioşia Sa
Protosinghelul Neofit SCRIBAN spre ai îndrepta greşelile ce s-ar fi întâmpla în
manuscris, şi poftind pe Prea Cuviosul Arhimandrit şi Stare� al Sfintelor Monastiri
Neam�ul şi Secul, Chir NEONIL spre a o tipări, cu cheltuiala sa în tipografia
aceleiaşi Sfinte Mănăstiri.
Preasfin�i�ilor arhierei şi cucernicilor preo�i! Primi�i-mi această umilită jertfă
cu bra�ele bunei voin�e deschise, sub ochiul priveghetor al Mântuitorului,
cunoscătorul inimilor şi pre�uitorul lucrurilor, după adevăr, că mul�i pot face mai
mari şi mai multe întru prisosin�a cunoştin�elor. Iar eu întru lipsa avu�iei ştiin�elor
cu care aceea sunt înzestra�i, cu inimă doritoare aduc, ca văduva fiilor, tot ceea ce
pot, întru încredin�are că dacă fiecare din noi va face tot ceea ce poate spre binele
Bisericii patriei, omenirii, nu va pierii cetatea noastră. Deci primind această cârmă
canonică, şi povă�uindu-vă de legile ei, merge�i spre lumina ce vine dinaintea
strălucirii sale, ca să vă lumina�i mintea cu cunoştin�e veşnice. Căci cuvintele ei
sunt curate ca argintul prin foc, ispitit pământului, lămurit de şapte ori. Şi ca
aceste canoane ce aduc la via�ă păzindu-se, să nu ne aducă moartea călcându-se,
sfin�i�ii judecători să fie nu numai cititori, dar şi împlinitori graiurilor ei, căci nu
din lege ne vom îndrepta, ci din fapte. Ca atunci să putem zice: „Ferici�i suntem
Israile, că cele plăcute Lui Dumnezeu am făcut”. Şi poporul cel ce pentru neştiin�a
sa şedea întru întuneric, acum prin publicarea acestei căr�i păzite cu sfin�enie, au
văzut Lumină mare…

Al dragostei voastre de amândouă fericirile doritor, şi duhovnicesc părinte.

Veniamin fostul Mitropolit al Moldovei.
În Sfânta Mânăstire Slatina anul 1844.

COPIE ÎNTOCMAI TĂLMĂCITĂ DE PE TIPĂRITA COPIE

A CĂR�II PREASFIN�ITULUI PATRIARH NEOFIT

De vreme ce Hristos este Însuşi Adevărul, şi cela ce se împotriveşte

adevărului se împotriveşte dar Însuşi lui Hristos, pentru aceasta, şi noi după
datorie mărturisim tot adevărul căr�ii acesteia, spre deplina încredin�are a
cititorilor ei. În vremea patriarhiei noastre celei dintâi s-a adus la noi această
retipărită (carte de canoane), această canonicească carte, prin preaînvă�atul Agapie
Peloponisiul, cu socoteala spre a se cerceta şi vrednică judecându-se, să se dea în
tipar spre folosul de obşte al drepcredincioşilor arhierei celor ce atunci se aflau pe
lângă noi şi împreună cu noi şezători în Sinod; şi to�i împreună socotind, singur
fericitul întru pomenire fostul Patriarh al Constantinopolului Gherasim, Mitropolit
Derkon atunci aflându-se, încă împreună cu el şi Meletie fost al Larisiei, întru
teoria căr�ii s-au înduplecat, iară în tipar a se da s-a împotrivit, propunându-i, că
cele canoniceşti ale Bisericii nu se cuvin a se da în obşte, prin limba proastă, ca nu
cele ale sfintelor canoane să se facă cunoscute poporului celui prost. Şi noi stându-
le împotrivă le-am zis, că de sunt acestea aşa, nu se cuvenea nici în limba elinească
a se da din început Sfintele Canoane, fiindcă în timpul acela cu acea limbă vorbeau
şi însuşi lucrătorii cei de meşteşuguri groase, şi norodul. Acestea zic împotrivă
punându-le noi, deşert s-a arătat cuvântul acelora şi fără tărie. Şi iar cu socotin�a
noastră şi împreună cu socotin�a Sfin�i�ilor Arhierei, sinodiceşte s-a hotărât, a se
teorisi cartea pentru aceasta s-a şi încredin�at cuviosului şi preacuvântăre�ului11
dascăl şi sfin�itului propovăduitor al marii biserici a Lui Hristos, lui chir Dorothei

11 Învă�ă tor
7
unui ca ştiutor de Sfintele Canoane şi împodobit cu multă învă�ătură şi faptă
bună, care făcând teoria încredin�atei lui căr�i de-a dreptul ne-a înfă�işat-o, nimic
adăugând întru dânsa, ne-a rugat să o trimitem şi la preaîn�eleptul cuvântăre�
dascăl chir Atanasie Pariul, aflându-se atunci în insula Chios, şi la fostul Prea Sfin�it
al Corintului chir Macarie ce petrecea acolo; la care trimi�ându-o noi am luat şi de
la dânşii buna mărturie pentru carte. Aşa am rânduit, şi s-a trimis cartea la
tălmăcitorii din Sfântul Munte, ca cu cheltuiala noastră să se transcrie şi să se
îndrepteze. Care şi s-a făcut cu scopul ca şi în tipar să o dăm iarăşi cu însăşi
cheltuiala noastră. Însă întru acea vreme paretisindu-i12 de prostasia13
Ecumenicului Tron, ne-am lipsit de folositoare de suflet plată cea de acest fel;
pentru aceea şi preacuvioşii părin�i din Sfântul Munte, din a lor sărăcie adunând
după putin�ă, şi mul�i al�ii din cei petrecători în afara Sfântului Munte, au dat-o în
tipar. Şi Teodorit conducătorul tipografiei, fiindcă a adăugat într-o carte ca
aceasta, fără cunoştin�a tălmăcitorilor şi a bărba�ilor vrednici de cuvânt, care după
bisericeasca poruncă au teoretisit cartea, adăugiri ale lui care au multă necuviin�ă;
pentru aceasta pe drept cuvânt adăugirile acestea s-au acoperit cu hârtie albă ca nu
cele adevărate cu neadevăratele adăugiri amestecându-se, evghenia14 căr�ii să o
vateme, şi în loc de folos cititorilor nu mică vătămare să le pricinuiască şi
trupească şi sufletească.
1. Pentru că în adăugirile acestea zice că Domnul nostru Iisus Hristos a
înviat sâmbăta.
2. Ca să se facă plecări de genunchi în ziua duminicii şi chiar în ziua
Cinzecimii.
3. Că sâmbăta are aceleaşi pronomii15 ca şi duminica pentru că şi ea este
închipuirea Învierii.
4. Că cu un chip viclean înnoieşte vechile sminteli ce au urmat în Sfântul
Munte despre pomenirile mor�ilor, care cu darul Lui Hristos şi au fost şi
sunt încetate cu totul. De vreme ce Sfânta Biserică a Lui Hristos mai
înainte purtând grijă de obşteasca pace a mânăstirilor, prin trei scriitori
soborniceşti ai ei cu înfricoşate blesteme au oprit a nu se porni cineva
nici a zice nici a scrie despre acestea.
5. Că prihăneşte pe toate tipicele Sfântului Munte ca pe unele care nu ar
grăi toate acelaşi lucru şi ar fi potrivnice; care sunt potrivnice
sobornicescului şi obştescului tipic, şi sunt mai desvă�ătoare şi mai
arătătoare decât locurile cele neluminat arătate ale sobornicescului tipic.
6. Că curat se împotriveşte în adăugirile acestea canoanelor Sfintelor
Sinoade ecumenice şi locale şi predaniilor Bisericii Lui Hristos.
7. Şi că mai de pe urmă a cutezat preaîndrăzne�ul a scrie într.o carte ca
aceasta întru cele ce pomenesc despre antihrist, un atâtde înfricoşat şi
cutezător cuvânt încât ne-am îngrozit nu numai a-l da în scris, ci nici
măcar numele al numi, pentru primejduirea ce putea urma şi pentru
covârşirea necuviin�ei, însă aceste adăugiri se află în paginile următoare
ale căr�ii ce ne stă de fa�ă tipărită de el: 96, 104, 167, 183, 184, 203,
204, 212, 300, 380, 383, 399, 449, 502, 504, 533, 548 şi 549 16. Şi dacă
vreunul din cei ce au cumpărat din aceste canoniceşti căr�i de prin alte
12 Demisionând u - i
13 Conducere, cancelarie, mai marii
14
Boierie, noble � e
15 Prerogativă , privilegiu, drept, putere
16 Vezi că pricinele însemnate aici de preafericitul patriarh, în aceast ă carte nici cum s- au
pus.
Însemnea z ă că aceste numere se află numai în prima edi � ie.
8
 locuri ale pământului, ar voi a şterge arătatele neadevărate adăugiri, şi
ar voi a-şi îndrepta cartea sa, găsească numele paginilor de mai sus întru
care se află adăugirile. Că pentru acesta s-a şi făcut şi s-a întărit această
mărturie prin patriarhiceasca noastră iscălitură şi pentru întărirea căr�ii
şi pentru obştescul folos, şi fie darul lui Dumnezeu cu credin�ă citesc.
1802, August

NEOFIT FOST AL CONSTANTINOPOLULUI PATRIARH

----- -----

PROLEGOMENA
ÎN DEOBŞTE DESPRE SFIN�ITELE CANOANE.
CE ESTE CANONUL?

Canonul, după Zonara (în tâlcuirea Epistolei 39 a marelui Atanasie) chiar cu

adevărat este un lemn, obşteşte numit cot, pe care îl întrebuin�ează meşterii spre a
îndrepta lemnele, sau pietrele, ce lucrează ei. Că punând cotul acesta asupra celor
ce se lucrează de ei, de sunt acelea strâmbe, în lăuntrul, sau în afară, le tocmesc, şi
le fac drepte. Din aceasta însă, după metafora, Canoane se numesc, şi pietricelele,
ori bilele (ce se întrebuin�ează la balota�ie) spre alegeri: şi hotărârile, atât cele ale
Apostolilor, cât şi cele ale Sinoadelor Ecumenice, şi ale celor locale, şi ale Sfin�ilor
Părin�i celor din parte, care se cuprind în cartea aceasta. Pentru că şi acestea, ca
atâ�ia co�i drep�i şi netezi, leapădă cu adevărat de la cei sfin�i�i cu preo�ia, şi de la
clerici, şi de la cei lumeşti, toată nerânduiala, şi strâmbarea moravurilor. Şi
pricinuiesc lor toată buna rânduială şi îndreptare Bisericii, şi a stării creştineşti, şi
a faptei bune.17

17
Însemnea z ă îns ă, că pentru a în � elege cineva mai lesne Canoanele, acestea, se cuvine a şti
acest 14 pre � uiri, sau cinstiri ce de Obş te se socotesc la toate Canoanele.
1. Cum că, Canoanele se osebesc de hot ă râri, de legi, de decreturi, şi de
poruncitoarele trimiteri, căci Canoanele Sinoadelor chiar nu cuprind, Dogmele
Credin � ei (decât rareori), ci pe buna rânduial ă , aş ezarea Bisericii. Iar hot ă rârile
Sinoadelor, cuprind chiar pe singure Dogmele Credin � ei. Măcar că unii ori cu
abuz (rea întrebuin � are) şi Canoanele se numesc hot ă râri. Precum aceasta se
arat ă din câteva Canoane ale celorlalte Sinoade, şi mai ales din cel al 5- lea al
Sinodului din Cartagina, şii din Practicalele lui, unde se zice că s- au citit acele
20 de hot ă râri ale Sinodului din Niceea, adic ă acele 20 de canoane ale lui. Se
osebesc Canoanele de Legi, căci Legi chiar se numesc cele politice ş ti şi din afar ă
ale împ ă ra � ilor; Iară Canoanele sunt dinl ă untru şi Biserice ş ti, şi mai tari decât
Legile, precum mai jos vom spune osebit. Se osebesc Canoanele de Decreturi,
precum înva �ă Gratian în îmă r � irea a 3 Canoanele, ori de particularnic (local)
Sinod s- au rânduit, ori de Ecumenic s- au hot ă rât, ori s- au adeverit. Iară
Decretul este acela ce Patriarhul cu Sinodul să u hot ă t ăş te, spre a nim ă ruia
(nim ă nuia) sfă tuire sau ră spuns. Se osebesc şi de poruncitoarele trimiteri; căci
acestea se rânduiesc, ori de vre- un Papă , ori Patriarh, ori şi împreun ă cu Sinodul
lor spre dogmaticeasca sfă tuire (Dositei foaia 600 din Dodicavivlion).
2. Se cuvine a şti cineva că Canoanele câte nu cuprind ară tat certare acelora ce le
calcă, dup ă tă cere, dau voie Arhiereului celui de loc, fă ră patim ă să rânduiasc ă
cuvenita şi potrivita certare, adic ă canonisirea lor, care o ar socoti, precum zice
Valsamon în tâlcuirea Canonului 45 al Sinodului 6. Vezi cert ă rile, ori canonisirile
Pustnicului Ioan, împreun ă cu Canoanele lui cele nepomenite în celelalte
Canoane.
3. Se cuvine a ş ti că unul şi acela ş i pă cat, unele Canoane îl ceart ă mai în
îndelungat ă vreme, iar altele mai în pu � in ă . Fiindc ă dup ă mai mult ă , ori mai
pu � in ă poc ăin �ă a celor ce au p ă că tuit, aşa mai mult, ori mai pu � in, se rânduie ş te
şi iertarea lor (despre care vezi şi subînsem na rea Canonului 12 al Sinodului 1); şi
dup ă mai mult ă , sau mai pu � in ă cre ş tere, şi întă rire a Bisericii.
9
 „Cum că de către to�i se cuvine a se păzi Dumnezeieştile Canoane
nestrămutate. Că cei ce nu le păzesc se supun sub înfricoşate certări ori canonisiri.
„Episcopilor, acestea s-au rânduit vouă pentru Canoane de către noi. Voi
însă rămânând întrânsele vă ve�i mântui şi pace ve�i avea, iar nesupunându-vă vă
ve�i munci, şi luptă unii cu al�ii necurmată ve�i avea. Plata neascultării cea cuvenită
luând-o. (Apostolii în sfârşitul [epilogul] cuvântării Canoanelor.)
„Am judecat cu dreptate ca Canoane cele de cele de Sfin�i aşezate până
acum în fiecare Sinod să stăpânească.”(Canonul 1 al Sinodului IV)
„S-a socotit de către Sfântul Sinod acesta, să rămână şi de acum adeverite şi
întărite spre vindecarea sufletelor şi spre tămăduirea patimilor Canoanele cele
primite şi întărite de către Sfin�ii şi Ferici�ii Părin�i cei mai înainte de noi, dar încă
şi predanisite nouă, anume ale Sfin�ilor şi slăvi�ilor Apostoli, şi ale Ecumneicelor IV
Sinoade după nume, ale celor locale anume, şi cele ale părin�ilor în parte anume.
Şi numărul a-i fi iertat rău a le schimba, şi a surpa Canoanele cele mai-nainte
arătate.”

4. Se cuvine a ş ti fieş tecine, că dup ă Capul 4 al Titlului 1 al lui Fotie, Canoanele nu

se aş eaz ă de un Episcop, ci de Obş time, şi de Sinodul Episcopilor; precum zice
Canonul 47<? > al marelui Vasilie: „Să se adune la un loc cei mai mul � i Episcopi.
Şi aş a să se aş eze Canonul”, şi cel al 6- lea al lui Grigorie de Nisa, zicând: „La noi
aş ezarea Canoanelor de un Episcop, nu are st ă pânire, nici este vrednic ă de
crezare.
5. Cum că cel vorbe ş te din Canoane Sinodice ş ti, cuvântul lui este vrednic de
crezare, dup ă cel al 6- lea a lui Grigorie de Nisa.
6. Că cel ce face dup ă Canoanele aceaste, are neprimejduire, dup ă însu ş i cel 47 al
marelui Vasilie.
7. Cum căcel ce calcă Canon Sinodicesc, se cuvune să ia, precum am zis, certarea,
care rânduie ş te Canonul cel călcat de el, dup ă cel al 2- lea al Sinodului al 6- lea.
Iar Sinodice ş ti Canoane sunt şi se numesc, nu numai cele aş ezate de
Ecumenicele Sinoade, ci încă şi cele localnice, şi pe lâng ă acestea, şi cele de
oarecari Sfin � i în deosebi scrise. Şi mai ales au putere de Canoane Ecumenice,
atât cele de localnice Sinoade, cât şi cele alcă tuite de oarecari sfin � i. Pentru că de
Ecumenice Sinoade, de al patrulea, zic, şi de al şaselea, şi de al şaptelea, s- au
cercetat, şi s- au înt ă rit. Precum se vede în Canonul 1 al celui al patrulea, şi al
şaptelea, şi în cel al 2- lea al cin ş eselea Sinod.
8. Cum că ceea ce, Canoanele nu scriu ară tat, aceea din cele scrise în asemenea
Canoane, se cuvine a se judeca şi a se încheia, şi vezi tâlcuirea Canonului 15 al
Sinodului al 6- lea şi din Scripturile Părin � ilor celor din parte, ori şi din
deslu ş irea dreptului cuvânt să se judece.
9. Cum că toate cele rare, şi iconomicos, şi de nevoie urmate, ori din vre- un
obiceiu ră u, şi de Obş te a zice, toate cele ce afar ă de canon s- au făcut, Lege, sau
Canon şi pild ă a Bisericii nu sunt; şi vezi tâlcuirea Apostolescului Canon 68. Îns ă
şi iconomia aceasta şi nevoia trecând, iarăşi Canoanele st ă pânesc. Vezi
subînsem narea Canonului 46 şi Canonul 13 al Sinodului 1.
10. Cum că canonisirile cele mai multe ce se rânduiesc de Canoane fiind de atreia
persoan ă poruncitoarea care nu este de fa �ă, negre ş it au trebuin �ă de a doua
persoan ă ce este de fa �ă (care este Sinodul) pentru ca să se lucreze. Şi vezi
subînsem narea Canonului al 3- lea Apostolesc.
11. Cum că Canoanele şi Legile s- au pus pentru cei îndeob ş te, şi nu pentru cei
particularnici. Şi pentru cele ce se întâm pl ă mai de multe ori, şi nu pentru cele
ce urmeaz ă mai rar.
12. Cum că Canoanele Ecumenicelor Sinoade, mai mult ă tă rie au decât cele ale celor
localnice, şi cele al celor localnice, mai mult ă tă rie au decât cele ale Părin � ilor
celor din parte. Şi mai ales decât cele neînt ă rite de vreun Sinod Ecumenic, şi
citeş te zicerea Preasfin � iului Fotie despre aceasta.
13. Cum că unde nu este Canon, sau Lege în scris, stă pâne ş te bunul obicei, care cu
drept cuvânt şi în mul � i ani au fost cercat, şi care nu se împotrive ş te vreunui
Canon în scris sau Lege, � inând rânduial ă de Canon şi de Lege. Şi vezi
subînsem narea Canonului 1 al Sinodului din Sardica.
14. Cum că toate cele ră u judecate şi închipuite, nici Canon, nici Lege, nici vremea,
adică obiceiul nu le adeveresc, dup ă legiuitori
10
 „Iar de s-ar prinde cineva că a chenotomisit [a izvodit din nou] vreun Canon
din cele zise, ori că se apucă să răstoarne, vinovat va fi după Canonul cel de acel
fel; precum acela hotărăşte, să primească certare şi prin acela în care greşeşte, să
se vindece” (Canonul al 2-lea al Sinodului VI)
„Bucurându-ne pentru acestea, precum când află cineva dobânzi multe,
îmbră�işare primind la piept dumnezeieştile canoane şi o întărim pe aşezarea
acestora întreagă şi neclătită a acelor aşezate de către Trâmbi�ele Sfântului Duh.
Adică, de întru tot lăuda�ii Apostoli, şi ale celor VI Sinoade Ecumenice, şi ale celor
de pe alocuri adunate… Şi pe ale Sfin�ilor Părin�ilor noştri… Şi pe cei ce acelea îi
anatematisesc, şi noi îi anatematisim. Iară pe cei cei îi caterisesc, şi noi îi caterisim
iară pe cei ce îi afurisesc şi noi afurisim. Şi pe cei ce îi dau certării, şi noi aşişderea
îi supunem. (Canonul I al Sinodului VI)”
„Deci legiuim ca Bisericeştile Canoane să �ină rânduiala de legi, cele de către
Sfintele patru Sinoade aşezate, ori adeverite, adică de cel în Nicheea, şi de cel în
Constantinopol şi de cel dintâi din Efes şi de cel din Halkidon. (Novela 131 a lui
Iustinian)”
„Legiuim dar ca rânduială de legi să aibă Bisericeştile Canoane, cele aşezate
de Sfintele cele şapte Sinoade, ori adeverite (prin ziceri adeverite, se arată
Canoanele Sinoadelor locale şi ale Părin�ilor celor din parte, cele adeverite de
Sinoadele Ecumenice, după Balsamon.) Că Dogmele mai înainte ziselor Sfinte
Sinoade ca pe Dumnezeiştile Scripturi le primim, şi Canoanele ca pe legi le păzim.
(Cartea a 5-a, titlul 3, cap.2 din Basilicale, la Fotie titlul 1, cap.2 )”
„Rânduirea a treia a titlului al 2-lea din Novele. Voieşte ca, Canoanele celor
7 Sinoade să se �ină, (ori să stăpânească) şi dogmele lor, ca Dumnezeiştile
Scripturi. (la Fotie, titlul 1, cap. al 2-lea) ”
„Leon În�eleptul, (în cartea a 5-a din Basilicale, titlul 3, cap.1) zice, primesc
pe Sfintele şapte Sinoade Ecumneice ca pe Sfânta Evanghelie.”
„S-a hotărât de Sfin�ii Părin�i a se întrebuin�a şi după moarte a se
anatematisi, cei ce ori în Credin�ă, ori în Canoane ar păcătui (al V-lea Sinod
Ecumenic în trimiterea către Iustinian, foaia 392 al tomului al 2-lea). Vezi iubitule
înfricoşat cuvânt.”
„Cei ce pun în defăimare Sfintele şi Dumnezeieştile Canoane ale Sfin�ilor
Părin�ilor noştri, care, şi pe Sfânta Biserică o sprijinesc, şi pe toată Credin�a petrec
împodobind-o, o povă�uiesc către Dumnezeiasca evlavie, fie anatema. (Sinodul din
Constantinopol, cel după Constantin Porfirogenetul, foaia 977 din tomul al 2-lea al
Sinodicalelor, adică Tomul Unirii).”

Cum că Dumnezeieştile Canoane sunt mai tari decât împărăteştile legi.

În praxa a doua a Sinodului al II-lea se scrie: „Prea slăvi�ii boieri au zis:

Măritului Stăpânitor al lumii (adică lui Marchian împăratul) i-au plăcut, ca nu
după împărăteştile căr�i, ori după pragmaticile forme [şi aşa se numesc căr�ile
împărăteşti], să urmeze preacuvioşii episcopi, ci după Canoanele cele legiuite de
Sfin�ii părin�i. Sinodul a zis: Împotriva Canoanelor, nici o lucrare să poată.
Canoanele Părin�ilor să se �ie. Şi iarăşi: Îi rugăm, ca fără zicerea împotrivă
lucrările cele de oarecare, în toate eparhiile, spre vătămarea canoanelor, să
rămână nelucrătoare; ci să stăpânească Canoanele prin toate… To�i acestea le
zicem. Toate lucrările să se surpe. Canoanele să stăpânească… După hotărîrea
Sfîntului Sinod, şi în toate celelalte eparhii hotărârile Canoanelor să stăpânească.
Iară de va produce cineva vreo formă împotriva celor hotărâte acum, s-a
socotit de tot Sfântul şi Ecumenicul Sinod să fie fără tărie. (Canonul 10 al celui de-
al doilea Sinod Ecumenic)”
11
 „Pragmaticile forme cele ce se împotrivesc Canoanelor sunt fără tărie.
(Cartea 1, titlul al doilea, rândul 12; la Fotie titlul 1, cap. 2)”
„Că acelea cu adevărat, adică Canoanele, cele de împăra�i, şi de Sfin�ii
Părin�i aşezate şi întărite se primesc ca Dumnezeieştile Scripturi. Iar legile, numai
de împăra�i s-au primit, ori s-au aşezat, şi pentru acesta nu au tărie mai multă
decât Dumnezeieştile Scripturi, nici decât Canoanele. (Balsamon în Scolie la cap. al
doilea de mai sus a lui Fotie)”
„Nu-mi spune legile cele din afară, căci şi vameşul legea dinafară plineşte,
dar însă se osândeşte (Hristostom cuvântul 57 la cea de la Matei.)” Şi iarăşi: „Nici
to�i împăra�ii, de multe ori nu se ostenesc cu conglăsuire la legi. Cuvântul 6 la
Andriante.)”
Zice însă Blastar că mare ajutor dau Dumnezeieştilor Canoane, legile cele
iubitoare de buna cinstire de Dumnezeu: „Unele adică împreună ajutorându-le, iar
altele, şi plinindu-le, cînd se întâmplă a se trece acelea cu vederea. (Cap. 5, litera
k)”

Că Dumnezeieştile Canoane şi decât Tipicele sunt mai puternice,

când acelea se împotrivesc acestora şi mai ales cele în parte şi locale.

Că zice Blastar: „Din Novela 131 a lui Iustinian ai putea cunoaşte, că tipicele
cele făcute de ctitori sunt datori a le primi,de nu cumva se împotrivesc Canoanelor
(Cap.16, litera l)”

Epigramă la Sfintele Canoane

Precum Treimea’naltă, cu legi preaîn�elepte,

Pe lumea’ceasta toată, a pus să se îndrepte,
Ş’acestă rânduială nu poate să se strice,
Căci est’Un preaputernic ci’ oricine’i tare, ferice;
Aşa, şi lumea toată, a lui Hristos numită,
Cu Sfinte Legi, Canoane, ce �in fericită;
Căci ele’ndreaptă omul, feresc de la păcate,
Primi�i cu bucurie acestă Sfântă Carte;
C’aşa precum cu cârma, corabia se poartă,
Aşa zic cu aceasta Biserica se’ndreaptă.
P. N. Scriban

Câ�i vor umbla cu Canonul (dreptarul) acesta, pace peste ei şi milă.

(Galateni 7, 16)

Suprascriere la Sfintele Canoane a Sfântului Ioan Hristostom

„ Am auzit şi am �inut… Nu ai �inut, pe sine�i te-ai osândit. În jumătate ai

�inut, şi de nu vei �ine, vei zice însă, nu am ştiut. Că cel ce se osândeşte pe sine
pentru că nu a �inut, se sârguieşte spre a �ine. ( În Cuvântul 4, Despre pocăin�ă,
foaia 785, a tomului 6, tipărit la Vene�ia )

A SFÂNTULUI MAXIM

„Mul�i suntem cei ce zicem, pu�ini însă cei ce fac; dar însă Cuvântul lui
Dumnezeu nimeni nu este dator a-L mincionoşi pentru lenevirea sa. Ci a mărturisi
cu adevărat neputin�a sa, iar nu a ascunde Adevărul lui Dumnezeu. Ca să nu facem
12
vinova�i, împreună cu călcarea Poruncilor, şi de reaua tălmăcire a Cuvântului lui
Dumnezeu.” (Capitolul 85 a celei de-a doua sute, a celor pentru dragoste, din
Filocalie)

PROLEGOMENA DESPRE CANOANELE SFIN�ILOR APOSTOLI

Feluri de Sinoade, sau mai bine a zice adunări ce s-au făcut18 de Sfin�ii
Apostoli, după oarecare19. Cea dintâi adică în anul 33, sau 34 de la Hristos pentru
alegerea Apostolului, în locul lui Iuda vânzătorul, când punându-se înainte Iosif şi
Matia, au căzut sor�ii pe Matia. [Fapte 1] Iar a doua, când fiindcă inima şi sufletul
celor ce crezuseră era una, câ�i aveau �arini şi case ori altceva, le vindeau şi
aduceau câştigurile la picioarele Apostolilor, ca să-i chivernisească pe cei ce nu
aveau, măcar că adunarea aceasta nu se în�elege arătat din povestirea Faptelor. A
treia când s-a ales cei şapte diaconi ca să slujească meselor. [Fapte 6,2] A patra,
când după ce au auzit Apostolii şi fra�ii cei din tăierea împrejur, cum că Petru a
botezat pe păgânul Cornelie şi pe ce cei împreună cu dânsul cu dânsul, se priceau
cu Petru. A cincea, când Apostolii şi prezviterii s-au adunat ca să cerceteze toate
acestea, adică de nu pot a se mântui credincioşii cei ce nu se taie împrejur după
legea lui Moisi, precum aceasta o zice oarecare ce se pogorâse din Iudeea la
Antiohia. Pe care aceasta, chiar Sinod şi adunare a Apostolilor se cade a o numi tot
cel ce cu judecată, ori mai bine a zice pildă şi prototip [original] al Sinoadelor de
după acestea, fiindcă cuprinde şi numele şi însuşirile caracteristice ale Sinoadelor.
„Că s-au sculat oarecare din cei din eresul fariseilor, zicând: că se cade a-i tăia
împrejur pe ei.” [Fapte 15, 5] (Iată pricirea şi prigonirea pentru care trebuia
Sinodul.) „Şi s-au adunat Apostolii şi prezbiterii.” [Fapte 15, 6] (Iată Sinodul şi
adunarea anume ce se zice.) „Şi multă întrebare făcându-se.” [Fapte 15, 7] (Iată
cea întâia cercetare pentru ea.) „Atunci s-au părut Apostolilor şi prezbiterilor
împreună şi întregii adunări.” [Fapte 15, 22] „Şi s-au părut Sfântului Duh şi nouă”
[Fapte 15, 28] şi celelalte. (Iată alegerea şi hotărârea.) Şi s-a făcut adunarea
acesta în al 17-lea an după Înăl�area Mântuitorului. A şasea adunare a Apostolilor
s-a făcut în anul 56, ori 59, când după ce a intrat Pavel la Iacov fratele Domnului.
„Au venit la dânsul to�i prezbiterii.” [Fapte 21,18] Iar oarecare vor ca să se fi făcut
şi altă adunare a Apostolilor în Antiohia, care să fi dat nouă Canoane precum
însemnează oarecare Părin�i Apuseni. (Pentru care vezi subînsemnările Canonului
85 Apostolic.) Încă şi altele, dintre care cea prea mare şi vrednică de cuvânt
adunare, zic Apusenii să se fi făcut în anul 44, când Apostolii erau să se despartă
unul de altul, la care au alcătuit şi Simbolul Credin�ei (pentru care vezi
subînsemarea întâi a Canonului 1 al Sinodului al VI-lea), care Simbol se zice a
Sfin�ilor Apostoli.

18 Am zis mai vârtos adun ă ri, pentru că Sfântul Marcu al Efesului la Sinodul cel ce a fost la
Floren � a a ră spuns că tre Latini: noi adunare a Apostolilor numim un Sinod, precum
Silvestru marele eclesiarh scrie în cartea a şasea, capitolul 6 şi drept ca un preaîn � elept a
ră spuns. Că Sinod cu adev ă rat este strângerea bă rba � ilor celor aleşi ai Bisericii, din feluri de
eparhii şi de clime ale Pământului, într- o oarecare cetate. Iar adunarea este împreun ă
înfă� i ş area cea a însu ş i acestora şi într - o zi hot ă rât ă la un loc şi un timp. Iar adunarea este
împreun ă înfă� iş area cea a însu ş i acestora într- o zi hot ă rât ă , la un loc şi un timp.
19 Dositei Patriarhul Ierusalimului, în cartea numit ă Dodicavivlion le nume ş te pe acestea.

(foaia14 pân ă la 18) Asemenea şi Spiridon Arhimandritul; Milias, foaia 1015 a tomosului al
2- lea al adun ă rii Sinoadelor, cuvânt cu cuvânt le- a luat de la Dositei. Însă amândoi fă ră de
rânduial ă cuprind adun ă rile acestea ale Apostolilor, dup ă num ă r. Pentru acesta noi urmând
mai vârtos rânduiala capetelor Faptelor Apostolilor, în mai bun ă rânduial ă le- am aş ternut,
schimbând num ă rul.
13
 Acestea aşa zicîndu-se, la care adunare din acestea s-au dat prin Climent
Dumnezeieştii Apostoli pe aceste 85 de Canoane ale lor, nici o scumpătă�ită ştiin�ă
pentru acesta nu ne-a predat vechimea. După socotin�ă20 însă poate cineva a zice
cum că i-au rânduit pe aceştia în timpul adunării lor celei zise prea mare şi
vrednică de cuvânt, când voiau ei să se despartă şi să se samene ei spre
propovăduirea Evangheliei.
Dar fiindcă mul�i eretici şi poate şi oarecare din Apuseni (am zis însă poate,
căci după mărturia lui Antonie Forestul Iezuitul, întru pregătirea cea pentru
Sinodul lor cel ecumenic ce s-a adunat în Trident au întărit pe toate aceste 85 la
număr. Mustrându-se la nobelelor iscodiri de Canoanele acestea, îşi deschid gurile
împotriva lor zicând: ori toate ori unele nu sunt Canoane aşezate ale Sfin�ilor
Apostoli, noi cu multă sârguin�ă ne-am silit a le îngrădi cu mii de zăvoare şi cu
toate săge�ile celor puternici, după cântare, ca şi din însăşi singura privire [teoria]
mul�imii a tot întrarmării, să se teamă de dreptate fiecare luptător. O zic mai
arătat. Ne-am silit să aflăm care Canoane ale Sinoadelor adeveresc din cuvânt în
cuvânt pe Apostoleştile Canoane acestea şi care le adeverează cu singur numele,
Apostoleştii. Şi care le adeveresc pe ele cu singur numele, Apostoleşti.
Şi cele ce din cuvânt în cuvânt se adeveresc, sunt acestea:
Cel al 5-lea Apostolesc de al 13-lea al Sinodului al VI-lea;
Cel de-al 17-lea şi al 18-lea, de al 3-lea al Sinodului al VI-lea;
Cel de-al 22-lea şi al 23-lea, de al 8-lea al Sinodului I şi al II-lea;
Cel de-al 26-lea, de al 6-lea al Sinodului al VI-lea;
Cel de-al 27-lea, de al 9-lea al Sinodului I şi II-lea;
Cel de-al 29-lea, de al 5-lea al Sinodului al VII-lea;
Cel de-al 30-lea, de al 3-lea al Sinodului al VII-lea;
Cel de-al 34-lea, de al 9-lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de-al 38-lea, de al 12-lea al Sinodului al VII-lea;
Cel de-al 40-lea, de al 24-lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de-al 44-lea, de al 25-lea al Sinodului din Antiohia;
Cel de-al 53-lea, din practicalele Sinodului al VII-lea;
Cel de-al 64-lea, de al 55-lea al Sinodului al VI-lea;
Cel de-al 73-lea, de al 10-lea al Sinodului I şi al II-lea.

Iar cele cu singure numele, Apostoleşti, sunt acestea.

Cel al 12-lea, al 13-lea şi 16-lea Apostoleşti, din Epistola lui Alexandru al

Alexandriei, pe care o trimite către Alexandru al Constantinopolui. (Teodorit
Cartea I, cap.4 iar de al�ii cap.3 al Istoriei Bisericeşti ).

20
Am zis dup ă socotin �ă , şi nu cu adev ă rat. Pentru că Sfântul Meletie (în Cuvântul pentru
azime) aducând spre mă rturie Apostolescul Canon cel pentru azime zice că, Climent a scris
Apostole ş tile Canoane, cu porunca lui Petru şi a lui Pavel. (iar cum că acela ş i cuvânt al
Apostolilor rânduiri celor de Climent scrise se află şi în Apostole ş tile Canoane, prea cu
adevă rat, o va m ă rturisi împreun ă fiecare în � elept dintr - o singur ă simpl ă citire.) Ci şi
Gheorghe Sugdurí, la rug ă min � ile lui Petru şi a lui Pavel zice că: unindu - se în Antiohia Petru
şi Pavel a făcut Apostole ş tile Canoane acestea. Încă şi însu ş i Climent acesta în Canonul 85
Apostolesc îşi scrie numele să u. Iar Sfântul Climent a fost nu numai ucenic şi urm ă tor al
Apostolului Petru, precum pomene ş te Epistola purt ă torului de cuvânt Ignatie că tre
Tralisieni care zice: „Anegclitos şi Climent lui Petru (slujind) fiind Episcop al Romei, ori fără
mijlocire dup ă Petru, ori al patrulea”, adică dup ă Petru, şi dup ă Linos, şi dup ă Clitos, ori
dup ă Anaclitos, ori Anegclitos. Ci şi ucenic a lui Pavel, precum aceasta o arat ă Epistola lui
Pavel că tre Filipeni, care zice: „Şi împreun ă cu Climent, şi cu ceilal � i împreun ă lucr ă tori ai
mei.”(Filipeni 4,3)
14
 Cel al 14-lea şi al 15-lea Apostoleşti, de al 15-lea al Sinodului I, ci şi de
Epistola ce o trimite marele Constantin către Evsebie al Chesariei (Evsebie la Via�a
lui Constantin. Cartea a 3-a, cap.59 şi 60 şi de către al�ii 61).
Cel al 34-lea şi cel al 35-lea, de al 50-lea al Sinodului al III-lea.
Cel al 74-lea de Sinodiceştile însemnări cele făcute în Constantinopol pentru
Agapie şi Bagadie, adică de sinodul local din Constantinopol, despre care vezi după
cel din cetatea Sardicii.
Toate acestea 85 Apostoleşti se adeveresc de Canonul al 2-lea al Sinodului al
VI-lea şi al Sinodului al VII-lea încă şi Novelele 6 şi 137 lui Iustinian, zic
adeverindu-le pe acestea zic: „Şi acesta credem că va fi, dacă luarea aminte a
Sfintelor Canoane se păzeşte pe care Apostolii le-au dat cei ce cu dreptate se laudă,
şi sunt închina�i, şi însuşi văzători au fost şi slujitori ai Dumnezeiescului Cuvânt, şi
Sfin�ii Părin�i o au păzit şi o au învă�at”.
Pomeneşte de ele, şi Teodosie şi Valentian în Sacra, purtându-se ei
împotriva lui Irineu Episcopul Tirului. (Vezi foia 610 din Dodecabiblonul lui
Dosithei.) Le adeveresc pe acestea şi tâlcuitorii canoanelor: Zonara, zic Balsamon,
Alexie Aristin, Simion Magistrul şi Logofătul; Ieromonahul Matei Blastar, Iosif
Egipteanul, Fotie. Şi le adevereşte pe acestea şi Ioan Damaschin, zicând:
„Canoanele Sfin�ilor Apostoli prin Climent (în cartea a patra, cap. 18 Despre
Ortodoxie) sunt 85”. Cum că Canoane ale Sfin�ilor Apostoli sunt, zice şi Ioan
Antiohianul în titlul 8 şi Ioan cel din scolastici Arhiepiscopul Constantinopolei, în
precuvântarea adunării Canoanelor, aşa zice: „Sfin�ii ucenici şi Apostoli ai
Domnului, au dat prin Climent 85 de Canoane”. Las a zice cum că şi cele 25 de
Canoane ale Sinodului celui din Antiohia, nu numai că se conglăsuiesc după noimă
cu cele Apostoleşti, ci şi întregi ziceri din ele cuprind semănate printr-însele.
Dovadă că sunt adevărate Apostoleştile Canoane este şi conglăsuirea şi potrivirea
cea după noimă a celorlalte Canoane, atât a celor Sinodale, cât şi a Părin�ilor celor
din parte, care se vede în fiecare Canon Apostolesc în această carte. Anevoie este cu
adevărat, iar mai bine a zice cu neputin�ă să creadă cineva, cum că din sineşi şi
după întâmplare s-au conglăsuit cu ele atâtea Sinoade Ecumenice, atâtea locale, şi
atâ�ia Părin�i din parte. Şi dimpotrivă cu totul prea lesne este să creadă cineva,
cum că Canoanele cele atâtea şi atâtea, având înaintea lor pe acestea Apostoleşti,
ca pe atâtea pilde originale şi temelii prea întemeiate [fundamentele], după
imita�ie [urmare sau pilduire] s-au conglăsuit cu ele, şi asupra acestora s-au mai
zidit.

Canoanele cele ale Sfin�ilor şi întru tot lăuda�ilor Apostoli,

în limba noastră tălmăcite

Canonul 1
Episcopul să se hirotonească de doi episcopi, sau de trei21.
21 Anaclit Episcopul Romei zice cum că: Canonul acesta întâiul este cuvânt al Apostolului
Petru, şi că, dup ă legiuirea Canonului acestuia, au hirotonit pe Iacov fratele Domnului aceş ti
trei Apostoli Petru, Iacob şi Ioan şi m ă car că dumnezeiescul Hrisostom zice, că l- a hirotonit
pe el Domnul. Ci poate, că Domnul adic ă l- a ales pe el episcop al Ierusalimului.(hirotonia
cea dup ă Hrisostom, în loc de alegere luându - se), iar aceş ti trei Apostoli, dup ă Înăl � area
Domnului prin dumnezeiasca sfin � it ă săvâr ş ire l- au hirotonit pe el. Precum şi Dositei
mă rturise ş te în cartea pentru cei ce au patriarhisit în Ierusalim. Dar pentru ce episcopul
adică se hirotone ş te de trei sau de doi episcopi; iar presbiterul şi ceilal � i clerici de unul
numai? De crezut este cum că acesta este pricina cea dinl ă untrul, şi mult mai de aproape.
Că de vreme ce dup ă Apostolul „Cel mai mic de cel mai mare se blagoslove ş te”(Evrei 7,7)
care osebit pentru preo � ie s- au zis, la hirotonia presbiterului (adică a preotului), mai mic
fiind, ajunge un singur episcop, ca unul ce este mai mare şi mai covâr ş itor cu treapta decât
acela. Iar la a episcopului, de asemenea tagm ă şi de asemenea treapt ă fiind, şi nu mai mic
15
 [al 1.4; al 7.3; al Sob. din Antiohia can. 19; al Sob. din Laodikia can. 12; al
Sob. din Sardica can. 6; al Sob. din Constantinopol can.1]
Tâlcuire
Zicerea „episcop”, mai întâi adică li chiar se dă, de Dumnezeieştile şi
Sfintele Scripturi , lui Dumnezeu celui ce pe toate le priveşte şi le cercetează,
precum mărturiseşte Iov zicând: «Aceasta este partea omului necredincios de la
Domnul, şi agonisita averilor lui de la Cercetătorul» (adică de la Dumnezeu) (cap
20, stih 29). Şi iarăşi: «Iar certarea Ta a păzit pe duhul meu» (cap.10, stih 12); şi
Domnul nostru Iisus Hristos, precum zice Petru verhovnicul Apostolilor pentru
Dânsul: «Că era�i ca nişte oi rătăcite. Ci va-�i întors acum la Păstorul şi Învă�ătorul
sufletelor voastre»(Epistola întâi, cap.2, stih 25). Iar al doilea şi după Dar, glasul
acesta să dă celor de Dumnezeu aleşi, precum zice pentru Eleazar Însuşi
Dumnezeu: «Episcop [Cercetător] Eleazar fiul lui Aaron preotul» (Numerele 4,16).
Şi către Iezechia zice Dumnezeu: «Fiul omului, pândar te-am dat pe tine casei lui
Israil» (Cap. 3, Stih 12). Şi în scurt să zic, episcopi se numesc în Scriptura cea
Veche, atât luătorii aminte şi păzitorii ocârmuirilor şi a locurilor celor din lăuntru
şi bisericeşti, precum este scris pentru cel mai sus Eleazar, cum că avea purtare de
grijă pentru tot Cortul (Numerele 4,16), şi pentru arhiereul Iodae, cum că aşezat
purtători de grijă în Casa Domnului: «Şi a pus preotul luători aminte în Casa
Domnului.»(4 Împăra�i 11,18), cât şi luători aminte a lucrurilor şi ocârmuirilor
celor din afară şi politiceşti, precum s-a scris: «S-a mâniat Moisi pe cei mai mari ai
oştii, pe cei peste mii, şi pe cei peste sute.» (Numere 30, 14). Nici unul din Apostoli
s-a hotărât, ori s-a numit episcop, când vie�uia Domnul pe pământ, Care singur este
Episcopul sufletelor noastre, ci pe singură stăpânire de vindeca toată boala, şi de a
scoate pe draci o aveau ei (Matei 10, Marcu 3). Iar după Învierea din mor�i şi
Înăl�area Mântuitorului nostru, trimi�ându-se aceştia de Dânsul, precum El s-a
trimis de Tatăl, în toată lumea, şi toată stăpânirea de a lega şi dezlega luând ei, şi
toate darurile Prea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, nu numai numele cel
apostolesc îl aveau, din însăşi lucrurile, ci cu adevărat şi pe însuşi cel episcopesc,
precum mărturiseşte Sfântul Epifanie că zicând: «Cei întâi Pertu şi Pavel însuşi
Apostolii, au fost şi episcopi». Asemenea şi to�i ceilal�i precum adeveresc Părin�ii.
Pentru aceasta au şi rânduit de trei, sau de doi episcopi să se hirotonească episcopii
cei din cetă�i. Ci şi Ei prin sate şi prin cetă�i propovăduind, precum zice Sfântul
Climent Episcopul, I către Corinteni: «Cercetând cu duhul, aşeză păr�ile
propovăduirii lor, în episcopi, şi diaconi ai celor ce urma să creadă. Pentru aceea şi
purtătorul de Dumnezeu Ignatie scriind către credincioşii cei ce erau în Trallesa
porunceşte: „Cinsti�i şi pe episcopul vostru ca pe Hristos, precum au rânduit vouă
ferici�ii Apostoli”. Şi aceasta adică pentru zicerea Episcop. Iar zicerea hirotoniei se
face de la aceasta: „întind mâinile”. Şi are două însemnări. Fiindcă, hirotonie se
numeşte şi hotărârea şi alegerea a vreunui dregător, care se făcea cu întinderea
mâinilor norodului, după zicerea lui Demostene. „Măcar pe oricare voievod de oşti
a�i hirotoni.” [Cuv: 1, asupra lui Filipp] Şi mai ales după obiceiul Bisericii care din
vechi stăpânea, când fără împiedicare, mul�imile adunându-se, hirotonea, adică
alegea prin întinderea mâinilor, pe arhierei, precum zice Zonara, măcar că la urmă
pe acesta Soborul cel în Laodikia, întru al cincilea canon al său l-a stricat, zicând
că: „Nu se cade hirotoniile sau alegerile a se face, în fiin�a de fa�ă a celor ce se
înva�ă credin�a”. Iar hirotonie în ziua de astăzi se numeşte, cea prin rugăciuni şi
prin chemarea Sfântului Duh, făcându-se sfin�ita săvârşire a arhiereului, punând

fiind, nu ajunge un singur episcop, ca de unul ce este de asemenea treapt ă , şi nu decât

acela mai mare. Deci ca cel mai mare pe cel mai mic să blagosloveasc ă , doi sau trei pe cel
unul hirotonesc. Fiindcă negre ş it, mai buni, adică mai mari, sunt cei doi decât cel unul,
precum zice Solomon (Ecleziast stih 4).
16
întru aceeaşi vreme şi mâinile sale, pe capul celui ce se hirotoneşte, după
hotărârea aceea Apostolească: «Mâinile în grabă pe nici unul să pui». Şi este lucrul
acesta tuturor prea cunoscut. Deci porunceşte Canonul acesta, că, tot arhiereul (ori
mitropolit de ar fi, ori arhiepiscop, ori episcop) să se hirotonească de doi episcopi
ori de trei22. Şi să vede că chipul cuvântului este pe dos. Că cel mai curat, şi mai
ales ar fi fost, de ar fi zis aşa: episcopul să se hirotonească de trei episcopi, ori (mai
pu�in) de doi. Aşa rânduielile Apostolilor fără formăluire pe însuşi canonul acesta
l-au aşezat zicând: „Iar episcopul poruncim a se hirotoni de trei episcopi, ori însă
cel mai pu�in de doi”23.

SIMFONIE [unire de glasuri]

Întru un glas cu Canonul acesta, şi multe alte Canoane legiuiesc: „Că trebuie
cu adevărat, ori to�i episcopii eparhiei (după al 4-lea al Soborului I şi al 3-lea al
Soborului 7 şi al 19-lea al celui din Antiohia) ori mul�i (după al 13-lea al celui din
Cartageni ) să se adune şi să hirotonească pe episcopul. Dar fiindcă aceasta este
anevoie, cel mai pu�in trebuie să-l hirotonească trei, şi ceilal�i să se facă împreună
hotărâtori la hirotonia lui prin scrisorile lor. Şi adeverind pe acest apostolesc cel al
58-lea al Soborului din Cartageni , zice: forma cea veche se va păzi ca nu mai
pu�ini24 de trei episcopi să fie de ajuns la hirotonia episcopului, mitropolitul adică,
şi al�i doi episcopi. Pe însăşi aceasta zice şi Canonul cel întâi al Soborului local din
Constantinopol. Încă şi al 12-lea al celui din Laodikia rânduieşte cum că cu
judecata episcopilor celor de primprejur trebuie a se aşeza episcopii la stăpânirea
Bisericească. Iar dacă după întâmplare va rămâne într-o eparhie un singur episcop
care chemându-se de mitropolitul, nici nu va merge, nici prin scrisori nu va
împreună alege pe cel ce urmează a se hirotoni arhiereu, atunci trebuie
mitropolitul să se împreună aleagă şi să-l hirotonească pe el cu episcopii apropiatei
străinei eparhii, asemenea şi pe însuşi mitropolitul înşişi aceşti apropia�i cu locul
trebuie a-l alege şi a-l hirotoni, după Canonul al 6-lea al celui din Sardica. Iar
rânduielile apostolilor (cartea a 8-a, cap. 27) poruncesc că cel ce se va hirotoni de
un episcop să se caterisească, dimpreună cu cel ce l-a hirotonit, afară numai dacă
după nevoie de prigoană, ori altă oarcare pricină nu pot mul�i a se aduna, şi cu
alegerea acestora se va hirotoni de unul. Precum Sidirie s-a hirotonit episcop
Palebiskei, după Sinesie, nu de trei ci de un episcop de Filon, pentru că nu puteau
episcopii a se înfă�işa în vremurile acelea.

22 Iar episcopii cei ce se hirotonesc, trebuie a fi trecu � i cu vârsta, adică , numai pu � in de 50

de ani, afar ă numai, dac ă în vreo mică eparhie nu se află cineva trecut cu vârsta, dup ă
rânduielile cele Apostole ş ti. Cartea a doua cap.1 şi dup ă epistola 52 a Sfântului Ciprian. Ori
şi peste treizeci de ani dup ă Novela 137 a lui Iustinian.
23 Iar episcopul se hot ă r ăş te de împ ă ra � ii Leon şi Constantin a ş a: „Episcopul este lu ă tor

aminte şi purt ă tor de grij ă al tuturor sufletelor celor ce se adun ă în bisericile eparhiei sale,
având putere săvâr ş itoare peste presbiter, diacon, anagnost, şi psalt [cânt ă re � ] şi monah. Iar
însu ş irea episcopului este cu cei smeri � i adic ă a se împreun ă smeri, iar pe cei ce se
mândresc a- i defă ima… Şi mai întâi a se primejdui pentru turm ă , şi pe strâmtorarea acelora
a sa chinuire a o face (în pravilele împ ă ra � ilor 8, foaia 92 a căr � ii, a 2- a a lui Ghiur). Iar
mitropolit pentru aceasta se nume ş te episcopul, dup ă Gavriil al Filadelfiei (în cuvântul
pentru preo � ie). Pentru că este ca maica cetă� ii sale, pe care este dator a o hră ni
duhovnice ş te cu învă�ă turile şi cu via � a şi cu sfinte n ă ravurile sale, şi cu veniturile eparhiei
sale”. Vezi şi la Canonul 58 cel apostolesc. Iar cum că obicei prea folositor urma în Biserica
lui Dumnezeu, cei ce urmau a se hirotoni episcopi, a se face întâi monahi, apoi a se face
episcopi, vezi la subînsem narea Canonului 51 Apostolesc.
24 Poate pentru aceasta au zis nu mai pu � ini de trei, nu împotrivindu - se canonului
apostolesc, ci pentru că în vremurile acelea era mai mult ă mul � imea episcopilor decât în
vremurile Apostolilor, în care era şi nevoia prigoanei.
17
 Canonul 2
Presbiterul (ori preotul) şi diaconul, şi ceilal�i clerici să se hirotonească de
un episcop.

Tâlcuire
Canonul acesta rânduieşte că fiecare preot şi diacon şi ceilal�i clerici 25,
ipodiaconi adică, anagnoşti şi psal�i, şi cei de aici, să se hirotonească numai de un
episcop26.
Canonul 3
Dacă vreun episcop ori presbiter afară de rânduiala Domnului cea pentru
jertfă, va aduce alte oarecare la jertfelnic, ori miere, ori lapte, ori în loc de vin,
băuturi meşteşugite, ori păsări, ori oarecare vite, ori legume afară de rânduire, să
se caterisească. Afară de mănunchi de grâu nou, ori struguri la vremea
cuviincioasă. Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar, decât untdelemn la
candelă, şi tămâie la vremea aducerii înainte. [Apostolesc 4; Sob.6: 28, 32, 57, 95;
din Cartagina: 44; a lui Theofil: 8]

Tâlcuire

Când Domnul nostru Iisus Hristos a predanisit Apostolilor Taina

Dumnezeieştii Sfintei lucrări, a rânduit lor să nu osebească cu nici un alt fel fără
numai cu pâine şi cu vin amestecat cu apă, Însuşi El întâi făcând aceasta la Cina
cea de Taină, precum în Liturghia Sfântului Iacob, fratele Domnului, s-a scris: „Din
vin dregând (Paharul adică) şi din apă”. Pentru aceasta şi Dumnezeiştii Apostoli în
Canonul acesta rânduiesc, cum că oricare episcop, ori preot călcând rânduirea ce
Domnul a rânduit pentru Jertfa aceasta nesângeroasă, ar aduce pe Sfânta Masă alte
oarecare feluri, ori miere (de pildă), ori miere, ori lapte, ori în loc de vin, băuturi
meşteşugite, adică toată băutura cea be�ivă, precum rachiul ce se face din feluri de
25 Clerici prost şi de obş te se numesc to � i aceia care au punere de mân ă ieraticeasc ă şi
bisericeasc ă de la episcopul şi de la cei de aici ai rânduielii biserice ş ti, pân ă la anagnost şi
psalt [cânt ă re � ] şi catehet şi portar, dup ă Canoanele 26, 68 şi 70 apostole ş ti, şi dup ă
canoanele 24 şi 30 ale Laodikiei şi dup ă epistolia Marelui Vasile cea că tre horepiscopii cei
de sub dânsul şi dup ă Nomiconul lui Fotie, titlul I, cap 31. Pentru care şi Novela 123 a lui
Iustinian zice aş a: „Iar presbiterii şi diaconii şi ipodiaconii şi anagno ş tii şi psal � ii, pe care
to � i clerici îi numim, care şi canonici se zic dup ă al 6- lea al Antiohiei şi dup ă alte canoane”.
Iar chiar clerici se numesc to � i cei ce afar ă de altar au hirotesie. Iar Valsamon, tâlcuind la
Canonul 51 al Marelui Vasilie, zice că: „Şi monahii clerici se numesc”. Şi s- au numit clerici
dup ă Hrisant (Sintagmation foaia a 20- a). De la clerul (sau sor � ul) ce au aruncat Apostolii
pentru Matia. Iar în ziua de ast ă zi clerici se numesc mai vârtos cei ce au boierie şi cinuri
biserice ş ti, atât cei sfin � i � i cât şi lumenii.
26
Însemnea z ă că, m ă car de ş i episcopii, presbiterii, diaconii şi ipodiaconii se zic chiar să se
hirotoneasc ă , iar anagno ş tii şi psal � ii să se pecetluiasc ă , adic ă să se hiroteseasc ă , dup ă
Zonara, şi cei asemenea lor (că hirotesia este mai de ob ş te decât hirotonia), iar iconomii,
ecdichii [Ară tă torii drept ă� ii], prosmonarii [Străjuitorii] să se pun ă înainte, dup ă Canonul 2
al Soborului IV. Iar Simeon al Tesalonicului, episcopii, presbiterii şi diaconii se hirotonesc,
iar ipodiaconi se hirotesesc, iar anagno ş tii se pecetluiesc [se blagoslovesc]. Cu toate acestea
Canonul acesta, nici o deosebire nu face, ci la to � i clericii zice numele hirotoniei. Şi acesta
încă însemne z - o, dup ă Hrisostom (în Cuvântul Întâi că rtre Filipeni, foiaia a 5- a, tomul 4)
cum că şi episcopul, presbiter, şi diacon se nume ş te (ca unul ce cuprinde lucră rile acestora)
şi dimpotriv ă , presbiterii episcopi se numesc (ibidem), iar că prezbiterii, şi diaconii se
alegeau precum episcopii, ară tat este din Canonul al 3- lea al Soborului al VII- lea; şi al 7- lea
a lui Teofil; şi Chiril al Alexandriei tâlcuind la capitolul 8 al Numerilor, zisa aceea: «Şi vei
aduce pe levi � i înaintea Domnului, şi îşi vor pune mâinile lor pe levi � i », zice pentru cei ce se
cheam ă la Sfin � ita lucrarea lui Hristos hot ă r ă sc noroadele, cu toate că hot ă râre de ast ă zi nu
se lucreaz ă în ziua de ast ă zi. Iar forma m ă rturiei care se dă celor ce vor să se hirotoneasc ă
preo � i şi diaconi, vezi la sfâr ş itul că r � ii, care m ă rturie iscălită fiind de preo � ii cei mai ale şi, şi
de clerici se vede că are loc de alegere.
18
roduri, ori bere ori altceva asemenea; ori va aduce păsări ori niscaiva vite, ori
legume, unul ca acesta să se caterisească27.Ci aduce-se la Altar mănunchiuri de
spice noi de grâu, (precum evreii aceştia le aduceau Lui Dumnezeu: «Că spice noi,
zice, prăjite? <coapte> nu ve�i mânca, până ce nu ve�i aduce voi darurile
Dumnezeului vostru. Şi iarăşi, ve�i aduce mănunchiuri pârga secerişului vostru la
preot.) şi struguri.” [Leviticon 23: 10,14] Însă nu ca o nesângeroasă jertfă a
Trupului şi Sângelui Domnului, nu fie! Ci ca o pârgă, şi întâi arătate roduri în
vremea cuviincioasă, când se vor coace28. Drept aceea nu este iertat a aduce cineva
alt ceva în Sfântul Altar, afară de untdelemn pentru luminare, şi tămâie la vremea
ce se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie.

Simfonie

Întru un glas cu Canonul acesta şi cel de aici al 4-lea rânduieşte, că celelalte

poame să nu se aducă la jertfelnic, ci la casa episcopului, ca nişte întâi arătate. Ar
cel al 44-lea al Soborului din Cartaghei rânduieşte altceva, a nu se aduce la Sfintele
Taine, decât numai pâine şi vin amestecat cu apă29. Iar cel 28(κη) al soborului 6(

27 Trebuie să ştim că cert ă rile ce le poruncesc canoanele, adică acestea: să cateriseasc ă , să se

afuriseasc ă , şi să se anatematiseasc ă , acestea dup ă me ş te ş ugul gramaticii a treia persoan ă
care nu este de fa �ă, la care spre a se da porunca acesta de nevoie trebuie a fi a doua
persoan ă , o tâlcuiesc mai bine. Canoanele poruncesc soborului episcopilor celor vii să
cateriseasc ă pe preo � i, ori să afuriseasc ă , ori să anatematiseasc ă pe mireni, când calcă
canoanele. Însă dac ă soborul nu va pune în lucrare caterisirea preo � ilor, ori afurisirea,
anatematisirea mirenilor, preo � ii aceş tia şi mirenii, nici caterisi � i nu sunt cu lucrul nici
afurisi � i , ori anatematisi � i. Învinov ă� i � i îns ă sunt, aici spre caterisire, ori afurisire, ori
anatematisire, iar acolo spre Dumezeiasca osând ă . Precum şi când un împ ă rat va porunci
slugii sale să bat ă pe un altul, care i- a gre şit, dac ă sluga cea poruncit ă nu va lucra porunca
împ ă ratului, acela ce a gre ş it împ ă ratului a ră mas neb ă tut, învinov ă� it îns ă spre bă taie.
Drept aceea tare gre ş esc cei fără minte care zic, cum că în vremurile acestea to � i cei sfin � i � i
care în afar ă de Canoane s- au hirotonit, sunt cu lucrarea caterisi � i. De cei sfin � i � i
prih ă nitoare limb ă este aceea ce nebune ş te pe acest fel de cuvinte le bârfe ş te, neîn � elegând
că porunca Canoanelor fă ră de punerea în lucrare a persoanei a doua, adic ă a soborului,
este nes ă vâr ş it ă. Fără mijlocire şi mai înainte de judecat ă , ne lucrând de sine ş i. Însu ş i
Dumnezeie ş tii Apostoli ară tat se tălm ă cesc pe sine ş i cu al 46- lea Canon al lor, fiindc ă nu
zic că îndat ă acum cu lucrul se află caterisit oricare episcop sau preot va primi botezul
ereticilor, ci a se caterisi poruncind, adică a sta de fa �ă la judecat ă ; şi de se va dovedi că a
făcut acesta atunci să se dezbrace cu hot ă rârea voastr ă de preo � ie, aceasta poruncim.
28 Pentru aceast ă pricin ă , precum se vede la Praznicul Adormirii Preasfintei de Dumnezeu

Nă scă toarei, aduceau struguri la Patriarhul în Altarul Bisericii celei din Vlaherna, dup ă
sfâr ş itul Dumnezeie ş tii Liturghii, precum zice Valsamon. Iar în ziua de azi, obiceiul cel mai
în multe locuri se zice, este a se aduce struguri cei de acest fel la Praznicul Schimb ă rii la
Fa �ă a Mântuitorului, şi a se blagoslovi de preo � i. Şi ar putea cineva a se nedumeri, pentru ce
numai spicele grâului şi strugurii să se învredniceasc ă de atâta cinste, şi să se aduc ă în
lă untru în altar, şi nu vreo altă road ă ? Poate pentru acesta, pentru că din acestea se face
pâinea şi vinul, care se prefac în Trupul şi Sângele Donului. Şi cum că noile m ă nunchiuri nu
sunt legume, precum a tâlcuit Valsamon, se arat ă din însu ş i Canonul acesta, care pe legume
ară tat le- a oprit. Pe mă nunchiuri şi Teodorit spice noi le- a tâlcuit la tâlcuirea celei
leviticeş ti, şi Filon Iudeul. Iar Canonul 44 a Soborului din Cartageni, anume zice: Să se aduc ă
pârga de struguri şi de grâu.
29 Mai ară tat decât to � i Proorocii şi mai deslu ş it a proorocit pe acestea trei feluri
creş tineasc ă jertf ă Solomon zicând, ca din partea Ipostaticii în � elepciuni a lui Dumnezeu, în
capul al nou ă lea a Pildelor. „Veni � i de mânca � i pâinea mea. Şi be � i vinul care am dres vou ă.
Iară în loc de, care am dres, Ară beasca tălm ă cire are, cel amestecat cu ap ă (?). Vezi
(Ravvenul Samuil, alcă tuire de aur. Cap. 20) Şi înseam n ă , cum că unirea vinului şi a apei în
Potir, odat ă se face la Dumnezeiasca Liturghie. La punerea înainte numai la început adică.
Că apa cea cald ă care în vremea împ ă rt ăş irii singur ă la urm ă se pune, pentru altă pricin ă
pune. Şi vezi sub însemnarea Canonului 32( λβ) al Soborului al şaselea. Drept aceea ră u fac
oarecare făcând a doua unire în vremea Heruvice ş tii cânt ă ri, şi punând vin şi ap ă în Potir.
Şi de acum înainte [să] înceteze (despre) aceast ă nerânduial ă . Ca să nu cad ă sub canon şi
19
∀) Porunceşte, ca strugurii ce se aduc în sfântul Altar, trebuie a se blagoslovi de
Preot cu osebită rugăciune şi blagoslovenie, de cea a Tainilor, ca noi luând cu
blagoslovenie din mâinile Preo�ilor, că mul�umim lui Dumnezeu, că prin buna
întocmirea vremilor iconomiceşte cele spre îndestularea vie�ii noastre. Iar pe Preo�ii
cei ce nu fac aşa, ci unesc strugurii aceştia cu Trupul şi Sângele Domnului,
caterisirii îi supune. Iară cel 32 al aceluiaşi mustră pe armeni, ca pe unii ce aduc
vinu numai, şi nu amestecat cu apă. Iar cel 99 al aceluiaşi, opreşte şi a se aduce la
Jertfelnic cărnuri fripte. Iar cel 57 al aceluiaşi, anume opreşte a se aduce la
jertfelnic lapte, şi miere. Măcar că acestea se aduceau mai înainte după zisul
Canon 44 al soborului din Cartaghei, pentru prunci. Iar cel al 8 al lui Theofil
rânduieşte ce să se facă, câte vor rămâne din aducerile înainte şi din ape.

Canonul 4

Celelalte poame toate la casă trimită-se, pârgă Episcopului, şi

Presbiterilor, şi nu la jertfelnic. Şi arătat este, cum că Episcopul, şi Presbiterii,
le vor împăr�i Diaconilor, şi celorlal�i Clerici. [Apos. 3; Sob.6: 28, 32, 57, 59;
Cart: 44, Theofil 8]

Tâlcuire

Canonul acesta rânduieşte, că toate celelalte poame, (afară de spicele de

grâu, şi de struguri, şi de unt de lemn, şi de tămâie) să nu se aducă în sfântul
Altar, ci să se trimită la casa Episcopului şi a Preo�ilor, când sunt întâi arătate. Ca
cei ce trimit acestea, vrednică mul�umire se înal�ă lui Dumnezeu prin trânşii, căci
le-au dăruit nişte bunătă�i ca acestea. Şi este arătat că Episcopul şi Preo�ii nu se
vor îndulci de ele singuri, ci le vor împăr�i şi Diaconilor, şi celorlal�i Clerici ca şi ei
să se împărtăşească.30 Vezi tâlcuirea Canon 3 Apostolesc.

CANON 5

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, pe femeia sa să nu o lepede cu

pricinuire de evlavie. Iar de o va lepăda, că se afurisească, iar mai rămânând
să se caterisească. [Canon 13, 48; Sob: 6; Gang:4; Cart: 4, 33]

TÂLCUIRE

Legea cea veche adică ierta celor căsători�i a-şi despăr�i pe femeile sale,
când voia, şi fără de nici o binecuvântată pricină. Iar Domnul la Evanghelie, o a
oprit aceasta foarte. De unde şi Apostolii urmând rânduirii Domnului, opresc
aceasta în Canonul acesta, şi zic: Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, să nu îşi
lepede femeia, adică să nu o despartă cu sila, adică fără de învoiala aceleia,
pentru pricinuire şi chip de evlavie. Iar de o va despăr�i, să se afurisească, până

sub certare. Că niciodat ă întru altă vreme se face a doua unire fă ră numai când se întâm pl ă
a se vărsa sfintele, ori a uita Preotul, şi vezi la acela şi sub însemnare a Canonului al 32( λβ)-
lea al Soborului al şaselea.
30
Mai curat înş işi Apostolii pentru acestea rânduind în rândurile lor Cartea 2 Cap 27 zic, că
poamele şi protofanisima (adică cele ce întâi se arat ă), şi zeciuielile grâului, a vinului, şi unt
de lemnului, şi a celorlalte semin � e, că se trimit ă la Episcop, şi la Preo � i; ca ei să le împart ă
la Clerici. Adică, la cei afar ă de Altar, câte o parte; iar la cei din lă untru Altarului, câte dou ă
pă r � i. Dar vezi şi Cartea a patra a acelora ş i rânduiri Cap 6, 7, 9, 10. Ca să te înve � i de la care
trebuie a primi Clerici acest fel de daruri şi co ş ciugele, şi de la care să nu le primeasc ă .
Vezi şi sub însemnarea Canonului al 8 al lui Theofil.
20
ce se va îndupleca ca iarăşi să o ia în casa sa. Iar de va rămânea întru pizma sa,
şi nu va voi a o primi, să se caterisească de Preo�ie de istov. Fiindcă cu aceasta
ce face să vede, că necinsteşte nunta, care după Apostolul este cinstită; şi că
socoteşte patul şi împreunarea necurate, care de însuşi Apostolul, s-au numit
nespurcate. [Evr. 13: 1, Col. 4] Las a zice, că şi la această despăr�ire mijloceşte
precurvie, precum au zis Domnul: „Cela ce ş-ar lăsa pe femeia sa, afară de
cuvânt de curvie, o face pe ea să prea ea să preacurvească.” [Mat. 5: 32] Dar şi
Apostolul a zis: „Legatu-te-ai cu femeie, nu căuta dezlegare. Şi, să nu vă lipsi�i
pe unul de altul, fără numai dacă din învoire, ca să vă zăbovi�i cu postul şi cu
rugăciunea.31” [1 Cor. 7: 5, 27]

SIMFONIE
Aşa şi Soborul al 6-lea în Canonul 13 rânduieşte, ca să rămână statornice
şi nedespăr�ite căsătoriile celor sfin�i�i, şi fiind acestea mai înainte de a se sfin�i
însura�i, să nu se oprească pentru nuntă de a lua Preo�ia. Nici să fie datori când
se hirotonesc a mărturisi, că după ce se vor face Preo�i să se despartă de femeile
lor. Precum un nelegiuit obicei ca acesta a stăpânit la Roma. Iar deşi canonul al
4-lea şi al 33 al Soborului din Cartagina zic că Episcopii şi Preo�ii şi Diaconii şi
Ipodiaconii să fie întreg în�elep�i, şi să se depărteze de femeile lor, după
hotarele lor; dar tâlcuitorii Canoanelor, Zonara şi Valsamon, şi mai ales Soborul
al 6-lea în Canonul 13, tâlcuind Canoanele cele de mai sus: să se depărteze
numai la vremea efimeririi lor (a săptămânii, după obişnuin�a limbii noastre), şi
nu totdeauna, afară de Episcopi şi vezi acolo.32

CANON 6

31 Înseamn ă că în vremurile vechi era iertat a avea Episcopii femei, pentru aceasta şi
Canonul acesta rânduie ş te să nu despart ă Episcopul pe femeia sa. Iară din vremea
Soborului 1 se vede s- au luat obiceiul a nu se însura sfin � i � i, şi mai ales Arhiereii, îns ă câ � i
voia, şi nu de nevoie precum aceasta se arat ă din cuvintele ce au pus înainte sfântul
Pafnutie Mărturisitorul şi Episcopul unei cet ă� i a Tivaidelor de sus la Soborul 1 precum vom
zice în urm ă toarea sub însemnarea aceluia ş i Canon adeveritor al obiceiului acestuia, încă
nu era. Iar sfântul şi a toat ă lumea Soborul (6) mai în urm ă , şi prin Canon a înt ă rit obiceiul
acesta, rânduind în al 12- lea Canon al să u, de nevoie singuri Episcopii să nu aibă femei. Nu
stricând pe acest Apostolesc (că nu rânduie ş te, ca Preo � ii cei ce au femei să le lepede, adică
să le despart ă în silă şi fă ră învoirea lor, care este împotriva Apostolescului Canon: Ci cu
amândoura învoire, şi cu mul � umire desp ă r � indu - se femeile, aş a cei ce le aveau pe ele
Preo � ii, ori Diaconii, ori Ipodiaconii, să se Hirotoneasc ă Episcopi, dup ă Canonul 48 al
aceluia ş i) ci înainte purtând grijă zice, pentru mântuirea şi mai multa sporire Creş tinilor, şi
pentru neprih ă nirea Arhiere ş tii vrednicii. Fiindc ă şi Moise, dup ă ce s- a învrednicit
Proorocescului Dar de aceia cu femeie nu s- a împreunat, dup ă sfântul Epifanie. (Tomul 2,
Cartea 3 alegerea 87)
32 Fiindc ă Latinii aduc înainte pe Dumnezeiescul Epifanie, că în alegerea 50 zice, pe b ă rbatul

unei femei nu- l prime ş te Biserica spre Preo � ie, de nu se va înfrâna despre dânsa, cu care să
une ş te la socoteal ă , şi Inochentie şi Dialogul: se cade a zice, cum că nou ă nu ne pas ă ce au
zis, sau ce au socotit oarecare Părin � i. Ci ce zice Scriptura şi Soboarele cele de toat ă lumea,
şi socoteala obş teasc ă a Părin � ilor. Că socotin � a unora nu înt ă re ş te dogm ă în Biserică. Zice
încă şi Sozomen Cartea 1, Cap. 23 „Pafnutie Mărturisitorul la întâiul Sobor în Niceea nu a
lă sat să se opreasc ă nunta Preo � ilor, m ă car de o voiau oarecare, ci au zis că nunta Preo � ilor
este întreag ă în � elepciune, şi trebuie a se lăsa fieş tecare în voia sa, dup ă predania cea vechie
a Bisericii. Că scrie şi Pavel lui Timotei, Diaconii să fie bă rba � i au unei femei. Şi lui Tit „De
este cineva neprih ă nit, bă rbat al unei femei”; şi Soborul cel din Gangra anatematise ş te pe ce
ce nu se împ ă rt ăş esc de Preot însurat, Canon 4. Căci a împiedica nunta Preo � ilor, este
socoteal ă a ereticilor, şi mai ales a Maniheilor, precum zice Augustin, eres. 40 şi 46. Că mai
ales şi pildele m ă rturisesc. Că Felix Episcopul Romei, a fost fiu al Preotului Felix. Papa
Agapit fiu al Presbiterului Gordian. Papa Ghelasie, fiu al lui Valerie Episcop. Şi mul � i al � ii, au
fost fii de Preo � i; şi m ă rturise ş te acela ş i Epifanie la acela ş i loc, că socoteala aceea, numai la
unii se urma şi nu la to � i. Dar poate că cu sfă tuitor chip o zice acesta, nu cu silnic.
21
 Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, lumeşti purtări de grijă să nu
ia asuprăşi, iar de nu să se caterisească. [Apostolesc 81, 83; al Sob. 4: 3, 7;
a celui 7: 1; al celui I-II: 11; din Cart: 18]

TÂLCUIRE
Nu este iertat celor Preo�i�i (ori sfin�i�i) a se împletici pe sineşi în lucruri
lumeşti, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduin�ei lor, şi să
păzească mintea lor slobodă de fieştece tulburare şi zarvă lumească. Drept
aceea şi Canonul acesta rânduieşte, ca Episcopul, sau Preotul, sau Diaconul, că
nu primească asuprăşi purtări de grijă lumeşti. Iar de le primeşte acestea, şi nu
voieşte a le lepăda de la sine, ci rămâne întru ele, să se caterisească. Iar Cartea
cea pravilicească a lui Fotie Titlu 8 zice că Episcopii nu se cade a primi purtări
de grijă, şi a se face epitropi, nici ai însuşi rudeniilor sale. După a 13, 14, 15
Titlu 1. Cartea a 3-a a celor împărăteşti. Afară numai dacă epitropia aceasta
este c să se împartă pomene, şi milostenii pentru ruda lor cea moartă, după
neara 68 a în�eleptului Leon. Citeşte şi Canoanele însemnate la margine unite
cu acesta, care opresc pe Clerici de la lumeştile purtări de grijă.

CANON 7

Dacă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sfânta zi a Paştilor mai-
nainte de primăvăreasca Isimerie cu Iudeii o va săvârşi, să se caterisească.
[Apos: 70, 71; Sobor6: 11; Anti: 1; Laod: 37, 38; Cart: 60, 81, 117]

TÂLCUIRE33
33
Pentru aflarea Pashă i (Paştilor), îndreptare prea alese, şi care nu puteau a se face mai
bune, zice Mathei Vlastar, au aşezat şi au dat sfântul şi de toat ă lumea Soborul 1, dup ă
Canonul 1, al Soborului din Antiohia. Care în Canoanele Soborului 1, ne se află. Dar precum
şi la Mathei Vlastaris, şi în sfintele Evanghelii tip ă rite, şi în alte că r � i multe. Deci pe
am ă run � ita (am ă nun � ita) cuno ş tin �ă a Pascaliei ace ş tia noi lăsând a o învă� a deosebit şi
chiar Pascaliocuvânt ă torii no ş tri, atâta numai zicem la aceasta subînsem na re, cum că patru
oarecare de nevoie se caut ă pentru Paş tile noastre: (1) Că Paş tile trebuie a se face totdeauna
dup ă echinoc � iu de prim ă var ă , (2) Că nu se cade a se face întru aceea ş i zi, cu legiuitele Paş ti
ale Iudeilor (care amândou ă acestea să hot ă r ă sc de acest al 7- lea Apostolesc Canon) (3) Ca
să nu se facă chiar şi nehot ă rât dup ă echinoc � iu, ci dup ă cea întâi Lună plin ă a lui Martie,
care se va întâm pla dup ă echinoc � iu. (4) Ca să se facă în întâia Duminic ă ce se va întâmpla
dup ă Luna plin ă (iar aceste dou ă din predanie le avem, şi nu din Canon). Drept aceea ca să
se pă zeasc ă câte patru rânduirile acestea deopotriv ă în toat ă lumea, şi să pr ă znuiasc ă
Creş tinii întru aceea ş i vreme, şi întru aceea ş i zi Sfântele Paş ti, şi să nu aibă trebuin �ă în
fiecare an de astronomi, şi de Soboare, au tocmit de Dumnezeu în � elep � i � ii Părin � i dreptarul
cel pentru Paş ti. Dar înseamn ă că pentru nerânduiala [grece ş te anomalia] miş că rii Lunii, nu
se pă ze ş te a patra rânduire totdeauna, ci câteodat ă se calcă. Fiindc ă dup ă acela ş i Vlastar,
dup ă 300 de ani, cu dou ă zile dup ă întâia plin ă lunie (Lună plin ă) urmeaz ă a se face
legiuitele Paş ti, în zi de Duminic ă. Iar aceste dou ă zile, care prisosesc din nerânduiala
aceasta, adă ugându - se, trec uneori peste Duminica 1 care se întâmpl ă dup ă plinalunie
(Luna plin ă) a lui Martie, în care Duminic ă noi pră znuim Stâlp ă rile, şi în cea viitoare facem
Paş tile. Iar din aceast ă pu � in ă călcare, nici o abatere din Blagocestie, nici ceva necuviincios,
ori primejdie sufleteasc ă nu urmeaz ă . Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom (în
Cuvântul cel că tre cei ce postesc la Paş tile cele dintâi) zice: Scump ă tatea timpului, şi
pândire a zilelor Biserica lui Hristos nu ş tie. Fiindc ă de câte ori m ă nânc ă Pâinea aceasta de
via �ă făcătoare, şi bea Paharul acesta, veste ş te moartea Domnului. Şi Paş ti săvâr ş e ş ti: ci
fiindc ă la Soborul întâi s- au adunat Părin � ii şi au rânduit când să se facă Paş tile, cinstind
Biserica pretutindenea pe învoire şi pe unire, au primit rânduiala care ei au făcut. Deci
trebuia dup ă Hrisostom, şi Latinii mai mult să cinsteasc ă învoirea şi unirea Bisericii decât
pe pândirea vremilor (adică pe a echinoc � iului, care s- a pogorât acum la 11 Martie, fiind în
vremea Soborului 1 la 21 Martie) şi să pr ă znuiasc ă Paş tile cu noi, şi să nu necinsteasc ă pe
cei 318 de Dumnezeu purt ă tori şi de rane purt ă tori Părin � i, care o au legiuit aceasta dup ă
Dumnezeiasca luminare, socotindu - i pe aceş tia ca pe niş te fă ră de minte, şi ocă rând
22
 Două echinoc�ii face soarele în an, adică una, în timpul primăverii, iar alta
în timpul toamnei. Şi să zic echinoc�ii (isimerii), fiindcă atunci întocmai este
ziua cu noaptea, şi dipotrivă, noaptea cu ziua. Şi echinoc�iul de toamnă
(tomnateca isimerie), se face în luna septembrie, când soarele intră în prima
Miră (?) a zodiei ce se cheamă cumpănă. Nu acei în stele şi sim�ite, ci acei fără
de stele şi gândite. Iar echinoc�iul de primăvară (cea primăvărească isimerie),
se face în luna martie, când soarele intră în prima Miră (?) a zodiei ce se
cheamă berbec, nu acelui sim�it şi în stele, a celui ce este schimbăcios, ci a celui
gândit şi fără stele ce este neschimbăcios după astronomi. Deci echinoc�iul de
primăvară, pentru nepotrivirea a însăşi mişcării soarelui de la apusuri către
răsărituri, nu se face totdeauna întru una şi aceeaşi zi, ci în vremea Sfin�ilor
Apostoli, era în 22 a lui martie, după rânduiala aceloraşi Apostoli (Cartea 5, cap
17) ori după al�ii în 23. Iar în timpul primului Sobor a toată lumea, era în 21
martie, după Sevastos şi al�ii. Şi acum în vremurile noastre, se face în 11, ori şi
10 a lui martie. (că după astronomii vechi, Ptolemeu şi al�ii, o noapte şi o zi se
pogoară în 134 de ani; precum se vede în cartea numită „Tomos agapis”, foaia
540). Acestea aşa mai înainte fiind cunoscute, Canonul acesta apostolesc
rânduieşte, căci care Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, ar prăznui Sfintele Paşti
mai înainte de echinoc�iu de primăvară, împreună cu legii Paştile Iudeilor, să se

Biserica pe maica noastr ă a tuturor. Că, (zice dup ă urmare Hrisostom) de ar fi şi gre ş it
Biserica, negre ş it nu s- ar fi pricinuit atâta mare bine, din am ă runta paza aceasta a vremii,
cât de mare ră u s- au pricinuit din osebirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca
Biserică. Fiindcă zice „Nu poart ă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a
vremilor şi a zilelor, de cât pentru singur ă unirea şi pacea. Şi vezi iubitul, cum
Dumnezeiescul Hrisostom nume ş te schismatici pe Latini, pentru că din nou au izvodit
Pascalia lor şi Calendarul, nu pentru că nu este aceasta, dup ă echinoc � iu dreapt ă . Pentru că
şi noi vedem că echinoc � iul a ră mas cu adev ă rat 11 zile înapoi. Ci pentru că cu aceasta s- au
deosebit de noi, care este o vinovă� ie neiertat ă , dup ă acesta ş i Sfânt. Că zice întru acela ş i
cuvânt, a posti cineva, şi a face Paş tile în aceast ă vreme, ori în aceea, dup ă 21 a lui Martie,
să zicem, precum facem noi, ori dup ă 11 a lui Martie, precum fac Latinii, aceasta nu este
vinovă� ie. Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire, şi a face împerecheri
şi desp ă r � iri, şi a deosebi pe sine ş i pururea de Ob ş tescul Sobor al Bisericii, aceasta este
pă cat neiertat, şi de prihan ă vrednic, şi are mult ă munc ă şi pedeaps ă . Că trebuie să ştie ei că
şi Soboarele cele de toat ă lumea, care s- au făcut dup ă cel întâi, şi ceilal � i Părin � i, vedeau cu
adevă rat şi ei, ca niş te în � elep � i ce erau, că mult s- au pogorât echinoc � iul. Dar încă n- au
voit a o str ă muta din 21 martie, unde o au gă sit Soborul 1. Cinstind mai mult pe învoirea şi
unirea Bisericii, decât pe amă run � imea echinoc � iului, care nu pricinuie ş te, nici la aflarea
Paş tilor noastre o tulburare, nici vătă mare Blagocestie. Iar mai ales că am ă run � imea aceasta
şi pricinuie ş te Latinilor, dou ă necuviin � e mari, adică, a pră znui ei Paş tile, ori cu Iudeii, care
este împotriva acestui Apostolesc Canon, ori mai înainte de Iudei. Şi cum că mai mult place
lui Dumnezeu rânduiala Pascaliei, şi în scurt a zice, a Calendarului nostru, de cât rânduiala
Pascaliei şi a Calendarului Latinilor, este vă zut din minunile ce au ară tat şi ară t ă pân ă acum
pentru aceasta. Căci în pă r � ile Heliopolis cei din Egipt, unde sunt Piramidele cele dou ă mari,
în fieş tecare an lucreaz ă Dumnezeu minune ca aceasta: Adică, în seara Joii cei mari a
noastre (nu a Latinilor) pă mântul vars ă moa ş te şi oase vechi de oameni. De care să umple
un câmp lat, care stau pân ă în Joia înăl �ă rii, şi atuncea se ascund şi nicidecum se vă d, pân ă
iarăşi în Joia cea mare. Aceasta nu este vreo basn ă [basm], ci adev ă rat lucru, şi m ă rturisit de
Istoricii vechi şi noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, şi de pururea pomenitul
Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care în hronograful Arabicesc îl poveste ş te fila 266 şi cu
ochii săi l- a vă zut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (Iar oasele acestea omene ş ti mai
înainte vestesc, învierea mor � ilor ce va să fie, precum le- a vă zut şi Proorocul Iezechiel.) Dar
scrie şi pomenita Coresie, că Paş tile scria că tre Papa Leon (precum se arat ă în Epistola 63 a
lui Leon) cum că Pră znuind oarecând Paş tile, Răsăritenii în 22 a lui aprilie, iar Apusenii în
25 a lui martie, un izvor de ap ă fiind uscat mai înainte, s- a umplut de ap ă în 22 a lui aprilie,
la Paş tile noastre, şi nu la al Latinilor. Vezi pe Dosithei cartea 12 pentru Patriarhii cei ai
Ierusalimului care poveste ş te de o minune ce s- a făcut la Beligrad, adeveritoare
calendarului nostru, şi surp ă toare calendarului latin, pe care o a vă zut un Paisie Patriarh al
Ierusalimului, un aluat ce s- a plă m ă dit de o latinc ă în ziua Proorocului Ilie, s- a pref ă cut în
piatr ă uş oar ă , numit ă Chisira.
23
caterisească. (Fiindcă din Iudei, cei mai în�elep�i, păzeau să prăznuiască după
echinoc�iu Paştile, după Vlastar, precum a rânduit Moise aceasta. Iar cei mai
�ărănoşi, o prăznuiau înainte de echinoc�iu, după cum arată Canonul acesta, şi
după urmare de două ori întru acelaşi an prăznuiau Paştile; precum aceasta
înseamnă Epistolia împăratului Constantin, ca pentru Paşti 34, ce se află în cartea
1 a Istoriei lui Teodorit, capitolul al 10-lea şi al 9-lea cum zic al�ii. Dar când să
se săvârşească aceasta? După echinoc�iu şi după Paştile legii. După echinoc�iu,
căci echinoc�iul fiind măsură despăr�itoare a unui an deplin, dacă înaintea
echinoc�iului vom prăznui, facem de două ori Paştile întru acelaşi an, şi după
urmare de două ori însemnăm moartea Fiului lui Dumnezeu. Iar de o vom
prăznui după echinoc�iu, numai un Paşti facem în an, şi prin urmare o moarte a
lui Hristos vestim. Pentru aceea şi însuşi Apostolii în aşezământurile lor (cartea
5, cap 17) acestea zic. „Se cade voi fra�ilor zilele Paştilor cu scumpătate a le
face, cu toată sârguin�a, după schimbarea echinoc�iului, ca nu de două ori în an,
a unei pătimiri să face�i pomenire, ci odată în an, aceluia ce odată a murit. Şi
iarăşi după paştile iudeilor, întâi, ca înainte să fie închipuirea, adică Junghierea
Mielului, şi apoi să urmeze ceea ce se închipuia, adică Moartea Domnului şi
Învierea.” Încă şi alta, ca să nu o prăznuim în altă zi a săptămânii, precum
prăznuiesc iudeii, în oricare zi se întâmplă 14 a lunii, ci totdeauna Duminică,
precum şi aceasta, în acelaşi loc Apostolii o zic. Că pentru aceasta şi câteodată
când se întâmplă a fi legiuitele paşti [ale iudeilor] în zi de Duminică, noi nu
prăznuim întru aceeaşi Paşti, ci în viitoarea Duminică, ca să nu prăznuim
împreună cu iudeii. Fiindcă şi după însuşi adevărul lucrurilor, atunci întâi
iudeii paştile lor au prăznuit, şi apoi Învierea Domnului s-a făcut, al cărui chip
şi aducerea aminte aduc Paştile care pe tot anul acum noi le prăznuim.

SIMFONIE
Şi cum că cu iudeii nu se cade a împreună prăznui, ori darurile
sărbătorilor lor şi azimele a le primi, şi Apostolescul Canon 70 ci şi 37 şi 38 al
celui din Laodiceea rânduieşte. Ci nici se cade a ne ruga împreună cu ei, după
Apostolescul Canon 65, nici untdelemn a aduce în sinagoga lor. După
Apostolescul Canon 71. Şi cateriseşte pe cei hirotesi�i Canonul 1 al Soborului
din Antiohia pe care nu păzesc hotarul cel pentru Paşti a întâiului Sobor, ci o
săvârşesc cu iudeii. Iar Canonul 70 şi 81 şi 117 a celui din Cartagina rânduieşte
pentru zilele Paştilor când să se afle, şi unde să se scrie, şi la ceilal�i să se
spună. Iar Canonul 11 al Soborului 6 opreşte încă şi de a chema vreun creştin
pe iudei spre lecuire, ori a se scălda cu dânşii.

CANON 8

Dacă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul
Preo�esc, aducerea înainte făcându-se, nu se va împărtăşi, spue pricina, şi
de va fi bine cuvântată, aibă iertare. Iar de nu o va spune să se afurisescă,

34Că marele Constantin cel întocmai cu Apostolii, pe lâng ă alte bun ă t ă� i ce a făcut, a adaos
şi aceasta, să roage pe întâiul Sobor a toat ă lumea să rânduiasc ă ca să se pr ă znuiasc ă
Sfintele Paş ti în toat ă lumea întru una şi aceea ş i zi. Că nu au suferit fericitul să vad ă pentru
praznicul acesta desp ă r � it ă Biserica lui Hristos, şi că se fac multe soboare în osebite pă r � i, şi
că apusenilor li se st ă împotriv ă pentru aceasta despre Asieni, Apusenii urmând obiceiul
bă trânilor celor mai înainte de ei, iar Asienii, urmând lui Ioan Evanghelistul, şi celorlal � i
Apostoli, precum scrie Policarp al smirnei că tre Victor al Romei. Dup ă Eusebie cartea 5 cap
13. Vezi şi cuvintele lui Hrisostom cele pentru Paş ti. În care minunat aligorise ş te pe cele ale
Paş tilor vechi în Hristos.
24
ca unul ce s-a făcut pricinuitor de vătămare norodului, şi prepus a făcut
întru el asupra celui ce o a adus, ca şi cum nu sănătos o a adus.35

TÂLCUIRE
Canonul acesta va, ca to�i şi mai ales cei Hirotonisi�i, să fie înainte găti�i şi
vrednici a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine, când se face aducerea înainte,
adică sfin�ita slujbă a Trupului Domnului. Iar dacă cineva din ei nu se va
împărtăşi fiind fa�ă la Dumnezeiasca Liturghie, să spună pricina, pentru care nu
s-a împărtăşit36, şi de va fi dreaptă şi binecuvântată să ia iertare. Iar de nu
voieşte să o spună, să se afurisească. Fiindcă se face pricină de vătămare
norodului, pentru că dă prilej să prepue norodul, că Preotul ce a liturghisit este
nevrednic, şi pentru aceasta n-a voit a se împărtăşi de la el.

CANON 9

To�i credincioşii cei ce intră (în biserică) şi aud Scripturile, dar nu

îngăduiesc la rugăciune, şi la Sfânta împărtăşire, ca unii ce fac nerânduială
în Biserică trebuie să se afurisească. [A celui 6: 66; Antiohi: 2; Timot 3: 13]

TÂLCUIRE
Amândoi tâlcuitorii Sfin�itelor Canoane, Zonara şi Valsamon, tâlcuind
Apostolescul Canonul acesta, cu un glas zic, cum că, creştinii câ�i intră în
Biserică, când se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie, şi aud Dumnezeieştile
Scripturi, dar nu aşteaptă până în sfârşit, nici se împărtăşesc, aceştia trebuie să
se afurisească, fiindcă pricinuiesc nerânduială în Biserică. Şi Zonara zice aşa:
„De la to�i Canonul acesta cere, Sfânta Jertfă săvârşindu-se, până la sfârşit să
îngăduiască la rugăciune, şi la Sfânta Împărtăşire. Că şi mirenilor atunci ades a
se împărtăşi li se cere.” Iar Valsamon: „Rânduirea Canonului acestuia prea iute
este. Că afuriseşte pe cei ce intră în Biserică, şi nu aşteaptă până la sfârşit, nici
se împărtăşesc.37

35 Întru alte tipă rituri nu se află aceasta, ca şi cum să n ă tos oa adus.

36 Din Canonul acesta se dezleag ă p ă ruta împotrivire ce se na ş te întru urm ă torul Apostolesc
Canon al 9- lea. Şi între Hrisostom, şi între celelalte Canoane a Soboarelor şi ale Părin � ilor.
Căci, Apostolescul Canon 9, rânduie ş te să se afuriseasc ă to � i creş tinii aceia care intr ă la
Liturghie, şi aud scripturile şi nu se împ ă rt ăş esc. Şi Hrisostom zice, să ias ă afar ă din
Biserică, şi să nu se roage împreun ă cu credincio ş ii, cei ce nu sunt gă ti � i a se împ ă rt ăş i. „Că
zice (în voroava 3 că tre efeseni) nu eş ti vrednic a te împ ă rt ăş i? Nu eş ti dar vrednic nici
împreun ă a te ruga cu cei vrednici de a se împ ă rt ăş i. Auzi pe Diacon că strig ă , câ � i sunte � i în
pocă in �ă ieşi � i. Câ � i nu se împ ă rt ăş esc, sunt în poc ăin �ă . Pentru ce auzind pe Diacon că zice,
câ � i nu pute � i a vă ruga, ieşi � i, tu stai cu obr ă znicie, şi nu ieşi? Iar Canoane ale Soboarelor şi
ale Părin � ilor la multe pă r � i orânduiesc dimpotriv ă , să stea împreun ă cu credincio ş ii, şi să se
roage împreun ă în vremea Liturghiei mul � i din cei ce se poc ă iesc, încă să nu se
împ ă rt ăş easc ă . Deci pe aceast ă pă rut ă împotrivire o dezleag ă şi o învoie ş te Canonul acesta
al optulea, poruncind, celui ce împreun ă se roag ă cu credincio ş ii şi nu se împ ă rt ăş e ş te, să
spun ă pricina de care se opre ş te şi nu se împ ă rt ăş e ş te. Pentru că cu troposul acesta, şi
împreun ă se roag ă pân ă în sfâr ş it, şi nici se împ ă rt ăş e ş te, nici se afurise ş te. Că poate i se fi
întâmplat ceva omenesc, adică, ori apă să fi bă ut, ori să fi vărsat, ori altceva să fi p ă timit.
37 Neprecur mare de la dumnezeiasca împ ă rt ăş ire înva �ă Canonul acesta. Iar de ş i zice
Valsamon, la Canonul al 8- lea Apostolesc, că este cu neputin �ă a s împ ă rt ăş i cre ş tinii în
fiecare zi, iat ă că i se astup ă gura de Canonul acesta, şi nevrând m ă rturise ş te, cum că este
prea iute, pentru că afurise ş te pe cei ce fug şi nu se împ ă rt ăş esc. Căci cum ar fi voit
Dumnezeie ş tii Apostoli să legiuiasc ă lucru ce nu era cu putin �ă a se p ă zi? Apoi Canonul nu
zice în fiecare zi. Ci pe cei ce nu îngă duiesc la Sfânta împ ă rt ăşire, când se săvâr ş e ş te
Dumnezeiasca Liturghie. Iar celor ce ră u tâlcuiesc Canonul şi zic că afurise ş te pe cei ce nu
aş teapt ă la Liturghie, pân ă ce se vor împ ă rt ăş i cei vrednici, le astup ă gura Mateu Vlastar la
slova alfa cap 25 zicând: „Eu socotesc, că cre ş tinii cei vechi, precum se sârguiau să cread ă
25
 SIMFONIE
Întru un glas cu Canonul acesta rânduieşte şi cel al 2-lea al Soborului din
Antiohia, zicând: „To�i cei ce intră Biserică în vremea Dumnezeieştii Liturghii, şi
aud Sfintele Scripturi, dar se întorc (asemenea să zicem să feresc ca şi cum
pentru evlavie, şi smerenie, după tâlcuirea preabunului tâlcuitor Zonara) de
Dumnezeiasca Cuminecătură, după vreo oarecare nerânduială. Aceştia zic, să se
afurisească. Pe îndesirea împărtăşirii o adevereşte şi Canonul 66 al Soborului 6
poruncind creştinilor în toată săptămâna cea luminată, să se zăbovească cu
Psalmi şi cu laude, şi să se împărtăşească de Dumnezeiştile Taine. Ci încă şi
din Canonul 3 al Sfântului Timotei îndesirea împărtăşirii se socoteşte.” Că dacă
acela iartă pe cel ce se învredniceşte a se împărtăşi, nu însă în toate zilele, ci
numai Duminica (deşi în alte prescrieri este, numai la vremi), următor este că
cei ce nu se îndrăcesc să iartă a se împărtăşi încă mai des. Iar oare carii vor, că,
pentru aceasta acesta Timotei, în Canonul 3 rânduieşte, ca Sâmbăta şi Duminica
prin învoire să nu se împreune bărba�ii cu femeile, ca adică să se împărtăşească.
Fiindcă în vremea aceea numai în zilele acestea, precum am zis, se săvârşea
Dumnezeiasca Liturghie. Şi adevereşte pe socoteala lor aceasta şi
Dumnezeiescul Iustin, zicând în a doua Apologie (sau dezvinovă�ire) „Că în Ziua
Soarelui, adică Duminica, se adună to�i creştinii la Biserică (care pentru aceasta
şi Kiriaca (Domneşti) se numea)” şi să împărtăşea cu Dumnezeieştile Taine. Şi
cum că dea pururea creştinii se cade a îndesi la Dumnezeiasca împărtăşire, o
adeverează de la apus Dumnezeiescul Ambrozie zicând aşa: „Vedem pe mul�i
fra�i că se adună mai cu lenevire la Biserică, şi mai ales că Duminicile nu sunt
de fa�ă la Taine.” Şi iarăşi acestaşi prihănind pe cei ce nu des se împărtăşesc,
zice pentru Pâinea cea de Taină: „Dumnezeu a dat nouă Pâinea aceasta pentru
toate zilele, şi noi o facem numai de o dată în an.” Iar de la Asia, mai ales după
mai osebit chip Dumnezeiescul Hrisostom o cere de la creştini. Şi vezi înainte
cuvântarea tâlcuirii Epistolei către Romani, în Cuvântul 8 şi câtre Evrei în
Cuvântul 18 la Fapte. Şi în Voroava 5 a Epistolei 1 către Timotei. Şi în Voroava
17 a celei către Evrei. Şi în Cuvântul către cei ce se lipsesc de Dumnezeieştile
adunări, în Voroava 28 a celei 1 către Corinteni. În Cuvântul cel la fericitul
Filogonie. Şi în Cuvântul pentru Post. În care vezi cât se nevoieşte, şi câte
Ritoriseşte limba aceea frumoasă, ca să îndemne pe creştini să se
împărtăşească, întru aceeaşi vreme, şi cu vrednicie, şi ades. Dar vezi şi pe
marele Vasilie în Epistolia către Kesaria Patrikia. Şi în Cuvântul 1 pentru
Botez38. Ci şi cel ce va lua aminte rugăciunile a toatei Dumnezeieştii Liturghii,
oare nu vede arătat, cum că toate acestea privesc spre a se împărtăşi creştinii
cei ce se adună la Liturghie, câ�i adică sunt vrednici?

drept, întocmai se sârguiau şi să vie � uiasc ă drept. Pentru aceasta şi multe obiceiuri bune ce
le pomenesc Dumnezei ş tile Canoane, care se obi ş nuiau în vremurile de atunci, acestea
acum în vremurile noastre sunt într - alt fel şi deosebite. La atâta ne- au adus ră zvr ă tita şi
lenevicioasa via � a care o vie � uim, încât nici să credem că vreodinioar ă cre ş tinii au fost ajuns
la atâta fapt ă bun ă , ca să se împ ă rt ăş easc ă ades la fiecare Liturghie.
38 Şi marele Grigorie al Tesalonicului legiuie ş te în decalogul cel dup ă Hristos, că cre ş tinii s ă

se cuminece în toat ă Duminica, şi în fiecare mare preznic (Filocalie fa � a 951). Asemenea zice
şi Simeon al Tesalonicului că să nu lase creş tinii să treac ă 40 de zile, ci pe cât este cu
putin �ă şi mai curând să se împ ă rt ăş easc ă , şi în fiecare Duminic ă, de este chip, şi mai ales
bă trânii, şi bolnavii (cap 360) ci şi ortodoxa m ă rturisire, zice, că cre ş tinii cei mai evlavio ş i să
se m ă rturiseasc ă în toat ă luna. Iar dac ă aceasta, este ară tat că şi să se împ ă rt ăş easc ă în
fiecare lună , îns ă să se împ ă rt ăş easc ă cu cuviincioas ă înainte gătire a zdrobirii inimii, a
mă rturisirii, a împlinirii Canonului, şi a postului dup ă putere. Pentru care vezi la sub
însemnarea Canonului 13 al Soborului 6.
26
 CANON 10

Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire (achinonitos) măcar, în casă

de s-ar împreună ruga, acesta să se afurisească. [Apostol: 11, 12; Antioh: 2;
Cart: 9]

TÂLCUIRE
Numele, (achinonitos) ne împărtăşit, are trei însemnări. Căci, ori arată pe
cel ce stă împreună în Biserică şi se roagă împreună cu ceilal�i creştini, dar nu
se împărtăşeşte cu Dumnezeieştile Taine. Ori arată pe cel ce nici se
împărtăşeşte, nici stă împreună şi rugându-se cu credincioşii în Biserică ci se
afuriseşte (să deosebeşte) de dânşii, şi iese afară din Biserică şi de la
rugăciune. Ori în cele din urmă arată, că fiecare Cleric ce se va face de Cliros
(achinonitos) ne împărtăşit: Episcopul să zicem, de Episcopii cei împreună cu
el, Preotul, de Preo�ii cei împreună cu el, ori Diaconul, de Diaconii cei împreună
cu el, şi ceilal�i după urmare. Şi fiecare neîmpărtăşit, adică osebit de
credincioşii cei din Biserică, este întru aceeaşi vreme şi Tainelor neîmpărtăşit,
dar fiecare de Taine neîmpărtăşit, nu este ne împărtăşit şi de adunarea
credincioşilor (?). Precum sunt Clericii cei ce s-au caterisit, şi dintre cei ce se
pocăiesc cei ce stau împreună: Care, nici se împărtăşesc, nici din Biserică ies, ca
cei ce se catihisesc (adică, se înva�ă credin�a) precum am zis. Iar Canonul
acesta, ne împărtăşit în�elege, după a doua însemnare. Pentru care şi zice,
oricine s-ar ruga împreună cu acela ce pentru păcate s-a osebit (s-a afurisit) de
la adunare, şi de la rugăciunea credincioşilor, măcar şi de nu s-ar împreună
ruga în Biserică, ci în casă, unul ca acesta, ori Hirotonisit de va fi, ori mirean, să
se afurisească asemenea cu acela, de la Biserică, şi de la rugăciunea cea cu
creştinii. Pentru că această împreună împărtăşire de rugăciune, pe care o face
cu cel afurisit (osebit, sau despăr�it) cunoscându-l şi ştiindu-l acest fel, priveşte
spre necinstea şi defăimarea celui ce l-a despăr�it, şi îl cleveteşte pe el, ca şi
cum cu nedreptate l-a despăr�it (afurisit).

CANON 11

Dacă cineva Cleric fiind, cu caterisit Cleric împreună s-ar ruga, să se

caterisească şi el.

TÂLCUIRE
În două chipuri se poate a se tâlcui Canonul acesta. Că dacă adică acesta,
împreună s-ar ruga, se va lua în loc de, împreună va liturghisi, toată noima
Canonului este aceasta. Oricare Cleric împreună va liturghisi în ştiin�ă cu Cleric
caterisit, să se caterisească şi el asemenea cu acela. (Care aceasta este şi mai
dreaptă) dacă zicerea, se roagă împreună, însemnează chiar după zicerea sa, a
se împreună ruga; în�elegerea Canonului este aceasta: Oricare Cleric s-ar
împreună ruga în ştiin�ă cu Clericul acela ce nu numai s-a caterisit, ci şi a
îndrăznit după caterisis să lucreze ceva din ale clirosului ori şi de s-a caterisit
adică, pentru păcate de Clericatul său, iar după caterisis, iarăşi căzând întru
aceleaşi păcate, s-a despăr�it încă şi de adunarea, şi de rugăciunea
credincioşilor, unul ca acesta zic, să se caterisească, asemenea cu acela.

CANON 12

27
 Dacă vreun cleric, ori mirean, afurisit, adică neprimit, ducându-se în
altă cetate se va primi, fără de scrisori recomenduitoare, să se afurisească,
şi cel ce l-a primit, şi cel ce s-a primit. [Apostol: 32, 33; Al 4-lea Sobor: 11,
13; al 6-lea Sobor: 17; Anti: 6, 7, 8, 11; Sard: 7, 8, 9; Laod: 41, 42; Cart: 97,
117]

TÂLCUIRE
Altul este cel afurisit, şi altul cel neprimit. Că cel afurisit adică, se desparte
de la Biserică, şi de la rugăciunea credincioşilor. Iar cel neprimit, pentru multe
chipuri de Arhiereu nu se primeşte. Deci Canonul acesta pe amândoi
pomenindu-i împreună, numai pentru cel neprimit arată aici. Pentru aceea şi
acest, nu este tălmăcitor numelui afurisit, ci parte de cuvânt deosebitor, care
osebeşte pe cel afurisit de cel neprimit39. Drept aceea hotărăşte aşa. Dacă cleric
ori mirean se vor face neprimi�i de Arhiereul lor. (Mireanul poate, pentru că s-a
prihănit de el pentru vreo greşeală. Iar clericul, pentru că cere să se
hirotonisească, şi Arhiereul cercetând cele pentru el, a aflat oarecare îndoieli,
pentru care nu l-a primit la Hirotonie.) Apoi se vor duce la alt Oraş, şi s-ar primi
de Arhiereul de acolo, fără să aibă scrisorile Arhiereului lor, recomenduitoare şi
de credin�ă, şi de via�ă, şi de Hirotonie, iar mai ales de prihănirea lor40, să se
39
Canon Apostolesc 10, 11 se vede că, pomenesc pentru cei ce s- au afurisit şi s- au
caterisit, ci ră mân în Eparhia, în care s- au afurisit. Iar acesta, pentru cei ce s- au afurisit, şi
în altă Eparhie s- au dus.
40 Trei scrisori era obicei a lua Clericii ce mergeau de la un loc la altul. Dou ă adic ă acei ce

erau neprih ă ni � i la cinste. Din care, una se numea ipaticeasc ă , pentru că ară ta în vremea
că ruia Ipat, şi în care zi s- a hirotonisit, dup ă canonul 97 al Soborului din Cartagina, iscălită
de Arhiereu ca să se vadă rânduiala celor ce mai înainte s- au hirotonisit, şi a celor mai pe
urm ă . Iar cealalt ă se numea slobozitoare şi pacinic ă, care ară ta, că ace ş tia au slobozire şi nu
se opresc a lucra cele ale Clirosului la locul acela, unde s- ar duce dup ă Canonul 1 şi 8 al
Antiohiei. Şi 17 al celui 6 şi 13 al celui din Cartagina. Dar lua pe lâng ă acestea şi a treia
scrisoare Clericii aceia, care s- au prih ă nit adică la cinstea lor, încă s- au dezvinov ă� it, care
se numea recomend uitoare şi Canoniceasc ă , pentru că recomanda şi dezvinov ă� ea faima
(ipolipsul) lor cel ce se prih ă nise, dup ă 41 al celui din Laodiceea şi 8 din Antiohia, şi mai
ales 11 al Soborului 4 şi dup ă acest 12 Apostolesc Canon, şi cel ce lua carte slobozitoare şi
pacinic ă, nu avea trebuin �ă să ia şi ipaticeasc ă , ori recomend uitoare. Iar cel ce lua
recomend uitoare, ori ipaticeasc ă , nevoie era să ia pe lâng ă acestea slobozitoare. Drept aceea
şi Dumnezeiescul Hrisostom (în Voroava 11 a Epistoliei către evrei, şi către Efeseni) zice
„Trebuie Arhiereii să cerceteze pe Clericii şi Preo � ii str ă ini care merg în eparhia lor, dacă să
zic pe sine ş i Clerici şi Preo � i. Pentru că nu este fără primejdie necercetata împ ă rt ăş ire, şi
primirea lor.” Şi precum se lupt ă şi mult cerceteaz ă de sunt cu adev ă rat pravoslavnici şi
credincio ş i, aş a trebuie a cerceta de sunt cu adev ă rat hirotonisi � i Preo � i; Şi nu cu neb ă gare
de seam ă , să se împ ă rt ăş easc ă cu cei ce cu adev ă rat sunt Preo � i, şi cu cei ce se zic pe sine ş i
Preo � i, nefiind. Căci dac ă aşa cu neluare aminte to � i întocmai se vor primi, toate lucrurile
Bisericii vor că dea. Iar dac ă cei ce s- au dus la alt loc vor cere numai hran ă , şi chiverniseal ă
ca niş te să raci, cele de acest fel să nu aibă a le cerceta Arhiereul. Îns ă însemnea z ă că carte
slobozitoare lua şi Episcopii, de la Mitropolitul lor ducându - se de la locul lor, dup ă Canonul
31 din Cartagina, ci şi să racii lua scrisori pacinice, ca să umble pentru milostenie, dup ă 11
al Soborului 4. Şi să trimitea de Episcop şi scrisori că tre împ ă ratul, şi către boierii palatului
îndemn ă toare pentru ajutorul să rmanilor şi să racilor, şi pentru izb ă virea osândi � ilor, dup ă
al 7, 8 şi 9- lea din Cardichia. Iar Episcopii cei ce se duc către împ ă ratul, şi Presbiterii, şi
Clericii, trebuie să aib ă scrisori şi de la to � i Episcopii eparhieie, iar mai ales de la
Mitropolitul, dup ă al 11- lea Canon al Soborului din Antiohia. Iar scrisorile acestea că tre
împ ă ratul, zice Armenopul, că se numesc pacinice Epistolii (în Partea 3 Epigrafi 2 a scurt ă rii
Canoanelor). Dar am zis mai sus, că scrisorile cele recomend uitoare, erau recomend uitoare
şi credin � ei. Pentru că dup ă ce armenii au schimbat felul Botezului, zicând: în Numele
Tată lui al celui mai mare, şi al Fiului al celui mai mic, şi al Duhului al celui mai de jos, dup ă
mă rturia lui Chedrino. Şi pe, Slavă Tată lui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, ră sturnând u - l zic ei:
Slavă Tat ălui, prin Fiul, întru Sfântul Duh. Şi dup ă urmare fiindc ă mul � i să fă�ă rniceau că
sunt pravoslavnici; ca să nu se am ă geasc ă pravoslavnicii, s- au rânduit să se scrie Cartea cea
recomend uitoare întru acest chip: T. F. S. D. Adică, Tat ăl, Fiul, Sfântul Duh. Şi dup ă pricin ă
28
afurisească şi Arhiereul care i-a primit aşa, şi ei căci cu acest fel de chip s-au
primit de el. Acela adică, căci afară de Canoane, fără de scrisori i-a primit pe ei,
iar aceştia, ori căci n-au avut purtare de grijă să ia scrisori recomenduitoare de
cinstea lor, ori căci spunând minciuni, au amăgit pe Episcopul şi i-a primit.

CANONUL 13

Iar de ar fi afurisit, prelungească-se asupra lui afurisirea41 fiindcă a

min�it, şi a amăgit pe Biserica lui Dumnezeu. [Apost: 12; Cart: 116]

TÂLCUIRE
Canonul acesta este unit cu Canonul 12, şi după în�elegere, şi după
alcătuire şi grăire. Fiindcă acela adică, precum am zis, a vorbit de Clericul, şi
mireanul cel neprimit. Iar acesta vorbeşte de clericul şi mireanul cel afurisit,
zicând aşa: Dacă vreun cleric ori mirean, vor fi afurisi�i de Arhiereul lor, iar
mergând într-alt loc vor ascunde şi nu vor mărturisi, cum că sunt afurisi�i, şi
pentru ascunderea aceasta, s-ar primi de Arhiereul locului aceluia, care nu ştia
afurisirea lor. Asupra unora ca aceştia să se adauge mai mult afurisirea, fiindcă
au spus minciuni, şi au amăgit pe Biserica şi Arhiereul locului aceluia.

CANON 14

Episcopului să nu-i fie slobod lăsându-şi nemernicia (parichia) sa, la

alta a sări, măcar de şi de cei mai mul�i de s-ar sili, fără numai de va fi vreo
binecuvântată pricină, care îl sileşte pe el a o face aceasta, ca ceva mai
mult folos să poată a face celor de acolo, sub cuvânt de blagocestie
(*evsevie) şi aceasta încă nu de sineşi, ci cu chemarea multor Episcopi, şi
cu rugăminte prea mare.

TÂLCUIRE
Alta este sărire şi păşire, de la o Eparhie la alta, şi alta este mutare şi
trecere42 şi sărire adică este, când cu lăcomie de mai multă avere, şi cu de
sineşi voie pornindu-se Arhiereul, va lăsa Eparhia sa (de nu cumva neavând
Eparhie petrece fără lucrare) şi va răpi alta fără cuvânt, care şi se osândeşte, şi
sub Canoniceşti certări cade, după 1 şi al 2-lea Canon al celui din Cardichia. Iar

se pecetluia scrisoarea cu amin. Înseamn ă pe lâng ă acestea că se obiş nuia a se trimite de la

cei de curând hirotonisi � i, şi câtre cei de curând hirotonisi � i Patriarhi trei feluri de scrisori,
care se numeau, Sobornice ş ti, împrum ut at nice, şi în scă uetnice. Şi Sinodice ş ti adic ă se
ziceau scrisorile, care le trimite fiecare din Patriarhi la ceilal � i Patriarhi, m ă rturisind
dreptsl ă vitoare Credin �ă , dup ă socotin � a Catolice ş tii Biserici, aş a numindu - se, pentru că
Sinodice ş te se scria. Iar împrum ut atince erau, scrisorile acelea care cereau pe Patriarhi să
împreun ă voiasc ă prin ră spuns la hirotonia Patriarhului acelui. Şi însc ă uetnice se zice,
scrisorile acelea care se făceau la începutul provivasirii (suirii) Patriarhului în scaunul cel
patriarhicesc. Precum am zice, cele ce se numesc acum Sirharitica (heretisitoare). Vezi pe
Dositei la foaia 469 a Căr � ii numit ă Dodecavivlion. Iar pe forma recomenduitoarei şi a
slobozitoarei scrisori, vezi la sfâr ş itul căr � ii.
41 În altele se află , că pân ă acolo se sfâr ş e ş te Canonul acesta, iar cea de aici nu se afl ă.

42 Iar la Valsamon şi la Vlastar se deosebe ş te mutarea, şi trecerea. Că mutare este adic ă ,

când se va muta vreun Arhiereu în � elept şi îmbun ă t ă� it (având îns ă Eparhie) la mai mare, ori
şi mai la mică Eparhie, pentru înt ă rirea blagocestiei ce se primejduie ş te. Precum Grigorie
Teologul s- a mutat de la Sasimi la Constantinopol. Iar trecerea este când vreun Arhiereu stă
fă ră lucrare (pentru că, poate s- a st ă pânit Eparhia sa de pă gâni) va trece la alt ă vă duvit ă
Eparhie cu socotin �ă Obş teasc ă a soborului pentru în � elepciunea lui şi îmbun ă t ă� irea. Dar
amândou ă acestea se iart ă să se facă, precum zice Valsamon, pentru Canonul acesta, şi
pentru al 16- lea al celui din Antiohia.
29
mutare este, când pentru mare nevoie, şi întărire a blagocestiei (eusebiei), de
mul�i Episcopi rugat fiind Arhiereul, va trece de la o Eparhie la alta, spre mai
mult duhovnicesc folos al eparhia�ilor acelei Eparhii (şi aceasta încă poate la o
vreme, şi nu întru toată via�a sa) care şi se iartă după oarecare iconomii 43.
Pentru aceea şi Canonul acesta rânduieşte, cum că, nu este iertat Episcopul a
lăsa Eparhia sa, cu lăcomie şi de sineşi, fără nici o binecuvântată pricină, şi a
sări la alta, măcar şi de al�ii de ar fi silit a face aceasta. Ci atunci să treacă la
altă Eparhie mai mică, ori mai mare, ori văduvitoare, când este vreo
binecuvântată, şi dreaptă pricină, ce îl sileşte la aceasta. Adică, când poate să
pricinuiască creştinilor Eparhiei aceleia, mai mult câştig sufletesc, şi folos
duhovnicesc, cu blagocestivul cuvântul învă�ăturii sale, decât altcineva. Însă, şi
aceasta să nu o facă de la sineşi, adică cu a sa pornire, ci cu judecata şi alegerea
multor Episcopi, şi cu mare rugăminte, şi poftire44. Citeşte şi Canoanele cele
unite la socoteală, la margine însemnate.

CANON 15

Dacă vreun Presbiter, ori Diacon, sau oricare din catalogul clericilor,
părăsind (parikia) nemernicia sa, la alta se va duce, şi desăvârşit mutându-
se, va petrece întru alta, fără de socotin�a Episcopului său. Acesta poruncim
de aceea să nu mai liturghisească. Mai ales dacă, chemându-l Episcopul lui
să se întoarcă, nu a ascultat, rămânând întru nerânduiala sa, ca un mirean
însă acolo împărtăşească-se. [Sobor 1: 15, 16; Sobor 4: 5, 10, 20, 23; Sobor
6: 17, 18; Sobor 7: 15; Anti: 2; Sardi: 15, 16, 17: Carta: 63, 98]

43
Vezi pe pururea pomenitul Patriarhul Dositei Cartea 3 pentru cei ce au Patriarhisit în
Ierusalim, fa � a 220. Dar însemneaz ă şi Armenopul ară tat (partea 1 epigrafi 4 a scurt ă rii
Canoanelor) cum că trecerea aceasta a Episcopului, care din Canonul acesta se arat ă , este
numai la o vreme, şi nu pe totdeauna, pentru folosul norodului, şi iarăşi să se întoarc ă la
Eparhia sa.
44
Precum preasfin � itul Proclu de la Kizic, şi Teologul Grigorie de la Sasimi, şi mul � i al � ii cu
acest fel de iconomicesc şi de nevoie chip, lesându - şi Episcopiile, şi Mitropoliile ce avea mai
înainte, s- au mutat la scaunul cel a toat ă lumea al Constantinopolului. Precum Meletie, de
la Sevastia la Verria, apoi la Antiohia. Şi Alexanndr u, de la Flaviada (care era sub Anavarzia)
la Ierusalim. Şi marele Evstatie, de la Verria cea din Siria, la Antiohia. Şi al � ii. Şi de vreme ce
(zice Dositei în Cartea 3 numit ă Decavivlios fa � a 221) iconomia aceasta la mul � i s- a făcut, şi
mai vârtos în vremurile de acum, pricin ă de ră utate, pentru aceasta zice, când se face
mutare, este afar ă de cuvânt şi afar ă de Lege. Fiindc ă cele ce s- au făcut dup ă vremi cu
iconomie, şi dup ă nevoie, Lege a Bisericii nu se fac. Drept aceea şi sinodicescul ră spuns ce
l- a dat Manuil Patriarhul Constantinopolului la anul 1250 cum că episcopul dup ă ce a făcut
paretisis de Episcopia sa, poate a se muta la altă Episcopie, cu sfatul Mitropolitului, şi
acelorlal � i Episcopi. Răspuns ul acesta zic, este pierz ă tor, şi ca unul ce se împotrive ş te
Canoanelor este de lep ă dat. Pentru aceea şi Areta al Chesariei zice: „Mut ă rile pentru
lăcomie şi cu pofta de slava de ş art ă se lucreaz ă , amândou ă fiind vrednice de ur ă , una, ca o
slujire de idoli, iar alta ca o boală sataniceasc ă . Ci şi Iulie al Romei scria către evseviani, şi
de socoti � i cu adev ă rat întocmai şi asemenea cinstea Episcopilor, şi nu din mă rimea
Cetă� ilor judeca � i pe Episcopi, se că dea celui ce mică i s- au încredin � at, a ră mâne întru cea
ce i s- a încredin � at, şi a nu def ăima pe ceea lui încredin � at ă , şi a trece la ceea ce nu i s- a
încredin � at, ca pe cea de la Dumnezeu dat ă , să o def ăimeze, iar pe slava de ş art ă a
oamenilor să o iubeasc ă . Şi Papa Damas scria că tre Pavlii, noi pe cei ce trec de la o Eparhie
la alta, pân ă atunci str ă ini de împ ă rt ăş irea noastr ă îi avem, pân ă când se vor întoarce la a
lor Eparhie.” Dar zice şi Teodorit: Cuvânt 5 cap 10 „Dacă Episcopul va trece de la un loc la
altul, şi se va Hirotonisi în locul să u alt Episcop, să ră mân ă argos de vrednicia Arhiereasc ă ,
cel ce a lă sat turma sa, pân ă ce va muri acela ce s- a Hirotonisit pentru Eparhia lui.” Vezi şi
cartea 7 a lui Socrat cap 36: însemnea z ă căci pentru iconomie, şi pogorâre de Episcopi s- a
făcut, adic ă de la mai mare Eparhie la mai mică . Că Ioann Codonatul de la scaunul
Alexandriei s- a mutat la Tiron. Dar a zis şi oare care legiuitor, că, pe cel ce a luat dou ă
Episcopii, de a doua nunt ă îl numim.
30
 TÂLCUIRE
Canonul al 6-lea al Soborului 4 porunceşte să nu se Hirotonească Preot, ori
Diacon, ori altul oarecare Cleric aşa chiar şi nehotărât la fiecare Biserică, ci
hotărât la Biserică de Oraş, ori de sat, ori la Mănăstire. Deci care dintru dânşii
cu chip ca acesta se va Hirotonisi, rânduieşte Apostolescul Canonul acesta, să nu
lase Biserica sa cea rânduită, şi să meargă la alta a unei străini Eparhii, fără de
socotin�a, şi slobozitoarea scrisoare a Episcopului său. Iar de o ar face aceasta,
poruncim săă nu lucreze la Biserica aceea nici o slujire de ale Preo�iei, ori a
clericiei, şi mai ales de l-a chemat înapoi Episcopul său ca să se întoarcă, iar el
rămânând în nerânduiala sa, şi întru pizma sa, nu a făcut ascultare a se
întoarce. Însă ca un mirean roagă-se împreună cu creştinii Bisericii aceleia, şi
împărtăşească-se împreună cu dânşii. Citeşte şi Canoanele cele la margine
însemnate.

CANON 16

Iar dacă Episcopul, la care ei se află, întru nimic socotind arghia

(oprirea) cea hotărâtă asupra lor, îi va primi pe ei ca pe nişte clerici, să se
afurisească, ca un învă�ător de nerânduială. [Sobor 6: 7, 18; Anti: 3;
Cartag: 63, 64]

TÂLCUIRE
Singur Episcopul Carhidoniei are voie din învechită obişnuire a lua ori de
unde ar voi (şi negreşit că de la Episcopii cei supuşi lui) Clerici, şi a-i împreună
număra în Bisericile Eparhiei sale, după Canonul 64 al acestuiaşi Sinod, iar
celorlal�i Episcopi, niciodată li se dă o voie ca aceasta. Pentru aceasta şi
Apostolescul Canonul acesta, atârnat fiind de Canonul cel mai de sus, şi după
grăire, şi după noimă, zice: iar dacă Episcopul întru a cărui Eparhie se află
clericii aceştia străini, cu toate că ştie, cum că, ei sunt opri�i, după Canoane de
Arhiereul lor, ci ar defăima oprirea aceasta, şi i-ar primi pe ei ca pe nişte clerici
lucrând ale Clirosului45 lor adică, un Episcop ca acesta zic, să se afurisească.
Pentru că se face învă�ător de nerânduială, şi de sminteli. Citeşte şi Canoanele
cele unite însemnate la magine.

CANON 17
Cel ce cu două nun�i s-a împleticit după Botez, ori a avut posadnică
(�iitoare), nu poate a fi Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, sau orice din
catalogul cel Ieraticesc. [Sobor 6: 3; Vasilie: 12]

TÂLCUIRE
Păcatele câte le-ar face omul înaintea Botezului, nu pot a-l opri de Preo�ie
şi de Cliros. Fiindcă credem, cum că, i le spală toate sfântul Botez. Nu însă şi
câte ar face şi după ce se va boteza. Pentru aceasta şi Canonul acesta
rânduieşte, cum că, cel ce după sfântul Botez, de două ori se va însura (Dar se
însoară de două ori nu numai cel ce va lua cu nuntă a doua femeie, ci şi cel ce
cu sfin�ită cuvântare se va logodi cu a doua femei, sau va lua cu nuntă pe cea

45 Soartei.
31
logodită cu altul)46 sau are muiere �iitoare47, nu poate a se face Arhiereu, ori
Preot, ori Diacon, oricât de pu�in a se împreună număra în Catalogul, ori în
treapta cea Ieraticească.

CANON 18

Cel ce va lua văduvă, ori lepădată, ori curvă, ori slujnică ori din cele
de la Teatre, nu poate a fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau orice din
catalogul Ieraticesc. [Sobor 6: 3, 26; Vasilie: 27]

TÂLCUIRE
Dacă Preo�ii Iudeilor erau opri�i a-şi lua femeie, curvă, ori izgonită de
bărbatul ei [Levi 12: 7, 13], ori măcar având ea nume prihănit: <<Că muierea
curvă, zice, şi spurcată nu îşi vor lua, şi muierea lepădată de bărbatul ei. Că
sfânt este Domnului Dumnezeului său.>>[Matei 12:5] Cu cât mai vârtos
aceasta este oprită despre Preo�ii Evanghelie? <<Că iată mai mare decât Altarul
este aici.>> Pentru aceasta şi Apostolescul Canonul acesta rânduieşte, că cel ce
va lua femeie văduvă, ori izgonită de bărbatul ei, ori curvă, ori roabă, ori pe
una din muierile cele ce se află la comedii şi la Teatre, şi se fă�ărnicesc în multe
fe�e, nu poate să se facă Episcop, ori Preot, ori Diacon, sau cât de pu�in să se
numere împreună în tagma Ieraticească. Fiindcă toate muierile acestea sunt
clevetite, ori prihănite. Iar cei sfin�i�i (Ierosi�i) din toate păr�ile trebuie a fi
neprihăni�i, şi ne prinşi [I Tim 3: 2]. Precum zice fericitul Pavel. Iar Canonul 3
al Soborului 6 zice: Că Presviterii, Diaconii, ori Ipodiaconii, care au luat văduvă,
ori după Hirotonie au căzut în nuntă fără de lege, aceştia despăr�indu-se de
46
Logodna ce se face dup ă închipuirea împ ă ratului Alexie comnino, şi dup ă însemnarea
Patriarhului Nicolae, adică cu obiş nuitele sfin � ite Rugăciuni, şi cu obiş nuita la cei ce se
logodesc să rutare, şi când bă rbatul este de 15 ani, iar femeia de 13 dup ă legiuirea cea mai
nou ă a împ ă ratului Leon celui în � elept. Logodna, zic, care se face cu chipul acesta, nu se
osebe ş te de nunta cea des ă vâr ş it, dup ă hot ă rârea împ ă ratului Nichifor Votaniat, şi dup ă
Patriarhul Constantinopolului Ioann Xifilin, şi dup ă Soborul cel cu dânsul, care a înt ă rit pe
hot ă rârea lui Nichifor, fiindc ă şi legea cea politiceasc ă , precum nu iart ă a se înso � i rudeniile
celor înso � i � i, când au împiedicare dup ă obiş nuitele trepte, cu acesta ş i chip nu iart ă a se
înso � i nici rudeniile celor dup ă lege logodi � i. Ci şi Sobornicescul Tom legiuie ş te cu singure
acesta ş i pricini să se dezlege logodna, cu care se dezleag ă şi nunta. Iar alta, şi pentru că
Canonul 98 al Soborului 6 cu vina preacurviei osânde ş te pe cel ce ar lua femeia pe cea cu
altul logodit ă , încă acela fiind viu. Iar precurvia, ară tat este că se zice că tre femeia m ă ritat ă .
Drept aceea Soborul ca pe o nunt ă împlinit ă a socotit pe logodn ă . Deci fiindc ă dup ă
dovezile acestea, logodna în rânduial ă de nunt ă se socote ş te, ceea ce se face dup ă legi,
pentru aceasta de dou ă nun � i se socote ş te şi cel ce numai s- a logodit cu a doua femeie, ori
cel ce a luat pe cea cu altul logodit ă . Iar celelalte logodne, care numai cu cuvinte se fac, şi
goale arvune, încât dup ă am ă nun � imea Bisericii, nici logodne sunt, nici se numesc, aş a
asupra acestora Sobornice ş tile Canoane pot a- şi ară ta lucrarea lor. ( Şi vezi pentru
logodirea mai pe larg la Cap 11 a învă�ă turii celei pentru înso � ire.)
47
Posadnic ă (ori � iitoare) dup ă Patriarhul Fotie, este femeie cinstit ă , cu care cela ce
împreun ă locuie ş te, făcând ară tat ă mă rturie pentru împreun ă locuirea aceasta, se arat ă la
mul � i, că o are femeie a sa. Iar de nu face m ă rturia aceasta, înver ş unare lucreaz ă cu dânsa.
Ori şi într - alt chip. Posadnic ă este aceea ce vie � uie ş te împreun ă cu bă rbat dup ă lege, fă ră a
se blagoslovi cu nunt ă . Dar însemneaz ă , că m ă car de şi posadnica aceasta se ierta de legile
cele dinafar ă . Însă de legile Bisericii noastre nu se iart ă cre ş tinilor, nicidecum să aibă acest
fel de muieri, drept aceea şi Canonul 31al Sfântului Nichifor zice: „Că de are cineva o
posadnic ă ca aceasta, şi nu voieş te a o lăsa, nici a se blagoslovi prin cununie cu dânsa, nu
trebuie Preo � ii a primi în Biserică, nici proaducerile lui, şi Liturghiile; fiindc ă prin fapt ă
ocă re ş te şi necinste ş te legile şi Canoanele Bisericii.” Şi Petru Hartofilacul şi Diaconul
Bisericii mari în al 5- lea ră spuns al să u, zice: „Că nu se cuvine a primi cineva de la casa
celui ce are femeie necununat ă cu lege, nici proaducere, nici lumân ă ri, nici unt de lemn, nici
tâmâie.” Dar se deosebe ş te curva de posadnic ă , căci aceasta pă că tuie ş te cu mul � i, iar
posadnica cu unul.
32
muierile lor, să se oprească de Preo�ie la pu�ină vreme, şi să se certe, cu canon.
Apoi iarăşi să-şi primească treptele Preo�iei sale, iară la mai mare treaptă să nu
sporească, măcar că Soborul al 6-lea atunci cu pogorământ a iconomisit pe unii
ca aceştia, de atunci însă şi în urmă, a hotărât acestaşi Sobor. Să stăpânească
iară-şi Apostolescul Canonul acesta.

CANON 19

Cela ce două surori a �inut, ori nepoată de soră, nu poate fi Cleric.

[Sobor 6: 3, 26; Neoche: 2; Vasilie: 23, 47; Teof: 5]

TÂLCUIRE
Dintre nun�i, altele se zic necuvioase, câte se fac cu rudenii ori cu eretici.
Iar altele fără de lege, precum este când cineva va lua muiere, pe cea căreia
tatăl său din pruncie i-a fost epitrop. Şi altele osândite, precum când va lua
cineva femeie pe cea afierosită lui Dumnezeu, Călugări�ă. Dar cu Obştesc nume,
toate nun�ile acestea pot a se numi nelegiuite. (Precum Soborul al 6-lea în
Canonul 3 de obşte nelegiuite numeşte pe nun�ile cele cuprinse în Canoanele 17
şi 18 ale Apostolilor.) Iar acest Canon numai pentru nun�ile necuvioase vorbeşte
hotărând. Oricine va lua femeie pe două surori, ori va lua pe nepoata cea mare a
sa, nu poate a se face Cleric. Pentru că fiecare necuvioasă nuntă, ori din sânge,
ori din cuscrie este, nu numai împiedică pe cineva a nu se face Cleric, ci şi îl
supune certărilor. Că marele Vasilie pomenind de cei ce iau două surori în
Canonul 78 şi 87 al său, îi canoniseşte 7 ani, să se depărteze de Dumnezeieştile
Taine. Iar Canonul 2 al Soborului din Neocezareea, rânduieşte să se scoată
afară de la împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine muierea aceea, care va lua doi
fra�i. Iar Canonul 27 al marelui Vasilie hotărăşte, că Presviterul carele în
neştiin�ă va cădea în nuntă nelegiuită, adică care se rudeşte, să nu aibă numai
cinstea şederii, iar de celelalte lucrări ale Preo�iei să se depărteze, şi nici în
ascuns, nici în arătare să blagoslovească pe cineva, şi nici să împărtăşească pe
cineva. Pe însuşi Canonul acesta al marelui Vasilie îl pomeneşte anume Soborul
6 în Canonul 26 al său, adăugând Soborul, că mai întâi să se despartă nelegiuita
nuntă, şi aşa să aibă cinstea şederii. Iar al 5-lea Canon a lui Teofil zice, că cela
ce înainte de Botez a luat pe nepoata sa, şi după Botez s-a Hirotonisit Diacon,
nu se cateriseşte. Dacă aceea a murit, ori el o a lăsat mai înainte de a se
împreuna cu ea trupeşte. Iar legea cea politicească Cartea 60 Titlul 37
porunceşte, că toate necuvioasele nun�i să se despartă, şi să se certe. Iar cei ce
se împreunează cu două surori, sau nepoata lor (precum Apostolescul acesta
Canon porunceşte) porunceşte să li se taie nasurile, şi să se bată şi ei, şi
muierile cele ce cu dânşii împreună s-au stricat. Iar de nu vor voi a se despăr�i
unii ca aceştia, trebuie cu domnească stăpânire să se despartă.

CANON 20

Clericul ce dă chezăşii, să se caterisească. [Sobor 4: 30]

TÂLCUIRE
Două însemnări are, a da cineva chezăşii. Pentru că, ori dă cineva pe
sineşi chezaş pentru altul, ori dă pe altul chezaş pentru sine. Iar acest Canon
după întâia însemnare luându-se a da cineva chezăşii, zice. Ori care cleric ar da
pe sineşi chezaş pentru altul, să se caterisească. Fiindcă după chipul acesta,
făcuta chezăşuire, în cele mai de multe ori la omeneştile cuviin�e să
33
obişnuieşte, adică la pricini de vămeşii, şi de biruri, şi la pricini de bani, şi în
scurt a zice la interesurile negu�ătoreşti. De care lumeşti şi mireneşti lucruri,
clericii trebuie să fie slobozi. Şi mai ales la chezăşuirile cele de acest fel,
urmează şi alte multe ispite, în care ei nu trebuie de voie a se arunca pe sineşi.
„Că de vei lua (zice Parimiastul) în chezăşie pe prietenul tău, vei da
vrăşmaşului mâna ta, pentru aceasta, zice, nu da pe sine�i în chezăşuire
ruşinându-te.” [Pilde 6: 10; 22: 26] Că de nu vei avea, de unde vei plăti? Vor
lua aşternutul cel de sub coastele tale. Pentru câştigurile şi lucrurile lumeşti,
precum am zis, nu trebuie clerici a da pe sineşi chezaş. Pentru că deşi suntem
porunci�i a ne pune sufletul nostru pentru dragostea fratelui nostru, nu însă la
omeneştile cuviin�e, după marele Vasilie. Iar pentru folosul fra�ilor, după scopul
bunei plăceri a lui Dumnezeu, nu numai chezaşi trebuie a da pe sineşi clericii; ci
şi pe însuşi sufletul lor. Precum de pildă: Dacă un cleric, întâmpinând pe unul
ce cu nedreptate se trage ca să se pună în închisoare, fiindcă nu are pe nimenea
să dea chezaş pentru sineşi către judecătorul. Iar fi milă de reaua întâmplare a
lui, şi ar da pe sineşi chezaş pentru fratele, unul ca acesta, zic, cleric, nu numai
nu se cateriseşte, ci şi se laudă de Dumnezeu, şi de oameni, ca unul ce a plinit
Evangheliceasca şi Dumnezeiasca poruncă. „Că zice, izbăvi�i pe cel ce se
nedreptă�eşte. Şi pe cei ce-i trag spre moarte, scoate-i, şi a răscumpăra pe cei ce
se ucid nu te scumpi.” [Isaia 10: 17; Pilde 24: 11] Şi acesta adică pentru întâia
însemnare, a nu da cineva pe sineşi chezaş pentru altul, precum s-a zis. Iar
Ecumenicul Sinod 4 după a doua însemnare luând aceasta, a da chezăşuiri, au
cerut, în Canonul 30 al său, ca să dea Episcopii Egiptului chezaşi pe al�ii pentru
sineşi, că nu se vor duce din Constantinopol până ce se va Hirotonisi
Arhiepiscopul Alexandriei, şi cu chipul acesta se unesc Canoanele, acest
Apostolicesc adică, şi acel al Soborului 4 şi nu se împotrivesc între ele. Fiindcă
cel Apostolicesc după altă însemnare a luat pe a da chezăşuiri, iar cel al
Soborului 4 după alta.

CANON 21

Famenul, dacă din bântuirea oamenilor s-a făcut, ori în goană s-a lipsit
de cele ale bârba�ilor, ori de s-a născut aşa, şi este vrednic, facă-se Episcop.
[Apost: 22, 23, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 şi 2: 8]

TÂLCUIRE
În trei se despart famenii, în hadâmbi, în sfârma�i, şi în scopi�i. Şi
hadâmbii adică sunt aceia ce s-au născut din pântecele maicii lor, fără de boaşă
şi fără păr�ile cele născătoare de copii, pentru care a zis Domnul: „Sunt fameni,
care s-au născut aşa din pântecele maicii lor (precum a fost Dorotei, Presbiterul
Bisericii celei din Antiohia, cum mărturiseşte Evsebie în Bisericeasca Istorie
Cartea 7, cap 32).” [Matei 19: 12] iar sfărma�ii sunt aceia, a cărora născătoarele
de copii păr�i le-au sfârmat şi le-au strâns părin�ii lor, când erau prunci, şi le-au
făcut netrebnice spre facerea de copii cu strânsul acela. Iar scopi�ii sunt aceia,
care şi-au lepădat păr�ile născătoare de copii, ori cu cu�it, sau cu alt meşteşug
şi unealtă. Acestea aşa fiind cunoscute, zice acest Canon, dacă cineva s-a făcut
famen din răutatea şi vătămarea oamenilor, ori în vreme de goană, li s-au tăiat
de gonaci mădularele cele născătoare de copii al bărba�ilor; ori de s-a născut
aşa din pântecele maicii sale; dar este vrednic pentru Preo�ie, să se facă Episcop.
Fiindcă el nu s-a făcut pricinuitor unei scopiri ca aceasta. Ci ori de la fire ori de
la oameni răi, a pătimit râul cel de acest fel. Pentru care trebuie mai ales să se
miluiască, şi nu să se urască, şi să se pedepsească. Pentru scopire încă,
34
rânduiesc şi Canoanele următoare, 22, 23 şi 24 ale Apostolilor. Iar pentru boală
se va scopi de către doftori, ori de către barbari: acesta să rămână în cler. Iar
mirean fiind, să se facă cleric; iar care sănătos fiind, s-a scopit pe sineşi, acesta,
cleric fiind, să înceteze de a lucra cele ale clericiei sale; iar mirean fiind să nu se
facă cleric. Iar al 8-lea Canon al Soborului 1 şi 2 pe însuşi acest Canon al celui 1
Sobor, punându-l înainte, zice: oricare cleric va scopi pe altcineva, ori însuşi cu
mâna sa, ori va pune pe altul, să se caterisească. Iar dacă Preo�i ori mireni, vor
scopi pe cei ce au oarecare patimă, nu se osândesc.

CANON 22

Cela ce şi-a tăiat mădularele sale, să nu se facă cleric, că de sine

ucigaş al luişi este, şi vrăjmaş al Zidirii lui Dumnezeu. [Apost: 21, 23, 24;
Sobor 1: 1; Sobor 1 şi 2: 8]

TÂLCUIRE
Cel mai sus zis Canon hotărăşte pentru cei scopi�i cu sila, iar acesta pentru
cei scopi�i de voie, zicând: oricare s-ar scopi pe sineşi cu voia sa, sănătos fiind,
ori cu mâinile sale, ori ar pune pe altul şi l-ar scopi, să nu se facă cleric 48.
Fiindcă el însuşi este ucigaş luişi, şi vrăşmaş al făpturii lui Dumnezeu. Pentru
că Dumnezeu l-a făcut pe el bărbat, cu toate născătoarele de copii mădulare; iar
el lepădându-le pe ele, se preface pe sineşi întru o străină, şi de mirare fire.
Pentru că nici bărbat este, căci nu poate să lucreze cele ale bărba�ilor, şi să
nască om asemenea lui. Nici iarăşi femei, căci nu poate a pătimi cele ale
femeilor, adică a se în greca, şi a naşte, ca femeile. Ci oarecum este o a treia
grozăvie, şi cum ar zice cineva, este un mijloc între bărba�i, şi între femei. Vezi
şi tâlcuirea celui al 21-lea Apostolesc.

CANON 23

Dacă oarecare cleric fiind, pe sineşi se va ciunti, caterisească-se. Că

ucigaş al luişi este. [Apost: 21, 22, 24; Sobor 1: 1; Sobor 1 şi 2: 8]

TÂLCUIRE
Şi aceste Canon asemenea cu cel mai de sus, pentru scopire pomeneşte.
Acela însă porunceşte să nu se facă cleric, oricare mirean fiind, s-ar scopi pe
48 Fiindc ă oarecare eretici cu rea socoteal ă , şi mai ales ualisienii auzind pe Domnul zicând:
„De te sminte ş te ochiul tă u cel drept, scoate - l pe el.” Asemenea, şi, dac ă mâna ta ori
piciorul tă u cel drept te smintesc, taie- le pe ele, ră u şi cu gre ş eal ă a tâlcuit zicerea. Pentru
aceea şi zic ei, cum că trebuie cineva a ciunti, şi a tăia m ă dularele acelea, care îl îndeamn ă
spre pă cat. Precum Dumnezeiescul Epifanie pomene ş te de ereticii cei de acest fel. Deci
pentru aceasta câ � i ca ace ş tia se vor afla, care să - şi ciunteze m ă dularele trupului lor,
să nă to ş i fiind, supu ş i sunt şi ei cert ă rii Apostolescului Canonului acestuia, precum sunt şi
vră jma ş i ai fă pturii lui Dumnezeu. Fiindc ă Cuvintele Domnului cele mai sus zise, nu se
în � eleg dup ă slovă, ci se tâlcuiesc tropologhice ş te. Adică, de avem rudenii, ori prieteni atâta
de mult apropia � i şi iubi � i nou ă , precum sunt m ă dularele trupului nostru, prietenia îns ă a
unora ca aceş tia de la dragostea lui Dumnezeu, şi de la mântuirea sufletului nostru, precum
Dumnezeiescul Hrisostom, Teofilact, Epifanie, şi al � i Părin � i tâlcuiesc zicerea cea de acest
fel. Şi însemneaz ă , că pe scopi � i, Teologul Grigorie adic ă îi nume ş te, bă rba � i întru femei, şi
femei întru bă rba � i. Iar marele Vasilie (în Epistolia către Simplikia) pe neamul scopi � ilor îl
nume ş te, necinstit, atot pierz ă tor, neb ă rbat, de fier osândit, şi alte multe, ad ă ugând cum că,
nici întru mă rturie este vrednic de crezare. Iar Dumnezeiescul Apostol, vinovat blestem ului
judec ă pe cel ce s- ar scopi pe sine ş i. Că aşa blestem ă pe nesupu ş ii Galateni „O de s- ar tăia
de tot (de s- ar scopi, precum tâlcuie ş te Hrisostom şi Teofilact) cei ce ră zvr ă tesc pe voi.”
[Galateni 5:12]
35
sineşi. Iar acesta zice, că dacă cineva cleric fiind mai înainte, apoi s-ar scopi pe
sineşi sănătos fiind, ori pe altul ar pune de l-ar scopi, să se caterisească. Fiindcă
este ucigaş luişi. Şi nu numai Dumnezeieştile Canoane, ci şi legile cele
politiceşti pedepsesc pe cei ce vor scopi, ori pe sineşi, ori pe al�ii, cu feluri
pedepse, adică cu răpirea averilor sale, cu izgonire, cu a aceeaşi pătimire, adică
să se scopească şi el de lat om. Şi dacă vreun rob s-ar scopi de către stăpân,
fiind sănătos, ori bolnav, poruncesc legile să se facă slobod. Fotie cap 14 a
titlului întâi.

CANON 24

Mireanul pe sineşi ciuntindu-se, să se afurisească trei ani. Căci

vrăşmăşuitor al vie�ii sale este. [Apostol: 21, 22, 23; Sobor 1: 1; Sobor 1 şi
2: 8]

TÂLCUIRE
Iar de va fi mirean cel ce s-ar ciunti, şi s-ar scopi pe sineşi sănătos fiind,
ori pe altul ar pune, şi l-ar scopi, porunceşte acest Canon să se deosebească de
la Dumnezeieştile Taine, şi de adunarea creştinilor în Biserică trei ani. Pentru
că cu scopirea aceasta se face vrăşmaş vie�ii sale.

CANON 25

Episcopul, ori Presbiterul, ori Diaconul, întru curie, ori în călcare de

jurământ, ori în furtişag, prinzându-se, să se caterisească, şi să nu se
afurisească. Că zice Scriptura: „Nu vei izbândi de două ori pentru aceeaşi.”
Asemenea şi ceilal�i clerici. [Sobor 1: 9; Sobor 6: 4, 21; Neocezareea: 1, 8;
Car: 35; Vasilie 2, 17, 32, 44, 51, 70]

TÂLCUIRE
To�i cei preo�i�i şi clerici trebuie a fi cura�i, şi nevinui�i, pentru aceasta şi
acest Canon rânduieşte aşa. Ori care Episcop, ori Preot, ori Diacon s-ar prinde,
adică s-ar dovedi, că a făcut curvie, ori călcare de jurământ, sau furtişag (de
capu adică, după Canonul 28 al Postnicului, adică care aduce asupră-i pedeapsă
de moarte), iar pedeapsa de moarte nu este tăierea capului, ori altă moarte,
precum tâlcuieşte Valsamon, sholiasind capul 25, al titlului 9 al Nomocanonului
lui Fotie, ci izgonirea, orbirea, tăierea mâinii, şi altele asemenea 49 să se
caterisescă de Preo�ie, dar să nu se afurisească, şi de la Biserică, şi de la
rugăciunea creştinilor. Pentru că zice Dumnezeiasca Scriptură, nu vei pedepsi
de două ori, pentru unul şi acelaşi păcat. Întocmai cu cei Preo�i�i se caterisesc
de clerul lor, dar nu se afurisesc, şi câ�i Clerici s-ar prinde întru zisele aceleaşi
păcate. Dar în Canonul acesta se cuprind două lucruri vrednice de luare aminte:
unul adică, că Preo�i�ii şi Clericii, măcar că nu se afurisesc de la împărtăşire,
adică de la adunarea şi rugăciunea creştinilor celor ce intră în Biserică, ca cei ce
49 Dar însemnea z ă pe lângă acestea, că de vreme ce furarea de cele Sfin � ite are rudenie cu
furti ş agul, şi decât ea mai grea, pentru aceasta şi Episcopul ori Preotul ori Diacon care s- ar
prinde în furare de cele Sfin � ite, se caterise ş te dup ă Canonul 10 al Soborului 1 şi 2 şi de
vreme ce vinovă� ia (catosiosiei – fur ă ri de afierosiri) este asemenea cu a fur ă rii de cele
Sfin � ite. Dar însemnea z ă şi aceasta, că de vreme ce cel Apostolesc 61 Canon opre ş te a nu se
Preo � i cel ce mai- nainte de Hirotonie se va vă di, că a curvit, ori a preacurvit, ori alt pă cat
oprit despre cei credincio ş i a făcut. Iar pă catele ce le pomene ş te acest Canon sunt oprite,
apoi dar, nu numai că sunt caterisitoare de Preo � ie, ci tot odat ă sunt şi împiedic ă toare de
Preo � ie, şi cei ce mai înainte de Preo � ie întru acestea s- au vă dit, nu se Preo � esc.
36
se catehisesc, după Canoanele 2, 32, 51 ale Marelui Vasilie, nu se împărtăşesc
însă cu precuratele Taine ca nişte nevrednici fiind, şi sub Canon, până când ar
găsi de cuviin�ă Arhiereul lor, ori Duhovnicul lor50. Şi altul încă, că cei ce s-au
prins, nu în toate, ci întru singure păcatele acestea, care le pomeneşte acest
Canon, Preo�i�i adică, şi Clericii (iar de cap prinde şi în altele asemenea
acestora, adică în preacurvie, ori în furare de cele sfin�ite) se caterisesc numai şi
nu se afurisesc. Pentru că sunt şi alte păcate, în care câ�i Preo�i�i şi Clericii se
vor prinde, şi se caterisesc şi se afurisesc împreună. Precum sunt cei ce cu bani
s-au Hirotonisit, ori cu stăpânirea boierilor, după Canonul 29 şi 30 al
Apostolilor. Şi însemnează, că cei ce Preo�i�i, şi Clericii, ce pentru păcatele mai
sus însemnate se caterisesc adică, dar nu se afuriseau, iar dacă şi după caterisire
iarăşi cădeau întru aceleaşi, ori în alte păcate, atunci şi de la Biserică
desăvârşit se afuriseau, ca cei ce se catehiseau. Pentru aceea şi Canonul 1 al
Soborului din Neocezareea rânduind, că, Preotul de va curvi, ori va preacurvi se
afuriseşte de la Biserică, ca mirenii ce se pocăiesc. Aceasta zic prea bine se
învoieşte cu acest Apostolesc, măcar şi de s-ar în�elege că zice pentru Preotul cel
ce de două, sau de trei ori a curvit, sau a precurvit.

SIMFONIE
Ci şi Canonul 8 al acestuiaş din Neocezareea Sobor zice, că, să cateriseşte
Preotul care vie�uieşte împreună cu muierea sa ceea ce a precurvit. Iar Canonul
21 al Soborului 6 zice, Clericii cei de istov caterisi�i pentru canoniceşti vinovă�ii,
dacă de bunăvoie se vor pocăi, să-şi tundă părul capului după chipul clericilor.
Iar de nu se vor părăsi de păcat cu voia lor, să-şi �ie părul ca mirenii. Iar
Canonul 17 al marelui Vasilie zice, că Presbiterii care s-au jurat să nu lucreze
cele al Preo�iei (din oarecare nevoie şi primejdie) a arătat adică nu trebuie să
Ierurghicească, ca să nu smintească arătat adică pe cei ce îi ştiu că s-au jurat, ci
întru ascuns. Însă să se pocăiască pentru jurământul ce a făcut. Iar Canonul 70
al acestuiaşi rânduieşte: Că dacă Diaconul, ori Presbiterul va păcătui cu femeie
până la sărutare, va înceta de Preo�ie la o vreme după Zonara, iar cu
Dumnezeieştile Taine se va învrednici a se împărtăşi împreună cu ceilal�i Preo�i
şi Diaconi. Iar de se va vădi că a păcătuit ceva mai mult decât sărutare, se va
caterisi. Iar Canonul 4 al Soborului 6 cateriseşte pe Episcopul, sau Presbiterul,
sau Diaconul ce se va împreuna cu muiere afierosită lui Dumnezeu, adică cu
călugări�ă. Iar Ioan postnicul zice, că dacă cineva mai-nainte de a se Preo�i (sau
de a se Hirotoni) a căzut în păcatul malahiei (care şi curvie îndeosebi se zice de
unii din sfin�i), acesta să se certe, apoi să se Hirotonească. Iar de a căzut după
Hirotonie, să rămână argos un an, şi să se canonisească, cu alte certări, şi aşa
să Ierurghisească. Iar dacă după cunoştin�a păcatului, iarăşi va mai cădea de

50 Ir de ar zice cineva, că, Clericii cei caterisi � i îndoit se pedepsesc dac ă nu se vor împ ă rt ăş i,
înva �ă - se, că nu se pedepsesc îndoit, fiindc ă împreun ă cu caterisirea nu se şi afurisesc de la
Biserica dup ă acest Canon ( şi aceasta pentru că nu li se mai dă lor Clericia şi Preo � ia,
precum zice Vasilie Canon 3) şi nu pentru că nu se împ ă rt ăş esc. Căci de ar fi aş a, şi mirenii
urma a se pedepsi îndoit, car nu se cade. Căci când ei pă că tuiau de moarte, nu numai că se
goneau din Biserica credincio ş ilor cu cei ce se catehiseau, ci nici se împ ă rt ăş eau, dar îns ă nu
se zice că se pedepsesc îndoit. Căci dep ă rtarea de Dumnezeiasca împ ă rt ăşire, nu li se
socotea pedeaps ă . Dar ce zic acestea? Înva �ă - se cel ce aceasta pune înainte, cum că nu
numai a se dep ă rta se cade Clericii caterisi � i de împ ă rt ăş ire, ci se cade şi prin zdrobirea
trupului, şi prin toat ă robia a se dep ă rta şi de îndulcirile, pentru care a pierdut Preo � ia,
dup ă Canonul 2 al lui Vasilie. Fiindc ă singur ă dep ă rtarea împ ă rt ăş irii, nu este destul a- i
vindeca de patimi. Însemneaz ă încă, că nu numai, cei ce dup ă Hirotonie au curvit, ori au
preacurvit, ori alte împiedic ă toare p ăcate au făcut, ci şi cei ce mai înainte de Hirotonie, dac ă
dup ă Hirotonie le vor m ă rturisi acestea, ori se vor vă di, întocmai se caterisesc şi ei, dup ă
Canonul 9 al Soborul 1 pe care citeş te - l.
37
două şi de trei ori întru aceeaşi patimă, unul ca acesta să se caterisească, şi să e
pună în rânduială de cite� (Anagnost).

CANON 26

Dintru cei ce au intrat în Cleros, neînsura�i, vrând să se însoare,

poruncim, numai Anagnoştii (Cete�ii) şi Psal�ii. [Sobor 4: 14; Sobor 6: 6;
Cartag: 19, 33; Vasilie: 69]

TÂLCUIRE
Presbiterii, şi Diaconii, şi Ipodiaconii, mai-nainte de a se Hirotonici, au
voie a-şi lua femeie (prin cununie), şi după nuntă să se Hirotonisească, iar dacă
după Hirotonie s-ar înso�i cu femeie, se caterisesc de la treapta lor după
Canonul 6 al Soborului 6. Iar Cite�ii şi cântăre�ii şi Clericii cei mai josi�i au voie
a se căsători, şi după ce se vor face Clerici fără de păcătuire, şi să păşească
înainte şi la mai mare treaptă. Drept aceea acest Canon, porunceşte unii ca
aceştia să se înso�ească cu femeie, şi nu cu de altă credin�ă, după Canonul 14 al
Soborului 4 de toată lumea. Iar Canonul 9 al celui din Cartagina rânduieşte.
Cum că Cite�ii când vor ajunge la vârsta de 14 ani, să fie sili�i ori a se înso�i prin
nuntă, ori să mărturisească înfrânare, adică a păzi feciorie. Iar după ce se vor
înso�i să nu fie sili�i a se înfrâna mai mult de ce este rânduit, după Canonul 33
al acestuiaşi. Iar Canonul 69 al marelui Vasilie zice, că Cite�ul de va cădea cu
logodnica sa mai-nainte de a se cununa, să fie argos un an, apoi să se
primească, iar la mai înaltă treaptă însă să nu se suie. Iar de ar fura nunta fără
de logodnă, să înceteze de slujba sa. Iar Canonul 6 al Soborului al 6-lea anume
pune înainte pe acest Canon51.

CANON 27

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, ce va bate pe credincioşii

care ar păcătui, ori pe necredincioşii ce ar fi nedreptă�it, ori prin unele ca
acestea ar voi a-i înfricoşa, poruncim să se caterisească. Că nicăieri Domnul
ne-a învă�at aceasta. Ci dimpotrivă, el bătut fiind, nu bătea, ocărându-se,
nu ocărârea, pătimind, nu îngrozea. [Sobor 1 şi 2: 9; Anti: 5; Carta: 57, 62,
76, 83, 99, 100, 106, 107; Episto 1 Petru: 2:22]

TÂLCUIRE
Învă�ând Domnul pe Ucenicii săi Dumnezeieştile sale Porunci, zicea: «Cele
ce zic vouă Ucenicilor mei, tuturor (creştinilor) le zic.» [Marcu 13: 37; Matei 5:
39] Iar una din Poruncile lui este, ca să întoarcem obrazul nostru cel stâng, celui
ce ne-ar lovi peste cel drept. Deci dacă de to�i creştinii trebuie a se păzi porunca
aceasta, cu mult mai vârtos de cei Ierosi�i (adică sfin�i�i, ori Preo�i�i). Şi mai ales
de Episcopi, pentru care scria Dumnezeiescul Pavel către Timotei: «Cum că
Episcopul se cade a nu fi bătăuş.» [1 Timotei 3: 3] Pentru aceasta şi Canonul
acesta, zice: Oricare Episcop, ori Preot, ori Diacon loveşte pe creştinii ce îi
greşesc, ori pe necredincioşii ce ar nedreptă�i pe al�ii, şi voieşte adică, ca cu
lovire cele de acest fel, se fac să se teamă de el ceilal�i, poruncim să caterisească
unul ca acesta. Pentru că Domnul întru nici o parte a Evangheliei ne-a învă�at să
facem aceasta. Iar mai ales cu totul dimpotrivă cu pilda sa ne-a învă�at. Pentru
că bătându-se de ostaşi, şi de Iudei, în vreamea patimii, n-a ridicat mâna sa să-i
51Iar pentru Hirotesirea şi Epanghelma Anaghio ş tilor, şi Psal � ilor, vezi Canonul 33 şi 75 al
Soborului 6.
38
bată şi el, prihănindu-se şi ocărându-se, nu ocăra, nici prinănea. Şi pătimind pe
Cruce, nu îngrozea că îi va pedepsi, ci ruga pe Tatăl său ca să-i ierte. Ai căruia
Domn următori se cade a fi cei Ierosi�i, mustrând însă pe cei ce păcătuiesc şi
nedreptă�esc, ca şi ceilal�i să se teamă. Precum zice Pavel, şi în�elep�indu-i,
uneori cu învă�ătura şi sfătuirea, iar alteori şi cu Bisericeştile certări, dar nu şi
izbăvind cu urgie, şi cu mânie, pentru necinstea, să zicem, ori pentru greşeala
ce le-a făcut unii ca aceştia, ori bătându-i şi toiegindu-i. Pe însuşi acest Canon
şi Canonul 9 al Soborului 1 şi 2 pomenindu-l, zice: Cum că nu numai se
caterisesc Ierosi�ii acei ce vor lovi însuşi cu mâna lor, ci şi acei ce vor pune pe
al�ii să bată.

CANON 28

Dacă vreun Episcop, ori Presbiter, ori Diacon, caterisit după dreptate,
pentru vinovă�ii arătate, ar îndrăzni a se atinge de Liturghia (slujba) cea
oarecând încredin�ată lui, acesta de istov tae-se de la Biserică.

TÂLCUIRE
Acest Canon, rânduieşte, că dacă vreun Episcop, ori Preot, ori Diacon s-ar
caterisi după dreptate şi după Lege, pentru vinovă�ii, arătate şi dovedite52,
Episcopul de Sobor, iar Preotul, şi Diaconul, ori de Episcopul lor, ori de Soborul
lor, şi apoi după o legiuită caterisire ca aceasta, de ar fi îndrăznit a întrebuin�a
Liturghia cea dată lor oarecând53 (Liturghie aicea în�elege, şi pe Arthieria
52 Clericii cei dup ă dreptate pentru vinov ă� ii ară tate caterisi � i de Sobor întreg (adică de to � i
Episcopii din acea Eparhie, şi de Mitropolitul) nu mai pot a face apela � ie, adic ă a se cerceta
judecata lor, la mia mare Bisericeasc ă judec ă torie. Fiindc ă unora ca ace ş tia nu li se mai d ă
loc de dezvinovă� ire, ori nă dejde de întoarcere la starea lor de alt Sobor, dup ă Coanele 4 şi
15 al Antiohiei. Iar de este aceasta adevă rat ă precum şi este, apoi ajutorul apela � iei nu se d ă
la fiecare ce s- ar osândi, precum nu drept zice Valsamon la tâlcuirea Canonul 12 al
Antiohiei, nici toate pricinile pot a se apelarisi la mi înalt jude � . Pentru că nici hot ă rârea
aleşilor judec ă tori nu se ridică la altă judec ă torie, dup ă Canonul 109 şi 140 al Cartaginei;
Nici a clericului aceluia ce se va duce de la nemernicia şi Biserica sa, caterisirea ceea ce s- a
făcut dup ă sfă tuirea Episcopului să u, dup ă Canonul 3 al Antiohiei, are loc deacia de
dezvinov ă� ire. Nici aceluia ce lăsând pe Soborul cel mai mare, va alerga la împ ă ratul, dup ă
Canonul 12 al acestuia ş i. Nici a Patriarhului hot ă râre, nici poate a mai întinde judecata sa la
mai mare judec ă torie, acela ce cu orice chip s- ar mul � umi şi ar tăcea când se făcea
hot ă rârea judec ă� ii sale. Deci din acestea zice să încheie cum că, este neadev ă rat Canonul
acela, pe care împotriva lui Atanasie îl puneau înainte Arienii, iar împotriva lui Hrisostom îl
puneau înainte Teofil al Alexandriei. Care zice aş a: „Ori care Episcop, ori Presbiter, cu
dreptate, s- au cu nedrept ate caterisit, dac ă el de sine ş i ar lua iarăşi Biserica ca mai- nainte
de a se face Sobor, lui nu i se mai dă loc de desvinov ă� ire la alt Sobor. Că este ară tat, că
aceste fel de Canon, nu face osebire între cel drept şi nedrept; ci întocmai îe amândoi
osânde ş te în aceea ş i pedeaps ă şi osând ă . Şi pentru aceasta se împotrive ş te Dumnezeie ş tii
Scripturi, car nu voieş te să se pedepseasc ă dreptul la pă gânul [Facere 18]. Se împotrive ş te
încă şi canonului 14 al Cardiciei, fiindc ă acesta, că cel ce cu nedreptate s- a caterisit, şi mai-
nainte de Sobor s- a întorc la Biserica sa, nu aibă de aici loc de dezvinov ă� ire. Iar al
Sardichiei cu mai amar ă numai şi mai amar ă numai şi mai grele cuvinte în � elep � ind pe unul
ca acesta, nu zice, că să nu afle loc de dezvinov ă� ire la alt Sobor. Drept aceea acest Canon,
fiindc ă s- a făcut de Arieni, şi nu zice drept, s- a stricat de Soborul din Sardichia.
53 Dar s- ar nedumeri cineva, dac ă Hirotonia, Botezul, sfin � irea (Apei), şi celelalte ce ar fi

îndr ă znit cei ce cu dreptate, şi pentru ară tate vinuiri de Sobor s- au caterisit, de au oare
putere şi fiin �ă , ori de sunt cu totul fără putere, şi neînfiin � ate, şi ca cum nici cum
necaterisit? Se vede că dup ă oarecare, sunt fără putere şi cu totul fără fiin �ă , şi pentru
aceasta este trebuin �ă a se face din început, ca cum nu s- ar fi făcut cu totul mai înainte.
Căci, dac ă Hirotoniile, şi alte sfin � ite săvâr ş iri, ce le- ar face afar ă de Enorie vreun Episcop,
sunt fă ră putere, dup ă Canon 13 al Antiohiei, cu cât mai mult lucrurile cele îndr ă znite, a
celui cu dreptul şi dup ă lege caterisit sunt fă ră putere şi fă ră fiin �ă ? Iar de ar zice cineva că
dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava a 2- a a Epistolieie a 2- a că tre Timotei şi 11. A
39
Episcopului, şi pe Ieria Preotului şi Diaconului). Unii ca aceştia zic, afurisească-
se desăvârşit de la Biserică. Una adică pentru îndrăzneala cea peste măsură şi
obrăznicia lor, iar alta că la cei Ierosi�i, după caterisis, altă Canonicească
pedeapsă nu rămâne, decât a se despăr�i desăvârşit şi de Biserică. Şi aceasta cu
dreptate. Căci dacă după Canonul 14 al Soborului din Sardichia cel ce nu se
cateriseşte cu dreptate, ar îndrăzni a lucra cele ale suartei sale, mai-nainte de
altă Sobornicească judecată trebuie a se în�elep�i cu amare şi aspre cuvinte.
Dacă, după cel al 5-lea al Soborului 1 cel ce este scos din adunare, nu după
dreptate, ci după oarecare micşorare de suflet şi prigonire a Episcopului său,
nici acestea poate a întrebuin�a ceva Ieraticesc lucru mai-nainte de
Sobornicească certare. Cu cât mai vârtos nu poate a lucra ceva de ale Preo�iei,
celei că tre Tessaloniceni 1 şi dup ă 8 a celei că tre Corinteni 1) „Că darul nu pe to � i
Hirotonise ş te, prin to � i îns ă şi prin însu ş i cei nevrednici lucreaz ă ; Răspundem, că şi prin
to � i cei necaterisi � i lucreaz ă , dar nu şi prin cei caterisi � i, şi deshirotoni � i.” Am zis pentru
lucrurile cele îndr ă znite a celui cu dreptate şi pentru ară tate p ăcate caterisit, cum că trebuie
de al doilea a se face, ca cum ar fi înfiin � ate, şi nu ar fi. Căci de ar fi aş a, trebuie acest
caterisit, când se desvinov ă� ea, şi să se mai Hirotoneasc ă de al doilea. Ci îns ă, dup ă Canonul
56 al Cartaginei cel ce opre ş te Hirotonisirile cele de al doilea, acesta nu s- a Hirotonisit de al
doilea. Deci avea puterea Preo � ii (deşi pe lucrare nu o avea din pricina caterisirii). Drept
aceea şi lucră rile cele de dânsul îndr ă znite nu trebuie a le mai îndoi. Că cela ce cu dreptate
s- a caterisit, şi dinl ă untru de sine şi pentru nevrednicia sa, şi din afar ă de la Sobor, a
pierdut lucrarea Preo � iei. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit, numai din afar ă , şi nu de la
sine ş i s- a lipsit de a lucra. Şi poate a se asem ă na, precum zic oarecare, cela ce cu dreptate
s- a caterisit, ca un me ş ter, a că ruia şi mâinile de sine ş i s- a zgârcit, şi nu pot să apuce, şi
uneltele me ş te ş ugului să u i le- au luat. Drept aceea, şi mâinile, să zicem, de ş - ar mi ş ca, în
zadar le miş că, şi lucrul cel de dânsele făcut, se pare adică a fi, ci cu adev ă rul nu este; atât
pentru ciun � ia lor, cât şi pentru lipsa uneltelor. Iar cel ce cu nedreptate s- a caterisit se
aseam ă n ă cu me ş terul, care mâinile îşi are să n ă toase, nu are îns ă şi uneltele me ş te ş ugului.
Pentru aceea şi când i se vor da iarăşi, poate a le lucra şi me ş te ş ugul a- şi lucra. Şi lucrul lui
este cu adevă rat lucru. Iar cel ce este ciunt, adic ă cel cu dreptate caterisit, nici mai - nainte
de a i să da, nici dup ă ce i se vor da uneltele, poate a le apuca, şi a face cu ele vreo isprav ă .
Iar de ar zice cineva că nu trebuie a se poftori Hirotoniile şi Botezurile celui cu dreptul
caterisit, căci Canonul opre ş te îndoirile Botezului şi ale Hirotoniilor, înva �ă - se că opre ş te,
cu adevă rat, pe îndoirile Botezurilor celor adev ă rate, şi ale Hirotoniilor asemenea, nu pe ale
celor neadev ă rate, care sunt cele de cei cu dreptate caterisi � i făcute. Şi marele Vasilie îns ă în
Canonul 3 zice, că Diaconulcel odat ă caterisit de ajuns are pe osânda caterisirii. Şi în scurt
to � i clericii cei ce au p ă că tuit pă catul cel de moarte din treapta lor se pogoar ă zice în Canon
32 al să u, şi nu li se mai dă lor Clerul şi Preo � ia. Iar dac ă nu li se mai d ă, ar ă tat că şi
sfin � itele lucr ă ri care le- ar face, se socotesc ca cum s- ar fi făcut şi de mireni, în locul cărora
ei s- au aruncat. Iar Manuil Malaxos Notarul la Patriarhul Constantinopolului a poruncit câ � i
s- au Hirotonisit de Arhierei caterisi � i, de au ştiut caterisirea lor, să fie şi ei caterisi � i să nu
se Hirotoneasc ă de al doilea. Iar de nu a ştiut, să se Hirotoniseasc ă de al doilea de Arhierei
necaterisi � i. Şi Teodor Studitul zice, că Preotul caterisit nici un lucru Ieraticesc face, ci este
lumesc (mirean) ca şi mai - nainte, şi Dar al Sfântului Duh nu are pentru că s- a luat de la el.
Şi de va da vreunuia Preo � ia, acela nu este Preot. Acestea aş a zicându - se, de mine se
socotesc acestea zise a fi cu îndoial ă , şi ce să zic hot ă râtor, nu ş tiu. Fiindc ă nici acesta de
fa �ă Apostolesc, nici cel 4 al celui din Antiohia, zic ceva pentru acestea, care din amândou ă ,
sfinte lucruri, cutezând u - se de că tre cei ce cu dreptul sunt caterisi � i, se socotesc ca cum nu
ar fi, ca şi cele de către eretici, dup ă cel 46 Apostolesc, sau ca cum ar fi. Iar mai ales şi mai
cu deosebire, pentru că vă d pe cel 6 al Soborului 4 Ecumenic că zice că nu are tă rie
Hirotonia celui hirotonisit nehot ă râtor nu ca una ce nu ar fi Taine cele ce se vor lucra de
dânsul; ci ca una ce ră mâne nelucr ă toare, şi nu se pune în lucrare şi în fapt ă , şi nu pentru
alta, Ci numai pentru necinstea şi ocara celui ce a Hirotonisit. Şi fiindc ă cele asemenea din
cele asemenea se cuvine a se încheia şi a se judeca; Apoi şi cele neînt ă rite care rânduie ş te
Canonul 13 al celui din Antiohia, se cuvine a se în � elege şi a se lua precum Soborul 4 le- a
în � eles şi le- a primit, şi nu precum cei mai de sus le- au în � eles şi le- au luat. Vezi îns ă şi în
tomul 2 al Practicalelor Sinoadelor foaia 993 că s- au adunat întreg sobor în Constantinopol
în zilele împă ratului Ioann Comnino, şi al Patriarhului Mihail Oxitul în anul 1143. Care
sobor prih ă ne ş te pe Leontie, pentru că a botezat de al doilea pe cel botezat de un Iereu
caterisit pentru vinovă� ii ară tate, fiindc ă a socotit că nu este deplinit botezul cel făcut de
Iereu caterisit. Ci şi Iosif Vrienie în epistolia cea către Nikita zice, că sunt sfinte şi deplinite
40
cel cu dreptate, pentru vederate păcate caterisit? Şi dacă marele Vasilie, pe
Grigorie cel ce era numai oprit de el, îl înfricoşează cum că-l va osândi cu
anatema, de va îndrăzni a lucra ceva mai-nainte de îndreptarea sa, cum nu se
cuvine desăvârşit a se rupe din Biserică, cel cu dreptate şi pentru arătate păcate
caterisit, şi după caterisis va îndrăzni a lucra vreo lucrare Preo�ească.

CANON 29

Dacă vreun Episcop prin bani ar apuca vrednicia aceasta, sau

Presbiterul, sau Diaconu, să se caterisească, şi el şi cele ce l-a Hirotonisit,
şi desăvârşit taie-se şi de la împărtăşire, ca Simon vrăjitorul de mine
Petru. [Sobor 4: 2; Sobor 6: 22, 23; Sobor 7: 4, 5, 19; Vasilie: 90; Epist. lui
Ghenadie şi a lui Tarasie: Naum 1: 9]

TÂLCUIRE
În Canonul cel 25 al lor a zis Dumnezeieştii Apostoli, că nu vei izbândi de
două ori împreună. Iar întru acest de fa�ă Canon, cu îndoită pedeapsă pedepsesc
pe cei ce se hirotonisesc cu bani, pentru covârşirea răută�ii, zicând aşa: Ori care
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, va lua vrednicia Ierosinei cu bani, să se
caterisească, şi cel ce s-a Hirotonisit, şi cel ce l-a Hirotonisit, şi să se despartă
desăvârşit de la Biserică, şi de la rugăciunea Credincioşilor, precum s-a
despăr�it şi Simon vrăjitorul de mine Petru. Căci mai greu păcat şi mai rău nu
se poate afla, decât a vinde cineva şi a cumpăra Darul Duhului Sfânt, cel ce este
cu neputin�ă a se vinde şi a se cumpăra. Pentru aceasta şi Dumnezeiescul
Tarasie scriind către Adrian Papa Romei, dovedeşte, că cei ce Hirotonisesc cu
bani sunt mai păgâni decât pnevmatomahul Machidonie (luptătorul de Duhul
Sfânt); Fiindcă acela adică, bârfă, cum că Duhul cel Sfânt este rob şi zidire a lui
Dumnezeu Tatăl, iar cei ce Hirotonisesc cu bani, se vede că rob al lor fac pe
Duhul Sfânt, vânzându-l ca pe rob celor ce le dau bani, aşijderea şi cei ce se
Hirotonisesc ca pe un rob pe el îl cumpără de la cei ce îl vând. Şi precum Iuda
vânzătorul a vândut pe Fiul lui Dumnezeu, aşa şi ei prin argin�i vând pe Duhul
cel Sfânt. Însă întru aceeaşi Epistolie a lui Tarasie, se vede că Dumnezeiescul
Hrisostom împreună Soborul de lângă el, a făcut pogorământ şi a iertat a se
împărtăşi înlăuntru în Altar câ�i au dat bani lui Antonin Episcopului, şi sau
Hirotonisit54.

cele îndr ă znite de către cei caterisi � i. Îns ă şi aceasta o m ă rturise ş te şi în � eleptul Evghenie
Vulgarul în cercet ă rile cele criticale ale Gramaticii lui Neofit, aducând ajutotor pe Nicolae
Cabasilan.
54
Iar Papa Grigorie scriind că tră Riga Carol zice, că simoniacii sunt cei mai mari decât to � i
ereticii (foaia 323 a Tomului dragostei) şi Ghenadie Sholarul zice, că simonia este pricina,
pentru care a că zut cre ş tinii în primejdiile barbarilor celor fă ră de Dumnezeu, că este mai
mare decât toate pă catele, şi pă gân ă tate prea grea, şi eres de articul cel întâi al Credin � ei
(foaia 207 a aceluia ş i Tom); Iar Isidor Pilusiotul zice: „Deci tot oricare vinde Ieria ca Caiafa
uciga ş de Hristos să află. Că cele ce în lucră ri a încredin � a nu poate, acelea cu dogme
pă gâne ş ti le câş tigă.” (Epistolia 300, 15) Pentru acestea toate dar trebuie a se strica atât
hrisovul împ ă ratului Isachie Comnino ce rânduie ş te, că se cade a lua Arhiereul cel ce
hirotonise ş te de la Iereii cei hirotonisi � i şapte galbeni unul de la cite � , trei de la Diacon, şi
trei de la Presbiter, cât şi Sobornice ş tile hot ă râri ale Patriarhilor Mihail şi Nicolae care
înt ă resc pe hrisovul cel mai sus. Fiindc ă ară tat să împotrivesc Apostole ş tilor şi
Sobornice ş tilor şi Părinte ş tilor Canoane. Iar legile politice ş ti care se împotrivesc Canoanelor
sunt fă ră de tă rie. Zice însu ş i şi Hrisostom. Vezi fa � a 18 la începutul Căr � ii, că Împ ă ra � ii de
multe ori nu cu folos pun legile (Voroava 6 la oborârea chipurilor împ ă r ă te ş ti) las a zice, că
iarăşi şi îns ăşi politice ş tile legi surp ă pe zisul hrisov, că Nearaoa 123 a lui Iustinian, ce se
află în Cartea 3 din Vasileca cu titlul 1 Cap 9 legiuie ş te să se pă zeasc ă mai mult decât toate
porunca aceasta, adică a nu se hirotonisi cineva cu dare de bani, sau pe alte oarecare lucruri
41
 CANON 30

Dacă vreun Episcop, lumeşti stăpânitori întrebuin�ând, prin-trânşii ar

câştiga vreo Biserică, caterisească-se, şi afurisească. Şi to�i părtaşii lui
acestea. [Sobor 4: 2; Sobor 7: 3, 5; Laodic: 13]

TÂLCUIRE
Şi canonul acesta, asemenea cu cel de mai sus îndoit pedepseşte pe unul şi
acelaşi păcat, zicând. Oricare Episcop ar întrebuin�a stăpânitori lumeşti, şi prin
mijlocirea lor ar lua vreo Episcopie, sau Mitropolie, să se caterisească împreună
şi să se despartă de Biserică, asemenea şi Clericii câ�i s-ar împărtăşi cu dânsul,
ori Arhiereii cei ce l-au hirotonisit pe el, veri Presbiteri, veri Diaconi, veri
Ipodiaconi, sau veri Cete�ii, to�i zic, să se caterisească din soarta lor, şi să se
afurisească (adică să se despartă de la Biserică).

CANON 31

Dacă vreun Presbiter, defăimând pe Episcopul său, va aduna

îndeosebi, şi jerfelnic altul ar înfiin�a, nici o vină ştiind asupra Episcopului
întru buna credin�ă şi întru dreptate, caterisească-se, ca un iubitor de
începătorie. Că este tiran, aşijderea încă şi ceilal�i Clerici, şi câ�i să vor uni
cu dânsul. Iar cei lumeşti să se afurisească. Acestea însă facă-se după una,
şi a doua, şi a treia rugăminte a Episcopului. [Sobor 4: 18; Sobor 6: 31,
34; Sobor 1 şi 2: 13, 14, 15; Gangra:6; Antiohia: 5; Cartagina: 10, 11, 62]

TÂLCUIRE
Rânduiala �ine şi pe cele Cereşti, şi pe cele pământeşti, după Teologul
Grigorie. Deci se cuvine buna rânduială, pretutindeni a se păzi ca una ce �ine şi
păzeşte pe toate, iar mai ales între cei Bisericeşti. Care sunt datori a cunoaşte
fiecare măsurile sale, şi hotărârile rânduielii sale a nu le trece. Ci Presbiterii, şi
Diaconii, şi Clericii to�i să se supună Episcopului lor. Iar Episcopii
Mitropolitului lor. Iar Mitropoli�ii, Patriarhului lor. Pentru aceasta şi
Apostolescul Canonul acesta rânduieşte aşa: Oricare Presbiter ar defăima pe
Episcopul său, şi fără să cunoască că greşeşte el arătat sau întru buna Credin�ă,
sau întru dreptate. Adică, fără să-l cunoască pe el că este arătat, sau eretic, sau
nedrept, ar aduna îndeosebi pe creştini, şi zidind altă Biserică 55, ar Liturghisi

şi chipuri, iar de se va face aceasta, atât cei de dau, cât şi cei ce iau, încă şi cei ce intr ă
mijlocitori în dă rile acestea, singuri se osândesc pe sine ş i dup ă Dumnezeie ş tile Scripturi, şi
sfin � itele Canoane, caterisindu - se de Ierie şi de cinstea soartei. Iar banii care se vor da la
hirotonie să se dea Bisericii, sau Eparhiei aceleia ai că reia purtare de grijă a vrut să
cumpere. Iar mijlocitorul, sau ap ă ră torul unor hirotonii ca acestea porunce ş te să dea
Bisericii aceleia îndoit decât a dat cei ce s- au hirotonisit celor ce i- au hirotonisit.
55 Iar patriarhice ş tile stavropighii ale Monastirilor şi Bisericilor care în osebite Mitropolii, şi

Arhiepiscopii, şi Episcopii se zidesc, acestea nu sunt alte Jerfelnice, nici cei ce zidesc pe
acestea, se supun cert ă rilor Apostolescului Canonului acestuia, dup ă Valsamon. Că de
vreme ce toate Mitropoliile şi Arhiepiscopiile s- au împ ă r � it Patriarhilor, şi to � i Mitropoli � ii,
şi Arhiepiscopii supu ş i fiind ocârmuirii Patriarhilor, dup ă Canonul 6 şi 7 al Soborului 1 şi
cel 2 şi 3 ale Soborului al 2- lea pomenesc la sfin � itele slujbe numele acelora; Pentru aceasta,
dup ă cuprinderea acestor sfin � ite Canoane, au dreptate Patriarhii şi Eparhiile Mitropoliilor
şi al Arhiepiscopiilor cele împ ă r � ite lor să dea stavropighii, şi să se pomeneasc ă numele lor
într- însele. Fiindc ă pricina aicea este despre stavropighie, sub însemn ă m cuvântul cel
deplinit şi deslu ş it pentru dânsele, precum curat se vede în foaia 235 şi 236 a
Grecomanescului Ghiur. Că Singhelul cel ce este într - ânsul al Patriarhului Ghermano
rânduie ş te aş a, că în singure Mănă stirile acelea, sau în Bisericile acele Catolice ş ti sau în
casele de rug ă ciune, se cuvine a se pomeni numele Patriarhului, întru a că rora temele s- a
42
într-însa osebit, fără de voia şi socoteala Episcopului său 56, unul ca acesta ca un
iubitor de începătorie să se caterisească. Fiindcă, ca un tiran cu silă şi
tiraniceşte, caută să răşluiască cuvenita stăpânire a Episcopului său; Ci şi
Clericii ceilal�i câ�i se vor uni cu dânsul la o nesupunere ca aceasta, să se
caterisească şi ei întocmai, iar cei lumeşti, să se afurisească. Acestea însă să se
facă, după ce Episcopul va îndemna cu dulcea�ă şi cu blânde�e de trei ori pe cei
ce s-au despăr�it de el, să se lase de o pornire ca aceasta, şi ei vor stărui în
pizma lor. Iar câ�i se despart de Episcopul lor mai-nainte de Sinodiceasca
cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală şi
eres, unii ca aceia, nu numai că certărilor celor mai de sus nu se supun, ci şi
cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc. După Canonul 15 al
celui 1 şi 2 Sobor.

CANON 32

Dacă vreun Presbiter, sau Diacon, de Episcop se afuriseşte, acesta să

nu se poată a se primi de altul, ci numai de cel ce l-a afurisit pe el. Fără
numai dacă din întâmplare s-ar săvârşi Episcopul cel ce l-a afurisit. [Apost:
12, 13; Sobor 1: 5; Sofia: 1; Anti: 6; Sardichi: 14; Cartag: 11, 37, 141]

TÂLCUIRE
Şi întru al 12-lea şi al 13-lea Canoane ale lor a zis Dumnezeieştii Apostoli,
că clericii cei ce sunt neprimi�i şi afurisi�i de către însuşi Episcopii lor, nu se
cuvine a se primi de al�i Episcopi. Şi întru aceasta însă asemenea, însăşi aceasta
pus Patriarhicescul stavropighion, adică în care s- a înfipt Crucea trimis ă de Patriarhul. Şi
aş a asupra acestei Patriarhice ş ti Cruci s- au zidit. Că în unele ca acestea Arhiereul cel de loc
nici o împ ă rt ăşire are, nici sfin � itele slujbe, nici de la înt ă rirea Igumenului, nici de la
judecata suflete ş tilor gre ş eli încât nici însu ş i cele Canonice ş ti poate a le cere de la cei ce
sunt într - însele, căci to � i cei sfin � i � i, care în Mănă stirile cele de aceste fel se numesc
Patriarhice ş ti, şi se supun Patriarhicescului Exarh. Iar unde din început nu s- au pus temelie
Crucea Patriarhiceasc ă , acolo Arhiereul locului stă pâne ş te m ă car mo ş ie Mănăstireasc ă ,
mă car metoc de ar fi, mă car că - şi lăsau cas ă de rug ă ciune. Şi întru acestea se cuvine a se
pomeni numele lui. El se cuvine a întă ri pe Egumenul cel dintr - însele, a le cerceta şi a le
judeca pe ele, şi a lua de la dânsele Canonice ş tile sale venituri. El trebuie să hirotoniseasc ă
într- însele, să ierte, sau să opreasc ă nun � ile locuitorilor din ele, şi în scurt să - şi aibă într-
însele ori ce alt pronomion Episcopesc. Iar câ � i oameni au locuit în locul Patriarhice ş tilor
stavropighii, mai- nainte de a se zidi ele sau şi în urm ă dup ă ce s- au zidit, ace ş tia fiind de
loc să fie întru toate supu ş i Arhiereului locului. Iar de vor fi str ă ini să se supun ă
Patriarhicescului Exarh, şi iarăşi (foaia 237) Patriarhice ş tii Exarhii nu se cuvine să
st ă pâneasc ă satele Patriarhice ş tilor Mănă stiri, sau pe norodul cel ce este într - însele, sau
casele de rug ă ciune câte cu Patriarhiceasc ă Cruce nu s- au întemeiat, şi nu s- au zidit…
fiindc ă acestea de Episcopul locului se st ă pânesc. Drept aceea din cuvintele acestea se
adun ă (adică se în � elege) cum că nu se cuvine a se face Patriarice ş ti stavropighii Mănă stirile,
sau Bisericile, sau casele de rugă ciune, dup ă ce s- au zidit, ci mai - nainte de zidire. Şi din
acestea, câteva numai dup ă cinstirea, şi pronomion dat Patriarhilor, dar nu şi toate
Mănă stirile cele ce urmeaz ă a se zidi, sau Bisericile, sau casele de rug ă; Ca să nu se cale
Canoanele, care rânduiesc, ca Mănăstirile şi monahii, să fie supu ş i Arhiereului locului. Şi
vezi şi Canonul 4 al Soborului a toat ă lumea 4 că, dup ă prunca Episcopului şi Presbiterului
face stavropighii.
56 Zice îns ă Dumnezeiescul Hrisostom (în a 11 voroav ă că tre Efeseni) cum că a zis un om

sfânt, că nici sângele muceniciei poate a sp ă la pă catul osebirii şi a desp ă r � irii Bisericii. Şi a
dezbina cineva Biserica este ră ul cel mai cumplit, decât a că dea în eres. Scrie însu ş i Dionisie
al Alexandriei m ă rturisitorul în Epistolia cea că tre Navat Episcopul, că se cuvine a p ă timi
cineva ori şice ră u ar fi numai a nu dezbina Biserica, şi că este mai slăvit ă mucenicie, ce ar
suferi cineva pentru a nu dezbina Biserica, decât mucenicia ce o ar ră bda pentru a nu sluji
idolilor. Fiindc ă în mucenicia cea pentru a nu sluji idolilor, m ă rturise ş te pentru folosul
sufletului să u, iar întru cea pentru a nu dezbina Biserica m ă rturise ş te pentru folosul, şi
unirea a toat ă Biserica.
43
o rânduiesc, cu oarecare adăugire zicând: oricare Presbiter, sau Diacon, s-ar
afurisi de Episcopul său, acesta nu este iertat a se primi, şi a se dezlega de
afurisire, nu numai de Episcop de altă Eparhie, ci nici de altul ce ar fi din
aceeaşi Eparhie, şi Mitropolie. Ci să se primească şi să se dezlege de afurisire
numai, de însuşi Episcopul acela, ce l-au afurisit. Afară numai, de să va
întâmpla a muri Episcopul sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce l-au afurisit,
mai-nainte de a lua iertare Presbiterul, sau Diaconul. Căci atunci poate şi
Episcopul, sau Mitropolitul, sau Patriarhul cel ce s-a făcut moştean după
moartea celui ce a afurisit, să-i dezlege de legătură, şi nu altul. Însă două
lucruri trebuie a însemna cineva la acest Apostolicesc Canon. Unul adică, că to�i
cei ce se vor afurisi de Episcopul lor, sau cu dreptate sau cu nedreptate, trebuie
să stea aşa afurisi�i, şi să nu îndrăznească a scăpa de afurisire, până se va face
Bisericeasca certare despre aceasta, după Canonul 14 al Sardichiei şi cel 37 al
Cartaginei57. Afară numai de s-ar osândi, mai-nainte de a se judeca, şi a se
chema la Bisericeasca judecătorie58. Şi alta încă, că după Canonul 121 al
Cartaginei, dacă Episcopul ar afurisi pe cineva, pentru că mai-nainte
mărturisind păcatele sale la dânsul, în urmă au tăgăduit, se cuvine şi ceilal�i
Episcopi a nu se împărtăşi cu cel ce l-a afurisit, în câtă vreme şi el nu se va
împărtăşi cu cel de dânsul afurisit pentru o pricină ca aceasta. Şi aceasta să se
facă, pentru ca să se păzească Episcopul a nu prihăni pe nimenea fără a putea
să dovedească catigoria (prihana). Iar după Cartea legii lui Fotie titlul şi capul
9. Şi după scoliastul Valsamon. Dacă Episcopul, sau Presbiterul ar afurisi pe
cineva (adică l-ar despăr�i) ori de împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine după
Valsamon şi Vlastar, sau şi de starea cea împreună cu cei credincioşi, şi de
rugăciunea cea în Biserică, fără de vreo canonicească şi binecuvântată pricină,
afurisirea adică aceasta să se dezlege de Ierul cel mai mare, iar Episcopul sau
Presbiterul cel ce a afurisit, să se afurisească de către mai marele său, în câtă
vreme va socoti acela că este destulă. Aceasta însă să se facă pentru ca să
pătimească cu dreptate acela, ceea ce asupra celuilalt cu nedreptate a lucrat.
Drept aceea atât în Tomul 1 al Practicalilor Soboarelor la foaia 11 se scrie că
încă trăind cel ce a afurisit, afurisirea se dezleagă de Sobor, de nu s-ar face cu
dreptate. Cât şi cel al 7-lea al lui Nicolae zice, că legătura cea fără cuvânt, care
57
Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 32 celui din Cartagina rânduind
oarecum, că cei afurisi � i fă ră dreptate de Episcopul nu au nevoie a p ă zi acest fel de
afurisire. De vreme ce Canonaele acestea din potriv ă rânduiesc. Însă din Canonul acesta se
încheie că şi Părin � ii cei Duhovnice ş ti nu se cade a dezlega cert ă rile celorlal � i de o tagm ă cu
dân ş ii Părin � i Duhovnice ş ti, de nu vor fi ele afar ă din Canoane, şi cu totul fără cuvânt.
58 Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom fiindc ă se învinov ă� ea, că nu a pă zit
afurisirea ce o a glă suit asupra sa Soborul cel de pe lâng ă Teoria, ci nu o a băgat în seam ă ,
mai - nainte de alt ă soborniceasc ă cercetare, s- a dezvinov ă� it zicând: Că, nici ca de cât
înfă� i ş at la judecat ă . Nici prih ă nirile pârâ ş ilor săi le- au auzit. Nici vreme cât de pu � in i s- a
dat pentru a se dezvinovă� i. (Metafrastul în via � a lui Hrisostom) precum şi cel 74 Apostolesc
rânduie ş te, car şi cite ş te - l. Însemneaz ă îns ă, că trei feluri de afurisiri sunt. Că unul
Dumnezeiesc este, despre care pentru Pavel s- a zis, că a fost aforesit (adică ales) din
pântecele maicii sale de Dumnezeu spre buna vestire (Romani 11). Iar alta vine cuvântat ă şi
Canoniceasc ă , ceea ce se face dup ă Canoane. Şi a treia cea fără cuvânt, şi care se face afar ă
de Canoane. Deci afurisirea aceea ce se făcea de cei vechi, cuprinde desp ă r � ire sau de taine,
sau de Biserică, şi de rug ă ciunea ce cu cei credincio ş i, sau de împreun ă adunarea cu clericii
cei de o ceat ă cu dân ş ii, precum am zis în tâlcuirea celui al 10- lea Apostolesc. Iar afurisirea
cea ce acum se face, care cuprinde desp ă r � ire de Treimea cea prea Sfânt ă şi de o fiin �ă , şi
blestem, şi neiertare, şi nedezlegare, pân ă şi dup ă moarte, nu are asem ă nare cu afurisirea
celor vechi, ci vine a fi asemenea cu anatema. Despre care vezi Prolegomena Soborului din
Gangra. Pentru acestea cuvintele acestea ca unele ce nu sunt canonice ş ti, nu se cade a se
scrie în că r � ile de blestem. Tu îns ă vezi rogu - te că se conglă suie ş te cu acest Apostolesc şi
Canonul 1 al Soborului, din sfânta Sofia, rânduind să fie şi de Patriarhul Constantinopolului
afurisi � i, sau caterisi � i sau anatematisi � i, cei ce sunt aş a de Papa Romei.
44
o ar fi făcut un Egumen ce s-a săvârşit din via�ă, asupra altuia, pentru ca să
rămână în Egumenie, şi apoi s-ar fi dus, această legătură, zic, este fără tărie, şi
pentru aceasta cel legat, de Arhiereu, se dezleagă 59. Vezi şi tâlcuirea celui al 12
Apostolesc.

CANON 33

Nici unul din străini Episcopi, sau Presbiteri, sau Diaconi fără sistatica
(sau recomenda�ie) să se primească, şi aducându-le încă acestea,
cercetează-se; Şi de vor fi propovăduitori ai bunei credin�e, primească-se.
Iar de nu, cele spre trebuin�ă lor dându-li-se, la împărtăşire pe ei să nu-i
primi�i. Că multe se fac după amăgire. [Apost: 12; Sobor 4: 11, 13; Sobor 6:
14; Antioh: 7, 8; Laodi: 41; Cartag: 31, 97]

TÂLCUIRE
În Canonul 12 al lor rânduiesc Sfin�ii Apostoli a nu se primi nici un Cleric
străin de alt Episcop fără a avea scrisori sistaticale (adică recomenduitoare). Şi
în Canonul acesta încă însuşi aceasta o rânduiesc, cu oarecare adăugire, zicând:
Nici un străin Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, nu se cuvine a se primi de al�i
Episcopi, fără a aduce scrisori, Episcopul adică ale Mitropolitului său, iar
Presbiterul, sau Diaconul ale Episcopului, sau ale Mitropolitului său,
recomenduitoare, şi de credin�a, şi de buna via�ă, iar mai ales de neprihănitul
său nume. Dar deşi vor aduce cu sineşi recomenda�ii ca acestea, iarăşi
cercetează-se de sunt ortodocşi au ba; Căci poate să fi greşind ei întru credin�ă:
şi cel ce a dat lor căr�ile cele recomenduitoare, greşeala aceasta nu a ştiut. Iar
dacă cercetându-se se vor afla că sunt propovăduitori ai Ortodoxiei, şi ai bunei
cinstiri, atunci să se primească la împărtăşire (însă să nu se ierte şi a se
împreună număra la vreo Biserică din cele de acolo şi a lucra ale Preo�iei fără a
avea pe lângă căr�ile cele recomenduitoare, încă şi carte slobozitoare, şi
arătătoare că au voie a lucra oriunde ar merge slujba Preo�iei, după Canonul 17
al Soborului 6). Iar de se vor afla rău credincioşi şi eretici să nu vă cumineca�i
cu dânşii, zice, ci da�i lor, cele trebuincioase şi de nevoie, şi trimite�i să se ducă
de al voi. Căci multe necuviin�e urmează de la nişte străini ca aceştia din
amăgirea, pentru că nu se face pentru ei cuviincioasa cercetare. Vezi şi sub
însemnarea Canonului 12 al Sfin�ilor Apostoli.

CANON 34

Episcopii fiecărui neam (na�ie) se cuvine a şti (a cunoaşte) pe cel întâi

întru dânşii şi al socoti pe le ca de cap, şi nimic ceva de prisos a face. Iar ei
59
Iar câ � i cu nedreptate se vor afurisi, pentru numele lui Dumnezeu, adic ă ori pentru
Credin �ă ori pentru predaniile Bisericii, ori şi pentru porunca lui Hristos; Aceş tia se cade a
se bucura, fiindc ă sunt vrednici de fericire, dup ă cuvântul Domnului, ce zice: «Ferici � i ve � i fi
când vă vor urî pe voi oamenii, şi vă vor desp ă r � i pe voi, şi vă vor ocă rî, şi vor lep ă da
numele vostru ca un ră u, pentru Fiul Omului.» [Luca 6:22] iar pentru cei ce afurisesc fă ră
cuvânt şi dup ă patim ă , acestea zice Dionisie Ariopag: la cap 7 a Biserice ş tii Ierarhii „Aşa au
şi Ierarhii afurisitoarele puteri, ca niş te ară tă tori ai Dumnezeie ş tilor drept uri, nu că doar pe
în � eleapta Dumnezeiasca încep ă torie ca să zicem aş a, slujitore ş te urmeaz ă pornirilor celor
fă ră cuvânt. Ci ca cum ei, cu chip prorocitor mi ş cându - i Duhul încep ă torul săvâr ş irilor, pe
cei judeca � i de Dumnezeu, dup ă dreptate afurisindu - i.” Şi iarăşi: Deci a întrebuin � a şi
afurisirile, şi toate Ierarhice ş tile puteri, în ce chip i- ar mi ş ca pe ei Dumnezeiasca
încep ă torie cea săvâr şitoare. Şi acestea tâlcuindu - le Dumnezeiescul Maxim zice, dac ă afar ă
de socotin � a lui Dumnezeu va afurisi Ierarhul, Dumnezeiasca judecat ă nu- i urmeaz ă lui.
Căci dup ă Dumnezeiasca judecat ă , şi nu pentru voia sa, acestea este dator a le aduce.
45
singure acelea fiecare a face câte se cuvin Episcopiei sale şi satelor celor de
sub dânsa. Dar nici acela fără de socoteala tuturor să facă ceva, că aşa va fi
o unire şi se va slăvi Dumnezeu prin Domnul întru Sfântul Duh: Tatăl şi
Fiul şi Sfântul Duh. [Sobor 1: 6, 7; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28;
Sobor 6: 36, 39; Anti: 9]

TÂLCUIRE
Precum când capul boleşte, şi nu propune lucrarea sa sănătoasă, şi
celelalte mădulare ale trupului rău se află, sau şi se fac desăvârşit netrebnice;
Cu un chip ca acesta, şi când cela ce �ine rânduială de cap în Biserică, nu are
cuvenita sa cinste, şi tot celălalt trup al Bisericii negreşit se va mişca fără
rânduială. Pentru aceasta şi Canonul acesta rânduieşte: Ca to�i Episcopii ai
fiecărei Eparhii trebuie a cunoaşte pe acela, care este întâi între dânşii 60 adică
pe Mitropolitul. Şi să-l socotească pe el, ca cap al lor, şi fără de socoteala lui
nici o lucrare de prisos să facă: Care nu se cuvine adică (necuvenită), în
parohiei Episcopilor lor, ce covârşindu-se pe acestea, priveşte la starea cea de
obşte a toatei Eparhiei; Precum, de pildă, sunt întrebările cele despre Dogme,
iconomiile şi îndreptările greşealelor celor obşteşti, stările şi hirotoniile
Arhiereilor, şi altele asemenea. Ci să se adune la Mitropolitul, şi împreună cu el
să se sfătuiască pentru obşteştile lucruri cele de acest fel, şi ceea ce s-ar arăta a
fi mai bine pentru acestea, obşteşte să se hotărască. Iar unul fieşte care din
Episcopi, acelea numai să le facă îndeosebi, fără de socoteala Mitropolitului,
câte se cuvin în hotarele Episcopiei sale, şi în satele care sunt supuse Episcopiei
sale. Însă precum Episcopii nu pot a lucra vreo obştească lucrarea a
Mitropolitului lor, aşa asemenea şi Mitropolitul, nu se cuvine a face vreo acest
fel de lucrare obştească singur şi îndeosebi, fără de socotin�a tuturor Episcopilor
săi61. Căci cu chipul acesta va fi unire, şi dragoste şi între Episcopi, şi
Mitropoli�i, şi între Clerici şi între cei lumeni. Iar din unirea şi dragostea aceasta
va slăvi Dumnezeu şi Tatăl, prin Fiul său, şi Domnul nostru Iisus Hristos, care a
arătat oamenilor Numele Părintelui său, şi a legiuit dragostea zicând: «Întru
aceasta vor cunoaşte to�i că ai miei ucenici sunte�i, de ve�i avea dragoste întru
voi.» [Ioan 13: 35] şi se va slăvi întru Sfântul său Duh, care prin Darul său ne-a
unit pe noi întru o Duhovnicească împreunare. Adică, din unirea aceasta, se va
slăvi Sfânta Treime, Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh, după Evanghelicescul Glas, ce
zice: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele

60 Însemnea z ă că cel întâi al Episcopilor, se zice dup ă Canonul 6 al Sardichiei, Episcop al

Mitropoliei, şi Exarh al Eparhiei, iar dup ă cel 34 şi altele ale celui din Cartag: protevon se
zice. Iar dup ă cel 46 al acestuia ş i se nume ş te Episcop al scaunului întâi, iar de ob ş te dup ă
cele mai multe Canoane, se nume ş te Mitropolit, iar cel întâi între Mitropoli � i se nume ş te,
sau Exarh al ocârmuirii, dup ă Canoanele 9, 17 ale Soborului 4 şi 6 ale celui de al doilea sau
Patriarh. Şi vezi subînsema narea 2 a Canonului 6 al Soborului 1. Iar Exarh al Iereilor, sau
Iereu Vârfelnic nu se zice, dup ă Canon 46 din Cartagina. Şi fiindc ă , cuvântul şi rânduiala ce
are Mitropolitul că tre Episcopi, acesta ş i are şi Patriarhul că tre Mitropoli � i, şi precum
Mitropolitul este întâi şi cap al Episcopilor, aş a este şi Patriarhul întâi şi cap al
Mitropoli � ilor. Pentru aceasta şi acest Canon Apostolesc nu se în � elege mai mult pentru
Episcopi că tre Mitropoli � ul, decât pentru Mitropoli � i că tre Patriarhul, ci întocmai pentru
amândou ă p ă r � ile asemenea.
61
Pentru aceasta şi Ioan Chitru zice, că de va sluji Mitropolitul în Episcopia Episcopului să u,
trebuie a o face aceasta cu socotin � a şi voia Episcopului să u. La diptih ă (Pomelnic) să se
pomeneasc ă numele Patriarhului, şi nu al Episcopului. Fiind cu necuviin �ă cel mai mare a
pomeni numele celui mai mic: (la Armenopol în Perilipsul Canoanelor supra scris 4)
46
voastre cele bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru cel ce este în Ceruri.» 62 [Matei
5: 16]

CANON 35

Episcopul să nu îndrăznească a face hirotonii afară din hotarele sale în

Cetă�ile, şi satele cele ce nu sunt supuse lui. Iar de e va vădi că au făcut
aceasta, fără socotin�a celor ce �in Cetă�ile, sau satele acelea, să se
caterisească şi el, şi aceia pe care i-au hirotonisit. [Sobor 2: 2; Sobor 3: 8;
Sobor 6: 20; Antioh: 13, 22; Sardic: 3, 11, 12]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta pentru unirea şi buna rânduială a Episcopilor şi a
Mitropoli�ilor s-au rânduit, zicând: Episcopul nu se cade a îndrăzni afară de
hotarele Episcopiei sale să facă hirotonii, sau altă Bisericească slujbă să lucreze
în oraşele şi satele acelea, ce nu sunt supuse lui. (Ci nici Mitropolitul are voie să
meargă în Enoriile Episcopilor lui, şi a săvârşi hirotonii, sau altceva
Arhireticesc.) Ci atunci numai are voie a lucra cele de acest fel, când va fi poftit
de Arhiereul locurilor acelora. Iar de s-ar vădi că au făcut aceasta de sineşi fără
de socotin�a şi voia Arhiereulor, care stăpânesc oraşele şi satele acelea, să se
caterisească şi el care peste hotar a hirotonisit, şi aceia pe care i-a hirotonisit 63.
Pentru că cu chipul acesta se văd a fi întru unul şi acelaşi loc totodată doi
Episcopi, sau doi Mitropoli�i, care lucru este afară de lege, şi oprit de Canonul 8
al Soborului întâi, şi de cel al 12-lea la Soborului 4. Pentru aceasta şi Soborul 6
în al 20-lea Canon al său rânduieşte, că cel ce va merge în Episcopie străină şi
va învă�a în public de la sineşi, fără de voia Arhiereului locului, să înceteze de
lucrarea Arhierească, şi să lucreze numai cele ale Presbiterului. Poate nu pentru
alte pravă� decât pentru a nu se face această nerânduială, a fi adică, întru
aceeaşi Episcopie, totodată doi Episopi, unele voind altul, şi altele altul, care
62
Pentru aceasta şi Episcopii Egiptului înfă� i ş ându - se la Soborul 4 au urmat Apostolescului
acestuia Canon, şi nu au iscălit îndat ă în Epistolia lui Leon, zicând: Că fă ră de socotin � a
celui întâi între ei, adică al Episcopului Alexandriei, nu au voie a face vreo lucrare. (Praxis 4
a Soborului 4. Vezi şi Canon 30 a aceluiia ş i Sobor.)
63
Ar putea întreba cineva dacă Clericii cei Hirotonisi � i de Arhiereul cel de peste hotar, fă ră
de socotin � a Arhiereului locului, caterisindu - se pot iarăşi a- şi lua treapta soartei, din care
au că zut, sau nu pot? Se vede că pot; precum zic oarecare. Fiindc ă nu pentru vinovă� ii
Canonice ş ti, nu pentru al loru ş i pă cat din soarta lor s- au scos; Ci pentru pricina celui ce i- a
hirotonisit pe ei afar ă de hotar. Şi mai ales, când nici au ştiut că cel ce l- a hirotonisit, fă ră
de socotin � a Arhiereului locului i- a hirotonisit. Şi de vreme ce pot iarăşi a- şi lua soarta
treptei, oare cu a doua hirotonie, a Arhiereului locului, ca niş te caterisi � i, aceasta o mai iau,
sau cu singur ă înduplicarea şi plinirea a lui? Poate cu singur ă înduplecarea lui; Aceasta
adică, pentru că este oprit a se face al doilea hirotonisiri, dup ă Canoane. Şi aceasta, şi
pentru că, precum unul de ar ră pi o femeie, şi fă ră ştirea Arhiereului şi a nă scă torilor ei, ar
pune pe vreun Preot şi iar cununa, de ar afla Arhiereul în urm ă şi nă scă torii femeii, şi ar
primi nunta, nu se mai face a doua Cununie. (Drept aceea şi marele Vasilie în Canonul 22
voieş te ca cu singur ă voia n ă scă torilor să aib ă tă rie şi înt ă rire căsă toria cea de acest fel
ră pit ă .) Cu un chip ca acesta şi hirotonia celor hirotonisi � i de Arhiereul cel de peste hotar,
numai de va primi Arhiereul locului, are tă rie şi putere, ca cum ar fi fost chiar a sa
hirotonie. Căci, precum pricina caterisirii unora ca acestora s- a nă scut din nevrerea
socotin � ei Arhiereului locului, aşa şi înt ă rirea Hirotoniei lor se na ş te din voin � a şi socotin � a
Arhiereului lor, îns ă este ară tat că cel ce va m ă rturisi că va pă zi feciorie şi nu se va însura
dac ă hirotonisindu - se de Arhiereu de peste hotar, se va caterisi, nu poate în urm ă a se
însura pentru că s- a scos din soarta sa. Fiindc ă nu poate a pune de pricin ă , că pricina
soartei a făcut m ă rturisirea fecioarei; Şi pentru aceasta că zând din soart ă , stric ă şi cade
totodat ă şi din feciorie.. Pentru că era slobod lui mai- nainte a se însura, şi apoi a se face
cleric. Deci nu pentru clericie a iubit pe feciorie, ca şi pentru că derea din clericie să urasc ă
pe feciorie, ce o a iubit pe ea îns ăşi îndeosebi, pentru aceasta şi a o strica nu poate.
47
acela a îndrăznit a o face. Căci de nu ar fi fost acesta pravă�ul acestui Sobor,
pentru ce să pogoare pe Episcopul la treapta Presbiterului? De vreme ce
pogorârea aceasta este furare de cele sfinte, după Canonul 29 al Soborului 4. Şi
dacă Episcopul cel ce înva�ă peste hotar este nevrednic de Episcopie, nevrednic
trebuie a fi şi de Presbiterie. Iar de este vrednic de Presbiterie, pentru ce să nu
fie de Episcopie? Deci arătat este că pentru aceasta îl pogoară pe acesta în
treapta Presbiteriei, pentru ca să rămână iarăşi un Episcop întru Episcopie, şi
nu doi. Că au păcătuit aşa fără mijlocire întru vrednicia Episcopească, făcând a
fi doi Episcopi întru aceeaşi Episcopie, pentru care şi se cateriseşte din aceasta.
Dar nu a păcătuit în vrednicia Presbiterului, de vreme ce, doi şi mul�i Presbiteri
nu este oprit a fi întru aceeaşi Episcopie, pentru aceasta nici se cateriseşte de
Preo�ie. (Deşi Zonara şi Valsamon zic, că cel ce înva�ă în public fără de
socotin�a Episcopului locului, pentru aceasta se pogoară în treapta Presbiterului,
pentru ca să se smerească, ca unul ce a iubit slava şi s-a înăl�at.) Drept aceea şi
sfin�itul Fotie (Titlul 9 Cap 11) Spre dezlegarea părutei împotriviri a
Canoanelor, celui 29 adică al Soborului al 4-lea şi cel 20 al celui al 6-lea a
propus pe cel 8 al Soborului 1. Însă şi slujba Presbiterului trebuie a o lucra
Episcopul cel de peste hotar, cu voia şi slobozenia Episcopului celui de loc. Iar
de nu este cu voia aceluia, nici aceasta poate a o lucra, ci petrece ca un lumean
(adică ca un mirean) până ce se află întru acel loc străin, după Canoane. Însă
pentru ca să încheiem totul Canonului acestui Apostolesc. Zicem aşa: Episcopul
care săvârşeşte Arhieraticeasca slujbă în străină Eparhie după voia Episcopului
locului, nu săvârşeşte cu puterea şi lucrarea Arhieriei sale. (Căci cu chipul
acesta ar fi doi Episcopi întru o Episcopie, ca cum având două osebite puteri şi
lucrări.) Ci cu Episcopeasca putere, şi lucrare a Episcopului locului. (Pentru că
cu chipul acesta, amândoi Episcopii se socotesc ca un Episcop). Şi de este
aceasta aşa precum şi este, cel ce a lucra ceva Arhieresc fără de voia Episcopului
locului, se cateriseşte, şi din Episcopeasca sa putere, care neavând, ca unul ce
de peste hotar fiind a lucrat64. Încă şi din ce străină a Episcopului locului, pe
care putea a o avea cu voia şi clobozeniea aceluia: Dar o a furat şi o a însuşit
luişi.

CANON 36

Dac ă vreun ul Hirotonind u - se Episcop, nu ar primi slujba, şi

purtarea de grij ă a norodului ce s - a încredin � at lui, acesta trebuie s ă
fie afurisit, pân ă ce ar primi. Ase m e n ea şi Presbiterul, şi Diaconul. Iar
dac ă mergând acolo nu ar fi primit, nu din a sa socot eal ă , ci din
ră utatea norod ului, el adic ă fie Episcop, iar cliros ul cet ă� ii

64Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom în Voroava a 3- a către Coloseni zice, pân ă ce

ne află m în scaunul acesta al Constantinopolului, pân ă ce avem proedria (întâia şedere),
avem şi vrednicia şederii întâi şi scutirea. Deşi suntem nevrednici.
48
afuris ea s c ă - se. Că ci ai unui norod acest fel de nesu p u s nu s - au f ă cut
înv ă�ă tori. [Sobor 6: 37; Anghir: 18; Ant: 17, 18]

TÂLCUIRE
Supune � i - vă şi asculta � i pe mei marii vo ş tri [Evrei 13: 17; Cor 7: 24].
Şi într u ceea ce te - ai chemat întru aceasta şi r ă mâi, zice Dumne z eiescul
Apostol. Tot aceas ta rând uie ş te şi Canonul acesta zicând. Cel ce se va
hiroto nisi prin Dumne zeiasca Ieros ă vâr ş ire a rug ă ciunilor, Episcop unei
Eparhii, sau Presbiter, şi Diacon unei Enorii (Parohii), apoi nu prime ş te
aceast ă Dumne z eias c ă slujb ă , şi purtar ea de grij ă a norod ul ui ce i s - au
sortit lui, unul ca acesta s ă se afuriseasc ă , pân ă ce va primi s ă mearg ă . Iar
de ar merge Episcopul la Eparhia sa, iar norod ul Eparhiei, pentr u
nesu p u n e r e a şi r ă utatea sa, şi nu pent r u vreo rea socoteal ă , şi pricin ă
vrednic ă de prihan ă a Episcopului, nu l- ar primi: El fie Episcop adic ă
împ ă rt ăş easc ă - se de vred nicia, şi slujirea cea cuvenit ă Episcopului, iar
Clericii Eparhiei cei ce nu l- au primit pe el, afuriseasc ă - se. De vreme ce
nu au pov ă� uit cu înv ă�ă tura, şi cu buna lor pild ă , pe nesup u s u l norod cel
de acest fel 65 .

CANON 37

De dou ă ori pe an fac ă - se Sinod al Episcopilor, şi cercet ea z ă - se

între dân ş ii Dogm el e bunei Cinstiri de Dumne z e u, şi întâmpl ă toarele
Biserice ş tile împotriv ă ziceri dezlea g ă - se, odat ă adic ă , în a patra
s ă pt ă mân ă a Cinzeci mii, (cei dup ă Sfintele Paş ti), Iar al doilea, în
dou ă spre z e c e zile ale lunii lui Octombrie.

TÂLCUIRE
Pentr u nedu m e ririle cele desp r e Dogme, şi pent r u împot riv ă zicerile
cele Biserice ş ti, ce are fiecare, şi în scurt a zice, pent r u Canonice ş tile
întreb ă ri, poru ncesc Dumne z eie ş tii Apostoli în Canonul acesta, ca de
dou ă ori în an s ă se fac ă local localnic Sinod de Episcopi, cu Mitropolitul
al fiec ă rei Eparhii, ca să cercetez e între sine ş i îndoielile ce urmea z ă în
dog mele bunei cinstiri, şi ca s ă dezlege fiecare împotriv ă zicere
Bisericeasc ă ce s- ar întâm pla a avea cineva că tre Arhiereul s ă u, adic ă sau
pent r u că s- au afurisit de dâns ul, sau pentr u că alt ă pedeap s ă
Bisericeasc ă a luat de la dâns ul cu nedre p t a t e. Şi un Sobor, s ă se fac ă în a
patr a s ă pt ă mân ă dup ă Sfintele Pa ş ti; Iar cel ă lalt s ă se fac ă , în 12 ale lunii
lui Octo mbrie 66 . Iar ce deosebire are localnicul Sinod de cel a toat ă lumea,
65
Însemnea z ă din Canonul acesta cum se cuvine a fi Clericii, adic ă nu numai ei învă� a � i, ci şi
în destui a învă� a şi a în � elep � i pe al � ii. Căci, iat ă cum, mă car de şi ei nu s- au făcut
pricinuitori ră ului, îns ă fiindc ă n- au pov ă� uit bine pe norodul lor, să afurisesc, şi cad sub
Canonice ş ti cert ă ri.
66 Însemnea z ă , că şi vremea, şi num ă rul localnicilor acestora Soboare, dup ă alt chip s- au

iconomisit de Soboarele cele mai din urm ă . Căci o vreme a unuia din aceste dou ă Soboare,
sau mutat pentru folos de Canonul al 5- lea al Soborului 1 a toat ă lumea, spre a se aduna
mai - nainte de Sfântul marele Post; Pentru ca să se ridice din mijloc cu judecata Soborului,
toat ă prigonirea şi patima ce ar avea Clericii, şi lumenii între dân ş ii, şi că tre Arhiereul lor, şi
aş a să se proaduc ă de dân ş ii cu cur ă� enie şi fără de patim ă darul postului către Dumnezeu.
Iar num ă rul acestor localnice Soboare, dup ă pomenitul al 5- lea Canon al Soborului1 şi dup ă
al 19- lea la celui al 4- lea şi al 20- lea al Antiohiei s- a pă zit neschimbat, spre a se face
aceste adică de dou ă ori în an. Iar dup ă al 8- lea al celui al 6- lea şi al 6- lea al celui al 7- lea
şi al 26- lea şi 60 şi 104 a Cartaginiei. Şi dup ă 20 şi 21 capul al întâiului titlu a căr � ii a 3- a
din Vasilicale sau împu � inat, spre a se face odat ă în an Sobor, pentru greut ă� ile călă toriei, şi
pentru întâmpl ă ri care oprea. Ci şi aceast ă dat ă s- au rânduit de Canon 81 al Soborului din
Cartagina, să se facă la 21 August; Iar cel 61 al acestuia ş i Sobo zice, că în vremea Soborului
49
vezi Prolego me na Sinodului 1, asemen e a şi ce osebire are de cel s ă tesc,
vezi la Prolegome n a Soborului ce s - a fă cut în vremea lui Chiprian. Iar
Sinod chiar, este dup ă Vlastar, aduna r e de Arhierei, ce se face, sau pentr u
a se da hot ă râre pentr u buna cinstire de Dumne z e u (şi pentr u buna
rând uial ă a Bisericii); Sau pentr u a se sur pa vreo vă tă mare ci se fă cuse,
sau urma a se face a bunei cinstiri de Dumn e z e u (şi a faptei bune), cu
armele blagocestie.

CANON 38

A tuturor Biserice ş tilor lucruri, Episcop ul aib ă purtare de grij ă şi

ocârmuia s c ă - le pe ele, fiindu - i Dumn e z e u cercet ă tor. Îns ă s ă nu - i fie
lui cu putin �ă a re ş lui ceva din ele, sau rudelor sale a d ă rui cele ale lui
Dumn e z e u . Iar de ar fi s ă raci, deie - le ca unor s ă raci, dar nu sub
pricinuirea acest ora, s ă vând ă cele ale Biericii. [Apost: 41; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 11, 12; Sobor 1 şi 2: 7; Anghira: 15; Gangr: 7, 8; Antioh: 24,
25; Cartag: 34, 41; Teofil: 1; Chiril: 2]

TÂLCUIRE
Dac ă Episcop ului i se încredin � ea z ă sufletele oame nilor, că rora toat ă
lumea nu le este vrednic ă , cu mult mai vârtos se cuvine a i se încredin � a
lucru rile Bisericii. Pentr u aceasta şi Canon ul acesta rând uie ş te, ca
Episcop ul s ă aib ă purtar e de grij ă pent r u toate lucrurile Bisericii, ori a
mo ş iilor şi a celor nemi ş c ă toare câ ş tiguri, ori a odoarelor şi a celor
mi ş c ă toare, şi s ă le chivernisea sc ă cu fric ă şi cu luare aminte, socotin d,
că, are pe Dumne z e u privitor şi cercet ă tor la chivernisirea acestor a. Îns ă
de ş i are pur ta r e de grij ă şi chivernisirea lor, dar nu are şi voie a şi le
însu ş i lui ş i şi s ă zic ă că este al s ă u vreun lucru din acestea, sau s ă
d ă ruiasc ă rudelor sale lucrurile cele afierosite lui Dumne ze u. Iar dac ă
rudele lui acestea sunt să raci, d ă ie - le şi lor cele spre trebuin �ă , precu m d ă
şi celorlal � i s ă raci. Adic ă miluiasc ă - i pe ei chiar ca pe ni ş te să raci, şi nu ca
pe rude. Îns ă miluiasc ă - i pe ei din roduri şi din prod uc t u r ile cele ce în
fiecare an se adun ă din lucrurile Bisericii, iar nu din pricina lor s ă aib ă
voie a vinde vreun lucru din acestea.

Canon 39

Presbiterii, şi Diaconii, f ă r ă de socotin � a Episcop ului nimic s ă

s ă vâr ş easc ă . Că el este c ă ruia i s - au încredin � at norodul Domn ului, şi
de la care s ă se cear ă cuvâ ntul cel pentru suflet ele lor. [Sobor 7: 14;
Loadiki: 57; Cartag: 6, 7, 41, 50]

să se cerceteze însu ş i persoane prin locu � iitorii cei ce sunt de fa �ă în Soborul fieş tec ă ri
Eparhii. Porunce ş te îns ă Canonul 40 al celui din Laodicea, ca Episcopii să mearg ă la Soborul
aceasta pentru ca să înve � e, şi să se înve � e cele cuviincioase. Iar oricare st ă pânitor ar opri a
nu se face Soborul acesta, să se afuriseasc ă dup ă Canonul 6 al Soborului 7. Şi câ � i
Mitropoli � i s- ar leni la aceasta, sau câ � i Episcopi să nă to ş i fiind şi slobozi de neap ă rat ă
purtare de grijă, nu s- ar afla de fa �ă la Soboarele acestea, să se certe fră� e ş te. Iar dac ă unii
nu vor ară ta celui mai întâi adică Mitropolitului, împiedicarea, pentru care nu au putut a se
înfă� o ş a la Sobor, să se facă neîmp ă rt ăş i � i de că tre ceilal � i, şi la singur ă Eparhia lor să se
împ ă rt ăş easc ă , dup ă Canon, 84, 85 din Cartagina, iar Fotie titilu (l) 30 şi cap 8 rânduie ş te,
ca st ă pânitorii cei ce nu vor ară ta Împ ă ratului (neurmarea lor), să se certe cu prea mari
pedepse. Şi iarăşi la acesta ş i titlu şi cap, zice, că lâng ă Mitropoli � i, să se facă Soboare de
Episcopi, iar lâng ă Patriarhi, să se facă Soboare de Mitropoli � i. Şi cum că nu se împotrive ş te
acestui Apostolesc Canon cel, 104 din care vezi la tâlcuirea aceluia.
50
 TÂLCUIRE
Apostolescul Canon ul acesta rând uie ş te, că Prebiterii, şi Diaconii fă r ă
de socoteal ă şi voia Episcop ului lor, nu pot să lucreze nici o slujire
Ieraticeasc ă , atât din acelea ce se cuvin Arhieratice ş tii vrednicii a
Episcop ul ui, cât şi din acelea, a că rora puter e o au ei, prin Taina
Hiroto niei, iar lucrarea lor a o s ă vâr ş i nu pot fă ră de socotin � a
Arhiereului. (Acestea îns ă spre pild ă este, adic ă , a nu spovedi, nici ierta pe
cei ce se poc ă iesc, dup ă Canonul 6, 7, 8 al Soborului din Cartagina 67 , a
afierosi lui Dumne z e u pe fecioare, dup ă Canon ul 6 al acest uia ş i. A nu
Hirotesi şi atu nci Anagnos t, sau Monahi; Şi altele aseme n ea.) Fiindc ă , zice,
că Episcopului chiar şi mai cu deosebire, i s- au îndrin � a t norod ul lui
Domn ului, şi de la dâns ul mai cu deosebire, ca de al un Pă stor, cu
îndato rire are a i se cere de la Sumne z e u seam ă pentr u sufletele tur m ei
sale.

CANON 40

Fie ară tate însu ş itele lucruri ale Episcop ului (dac ă îns ă ar avea
ale sale), şi ar ă tate cele Chiriace ş ti. Ca s ă aib ă st ă pânire Episcopul
s ă vâr ş indu - se, pe ale sale c ă rora va voi, şi cum va voi, a le l ă sa. Şi nu
cu pricinuire de Biserice ş ti lucruri se cade cele ale Episcopului, când
va fi având muiere, şi copii, sau rudenii sau casnici. Că drept este
înaintea lui Dumne z e u, şi înaintea oam enilor, ca, nici Biserica s ă
sufere vreo pagub ă , pentru ne ş tiin � a lucrurilor Episcop ului, nici
Episcop ul sau rudele lui, cu pricinuirea Bisericii, s ă se jefuias c ă . Sau
şi se cad ă în vorbe oamenii lui, şi moartea lui cu oc ă ri s ă se îmbrace.
[Sobor 4: 22; Sobor 6: 35; Antioh: 24; Cartag: 30, 40, 89]

TÂLCUIRE
Dumne z eie ş tii Apostoli nici un lucru cinstin d mai mult decât pe
drep t a t e, rând uiesc în Canonul lor acesta, că se cuvine a fi ar ă tate, atât
lucru rile ce are Episcopul ale sale (de s - ar cuveni câtu ş i de cât să aib ă ale
sale, el care este mort lumii, şi lucrurilor lumii) ori cele ce a câ ş tigat mai -
nainte de a se face Episcop, ori cele ce i- au venit din mo ş tenire, sua din
dar ul rudelor sale. Atât, zic, trebuie a fi ar ă tate lucrurile Episcopului, cât
67 Pentru aceea şi Presbiterii, atât cei neînsura � i cât şi cei însura � i, prin scrisoare şi dare de
voie iau de la Arhiereu stă pânire de a lega şi a dezlega. Că având aceş tia înlă untru în
Ierosini putere cuprinse, de a lega şi a dezlega pă catele, prin slobozenia aceasta şi Cartea
Arhiereasc ă (Entaltirion) Mai iau şi şi lucrarea acestui Duhovnicesc lucru. Însă mul � i Arhierei
nu numai prin scrisoare şi prin o singur ă voie, ci încă şi prin hirotesie fac pe Duhovnice ş tii
Părin � i, care lucru este mai bun şi mai sigur, şi nici o necuviin �ă na ş te. Că hirotesia (adică
punerea mâinilor) aceasta este împă t ăşire de Blagoslovenie, dup ă Tarasie, şi dup ă Soborul 7
(şi vezi subînsem narea Canonului 8 al 1) şi de darul Duhovnicesc dup ă faptele Apostolilor,
«Că prin punerea mâinilor Apostolilor zice: Se dă Duhul cel Sfânt.» [nu are trimitere] Şi cu
drept cuvânt este aceasta, atât dup ă cei ce zic că cu putere se cuprinde în Ierosini a lega şi a
dezlega, cât şi dup ă cei ce zic cele din potriv ă . Din care unul se vede a fi şi Simeon al
Tesalonicului, că zice (ră spuns ul 11). Că Presbiterii nu au împreun ă cu Hirotonia şi puterea
de a lega şi a dezlega, ci singuri Episcopii. Iar dup ă dare de voie, şi porunca Episcopilor şi
dup ă nevoie, şi ei pot a o lucra. Zice îns ă Canonul 30 al lui Ioan Chitru, că Duhovnicii câ � i
vor lua odat ă voia şi alegerea de la Arhiereu ca să mă rturiseasc ă , numai este trebuin �ă a o
mai lua şi de la mo ş tenitorul aceluia. Că cel ce odat ă s- a nă scut, nu poate de dou ă ori a se
naş te. Căci dup ă alt chip pot aceş tia a se lipsi de Darul Duhovnice ş tii slujbe, fără numai de
vor că dea în vreun pă cat. Că atunci se caterisesc şi de Ierosini, şi de Epanghelma
Duhovniceasc ă . Drept aceia dup ă Canonul acesta Duhovnici trebuie să aibă Ierosinea lor
lucr ă toare. Iar câ � i nu o lucreaz ă pentru oarecare opritoare a lor p ăcate, nici a spovedi nu se
cuvine. Şi câ � i o fac aceasta, afar ă de Canoane fac. Şi vezi mai pe larg subînsem narea
Canonul 102 al Soborului 6.
51
şi lucrurile Bisericii, ale Episcopiei, sau ale Mitropoliei. Pentr u care
sfâr ş it? Pentr u ca s ă aib ă Episcopul st ă pânire, când va muri, s ă lase
lucru rile sale 68 la aceia care va voi, şi cu orice fel de schip va voi. Îns ă să
le lase la fe � e drept sl ă vitoare, şi nu la eretice ş ti 69 , ca să nu se piar d ă
pent r u pricina lucrurilor Bisericii, lucrurile Episcopului, care se întâm plă
uneori să aib ă muiere (şi vezi Canon 5 Apostolesc) şi copii, sau rude nii, şi
slugi să race, fiindc ă drept este, şi înaintea lui Dumne z e u, şi înaintea
oamenilor, nici Biserica a se p ă gubi de lucrurile sale de că tre rudele sau
poate de că tre îndatorii Episcop ul ui, nefiind osebite lucrurile lui, ci
mestecate cu cele ale Bisericii, nici Episcopul, sau rudele lui, să se
lipseasc ă de lucrurile cele ce se cuvin lor, fiind mestecate cu lucrurile
Bisericii. Nici este drep t ca, rudele şi mo ş tenito rii Episcopului să cad ă în
ispite, şi în multe vorbe şi jude � u ri, pent r u a osebi lucrurile lui de cele ale
Bisericii, şi din pricina tutur o r acestor a, s ă se juleasc ă pome nirea
mor t ului Episcop, în loc de a se ferici. Deci pentr u ca s ă lipseasc ă toate
gâlcevile acestea, se cuvine Episcopul a avea izvod curat de toate lucrurile
sale, şi dup ă izvod ul acesta s ă - şi fac ă testa m e n t (adic ă diat ă ) 70 la moar tea
sa, şi s ă lase, precu m am zis, averea sa la cei ce va voi. (Îns ă cei ce vor
mo ş teni pe Episcop, se cuvine a pl ă ti şi datorie de va avea.) Iar dac ă şi
Episcop ul sau şi oricare alt Cleric, sau şi Diaconi �ă , ar muri fă r ă a face
testa m e n t de lucrurile sale, şi fă r ă a avea mo ş tenito ri legiui � i, lucrurile
acesto r a, le mo ş tene ş te Biserica aceea la care ei au fost Hirotonisi � i, dup ă
legiuirea lui Fotie, Titlul 10 Cap 5, rând uirea 3 a Titlului 2 din Nearale.

CANON 41

Poruncim ca Episcop ul s ă aib ă st ă pânire peste lucrurile Bisericii,

c ă dac ă suflet ele cele scu m p e ale oamenilor lui i s - au încredin � at,
apoi cu cât mai mult trebuie de a porunci pentru bani, încât dup ă a lui
st ă pânire toate s ă se ocârmuia s c ă , şi celor ce au trebuin �ă prin
Presbiteri şi Diaconi s ă li se dea cu frica lui Dumn e z e u şi cu toat ă
evla via. Să se împ ă rt ăş easc ă îns ă şi el din cel trebuincioa s e (de ar
avea trebuin �ă ) la trebuin � el e sale cel de nevoie, şi la ale fra � ilor celor
din str ă ini, ca nici într - un chip ei s ă fie lipsi � i. Că legea lui Dumn e z e u
a rânduit, ca cei ce stau înaintea Altarului (jertfelnicului) de la
Jertfelnic s ă se hr ă neas c ă . Fiindc ă nici Osta ş ul când va se lipse ş te de
simbria sa, purtând arme asupra potrivnicilor. [Apost: 38; Sobor 4: 26;
Sobor 7: 12; Antioh: 24, 25; Teofil: 10, 11; Chiril: 2]

TÂLCUIRE
Şi Canon ul acesta aseme n e a cu cel al 38 - lea d ă Episcopul ui toat ă
st ă pânirea asupr a Biserice ş tilor lucru ri, zicân d: Poruncim ca Episcopul s ă
aib ă st ă pânire peste lucru rile Bisericii. Căci, dac ă încredin �ă m lui sufletele
cele scu m p e ale oame nilor, că rora toat ă lumea nu este vrednic ă , mult ne -
68 Am zis că cele ce au câş tigat mai- nainte de a se face Episcop să fie ară tate, şi să le lase
unde va voi, pentru că dup ă Canonul 40 al Cartaginei dac ă Episcopii, şi Clericii mai- nainte
fiind să raci, în urm ă au câş tigat în Episcopie sau în Cliros lucruri mi ş că toare, sau
nemi ş că toare, se cade să le lase Bisericii că reia îi slujesc (ci şi din lucrurile ce le vor câş tiga,
din darul cuiva, sau din clironomia rudeasc ă , trebuie să afieroseasc ă Bisericii lor ceea ce
bine vor voi).
69 Fiindc ă Canonul 89 din Cartagina, rânduie ş te ca şi dup ă moartea sa s ă se anatematiseasc ă

Episcopul, care va lă sa mo ş tenitori luişi elini, sau eretici, dar şi Canonul 4 al acestuia ş i
opre ş te pe Episcopi şi pe Clerici de a dă rui lucrurile lor la eretici, mă car şi rudenii ale lor de
ar fi aceş tia.
70 Închipuirea Testament ului vezi - o la sfâr ş itul că r � ii.

52
am lipsi, adic ă , nu treb uie a le poru nci, că to � i banii şi lucrurile Bisericii,
treb uie a se ocâr m ui dup ă st ă pânirea lui, şi a se împ ă r � i la cei sc ă p ă ta � i, şi
s ă raci, cu frica lui Dumne z e u, şi cu toat ă evlavia, prin Presbiteri şi
Diaconi 71 . Şi pentr u ce s ă se ocâr m uias c ă acestea, şi s ă se împar t ă prin
ace ş tia? Pentr u ca s ă se p ă zeasc ă pe sine ş i Episcopul, mai pres us de tot
prep u s ul, şi prihana, ca cum că singur el le m ă nânc ă , şi r ă u le
icono mise ş te. De vreme ce se cuvine bine a se îngriji, nu numai înaintea
lui Dumne ze u, ci şi înaintea oamenilor, precu m şi Parimiast ul mai - nainte
a zis, şi Apotolul Pavel în urm ă , şi s ă se p ă zeasc ă pe sine ş i fă r ă poticnire
înaintea tutu r o r, şi neprih ă nit întru toate, îns ă zice, şi Episcopul trebuie
s ă primea sc ă din lucru rile Bisericii cheltuielile, atât pent r u trebuin � ele
sale cele de nevoie (de nu are ale sale adic ă , ci este să rac) cât şi pent r u
treb uin � ele tutur or fra � ilor celor str ă ini care ar veni la dâns ul. Încât, dup ă
nici un chip, nici el, nici str ă inii să se lipseasc ă de cele de nevoie. Pentr u
că şi legea lui Dumne z e u por u nce ş te de la Altar s ă se hr ă neasc ă ; adic ă ,
din jertfele cel ce se proad u c la Jertfelnic, Iereii cei ce stau înaintea
Jertfelnicului şi jertfesc 72 . Şi nici un osta ş cândva ridic ă arme asupr a
vrăş ma ş ilor; Adic ă nu merge la r ă zboi, cu a sa cheltuial ă . Vezi îns ă , că
Canon ul zice, cum că Arhiereul se cuvine a cheltui din venitul Bisericii
nu mai în treb uin � ele lor cele de nevoie, şi nu în cele de prisos, petreceri,
şi desf ă t ă ri. Şi cum că se cuvine a fi iubitor de str ă ini, şi iubitor de s ă raci,
precu m poru nce ş te fericitul Pavel lui Tit şi lui Timotei s ă fie Arhierei. (1
Timotei 3: 2; Tit 1: 8).

CANON 42

Episco pul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cu tavle z ă bo vin d u - se,

sau cu be � ii, ori încet e z e, ori cateris ea s c ă - se. [Apost: 43, 54; Sobor 6:
9, 50; Sobor 7: 22; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]

TÂLCUIRE
Cei Ierosi � i se cuvine a fi înainte tutu r o r pild ă vie şi închipuire a
toat ă buna rând uial ă , şi a faptei bune, şi înde m n a r e a c ă tre toat ă facerea
de bine. Dar de vreme ce unii dintr - în ş ii se abat din calea cea dreap t ă a
faptei bune, şi se îndeletnicesc la jucarea cu sor � i, adic ă în tavle (pe lâng ă
care se în � eleg şi că r � ile, şi alte jocuri), înc ă şi în be � ii şi în banche t u ri.
Pentr u aceas ta Apostolesc ul Canonul acesta rând uie ş te, ca oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon să îndelet nice ş te întru aceste necinstite
lucru ri, sau s ă înceteze desp r e ele, sau s ă se caterisea sc ă de Ierosini.

CANON 43

71 Pentru aceasta şi Iustin Filosoful şi Mucenicul, în a sa a doua Apolighie (răspundere)

pentru creş tini, zice acestea: „Cei avu � i şi voind, ficare dup ă bun ă voin � a sa, ceea ce voie ş te
dă.” Şi ceea ce se adun ă se învistiere ş te la proestos (stă t ă torul înainte). Şi acesta împarte şi
orfanilor, şi vă duvelor, şi celor lipsi � i pentru boal ă, sau pentru alt ă pricin ă , şi celor ce sunt
în legă turi, şi str ă inilor celor ce sunt nemernici � i, şi în scurt tuturor celor ce sunt în nevoie
li se face purt ă tor de grijă.
72 Că dup ă Teodorit, care tâlcuie ş te: Stih 6, 7 al Cap 3 al Căr � ii celei Levitice ş ti, din Vitele

cele ce se jertfeau (afară numai de arderile de tot), alte m ă dul ă ri adic ă se proaduceau la
jertfelnic precum ră runchii cei doi cu prapurul; seul care era asupra pântecelui, şi asupra
coapselor, şi urechile maiului. Iar celelalte că rnuri se dă deau Preo � ilor pentru ca să le
mă nânce (Foaia 971 a Tomului 1 al celor opt Căr � i).
53
 Ipodiaco n ul, sau Cite � ul, sau Cânt ă re � ul, cele ase m e n ea f ă când,
ori încet e z e ori afurisea s c ă - se. Aş ijderea şi mireanul. [Apost: 42, 54;
Sobor 6: 9, 50; Laodic: 24, 55; Cartag: 47, 69]

TÂLCUIRE
Şi Canon ul acesta rând uie ş te, ca oricare Ipodiacon, sau Cite � , sau
Cânt ă re � , face cele aseme n e a, care opre ş te Canonul de mai sus 42, adic ă
care şi joac ă în tavle, sau în c ă r � i, sau altele aseme ne a, şi se z ă bove ş te în
be � ii, şi în banchet u ri, sau s ă înceteze despr e ni ş te fapte acest fel de
necins te. Ori neîncetâ n d, să se afurisea sc ă . Aşijderea şi mirenii cei ce se
z ă bovesc într u acestea ş i, sau să înceteze despr e ele, sau s ă se osebea sc ă
din adu n ar e a celor credincio ş i.

CANON 44

Episco pul, sau Presbiterul, sau Diaconul, cam ă t ă cerând de la cei

ce se îndatore s c de la el, ori încete z e, ori cateris ea s c ă - se. [Sobor 1: 17;
Sobor 6: 10; Laodic: 4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14]

TÂLCUIRE
De a împr u m u t a cineva argint ul s ă u cu dobân d ă , este oprit şi de
legea cea veche. Că zice Dumne ze u în a doua lege (Cap 23) nu vei
că m ă t ă ri fratelui t ă u argintul cu cam ă t ă , şi cam ă t ă de pe mânc ă ri, şi
cam ă t ă de pe tot lucrul. Şi David lă udân d pe cel drep t, pe lâng ă celelalte
ale lui fapte bune, şi pe aceasta o adaug ă , zicân d: «Argintul s ă u nu l- a dat
în cam ă t ă .» [Psalm 14: 6] şi dac ă aceasta a fost oprit ă la Iudei, cu mult
mai vârto s este acum oprit ă la noi cre ş tinii 73 . Că zice: «Că mai mare decât
73
Pentru aceasta şi Nearaoa lui Leon porunce ş te, că, de ş i Împă ra � ii cei mai - nainte de noi
dobânda pentru împietrirea inimii, şi cruzimea împrum ut ă torilor, noi îns ă am judecat cu
dreptul, să lipseasc ă des ă vâr ş it din petrecerea cre ş tinilor o fapt ă ca aceasta, ca o
necuviincioas ă vie � ii lor, şi oprit ă de Dumnezeie ş tile Legi. Pentru aceasta blânde � ea noastr ă
porunce ş te, a nu avea cineva voie, cu totul, nici întru o pricin ă a lua dobând ă , ca nu cumva
vrând să p ă zim legea omeneasc ă , să călcă m Legea lui Dumnezeu. Ci oricât ă dobând ă ar lua
vreun împrum ut ă tor, să se socoteasc ă în capetele datoriei (Armenonul Cartea 3 Titlul 7). Iar
deş i Sholion al Titlului 2 al Capului 1 al legiuirii lui Fotie zice, că Nearaoa 131 a lui
Iustinian, ce este în Cartea a 5- a Titlul 3 Cap 9 hot ă r ăş te, că, de va lăsa cineva prin
Testament ul să u Dar spre bine cinstitoare pricini (Adică spre sloboziri de robiri
întâmplându - se, spre zidiri de sfinte Biserici; Spre chivernisiri şi hrane de să raci, şi de
orfani ne vrâsnici), poruncim în vreme de ş ase luni dup ă ce s- ar ară ta Testament ul cel de
acest fel, să se dea d ă ruirea aceasta şi pomana la fe � ele cărora s- au lăsat. Iar dac ă Epitropii
şi Iconomii testament ului mortului, ar prelungi vremea peste acelea şase luni, şi nu vor da
pomana aceasta, să o dea de aici înainte cu dobând ă , şi cu toat ă legiuita cre ş tere de la
vremea, care a murit cel ce o a lăsat. Dacă Nearaoa aceasta, zic, rânduie ş te aş a, şi Fotie
însu ş i aceasta zice, Titlul 9 Cap 27. Iar Sholiastul Valsamon zice, că se cuvine să mul � umi m
Patriarhului Fotie, pentru că bine a tâlcuit, că se cuvine Episcopii şi Clericii să cear ă
dobând ă . Aceasta nici ca decât trebuie să tulbure pe cel ce citeş te. Pentru că Fotie va adic ă
să ceară Clericii dobânzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri, care ei ale lor
împrum u t ea z ă . Pentru că aceasta este fapt ă potrivnic ă Sfintelor Canoane, şi Evangheliei, şi
Dumnezeie ş tii Legi. Ci precum este cu totul ară tat din îns ăş i cuvintele Nearalei, dobând ă
în � elege, că trebuie să cear ă, pentru cele suflete ş ti cile las ă cei ce mor la fe � e nevoia ş e,
pentru sufleteasca lor mântuire, iar iconimii mor � ilor le � in ca să le m ă nânce ei, şi
prelungesc vremea dă rii lor. Drept aceea nu se reazeme că mă tarnicii şi lingă torii de dobânzi
pe cuvintele acestea ale lui Valsamon, că aceste cu adev ă rat toiag de trestie, dup ă Proorocul,
sau mai bine a zice, trestie de sine ş i sfă râmat ă , şi nimic îi ajut ă , ci mai vârtos la pă mânt îi
arunc ă , şi îi oboar ă în pr ă pastia cea de suflet pierz ă toare. Căci, dac ă noi cre ş tinii avem
porunc ă Evangheliceasc ă când împrum ut ă m, să nu n ă d ă jduim că vom lua nici îns ăşi
capetele: «Împrum u ta � i nimica n ă d ă jduind.» [Luca 6: 35] Şi Sirah zice: «De vei împrum u ta,
fii ca cum ai pierdut.» [Sirah 8: 15] cum vom fi ierta � i, dac ă luă m şi dobânzi?
54
Biserica este aici.» [Matei 12: 6] Că dac ă de to � i cre ş tinii este oprit a se
face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei Ierosi � i, şi desp r e Clerici,
care se cuvine a fi chip şi pild ă a tot binele? Şi mai ales nevoitorii, şi
post nicii, cei r ă stigni � i lumii. Pustnic şi că m ă tarnic, este lucru nepilduit
întru adev ă r, şi neprimit la auzul omenesc. Pentr u aceas ta dar şi
apost olescul Canonul acesta rând uie ş te, ca oricare Episcop, sau Presbiter,
sau Diacon, împr u m u t â n d banii să i, cere de la dator nicii s ă i dobân d ă , sau
s ă înceteze de la acest r ă u câ ş tig sau s ă se cateriseasc ă , Asemene a de aici
s ă cuvine şi Monahului s ă - şi primeasc ă potrivitele lor cert ă ri, adic ă
afurisire, şi ne împ ă rt ăş ire, cu stator nic ă fă gă duin �ă , că de acum înainte
se vor dep ă rta de ar ă tata, şi vrednica de osândir e călcare de legea aceasta.

CANON 45

Episco pul, sau Presbiterul, sau Diaconul, împreun ă cu ereticii

rugându - se, numai s ă se afurisea s c ă ; Iar de au dat lor voie, ca unor
Clerici a lucra ceva, s ă se cateris ea s c ă . [Apost ol: 65; Sobor 3: 2, 4;
Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon numai împre u n ă s- ar ruga, dar nu şi împreu n ă ar Liturghisi, cu
ereticii, s ă se afuriseasc ă . Că, cel ce împreu n ă se roag ă cu afurisi � ii
(precu m acest fel sunt ereticii) trebuie împreu n ă a se afurisi şi el, dup ă
Canon ul 10 al acesto r a ş i Apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestor a s ă
lucreze vreo slujire, ca Clericii, să se cateriseasc ă . Fiindc ă oricare Cleric va
siliturg hisi (împreu n ă liturg hisi) cu cel caterisit (precum unii ca ace ş tia
sunt şi ereticii, dup ă Canonul 2 şi 4 al Soborului 3) împreu n ă se
caterise ş te şi el, du p ă al 11 - lea al Apostolilor. Că se cuvine pe eretici să - i
urâm şi s ă ne întoarce m fe � ele despr e ei, dar nu cândva şi s ă ne rug ă m
împreu n ă cu ei, sau s ă iert ă m lor a lucra vreo slujire Bisericeasc ă , ori ca
ni ş te Clerici, ori ca ni ş te Ierei.

CANON 46

„Episcop ul, sau Presbiterul, eretice s c bote z primind, sau jertf ă , a

se caterisi poruncim. Că ce congl ă suire este lui Hristos cu veliar? Sau
ce parte Credincio s ul ui cu necredinci o s ul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7;
Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15 <? > ]

TÂLCUIRE
Drept sl ă vitorii cre ş tini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a
le urî. Iar mai vârtos însu ş i ereticii se cuvine a se must r a şi a se în � elep � i
de că tre Episcopi şi Presbiteri, doar cumva vor în � elege şi se vor întoarce,
din ră t ă cirea lor. Pentru aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te, că, oricare
Episcop, sau Presbiter, ar primi ca de drept şi adev ă rat botez ul ereticilor 74

74 Pentru aceasta şi Sfântul Ieromartirul Chiprian care a st ă tut Episcop al Carhidonului, şi

tot Soborul cel dimprejurul să u, cel de optzeci şi patru de Episcopi, ce s- au adunat în
Carhidon, urmând Apostolescului acestuia Canon car leap ă d ă botezul ereticilor de ob ş te,
încă şi Apostolescului Canon 68 celui ce zice, că cei de eretici boteza � i sau hirotonisi � i, este
cu neputin �ă , a fi ori creş tini, ori Clerici. Urmând ei zic, Canoanelor acestora, au aşezat
Canon prin care leap ă d ă botezul ereticilor, şi al Shismaticilor împreun ă . Dovedindu - o
aceasta, şi din alte multe scripturilnice ziceri, iar mai ales din acea Apostoleasc ă : «Un
Domn, o Credin �ă , un Botez» [Efeseni 4]. Că dac ă, zic ei, una este Catoliceasca Biserică, şi
55
sau jertfa ceea ce se proad u ce de dân ş ii. Unul ca acesta, poru nci m ca să
se cateriseasc ă . Fiindc ă ce congl ă suire are Hristos cu diavolul? Sau ce
parte are credincios ul cu cel necredincios? Că ci cei ce primesc cele de
că tre eretici, sau şi ei au aceea ş i socoteli al acelora, sau cel pu � in nu au
osâr die spre a- i scoate pe dân ş ii din cacodoxia lor. Că cei ce bine voiesc
(adic ă se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a- i mus tr a pe ei ca să
lepede eresul lor cel cacodox şi r ă t ă cit.

CANON 47

unul este Botezul cel adev ă rat, cum poate fi adev ă rat botezul ereticilor, şi al Shismaticilor,
de vreme ce ei nu sunt înlă untru în Biserica cea Catoliceasc ă ci s- au rupt dintr - însa prin
eres? Iar de este adev ă rat botezul ereticilor şi al shismaticilor, şi este adev ă rat şi cel al
drept slăvitoarei şi al Catolice ş tii Biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strig ă , ci
dou ă . Care este prea cu necuviin �ă . Adaug ă îns ă ei şi aceasta, că socoteala aceasta, de a nu
primi botezul ereticilor, ne este nou ă şi proasp ă t ă a lor, ci veche, şi de cei mai dinainte ai
lor cercat ă . Canonul acestui Sobor şi Sfântul a toat ă lumea al 6- lea Sobor (cu Canonul al
doilea) l- au pecetluit. Şi de unde mai- nainte era canon de localnic şi particularnic Sobor,
acum este Canon de a toat ă lumea Sobor, ca unul ce de acesta s- a pecetluit. Într- un glas cu
sfântul Chiprian şi cu Soborul cel de lâng ă el, şi Firmilian cel ce a st ă tut Exarh al Soborului
celui din Iconia (pe care marele Vasilie în întâiul să u Canon, îl nume ş te al să u, ca pe unul ce
era Episcop al Chesariei), strig ă şi leap ă d ă botezul ereticilor. Că scriind către sfântul
Chiprian, zice acestea, dar cine, mă car de ar fi ajuns şi la vârful săvâr ş irii şi al în � elepciunii,
poate a se întă ri, şi a crede, că singur ă suprachiemarea celor trei nume ale Sfintei Treimi,
este destul ă spre iertarea păcatelor, şi spre sfin � enia Botezului, de nu este adic ă drept
slăvitori, şi acela ce boteaz ă ? Citeş te toat ă Epistolia acestuia, care se află în cartea cea
pentru cei ce au Patriarheisit în Ierusalim (Cartea 1, Cap 16, paragraf 4) de nevoie fiind la
aceast ă pricin ă . Să une ş te la aceast ă socoteal ă şi marele Vasilie, pe ale cărui Canoane
aşijderea le- a pecetluit cel al 6- lea Sobor a toat ă lumea (în Canonul 2) că ad ă ugând în
întâiul să u Canon a zice, care botezuri sunt primite, şi care neprimite, în dou ă le împarte pe
acestea, zicând: Că, botezul ereticilor: Adică al celor cu totul desp ă r � i � i de Biseric ă, şi care
dup ă îns ăşi Credin � a sunt osebi � i de cei drept slăvitori, şi a cărora osebire prive ş te dea
dreptul la Credin � a cea întru Dumnezeu, s- au p ă rut bine cuvântat ă pricin ă celor din început
cu totul a se lepă da. Iar Botezul shismaticilor, sau socotit adic ă a fi de cuviin �ă de către
Soborul cel de lângă Chiprian, şi Firmilian al nostru, să se lepede şi acesta; fiindc ă
shismaticii cei ce se numesc cura � i zic, şi înfrâna � i, şi de sac purt ă tori, şi Idroparastatii
(adică cei ce săvâr ş esc Liturghia numai cu ap ă), şi al � ii, sau desp ă r � it la început de Biserică,
şi desp ă r � indu - se numai aveau în sine ş i Darului Duhului Sfânt, fiindc ă darea acestuia se
tăiase. Pentru aceea ca niş te mireni făcându - se, nici dar Duhovnicesc aveau, nici st ă pânire
de a boteza, sau a hirotonisi; Şi dup ă urmare cei ce se botezau de dân ş ii, ca de mireni
botezându - se, au poruncit să se boteze cu adev ă ratul Botez al Bisericii cei Catolice ş ti; dar
îns ă fiindc ă s- au socotit de cuviin �ă de că tre oarecare Părin � i ai Aisiei, să fie primit Botezul
schismaticilor, pentru oarecare iconomie a multora, fie primit. Însă însemneaz ă , că Botezul
Schismaticilor, care în întâiul să u Canon îl prime ş te marele Vasilie, în cel 47 al să u îl
leap ă d ă , zicând, noi cu un cuvânt, pe cei cura � i, şi înfrânatici, şi de sac purt ă tori, pe to � i îi
Botez ă m. Iar de este la voi oprit Botezul al doilea, pentru oarecare iconomie, precum este şi
la Romani, cuvântul nostru însă să aibă putere de a strica adic ă pe Botezul acestora. Drept
aceea dacă pe Botezul schismaticilor îl stric ă marele Vasilie, pentru că le lipseau săvâr ş itul
Dar, de prisos este de a mai întreba cineva de se cuvine să boteze pe eretici. Iar în Canonul
al 20 al să u hot ă râtor zice, că pe eretici nu- i prime ş te Biserica, fă ră a- i boteza. Aceasta ş i
socotin �ă o are şi marele Atanasie, şi pe ale acestuia cuvinte le- a pecetluit Soborul al 6- lea
că zice, întru al treilea cuvânt asupra Arienilor: „Arienii se primejduiesc şi întru însăşi
plinirea Tainei, a Botezului zic. Căci, dac ă deplinirea prin Botez se dă în Numele Tat ălui, şi
al Fiului, iar Arienii nu zic tat ă adev ă rat, fiindc ă tă gă duiesc pe întocmai fiin � a cea dintr -
însul, tă gă duiesc îns ă şi pe Adevă ratul Fiu, şi pe altul din nou plă smuindu - l cu nălucirea lor
zidit din cele ce nu au fost, pe acesta îl numesc Fiu, cum dar Botezul cel ce se dă de dân ş ii,
nu este cu totul nefolositor, şi zadarnic? Şi se vede adic ă dup ă masc ă , că este Botez, dar cu
adevă rul nici un ajutor are că tre credin �ă , şi că tre buna cinstire. Că nu cel ce zice Doamne,
acela dă şi pe adev ă ratul Botez, ci cel ce zice şi cheam ă Numelui, şi care are şi Credin �ă
dreapt ă . Pentru aceasta dar şi Mântuitorul nu a poruncit Apostolilor să Boteze chiar numai,
56
 Episco pul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez dup ă adev ă r, de - l
va bote za din început, sau pe cel spurcat de c ă tre cei necin s tit ori de
Dumn e z e u , de nu îl va bote za, s ă se caterisea s c ă . Ca unul ce - şi bate
joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu oseb e ş te pe Ierei de
c ă tre minciun oi erei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid:
1]

TÂLCUIRE
Un Botez este Predanisit nou ă Dreptsl ă vitorilor Cre ş tini atât de
Domn ul nostr u, cât şi de Dumne zeie ş tii Apostoli, şi sfin � ii Pă rin � i. Fiindc ă
una au st ă tut şi Crucea şi Moartea Domnului, într u a că rora închipuire se

ci mai întâi le- a zis să înve � e pe cei ce vor să se Boteze, şi aşa să - i Boteze în Numele
Tată lui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, pentru ca să se facă Credin � a dreapt ă din învă�ă tur ă ,
şi cu dreapt ă Credin �ă să se adauge săvâr ş irea Botezului. Pentru aceasta şi multe alte
eresuri, zic numai Numele Sfintei Treimi, dar fiindc ă nu le cuget ă acestea drept, nici
Credin � a o au să n ă toas ă , şi nefolositor au şi pe botezul cel dat de dân ş ii, fiind lipsi � i de
buna Cinstire. Drept aceea urmeaz ă , că cel ce se strope ş te de dân ş ii, mai mult se spurc ă cu
pă gân ă tatea, decât se izb ă veş te de ea. Deci şi cei ce cuget ă cele al Arienilor, m ă car de şi
citesc cele scrise, şi zic numirile Sfintei Treimi la Botez, îns ă ame � esc pe cei ce iau Botez de
la dân ş ii, fiindc ă sunt mai necinstitori de Dumnezeu decât ceilal � i eretici. Dar şi Teologul
Grigorie întru un glas, cu sfin � ii cei mai- nainte zi şi, zice în cuvântul cel la sfântul Botez,
că tre Arieni, sau şi că tre macedonieni întinzând u - se, care se Catehiseau.” Iar de şchiop ă tezi
încă, şi nu prime ş ti deplinirea Dumnezeirii Fiului şi a Duhului, caut ă pe altul să te boteze,
sau mai bine zice, să te înece în apa Botezului, fiindc ă eu nu am voie a desp ă r � i
Dumnezeirea Fiului, şi a Duhului, de Dumnezeirea Tată lui, şi a te face mort, în vreme ce se
cuvine a doua oar ă a te na ş te prin Botez. Încât nici darul Botezului să - l aib ă, nici pe
nă dejdea care se na ş te prin Botez, perzând în pu � inele silaviri ale celui de o fiin �ă şi de
asemenea fiin �ă mântuirea ta. De vreme ce pe oricare din cele trei Ipostasuri o ai pogorî din
aceasta, şi pe sine � i te lipse ş ti de deplinirea cea prin Botez. Zice încă şi Dumnezeiescul
Hrisostom (în voroava cea la început era cuvântul) „Nu te am ă geasc ă pe tine o ascult ă torule
adun ă rile ereticilor, că au Botez dar nu luminare. Şi se boteaz ă cu trupul, iar cu sufletul nu
se lumineaz ă .” Ci şi sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic d ă
sfin � enie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul
celor ră u cinstitori de Dumnezeu, nu sfin � e ş te.” Acestea aş a zicându - se, cu dreptate s- ar
nedumeri cineva, pentru ce sfântul a toat ă lumea Sobor al 2- lea şi al 7- lea canon a să u, încă
şi cel al 6 a toat ă lumea Sobor în canonul 95 al să u, nu a lepă dat botezul tuturor ereticilor,
dup ă Apostole ş tile canoanele acestea şi dup ă Soborul cel de lâng ă sfântul Ciprian, şi dup ă
to � i ceilal � i mari de Dumnezeu în � elep � i � i Părin � i mai sus pomeni � i, ale că rora conscripturi,
însu ş i acest al 6- lea a toat ă lumea Sobor, precum am zis, în al 2- lea canon al să u, l- a
pecetluit, ci al altor eretici le- au primit botezul, iar al altora nu? Pentru ca să se facă dar
lesne de în � eles dezlegarea nedumeririi acesteia, este trebuin �ă a şti cineva mai- nainte, că
dou ă feluri de chivernisire, şi de îndreptare, se p ă zesc în Biserica lui Hristos. Un fel se
nume ş te scump ă tatea, iar celălalt, se nume ş te iconomie şi pogor ă mânt. Cu care
chivernisesc mântuirea sufletelor iconomii Sfântului Duh, uneori cu unul alteori cu altul.
Deci sfin � ii Apostoli în Canoanele lor cel mai- nainte zice, şi to � i pomeni � ii sfin � i, au
întrebuin � at scum p ă tatea, şi pentru aceasta des ă vâr ş it leap ă d ă botezul ereticilor; Iar
Soborele acestea dou ă de toat ă lumea, au întrebuin � at iconomia, şi botezul Arienilor şi al
Macedonenilor l- au primit, şi al altora; Iar pe al Evnomianilor, şi al altora încă, nu l- au
primit. Pentru că, mai ales în vremea Soborului al 2- lea Arienii şi Macedonenii erau în
putere, şi nu numai că erau mul � i întru mul � ime, ci aveau şi mari puteri lâng ă împ ă ra � i, şi pe
lângă st ă pânitori, se aflau şi la senat. Drept aceea, întâi pentru ca să - i trag ă la dreapta
slăvire, şi să - i îndep ă rteze mai cu lesnire, şi alta pentru ca să nu se întâmple mai mult să - i
sălbă ticeasc ă asupra Bisericii, şi asupra cre ş tinilor, şi ră ul mai ră u să se facă, au iconomisit
lucrul aş a, Dumnezeie ş tii Părin � i aceia iconomisindu - şi cuvintele lor cu judecat ă [Psalm
111: 5]. Şi s- au pogorât a primi botezul lor. Iar cum că, acestea nu le zicem de la sine - ne, şi
cu cuvinte goale, m ă rturii sunt la aceasta la aceş ti doi mari Părin � i, Vasilie zic, şi Grigorie.
Că marele Vasilie, temându - se de împ ă r ă te ş tile şi dreg ă tore ş tile puteri, ale lupt ă torilor
Duhului, şi îngrijindu - se ca nu cumva să năvăleasc ă , asupra Bisericii Chesariei, care atunci
era Finix singur înfiin � at al ortodoxiei, au întrebuin � at iconomia, şi pân ă la destul ă vreme nu
nume ară tat Dumnezeu pe Duhul cel Sfânt. Iar marele Grigorie vrând a ară ta puterile şi
sălbă ticia Arienilor, şi Macedonienilor, în însu ş i recomend uitor ul cuvânt ce îl face către cei
57
face Botezul. Pentr u aceasta Apostolesc ul Canonul acesta rânduie ş te, că,
oricare Episcop, sau Presbiter, ar boteza de al doilea din începu t şi de
iznoav ă , ca pe un des ă vâr ş it nebote z a t, pe cel ce cu adev ă rat sau boteza t
dup ă a ş ez ă mân t ul Domn ul ui, şi al Apostolilor, şi al Dumne z eie ş tilor
Pă rin � i, fă r ă de schimba r e, adic ă , precu m se boteaz ă Dreptsl ă vitorii
Cre ş tini, unul ca acesta s ă se caterisea sc ă . De vreme ce cu acest al doilea
de nou botez, a doua oar ă r ă stigne ş te şi pilduie ş te pe Fiul lui Dumne z e u;
Care lucru, zice Pavel, că este cu nepu tin �ă . Şi îndoie ş te Moartea
Domn ului, pe care moar te mai mult nu - l st ă pâne ş te, dup ă acesta ş i
Pavel 75 . Aşijderea şi oricare Episcop, sau Presbiter nu ar botez a cu Botezul
Catolice ş tii şi Dreptsl ă vitoarei Biserici pe cel spurcat, adic ă pe cel bote za t

150 Episcopi ai acestui 2 a toat ă lumea Sobor, zice, pentru dân ş ii acestea: „Cu adev ă rat fiare
cumplite au că zut asupra Bisericii, care nici dup ă însemnearea noastr ă cru � ându - ne, ci
neru ş inându - se a fi decât vremea mai puternici. Unde arat ă , că şi cu toate că împ ă ratul era
drept slăvitor, şi cu toate că drept slăvirea s- a înfă� iş at, şi Sobor de toat ă lumea asupra lor
s- a făcut, îns ă ei încă erau grei şi sălbatici asupra dreptei slăviri, şi mai puternici decât
creş tinii. Au zis îns ă şi mai sus marele Vasilie, că, Botezul celor cura � i (adică al Navatianilor)
pe care l- au primit şi al 2- lea şi al 6- lea Sobor (l- au primit pentru iconomia celor mul � i)
căci de nu ar fi fost cuvântul acesta al iconomiei, cu Soborul al 6- lea ne s- ar fi împotrivit şi
luişi, şi Soborului al 2- lea de toat ă lumea, primind el Botezul oarec ă ror eretici, şi canoanele
lui Vasilie pecetluindu - se (adică înt ă rindu - se), care în canonul 1 şi în cel 47 des ă vâr ş it
stric ă botezul ereticilor? Au doar ă nu citea aceste canoane lui Vasilie? Sau pentru ce să nu
facă osebire, şi să zică, că pecetluie ş te pe toate celelalte canoane ale lui, afar ă numai de cel
1 şi 47? Ară tat este dar, că, au lăsat să în � elegem noi, că marele Vasilie întrebuin � ea z ă
scum p ă tatea, iar el, şi cel al 2 a toat ă lumea u întrebuin � at iconoia, şi aş a nu se vede vreo
împotriv ă zicere, sau împotriv ă întredân ş ii, şi cuvântul acesta al iconomiei este pricina cea
mai întâi şi pe Domnitoare, pentru care Soboarele acestea, Botezul altor eretici l- a prinit, şi
al altora nu. Însă pe lângă cuvântul iconomiei au st ă tut şi a doua pricin ă , pentru care a
făcut aşa. Iar aceasta este, căci, ereticii aceia al că ror Botez le- au primit Soboarele acestea,
pă zeau neschimbat felul, şi materia Botezului ortodoc ş ilor, şi se Botezau dup ă forma
Catolice ş tii Biserici; Iar ereticii aceia, al că rora Botez nu l- au primit, au schimbat săvâr ş irea
Botezului şi o au stricat, adică chipul felului, să zicem aş a, chiemarea, sau întrebuin � area
materiei, adică a afund ă rilor şi a ieşirilor din ap ă . Şi cum că aceasta a stă tut pricina, martori
vrednici de credin �ă sunt, mai întâi însu ş i cuvintele canonului al 7 al Soborului 2. Că pentru
ce alta, Botezul Evnomianilor, şi al Savelianilor nu l- au primit, iar pe al Arienilor şi al
Macedonenilor l- au primit, de vreme ce de o potrivă , şi Evnomianii, şi Arienii, şi
Macedonenii sunt cu totul cumpli � i eretici? (Fiindc ă Evnomie asemenea ca Arie hulea asupra
Dumnezeirii a unuia nă scut Fiului Tat ă lui, zicându - l pe el zidire a Tat ă lui, şi slujitor
precum se vede în cuvântul al 2- lea al marelui Vasilie cel asupra lui Evnomie; Şi asemenea
ca Macedonie hule asupra Dumnezeirii Duhului, zicându - l pe el că este al treilea cu firea
dup ă Tată l, precum se vede aceasta în cuvântul al 3- lea al marelui Vasilie cel asupra lui
Evnomie.) Şi savelianii, şi arianii, sunt întocmai dup ă eresuri, precum zice Teologul
Grigorie.” Întocmai este spre pă gân ă tate, şi saveliane ş te a împreuna, şi ariene ş te a desp ă r � i,
cea întâi adică cu fa � a, iar cea a doua, cu firile. Şi iarăşi, că ră ul în amândou ă este de- o
potrivă , m ă car de şi se află în cele potrivnice. Şi socoteala lui Savelie introduce Iudaismul,
dup ă sfin � itul Fotie, iar cea a lui Arie, bag ă pe Elinismu? Pentru ce dar cei ce sunt
deopotriv ă dup ă eresuri, nu s- au primit deopotriv ă de că tre Sobor? Ară tat este, că Arienii,
şi Macedonieni se botezau fără schimbare, ca şi dreptsl ă vitorii, în trei afund ă ri, şi în trei
scoateri, şi în trei chem ă ri ale Sfintei Treimi, fă ră a schimba nici felul chem ă rilor nici
materia apei. (Că mă car de ş i arianul Ualie a pus lege ca botezul să se facă întru o afundare,
precum zice Dositei la Dodecavivlion foaia 86 îns ă legea aceasta nu s- a ascultat, nici s- a
înt ă rit, ci a ră mas nelucr ă toare la Arieni. Fiindc ă nici pomenire de aceasta cât de pu � in
canonul nu face, întru cele ce pomene ş te botezul ereticilor, nici Zonara, sau Valsamon, sau
Aristin, sau Anonimul (cel nenumit) Tâlcuitorii Canoanelor o zic aceasta. Şi m ă car de au
schimbat arianii şi chem ă rile botezului dup ă Chedrino, şi dup ă acesta ş i Dositei, zicând în
Numele Tată lui celui mai mare, şi al Fiului celui mai mic, şi al Sfântului Duh celui şi mai
mic; Dar nu au făcut schimbarea aceasta înaintea Soborului al 2- lea ci în urm ă , precum
acesta ş i Dositei zice.) Iar evnomianii schimbând chipul materiei botezului, numai într - o
afundare se botezau; Precum însăşi cuvintele ce le are Canonul arat ă anume: „Că pe
evnomiani, zice, care întru o afundare se boteaz ă şi cel: Precum şi savelianii chipul materiei
botezului, adică pe cele trei chem ă ri stricându - le, învă� a, că Tat ăl, şi Fiul, şi Duhul sunt o
58
de că tre necinstitorii de Dumne z e u, adic ă de eretici, s ă se cateriseasc ă .
Fiindc ă batjocore ş te Crucea, şi Moartea Domnul ui, r ă u şi cu gre ş eal ă
socotin d, că spurcat ul şi pâng ă ritul bote z ul ereticilor, este în închipuirea
Crucii şi a Mor � ii Domn ul ui, care nu este, şi pentr u aceasta îl prime ş te pe
el, şi îl are aseme nea cu Botezul drept sl ă vitorilor. Şi pe lâng ă acestea,
fiindc ă nu osebe ş te pe adev ă ra � ii Iereii Dreptsl ă vitorilor, din mincino ş ii
Iereii ereticilor. Ce deopo t riv ă pe amân d oi ca pe ni ş te adev ă ra � i îi
prime ş te. Că nici urâtul botez al ereticilor face cre ş tini adev ă ra � i pe cei ce
întru dâns ul se botea z ă , nici hiroto nia lor face adev ă ra � i Ierei pe cei ce se
hiroto nicesc de dân ş ii, dup ă Apostolescul Canon 68. Îns ă însem n ea z ă că,
precu m am zis, întru închip uirea Crucii şi a Mor � ii Domnului se face

fa �ă . Iar cum că se boteza dup ă chipul botezului Bisericii ereticii aceia al că rora botez
Soborul l- a primit, martor este şi Zonara tâlcuitorului Canoanelor. Că citind Canonul al 7-
lea al Soborului 2 acestea zice anume.” Nu se boteaz ă dar de al doilea aceş tia, căci despre
sfântul Botez la nimic se osebesc de noi, ci întocmai se boteaz ă . Şi cum că dimpotriv ă , nu
dup ă forma Botezului Bisericii, se botezau ereticii aceia, al că rora botez nu l- au primit,
martor este iarăşi acesta ş i Zonara zicând: „Aceş tia dar, şi to � i ceilal � i eretici a se boteza
sfin � ii Părin � i au legiuit. Că ori nu s- au norocit de Dumnezeiescul Botez, sau norocindu - se,
nu drept nici dup ă chipul dreptsl ă vitoarei Biserici, s- au norocit de el. Deci pentru că ereticii
aceea pă zeau chipul Apostolescului Botez, Canoanele acelor dou ă Soboare, i- au primit ca
boteza � i. Şi nu numai pentru aceasta, ci şi pentru iconomie, precum am zis. Că de le- ar fi
lipsit iconomia, negre ş it nu ar fi st ă tut împotriva Apostole ş tilor Canoane, care poruncesc
dimpotriv ă , adică să nu primim botezul ereticilor. Toat ă Teoria, care pân ă acum o am făcut
aici, nu este aici de prisos, mai ales este şi prea de nevoie, de ob ş te adică pentru toat ă
vremea, iar mai ales pentru ziua de ast ă zi, pentru gâlceava cea mare, şi prigonirea cea
mult ă , ce se face pentru botezul Latinilor, nu numai între noi, şi Latini, ci şi între noi, şi
între cei de o cugetare cu Latinii. Deci urmând celor zise fiindc ă locul Apostolescului Canon
o cere, zicem, că botezul Latinilor este minciunonu mit botez. Şi pentru aceasta, nici dup ă
cuvântul am ă run � imei este primit, nici dup ă cuvântul iconomiei. Nu este primit dup ă
cuvântul am ă run � imei, întâi pentru că sunt eretici. Şi cum că Latinii sunt eretici nici o
trebuin �ă este acum să ară t ă m, vreo dovad ă . Că însu ş i aceasta, că avem atâta ur ă, şi atât
întoarcere, iată atâtea veacuri, despre dân ş ii, este ară tat ă dovad ă , că ca pre niş te eretici îi
urâm, adică precum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei lupt ă tori de Duh.
Dar de ar pofti cineva a în � elege şi din Căr � i eresurile lor, acestea le va afla toate, în Căr � ile
preasfânt ului Patriarh al Ierusalimului chir Dositei biciul papista ş ilor, cu prea în � eleptele lor
surp ă ri. Îns ă în destul ă ştiin �ă poate să ia şi din cărticica în � eleptului Miniat cea numit ă
piatra smintelii. Ajung ă îns ă câte despre dân ş ii sfântul Marcu al Efesului (în adunarea 25
cea în Floren � ia) de fa �ă a zis aş a: Noi pentru nimic ă alta ne- am dezbinat de Latini, decât
pentru că sunt, nu numai shismatici, ci şi eretici, pentru aceasta nici se cuvine m ă car a ne
uni cu dân ş ii. Încă şi marele Eclesiarh Silvestru zicea: „Osebirea Latinilor, este eres, şi aş a o
au avut cei mai - nainte de noi. Deci mă rturisit fiind, că Latinii sunt prea vechi eretici, mai
întâi îndat ă din aceasta sunt neboteza � i, dup ă marele Vasilie de mai sus şi dup ă Chiprian şi
Firmilian sfin � i � ii cei mai- nainte de el; Pentru că mireni făcându - se ei, fiindc ă s- au rupt din
dreptsl ă vitoarea Biserică, numai au cu sine ş i pe Darul Sfântului Duh, prin care
dreptsl ă vitorii Ierei săvâr ş esc Tainele. Aceasta este o dovad ă , care este atât de mare şi ne
împotriv ă zis ă, cât sunt mari, şi că rora nu li se poate zice împotriv ă, şi Canoanele marelui
Vasilie, şi ale Ieromartirului Ciprian, fiindc ă au luat, şi mai ales au înt ă rire de la Sfântul a
toat ă lumea al 6- lea Sobor. Al doilea Latinii sunt neboteza � i, pentru că nu p ă zesc cele trei
afund ă ri la cel ce se boteaz ă , precum din început au primit de la sfin � ii Apostoli
dreptsl ă vitoarea Biserică. Latinii cei mai- dinainte mai întâi stricând Apostolescul Botez,
întrebuin � au turnare, adic ă pu � in ă ap ă pe cre ş tetul copilului turnând. Care încă şi acum pe
la oarecare locuri se lucreaz ă . Iar cei mai mul � i cu o legă tur ă de peri de porc, de trei ori
arunc ă pu � ine pică turi de ap ă pe fruntea pruncului. Iar între alte locuri, precum au vestit
nou ă de acolo întorcându - se la noi oarecine, că pu � in bumbac (care fieş tecine poate ş ti cât ă
apă au ridicat bumbacul) zice, împlântând u - l în ap ă, ung cu acela pe copil, şi aş a îl boteaz ă .
Deci, neboteza � i sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afund ă ri şi scoateri, dup ă
Apostoleasca predanisire. Pentru aceste trei afund ă ri, cât sunt de nevoie şi de neap ă rate,
spre deplinirea botezului, nu zicem. Cel ce pofte ş te, ceteasc ă , ci dup ă toat ă nevoia ceteasc ă
Cartea prea mult învă� atului, şi prea în � eleptului Evstratie Arghentios. Ci şi noi la
Apostolescul Canonul al 50- lea vom zice, cât ă trebuin �ă de acum cere. Iar dac ă oarecare
dintre însu ş i Latinii şi dintre cei ce cuget ă Latine ş te, ar propune cele trei chem ă ri ale Sfintei
59
sfânt ul Botez. Că zice Pavel: «Câ � i în Hristos ne - am Botezat, într u
Moartea lui ne - am bote za t. Şi împreu n ă cu dâns ul dar ne - am îngropat
prin Botez întru moar te» [Romani 6: 3] şi, împreu n ă s ă di � i ne - am fă cut,
cu asem ă narea Mor � ii lui. Dar şi Crucea Botez s - a numit de că tre Domnul,
dup ă Hrisos to m, care zice: «Botezul, cu care Eu m ă Botez, vă ve � i boteza.»
[Matei 20: 22, 23] Şi iar ăş i «cu Botez am a m ă bote za, şi cum m ă
strâ m t o r e z, pân ă ce se va sfâr ş i!» [Luca 12: 50]

CANON 48

Treimi, nu trebuie a se face să au uitat cele ce au auzit mai sus de la sfin � itul Firmilian, şi de
la marele Atanasie; Cum că sunt adică nelucr ă toare Dumnezeie ş tile numele acelea din gura
ereticilor sco � ându - se. Pentru că de nu ar fi aceasta, negre ş it ar trebui să credem, că şi
bă borni � ile fac minuni, fiindc ă descânt ă cu Dumnezeie ş tile nume; Deci când Latinii, şi ca
niş te eretici Botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel încep ă tor des ă vâr ş iri, şi pe
lângă aceasta, au ră sturnat şi Apostolescul Botezul acelor trei afund ă ri. Deci, zic, cei ce
primesc stropirea Latinilor, socoteasc ă ce au să ră spund ă , la st ă pânirea acestui Apostolesc
Canon, încă şi la a celui dup ă acesta adică al 47- lea! Ştiu ce propun nenumi � ii ap ă r ă tori ai
Latinescului minciunobotez. Că propun că obi ş nuia Biserica noastr ă a- i primi cu ungerea
sfântului Mir pe cei ce din Latini se întorceau. Şi că s află şi oarecare rânduial ă tip ă rit ă, care
arat ă în ce chip să - i primim. Şi că tre acestea chiar şi cu dreptate ră spunde m acestea. Cum
că ajunge că mă rturise ş ti, că cu Mir îi primeau; apoi, eretici sunt. Că pentru ce cu Mir dac ă
nu ereau eretici? Deci eretici fiind mă rturisite, nu este de crezut, că dreptsl ă vitoarea şi
Apostoleasca Biserică, ar fi vrut cu dinadinsul să strice Apostole ş tile şi Sobornice ş tile
Canoanele acestea, ca mai sus le- am însemnat. Ci precum se vede, şi precum de cuviin �ă
este a crede, că oarecare mare iconomie au vrut să întrebuin � eze pentru Latini Biserica,
având şi pild ă pravă� ului să u pe acel mare şi sfânt al doilea de toat ă lumea Sobor. Că au
iconomisit Soborul al 2- lea precum am zis, şi a primit botezul Arianilor, şi al
Macedonienilor, cu prav ă� ul şi cu nă dejdea întoarcerii acelora şi a cuno ş tin � ei, pentru ca să
nu se facă fiar ă mai sălbatic ă asupra Bisericii, fiindc ă era mul � ime prea mult ă , şi puternici
întru lucră rile cele din afar ă . Şi au nimerit prav ă� ul acesta şi nă dejdea. Pentru că cu
iconomia aceasta şi mai blânzi s- au făcut aceia către cei dreptsl ă vitori, şi atâ � ia s- au întors
la buna cinstire, încât, în pu � in, ori des ă vâr ş it au lipsit, ori prea pu � ini au ră mas. Deci şi cei
mai - nainte de noi asemenea au iconomisit, şi au primit botezul Latinilor, mai ales dup ă
chipul cel al doilea. Pentru că Papismos ul atunci era îndricul să u, şi toate puterile
împ ă ra � ilor Evropei le avea în mâinile sale, iar împ ă ră� ia noastr ă îşi da duhul. Drept aceea
de nevoie era, că de nu s- ar fi făcut iconomia aceasta, Papa, ar fi ridicat neamurile cele
apusene ş ti asupra celor ră s ă ritene ş ti, şi ar fi robit, şi ar fi ucis, şi alte nenum ă rate ră ut ă� i
le- ar fi făcut. Dar acum când relele cele de acest fel nu ni le pot face, fiindc ă au pus asupra
noastr ă Dumnezeiasc ă pronie, acest fel de pă zitori care şi îns ăşi trufa ş ilor acelora
des ă vâr ş it le- au smerit sprânceana. Acum zic, când nimic asupra noastr ă poate turbarea
Papismosului, ce mai trebuie iconomie? Că iconomia are mă suri şi hotare, şi nu este veş nică
şi nehot ă rât ă . Pentru aceasta şi Teofilact al Bulgariei zice: „Cel ce face ceva dup ă iconomie,
nu chiar ca un lucru bun, face aceasta: Ci ca un lucru trebuincios la o vreme. (Tâlcuirea la
cap 5 stih 11 că tre Galateni) în destul am iconomisit, zice Teologul Grigorie în lauda cea
că tre Atanasie, nici (socoteala) cea str ă in ă primindu - o, nici pe a noastr ă stricându - o, care
cu adevă rat ar fi rea iconomie. Aşa zic şi eu. Cu adev ă rat rea iconomie este aceasta, când
printr - însa, nici pe Latini putem ai întaorce, şi noi călcă m scump ă tatea sfin � itelor Canoane,
şi primim minciunobote z ul ereticilor.” Că a iconomisi se cuvine unde nu se face călcare de
lege, zice Dumnezeiescul Hrisostom. Iar cum că cu iconomie s- au făcut închipuirea aceea,
dintru aceasta este ară tat, că pân ă atunci ră să ritenii botezau pe apusenii cei ce se întorceau.
Precum o mă rturise ş te aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei; Care s- a făcut la
anul de la Hristos 1215 că zice acesta în Canonul 4 că ră să ritenii nu Liturghiseau, acolo,
unde mai- nainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi făcut mai- nainte ap ă sfânt ă , spre
cur ă� ire. Şi apoi zice, că Răsă ritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Biserica
Răsăritului, adic ă ca pe unii ce nu aveau botez sfânt şi Apostolesc. Dodecavivlion a lui
Dositei foaia 8, 24. Deci, când pân ă atunci, dup ă m ă rturia a însu ş i vrăjma ş ilor, Răsă ritenii îi
botezau, ară tat este, că în urm ă pentru mare iconomie au întrebuin � at chipul Mirului,
fiindc ă nu folosea slă biciunii cei mai de pe urm ă a neamului nostru, să a � â � e mai mult
mânia Papismos ului, şi cu aceasta încă, fiindc ă atunci surpaser ă şi stricaser ă toate cele ră u
60
 Dac ă vreun mirean pe a sa muiere lep ă dându - o pe alta va lua,
sau pe cea de altul lep ă dat ă , s ă se afurisea s c ă 76 . [Sobor 6: 87; Anghira:
20; Cartag: 113; Vasilie: 9, 21, 35, 77]

TÂLCUIRE
Fiindc ă şi Domnul a por un cit în Evanghelie, că oricare îşi va lă sa
muierea sa, fă r ă cuvân t de curvie, o face pe ea s ă precurveasc ă [Matei 5:
32; 19: 7]. Şi oricare va lua pe cea lă sat ă , preacurve ş te. Pentr u aceasta şi
Dumne z eie ş tii Apostoli urmâ n d rând uirii Domnul ui, zic întru acest Canon
al lor: oricare mirean îşi va desp ă r � i muierea sa fă r ă cuvân t de curvie,
adic ă de preacu rvie (că Evanghelistul în loc de preacu rvie aici, curvie a

făcute în Floren � a, şi mult ă Latineasc ă mânie era pentru acestea. Drept aceea, şi dup ă ce au
trecut iconomia trebuie să - şi aibă locul lor am ă run � imea şi Apostole ş tile Canoane.
75 Deci nu zice drept Valsamon în tâlcuirea Canonului 19 al Soborului 1 sau şi al � ii

asemenea cuget ă tori cu Valsamon, cum că se cuvine a se boteza a doua oară aceia, care
fiind mai- nainte boteza � i dup ă dreapta Credin �ă , s- au făcut apoi eretici, şi dup ă aceasta
iarăşi s- au întors la dreptsl ă vitoarea Credin �ă . Aducând spre mă rturie pe Apostolescul
Canonul acesta, şi pe cel 19 al Soborului 1 ce zice: Că cei ce s- au făcut Pavliani când vor
nă zui la Soborniceasca Biseric ă se cade de iznoav ă a se Boteza. Nu zic aceş tea drept pentru
trei pricini. 1. pentru că, cu acest de al doilea Botez care ei îl vor, dou ă Botezuri băgă în
Catoliceasca Biserică: Carea în Simbolul Credin � ei un Botez m ă rturise ş te, luând prlejul
mă rturisirii acesteia de la Pavel care zice, «un Domn, o Credin �ă , un Botez» [Efeseni 4: 5]. Şi
cât dup ă aceş tea a doua oar ă ră stignesc pe Fiul lui Dumnezeu cu a doua Botezare, şi
Răstignire şi Moartea lui o îndoiesc, care lucru este prea p ăgânesc. «Că, zice, de bun ă voie
pă că tuind noi, numai ră mâne jertf ă pentru pă cate. Adică Crucea, şi Botezul închipuitorul
Crucii, dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Voroava 20 către Evrei) că cu o jertf ă , zice, a
deplinit întru veş nicie pe cei ce se sfin � esc, şi, cu neputin �ă este cei ce odat ă s- au luminat,
apoi au că zut (adică în Iudaism, şi de ob ş te în eres, dup ă Hrisostom) iarăşi prin pocă in �ă a
se înnoi, a doua oară ră stignind loru ş i pe Fiul lui Dumnezeu. 2. Că Apostolescul Canonul
acesta, pe care spre m ă rturia socotelii lor îl aduc, nu zice pentru dreptsl ă vitorii cei mai -
nainte Boteza � i, ci pe cei ce din na ş tere sunt eretici, şi de dân ş ii spurca � i, apoi venind la
dreapta slăvire. Drept aceea şi nu zice de al doilea să - i Botez ă m, ca pe unii ce mai- nainte
au fost Boteza � i, ci să - i Botez ă m (că de nu va Boteza zice) ca pe unii ce niciodat ă ar fi fost
Boteza � i dup ă dreapta slăvire. Iar Canonul 19 al Soborului 1 zicând de iznoav ă să se Boteze
cei ce s- au făcut Pavliani, Pavliani � i nume ş te pe cei ce din na ş tere au eresul lui Pavel
Samosateului, şi nu pe cei ce în urm ă s- au făcut aş a (deş i ceva de acest fel se vede că
însemneaz ă zicerea Pavlianicesc) fiindc ă Soborul 6 în Canonul 95 al lui, aducându - şi aminte
de însu ş i Canonul acesta al Soborului 1 la zicerea, pe cei ce s- au făcut Pavliani o au
schimbat întru zicerea, Pavliani ş ti, asemenea adică cu, Donatisti, şi Montanisti, care nume
arat ă mai mult eresul cel din na ş tere, şi nu pe cel în urm ă făcut. Precum şi însu ş i Valsamon
acesta, dar şi Zonara, dup ă în � elegerea aceasta tâlcuie ş te Canonul, precum vom vedea în
tâlcuirea aceluia, iar deş i Canonul acesta a întrebuin � at zicerea lui Anavantizo, care arat ă că,
a doua oară Botez, ci o a întrebuin � at nu chiar, ci cu rea întrebuin � are. Pomenind adică
Botezul nostru că tre ereticului Pavel. Precum şi marele Vasilie în Canonul 47 aceast ă zicere
o au întreuin � at a Anavaptism os ului. Nu că doar era adev ă rat Botez acela, ci precum ereticii
aceia îl numeau. Precum şi Pavel Apostolul a zis dumnezei din şi domni pe Dumnezeii
elinilor; Nu că doar erau adevă ra � i Dumnezei, ci precum aceea îi numeau. Şi al 3- lea că de ar
fi fost iertat a e Boteza iarăşi creş tinii cei ce se fac eretici, sau că se leap ă d ă de Credin �ă ,
pentru ce însu ş i Soborul 1 în Canonul 11 şi 12 al să u rânduie ş te, că cei ce s- au lepă dat de
Credin �ă în vremea goanei, să facă atâ � ia ani ascultând (din afar ă de Biserică rugile) şi atâ � ia
ani că zând (înaintea u şilor Bisericii şi cerând iertare de la cei ce ieş eau din Biserică în
vremea ce ar fi fost cu putin �ă să - i boteze a doua oară , şi aşa, şi pe dân ş ii să - i cur ă� easc ă
de lepă dare, şi Soborul să scape de atâtea osteneli şi griji ale suflete ş tii îndrept ă riii
acestora?” Pentru acestea dar pricini, ne este iertat a boteza cineva a doua oară pe cel cu
adevă rat Botezat, dup ă acest Apostolicesc Canon 47 şi dup ă cel 57 al Cartaginei de ş i de
eretici s- au spurcat. Fiindcă ră mâne Botezul cel dintâi. Că Darurile lui Dumnezeu sunt
necă ite. Pentru aceasta şi Canonul 35 al Soborului din Cartagina nu iart ă a se Boteza de al
doilea Clericii cei caterisi � i pentru vinov ă� ii, şi aş a iarăşi să se ridice la treapta Ierosirii. Ci se
cur ă� e ş te cineva de spurc ă ciunea eresului, cu anatematisirea aceluia ş i eres cu poc ă in �ă
vrednic ă de cuvânt, şi rânduiala cur ă� itoarelor rug ă ciuni al Patriarhului Metodie, pe care
Biserica le cite ş te asupra celor ce s- au lep ă dat de Credin �ă , şi în sfâr ş it cu Pecetea Sfântului
61
în � eles. Şi vezi des pre aceas ta Canonul al 4- lea al sfân t ului Grigorie Nisis)
şi va lua pe alta slobo d ă de nunt ă , s ă se afurisea sc ă , a ş ijderea s ă se
afuriseasc ă , şi dac ă , dup ă ce se va desp ă r � i de muierea sa fă r ă de cuvânt
de curvie, va lua pe alt ă muiere desp ă r � it ă fiind şi aceea de b ă rbatul s ă u,
fă r ă cuvânt de curvie, adic ă de preacurvie. Acestea îns ă ce le- am zis
pent r u b ă rbat, trebuie a se în � elege şi pentr u muierea aceea, ce- şi va lă sa
pe b ă rbat ul s ă u, fă r ă cuvânt de curvie, şi va lua pe altul. Iar oricare
b ă rbat, sau muiere, desp ă r � in d u - se fă r ă pricin ă binecuvân t a t ă , şi se vor
că să tori al doilea ca ni ş te preacurvari se cuvine a se canonisi ş apte ani cu
neîm p ă rt ăş irea, dup ă Canon ul 87 al Soborului 6, Canon 20 al celui din
Anghira şi 77 şi 37 al marelui Vasilie. Cite ş te şi Canon ul 113 al celui din

Mir. Iar dup ă cuviincioasa cercare, şi dup ă Canonul rânduit de Duhovnicescul pă rinte, şi cu
Trupul şi Sângele Domnului „Că Sângele lui Hristos zice, ne cur ă� e ş te pe noi de tot păcatul.
Iar copiii Agarenilor care se boteaz ă cu Botezul nostru, nu cu socoteala binecinstitoare, ci
pentru ca să nu se facă trupurilor lor boln ă vicioase sau puturoase. Sobornice ş te s- a
hot ă rât, în vremea Patriarhului Luca a se boteza al doilea, de ar voi să vină la Credin � a
noastr ă . Fiindc ă la botezul lor, nu au fost unit ă credin � a p ă gânilor nă sc ă torilor lor.
Asemenea se cade a se boteza şi cei ce ar fi boteza � i de ne Ierosit, form ă luit îns ă cu
minciun ă , că este Iereu. Pe lâng ă ace ş tia şi aceia ce s- ar fi botezat de om lumesc în vreme
de primejdie, de nu ar muri ci ar tră i dup ă aceasta. Fiindc ă dup ă Apostolescul acest 47
singuri Episcopii, şi Presbiterii au voie a boteza, şi nu lumenii. Dup ă 1 Canon al lui Vasilie,
ce zice, pe cei de că tre lumeni boteza � i îi botez ă m. Că ceea ce se face în vreme de primejdie,
şi dup ă întâm plare, nu este lege în Biserică, dup ă al 17 al celui 1 şi al 2- lea. Acestuia ş i zice
şi Valsamon şi Vlastar. Se cade îns ă să ad ă ug ă m şi aceasta într - aceast ă subînsem na re, că
dup ă al 80- lea al Cartaginei 84 al Soborului 6 se cade a se Boteza şi copii aceia care nici
însu ş i ştiu de s- au botezat, pentru nevrâsnicia lor, nici al � ii martori se află adeverind, că s-
au Botezat. Vezi şi subînsem narea celui 24 al Postnicului, pentru pruncul cel în primejdie
Botezat nu de Iereu, că adică de va tră i, să se Boteze de Iereu. Fiindc ă şi Dionisie al
Alexandriei pe un Iudeu botezat de un mirean în vreme de boală ce îngrozea moartea, l- a
botezat pe le din început dup ă ce s- a îns ă n ă to ş it. Precum se istorise ş te în tomul 11 foaia
188 al Vizantidei. Adă ug ă m îns ă aicea că dacă lumeanul poate a- i boteza în vreme de
primejdie, poate dup ă urmare şi a- i mirui, şi a- i împ ă rt ăş i (şi vezi subînsem na rea
Canonului 58 al Soborului 6) este îns ă socotin �ă unora, că pruncii de mireni în primejdii
boteza � i, se cade a se pomeni de vor muri împreun ă cu cei Dreptsl ă vitori ca unii ce sunt
întru nă dejde de a dobândi Dumnezeiasca Milă. Iar cei nu în primejdii boteza � i de mireni şi
Neierosit ci fă�ă rnicit Iereu, ace ş tia murind să nu se pomeneasc ă , că neboteza � i sunt.
Însemneaz ă îns ă că pe Latini nu- i zică că a doua oar ă îi Botez ă m, ci că îi Botez ă m. Fiindc ă
botezul lor min � e ş te numele să u. Şi cu totul nu este botez, ci o singur ă goală stropire.”
76 Scump ă tatea adic ă , şi hot ă rârea Domnului întocmai vrea ca nici bă rbatul s ă - şi despart ă

pe muierea sa, nici muierea pe bă rbatul să u. Că întocmai Domnul şi pentru bă rbat, şi pentru
muiere a zis: «Oricare ş - ar lăsa pe muirea sa, şi va lua pe altul, preacurve ş te» [Marcu 10:
11]; fă ră să adauge afar ă de cuvânt de curvie, sau la bă rbat numai, sau la muiere numai. Ci a
lă sat aceasta să o în � elegem noi cu neosebire la amândoi. Iar obiceiul Bisericii, bă rbatului
adică îi dă st ă pânire a se desp ă r � i de muierea sa, aflându - o curvind, sau preacurvind; Iar
muierea să nu se despart ă de bă rbatul să u mă car de l- ar gă si curvind, sau preacurvind. Iar
de s- ar desp ă r � i pentru cuvântul curviei sau la precurviei, şi el ner ă bdând s- ar însura cu a
doua muiere, muierea cea dintâi ce s- a desp ă r � it de el, are pă catul desp ă r � irii acesteia, iar
bă rbatul este vrednic de iertare, pentru că s- a însurat a doua oar ă, şi muierea lui cea a doua
nu se osânde ş te de preacurv ă . Acest obicei, ce a încă put în Biserică din Romaiceasca şi
Politiceasca lege, nu- l prime ş te Teologul Grigorie; că zice (în Cuvântul cel al zicerea
Evangheliei, când a sfâr ş it Iisus cuvintele acestea) „Pe cei mai mul � i şi de ob ş te mireni
oameni îi vă d gre ş it în � elegând pentru întreaga în � elepciune. Şi legea ce o au despre aceasta
pe muiere o pedepse ş te, de va curvi, iar bă rbatului îi d ă voie să curveasc ă ? Şi muierea de va
vicleni patul bă rbatului, se judec ă de preacurv ă , iar bă rbatul având muierea sa, de va curvi
cu alte muieri, este nevinovat? Eu nu primesc legiuirea aceasta, nu laud obiceiul; Bărba � i au
fost cei ce au făcut legea aceasta, şi pentru aceasta numai împotriva femeilor au legiuit.
Fiindcă însu ş i ei legiuitorii ai poitice ş tii legi acesteia, ta � ilor adică au legiuit a fi fiii supu ş i,
iar partea cea mai slabă , adic ă pe maică femeie neputincioas ă fiind o au lăsat fără purtarea
de grijă, ne legiuind a fi fiii şi acesteia supu ş i. Iar Dumnezeun u a legiuit aş a; Ci zice,
«cinste ş te pe tat ă l tă u şi pe maica ta, care este Porunc ă întâia întru făgă duin � e, ca să - � i fie
� ie bine» [Matei 15: 4; Marcu 7: 10; A doua Lege, 5: 16 Ieşire; 10: 12 Eclisias] şi cel ce
62
Cartagina care hot ă r ăş te, c ă dac ă b ă rbatul şi muierea se vor desp ă r � i fă r ă
de curvie, ori trebuie să r ă mân ă vă duvind, ori s ă se împace, şi s ă se
uneasc ă , precu m aceasta o zice şi Apostolul Pavel în cea 1 că tre Corinteni
Cap. 7 stih 11.

CANON 49

Dac ă vreun Episco p, sau Presbiter dup ă rânduirea Domnului nu

ar Boteza în Tat ă l, şi în Fiul, şi în Sfântul Duh. Ci în trei f ă r ă de
început sau în trei fii, sau în trei mângâiet ori, s ă se cateris ea s c ă .
[Matei 28: 19]

grăieş te ră u asupra tat ă lui să u sau asupra maicii sale, cu moarte să se omoare. Deopotriv ă
şi către tat ă l şi către maic ă, şi ascultarea o a cinstit; Şi ocara o a pedepsit. Şi blagoslovenia
tat ă lui înt ă re ş te casele fiilor, iar blestem ul maicii dezr ă d ă cineaz ă temeliile. Vede � i potrivire
de legiuiri? Unul este făcă torul şi al bă rbatului şi al muierii. Un pă mânt sunt amândoi. O
Lege amândoura, o înviere. Întocmai şi din bă rbat şi din femeie ne- am nă scut. Şi cu o
datorie sunt datori fii că tre amândoi nă scă torii. Cum dar tu legiuitor bă rbat ceri întreag ă
în � elepciune de la femeie, şi tu nu o p ă ze ş ti? Cum ceri ceea ce nu dai? Cum având trup
asemenea cu al femeii, nu legiuie ş ti asemenea? Iar de socote ş ti relele cele din vremea
călcă rii de Porunc ă , a Păcătuit Eva? Dar a p ăcă tuit şi Adam; Pe amândoi i- a am ă git şarpele,
şi nici femeia s- a aflat mai neputincioas ă întru a se am ă gi, nici bă rbatul mai tare spre a nu
se am ă gi. Iar de socote ş ti bun ă t ă� ile cele din a doua facere, să ş tii că Hristos pe amândoi i- a
mântuit cu Pătimirile sale, s- a făcut trup pentru bă rbat? Dar şi pentru femeie. A murit
pentru bă rbat, dar şi femeia cu Moartea lui se mântuie ş te. Poate socote ş ti că a cinstit pe
bă rbat pentru că s- a nă scut din să mân � a lui David? Ci şi din Fecioar ă Născându - se a cinstit
pe femeie. Vor fi zice, amândoi un trup, şi trupul cel unul dar trebuie să aib ă asem ă nare. Iar
Pavel şi bă rbatului îi legiuie ş te întreaga în � elepciune; Cu care chip? «Taina aceasta, zice,
mare este, iar eu zic de Hristos, şi de Biserică.» [Efeseni 5: 32] Bine este femeia a se ru ş ina
de Hristos, prin ru ş inarea care arat ă către bă rbatul să u; Bine este şi bă rbatul a nu necinsti
Biserica lui Hristos, prin necinstea ce face muierii sale, curvind cu alta. Asemenea îns ă şi
Hrisostom îns ăşi aceasta o m ă rturise ş te întru a cincia Voroav ă a cei 1 că tre Tesaloniceni:
Rogu- mă, zice, să ne pă zim de pă catul acesta. Pentru că precum noi bă rba � i pedepsim pe
muierile noastre, când îşi vând cinstea lor la al � ii; Aşa şi pe noi ne pedepsesc, de nu legile
Romanilor, ci Dumnezeu, când vindem cinstea muierilor noastre, curvind cu altele. Fiindcă
şi aceasta, adică p ăcatul bă rba � ilor cu alta, preacurvie este. Că preacurvie este nu numai a
preacurvi cu altul muierea cea mă ritat ă , ci şi bă rbatul cel însurat preacurvind cu alta. Ia
aminte cu deam ă runt ul la aceasta ce- � i zic: Nu este precurvie aceasta numai a pă că tui
bă rba � ii cei însura � i cu str ă in ă muiere m ă ritat ă , ci şi aceasta a pă că tui muiere nem ă ritat ă , şi
aceasta întocmai este precurvie. Pentru că, de ş i muierea aceea cu care ar p ăcă tui nu este
legat ă cu bă rbat, dar cel ce p ăcă tuie ş te este legat cu muiere. Şi pentru aceasta ai călcat
legea, şi ai nedrept ă� it pe însu ş i trupul tă u. Că pentru ce tu pedepse ş ti pe muierea ta, m ă car
şi cu bă rbat slobod de ar curvi? Negre ş it pentru că este preacurvie, m ă car şi cel ce a curvit
cu dânsa, nu are muiere, ci pentru că muierea ta este legat ă cu bă rbat (cu tine adică). Deci şi
tu, fiindc ă eş ti legat cu muierea când vei curvi cu muiere slobod ă , asemenea preacurvie este
şi curvia ta aceasta. Cel ce va lăsa, zice Domnul, pe muierea sa, fă ră cuvânt de curvie o face
pe ea să preacurveasc ă . Şi cel ce ia pe cea lăsat ă, preacurve ş te. Şi de este aceasta aş a, au nu
preacurve ş te cu mult mai vârtos cel ce având muierea sa, pă că tuie ş te cu muiere slobod ă ?
Cu adevă rat fiecă ruia este ară tat. Şi nu numai Grigorie, şi Hrisostom, ci şi însu ş i Vasilie nu
sufer ă a urma obiceiul acesta, care surp ă Porunca cea predanisit ă de Dumnezeu, atât întru
alte pă r � i, cât şi întru a dou ă sprezecea hot ă râre a Iticalelor sale; Zice îns ă şi în canonul să u
35 că, când va lăsa muierea pe bă rbatul să u, se cuvine să cercet ă m pentru ce pricin ă l- a
lă sat, şi de se va vedea că muierea fă ră cuvânt şi fără pricin ă l- a lăsat, bă rbatul să fie
vrednic de iertare, iar muierea de canon de certare, ca una ce s- a făcut pricin ă ră ului. Iar
pricină bine cuvântat ă de desp ă r � ire între bă rbat şi între muiere alta vreuna nu este, decât
curvia, sau preacurvia bă rbatului şi a muierii. Ci şi Nearaoa 117 a lui Iustinian ce este în
Cartea 28 a Vasilicalelor titlul 7 rânduie ş te, că de are bă rbatul alt ă muiere, ori în cetatea ce
se află, ori în casa sa, şi pă că tuie ş te cu dânsa, iar muierea lui cea legiuit ă i- ar zice
dep ă rtez ă de aceia, şi el nu voieş te a se dep ă rta, se d ă voie a se dezlega nunta pentru
râvnirea muierii lui celei legiuite. Din care râvnirea aceasta, unele femei mă nânc ă otrav ă şi
se omoar ă , altele îşi pierd min � ile, altele se arunc ă în pr ă pastie, altele alte preanecuvioase
fac. Precum pilde ca acestea urmeaz ă în toate zilele mai în fiecare cetate şi ostrov şi sat.
63
 TÂLCUIRE
Când a trimis Domnul pe Ucenicii s ă i la propov ă duirea Evangheliei,
le- au zis: „Megând înv ă� a � i pe toate neam u rile, Botezân d u - i pe ei, în
Numele Tat ă lui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Deci Apostolesc ul acesta
Canon rânduie ş te, că oricare Episcop, sau Presbiter nu va Boteza cu
chipul acesta, dup ă poru nc a aceasta a Domnului, ci în trei fă r ă de început,
şi în trei fii, şi în trei mângâietori, s ă se cateriseasc ă . Fiindc ă oarecare
eretici, hulind pe Sfânta Treime, cu un chip ca aceasta se boteza. Iar
Biserica celor Drepsl ă vitori, un fă r ă de începu t au luat a zice pe Tat ă l,
pent r u că este fă r ă de cauz ă şi nen ă scut. Măcar de ş i Fiul fă r ă de începu t

Pentru că, precum mânia bă rbatului este plin ă de râvn ă pentru muierea lui care a
preacurvit, precum zice Solomon [Pilde 6: 34] şi nu va cru � a în ziua judec ă� ii. Nu va schimba
vrajba cu nici o plat ă de izbă vire, nici se va dezlega mânia lui pentru multe daruri. Cu
asemenea chip (ca să nu zic şi mai mult) plin ă de râvn ă este şi mânia, adică inima muierii
întru bă rbatul să u care curve ş te. Îns ă însemneaz ă că, m ă car de ş i Domnul a iertat a se
desp ă r � i bă rba � ii de muierile lor pentru cuvântul curviei, adic ă al precurviei; Arhiereii îns ă
nu se cuvine a le da voie de a se şi înso � i ei cu alte fe � e. Ci să - i lase aş a osebi � i îi
îndelungat ă vreme, pân ă ce partea cea vinovat ă se va căi, şi va că dea smerindu - se că tre
partea nevinovat ă , şi va făgă dui de aici înainte să - i pă zeasc ă cinstea, şi aş a iarăşi să se
uneasc ă . Pentru că şi Domnul n- a iertat a se desp ă r � i aş a prost pentru singur ă preacurvia;
ci chiar şi dup ă întâiul cuvânt pentru râvna, care urmeaz ă din o preacurvie ca aceasta, şi
pentru uciderea ce poate urma din râvna aceasta. Iar dup ă al doilea cuvânt, şi pentru
amestecarea şi stricarea neamurilor care urmeaz ă din aceast ă preacurvie, precum zice
Teologul Grigorie. Drept aceea dup ă zisa lui Zonara în tâlcuirea Canonului 9 şi 11 ale
marelui Vasilie, nu este silit bă rbatul, dac ă nu voie ş te, spre a o avea pe preacurv ă muierea
sa, ci de va voi, fă ră a greşi o are pe ea, şi împreun ă locuie ş te cu ea. Şi ce zic fă ră a gre ş i!
Lăudat şi preaîn � elept este bă rbatul acela, care în şi va primi iarăşi pe muierea sa, şi dup ă ce
a curvit (îns ă cu făgă duin �ă a nu mai greş i) pentru dou ă pricini. Mai întâi pentru dragostea
şi milostivirea ce arat ă către trupul să u, zic adică că tre muierea sa. Urmând însu ş i
Stă pânului a toate Dumnezeu, care şi preacurv ă fiind mai- nainte firea omeneasc ă , şi
curvind cu idolii, a primit a o face mireas ă a sa, prin întrupeasca iconomie, şi a o mântui
prin pocă in �ă şi prin unirea cea cu sine. Şi precum însu ş ire este a unui bă rbat în � elept ca
ră nindu - se vreun m ă dular, să nu- l taie de la sine, ci să se sileasc ă a- l vindeca; Aşa de
în � elept bă rbat însu ş ire este, ca gre ş ind mă dularul să u, adică muierea, să nu o despart ă , ci
mai vârtos să se sileasc ă a o îndrepta prin pocă in �ă şi întoarcere. Şi al doilea, pentru că
necur ă� ia cea de acest fel urmat ă între bă rbat şi între muiere, dup ă dep ă rtarea lui
Dumnezeu, şi din pricina p ă catelor celor mai dinainte a urmat. (Şi cerceteaz ă - şi fiecare
fiin � a sa, şi va găsi cuvântul nostru adev ă rat.) Drept aceea amândou ă pă r � ile se cuvine a
suferi unul pe altul, şi nu a se desp ă r � i. Că dac ă Apostolul zice bă rbatul credincios se
cuvine a locui împreun ă cu necredincioasa femeie, şi altminteri, femeia credincioas ă , cu
bă rbatul necredincios, pentru n ă dejdea mântuirii amândoura, «Că ce ş tii, bă rbate, de vei
mântui pe femeie, şi ce ştii femeie, de- �i vei mântui bă rbatul?» [1 Corinteni 7, 16]. Cu cât
mai vârtos se cuvine împreun ă a locui, şi a nu se desp ă r � i unul de altul, m ă car şi curvie de
ar urma, de vreme ce nu- i desparte nici pă gân ă tatea cea rea decât toate pă catele? Şi acestea
ce am zis pentru bă rbat, se în � eleg asemenea şi pentru femeie. Iar de zice Parimiastul
«Bărbatul ce- şi � ine pe muiere preacurv ă este fără de minte şi necredincios»[Pilde 18, 23];
Zicerea aceasta este a asprimii şi a nemilostivirii legii celei vechi, şi nu a blânde � ii şi a
bun ă t ă� ii Legii celei bune a Evangheliei. Iar mai vârtos şi însu ş i Scriptura cea veche, cu gura
Proorocului Maleahi zice «Pe femeia tinere � ii tale să nu o lepezi, ci dac ă urându - o o vei
dep ă rta, pă gân ă tatea va acoperi gândurile tale, zice Domnul a tot �iitorul» [Maleahi 2: 15,
16]. Iar dac ă pân ă în sfâr ş it, nu este chip, nici vreo me ş te ş ugire, a se uni de aici înainte
bă rbatul şi femeia, partea cea nevinovat ă de mare nevoie poate a doua oar ă a se că să tori,
dar nu cândva şi partea aceea ce a curvit, şi s- a făcut pricinuitoare acestei desp ă r � iri. Că în
loc de cânt ă rile şi lume ş tile nun � i a doua, se cade mai mult a se tângui şi a plânge pentru
pă catul să u, şi în întunericul întrist ă rii, şi a vă duvei celei vii a se afla, că pe care Dumnezeu
i- a împreunat ea i- a desp ă r � it. Ce zic? Şi pagub ă din averile sale se cade să sufere partea
aceea, care s- a făcut pricin ă desp ă r � irii, precum legile împ ă r ă te ş ti poruncesc, dup ă
Hrisostom (cuvânt la zicere, femeia s- a legat cu lege şi celelalte). Iar a nu se că să tori a doua
oar ă partea ce a preacurvit dintre amândou ă , se încheie din Nearaua 48 a lui Leon. Că
porunce ş te aceasta, că bă rbatul muierii celei ce a precurvit, să ia zestre ei, iar pe preacurva
64
se zice dup ă Hronicescul început, precu m Teologhise ş te Teologul
Grigorie. Aşiş derea şi Duhul cel Sfânt, dar nu şi dup ă cauz ă şi dup ă
firescul încep u t. Că aceasta însu ş ire a singur Tat ă lui este. Şi un Fiu pentr u
negr ă ita Na ş tere. Şi un Mângâietor, pe Duhul cel Sfânt pent r u purcede r ea
sa cea mai pres u s de cuvânt din singu r Tat ă l. Însem ne a z ă îns ă că toate
Canoanele Apostolilor care pome ne s c desp re Botez, numai de Episcop şi
Presbiteri fac pome nire, fiindc ă numai lor le este iertat a Boteza, nu şi
Diaconilor, şi altor oarec ă rora Clerici.

CANON 50
Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter nu va s ă vâr ş i trei afund ă ri ale
unei Taine, ci o afundare, care se d ă întru Moartea Domn ului, s ă se
caterisea s c ă . Că nu a zis Domnul întru Moartea mea boteza � i. «Ci
mergând, înv ă� a � i pe toate neam urile, bote zân d u - i pe ei în Numele
Tat ă lui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh» [Matei 28: 19]. [Sobor 2: 7]

TÂLCUIRE

să se bage în m ă n ă stire, şi să fie silită şi nevrând a se călugă ri. Iar câte lucruri are mai multe
decât zestrea sa, să le împart ă copii săi şi m ă n ă stirea sa. Sau de nu va fi având copii, să le ia
nă sc ă torii şi rudele sale. Iar Neara 117 a lui Iustinian porunce ş te că dac ă bă rbatul muierii
celei ce pentru preacurvie se pă ze ş te în m ă n ă stire, va muri în vremea a doi ani, mai- nainte
de a o lua iar, ea să se călugă reasc ă (şi să nu se căsă toreasc ă a doua oar ă adic ă). Iar cum că
este iertat a- şi lua bă rbatul iarăşi pe muierea sa ce a preacurvit, sunt martori, despre o
parte Armenpolul (Cartea a 6- ea titlul 2) iar despre altă parte Sfin � itul Fotie (Cap 2 titlul 1)
zicând: Nearaoa 134 a lui Iustinian (pus ă în cartea 28 a Vasilicalelor, dup ă Valsamon)
rânduie ş te, că, poate bă rbatul a lua iarăşi pe muierea sa ce a precurvit în vremea a doi ani,
dup ă ce a preacurvit, şi s- a osândit a se băga în m ă nă stire pentru preacurvie, şi a locui
împreun ă cu ea are toat ă st ă pânirea şi voia, fă ră a se teme cât de pu � in de vreo primejdie
pentru aceasta, şi fă ră a se vă tă ma nunta de făcutul pă cat de desp ă r � ire. Aceasta şi marele
Vasilie sfă tuind îndeamn ă să se milostiveasc ă bă rbatul dac ă se va pocă i şi se va îndrepta
muierea sa, şi să o ia iarăşi, ca pe un m ă dular al să u. Dar şi Canonul 93 al Soborului 6 iart ă ,
de va voi Osta ş ul să - şi ia iarăşi pe femeia sa, mă car de ar fi luat - o altul, pentru îndelungata
lui înstr ă inare. Asemenea şi Canonul 8 al celui din Neocezareea se vede că iart ă pe Preotul,
de va voi, a vie � ui împreun ă cu muierea sa ce ar fi păcă tuit, îns ă să se cateriseasc ă .
Însemneaz ă îns ă, că nu poate fieş tecine a porni pâr ă pentru preacurvie, ci numai cinci fe � e
rânduite, şi acestea să fie prea de aproape ale muierii. Adică tat ă , frate, unchi de pe tat ă , şi
unchi de pe maică; Iar mai cu deosebire şi mai mult decât to � i bă rbatul ei. Îns ă pân ă nu se
dezleag ă nunta, altcineva nu se iart ă a porni acest fel de pâr ă , decât singur bă rbatul muierii,
prin cinci martori, m ă rturisind ei în frica lui Dumnezeu, că, o a vă zut fă� iş preacurvind. Şi
se porne ş te pâra cea pentru preacurvie în curgere de cinci ani, şi nu în mai mul � i.
Armenopul Cartea 1 Titlul 3. Pe lângă toate acesta însă se cuvine a se ş ti de to � i, că legile
politice ş ti şi împ ă r ă te ş ti niciodat ă iart ă bă rba � ilor a- şi omorî muierile, chiar de le- ar şi
prinde preacurvind. Pentru aceasta prea ră u fac cei ce omoar ă , sau pe femeile lor, sau pe
surori, şi pe fete şi pe rudenii, pentru că au curvit sau au preacurvit. Deci fiindc ă din toate
acestea ce am zis se în � elege că, nu se cuvine a se desp ă r � i bă rbatul de femeie, sau femeia
de bă rbat, pentru aceasta este de nevoie a suferi o parte pe alta, dup ă Teologul Grigorie. Şi
atât femeia se cade a suferi pe bă rbat, mă car de o ocă re ş te, m ă car de o bate, m ă car de
cheltuie ş te zestrea ei, sau altceva de- i face, cât şi bă rbatul pe femeie, m ă car de ş i se
îndr ă ce ş te, dup ă Canonul 4 al lui Timotei, m ă car alte metehne de ar pă timi, şi neputin �ă de
ar avea, dup ă Hrisostom (în cuvântul la zicerea: muierea s- a legat cu lege şi celelalte) m ă car
deş i legile împ ă r ă te ş ti şi cele dinafar ă , pentru multe pricini iart ă a se desp ă r � i bă rbatul de
muiere şi muierea de bă rbat, dar Hrisostom (în acelaş i) împotrivindu - se lor, zice, că nu are
a ne judeca Dumnezeu dup ă legile acestea, ci dup ă legile cele ce însu ş i le- a legiuit despre
nunt ă . „O singur ă pricin ă binecuvântat ă desp ă r � ire este cea rânduit ă de legi, dup ă împ ă ra � ii
Leon şi Constantin, când o parte când o parte vră jm ăş uie ş te via � a celeilalte. (Titlul 13 din
alegerea legilor) se despart încă dup ă dreptul cuvânt, când o fa �ă este drept slăvitoare, iar
cealalt ă ereticeasc ă , dup ă Canonul 72 al Soborului 6. Când sunt rudenii din sânge, sau din
cuscrie, dup ă cel 54 al aceluia ş i; sau din botez dup ă cel 53 al aceluia ş i. Şi când stă pânul lor
(adică de sunt robi) n- ar voi a se învoi la nunta lor, dup ă cel 40, 41 şi 42 ale marelui Vasilie.
Iar forma că r � ii de desp ă r � ire vezi- o la sfâr ş itul căr � ii.
65
 Trei sunt prea de nevoie, şi cu adev ă rat cu totul neap ă rate la Taina
sfânt ul ui Botez. Ap ă sfin � it ă ; Afundar e în ap ă şi scoaterea întreite; şi
chiemar ea a câtetrele Ipostas u rile cele mai pres u s de Dumne z ei. În
Canon ul 49 cel mai de sus Dumne z eie ş tii Apostoli des pr e cele trei
chem ă ri au por un cit şi au înv ă� at, care nume s ă zicem, şi cu ce rând uial ă .
Iar într u acest al 8- lea rând uiesc du p ă urmar e des pr e cele trei afun d ă ri şi
scoateri din ap ă . De vreme ce, precu m am zis, sunt de nevoie 77 dup ă cele
ce chiar se zic de nevoie, şi înt ă ritoar e ale adev ă ratul ui şi
drep t sl ă vitor ului botez. Şi fă r ă de acestea, nu num ai nu se s ă vâr ş e ş te
botez u l, ci cu totul nici poate a se numi botez. Căci dac ă , vaptizo va s ă
zic ă afund, din cele trei pogorâ ri în ap ă , adic ă din cele trei afun d ă ri, sau

77 Dogm ă că reia nu i se poate zice împotriv ă a dreptsl ă vitoarei noastre credin � e este, că
moartea lui Iisus Hristos a st ă tut un mijloc de nevoie pentru mântuirea a tot neamului
omenesc, şi pentru împ ă carea omului cu Dumnezeu. Pentru că fără de aceasta cu neputin �ă
era a se împ ă ca omul cu Dumnezeu, ci ar fi fost de nevoie să ră mân ă în veacuri vră jma ş al
lui ne împă cat. Şi aceasta înseamnân d u - o Pavel zicea: «Vrăjma ş i fiind noi, ne- am împ ă cat
cu Dumnezeu prin moartea Fiului să u» [Romani 5: 10]. Drept aceea şi pentru a se lucra
totdeauna pomenirea negr ă itei acesteia faceri de bine a lui Dumnezeu că tre om, şi pentru a
se lucra de aici înainte totdeauna mântuirea oamenilor prin moartea acestuia, atât însu ş i cel
ce cu Trupul a suferit moartea aceasta, şi Încep ă torul mântuirii noastre Domnul, cât şi
Dumnezeie ş tii săi Ucenici, şi to � i purt ă torii de Dumnezeu Părin � i au rânduit, ca de nevoie şi
neap ă rat la toat ă Taina să se facă închipuirea mor � ii lui, şi la toat ă sfin � ita lucrare şi
sfin � enia Bisericii noastre; Dar dup ă mai deosebitul tip, închipuirea st ă pâne ş tii mor � i, la
Taina Botezului se lucreaz ă , prin cele trei afund ă ri ce întru dânsa se săvâr ş esc. Am zis dup ă
deosebitul tip, fiindc ă la toate celelalte, dinafar ă de om se face închipuirea st ă pâne ş tii
mor � i; Iar la sfântul Botez, însu ş i omul întru sine ş i lucreaz ă pe moartea Domnului. Adică
însu ş i cel ce se Boteaz ă cu închipuire moare, şi împreun ă se îngroap ă cu Iisus în apa
Botezului. Şi martor la aceasta este însu ş i Apostolul Pavel zicând: «Câ � i în Hristos ne- am
Botezat, întru moartea lui ne- am Botezat, aş adar împreun ă ne- am îngropat cu dânsul prin
Botez întru moarte.» [Romani 6: 4] Deci pentru ca să se facă întru noi asem ă narea mor � ii lui
Hristos; Şi a îngrop ă rii sale celei de trei zile, de nevoie se cuvine să se facă cele trei
afund ă ri. Iar alminteri este cu neputin �ă . Şi ascult ă cât este conglă suit ă cu Dumnezeiasca
Scriptur ă , şi cu Canoanele Apostolilor, şi predanisirea Părin � ilor cea despre nevoia cea
neap ă rat ă a afund ă rilor, că acolo şi Sfântul Dionisie Areopagitul învă�ă torul tainelor
Contem poran ul (cel de o vreme) cu sfin � ii Apostoli cu obi ş nuita sa preasl ă vit ă grăire acestea
le Teologhise ş te. Deci are cel ce cu sfin � enie se Boteaz ă , pe Simboliceasca învă�ă tur ă ce
Tainic îl pov ă� uie ş te, ca cu cele trei afund ă ri în apă, pe Domneasca încep ă toare moarte a
îngrop ă rii celei de trei zile şi de trei nop � i a lui Hristos Dătă toruluide via �ă să o urmeze; Şi
iarăşi, osebit într - acea de tot acoperire ce prin ap ă s- a luat spre închipuirea mor � ii; Şi a
îngrop ă rii celui pururea vecuitor; Şi aiurea, de trei ori pe (Catehumeni) adică, Ierarhul îl
boteaz ă împreun ă cu cele trei afund ă ri şi scoateri, glăsuind asupra celui ce se boteaz ă pe
întreitul Ipostas al Dumnezeie ş tii fericiri. A sfântului Chiril Ierusalimleanului, în cuvintele
cele Catehisitoare. A sfântului Atanasie celui mul pă timitor la tâlcuirea Apostole ş tii ziceri;
Împreun ă să di � ii ne- am făcut cu asem ă narea mor � ii lui (Hristos adică). A sfântului Grigorie
Nissis în cel Catehiticesc. A lui Hrisostom (în voroava 24 la Ioan) unde zice: „Care este
cuvântul Botezului? Dumnezeie ş tii închipuiri se săvâr ş esc întru el, mormânt, şi omorâre, şi
înviere, şi via �ă. Şi toate acestea împreun ă se fac. Căci, ca într - un mormânt aflându - se
capetele noastre în apă , omul cel vechi se îngroap ă , şi afundân du - se jos se ascunde tot de
odat ă . Apoi iarăşi ieşind noi, cel nou se ridic ă iarăşi.” Şi iarăşi (în voroava 40 la cea 1 că tre
Corinteni) şi a ne boteza şi a ne afunda, apoi iarăşi a ieşi din ap ă. Este închipuirea pogorârii
lui în iad, şi ieşirii de acolo. Pentru aceasta şi mormânt pe botez îl nume ş te Pavel, zicând:
«Împreun ă ne- am îngropat cu el prin Botez» Şi iarăşi ceea ce este mitra la prunc, aceea este
Credinciosului apa. Că în apă se plă smuie ş te şi se închipuie ş te. Şi Ioan Damaschin, prin cele
trei afund ă ri, botezul însemnea z ă pe cele trei zile ale îngrop ă rii Domnului.” Dar ce aduc
spre mă rturie pe Părin � ii noş tri cei vechi către înt ă rirea neap ă r ă rii afund ă rilor celor întru
botez? Citească cela ce voieş te pe în � eleptul bă rbat Corderie Teologul Latinilor, şi- l va
vedea pe el în cuvântul lui cel despre Botez, cum surp ă pe socoteala cea rea a lui Toma
Achinatul, care slăveş te că ar fi lucru adiafor, de a se face botezul ori în trei afund ă ri, ori
nu; Şi cum hot ă r ăş te a se pă zi cu neschimbare cele trei afund ă ri în trei ieşiri, dup ă
rânduiala botezului al ră s ă ritene ş tii noastre Biserici. Dar şi însu ş i numele Colimvitrilor
(adică scăldă torilor) întru care se botezau, şi se scăldau cei ce se botezau, singur prin sine ş i
66
Vaptis m a t a (βαπτ σµατα
adic ă afun d ă ri ) şi Vaptis m a adic ă botez se
nu me ş te, şi nu de la altceva. Dar să vedem şi ce anum e rând uiesc
Apostolii. Oricare Episcop, sau Presbiter întru o Tain ă a Botezului, nu va
s ă vâr ş i trei afun d ă ri, ci o singur ă afun da r e nu mai, care s - ar face ca şi
când întru Moartea Domnului, să se cateriseasc ă . (Vezi Apostolescul
aceasta Canon ce profetice ş te sur p ă pe Evnomie, care el întâi a n ă scocit
pe o afun d ar e în Botez, dar poate şi al � i eretici o fă ceau aceasta în vremea
sfin � ilor Apostoli.) Fiindc ă nu a zis Domnul nou ă Apostolilor s ă i, când ne -
a trimis la pro pov ă duire, întru moar tea mea boteza � i. Nu; ci ne - a zis:
„Mergân d înv ă� a � i toate neam u rile, bote zâ n d u - i pe ei în Numele Tat ă lui,
şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Adic ă boteza � ii pe ei în trei afun d ă ri şi
scoateri, şi la fiecare afun da r e, un fiecare nume al sfintei Treimi s ă - l
zice � i. Că ci cu o afund a r e şi scoater e, nici Moartea de trei zile şi trei nop � i
a Mântuitor ul ui cu în � elegere se arat ă , nici taina şi cuno ş tin � a de
Dumne z e u a sfintei Treimi cu deplinire se descope r ă . Drept aceea şi
Botezul cel de acest fel, ca unul ce este pustiu şi de Teologie şi de
întru p ea sca icono mie, este prea p ă gânesc şi prea r ă usl ă vitor. Iar cu acele
trei afun d ă ri şi scoateri, şi Credin � a cea întru sfânta Treime luminat se
veste ş te, şi Moartea cea de trei zile şi trei nop � i, şi Îngropar e a, şi Învierea
Mântuito r ului totod a t ă se închipuie ş te. Şi dup ă urmar e, prin acestea
Botezul nostr u � ine împre u n ă într u sine pe cele mai întâi dou ă Dogme ale
Dreptsl ă vitoarei Credin � ei noast r e, a Teologiei zic, a Treimii celei de Via �ă
fă că toare, şi a într u pe ş tii Icono mii a lui Dumne z e u Cuvânt ul ui.
poate a dovedi nevoia afund ă rilor, fă ră de multe alte dovezi. Se află scris ă şi în Lexiconul
Fran � iscului Pivatu, că sfântul Oton prin trei afund ă ri Boteza, temându - se, îns ă, zice ca nu
cumva Latinii stricând Apostole ş tile legiuiri cele rânduite asupra Botezului, să - şi
pricinuiasc ă loru ş i ocar ă au poruncit să - şi facă Colimvitre din marmur ă , şi să - şi
statorniceasc ă în lăuntru în Biserici, mai- nainte fiind decât fa � a pă mântului ca un cot,
pentru ca să poat ă într - însele cu lesnire afunda pruncii botezând u - se. Drept aceea şi în
Biserica sfântului Marcu din Vene � ia şi pân ă ast ă zi se află o Colimvitr ă ca aceasta spre
ruş inarea Papistilor. Încă şi Papa Pelaghie întru un glas cu acesta hot ă r ăş te: Că, neap ă rat
trebuie ca cele trei afund ă ri la sfântul Botez. Deci din toate aceste zise ce încheiere
urmeaz ă ? Aceasta adică. De vreme ce cele trei afund ă ri şi ieşirile sunt de nevoie întru Botez,
pentru a se închipui prin ele Moartea cea de trei zile şi de trei nop � i şi Îngroparea, şi
Învierea Mântuitorului, cu care se dă de la Dumnezeu oamenilor mântuirea, şi lăsarea
pă catelor, şi împ ă carea cu Dumnezeu; Apoi dar stropirea apusenilor lipsit ă fiind de
afund ă ri şi de scoateri, prin urmare este lipsit ă şi de închipuirea mor � ii celei de trei zile şi
de trei nop � i şi a Îngrop ă rii, şi a Învierii Domnului. Iar dac ă de acestea, ară tat este şi
mă rturisit, că este lipsit ă şi de tot Darul, şi sfin � enia, şi lăsarea pă catelor. Iar de se
împotrivesc Latinii zicând, că stropirea lor prin cele trei chem ă ri ale Sfintei Treimi este
dă tă toare de sfin � enie şi de Dar, înva �ă - se, că Botezul nu se săvâr ş e ş te prin singure
chem ă rile cele ale Sfintei Treimi, ci are trebuin �ă neap ă rat de închipuirea Mor � ii, şi a
Îngrop ă rii, şi a Învierii Domnului. Că nici singur ă Credin � a cea în Treime mântuie ş te pe cel
ce se Boteaz ă , ci împreun ă cu dânsa de nevoie este şi credin � a cea întru Moartea lui Hristos,
şi aş a prin amândou ă întru aceasta în mântuire şi în fericire. Că zice marele Vasilie: În trei
afund ă ri, şi în trei chem ă ri, Taina Botezului se săvâr ş e ş te, ca şi chipul Mor � ii (lui) să se
închipuiasc ă şi cu predanisirea cuno ş tin � ei de Dumnezeu să ne lumin ă m la suflet cei ce ne
Botez ă m. Însemnea z ă îns ă, că, precum zicem că botezul apusenilor este ereticesc şi
neprimit, pentru cele ce s- au zis, aş a se cade şi noi dreptsl ă vitorii să luă m aminte bine la al
nostru a nu se face în ligheanuri şi în covă� ele întru care abia se afund ă parte din picioarele
copiilor ce se boteaz ă . Pentru aceasta, de vreme ce mustr ă m pe apuseni că au stricat
Apostolescul Botez, apoi se cade şi noi Dreptsl ă vitorii să luă m aminte bine la al nostru, a nu
se face în ligheanuri şi în scafe, în care abia să se afunde o p ă rticică din picioarele pruncilor
ce se boteaz ă ; Las a zice, că de multe ori sunt cră pate şi scafele acelea, ori se ră stoarn ă şi se
vars ă sfânta ap ă. Pentru aceasta se cuvine, de vreme ce mustr ă m pe Latini să p ă zim pe al
nostru Botez neprimejduit şi neprih ă nit. Şi dup ă aceasta precum şi pentru toate celelalte
purtare de grijă şi datorie st ă asupra Păstorilor sufletelor (adică a Arhiereilor, şi a Iereilor)
noi însă , facem lucrul Pândarului, şi strig ă m dând ştire. Iar ei iee (să ia) aminte de datoriile
loru ş i, ca unii ce au a da şi cuvânt.
67
 CANON 51

Dac ă vreun Episco p, sau Presbiter sau Diacon sau oricare din
catalogul cel Ieratices c de nunt ă , şi de c ă rnuri, şi de vin, nu pentru
nev oin �ă ci pentru urâciun e s - ar dep ă rta, uitând, c ă sunt bune foarte,
şi c ă b ă rbat şi fem eie a f ă cut Dumn e z e u pe om, ci hulind ar clev e ti pe
f ă ptur ă , ori îndreptea z ă - se, ori cateris ea s c ă - se, şi de la Biseric ă
leap ă d ă - se, aş iş derea şi mireanul. [Apost o: 50; Sobor 6: 13; Ang: 14;
Gan: 1, 9, 14, 21; Vasilie: 86]

TÂLCUIRE
De vreme ce toate sun t curate celor cura � i cu ş tiin � a, şi toat ă zidirea
lui Dumne ze u este bun ă , şi nimic este de lep ă dat primin d u - se cu
mul � u mir e, precu m osebit zice Pavel: Şi nici una este spurca t ă , sau
necur at ă dup ă a sa fire şi estime [Tit 1: 15; 1 Timotei 4:4; Romani 14: 14].
Pentr u aceas ta şi Dumne z eie ş tii Apostoli în Canonul lor acesta Ob ş te ş te
hot ă r ă sc, c ă oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau m ă car de ar fi
catalogul Iereilor, sau al Clericilor, uitân d că toate câte a fă cut Dumne z e u
sunt bune foarte [Facere 1]. Şi că Dumne ze u a fă cut pe om b ă rbat şi
femeie, s- ar dep ă rta de nun t ă , şi de mâncarea că rnii, şi de b ă utur a
vinului, nu pent r u nevoin � a, şi înfrâna r ea trup ul ui 78 , ci pent r u că se
78 Atât din Canonul acest Apostolesc, cât şi din cel 14 al Soborului din Anghira, urmeaz ă cu
în � elegere dreapt ă şi prea adev ă rat ă , că oarecare, şi Episcopi, şi Presbiteri, şi Diaconi, care
nefiind monahi, şi în vremea de atunci şi acum, din voia lor nu mâncau carne, nici m ă nânc ă .
Nu pentru îngre � o ş are sau pentru alt ă oarecare ereticeasc ă rea socoteal ă . Nicidecum (că
aceast ă însu ş ire este a Elinilor, care slăveau că dobitoacele cele necuvânt ă toare au suflet
cuvânt ă tor, pentru aceasta nici îndr ă zneau a le junghia precum zice Plutarh. Şi a
Marchiani ş tilor, şi de Obş te a Maniheilor, dup ă Epifanie. Şi Engrati ş tilor, dup ă Vasilie. Şi a
Bogomililor dup ă Valsamon), ci pentru înfrânare precum zice Canonul acesta, şi pentru
nevoin � a trupului. Am zis că Episcopii şi Presbiterii şi Diaconii cei ce nu erau monahi, că
aveau voie a se înfrâna despre carne sau a o mânca. Iar dup ă ce s- au obi ş nuit în Biserica lui
Hristos, acest preafolositor obicei, a nu se face Episcopi mai- nainte de a se face monahi
(care se adevereaz ă din cuvintele ce au zis Mitropolitul Cheasariei, şi cel al Halchidonului
că tre � iitorul locului a lui Papa Ioan, în Soborul ce s- a făcut în vremea Patriarhului Fotie,
zicând aş a: „Şi la Răsărit dac ă cineva nu se face monah: Episcop, sau Patriarh nu se face. Şi
iarăşi în vremea Arhieriei acestuia (lui Fotie adică) mul � i monahi s- au ales şi Clerici, şi
Simeon al Tesalonicului (Cap 266) zice, că Biserica pe cei mai mul � i din cei ce urmeaz ă a se
face Episcopi mai întâi făcându - i monahi aş a îi aş eaz ă Episcopi, vezi şi subînsem narea
Apostolescului Canon 80. După ce obiceiul acesta, zic, a stă pânit, nici aceş tia se cuvine a
mânca carne (zice pururea pomenitul Dositei al Ierusalimului în Dodecavivlion foaia 779
adică, Patriarhul că tre Patriarhi, şi Arhiereul către Arhiereim, nu eu) şi câ � i dezleag ă afar ă
de cuviin �ă fac, fiindc ă pricinuiesc mare sminteal ă cre ş tinilor celor pro ş ti şi tuturor încă.
Pentru aceasta şi Chedrino prih ă nea pe Episcopul lui Constantin Copronim, adică pe
Patriarhul lui, că din monah s- a făcut încununat adică Cleric şi mânca carne.” Iar dac ă
Arhiereii dup ă Arhiereul şi Patriarhul acesta Dositei, nu se cuvine a mânca carne, cu cât mai
vârtos moanhii? Care pentru trei pricini mai ales se cuvine a se pă ră si de mâncarea că rnii:
Întâi pentru că scoposul şi sfâr ş itul monahice ş tii făgă duin � e este întreaga în � elepciune,
fecioria şi înfrânarea şi smerirea trupului. Iar mâncarea că rnii prea îngr ăşă toare fiind mai
mult decât toate mânc ă rile, dup ă urmare se împotrive ş te întregii în � elepciuni şi fecioriei,
adică se împotrive ş te scoposului şi sfâr ş itului acesteia, fiindc ă ză d ă r ăş te pe trup, şi ridică
ră zboi de necuviincioase pofte împotriva sufletului. Şi dac ă monahii dup ă marele Vasilie se
cuvine a întrebuin � a nu dieta cea gras ă , ci pe cea pu � in hr ă nitoare, şi dac ă nici mânc ă rile
cele mai dulci nu se cuvine a le mânca, fiindc ă acestea arat ă iubire de îndulcire, dup ă
acesta ş i sfânt (vezi mai pe larg la Canon 71 al acestuia ş i), Cum dar ar fi cu cuviin �ă să
mă nânce carne, care este mai îngr ăşă toare decât toate mânc ă rile, şi mai hr ă nitoare, şi mai
îndulcitoare? Al doilea nu se cuvine monahii a mânca carne, pentru că calcă acest prea
vechi obicei al monahilor, zic pe dep ă rtarea de mâncarea că rnii. Iar cum că obiceiul cel ca
acesta este prea vechi şi folositor, şi mai- nainte de anii împ ă r ă tesei Teofanei, ară tat este şi
68
îngre �ă luie ş te de acestea, şi cu chipul acesta hule ş te şi clevete ş te pe
fă ptur a lui Dumn e z e u, că este necur at ă şi rea, unul ca acesta, zic, ori să
se îndrep te z e şi să se înve � e a nu le îngre �ă lui, şi a nu - şi întoarce desp r e
acestea, socotind, că nici nunt a şi împreu n a r e a cu muierea cea dup ă lege
este vă t ă m ă toare, nici că rnurile, nici vinul, ci întrebuin � a r e a cea rea a
acesto r a. Pentr u că de ar fi fost rele şi vă t ă m ă toare, nu s - ar fi fă cut de
Dumne z e u, care din fire este bun. Iar de nu se va îndrept a, să se
caterisea sc ă , şi îndat ă să se despar t ă şi de la Biseric ă . Aşiş derea înc ă şi
oricare mirean s - ar îngre �ă lui de acestea, s ă se afuriseasc ă .

CANON 52

din m ă rturia ce am zis mai sus: Că Copronim a fost cu 150 ani mai- nainte de Teofana,
poveste ş te încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în întâiul cuvânt către Teodor cel că zut) cu un
monah în pustiet ă� i aflându - se, ruga pe cel ce şede împreun ă cu el să mearg ă să - i aduc ă
carne ca să m ă nânce; Iar de nu ar merge (pentru necuviincioasa şi oprita cererea lui adică) îl
îngrozea că se va pogorî singur în târg. Şi aiurea acesta ş i, povestind obiceiurile Mănăstirilor
de atunci zice: Acolo toate sunt curate de jum ă ri (adică de putoarea fripturii de carne) şi de
sângiuri (Tomul 4, Voroava 14 la 1 că tre Timotei foaia 307), Istorise ş te şi Nichifor Grigoras
în Romana Istorie că, femeia lui Ioan Glicheul s- a făcut Monahie; şi cere ca şi bă rbatul ei să
se facă Monah; iar împ ă ratul foarte iubindu - l îl oprea; mai ales că pă timind de revmaticali
la încheieturile trupului dup ă vremi, era de nevoie a mânca carne dup ă sfatul doftorilor, iar
de s- ar fi făcut Monah, aceasta nu i- ar fi mai fost legiuit ă şi lăudat ă fapta. Încă şi
Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului, ară tat zice că mâncarea că rnii este oprit ă de al
Monahi. (Cuvântul 1 din cele mai de pe urm ă pentru cei ce sfin � enie se liniş tesc). Iar
împ ă rtul Nichifor Votaniat făcându - se Monah, dup ă ce a pierdut împ ă r ă� ia, întrebat fiind
de oarecine, de sufer ă cu m ă rime de suflet monahiceasca via �ă? A ră spuns aş a: „Singur ă
dep ă rtarea de mâncarea că rnii m ă am ă răş te, iar pentru celelalte pu � in ă grijă am (Meletie al
Atenei în Bisericeasca Istorie Tom al 2 foaia 414), via � a încă a lui Ioan al scă rii zicând că
sfântul mânca toate care fă ră prihan ă se potriveau epanghelmei, aceasta adevere ş te. Vezi şi
la Everghetinos: foaia 425. Dar ce aduc mă rturii de la oameni? Când însu ş i Doamna
Nă scă toare de Dumnezeu a m ă rturisit, cât de veche şi folositoare de suflet este dep ă rtarea
de mâncarea că rnii, poruncind prin facerea de minuni către preasfânt ul acela Dositei, încă
copil fiind, pe lâng ă altele, şi să nu m ă nânce carne, precum aceasta o poveste ş te în � eleptul
avă Dorotei, îns ă pecete acestor zise fie Canonul, 34 al sfântului Nichifor m ă rturisitorului.
Ce zice ară tat acestea „Dacă vreun Monah va lepă da sfântul chip va mânca carne, şi va lua
muiere, unul ca acela de nu se va pocă i, trebuie să se anatematiseasc ă , ori cu sila
îmbr ă cându - se în chipul monahicesc să se închid ă înlă untru în monastire. Scrie încă şi
Teofilact al Bulgariei împotriva monahilor Latini, prih ă nindu - i că mânca zama cărnii, şi
dup ă urmare leap ă d ă mâncarea că rnii de la Monahi ca una ce se face nu dup ă cuviin �ă . Zice
încă şi sfântul Meletie m ă rturisitorul în Alfavitarul să u, că to � i adică şi mirenii şi Monahii
sunt datori a pă zi Poruncile lui Dumnezeu; Iar Monahii mai cu osebire trebuie a avea
feciorie, fugirea de lume, şi lepă dare de mâncarea că rnii, zicând aş a: „To � i suntem datori a
pă zi Poruncile Ziditorului. Singur ă aceasta mai cu osebire se adaug ă Monahilor; Acesta ş i pot
numai să o produc ă Stă pânului; Fecioria adică, fugirea de lucrurile lume ş ti, dep ă rtare de
mâncarea că rnii, şi strâmtorarea şi necazul. Iar al treilea şi mai pe urm ă nu se cade Monahii
a mânca carne de nu atât pentru împiedicare că tre prav ă� ul şi sfâr ş itul monahice ş tii vie � i,
deş i nu că este împotriva predanisirii celei vechi a Bisericii şi a Părin � ilor, ci m ă car pentru
sminteala ce pricinuie ş te în inimile celor mul � i. Monahii m ă nânc ă carne. Aceasta este o
propunere care din singur auzul se face împiedicare multora. Căci atât Apostolul Pavel
despre o parte zice, nu voi mânca carne în veac ca să nu smintesc pe fratele meu; şi iarăşi:
Bine este a nu mânca carene şi a nu bea vin, nici a face aceea întru care fratele tă u se
poticne ş te, sau se sminte ş te, sau slăveş te. Când şi Avva Pimen despre alta: Aflându - se
oarecând la o mas ă ce avea bucate de carne n- a venit să m ă nânce, zicând, că aceasta o face
spre a nu pricinui sminteal ă cre ş tinilor celor de acolo. Iar de pun înainte Monahii noş tri cei
ce mă nânc ă carne, pentru a scă pa de mustrarea ştiin � ei lor, că şi marele Vasilie zice
(aşez ă mânt 26) că s- au iertat de către pă rin � i a se pune în buruieni s- au în legume o
bucă� ic ă de slă nin ă , şi că şi Pahomie hr ă nea porci în m ă n ă stire, şi Simeon noul Teolog
hră nea porumbi. Înva �ă - se unii ca aceş tia, că pricinuitoarele acestea cuvinte, asemenea le
propun şi monahii Latinilor. Însă marele Vasilie, zicând că s- a iertat aceasta de către
pă rin � ii cei de pe lâng ă marea neagr ă nevoitori, a fost de nevoie pentru că în p ă r � ile acelea
untdelem n nu se afla, şi pentru că urma boal ă între fra � i din mâncarea cea cu totul neuns ă ,
69
 Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, pe cel ce se întoarce de la
p ă cat nu îl prime ş te, ci îl leap ă d ă , s ă se cateris ea s c ă . Că mâhn e ş te pe
Hristos, Cel ce a zis: «Bucurie se face în Cer pentru un p ă c ă tos ce se
poc ă ie ş te» [Matei 18: 12;Luca 15, 7]. [Cart: 53, 72]

TÂLCUIRE
Zice Domn ul «Pe cel ce vine că tre mine, nu - l voi scoate afar ă » [Ioan
6, 37]. Pentr u aceas ta şi Dumne z eie ş tii Apostoli, în Canonul acesta
rând uiesc: „Că oricare Episcop, sau Presbiter, nu - l prime ş te pe cel ce se
întoarce de la p ă cat şi se poc ă ie ş te, ci îl leap ă d ă , şi îl gone ş te pe le de la
sine, ca Navat acela, îngre � eluin d u - se de dân s ul, oarecu m, şi întorcâ n d u -
şi fa � a sa pentr u p ă catele lui, să se caterisea sc ă . Pentru că cu aceasta ce
face mâhn e ş te pe Hristos, care a zis, «Bucurie se face în Cer, adic ă
Îngerilor celor ce sun t în Cer, pentr u un p ă c ă tos care se poc ă ie ş te de
p ă catele sale cele mai dinain te» [Luca 15, 7]. Şi de vreme ce însu ş i Domn ul
iar ăş i a zis, «N- am venit s ă chem pe cei drep � i ci pe cei p ă c ă to ş i la
poc ă in �ă » [Matei 9, 13]; Ar ă tat este, că cel ce nu prime ş te pe cei p ă c ă to ş i,
al doilea şi pentru că atât de pu � in se pune încât nici o îndulcire pricinuia, că nici cât de
pu � in se pr ă jea, dup ă cuvântul sfântului. Că acea pu � in ă parte într- atâta mul � ime de ap ă,
sau de s- ar fi întâmplat în legume de mâncare fiind aruncat ă nu este prih ă nire de
desf ă tare, ci înfrânare de nevoitori cu adev ă rat. (pag 50 verso) Şi al patrulea că de ş i o zice
aceasta marele Vasilie. Cu aceasta nu iart ă mâncarea că rnii ci încă din împotriv ă cu totul
leap ă d ă dieta cea gras ă , precum am zis, şi mânc ă rile cele drese, şi mai dulci, iubire de
dezmierdare le nume ş te. Laud ă îns ă pe mâncarea ceea ce are pu � in ă hran ă , şi mânc ă rile cele
mai proaste, şi mai lesne dobândite, precum este untdelem nul (sau uleiul) şi vinul, şi
legumele şi cele de asemenea. Iar că tre zisa sântului Pahomie, şi a sfântului Simeon trebuie
a zice, că acestea le hr ă nea mai întâi pentru str ă ini, şi al doilea pentru monahii cei bolnavi;
dup ă Dositei. Precum şi băi aveau prin Mănă stiri pentru bolnavi. Ci şi acum de se
boln ă ve ş te vreun monah în primejdii de moarte şi va lua porunc ă de la doctor să m ă nânce
carne, nu se osânde ş te mâncând, că o întrebuin � eaz ă ca pe o doctorie, şi nu spre îndulcirea
şi lăcomia pântecelui. Iar de va zice cineva că Soborul cel din Gangra în Canonul al 2- lea al
să u anatematise ş te pe cel ce osânde ş te pe cel ce m ă nânc ă carne; Se ştie că acesta ş i Sobor se
dezvinov ă� e ş te iarăşi prin Canonul 21 al să u, că aceasta o au zis nu pentru cei ce nu
mă nânc ă carne, nu pentru nevoin �ă şi înfrânare, ci pentru mândrie, sau şi pentru
îngre � o ş are; şi adaug ă zicând „Noi şi înfrânarea ceea ce se face cu cucernicie şi cu cinstire
de Dumnezeu o primim. Iar fiindcă oarecare eretici numi � i engratevte (adică înfrâna � i) care
se îngre � o ş au de cărnuri şi nu la mâncau, ne pun înainte aceasta, că pentru ce nu mânc ă m
şi noi carnea tuturor dobitoacelor, ră spunde marele Vasilie că tre dân ş ii zicând: Canon 86 că
dup ă socoteal ă , la noi toate cărnurile ca niş te buruieni şi ierburi se socotesc, precum a zis
Dumnezeu; «Ca niş te buruieni sau ierburi v- am dat vou ă pe toate» [Facere 9, 3]. Iar dup ă
deslu ş irea folosirii, precum nu mânc ă m de ob ş te toate ierburile, ci numai cele
nevă t ă m ă toare şi folositoare. Aşa nici toate cărnurile mânc ă m, ci numai cele nevă t ă m ă toare
şi trebnice, la să n ă tatea trupului. Pentru că buruian ă este şi cucuta, şi m ă tr ă guna. Carne
este şi cea a vulturului, şi cea a câinelui, ci precum nu m ă nânc ă vreun în � elept cucuta şi
mă tr ă guna fiind otr ă vitoare şi aduc ă toare de moarte; Aşa asemenea nu va mânca cineva
carne de câine sau de vultur (sau de altele ca acestea) fiindc ă sunt şi vătă m ă toare la
să nă tate şi netihnite la gust. Afară numai de s- ar afla o mare nevoie şi foamete. Că atunci,
şi câine, şi vultur de ar mânca, nu p ăcă tuie ş te. Fiindcă acestea nu sunt oprite de Scriptura
nou ă . Că Apostolii, la Fapte (Cap 15, 29) au oprit numai a nu mânca cineva cele jertfite
idolilor, şi sângele, şi sugrum at, iar în Canonul 63 asemenea a oprit a nu mânca cineva cele
prinse de fiar ă, mort ă ciune şi sânge. Iar de ar sta cineva împotriv ă zicând: Că câinele, şi
vulturul în scriptura veche se numesc necurate. Răspunde m: Că nu pentru că sunt gre � oase
şi urâcioase se numesc aş a, că nimic este spurcat şi necurat în firea sa. Ci se numesc aş a
pentru trei pricini: Întâi şi mai de temei pricin ă este, precum mai sus a tâlcuit marele
Vasilie, că toate cele necurate sunt vă tă mă toare să nă t ă� ii trupului, încă şi doctorii înş işi
aceasta o adevereaz ă . A doua, pentru că aşa se socotesc de cei mai mul � i oameni, dup ă
Procopie. Şi a treia, pentru a nu se închina lor iudeii ca unor dumne zei, dup ă Teodorit.
Drept aceea iubind Dumnezeu să nă tatea trupului nostru, şi vrând a ne face să nu le
mânc ă m, le- au numit necurate, ca şi de la însu ş i numele să le urâm şi să ne ferim de ele.
70
se împo trive ş te şi face împot riva lui Hristos. Iar cel ce se împo trive ş te lui
Hristo s, nu este ucenic al lui. Iar nefiind ucenic al lui, nici vrednic este a
avea Preo � ie. Că ci cum poate a o avea, şi a fi primit lui Hristos? Cel ce s- a
fă cut pe sine ş i potrivnic lui Hristos, şi se împo trive ş te Voii lui?”

CANON 53

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de

s ă rb ă toare nu se împ ă rt ăş e ş te din c ă rnuri şi din vin, îngre � o ş ându - se,
şi nu pentru înfrânare, s ă se cateris ea s c ă . Ca unul ce - şi are v ă t ă mat ă
ştiin � a, şi s - a f ă cut pricinuitor multora de sminteal ă . [Apost ol: 51;
Angirei: 14; Gangra: 1, 9, 14, 18; Vasilie: 86]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta aseme ne a cu cel al 18 - lea rânduie ş te că oricare
Episcop, sau Presbiter, sau Diacon în zile de să rb ă tori, nu m ă nânc ă carne,
nici bea vin, nu pentr u nevoin �ă şi înfrânar e 79 . Ci pentr u că se
îngre �ă luiesc de ele, s ă se cateriseasc ă . Fiindc ă este vă tă mat cu ş tiin � a,
adic ă nesim � ito r. Şi fiindc ă se face pricinuito r de smin teal ă la mul � i
oameni, care adunâ n d u - se la să rb ă tori, aveau obicei a face dragos t e,
adic ă mese Ob ş te ş ti, şi a mânca to � i împre u n ă . Pe care mese Pavel le
nu me ş te Domneasc ă cin ă , adic ă Ob ş teasc ă , în Epistola cea 1 că tre
Corinte ni, Cap 11: 21.

CANON 54

Dac ă vreun Cleric se va v ă di mâncând în cârcium ă , s ă se

afuris ea s c ă , afar ă numai dac ă în c ă l ă torie g ă zduin d pentru nev oi e în
vreo cas ă de oasp e � i. [Apost ol: 42, 43; Sobor 6: 9; Sobor 7: 22;
Laodicea: 24; Carta: 47, 69]

TÂLCUIRE
Cei sorti � i lui Dumne z e u se cuvine a fi mirenilor pild ă de via �ă
vrednic ă de cinstire, ca nu din pricina lor s ă se huleasc ă numele lui
Dumne z e u. Pentr u aceasta şi Canonul acesta rând uie ş te, că oricare Cleric
s - ar afla că m ă nânc ă în cârcium ă s ă se afuriseasc ă . Pentr u că intrâ n d
ace ş tia în cârciu m ă , ce alt ă se arat ă , decât că au via �ă necinstit ă , şi s ă sunt
strica � i, nu numai dup ă pofta mânc ă rilor şi a b ă uturilor, ci şi întru
celelalte moraluri, că ci adunâ n d u - se în cârciumi necins ti � i b ă rba � i, şi
femei necinstite, negre ş it cel ce se întâlne ş te cu unii ca ace ş tia nu va
ră mâne ne împ ă rt ăş it de r ă utatea acelora. Fiindc ă dup ă Pavel «Stric ă pe
obiceiurile cele bune, vorbele cele rele» [1 Corinte ni 15: 33]. Afar ă num ai

79 Din Canonul acesta se în � elege, că nu se caterisesc Episcopii, şi Presbiterii, şi Diaconii,

care nu din îngre � o ş are, ci pentru adev ă rata nevoin �ă şi înfrânare, sau cu totul nu mă nânc ă
carne, nici bea vin, sau la o vreme şi pe zile hot ă râte, de n- ar voi să mă nânce, şi să bea, şi în
zile de să rbă tori. Dar încă şi ceilal � i, care de unele ca acestea (sau şi de alte oarecare
mânc ă ri) se feresc, ori monahi, ori lumeni, pentru nevoin �ă şi înfrânare nu se osândesc de
Canonul acesta ca niş te călcă tori, dup ă socoteala împreun ă amânduror tâlcuitorilor
Dumnezeie ş tilor Canoane, a lui Zonara zic, şi a lui Valsamon, de s- ar feri de acestea, şi în
zile de să rbă tori. Căci, nici se îngre � o ş eaz ă de dânsele, precum zice Canonul, nici în
celelalte zile mâncându - le, în singure să rb ă torile se dep ă rteaz ă de ele. Ci întocmai şi întru
acelea, şi întru acestea se feresc pentru singur ă înfrânare. Îns ă pentru ca să fie ferirea şi
postul unora ca acestora nesmintitor cu totul la cei mul � i, mai bine este unii ca ace ş tia şi în
zilele să rbă torilor, deosebi şi singuri să - şi mă nânce pâinea lor. Încă se în � elege dup ă
urmarea aceasta şi înainte.
71
dac ă Clericul aflând u - se în călă torie, şi ne gă sind alt ă cas ă spre a gă zdui,
ar intra în han uri de nevoie pentr u a se odih ni. Vezi şi la tâlcuirea 42
Apostolescului Canon.

CANON 55

Dac ă vreun Cleric ar oc ă rî pe Episcop ul, s ă se caterisea s c ă . «Că

pe mai marele norod ului tă u nu - l vei gr ă i de ră u» [Ieş ire 22: 28]. [Sf.
Sofia: 3]

TÂLCUIRE
Episcop ul şi Arhiereul, într u închipuirea Domn ul ui fiind, şi cap sim � it
al tru p ul ui Bisericii socotin d u - se, se cuvine a dobân di mai mult ă cinste
decât ceilal � i Ierosi � i (adic ă sfin � i � i). Pentr u aceasta şi Canonul acesta
rând uie ş te, că oricare Cleric ar oc ă rî pe Episcopul, s ă se cateriseasc ă 80 ,
fiind scris în lege. «Nu vei gr ă i de r ă u pe înainte st ă t ă tor ul norod ul ui t ă u
şi pe st ă pânitor ul, ori pe cel din lă untr u adic ă şi Duhovnicesc, ori pe cel
dinafar ă şi trupe sc. Că pentr u aceasta şi Arhiereu se zice Episcop ul, ca un
st ă pânito r şi încep ă tor al Iereilor, şi Ierarh, ca un mai mare şi încep ă tor al
celor Sfin � ite, dup ă Dumne z eiesc ul Maxim, şi Areopagitul Dionisie. Iar
Canon ul 3 al Soborului din sfânta Sofia zice: oricare ar îndr ă zni a lovi, sau
a închide pe Episcop ul, şi fă r ă pricin ă , sau şi cu pricin ă scornit ă şi
mincinoas ă , unul ca acesta s ă se anate m a ti sea sc ă .

CANON 56

Dac ă vreun Cleric va oc ă rî pe Presbiter, sau pe Diacon, s ă se

afuris ea s c ă .

TÂLCUIRE
Presbiterii, şi Diaconii, având loc de mâini, prin care Episcopul
chivernise ş te Biserica, se cuvine şi ei a dobâ n di cuviincioasa cinste, nu
îns ă şi atâta cât ă se cade a o dobân di Arhiereul. Pentr u aceas ta şi Canon ul
acesta rând uie ş te, că oricare Cleric ar oc ă rî pe Presbiter, sau pe Diacon, s ă
se afurisea sc ă numai (care acesta este mai pu � in ă pedea p s ă ) şi nu s ă se
caterisea sc ă , ca cel ce va oc ă rî pe Arhiereul (care este mai mare

80 Fiind îns ă că şi Fotie în titlul 9 Cap 36 zice, că Cartea 9 a condicei titlul 7 aşez ă mântului 1
rânduie ş te că cel ce ocă re ş te pe împ ă ratul nu se pedepse ş te, nici pă time ş te ceva ră u.
Pentru, ori din deş ert ă ciunea lui l- a ocă rât, şi se cuvine a se trece cu vederea ca unui de ş ert
ce din necuno ş tin �ă face, şi se cade a se milui; Sau că i s- a făcut nedreptate şi trebuie a se
ierta. Aşa şi cel ce ocă re ş te pe Arhiereul, dup ă asem ă nare nu se cade a se pedepsi, ori ca un
deş ert, ori ca un fără de minte şi bârfitor, ori ca unul ce s- ar fi nedrept ă� it. De vreme ce
dac ă împ ă ratul fiind persoan ă dinafar ă , se opre ş te de lege a pedepsi pe unii ca ace ş tia ce l-
ar ocă rî, cu cât mai vârtos Arhiereul fiind persoan ă dinlă untru şi Duhovniceasc ă , şi urm ă tor
chiar al prea Blândului şi nepomenitorului de ră u Hristos? Afară numai dac ă cel ce l- a
ocă rât este statornic cu mintea, şi obraznic şi seme � , însu ş i aceasta trebuie a se în � elege, şi
pentru cei ce ocă resc pe Presbiter, şi pe Diacon. Iar legile cele iubitoare de bun ă cinstire lui
Dumnezeu ale împ ă ra � ilor poruncesc, că, oricare ar intra în Biserică când se săvâr ş esc
Tainele, sau alte sfinte Slujbe, şi ar ocă rî pe Episcopul, sau ar opri să nu se săvâr ş easc ă
acestea, să se certe cu pedeaps ă de cap. Însu ş i aceasta să se p ă zeasc ă şi când se fac Litanii,
şi Rugi, şi se află acolo Episcopi şi Clerici, adic ă de cap, cel ce ar tulbura Litania şi Ruga. Din
Canonul acesta încheie încă şi cel ce va ocă rî pe trupescul să u p ă rinte, sau pe
Duhovnicescul să u bă trân, se cuvine a se certa. «Că cel ce grăieş te de ră u, zice, pe tat ă l să u
sau pe mama sa (oricare ar fi, ori Cleric, ori mirean, ori monah) cu moarte să se sfâr ş easc ă »
[Leviticon 20: 9; Matei 15: 4], îns ă moartea acestora este lipsirea Dumnezeie ş tii împ ă rt ăşiri,
care la cei în � elep � i se socote ş te moarte adev ă rat ă dup ă Canonul, 55 al marelui Vasilie.
72
pedeap s ă ). Că ci, precu m capul este mai pres us decât mâinile şi celelalte
m ă dulare ale trup ul ui, iar mâinile sunt mai josite decât capul; Aş a prin
urmar e şi cei ce necinstes c capul, de mai mare pedeap s ă au trebuin �ă ,
îns ă cei ce necinste sc mâinile mai pu � in ă pedea p s ă trebuie ş te.

CANON 57

Dac ă vreun Cleric pe ochion, sau pe surd, sau pe orb, sau pe cel
ră nit la picioare îl va batjocori, s ă se afurisea s c ă . Aşiş derea şi
mireanul.

TÂLCUIRE
Cei ce - şi au m ă dularele trup ul ui vă t ă mate şi urâcioase, se cuvine mai
ales a se milui, a se ajuta, şi de mâini a se duce de că tre cei ce- şi au
m ă dularele întregi şi să n ă toase, iar nu a se lua în râs şi a se batjocori.
Pentr u aceasta Canon ul acesta rând uie ş te, că oricare Cleric va batjocori
pe sur d sau pe ochion, sau pe orb, sau pe cel ce este r ă nit şi urâcios la
picioare, să se afuriseac ă . Asemene a înc ă şi mirean ul de va face aceas ta,
s ă se afuriseasc ă . Căci, au doar ă nu este destul ă certarea şi pedea p s a ce o
d ă lor Dumne z e u pentr u judec ă� ile, ce singur el le ş tie, şi pent r u aceas ta
şi oamenii luând Judecata lui Dumne z e u, adaug ă tic ă lo ş iilor acestor a,
pedeap s ă peste pedea p s ă , cu batjocurile şi cu lu ă rile în râs ale lor? Vai de
netem e r ea de Dumne ze u şi de marea mân d rie! Nu, pentr u Domnul, nu, să
nu îndr ă zni � i, fra � ii mei, de acum înainte, sau a batjocori, sau a fugi de
grozavii cei aseme nea, ca de foc şi de spurc ă ciune. Obi ş nuind a zice
parimia acea fă r ă cuvân t şi prea nebu n ea sc ă : Fugi � i de cei însem n a � i. Ci
mai vârtos înlesni � ii şi ajuta � ii cu toate chipurile, ce pute � i. Ca şi de la
Domn ul s ă vă milui � i, ar ă tân d u - vă că tre cei împreu n ă cu noi robi
milostivi şi îndur a � i. Pentru aceas ta şi Dumne z e u por u nce ş te nici s ă
prih ă neasc ă cineva pe surd pentr u că nu aude, nici s ă pun ă piedic ă
înaintea picioarelor orbului, pentr u că nu vede. «Nu vei gr ă i de r ă u asup r a
orbului, şi înaintea orbului nu vei ad ă uga poticnire; Şi te vei teme de
Domn ul Dumne z e ul t ă u» [Levit 19: 14]

CANON 58

Episco pul sau Presbiterul nepurtând grij ă de Cler, sau de popor,

şi neîn v ă� ându - i pe ei bun ă cin stire de Dumn e z e u, s ă se afurisea s c ă ,
iar st ă ruind în nepurtare de grij ă şi lene vire, s ă se cateris ea s c ă .
[Sobor 4: 25; Sobor 6: 19, 80; Sobor 1 şi 2: 16; Sar: 11, 12; Cartag: 79,
82, 86, 131, 132, 133; Nisis: 6; Pet: 10]

TÂLCUIRE
Datorie neap ă rat ă este Episcopului a înv ă� a în toate zilele pe noro d u l
cel sup u s lui bine cinstitoar e Dogme, şi a- l îndrep t a pe el că tre drea pt a
Credin �ă şi îmbun ă t ă� ita petrecere. Că zice Dumne z e u prin Proorocul
Iezechiel că tre proes to ş ii noroadelor: «Fiul omului, pânda r te - am pus pe
tine casei lui Israil, şi casei lui Iuda. De nu vei deslu ş i, nici vei gr ă i, va
muri cel fă r ă de lege întru fă r ă delegea sa, şi sângele lui din mâna ta îl voi
cere» [Iezechiel 3, 17]. Pentr u aceasta şi Canonul acesta rân d uie ş te:
„Oricare Episcop, sau Presbiter (că înv ă�ă tori trebuie a fi şi Presbiterii) 81

81Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom zice: „Nu este mult ă osebire între Presbiteri şi
între Episcopi. Că şi ei au primit învă�ă toria şi purtarea de grij ă a Bisericii…” Că cu singur ă
73
nu va pur ta de grij ă de Clericii s ă i, şi de tot norod ul cel ă lalt, şi nu - i va
înv ă� a pe ei Dogmele şi faptele bunei cinstiri de Dumne z e u, s ă se
afuriseasc ă pân ă se va îndrep t a. Iar de va st ă rui în nepur t a r e de grij ă şi în
lenevirea sa, să se cateriseasc ă des ă vâr ş it, ca un nevred nic de Episcopie,
şi de Presbiterie 82 .

CANON 59

Dac ă vreun Episcop sau Presbiter, vreun ul din Clerici s ă rac fiind,
nu îi va da cele trebuincioa s e, s ă se afuris eas c ă . Iară st ă ruind, s ă se
caterisea s c ă , ca unul ce a ucis pe fratele s ă u. [Apostolic: 4, 41]

TÂLCUIRE
Lucrurile şi veniturile Bisericilor se nume sc s ă r ă ce ş ti, pentr u că se
cuvine a se împ ă r � i la s ă raci. Şi dac ă se cade a se împ ă r � i la al � i s ă raci şi
lipsi � i, de c ă tre proes to ş ii Bisericilor, cu cât mai vârtos se cade a se
împ ă r � i acestea la Clericii cei supu ş i lor, s ă raci fiind şi trebuin �ă având?
Pentr u aceas ta şi Canonul acesta rând uie ş te că oricare Episcop sau
Presbiter nu d ă cele trebuincioase spre via �ă din veniturile Episcopiei sau
ale Enoriei (că aveau şi Enoriile Presbiterilor venituri, des pr e care vezi la
sub însem n a r ea Canonul ui 4 al Soborului al 4- lea). Clericului acelei
Episcopii care are treb uin �ă , sau al Enoriei, s ă se afuriseasc ă , pân ă ce va
începe a da. Iar de va st ă rui întru nemilostivirea sa, s ă se caterisea sc ă ,
des ă vâr ş it. Pentr u că, cât despr e voin � a sa s - a fă cut uciga ş fratelui s ă u.
Că cel ce nu are cele înt ă ritoare vie � ii sale, negre ş it moare. Iar cel ce are,
şi nu d ă celui ce nu are şi se primej d uie ş te, negre ş it uciga ş al aceluia este.
Iar de ş i acela cu lucru nu a murit, Dumne z eia sca Pronie dân d lui prin al � i
iubitori de s ă raci cele îndes t ule spre via �ă , îns ă cel ce are şi nu i- a dat,
uciga ş se judec ă pentr u nemilostivirea, şi cruzi mea sa. Cite ş te
hirotonia îi covâr ş esc, şi pentru singur ă aceasta se socotesc că întrec pe Presbiteri.”
(Voroava 11 la cea 1 că tre Timotei la început.)
82 Pentru aceasta şi deosebi Pavel în cea 1 că tre Timotei 3, 2 zice: Că Episcopul se cade a fi

învă�ă tor. Şi către Tit 1, 9 ca să se �in ă de cuvântul cel credincios al învă�ă turii, ca să poat ă a
îndemna pe ceilal � i la să nă toasa învă�ă tur ă , şi a mustra pe cei ce grăiesc împotriva ei. Atâta
mare şi neap ă rat ă este datoria Arhiereilor, ce o au că tre norodul cel încredin � at lor. Drept
aceea deş i alt ă nu îi îndeamn ă spre a nu se lenevi, ci a fi treji, m ă car îndeamn ă - i numele de
Episcop cel au, care însemneaz ă pândar. Cei ce sunt la pând ă , se cade a priveghia şi a vidé,
nu a se lenevi, şi a dormita. Că pentru aceasta şi înlă untru în Altar sfin � itul Sinod (adică
scaunul cel împreun ă cu ale conslujitorilor săi), sau aş ezat, ca Arhiereul suindu - se şi
şezând într - însul mai sus decât ceilal � i să vad ă de sus, ca din pă tulul pândirii pe norodul
cel supus lui, şi mai cu scump ă tate să - l cerceteze pe el. Iar Presbiterii împreun ă stând şi
împreun ă şezând cu el de aici se îndeam n ă ca şi ei să cerceteze şi să îndrepteze pe norod,
ca unii ce sunt da � i Arhiereului împreun ă ostenitori, precum zice Zonara. Însăşi aceast ă
în � elegere o arat ă şi scunulul Arhiereului cel ce st ă în Biserică (strana Arhiereasc ă ) mai înalt
decât celelalte şi pând ă preaînalt ă pentru aceasta numindu - se, şi sfin � ita înăl � ime a
scaunului, dup ă Diaconul Ignatie (în via � a Patriarhului Nichifor). Iar dac ă Episcopul şi
Presbiterii sunt neînv ă� a � i şi nu au putere de a învă� a, trebuie cu unire să cheme de la alte
locuri învă�ă tori şi sfin � i � i propov ă duitori, dând lor cele spre îndestularea vie � ii şi cinstea
cea cuviincioas ă , să aş eze şcoli în Eparhiile lor, şi prin acelea să - şi împlineasc ă datoria
învă�ă turii, ci ei sunt datori norodului. Iar într - alt chip, st ă pânirea Canoanelor se cade
totdeauna a avea tă rie. Şi Nearaua pururea pomenitului împ ă rat Alexie Comnino a rânduit
fiecă rui dasc ă l al marii Biserici por � ie de hran ă şi simbrie; şi să aibă cinste de asta îndat ă
dup ă împ ă r ă te ş tii boieri şi pe lâng ă Patriarhul, ca unii ce �in locul aceluia. Încă şi Pavel a zis:
«Cei ce se ostenesc în cuvânt şi întru învă�ă turi de îndoit ă cinste să se învredniceasc ă » [2
Timotei 5: 17]. Scriu şi Apostolii şi în aş ez ă mintele lor (Cartea a 7- a cap 10) acestea „pe cel
ce grăieş te �ie cuvântul lui Dumnezeu îl vei slăvi, aducându - � i aminte de el ziua şi noaptea.
Şi îl vei cinsti nu ca pe pricinuitorul na ş terii, ci ca pe cel ce s- a făcut � ie pricinuitor de a fi
bine. Că unde este învă�ă tur ă despre Dumnezeu, acolo Dumnezeu de fa �ă este”.
74
Apostolescul Canon 4 înc ă şi cel 41 ce rând uie ş te, ca din lucrurile şi
veniturile Bisericilor, treb uie Episcopii să chivernisea sc ă trebuin � ele, atât
pe ale sale, cât şi pe cele ale fra � ilor celor str ă ini întâm plâ n d u - se; iar dac ă
treb uin � ele str ă inilor se cuvine ale chivernisi, cu cât mai mult pe al
Clericilor sup u ş ilor s ă i?

CANON 60

Dac ă cine va c ă r � ile necin s tit orilor de Dumn e z e u cele

minciun o s u pra s cris e, ca pe ni ş te sfinte în adunare (Biseric ă ) le - ar citi,
spre v ă t ă marea norod ului, şi a Clerului, s ă se cateris ea s c ă . [Sobor 6: 2,
63; Sobor 7: 9; Laodiceea: 51]

TÂLCUIRE
Din că r � i, unele adic ă , de eretici, şi de necins titori de Dumne z e u fiind
alc ă tuite în numele sfin � ilor cu minciu n ă s- au supr as cris, spre am ă girea
şi r ă t ă cirea celor mai pro ş ti; precu m este Evanghelia ceea ce se nume ş te a
lui Toma, fiind scrie cu adev ă rat de Manihei, iar deas u p r a scrise cu
nu mele Apostolului Toma: Apocalips urile cele numite ale lui Avraam,
Isaac, Iacov, şi ale de Dumne z e u Nă sc ă toarei. Bârfele lui Hrisomal (pă r de
aur), pe care ereticul Pamfil le- a scris deasu p r a Teologhice ş tii voroave. Şi
alte nen u m ă r ate ca acestea, de care face pome nire sfân tul Meletie 83
Mă rturisitor ul, prin stihuri politice ş ti, în cea de dâns ul numit ă
Alfavitalfavit ă . Iar altele drept sl ă vitoari şi sfin � i, sau notevsit (adic ă s - au
stricat) de eretici în urm ă ; Precum s- au notevsit de cei r ă i sl ă vitori,
a ş ez ă min tele Apostolilor cele prin Clement, pentr u aceasta şi s - au
lep ă dat, precu m zice aceasta Ecumenicul Sobor al 6- lea în Canonul, al 2-
lea al să u. Şi cele apocrifa (ascun s e) ale lui Ilie, şi ale lui Ieremia, şi ale lui
Enoh, înc ă şi ale altor Prooroci, şi Patriar hi 84 . Pentr u aceas ta şi Canon ul
83 Care pe lâng ă cele zise sunt acestea: Apocalipsis a lui Adam, a lui Lameh. Rugăciunea lui
Iosif celui frumos; Apocalipsis a lui Moisi, şi Diata; Psalmii lui Eldad şi a lui Solomon;
Stră ine ziceri lui Isaia; Apocalipsis a lui Sofonie. Cartea a treia a lui Esdra; Apoclipsis a de
Dumnezeu Nă scă toarei, şi a lui Petru, şi a lui Pavel; Epistolia lui Varnava; Încungiur ă rile
Apostolilor; Carete lui Matei şi a lui Varnava. Învă�ă tura lui Climent; Faptele lui Pavel;
Învă�ă tura lui Ignatie şi a lui Policarp, Căr � ile Ucenicilor lui Simon, a lui Dima şi Cleov şi
Nicolai. Iar că r � ile ereticilor Manihei sunt a şéptea Evanghlie; Dragostea ce în şapte cuvinte;
Lucrarea rugă ciunilor; Pragmatia Urieşilor; Evanghelia lui Filipp; Cele copilă re ş ti ale lui
Hristos; Şi Faptele lui Andrei. Iar sfântul Nichifor în Canoanele 3, 4 ale sale (care sunt în
Tomul al 2- lea al adun ă rii Canoanelor foaia 918) zice: că nu sse cuvine să primim
Aposcalipsa lui Pavel, şi altele ca acestea. Că spurcate şi necurate sunt. Nici Apocalipsul lui
Esdra, şi a lui Zosima; şi cele dou ă Mucenii al sfântului Gheorghie; şi ale sfin � ilor Mucenici
Chiric şi Iulita). Însemneaz ă îns ă că în � elepciunea lui Solomon se cite ş te în Biserică în auzul
norodului împreun ă cu că r � ile cele canonisite ale scripturii, pentru că Carte canoniceasc ă se
nume ş te de Canonul 30 al Soborului din Cartagina. Încă şi Atanasie în Epistolia sa cea
pră znuitoare pe aceasta o num ă r ă împreun ă cu căr � ile cele ce se citesc. Iar de o numesc
oarecare apocrifa (ascuns ă ) ră u zic, că se mustr ă de acesta ş i epistolie a lui Atanasie.
Însemneaz ă pe lâng ă acestea, că scriitorul Căr � ii cei Sobornice ş ti scrie, că sfântul Sobor a
toat ă lumea cel 1 prin minune a cunoscut Căr � ile cele întest ă luite şi canonice ş ti, şi pe cele
ascunse şi mincinoase ale ereticilor, că punându - le pe toate împreun ă sub sfânta Masă, şi
rugându - se Domnului, o minune! Pe că r � ile cel canonice ş ti le- au aflat deasupra sfintei
Mese, iar pe cele ascunse sub dânsa.
84
Am zis, că s- a notevisit cele apocrifa (ascunse) ale lui Ilie, şi Ieremia, şi Enoh, încă şi ale
altor Patriarhi, pentru că pân ă în vremurile sfin � ilor Apostoli, erau nenotevisite şi curate.
Pentru care Pavel, din cele ascunse ale lui Ilie, a luat zicerea ceea ce o scrie în Capul al
doilea, aceea întâi că tre Corinteni, care zice: „Ci precum este scris, cele ce Ochiul nu le- a
vă zut, şi urechia nu le- a auzit, şi pe inim ă de om nu s- au suit, care au gă tit Dumnezeu
celor ce- l iubesc pe el. Precum aceasta o mă rturise ş te mai întâi, Grigorie oarecare ce a
st ă tut Arhidiacon Patriarhului Tarasie, a în � eleptului Fotie; Şi al 2- lea însu ş i în � eleptul Fotie,
75
acesta Apostolesc rând uie ş te. Că oricare le- ar întrebuin � a acestea în
auz ul de ob ş te, şi ar pune să se citeasc ă în Biseric ă ca ni ş te sfinte, că r � ile
necistito rilor de Dumne z e u şi r ă u sl ă vitorilor, cele minciun o s u p r a s c rise,
pent r u ca să vat ă me suflete ş te pe norod ul cel de ob ş te, şi pe Clerici, s ă se
caterisea sc ă . Căci că r � ile cele de acest fel se cuvine s ă se osânde as c ă , sau
cel mai pu � in, s ă se ascun d ă , dar nu s ă se citeasc ă în Biseric ă .

CANON 61

De se va face vreo prih ă nire asupra unui credincio s, de curvie,

sau de preacurvie, sau de alt ă oarecare fapt ă oprit ă , şi se va v ă di, s ă
nu se înainte z e în Cler. [Sobor 2: 6; Cartag: 59, 138]

TÂLCUIRE
Cel ce se va prinde în curvie, sau în preacurvie, sau într - altă
necuviin �ă ca aceasta, nu numai Cleric fiind şi Ierosit (adic ă sfin � it cu
hiroto nia), dup ă 25 al Apostolilor, ci şi mirean fiind, se opre ş te de a se
face, nu numai Ierosit (adic ă Diacon sau Presbiter sau Arhiereu), ci nici
Cleric prost, Cite � adic ă , sau Cânt ă re � , sau u ş éri, şi nici ca cum din cei ce
se nu mesc afar ă de Altar. Precum Canonul acesta rând uie ş te, zicând a ş a:
De s - ar face vreo prih ă nire de că tre cineva împotriva vreun ui cre ş tin, cum
că adic ă a curvit, sau a preacurvit, sau vreun alt p ă cat a fă cut, oprit de
sfin � itele Canoane. Cre ş tinul acela de se va dovedi cu adev ă rat, că a fă cut
p ă catul acela, pent r u care se prih ă ne ş te, s ă nu se înainte z e în Cler, adic ă
s ă nu se Hirotonisea sc ă Cleric al Bisericii. „Se cuvine îns ă mai întâi a se
cerceta fe � ele prih ă nitorilor, şi a zic ă torilor împot riv ă , de nu sunt robi,
sau ierta � i din robie, s ă nu fie opri � i de legile cele politice ş ti despr e a
pârî”, dup ă Canonul 138 din Cartagina: „Să nu fie prih ă ni � i şi de al � ii c ă
to � i ace ş tia nu sunt primi � i a da pâr ă nici asup r a unei oarecare fe � e, de nu
vor dovedi mai întâi că sunt nevinova � i de prih ă nirile acelea, cu care au
fost prih ă ni � i, dup ă Armeno p ol ul Cartea 1 titlul 2 şi dup ă Canon ul 6 al
Soborului 2 a toat ă lumea. Deci de vor fi slobo zi pârâ ş ii de cele mai de
sus, şi vor dovedi adev ă rat ă prih ă nirea cea împo triva Candidat ul ui
aceluia, unul ca acesta nu se face Cleric. Iar de nu vor putea în vreme de
trei luni a o dovedi adev ă rat ă , ei s ă se afuriseasc ă (adic ă s ă se opreasc ă )
pent r u totd ea u n a de împ ă rt ăş irea pe Curatelor Taine de c ă tre Arhiereul
cel ce are se hiroto nisea sc ă pe Cleric, ca ni ş te clevetitori şi neadev ă ra � i
pârâ ş i. Iar Clericulcel cu nedre p t a t e clevetit şi pârât s ă se Hirotonisea sc ă ,
ca unul ce s - a ar ă tat curat şi nevinovat de prihan ă ; precu m por unce ş te
întâiul a ş ez ă mân t al titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 1 Cap 8). Pentr u
aceasta aceea ş i Neara hot ă r ăş te, că alegerile Episcopilor, şi ale Clericilor,
se a se face înaintea tot noro d ul ui Bisericii, pent r u ca să aib ă slobo ze nie
cel ce va voi a zice. Asemenea şi Soborul din Cartagina în Canonul 59
îns ăş i aceasta zice, hot ă rân d că, dac ă se va na ş te vreo împotriv ă zicere de
în întreb ă rile cele ce se numesc Amfilohia, de la Grigorie luându - o aceasta. Că nicăieri în
Căr � ile sfintei Scripturi cele ce se găsesc, zicerea aceasta a lui Pavel aş a anume nu se află.
Iar din cele ascunse ale lui Ieremia a luat, zicerea aceea ce o pomene ş te în Capul 5 a celei
că tre Efeseni, care zice. „Pentru aceasta zice: Deş teapt ă - te cel ce dormi, şi te scoal ă din
mor � i, şi va lumina � ie Hristos.” Precum şi aceasta o adevereaz ă însu ş i Grigorie, şi pe
deslu ş itorul Fotie. Iar Apostolul Iuda în Soborniceasca sa Epistolie, aduce o întreag ă parte
din cele ascunse ale lui Enoh. Adică: „Şi a proorocit de aceş tia şi Enoh cel al şaptelea de la
Adam, zicând: Iată au venit Domnul întru întunericile sfin � ilor săi Îngeri, ca să facă Judecat ă
împotriva tuturor, şi să mustre pe to � i necredincio ş ii, de toate faptele p ă gân ă t ă� ii lor, cu
care a făcut fă ră de lege, şi de toate cuvintele lor cele aspre, care a grăit împotriva lui
pă că to ş ii cei necredincio ş i; Şi celelalte. Au fost ascunse îns ă şi ale altor Patriarhi.
76
prih ă nire şi de vinov ă� ie despre oarecare, când se fac psifii şi alegerile
Arhiereilor, s ă se cercete z e cei ce zic împot riv ă , şi dup ă ce se va ar ă ta
Ipopsifiul curat înaintea fe � ei a tot norod ul ui de prih ă nirile cele aduse
asu p r ă i, atu nci s ă se Hiroto nisea sc ă Episcopul. Ar ă tat îns ă este că aceasta
ce o zice Soborul pentr u Episcopi, se în � elege întocmai şi pent r u Clerici.
Despre care vezi sub însem n a r e a Canon 2, 30 al Apostolilor, şi 5, 13
Laodiceea.

CANON 62

Dac ă vreun Cleric pentru frica omen ea s c ă (adic ă de fric ă de

Iereu, sau de Elin, sau de eretic), s - ar lep ă da, de Numele lui Hristos
adic ă , lep ă dat s ă fie. Iar dac ă de num el e de Cleric, cateris ea s c ă - se.
Poc ă indu - se, ca un mirean primea s c ă - se. [Sobor 1: 10; Ang:1, 2, 9, 12;
Petru 10, 14; Epist: 10 At; Vasilie: 45; Teo: 2]

TÂLCUIRE
Canonul acesta poru nce ş te, că oricare Cleric pentr u frica
oamene ş tilor munci, a Iudeilor adic ă , sau a Elinilor, sau a Ereticilor, s - ar
lep ă da de Numele lui Hristo s, unul ca acesta, du p ă ce se va căi, nu numai
s ă se cateriseasc ă de Clericie, înc ă s ă se lepede şi din adunar e, şi s ă stea
în rând uiala celor ce se poc ă iesc. Iar dac ă pentr u frica omenea sc ă s- ar
lep ă da de numele Clerului s ă u. Adic ă , cum că este cutare Cleric, sau Cite �
adic ă , sau Cânt ă re � , sau altceva. Să se cateriseasc ă numai de Clericatul
s ă u. Că cu drept a t e este a se lipsi, de ceea ce s - a lep ă dat, şi nu a voit s ă
zic ă că o are. Iar dup ă ce unul ca acesta se va poc ă i, s ă se primeasc ă la
împ ă rt ăş irea cea cu Credincio ş ii ca un norod nic, adic ă , s ă se roage
împreu n ă cu cei Credincio ş i 85 .

CANON 63

Dac ă vreun Episco p, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din
catalogul Clerice s c, va mânca carne întru sângel e sufletului s ă u, sau
de fiar ă prins, sau mort ă ciun e, s ă se cateris ea s c ă . Că aceasta legea o a
85 „Însemnea z ă îns ă, că dup ă Hrisostom (voroava trei la Anna Prooroci � a) nu este un chip de
lepă dare numai, ci multe şi osebite. Pe care Pavel însemnând u - le zice: «Pe Dumnezeu îl
mă rturisesc că îl ştiu, iar cu faptele îl tăgă duiesc» [Tit 1, 16] şi iarăşi, «dac ă cineva de ai săi,
şi mai ales de casnici nu poart ă grijă, de Credin �ă s- a lepă dat, şi este mai ră u decât un
necredincios.» [1 Timotei 5, 8] şi iarăşi, «fugi � i de lăcomia de averi, care este slujire de idoli.
Pentru că aceasta şi Canonul 45 al marelui Vasilie zice, că, oricare cre ş tin cu faptele sale
ocă răş te pe Hristos, nimic se folose ş te din singur numele Creş tinismului.” Vezi şi Canonul
11 al Soborului 1 însă înfrico ş at ă cu adev ă rat este Istoria, care se pomene ş te în via � a
marelui Paisie; Că acesta avea un ucenic, că tre care un evreu oarecând a zis acestea: Hristos,
că ruia voi vă închina � i, ne este acela, care are să vie, ci altul. Către care cuvinte, a ră spuns
acela cu prostime numai aceasta, poate aş a este adev ă rul. Şi îndat ă , o minune! A pierdut
Darul sfântului Botez. Drept aceea pentru înfrico ş ata Istoria aceasta, opreasc ă - şi cre ş tinii
limba lor şi să nu zică glasurile acestea lep ă d ă toare: de nu voi veni de hac cut ă ruia să nu
mor cre ş tin, şi altele asemenea. Pentru că m ă tem, ca nu dintru aceasta să - şi piard ă şi ei
Darul sfântului Botez. Şi să nu poat ă a- l mai dobândi ca cel zic mai sus fă ră de mare
pocă in �ă şi îndreptare. Că atât de delicat lucru este credin � a, încât poate a se lepă da de
dânsa şi cel ce ar călca o singur ă silab ă, sau ar face o singur ă amenin � are împotriva
Credin � ei. Pentru aceasta şi Teologul Grigorie zice: Nevoitorii bunei cinstiri de Dumnezeu cu
osârdie alegea mai bine a pă timi, care pă timiri înduplec ă şi pe cel preaviteaz, şi acestea
poate pentru o silabă , sau pentru amenin � are, decât ră u a se mântui prin lep ă dare. Că
Numele Dumnezeu în scurt este scris. Pe care îl vând, şi pe altul nu este cu putin �ă a- l lua
(La voroava capului 10 de la Matei). Iar Dumnezeiescul Hrisostom zice: Mai ră u pă cat decât
lepă darea de Credin �ă nu este (cuvântul pentru poc ăin �ă).
77
oprit. Iar de ar fi mirean, s ă se afuriseas c ă . [Sobor 6: 67; Gang: 2;
Faptele Apost olilor 20: 18, 19]

TÂLCUIRE
Fiindc ă Dumne z e u dând legea cea pent r u mânc ă ruri lui Noe, i- a zis,
ca ni ş te bur uieni şi ierburi le- am dat vou ă pe toate. Fă ră num ai carne cu
sângele suflet ului nu ve � i mânca. Pentr u aceas ta în Canon ul acesta
Dumne z eie ş tii Apostoli rând uiesc, că oricare Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon, sau m ă car oricine ar fi din catalogul Iereilor şi al Clericilor, ar
mânca carne cu sânge, care este sufletul dobitoacului, adic ă sugr u m a t,
dup ă Hrisosto m, sau ar mânca prins de fiar ă , adic ă dobitoc prins şi
omor ât de lup, să zicem, sau de urs, sau de altceva de acest fel, sau şi de
pas ă re. Sar ar mânca mor t ă ciune, adic ă mort de sine ş i. Clericul cel ce va
mânca zic cele de acest fel, să se caterisea sc ă . Fiindc ă şi Legea le- a oprit a
nu se mânca; atât cea dat ă lui Noe, precu m am zis, cât şi cea dat ă lui
Moise în capul 17 a celei Levitice ş ti. Iar de va fi mirean cele ce le- ar
mânca să se afuriseasc ă 86 .

CANON 64

Dac ă vreun Cleric s - ar afla postind în ziua Duminicii, sau

Sâmb ă ta? Afar ă de una numai, s ă se cateris ea s c ă . Iar de va fi mirean
s ă se afuriseas c ă . [Sobor 6: 55, 56; Gangra: 18; Laod: 29; Petru 15;
Teofil 1]

TÂLCUIRE
Alt lucru este Postul, altul dezlegarea post ului, şi altul stricarea
post ului. Şi post ul chiar este des ă vâr ş ita nemâ nc ar e, sau şi a mânca
cineva o dat ă în zi, întru al nou ă lea ceas, cu mâncar e uscat ă , adic ă nu mai
de pâine şi ap ă . Iar dezlegarea post ul ui este, a mânca cineva mai - nainte
de al nou ă lea ceas, ori smochine, ori stafide, sau altceva de acest fel. Sau
şi a mânca afar ă de pâine, şi de ap ă , şi alte oare care feluri de mânc ă ruri
proast e: precu m de pild ă , legumi, vin, sau unt de lemn, sau raci, scoici, şi
alte de acest fel. Iar stricarea post ul ui este când m ă nânc ă cineva din toate
de mâncare, şi carne adic ă , şi pe ş te, şi lapte, şi brân z ă , şi celelalte. Deci în
Canon ul acesta rând uiesc Dumne z eie ş tii Apostoli, că oricare Cleric, s - ar

86 Pentru aceasta cei ce ucid cu pu ş ca, şi îndat ă nu le taie grumazul, pentru a se scurge tot
sângele, tare pă că tuiesc, ca unii ce m ă nânc ă carne cu sângele sufletului, şi calcă Canonul
acesta Apostolesc. Că ce se osebesc, rogu - vă, dobitoacele cele prinse de fiară, sau pă s ă rile
cele lovite de vulturi, pe care opre ş te Canonul, despre cele ce se omoar ă cu plum ă ? Mai
nimic. Pentru că, precum totdeauna întru acelea ră mâne sângele, aş a asemenea şi întru
acestea. Deci se cuvine îndat ă ce vână torii omoar ă vânatul, să - l junghie pentru ca să se
verse tot sângele să u. Precum aceasta Dumnezeu o porunce ş te, zicând: «Şi omul, om din fiii
lui Israil au din nemernicii, care se află întru voi, care va vâna vânat de fiar ă, au pas ă re, care
se m ă nânc ă , va vărsa sângele ei, şi- l va acoperi cu pă mânt.» [Levit 17: 13] De aici şi Ioan
Chitrul zice, că de va că dea în vreun vas vreo vietate din cele ce se zic necurate, de va fi
neputred ă , şi de curând că zut ă , să nu se lepede lucrul cel de hran ă ce va fi în vas, ci dup ă ce
se va sfin � i să fie spre întrebuin � are şi hran ă . Afară numai de se îngre � eluie ş te a mânca
st ă pânul lucrului sau de şi se vat ă m ă să nă tatea lui din aceea. Iar de ar fi putrezit vietatea,
să se lepede ceea ce ar fi în vas, nu numai pentru că vat ă m ă să nă tatea hrana aceş tia, ci şi
pentru ca să nu se par ă că m ă nânc ă sugrum at şi mort ă ciune, şi sângele dobitocului, cel ce o
mă nânc ă aceea. Pentru aceasta şi Nearaua aceasta 58 a lui Leon în � eleptului rânduie ş te, că
cei ce vând, sau mă nânc ă orice fel de mâncare, care ar avea sânge, să se bat ă , şi să se tund ă ,
şi să se osândeasc ă cu izgonire pentru totdeauna, şi averile lor să se risipeasc ă . Iar câ � i
st ă pânitori, şi judec ă tori nu vor pedepsi pe unii ca aceş tia, să se pă gubeasc ă de zece litre de
aur.
78
afla postind în ziua Duminicii sau a Sâmbetei, cu deplinit ă nemâ nc ar e,
sau şi cu mâncar e uscat ă într u al nou ă lea ceas, afar ă de o singur ă
Sâmb ă t ă : adic ă de Sâmb ă ta cea mare, într u care se afla Trupul Domn ului
în mor m â n t. Şi într u care şi to � i Drept sl ă vitorii postim, dup ă Glasul
Domn ului ce a zis: «Iar vor veni zile când se va lua de la dân ş ii Mirele, şi
atu nci vor posti.» [Matei 9, 15] (Vezi şi însem ne a r e a Canon ul ui 29 al
Soborului 6) Un Cleric ca acesta, zic, să se cateriseasc ă . Iar de va fi mirean
unul ca acesta să se afuriseasc ă . Căci sâmb ă ta nu o postim, chiar şi în
fiin �ă , pentr u că este zi de odih n ă , întru care s - a odihnit Dumne z e u
desp r e lucrurile zidirii sale, dup ă a ş ez ă mân t u r ile sfin � ilor Apostoli
(Cartea 5 Cap 14) şi dup ă al doilea cuvânt, pent r u că Marchioni � ii postea u
sâmb ă ta, împot rivind u - se cinstei Ziditor ului a toate, du p ă sfânt ul
Epifanie la eresul împot riva lui Marchion. Zice înc ă şi Marguniu s în
tâlcuirea Canon ul ui 11 al Soborului din Anghira, că postea u în ziua
Sâmbetei, şi ereticii cei ce se numea u Coudiani, şi Apolinariani, spre
izb ă virea celor ador mi � i. Deci pe lâng ă pricina ce chiar şi din lă untr u,
pent r u care nu posti m Sâmb ă ta, care este precu m am zis, odihna
Ziditor ului a toate, şi pentr u aceasta înc ă nu postim, ca s ă nu se
socoteasc ă că ne unim cu ereticii cei po me ni � i. Iar Duminica nu posti m,
pent r u Învierea Domnului nostr u şi bucuria cea a toat ă lumea. Că sâmb ă ta
aduce pomenirea zidirii şi a facerii celei dintâi a lumii, ca una ce este
sfâr ş itul şi pecetea ei. Iar Duminica poart ă chipul zidirii şi a facerii celei
de a doua ca un începu t al ei, iar mai vârtos ca un începu t şi al celei dintâi
zidiri.
Să se ş tie îns ă , c ă nu sunt călc ă tori ai Canon ul ui acestuia, cei ce
pent r u adev ă rat ă nevoin �ă cu cinstire de Dumne z e u, postesc zece zile de
rând, sau şi 15, postin d prin urmar e în curs ul acestor zile sâmbetele şi
Duminicile, cuprinse într - însele, precu m Zonara şi Valsamon, într - un glas
zic, atât în tâlcuirea Canon ului 53 cât şi într u acest ui Apostolesc. Îns ă şi
ace ş tia, întru aceste zile, şi mai ales Duminica, se cuvine a nu posti toat ă
ziua, ci s ă dezlege post ul, mai - nainte de al nou ă lea ceas, cu oarecare
mâncare proas t ă , iar nu stric ă toare de post. Latinii îns ă nu pot a se
îndrep t a că poste sc sâmb ă ta pentr u nevoin �ă . Pentr u c ă precu m scrie
Platin, Papa Inochen tie a sur p a t post ul Miercurei, şi în locul acestuia a
introa d u s post ul sâmbet ei. Deci cum post ul sâmb etei poate pentr u
nevoin �ă a se posti de că tre Latini, care r ă ul cu r ă u vindec ă , şi cu
nelegiuitul post al sâmbet ei stric ă pe legiuitul post al Miercurei?

CANON 65

Dac ă vreun Cleric, sau mirean va intra în Sinagoga Iudeilor, sau a

Ereticilor, spre a se ruga, s ă se şi cateris ea s c ă , şi s ă se afurisea s c ă .
[Apost: 7, 45, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 6, 32, 33, 37, 38]

TÂLCUIRE
Mare p ă cat socote ş te Canonul acestea a intra vreun cre ş tin în
Sinagoga Iudeilor, sau a Ereticilor, pent r u ca s ă se roage. Că ce parte este
credincios ul ui cu cel necredincios [2 Corinteni 6: 15] dup ă Dumne z eiescul
Apostol? Că ci, dac ă însu ş i Iudeii intrân d în Sinagogile lor şi jertfe fă când,
fă r ă de lege fac, fiind opri � i afar ă de Ierusalim a aduce jertf ă , dup ă lege?
(Precu m o m ă rtu rise ş te aceasta Dumne z eiescul Iustin în Dialogul cel c ă tre
Trifon. Sozo me n în Bisericeasca Istorie Cartea 5 Cap 21 şi Hrisos to m în
Cuvânt ul al 2- lea împo triva Iudeilor). Cu cât mai vârtos face fă r ă de lege

79
cre ş tin ul acela ce se roag ă împre u n ă cu r ă stignitorii lui Hristos? Dar şi
Biserica şi adun a r ea ereticilor, ca una ce împotriv ă de Dreptsl ă vitorii
cuget ă , nu se cuvine a se cinsti, ci mai vârtos a se lep ă da. Pentru aceasta
şi Canon ul acesta rân d uie ş te, că, oricare Cleric, sau mirean ar intra în
Sinagoga Iudeilor, sau a ereticilor pent r u rug ă , Clericul, ca unul ce foarte
a p ă c ă tuit, s ă se cateriseasc ă împreu n ă şi să se afuriseasc ă , iar mirean ul,
nu mai să se afurisea sc ă , fiindc ă , ca un mirean mai pu � in a p ă c ă tuit de cât
Clericul, fă când - o aceas ta, c ă a se caterisi fiind mirean nu se poate. Sau
mai drep t, precu m al � ii tâlcuiesc, Clericul cel ce ar intra în Sinagoga s ă se
roage, s ă se caterisea sc ă , iar mirean ul s ă se afurisea sc ă .

CANON 66

Dac ă vreun Cleric în vreo gâlceav ă lovind, şi dintr - o lovitur ă

omorând, s ă se caterisea s c ă pentru sum e � ia lui. Iar de va fi mirean s ă
se afurisea s c ă . [Sobor 6: 91; Ang: 21, 22, 23; Atana: Epistolie; Vasilie 2,
8, 11, 13, 33, 43, 52, 54, 56, 57; Grigorie Nissis: 5]

TÂLCUIRE
În Canon ul lor 27 Dumne z eie ş tii Apostoli caterisesc pe Clericii cei ce
bat sau pe Credincio ş ii ce au p ă c ă tuit, sau pe necredincio ş ii ce au
nedre p t ă � it, precu m am zis în tâlcuirea aceluia. Iar în Canonul acesta
rând uiesc că, dac ă vreun Cleric în vreme de gâlceav ă , ar lovi pe cineva cu
o singu r ă grea lovire, şi din singur ă aceea l- ar omorî, unul ca acesta s ă se
caterisea scă 87 ; Măcar c ă nu a lovit cu o singur ă grea lovire; m ă car că nu a
voit să - l omoare, ci pentr u că s- a biruit de mânie, şi s- a ar ă tat sume � şi
obra z nic, ridicân d mâna şi lovind, care lucru este oprit Clericilor. (Las a
zice pent r u p ă catul cel mare şi de moarte al uciderii ce a fă cut.) Iar de va
fi mirean cel ce a fă cut ucidere ca aceasta, s ă se desp ar t ă de cuminecarea
tainelor, şi de la adun a r ea şi Biserica Credincio ş ilor.

CANON 67

Dac ă cine va pe vreo fecioar ă nelog o dit ă silind - o ar avea - o, s ă se

afuris ea s c ă ; şi s ă nu fie lui slobo d a lua pe alta, ci pe aceea s ă o � ie, pe
care o a ales, m ă car s ă rac ă de ar fi. [Vasilie: 22, 23, 25, 26, 6]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te, c ă oricare cu sila ar strica pe vreo
fecioar ă , care nu este logodit ă cu altul, şi o are pe ea în casa sa, s ă se
afuriseasc ă pent r u aceasta silnic ă stricare. Şi s ă nu aib ă voie a- şi lua alt ă
muiere, ci pe aceea îns ăş i, pe care singur el o a ales, şi m ă car de ar fi şi de
neam pros t şi să rac ă .

CANON 68

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua

hirotonie de la oarecin e, s ă se caterisea s c ă şi el şi cel ce l- a
hirotonisit. Fără numai de ar dove di, c ă de la eretici are hirotonia. Că
cei ce de al unii ca ace ş tia sunt boteza � i, sau hirotonisi � i, nici
87
Însemnea z ă că de ş i acesta se caterise ş te numai, şi nu se desparte de ruga celor
credincio ş i şi de Biserică, nu se iart ă îns ă şi a se împ ă rt ăş i cu Dumnezei ş tile Taine,
împreun ă cu cei credincio ş i, pân ă la vremea, ceea ce ar gă si de cuviin �ă Arhiereul, sau
Duhovnicescul lui pă rinte, precum am zis în tâlcuirea Apostolescului Canon 25.
80
credincio ş i, nici Clerici este cu putin �ă a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1: 8;
Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101]

TÂLCUIRE
A se hiroto nisi cineva de dou ă ori în deosebite chipuri poate a se
socoti. Sau pentr u că cel hiroto nisit a def ă imat pe cel ce mai întâi l- a
hiroto nisit, sau pentr u că socote ş te că va lua mai mult dar de la cel ce l-
ar hiroto nisi de al doilea, având mai mult ă credin �ă c ă tre acela. Sau
pent r u alta oarecare pricin ă de aceste fel. Pentr u aceasta Canonul acesta
rând uie ş te, că oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, ar primi a doua
hiroto nie 88 de la oarecine, s ă se caterisea sc ă şi el, şi cel ce l- a hiroto nisit.
Afar ă nu mai de se va dovedi c ă are Hirotonia de la eretici. Pentr u că cei
de eretici boteza � i, sau Hirotonisi � i, nici m ă car cre ş tini pot a fi cu acest
ereticesc botez, sau mai bine a zice spurcare, nici Ierei şi Clerici, cu
aceast ă ereticeasc ă hiroto nie. Pentr u aceasta fă r ă primejdie unii ca ace ş tia
şi se botea z ă de Ierei Drept sl ă vitori, şi se hiroto nise sc de Drept sl ă vitorii
Arhierei; drep t aceea prin urmar e şi marele Vasilie scriind că tre
Nicopoliteni, zice: Eu nu voi num ă ra împreu n ă cândva cu adev ă ra � ii Preo � i
ai lui Hristos, pe acela ce s - a hiroto nisit şi a luat purta r ea de grij ă a
noro d u l ui din spurcat ele mâinile ereticilor, spre spurcar ea
Dreptsl ă vitoarei Biserici.

CANON 69

88
Pentru ce pricin ă din cele 7 Taine, numai dou ă nu se repetuiesc <repet ă >, Botezul şi
hirotonia Ieriei? Scolasticii zic pentru că acestea las ă şi întip ă resc haractir ne ş ters. Care
haractir dup ă dân ş ii (în partea 4 a Teologiei, precum st ă la Nicolae vulgarul în catihisis) este
o fiin �ă practic ă ce se află în suflet şi putere mai presus de fire. Aceast ă socotin �ă a
scolasticilor o au urmat mai to � i Teologii cei noi ai no ş tri, şi mai ales Coresie. Iar mie mi se
pare că pentru aceasta numai aceste nu se repet ă într - una şi aceea ş i via �ă a celor ce le
primesc acestea, pentru că se fac în chipul Mor � ii Domnului, care odat ă făcându - se, nu se
mai repet ă . Că cei ce se boteaz ă întru Moartea Domnului se boteaz ă , dup ă Pavel şi dup ă
Canonul 47 Apostolesc. Iar Iereii că zând din Ierie, pentru aceasta nu se Hirotonisesc al
doilea, fiindc ă închipuiesc pe Iereul cel întâi şi mare, care a intrat deodat ă întru cele sfinte,
veş nică izb ă vire aflând, dup ă Pavel; şi ră mâne întru veş nicie necă zut ă avându - şi Preo � ia.
Aceasta dup ă socoteala mea este pricina de nu se Hirotonise ş te a doua oar ă Preotul, că
necă zut ă este Preo � ia întru Hristos. Drept aceea şi închipuirea lui, se cade a sta totdeauna
întru cură� enia ceea ce se cere la Preo � ie, pentru a se p ă zi bine asem ă narea, întru arhetipon
(întâiul chip) şi întru Iereul ce- i poart ă chipul lui, şi alta încă, pentru că Iereul chiar st ă
întru a Ierosi adică , întru a jertfi Jertfa cea de Tain ă, care este Jertfa cea fără de sânge, prin
care se veste ş te Moartea Domnului cea una, dup ă Pavel. Că de ar fi cuvânt îndestulat pentru
că nu se repet ă Tainele acestea haractirul cel aflat de scolastici; pentru ce Mirul se
poftore ş te, cu toate că Pecete se nume ş te, şi pecetluirea şi haractir închipuie ş te în suflet?
Că zice Evanghelistul Ioan «Şi voi darul ce a � i luat de la el întru voi ră mâne» [1 Ioan 2: 27].
Şi Pavel, cel ce v- a pecetluit pe voi, zice, şi- a dat arvuna Duhului în inimile voastre [2
Corinteni 1: 22]. Dar şi David, us al Domnului pe Saul îl nume ş te, nu numai dup ă ce l- a
defă imat Dumnezeu, ci şi dup ă moarte [2 Împă r ă� ia 1: 14]. Drept aceea pentru cuvântul
acesta, adică pentru singuratica Moartea Domnului, şi un singur Diacon, şi un singur
Presbiter, şi un Arhiereu numai se cade a se hirotonisi întru o Liturghie, şi nu doi sau mul � i,
dup ă Simeon al Tesalonicului (răspunsul 39). Şi dup ă Iov în sintagmation a lui Hrisant, iar
câ � i nu se vor hirotonisi singuratice ş te ace ş tia ce sunt, nu ştie zice acesta ş i Simeon, ca unii
ce nu- s hirotoni � i dup ă predania Bisericii. Măcar că cite � i şi Ipodiaconi se hirotonisesc mul � i
la una şi aceea ş i Liturghie, ca niş te m ă dulare mai nedeplinite decât Preo � ia, şi ca unii ce se
hirotetisesc afar ă de Altar, dup ă acesta ş i Iov. Pentru cuvântul acesta, adic ă pentru a nu se
poftori Moartea cea unatic ă a lui Hristos, au rânduit şi Soborul cel în cetatea Antisiodor
localnic în vremea lui Iraclie împ ă ratul la anul 613 adunat. A nu se face dou ă Liturghii întru
o zi pe una şi aceea ş i mas ă . Care şi aceasta o calcă Papista ş ii.
81
 Dac ă vreun Episco p, sau Presbiter, sau Diacon, sau Ipodiacon, sau
Cite � , sau Cânt ă re � , sfântul marele Post nu - l post e ş te, sau Miercurea,
sau Vinerea, s ă se caterisea s c ă . Fără numai de s - ar opri pentru boal ă
trupea s c ă . Iar de a fi mirean, s ă se afurisea s c ă . [Sobor 6: 29, 89;
Loadice ea: 49, 51, 52; Petru: 15; Dioni: 1; Timot: 8, 10]

TÂLCUIRE
Tutur or împreu n ă , şi celor Biserice ş ti, şi celor lume ş ti, le por unce ş te
Canon ul acesta s ă posteasc ă întoc mai şi aseme ne a, atât Postul cel mare,
cât şi toate Miercurile, şi Vinerile, zicân d acestea anu me. Oricare Episcop,
sau Presbiter, sau Diacon, sau Cite � , sau Cânt ă re � , nu poste ş te sfânt ul
marele Post, sau fiecare Miercuri, şi Vineri, s ă se caterisea sc ă . Afar ă
nu mai de nu poate a posti pent r u vreo boal ă trupea sc ă . Iar de este mirean
cel ce nu le poste ş te acestea, s ă se afuriseasc ă . Că sfântul marele Post îl
postim, dup ă Dumne z eiesc ul Hrisosto m (în Cuvânt ul le cei ce postea u
primele Pa ş ti) ce zice nu pentr u Pa ş ti, nu pent r u Cruce, ci pentr u p ă catele
noast r e… Fiindc ă Pa ş tile nu sunt pricin ă de post şi de plâns, ci de veselie
şi de bucurie. Drept aceea nu se cuvine s ă zicem că plânge m pentr u
Cruce. Că nu plânge m pentr u aceea, să nu fie! Ci pentr u p ă catele noast re.
Postim îns ă marele Post, dup ă urmar e a Domn ul ui, care a postit în munt e
40 de zile. Iar cele dou ă zile ale s ă pt ă mânii le postim, Miercurea adic ă ,
că ci într u aceast ă zi, s - a fă cut sfatul pentr u vânza rea Domnului nost r u.
Iar Vinerea, că ci într u aceast ă zi a p ă timit cu Trupul moartea cea pentr u
mânt uir ea noastr ă , precu m Iromar tir ul Petru zice în al 15 - lea Canon al
s ă u. Şi Dumne z eiesc ul Ieronim 89 . „Fiind îns ă Canon ul 50 al celui din
Laodiceea poru nce ş te ca bucate uscate s ă mânc ă m în tot sfânt ul marele
Post precu m şi Dumne z eiescul Epifanie la eresul 75 zice în post ul cel de
patr u z e ci de zile, (fie) mâncare uscat ă şi cur ă� ie. Iar Apostolescul acesta
Canon, în cuvânt ul post ului împre u n ă a num ă rat Miercurea şi Vinerea cu
post ul ce de patr u z eci de zile. Deci şi post ul fiec ă rei Miercuri şi Vineri cu
mâncare uscat ă se cade a se face aseme ne a cu postul cel de patr u z e ci de
zile.” Iar mâncar ea uscat ă este, a mânca cineva odat ă în zi du p ă al
nou ă lea ceas fă r ă untd ele m n şi vin, precu m am mai zis în tâlcuirea celui
64 Apostolesc. Pentr u aceasta şi Valsamo n opre ş te nici raci, nici cele de
89 Se osebesc Miercurile şi Vinerile Luminatei să pt ă mâni, şi a să pt ă mânii celei dup ă
cincizecime, întru care strică m cele ale să pt ă mânii celei Luminate pentru bucuria Învierii
Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, iar cele ale să pt ă mânii celei dup ă cincizecime, pentru
bucuria Pogorârii Sfântului Duh, ca şi dup ă aceasta să se arate că Sfântul Duh este de o
fiin �ă cu Fiul, şi cu nimic este mai jos decât acela, precum zice Chitrul în Canonul 25 al să u.
Iar stricarea postului Miercurilor sau a Vinerilor ce o facem, când se întâmpl ă Praznicile
Naş terii lui Hristos şi ale Dumnezeie ş tilor Ară tă ri, se vede că o vindec ă postul cel ce a
apucat mai - nainte al ajunului, care este rânduit în Tipic a se face totdeauna la praznicele
acestea, pentru aceast ă pricin ă socotesc, iar stricarea postului ce se face Miercurile şi
Vinerile în cele dou ă sprezece zile dup ă Naş terea Domnului, şi înainte de lă satul de carne, şi
în să pt ă mâna mânc ă rii de brânz ă , nici de o parte poate a se vindeca. Iar pricina ce o aduc
oarecare la aceasta că adic ă Armenii postesc în acele 12 zile pentru câinele ar � ivurie, iar în
să pt ă mâna cea înainte de lăsatul de carne, Ninivitenii, iar în să pt ă mâna brânzei Tetradi � ii.
Pricina aceasta, zic, este cu totul neputincioas ă şi rece. Fiindc ă noi Dreptsl ă vitorii nu ne
osebim de cei răi slăvitori şi de eretici cu mânc ă rile, ci cu dogmele Credin � ei. Pentru aceasta
şi Pavel zicea, Legea poruncilor, cu dogmele stricându - o. Pentru aceasta, atât Valsamon, cât
şi Ioan al Chitrului care zic că să dezleg ă m Miercurile şi Vinerile acestea, pentru că postesc
întru ele ereticii cei mai sus ară ta � i, nu zic ne hot ă rât ca to � i Dreptsl ă vitorii să dezlege, ci
numai aceea ce împreun ă locuiesc şi împreun ă petrec cu pomeni � ii eretici. Că Valsamon în
al 52- lea ră spuns ce face că tre Marcu al Alexandriei zice acestea: „Însă şi aceasta se va face
când cineva petrece împreun ă cu Tetradi � ii sau cu Armenii. Iar Ioan în ră spuns ul 27 ce face
că tre Cabasila al Dirahiei, asemenea zice; şi mai ales de neam întâmpla a petrece împreun ă
(cu niş te eretici ca aceş tia adică); nu îns ă cu pricinuirea aceasta să facem bucurie pântecelui.
82
acest fel a se mânca Miercurea şi Vinerea şi în Postul cel mare. Împreu n ă
m ă rtu rise ş te cu adev ă rul acesta şi Dumne zeie sc ul Epifanie zicând: „Postul
Miercurea şi Vinerea, pân ă în ceasul al nou ă lea fie. Ci şi Filostorgul
(Cartea 10 a Biserice ş tii Istorii) zice post ul Miercurei şi al Vinerei nu se
îngr ă de ş te num ai în nemâ n ca r e de carne, ci se canonise ş te acesta într u a
nu gusta cineva hran ă pân ă seara. Pentr u aceasta şi fericitul Benedict în
Canon ul să u 41 rân d uie ş te Monahilor celor supu ş i lui s ă posteas c ă
Miercurea şi Vinerea pân ă în ceasul al nou ă lea.” Zice înc ă şi purt ă tor ul de
Dumne z e u Ignatie în Epistolia sa cea că tre Filipeni „Postul cel mare s ă
nu - l def ă ima � i, că cuprin d e urmar ea petrecerii Domn ului.” Dup ă
s ă pt ă mâ n a Patimii, ne trece � i cu vederea Miercurea şi Vinerea postin d,
s ă racilor dând ce ave � i de prisos. Nu s ă am ă geasc ă dar unii zicând, că
Postul Miercurei şi al Vienerei nu este legiuire Apostoleasc ă . Că iat ă
Apostolii în Canoanele lor îl num ă r ă pe acesta cu post ul marelui Post. Iar
în a ş ez ă mintele lor cu post ul Să pt ă mânii celei mari. Căci scris într - însele
„Se cade a posti să pt ă mâna cea mare, şi Miercurea şi Vinerea 90 . Dar ce am
zis că - l legiuiesc pe ele Apostolii? Însu ş i Mântuitor ul Hristos pe postul
acesto r dou ă zile l- a fost legiuit. Şi cum că aceas ta este adev ă rat ă , ascult ă
pe însu ş i sfin � ii Apostoli, ce zic în a ş ez ă mintele lor (Cartea 5 cap 14) ne -
au por un cit nou ă însu ş i s ă posti m Miercurea şi Vinerea. Vezi, că însu ş i
Domn ul este puitor de Lege al postului acestor dou ă zile? Îns ă de vreme
ce precu m s - a dovedit, aseme n ea este Potul cel mare cu post ul Miercurei
şi Vinerei, prin ur ma r e asemen e a este şi dezlegare acestor dou ă post u ri la
cei bolnavi. „Drept aceea, precu m Timotei în Canonul 8 şi 10 al lui, iart ă
pe muierea cea lehus ă , ca în Postul cel mare s ă bea vin, şi s ă m ă nânce
îndest ul ă hran ă , încât s ă se poat ă � ine, iar ă pe cel tare uscat de vreo
covâr ş itoare boal ă îl iart ă a mânca unt de lemn în Postul cel mare. Întru
asemen e a chip se cade a se ierta s ă m ă nânce num ai unt de lemn, şi s ă bea
vin Miercurea şi Vinerea cel ce s- a uscat de o mare boal ă . Asemene a zice
şi Dumne zeiesc ul Ieronim, că într u aceste dou ă zile nu trebuie a se
dezlega post ul fă r ă de mare nevoie. Aceasta ş i zice şi sfin � it ul Augustin 91 .

90 Iar de este întocmai Postul Miercurei şi al Vinerei cu sfântul Postul cel mare, ară tat este că
precum întru acela nun � i nu se fac, dup ă Canonul 52 al Soborului din Laodiceea, aş a nu se
cade a se face nici Miercurea nici Vinerea. Şi de este aceasta, ară tat că nici cei dup ă lege
că să tori � i nu se cade trupe ş te a se împreuna nici întru o Miercuri şi Vineri pentru
cucernicirea şi cinstirea Postului, precum nici în sfântul marele Post. Că necuviincios lucru
este, despre o parte a nu strica Posturile acestea cu mânc ă ri, iar despre alta a le strica, cu
trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi Proorocul Ioil însemnâ nd, că în vremea Postului să
cade a se înfrâna despre împreunare cei că să tori � i, zice: „Sfin � i � i Postul, propov ă dui � i
vindecarea… Iesă mirele din aş ternut ul să u, şi mireasa din că mara sa” (Cap 2). Iar
Dumnezeiescul Pavel ară tat zice, că cei că să tori � i dup ă lege, întru o unire se cade a se
dep ă rta de trupeasca împreunare, pentru a se ză bovi în Post, şi în rug ă ciuni. [1 Corinteni 7:
5] adică să se dep ă rteze şi când este precum am zis Post, şi când se roagă şi se gă tesc a se
cumineca cu Dumnezeie ş tile Taine. Şi Sâmb ă ta şi Duminica, dup ă Canonul 13 al lui Timotei,
şi în toate Sărbă torile. Dup ă Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde
aduce spre m ă rturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice. Că dac ă cei de curând înso � i � i, care
încă pofta le este înfocat ă , şi tinere � ea zburdatic ă , nu se cade a se împreuna în vreme de
Post şi de rug ă , cu mult mai vârtos ceilal � i bă rba � i şi femei mai de mult înso � i � i, care nu au
atâta silă trupeasc ă , se cuvine a nu se împreuna. Acesta ş i sfânt Părinte poveste ş te şi cum
posteau cre ş tinii cei vechi sfântul marele Post, zicând: Sunt unii întrecându - se între sine şi,
unii adică dou ă zile întregi petrec fă ră mâncare; iar al � ii nu numai de vin, şi de unt de lemn,
ci întrebuin � area tuturor bucatelor o leap ă d ă de la masa lor, mâncând numai pâine şi bând
apă, petrec tot Postul.
91
De aici se cunoa ş te cât sunt vrednici de osând ă aceea, ce au umplut Ceasloavele cele din
nou tip ă rite de dezleg ă ri la vin şi la unt de lemn, puse nu numai la sfin � ii cei mari ci şi la cei
mici, şi în scurt a zice la cei fă ră doxologii, sau (slavocântare) care acestea nu le au vechile
scrise cu mâna, şi tip ă rite Ceasloave care se află. Pentru aceasta cei ce s- au înş tiin � at de
83
Îns ă , fiindc ă iubitorii de trup vrând a strica Postul cel mare, şi Miercurea
şi Vinerea, ori punâ n d pricin ă că sunt bolnavi fă r ă a fi, sau şi fiind
bolnavi, zic, că nu este îndest ul nu mai untul de lemn şi vinul spre a înt ă ri
sl ă biciunea lor, pent r u pricinuirile acestea, este trebuin �ă a se întreba
vreun Doftor iscusit, şi tem ă tor de Dumne z e u, ce mâncar e poate fi
îndest ul ă spre înt ă rirea sl ă biciunii, şi a ş a dup ă rân d uirea Doftor ul ui, s ă
sloboaz ă Arhiereul, sau Duhovnicul, pe bolnav să dezlege post ul, şi s ă nu
se încredin � e z e în singure pricinuirile bolnavilor, şi mai ales când bolnavii
cei de acest fel s- ar întâm pla a fi din cei ce se zic de bun neam.

CANON 70

Dac ă vreun Episco p, sau Presbiter, sau Diacon, sau oricine din
catalogul Clericilor, va posti împreun ă cu Iudeii, sau va pr ă znui cu
dân ş ii, sau ar primi de la dân ş ii osp ă� urile praznicului, precu m azim e,
sau ceva de acest fel, s ă se caterisea s c ă , iar de va fi mirean, s ă se
afuris ea s c ă . [Apsot olic: 7, 65, 71; Sobor 6: 11; Ant: 1; Lao: 29, 37, 38;
Car: 60, 81, 117]

TÂLCUIRE
Dac ă cel ce num ai se roag ă împreu n ă cu cei afurisi � i, se afurise ş te,
sau cu cei caterisi � i nu mai, împreu n ă se caterise ş te. Cu mult mai vârto s
cel ce poste ş te şi serbea z ă împre u n ă cu Iudeii uciga ş ii lui Hristos, Cleric
fiind se caterise ş te, iar mirean se afurise ş te? Pentr u aceasta şi Canonul
acesta rân d uie ş te, că oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, sau
oricare fiind din catalogul Clericilor, poste ş te cu Iudeii, sau serbea z ă cu
dân ş ii Pa ş tile, sau alte să rb ă tori, sau prime ş te de la dân ş ii daru ri de osp ă�
ale să rb ă torii lor, precu m sun t azimile 92 (pe care ei la zilele pasc ă i lor le

aceasta îndreptea z ă - se; şi urmeze mai bine celor vechi, decât celor noi. Iar pentru ca să
deplinim cuvântul cel pentru Posturi, ad ă ug ă m aici şi aceasta, că, cele trei Posturi, al
Naş terii Mântuitorului, al sfin � ilor Apostoli, şi al lui August, le înt ă resc încă, şi Simeon al
Tesalonicului (în ră spuns ul 54) şi aşez ă mintele cele din început, şi obş te ş tile Tipice ale
Ierosolimi � ilor şi ale Studi � ilor, şi în scurt toate osebitele Tipice ale împ ă r ă te ş tilor Mănă stiri
din sfântul munte. Ci şi însu ş i aceasta că Postul cel dinaintea Sfintelor Paşti se nume ş te
mare, arat ă , că sunt şi alte Posturi, acesta îns ă covâr ş e ş te, precum aceasta descoperit o
încheie Simeon al Tesalonicului (în ră spuns ul 56). Deci în Posturile Naş terii Domnului, şi al
sfin � ilor Apostoli, Mar � ea şi Joia, se face dezlegare la unt de lemn şi la vin, nu şi la pe ş te,
dup ă Tipice; iar Lunea, Miercurea, şi Vinerea postim de unt de lemn şi de vin, şi întru
acestea de se va întâmpla Alliluia, adică sfânt neslavocuvântat se face la al 9- lea ceas o
mâncare şi uscat ă mâncarea; iar de se va întâmpla sfânt slavocuvântat se face de dou ă ori
mâncare.
92
Însemnea z ă , din Canonul acesta că întocmai se cade a se certa şi cei ce m ă nânc ă
spurcatele corbanuri ale Agarenilor; şi mai ales cele ale baeramurilor lor celor urâte de
Dumnezeu. Şi câte altele obi ş nuiesc a face la satanice ş tile şi de Dumnezeu urâtele sunéte
(adică tăiere împrejur) ale copiilor lor. De aici se vede că sunt vrednici de osând ă Latinii,
care au chenotomisit Taina Dumnezeie ş tii Euharistii, şi au introdus Iudaice ş tile azime. Căci
azimile sunt chenotomie (adică nou ă scornire) este ară tat că de la Hristos, pân ă la 1053 cu
pâine dospit ă Liturgisea Biserica Apusenilor. Că întru acest an Leon al nou ă lea s- a făcut
întâi află tor al azimilor. Că preamincinoase s- au dovedit propunerea cea de la Latini, că
Domnul ar fi săvâr ş it Cina cea de Taină cu pâine nedospit ă 1 <întâi > dup ă ce s- a aflat
Pâinea dospit ă , de Domnul dat ă . Că poveste ş te Nicolae Idruntul în cea asupra azimelor, căci
când au luat Franghii Constantinopolul, au gă sit în împ ă ră tescul schevofiláchiul, cinstitele
Lemne cununa de spini, sandalii Mântuitorului, şi un cui. Au gă sit îns ă şi în oarecare vas de
aur împodobit cu pietre scumpe şi cu m ă rg ă ritare, Pâine: din care a dat Domnul Apostolilor.
Pentru aceea şi suprascrie acest fel ave: „Aici se află Dumnezeiasca Pâinie, pe care Hristos o
a împ ă r � it Ucenicilor săi în vremea Cinei, zicând: Lua � i, mânca � i, acesta este Trupul meu.” Şi
fiindc ă era dospit ă , sau sfă tuit Apusenii cei ce o au aflat să o ascund ă , Episcopul
Alvestaniei, şi Ipopsifiul Vitleemului care o aflaser ă . Dar n- au putut cu bun ă voin � a lui
84
m ă nânc ă , şi la toat ă să rb ă toarea lor, şi la toat ă jertfa azimele proad uce),
sau altceva ca acestea, primin d s ă se cateriseasc ă . Iar de va fi mirean s ă se
afuriseasc ă . Căci m ă car de ş i cei ce prime sc unele ca acestea, şi împreu n ă
postesc şi împre u n ă pr ă zn uiesc, nu sunt de o cugetar e cu Iudeii (că de ar
fi fost unii ca ace ş tia, s - ar cuvenit nu a se caterisi, sau a se afurisi, ci şi
anate m ei a se da du p ă Canon ul 29 al Soborului din Loadiceea). Dar îns ă
dau prilej de smin teal ă , şi prep u s că cinstesc slujbele Iudeilor, care lucru
este str ă in de Drept sl ă vitori. Las a zice, că şi se spurc ă unii ca ace ş tia cu
împreu n ă petrecerea uciga ş ilor de Hristos. Că tre care zice Dumne z e u,
Postul şi nelucrarea şi s ă rb ă torile voastre le ur ăş te sufletul meu.

CANON 71

Dac ă vreun cre ş tin ar aduce unde de lemn la Altarul p ă gânilor,

sau în Sinagoga Iudeilor, în s ă rb ă torile lor, sau lumân ă ri ar aprinde, s ă
se afurisea s c ă . [Apost: 7, 65, 70; Sobor 6: 11; Ant: 1; Laod: 29, 37, 38;
Cart: 59, 82, 123]

TÂLCUIRE
Că din aceasta ce face se arat ă , că cugetea z ă de adev ă rate
mincinoas ele slujbele acelora, şi tainele lor cele spurcate.

CANON 72

Dac ă vreun Cleric, sau mirean ar lua din sfânta Biseric ă cear ă sau
untdele m n, s ă se afurisea s c ă ; şi pe lâng ă cele ce a luat încincit s ă
adaug ă . [Apost: 73; Sobor 1 şi 2: 10; Nis: 8]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te că, oricare Cleric, sau mirean ar lua din
Biseric ă , cear ă sau untdele m n, şi le- ar întreb uin � a în treburi nesfin � ite şi
ob ş te ş ti, s ă se afurisea sc ă . Şi dup ă ce le va întoarce la aceea ş i Biseric ă
întregi, precu m le- a luat, să - i dea lâng ă acestea, şi o a cincia parte din
pre � ul acelora, iar Aristin a tâlcuit încincit. Încât dup ă dâns ul Canonul
zice, ca să întoarc ă cele ce au jefuit cele sfin � ite cear ă sau untul de lemn
ce le- a luat, şi înc ă de cinci ori pe atâta. Înc ă şi Iosif Egipteanul cel ce a
t ă lm ă cit canoanele Ară be ş te încincit a t ă lm ă cit. Totu ş i tâlcuirea cea mai
dinain te mai bun ă este că se potrive ş te cu cincimea şi zeciuiala rod urilor,
ce d ă Evreii Preo � ilor, care se afl ă în multe p ă r � i ale sfintei Scripturi, şi nu
însea m n ă încincit, sau înzecit, ci la cinci, sau la zece una.

CANON 73

Vas de aur, sau de argint, sfin � ind u - se, sau prostire, nimen ea s ă
nu le mai sfeteris ea s c ă (reş luiasc ă ) spre a sa întrebuin � are. Că lucru
f ă ră de lege este. Iar de se va v ă di cine v a, s ă se certe cu afurisanie.
[Apost: 75; Sobor 1 şi 2: 10; Nis: 8]

Dumnezeu. (Şi m ă rturise ş te aceast ă Istorie de adev ă rat ă şi Gheorghie al Cherchirei aflându -
se la anul 1146) şi al s- a dovedit, dup ă cel întâi Ioan al Ierusalimului, şi apoi de la dânsul
luând prilej Evstratie Arghent, a scris asupra azimelor, şi cu cuvinte din scriptur ă şi
neîmpotrivite a dovedit că Domnul nu a mâncat Paş tile cele ale legii în vremea când s- a dat
la Patim ă , şi prin urmare, nici a săvâr ş it Cina cea de Tain ă cu azime. Citeş te şi pe Dositei
cartea 8, cap 12.
85
 TÂLCUIRE
Şi acest Canon asemen e a cu cel mai de sus opre ş te ob ş teasca
întrebuin � a r e a celor sfin � ite, rân d ui n d ca nimenea s ă nu ia, nici s ă
întrebuin � e z e spre a sa slujb ă vase de aur sau de argint, sau poale şi
ve ş minte, care sun t sfin � ite şi lui Dumne z e u afierosite 93 . Pentr u că luarea
aceasta, şi întrebuin � a r e a este urât ă lui Dumne z e u şi afar ă de lege. Iar de
s - ar vă di cineva că o face aceasta, s ă se afuriseasc ă . Iar care pedea p s ă iau
de la Dumne z e u cei ce spurc ă lucrurile cele afierosite lui, şi le
întrebuin � e a z ă spre ob ş teasca întreb ui n � a r e, mai mult decât to � i au ar ă tat
Baltasar Împ ă ratul. Care fiindc ă a spurcat vasele cele de aur şi de argint,
pe care le- au jefuit Nabucod o n o s o r tat ă l lui din Biserica lui Dumne ze u
cea din Ierusalim, fă când s ă bea cu ele vin atât el, cât şi cei mari şi
� iitoarele, dalcaucii lui. Întru aceea ş i noapt e când a fă cut aceasta, s- au
omor ât, şi împ ă r ă� ia lui s- a împ ă r � it la Mezi şi la Per ş i. Iar Papa Ştefan,
dup ă Platin, zice, că sfin � itele îmbr ă c ă min � i, nici Preotul poate a le
întrebuin � a în treb uin �ă din afar ă . Cite ş te şi tâlcuirea celui mai de sus
Canon 72.

CANON 74

Episco pul de s - ar prih ă ni pentru oarece, de c ă tre oameni

vrednici de credin �ă , nev oi e este a se chema el de c ă tre Episcopi,
m ă car de ar întâmpina, şi ar m ă rturisi, sau se va v ă di, hot ă rasc ă - se
certarea. Iar dac ă chemat fiind nu va asculta, s ă se chem e şi a doua
oar ă , trimi � ându - se la el doi Episcopi. Iar dac ă şi aş a nu va asculta, s ă
se che m e şi a treia oar ă , iar ăş i doi Episcopi trimi � ând u - se c ă tre
dânsul, şi dac ă şi aşa def ă imân d nu va întâmpina, Sinodul hot ă rasc ă
asupra lui cele soc otit e, ca s ă nu socot ea s c ă fugind de judecat ă c ă
câ ş tig ă . [Sobor 2: 6; Sobor 4: 9, 17, 21; Anti: 14, 15; Sar: 4; Cart: 8, 12,
16, 27, 96, 105, 131, 137, 138, 139; Teo: 9]

TÂLCUIRE
Pâra cea asup r a Episcopul ui, pe care o arat ă Canonul acesta nu este
pricin ă b ă neasc ă , adic ă pentr u însu ş i lucrul al cuiva şi prihan ă a sa cum
că s - a nedrep t ă� it adic ă de Episcopul, ori s - a p ă gubit, precu m nu bine a
tâlcuit Valsamo n. Ci pent r u pricin ă Bisericeasc ă , care poate a clă ti treap ta
lui. Şi de unde este ar ă tat? De la oamenii cei vrednici de credin �ă , pe care
ca pârâ ş i îi introd uce Canonul. Căci, cei ce pâr ă sc asupr a Episcopului
93 Înseamn ă îns ă că dup ă ră spuns ul al 7- lea al lui Ioan chitrul, care se află în manuscrise,
uneltele cele ce au slujit la înoirea sfin � itelor Vase celor stricate, nici ne lucr ă toare se cade a
ră mâne, nici în mare pentru aceasta a se arunca, fiindc ă n- au luat îndat ă şi sfin � enia pentru
că s- au atins de cele sfin � ite. Dar nici locul, unde le topesc me ş terii se cade a se să pa, sau a
se acoperi cu alt ă materie ca şi când să nu se calce. Pentru că precum mâinile noastre care
prind, când cele sfinte, când spurc ă ciunile trupului nostru, nu le avem ca sfinte nici ca
spurcate. Aş a se cade să socotim şi uneltele acestea. Fără numai ce s- ar afierosi în ş tiin � a
tuturor Dumnezeie ş tilor Biserici atunci ca sfin � ite se socotesc. Iar de vom zice, că acestea
au luat sfin � enie, îns ă lucr ă toarea putere a focului ş terge sfin � enia aceasta. Pentru aceasta şi
împ ă r ă te ş tile legi poruncesc că Vasele cele din argint şi de aur ale Bisericilor, mai întâi să se
topeasc ă , şi apoi să se dea spre ră scump ă rarea robilor. Nici sfin � itele Veş minte de se vor
sp ă la nu se spurc ă . Că dup ă primul Canon al lui Nichifor, dac ă Antimisul ce dup ă ne ş tiin �ă
s- ar sp ă la, nu - şi leap ă d ă sfin � enia, nici se spurc ă , cu cât mai vârtos celelalte Veş minte
sp ă lându - se nu se spurc ă; se vede îns ă din aceasta ce zice Nichifor, dup ă ne ş tiin �ă: Cum că
nu se cuvine oricum a se spă la Antimisele, şi
Acoper ă mintelor sfintelor Potire. Iar de se vor strica des ă vâr ş it, atât acestea, cât şi toate
celelalte Ieratice ş ti Veş minte, şi poale, sfă tuiesc unii, că se cuvine a se arde în foc (care şi
mai bine este) sau să se arunce în adâncul m ă rii, sau să se îngroape în loc necă lcat.
86
pent r u pricin ă de bani, şi prih ă niri ale sale, nu se cercetea z ă ori
Dreptsl ă vitori sunt, ori r ă usl ă vitori, ori prih ă ni � i, ori neprih ă ni � i, adic ă
vrednici de credin �ă ; ci orice fel ar fi unii ca ace ş tia, se primesc la pâr ă .
Dup ă Canonul al 6- lea al Soborului 2 şi dup ă al 8- lea şi 27 al celui din
Cartagina. Iar cei ce- l pâr ă sc pe el pentr u Biserice ş ti pricini, se cuvine a fi
şi Dreptsl ă vitori, şi neprih ă ni � i, adic ă vrednici de credin �ă , c ă întru alt fel
nu se primesc la pâr ă dup ă acestea ş i Canoane. Pentr u aceas ta şi Zonara se
vede congl ă suind cu hot ă rârea cea de aceste fel a Canoanelor. Deci zice
Canon ul, dac ă vreun Episcop s - ar pârî de oame ni vrednici de credin �ă , şi
neprih ă ni � i pentr u vreo Bisericeasc ă vin ă , este nevoie a se chema de
Episcopi la judecat ă . Şi de va veni, şi va m ă rtu risi însu ş i de sine ş i, că este
adev ă rat ă pâra cea de acest fel, sau, t ă g ă duind el, de se va dovedi prin
mus t r ă ri ne împo triv ă zice, de că tre pârâ ş i; atunci s ă se hot ă reasc ă de
Episcopi dator nica certare cea asupr a lui. Iar de se va chema şi nu va
asculta să vie la judecat ă , să se trimit ă că tre el doi Episcopi, şi s ă - l cheme
şi de - al doilea; iar de nu va asculta iar ăş i, s ă se trimit ă iar ăş i doi Episcopi
la el, şi s ă - l cheme şi de al treilea. Şi dac ă şi de a treia oar ă va def ă ima şi
nu va merge, de aceea dar Sinod ul Episcopilor şi nefiind el de fa �ă ,
hot ă rasc ă asup r a lui, cert ă rile cele ce i se vor p ă rea drepte şi legiuite. Ca
s ă nu socoteasc ă că cu aceasta câ ş tig ă şi se folose ş te, fugind de judecat ă ,
şi prelungin d vremea.

CANON 75

La m ă rturia cea împotriva Episcop ului, eretic s ă nu se primeas c ă ,

dar nici credincio s unul numai, c ă pe gura a doi, sau a trei martori, va
sta tot graiul. [Sobor 1: 2; Cart: 40; Teo: 9; a 2 - a lege 17, 6]

TÂLCUIRE
Nu numai cei ce pâr ă sc pe Episcop ul nu se cuvine a fi eretici, precu m
am zis mai sus, ci nici cei ce m ă rturise sc împot riva lui. Dar nici unul
m ă rtu risin d împotriva Episcop ului, este primit. Fiindc ă este scris în legea
cea veche: pe gura a doi mar tori, sau a trei, va sta, şi se va adeveri tot
cuvân tul şi prih ă nirea ce va fi cu îndoial ă 94 .
94 „Însemnea z ă că, dac ă mul � imea martorilor nu va fi vrednic ă de crezare, se cuvine a se
cerceta chipul şi voin � a lor, dup ă Apostole ş tile aş ez ă minte, Cartea 2 cap 49 că de multe ori
se poate, şi doi şi trei şi mul � i martori a se uni la ră u, şi a m ă rturisi minciun ă . Precum
minciuni au mă rturisit asupra Susanei, asupra lui Navute, asupra lui Ştefan, şi asupra
Domnului. Pentru că vrednici de credin �ă , zice titlul 1 al că r � ii 21 din cele împ ă ră te ş ti (Fotie
titlul 9 cap 2) se cuvine a fi martorii. Şi vrednici de credin �ă fiind, de prisos se vede a fi de a
se mai jura. Că jurându - se cad în prepus că nu ar fi vrednici de credin �ă ; de la chipul şi
fapta lor cea bun ă , şi pentru aceasta vor să adevereze şi să încredin � eze m ă rturia lor cu
jură mânt uri, pentru aceasta dup ă Armenopul şi lege este unde zice a nu jura martorii
(Cartea 1 titlul 1) zicând îns ă legea să fie martorii vrednici de credin �ă , ară tat este că
opre ş te a nu m ă rturisi oameni pe jos târâtori, desfrâna � i, neînsem na � i, necunoscu � i,
lupt ă tori cu fiar ă , m ă scă rici, jucă u ş i, sau care s- au osândit în judec ă toria public ă, că au
clevetit pe cineva, sau că au preacurvit, sau că au furat, sau că alta oarecare nelegiuire au
făcut, şi nu s- au desvinov ă� it dup ă aceasta de osând ă , sau că s- au pus în lan � şi în
închisoare pentru necuviin � ele cele zise şi ră ut ă� i. Cel ce ar fi mă rturisit mai întâi spre
prih ă nirea cuiva, nu mă rturise ş te iarăşi spre ajutorul lui. La pricini de vinovă� ii se cade a nu
se crede numai glasurile martorilor, nefiind de fa �ă adic ă, ci să fie de fa �ă însu ş i în
persoan ă , şi să fie sili � i a descoperi, şi p ăcatul, şi anul, şi luna, şi locul, întru care s- a făcut
pă catul, şi să nu fie sili � i îns ă a m ă rturisi şi ziua şi ceasul. Iar de nu le vor putea dovedi
acestea, să se izgoneasc ă din hotarul acela. Boierii şi preo � ii fă ră voia lor nu se trag să
mă rturiseasc ă , ci cu voia. Iar Arhiereii şi de sine ş i de vor voi a m ă rturisi, să nu se cheme
spre a mă rturisi, ci să se întrebe numai în cas ă . Iar ereticul şi necredinciosul împotriva
Dreptsl ă vitorului nu m ă rturisesc dup ă Armenopul Cartea 1 titlul 6 şi dup ă Cartea 1 a
87
 CANON 76

Cum c ă nu se cuvin e Episcopul f ă când har fratelui, sau fiului, sau

rudeniei a hirotoni si în dreg ă toria Episcopiei pe cine voie ş te, c ă
mo ş tenitori a face Episcopi ei, nu este drept, d ă ruind cele ale lui
Dumn e z e u pentru patima omen ea s c ă . Că nu este dator a pune Biserica
lui Dumn e z e u sub mo ş tenitori. Iar de va face cine v a aceasta f ăr ă tă rie
ră mâie hirotonia, şi el ceart ă - se cu afurisirea. [Ant: 23; Cart 40]

TÂLCUIRE
Arhiereasca st ă pânire cu adev ă rat Har şi Dar a Sfântului Duh. Cum
dar poate cineva aceasta a o d ă rui altuia ca un drep t clirono micesc?
Pentr u aceas ta şi Apostolescul acesta Canon rând uie ş te, c ă nu se cuvine
Episcop ul a face har, şi a hiroto nisi Diadoh în dreg ă toria Episcopiei pe
cine ar voi din fra � ii, sau fiii, sau rudeniile lui. Pentr u c ă nu este drept a
face cineva mo ş tenito ri, a Episcopiei, şi a Arhieriei (precu m face adic ă şi a
celorlalte lucru ri lume ş ti), şi a d ă rui Darurile lui Dumne z e u, precu m este
Arhiereasca st ă pânire, pent r u patima omenea sc ă , adic ă pentr u leg ă tura şi
iubirea rudeasc ă . Dar nici se cuvine a supu n e cineva sub mo ş tenire pe
Biserica lui Dumne z e u, fă când - o s ă se nume as c ă Pă rintesc drept. Iar de o
ar face aceasta vreun ul din Episcopi, şi ar Hirotonisi Diadoh Episcopiei pe
vreo rud ă a sa, nelucr ă toare a fie hiroto nia celui a ş a hirotonisit, iar cel ce
l- a hiroto nisit, s ă se afuriseasc ă . Că de Sinod trebuie a se face Episcopii.
Că dac ă dup ă Canon ul 40 al Sinodului din Cartagina Episcopii nu au
st ă pânire a lă sa rudelor lor, sau altora că rora ar voi, lucrurile ce dup ă
Episcopie le- au câ ş tigat, în cuvânt de mo ş tenire (fă r ă numai câte au
câ ş tigat din mo ş tenirea rudelor lor, sau în dar ce s- ar fi fă cut chiar lor de
la oarecare). Cum pot să lase rudelor lor, sau altora c ă rora ar voi, ca o
mo ş tenire, pe îns ăş i Episcopia?

CANON 77

Dac ă cine va va fi v ă t ă mat la ochi, sau ră nit la picior, dar ar fi

vrednic de Episcopi e, s ă se fac ă . Că nu meteahna trupului pe el
spurc ă , ci spurc ă ciun ea sufletului. [Sobor 6: 33]

TÂLCUIRE
Legea cea veche poru ncea s ă nu aib ă vreo prihan ă în trup cei ce vor a
se face Presbiteri, ci s ă fie întregi la toate m ă dularele şi neprih ă ni � i: «Că
tot omul în care este prihan ă nu se va apropia: omul cel orb, sau cel
ş chiop, sau cel cu nasul t ă iat, sau cel cu urechea t ă iat ă . Sau omul, a că rui
mân ă este rupt ă , sau piciorul rupt, sau ghebos, sau cu ochii urd u r o ş i, sau

codicii titlul 5 aş ez ă mânt 21 a căr � ii celei de lege a lui Fotie titlul 9 cap 2. Iar credincio ş ii
unul asupra altuia mă rturisesc. Iar Aşez ă mânt ul Apostolilor Cartea 2 Cap 8 zic să nu
ră mân ă nepedepsit martorul relelor; adic ă cel nedrept şi mincinos. Precum şi Parimiastul
aceasta ş i o zice, de la care şi Apostolii s- au împrum ut at. Iar Hrisostom (în cuvântul că trei
robii au introdus pă catul) zice întru pâra celui ce a ocă rât, sau a bă tut pe tat ă l să u, ajunge
fă ră alt ă dovad ă m ă rturia a singur tat ă lui să u. Şi dup ă dreptate, pentru că niciodat ă tat ă l s-
ar face pârâ ş i fiului să u, care şi banii şi averile, de multe ori şi însu ş i via � a voieş te a o da
pentru fiul să u, dac ă ocara ce a făcut asupr ăş i fiul nu ar fi fost adev ă rat ă şi covâr ş itoare. Iar
Neara 123 a lui Iustinian, şi cea 76 a în � eleptului Leon rânduiesc, că Presbiterii şi Diaconii
de vor m ă rturisi minciun ă în pricin ă de bani şi din afar ă , fără a jura, să se argosasc ă trei
ani, şi să se închid ă în mă n ă stire. Iar de vor şi jura, să se cateriseasc ă de Preo � ie. Iar în
pricină de vinovă� ie şi Bisericeasc ă de vor m ă rturisi minciun ă să se cateriseasc ă , şi să se
închid ă în m ă nă stire.
88
cu albea �ă , sau omul întru care este râie s ă lbatic ă , sau pecingine, sau cu
un bo ş .» [Levitic 21: 18 - 20] Ci şi dac ă dup ă Preo � ie ar fi dobân di t în trup
vreo meteah n ă de acest fel, încetez e de a Ierurghisi (adic ă de a lucra cele
sfin � ite). Iar Legea cea nou ă a Darului Evangheliei, meteh n e de acest fel, şi
ciuntiri ale tru p ul ui, nu le socote ş te ca opritoa re de preo � ie. Ci mai vârtos
cere de la dân ş ii a- şi avea sufletul curat de toat ă spu rc ă ciunea. Pentr u
aceasta şi Canonul acesta zice, dac ă cineva îşi are ochiul vă t ă mat, adic ă
de este cu un ochi, sau încruci ş at, sau scur t la vedere, sau are stricat
piciorul, adic ă de este şchiop, sau de are vreo alt ă ciuntire şi vă t ă mare de
acest fel la trup, care nu opre ş te spre a se lucra lucr ă rile cele sfin � ite; şi
de este vrednic cel ce le are acestea a se face Episcop, s ă se fac ă . De
vreme ce ciuntirea trup ul ui nu - l face pe el nevrednic, ci spurc ă ciunea
sufletului cea din p ă cat.

CANON 78

Iar surd fiind şi orb, s ă nu se fac ă Episcop, nu ca un spurcat, ci ca

s ă nu se împiedice cele Biserice ş ti.

TÂLCUIRE
Că cel ce nu vede, sau nu aude, cum poate a Ierurghisi? Sau a prinde
cele sfinte, sau a citi, sau a auzi cuvintele cele ce se glă suiesc de norod?
Însem n e a z ă îns ă că cel ce a asur zit dup ă Preo � ie, sau a orbit, nu se cade a
se caterisi de dânsa. Că fapt ă nemilostiv ă este una ca aceasta. Că
politiceasc ă lege în cartea 8 titlul 1 cap 1 Tema 4 zice: c ă cel orb şi a
judeca poate, şi nu se scoate din Singlit. Alt ă st ă pânire îns ă nu ia, ci
ră mâne în ceea ce a avut mai - nainte de patim ă 95 .

CANON 79

De are cine va dem o n, Cleric s ă nu se fac ă . Dar nici împreun ă cu

cei Credincio ş i s ă se roage. Iar cur ă� indu - se s ă se primeas c ă . Şi de va
fi vrednic s ă se fac ă . [Sobor 6: 60; Tim: 2, 3, 15]

TÂLCUIRE
Fiecare îndr ă cit ca un necura t se judec ă . Fiindc ă d ă pres u p u s c ă
pent r u mâr şă via vie � ii sale, s - a dat sloboz e nie diavolului şi a intrat într -
însul. „Cum dar unul ca acesta se va înainta în Cler?” De vreme ce vasul
lui putr ed mir nu i se încredin � ea z ă , dup ă Teologul Grigorie 96 .
95
Pentru aceasta şi Valsamon la întrebarea şi ră spuns ul 23 către Marcu al Alexandriei,
împreunâ nd aceste dou ă Canoane Apostole ş ti, cel 77 zic şi acest 78 zice: Neoprit să
Ierurghiseasc ă cel ce are oarecare neputin �ă şi meteahn ă trupeasc ă . Iar dacă din pricina
neputin � ei se opresc lucr ă rile preo � iei, încetez neputinciosul de sfin � ita lucrare, nu se
înstr ă ineaz ă îns ă şi de dreg ă torie, ci mai vârtos unul ca acesta va afla milostivire, şi va
dobândi cinstea cea mai dinainte, va avea îns ă şi cele spre îndestularea vie � ii şi celelalte,
dup ă obiceiul de mai - nainte.
96 Însemnea z ă îns ă că cei ce se îndr ă cesc ori totdeauna ori în vremi, de se primejduiesc spre

moarte, neap ă rat trebuie a se împ ă rt ăşi cu chipul ce va socoti Preotul. Căci, dac ă cei ce se
află în pă cate de moarte şi se poc ăiesc, în vremea mor � ii se iart ă de că tre milostivirea
Bisericii, dup ă Canonul al 5- lea al sfântului Grigorie Nissis, şi dup ă ale altora, a se împ ă rt ăşi
cu Sfintele Taine, pentru a nu se lipsi de un acest fel de ajutor în călătoria lui, cu cât mai
vârtos cei ce se îndr ă cesc se cade a se împ ă rt ăş i, care de multe ori şi fă ră a că dea în pă cate
de moarte, pentru necuprinse judec ă� ile lui Dumnezeu, se slobod a se munci de diavolul?
Aşişderea şi dac ă cei îndr ă ci � i în vreme când pă timesc, se vor arunca în pr ă p ă stii, sau cu alt
chin se vor omorî, se cade a li se cânta şi a se pomeni şi de preo � i a se îngropa, pentru că nu
au fost în mintea lor, ci afar ă de minte şi de diavolul purta � i; dup ă Canonul 14 al lui
89
 CANON 80

Cel ce din via � a p ă gâneas c ă a venit (c ă tre noi), şi s - a bote zat, sau
din petrecere mâr ş av ă , nu este drept îndat ă a se prohirisi Episcop. Că
nedrept lucru este, cel ce înc ă n - a ar ă tat cercare, a fi altora înv ă�ă tori,
f ă ră numai de se va face aceasta dup ă Dumn e z ei e s c Har. [Soborul 1: 2;
Sobor 1 şi 2: 17; Neo: 12; Sard: 10; Lao: 3; Chiril: 4]

TÂLCUIRE
Canon ul acesta rând uie ş te, că nu este drept a se face Episcop îndat ă ,
acela ce ori din p ă gâni şi necredincio ş i va veni la binecins tito a r ea credin �ă
şi se va botez a, ori de la via �ă mâr ş av ă şi înr ă ut ă� it ă ar veni la poc ă in �ă ,
precu m este în a come dia n � ilor, şi a m ă sc ă ricilor, şi a celorlal � i de acest
fel 97 că nedre p t lucru şi gre ş it a se face, înv ă�ă tor al celorlal � i, care este
Episcop ul, cel ce înc ă nu a dat ispit ă şi dovad ă , de este s ă n ă tos dup ă
credin �ă , şi neprih ă nit dup ă via �ă . Că ispitirea aceasta are trebuin �ă de
vreme, şi în pu � in ă vreme nu se poate da. Fă ră num ai atunci se poate
pro hirisi, de se va face desco pe rire pentr u dâns ul din Dumn e z eiesc Har,
precu m s - a fă cut Apostolului Anania pentr u Pavel, când a zis Domnul
că tre dân s ul în vedenie: «Mergi, că Vas de alegere îmi este acesta, de a
purta Numele meu înaintea neam u rilor, şi a împ ă ra � ilor, şi a fiilor lui
Israil.» 98 [Fapte 9: 15]

CANON 81

Am zis, cum c ă nu se cuvin e Episcopul, sau Presbiterul a se pune

pe sine ş i în ocârmuiri publice, ci s ă se îndelet nic ea s c ă la trebuin � el e
Biserice ş ti. Deci ori s ă se supu n ă a nu o face acesta, ori s ă se
Timotei. „Pe lâng ă acestea dac ă cel îndr ă cit nu se va cur ă� i de demon (nebotezat fiind) nu
poate a se boteza; iar în primejdie de moartea fiind, dup ă Canonul al 2- lea al lui Timotei să
se boteze. Şi dac ă în vremea mor � ii se boteaz ă , iat ă dar că în vremea mor � ii se şi iart ă a se
împ ă rt ăş i. Şi de se îndr ă ce ş te muierea atâta, încât şi cu lan � uri a se lega, nu poate bă rbatul a
o desp ă r � i; preacurvie mijlocind la aceasta dup ă Canonul 15 al lui Timotei. Se cuvine îns ă să
ştim că, dup ă marele Grigorie al Tesalonicului (Duminica 4 a Sfântului mare Post) în dou ă
chipuri demonii ispitesc pe oameni ori dup ă lucrare, nevă zut adică şi dinafar ă ; dup ă care
chipuri pe to � i oamenii îi sup ă r ă cu năvălirile gândurilor şi ale patimilor.” Ori dup ă fiin �ă ,
adică ară tat şi din lă untru, precum la cei ce se îndr ă cesc. Că dup ă fiin �ă în oarecare chip
intrând într - înşii demonii şi alcă tuirea trupului pref ă cându - o, şi mai ales creierii, şi pe
aceş tia st ă pânindu - i, îi fac pe ticăloş ii afar ă din sine. Pentru aceasta şi despre Iuda este
scris, că a intrat într - însul satana, st ă pânindu - l pe el, dinafar ă oarecum mai - nainte fiind, şi
prin cuget ă ri lovindu - l.
97 Ci şi ofi � eri nu se cuvine a se face clerici, ca s ă nu urmeze ocar ă şi prihan ă Bisericii lui

Dumnezeu dup ă Cartea 3 a Vasilicalelor titlul 10 Cap 27.

98
Precum s- a făcut la sfântul Ambrozie Episcopul Mediolanului, pentru care scrie Teodorit
în cartea a patra Cap 6 al Biserice ş tii Istorii zicând: „Acestea aflându - le împ ă ratul a
poruncit ca îndat ă să se înve � e credin � a, şi să se boteze, şi să Hirotoniseasc ă bă rbatul acel
vrednic de laud ă … Că a socotit a fi Dumnezeiasc ă alegere încredin � ând u - se din
congl ă suirea celor ce din potriv ă cugeta (adică a necredincio ş ilor), încă şi Socrat scrie
pentru dânsul în Cartea a 4- a cap 30 a Biserice ş tii Istorii, că împ ă ratul mirându - se de
unirea norodului la un cuget, şi cunoscând ceea ce s- a făcut lucru al lui Dumnezeu, a ară tat
Episcopilor să slujeasc ă lui Dumnezeu celui ce porunce ş te să - l Hirotoniseasc ă . Şi Sozomen
în cartea a şasea capul 24 a în � eles pentru unirea Bisericii celei din Mediolan că Dumnezeu
îl încununea z ă cu acestea (că alegerea norodului este descoperire Dumnezeiasc ă ). Scrie încă
acesta ş i Sozomen şi pentru Patriarhul Nectarie al Constantinopolului, cum că fiind încă
îmbr ă cat cu podoaba Sfântului Botez, s- a vestit cu ob ş teasc ă alegere a soborului, Episcop al
Constantinopolului, în loc de Ighemon al cet ă� ii Samosatelor. Şi a adaug ă că nu s- a
întâmplat acestea fă ră descoperire Dumnezeiasc ă . Cartea 7 cap 8 a Biserice ş tii Istorii.
90
caterisea s c ă . Că nimen e a poate a sluji la doi Domni, dup ă
Dumn e z e ia s ca porunc ă . [Apost: 6, 83; Sobor 4: 3, 7; Sobor 7: 10; Sobor
1 şi 2: 11; Cart 18]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta aseme ne a cu cel al 6- lea opre ş te pe cei Ierosi � i a
nu se împletici în lucruri lume ş ti, zicând: Am zis (dup ă Canonul 6 al
nostr u adic ă ), cum că nu se cuvine Episcop ul, sau Presbiter ul, a se pogorî
pe sine ş i în politice ş ti şi lume ş ti purt ă ri de grij ă şi ocâr m uiri, ci s ă se
îndeletniceasc ă în slujbele, şi trebuin � ele Bisericii. Deci ori s ă se înduplece
a nu o face aceasta de acum înainte; sau de nu de se va îndu pleca, s ă se
caterisea sc ă . «Pentr u că nimenea poate a sluji la doi Domni, şi a pl ă cea
amân d o u r a, dup ă cuvânt ul Domnul ui.» [Matei 6: 24; Luca 16: 13]

CANON 82

Slugile în cler a se prohirisi fă r ă de socotin � a st ă pânilor, nu d ă m

voie, pentru mâhnirea st ă pânilor celor ce - i au. Că una ca aceasta face
ră sturnare caselor. Iar dac ă când va s - ar ară ta sluga vrednic ă spre
hirotonie de treapt ă , precu m s - a ar ă tat şi Onisim al nostru, şi- l vor
ierta st ă pânii, şi- l vor slobo z i, şi- l vor scoat e din cas ă , fac ă - se. [Sobor
4: 4; Sobor 6: 85; Gan: 3; Cartagina: 73, 90; Vasilie 40, 41, 42; Epistolia
c ă tre Filimon]

TÂLCUIRE
Nu se cade a face cineva cele ce se fac altora, pricin ă de sminteal ă şi
de scârb ă . Iar pricin ă de sminteal ă şi de scârb ă se face, a hiroto nisi cineva
rob fă r ă de socoteala st ă pânul ui s ă u. Pentr u aceasta şi Canonul acesta
opre ş te acest lucru, zicând: Nu iert ă m a se înainta robi la Cler, şi la
Preo � ie, fă r ă de socoteala st ă pânilor lor, pentr u ca s ă nu scârbim pe însu ş i
st ă pânii lor. Pentr u că lucrul acesta case întregi r ă stoar n ă . (Că poate robul
acel sortit s ă fi fost, sau chivernisitor casei st ă pânul ui s ă u, sau s ă fi fost
Epistat al dughe n ei lui, sau bani ai st ă pânul ui s ă u s ă fi avut în mâinile
sale, şi pentr u toate acestea hiroto nia lui ar fi pricinuit scârb ă st ă pân ului
s ă u. Iar dac ă robul s- ar ar ă ta vrednic de hiroto nie, precu m s- a ar ă tat şi
Onisim al nostr u, trebuie Episcopul s ă împ ă rt ăş easc ă lucrul st ă pân ului
lui, şi dac ă acela va primi şi se va învoi, şi prin gura a doi sau a trei
marto ri îl va slobo zi pe el dup ă Canonul 85 al Soborului al 6- lea şi- l va
trimite pe el din casa sa spre sem n ul deplinitei sloboz e nii, atunci
hiroto niseasc ă - se. Aş a a fă cut şi Pavel, nu a voit s ă � in ă pe Onisim robul,
cu toate că l- a gă sit pe el îndemâ n a tic în slujba propov ă duirii, ci l- a
trimis că tre Filimon st ă pân ul lui. Dar nici în m ă n ă stiri se cade a se primi
robii spre a se face mon ahi, fă r ă de socotin � a st ă pânul ui lor, dup ă
Canon ul 4 al sobor ul ui al 4- lea. Şi roag ă înc ă şi care fă r ă voia st ă pânul ui
s ă u s - ar m ă rit, curve ş te, dup ă Canon ul 40 şi 42 al lui Vasilie. Pentr u că
dup ă acesta, tocmelile şi fă gă duin � ele celor ce sunt supu ş i sub st ă pâni
nici o încredin � a r e au. Şi dup ă Canon ul 41 al acestuia ş i, nunt a care s- ar
face fă r ă de voia st ă pân ului, a vă duvei muieri, se dezleag ă , dac ă acela nu
voie ş te. Pentr u aceasta şi Soborul cel din Gangra cu Canonul 3
anate m a ti se ş te pe acela, ci pent r u pricinuirea Dumne z eie ş tii cinstiri
înva �ă pe rob s ă defaime pe st ă pânul s ă u, şi s ă se dep ă rte z e de la slujba

91
lui. Iar dup ă Canonul 73 al Soborului din Cartagina, slobozirile robilor se
cade a se pro pov ă dui în Biseric ă 99 .

CANON 83

Episco pul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste z ă bo vin d u - se şi

vrând amând ou ă a le � inea, Romana, şi Ieraticeas ca ocârmuire,
caterisea s c ă - se. Că cele ale Chesarului, Chesarului, şi cele lui
Dumn e z e u , lui Dumn e z e u. [Sobor 7, 10; Sobor 1 şi 2: 11; Cartagina:
18]

TÂLCUIRE
Şi între alte Canoane Dumne z eie ş tii Apostoli opresc pe cei Ierosi � i de
a ocâr m ui lucruri mirene ş ti, şi de a primi lume ş ti pur t ă ri de grij ă , dar şi
întru acesta aseme n e a o fac aceas ta zicând: oricare Episcop, sau Presbiter,
sau Diacon, se îndelet nice ş te la oaste; adic ă , nu în întrebuin � a r e a armelor
şi a r ă zboaielor, ci în orcâr m uir ea lucrurilor ost ăş e ş ti. Precum, la
împ ă r � irea merinzilor osta ş ilor, la primirea hranelor lor, şi la alte
chivernisiri ca acestea. Deci oricare, zice, se îndeletnicesc la unele ca
acestea, şi va s ă le aib ă amân d o u ă , şi st ă pânirea împ ă r ă teasc ă roman ă , şi
ocâr m uir ea Ieraticeasc ă şi Bisericeasc ă , precu m am zice, şi st ă pânirea din
afar ă şi st ă pânirea din lă untr u 100 , unul ca acesta, de nu va înceta din
99 Însemnea z ă că supu ş i dup ă legi, se zice de patru feluri. Sau dup ă noroc, precum robii
că tre st ă pâni. Sau dup ă fire, precum fiii către pă rin � i. Sau dup ă nunt ă , precum femeia către
bă rbat, şi dimpotriv ă că tre femeie; sau dup ă scrisoare, precum solda � ii că tre Voievozi
(adaug unii şi a cincia supunere, Duhovniceasc ă alcă tuire, care au ascult ă torii către Stare � ii
lor). Deci despre supunerea muierii că tre bă rbat, şi a bă rbatului către muiere, vezi
subînsem narea Canonului 48 al Soborului 6, iar despre supunerea fiilor că tre p ă rin � i vezi
subînsem narea 27 al Soborului al 4- lea şi subînsem na rea Canonului 42 al celui din
Cartagina. Şi Canonu 38 al lui Vasilie. Iar despre supunerea robilor că tre st ă pâni (în parte
îns ă şi despre supunerea osta ş ilor către Voievozi) vorbim aici. Deci Nearaoa în � elptului Leon
cea 9, 10 şi 11 rânduiesc, că robul cel ce dup ă ne ş tiin � a st ă pânului să u se va face Cleric, sau
Monah, sau Episcop, de a fost fugar de la el, pân ă în trei ani să se caute de că tre st ă pânul
să u, şi aflându - se să se întoarc ă iarăşi şi să fie rob. Iar de ar fi fost ară tat lui, şi s- a făcut
Cleric, sau Monah, rânduie ş te să se ceară numai pân ă la un an. Iar Fotie Titlul 1 Cap 36 zice,
că dup ă aşez ă mântul 36 al titlului al 3- lea al Căr � ii 1 a Codicei: robul nici dup ă socotin � a
st ă pânului se face Cleric, de nu se va slobozi mai- nainte, iar aş ez ă mântul al 2- lea al titlului
din Nearale legiuieş te, că de au ştiut stă pânul când robul se face Cleric, şi nu a zis
împotriv ă , se sloboze ş te. Şi Mihail încă Ataliotul în Sinopsul (adică în adunare) Titlul 3 zice,
că se sloboade robul, dac ă ştia stă pânul să u când se Hirotonisea, şi a tăcut. Acelaş i
aş ez ă mânt zice, că Episcopia, şi pe robi îi sloboade din supunerea stă pânilor lor; şi pe
osta ş i din a Voievozilor lor, dac ă adică se va face cu voia înaltei stă pâniri. Însemneaz ă îns ă
pe lângă acestea, că legea zice că, de se întreab ă cineva, şi nu zice împotriv ă ci tace, şi ar fi
lucru despre care se întreab ă spre folosul să u, se socote ş te în loc de înduplecare, iar de este
spre paguba sa, se ia în loc de tă gad ă . Însă cel ce a ş tiut Hirotonia robului să u, şi nu a zis
împotriv ă , cu toate că este spre paguba sa lucrul, se ia îns ă în loc de că s- a învoit, şi aceasta
este osebit ă pentru slobozenia celui ce s- a făcut cleric. Aşa se scrie în scolia lui Valsamon
cea la Titlul 1 Cap 36 în Pravila lui Fotie. Încă dup ă Armenopul Cartea 1 Titlul 18 se
sloboade robul de va muri stă pânul să u, fă ră a face diat ă . Cel ce se cump ă r ă de la ră zboaie
de este avut, să - şi deie pre � ul să u, şi să se ră scum pere. Iar de este să rac, să slujeasc ă trei
sau cinci ani pe cel ce l- a cump ă rat, şi aş a să se sloboade. Se sloboade şi acela ce cu ştirea
st ă pânului să u s- a făcut osta ş , sau monah, sau cleric. Iar robii cei ce vor lăsa nevoin � a
Cinului dup ă ce s- au făcut monahi, şi vor veni la alt ă petrecere, să se facă iarăşi robi, dup ă
Cartea a 4- a Titlul 1 Cap 11 Tema 13, însemneaz ă îns ă pe lâng ă aceste, că de dou ă feluri
sunt robii. Unii se nasc robi, câ � i s- au nă scut din robi, iar al � ii se fac, câ � i se robesc de oş tiri.
Iar cei ce slujesc cu plat ă la st ă pâni, nu sunt robi, ci slugi năimite.
100 În dou ă se împarte st ă pânirea şi încep ă toria. Alta este lumeasc ă , pe care o a încredin � at

Dumnezeu împ ă ra � ilor, şi stă pânitorilor. Iar alta Duhovniceasc ă , care o a încredin � at
Dumnezeu Arhiereilor şi suflete ş tilor Iconomi. Îns ă una alteia este potrivnic ă . Că una este
92
aceste, să se cateriseasc ă . Pentr u c ă lucrurile şi st ă pânirile Chesar ului, şi
ale împ ă ratului, Chesar ul ui se cuvine a se da. Adic ă , la oame ni din afar ă şi
împ ă r ă te ş ti. Iar lucru rile şi st ă pânirile lui Dumne z e u, asemene a lui
Dumne z e u se cuvine a se da. Adic ă la oameni Dumne z eie ş ti şi
Duhovnice ş ti, precu m sun t Episcopii, şi Presbiterii, şi Diaconii.

CANON 84

De va oc ă rî cine va pe împ ă ratul; sau pe st ă pânitorul f ă r ă

dreptate, s ă ia ped eap s ă . Şi de va fi Cleric adic ă , s ă se cateris ea s c ă , iar
de va fi mirean, s ă se afurisea s c ă .

Mosaiceasca Lege zice, «pe mai marele norod ul ui t ă u nu - l vei gr ă i de

ră u» [Ieşirea 22: 28], iar corifeul (vârfelnicul) Petru cu deosebire, cinste ş te
pe împ ă rat ul [1 Petru 2: 17]. Iar Pavel por u nce ş te s ă ne rug ă m pentr u
împ ă ra � i şi pentr u to � i cei ce sunt cu covâr ş ire, m ă car şi necredincio ş i de
ar fi [1 Timotei 2: 2]. Iar aici Apostoli de ob ş te zic. Iar ocar ă la împ ă ra � i se
socotesc mus tr ă rile cele mai aspre. Oprind îns ă Canonul pe cel ce
oc ă re ş te pe împ ă rat ul fă r ă drepta t e, dup ă ceea ce se tace a lă sat s ă
în � elegem din deosebire, că, de vor fi împ ă ra � ii sau st ă pânitorii p ă gâni,
sau vor p ă c ă tui, se iart ă a- i mus t r a pe ei aici, că rora li se cuvine a must r a
ni ş te fe � e ca acestea. Dar îns ă nici cel ce a oc ă rât, se cuvine a se pedep si
îndată 101 . Vezi subînse m n a r e a 55 Apostolesc.

CANON 85

pă mânteasc ă , iar alta cereasc ă . Una poart ă sabie şi omoar ă ; iar cealalt ă cu blânde � e iart ă şi
îmbiaz ă . Pentru aceasta şi Hrisostom zice: „Altele sunt hotarele împ ă r ă� iei, şi altele hotarele
Presbiteriei, Împ ă ratul are încredin � ate acestea de aici, iar eu cele Cere ş ti.” (Eu când zic, pe
Preotul zic.) Împ ă ratului trupul i s- a încredin � at, iar Preotului sufletul. Împ ă ratul ră m ăşi � uri
de bani iart ă , iar Presbiterul datorii de păcate. Acela sileş te, acesta mângâie. Acela pe arme
sim � itoare, acesta arme duhovnice ş ti. (Cuvânt 4 la Ozia Tom: al 5- lea foaia 149). Aceasta ş i
necuviin �ă urmeaz ă dac ă sau împ ă ratul va îndr ă zni a intra în Sfântul Altar, sau Arhiereul a
împ ă r ă� i şi a încinge sabie. Precum o a p ă� it aceasta Uriaş ul cel cu dou ă coarne al Romei,
Papa zic. Carele pe lâng ă aceasta că este din lă untru şi dup ă Duh Arhiereu, va să fie din
afară , şi dup ă trup împ ă rat. Se blagosloveasc ă şi să omoare, să � ie cârja cea pă storeasc ă şi
sabia cea ucigă toare. Amestecare neamestecat ă , şi groz ă vie str ă in ă! Vad ă dar însu ş i că se
află călcă tor al Apostolescului acestuia Canon, şi caterisirii se supune vrând a le avea pe
amândou ă ; şi stă pânirea Romaniceasc ă; şi ocârmuirea Ieraticeasc ă . Către aceasta
preatrebnice sunt cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, că tre Constantin zice. (La Atanasie în
Epistolia cea că tre cei ce pretutindenea se nevoiesc la via � a monahiceasc ă ) „�ie Dumnezeu
� i- a încredin � at împ ă r ă� ia, nou ă ne- a încredin � at cele ale Bisericii. Şi precum cel ce ar ră pi
st ă pânirea ta, se împotrive ş te lui Dumnezeu cel ce o a rânduit; aş a teme - te şi tu ca nu
cumva tră gând la sine � i cele ale Bisericii, să te faci vinovat unei mari vinovă� ii. Că scris este
da � i înapoi cele al Chesarului, Chesarului; şi cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Deci nici
nou ă ne este ierta a st ă pâni pe pă mânt (ce ar avea a zice către acestea Papa cel ce cu
amândou ă chipurile st ă pâne ş te?), Nici tu o împ ă rate ai st ă pânire a tă mâia.
101 Pentru a se îmblânzi împ ă ra � ii şi st ă pânitorii, şi a fi iubitori de oameni că tre ocă râtorii

lor, ieie pildă de la marele Constantin, şi de la marele Teodosie. Că Constantin, fiindc ă

oarecare a împro ş cat chipul lui cu pietre, şi îl îndemna u prietenii să - i pedepseasc ă . El
pip ă indu - şi fa � a, şi zâmbindu - se a zis aceste vrednice de pomenire: „Nicăieri pe fruntea
mea vă z că s- au făcut ran ă , ci să n ă tos îmi este capul, şi toat ă fa � a. (Hrisostom în Cuvântul
20 la Andriante tom al 6- lea) iar Teodosi cu toate că Antiohienii i- au oborât Icoana, şi alte
necuviin � e i- au făcut. Dup ă ce a mers îns ă Flavian al Antiohiei, şi l- a rugat, atât s- a
îmblânzit, încât a zis că tre dânsul: Şi ce lucru mare şi de mirarea este de vom ierta celor ce
ne- au ocă rât, oameni şi ei fiind, când Stă pânul lumii rug ă pe Părintele să u pentru cei ce l-
au ră stignit pe el zicând, iart ă - le lor, că nu ştiu ce fac. (Hrisostom întru acela ş i, foaia 602.)
93
 Fie vou ă tuturor Clericilor şi mirenilor Căr � i vrednic e de cinstire
şi sfinte: ale Testa m e n t ul ui celui vechi adic ă , ale lui Moise cinci,
Facerea, Ieş irea, cea Leviticea s c ă , Numeri, a doua Lege. A lui Isus Navi
una, a Judec ă torilor una. A lui Ruth una. A Împ ă ra � ilor patru.
Paralipo m e n a din Cartea zilelor dou ă . Esdra dou ă . Estera una, a
Macabeilor trei; a lui Iov una; Psaltirea una. A lui Solom o n trei,
Pildele, Eclesia st ul, şi Cântarea Cânt ă rilor; a Proorocilor
dou ă spre z e c e: Una a lui Isaia; una lui Ieremia; una a lui Iezechiil; una
a lui Daniil. Din afar ă îns ă mai adaug ă - se vou ă a înv ă� a tinerii vo ş tri,
în � elep ciu n e a a mult înv ă� atului Sirah. Iar ale noastre, adic ă ale Noului
Testam e nt, Evangh elii patru, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca, şi a
lui Ioan. Patruspre z e c e Epistolii ale lui Pavel. Dou ă Epistolii ale lui
Petru. Ale lui Ioan trei. A lui Iacov una. A lui Iuda una. Ale lui Clement
dou ă Epistolii. Şi aş ez ă mânturile cel prin mine Clement în opt c ă r � i
progl ă suite c ă tre voi Episco pii (care nu trebuie a se publica c ă tre to � i
pentru cele într - însele tainice) şi faptele noastre al Apost olilor 102 .
[Sobor 6: 2; Laodiceea: 51, 60; Cartagina: 32, 54; Atanasie: 39]

TÂLCUIRE
Dup ă ce au înv ă� at Apostolii şi au legiuit prin sfin � itele lor Canoane
în ce chip se cuvine atât Clericii, cât şi de ob ş te to � i mirenii cre ş tini în a
vie � ui în lume; în sfâr ş it înva �ă , şi care că r � i se cade a le citi. Şi Că r � ile
adic ă cele ne Canonisite şi minciuno s u p r a s c ris e au înv ă� at în Canonul lor
al 60 - lea să nu le citim. Iar cele Canonisite şi sfinte prin Canonul acesta
ne înva �ă pe noi s ă le citim, pe care le şi num ă r ă , precu m aici se vă d.
Pomene ş te îns ă Că r � ile acestea şi Soborul cel din Laodiceea în Canonul 60
şi cel din Cartagina în Canon ul 32 dar şi marele Atanasie în pr ă zn uitoa r ea
sa Epistolie a 39. Şi Grigorie Teologul în stihurile sale, şi Amfilohie al
Iconiei prin Iamvice ş ti stihuri. Deci marele Atanasie în pomenita Epistolie
în dou ă des par t e toate Că r � ile vechii Scripturi: în cele Canonisite, şi în
cele ce sunt de citit. Şi Canonisite adic ă învechei Scripturi zice că sunt
dou ă zeci şi dou ă de Că r � i, dup ă num ă r ul Literelor Evreice ş ti (precum
aceasta o zice şi Teologul Grigorie, şi Dumne z eiesc ul Ioan Damaschin)
care sun t acestea: 1. Facerea, 2. Ieş irea, 3. Leviticul, 4. Numeri, 5. A doua
lege, 6. Isus a lui Navi, 7. Judec ă torii, 8. Ruth, 9. Cea întâi şi a doua a
Împ ă ra � ilor împreu n ă (care şi Samuil se nume sc de Evrei. Iar cea a 3- a şi
4- a a împ ă ra � ilor: 1 şi 2 a împ ă ra � ilor se nume sc), 10. Cea a treia şi a
patr a a Împ ă ra � ilor, 11. Întâia şi a doua împreu n ă Paralipo m e n o n (adic ă a
ră m ăş i � elor), 12. a lui Esdra întâi şi a doua împr u n ă , 13. Psalmii, 14.
Paremiile (adic ă Pildele), 15. Eclesiast ul, 16. Cântarea Cânt ă rilor, 17. Iov,
102 Însemnea z ă îns ă că în multe că r � i manuscrise şi tip ă rite, şi mai ales în Sinopsul lui Alexie
Arestin, se vă d şi alte Canoane suprascrise, unele în numele lui Petru, iar altele în numele
lui Pavel, care nu se cade a le primi, ci a le lepă da ca neadev ă rate, şi minciunosu prascrise,
căci şi sfântul de toat ă lumea al 6- lea Sobor în Canonul 2 pe singure aceste 85 le prime ş te,
ca adevă rate Canoane al Apostolilor. Iar pe celelalte minciunoscrise le socote ş te. Însă
fiindc ă Grigorie Episcopul Pisinuntei a zis în sfântul al 7- lea Sobor, că adunarea Apostolilor
ceea ce s- a făcut în Antiohia (din nou ă Canonane ale sale, care se află în Biblioteca
Chesariei Palestinei ce se făcuse de Mucenicul Pamfil, precum însemnea z ă Apusenii) în
Canonul să u al 8- lea au rânduit a nu se mai am ă gi întru idoli cei ce se mântuiesc, ci
împotriv ă să închipuiasc ă Dumnezeu bă rb ă tescul şi preacuratul Chip al lui Hristos. Pe acest
Canon al Apostolilor, zic, îl primim, şi pentru că Soborul al 7- lea l- au primit, şi pentru că
se congl ă suie ş te, cu vechile Istorii. Fiindc ă şi femeia ceea ce i- a fost curs sânge
vindecându - se de Mântuitorul a afierosit stâlp în Paneáda precum istorise ş te Eusebie cartea
7 cap 8 pe care l- a sfă râmat Iulian, precum zice Sozomen Cartea 3, Cap 1 şi Nichifor Cartea
10, cap 30 (la Dositei în Dodecavivlion foaia 18) vezi şi la Prolegomena Apostole ş tilor
acestora Canoane.
94
18. Proorocii cei mici dous p r e z ece care se nu mes c o Carte, 19. Isaia, 20.
Ieremia împreu n ă şi Plângerile, şi Baruh, şi Epistolia, 21. Iezechiel, 22.
Daniil. Iar că r � i ce se citesc de cei ce de curân d se Catehisesc sunt acestea:
În � elepciu nea lui Solomon, care şi preaîmb u n ă t ă� it ă (virtoase) se zice
dup ă Evsebie (Cartea 11, Cap 7 despr e Evangheliceasca preg ă tire)
în � elepciun e lui Sirah, care şi aceas ta pe preaîm b u n ă t ă� it ă se zice dup ă
Gheorghe Singhelul. (Însemn e a z ă îns ă că Sirah la Apuseni se nume ş te
Bisericesc) Estir, Iudit, şi Tovias. Dar însem n ea z ă că şi Cartea Estirei una
fiind, cu că r � ile cele Canonisite împreu n ă se num ă r ă , precu m şi Canonul
acesta Apsotolesc între cele Canonisite pe aceasta o num ă r ă , şi Soborul
cel din Laodiceea, şi cel din Cartagina. Ci şi în � elpciune a lui Solomon, şi
Iudith, şi Tobit, împre u n ă se num ă r ă cu că r � ile cele canonisite de Soborul
cel din Cartagina. Canonice ş ti că r � i îns ă se socotesc de Canonul acesta
Apostolesc, şi Că r � ile cele trei ale Macabeilor 103 . Iar Că r � i Canonice ş ti ale
Scripturii celei noi sun t acestea: Evangheliile cele 4, Faptele Apostolilor,
Cele ş apte Sobornice ş ti Epistolii, adic ă a lui Iacov una, a lui Petru dou ă ,
ale lui Ioan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, şi Apocalipsa.
Despre care m ă car că zice Dumne z eiescul Amfilohie în stih urile cele
Iamvice ş ti, că mul � i cu adev ă rat o judec ă a fi cu adev ă r a lui Ioan
(Evanghelistului), iar cei mai mul � i o judec ă ca o neadev ă rat ă . Înc ă ca o
Carte Canonisit ă pe aceasta o prime ş te Soborul cel din Cartagina Canon
30. Şi marele Atanasie în mai - nainte zisa Epistolie cea 39. Şi
Dumne z eiescul Dionisie Areopagitul, tainic ă privire pe aceasta numin d u -
o, şi scoliast ul sfân t ului Dionisie Dumne z eiescul Maxim, la multe locuri
din scoliile sale de aceasta pome n e ş te. Şi Dumnee z eiescul Ieronim
zicân d - o pe aceast ă Cartea cea mai înalt ă a lumii. Iar de şi Teologul
Grigorie aceasta nu o nu me ş te în stihu rile sale; ci întru alc ă tuitor ul s ă u
103
Însemnea z ă că al � ii num ă r ă pe Daniil cu Iezechiel o carte, şi aş a împlinesc pe 22 num ă r a
Evraicescului Alfavit. Iar Sinodul din Laodiceea, num ă r ă pe Ruth cu Judec ă torii o carte, şi
aş a împline ş te pe al 22- lea num ă r. Care este şi mai bun, fiind încredin � at de Sinod. Aşa
dar ă nedrept este şi gre şit şirul şi rânduiala şi cunoscut ă de to � i şi tip ă rit ă, în care se află
că r � ile vechiului Testament, pentru multe pricini. Întâi pentru că are desp ă r � it în dou ă
cartea lui Estir, aş ezând o parte cu cele canonizate, iar pe alta cu cele apocrife, în vreme ce
Apostolescul acesta Canon, o carte lă murit o nume ş te, şi al 60- lea a celui din Laodiceea şi
al 30- lea din Cartagina, şi marele Atanasie şi Amfilohie, aşiş derea o carte o num ă r ă . Al
doilea fiindc ă şi a lui Ezdra cel 2 că r � i în dou ă deosebite pă r � i le aş eaz ă , pe una adic ă în cele
canonizate, iar pe alta în cele apocrife, în vreme pe acestea dou ă căr � i ca una le num ă r ă şi
aceste Apostolesc Canon, şi Sinodul din Laodiceea, şi din Cartagina, şi marele Atanasie, şi
Teologul Grigorie, şi sfântul Amfilohie. Al treilea fiindc ă pe Baruh, şi pe Epistolia lui Ieremia
le desp ă r � e ş te de Profeticeasca carte a lui Ieremia, şi le num ă r ă cu cele apocrife, în vreme ce
Sinodul din Laodiceea şi marele Atanasie o carte le num ă r ă pe tustrele acestea (pentru ce
Sinodul din Laodiceea, scrie în num ă r multoratec Epistoliile lui Ieremia, în vreme ce una
numai se află, precum şi Atanasie Epistolie în num ă r singuratic o nume ş te? Mă mir!). Al
patrulea că pe acele trei că r � i ale Macabeilor între cele apocrife le num ă r ă pe care
Apstolescul acesta Canon le nume ş te Canonice. Al cincilea fiindc ă pe Cartea lui Neemia o
num ă r ă între cele Canonizate, despre care nicicum se face pomenire, nici de că tre
Apostolescul acesta Canon, nici de că tre Sinodul din Laodiceea, nici de către cel din
Cartagina, nici de că tre marele Atanasie, sau de Grigorie şi de Amfilohie. Al şaselea şi
fiindc ă în oarecare edi � ii nume ş te apocrife pe că r � ile cele ne Canonizate, în vreme ce
nicicum se cuvine cu acest nume să se numeasc ă , precum zice marele Atanasie în Epistolia
mai sus zis ă . Fiindc ă numele, de apocrife, li s- au pus de că tre eretici, spre a putea cu
aceasta a scrie ce voiesc, şi să înş ele pe cei simpli cum că ar fi căr � i apocrife şi vechi de ale
Sfin � ilor, dar bine este pe căr � ile necanonizate a Vechiului Testament să se numeasc ă
Anaghinoscom ene (cele ce se citesc), şi nu apocrife, îns ă Anaginoscomene acestea trebuie să
se numeasc ă : Neemia, Cântarea celor 3 Tineri, Vil şi balaurul, şi Susana. Cu toate despre
că r � ile acestea nici o pomenire se face, nici în Apostolescul Canon, nici în Sinodul Laodiceei,
nici a celui din Cartagina, nici de că tre marele Atanasie, nici de către Dumnezeiescul
Grigorie, nici de că tre Amfilohie.
95
cuvân t, cel face că tre cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2- lea ar ă tat o
pome ne ş te aceasta, zicând: Mă îndu plec a crede că al � i (Îngeri) pe alt ă
Biseric ă o ap ă r ă precu m Ioan m ă înva �ă prin Apocalipsis, (adic ă prin
descop e rirea ce i s - a fă cut). Dar şi Origen avea tâlcuire la Apocalipsis.
Pomene ş te de aceasta şi Chiril al Alexandriei (foaia 669 a celor cinci Că r � i)
şi Clemen t Stro ma t e ul (foaia 856 a acelor cinci Că r � i) o primesc pe aceasta
şi Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian, Lactandi us, Sevir,
Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Chesareei. Şi însu ş i cel a
toat ă lumea al doilea Sinod, înaintea c ă ruia Teologul Grigorie a glă suit
cuvân tul cel alc ă tuito r care pome ne ş te despr e Apocalipsis. Meliton al
Sardelor, Teofil al Antiohiei, şi al � ii. Iar cele dou ă epistolii ale lui Clement,
pe care le pomen e ş te Apostolescul acesta Canon sunt trimese că tre
Corinte ni, ca din partea Bisericii celei din Roma, şi tip ă rite în aduna r e a
Tomului întâi al Practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2 - a ne adev ă rat ă
se judec ă de că tre Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar a ş ez ă mânt u rile
Apostolilor, care şi înv ă�ă tur ă a Apostolilor se nume sc, de că tre marele
Atanasie, şi de că tre Canonul al 2- lea al Sinodului 6 s- au lep ă dat de că tre
al 2- lea Canon al celui a toat ă lumea al 6- lea Sinod, adic ă , fiindc ă s - a
notevsit (adic ă s- au refor m ă luit) de că tre eretici. Dar de vreme ce nu toate
s - au notevsit, ci la oarecare p ă r � i, pentr u aceasta mul � i din Pă rin � i, şi mai
înainte de Sinodul al 6- lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă
şi sfin � itul Maxim, au întreb ui n � a t ziceri dintr - însele. Şi Teologul adic ă în
cuvân tul cel des p r e Pa ş ti: „Asupra str ă jei mele voi sta, cu oaie aligorice ş te
pe Hristos pentr u înbr ă c ă mintea nestric ă ciunii.” Care zicere o a luat din
a ş ez ă mâ n t u r ile acestea, dup ă Nichita. Iar Dumne zeisc ul Maxim perioade
(adic ă cuprin d e ri) întregi întrebuin � e a z ă din a ş ez ă mânt u r ile acestea la
scoliile lui Dionisie. Şi ce zic pe unii? Însu ş i cel a toat ă lumea Sinod al 5-
lea aduce m ă rturie din aceste a ş ez ă mâ n t u ri în Epistolia lui Iustinian; că se
cuvine pentr u cei ce s- au s ă vâr ş it a se da miloste nie. Foaia 392 a Tomului
al 2 - lea al adun ă rii Sinoadelor. Dar şi dup ă cel al ş aselea a toat ă lumea
Sinod din a ş ez ă mâ nt u ri a întrebuin � a t m ă rturie Sinodul cel din sfânta
Sofia. Şi Mihail înc ă Chirulariul şi Patriar h ul Consta n ti n o p ol ul ui, cu
Sinodul cel împreu n ă cu el. Care se afla în via �ă în anul 1053 a adus
m ă rtu rie împot riva tunderii b ă rbilor, care se afl ă în Cartea întâia a
Apostolice ş tilor a ş ez ă mâ nt u ri în capul al 3- lea zicân d a ş a: „Nu vă ve � i
smulge bă rbile voastre; că frum s e � e a Ziditor ul Dumne z e u o a fă cut s ă fie
pent r u femei, iar pentr u bă rba � i cu drept ul a judecat a fi nepot rivit ă .” Şi
vezi la foaia 978 în Tomul al 2 - lea al Sinodicalilor. Şi acum precu m se afl ă
tip ă rite, mi se pare că nu au nici un neadev ă r şi necuviin �ă . Iar Pimen
(adic ă Pă storul) de care Carte pome ne ş te marele Atanasie în Epistolia cea
de multe ori zis ă , este o carte care nu se afl ă vremile noast r e. Poate să fi
fost îns ă una ca aceasta, precu m este şi cuvânt ul ce face Ioan al sc ă rii
că tre Pă storul. Şi în scur t a zice, era Cartea aceasta, înv ă� ând pe Pă stor ul
Oilor celor Cuvânt ă toare, cu ce chip s ă p ă storeasc ă pe acestea spre
p ăş unea cea mânt uitoa r e, şi cum s ă le p ă zeasc ă nev ă t ă mate de unghiile
lupilor celor gândi � i a demonilor, zic, şi a oamenilor celor r ă u sl ă vitori.
Ne- au vestit îns ă unii că Pă stor ul acesta se afl ă o Carte preaveche într u
m ă n ă stire a Eladei, facerea a lui Cuart, unuia din Apostolii cei ş aptezeci.
Pe Pă storul îl pome ne ş te şi sfânt ul Maxim în scoliile Dumne zeiesc ul ui
Dionisie. Şi este m ă rimea ei pe cât este a Psaltirii. Însemne a z ă că Canonul
54 al Cartaginei pe lâng ă Că r � ile Scripturii celei vechi şi a celei nou ă ,
porun ce ş te a se citi şi vie � ile Mucenicilor, care cuprin d muceniile lor, în
zilele Praznicilor lor.

96
 PROLEGOMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMENICUL ÎNTÂIUL SINOD

Sfântul şi întâiul Ecumenic 104 Sinod (A toat ă lumea Sobor). S- au

adu n a t în Niceea Vitiniei, în timpul marelui Conasta n ti n, la anul de la
Hristo s: 325. Iar b ă rba � ii cei mai întâi întru acesta au fost, Alexandr u al
Constan ti no p o lul ui, Viton şi Vichentie, Presbiterii împre u n ă cu Cuviosul
Episcop al Cudr uvei sau Cudruvei din Ispania, tustr ei împreu n ă � inân d
locul lui Silvestr u (Papa) al Romei, şi al lui Iulie; Alexandr u (Patriarh ul) al
Alexan d riei, împreu n ă lupt ă tori având pe marele Atanasie, aflând u - se

104 Patru oarecare însu ş iri haractirisitoare <caracteri..> ale Sinoadelor celor Ecumenice
gă sesc că se află sem ă nate pe la mul � i, şi mai ales la Dositei (în Dodicavivlion foaia 1018).
Din care, cele trei sunt departe şi ob ş te ş ti, şi oarecare Sinoade locale, iar cea una mai de
luat aminte este, şi pentru că să zic aş a, fiin � elnicia, şi înt ă ritoarea, şi prea osebita deosebire
a tuturor Sinoadelor celor Ecumenice; şi mai întâi însu ş imea tuturor celor Ecumenice este, a
se aduna prin porunci, nu ale Papei, sau ale cut ă rui Patriarh, ci prin poruncile împ ă r ă te ş ti.
Aceasta şi la localnicul Sinod cel în Sardica a urmat, care s- a adunat de Constantin şi
Costant, şi în Antiohia, şi acela cu porunca lui Constantin a fost adunat, de ş i pentru alt ă
socoteal ă a înnoirilor Bisericii celei din Antiohia (Dositei Dodecavivlion foaia 133). Al doilea:
a se face întrebare despre Credin �ă , şi prin urmare a se aş terne hot ă râre, şi hotar Dogmatic,
la fieş tecare din cele Ecumenice Sinoade (Dositei foaia 633 în Dodecavivlion). Dar şi aceasta
a urmat la oarecare localnice, precum la cel din Cartagina, care împotriva eresului lui
Pelaghie şi a lui Chelestin făcând cercetare au aş ezat hotare Dogmatice. Al treilea a fi toate
Dogmele cele aş ezate de dân ş ii, şi Canoanele, Ortodoxe, binecinstitoare, şi unite, cu
Dumnezeie ş tile Scripturi, sau cu Sinoadele cele Ecumenice de mai înainte, pentru aceasta şi
mult vestit ă este socoteala sfântului Maxim, cea zis ă la o pricin ă ca aceasta: „Pe Sinoadele
cele făcute, Credin � a binecinstitoare le înt ă re ş te, şi iarăşi, drept ă� imea Dogmelor judec ă pe
Sinoade, dar, şi aceast ă însu ş ire, este ob ş teasc ă şi la cele mai multe localnice Sinoade, afar ă
de oarecare. Iar a patra şi cea mai de pe urm ă este, a conglă sui, şi a primi cele rânduite de
Sinoadele cele Ecumenice, şi cele Canonisite de to � i Patriarhii şi Arhiereii cei Dreptsl ă vitori
ai Catoliceş tii Biserici, sau prin îns ăşi înfă� o ş area lor, sau prin ai lor loc � itori, sau şi ace ş tia
nefiind, prin scrisorile lor. Aceast ă congl ă suire a Patriarhilor şi a Arhiereilor lumeni, este
precum am zis, înt ă ritorul, şi deslu ş itorul haractir, al Sinoadelor celor Ecumenice. Întă ritor
adică, pentru că le înt ă re ş te pe ele, şi le face a fi, dup ă numele ce poart ă , Sinoade
Ecumenice. Iar deslu ş itori, pentru că nici la un alt localnic Sinod socotindu - se, deosebe ş te
pe singure cele Ecumenice, despre cele localnice. Drept aceea pe Sinodul cel ce s- a făcut în
Vlaherna în vremea lui Copronim, numit de că tre lupt ă torii de Icoane Sinod Ecumenic, atât
sfântul Ghermano, şi Damaschin şi noul Ştefan, şi al � ii mul � i cât şi cel al 7- lea Ecumenic
Sinod, în a şasea practic ă a lui l- a mustrat zicând: că fă ră de congl ă suirea tuturor celorlal � i
Patriarhi, Sinod Ecumenic, nici se face, nici se zice. Că Epifanie din partea Sinodului al 7- lea
a zis: cum dar mare şi Ecumenic ar putea fi acela pe care nici l- au primit, şi la care nici s- au
congl ă suit întâi şez ă torii ai celorlalte Biserici, ci anatemei pe acestea l- au dat? (Dositei 634,
a Dodecavivlion) mai cu aceste mustr ă ri a mustrat şi sfântul Maxim, pe minciuno - sinod a
lui Pirr Monotelitului (adică al celui ce dogmatisea o singur ă voie întru Hristos Domnul).
Pentru că pe acesta îl numea Pir Sinod Ecumenic. Am zis că congl ă suirea, şi primirea
tuturor Patriarhilor, înt ă re ş te pe Sinoadele cele Ecumenice, şi nu numai singur ă fiin � a lor de
fa �ă , sau cea prin ai loru ş i loc � iitori. Pentru că întru toate cele 7 Ecumenice Sinoade, nici un
Pap ă a fost de fa �ă în persoan ă . Iar întru cel al doilea, sau şi în cel al 5- lea Ecumenic Sinod,
nici împersoan ă , nici prin loc � iitori, au fost de fa �ă Damas, şi Vighilie Papii, dar aceste
Ecumenice Sinoade, iarăşi au ră mas Ecumenice, pentru că ace ş tia şi Papi, s- au unit la cele
hot ă râte de către acelea, şi prin scrisorile lor şi prin Iscălituri le- au primit pe ele, şi cum că
singur ă înfă� o ş area sa cea în persoan ă , sau cea prin ai loru ş i loc � iitori nu înt ă re ş te pe
Sinoadele cele Ecumenice, ci mai vârtos unirea şi congl ă suirea; au ară tat cele dou ă Sinoade
cel din Sardica, şi cel din Floren � a. Că cel din Sardica, cu toate că s- a numit la începutul să u
Ecumenic Sinod (vezi la 1 Cuvântare a lui). Şi au fost de fa �ă la acesta to � i Patriarhii, unii în
persoan ă , iar al � ii prin loc � iitori. Fiind îns ă, că s- au desp ă r � it şi nu s- au unit la cele de
acesta hot ă râte Patriarhii şi Arhiereii Răsă ritului, acest la început numit Ecumenic Sinod, s-
a făcut localnic la isprava şi sfâr ş itul lui. Asemenea şi cel din Floren � a, de şi Ecumenic s- a
numit, fiind îns ă că loc � iitorii Patriarhului Antiohiei, şi Episcopilor Răsă ritului şi mai întâi, şi
al însu ş i Patriarhului Alexandriei Marcu, zic, prea sfântul acel al Efesului, nu s- au unit cu
97
atu nci Diacon. Evtatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalim ului. Pafnu tie, şi
Spirido n, Iacov şi Maxim, b ă rba � i împod o bi � i cu Apostole ş ti Daruri, şi cu
Mucenice ş ti p ă timiri, şi al � ii mul � i, fiind la num ă r dup ă tradi � ia cea de
ob ş te, şi de to � i m ă rturisit ă a Bisericii 318 pe lâng ă care îns ă , au fost şi
alt ă mul � ime de Clerici, de Presbiteri, şi de Diaconi, şi s - au aduna t acest
Sinod împot riva lui Arie, care hulea, că Fiul şi Cuvântul lui Dumn e z e u, nu
este de o fiin �ă cu Tat ă l, şi prin urma r e nu este Dumne z e u adev ă rat, ci
zidire, şi fă ptu r ă 105 , şi trei ani şi jum ă tate � inând acest Sinod (m ă car de ş i
Ghelasie la Fotie citirea 256 în ş ase ani şi jum ă tate zice) a preda t
Dumne z eiescul şi Sfin � itul Simbolul Dreptsl ă vitoarei noastr e Credin � e, cel
de Ob ş te cunoscu t de că tre to � i. Întru care pe Fiul şi Cuvânt ul lui

dânsul, cel Ecumenic dar s- a schimbat în localnic. Şi ce zic localnic? Şi în minciuno - numit
s- a schimbat dup ă dreptate, pentru că nu avea nici pe a treia însu ş ire a Sinoadelor celor
Ecumenice. Că hot ă rârea cea de dân ş ii aş ezat ă nu a fost unit ă cu Dumnezeiasca Scriptur ă ,
şi cu celelalte Sinoade. Vezi că neunirea oarec ă rora Patriarhi, şi pe cele Ecumenice le face
localnice? Şi dimpotriv ă unirea tuturor Patriarhilor lumii, şi pe cele localnice le face
Ecumenice, şi le schimb ă în Catolice ş ti. Fiindc ă localnicele Sinoade şi Canoanele lor cele de
Ecumenicele Sinoade, şi mai ales de cel al 6- lea Ecumenic, fiind primite, Ecumenic ă
st ă pânire, adică: şi axioma (vrednicie) peste tot cuprinz ă toare iau. Deci din aceste zise cu
lesnire poate a se închipui orismosul (defini � ia) Sinodului celui Ecumenic întru acest chip:
„Ecumenic Sinod este cel adunat prin împ ă ră teasc ă porunc ă , cel ce aş eaz ă hot ă râre
Dogmaticeasc ă despre Credin �ă , cel binecinstitor, şi dreptsl ă vitor, şi unit cu Sfintele
Scripturi, sau cele Ecumenice de mai - nainte, pe care Sinod unirea tuturor Patriarhilor şi
Arhiereilor Catolice ş tei Biserici l- au primit, sau prin înfă� o ş area a însu ş i persoanelor, sau
prin loc � iitori, sau şi aceş tia nefiind, prin scrisorile şi iscăliturile lor. Deci tot Sinodul
Ecumenic care are aceste haracterisitoare însu ş iri, acesta este sfânta şi Catoliceasca
Biserică, întru care în Simbolul Credin � ei mă rturisim că credem.” De aici cu alte patru
însu ş iri dup ă Teologi se înavu � e ş te aceasta: 1. a fi pururea vie şi nelipsit ă . Că zice: «Şi alt
Mângâietor voi da vou ă, ca să ră mân ă cu voi veac» [Ioan 14, 16]. Şi, «iat ă eu cu voi sunt în
toate zilele pân ă la sfâr ş itul veacului» [Matei 28, 20]. 2. a fi negre ş itoare, şi nesmintitoare.
Că Biserica a cărei fa �ă o � ine Sinodul Ecumenic, «stâlp şi înt ă rire a Adevă rului» dup ă Pavel
[1 Timotei 3: 15] şi că ceea ce se socote ş te de Sinoadele Ecumenice, aceea şi de Sfântul
Duhul Adevă rului este socotit. Că acela zice că va învă� a pe voi toate, şi vă va aduce aminte
de toate. Care lucru mai vârtos la Ecumenicele Sinoade se arat ă adev ă rat. Că dac ă Canonul
al 8- lea al făcă torului de minuni Grigorie zice, despre Sinodul localnic cel în Agchira
adunat. Că pân ă când se va socoti ceva ob ş te ş te de către sfin � ii cei împreun ă aduna � i, şi mai
întâi decât dân ş ii de către Sfântul Duh, cu cât mai vârtos se socote ş te aceasta că este
adevă rat ă , zicându - se pentru Sinoadele Ecumenice! La care însu ş i Duhul Sfânt st ă ruind
asupr ă - le, le lumineaz ă pe ele, şi nu le las ă a se ră t ăci la hot ă rârile lor! Că însufl ă dreptatea
sa Dumnezeu în nenum ă ra � ii Ierei cei ce se adun ă la Sinod, dup ă Epistolia cea că tre Celestin
a Sinodului celui din Cartagina. 3. de a avea vrednicie prea înalt ă , şi preaputernic ă , nu
numai întru a întinde drept ă� ile şi adev ă rurile cu sfă tuire, ci şi întru a sili spre supunere pe
cei ce se împotrivesc, punând asupr ă - le Biserice ş tile cert ă ri cele cuviincioase lor, şi
judecând, şi aspru cercetând şi pe Papi, şi pe Patriarhi, şi pe to � i cei ce se află în toate
pă r � ile lumii, Arhierei şi clerici şi mireni. 4. a pune hotar, şi m ă rginire la fiecare cerere ce se
iveş te, şi la pricin ă şi obş teasc ă , şi particularnic ă , şi a dezlega toat ă gâlceava, şi prigonirea
ereticilor şi a schismaticilor. Că Catoliceasc ă , zice Chiril al Ierusalimului (în Cateheza 18) se
nume ş te Biserica, că de Obş te peste tot înva �ă , fă ră lipsire, şi fă ră osebire toate Dogmele
cele ce se întind spre cuno ş tin � a oamenilor şi despre cele vă zute, şi despre cele nevă zute.
Drept aceea şi de că tre to � i, nu Dumnezeiasca Scriptur ă , ci Ecumenicul Sinod se
propov ă duie ş te, că este cel mai de pe urm ă Judec ă tor al Biserice ş tilor pricini, dup ă Canonul
al 6- lea al Sinodului al 2- lea al că ruia judec ă tor socoteala şi hot ă rârea nu se supune
apela � iei altui mai mare jude � . Că dac ă Apelarisirea este o jeluire despre oricare jude � că tre
altul mai mare, dup ă cartea a 9- a a Vasilicalelor, titlul 1 hot ă rârea cea cu îndoial ă a
Episcopilor, se supune la apelarisirea jude � ului celui mai mare a Mitropoli � ilor; iar a
Mitropoli � ilor la a Exarhului, sau a Patriarhului ocârmuirii; şi a Patriarhului la Sinodul
Ecumenic, şi aici de aici toat ă apelarisirea se mă rgine ş te, şi se sfâr ş e ş te nefiind alt jude � mai
mare decât Sinodul Ecumenic. Iar deş i Judec ă toria Patriarhilor nu se supune apela � iei, dup ă
Vasilicale, şi dup ă Iustinian, şi dup ă Leon în � eleptul. Aceasta îns ă , se în � elege, pentru că alt
Patriarh nu poate a se face judec ă tor asupra hot ă rârii altui Patriarh, şi nu pentru Sinodul
Ecumenic, care cerceteaz ă şi judec ă toate cele judecate de către to � i Patriarhii, şi Papii, ca şi
98
Dumne z e u, l- au prop ov ă duit Dumne z e u adev ă rat, de o Fiin �ă cu Tat ă l,
adic ă având aceea ş i fiin �ă şi fire întoc mai cu Tat ă l, şi prin urmar e aceea ş i
Slavă , şi Stă pânire, şi Domnie, şi pur u re a vecuire, şi toate celelalte lui
Dumne z e u cuviincioase însu ş iri ale Dumne zeie ş tii firi. Care Simbol este
anu m e a ş a: „Credem într u Unul Dumne ze u, Tat ă l Atot � iitor ul Făcă torul
tutu r o r celor vă zute, şi al celor nev ă zute. Şi într u Unul Domnul Iisus
Hristo s Fiul lui Dumne z e u, cel n ă scut din Tat ă l, Unuln ă scut, adic ă , din
fiin � a Tat ă lui, Dumne z e u din Dumne ze u, Lumin ă din Lumin ă , Dumne z e u
adev ă rat din Dumne ze u adev ă rat, n ă scut nu fă cut, de o Fiin �ă 106 cu Tat ă l,
prin care toate s - au fă cut, cele din Ceriu, şi cele de pe p ă mânt. Care
pent r u oame nii, şi pent r u a noastr ă mânt uire s - au pogorât, şi s - au

cum nu s- ar fi judecat cândva. fiindc ă hot ă rârea Eparhului, m ă car de ş i apela � iei nu se
supune: fiindcă nu se mai atinge de că tre altcineva, cu toate acestea nedumeririle care
Eparhul nu poate a le hot ă rî, le cerceteaz ă şi le hot ă r ăş te însu ş i Împă ratul. Drept aceea,
dreptul ce are monarhul întru cele politiceş ti, acela ş i drept îl are şi Sinodul Ecumenic în
Biserică (Dositei în Dodecavivlion foaia 309 şi 384). Am zis îns ă că judec ă torul cel mai de pe
urm ă în Biseric ă nu este Sfânta Scriptur ă , precum aceasta o zic Luterocalvinii. Ci Sinodul
Ecumenic, fiindc ă Dumnezeiasca Scriptur ă la multe pă r � i ne luminat vorbind, şi fiecare din
ereticii că tre al să u eres strâmbân d noima Scripturilor cea ne luminat ă , de nevoie trebuie ş te
tâlcuirea pentru a tâlcui adevă rata noima scripturii, care nu este altul, fără numai
Ecumenicul Sinod. Încă şi alta, pentru că pe lâng ă cel adevă rate, şi Catolice ş ti (Sobornice ş ti)
că r � i al Scripturii, fiindc ă au îndr ă znit ereticii a le suprascrie (în titulat ă ) ca pe niş te
canonice ş ti, şi pe cele neadev ă rate, şi eretice ş ti căr � i ale lor, pentru aceasta Sinodul
Ecumenic alege pe cele adev ă rate, şi leap ă d ă pe cele neadev ă rate, şi ascunse, precum
Sinodul al 6- lea a făcut pentru Apostole ş tile aş ez ă mânturi, şi cel întâi însu ş i (şi vezi la
subînsem narea Apostolescului Canon 60). Pentru care şi sfin � itul Augustin aceasta ştiindu -
o luminat a socotit (Epistolia 154) zicând: Nu aş fi crezut în Evanghelie, de nu m - ar
încredin � a vrednicia de credin �ă a Bisericii. Drept aceea din toate cele zise se încheie, că
nimenea poate a se împotrivi Sinoadelor celor Ecumenice, ră mânând binecinstitor şi
dreptsl ă vitor; ci de Ob ş te şi fără osebire fiecare este dator a se supune lor. Că cel ce se
împotrive ş te lor, se împotrive ş te Duhului celui Sfânt, celui ce grăieş te prin Sinoadele cele
Ecumenice, şi se face eretic şi anatematesit, fiindc ă şi Papa Dialogul (Cap 1, Epis. 24)
anatematise ş te pe cei ce nu se supun Sinoadelor Ecumenice. Şi îns ăşi Sinoadele acestea pe
cei ce nu se supun loru ş i îi anatematisesc. Ce zic eretic? Ca un pă gân şi necinstitor de
Dumnezeu se socote ş te cel ce nu ascult ă de Biserică, a că rei fa �ă poart ă Sinodul cel
Ecumenic. Că zice Domnul, «şi de nu va asculta de Biserică , să - � i fie � ie ca un pă gân şi
vame ş » [Matei 18: 17]. Fiindc ă hot ă rârea şi judecata cea mai de pe urm ă şi mai des ă vâr ş it ă a
Bisericii este Sinodul cel Ecumenic, dup ă Augustin (Epistolia 162). Şi aceasta este ceea ce
însu ş i Dumnezeu a poruncit a se p ă zi şi în Sinodul Presbiterilor Legii vechi. Iar de va fi,
zice: vreun grai în judecat ă , care să nu- l po � i lesne dezlega, între sânge şi sânge, şi între
judecat ă şi judecat ă … Şi vei merge la Presbiterii şi Levi � ii, şi la judecatorul, care va fi în
zilele acelea şi ei cercetându vor spune �ie judecata… Nu te vei abate din cuvântul, care - � i
vor spune � ie, în dreapta sau în stânga. Şi omul care se va sume � i ca să nu asculte de
Presbiterul, sau de judec ă torul, va muri omul acela, şi vei scoate pe cele ră u din Israel (A
doua Lege, 17: 2, 8]. Se cuvine îns ă pe lâng ă cele zise să ad ă ug ă m şi aceasta, că cu adev ă rat
şi mai cu deosebire singure şapte Sinoade Ecumenice s- au numit, pentru că toate acestea
dup ă Legile Sinoadelor celor Ecumenice s- au adunat; şi pentru că ceea ce a fost de nevoie
spre cuno ş tin �ă , întru dânsele s- au rânduit. Drept aceea toate întreb ă rile câte se nasc din
cele rânduite de acele şapte, cu lesnire se desleag ă (Dositei în Dodecavivlion foaia 633). Iar
dup ă cel al şaptelea Sinod, cu toate că altele s- au numit Ecumenice precum cel 1 şi 2 şi cel
adunat în Biserica Sfintei Sofii; îns ă cu rea întrebuin � are s- au numit aş a, pentru că nici unul
dintru acestea s- au adunat dup ă legile Sinoadelor Ecumenice. Şi pentru aceea nu au putut a
se împreun ă num ă ra cu cele şapte Ecumenice, nici num ă rul lor al adaoge. Că cel ce de Latini
s- au numit al 8- lea Ecumenic, adică: cel ce s- a făcut împotriva lui Fotie, în urm ă de că tre
cel ce s- a făcut pentru Fotie s- a surpat, şi cu totul nici a se numi Sinod s- a osândit. Şi
mă car că toate acele şapte Ecumenice Sinoade pentru cuvântul de a fi Ecumenice Sinoade,
sunt de o cinste şi întocmai. Însă acest întâi Sinod, şi pentru vechime, şi pentru sfin � enie, a
st ă tut, şi st ă, pururea pilda cea mai întâi închipuit ă , şi ştiin � a cea mai întâi încep ă toare a
tuturor Sinoadelor celor Ecumenice, şi acestuia a urmat de aici înainte şi Sinoadele cele
dup ă dânsul, şi întru proclama � iile (poruncile) lor, şi întru şederile lor, şi întru hot ă rârile
lor, şi pe acesta Dialogul Pap ă cap al tuturor Sinoadelor l- au numit, şi un cuvânt se află în
99
întru p a t şi om s- au fă cut. Au p ă timit, au înviat a treia zi, şi s- au suit la
Ceruri, şi ş ade dea Dreapta Tat ă lui. Şi iar ăş i va s ă vie s ă judece viii şi
mor � ii. Şi într u Sfântul Duh. Iar pe cei ce zic, că era oare cândva, când nu
era, şi că mai - nainte de a se na ş te nu era, şi că din cele ce nu era s- au
fă cut! Sau că din alt Ipostas (fa �ă) zic, că este, sau din alt ă fiin �ă , Fiul lui
Dumne z e u, sau că este schimb ă cios şi pref ă c ă cios, pe ace ş tia îi
anate m a ti se ş te Totalnica (Catoliceasca), şi Apostoleasca Biseric ă 107 . Pe
acest Simbol îns ă , Teodor al Ierusalimului l- a numit dreapt ă m ă rtu risire a
Credin � ei. Iar Damas al Romei, zid împotrivitor armelor diavolului. Şi de
Ob ş te de că tre toat ă Biserica se nume ş te Prapor (au semn) haractirisitori,
şi Steagul Drept sl ă vitorilor. Prin care ace ş tia ca ni ş te adev ă ra � i osta ş i ai

gura tuturor, adică: Stă pâneasc ă cele rânduite în Sinodul din Niceea. Mult au ostenit Sinodul
cel adunat în Cartagina şi în practicalele sale, şi în Canoanele sale, şi în Epistoliile sale, cele
că tre Bonifatie, şi către Chelestin, pentru ca să nu primeasc ă alte Canoane, fără numai pe
acestea adev ă rate Canoane al Sinodului din Niceea. Şi marele Atanasie, şi Dumnezeiscul
Ioan Hrisostom ul, tare striga să nu stă pâneasc ă alte Canoane, fă ră numai Canoanele
Sinodului din Niceea.
105
Că Arie Presbiter fiind al Alexandriei, şi vrând să scape de urâciunea ceea ce se ridicase
de că tre dreptsl ă vitorii cre ş tini, asupra lui Pavel Samosateului, care Dogmatisea, că Fiul şi
Cuvântul lui Dumnezeu om gol s- a Nă scut din Fecioar ă , zicea el adică, cum că a fost acesta
mai înainte de Naş terea cea dup ă trup, nu îns ă ca Dumnezeu, ci ca una din Zidiri şi din
fă pturi în vreme făcut de la Tată l. Iar în câte p ă r � i s- a desp ă r � it eresul lui Arie, vezi la sub
însemnarea Canonului întâi al Sinodului al 2- lea Ecumenic.
106
Însemnea z ă că Cuvântul de o Fiin �ă, şi mai înainte de 1 Sinod se întrebuin � a între cei
binecinstitori; iar fiindc ă dup ă Dumnezeiescul Ilarie, savelianii şi cei de pe lâng ă Pavel
Samosatul, l- au întrebuin � at pe acesta ca să surpe Treimea Ipostasurilor celor
Dumnezeie ş te încep ă toare, pentru aceasta Părin � ii cei 180 aduna � i în Antiohia în anul 272
împotriva lui Pavel Samosatul, pe acest cuvânt l- au lep ă dat; dup ă nume numai (mă car că
dup ă în � elegere şi dup ă însemnare îl m ă rturisea) pentru ca să nu deie apucare ereticilor, şi
mai ales pentru că Pavel cu vicleş ug me ş te ş ugind, trei fiin � e din glasul OMOUSIULUI (de
Ofiin �ă) zicea că sunt. Una adic ă cea mai întâi era a Tat ă lui, iar a 2- a a Fiului, şi a 3- ea a
Sfântului Duh, şi că din aceea aceste se propun ca niş te pă r � i, precum zice Atanasie,
(împotriva eresului Arienesc) iar Sinodul din Niceea, Ecumenic fiind, pentru vrednicia sa, nu
numai dup ă în � elegere, ci şi dup ă nume au poruncit a se propov ă dui (vezi la Dodecavivlion
a lui Dositei, foaia 1031). DE O FIIN�Ă (OMOUSION) iar nu de asemenea fiin �ă (OMIUSION)
precum ziceau viclene ş te Arienii cei pe jum ă tate (Imiarianisti), pe Fiul şi Cuvântul lui
Dumnezeu Sinodul acesta l- a propov ă duit. Că de ÎMPREUNĂ sau pe de ACEEAŞI, despre
FIIN�Ă se zice, dup ă Aristotel şi în Logică. Iar de Asemenea se zice la felurime, şi de ob ş te
la cele întâmpl ă toare fiin � ei, şi nu la fiin � ei, şi la fire. Şi iarăşi, DE O FIIN�Ă l- au zis pe el, şi
nu DE O ÎMPREUNĂFIIN�Ă (SINUSION), precum însemnea z ă Dumnezeiescul Epifanie în
Anghirot; că DEOÎMPREUNĂFIIN�Ă însemneaz ă unire fă ră de oarecare deosebire (precum o
zice Savelie). Iar DE O FIIN�Ă, însemneaz ă pe unirea cea cu deosebire, şi pe sporirea a unui
Ipostas despre celălalt.
107 Însemnea z ă că Simbolul acesta al celui din Niceea, nu numai că este pu � in schimbat în

oarecare de acest cunoscut nou ă tuturor, şi în toate zilele rostit, ci şi aceasta: „A căruia
împ ă r ă� ie nu va fi sfâr ş it”, nu cuprinde nici Teologia Sfântului Duh, şi celelalte articole pân ă
la sfâr ş it. Că Sinodul al 2- lea pe acestea le- au plinit, şi l- au adus în rânduiala aceasta
neschimbat ă , întru care acum îl rostim. Drept aceea la al 4- lea Sinod praxis 5 foaia 1515 a
adun ă rii Sinoadelor Tomul 2 unde se află Simbolul Sinodului din Niceea cu aceasta, a că ruia
Împă r ă� ie nu va fi sfâr ş it, negre ş it gre ş eal ă este a tipografiei. Fiindc ă oriunde se află aiurea,
fă ră de acest cuvânt se află, precum în Simbolul al însu ş i Sinodului acestui din Niceea (la
foaia 283 a Tomului 1 al adun ă rii Sinoadelor) în praxis 18 al Sinodului al 6- lea (foaia 650) a
Tomului 2 al Sinoadelor) în Practicalele Sinodului din Cartagina, la Socrat Cartea 1 Cap 7 şi
pretutinde nea. Şi fiindc ă acest cuvânt cel al 2- lea Ecumenic l- au adaos, vezi şi în prologul
aceluia. Însemneaz ă încă că Simbolul acel din Niceea, în alte Codice se află cuprinzâ nd
aceasta, şi au şezut dea dreapta Tată lui, iar întru altele nu. Şi aceasta o însemn ă m aicea, ca
un lucru vrednic de ştiin �ă , că Simbolul Credin � ei se zicea în Biserica cea din început numai
în Vinerea cea mare, când Episcopul catihisea pe cei ce se gă teau a se boteza în noaptea
Sâmbetei cei mari când a doua zi str ă lucea ziua cea purt ă toare de lumin ă , precum
istorise ş te Teodor Anagnost în Cartea a 2- a a Biserice ş tii Istorii, apoi s- au rânduit de
Timotei al Constantinop ului să se zică la fiecare Liturghie, în anul 515; în vrea lui Anastasie
100
lui Hristo s, se deoseb esc de vr ăş ma ş ii lui Hristos, şi de cei ce se
fă�ă rnicesc cu Numele lui Hristos, în vremea ce sunt fra � i mincino ş i şi r ă u
sl ă vitori. Că şi osta ş ii prin semn e (adic ă prin steaguri) deslu ş esc şi
deosebe sc pe osta ş ii despr e cei potrivnici. Drept aceea şi de la metafor a
ost ăş e ş tilor Simboluri s- au numit, şi Simbolul Credin � ei. Au parad o sit
acest sfânt Sinod şi rân d uiala pent r u Pa ş ti, pe care acum o � ine
nestr ă m u t a t ă Tatalnica (Catoliceasca) Ră să ritean ă Biseric ă . Despre care
(vezi pe al 7- lea Apostolesc Canon, şi pe cel întâi al Sinod ului din
Antiohia) dar înc ă şi pe acestea de fa �ă dou ă zeci sfin � ite Canoane le- au
a ş ezat. Care neho t ă rât sunt înt ă rite de cel întâi Canon al Sinodului al 4-
lea, iar hot ă rât de al doilea al Sinodului al 6- lea şi de cel 1 al celui al 7-
lea, însem ne a z ă îns ă că Practicalele acest ui întâi Sinod acum nu se afl ă
nici eline ş te, nici Latine ş te, ci singure acelea, câte Evsevie al Pamfiliei,
Rufin, Socrat, Sozome n, Teodorit, şi Ieronim, şi al � ii. Iar mai cu deosebire,
şi mai ales Ghelasie Chisichean u l, care se afla în vremea lui Zinon
împ ă ratul la anul 476. Care în urm ă şi Episcop al Chesariei Palistinei s - a
fă cut (vezi la Tomul 1 foaia 151 a adun ă rii Sinoadelor) acestea singure
zice, se afl ă câte cei mai de sus, şi Ghelasie acesta le- a scris. Iar
conscrierea (alc ă tuirea) lui Ghelasie, practic ă o nume ş te Nichita Honiat ul,
iar Fotie mai mult Istoriceasc ă , decât Practiceasc ă , o pome ne ş te îns ă
aceasta şi Ioan Chiparisian ul. (Vezi la Dositei foaia 108 din
Dodecavivlion).

CELE 20 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI ÎNTÂI

SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Dac ă cine v a învoial ă de c ă tre doftori s - a hirurghisit, sau de c ă tre

barbari s - a tă iat, acesta ră mâie în clir (soart ă ). Iar dac ă vreun ul
s ă n ă tos fiind s - a t ă iat pe sine ş i, acesta în clir (soart ă ) cercetân du - se,
se cuvin e a înceta. Şi de acum înainte nici unul dintru cei de acest fel
nu trebuie ş te a se înainta; precu m aceasta este prea ar ă tat ă , c ă s - a zis
pentru cei ce întrebuin � ea z ă lucrul, şi care îndr ă zn e s c pe sine ş i a se
tă ia. Aş a, dac ă careva de c ă tre barbari, sau de st ă pâni s - au scopit, iar
altmintrelea s - ar afla vrednici, pe unii ca ace ş tia îi prime ş te în cliros
(soart ă ) Canonul. [Apost: 21, 22, 23; Sobor 1 şi 2: 8]

TÂLCUIRE
Câteva Canoane ale Apostolilor rând uiesc des pr e scopire, fiind îns ă ,
că precu m se vede, au fost r ă mas întru nelucrar e, pentr u aceasta, au
urma t trebuin � a de a rând ui des pr e aceasta şi Canonul acesta. Care şi
zice: Cel ce pentr u patim ă , şi pentr u boal ă s - au scopit de că tre doctori,
sau şi de barbari în vremea goanei, acesta Cleric fiind se lucreze cele ale
soar tei sale. Iar cel ce să n ă tos fiind, s - a scopit pe sine ş i, acesta şi cleric
fiind se cade a înceta din lucr ă rile Clerice ş ti (soartei). Şi din cei de acest
fel, câ � i sunt mireni, de ast ă zi înainte, nici unul se cuvine a se face Cleric.
Precu m îns ă aceasta o zicem pentr u cei ce înadins, şi de voie îndr ă zne sc a
se scopi pe sine ş i, de aseme ni iar ăş i zicem, că dac ă oarecare s - a scopit de
barbari, sau de st ă pânii lor, adic ă fă r ă de voie şi tiranice ş te, şi ar fi

împ ă ratului, precum acesta ş i Teodor zice. Iar apoi în anul 545 Iustin împ ă ratul întâi a
rânduit, şi în ce vreme a Liturghiei să se rosteasc ă acesta în toate Bisericile ră s ă ritului, adic ă
mai - nainte de Dumnezeiasca Rugă ciune, Tat ăl nostru.
101
vrednici, unii ca ace ş tia se primesc de că tre Canonul (ori de acesta adic ă ,
ori de cel 21 Apostolesc). Spre a se face Clerici. Cite ş te şi tâlcuirea a celui
21 Apostolesc.

CANON 2

Fiindc ă multe, sau de nev oi e, sau altmintrele nevoi � i fiind

oame nii, s - au f ă cut afar ă de Canonul cel Biserice s c. Încât oam eni din
via �ă p ă gâneas c ă viind acum la Credin �ă , şi în pu � in ă vrem e
catehi sind u - se, îndat ă la Baia cea Duho v ni c e a s c ă se aduceau, şi
îndat ă ce se boteza u se aducea u la Episcopi e, sau la Presbiterie. Bine
s - a soc otit a fi de acum înainte, ca nimic de acest fel a se face; fiindcă
şi timp trebuie celui ce se catehis e ş te, şi dup ă bote z mai mult ă
cercare. Că lă murit ă este Apo st ol ea s c a scriptur ă ce zice, nu de curând
s ă dit (neofit), ca nu mândrindu - se s ă cad ă în osând ă şi în cursa
diavolului [1 Timotei 3: 6]. Iar dac ă , dup ă ce a trecut timp s - ar afla
vreo grea ş al ă sufletea s c ă pentru fa � a aceea, şi s - ar v ă di de c ă tre doi,
sau trei martori, unul ca acesta încete z e de la Cliros. Iar cel ce ar face
afar ă de acest ea, ca împotriva marelui Sinod obr ă znicind u - se, acesta
se va primejdui des pre Cler. [Apost ol e s c: 80; Sinod 1 şi 2: 17;
Sardichia: 10; Laodice ea: 3; Chiril: 4]

TÂLCUIRE
Ceea ce rân duie ş te Canonul 80 al sfin � ilor Apostoli, şi Canon ul
acesta rân d uie ş te; că zice, fiindc ă în timp u rile trecute au urmat a se face
multe lucruri, afar ă de Bisericescul Canon (adic ă de acesta 80 al
Apostolilor), sau de nevoie, sau din alt ă pricin ă por nin d u - se oarecare.
Încât, a- i bote za ei îndat ă pe aceea care cu pu � in timp mai înainte de la
p ă gâneasca, şi necredincioa sa via �ă au venit la Drept sl ă vitoarea Credin �ă ,
şi în pu � in ă vreme s- au înv ă� at taina bunei cinstiri, şi împre u n ă cu
botez u l a- i înainta pe ei şi la Episcopie, sau la Presbiterie; adic ă a- i
Hiroto nisi pe ei Presbiteri şi Episcopi. Fiind, zic, c ă aceste a ş a afar ă de
lege se fă ceau, s - a socotit de cuviin �ă de acum înainte a nu se face. Căci
cel ce se catehise ş te, şi mai - nainte de a se boteza are trebuin �ă de
îndest ul ă vreme 108 pent r u a se catehisi, şi a se înv ă� at bine toate dogmele
Credin � ei, şi dup ă ce se va bote za, iar ăş i are trebuin �ă de mult ă ispitire.
Că zice Apostolul Pavel că tre Timotei, nu pe cel de curân d să dit (să - l
Hiroto ne ş ti) adic ă pe cel de curân d catehisit, şi din nou s ă dit în via lui
108 Vremea catehisirii nu se rânduie ş te de to � i una şi aceea ş i, că din Apostole ş tile
aş ez ă mânt uri, un an se rânduie ş te a se catehisi cei ce vin la Dreptsl ă vitoare Credin �ă . Doi
de Canonul 42 al localnicului Sinod, celui adunat în Iliviria Ispanioleasca ceteate, pu � in mai
înainte de Ecumenicul întâiul Sinod. Şi de Nearaoa 144 a lui Iustinian încă doi ani se
rânduie ş te pentru Samaritenii cei ce vin la Credin �ă . Şi din Canonul 25 al localnicului Sinod
cel adunat în Ahati în anul 506 opt luni s- au rânduit pentru Iudeii cei ce se întorc la
credin �ă . Iar Canonul 8 al Sinodului al 7- lea voie ş te să nu primim pe evreii cei ce cu
fă�ă rnicie cred. Ci numai pe cei ce cu adev ă rat cred, şi mustr ă pe cele ale evreilor; unii
socotesc că numai într - atâtea zile se face catehisire, câte are Postul cel mare; luându - o
aceasta din Canonul 45 al Sinodului din Laodiceea şi din Epistolia lui Ieronim cea către
Pammahie, şi din întâia catihisire a lui Chiril Patriarhul Ierusalimului. Dar îns ă din acestea
alta nu se încheie, fă ră numai că în Postul cel mare se face partea cea mai de pe urm ă , şi
mai cu deam ă runt ul a catehisirii, pentru că atuncea se boteaz ă catehumenii (adică cei ce se
învă� a buna Credin �ă ) în noapte Sâmbetei celei şi a zilei celei Luminat. Uneori îns ă se scurta
vremea Catehisirii pentru împrejur ă ri de nevoie. Pentru aceasta Catehume nii cei ce se
primejduiesc de moarte, se boteaz ă mai - nainte de vremea hot ă rât ă a Catehisirii, dup ă
Canonul 12 al celui din Neocezareea; dup ă cel 47 din Laodiceea; dup ă 52 din Cartagina.
Dup ă al 5- lea a lui Vasilie, şi dup ă al 5- lea al lui Chiril.
102
Hristo s, ca nu în ă l � ând u - se, să caz ă în însu ş i p ă catul, şi în cursa cea
asemen e a în care a că zut diavolul, adic ă în mân d rie. Iar dac ă trecân d
vreme s - a afla la cel ce cu vreme în dest ul ă şi cu cercare, şi s - a catehisit,
şi s - a botez a t, şi s - a Hiroto nisit, s - ar afla zic vreun p ă cat sufletesc 109 şi
s - ar vă di pentr u acela de doi, sau trei martori, unul ca acesta, s ă înceteze
de a lucra cele ale Ieriei. Iar care va voi a face afar ă de acestea, acesta ca
unul ce se obr ă znice ş te împotriva marelui Sinodului acestuia se va
primej d ui, şi la Ierie, adic ă se va caterisi. Vezi şi tâlcuirea Canonul ui, 80
Apostolesc.

CANON 3

A oprit des ă vâr ş it marele Sinod, nici Episcop ului, nici

Presbiterului, nici Diaconului, nici m ă car vreun uia din cei ce sunt din
Cler, a- i fi cu putin �ă s ă aib ă împreu n ă l ă cuitoare muiere; afar ă numai
decât maic ă , sau sor ă , sau m ă tu şă , sau de singure fe � ele acele cu care
ar putea sc ă pa de tot prepu s ul. [Sobor 6: 6; Sobor 7: 22, 23; Anghira:
19; Cartagina: 45; Vasilie: 88]

TÂLCUIRE
Cei Ierosi � i (adic ă sfin � i � i), şi Clericii nu se cuvine a pricinui vreo
pricin ă de prepu s, şi de sminteal ă popor ul ui, pentr u aceasta şi Canonul
acesta rând uie ş te, că, marele Sinodul acesta, cel întâi adic ă , des ă vâr ş it a
oprit, a nu avea st ă pânire şi voie, nici Episcop ul, nici Presbiter ul, nici
Diaconul, nici altcineva din Clerici să aib ă muiere str ă in ă în casa sa, şi a
locui împreu n ă cu dânsa, afar ă nu mai maic ă , sau sor ă , sau m ă tu şă , sau
singu re fe � ele acelea care nu dau prep u s.

CANON 4

Episco pul mai vârto s se cuvin e a se aş eza adic ă de c ă tre to � i cei

ce sunt în Eparhie; iar de ar fi cu greu una ca aceasta, sau pentru
nev oia ce sile ş te, sau pentru dep ă rtarea c ă ii. Fără sminteal ă trei
109
Păcat sufletesc, Zonara zice pe tot p ăcatul cel ce se na ş te din abaterea acelor trei puteri
ale sufletului, din puterea cea cuvânt ă toare zic, din puterea mâniitoare şi poftitoare. Iar
Valsamon zice: tot pă catul ce pricinuie ş te vătă mare sufletului, ori din trupeasc ă poft ă are
începutul, ori din sufleteasc ă . Iar al � ii p ăcat sufletesc au zis, pe cel ce se face din suflete ş tile
patimi, adică din trufie, din neascultare, şi din altele. Îns ă chiar p ăcat sufletesc, despre care
zice aicea Canonul, este trufia, şi înăl � area şi mândria, că singur ă patima aceasta se
potrive ş te Duhovnice ş tei, şi nematerialnicei firei sufletului. Şi aceasta este osânda şi cursa
în care a că zut diavolul. Dup ă zicerea Apostolului care o aduce aicea Canonul, şi dup ă
tâlcuirea ce- i face Dumnezeiescul Ambrozie. Pentru aceea şi sfin � itul Avgustin (Cartea 3
despre Cetatea lui Dumnezeu) zice: nu este diavolul, nici be � iv, nici altceva de acest fel, dar
este mândru şi zavistnic. Deci de a că dea Episcopul în patima mândriei şi o va ară ta pe ea
prin cuvinte şi fapte, şi se va vă di de doi, sau trei martori, să înceteze de la Cliros. (Adică de
lucrarea soartei sale.) Poate pentru ca să se smereasc ă , şi să - şi mă soare cugetarea sa, şi aş a
iarăşi să primeasc ă lucrarea Ieriei. Iar dac ă se va mândri şi mai mult, şi nu va voi a înceta, să
se cateriseasc ă şi des ă vâr ş it de treapta sa. Iar cum că ară tata mândrie, este caterisitoare;
ară tat este şi de la Navatiani, care pentru aceasta s- au lep ă dat de la Biserică, pentru că din
mândria şi trufia lor, se numeau pe sine ş i cura � i, şi pe cei ce în vremea goanei s- au lep ă dat
şi în urm ă s- au poc ă it, nu- i primeau, şi cu cei că să tori � i a doua oar ă nu se împ ă rt ăş eau,
unii îns ă au zis că păcat sufletesc în � elege Canonul aici pe socoteala cea ră usl ă vitoare şi
pă gâneasc ă . Dar de ar fi fost aceasta, s- ar fi cuvenit cel ce o are aceasta, nu numai să
înceteze ci şi stra ş nic să se cateriseasc ă , şi de la Biseric ă să se lepede. Deci fiindc ă pă cat de
moarte este mândria, iar cei ce fac pă catul cel de moarte, cad din treapta lor, dup ă Canonul
32 al marelui Vasilie; pentru aceasta şi Canonul acesta pe cel ce a că zut în acest fel de
pă cat, îl pedepsesc cu încetarea Ieriei.
103
împreunâ nd u - se, împreun - aleg ă tori f ă cându - se şi cei ce nu sunt de
fa �ă , şi împreu n ă - nvoind u - se prin scris ori, atuncea s ă se fac ă
Hirotonia. Iar tă ria celor ce se fac, s ă se dea Mitropolitului în fiecare
Eparhie. [Apost ol: 1; Sobor 7: 3; Antiohia: 19, Sardichia: 6; Laodice ea:
12; Cartagina: 12, 58, 59]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rân d uie ş te, c ă Episcopul se cuvine mai ales a se
Hiroto nisi de to � i Episcopii Eparhiei. Iar de este cu greu a se aduna to � i,
sau pentr u nevoia ce sile ş te, sau pentr u lungimea că lă toriei, negre ş it trei
Episcopi s ă se adun e, iar cei ce nu sunt de fa �ă s ă se fac ă împreu n ă -
hot ă râto ri prin scrisori la Hirotonie, şi atu ncea s ă se Hirotoniseas c ă . Iar
t ă ria şi pecetluirea tut ur o r celor ce se fac; adic ă t ă ria alegerii acesteia ce
se face acum de că tre to � i Episcopii, şi rând uir ea unuia din cei trei ce s - au
ales (că trei dup ă Bisericeasca închip uire se aleg) rând uir ea zic a unuia
spre a primi vestirea Hirotoniei, să r ă mân ă şi s ă se aduc ă , ca la un
Chiriarh la Mitropolitul fiec ă rei Eparhii. Dar fiindc ă tâlcuito rii, adic ă
Zonara şi Valsamo n, t ă lm ă cesc pe a ase a ş eza în loc de a se alege, iar al � ii
în loc de a se Hirotonisi. Aceasta se cuvine s ă o ş tim, că mai întâi şi chiar
a se a ş eza, însem ne a z ă pe a se face. Şi a ş ezi este în loc de fac, sau ar ă t.
Deci şi aici mai întâi şi cuprin z ă to r, acest se cuvine a se a ş eza
însem n ea z ă , c ă se cade a se face, a se ar ă ta, a se prohirisi de că tre to � i.
Am zis cuprin z ă tor, şi mai întâi, că aceast ă ar ă tarea are rân d uial ă sfin � it ă ,
adic ă mai întâi s ă se aleag ă , şi apoi s ă se Hirotonisea sc ă . Şi a ş a cu
deplin ă tate în � elegem, că s - a a ş ezat, adic ă s - a fă cut Episcop. Încât a se
a ş eza are pe amân d o u ă însem n ă rile, precu m şi a se face; că însem ne a z ă şi
a se alege, însem n ea z ă şi a se Hirotoni. Una de că tre to � i, iar alta de că tre
trei, şi dup ă Canon ul acesta, şi dup ă cel întâi Apostolesc mai aceasta este
şi t ă lm ă cirea Sinodului al 7- lea celui a toat ă lumea întru al 3- lea al s ă u
Canon. Că şi când trei singuri Hirotonisesc, mai întâi de că tre to � i se
alege, împreu n - aleg ă tori to � i fă când u - se prin scrisori..

CANON 5

Despre cei ce se fac achinoni � i (neîmp ă rt ăş i � i), ori din cei din
Cler, ori din cei din tagma (rânduiala) mirenea s c ă , de c ă tre Episco pii
fiec ă rei Eparhii, s ă se � ie soc otin � a, dup ă Canonul ce zice, pe cei de
c ă tre al � ii lep ă da � i, de al � ii s ă nu se primeas c ă . Îns ă s ă se cercet e z e nu
cum v a din mic ş orarea de suflet, sau din vreo filonichie (prigonire),
sau din vreo de astfel de necu viin �ă a Episcopului, s - au lep ă dat din
adunare. Deci ca aceasta se ia cuviincioa s a cercetare, s - a socotit că
este bine în fiecare an, la fiecare Eparhie de dou ă ori în an, s ă se fac ă
Sinoade. Ca de Obş te to � i Episcopii Eparhiei adunând u - se la un loc,
întreb ă rile cele de acest fel s ă se cercet e z e, şi aşa cei ce cu dovad ă au
gre ş it Episcop ului, cu cuvânt achino ni � i (sco ş i de la împ ă rt ăş ire) de
c ă tre to � i se vor soc oti a fi, pân ă când ob ş timea Episcopilor va socoti
pentru dân ş ii a face o hot ă râre mai iubitoare de oam eni. Iar Sinoad el e
s ă se fac ă , unul adic ă , mai înainte de Postul mare; Că toat ă mic ş orarea
de suflet stricându - se, darul curat s ă se aduc ă lui Dumne z e u. Iar cel
al doilea, pe la timpul toamn ei. [Apost ol: 12, 13, 32, 37, Sobor 4: 19;
Sobor 6: 8; Antiohia: 6, 20; Sardichia: 20, 10 <? >; Cartagina: 26, 37,
104, 116, 141]

104
 TÂLCUIRE
Canonul acesta rân d uie ş te acestea, pentr u Clericii şi mirenii care s -
au aforisit de că tre Episcopii fiec ă rei Eparhii, s ă � ie, şi s ă r ă mâie adev ă rat ă
socotin � a ceea ce este legiuit ă , precu m Canonul (cel 32 al Apostolilor
adic ă sau şi cel al 12 - lea) acel vechi rând uie ş te, că adic ă să nu se
primeasc ă la împ ă rt ăş ire de că tre al � i Episcopi, cei de că tre al � i Episcopi
aforisi � i. Îns ă s ă se fac ă cercetar e nu cumva ace ş ti afurisi � i s - au aforisit
pent r u vreo împu � in a r e de suflet, sau prigonire, sau alt ă oarecare
împ ă timire a Episcopului. Drept aceea pentr u ca să ia lucrul acesta
cuviincioasa cercetar e, şi celelalte cerc ă ri de acest fel, s - a socotit de
cuviin �ă a se face Sinoade localnice de dou ă ori pe ani în fiecare Eparhie,
şi s ă se adune to � i Episcopii de Ob ş te, să cercete ze. Şi a ş a dup ă ce se va
face cercetarea cea de acest fel, cei ce ar ă tat au gre ş it Episcopului, şi cu
drep t chip s - au aforisit de El, să ră mân ă aforesi � i, dup ă cuvântul urm ă rii
şi al drept ă� ii, şi de că tre to � i ceilal � i Episcopi, pân ă când se va p ă rea de
cuviin �ă ob ş timii Episcopilor ca s ă dea o mai iubitoare de oameni hot ă râre
pent r u ace ş ti aforesi � i (adic ă opri � i de împ ă rt ăş ire). Că dac ă cel ce a
aforesit pe ei, să zicem, s- ar împietri, şi du p ă trecere de timp n - ar voi să -
i dezlege de aforisire, sau şi de va muri, este slobod Sinod ului dup ă ce va
cunoa ş te de ajuns pe timp ul cert ă rii, s ă - i dezlege pe ei de aceasta. Iar
Sinoadele acestea să se fac ă , unul mai - nainte de marele Post, ca
dezlegân d u - se toat ă mic ş orarea de suflet, şi gre ş eala, care ori Arhiereul o
a fă cut că tre cler, şi că tre popor, sau din potriv ă clerul şi popor ul, că tre
Arhiereul, să se proa d uc ă lui Dumne z e u curat, şi neprih ă nit dar ul
Postului. Iar cel al doilea s ă se fac ă în timpul toam n ei. Cite ş te şi pe al 32,
şi 33 Apostolesc.

CANON 6

Obiceiurile cele din început � ie - se, cele în Egipt şi în Libia, şi în

Pentapoli, ca Episcopul cel ce este în Alexandria s ă aib ă st ă pânire
pest e toate acest ea; fiindc ă şi Episco p ului ce este în Roma aceasta
este obi ş nuit ă . Aş iş derea îns ă şi în Antiohia, şi în celelalte Eparhii s ă
se p ă zea s c ă întâietatea (pres via) Bisericilor. Şi de Obş te aceea fie
ară tat ă , c ă , dac ă cine va f ăr ă de socotin � a Mitropolitului s - ar face
Episcop, unul ca acesta marele Sinod a hot ă rât a nu se cuve ni a fi
Episcop. Îns ă dac ă cu ob ş teas ca alegere a tuturor binecu vâ n tat ă fiind,
şi dup ă Canonul Biserice s c, doi sau trei, pentru a loru ş i prigonire ar
gr ă i împotriv ă , � ie - se hot ă rârea celor mai mul � i. [Apostol: 34; Sobor 2:
2, 3; Sobor 3: 8; Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19; Cartagina: 13]

TÂLCUIRE110

110 Pricina pentru care s- a dat de Sinod Canonul acesta, este aceasta. Era obiceiul la
Episcopii Egiptului, şi al Libie, şi al Pentapolei a avea mai întâi pe al Alexandriei, şi fă ră de
socotin � a aceluia a nu face vreun lucru Bisericesc; precum zice Epifanie, că aceast ă
st ă pânire întrebuin � ân d u - o şi sfin � itul Mucenicul Petru Episcopul Alexandriei, a caterisit pe
Melitie Episcopul Licopolei în Tivanda, precum mă rturise ş te marele Atansie în a doua sa
Apologie, şi însemnea z ă încă acesta ş i sfânt, că mai- nainte de Petru, fiindc ă în Pentapoli a
Libiei de sus, câ � iva Episcopi au primit socotin � a lui Savelie, şi atâta tă rie au luat
mincinoasele dogmele aceluia încât abia se propov ă duia în Biserici Fiul lui Dumnezeu.
Aceasta aflându - o Dionisie al Alexandriei, a trimis la ei soli ca să - i întoarc ă la adev ă rata
Dogm ă a Bisericii; din acestea dar se arat ă , că Episcopul Alexandriei, şi mai înainte de acest
Sinod avea Patriarhice ş tile pronomii din învechit obicei (care mai vârtos au st ă pânit de la
cel 34 Apostolesc, ce zice, că Episcopii fiecă rui neam, se cuvine să cunoasc ă pe unul mai
întâi, şi altele) avea st ă pânirea nu numai a ocârmui cele Biserice ş ti ale Eparhiilor de acolo, şi
105
 Canonul acesta rând uie ş te, ca s ă se p ă zeasc ă vechile obiceiuri ale
celor trei Patriar hi, al celui al Alexandriei chiar şi dup ă întâiul cuvân t; iar
al Antiohiei, du p ă al doilea cuvânt, iar al Romei pe scur t şi cuprin z ă to r
(iar pentr u al Ierusalim ului cu osebire zice Sinodul acesta în al 7- lea
Canon al să u, şi pentr u al Consta n ti no p ol ul ui zice Sinodul al 2- lea întru
al treilea Canon); încât, Patriar h ul (pe care Episcop îl nume ş te aici, nefiind
înc ă obiceiul a se numi cineva cu nume de Patriar h) 111 al Alexan driei, să
aib ă st ă pânire peste Episcopii, şi Mitropoli � ii Egiptului, şi ai Libie, şi ai
Pentap olei. Precum şi Patriarh ul Romei acesta ş i obicei � inea 112 a avea
st ă pânire şi ş ederea mai sus decât to � i Apusenii, şi Mitropoli � i. Aşiş derea
înc ă şi Patriarh ul Antiohiei a avea st ă pânirea peste Episcopii, şi
Mitropoli � ii Siriei, şi ai Chilisiriei (Covă� iteisiriei), ai amân d u r o r
chilichiilor, ai Mesopot a mie, şi ai tutur or celorlalte supu s ei lui ocâr m uiri.
Şi nu numai Prono miile Patriarhilor acestor a poru nce ş te Canon ul acesta a
se p ă zi. Ci înc ă şi prono miile celorlalte Eparhii, şi a Bisericilor celor supu s
Mitropoli � ilor. Atât celor ce sunt Patriar hi, cât şi celor ce nu sunt supu s e
Patrirhilor, şi atuncea şi acum adic ă , celor neatâr n a � i, precu m al Asiei, al

ale ocârmuirilor, ci şi caterisi Episcopi, şi Mitropoli � i, ai Climei aceleia. Şi fiindc ă zisul

Melitie cel caterisit de al Alexandriei, se apucase de a silnici obiceiul cel de acest fel, şi a
îndr ă zni să Hirotoniseasc ă al � i Episcopi în ocârmuirea Alexandriei, pentru aceasta Sinodul
acesta 1 în Niceea au reînnoit prin acest Canon obiceiul cel din început.
111 Că nume de Patriarh mai întâi a început în vremile lui Teodosie celui mic. Patriarhii mai

întâi zicându - se cu osebire, Episcopi ai Apostole ş tilor scaune. Acest Teodosie mai întâi a
numit pe al Romei Patriarh, şi pe Dumnezeiscul Hrisostom, precum aceasta o arat ă Socrat
în Cartea 7 cap 31, s- a zis îns ă numele acesta şi în Sinodul Halchidon, şi mai ales de
Iustinian s- au numit Patriarhi, Patriarhii. Şi însemneaz ă dou ă oarecare, numele acestea, sau
pe Episcopii cei ce s- au făcut Efori, şi Exarhi în oarecare Eparhii, şi ocârmuiri de către
Obş tesc Sinod, precum au făcut aceasta cel al 2- lea a toat ă lumea Sinod, dup ă Socrat Cartea
5 Cap 8, dintre care unul a fost, şi Grigorie Nissis, supus celui al Chesariei. Şi s- au numit
aceş tia cu acest nume Patriarhi nu de la covâr ş irea scaunelor, ci de Sinodiceasca hot ă râre.
Ca să aibă mai mult ă tă rie spre să dire şi spre desr ă d ă cinare, fiindc ă întocmai era cu ceilal � i
Patriarhi. Pentru aceasta şi Grigorie Nissis scriind către Flavian al Antiohiei, asupra lui
Chesarias cel def ă imase pe el zicea: de s- ar judeca dup ă vrednicia Preo � iei, întocmai şi
deopotriv ă de către Sinod, şi un pronomion amânduror nou ă s- ar fi făcut, iar mai ales
îngrijirea îndrept ă rii celor obş te ş ti, întru a fi întocmai. Sau însemnea z ă chiar pe Episcopii
cei ce au cinstea cea întâi în Biserică, de la covâr ş irea scaunelor acelora, şi de la întâia
dreg ă torie nu Personal ă fiind ca acelora; ci cuvenit ă scaunelor acelora, dup ă mo ş tenire.
Care cinci au fost: cel al Romei, al Constantinopolului, al Alexandriei, al Antiohiei, şi cel al
Ierusalimului. Şi fiindc ă cel 1 a lep ă dat frâul, a ră mas 1 cel al Constantinopolului; sau adaos
şi al cincilea cel al Moscovei cei mari; dar şi acesta acum nu este. Iar de ş i Petru al Antiohiei
scriind că tre cel al Achiliei a zis, că singur el cu deosebire se zicea Patriarh, cu care s- a unit
şi Valsamon, totu ş i nu că ut ă m ce zic Episcopii pentru sine ş i, ci ceea ce pentru dân ş ii zice
Catoliceasca Biserică . A numit îns ă Dionisie, şi Timotei Eluros (Motocul) Patriarh şi pe cel al
Efesului, dar o a stricat aceasta Sinodul al 4- lea. A numit şi Teodor Istoricul Patriarh pe al
Tesalonicului; totu ş i aş a l- a zis, ori dup ă cuvântul Exarhilor, precum a făcut Sinodul al 2-
lea. Cum am zis, ori precum al � ii zic, pentru multele Episcopii ce avea, mai la patruzeci.
(Dositei, Dodecavivlio).
112 Nu tâlcuiesc drept pe Canonul acesta cei ce n ă v ălesc de la Biserica Romei. De unde Papa

Filix pricindu - se cu Acachie al Constantinopolului, stricând Canonul a zis, că Episcopul

Pimen în fiecare Sinod are tă ria, precum Canonul (acesta adic ă) al Sinodului din Niceea
voieş te. Şi mai înainte de acesta şi Pashasinus loc � iitorul lui Leon, pe dos a zis acestuia ş i
Canon în sinodul al 4- lea. Noi îns ă din îns ăşi graiurile Canonului află m adev ă rata în � elegere
a Sinodului acestuia. Deci zicem că de vreme ce Melitie a ră sturnat drept ă� ile Episcopului
Alexandriei, precum am zis, a dat pricină Sinodului acestuia să pun ă Canonul acesta, şi să
rânduiasc ă nu vreun lucru nou, ci numai să înt ă reasc ă rânduielile şi obiceiurile, care din
veci se pă strau, nu numai la Patriarhi, ci şi la Mitropoli � i, şi nu numai întru Hirotonii, pe
care le abă tea Melitie, ci şi întru toat ă alt ă dreptate, ce se cuvine Patriarhilor, şi
Mitropoli � ilor dup ă Bisericile cele supuse lor. Adică a avea st ă pânire fiecare Patriarh peste
Eparhiile cele supuse lui. Şi dar şi ocârmuirea Episcopului Pimen este îngr ă dit ă , ca şi a
celorlal � i Patriarhi.
106
Pontului, al Trachiei, al Ciprului, al Africii, şi al celorlalte (m ă car că al � ii
zic că alte Eparhii nu me ş te Canonul aici, că cuprin z ă tor nume ş te pe
ocâr m uirile cele sup u s e celorlal � i doi Patriar hi, al Consta n ti no p ol ul ui, şi al
Ierusalim ului, şi că Mitropoli � i nu me ş te num ai pe Patriar hi. Dar tâlcuirea
cea dintâi este mai bun ă , şi vezi la Dositei în Dodecavivlion foaia 117 şi
123). Încât nici un lucru ce atâr n ă de Bisericeasca ocâr m uire să nu se fac ă
fă r ă de socotin � a acestor a. Şi fiindc ă cea mai mare treab ă şi mai de
că petenie din toate cele Biserice ş ti sun t Hirotoniile, pentr u aceasta prin
urmar e adaoge Canonul, că oricare s- ar face Episcop, fă r ă de socotin � a
Mitropolitului să u, au hot ă rât marele Sinodul acesta, ca unul ca acesta s ă
nu fie Episcop. (Căci de ş i mul � imea Episcopilor ar fi ales pe Episcopul,
înt ă rirea îns ă a alegerii se cuvenea a se face de Mitropolitul, şi pe care
acela l- ar fi ales, se cuvenea a se face Episcop; şi vezi subînse m n a r e a
Canon ului al 4- lea al acestui 1 Sinod). Îns ă dac ă de Ob ş te to � i vor alege pe
cineva de Episcop dup ă Canoanele Biserice ş ti, iar doi, sau trei ar zice
împot riv ă , nu dup ă drept ul cuvânt şi cu drept a t e, ci cu prigonire, şi în
piz m ă , hot ă rârea celor mai mul � i s ă biruiasc ă ; precu m şi Canon ul al 19 -
lea al Sinodului din Antiohia rând uie ş te. Iar Canon ul al 12 al Sinodului
din Cartagina zice, că dac ă dintre aleg ă torii, care au şi isc ă lit, în urm ă s -
ar împot rivi vreun ul îns ăş i m ă rturiei sale şi isc ă liturii, acela însu ş i pe sine
se va lipsi de cinstea Episcopul ui. Cite ş te şi tâlcuirea la cel Apostolesc 34.

CANON 7

Fiindc ă obicei, şi tradi � ie (predanie) vech e, s - a apucat a se � inea,

ca Episcop ul Eliei s ă se cinstea s c ă , aib ă - şi urmarea cinstei, p ă zind u -
se dreg ă toria sa cu Mitropolia. [Apost ol: 34; Sobor 2: 2, 3; Sobor 3: 8;
Sobor 4: 28; Sobor 6: 36; Antiohia 19]

TÂLCUIRE
Dou ă tâlcuiri prime ş te Canonul acesta. Că Valsamo n şi Anonimul
(nenu mit ul) tâlcuitor ul al Canoan elor, cu care împreu n ă se unesc şi câ � iva
Papi ş ti şi Calvini, tâlcuiesc, că de vreme ce veche tradi � ie au apucat, şi
obicei, a se cinsti Episcopul Eliei, adic ă al Ierusalim ului 113 , pent r u că întru
dân s ul s - a întru p a t, şi a p ă timit Domnul şi Mântuitoare Propov ă duire
dintr - însul a ie ş i prin Sfin � ii Apostoli a toat ă lumea, s ă - şi aib ă cinstea
potrivit ă cu cea dintâi, şi în anii cei din urm ă , îns ă singur ă cinstea fă r ă de
st ă pânire, şi fă r ă de dreg ă torie. Pentr u că st ă pânirea şi dreg ă toria se
cuvine a p ă zi Mitropolia Palestinei, zic adic ă a Chesariei 114 care se
nu me ş te a lui Strato n, că reia precu m zice, se supu ne a Ierusalim ul. Precu m
adic ă şi Canonul 12 al Sinodului din Halchidon rând uie ş te, că Cet ă� ile

113
Însemnea z ă că dup ă Iosip despre Iudeea Cartea 7, Cap 18 Ierusalimul s- a numit, pentru
că Melchisedec întâiul zidind cetatea, a zidit şi Biserică, din aceasta Cetatea au numit - o
Ierusalim. Şi numele Ierusalimului este tot evreiesc, însemnând vedenia de pace, dup ă
sfin � ii Părin � i. Şi Ierusalim mai întâi numindu - se, în urm ă Elia Capitolia s- a numit, dup ă
Dion Istoric. Elia de al Adrian care se poreclea Elius, care să pându - se mai înainte
Ierusalimul, şi cu boi arându - se, şi sem ă nându - se dup ă Istoricul Evsevie, şi abea de pe fa � a
pă mântului cunoscând u - se, dup ă Teologul Grigorie, Elia s- a poreclit, dup ă Teodorit şi
Evsebie. Iar Capitolie, pentru că în locul Bisericii lui Dumnezeu, au zidit capi ş tea lui Dia
celui ce se cinstea în capitolia Romei, acesta ş i Adrian, dup ă însu ş i Dion Istoricul.
114 Chesaria s- a numit, pentru că Evsebie, Irod o a zidit aceasta în numele lui Augus

Chesariul. Care mai întâi se numea turnul lui Straton. Întru care şi Statui ale Chesarului şi
ale Romei se aflau dup ă Iosip Iudeul cartea 15 cap 13. Îns ă trei Chesarii erau în Asia, una
Mitropolia aceasta a Palestinei, a doua cea a Capadociei (care şi maza Chesarului se numea,
dup ă Sozomen, cartea 5 cap 4, încă şi mazaca). Şi a treia cea a lui Filip.
107
câtre prin împ ă r ă te ş ti scrisori au luat nu me de Mitropolie, Episcopii acei
(Mitropolii) dobâ n d ea sc ă - şi singur ă cinstea, iar drept ă� ile sale s ă se
p ă zeasc ă Mitropoliei celei du p ă adev ă r. Cu care chip Marchian a cinstit pe
Healchido na, şi Valentinian pe Niceea, du p ă practicaoa 12 a Sinodului 4.
Iar Zonara şi al � ii vor că, precu m Canon ul cel mai de sus a dat protia celui
al Alexand ria, şi celui al Antiohiei, sau mai bine zice le- au înoit, ca pe
unele din nou schimba t e. (Că protia celui al Romei nu s- a înoit. Fiindc ă
era precu m am zis întreag ă , şi nestr ă m u t a t ă ) întraces t chip şi Canon ul
acesta a mai hot ă rât cinstea celui al Ierusalim ului. Adic ă precu m acela a
înt ă rit acelora, nu numai prono mii, şi cinstea Patriarhiceasc ă , ci şi
rând uiala cinstei acesteia, dup ă care, cel al Romei este întâi, iar al
Alexan d riei al doilea, şi al Antiohiei al treilea, a ş a şi Canonul acesta a
înt ă rit Patriar h ului Ierusalim ului, nu num ai cinstea Patriar hicesc ă , ci şi
rând uiala cinstei. Pentr u aceasta nu a zis ă aib ă - şi cinstea, ci aib ă - şi
urmar ea cinstei. Adic ă s ă fie cu rânduiala cinstei al 4- lea dup ă cei trei. Iar
a se p ă zi pred nicia sa cu Mitropolia, însem n e a z ă că cinstea aceas ta
Patriar hiceasc ă , nu este Personal ă , şi particular ă , ci afierosit ă Mitropoliei
Ierusalim ului. Încât s ă treac ă la to � i mo ş tenitorii Scaunului celui dup ă
vremi, şi nu num ai la acesta, şi la acela. Iar cum că Ierusalim ul a fost
Mitropolie, martori sunt, atât Iosip zicând: desp r e Iudeea în Cartea 7
Cetate mare, şi Mitropolie a tot neam ul Iudeilor. Cât şi Filon, Mitropolie
nu a unei �ă ri a Iudeii, ci şi a celor mai multe. Că Apostolescul scaun al
Ierusalim ului, nu numai că este cel mai întâi decât toat ă lumea, ci şi
Patriar hicesc Prono mio n a avut din începu t, şi are. Întâi, pentr u că a avut
Eparhii supu s e lui ş i, şi ocâr m uire Patriar h ul ui cuvenit ă . Drept aceea
proest o ş ii Bisericilor cei de loc, şi nu cel al Chesariei, au Hirotonisit pe
Dion al Ierusalim ului, dup ă ce s - a dus Narchis. Iar ar ă tân d u - se iar ăş i
Narchis, iar ăş i de fra � i se cheam ă , dup ă Evsebie, şi nu de fratele, sau de al
Chesariei. Iar Narchis a fă cut Sinod cu 14 Episcopi pentr u Pa ş ti mai
înainte de Sinodul 1. Al doilea, pent r u că Patriar h ul Ierusalim ul ui în
Sinodul 1 El întâi a isc ă lit, iar Evsebie al Chesariei al 5- lea. Şi peste a zice,
că Mitropoli � ii se schimb ă adic ă , întru isc ă lituri, şi în ş ederile Sinoadelor,
şi cuvânt ă rile că tre Împ ă ra � i, alteori mai întâi, şi alte ori mai în urm ă . Iar
cel al Ierusalim ul ui, totdea u n a întâiul între Pă rin � ii Sinodului, şi de - a
pur u r e a împreu n ă cu Patriar hii se num ă r ă , şi cu Mitropoli � ii niciodat ă . Şi
cite ş te de Dositei în Dodecavivlon cartea 2 cap 4. Iar de am şi da că
Ierusalim ul ar fi fost supu s Chesariei, dintr u aceasta ce iese? Că precu m
Vizantia mai întâi era supu s Iracliei, iar apoi dup ă ce Vizantia s- a fă cut
Patriar hie, Iraclia s- a sup u s ei. Întru acest chip, de am şi ierta (care nu
este) că se supu ne a Ierusalim ul Chesariei, dup ă ce Ierusalim ul s- a cinstit
a fi Patriarhie, Chesaria a ră mas cu dreg ă toria sa, a fi Mitropolie a
Palestinei, şi mai plecat ă îns ă decât Ierusalim ul. Fiindc ă ea, este numai
Mitropolie, ia Ierusalim ul Patriarhie.

CANON 8

Pentru cei ce se num eau pe sine ş i cura � i când v a, iar venind c ă tre
Catolicea s ca, şi Apost ol ea s c a Biseric ă , au socotit Sfântul, şi marele
Sinod, ca hirotesin d u - se ei, apoi aş a s ă ră mân ă în Cler. Îns ă mai întâi
de toate, aceasta se cuvin e a o m ă rturisi ei în scris, c ă se vor învoi, şi
vor urma dogm el or Catolice ş tei, şi Apost ol e ş tei Biserici. Adic ă şi cu
cei înso � i � i prin a doua nunt ă a se împ ă rt ăş i, şi cu cei ce în vrem e de
goan ă au c ă zut; pentru care şi timp s - a rânduit, şi vrem e s - a hot ă rât;

108
ca ei s ă urme z e întru toate dogm el e Catolice ş tei Biserici. Deci ori
unde s - ar afla, ori prin sate, ori prin cet ă� i numai ei singuri
Hirotoni si � i, cei afla � i în Cler, vor fi întru aceea ş i schim ă (Chip). Iar
(unde) ar fi Episcop al Catolice ş tii Biserici, şi ar veni oarecare, este
ară tat cum c ă Episcopul Bisericii va avea dreg ă toria Episcop ului, iar
cel ce se nume ş te Episcop de c ă tre cei ce se zic cura � i, c ă aveau
cinst ea Presbiterului. Afar ă de nu cum va i s - ar p ă rea Episcopului
(însu ş i) al împ ă rt ăş i de cinstea numelui. [Sobor 7: 14; Anghira: 13;
Neoc e s are ea: 14; Antiohia: 8, 10] Şi dac ă aceasta nu îi va pl ă cea lui, va
socoti un loc, ori de horepis c o p, ori de Presbiter, pentru cel ce se
socot e ş te negre ş it a fi în Cler. Ca s ă nu fie doi Episcopi în cetate.
[Apostol: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina:
66; Vasilie: 1, 57; Teolo gul: 12]

TÂLCUIRE
Cura � i se zic navatianii (aş a pe sine ş i numin d u - se dup ă mân dria
cugetul ui, precu m scrie Evsevie Cartea 6, Cap 43) [Sard: 6; Laodiceea 57;
Vasilie: 89] Iar Navat a fost Presbiter al Bisericii Romanilor, carele nu
primea pe aceea, ce în vremea goanei s - a fost lep ă dat (de Credin � a lui
Hristo s) iar apoi s - au căit. Ci nici cu cei înso � i � i prin a doua nunt ă se
împ ă rt ăş ea. Şi dup ă Botez zicea, că nu se mai poate milui cel ce a
p ă c ă tuit, dup ă Epifanie la eres 59, şi dup ă Avgustin eres 38. Deci acesta
m ă car că în dogmele Credin � ei nu a gre ş it, nici era eretic, ci nu mai
schis ma tic, dup ă 1 Canon al marelui Vasilie. Pentr u ura de fra � i a sa îns ă
şi nemilostivirea socotelii, şi mân dria sa, s - a anate m a tisit, de Sinodul cel
ce s- a fă cut în Roma în vremea lui Papa Cornelie, dup ă Evsevie, şi de
Sinoadele ce s - au fă cut în Cartagina, în vremea lui Ciprian, şi în Antiohia
şi în Italia împo triva lui. De la acesta s - a numit Novatiani şi cei ce au
urma t relei socotelei lui. Aceasta a ş a fiind cunoscu t e, zice Canonul acesta,
că dac ă Navatianii cei de acest fel, vor veni la Catoliceasca Biseric ă , s - a
socotit de cuviin �ă s ă se hirotetisea sc ă 115 şi a ş a s ă se primeasc ă , şi să
ră mâie în soarta lor, cei ce erau adic ă şi în chip Clerici (aş a prin hirotesie
au primit pe Donati ş ti şi Canonul 66 al Sinodului din Cartagina) îns ă
treb uie să m ă rturisea sc ă în scris, că au s ă p ă zeasc ă toate dogmele
Catolice ş tii Biserici. Cum c ă vor primi că de a doua nunt ă , şi pe cei ce de

115 Hirotesia aici nu este hirotonie, precum poate a prepune cineva, ci este a se pune mâna
preo � ilor pe capetele ereticilor celor ca ace ş tia, şi aş a să se primeasc ă ca poc ă indu - se. Că
aş a prin hirotesie (şi nu prin hirotonie). Şi Canonul 49 al celui din Cartagina. Voieş te a se
primi cei ce se poc ă iesc. Şi că este adev ă rat cuvântul meu, m ă rturise ş te şi Sinodul al 7- lea.
Că citindu - se Canonul acesta la întâia Prax ă a acestuia ş i, şi întrebând u - se, cum se cade a se
în � elege zicerea hirotetisindu - se, a zis preasfânt ul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aici
hirotesia, şi nu spre hirotonie. Drept aceea din Canonul acesta trebuie a se învă� a p ă rin � ii
cei Duhovnice ş ti, să - şi pun ă mâinile pe capetele celor ce se poc ă iesc, când le citesc
Rugă ciunea cea iert ă toare, precum o zice aceasta şi Canonul 35 al celui din Cartagina
anume. Că de nevoie este hirotesia aceasta la Taina poc ăin � ei. Şi auzi ce zic Apostolii în
Aşez ă mânt urile lor. (Cartea 2 şi Cap 18) „Prime ş te pe cel ce a p ăcă tuit, când se va tângui, şi
punându - � i mâna pe capul lui, las ă - l apoi să ră mân ă în turm ă .” Şi iarăşi (la acela şi Cap 43)
„Precum prime ş ti pe cel necredincios, dup ă ce îl vei Boteza, aş a şi pe cel p ăcă tos, dup ă ce îl
vei hirotetisi ca pe un curat îl vei aş eza la păş unea cea Duhovniceasc ă . Şi hirotesia i se face
lui în locul Botezului. Fiindcă prin punerea mâinilor se d ă Duhul cel Sfânt celor ce credeau.
Obiş nuirea hirotesiei ace ş tia îns ă, în Darul acest nou, a apucat a se � ine de al legea veche, că
aş a şi Arhiereul prin punerea mâinii primea Jertfele arderilor de tot, şi ale mântuirii, şi cel
pentru pă cat. Şi vezi Capetele 1 şi 3 şi 4 ale Căr � ii Levi � ilor. Însemnea z ă îns ă, că cu iconomie
au primit Sinodul pe aceste pe Navatiani, precum însemnea z ă marele Vasilie în Canonul 1.
Vezi, şi tâlcuirea Canonului al 7- lea al Sinodului 3 unde Canonul 39 al Sinodului din Iliviria
zice că prin Hirotesie să se primeasc ă ereticii.
109
sil ă s- au lep ă dat de Hristo s, şi cum că îi vor iconomisi pe ei, dup ă
rând uitele vremi, şi du p ă Canonul poc ă in � ei celor ce s - au lep ă dat de
Hristo s; şi a ş a, oriun d e s- ar afla, ori în cet ă� i, ori în sate, s ă r ă mân ă în
Cler, şi în treapt a în care s - a aflat fiecare Hiroto nisit. Adic ă Episcopul s ă
ră mân ă Episcop; Presbiter ul, Presbiter; şi Diaconul, Diacon; să r ă mân ă
îns ă Episcopul, acolo unde Episcop Dreptsl ă vitor al Catolice ş tii Biserici nu
este. Iar dac ă la aceea ş i Biseric ă se afl ă şi Drept sl ă vitor ul Episcop, acesta
s ă - şi aib ă dreg ă toria, şi toat ă lucrarea, şi nu mele de Episcop. Iar
Novatian ul cel ce mai - nainte a fost Episcop, s ă aib ă pe singur ă cinstea
Presbiter ului; afar ă numai de va voi Dreptsl ă vitor ul Episcop, s ă aib ă şi
acela cinste, şi nu mele gol de Episcop 116 îns ă nu şi s ă lucreze vreo sfin � it ă
slujb ă ca Episcop, pentr u ca s ă nu urme ze necuviin � a aceasta, a fi doi
Episcopi într u una şi aceea ş i cetate (desp re care vezi Canon 35 Apostolesc
şi pe cel al 16 al celui 1 şi al 2 - lea Sinod 117 iar de nu va voi nici aceasta, se
cuvine a ierta s ă aib ă loc de Episcop 118 sau de Presbiter, pentr u ca
împreu n ă s ă se nu mer e şi el cu ceilal � i Ierosi � i, şi Clerici, şi să nu se arate
cu totul că zut din Cler.

CANON 9

Dac ă oarecare f ă r ă cercetare s - a proadu s Presbiteri, sau

cercetân du - se ş - au m ă rturisit p ă catele lor 11 9 . Şi m ă rturisind u - se ei,
afar ă de Canon pornind u - se oamenii, asupra unora ca acest ora ş - au
pus mâna, pe ace ş tia Canonul nu - i prime ş te. Că pe neprih ă nirea o
ap ă r ă Catoliceas ca Biseric ă . [Apost ol: 25, 61; Neoce s ar e ea: 9, 10;
Teofil: 3, 5, 6]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te, c ă, cei ce vor s ă se Ieroseasc ă , se cuvine a
fi cura � i de p ă cate care opresc Ierosirea (adic ă sfin � irea), şi se cuvine a se
cerceta via � a, şi petrecerea lor. Iar dac ă oarecare s - au fă cut Presbiteri,
fă r ă a se cerceta, sau şi cercetâ n d u - se şi- au m ă rtu risit p ă catele lor, fiind
oprito are de Presbiterie, iar Arhiereii cei ce i- au cercetat, pornin d u - se
116
Precum şi pe Melitie cercetându - se l- au osândit Sinodul 1 să petreac ă în Lico, gol nume
de Episcop având, şi de aici înainte nici în cetate, nici în vreun sat să hirotoniseasc ă .
Sozomen în Bisericeasca Istorie, cartea 10, Cap 14 şi Socrat cartea 10 cap 9.
117 Scrie Sozomen, în Cartea a 4- a Cap 14 povestind despre Felix, şi despre Liverie Episcopii

Romei, zice. Aceasta Dumnezeu iconomisind să moar ă Felix, şi să ră mâie singur Liverie,
pentru a nu se necinsti scaunul lui Petru, de doi povă� uitori chivernisindu - se, care este
semn de prigonire, şi str ă in de Bisericescul Canon. Iar Epifanie la eresul 68 zice: Nici odat ă
Alexandria a avut doi Episcopi. Şi Cornelie al Romei, scriind către Fanie al Antiohiei,
prih ă ne ş te pe Mavdat că cerea să se facă, care s- a şi făcut Episcop al Romei, însu ş i Cornelie
acesta fiind într - însa legiuit Episcop; şi zice, deci cum nu cuno ş tea, că într - o Biserică un
Episcop se cuvine a fi, şi nu doi?
118 Fiindc ă nu este slobod a se face Episcop în sat, sau într- un timp mic, în care şi un singur

Presbiter este destul, pentru a nu se defă ima numele Episcopului, dup ă Canonul 6 al
Sinodului din Sardichia, pentru aceasta, în niş te ora ş e mici ca acestea, şi în sate, se făcea cei
ce se numea horepiscopi. Deci horepiscopul dup ă Canonul al Antiohiei, se făcea de
Episcopul cetă� ii aceleia, la care supus, şi însu ş i şi satul lui. Zice dar Canonul acesta, că unul
ca acesta se hirotoniseasc ă Cite � i, Ipodiaconi, şi (Eforchistis) adică Catehisitori. Dar să se
Cateriseasc ă de va îndr ă zni fă ră voia Episcopului celui din Cetate a hirotonisi Presbiter sau
Diacon, mă car de ar avea şi Hirotesie de Episcop. Iar Canonul 8 al acestuia ş i Sinod, iart ă a
da neprih ă ni � i Horepiscopi Căr � i pa ş nice, adică slobozitoare celor ce ar cere. Aşiş derea încă
şi Canonul 13 al Celui din Anghira, rânduie ş te că fă ră scrisorile adev ă ratului Episcop să nu
hirotoniseasc ă Horepiscopii, Presbiteri, sau Diaconi, nici în locul lor, nici întru altă cetate.
119 Iaon Antiohianul în adunarea Canoanelor, în loc de „p ă catele lor” are „Cele gre ş ite de

dân ş ii” care este şi mai drept.

110
afar ă din Canoan e, au Hiroto nisit pe ei Presbiteri. Ace ş tia, zic, care cu
nevred nicie presbiterit, neprimi � i sunt de a lucra Preo � e ş te. Că vă dindu - se
de că tre al � ii, s- au însu ş i m ă rturisind u - şi p ă catele cele opritoar e de
preo � ie, ce au fă cut mai - nainte de Hirotonie, se caterisesc dup ă Valsamo n
şi Zonara. Sau încetez e desp r e a lucra Preo � e ş te, dup ă anoni m ul
(nenu mit ul) tâlcuitor al Canoanelor. Dar adaoge şi pricina Canonul,
pent r u care cei ce au că zut în p ă cate nu sunt primi � i la Preo � ie. Fiindc ă
zice, că Catoliceasca Biseric ă ap ă r ă , şi voie ş te a fi Presbiterii neprih ă ni � i
întru p ă cate, precu m porun ce ş te Pavel, a fi şi Episcop ul, zicân d: «Se
cuvine Episcop ul a fi neprih ă nit» [1 Timoti 3: 2] adic ă nu num ai
neînvinov ă� it, ci şi cu totul neprih ă nit, şi ne catigorit 120 .

CANON 10

Câ� i dintre cei ce au c ă zut s - au prohirisit (adic ă s - au Hirotoni sit)

prin ne ş tiin �ă , sau şi mai - nainte ştiind cei ce i- au prohirisit, aceasta
nu face sminteal ă Canonului Biserice s c, c ă ci cuno s câ n d u - se se
caterise s c. [Apost ol: 62; Anghira: 1, 3, 12; Petru: 10]

TÂLCUIRE
Câ � i au c ă zut 121 , adic ă s- au lep ă dat de Domnul nostr u Iisus Hristos,
apoi s - au poc ă it, nu se face Presbiteri. Căci cum este cu putin �ă a se face
Presbiter cel ce dup ă Canoane este oprit a se împ ă rt ăş i cu Dumne zeie ş tile
Taine pân ă la moar te a sa? Pentru aceasta şi Canonul acesta zice, că, acei
câ � i dintre cei ce s - au lep ă dat (de Hristos) s - au Hirotonisit, ori pentr u că
Arhiereul cel ce i- a Hiroto nisit nu ş tia lep ă darea; sau pent r u că ş tia dar
n - a b ă gat sam ă , sau au socotit că Hirotonia poate ca şi Botezul să - i
120
Însemn ă m îns ă aici o socoteal ă Catoliceasc ă şi Obş teasc ă , că to � i cei ce afar ă de Canoane,
şi cu nevrednicie s- au Hirotonit, mai- nainte de a se caterisi de Sinod, cu adevă rat sunt
Presbiteri. Fiindcă precum zice Dumnezeiescul Hrisostom: „Pe to � i Dumnezeu nu- i
Hirotone ş te, îns ă prin to � i el lucreaz ă ; de ş i ei ar fi nevrednici, pentru a se mântui norodul”
(Voroava 2 că tre Timotei la cea 2). Şi iarăşi: „Fiindc ă şi prin cei nevrednici Darul lucreaz ă nu
pentru dân ş ii, ci pentru cei ce vor să se foloseasc ă .” (Voroava 11 la cea 1 că tre Tesaloniceni)
Şi Iarăşi: „Acum dar şi prin cei nevrednici a obiş nuit a lucra Dumnezeu. Şi nimic Darul
botezului de al via � a Presbiterului se vată m ă”. (Voroava 8 la cea 1 către Corinteni) Dar şi în
Voroava a 3- a la cea că tre Coloseni prin multe o dovede ş te. Întru care şi acestea le zice:
„Darul lui Dumnezeu care şi întru cei nevrednici lucreaz ă , nu pentru noi, ci pentru voi.” Şi
iarăşi, „nu pe mine mă defaim ă , ci Presbiteria. De m ă vei vedea gol de aceasta, atuncea
defaim ă - m ă. Atuncea nici eu voi suferi a porunci. Pân ă îns ă şedem în Tronul acesta, pân ă
când vom avea şederea întâi, avem st ă pânirea şi tă ria, de şi nevrednici suntem.” Iar Simeon
al Tesalonicului (în ră spuns ul al 13- lea) zice, „prin hirotonie lucreaz ă darul întru dân ş ii, ori
Arhierei de sunt, ori Ierei, pentru mântuirea celor ce vin, şi câte Taine vor săvâr ş i, sunt cu
adevă rat Taine. Vai îns ă (adaoge acesta ş i iarăşi) unora ca acestora. Care ori mai - nainte de
Hirotonie au greş it, ori dup ă Hirotonie, că nevrednici sunt de Preo � ie. Şi de vor a se poc ăi, şi
a se mântui, înceteze des ă vâr ş it de la preasfintele lucră ri al Preo � iei. Fiindc ă nimic alt ă îi va
ajuta spre pocă in �ă , de nu mai - nainte se vor pă ră si de Preo � ie.” Vezi şi m ă rturia lui
Hrisostom pentru paretisire la forma canonice ş tii paretisiri la sfâr ş itul că r � ii.
121 Însemnea z ă , că în vremea goanelor câ � i ră mâneau statornici în Credin � a lui Hristos, în de

Obş te se numeau st ă t ă tori. Care se împ ă r � eau în dou ă , în Mărturisitori, şi Mucenici. Şi

Mărturisitori se ziceau, cei ce luau feluri de chinuri pentru m ă rturisirea lui Hristos, în nu se
omorau. Iar Mucenici, cei ce mureau în temni � e şi în munci. Iar câ � i dimpotriv ă nu st ă ruiau
în Credin � a lui Hristos, se numeau că zu � i, sau gre ş i � i, sau călcă tori, spre deosebirea de cei
st ă t ă tori. Care se desp ă r � eau în patru rânduieli. Cei întâi se numeau cei ce jertfiser ă , pentru
că au jertfit idolilor, sau au mâncat jertf ă idoleasc ă . Cei al doilea care au tă mâiat, pentru că
au tă mâiat idolii. Cei al treilea libelatici, pentru că da libel, adică în scris mă rturisea, că nu
sunt cre ş tini. Sau şi cump ă ra acest fel de m ă rturie de la Eparhul că au jertfit. Şi cei al
patrulea, vânz ă tori, care temându - se de gonaci vindeau sfin � itele Căr � i al cre ş tinilor spre a
se arde. (Adolf Labiul din Bisericeasca Istorie cartea 2 cap 3).
111
cur ă� easc ă , precu m tâlcuie ş te Valsamo n. Aceasta zic, a se Hiroto nisi adic ă
prin ne ş tiin �ă , sau în ş tiin �ă , nu aduce vreo sminteal ă sau împiedicare
Bisericescului Canon, încât a nu - i opri despr e a lucra Preo � ia, nu. Pentr u
că dup ă ce se vor, c ă întru acest chip s - au Hirotonisit, se caterisesc. Câ � i
îns ă mai - nainte de Botez au jertfit idolilor, ace ş tia botezâ n d u - se, se
Preo � esc, ca unii ce se spal ă de p ă cat dup ă Canonul 12 din Anghira. Iar
câ � i pentr u Hristos s- au muncit, şi s- au închis, şi de sil ă şi nevoie au
primit în mâini Tă mâie, sau în gur ă mânc ă ri de jertf ă , ace ş tia, dac ă
cealalt ă via �ă a lor este bun ă , se prohirisesc Clerici, dup ă Canon 3 al
acestuia ş i. Însem n ea z ă îns ă , că nu numai cei ce mai - nainte de Hiroto nie
s - au lep ă dat (de Credin �ă ) apoi Hiroto nisin d u - se se caterisesc, ci şi câ � i
dup ă Hirotonie s- au lep ă dat, şi cite ş te Canonul 62 Apostolesc.

CANON 11

Pentru cei ce au c ă lcat (Credin � a) f ă r ă de sil ă , sau f ă ră de luarea

averilor, sau f ă ră primejdie, sau ceva de acest fel, care s - au f ă cut sub
st ă pânirea lui Lichinie. Au soc otit Sinodul, de ş i au fost nevre d nici de
iubire de oameni, îns ă s ă se milosti v e a s c ă spre ei. Deci câ � i cu
ade v ă rat se vor c ă i, trei ani vor face ca ni ş te credincio ş i între cei
ascult ă tori, şi şapte ani vor c ă dea jos. Iar doi ani f ă ră proaduc ere se
vor împ ă rt ăş i cu poporul de rug ă ciuni. [Anghira: 6; Petru: 2; Vasilie:
73, 81; Grigorie Nissi s: 2]

TÂLCUIRE
Alte Canoane pent r u cei ce de multa sil ă , şi de mare nevoie se
lep ă dau de Credin �ă vorbesc, iar Canon ul acesta vorbe ş te pentr u cei ce
fă r ă de nevoie se leap ă d ă , zicând: Cei ce au călcat Credin � a cea în Hristos
fă r ă de oarecare nevoie, sau primej die, s - au lipsirea averilor lor. Care au
fost cei ce erau în vremile Tiranului Lichinie. Ace ş tia zic, m ă car că erau în
vremile nevrednici de iubirea de oameni, şi de sincatavasis
(conpogor e m â n t), s - au p ă rut îns ă Sinodului s ă arate mil ă spre dân ş ii. Deci
câ � i cu adev ă rat, şi din inim ă , dar nu cu fă�ă rnicie, şi cu minciun ă , se
că iesc pentr u p ă catul ce au fă cut. Ace ş tia trei ani vor face între
ascult ă tori. Adic ă vor sta în Pridvor înaintea Sfintelor şi Împ ă r ă te ş tilor
Por � i ale Bisericii, pentr u ca s ă asculte Dumne z eie ş tile Scripturi, pân ă ce
va zice Diaconul câ � i sunte � i catisihin d u - vă ie ş i � i, dup ă aceasta s ă ias ă . Iar
doi ani vor că dea jos, adic ă vor intra în Biseric ă , şi vor sta în partea cea
din urm ă a Amvonului; s ă ias ă îns ă şi ace ş tia împre u n ă cu cei ce se
catihisesc, când zice Diacon ul, câ � i sunte � i catihisind u - vă ie ş i � i. Iar doi
ani se vor împ ă rt ăş i întru Rug ă ciuni împreu n ă cu noro d u l. Adic ă vor sta
împreu n ă cu cei credincio ş i să se roage, şi s ă nu ias ă cu cei ce se
catihisesc, fă r ă îns ă a se împ ă rt ăş i cu Dumne z eie ş tile Taine, pân ă ce se
vor sfâr ş i acei doi ani.

CANON 12

Iar cei ce vor fi chema � i de Har, şi pornirea cea întâi ar ă tând, şi

brâiele lep ă dând, iar dup ă acest ea, la a loru ş i borâtur ă se vor
întoarce, ca câinii, încât unii şi argin � i a da, şi cu beneficii spre a
ispr ă vi, ca iar ăş i s ă se ost ăş asc ă . Ace ş tia, zece ani s ă cad ă , dup ă
vrem ea de trei ani a ascult ă rii. Peste toate acest ea, se cuvin e a cerceta
buna voin �ă a lor, şi felul c ă in � ei. Că ci câ � i cu fric ă , şi cu lacrimi, şi cu

112
ră bdare, şi cu faceri de bine, îşi vor ară ta întoarcere cu lucrul şi nu cu
chipul, ace ş tia plinind vrem ea hot ă rât ă a ascult ă rii, dup ă cuviin �ă se
vor împ ă rt ăş i de Rug ă ciuni, împreun ă cu a fi slob od Episco p ului, a
socoti şi ceva mai iubitor de oam eni pentru dân ş ii. Iar câ � i cu
neb ă gare de seam ă au adus, şi au socotit c ă le ajunge lor spre
întoarcere, chipul într ă rii în Biseric ă , numai decât plineas c ă vrem ea.
[Petru: 9, 11; Sinod: 6, 102; Anghira: 2, 5, 7; Laodice ea: 1, 2; Vasilie: 2,
3, 74, 84; Nissi s: 4, 5, 7, 8]

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta pent r u osta ş ii cre ş tini, se vede că vorbe ş te, care se
afla în anii lui Lichinie, şi rând uie ş te a ş a: câ � i osta ş i cre ş tini, chemâ n d u -
se, şi împu te r nicin d u - se de Dumne zeiesc ul Har, au ar ă tat mai întâi vitejie
şi por nirea spre mucenie, şi brâiele le- au arunca t, semne fiind a ost ăş iei
lor; iar du p ă aceasta s - au întors ca câinii la borât u r a loru ş i. Adic ă s- au
că it, şi s - au lep ă dat de credin �ă . Încât unii dintr - în ş ii şi bani au dat, şi cu
beneficii, adic ă cu feluri de dar uri, au dobân di t iar ăş i ost ăş ia cea dintâi,
ace ş tia zic, du p ă ce vor face trei ani în locul ascult ă torilor, s ă fac ă , şi zece
ani înc ă în locul celor ce cad. Adic ă, s ă intre în Biseric ă , şi s ă ias ă
împreu n ă cu cei ce se catehisesc. Îns ă peste toate acestea Arhiereul, şi
Duhovnicescul Pă rinte, se cuvine să cercetez e voin � a unora ca acestor a, şi
felul, şi a ş ezarea căin � ei lor 122 . Că ci, câ � i cu frica lui Dumne z e u se
poc ă iesc, şi cu umilin �ă fac pe Dumne z e u milostiv, şi rabd ă chinuiri, şi fac
faceri de bine, milostenii adic ă , şi alte bun ă t ă� i. Şi în scurt a zice, se
poc ă iesc cu adev ă rat şi curat, şi nu cu fă�ă rnicie, şi numai într u ar ă tare.
Ace ş tia, zic, du p ă ce vor împlini acei trei ani cu ascult ă torii, dup ă
drep t a t e roag ă - se împreu n ă cu cei credincio ş i, şi din Biseric ă s ă nu ias ă .
Şi pe lâng ă conpogor ă mâ n t ul acesta, este slobod Arhiereului a ar ă ta
pent r u dân ş ii înc ă mai mult ă iubire de oameni, şi milostivire. Iar câ � i cu
neb ă gare de seam ă şi cu lenevire se poc ă iesc, şi socotesc că este îndest ul
spre poc ă in �ă a intra în Biseric ă dup ă ar ă tare împreu n ă cu cei ce cad, şi să
ias ă iar ăş i cu cei ce se catehise sc. Ace ş tia zic, plineasc ă , şi acei trei ani ai
ascult ă rii, şi acei zece ani întregi ai că derii. 123
122
Pentru aceasta Dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul 2 pentru Preo � iei) zice aceste: „Nu se
cade dup ă m ă sura p ăcatelor să pune Păstorul şi cert ă rile. Ci să socoteasc ă , şi proeresul
pă că to ş ilor, nu cumva vrând a cârpi, pe cea rupt ă , mai ră u să o rup ă , şi silindu - se să
îndrepte ze pe cel că zut, mai mult să - l oboare. Că cei neputincio ş i dup ă proeresis (adică
dup ă mai- nainte alegere şi voin � a) de se vor certa câte pu � in pu � in, vor putea, de nu
des ă vâr ş it, dar m ă car în parte a se izb ă vi de p ăcate şi de patimi; iar dac ă deodat ă de va da
cineva toate cuviincioasele cert ă ri şi canonisiri, îi va lipsi şi de cea pu � in ă îndrepare, ce o
putea lua. Şi iarăşi: Multă în � elepciune trebuie să aib ă p ă storul, şi mii de Ochi, ca să vad ă
din toate pă r � ile deprinderea sufletului. Pentru că precum unii, neputân d suferi asprimea
Canonului, se fac tari în cerbice, şi să rind cad în dezn ă d ă jduire. Aşa iarăşi dimpotriv ă , sunt
unii care pentru că nu au luat Canon potrivit păcatelor lor, se lenevesc, şi mai răi se fac, şi
se îndeamn ă a p ăcă tui mai mult. Pentru aceasta în vreamea Patriarhului Luca, un Episcop
canonisind prea prea în pu � in ă vreme pe un osta ş , ce făcuse ucidere de bun ă voie, şi
dându - i în scris nevinov ă� irea lui, s- a învinov ă� it de Sinod pentru pogor ă mânt ul acesta
covâr ş itor, ce a făcut; iar Episcopul, a adus spre m ă rturie Canonul acesta al Sinodului
acestuia. Însă a auzit de la Sinodul acela, că Arhiereilor s- a dat voie să adaoge, sau să
împu � ineze cert ă rile Canoanelor, nu însă şi să facă covâ ş itoare şi necercetat ă conpogorâre.
Apoi pe uciga ş ul osta ş Sinodul l- a supus cert ă rilor Canoanelor, iar pe Episcopul l- au
pedepsit cu oprirea Arhieriei întru atât a rânduit ă vreme.
123 Însemnea z ă că în Canonul acesta se p ă zesc acele dou ă ce marele Vasilie în Canonul al 3-

lea al să u le pomene ş te. „Adică obiceiul, şi forma, scump ă tatea, şi m ă rginirea. Obiceiul
adică, şi forma, sunt acei trei ani ai ascult ă rii, şi cei zece ai că derii. Iar scump ă tatea şi
mă rginirea sunt lacrimile, şi suferirea relei pă timiri, facerile de bine, şi de Obş te poc ăin � a
cea adevă rat ă şi curat ă . Şi la cei ce au primit scump ă tatea, s- a făcut pogor ă mânt a împlini
113
 CANON 13

Iar pentru cei ce c ă l ă toresc (din via �ă ) vec h ea şi canonic ea s ca

lege se va p ă zi şi acum, încât, de se c ă l ă tore ş te vreunul, de merind ele
cele mai de urm ă şi prea de nevoie, s ă nu se lipsea s c ă . Iar dac ă cel
dezn ă d ă jduit, şi poate s - a împ ă rt ăş it, va ră mâne iar ăş i între cei vii,
fie împreun ă cu cei ce se împ ă rt ăş esc de singur ă rug ă ciunea. Iar de
Obş te, şi pentru oricare ar c ă l ă tori din (via �ă ), cerându - se a se
împ ă rt ăş i de Euharístie, Episcop ul cu cercetare împ ă rt ăş easc ă - l din
Prosf orá (Proaducere).

TÂLCUIRE

Dup ă ce Dumne z eie ş tii Pă rin � i ace ş tia rând uit despr e certare, şi cu ce
chip, şi în cât ă vreme se cuvine a fi neîmp ă rt ăş i � i cei ce s- au lep ă dat de
Hristo s, în Canonul acesta rând uiesc, că ci câ � i dintre unii ca ace ş tia, se
primej d uiesc s ă moar ă , la ace ş tia să se p ă zeasc ă şi Canoniceasc ă Lege.
(Care se socote ş te a fi Canon ul 6 al Sinodului din Anghira, mai vechi fiind
decât acest 1 Sinod Ecumenic). Încât, oricare se va dezn ă d ă jdui spre
moar te, să nu se lipseasc ă de cea de să vâr ş it, şi mai de pe urm ă , şi prea
de nevoie Merind ă pentr u călă toria aceea şi înstr ă inarea, care este
împ ă rt ăş irea Dumne zeie ş tilor Taine 124 . Îns ă dac ă acesta ce s - a hot ă rât de
moar te, şi s - a împ ă rt ăş it cu Sfintele Taine, se va îns ă n ă to ş i iar ăş i, acesta
s ă stea numai cu cei Credincio ş i, şi s ă se roage împre u n ă , nu îns ă şi s ă se
împ ă rt ăş easc ă . Iar Valsamo n zice, că unul ca acesta, pentr u care vorbe ş te
Canon ul acesta, fiindc ă se afl ă în locul celor ce împreu n ă stau, pent r u
aceasta şi întru acela ş i iar ăş i i se poru nce ş te a r ă mâne. Iar de a fost în
locul ascult ă torilor, iar ăş i într u acela a r ă mâne. Şi în de Ob ş te, în Canonul
acela în care se afl ă fiecare când se primej d uia mai - nainte de împ ă rt ăş ire,
se cade a se întoarce iar ăş i la acela du p ă împ ă rt ăş ire. Şi pent r u ca s ă
zicem cu Canon cuprin z ă tor şi ob ş tesc, fie ş tec ă rui om (cre ş tin) adic ă ce
se primej d uie ş te spre moar te, şi cere a se împ ă rt ăş i cu Dumne z eiasca

numai cei trei ani ai că derii. Iar la cei ce aceasta nu au primit, nici un pogor ă mânt li s- au
făcut, ci li s- a poruncit să p ă zeasc ă to � i anii.” Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom
în voroava 14 la cea a doua că tre Corinteni zice, „Eu nu cer mul � imea anilor, ci îndreptare
sufletului. Aceasta dar arat ă , de s- au umilit cei ce au pă că tuit, de ş - au schimbat via � a, şi
iat ă s- au făcut tot. Iar încât aceasta nu este din prelungirea canonisirii nici un folos se
naş te. Căci şi la ranele cel trupe ş ti, nu că ut ă m de s- au legat de multe ori, ci de le- au folosit
legă tura. Deci de le- au folosit în pu � in ă vreme, nu se mai lege; iar de nu, legi- să încă şi mai
mult de zece ani. Şi pân ă atuncea nu se dezlege, pân ă ce se va folosi ră nitul prin legă tur ă .
124 Scrie îns ă şi Dionisie al Alexandriei lui Favie trimi � ând „Că un credincios b ă trân ce se

numea Serapion, a fost jertfit idolilor, boln ă vindu - se greu şi trei zile fă ră glas fiind, întru a
patra zi pu � in împuternicindu - se, a chiemat pe nepotul să u, şi a zis să vin ă un Iereu. A
mers copilul la Presbiterul; şi era vreme de noapte. Sau întâmplat îns ă de a fost Presbiterul
bolnav, încât nu a putut să mearg ă . Şi fiindc ă eu (zice Dionisie) am fost dat porunc ă
Presbiterilor, ca să ierte a se împ ă rt ăşi cei ce se primejduiesc la moarte, mai ales dac ă
aceasta rugându - se o cer, pentru ca să moar ă şi să se duc ă din via � a aceasta cu bun ă
nă dejde. Presbiterul dar a dat copilului o pă rticică din prea Sfânta pâine, şi i- a zic că să o
ude, şi să o toarne în gura bă trânului, şi aş a făcând copilul, şi acela pu � in înghi � ind, îndat ă
şi- a dat duhul.” (Evsevie în Bisericeasca Istorie Cartea a 6- a cap 44). Încă şi Ilie Mitropolitul
Critului, scriind că tre oarecare Dionisie Monah zice: „Că dac ă cineva încă de pu � in ră sufl ă, şi
des ă vâr ş it nu a murit, îns ă este întru nesim � ire, şi nici a lua, nici a mânca poate, sau şi într -
alt chip, scuip ă ceea ce- i pun în gură , de este zic cineva aceste fel, se cuvine Presbiterul cu
luare aminte, să pecetluiasc ă buzele lui şi limba lui cu atingerea şi turnarea
Dumnezeie ş tilor Taine”.
114
Euharistie, Episcopul sau şi Duhovnicescul Pă rinte, cu cercare, s ă - l
împ ă rt ăş easc ă pe el cu Dumne z eie ş tile Taine.

CANON 14

Pentru cei ce se catihis e s c şi au c ă zut, au socotit sfântul şi marele

Sinod, ca, trei ani ei s ă fie ascult ă tori numai, dup ă aceasta s ă se roage
cu cei ce se catehis e s c. [Neoc e s are ea: 5; Laodice ea: 19; Vasilie: 20;
Timotei: 6; Chiril:5]

TÂLCUIRE
Catehu m e ni se nume sc de la Catihó, care se tâlcuie ş te, înv ă� prin
cuvân t pe cei încep ă tori la Credin �ă . Fiindc ă se catehisea u ace ş tia, şi se
înv ă� au Dogmele Dreptsl ă vitoar ei Credin � e. Îns ă se împ ă r � ea în dou ă
rând uieli. Şi rând uiala cea întâi era mai îndeplinit ă , şi nume a a celor ce
pleac ă genunc hile, care primesc Credin � a, iar numai Botezul îl mai
întâr zia u. Pentr u aceea intra şi în Biseric ă , pân ă la rug ă ciunea celor ce se
catehisesc, dup ă Canon ul 19 al Sinodului din Laodiceea, care rug ă ciune în
tain ă zicând u - se, şi vremea ei mâna Preotului pun â n d u - se asup r a lor, îşi
pleca genunc hile. Iar când se striha, câ � i sunte � i chema � i ie ş i � i, ie ş eau din
Biseric ă . Iar cea a doua rând uial ă era mai nedeplinit ă , şi se nume a a
ascult ă torilor. Care în Pridvor stân d că tre împ ă r ă te ş tile u ş i, ascultau
Dumne z eie ş tile Scripturi, şi dup ă ascultar ea Dumne z eie ş tii Evanghelii
ie ş eau, dup ă Vlastar, şi dup ă scoliast ul lui Armeno p ul la perilips ul
canoanelor (partea 5 sup r as crierea 3) care amân d o u ă rând uieli luminat se
vă d şi în închipuirea Bisericii care o am închipuit la sfâr ş itul c ă r � ii. Iar
Cardinalul Bona (Cartea 1 despr e lucr ă rile Liturghiei) şi al � ii oarecare, pe
lâng ă aceste dou ă rând uieli, num ă r ă şi alte dou ă , de la Pă rin � ii Apuseni
aceste adu nâ n d u - le. Şi acestea se nu mea u, una a celor pricep ă tori (pentr u
că cerea Botezul) şi alta a celor ale ş i. Care a ş a se ziceau, du p ă ce se
înscriau în catalogul celor ce abia aveau a se botez a. Pe care îi nume ş te
Capul al 7- lea al că r � ii a 8- a a Apostole ş tilor a ş ez ă mân t u ri lumina � i, şi
Chiril în Catehisirile sal. Iar ă Boteza � i Capul al 8- lea al aceleia ş i c ă r � i a
a ş ez ă mâ n t u r ilor. Pe ace ş tia îi pome ne ş te şi Canon ul al 6- lea al lui
Timotei. Acestea a ş a fiind zise, zice Canonul acesta: Câ � i catehu m e ni fiind
din rând uiala cea întâi şi mai deplinit ă , s - au lep ă dat de Credin �ă , s - a
p ă rut a fi cuviincios sfânt ului şi marelui Sinodului acest uia, trei ani s ă
stea în cea a doua, şi mai nedeplinit ă rând uial ă a celor ce se catehisesc, a
celor ce ascult ă în Pridvor, şi dup ă acei trei ani s ă se roage împreu n ă cu
cea întâi, şi mai deplinit ă rând uial ă a celor ce se catehisesc în lă untru în
Biseric ă . Cu drep t a t e îns ă s- ar nedu m e ri cineva, pent r u ce Sinoadele a ş a
ceart ă pe cei ce se catehise sc, când p ă c ă tuiesc, iar marele Vasilie în
Canon ul 20 al s ă u zice: „şi de Ob ş te cele ce se face în via �ă de cel ce şi
catehise ş te nu se aduc la dare de seam ă .” Spre dezlegarea zicerii acesteia
împot riv ă ar ă tat ă , dup ă Zonara, că nu a zis marele Vasilie s ă nu se certe
cateh u m e nii, gre ş ind mai înainte de Botez. Că atuncea ar fi potrivnic
Sinodice ş tilor Canoan e. Ci că p ă catele catehu m e nilor nu se aduc dare de
seam ă , adic ă la munc ă dup ă ce s - au boteza t ei. Fiindc ă s - au iertat prin
sfânt ul Botez, nu numai de câte, catehu m e ni fiind, au fă cut, ci înc ă , şi de
cele ce au fă cut mai - nainte de a se face catehu m e ni. Adic ă într u
necredin �ă fiind. Se ceart ă îns ă catehu m e nii, pent r u că şi ei, de ş i cu lucrul
nu în lă untr u Bisericii, nici cu lucrarea, m ă dul ă ri ale Bisericii, îns ă cu
pofta, şi cu îndu r ar ea sufletului, şi cu puterea sunt în Biseric ă . Căci dup ă

115
Teologul (în cuvânt ul cel de sfân tul Botez) sunt ace ş tia înaintea u ş ilor
bunei cinstiri; şi s - au z ă mislit în Credin �ă , m ă car de nu s - au n ă scut înc ă
prin Botez. Fiindc ă nici sunt dezn ă d ă jdui � i de toat ă n ă dejdea mânt uirii,
dac ă de nevoie vor muri nebote z a � i) precu m aceasta se arat ă din cuvântul
cel asup r a îngrop ă rii, ce face Dumne z eiesc ul Ambrosie că tre împ ă rat ul
Valentinian, ce a murit înc ă catehisind u s e. Deci Sinoadele pentr u aceasta
ceart ă pe cei ce se catehise sc, ca pe cei ce sunt acum ai lor, şi Credin � a o
au primit, şi cre ş tini se nume sc. Şi câte Legea le zice lor, ca unora ce sunt
în Lege le gr ă ie ş te dup ă Apostolescul Cuvânt. [ Romani 3, 19]

CANON 15

Pentru multa tulburare şi gâlce vil e ce s - au f ă cut, s - a socotit

des ă vâr ş it a se ridica din mijloc obiceiul, cel ce afar ă de Apost ol e s c ul
Canon s - a aflat în oarecare p ă r � i. Încât din cetatea în cetate, a nu se
muta, nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac ă cine va dup ă
hot ă rârea sfântului şi marelui Sinod, s - ar apuca a face ceva de acest
fel, s - au s - ar da pe sine ş i vreun ei lucr ă ri de acest fel, negre ş it se
strica lucrarea, şi se va aş eza la Biserica, la care Episcop ul, sau
Presbiterul, sau Diacon ul s - a Hirotonisit. [Apstol: 14, 15; Sobor: 4, 6;
Antioh: 3, 21; Sardichia: 1, 16; Cartag: 57]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te acestea, s - a socotit de cuviin �ă a se r ă dica
din mijloc cu des ă vâr ş ire obiceiul, care în oarecare p ă r � i s - a izvodit afar ă
de a ş ez ă mâ n t ul şi legiuirea Apostolesc ul ui Canon (celui 14 adic ă , dar şi
celui al 15 - lea). Pentr u multele tulbur ă ri, şi gâlcevile cele între unii cu
al � ii ce călcarea aceasta s- au ur ma t. Că adic ă a nu trece dintr u o cetate
întru alta nici Episcop, nici Presbiter, nici Diacon. Iar dac ă cineva în urma
Canon ului acestuia al acestui sfânt Sinod, s - ar apuca a face una ca
aceasta şi s - ar muta dintr u o cetate întru alta. Mutarea aceasta ce o va
face, negre ş it se va surpa, şi Episcop ul, sau Presbiter ul, sau Diaconul se
va a ş eza la Biserica aceea, la care s - a hirotonisit. Fiindc ă nu nu mai
Episcop ul, ci şi Presbiterii, şi Diaconii, se cuvine a se hiroto nisi la Biserica
rând uit ă , şi nu slobod, dup ă al 6- lea Canon al Sinodului 4 şi dup ă al 14 şi
15 Apostolesc.

CANON 16

Câ� i aruncându - se în primejdie, nici frica lui Dumn e z e u înaintea

Ochilor având, nici Biserice s c ul Canon ştiind, se vor duce de la
Biserica lor Presbiteri, sau Diaconi, sau oricare, se cercet ea ză
[cuprind] în Canon; ace ş tia nicidecu m trebuie a fi primi � i la alt ă
Biseric ă , ci toat ă sila trebuie a li se face, ca s ă se întoarc ă la a loru ş i
Parohie. Sau, st ă ruind [n ă tângindu - se], se cuvin e a fi achinoni � i
(neîmp ă rt ăş i � i). Iar de ar îndr ă zni vreun ul a ră pi locul ce se cuvin e
altuia, şi va hirotonisi în Biserica sa, neîn v oi n d u - se Episcop ului de la
care a fugit cel ce se cercet ea z ă în Canon, f ă r ă tă rie fie Hirotonia.

TÂLCUIRE
Canonul cel mai de sus rând uie ş te ca iar ăş i s ă se a ş eze Presbiterii, şi
Diaconii la Biserica aceea întru care s - au Hirotonisit, iar acesta şi agrie
(adic ă nelucrar e) pune asup r a unora ca acesto r a, de nu se vor îndu pleca a

116
se întoarce, zicând: Câ � i Presbiteri, sau Diaconi, sau cei împreu n ă
nu m ă ra � i în Canon, şi în Cler 125 , nici de Dumne ze u temâ n d u - se, nici
Canon ul Bisericii cunoscâ n d u - le (cel al 15 - lea Apostolesc adic ă )
aruncân d u - se în primejdie se vor duce de la Biserica aceea la care s - au
hiroto nisit; ace ş tia, zic, nicidecu m se cuvine a se primi la alta (fă ră de
scrisori adic ă recoma n d ui t o a r e şi slobo zit oa re), ci trebuie a fi sili � i să se
întoarc ă la Bisericile lor. Iar de vor st ă rui în pisma lor, trebuie a fi
neîm p ă rt ăş i � i. Nu îns ă de Taine, nu de mirenii şi Credincio ş ii cei din
Biseric ă (Căci dup ă chipul acesta ar fi împot rivnic Canonul acesta celui al
15 - lea Apostolesc, care pe unii ca ace ş tia de la împ ă rt ăş irea cea cu
mirenii în Biseric ă nu - i scoate) ci de cei de o tagm ă cu dân ş ii
Simpres biteri şi Sindiaconi. Adic ă a nu Siliturghisi cu cei Ierosi � i, şi a
ră mânea argo ş i (nelucr ă tori). Iar de ar îndr ă zni vreun Episcopi a r ă pi cu
vicle ş ug pe str ă in Cleric al altui Episcop, şi al Hirotonisi pe el (poate în
mai mare treap t ă ) în Biserica sa, fă r ă a voi Episcopul Clericului, de la care
a fugit, fie fă r ă de t ă rie Hiroto nia cea de acest fel. Cite ş te şi pe 15
Apostolesc.

CANON 17

Fiindc ă mul � i din cei certa � i (adic ă cuprin ş i) în Canon, pe lă comia

de averi, şi urâtul câ ş tig vânând, au uitat Dumn e z e ia s c a scris oare ce
zice: „Argintul s ă u nu l- a dat în cam ă t ă ” [Psalm 14, 5]. Şi
împru m utân d, sute cer înapoi. Au îndreptat (au judecat cu dreptul)
sfântul şi marele Sinod, ca de se va afla cine va dup ă hot ă rârea aceasta
luând dobân zi, din întrebuin � are, sau într - alt chip întrebuin � ând
lucrul, sau în jum ă tate de dobând ă cerând, sau m ă car altce va
izvo din d pentru urâtul câ ş tig, se va caterisi de Cliros şi str ă in de
Canon va fi. [Apost ol: 44; Sobor 5: 10; Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20;
Vasilie: 14]

TÂLCUIRE
Multe Canoane opresc dobâ n zile banilor. Dar şi acesta, aceasta o
rând uie ş te, zicân d: fiindc ă mul � i Canonici, adic ă Clerici, iubind lăcomia de
averi şi urâtul câ ş tig, au uitat Psalmicescul cuvânt al lui David, cel ce zice,
argintul n - a dat în cam ă t ă , drept u l adic ă , cel ce voie ş te a lă cui în Muntele
cel sfân t al Domnul ui, adic ă în Cereasca Împ ă r ă� ie. Ci împr u m u t â n d cel de
la dato r nicii lor se ia sute, adic ă zece lei la sut ă (care era dobâ n d a cea mai
grea decât celelalte). Fiind zic, că o fac aceasta Clericii, au judecat cu
drep t ul sfân t ul şi marele Sinodul acesta, că dac ă în urma Canonul ui
acestuia, s - ar afla vreun Cleric să ia dobân d ă , sau ca o nego � ito rie
oarecare întreb uin � â n d lucrul, sau şi du p ă alt chip (voind adic ă a nu se
ar ă ta că el ia dobâ n d ă ) d ă banii s ă i la cei ce au trebuin �ă , îns ă se învoie ş te
cu dân ş ii s ă ia şi el parte din dobân d ă , şi din câ ş tigul banilor, numin d u -
se pe sine ş i, nu împr u m u t ă to r, ci p ă rta ş ). Deci ori care s - ar afla că face
aceasta, sau că cere jum ă tate de dobân d ă , sau vreun alt lucru aseme ne
izvode ş te pent r u urâtul câ ş tig. Unul ca acesta se va caterisi din Cler, şi se
va înstr ă ina din Canoniceasca rând uial ă . Cite ş te la 44 Apostolesc.

125 Canonici, şi în Canon cerceta � i, cu osebire se numesc Clericii, fiindc ă via � a şi mintea, şi
cuvântul lor, se povă� uie ş te, şi se îndrepteaz ă dup ă Sfin � itele Canoane, cele Apostole ş ti zic,
Sinodice ş ti, şi Părinte ş ti. Canonici pe lâng ă aceş tia se zic şi Monahii, precum aceasta se vede
în multe Canoane, dar încă şi Monahiile, pentru aceasta ş i pricin ă Canonece se numesc;
fiindc ă mirenii, necanonisit, şi oarecum cu slobozenie petrec.
117
 CANON 18

Au venit la sfântul şi marele Sinod (ştiin �ă ), c ă în oarecare locuri,

şi cet ă� i, Presbiterilor, Euharístia Diaconii o dau. Care nici Canonul,
nici obiceiul au predanisit, ca cei ce st ă pânire nu au prosf orá
(proaduc e), celor ce prosf or ea z ă se le dea Trupul lui Hristos. Şi aceia
s - a f ă cut cuno s c u t, c ă acum unii din Diaconi şi mai înainte de
Episcop, se ating de Euharístie. Deci acest ea toate ră dice s e, şi ră mâie
Diaconii întru m ă surile lor, ştiind ei, c ă , a Episcop ului sunt slujitori,
iar decât Presbiterii mai mici. Şi s ă ia dup ă rânduial ă Euharístia dup ă
Presbiterul, ori Episcop ul dându - le lor, ori Presbiterul. [Laodiceea 20;
Sobor 6: 7] Dar nici a ş edea între Presbiteri s ă fie iertat Diaconilor. Că
afar ă de Canon, şi afar ă de rânduial ă este cel ce f ă cea; iar dac ă unul
nu ar voi a se supun e, şi dup ă hot ă rârile acest ea, încete z e de
Diaconie.

TÂLCUIRE
Pretu tin d e n e se cuvine a se p ă zi buna rând uial ă , iar mai ales între cei
sfin � i � i, (adic ă Hiroto nisi � i) pent r u aceasta şi Canonul acesta îndrep t ea z ă
un lucru ce fă r ă de rând uial ă se fă cea. Că zice, au venit la auzul sfântul ui,
şi marelui Sinodului acest uia, că în oarecare locuri, şi cet ă� i, Diaconii dau
Dumne z eiasca împ ă rt ăş ire Presbiter ul ui, care aceasta nici vreun Canon în
scris, nici obicei nescris o a preda ni sit. A da adic ă Trup ul lui Hristo s
Preo � ilor celor ce- l Ierurg hise sc pe el, Diaconii cei ce nu st ă pânire a- l
Ierurghisi (adic ă cu sfin � e nie a- l lucra). Pe lâng ă acestea înc ă şi aceasta s-
a vestit, că unii din Diaconi se împ ă rt ăş esc înainte de Presbiteri. Deci
toate nerân d uielile acestea să se ridice din mijloc, şi Diaconii s ă ră mâie în
hotarele lor, adic ă nici Euharístia s ă o dea preo � ilor, nici mai - nainte de
Preo � i să se împ ă rt ăş easc ă . Ştiind că a Episcopului sunt slujitori, precu m
şi însu ş i numele acesta însem ne a z ă : c ă Diacon va s ă zic ă slujitori. Iar
decât Preo � ii sunt mai josi � i şi mai mici, «Iar cel mai mic de cel mai mare
se Binecuvintea z ă » [Evrei 7, 7]. Precu m zice Apostolul, şi nu pe dos.
Primeasc ă dar dup ă rând uial ă Dumne z eia sca Euharístie dup ă ce se vor
împ ă rt ăş i Presbiterii, dân d u - o aceasta lor, sau Episcop ul, sau (de nu va fi
de fa �ă Episcop ul) Presbiter ul. Dar nici voie este Diaconilor a ş edea între
Presbiteri, fiindc ă aceasta este fă r ă rând uial ă şi afar ă de Canon. Că arat ă ,
că Diaconii ar fi de o cinste cu Presbiterii, care lucru nu este. Iar dac ă şi în
urma Canonului acest uia nu ar voi careva din Diaconi a se sup u n e,
înceteze de Diaconia sa.

CANON 19

Pentru cei ce s - au f ă cut urm ă tori lui Pavel (Samosatelui), apoi au

n ă zuit la Catoliceas ca Biseric ă , sau pus hot ă râre a doua oar ă a se
boteza ei negre ş it. Iar dac ă unii în timpul trecut, s - ar fi rânduit în
Cler, de s - ar ar ă ta neprih ă ni � i şi nemânji � i dup ă ce de al doilea se vor
boteza Hirotoni s e a s c ă - se de Episcop ul Catolice ş tii Biserici. Iar dac ă
certare i- ar afla pe ei neharnici, se cuvin e a se caterisi ei. Aş iş derea
înc ă şi pentru Diaconi � e, şi de Obş te pentru to � i cei cerceta � i
[num ă ra � i] în Canon, aceasta ş i închipuire se va p ă zi. Am pom e nit îns ă
pentru Diaconi � e care se num ă r ă în Schim ă ; fiindc ă nici vreo hirote si e
oarecare au, negre ş it între mireni s ă se num ere ele. [Apost ol: 47;

118
Sobor 1: 2; Sobor 5: 95; Laodiceea: 7, 8; Cartagina: 66] [Sobor 4: 15;
Sobor 5: 14, 40; Vasilie: 44; Cartagina 5, 51, 135]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rân d uie ş te pent r u cei ce s - au n ă scut în eresul lui
Pavel Samosate ului, iar dup ă aceasta au n ă zuit la Catoliceasca Biseric ă ,
zicân d că , Canon şi tip s - au dat ca negre ş it a doua oar ă s ă se bote ze
ereticii cei de acest fel (vezi îns ă că cu rea întreb ui n � a r e nu me ş te Sinodul
Botez pe Botezul Pavlianí ş tilor, şi ală turân d u - l pe el cu Botezul nostr u, nu
cu însu ş i acela al lor, au întreb ui n � a t graiul acesta, adic ă a doua oar ă s ă se
boteze; şi vezi Prolegome n a Sinodului din Calcedo n, fiindc ă nu se botea z ă
ei întocm ai ca şi cei Dreptsl ă vitori). Iar dac ă unii dintr - în ş ii s - au
Hiroto nisit Clerici mai - nainte de Drepsl ă vitor ul Botez, ne ş tiind Arhiereii
ce i- ar fi Hirotonisit, că sunt eretici, sau c ă au Hirotonisi � i în Clerul
Pavliani ş tilor. Ace ş tia zic du p ă ce a doua oar ă se vor Boteza în
Dreptsl ă vitor ul Botez, de se va vedea via � a lor neprih ă nit ă , şi nemâ njit ă ,
s ă se Hirotoniseasc ă de Episcopul Catolice ş tii şi Dreptsl ă vitoarei Biserici,
fiindc ă întâia Hirotonie ce au luat eretici fiind, cu totul nici se socote ş te
Hiroto nie. Căci cum este cu putin �ă cel ce nu este Botezat dup ă
Dreptsl ă vitoarea Credin �ă , a lua venirea Sfântului Duh, şi Darul şi
Hiroto nie? Iar cercetâ n d u - se de se vor afla nevred nici de Preo � ie, se
cuvine a se caterisi, adic ă a se scoate din Cler. Că cu rea întrebuin � a r e s -
au luat aici caterisirea de scoatere. Fiindc ă se caterise ş te chiar, cel ce s - a
ridicat mai - nainte la în ă l � imea Ierosirii şi a Clirosului. Iar ace ş tia ce nici
ca cum au luat Hirotonia, din care în ă l � ime se vor caterisi? Cu adev ă rat
nici din una. Sau poate că zice, a se caterisi din Preo � ia şi Clirosul
Pavliani ş tilor. Că precu m Botez au numit pe cel dup ă a lor rând uial ă
fă cut, a ş a au numit şi Cler pe cel al lor, şi prin urma r e caterisis; precu m şi
Canon ul al 8- le al celui din Laodiceea Cler nume ş te pe cel al
Montani ş tilor. Şi aceasta ce am zis pentr u b ă rba � i, trebuie a se p ă zi fă r ă
schimb ar e, şi la femei. Adic ă dac ă unele din femeile Pavliani ş tilor se vor fi
Hiroto nisit de Episcop Drept sl ă vitor Diaconi � e, ne ş tiind eresul lor, sau de
vor fi şi fost Hirotonisite în ceata Diaconi � elor cea a Pavliani ş tilor,
acestea, zic, să se Boteze a doua oar ă , şi de se vor ar ă tat vrednice de
Diaconie dup ă Botez, Hiroto nisea sc ă - se Diaconi � e (şi vezi şi Canoanele 46
şi 47 Apostolesc, şi pe al 7- lea al Sinodului al 2- lea). Iar ceea ce adaug ă
Canon ul, zicân d: Am pomenit de Diaconi � e care se num ă r ă în shim ă ,
fiindc ă nici au vreo hirotesie, negre ş it între mireni s ă se nume r e ele;
m ă car că este cu anevoie de în � eles. Îns ă în � elegerea este aceas ta, că, am
pome nit îns ă osebit pentr u Diaconi � e, care la Pavliani ş ti avea shima
aceasta, adic ă slujba Diaconi � elor, că şi acestea, precu m şi ceilal � i Clerici
ai lor, ca ni ş te mireni se cuvine a se socoti. Pentr u c ă, precu m acia nu
aveau vreo hirotonie, lipsi � i fiind de Dumne zeiesc ul Dar, a ş a şi
Diaconi � ele cele ce erau la dân ş ii, numai shima (adic ă chipul) Diaconi � elor
aveau, iar hirotesie adev ă rat ă , şi de Dar d ă t ă toare nu aveau. încât, ca ni ş te
mirence se cade a se cunoa ş te şi ele dup ă botez, precu m era şi mai -
nainte.

CANON 20

Fiindc ă sunt unii care Duminica pleac ă genun c hile şi în zilele

Cincize ci mii. Pentru a se p ă zi toate întru toat ă parichia (parohia) sau

119
socotit de sfântul Sinod, stând, Rug ă ciunile a se da lui Dumn e z e u .
[Sobor 6: 90; Petru: 15]

TÂLCUIRE
Obiceiurile cele de Apostoli, şi de Pă rin � i preda ni site, se cuvine de
Ob ş te a se p ă zi toate, de toate Bisericile, şi unele de unele num ai. Pentr u
aceasta şi Canon ul acesta rân d uie ş te că, de vreme ce oarecare cre ş tini
pleac ă genunc hile (adic ă îngenu nc hin d) şi în ziua Duminicii, şi în zilele
cele du p ă Pa ş ti pân ă la Cincizecime (adic ă pân ă la Duminica Pogorârii
Sfântului Duh). Care lucru este afar ă de Canoane, şi necuviincios. Deci
spre a se p ă zi toate Apostole ş tile şi Pă rinte ş tiile Predanii, într u toate
Dreptsl ă vitoarele Biserici a toat ă lumea; dintre care una este, şi a nu pleca
genu nc hile în ziua Duminicii, şi întru toat ă Cincizecimea. A socotit de
cuviin �ă Sfântul Sinodul acesta, ca s ă - şi dea to � i cre ş tinii rug ă ciunile lor
lui Dumne z e u, în zilele acestea, nu îngenu nc hia � i, ci stând şi drep � i. Iar
Marele Vasilie, în capul 27 din cele pentr u Sfântul Duh care este Canon al
91 - lea s ă nu plec ă m genu nc hile Dumineca şi în Cincizecime, ci şi
cuvân tul, şi pricinile le adaug ă pentr u care aceasta nu facem. Că
Duminica zice, stân d drep � i ne rug ă m 126 nu numai că într u dânsa
126 Pentru aceasta şi marele Vasilie (Cuvintele sunt ale lui Vlástar) alcă tuind foarte bine mai
mult decât to � i cur ă� itoarele Rugă ciuni, „Care se citesc în ziua a cincizecea întru care
Sfântul Duh peste Ucenicii Domnului s- au pogorât, şi cu chip de rob şi cu plecarea
genunchilor au sfă tuit pe norod să le asculte, pentru ca să m ă rturiseasc ă cu chipul acesta
fireasca Stă pânie a Sfântului Duh, şi să arate, şi dup ă aceata că Duhul cel Sfânt este de o
Fiin �ă cu Fiul, căruia tot genunchiul se pleac ă , dup ă Apostolul. Acestea, zic, făcându - le, nu
au judecat a fi de cuviin �ă să se citeasc ă în ceasul al treilea al zilei întru care au venit
Sfântul Duh peste Sfin � ii Apostoli. Pentru că nu era de cuviin �ă , El care era tăinuitor şi
învă�ă tor al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh, şi strice vechile Pronomii ale Duminicii,
care mari Taine şi socoteli cuprind, pe care însu ş i mai- nainte le- au înt ă rit, zic adic ă a nu
pleca genunchii Duminica. Pentru aceasta, ca să nu se facă aceast ă necuviin �ă , au rânduit a
se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii, când şi Duminica şi Cincizecimea se sfâr ş e ş te.
Pentru aceasta cei ce citesc Rugă ciunile acestea diminea � a, ră u, şi cu gre ş eală, şi afar ă de
Canoane fac. Iar de s- ar nedum eri cineva, pentru ce Apostolul Pavel a plecat genunche,
rugându - se în zilele Cincizecimi? Că în capul 20 al Faptelor este scris, că Pavel trecând prin
Efes, fiindc ă se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. Şi dup ă aceasta adauge,
acestea zicând: (Pavel adică) plecându - şi genunchele sale împreun ă cu to � i ei s- au rugat. Şi
iarăşi în urm ă torul cap 21 scrie însu ş i Luca: că mergând din Tir plecând genunchele pe
malul m ă rii ne- au rugat.” Dezlegarea este gata, că starea Bisericii atunci încă era ne
canonisit ă , şi oarecum era în pruncie, fiindc ă încă atuncea se punea Temeliile cele mai de
Că petenie, şi nu luase săvâr ş irea, nici toat ă am ă run � imea. Însemnea z ă îns ă, că Canonul
acesta nu zice pentru plecarile de genunchi, cele ce la noi mai în de Obş te metanii mari
(Care pentru să rutarea Sfintelor Icoane se fac, şi mai ales înaintea înfrico ş atelor Taine, nu le
opre ş te Canonul atât al 10- lea al sfântului Nichifor, nici Duminica, nici întru toat ă
cincizecimea, cât şi sfin � itele cânt ă ri ce zic, când, înaintea ta că dem celui ce te- ai sculat din
Mormânt. Şi când, Veni � i să ne închin ă m şi să că dem, înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. Şi
altele multe ca acestea. Am zis că plec ă rile de genunchi, cele ce se fac pentru să rutarea
Icoanelor nu se opresc. Fiindc ă pe cele ce se fac din obicei şi acesta le opre ş te, în acesta ş i
Canon zicând aş a: Trebuie pentru să rutarea celor Sfinte a pleca genunchele şi Duminica, nu
îns ă a face îngenuncherile cele din obicei. Precum în multe manuscrise Códice s- au scris.
Iar Dumnezeiescul Isaía acestea le opre ş te, că scriind că tre Teódora îi zice: Că de va face
îngenuncheri Duminică , şi în Cincizecime, unui pre greu Canon se supune. Şi sfântul Cálist
şi Ignátie Xantópul, asemene le opresc, zicând, dup ă oarecare Tainice, şi negr ă ite cuvinte.
Dar şi Tipícele pe metaniile cele mari le ridic ă din mijloc şi Duminica, şi Sâmbetele, şi în
toat ă Cincizecimea, şi cuvântul este, pentru că în aceste fel de că deri se cuprinde, şi
îngenuncherea cea oprit ă de Canoane). Nu zice, zic, Canonul pentru îngenuncherile cele de
acest fel, ci pentru îngenuncherea, dup ă care pe genunchi stând ne rugă m, precum face în
seara sfintei Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Drept aceea de aici se încheie, că a ne ruga
în îngenunchia � i, nu este obicei Latinesc şi pă gânesc; ci Bisericesc, şi Evanghelicesc.
Evanghelicesc, pentru că şi Domnul aş a s- a rugat; «Că plecându - şi Genunchile se ruga»
[Luca 22: 41]. Iar Apostolesc obicei, pentru că şi Pavel cu osebire aş a se ruga, precum am zis
120
împreu n ă cu Hristo s ne - am sculat, şi sunte m datori a asculta cele de sus
şi Cere ş ti, dar şi pentr u că ziua Duminicii se vede oarecu m a fi asem ă nar e
şi închip uire a viitor ului veac, întru care adic ă to � i se vor afla scula � i.
Pentr u care şi încep ă toar e fiind aceas ta a zilelor, nu s- au numit de Moise
întâia, ci una. Care şi a opta este, însem n â n d pe cea cu adev ă rat a opta ce
are a fi dup ă sfâr ş itul veacului acestuia al ş aptelea. Şi în toat ă
cincizecimea împreu n ă stân d drep � i ne rug ă m, pent r u c ă aceasta este
aduc ă toare aminte de Învierea ceea ce se n ă d ă jduie ş te în veacul cel viitor,
ca prin chipul cel drep t să mut ă m mintea noastr ă de la veacul de acum la
cel viitor. Unit cu marele Vasilie zice şi Dumne z eie sc ul Iustín în
întreba rea 115 hot ă râto r, că în Duminic ă genunc hi nu se pleac ă , fiind
semn ul Învierii, prin care cu Darul lui Hristos ne - am slobozie de p ă cat şi
din moarte. Iar în cincizecime nu plec ă m genunc hele, fiindc ă aceasta este
de o putere cu ziua Duminicii, dup ă cuvânt ul Învierii; şi că obiceiul acesta
a luat începu t din vremile Apostolilor, precu m zice fericitul Irinéu
mucenicul, care şi Episcop Lucdúnelor a st ă tut, în cuvânt ul cel pentr u
Pa ş ti. Înc ă împre u n ă m ă rturise ş te şi Dumne z eiescul Epifánie, că
îngenu n c h e r e nu se face în toat ă Cincizecimea. Acestea zic, şi sfin � it ul
Augustín în Epistolía cea că tre Ianuárie, şi Ironím împot riva
Luchiferiánilor, şi Dumne zeiesc ul Ambrósie şi Tertulián. Ci şi Canon ul 1
al lui Teófil hot ă r ăş te a se cinsti fiecare Duminic ă , şi a se pr ă zn ui. Fiindc ă
ea întâia este ca încep ut de via �ă , şi a opta, ca o covâr ş itoare Iudaicescului
Sabatis m, adic ă în a zilei a ş aptea. Însem ne a z ă că Canonul 56 al Sinodului
din Cartagina zice, că între cele ce s - au cercat şi s- au ispitit în Niceea era
scris, să Liturghisesc ă Prebíterii posti � i; îns ă în Canoanele acestea ale
Sinodului din Niceea nic ă ieri una ca aceasta se afl ă .

PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL DOILEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al doilea Sinod [Sobor], s - a

fă cut în vremea marelui Teodosie, în anul 381, care şi 1 se zice al
Sinoadelor celor Ecumenice ce s - au fă cut în Consta n ti n ó p ol. Iar Pă rin � ii
cei mai însem na � i întru dâns ul au fost, Nectárie al Consta n ti no p ol ului,
Timotéi al Alexand ríei, Melétie al Antiohíei, Chiríl al Ierusalím ului,
Grigórie Teológul, şi Grigórie Níssis, şi al � i mul � i Episcopi de la Ră să rit,
fiind la num ă r 150. Iar de la Apus nici unul au fost de fa �ă la acesta, nici
împers o a n ă Pápa Dámas, nici loco � iitor al lui, dar nici Epistolíe
Sinodiceasc ă se vede a lui la aceste Sinod 127 . În urm ă îns ă s - au unit, şi
mai sus. Şi iarăşi, «Pentru acesta plec genunchile mele, zice, către Tat ăl Domnului nostru
Iisus Hristos» [Efeseni 3:14]. Şi mai ales Iacov Fratele Domnului, a căruia, precum scrie
Metafrastul şi al � ii, i s- au umflat genunchile ca ale că milei, de desele îngenuncheri. Şi în de
Obş te Apostolii în Aşeză mânturile lor zic (Cartea 8, Cap 9 şi 15): Că Credincio ş ii plecând
genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei, şi în sfâr ş it este Bisericesc; pentru
că Sinodul al 6- lea în Canonul al 90- lea zice, că în seara Duminicii plecând genunchele
aducem lui Dumnezeu rugă ciune. Şi marele Vasilie (în cuvânt; al că ruia început este „Omul
dup ă chipul…”) scrie, că pentru aceasta în 7 Stă ri s- a împ ă r � it vremea rug ă ciunii, pentru ca
să se facă oarecare odihn ă la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rug ă ciuni. Însă nu se
cade cineva totdeauna îngenuchiat a se ruga, ci şi stând, şi dup ă Canonul acesta şi dup ă
Evanghelia, ce zice: «Când sta � i rugându - vă…» [Marcu 11: 25]
127 Este vrednic ă de însemnat aceasta ce a urmat la Sinodul acesta, fiind surp ă toare

pă rutului Privilegiu al Papilor de acum al Romei, adică cum că Papii cu de la sine st ă pânire
adun ă Sinoadele cel Ecumenice . Că iat ă la acest de fa �ă Ecumenic, nu numai nu l- au adunat
Papa Dámas, dar nici însu ş i în persoan ă nu a fost, nici prin loco � iitori, nici prin Sinodiceasc ă
obiş nuit ă Epistolíe, şi cu toate acestea, ca adev ă rat Ecumenic, to � i apusenii, şi atunci
împreun ă l- au m ă rturisit, şi acum împreun ă m ă rturisesc.
121
împreu n ă au hot ă rât la cele hot ă râte de Sinod, şi Dámas, şi toat ă
Apusean a Biseric ă , şi pân ă acum de Ecumenic Sindo îl prime ş te şi- l
m ă rtu rise ş te pe el. S- au adun a t îns ă acest Sinod mai întâi asup r a lui
Machedó nie, care hulea, că Duhul cel Sfânt este zidire a Fiului, iar prin
urmar e şi asup r a lui Apolinárie, şi Evnomiánilor, adic ă a Evdoxiánilor şi a
Saveliánilor, şi a Marchiliánilor, şi a Fotiniánilor 128 , şi în scurt toate
erésu rile le- au anate m a tisít, cele ce s - au fă cut în timpul st ă pânirii lui
Constán tie, a lui Iulian, şi a lui Válent împ ă ra � ilor celor dinaintea
Sinodului acest uia. Îndrep tâ n d Doxologia, şi închin ă ciunea Prea Sfintei
Treimi ce s - a fost schimba t de Ariéni 129 , au înnoit Dogma Sindului celui
din Nicéea ca pe o cu totul adev ă rat Ortodox ă (Dreptsl ă vitoare). Drept
aceea, pent r u ca s ă se arate că aceluia ş i sole ş te cu Sinodul din Nicéea, al
Símbol Credin � ei osebit nu a fă cut, ci pe al aceluia pu � in schimbâ n d u - l, şi
ad ă ugân d u - l cu aceasta: „A că ruia Împ ă r ă� ie nu - i va fi sfâr ş it”, pentr u
eresul Hiliástului (mia ş ului) 130 Apolinárie, şi pe aceasta: „Şi într u Duhul
Sfânt; articului 8, mai pe larg ar ă tând u - l şi celelalte 4 articule pân ă la
sfâr ş it împlinind u - le într u acest chip neschim b a t l- a fă cut, precu m de
că tre to � i Dreptsl ă vitorii acum se cite ş te, şi precu m în Sinodul acesta al 2 -
lea se vede (foaia 286 a tomului 1 a adun ă rii Sinoadelor) şi întru a 5- a
Práctic ă a acestuia ş i. (Foaia 155 a aceluia ş i tom. Îns ă de ş i ad ă ugirile şi
schimb ă rile acestea, care acest al doilea sinod au fă cut în Símbolul celui
din Niceea, cu toate acestea, şi Sinoadele cel din urm ă , ca pe un Símbol,
pe cel a celui dintâi, şi pe cel al celui al doilea Sinod le- au primit. Iar
pent r u ce ad ă ugirile acestea le- au fă cut acesta, vezi la suptîn se m n a r e a
Canon ului al ş aptelea al Sinodului al 3- lea. Şi pe lâng ă toate acestea, şi pe
aceste 7 Canoane le- au a ş ezat, care privesc spre înt ă rirea şi buna
rând uiala Bisericii, înt ă rite fiind ne hot ă rât de Canon ul 1 al Sinodului al
4- lea iar hot ă râto r de cel al 2- lea al celui al 6- lea şi de cel întâi al celui al
128
Despre fiecare din aceş tia vezi la subînsemna rea întâiului al acestui Sinod.
129 Că Ariénii, dar şi Imiariénii (jum ă tate Ariénii) şi Pnevmatom áhii (lupt ă torii Duhului) au
schimbat vechea şi obi ş nuita în Biserică Slavocuvântarea Prea Sfintei Treimi. Că în loc de,
Slavă Tat ă lui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, ziceau, Slavă Tată lui prin Fiul întru Duhul Sfânt, ca
cu osebirea prepozi � iilor, să facă ră u cinstitorii osebirea fiin � ei, rânduielii, şi cinstei
Dumnezeie ş tilor Încep ă toarelor Fe � e ale Treimii celei Deofiin �ă şi de o Cinste. Pentru
aceasta şi Leóntie al Antiohíei, cel ce s- a scopit pe sine ş i, vă zând pe cei Dreptsl ă vitori că
pun la Fiul pe Şi, conjunc � ie (legă toare) iar de Ariéni, pe Prin, şi că la Sfântul Duh, cu tă cere
le treceau şi pe una şi alta, glă suind numai sfâr ş itul, adică, şi în vecii vecilor. În tomul întâi
al Sinoadelor fa � a 247. Iar n vremea împ ă ratului Anastásie Dicópul (închizând în Africa
Bisericile Dreptsl ă vitorilor Trasmún d ul mai marele Arienilor Vandáli), şi că 120 de Episcopi
izgonind în Óstrovul Sardíniei, un Arian anume Várvar (iar dup ă al � ii, várvarul ce vrea să se
Boteze au auzit că), vrând a Boteza pe oarecine au zis, se Boteaz ă cutare, în Numele Tat ă lui
prin Fiul, întru Duhul Sfânt; şi o minune! Îndat ă des ă vâr ş it s- a uscat Colimvítra. (Dosítei
foaia 446 din Dodecávivlion).
130 Mul � i am ă gindu - se din cuvintele capului 20 al Apocalipsei, unde zice, că s- a închis şi s- a

legat satana o mie de ani, şi cum că Drep � ii şi cei au parte la învierea cea dintâi, au
împ ă r ă� it cu Hristos o mie de ani, au nălucit ace ş tia, că dup ă ce se va face a doua Venire, şi
Obş teasca Judecat ă , au să împ ă ră� easc ă Drep � ii aici pe pă mânt împreun ă cu Hristos o mie
de ani, şi dup ă aceasta să se suie în Ceruri. Pentru aceasta şi miéş i unii ca ace ş tia s- au
numit. Şi dou ă cete de mié şi au st ă tut. Că unii din ei ziceau, că întru acea mie de ani au să
dobândeasc ă toat ă îndulcirea, şi trupeasca dezmierdare, ace ş tia erau cei de pe lâng ă Kirínth
ucenicul lui Símon vră jitorului în veacul 1 şi Marchianí ş tii în veacul 2. Iar al � ii ziceau că nu
vor dobândi îndulciri pă tima ş e, ci mai ales gânditoare, şi cuviincioase la oamenii
cuvânt ă tori, al că rora încep ă tori au fost Papías al Ierapóliei (Evsévie în Bisericeasca Istorie
cartea 3 cap 34) şi al � ii. De unde şi Apolinárie acest fel de mié ş i au st ă tut din ceata cea întâi,
precum de marele Vasílie se arat ă (în Epistolía 232) şi de Teologul (cuvânt 51) şi de Ieroním
(cartea 18 la Iasaía). Pentru aceasta spre surparea eresului acestuia au adaos în Símbolul
Sinodului din Nicéea, Sinodul acesta acest cuvânt, împrum ut â n d u - se cu acesta, din ceea ce
a zis, Arhanghelul Gavriil că tre Fecioar ă: „Şi Împ ă r ă� iei lui nu va fi sfâr ş it”.
122
7- lea (vezi pe Dosítei fa � a 222 la Dodecávivlion).

CELE 7 CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL DOILEA

SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Au hot ă rât sfin � ii Părin � i cei aduna � i în Constantin óp ol a nu se

strica Credin � a Părin � ilor celor trei sute optspre z e c e, ce s - au fost
adunat în Nicéea Vitíniei, ci a ră mânea aceea dom nit oare, şi a se
anatematicí toate eres urile, şi cu deo s e bire cel al Evnomiánilor, adic ă
al Evdoxiánilor, şi cel al Imiariéniloe [jum ă tate Ariéni], sau al
Pnev mat o m á hilor [lupt ă torilor Duhului]. Şi cel al Saveliánilor, şi cel al
Marcheliánilor, şi cel al Fotiniánilor, şi cel al Apolinariánilor. [Sobor 2:
1; Sobor 6: 2; Cartagina 5]

TÂLCUIRE
Acest întâi Canon al acestui Sinod Dogmatise ş te, că ace ş ti 150 sfin � i
Pă rin � i, ce s- au adu na t în Consta n ti no p ol, au hot ă rât că Dreptsl ă vitoar ea
Credin �ă , adic ă Símbolul Credin � ei al celor trei sute opts p r e z ec e Pă rin � i ce
s - au adu na t în Niceea Viténiei, să nu se str ă mu te, ci s ă r ă mâie stator nic,
şi neschim ba t. Iar tot eresul s ă se anate m a tis eá sc ă . Şi mai cu deosebire s ă
se anate m a tis eá sc ă eres ul Evnomiánilor 131 , adic ă a celor ce se nume sc
Evdoxiáni, eresul Imiariénilor (jum ă tatea rieni) 132 , adic ă a Pnevmato m á hilor
(lupt ă torilor Duhului). Eresul urm ă torilor lui Savélie 133 . Eresul ur m ă torilor

131 Însemnea z ă că urm ă torii lui Arie dup ă Sinodul 1 din Niceea, în trei rânduieli s- au
împ ă r � it, dup ă Epifánie eres 73, 74 şi al � ii se numeau neasem ă na � i, pentru că ziceau pe Fiul
neasem ă nat întru toate cu Tat ă l, al că rora încep ă tor a st ă tut atât Evnómie al Galátiei care a
fost şi Episcop al Chizícului, şi care Boteza pe cei ce veneau la reasl ă virea lui întru o singur ă
afundare, cu picioarele fiind în sus, şi cu capul în jos. Bârfea îns ă că munc ă şi gheen ă cu
adevă rat nu este, ci numai pentru frică s- au îngrozit, şi împreun ă cu el Aétiul. Însă se
numeau Evnomiéni, şi Evdoxiéni, de la Evdóxiul asemenea cuget ă tori lui Evnómie, celui ce a
st ă tut şi Patriarh al Constantinopolului, şi pe Evnómie l- au Hirotonisit Episcop al
Chizícului.
132
Iar al � ii se numeau jum ă tate Arieni. Fiindc ă în jum ă tate se împ ă rt ăş eau din eresul lui
Arie. Care pe fiul îl ziceau că este întru toate asemenea, şi de o fiin �ă cu Tat ă l, zicerea îns ă
OMOUSIOS (adică Deofiin �ă) nu voiau a o primi, ca pe o mai înalt ă, şi cu toate că aceasta era
întrebuin � are, şi la Părin � ii cei din început şi mai- nainte de întâiul Sinod (vezi la
Prolegómena Sinodului 1); iar încep ă tor al acestora a fost, Vasílie cel din Anghíra. Din
partida aceasta a jum ă tatearienilor fiind Machedonie, a ridicat ră zboi şi asupra Dumnezeirii
Sfântului Duh, pe care şi acesta al 2- lea Sinod l- a osândit, de la care şi urm ă torii lui,
lupt ă tori de Duhul Sfânt s- au numit. Aceş ti ai treilea, nici Deofiin �ă ziceau pe Fiul, nici nu
deofiin �ă , prin mijlocul Arienilor, şi a jum ă tate Arienilor umblând.
133 Savélie cel din Lídia, şi din Ptolemaída a Pentápolei fiind Episcop, primind eresul lui Noít,

Smirnéanului, adică , dup ă Teódor, şi Epifánie, iar dup ă Augustin, Efisánului, atâta mult l- au
sem ă nat, încât cei ce îl bă rfeau nu se mai numeau Noitiáni, ci Saveliáni de la dânsul. Şi zicea
el că Tat ă l, şi Fiul, şi Sfântul Duh sunt trei numiri ale uneia şi aceleia şi fe � e, şi că dup ă
osebirile lucră rilor, când se nume ş te Tat ă, şi când Fiu, şi când Duh.
123
lui Markélie 134 . Eresul ucenicilor lui Fotinó 135 . Şi eresul ucenicilor lui
Apolinárie 136 .

CANON 2

Episco pii cei de pest e ocârmuiri, pe Bisericile cel afar ă de

hotarele lor s ă nu le bântuiasc ă , nici s ă tulbure Bisericile. Ci dup ă
Canoan e, Episcop ul Alexandríei, numai pe cele din Egipt
icono m i s e a s c ă . Iar Episcopii Ră s ă ritului, pe singur Ră s ă ritul s ă - l
ocârmuia s c ă . Pă zindu - se Protíile [Presvia] Bisericii Antiohiánilor, cele
în Canoanele celui din Niceea. şi Episcopii ocârmuirii Asiatice ş ti, cele
ale Asiei numai s ă le ocârmuias c ă . Şi cei pontice ş ti, pe singure cele
pontice ş ti, şi cei ai celei Trakice ş ti, numai pe cele ale Trekiei s ă le
icono m i s e a s c ă . Iar nech e m a � i Episcopi pest e ocârmuire, s ă nu
n ă v ă leas c ă la Hirotonie, sau la alte oarecare Iconomii Biserice ş ti.
Pă zindu - se îns ă Canonul cel mai - nainte scris pentru ocârmuiri, bine
ară tat este c ă cele ale fiec ă rei Epárhii Sinodul Epárhiei le va ocârmui,
dup ă cele hot ă râte în Niceea. Iar Bisericile lui Dumn e z e u cele ce sunt
între neam urile cele bárbare, trebuie a se icono m i si dup ă obiceiul
Părin � ilor ce au apucat a � inea. [Apost ol: 34, 35; Sinod 1: 6, 7; Sinod 3:
8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 20, 30, 39; Antiohia: 9; Sard: 3, 11, 12]

TÂLCUIRE
De vreme ce precu m m ă rturise ş te Socrát Cartea 5, cap 5, a lucra
peste hotar e mai - nainte se fă cea cu ne luare aminte pentr u goanele (ce
suferea Biserica) care lucru, precu m zice Teodorít, dup ă multa râvn ă îl
fă ceau şi fericitul Evsévie al Samosátelor. Pentr u aceasta pace ar ă tân d u -
se în Catoliceasca Biseric ă , s- au a ş ezat Canonul acesta, care nici pentr u
singu ri Mitropoli � ii cei ne atârna � i pome ne ş te, precu m au tâlcuit
Valsamó n, nici pentr u singuri Patriarhii. Ci pentr u amân d o u ă p ă r � ile
împreu n ă dup ă Dosítei (foaia 233 pentr u cei ce au Patriar hit în Ierusalim)
ca fiecare dintre dân ş ii s ă iconomiseas c ă cele ce s - ar întâm pla în Eparhia
şi ocâr m uir ea sa, şi s ă nu n ă vă leasc ă în str ă in ă , şi s ă tulbure drept ă� ile
Bisericilor. Ci dup ă Canoane (cel al 6- lea adic ă , şi al 7- lea al Sinodului
întâi, şi cu mult mai vârtos cele 34 şi 35 Apostole ş ti) cel al Alexand ríei s ă

134 Markél era din Anghíra, a îmbr ă� o ş at îns ă eresul lui Savélie. Şi nu numai om gol zicea pe
Hristos; ci şi bârfea că dup ă a doua judecat ă are a se lep ă da Trupul Domnului, şi a se duce
întru nefiin �ă (dup ă Evsévie în Bisericeasca Istorie cartea 3 şi că prin urmare împ ă r ă� ia lui
va avea sfâr ş it).
135
Fotinós cel ce se tră gea din Sírmion, ce a st ă tut Episcop Sirmíului acelea ş i cugeta
împreun ă cu Pavel Samosatéul, că nici pe Sfânta Treime o m ă rturisea, pe Dumnezeu,
numindu - l numai Duh Făcător al totului, iar pe Cuvântul numai rostitor, ca pe oarecare
organ mihanic <mecanic >, nici pe Hristos îl zicea Dumnezeu, ci om gol, care pe cuvântul
lui Dumnezeu, acel rostitor, l- au primit, şi şi- au luat estimea din Maria. (După Sozomen
Bisericeasca Istorie Cartea 4 cap 6). Despre aceasta vezi şi Canonul 7 al Laodíkiei.
136 Apolinárie cel ce a fost Episcop în Laodíkia Sírie. Primind eresul lui Arie celui ce pe lângă

altele zicea, şi că Cuvântul era în Trupul lui Hristos în loc de suflet. Şi dup ă Atanásie, şi
dup ă Epifánie. Că zicea, că Cuvântul a luat trup fă ră de suflet. Şi alt ă dat ă ru ş inându - se de
necuno ş tin � a sa, zicea, că a luat suflet, fără de minte îns ă, şi necuvânt ă tor, desp ă r � ind, dup ă
platonicé ş tii filosofi, pe suflet, de minte. Care zicea, că nu se cuvine să ne închin ă m unui
om purt ă tor de Dumnezeu. Către care întorcând dimpotriv ă Teológul Grigorie zicea: că se
cuvine să ne închin ă m nu unui trup purt ă tor de Dumnezeu, ci lui Dumnezeu purt ă torului
de om. Grigorie în Epistolía a 2- a că tre Clindónie. Tot el încă bârfea încă că şi Carnea
Hristos a avut - o din veac, ră u în � elegând zicerea aceasta, „al doilea Om din Cer”, şi că prin
urmare nu ar fi luat trup de carne din Fecioar ă , precum m ă rturise ş te marele Vasílie întru o
Epistolíe a sa.
124
icono misea sc ă pe singur e Enóriile (paró hiile) cele din Egipt (şi anu me
pome ne ş te pe al Alexand ríei Sinodul, pentr u că Episcopul Alexandríei,
împreu n ă cu cei de pe lâng ă el, au lucrat, şi s - au Hirotonisit Máxim
Kínicul în Consta n tin o p ol, şi s- a lep ă dat marele Grigorie, de la
ocâr m uir ea, şi Enória sa). Iar Mitropoli � ii Ră să ritului, cele ale Ră să ritului;
p ă zin d u - se Pronómiile celui al Antiohíei, dup ă Canon ul celui din Niceea
(al 6 - lea adic ă ) şi Mitropoli � ii Asiei, şi ai Pontului, şi ai Trakiei, să
icono misea sc ă num ai Epárhiile cele cuvenite lor. (Acestea îns ă s - au
rând uit în urm ă s ă se Hiroto nisea sc ă de cel al Consta n ti n o p ol ul ui, dup ă
Canon ul 28 al Sinodului 4.) Porunce ş te îns ă pe lâng ă acestea, c ă şi
Patriar hii împreu n ă şi Mitropoli � ii, s ă nu sar ă peste ocâr m uirile, şi
Epárhiile lor pentr u ca să Hirotonisea sc ă , sau alte Biserice ş ti iconomii s ă
s ă vâr ş easc ă între ale celorlalte Enórii, fă r ă a fi chema � i. Şi cum că, ale
fiec ă rei Epárhii a Mitropoli � ilor Biserice ş tile pricini, ori alegerile, ori
Hiroto niile, ori cert ă rile, ori dezleg ă rile, şi celelalte de acest fel, le va
icono misi Sinodul Epárhiei. Iar a fiec ă reia ocâr m uire a Patriar h ului,
Sinodul ocârm uirii va ocâr m ui iconomiile cele de acest fel, precu m a
hot ă rât Sinodul cel din Niceea (în Canonul 6), că aseme ne a sunt cei ce au
zis cel din Niceea, nici un Episcop s ă se fac ă fă r ă socotin � a Mitropolitului,
cu aceasta ce zice şi acesta, că cele ale fiec ă rei Epárhii, Sinodul Epárhiei (a
Mitropolitului adic ă ) le va ocâr m ui. Iar Bisericile lui Dumne ze u cele ce se
afl ă între neam u rile bárbar e, la care, sau nici atâ � ia mul � i Episcopi se afl ă ,
încât ar fi destui spre împlinire de Sinod, ori ar fi nevoie a merge acolo
vreun Episcop ales pentr u a înt ă ri pe cre ş tini în Credin �ă . Aceste Biserici,
zic, se cuvine a se iconomisi dup ă obiceiul Pă rin � ilor cel ce a apucat a se
� ine. Adic ă se cuvine Episcopii cei cu apropiere de loc, şi mai vrednici de
cuvân t să mearg ă la dâns ele, pent r u ca s ă plineasc ă lipsurile Sinodului
celui de loc. Care, de ş i este afar ă de Canoane lucrul, îns ă pent r u nevoie l-
a iertat Sinodul. Cite ş te 34 şi 35 ale Apostolilor, şi 6 al celui 1.

CANON 3

Episco pul îns ă al Constantin op ol ului, s ă aib ă pronó miile (pres vía)
cinst ei, dup ă Episcopul Romei, pentru c ă ea este nou ă Rom ă .

TÂLCUIRE
Canonul cel mai de sus de Ob ş te pentr u Patriar hi (şi mai ales pent r u
al Alexan d ríei, şi al Antiohíei) şi pentr u Mitropoli � i a rând uit, iar acesta cu
deosebire pentr u al Consta n ti n o p ol ul ui rân d uie ş te, şi zice, că Patriar h ul
Constan ti no p o lul ui să aib ă pronó miile cinstei dup ă Papa şi Patriar h ul
Romei. Fiindc ă Constan ti no p olul este şi se nume ş te Roma nou ă . Iar
prepo zi � ia, Dup ă , nu aici urma vremii, precu m zic unii împreu n ă cu
Aristín, dar nici pogorâr e şi mic ş orare, precu m nu drep t a tâlcuit Zonara
(fiindc ă cel al Alexand ríei este dup ă cel al Consta n ti n o p ol ului, iar dup ă al
Alexan d ríei, al Antiohíei, şi du p ă al Antiohíei, al Ierualim ul ui, dup ă
Canon ul 36 al Sinodului 6, vor fi patr u feluri de pogorâri de cínsti. Şi prin
urmar e cinci osebite cínsti, una decât alta mai nalt ă . Care lucru împotrivit
la toat ă Catoliceasca Biseric ă , şi singu r primit Latinilor şi Latino -
cuget ă torilor), ci însem n e a z ă potrivire în cinste, şi în rând uial ă . Dup ă care
unul este întâiul, iar altul al doilea. Potrivire în cinste adic ă , pentr u că
Pă rin � ii cei din Calcedó n, prin Canonul 28 zic, că ace ş ti 150 Episcopi
pro nó miile cele de o potriv ă ale celui al Romei cei vechi, le- au dat celui al
Romei cea nou ă . Şi cei adun a � i în Trúlla prin Canonul 36 zic, de o potriv ă

125
pro nó mii cu cel al Romei s ă dobâ n de a sc ă cel al Consta n ti n o p ol ul ui. Iar în
rând uial ă , pentr u că şi aceia, şi ace ş tia în Canoanele lor al doilea dup ă cel
al Romei zic, pe al Consta n ti no p ol ului. Nu al doilea cu cinstea, ci al doilea
cu orân d uiala cinstei. Că ci dup ă firea lucru rilor, cu nep uti n �ă este a se
afla dou ă oarecare întocm ai fiind şi întâi şi al doilea zicân d u - se între
sine, fă r ă de rând uial ă . Pentr u aceasta şi Iustinian în Neara 130 ce se afl ă
în Cartea 5 din Vasilicále Titlul 3. Pe cel al Romei, îl zice întâi, iar pe al
Constan ti no p o lul ui că are a doua rând uial ă dup ă cel al Romei. Îns ă
însem n ea z ă că, fiindc ă Zonara tâlcuind Canonul, adaug ă legiuirea aceasta
a lui Iustinian, este ar ă tat că mic ş orarea şi pogor ârea ce o au zis mai sus a
celui al Constan tin o p ol ul ui, că tre cel al Romei, o au zis num ai du p ă
rând uiala cinstei, şi nu chiar dup ă cinste. Dup ă care şi întru isc ă lituri, şi
întru ş ederi, şi întru pome nirile numelo r lor, unul este întâi, iar cel ă lalt
este al doilea. Unii îns ă zic, că Canonul numai cinstea o d ă celui
Constan ti no p o lul ui, iar în ur m ă trebuin � a ceea ce silea i- au dat lui şi
st ă pânire de a Hirotonisi pe Mitropoli � ii cei din Asia şi din Pont, şi din
Trakia. Iar Sinodul cel din Calcedón în Epistolia cea că tre Léon zice, că din
vechi obicei, avea el acest fel de st ă pânire de a Hirotonisi; şi nu numai l- a
adeverit Canon ul 28 al acestui al 4- lea Sinod. Cite ş te şi cel 28 al 4.

CANON 4

Despre Máxim chínicul, şi despre nerânduiala lui f ă cut ă în

Constantin op o l, încât nici Máxim Episcop sau a se face, sau a fi, nici
cei de dânsul Hirotoni � i în orice treapt ă de Cler. To � i desf ă când u - se,
şi cei de pe lâng ă dânsul, şi cei de dânsul s - au f ă cut.

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te că Máxim acesta 137 cu totul s ă nu se
socoteasc ă că s - a fă cut, sau că este Episcop. nici cei de dâns ul Hiroto ni � i
în oricare treapt ă , cu totul s ă nu se socotea sc ă că s - au Hiroto nit. Fiindc ă
toate s - au desf ă cut, atât cea a lui afar ă de hotar ă , şi afar ă de Canoane
fă cut ă de Egipteni hiroto nie, cât şi hirotoniile cele de dân s ul fă cute de
dân s ul altora.

CANON 5

Precum Tomul Apus en ilor, am primit şi pe cei din Antiohia care

m ă rturise s c o Dumne z e ire, a Tat ă lui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh.
[Sinod 2: 1; Sinod 6: 1, 2; Cartagina: 1]

TÂLCUIRE
Canonul acesta osebit este şi particular, că zice, că precu m am primit
tomul Apusenilor, adic ă hot ă rârea ceea ce adeverea z ă pe Sfântul Símbolul
137Máxim acesta a fost Egiptean, cu rânduiala filosof kínic (cânesc <câinesc >),
împrietenindu - se cu Teologul Grigorie în Constantinopol, s- a catehisit de dânsul şi s- a
botezat, şi dar s- a num ă rat în Cler făcându - se apă ră tor cuvântului Deofiin �ă . Îns ă în urm ă
vrăş m ăş uind scaunul Constantinopolului, a trimis bani că tre Petru al Alexandríei, şi acela a
trimis pe oarecare şi l- au Hirotonit Episcop al Constantinopolului în casa oarec ă rui fluierar,
dup ă Grigorie ucenicul Teologului, care i- a scris via � a. Iar Teodorít, şi Sozómen zic, că
venind în Vizántia Episcopii Egipteni împreun ă cu Timotéi al Alexandríei, au furat
Hirotonia, şi au aş ezat pe Máxim Episcop al Cosntantinopolului. Văzând îns ă Sinodul
necuviin � a, pe dânsul l- au caterisit, şi hirotoniile cele de el făcute le- au stricat. Şi fiindc ă
Máxim acesta s- a ară tat că cuget ă cele ale lui Apolinárie, s- a anatematisit încă de către
Sinod.
126
Pă rin � ilor celor din Niceea, şi anate m a tise ş te pe to � i cei ce cuget ă din
potriv ă , pe care Símbol l- au a ş ezat Apusenii Pă rin � i cei ce s- au aduna t în
Sardíki 138 . Aş a asemene a am primit şi hot ă rârea Credin � ei celor ce în
Antiohía s- au adunat 139 . Care m ă rturisesc o Dumne zeir e a Tat ă lui, şi a
Fiului, şi a Sfântului Duh, potrivit adic ă cu Pă rin � ii cei ce s- au aduna t în
Niceea.

CANON 6

De oarece mul � i Bisericea s ca bunarânduial ă voind a o tulbura şi a

o ră sturna, cu vr ă jm ăş easc ă pl ă cere, şi cu clev etiri, pricini oarecare
pl ă smuie s c, asupra Dreptsl ă vitorilor Episcopi celor ce icono m i s e s c
Bisericile, nimic alta, f ă r ă numai a mânji num ele Iereilor, şi tuturor
popoarelor celor pa ş nice apucând u - se a face. Pentru aceasta au
pl ă cut Sfântului Sinod al Episcopilor celor ce împreu n ă au venit în
Constantin op o l, ca nu f ă r ă cercetare s ă se apropie prih ă nitorii, nici
tuturor a se da voie s ă aduc ă prih ă nirile asupra celor ce icono m i s e s c
Bisericile, nici îns ă pe to � i a- i opri. Ci dac ă cine v a, a sa oarecare pâr ă ,
adic ă însu ş itoare ar aduce asupra Episcop ului, c ă s - a asuprit, sau
altcev a afar ă de dreptate de dânsul a p ă timit. Pentru ni ş te prih ă niri ca
acest ea a nu se cerceta, nici fa � a prih ă nitorului, nici religia. Că trebuie
cu tot chipul, şi ştiin � a Episcop ului a fi slobod ă , şi cel ce zice c ă s - a
nedrept ă� it, ori de care Religie de ar fi, s ă - şi afle drepturile. Iar de ar
fi Bisericeas c ă pâra ceea ce se aduce Episcopului, atunci trebuie a se
cerceta fe � ele pârâtorilor pârâtorilor. Că mai întâi ereticilor s ă nu le
fie slobo d a face pâri asupra Dreptsl ă vit orilor Episcopi pentru lucruri
Biserice ş ti. Eretici îns ă zice m pe cei de dem ult lep ă da � i de la Biseric ă ,
şi pe cei mai în urm ă de noi anatematisi � i. Iar pe lâng ă ace ş tia, şi pe
cei ce se fac a m ă rturisi credin � a cea s ă n ă toa s ă , dar s - au rupt şi
împotriva Canonice ş tilor no ş tri Episcopi împreun ă se adun ă . Iar apoi
138
Pricina pentru care s- a făcut Tomul acesta, ca în scurt să zicem este aceasta. Fiindc ă au
aflat Constántie şi Cónsta Împ ă ra � ii, că cei de pe lângă Evsévie tulbur ă Biserica, şi cum că au
caterisit pe marele Atanásie, şi pe Pavel al Constantinopolului, au poruncit să se adune
Sinod în Cetatea Sardíkie cea Iliricéasc ă , atât de Apuseni Părin � i, cât şi de Răsă riten. Deci
Răsăritenii mergând la Sinod din Filipúpoli au scris Apusenilor să nu pue împreun ă să şad ă
în Sinod pe Atanasie şi pe Pavel ca pe niş te caterisi � i; că aceş tia erau vrăş ma ş i Cuvântului
Deofiin �ă . Iar Apusenii au scris dimpotriv ă , acestora, că nu- i cunosc pe ei caterisi � i, sau
greş i � i. Acestea auzindu - le Răsă ritenii, s- au dus de la Sinod, şi s- au întors în Filipúpoli. Iar
Apusenii singuri ră mânând, au săvâr ş it Sinodul; desvinovâ � ind pe Atanásie şi pe Pavel,
adeverind îns ă şi Credin � a cea din Sinodul Niceeii, nimic adă ugând sau scă zând. Deci
aceast ă ară tare şi adeverire a Credin � ei, o nume ş te Canonul acesta, Tom al singuri
Apusenilor, nu şi al Răsă ritenilor, fiindc ă ei s- au dus.
139 Socrat în Cartea 2 cap 10 poveste ş te că cei de pe lâng ă Evsévie al Nicomidiei, în Sinodul

Antiohíei, cel adunat în vremea lui Constantin, nici cât de pu � in nu au prih ă nit Credin � a cea
din Niceea, ci dup ă alt ă � es ă tur ă şi grăire au alcă tuit hot ă rârea Credin � ei, în care se vă d cum
că m ă rturisesc o Dumnezeire a Tat ă lui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh. Care Credin �ă acolo la
Socrat st ă . Deci aceast ă hot ă râre a Credin � ei, zice Canonul acesta, că o a primit Sinodul;
(mă car că cu vicleş ug aceasta s- a alcă tuit mai întâi de Evseviáni ca câte pu � in pu � in, să trag ă
pe cei mul � i la socoteala Ariánilor, precum la acela ş i loc zice însu ş i Socrat) care hot ă râre şi
Tom, şi Teodorít Cartea 5, Cap 9 o nume ş te. Că în Epistolía cea Sinodiceasc ă , ce Sinodul
acest al Doilea o trimite Romanilor, pomene ş te de aceasta, zicând aş a: „Deci cele ale
Credin � ei care de noi fă ră de sfială se propov ă duie ş te ca în cuprindere sun acest fel; despre
şi mai pe larg se pot povă� ui sufletele cu Tomul cel din Antiohia care s- a făcut de Sinodul
cel adunat acolo poftind a se bine noroci; şi cu cel ce în anul trecut s- a alcă tuit de Sinodul
Ecumenic cel în Constantinopol adunat, în care credin � a mai pe larg o am m ă rturisit. Deci
precum Canoanele cele 25 a celui din Antiohía s- au primit, aş a şi hot ă rârea Credin � ei de
mai sus a aceluia ş i dreapt ă fiind, (deşi cu vicleş ug făcut adică) de Sinodul acesta al 2- lea s-
au învrednicit primirii.
127
şi cei care ar fi osândi � i de Biseric ă , pentru oarecare pricini, sau
achin ó ni � i (lep ă da � i de la împ ă rt ăş ire) sau din Cler, ori din mirenea s ca
rânduial ă , nici acest ora s ă le fie slob od a prih ă ni pe Episcop, mai
înainte de a se dezbr ă ca de vino v ă� ia lor cea dintâi. Aş iş derea şi cei
ce sunt sub prih ă nire mai vech e; s ă nu fie prih ă ni � i mai înainte la
prih ă nirea Episco pilor, sau altor Clerici, mai întâi de a se dove di pe
sine ş i nevin o v a � i de vino v ă� iile cele pus e asupra lor. Îns ă dac ă
oarecare nici eretici fiind, nici achinóni � i (neîmp ă rt ăş i � i), nici osândi � i,
nici mai - nainte prih ă ni � i pentru oarecare gre ş ale, ar zice c ă au
oarecare Bisericea s c ă pâr ă asupra Episco p ului; ace ş tia porunc e ş te
sfântul Sinod, mai întâi a- şi înf ă� o ş a pârile înaintea tuturor
Episcopilor Epárhiei, şi înaintea acelora s ă v ă dea s c ă vino v ă� iile
Episcop ului celui ce ar fi în oarecare pricini. Iar de s - ar întâmpla a nu
putea Eparhió � ii spre îndreptarea pârilor celor ce s - ar aduce asupra
Episcop ului, atunci ei s ă vin ă la un mai mare Sinod al Episcopilor
ocârmuirii aceleia, care împreun ă se vor chema pentru prihana
aceasta, şi s ă nu înf ă� o ş ez e mai întâi pâra, pân ă ce ei nu vor da în
scris c ă se vor certa cu întoc mai primejdie însu ş i, dac ă se vor dove d i
întru rânduiala lucrurilor c ă clev et e s c pe pârâtul Episcop. Iar dac ă
cine v a def ă imând acest ea ce s - au socotit dup ă cele mai sus ar ă tate, ar
îndr ă zni, ori împ ă r ă te ş tile auzuri a le tulbura, sau judec ă toriile
boierilor lume ş ti, sau Sinodul Ecumenic a tulbura, pe to � i Episco pii
ocârmuirii necin stin d u - i, unul ca acesta nicidecu m întru prih ă nire s ă
fie primit, ca unul ce a oc ă rât Canoanele, şi Bisericea s ca
bunarânduial ă o au v ă t ă mat. [Apsot ole s c: 74; Sinod 4: 9, 17, 21;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 36, 96, 105, 134, 137, 138, 139;
Anghira: 12, 14, 15]

TÂLCUIRE
Acestea zice Canonul acesta. De vreme ce mul � i, vrând a tulbur a
buna rânduial ă a Bisericii clevetesc vră jm ăş e ş te pe Drept sl ă vitorii
Episcopi, neispr ă vind alta din aceasta, fă r ă num ai s ă nu întine numele
celor Preo � i � i, şi să tulbure popoa r ele. Pentr u aceasta au socotit de
cuviin �ă Sinodul acesta, ca nici to � i prih ă nitorii Episcopilor s ă se
primeasc ă , nici iar ăş i to � i s ă nu se primeasc ă . Ci dac ă prih ă nirile vor fi
particulare, numai pagu b ă de bani purtâ n d, adic ă de va prih ă ni cineva pe
Episcop ul, că l- a nedre p t ă� it, sau c ă la asup rit, luând u - i toate lucrurile
mi ş c ă toare, sau nemi ş c ă toare, la acestea nu trebuie a se cerceta fa � a
pârâto r ul ui, nici Religia lui, ci ori de ce Religie ar fi el, se cuvine a se primi
şi a- şi lua drept ul s ă u. Iar de vor fi pârile învinov ă� itoar e care pot adic ă
s ă - l pogoare din treap ta sa. În ce fel este furarea celor Sfinte, Sfin � ita
lucrare cea afar ă de hotare, şi altele. La acestea se cuvine a se cerceta
pârâ ş ii, mai întâi adic ă a nu fi eretici, gre ş ind din Dogme, atât cei ce din
vechime s- au anate m a tisit de Biseric ă , cât şi cei din nou acum de că tre
noi. Iar al 2 - lea a nu fi schis m a tici 140 . Adic ă desp ă r � i � i de Biseric ă , pent r u
oarecare obiceiuri vindec ă toare, dup ă Canonul 1 al marelui Vasilie, şi
împot riva Canoanelo r, adic ă a celor Drepsl ă vitori, şi dup ă Canoane fiind
Epsicopii Catolice ş ti, ei împreu n ă se adun ă în deosebi. Al treilea, a nu fi
ori des ă vâr ş it rup � i de la Biseric ă pentr u oarecare gre ş ale ale lor, ori
140Pentru aceasta şi marele Atanasie, în dezvinov ă� itorul ră spuns ul să u că tre monarhul zice
acestea. Melitiani sunt pârâ ş ii, cu totul nu se cuvine a se crede. Că schismatici, şi vră jma ş i ai
Bisericii s- au făcut, nu acum, ci de la fericitul Petru, cel ce şi Mucenic s- a făcut. Iar pentru
ce eretici pe schismatici, şi osebit aduna � i i- au numit Canonul. Vezi a doua subînsem nare a
întâiului Canon al marelui Vasilie.
128
vremelnice ş te desp ă r � i � i de Clerici, sau de mireni. Dar şi acei ce atunci au
apucat, a se pârî de că tre al � ii, nu sunt primi � i la pâra Episcopului, sau
altor Clerici mai - nainte de a se dezvinov ă� i pe sine ş i, de vinov ă� iile cele
ce s- au adus asup r a lor. Îns ă dac ă cei ce pâr ă sc pe Episcopul întru aceste
Biserice ş ti, şi învinov ă� itoare prih ă ni, vor fi slobo zi de toate meteh n ele
cele mai sus în ş irate, por un ce ş te Sfântul Sinod, că ace ş tia, mai întâi s ă
înf ă� i ş eze vinov ă� iile pârât ului Episcop înainte Sinodului a tutur o r
Episcopilor Epárhiei aceleia. Iar dac ă Sinodul Epárhiei nu poate îndrep ta
acest fel de pricin ă a vinova � ilor, atunci pârâ ş ii s ă apelarisea sc ă judecata
la Sinodul cel mai mare al Episcopilor ocâr m uirii 141 ; şi acolo s ă ia sfâr ş it
pricina. Îns ă fiindc ă în Cartea 60 din Vasilicale, titlul 26 cap 6 s- a scris,
că oricare s- ar ar ă ta vânz ă tor, şi mincinos în pârile ce va face la vinov ă� ie
de pedea p s ă , s ă ia pedea p s a aceea ce o ar fi luat pârât ul. Pentr u aceasta
urmâ n d Canon ul acesta politice ş tii legii acesteia adaoge, că, cel ce pâr ăş te
s ă nu înceap ă pârile, de nu va da mai întâi în scris fă gă duin �ă , că va primi
întocmai osând a, ce o ar fi primit Episcop ul fiind pârât cu drept u l, şi cu
adev ă rul, de se va dovedi că cu nedre p t a t e şi cu clevetire l- a pârât. Iar cel
ce va def ă ima acestea, şi necinstin d pe to � i Episcopii ocâr m uirii, ar
îndr ă zni a apelarisi judecata sa la Împ ă rat ul 142 , sau la jude � u ri de boieri
lume ş ti, sau să fac ă Sinod Ecumenic 143 , unul ca acesta cu totul să nu fie
141
Numele ocârum uirii multe însemn ă ri are, cât în lucrurile cele Biserice ş ti. 1. Că
însemneaz ă pe Episcopia şi lăcuirea fiecă rui Episcop, dup ă Canonul 62 al Sinodului din
Cartagina; 2. Pe Epárhia Mitropolitului dup ă Canonul 28 al Sinodului al 4- lea; 3. Epárhiile
multor Mitropoli � i care se află întru o ocârmuire dup ă Canonul acesta al 6- lea al Sinodului
al 2- lea; 4. Enoría fiecă rui Patriarh, precum se zice în multele locuri ale Practicalelor
Sinoadelor, precum în cele ale Sinodului din Efés. „Sântul Sinod al Răsăritenei ocârmuiri.” Şi
5. „Enoríile a doi sau a trei Patriarhi împreun ă ” Precum s- a zis întru cel al 7- lea. Ioan, şi
Toma loco � iitorii ai Răsă ritenei ocârmuiri, la al Antiohíei adică, şi al Ierusalimului. Acestea
aş a zicându - se, Sinodul ocârmuirii dup ă 1 şi 2 însemnare niciodat ă se zice. Iar dup ă cea a
4- a şi 5- a mai ales se zice. Şi din vechi, şi pân ă acum se lucra, şi se lucreaz ă . Iar dup ă cea a
3- a se lucra din vechime dup ă Canonul acesta al Sinodului, şi dup ă 9 şi 28 al Sinodului 4,
iar dup ă Sinodul au încetat de a se lucra Sinodul cel de acest fel. Pentru aceasta şi Iustinian
prin aş ez ă mântul 29 al titlului al 4- lea a Căr � ii întâi (la Fotie titlul 9 cap 6) nicicum
pomene ş te de acestea întru cele ce zice despre pricinile Episcopilor, şi ale Clericilor. Că zice
„ori singur Mitropolitul, ori cu Sinodul să u va judeca pe Episcopul, sau pe Clericul (adică,
dac ă Sinodul Eparhiei va judeca). Patriarhul cel al cârmuirii acelea cerceteaz ă , şi întru cele
judecate de el ră mân, ca cum ar fi judecat el din început. Că nici se mai apelarisesc
hot ă rârile Patriarhilor. Iar ceea ce zice aici Canonul, Sinodul ocârmuirei, Exárh al ocârmuirii
au numit Canonul 9 şi 28 al Sinodului al 4- lea altul fiind decât Patriarhul, precum la
tâlcuirea Canoanelor acelora vom zice. Şi pentru ca să zicem mai ară tat: Sinod al ocârmuirii
era Adunarea Mitropoli � ilor ai unei ocârmuiri, împreun ă cu întâiul şi Exárhul lor, care
fiindc ă acum nu se lucreaz ă , Sinodul fiecă rui Patriarh, judec ă toate Biserice ş tile pricini ale
Mitropoli � ilor ocârmuirii celei supus lui. Fiindc ă acesta mai mare s- a făcut decât Sinodul
ocârmuirii, dup ă ce Patriarhii au luat des ă vâr ş it st ă pânire în Sinodul 4 de a Hirotonisi pe
Mitropoli � ii lor. Adă ugând îns ă Sinodul în Canonul acesta, să nu caute cineva Sinod
Ecumenic dup ă judecata Sinodului ocârmuirii. Au dat nou ă să în � elegem, dup ă ceea ce se
tace, că Sinodul Ecumenic este judec ă torul cel mai de pe urm ă al tuturor pricinilor
Biserice ş ti, şi la el se suie toat ă apelarisirea. Despre care vezi în procuvântarea celui 1
Ecumenic în a treia subînsem na re.
142 Iar de ş i zice Valsamon că împ ă ratul toate le poate, şi pentru aceasta poate a da, şi

dinafar ă judec ă tori, ca să judece pe Episcopul şi pe fiecare Cleric, poate îns ă dup ă luarea
aminte a Legii, a schimba judec ă toria Bisericeasc ă în politiceasc ă . Zicem că, adev ă rat poate
cele iertate şi drepte, nu îns ă şi cele neiertate, şi nedrepte. Fiindc ă dup ă Hrisostom (Cuvânt
că trei chipuri de robii au introdus pă catul) legile sunt încep ă toare şi st ă pânitoare şi a
însu ş i st ă pânitorilor. Că asupra singur dreptului nu este pus ă lege, dup ă Apostolul; şi
citeş te tâlcuirea Canonului 9 al Sinodului 4 că şi înş işi Împ ă ra � ii rânduiesc, ca Biserice ş tile
pricini să nu se judece de stă pânitori lume ş ti.
143 Iar dac ă Pavel al Constantinopolului şi Atanasie împreun ă cu Papa Iulie au cerut de la

Constant, şi de la Constantie a se face Sinodul Ecumenic care s- a numit cel din Sardíchia, ca
să cerceteze cele pentru ei, şi Hrisostom, şi Inochentie, au cerut de la Arcádie şi de la
129
primit la pâr ă , fiindc ă a oc ă rât sfin � itele Canoane, şi Bisericeasca buna
rând uial ă o au stricat.

CANON 7

Pe cei ce din eretici se adaog la ortodo xi e (Dreapt ă sl ă vire), şi al

partea celor ce se mântuie s c îi primim, dup ă supu s urmare, şi obicei.
Pe Arieni adic ă , şi pe Mached oni e ni, şi pe Savatieni, şi pe Navatieni,
pe cei ce se zic pe sine ş i cura � i, şi mai buni 14 4 , şi pe cei
Patruspre z e c e l ni ci, adic ă Tetradi � i (Mercurieni), şi pe Apolinarí ş ti îi
primim dându - şi Libéle (adic ă m ă rturisirea Credin � ei), şi
Anatematisin d pe tot eresul, care nu cuget ă , precu m cuget ă sfânta
Catolicea s ca şi Apost ol ea s c a Biserica lui Dumne z e u. Şi pecetluind u - i
mai - nainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, şi pe n ă ri, şi pe gur ă , şi
pe urechi, şi Pecetluin du - i pe ei, zice m: Pecetea Darului Sfântului
Duh. Pe Evno miani care se boteaz ă întru o afundare, şi pe Montani ş ti,
cei ce aici se zice fríghi, şi pe Saveliani, care înva �ă , c ă Tat ă l şi Fiul
este o fa �ă (Yopatoríe), şi alte oarecare cumplite fac, şi pe celelalte
eres uri toate, (fiindc ă aici sunt mul � i, mai ales cei ce n ă v ă lesc din � ara
Galatenilor). Pe to � i cei ce din ace ş tia vor voi a se ad ă uga la ortodo xi e,
ca pe Éllini îi primim. Şi în ziua cea dintâi îi face m cre ş tini. Iar întru a
doua Catehu m e ni, iar întru a treia îi jură m, cu însuflare de trei ori în
fa �ă , şi în urechi, şi aşa îi Catihisim, şi îi face m s ă z ă bo v ea s c ă în
Biseric ă îndest ul, şi s ă asculte Scripturile. Şi atunci îi bote z ă m.
[Apostol e s c: 46, 47, 68; Sinod 1: 8, 19; Sinod 6: 95; Laodiceea: 7, 8;
Cartagina: 66; Vasilie: 1, 5, 47]

TÂLCUIRE
Canonul acesta orând uie ş te cu ce chip se cuvine s ă primim pe cei ce
din eres u ri vin la Ortodóxa Credin �ă , şi la partea celor ce se mânt uiesc.
Zicând, că pe Arieni, şi Machidonieni, şi Navatieni, despr e care am zis în
Canon ul întâi al Sinod ului acestuia. Şi pe Savatieni 145 ş i pe

Onórie a se face Sinod Ecumenic, pentru ca să cerceteze cele pentru Hrisostom. Deşi sfin � ii
aceş tia zic, au cerut Sinod Ecumenic, nu se supun cert ă rii Canonului acestuia, una adică,
pentru că Papi şi Patriarhi ai lumii fiind alt ă judecat ă decât ei mai înalt ă nu aveau, afar ă
decât Sinodul Ecumenic, şi alta încă pentru că aceasta a cerut de nevoie, fiindc ă cei ce
localnic vrea să judece pe Atanasie şi pe Pavel, erau vră jma ş i ară ta � i şi evseviani, asemenea
şi cei vreau să judece pe Hrisostom.
144 În Epistolía, care de la Constantinopol s- a trimis, că tre Martirie al Antiohíei, ce cuprinde

anume Canonul acesta tot, care Sinod, prin acea scrisoare hot ă r ăş te a se primi ereticii,
scriind aş a: Pe cei ce se zice pe sine ş i cura � i şi mai cura � i; iar aristerús sau stângaci, întru
altele se află arístus mai buni.
145 Savátie dup ă Socrat Cartea 5: 21 din Iudei Cre ş tinându - se de că tre Marhchian Episcopul

Navatianilor ce în Constantinopol s- a Hirotonisit Presbíter. Urma însă şi dup ă cre ş tinism

iudaice ş tile obiceiuri, pr ă znuind cu Iudeii şi Paş tile, şi altele. Dar încă dup ă obiceiul
Iudeilor, serbând şi Sâmb ă ta (şi pentru aceasta poate aş a s- a poreclit) dup ă Valsamón. Şi cei
ce i- au urmat lui Savatiani s- a numit. Care erau şi Navatiani. Se numesc îns ă Navatianii
aceş tia, aristerí (adică stângaci) ori dup ă stricarea vorbei, în loc áristi (mai buni), şi mai
cura � i decât to � i, că pe cei de a doua nunt ă , şi pe cei ce au fost că zut în vremea goanei nu- i
primeau, şi de necur ă� ia lor se fereau. Ori pentru că se îngre � o ş au de mâna stâng ă , şi cu
dânsa nu voiau a primi orice fel de lucru, dup ă Valsamón. Ci vrednic de nedumerire este,
pentru ce pe Navatianii aceş tia Sinodul 1, prin Canonul 8, i- au primit cu singur ă
mă rturisirea. Iar acest al doilea prin pecetluirea Sfântului Mir. Dezlegând nedumerirea
aceasta ră spunde m că, chiar, şi dup ă întâiul Cuvânt aceast ă iconomie, au făcut Sinodul 1
pentru pogor ă mânt ca să nu leneveasc ă pe Navatiani despre a se întoarce către dreapta
slăvire, că Dreptsl ă vitorii îi miruiesc pe ei ca pe niş te nemirui � i. Iar dup ă al 2- lea Cuvânt
acest al doilea Sinod i- a primit pe ei prin pecetluirea Sfântului Mir. Fiindc ă dup ă Teodorít
130
Patrus p r e z ec eri, adic ă Tetradi � i 146 şi Apolinari ş ti, îi primi m, dup ă ce vor
da Libéle, adic ă Mărturisire în scris, în care s ă anate m a tis ea sc ă şi pe al lor
eres, înc ă şi pe tot alt eres care nu cuget ă , precu m cuget ă sfânta
Catoliceasca, şi Apostoleasca Biserica lui Dumne z e u, (precu m şi Sinodul
întâi cel Ecumenic o au cerut aceasta în scris de la Navatieni cu deosebire
în Canon ul 8) ale că rora mai întâi pecetluim cu Sfântul Mir fruntea, ochii,
n ă rile, gura, şi urechile la fiecare pecetluire zicân d: „Pecetea Darului
Sfântului Duh”. Pe to � i ace ş tia îns ă a ş a îi primim, nebote z â n d u - i a doua
oar ă , fiindc ă dup ă Zonará, întru Sfântul Botez cu nimic se deoseb esc de
noi, ci întocmai cu Drept sl ă vitorii se botea z ă , pe Arieni îns ă , şi
Machedo nie ni, ar ă tat fiind eretici, i- a primit Canonul fă r ă al doilea bote z
icono mice ş te, dup ă întâiul cuvân t pentr u multa mul � ime a ereticilor celor
de acest fel ce aflau într u acea vreme. Iar dup ă al 2- lea cuvânt, şi pent r u
că întocmai ca noi se Boteza u. Pe Evnomieni îns ă , care într u o adun a r e se
boteaz ă , şi Montani ş ti, care aici în Consta n ti n o p ol, se nume sc Frighi 147 . Şi
pe Saveliani, care zic că o fa �ă este Tat ă l, şi Fiul, şi alte rele fac, şi pe toate
celelalte eresu ri al ereticilor, (dintre care mul � i se afl ă aicea, şi mai ales
câ � i se trag din � ara Galátilor). Pe ace ş tia, zic, pe to � i, ca pe Éllini îi
primim. Adic ă ca pe unii cu totul nebote z a � i. (Pentr u că ace ş tia, ori cu
totul nu s- au boteza t, ori de s- au botez a t, îns ă nu drept, şi precu m se
boteaz ă Dreptsl ă vitorii. Pentr u aceas ta nici se socotesc botez a � i) şi în ziua
dintâi, îi facem pe ei cre ş tini, adic ă îi facem s ă primeasc ă toate Dogmele
Cre ş tinilor, afar ă din Pridvor ul Bisericii, puind u - şi Preotul mâna peste ei,
dup ă Canon ul 39 al localnicului Sinod din Ilivíria, care este � ar ă a
Ispaniei 148 . Iar a doua zi îi facem catihú me ni, adic ă îi num ă r ă m în
rând uiala catihú m e nilor. Iar a treia zi le citim obi ş nuitele lep ă d ă ri (de
sata n á) însuflân d de trei ori în fa �ă şi în urechile lor, şi a ş a îi catihisím pe
ei (adic ă îi înv ă�ă m) în parte cele ale Credin � ei, şi îi facem să r ă mâie în
Biseric ă mult timp 149 ş i s ă asculte Dumne z eie ş tile Scripturi, şi atuncea îi
botez ă m pe ei 150 .

Navatianii nu se ungeau cu Sfântul Mir. Care despre dân ş ii zice aş a: Şi celor ce se boteaz ă
de ei, nu le aduc pe Sfânta ungere, pentru aceasta dar şi pe cei ce din eresul acesta se
împreunea z ă cu Trupul Bisericii îi unge au poruncit prea - lă uda � ii Părin � i, adică Părin � ii
acestui al 2- lea Sinod, şi cei ai Sinodului din Laodíkia prin Canonul 1.
146 Patrus pre zeceni sau mercurieni, pentru că precum Paş tile nu sunt Duminic ă , ci ori în ce

zi s- ar fi întâmplat luna de 14 zile, postind, şi priveghind.

147 Montanós a fost în veacul 2, s- a ară tat dup ă Evsévie Cartea 5 cap 15 a istoriei în Misía

Fríghei (Pentru aceasta şi Fríghi de la dânsul se numeau) minciuno - prorocind de diávolul

povă� uit, mângâietor pe sine ş i numindu - se, şi Apostole ş tilor predanii împotrivindu - se.
având îns ă dou ă muieri urm ă toare lui, Priscíla şi Maximíla, prooroci � e pe ele le numea.
Învă� a să se despart ă nun � ile. Să se dep ă rteze de mânc ă ri oamenii, pentru îngre � o ş are.
Aceasta, şi cei de dânsul învă� a � i, Praznicul Paş tilor îl ră sucea. Întru o fa �ă pe Sfânta Treime
amesteca. Şi sânge de prunc împuns de dân ş ii, cu făină mestecându - l, şi pâine făcând cu
dânsa liturghiseau, şi cu aceea se împ ă rt ăş eau. Montani ş tii ace ş tia, şi Pepuzieni se numeau,
pentru că lă udau cu covâr ş ire, un sat al Fríghiei numit pépuza, pe care îl numeau şi
Ierusalim.
148 Că a ş a şi Canonul 8 al Sinodului întâi prin punerea mâinilor, au primit pe Navatiani, iar

Sinodul în Ilivíria acesta s- a adunat, pu � in mai- nainte de Sinodul 1. Dar şi to � i ereticii şi

schismaticii, întorcându - se la Catoliceasca Biserică , prin Hirotesie (punerea mâinilor) se
cade a se primi.
149 Cât timp îns ă se cere pentru Catihisire vezi subînsem narea Canonului al doilea al

Sinodului întâi.
150
Canonul acesta, fă ră ap ă rare, şi dup ă toat ă nevoia boteaz ă şi pe Latini, ca pe unii ce se
boteaz ă nici întru o afundare. Că dac ă pe cei ce întru afundare, cu cât mai vârtos pe cei nici
întru una boteza � i? S- au zis pentru aceş tia îndestul şi cu dovedire, în tâlcuirea
Apostolescului Canon 46.
131
 SIMFONIÉ
„Dup ă Canon ul acesta neschim ba t voie ş te a se iconomisi Navatienii,
şi Patrus p r e z e ce rii întorcân d u - se că tre Ortodoxie, şi Canonul 7 al
Sinodului din Laodíkia, cu anate m a tisirea eresului adic ă , şi cu pecetea
Sfântului Mir. Iar Fríghii întorcân d u - se por unce ş te Canon ul 1 al aceluia ş i
Sinod s ă se bote ze. Dar şi Canon ul 45 al Sinod ului 6 nu este alta, decât, o
repet uir e (poftorire) a Canonul ui acestuia. Ad ă ugân d că Manihéii,
Valentiniani, şi Marchioni ş tii se cade a se boteza întorcân d u - se la
Dreapt a sl ă vire. Iar Evtihienii, şi Dioscori � ii, şi Sevirianii s ă se primeasc ă
prin anate m a tisirea eresurilor lor, ca şi Navatianii adic ă , şi ceilal � i. Iar
Canon ul 19 al Sinodului 1 voie ş te ca negre ş it s ă se boteze Pavliani ş tii
precu m şi Canonul 95 al Sinodului 6 aceasta m ă rturise ş te. Iar cel 43 al
marelui Vasilie zice să se boteze întorcâ n d u - se Engrati � ii (înfrâna � ii), şi
sacoforii (purt ă torii de sac), şi apotacti � ii (lep ă da � ii). (Pentr u care vezi
Canon ul 95 al Sinod ului 6.) Iar cel al 5- lea al acest uia ş i zice, s ă primim pe
ereticii cei ce la sfâr ş itul vie � ii se poc ă iesc nu îns ă judecat ă , ci cu cercare,
cite ş te şi pe 46 şi 47 Apostolesc.

PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL TREILEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al treilea Sinod [Sobor], s - a

adu n a t în Efésul cel din Asia în Biserica cea mare a Cet ă� ii, care se
nu me ş te Maria de Dumne z e u Nă sc ă toarea 151 în timp ul împ ă r ă� iei lui
Teodó sie celui mic, în anul de la Hristos 431. Fiind la mul � ime peste 200
de Pă rin � i. Iar pov ă� uito r într u el era vestitul între Pă rin � i Chiril al
Alexan d ríei, care plinea mai - nainte şi locul lui Chelestin al Romei, mai
sus ş ezân d în locul aceluia, în urm ă îns ă s - a trimis de al Apus loc � iitori al
Patriar h ul ui Romei, Arcádie, şi Proéct Episcopii, şi Filip Presbíter ul.
Iuvenálie al Ierusalim ului, şi Mémnon al Efésului. S- au aduna t îns ă
împot riva lui Nestorie, care se tr ă gea din Germanichia Cetatea cea în
Antiohía, dup ă Teodorít, şi prin Dumne z eiasca dep ă rtar e s- a fost suit în
scau n ul Consta n ti n o p ol ului. Că ci, sorbind tic ă losul din apele cele tulbure,
şi eretice ş ti ale lui Diodór, şi Teódor, al Mopsúes tiei, s- au fă cut
ră ucuget ă tori despr e Taina Întrupe ş tei Iconomii. Că pe unul Hristos, în
dou ă fe � e, şi Ipostas u ri îl împ ă r � eau, Om gol închipuin d deosebit Ipostas,
fă r ă de cuvânt ul ce l- a primit, şi Dumne ze u fă r ă partea cea goal ă de
ad ă ugirea omenirii. Precu m am zice pe Unul Fiu, în doi fii îl împ ă r � eau, şi
altul ziceau că este Fiul lui Dumne z e u, şi altul Fiul Fecioarei. Pentru
aceasta şi pe Sfânta Fecioara şi cea du p ă trup Maic ă a lui, nu voia a o
nu mi de Dumne z e u Nă sc ă toare. Deci Sfântul Sinodul acesta, pent r u

151 Aceasta o zice Epistolia lui Chiril că tre Clerul Alexandrénilor şi práxis 1 a acestui Sinod.
132
acestea pe acesta anate m a tisin d u - l 152 osebit hotar de Credin�ă 153 au fă cut,
întru care pe Hristos l- au Dogmatisit Unul dup ă Ipostas (Fa �ă ) des ă vâ ş it
Dumne z e u pe acesta ş i, şi Om des ă rvâr ş it pe acesta ş i, nu altul, şi altul, ci
un Fiu, pe acesta ş i, de sus adic ă din Tat ă l fă r ă Maic ă, iar jos din Maic ă
fă r ă Tat ă , iar pe pur ur e a Fecioara Maica lui, chiar, şi cu adev ă rat de
Dumne z e u Nă sc ă toare a se numi au preda nisit, ca una ce chiar, şi cu
adev ă rat pe Dumne z e u Cuvânt ul cu Trup l- a Nă scut 154 că ci când Exárhul
Sinodului acestuia sfânt ul Chiril al Alexandríei acestea le- a prop ov ă duit
în acest Sinod: „Nu om îndu m n e z ei t propov ă dui m, ci Dumne ze u întru p a t
m ă rtu risi m, pe Roaba sa o a fă cut Maic ă, cel dup ă Fiin �ă fă r ă de Maic ă, şi
dup ă Iconomie pe p ă mân t fă r ă de Tat ă ”. Iar în Epistolía cea că tre
Nestórie, pe care osebita sa hot ă râre o a fă cut acest al 3- lea Sinod
(precu m zice Dosítei şi precu m se arat ă din Practicalele Sinodului al 4- lea
152 După ce s- au anatematisit ră ucinstitorul Nestórie de Sinodul acesta, nelini ş tindu - se, ci
iarăşi propov ă duind eresul să u, mai întâi dup ă Teofán s- a izgonit în Tas. Apoi în Oásul
Arabiei cu împreun ă lucrarea lui Ioan al Antiohíei. Iar acolo aflându - se urâtul de
Dumnezeu, l- a ajuns mânia lui Dumnezeu. Că dup ă Evágrie i- a putrezit limba, şi dup ă
Chédrinul şi Nichifor (Cartea 14 a Istoriei sale) şi tot trupul. Iar în Tivaída de sus înfrico ş at ă
şi dureroas ă moarte a luat, precum poveste ş te sfântul Ghermanó, Patriarhul
Constantinopolului, unde scrie pentru Sfintele Sinoade. Că în timpul lui Marchian
împ ă ratului prin ajutorul oarec ă rora prieteni ai lui, s- a învrednicit a lua scrisori Nestórie
prin care se chema de la izgonire. Deci luându - le aceste scrisori, şi întrând în ieşitoare,
pân ă a nu şedea zicea, precum au auzit oarecare stând dinafar ă , „Te- am ară tat pe tine
Marie, că om ai Născut.” Şi o minune! Îndat ă cu hula aceasta, Îngerul Domnului l- a lovit, şi
s- au vărsat toate m ă runtaiele lui, în vasul necur ă� iei sale, şi ş - a dat sufletul. Întârziind dar
el a ieşi; fiindc ă împ ă r ă tescul boier ce fu trimis, cu scrisorile se gră bea, slugile lui au bă tut
în uşă. Iar el ner ă spunz â n d, au scos uş a, şi întrând slugile împreun ă cu boierul, l- au aflat
mort pe vasul să u, întru care erau toate m ă runtaiele lui vărsate. Atunci cei ce auziser ă hula,
au spus boierului, şi to � i au cunoscut că pentru singur ă aceasta a luat acel fel de moarte,
întocmai cu al lui Arie. Pentru aceasta a zis Isaía „Vai de vă rsă torul acesta, nu vor plânge
pentru el. Şi celelalte.
153
Zic unii că de vreme ce s- au rânduit de Sinodul acesta a se numi Născă toare de
Dumnezeu Preasfânta Fecioar ă , precum şi cu adev ă rat este, au voit Sfântul Chiril a o scrie
aceasta şi în Símbolul Sinoadelor cel 1 şi 2 Ecumenice, dar pentru evlavia Símbolului s- au
lă sat. Şi făcând numai osebit ă hot ă râre Părin � ii, întru aceea au dogmatisit - o aceasta, că
pentru unirea lui Dumnezeu Cuvântul cea dup ă Ipostas, adic ă Ipostasul cel unul al lui
Hristos, ca pe o ară tat ă dovad ă de Símbol, nu au voit a o adaoge într- însul; Că m ă rturisind
Părin � ii în Símbol pe Fiul lui Dumnezeu, că s- a Născut din Tat ă l, şi s- a pogorât şi Om s- a
făcut, ară tat este că pe unul şi acesta ş i Hristos, dup ă Ipostas îl m ă rturisesc, că Dumnezeu
este, şi Om acesta ş i.
154 Însemnea z ă că precum zicerea Deofiin �ă era obi ş nuit ă Părin � ilor, şi mai- nainte de 1

Sinod. Ci el o au înt ă rit aceasta, şi în toat ă lumea o au predat - o.

Aşa şi pe Sfânta Fecioara Maria, de Dumnezeu Născă toare o au numit, şi al � i Părin � i, mai-
nainte de acest al 3- lea Sinod. Ci Sinodul acesta, pe aceasta preadulce numire a Fecioare
înt ă rindu - o, ca pe o hot ă râre dogmatic ă în toat ă lumea o au predat. „Că cel mai întâi Origen
a numit de Dumnezeu Născă toare pe Fecioara, tâlcuind stih 33 Cap 22 al legii a 2- a, dar şi
Socrat (Cartea 7 a Istoriei sale cap 32) zice că acesta ş i Origen tâlcuind Epistolía lui Pavel cea
că tre Romani pe larg au scris, în ce chip Născă toarea de Dumnezeu se zice Fecioar ă . Iar
Chiril al Alexandríei scriind că tre Nestórie zice, că şi marele Atanasie Născă toare de
Dumnezeu pe ea o numea, şi o m ă rturisea, şi Amón Episcopul Andrianúpolei, precum şi
Alexandru al Alexandríei, scriind că tre Alexandru al Constantinopolului (cel de pe vremea 1
Sinod adică) de Dumnezeu Născă toare o au zis pe Preasfânta Fecioara. Şi marele Vasilie în
cuvântul cel la Naş terea Mântuitorului zice, pentru că nu prime ş te, auzul iubitorilor de
Hristos, că Născă toarea de Dumnezeu nu a încetat cândva a fi Fecioar ă , socotesc că sunt
îndestule mă rturiile aceluia; şi Grigorie Teologul în 1 Epistolíe că tre Clidónie zice: oricine pe
Maria nu o socote ş te de Dumnezeu Născă toare, fă ră Dumnezeu este. Şi în cuvântul cel 1
pentru Fiul, că tre Éllini întinzând u - se, zice; că unde ai cunoscut întru cele ale tale Fecioar ă
de Dumnezeu Născă toare? Şi Evsévie la via � a lui Constantin Cartea… cap 43 şi Socrát Cartea
7 cap 32. Pentru aceasta Împ ă r ă teasa cea Preacinstitoare de Dumnezeu (Eléna adică)
Naş terea de Dumnezeu Născă toarei (adică Vifleémul) cu monum ente minunate o a
împodobit. Şi al � ii mul � i.
133
fa � a 16 a tomului 6 al Sinodicalelor) al c ă rei încep ut este a ş a: „Bârfesc
precu m am aflat”. Acestea le zice acesta ş i Chiril. „A se întru p a, şi a se
face om, însem n e a z ă pe Cuvântul cel din Dumne z e u, că nu firea
Cuvânt ul ui pref ă cân d u - se s - a fă cut carne, dar nici că într u tot omul s - a
schimb at, în cel din suflet şi din trup. Ci aceea mai vârtos, că carne
însuflte � it ă cu suflet cuvânt ă tor unind u - şi Cuvânt ul lui ş i dup ă Iposta s, cu
negr ă it şi neîn � eles chip s - a fă cut Om, şi a st ă tu Fiu Omului. Nu num ai
dup ă voie, sau dup ă bunavoin �ă , dar nici nu mai ca în ad ă ogirea fe � ei, şi
că, osebite sun t firile cele ce � in că tre adev ă rata unire, că unul este dintr u
amân d o u ă Hristo s şi Fiu. Nu ca cum s - ar fi stricat osebirea firilor pentr u
unire, ci mai vârtos ne - a fă cut nou ă pe Unul Domnul, şi Hristos, şi Fiu,
prin negr ă ita, şi nepricep u t a Lucrare că tre unirea, a Dumne z eirii şi a
Omenirii… Şi iar ăş i dac ă dup ă unirea cea dup ă Iposta s, sau ca de un
neaju n s, sau ca de un neîncuviin � at ne - am lep ă da, că dem întru a zice doi
fii… Şi iar ăş i, aceasta sole ş te pret u tin d e n i cuvânt ul scum p ă t ă� itei
Credin � e. Aş a vom afla pe sfin � ii Pă rin � i că au cugetat. Aş a au cute za t pe
Sfânta Fecioar ă a o zice de Dumne z e u Nă sc ă toare, nu că doar firea
Cuvânt ul ui, adic ă Dumne z eirea lui, a luat începu t de a fi din Sfânta
Fecioar ă . Ci că Nă scând u - se dintr - însa Sfântul Trup, şi însufle � ind u - se
loghice ş te, cu care şi unin d u - se Cuvânt ul dup ă Ipostas, se zice că s- a
n ă scut dup ă Carne”. (Aceasta st ă şi în tomul 1 al Sinodicalelor, foaia 436.)
Şi Próclu Episcopul Chizícului cel de atuncea în Biserica cea mare, ş ezân d
Eresiar h ul Nestórie, a ş a a serbat. „Împre u n ă ne - au chemat pe noi aici
Sfânta, şi de Dumne z e u Nă sc ă toarea Fecioara Maria, neîntina t a Vistierie a
Fecioriei. Raiul cel cuvânt ă tor al lui Adam celui Aldoilea. Că mara unirii
amân d u r o r firilor. Pră znuirea mân t uit o a r ei împ ă c ă ri, şi celelalte.” Iar
dup ă ce au rând uit (acest al 3- lea Sfânt Sinod) că, alt Símbol afar ă de
acela ce l- au dat întâiul, şi al doilea Ecumenice Sinoade, să nu cuteze
cineva a scrie, sau m ă car a ad ă uga ceva, sau a sc ă dea dintr - însul, pe cei
ce vor că lca poru nc a aceasta i- au anate m a tisit. Şi au înt ă rit Sinodul
acesta, şi osândirea lui Pelághie şi a lui Kelestín, pe are o au luat ei mai -
nainte de la multe localnice Sinoade, şi mai ales de al cel din Cartaghé n.
Iar pe lâng ă toate acestea, şi pe acest 8 Canoane, şi aceast ă Epistolíe că tre
Pamfília le- au alc ă tuit, întru al 7- lea şi cea mia de pe urm ă a sa Práx ă , de
nevoie fiind spre buna rânduial ă , şi starea Bisericii, pe care nehot ă rât le-
au înt ă rit Canonul 1 al Sinodului al 4- lea, iar anu m e şi hot ă râto r Canonul
al doilea al Sinodului al 6- lea şi cel întâi al Sinodului al 7- lea.

CELE 8 CANOANE AL SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL TREILEA

SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Fiindc ă se cuvin e s ă ştie şi cei ce lipse s c de la Sfântul Sinod, şi

care ră mân prin � ar ă sau în cetate, pentru oarecare pricin ă
Bisericea s c ă , sau trupea s c ă , cele ce pentru dân ş ii s - au închipuit,
face m cuno s c u t sfin � eniei şi dragost ei voastre, c ă dac ă vreun
Mitropolit de Epárhie, apostatisin d u - se sau desp ă r � indu - se de Sfântul
şi Ecumenicul Sinod, va trece c ă tre adunarea apostasi ei (revolt ei), sau
dup ă aceasta s - ar ad ă uga (unii cu dânsa), sau cele ale lui Chelestin au
cugeta sau va cugeta. Aceasta nicidec u m poate lucra împotriva
Episcop ului Epárhiei, fiindc ă este nelucr ă tor, şi sco s de c ă tre Sinod,
de acum înainte de la toat ă Bisericea s ca împ ă rt ăş ire. Ci înc ă şi se va

134
supun e întru totul Episcopilor Epárhiei, şi Mitropoli � ilor de prin
prejur care cuget ă cele ale Ortodo xiei, şi din treapta Episcopiei se va
scoate.

TÂLCUIRE
Canonul acesta în ş tiin � ea z ă pe cei ce nu s - au aflat în Sinod, de
caterisirea lui Ioan al Anitohíei, a lui Teodorít Episcop ul Chírului, a lui Íva
Episcop ul Edései, şi a celor împreu n ă cu ace ş tia 30 Episcopi 155 , zicând:
fiindc ă Episcopii cei ce nu s- au înf ă� o ş at la sfânt ul Sinodul acesta pentr u
vreo pricin ă a lor Bisericeasc ă , sau trupea sc ă , trebuie s ă ş tie cele ce s- au
fă cut pentr u ace ş ti zi ş i. Facem cuno scu t dragost ei voastre, că oricare
Mitropolit s - a desp ă r � it de Sfântul şi Ecumenicul Sinodul acesta, şi s- au
unit cu adun a r ea apos ta siei (revoltei), a lui Nestórie adic ă , şi a lui Ioan, şi
a celor împre u n ă cu dâns ul. Sau mai în urm ă se va uni. Sau au cugetat
eretice ş tile dogme ale lui Chelestín 156 . Acesta nici o putere are a face ceva
ră u asupr a Episcopilor, sau şi asu pr a mirenilor, asupr a celor
Dreptsl ă vitori. Fiindc ă s- au fă cut lep ă dat de la Sinodul acesta despr e
toat ă Bisericeasca împ ă rt ăş ire, şi Sfin � ita lucrare, şi fiindc ă are a se face
de aici înainte cu totul lep ă dat din treapt a Episcopiei, înc ă şi dintre însu ş i
Drepsl ă vitorii Episcopi, şi Mitropoli � ii cei ce sunt prin prejur.

CANON 2

155 Pricina pentru care s- au caterisit aceş tia, a fost aceasta. Dup ă ce Sinodul acesta a osândit
pe ră u- cinstitorul Nestorie, şi l- a caterisit, dup ă trei zile a venit şi acest Ioan al Antiohíei
împreun ă cu Teodorít, cu Íva şi cu 30 de Episcopi, care ori că scârbindu - se, pentru că nu au
îngă duit venirea lor Sinodul. (Ori şi pentru că au avut priete ş ug cu Nestórie) au prih ă nit
caterisirea lui Nestorie, ca pe o nebinecuvântat ă , şi întâi pricinuitor ca cum a caterisirii
acestei fă ră cuvânt au numit pe Dumnezeiescul Chiríl şi pe Mémnon al Efésului ca când ei
ar fi fost îndrept ă tori în Sinod. Şi atâta prigonire s- a făcut între Ioan şi Chiríl, şi între cei de
lângă ei, încât, despre o parte cei de pe lâng ă Ioan au caterisit pe cei de lâng ă sfântul Chiríl.
Iar despre alta, cei pe lâng ă sfântul Chiríl, au caterisit pe cei de pe lâng ă Ioan. Dar şi
Teodorít dou ă sprezece Capete a scris împotriva a dou ă sprezece anatematisiri, pe care
Dumnezeiescul Chiríl împotriva lui Nestórie le- a alcă tuit. Şi Íva încă, a scris o Epistolíe
pentru Nestórie, care împreun ă cu cele dou ă sprezece Capete ale lui Teodorít, ca o rea
cinstitoare s- a lepă dat de că tre Sinodul al 4- lea şi de că tre cel al 5- lea. În urm ă îns ă cu
împreun ă - lucrarea Împ ă ratului, iarăşi s- au unit şi Ioan şi Teodorít cu sfântul Chiril. Şi Ioan
adică, dup ă ce iarăşi s- a descoperit eresul lui Nestórie, s- a făcut pricinuitor (dup ă Zonará şi
Evágrie Cartea 1 Cap 7) a se izgonie Nestorie din Mănă stirea cea din Antiohía unde mai întâi
se afla, în Óas, ce turce ş te se zice Iprím. Iar Teodorít la Sinodul al 4- lea ară tat au
anatematisit pe Nestórie şi eresul lui. Pe care eres îl num ă ra împreun ă cu eresurile în Cartea
cea despre bârfiturile ereticilor, şi în caterisirea lui Nestórie a iscălit împreun ă cu cel al
Antiohíei la Sinodul al 3- lea.
156 Chelestin urm ă tor înv ă�ă torului să u Pelághie, unit cu Nestórie s- au fă cut în eres, dup ă

sfin � itul Fótie la citirea 54 fiindc ă acela hulea întru Fiul lui Dumnezeu. Iar Chelestín întru
Duhul cel Sfânt, precum scria Chiríl că tre Teodísie. „Că Nestórie zice, că, de vreme ce
Hristos este de firea noastr ă , iar Dumnezeu voie ş te to � i a se mântui, şi dup ă voin � a sa
fiecare poate a- şi îndreptat gre ş eala sa, pentru aceasta, nu Cuvântul lui Dumnezeu este cel
ce s- a Nă scut, ci Omul cel ce s- a Născut din Maria, pentru vrednicia fiere ş tei voin � ei sale,
avea pe cuvântul lui Dumnezeu urm ă tor luişi, cu singura vrednicia, şi cu aceea ş i numire
împ ă rt ăş indu - se de Dumnezeire. Iar Chelestín zicea, că nu Dumnezeu adic ă Duhul cel Sfânt
împarte fiecă ruia precum voieş te cele spre buna cinstire (de Dumnezeu) spre mântuire; ci
firea omului care pentru pă cat este că zut ă din fericire, aceasta dup ă vrednicia voin � ei, adic ă
proeresul, ori cheam ă , ori împinge de la sine pe Duhul cel Sfânt. Şi mai- nainte de Darul,
st ă pânirea de sine ş i a omului povă� uie ş te. Drept aceea voin � a omului îndestul ă spre
împlinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Relele dogme ale lui Chelestín acestuia, l- au
anatematisit şi acest al 3- lea Sinod şi mai înainte de acesta cel din Cartagina, împreun ă cu
cele ale lui Pelaghie.
135
 Iar dac ă oarecare Episcopi Eparhio � i s - au lipsit de Sfântul Sinod,
şi s - au unit cu apostasia (revolta), ori s - ar ispiti a se uni, ori şi
isc ă lind în caterisirea lui Nestórie, s - au întors c ă tre adunarea
apostasi ei. Ace ş tia cu totul dup ă soc otin � a Sfântului Sinod, str ă ini s ă
fie de Preo � ie, şi c ă zu � i din treapt ă .

TÂLCUIRE
Şi acest Canon, asemene cu cel dintâi zice, că dac ă niscaiva Episcopi
din Eparhia Antiohíei, nu s - au aflat fa �ă în Sinod. Ci ori s - au unit cu
apost a sia (revolta) acestui al Antiohíei, sau în urm ă s - ar uni, sau şi dup ă
ce au isc ă lit, şi au adeverit caterisirea lui Nestórie, iar ăş i s- au întors la
apost a ticeasca lui adu na r e. Ace ş tia zic, s- a socotit de cuviin �ă de că tre
Sfântul Sinod, să fie str ă ini de Preo � ie, şi lep ă da � i din treapt a Episcopiei.

CANON 3

Iar dac ă oarecare din Clericii ce se afl ă în fiecare cetate, sau sat,
de c ă tre Nestórie, şi de cei ce sunt împreu n ă cu el, de Preo � ie s - au
oprit pentru c ă cuget ă drept, i- am îndreptuit şi pe ace ş tia a- şi lua
iar ăş i treapta lor. Şi în de Obş te Clericilor celor ce împreun ă cuget ă cu
Ortodo x ul şi Ecumenicul Sinodul acesta, le porunci m ca Episcopilor
celor ce au apostat (revoltat), sau s - au dep ă rtat, nici decât s ă se
supuie, sub nici un fel de chip.

TÂLCUIRE
De vreme de Patriarh al Consta n ti no p ol ului fiind Nestórie, a aforesit,
şi a caterisit pe Clericii aceia ce nu erau de o cugetar e cu el, dar şi
Episcopii cei de o socoteal ă cu el printr - alte �ă ri aceas ta ş i o au fă cut.
Pentr u aceasta Canonul acesta a judecat cu drept ul ca ace ş ti caterisi � i s ă -
şi dobân d e a s c ă iar ăş i treap ta lor. Şi totalice ş te zicând au poru ncit ca
dup ă nici un chip s ă fie supu ş i aposta � ilor Episcopi, Clericii aceia ce sunt
de o cugetar e cu Drept sl ă vitor ul şi Ecumenicul Sinodul acesta.

CANON 4

Iar dac ă vreun ul din Clerici ar apostá (revolta) şi ar îndr ă zni ori
îndeo s e bi, ori în public a cugeta cele ale lui Nest órie, sau ale lui
Chelestín, şi ace ş tia de Sfântul Sinod, s - au îndreptuit a fi caterisi � i.

TÂLCUIRE
Şi Canonul acesta deo po t riv ă cu cel mai de sus cuprin de pent r u
Clericii aceia, de ar apost á, şi ori îndeos ebi, ori în auzul popor ul ui, ar
îndr ă zni a cugeta, sau a înv ă� a dogma lui Nestórie, şi a lui Chelestín celui
de o cugetar e cu el, zicân d, că s - a judecat drep t de Sfântul Sinod, că unii
ca ace ş tia s ă fie caterisi � i din treap t a lor.

CANON 5

Câ� i pentru fapte necu v iin cioa s e de c ă tre Sfântul Sinod, sau de
Episcopii lor s - au osândit, şi pentru acest ea Nest órie, dup ă toat ă a sa
neb ă gare de seam ă , şi cei ce cuget ă ale sale f ă r ă canoni sire s - au
ispitit, sau s - ar ispiti a le da împ ă rt ăş irea, sau treapt ă . Am îndreptuit

136
s ă ră mâie şi ace ş tia nefolo s i � i, şi întru nimic a fi mai pu � in decât cei
caterisi � i.

TÂLCUIRE
Acest Canon rând uie ş te, că Clericii câ � i pentr u oarecare p ă cate, ce
aduc asup r a aforisirii, s - au catérisis, s - au aforesit, veri <ori > s - au
caterisit de Sfântul Sinodul acesta, sau de însu ş i Episcopii lor. Iar
Nestórie, şi cei de o socoteal ă cu el, fă r ă a face vreo osebire între oprit, şi
neop rit, ori au îndr ă znit de a le da iertare de aforisire, ori lucrare de
preo � ie, ori şi dup ă aceasta de vor îndr ă zni, ace ş tia, zic, am judecat drept
ca să r ă mâie nefolosi � i de aceast ă iertare afar ă de Canoane, şi s ă fie iar ăş i
caterisi � i ca şi mai înainte.

CANON 6

Aş iş derea şi care ar voi cu orice chip a str ă muta cele ce s - au

lucrat în Sfântul Sinod cel din Efés, pentru fiecare; Sfântul Sinod a
hot ă rât, de ar fi Episcopi, sau Clerici, des ă vâr ş it s ă cad ă din treapta
lor. Iar de ar fi mireni, s ă fie neîmp ă rt ăş i � i.

TÂLCUIRE
Canoanele cele mai de sus mai particulare sunt, iar acesta în de
Ob ş te rân duie ş te, că ci, câ � i ar îndr ă zni a str ă mu ta cu orice chip cele
lucrate pentr u fiecare pricin ă în Sinodul cel din Efés; ace ş tia, de ar fi
Episcopi, sau Clerici, să se caterisea sc ă , iar de ar fi lumeni s ă se
aforiseasc ă .

CANON 7

Acest ea citindu - se, a hot ă rât Sfântul Sinod, alt ă Credin �ă

nim ă nuia a- i fi slobod s ă aduc ă sau s ă scrie, sau s ă alc ă tuiasc ă , afar ă
de cea hot ă rât ă de sfin � ii Părin � i, cei aduna � i în cetatea Necee nil or,
împreun ă cu Sfântul Duh; iar pe cei ce îndr ă zne s c, ori a alc ă tui alt ă
credin �ă , ori a propun e, ori a o proaduc e celor ce voie s c a se întoarce
la cuno ş tin � a adev ă rului, sau din ellinís m, sau din Iudaís m, sau din
orice fel de erés. Ace ş tia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, str ă ini s ă fie,
Episcopii de Episcopi e, şi Clericii de Clericat, iar de ar fi lumeni, s ă se
anatemati s e a s c ă . Şi dup ă asem e n e a chip, de s - ar v ă di oarecare, ori
Episcopi, o ri Clerici, ori miren sa scriere de c ă tre Harísie Prebíterul,
despre Înomenirea Unuia nă scut Fiului lui Dumn e z e u, adic ă
spurcatele şi ră zvr ă titele dogm el e lui Nestorie, car s - au şi supu s (unii
ca ace ş tia), supuie - se hot ă rârii Sfântului acestuia şi Ecumenicului
Sinod. Încât, adic ă , Episcop ul s ă se înstr ă ine z e de Episco pie, şi s ă fie
caterisit. Iar Clericul asem e n e a s ă cad ă din Cler. Iar mirean de ar fi
cine v a, şi acesta s ă se anatemati s e a s c ă . Precum s - a zis.

TÂLCUIRE
Fiindc ă întru acest Sfânt şi Ecumenic Sinod s - au citit şi Símbolul
Sfântului şi Ecumenicului Sinodului întâi celui din Niceea, şi símbolul lui
Nestórie celui de o cugetarea cu Iudeii, într u care se cuprin d ea u
spu rcat ele lui dogme, care s - au adu s în Sinod de Harísie Presbiter ul
Filadélfiei; pent r u acest ă pricin ă , dup ă citirea acestor a, Sfântul Sinodul
acesta a a ş ezat acest Canon, hot ă rân d, că nu este iertat vreun uia a alc ă tui,

137
sau a scrie, sau a înf ă� o ş a la cei ce se întorc că tre Ortodoxie, alt ă credin �ă ,
adic ă alt símbol de credin �ă 157 , afar ă de Simbolul Credin � ei cel hot ă rât de
Pă rin � ii cei adun a � i în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iar
cei ce vor îndr ă zni, ori a alc ă tui alt símbol de credin �ă , ori al prop u n e pe
acela în ar ă tare, ori al şi înf ă� o ş a Elinilor, şi Iudeilor, şi ereticilor, celor ce
se întorc la cuno ş tin �ă a Adev ă rului. Unii ca ace ş tia, de vor fi Episcopi şi
Clerici, să fie lep ă da � i din Episcopie şi din Clericat, iar de vor fi mireni, să
se anate m a tis ea sc ă . Asemen ea înc ă şi câ � i se vor vă di că cuget ă întru
sine ş i ori înva �ă pe al � ii spurcatele, şi eretice ş tile dogme ale lui Nestórie
desp r e Înomenirea Unuia n ă scut Fiului lui Dumne z e u, care se cuprind în
alc ă tuirea cea de dâns ul alc ă tuit ă , şi adus ă în Sinodul acesta de Harísie

157 Pricina pentru care Sinodul a anatematisit pe cei ce ar îndr ă zni a alcă tui alt Símbol al
Credin � ei, este aceasta. Sfântul Marcu al Efésului, în a 5- a Prax ă a Sinodului din Floren � a
zice, că, peste treizeci de Símboale ar fi alcă tuit eréticii împotriva Cuvântului: „Deofiin �ă ”.
De la care au luat prilej şi Nestórie ră ucinstitorul, de a alcă tuit al să u símbol, şi al preda
celor ce veneau la Dreptsl ă vitoarea Credin �ă , Elinilor adic ă, Iudeilor, şi ereticilor, precum se
arat ă aceasta în Canonul acesta. Deci acest al 3- lea Sinod, mai înainte vă zând, nu cumva,
din slobozenia aceasta de a se scrie Símboale, să urmeze vreo nou ă scornire (kenotomíe)
întru Dreaptasl ă vire, au oprit de a se scrie de aici înainte alt Símbol al Credin � ei, afar ă de cel
al întâiului, şi a celui al doilea Sinod împreun ă (căci ca unul acestea se socotesc) şi de a se
preda în Obş te. Însă nu au oprit de a se scrie alt ă Credin �ă , adică de Ob ş te a vreunui eretic.
Că aceasta şi mai înainte de Sinodul al 3- lea era oprit ă pururea, nu numai de Sinoade, şi de
Episcopi, ci şi fiecare Dreptsl ă vitor creş tin. Ci alta afar ă de Credin � a Părin � ilor celor din
Niceea, mă car de ar fi aceasta şi Dreptsl ă vitoare, nici au oprit pe eretici despre aceasta. Căci
câte Legea şi Sinodul le zice, celor ce sunt în Lege le zice. Însă Dreptsl ă vitorilor cre ş tini, şi
nu cut ă ruia sau cut ă ruia, ci de Obş te tuturor împreun ă , atât Sinoadelor, cât şi în scurt
fiecă ruia de Ob ş te: „Că nim ă nui a- i fi cu putin �ă aceasta”, şi celelalte. Iar zicând nim ă nui, va
să zică peste tot, şi general ă hot ă râre este. Şi vezi tălm ă cirea Sinodului acestuia cea pentru
Símbol, ce o face Dumnezeiescul Chiril în Epistolía cea că tre Acachie. Că Sinodul îngrijindu -
se pentru scurtimea, nu au zis hot ă râtor nim ă nui a- i fi slobod să alcă tuiasc ă alt ă ară tare a
Credin � ei; ci ceea ce Sinodul a lăsat a o zice în Sinodul acesta al să u, aceasta Exárhul să u,
adică Dumnezeiescul Chiril, ca însu ş i Sinodul în Epistolía cea către Episcopul Melitinei
luminat o arat ă zicând „Sfântul şi Ecumenicul Sinodul, cel adunat în cetatea Efésului, mai
înainte au socotit lucru de nevoie de a nu trebui Bisericii lui Dumnezeu a face alt ă alcă tuire
a Credin � ei, afar ă de ceea ce este, pe care Părin � ii cei de trei ori ferici � i grăind o au hot ă rât.
Care va să zică că nu numai nu se cade a alcă tui cineva alt Símbo Dreptsl ă vitor, afar ă de cel
al Sinodului din Niceea, dar nici mă car pe însu ş i acest Símbol Dreptsl ă vitor este iertat al
aduce cu alt fel de grăire. Precum şi Dumnezeiescul Marcu al Efésului, şi Visaríon al Niceei
în Sinodul ce s- a făcut în Floren � a prea - viteje ş te aceasta o au dovedit. Dar ce zic cu alt fel
de grăire? Nu este iertat a schimba ceva din sfântul Símbol, nu numai o zicere, ci nici m ă car
o singur ă silabă . Şi că aceasta este adev ă rat ă , martor este iarăşi însu ş i Dumnezeiescul Chiril
acesta. Iar când zic Chiril, pe însu ş i al 3- lea Sinod Ecumenic îl zic. Că acela a fost Exárh al
Sinodului, şi mai ales Sinodul este care grăieş te prin gura lui. Că scriind acesta în cea către
Ioan al Antiohíei, acestea zice: „Dup ă nici un chip suferim a se clă ti de că tre oarecare
Credin � a cea hot ă rât ă , adic ă Símbolul Credin � ei, al sfin � ilor Părin � ilor no ş tri celor aduna � i în
Niceea dup ă vremi alcă tuit. Nici însu ş i nou ă d ă m voie, sau altora, ori zicere a schimba din
cele puse acolo, sau o silab ă a o trece.” Şi dac ă nici o silab ă a o schimba cineva nu este
iertat, cu mult mai vârtos nici a ad ă ogi ceva întru el, nici a scă dea. Pentru aceasta Papa
Agatón în timpul Sinodului al 6- lea scriind că tre împ ă ra � ii Romani zicea: „Una şi mai aleas ă
pentru totdeauna a avea ne rug ă m şi credem, ca nimic afar ă de cele canonice ş ti hot ă râte, să
se împu � ineze, nici să se schimbe, nici să se adaoge, şi acestea cu graiurile şi cu în � elegerile
neschimbate să se pă zeasc ă .” Iar Sinodul al 7- lea zice: „Noi legiuirile Părin � ilor le p ă zim, noi
pe cei ce au adaos, sau scad din Biserică îi anatematisim.” Dar nu cumva altele au zis şi
altele au făcut cu lucrul? Nu. Ci şi cu lucrul şi în fapt ă au adeverit cuvintele acelea, fără a
adă ogi sau a scă dea în Obş tescul Símbol toate Sinoadele cele Ecumenice de la cel al 3- lea
încoace. Şi m ă car că au avut nevoie să o facă aceasta. Că sinodul al 3- lea de şi a avut nevoie
să adaoge în Símbol aceste prea de nevoie ziceri, atât pentru cea des ă vâr ş it stingere a
eresului lui Nestorie, cât şi pentru adeverirea Dreptsl ă vitoarei cuget ă ri, pe unirea cea dup ă
Ipostas, zic, şi pe zicerea de Dumnezeu Născă toarei, şi cu toate acestea nu au îndr ă znit cât
de pu � in a schimba Sfin � itul Símbol, ci osebit ă hot ă râre din afar ă făcând, au pus într- însa şi
zicerile acestea, şi câte pentru acelea. Iar Sinodul al 4- lea şi nevoie având a ad ă uga în
138
Presbíter ul, şi ace ş tia zic, de vor fi Episcopi, şi Clerici, s ă fie caterisi � i, şi
din Episcopie şi din Clericat lep ă da � i. Iar de vor fi mireni, să se
anate m a ti sea sc ă , precu m mai - nainte am zis.

CANON 8

Lucru din nou scornit (Kenotom ít), afar ă de Biserice ş tile legiuiri,
şi de Canoanele Sfin � ilor Apo st oli. Şi care de slobo z e n ia tuturor se
atinge ne - au vestit preiubitorul de Dumn e z e u Sinepis c o p u l Righín, şi
cei împreun ă cu dânsul prea iubitori de Dumne z e u Episcopi ai
Eparhiei Chiprienilor Zínon, şi Evágrie. Drept aceea fiindc ă ob ş te ş tile

Obş tescul Símbol pe amândou ă firile Cuvântului celui ce s- a Înomenit, pentru eresul celor
ce dogmatiseau o singur ă fire întru Hristos, aceasta îns ă nu o au făcut. Asemenea şi cel al
5- lea pe veş nicia muncii; şi cel a 6- lea pe cele 2 lucr ă ri (ale Dumnezeu - omului Iisus). Şi cel
al 7- lea pe închinarea sfintelor Icoane, au fost silite (acestea Sfintele Sinoade) a le ad ă ogi în
Sfântul Símbol; pentru ereticii cei ce cuget ă cele dimpotriv ă . Îns ă nu au îndr ă znit a o face
acesta, şi nekenotomisit (neînnoit) au pă zit pe Obş tescul Símbolul Credin � ei. Şi mă car că
aceste glasuri nu erau ad ă ogire a Símbolului dup ă Credin �ă , ci tălmă cirea celor pe scurt
cuprinse în Sfântul Símbol, şi ad ă ogire numai dup ă ziceri. Pentru ce? Negre şit evlavisind şi
cinstirea Símbolului Părin � ilor din Niceea, şi hot ă rârea Sinodului al 3- lea, care supune
anatemei pe toat ă ad ă ogirea în Símbol, ori pe cea dup ă Credin �ă , ori pe cea dup ă ziceri
adică. Pe îns ăşi aceast ă cinstire a Símbolului Părin � ilor celor din Niceea. Şi pe aceast ă
hot ă râre a Símbolului al 3- lea dup ă urmarea sfin � itelor Sinoade, se cuvenea a o respectui şi
Biserica Apusenilor, şi a nu ad ă ogi în Símbol nelegiuitat ad ă ogire, cea, şi din Fiul. Care şi
singur ă a fost îndestul ă să dezbine pe Apuseni de Răsă riteni, să înt ă râte între dân ş ii ră zboi
prea sălbatic, şi să pricinuiasc ă relele cele vrednice de lacrimi. Şi mai pe urm ă de toate, câte
Istoriile şi Căr � ile noastre în scris. Dar zic Apusenii, că precum Sinodul al 2- lea nu a gre ş it
adă ugând în Símbolul celui întâi, aş a nici Biserica Apusenilor a gre ş it iertând ad ă ogirea
aceasta. Dar se cuvine a zice că asem ă narea aceasta este cu totul neasem ă nat ă , că cel al 2-
lea Ecumenic, aceea ş i vrednicie a celui 1 Ecumenic avându - o au adaos, dup ă cuvântul cel
chiar şi prea de că petenie, pentru că nu era oprit de alt Sinod Ecumenic de mai - nainte de a
adaoge cineva în Símbol (şi m ă care că Sinodul cel ce s- a făcut în Sardíchia mai - nainte de cel
al doilea, au oprit afară de Credin � a cea din Niceea să nu alcă tuiasc ă cineva alta, cu toate că
acesta şi pentru că au fost particular şi local, şi pentru că aceasta o au zis pentru Arienii cei
ce înva �ă altă Credin �ă împotriva zicerii, Deofiin �ă , şi nu pentru Dreptsl ă vitorul Sinod
Ecumenic, nu era volnic a se face învă�ă tor celui al 2- lea Ecumenic, care purta fa � a a toat ă
Biserica. Că pururea localul şi particularul Sinod, urmeaz ă celui Ecumenic, iar nu cel
Ecumenic celui localnic). Iar dup ă al doilea cuvânt, şi pentru că ad ă ogirile acele ce au făcut
cel al 2- lea în Símbolul celui dintâi erau ad ă ogiri numai dup ă ziceri, nu îns ă şi dup ă
Credin �ă , şi tălm ă cire mai vârtos celor în scurt cuprinse. Şi de unde este ară tat aceasta? De
la Sinoadele cele ce au primit ca pe unul pe al celui întâi şi al celui al doilea Símbol,
numindu - l Símbol numai al celui din Niceea, nu însă şi al celui din Constantinopol al 2- lea
pentru că se cuprinde întru al celui dintâi Sinod tălm ă cirea celui al doilea. Că şi acest al
treilea Sinod în Canonul acesta a hot ă rât a nu fi iertat nim ă nui a alcă tui alt ă Credin �ă afar ă
de cea hot ă rât ă de Sfin � ii Părin � i cei aduna � i în cetatea Niceenilor, şi sfântul Chiril al
acestuia ş i zice în Epistolia cea către cel al Antiohíei, dar şi Ioan al Constantinopolului, şi
Vighílie al Romei scriind că tre Evtíhie al Constantinopolului, unul îl zic (pe Símbolul) acesta.
Şi în cea a cincia adunare a cei în Floren � a, aş a este scris: „Al celui întâi şi al 2- lea sunt
ară t ă rile Credin � ei acestea”, adică Símboalele, iar mai vârtos Símbolul. Iar cum că mai mult
au descoperit decât au adaos Părin � ii Sinodului al 2- lea în Símbolul celui dintâi, anume
mă rturisesc mul � i. Că şi cel Ecumenic al 6- lea în idíct scrie că Părin � ii cei 150 cu însuflarea
prea Sfântului Duh au pov ă� uit Símbolul cel ce mare şi vrednic de cinstire se zice, cele
pentru Sfântul Duh adeverindu - le, că este Dumnezeu prin care mai însemnat au descoperit.
Şi Iustinian în Nearaoa cea că tre Epifánie al Constantinopolului zice: „Pentru că cu m ă rturii
din Scripturi pe aceasta ş i învă�ă tur ă (adică Símbolul celor din Niceea) sfin � ii Părin � i cei 150
zi şi, descoperindu - o o au ară tat. Dar şi Teologul Grigorie în cea către Clidónie, zice: „Noi
nimic am pre � uit mai mult vreodinioar ă decât Credin � a cea din Niceea. Ai căreia îi suntem,
cu ajutorul lui Dumnezeu, şi vom fi, mai îndreptând, cele cu lips ă zise a Credin � ei aceia de
Părin � ii acia pentru Sfântul Duh.” Însă m ă car de ş i ad ă ogirile acestea ale celui al 2- lea Sinod
sunt chiar desvă liri, adică tălm ă ciri, precum s- au dovedit, cu toate acestea prea fă ră delege
ar fi făcut a adaoge el în Símbol, şi tălm ă cirile acestea, de ar fi apucat mai - nainte vreun
139
patimi de mai mare vind ecare au trebuin �ă , ca unele ce şi mai mare
v ă t ă mare aduc, şi mai vârtos, dac ă nici vreun obicei vechi a urmat, ca
Episcop ul Cet ă� ii Antioh én ilor, s ă fac ă Hirotoniile cel în Kípru,
precu m prin Libéle (scris ori), şi prin însu ş i glasurile lor, au înv ă� at
bine cinstitorii b ă rba � i, cei ce au avut întrarea în Sfântul Sinod vor
avea nebântuirea, şi ne silnicia proiest o ş ii Sfintelor Biserici, celor din
Kípru, dup ă Canoanele Cuvio ş ilor Părin � i, şi dup ă vechiul obicei,
în ş i ş i ei f ă când Hirotoniile Preacu vi o ş ilor Episcopi. Aceasta ş i îns ă se
va p ă zi şi la celelalte ocârmuiri, şi la Bisericile cele pretutind e n e a.
Încât nimeni din iubitorii de Dumn e z e u Episcopi, alt ă Eparhie care n-
a fost mai înainte şi din început sub acela ş i, adic ă sub cei mai - nainte
de el, s ă puie mâna pe ea. Ci şi de au apucat cine v a, şi de altul de s - a
f ă cut silit fiind, aceasta s ă o dea înapoi, ca nu Canoanele Părin � ilor s ă
se calce nici m ă car cu chip de sfin � it ă lucrare, ca s ă nu încap ă
mândria st ă pânirii lume ş ti, nici s ă l ă s ă m slobo z e n ia câte pu � in
pierzân du - o, pe care o au d ă ruit nou ă cu Sângele s ă u Domnul nostru
Iisus Hristos, slob o zit orul tuturor oam enilor. Deci au socotit Sfântul şi
Ecumenicul Sinod a se p ă zi pentru fiecare Epárhie, curate şi nesilite
drept ă� ile cele cuve nit e ei din început, şi dup ă vechiul obicei ce s - a
apucat, fiecare Mitropolit având voie la cele întocm ai cu cele lucrate,
Sinod Ecumenic ş i ar fi oprit pe adă ogire orice fel ar fi în Símbol cu anatematisire, precum
au oprit - o acest al 3- lea Ecumenic. Drept aceea din urmare prea fă ră delege şi sub anatema
este adă ogirea în Símbol cea a apusenilor, nu numai pentru că este ad ă ogire potrivnică
dup ă Credin �ă , pricinuitor de pricin ă făcând pe Fiul, şi dou ă încep ă torii întroducând în
Dumnezeire, şi mul � ime de alte necuviin � e. Dar şi pentru că, de am şi zice, precum ei zic, că
au fost tălm ă cire, şi ad ă ogire numai dup ă ziceri, cu toate acestea, nici într - un chip se
cuvenea a se ad ă ogi în Símbol, pentru hot ă rârile atât al acestuia al 3- lea cât şi ale celor de
aici înainte Ecumenice Sinoade, care poruncesc a se pă zi cu totul neschimbat ob ş tescul
Símbol, şi care pe toat ă adă ogirea ce s- ar face întru el, o supun anátemei. Ci încă şi Petru al
Antiohíe, ră ul relelor au zis pe ad ă ogire, pentru care ră u este că se cânt ă împreun ă cu
Símbolul în Biserica Romanilor şi neîdreptân d u - se, pentru aceasta zic, Sérghie al
Constantinopolului au scos din pomenire pe Papa Sérghie al 4- lea şi de atunci s- au făcut
ruperea cea mare între noi, şi între Apuseni, dar ce zic pe ai no ş tri? Şi însu ş i Ioan Papa al
Romei, fiind fa �ă prin loco � iitorii săi Petru şi Pavel şi Evghénie în Sinodul cel ce s- a adunat
în timpul împă ră� iei lui Vasilie Machedon, în anul 879 care şi hot ă rârea acelui Sinod o au
primit, care zice. „Dacă cineva afar ă de sfin � itul Símbolul acesta ar îndr ă zni altul a scrie,
sau a ad ă ogi, sau a scoate, sau hot ă râre a numi sau ad ă ogire, şi împu � inare întru cel dat
nou ă a o face aceasta, osândit fie, şi de toat ă creş tineasca mă rturisire str ă in. Că a împu � ina,
sau a ad ă ogi, arat ă nedeplinit ă pe cea din început şi pân ă ast ă zi urmat ă a noastr ă
mă rturisire întru Sfânta TREIME.” Şi însu ş i Papa zic, aceast ă hot ă râre primindu - o, au
osândit pe adă ogirea cea în Símbol, zicând: „Iarăşi mai ară tă m cuvio ş iei tale, că despre
articolul acesta, pentru care s- au întâm plat smintelile în Bisericile lui Dumnezeu, să aib ă
deplin ă încredin � are întru noi, că nu numai, nu o zicem aceasta, că Duhul din Fiul se
purcede; ci şi pe cei ce mai întâi au îndr ă znit cu a lor ieşiri din min � i a o face aceasta,
călcă tori ai Dumnezeie ş tilor Cuvinte îi judec ă m, şi pref ă că tori ai Teologiei Stă pânului
Hristos, şi a Părin � ilor, car Sinodice ş te adunând u - se, au predat sfântul Símbol, şi împreun ă
cu Iúda pe ei îi rânduim.” Ci că şi mai- nainte de Ioan acesta, Sinodul al 3- lea cel adunat în
Tolít, în vremea lui Ricárd împ ă ratul Ispaniei, în anul 589 a poruncit să se citeasc ă în
Ispania şi în Galia sfântul Símbol fără de ad ă ogire, întocmai precum Iustin împ ă ratul mai-
nainte a rânduit aceasta, să se citeasc ă mai- nainte de Dumnezeiasca Rugă ciune „Tat ă l
nostru”, în toate Bisericile Răsăritului în anul 545. Şi Léon al Romei cel al 3- lea la începutul
veacului al IX- lea (Sinod făcându - se în Achiísgran, şi în care Ioan Monahul Ierosolimitul
viteje ş te luptând u - se împotriva în Símbol); întrebat de marele Carol, ce socote ş te despre
aceasta, nu numai ad ă ogirea o a lep ă dat, ci şi pe tot sfântul Símbol, fă ră de aceasta, o a
să pat în 2- uă table de argint, întru una în limba Elineasc ă , iar în cealalt ă în limba
Latineasc ă , pe care le- a aş ezat la mormintele sfin � ilor Apostoli Petru şi Pavel, anatemei
supuind pe cei ce ar îndr ă zni să adaoge, sau să scad ă dintru acesta, dup ă Cardinalul
Barónie, şi Iisuítul Petávie. Vezi şi la Sinodul cel din Floren � a de la cea a treia pân ă la cea a
şaptesprezecea adunare, unde pe aceasta prea rea ad ă ogire viteje ş te elinii no ş tri o au
lepă dat, iar latinii fără de glas au ră mas.
140
a primi spre a sa înt ă rire. Iar dac ă cine va ar ar ă ta un chip lupt ă tor
celor acum hot ă râte, f ăr ă t ărie acesta a fi s - a socotit de tot sfântul şi
Ecumenicul Sinod. [Apost ol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 6: 20; Antiohía: 13,
22; Sard: 3, 11, 12] [Apost ol: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 20; Sinod 6: 36,
39; Antiohía: 9]

TÂLCUIRE
De vreme ce Kíprul dup ă ocâr m uir ea cea dinafar ă , era sup u s ă
Dukului < d ucelui > Antiohíei, care şi trimitea Voievod o ş tenesc într - însul.
De aici Episcop ul Antiohíei ur mâ n d politicescului şi celui din afar ă chip,
şi legii acesteia, au voit s ă arate supu s e lui ş i Epárhia aceasta, şi dup ă
ocâr m uir ea cea din lă untr u, şi Bisericeasc ă , Hirotonin d pe Episcopii cei
din Kipru afar ă de hotarele sale, şi neur m â n d dup ă vechiul obicei. Lucru
ce este afar ă de Apostole ş tile Canoan e de cel 34, 35. Deci primind Sinodul
pe Righín Arhiepiscop ul Constan tiei, care din vechi se numea Salamína,
iar acu m Amohó s t o s, şi Episcopii cei împreu n ă cu el Zínon al Kirínei, şi pe
Evágrie al Solónului, care şi prin scrisori, şi prin viul glas, spuind acestea:
Legiuie ş te prin Canonul acesta, că, dup ă Canoane, şi dup ă vechiul obicei
Mitropoli � ii Kíprului s ă Hiroto nisea sc ă însu ş i de sine ş i pe Episcopii cei din
Kípru, şi desp r e altul s ă r ă mâie nesu p ă ra � i, şi ne sili � i. Făcând îns ă Canon
generalnic, şi Catolicesc, Pă rin � ii Sinodului acestuia, adaog, că îns ăş i
aceasta s ă se p ă zeasc ă şi la celelalte ocâr m uiri şi Epárhii pretu tin d e n e a.
Încât s ă nu re ş luiasc ă , şi s ăş i însu ş easc ă nici un Episcop alt ă Epárhie, ce
din începu t şi din vechime nu a fost supu s e, ori st ă pânirii sale, ori
Procáto hilor lui. Iar dac ă vreun ul cu sila îşi va însu ş i aceasta, s ă o dea
înapoi, ca s ă nu calce Canoanele Pă rin � ilor, şi ca nu Arhiereii prop u n â n d
poate ca un acoper ă mâ n t sfin � ita Lucrare, sub acesta pe ascun s s ă ia
de ş arta slav ă de lumeasc ă st ă pânire şi de aicea robind u - se nedre p t ă� ii, să
piarz ă câte pu � in pu � in slobo ze nia, pe care slobo zit or ul tutur or oamenilor
Iisus Hristos cu sângele să u o a d ă ruit nou ă . Deci s - a socotit de cuviin �ă
de că tre sfânt ul acesta şi Ecumenicul Sinod, s ă r ă mâie curate, şi ne silite,
drep t ele Pronó mii, care din început şi din învechit obicei, au dobân dit
fiecare Epárhie. Şi fiecare Mitropolit s ă aib ă voie a lua copie întocmai de
pe Canon ul acesta spre înt ă rirea, şi adeverirea Pronómiilor Mitropoliei
sale. Iar de ar ar ă ta cineva tip (form ă ), sau lege politiceasc, şi
împ ă r ă teasc ă , potrivnic ă Canonul ui acestuia, au socotit de cuviin �ă tot
Sinodul acesta, ca politiceasca legea aceasta s ă r ă mâie fă r ă t ă rie şi
nelucr ă toare.

EPISTOLÍA ACESTUIAŞI SFÂNT ŞI ECUMENIC AL TREILEA SINOD,

CĂ TRE SFIN � ITUL SINOD CEL DIN PAMFILIA PENTRU EVSTATIE CEL
FĂCUT LOR MITROPOLIT

Fiindc ă de Dumn e z e u însuflata Scriptur ă [Pilde 25: 29; Sirah 32:

29] zice: „Toate cu sfat s ă faci, mai vârto s celor ce au primit soarta
sfin � itei dreg ă torii se cade cu toat ă scum p ă tatea a face cercetare
pentru cele ce se cuvin e s ă fac ă . Pentru c ă cei ce voie s c a petrece
via � a aş a fel urmeaz ă aceea adic ă , c ă ei aflându - se în buna n ă dejde
despre cele ale lor, ca de un noroco s vânt se poart ă dup ă pornirea
dorin � ei lor, cuvântul acesta mult adev ă r - asem ă nare are. Iar uneori se
întâmpl ă , c ă întristarea ce iute şi nesuf erit ă împo v ă rând, pe minte,
cumplit o tulbur ă , mutându - o de la vânarea celor trebuincioa s e, şi
înduplecând u - o la cele nepotri vite fiin � ei sale, ca cum ar ved ea ceva

141
folo sitor. Ceva de acest fel am v ă zut c ă au p ă timit preacu cernicul şi
prea - iubitorul de Dumne z e u Evstátie. Că s - a Hirotonit Canonice ş te,
precu m se m ă rturise ş te. Tulburat îns ă fiind, precu m zice, de c ă tre
oarecare şi în nea ş teaptate împrejur ă ri înc ă pând, apoi din foarte
multa neiscu si n �ă obosin d de a mai sta asupra purt ă rilor de grij ă
celor ce ven eau asupra sa, şi putând a opri oc ă rile cele ce i se
aducea u asupr ăş i, a adus, nu ştim în ce chip, carte de paretisire; Că
trebuia ca unul ce odat ă i se încredin � as e Ieraticeas ca purtarea de
grij ă , de aceasta s ă se � ie cu vitejie Duho v n ic e a s c ă , şi a se g ă ti a
suferi de bun ă voie osten elile şi sudorile cele cu plat ă . Fiindc ă dup ă
ce odat ă s - au ar ă tat pe sine ş i a fi obosit, acesta p ă timindu - o mai mult
din ne iscusire, decât din lene vire şi trând ă vire, a voastr ă cinstire de
Dumn e z e u de nev oi e au Hirotonit pe preacuc ernicul şi prea iubitorul
de Dumn e z e u, pe fratele nostru şi Sinepis c o p u l Teódor, purt ă torul de
grij ă al Bisericii. Că nu era de cuviin �ă a v ă du vi Biserica, şi turmele
Mântuitorului a petrec e f ă r ă purt ă tor de grij ă . Îns ă fiindc ă a c ă tre noi
plângân d, nu despre cetate, nici despre Biseric ă prigonind pe zisul
cinstitorul de Dumn e z e u Episcop ul Teód or, şi cerând adic ă cinste de
Episcop, şi numire; ne - a durut inima pe to � i pentru b ă trân, şi ob ş te ş ti
socotind noi a fi lacrimile lui, ne - am silit a afla, de a suferit zisul
caterisire legiuit ă , adic ă , ori de s - au adus asupra lui de c ă tre oarecare
ce au bârfit împotriva cinst ei lui, oarecare mustr ă ri de fapte
necu v iincioa s e. Şi dar am aflat c ă nimic de acest e s - au lucrat, s - au
f ă cut îns ă mai vârtos de c ă tre zisul în loc de învino v ă� ire paretisire.
Drept aceea nici pe a ta cinstire de Dumn e z e u o am prih ă nit c ă ci ai
Hirotoni sit dup ă trebuin �ă în locul lui pe pom enitul cucernicul
Episcop ul Teódor.” Fiind dar c ă pentru neisc u s irea b ă rbatului, nu
urmea z ă mult a ne filonichisí (disputá), trebuia îns ă mai vârtos a ne fi
mil ă de b ă trân, fiind dep ă rtat aşa într - atâ � ia ani şi din cetatea Cetatea
ceea ce l- a nă scut pe dânsul afar ă , şi din p ă rinte ş tile locuin � i, am
îndreptuit şi am hot ă rât f ă ră de toat ă zicerea împotriv ă s ă aib ă , şi
numel e Episco piei, şi cinstea şi împ ă rt ăş irea. Aş a îns ă , încât nici s ă
Hirotoni s e a s c ă , nici vreo Biseric ă apucând s ă Ierurghis ea s c ă cu de la
sine st ă pânire. Ci dac ă împreun ă s - ar lua, adic ă dându - se voie, de s -
ar întâmpla, de c ă tre vreu n frate, şi Sinepis c o p, dup ă aş ezare
sufletea s c ă şi dragost ea cea întru Hristos. Iar de ve � i voi ceva mai bun
pentru el, ori acum, ori în viitorim e, şi aceasta va pl ă cea sfântului
Sinod. [Sobor 1 şi 2: 16; Petru: 10; Chiríl: 2, 3]

TÂLCUIREA EPISTOLIEI
Acest Eustátie pent r u care zice Epistolía aceasta au fost Episcop al
Pamfíliei, care este Epárhie a Atáliei. Că zând îns ă în griji, şi în pricini ale
Episcopiei, şi obosin d pentr u mic ş orare de suflet şi neiscusirea ce avea în
lucr ă rile Episcopiei, şi în ispite, a fă cut în scris parétisis (adic ă lep ă dare
de Episcopie). Deci în locul lui Sinodul cel de acolo a Hirotonit pe altul.
Acesta dar mai în urm ă a venit la sfânt ul acesta şi Ecumenicul Sinod, cu
lacrimi cerân d, nu Episcopia de care s - a paretisit, ci să aib ă cinstea, şi
nu mele Episcop ul ui. Iar Sinodul jelind u - l, şi durere sim � ind pentr u
dân s ul, mai ales pentr u b ă trâne � ile şi lacrimile lui, şi pent r u înstr ă inarea
de patria sa, şi de p ă rintea sca sa cas ă . Iar mai ales, şi mai cu deadins ul,
pent r u că, nu pentr u vreo oarecare r ă utate caterisind u - se s - a paretisit,
nu pent r u lenevirea şi trând ă virea sa (pentr u că de ar fi urmat acestea, nu
l- ar fi miluit cândva pe el Sinodul, nici m ă car nume gol de Episcop i- ar fi

142
dat) ci fiindc ă pent r u mic ş orarea de suflet a lui, şi pent r u neiscusin � a
întru lucr ă ri, au hot ă rât s ă aib ă şi numele de Episcop; adic ă a se zice
Episcop. Şi cinstea, adic ă a ş edea împreu n ă cu Episcopii. Şi împ ă rt ăş irea,
adic ă a se împ ă rt ăş i împre u n ă , şi a Liturghisi împreu n ă , şi a Hirotonisi
împreu n ă cu Episcopii, nu îns ă însu ş i de sine ş i, ci cu voia şi poru nc a
Episcop ul ui celui de loc. Zice îns ă pe lâng ă acestea Episcopilor Pamfiliei
Sinodul, cum că orice alt ă vor socoti mai bun, şi mai pres u s, ca s ă dea lui
Evstátie, ori acum, ori mai în urm ă , aceasta va pl ă cea şi Sinod ului. Şi
aceasta nu este alta, precu m tâlcuie ş te anonim ul (nenu mit ul) tâlcuitor,
decât, al pune pe el Episcop vreunei Epárhii lipsite de Episcop 158 .

PROLEGÓMENA
DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL PATRULEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al patr ulea Sinod [Sobor], s - a

adu n a t în Halkidón, cetate vestit ă a Vetíniei, în timp ul Împ ă ratului
Marchián şi Pulhériei la anul 451 dup ă Hristos. Iar Pă rin � ii întru el au fost
la nu m ă r ş ase sute treizeci, din care cei mai însem n a � i, şi mai covâr ş itori
au fost, Anatólie al Consta n ti n o p ol ul ui, Pashasín, şi Lukínsie Episcopul,
împreu n ă cu Bonifátie, şi cu Vasílie Presbíterii, cu care au fost şi Iulian
Episcop ul, � iind ace ş tia locul presfâ n t ul ui Léon al Romei. Máxim al
Antiohíei, Iuvenálie al Ierusalim ului. Care au osândit şi anáte mei au dat
pe nenor ocit ul, Evtíhie Arhiman d r ít ul, şi pe Dioscór ap ă r ă tor ul acest uia,
care du p ă sfânt ul Chiril s - au fost fă cut Episcop al Alexand ríei. Că ace ş tia
158 Mul � i din Epistolía aceasta, fac socoteal ă , că se dă voie Arhiereilor a se paretisi de
Epárhiile lor, dar a- şi � ine cinstea, şi lucrarea Arhieriei. Se ră t ăcesc îns ă unii ca aceş tia; că
mai ales cu totul dimpotrivă se în � elege, dup ă Zonará, şi Valsamón, şi Vlástar. Şi 1 se arat ă
din cuvintele ei, că nu se cuvin a se face paretisiri. Că zice: „Trebuie Evstátie, fiindc ă odat ă i
s- au încredin � at purtarea de grij ă a Episcopiei să o � ie cu Duhovniceasc ă vitejie, să se lupte
împotriva ostenelilor, şi de voie să sufere sudorile cele cu plat ă pentru Episcopie.” Aceasta
îns ăşi se arat ă şi din diş en � area ce a avut Sinodul, când a vă zut paretisírea lui Evstátie cea
în scris. Pentru că dac ă ar fi fost obiceiul şi voie a se face aceasta, cum s- ar fi nedumerit
Sinodul de aceasta, ca cum s- ar fi făcut lucru nou şi str ă in? Că zice: „Nu ş tim, şi cu chip, au
dat carte paretisíre.” Iar aceasta o adevereaz ă şi Chiríl Exárhul Sinodului acestuia (a că ruia
se în � elege că este alcă tuirea Epistolíei acesteia). Zicând în Canonul să u al 3- lea „Nu este
plă cut lucrul acesta Canoanelor Bisericii, a da adică Arhiereii paretisiri în scris. Căci de sunt
vrednici a Ierughisi, ră mâie întru aceasta şi nu se paretiseasc ă , iar de nu sunt vrednici, nu
ias ă din Episcopie cu paretisírea, ci ca niş te osândi � i, pentru lucrurile cu care s- au prih ă nit
cu multe strig ă ri. Îns ăşi aceasta se încheie şi din Canonul al 16- lea al Sinodului celui 1 şi al
2- lea. Pentru că dac ă acel Canon caterise ş te pe cel ce va lăsa Epárhia mai mult decât 6 luni
numai, şi porunce ş te a se Hirotoni alt Episcop în locul lui. Cu cât mai vârtos opre ş te pe
acela ce s- ar paretisí de Epárhia sa des ă vâr ş it? Iar de ş i zice Canonul acestea să nu se
Hirotoniseasc ă altul în locul Episcopului celui viu, dac ă el cu voie nu se va paretisí de
Episcopie. Însă se cuvine a se în � elege că pentru oarecare pricin ă opritoare, şi ascunse se
paretisé ş te. Dar şi aceasta, mai jos acesta ş i Canon ca cum îndreptând u - o, zice, că să se
Hirotoniseasc ă altul, dup ă ce se va cerceta pricina celui viu, şi se va face caterisirea lui. Ci şi
marele Atanasie în Epistolía cea că tre Dracóntie scrie. Episcopul mai înainte de a se pune
Episcop viaz ă pentru sine ş i, iar dup ă ce se pune, „nu mai viaz ă pentru sine ş i, ci pentru
creş tinii aceia, pentru care s- a pus Episcop”. Iar de propun pe Teologul Grigorie că s- a
paretisít, precum aceasta o zice şi Valsámon, înva �ă - se că nu s- a paretisit de a sa Episcopie.
Care era Sásima, ci de str ă in ă, adică de Nazianz, precum el însu ş i îi încredin � ea z ă . Că
scriind că tre Grigorie Níssis, zice: „Nu Nazianzului, ci Sasímilor ne- am propus, (Episcop
adică). Deşi pentru pu � in ă vreme cucernicindu - se Părintelui (Tat ălui nostru), şi celor ce ne-
au rugat, ca str ă in am primit purtarea de grij ă.” Iar către Filágrie scriind zice acestea: „Şi de
este lucru de primejdie pe precum scrii, a- şi lăsa cineva Biserica sa, care Biserică zici? De
zici pe a noastr ă adică Sásima, şi eu însu ş i aceasta o zic, şi drept zice � i. Iar de am lăsat pe
cea str ă in ă, şi care nu s- a propov ă duit în numele nostru, adică pe Nazianz, nevinova � i
suntem. Iar de ne oprim pentru aceasta, pentru că cât ă va vreme am purtat grij ă pentru ea,
şi mul � i al � ii se vor opri, câ � i la o vreme au purtat grijă de str ă ine Epárhii.”
143
că zând în r ă t ă cirea cea împot riva lui Nestórie, împreu n ă au că zut în
asemen e a pier za r e a aceluia. Pentr u că acela în dou ă Fe � e, şi în dou ă
Ipostas u ri împ ă r � ea pe Unul Hristo s. Iar ace ş tia pe cele dou ă Firi ale lui
Hristo s Dumne z eir ea adic ă şi Omenirea, din care se alc ă tuie ş te şi într u
care se cunoa ş te, şi se închin ă , cu sume � ie într u o Fire le amesteca,
necu n o sc â n d nebunii, că din aceast ă p ă gânea sc ă cugetar e, se încheie a nu
fi Hristos din aceea ş i fire a Tat ă lui, şi din aceea ş i fire a oame nilor, şi din
alte oarecare. Drept aceea Sfântul Sinodul acesta urmâ n d Símbolului celui
întâi din Niceea şi celui al doilea din Consta n ti n o p ol, şi Epistolíei
sfânt ul ui Kiríl al Alexand ríei, adic ă hot ă rârei celui al treilea din Efés. Dar
îns ă şi Epistolía preasf ân t ul ui Léon al Romei, Símbolul cel de Ob ş te al
celui dintâi din Niceea, şi al celui al doilea Sinod din Consta n ti no p o l l- au
lă sat nejignit, anate m a tisin d pe acei ce ar îndr ă zni a adaoge, sau a sc ă dea
dintr - însul. Şi au fă cut a sa hot ă râre a Oroto d oxei Credin � e, având acestea
anu m e (în Praxa 5): „Urmân d dar noi Dumne z eie ş tilor Pă rin � i, pe Unul şi
acesta ş i Fiu pe Domnul Iisus Hristos al m ă rturisi, cu un glas to � i înv ă�ă m,
că des ă vâr ş it este acesta ş i întru Dumne z eire, şi des ă vâr ş it acesta ş i întru
Omenire. Dumne ze u cu adev ă rat, şi Om cu adev ă rat acesta ş i, din suflet şi
din tru p. Deofiin �ă cu Tat ă l dup ă Dumne z eire, şi Deofiin �ă acesta ş i cu noi
dup ă Omenire. Întru toate aseme n e a cu noi, fă r ă de p ă cat. Mai- nainte de
veacuri din Tat ă l Nă scut, du p ă Dumne z eire, iar în zilele cele mai de pe
urm ă , acesta ş i pentr u noi, şi pentr u mânt uir ea noast r ă din Maria Fecioara
de Dumne z e u Nă sc ă toarea, dup ă Omenire, pe Unul şi acesta ş i Hristos,
Fiu, Domn, Unuln ă scut, din dou ă Firi fă r ă amesteaca r e, fă r ă schimba r e,
fă r ă împ ă r � ire, fă r ă desp ă r � ire cunoscân d u - se. nic ă ieri osebirea Firilor
stricân d u - se pentr u Unire, ci mai vârtos p ă zind u - se însu ş irea
Amân d u r o r a Firilor, şi într u o Fa �ă , şi întru un Ipostas aflând u - se. Nu în
dou ă Fe � e împ ă r � in d u - se, sau desp ă r � ind u - se, ci Unul şi acesta ş i este Fiu,
şi Unuln ă scut Dumne z e u Cuvânt ul, Domnul Iisus Hristos. Precu m din
încep u t Proorocii pentr u El, şi însu ş i Domnul Iisus Hristos ne - au înv ă� at
şi Símbolel Pă rin � ilor ni l- au preda t. Au surpa t îns ă Sinodul acesta ş i pe
lotreasca adun a r e ceea ce în Efés mai - nainte s- au fost adunat, în anul
448, într u care Dioscór a fost întâi ş ez ă tor, pe Evtíhie ap ă rân d u - l, iar
loco � iitorii Episcop ului Romei, nu se asculta u; şi sfânt ul Flavián al
Constan ti no p o lul ui lovindu - se cu piciorul, şi cu multe lovituri r ă nindu -
se, s - a să vâr ş it. În Sinodul acesta (Praxa 8) Fericitul Teodorít zicând:
„Anátem a lui Nestórie, şi celui ce nu zice de Dumne z e u Nă sc ă toare pe
Sfânta Fecioara Maria, şi celui ce împar te pe Fiul cel Unuln ă scut. Ci şi pe
Evtíhie anate m a tisin d u - l, şi toate eresu rile, şi isc ă lind în cele hot ă râte de
Sinod s - au îndre p ta t, şi au ş ezut la locul să u în Sinod, şi Epárhia sa iar ăş i
şi- au luat.” Iar pe lâng ă toate acestea, au a ş ezat şi aceste treizeci de
Canoane ce se afl ă în a sa 15 - a Prax ă . Înt ă rite adic ă şi adeverite anum e şi
hot ă râto r, de Canonul 2 al Sinodului 6 iar nehot ă râtor de cel întâi al
Sinodului 7 care sunt de nevoie pentr u buna împo d o bire şi starea
Bisericii. Iar Practicalele Sinodului acestuia în trei Tomuri se despa r t: Şi
Tomul cel întâi, cuprind e osebite Epistolíi, şi pe cele în Consta n ti n o p ol în
timp ul lui Flavián, şi cele în Efés, de lotreasca adu na r e lucrate. Iar Tomul
2 cuprin d e cele ş aispre zece Praxe ale acest uia ş i Sinod din Halchidón. Şi
Tomul 3 cuprin d e osebite Epistolíi ale Sinodului şi al Împ ă ra � ilor, şi alte
câteva, câte dup ă dâns ul s- au fă cut, care privesc că tre dâns ul (adic ă că tre
Sinodul acesta) vezi la Dosítei, fa � a 331 pân ă la 397 şi al 2- lea Tom al
Sinodicalelor.

144
 CELE 30 DE CANOANE AL SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL
PATRULEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Canoanele cele aş ezate de sfin � ii Părin � i în fiecare Sinod pân ă

acum, am îndreptuit a se � inea. [Sinod 6: 2; Siond 7:1]

TÂLCUIRE
Canonul acesta judec ă că este cu drep t ul a st ă pâni, adic ă a- şi avea
t ă ria, şi puter ea, toate Canoanele, care din început şi pân ă acum s- au dat
de Sfin � ii Pă rin � i, care Canoane trebnicesc, ori spre scum p ă tat ea
Dogmelor, ori şi spre Bisericeasca buna rân d uial ă , în fiecare Sinod şi
Ecumenic şi localnic.

CANON 2

Dac ă vreun Episco p pentru bani ar face Hirotonie, şi la vân zare

ar deduc e pe Darul cel nevând ut, şi ar Hirotoni pe bani Episcop, sau
Horepis c o p, sau Presbiteri, sau Diaconi, ori pe altul oarecare din cei
num ă ra � i în Cler, ori ar provi va sí [înainta] pentru bani Iconom, sau
Écdic (avocat), sau Paramonar, sau ori pe cine din Canon pentru al s ă u
mâr ş av câ ş tig, cel ce s - ar v ă di c ă a f ă cut aceasta, s ă se primejduia s c ă
despre treapta sa. Şi cel Hirotonisit nimic s ă se folos ea s c ă din
Hirotonia cea din nego � , sau din provi va s ire [înaintare]. Ci s ă fie
str ă in de vrednicia sau de purtarea de grij ă , ce au dobândit pentru
bani. Iar dac ă cine v a s - ar ar ă ta şi mijlocin d pentru ni ş te aşa urâte şi
nelegiuit lu ă ri, şi acesta, de ar fi Cleric s ă cad ă din treapta sa, iar de
va fi mirean sau Monah, s ă se anatematis ea s c ă . [Apost ol: 29, 30, Sinod
6: 22, 23; Sinod 7: 3, 4, 5, 19; Vasilie 91; Laodiceea 12; Epistolía lui
Ghenádie şi Tarásie]

TÂLCUIRE
Episcopii adic ă , şi Prebíterii, şi Diaconii se Hirotonise sc, dup ă
Zonará, iar Cite � ii, şi Psal � ii, şi Egumenii, şi Hirotesesc, şi se pecetluiesc,
iar al � ii se înaintea z ă nu mai fă r ă pecete, precu m Icono mii 159 ş i Écdichii, şi
Paramo n á rii şi Prosmo n á rii (adic ă st ă ruitorii). Deci oricare Episcop,
(rând uie ş te Canonul acesta) pe to � i ace ş tia, şi pe ceilal � i Clerici, i- ar face
cu bani, şi pentr u mâr ş avul s ă u câ ş tig ar vinde pe nevând u t ul Darul
Duhului, acesta vă dind u - se, s ă se cateriseasc ă din treapt a Arhieriei. Dar
şi acela ce cu chipul s- ar Hirotonisi, s ă nu se foloseasc ă de hiroto nia, sau
înainta rea aceasta negu �ă torea sc ă , ci să fie lep ă dat, şi din Preo � ia, şi din
Offícia ce a luat. Iar de s- ar face cineva mijlocitor la aceste mâr ş ave
câ ş tiguri. De va fi Cleric, s ă se caterisea sc ă ; iar de va fi Monah, sau
mirean, să se anate m a tise as c ă .

CANON 3

159
Iconomii adică , se face pentru ca să iconomiseasc ă lucrurile Bisericii dup ă socoteala
Episcopului, precum zice Canonul 10 al lui Teofil, 26 al Sinodului 4, şi cel 11 al Sinodului 7.
Iar Ecdichii (adică avoca � ii) se face pentru a ajutat pe cei ce se nedrept ă� eau, şi să
izb ă veasc ă pe cei ce se tiraniseau de oarecare, şi să apere pe cei ori pentru ce bântuire şi
asuprire nă zuiesc la Biseric ă. De dou ă feluri era avoca � ii, Biserici dup ă Canonul acesta, şi
dinafar ă şi împ ă r ă te ş ti, dup ă Canonu l 83 şi 107 al celui din Cartagina. Şi se zice aceş tia,
dup ă Valsamon, defensori adică apă ră tori, şi Biserice ş ti avoca � i, dup ă Iustinian.
145
 Au venit la Sfântul Sinod (în ş tiin � are), c ă oarecare din cei
num ă ra � i în Cler, pentru mâr ş av câ ş tig se fac n ă imi � i str ă inelor averi,
şi lucreaz ă lucruri lume ş ti, lene vin d u - se despre Liturghia lui
Dumn e z e u , şi alergând prin casele lumenilor, şi primind asupr ăş i
încredin �ă ri de averi pentru iubirea de argint. Deci au hot ă rât Sfântul
şi marele Sinod, ca nimeni de acum înainte, nici Episcop, nici Cleric,
nici Monah, s ă poat ă mo ş ii s ă - şi închirie z e, sau a se b ă ga pe sine ş i în
lume ş ti ocârmuiri de lucruri. Afar ă numai dac ă de Legi s - ar chema, la
neap ă rat ă epitropie a celor nevârst nici, sau Episcop ul Cet ă� ii i- ar
rândui s ă poarte grij ă de lucruri Biserice ş ti, sau de orfani, sau de
v ă du v e f ă r ă de purt ă ri de grij ă , şi de fe � e ce mai ales au trebuin �ă de
Biserice s c u l ajutor, pentru frica lui Dumn e z e u . Iar dac ă cine va s - ar
apuca de aici înainte a c ă lca cele hot ă râte, unul ca acesta supuie - se
cert ă rilor Biserice ş ti. [Apost ol: 6, 81, 83; Sinod 4: 7; Sinod 1 şi 2: 11;
Cartagina: 18; Sinod 7: 10]

TÂLCUIRE
Canonul acest rând uie ş te, fiindc ă au venit la auzul Sinodului că
oarecare Clerici, pentr u mâr ş avul câ ş tig îşi închiriaz ă mo ş ii str ă ine, şi se
împleticesc pe sine ş i în lucruri lume ş ti pent r u câ ş tig, lenevindu - se despr e
slujbele Preo � iei. Şi întrân d în casele celor lume ş ti, şi mo ş iile lor pentr u
iubire de argint le iau asupr ăş i. Pentr u aceasta au hot ă rât sfânt ul acesta
Sinod, de aici înainte, nici un Episcop, sau Cleric, sau Monah, s ă nu ia în
chirie mo ş ii, şi s ă nu se bage pe sine ş i în ocâr m uiri de lucruri lume ş ti.
Afar ă nu mai de va fi chemat de Legi spre a se face Epitrop de copii
nevârs t nici, curáto r (nevârst nici sunt pân ă la 14 ani), sau pur t ă tori de
grij ă a afilícilor (de la 14 pân ă la 25) şi afar ă numai, dac ă Episcopul cet ă� ii
l- ar îndem n a pe el să poarte grij ă de lucrurile Bisericii, sau de orfani, şi
de vă duve ce nu ar avea pur t ă tori de grij ă , şi de alte fe � e care mai ales au
treb uin �ă de Bisericescul ajutor, şi ap ă rare. Nu pentr u vreun câ ş tig, şi
dobân d ă , ci mai vârtos pent r u frica lui Dumne z e u. Iar dac ă cineva de aici
înainte ar îndr ă zni a le că lca acestea, unul ca acesta s ă se fac ă vinovat
Biserice ş tilor cert ă ri. Şi care sunt acestea? Cele ce Apostole ş tile Canoane
le rân d uiesc: Adic ă că derea lor cea din Cler.

CANON 4

Cei ce cu adev ă rat, şi din cur ă� enie petrec via �ă Monahicea s c ă ,

învrednic ea s c ă - se de cinst e cuviincioas ă . Iar fiindc ă oarecare,
Monahice s c ul Chip întrebuin � ând u - l cu f ă�ă rnicie, şi Bisericile, şi
politice ş tile lucruri le tulbur ă , înconjurând cu neb ă gare de seam ă prin
cet ă� i, ci înc ă şi Monastiri me ş te ş uge s c a- şi face. Sau socotit dar
nimeni nic ă ieri a zidi, nici Mănă stire a alc ă tui, sau Cas ă de rug ă ciun e
f ă ră de voia Episcop ului cet ă� ii. Iar Monahii cei ce petrec prin fiecare
cetate şi sat, s ă se supuie Episcop ului, şi s ă îmbr ă� i ş eze lini ş tea, şi s ă
ia aminte de singur ă ajunarea, şi de Rug ă ciun e, în locurile acelea
st ă ruind în care de lume s - au lep ă dat, şi nici Biserice ş tile, nici
lume ş tile lucruri, a le sup ă ra, sau a se împ ă rt ăş i, p ă r ă sind Mă nă stirile
lor. Fără numai de li s - ar da voie când va pentru trebuin �ă de nev oi e
de c ă tre Episcopul cet ă� ii. Şi nici pe un rob s ă primeas c ă în Mă nă stire
pentru a se face Monah f ă ră de voia st ă pânului lui. Iar pe cel ce ar
c ă lca hot ă rârea noastr ă aceasta, am poruncit s ă fie neîm p ă rt ăş it,

146
pentru a nu se huli Numel e lui Dumne z e u . Episcopul cet ă� ii îns ă
trebuie a face trebuincioa s ă purtarea de grij ă pentru Mă nă stiri. [Sinod
4: 24, Sinod 7: 17, 21; Sinod 1 şi 2: 1] [Apost ol: 82; Vasilie: 40, 42;
Cartagina: 73, 90; Sinod 6: 85; Gangra: 3]

TÂLCUIRE
Acestea rând uie ş te Canonul acesta. Că cei ce cu adev ă rat şi fă r ă vreo
fă�ă rnicie petrec Monahiceasca via �ă , s ă se învredniceasc ă de cuviincioas a
cinste. Dar fiindc ă unii întrebuin � e a z ă Monahiceasca Schim ă spre ar ă tare,
şi spre am ă gire ca s ă se cinsteasc ă , şi tulbur ă Biserice ş tile, şi politice ş tile
lucru ri, voind a le ocâr m ui, şi înconjur ă cu neb ă gare de seam ă prin cet ă� i,
şi se apuc ă s ă - şi zideasc ă Mă nă stiri loru ş i. Pentr u aceasta au socotit de
cuviin �ă Sinodul, ca nici un Monah, nici prin sate, nici prin cet ă� i, nici în
pustie, sau în vreo alt ă parte s ă zideasc ă şi s ă alc ă tuiasc ă Mă nă stire, sau
cas ă de rug ă ciune fă r ă de voia Episcopului celui de loc. Iar Monahii cei ce
se fac în fiecare cetate, sau sat, s ă se supu n ă Episcop ul ui locului, şi s ă se
lini ş teasc ă în singur ă Rug ă ciunea, şi în Post z ă bovindu - se, şi r ă mânâ n d în
Mă nă stirile acelea unde şi- au tuns p ă rul capului, fă r ă a le lă sa pe ele şi
fă r ă a se încâlci pe sine ş i în trebi Biserice ş ti, şi politice ş ti; afar ă num ai
dac ă de nevoie, şi de trebuin �ă s- a rând ui de Episcopul la aceasta,
judecâ n d u - l el a fi iscusi � i. Pe lâng ă acestea îns ă s - au socotit de cuviin �ă ,
a nu se primi vreun rob în Mă nă stire ca să se tund ă Monah fă r ă de voia
st ă pân ului lui. Ca nu vă zând oamenii şi pe Monahi încâlcind u - se în
lucru ri lume ş ti, şi st ă pânii mâhnin d u - se pentr u robii lor, s ă huleasc ă
tagma Monahiceasc ă , şi din aceas ta se hule ş te printr - în ş ii Numele lui
Dumne z e u. Deci oricare ar călca Canonul acesta, s ă se aforiseasc ă . Îns ă
precu m Monahii se cuvine a se z ă bovi în lucrurile cele cuviincioase
Monahilor; a ş a şi Episcopul trebuie a avea cuviincioas ă purta r e de grij ă
pent r u Mă nă stirile lor, ap ă rân d u - i, şi miluind u - i în trebuin � ele cele de
nevoie, ori dintr u ale sale, ori din să r ă ce ş tii bani ai Bisericii, dup ă
Canon ul 41 Apostolesc, şi 25 al Antiohíei, pentr u dou ă pricini, întâi,
pent r u ca să r ă mâie ei lini ş ti � i, şi ner ă spâ n di � i, şi al 2- lea ca s ă
dobân d e a s c ă şi el din aceasta folos sufletesc.

CANON 5

Pentru Episcopii, sau Clericii, ce se mut ă din cetate în cetate, s - a

socotit ca , Canoan ele cele despre ace ş tia aş ezate de c ă tre sfin � ii
Părin � i, s ă - şi aib ă t ăria. [Apost ol: 14, 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 6: 17;
Antiohia: 3, 16, 21; Sardichia: 1, 2, 15, 16, 19; Cartagina: 57, 63, 90]

TÂLUCUIRE
Canonul acest rând uie ş te s ă aib ă t ă rie Canoanele acelea ce s - au
a ş ezat de Sfin � ii Pă rin � i, care opresc mut ă rile Episcopilor şi ale Clericilor,
de la o cetate la alta, şi de la o Epárhie la alt ă Epárhie.

CANON 6

Nimeni cu neatârnare s ă se Hirotonis ea s c ă , nici Presbiter, nici

Diacon, nici oricare din cei din tagma Bisericeas c ă , decât osebit s ă se
numea s c ă cel ce hirotoni s e ş te sau pentru Biserica Cet ă� ii, sau
Miceniceas c ă , sau pentru Mă nă stire. Iar cei ce Hirotonis e s c cu
neatârnare, a hot ă rât sfântul Sinod ca acest fel de Hirotesie s ă fie f ăr ă

147
tă rie, şi nic ă iurea s ă poat ă lucra spre ocara celui ce i- a Hirotonisit.
[Neoce s áre ea 13]

TÂLCUIRE
Vrând Sfântul Sinodul acesta cu lesnire a opri mut ă rile celor sfin � i � i
cu Hirotonie ce se face din loc în loc afar ă de Canoane, a c ă rora începu t ul
şi r ă d ă cina este că se Hirotone sc neatâr n a t şi nehot ă rât. Rânduie ş te prin
acest Canon al s ă u, a nu se Hiroto nisi de aici înainte cu aceste fle de chip,
nici Preot, nici Diacon, nici altul oarecare Bisericesc. Fă ră num ai hot ă râtor
pent r u Biseric ă cet ă� enea sc ă , sau s ă teasc ă , sau Măns ă stireasc ă , sau
Muceniceasc ă , zicân d în glas Arhiereul la Rug ă ciunea Hirotoniei:
„Dumne z eiescul Dar prohirise ş te pe cutare Presbíter, sau Diacon, a
cut ă rei Biserici, sau Mă nă stire, anu me.” Adic ă întocmai precu m în glas se
zice şi nu mele Epárhiei la Hiroto nia fiec ă rui Episcop. Iar câ � i neho t ă râto r
se vor Hirotonisi, au poru ncit Sfântul Sinod să fie fă r ă t ă rie Hirotonia lor.
Şi nici într - un loc s ă poat ă a o lucra. Pentr u ca s ă se necinste as c ă din
aceast ă lucrare Arhiereul cel ce o au dat afar ă de Canoane, ca din aceasta
s ă se în � elep � ea sc ă , şi alt ă dat ă s ă nu fac ă aceas ta. Iar tu cititorule
sus pin ă rogu - te! Fiindc ă în ziua de ast ă zi nici la o Hirotonie de Diacon,
sau de Presbíter se zice în glas numele Bisericii, sau al Mă nă stirii osebit,
precu m Canon ul acesta por u nce ş te. Care lucru se vede că pe lâng ă
celelalte şi acesta este înt ă ritor al Hirotoniei, de ş i călc ă torii acest uia
nicicu m o socotesc.

CANON 7

Cei ce odat ă în Cler s - au rânduit, şi Monahi, am hot ă rât, ca nici la

oast e, nici la dreg ă torie lumea s c ă s ă vie. Sau aceasta îndr ă znin du - o,
şi nec ă indu - se ca s ă se întoarc ă la aceasta, care pentru Dumn e z e u
mai - nainte o au ales, s ă se anatematis ea s c ă . [Apost ol: 6, 81, 83; Sinod
4: 3, 6; Sinod 1 şi 2: 11; Cartagina: 18; Sinod 3: 1]

TÂLCUIRE
Porunce ş te Canon ul acesta ca Clericii şi Monahii, nici osta ş i s ă se
fac ă , nici lume ş ti dreg ă torii s ă ia asu pr ăş i, iar cei ce îndr ă znes c acestea, şi
nu se căiesc s ă se întoarc ă iar ăş i la rânduiala cea mai dinainte a vie � ii,
care pentr u Dumne ze u o au fost ales, să se anate m a ti sea sc ă . Pentr u ce
îns ă Canon ul 83 al Apostolilor îi caterise ş te nu mai pe ace ş tia, iar acesta şi
anate m a ti se ş te? Ori că acela zice, dup ă Zonará, şi dup ă ceilal � i tâlcuitori,
pent r u acei ce, purtâ n d chipul Clerului, vin la unele ca acestea. Iar acesta
zice pentr u cei ce leap ă d ă şi chipul Clericului, şi al rând uielii Monahice ş ti,
şi iau asu pr ăş i unele ca acestea. Dar poate pentr u că aceste zice pentr u
aceia, ce, dup ă ce odat ă îndr ă znes c a face unele ca acestea, nu mai vor a
se poc ă i, şi a se întoarce la via � a cea dintâi (care cel Apostolesc nu zice),
pent r u aceasta ca pe unii ce nu se poc ă iesc, mai tare i- au pedep sit pe
ace ş tia.

CANON 8

Clericii (caselor) s ă r ă ce ş ti, şi ai Măn ă stirilor, şi ai celor

Mucenice ş ti, s ă ră mân ă sub st ă pânirea Episcopilor celor ce sunt în
fiecare cetate, dup ă predarea sfin � ilor Părin � i, şi nu cu obr ă znicie s ă
se desfrâu e z e, împotriva Episco pului lor. Iar cei ce vor îndr ă zni a

148
ră sturna acest fel de întipuire, ori în ce chip, şi nu se vor supun e
Episcop ului lor. De vor fi Clerici, s ă - i supun e cert ă rilor Canoan el or,
iar de vor fi Monahi, sau mireni, s ă fie ackinó ni � i (neîmp ă rt ăş i � i).

TÂLCUIRE
Rânduirea Canonului acest uia este aceasta. Că, Clericii, şi cei Ierosi � i
care se afl ă la casele cele hr ă nitoare de s ă raci, adic ă la orfanot r ofii: la
Girocomii (hr ă nitorii de b ă trâni), şi nosoco mii (spital), şi al Mă nă stiri, şi în
Bisericile Mucenicilor, trebuie a r ă mâne totdea u n a supu n â n d u - se
Episcopilor fiec ă rei cet ă� i, dup ă predar ea sfin � ilor Pă rin � i, şi a nu s ă ri cu
obr ă znicie din st ă pânirea Episcop ului lor. Iar câ � i vor îndr ă z ni cu orice
chip a că lca Canon ul acesta, şi a nu se sup u n e Episcopului lor, ace ş tia, de
vor fi Ierosi � i şi Clerici, să fie supu ş i cert ă rilor Canoan elor, celor ce le- ar
afla de cuviin �ă , însu ş i Episcop ul acel de loc. Iar de vor fi Monahi, şi
mireni s ă se afuriseasc ă . Pentr u ce îns ă mai sus zicân d Canonul, Clerici şi
Monahi, jos zice, şi mireni? Pentr u ca s ă arate pe mirenii aceia, în a că rora
rázim, şi ap ă rare, r ă zmâ n d u - se Clericii, şi Monahii, se obr ă znicesc asupr a
Arhiereului, şi nu i se sup u n 160 .

CANON 9

Dac ă vreun Cleric are judecat ă cu Cleric, s ă nu lase pe Episcopul

s ă u, şi s ă alerge la jude � uri lume ş ti. Ci mai întâi cercete z e - se pricina
de Episcop ul s ă u. Sau cu voia Episcop ului s ă u, de acei ce ar voi
amând o u ă p ă r � ile, s ă se fac ă judecat ă . Iar de ar face cine va afar ă de
acest ea, s ă se supuie Canonic e ş tilor cert ă ri. Iar dac ă vreun Cleric ar
avea judecat ă cu al s ă u cu alt Episco p, s ă se judece de Sinodul
Epárhiei. Iar dac ă vreun Episco p cu Mitropolitul al aceleia ş i Epárhii,
sau Cleric s - ar gâlce vi, n ă zuias c ă , ori la Exarhul ocârmuirii, ori la
scaunul împ ă r ă te ş tei cet ă� i a Constantin op o lului, şi la acela s ă se
judece. [Apost: 74; Sinod 1: 6; Sinod 4: 17, 21; Antiohia: 14, 15;
Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36, 37, 96, 105, 115, 118, 134, 137,
138, 139]

TÂLCUIRE
Când un Cleric va avea judecat ă cu alt Cleric, rân d uie ş te Canonul
acesta să nu lase pe Episcopul s ă u, şi s ă - şi caute judecat ă la jude � u ri
lume ş ti. Ci mai înainte s ă o caute al Episcopul ui s ă u, sau şi cu socotin � a şi
voia Episcopul ui să u, s ă se cercete ze judecata de judec ă tori ale ş i, cu care
s - ar mul � u mi amân d o u ă p ă r � ile, pârâ ş ul adic ă , şi pârât ul. Iar oricare
Cleric ar face într - alt chip, să se supuie de că tre Episcopi Canonice ş tilor
cert ă ri. Iar când Clericul ar avea judecat ă cu însu ş i Episcopul s ă u, s ă
caute judecata la Sinod ul Epárhiei. Iar când Episcopul iar ăş i, sau Clericul,
ar avea judecat ă cu Mitropolitul, mearg ă la Exárhul ocâr m uirii 161 , sau la
160 Pentru aceasta şi în Praxa 11 a Sinodului, ce s- a făcut în timpul împ ă ratului Vasilie
Makidón, preadrept despre aceasta este scris: „Nu este iertat nici unui mirean, orice fel ar fi,
ori cuvânt să porneasc ă pentru pricini Biserice ş ti, ori să stea împotriva unei întregi Biserici,
sau unui Sinod Ecumenic. Pentru că a urm ă ri şi a cerceta cineva unele ca acestea, acesta este
lucru al Patriarhilor, şi al Iereilor, şi al învă�ă torilor, că rora de la Dumnezeu li s- a dat Putere
a dezlega şi a lega. Că adică mireanul, de ar fi şi plin de toate în � elepciunea, şi evlavia, îns ă
tot mirean este, şi Oaie, dar nu şi pă stor. Iar Arhiereul, de ar ară ta şi toat ă neevlavia, dar
îns ă Păstor este, pân ă ce se află în locul Arhiereilor. Drept aceea nu se cuvine Oile a se
purta împotriva Păstorilor lor
161 Precum albinele fagurul, aş a osebite şi feluri de socoteli au înconjurat partea aceasta a

Canonului acestuia. Că ai no ş tri împotrivindu - se încep ă toriei Papei, şi vrând a cinsti pe

149
scau n ul Împ ă r ă te ş tei cet ă� i a Consta n ti n o p ol ului, şi la acela cercetea z ă - se
judecat a.

CANON 10

Să nu fie iertat unui Cleric a se num ă ra totodat ă şi Bisericile a

dou ă cet ă� i, şi în aceea pentru care din început s - a hiroton o s it, şi în
aceea ce a alergat, ca la o mai mare oarecu m, pentru pofta slavei
de ş arte. Iar cei ce o ar face aceasta, s ă se aş eze la Biserica lor, la care
din încep ut s - au hirotoni sit, şi acolo numai s ă Liturghis ea s c ă . Îns ă
dac ă vreun ul s - a mutat acum de la o Biseric ă la alta, cu nimic de

Patriarhii Constantinopolului, s- au abă tut la covâr ş iri. De unde Macárie al Anchírei Exárhi ai
ocârmuirii în � elege pe ceilal � i Patriarhi, iar Patriarhului Constantinopolului îi dă apelarisirea
cea peste tot, şi pe acesta îl vá să fie cel întâi, şi mai înalt judec ă tor peste to � i Patriarhii. Au
urmat însă împreun ă cu Macárie şi Alexía în Istorie, şi Nicolae al Metónei scriind împotriva
încep ă toriei Pape. Iar Papiş tii iarăşi, vrând a înt ă ri Monarhía Papei urmeaz ă acestor ai
noş tri, şi primesc a fi peste to � i judec ă tor al Constantinopolului, cu socoteal ă pentru ca să
arate, că de este al Constantinopolului asupra tuturor judec ă tor, fiindc ă ala Romei este mai
întâi şi de cât al Constantinopolului dup ă Canoane. Al Romei este dar şi judec ă torul cel mai
de pe urm ă şi Obş tesc al tuturor Patriarhilor, încă şi asupra îns ăşi Constantinopolului, şi că
la el se ridică apela � ia a tuspatr u Patriarhilor lumii. Iară ace ş ti Papi ş ti sunt apostat ul
Visaríon, Viníul, şi Belarmín. Şi Papa Nicolae, încă scriind împotriva lui Fótie către Mihail
împ ă ratul zice, că Exárh al ocârmuirii Canonul va să în � eleag ă pe Pápa Romei. Şi că, al
ocârmuirii ce zice în num ă r singuratic se în � elege în loc de al ocârmuirilor multoratic,
precum zice şi Dumnezeiasca Scriptur ă de multe ori întrebuin � ea z ă pe cel singuratic în loc
de multoratic, precum aceea: Şi se ridică izvor din p ă mânt, în loc de izvoare. Şi că Canonul
zice la Exárhul ocârmuirii să se judece, adic ă la Papa Romei mai întâi şi chiar, cel ce ar
judecat ă cu Mitropolit, iar dup ă iertare şi al 2- lea cuvânt, la cel al Constantinopolului. Dar
aceş tia to � i departe de adev ă r s- au ră tă cit. Căci cum că al Constantinopolului nu are
st ă pânire a lucra în ocârmuirile şi hotarele celorlal � i Patriarhi, nici s- a dat lui de Canonul
acesta apelarisirea a toatei Biserici (Care apelarisire este ridicare judec ă� ii de la oricare
jude � la alt jude � mai mare, dup ă cartea 9 a Vasilicalelor titlul 1) ară tat este: Întâi pentru că
în a 4- a Práxă a Sinodului acestuia din Calcedon, Anatólie al Constantinopolului fiindc ă a
fost lucrat afar ă de hotare, luând Tírul de Fótie Episcopul să u, şi dândul lui Evsévie al
Virítului, oborând din şi aforisind pe Fótie, s- au înfruntat şi de la boieri, şi de către tot
Sinodul pentru aceasta. Şi m ă car că multe pricinuiri au pus, cu toate acestea, câte au lucrat
acolo s- au stricat de Sinod, şi Fótie s- a îndreptat, şi Episcopiile Tírului ş - au luat. Pentru
aceasta şi Isaac al Efésului zicea către Mihail Paleologul, că Patriarhul Constantinopolului
nu- şi întinde st ă pânirea peste Patriarhiile ră să ritului. (Pahiméri Cartea 6 Cap 1). Al doilea că
legile politice ş ti şi împ ă r ă te ş ti nu hot ă r ă sc că numai judecata şi hot ă rârea Patriarhului
Constantinopolului nu prime ş te apela � ie, ci nehot ă rât în a fiecă ruia Patriarh, şi a
Patriarhilor în num ă r multoratic. Că zice Iustinian în Nearaoa 123, Patriarhul ocârmuirii
aceleia hot ă rasc ă , care ar fi unite cu Legile şi Canoanele Biserice ş ti, nici o parte nu va putea
zice împotriva hot ă rârii lui. Şi în � eleptul Léon la titlul 1 al Epistolíei Legilor sale, zice
judec ă toria Patriarhului apela � iei nu se supune, nici de altul se mai cerceteaz ă , încep ă tor
fiind al celor Biserice ş ti. Că de la dânsul sunt toate judec ă toriile, şi la dânsul se sfâr ş esc. Şi
Iustinian iarăşi cartea 3 cap 2 al adun ă rii celei Biserice ş ti, potrivitul Patriarh a cerceta
hot ă rârea, ne având trebuin �ă de apela � ie, şi cartea 1 titlul 4 al Bisericescului aş ez ă mânt: Nu
se apelarisesc hot ă rârile Patriarhilor. Şi iarăşi cartea 1 titlul 4 cap 29. Iar asupra hot ă rârilor
Patriarhilor, s- au legiuit de împă ra � ii cei mai- nainte de noi a nu se face apela � ie. Deci dac ă
dup ă împ ă ra � ii ace ş tia, care se unesc cu sfin � itele Canoane, hot ă rârile tuturor Patriarhilor,
nu primeau apelarisire, adică nu se ridică la alt ă Patriarhiceasc ă judec ă torie, cum
Constantinopoléos poate acestea a le mai cerceta? Şi de ar fi avut scop Canonul acesta, al
Sinodului 4 şi cel al 17- lea al acestuia ş i, ca al Constantinopolului să aibă apelarisirea
celorlal � i Patriarhi, cum ar fi legiuit împ ă ra � ii cu totul dimpotriv ă , când ei ştiau că de nu se
unesc Legile cele politice ş ti cu Canoanele, ră mân fără tă rie? Şi al treile, că de vom zice dup ă
papi ş tii de mai sus că cel al Constantinopolului judec ă pe Patriarhi, şi de- al doilea le judec ă
judec ă� ile lor, fiindc ă Canonul nu face osebire şi al că ruia şi al căruia Patriarh, aş adar va
judeca acesta ş i, şi va judeca şi va cerceta şi pe cel al Romei, şi aş a cel al Constantinopolului
ar fi şi cel mai întâi şi cel mai de urm ă şi Ob ş tesc judec ă tor al tuturor Patriarhilor şi al Papei
însu ş i. Şi dar cu izvodirile ce caut ă să înt ă reasc ă ei Monarhiceasca dreg ă torie a Papei, cu
150
lucrurile Bisericii cei mai dinainte s ă se împ ă rt ăş easc ă , adic ă de la cea
muce nic ea s c ă ce a fost sub dânsa, sau din casa s ă racilor, sau a
primitorilor de str ă ini. Iar pe cei ce îndr ă zne s c dup ă hot ă rârea
marelui, şi Ecumenic ului Sinodului acest uia, a face ceva din cele acum
oprite, a hot ă rât Sfântul Sinod, s ă cad ă din treapta lor. [Apost ol: 15;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 20: Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3;
Cartagina: 63, 98; Sardíchia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canon ul acesta, c ă nu este iertat un Cleric a se num ă ra
toto d a t ă în Bisericile a dou ă Cet ă� i (sau şi a uneia ş i Cet ă� i dup ă al 15 - lea
Canon al Sinodului 7) într u una la care de la încep ut s- a Hirotonisit, iar la
alta la în urm ă s - a muta t, ca la una ce este mai mare, pent r u slava
de ş art ă , şi pentr u urât ul câ ş tig. Iar câ � i dup ă Canonul acesta fac aceast ă
necuviin �ă , s ă se întoarc ă la Biserica cea mai dinainte pent r u care s- a
Hiroto nisit. Şi acolo numai s ă lucreze cele ale Clericatului. Iar de au
apucat cineva pân ă acum a se muta t de la o Biseric ă la alta, ră mân â n d în
muta re, să nu mai dobân d e a s c ă vreo Pénsie din lucrurile Bisericii mai
dinain te, din cele primitoar e de str ă ini zic, hr ă nitoare de s ă raci, şi
Mucenice ş ti Biserici. Iar câ � i în urma Canon ul ui acestuia al marelui Sinod
vor îndr ă zni a face ceva din acestea, ace ş tia s ă se cateriseasc ă . Iar
Nearaoa 16 ce se afl ă în titlul al 3 - lea al că r � ii 3 a Vasilicalelor rând uie ş te,
că de va muri vreun Cleric al vreunei Biserici, să nu se Hirotoniseas c ă
îndat ă acolo altul, ci de se vor afla la alte Biserici mai mul � i Clerici, peste
cei rân d ui � i, s ă ia din aceia, şi s ă plineasc ă num ă rul Clericului celui lipsit,
pân ă ce vor ajunge Clericii la câtimea cea din începu t rând uit ă Bisericii
noast r e.

CANON 11
To � i s ă racii, şi care au trebuin �ă de ajutor, cu cercetare, şi cu
Epistolíi, adic ă nu numite singure p ă ciuitoarea Biserice ş ti am hot ă rât
să umble, şi nu cu recom e n d a � ii. Pentru că Epistolíile
reco m e n d u it oare se cuvin a se da singur fe � elor ce sunt în ipólip si s.

îns ăşi acestea oboar ă şi o pr ă p ă stuiesc. Şi al 4- lea, că nu are voie cineva, nici Mitropolit
Patriarh, a lucra ceva peste hotarul Bisericii, fă ră numai în cele supuse lui, dup ă Canoanele
sfin � ilor Apostoli, 34, 35; al Sinodului 1 Canoanele 6, 7; al Sinodului 2 Canoanele 3, 8; al
Sinodului 6 Canoanele 20, 36, 39; a celui din Sardíchia 3, 11, 12; al celui din Antiohía 9, şi
altele; şi cum dar Canonul acesta şi celelalte ar fi orânduit împotriva acestora tuturor? Al
cincilea că dac ă cel al Constantinopolului ar fi luat un privilegiu ca acesta, cum Patriarhii
Constantinopolului de multe ori având pricini cu Papii, nu au zis că au aceste privilegiu, ci
că numai cinste deopotriv ă; sau cum nici un creş tin altul în pricinile cele de acest fel ale lor
nu a zis cândva că al Constantinopolului este mai mare decât al Romei? Viu dar este
domnul, viu! Adevă rata tălm ă cire a Canonului este aceasta. Exárh al ocârmuirii, dup ă
Valsamón, nu este Mitropolitul Epárhiei, (Fiindc ă ocârmuirea cuprinde multe Epárhii şi
Mitropolii). Ci Mitropolitul ocârmuirii. Nici Patriarhul. Că ceea ce zice Canonul 6 al Sinodului
2 Ecumenic, că de ar necinsti cineva pe to � i Episcopii ocârmuirii, împreun ă şi pe Exárhul
ocârmuirii, care zice Canonul acesta. Iar Sinodul ocârmuirii şi Exárhul ocârmuirii alt ă
rânduial ă au, osebit ă de ceea ce are fiecare Patriarh împreun ă cu Epsicopii cei supu ş i lui.
Deci Exárh al ocârmuirii, este Mitropolitul ocârmuirii, cel ce are oarecare pronómii, mai
presus de ceilal � i Mitropoli � i ai ocârmuirii. Îns ă acum pronómiul acesta al Exárhilor nu
lucreaz ă . Că de ş i se zic oarecare Mitropoli � i, Exárhi. Nu au îns ă supu ş i loru ş i, şi pe
Mitropoli � ii cei din ocârmuire. Se vede dar, dup ă însu ş i Valsamón, că al � ii oarecare au fost
în vremurile acelea Exárhi ai ocârmuirilor, (dintre care dup ă Zonará, a fost cel Chesáriei
Capadóchiei. Cel al Efésului, cel al Tesalonícului, şi cel al Coríntului, care purtau polistávrii
în Biserica lor. Adică Felóniul mu multe Cruci). Îns ă acest, pronómion a ră mas nelucr ă tor,
sau îndat ă , sau pu � in în urma Sinodului acestuia al 4- lea.
151
[Apostol: 12, 33; Sinod 4: 13; Sinod 6: 17; Antiohía: 7, 8, 11;
Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8; Cartagina: 31, 97, 116]

TÂLCUIRE
To � i s ă racii, şi cei ce au trebuin �ă de ajutor, hot ă r ăş te Canonul
acesta, mai întâi să se cercete ze, dac ă cu adev ă rat au trebuin �ă de ajutor,
şi a ş a s ă ia de la Episcopi mici scrisori, care se nume sc pa ş nice, pentr u că
pricinuiesc pace celor ce p ă timeau de mânia, şi de nedrea p t a socoteal ă a
st ă pânito rilor, şi a celor puter nici. (Aceste scrisori îns ă se nume a u şi
apolitiké, slobo zito a r e). Dar s ă nu ia, şi recome n d ui t o a r e. Pentr u că
recome n d a � iile mai de multe ori se cuvine a se da fe � elor acelora, al că ror
nu me s - au fost def ă imat mai - nainte, iar prin recome n d ui ta o r ele scrisori
se reco me n d u ie ş te şi se dezvinivo � e ş te 162 , cite ş te tâlcuirea şi
subînse m n a r e a Canonul ui 12 Apostolesc.

CANON 12

Au venit la noi (ştiin �ă ), c ă oarecare afar ă de Biserice ş tile legiuiri

n ă zuind la st ă pâniri, prin Pragmátice pe o Epárhie au t ă iat - o în dou ă ,
încât din aceasta sunt doi Mitropoli � i întru aceea ş i Epárhie. Deci a
hot ă rât Sfântul Sinod, de aici înainte nimic de acest fel a se îndr ă zni
de vreun Episcop. Fiindc ă cel ce se va apuca a face una ca aceasta
cade din treapta sa. Iar câte cet ă� i acum prin scrisori împ ă r ă te ş ti, care
cu nume de Mitropolie s - au cinstit, singur ă cinstea dobând ea s c - o, şi
Episcop ul cel ce ocârmuie ş te Biserica ei, îns ă p ă zind u - se însu ş itele
drept ă� i ale Mitropoliei celei adev ă rate.[Sinod 1: 8] [Apost ol: 34; Sinod
1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28; Sinod 6: 36, 39]

TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare Episcopi iubitori de încep ă torie, n ă zuind la
împ ă ra � i, prin poru nci împ ă r ă te ş ti (că acestea sunt Pragmáticele
[nego � ia � iile] ce le zice aicea Canonul) cereau s ă se cinsteasc ă cu nume de
Mitropolie Episcopiile lor, şi pe o Epárhie şi Mitropolie împ ă r � ea u în dou ă .
Încât din aceasta urma u a fi întru una şi aceea ş i Mitropolie, doi
Mitropoli � i (care lucru este afar ă de Sinodice ş tile Canoane, şi mai ales de
cel al 8- lea Canon al Sinodului întâi). Şi s ă se prigoneasc ă între sine ş i din
pricina aceasta Episcopii Epárhiei aceleia. Pentr u aceasta au hot ă rât
sfânt ul Sinod ul acesta, ca de aici înainte nici un Episcop să îndr ă zne as c ă
aceasta. Iar oarecare, num ai de s- ar apuca de una ca aceasta, de ş i nu o ar
ispr ă vi, s ă se caterisea sc ă . Iar câte cet ă� i şi Episcopii, au apucat de s - au
cinstit prin împ ă r ă te ş ti scrisori cu nu me de Mitropolie, s ă aib ă num ai
cinstea cea din numele acela, şi ele, şi Episcopii cei ce le au. Drept ă� ile

162S- a întâmplat să aflu la un loc că Epistolíoarele date la să raci au fost în astfel de form ă ,
şi cu astfel de cuvinte scrise.

Pa pa

Gri go
ri e

Cum se fac acum acestea, caut ă la

sfâr ş itul căr � ii.
152
îns ă , şi st ă pânirea lucrurilor Mitropoliei, s ă se p ă zeasc ă Mitropoliei celei
ce cu adev ă rat, şi din începu t se zice, şi este Mitropolie, fă r ă a putea cel
nou ce cu singur ă cinstea s ă zice Mitropolit, a sfeterisí (a- şi însu ş i) ceva
din acestea. Iar drep t ul chiar a adev ă ratei Mitropolii, este a hiroto nisi
Mitropolitul ei pe Episcop ul Mitropoliei celei din nou cinstite, după
Canon ul 6 al Sinodului întâi, care zice, că nu este Episcop cel ce nu se
face cu socotin � a Mitropolitului.

CANON 13

Clericii str ă ini, şi Anagnó ş ti în alt ă cetate, f ă r ă de scrisori

reco m e n d u it oare ale Episcop ului lor s ă nu liturghis ea s c ă . [Apsot ol:
12, 15]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canonul acesta, că str ă ini Clerici şi Anagnó ş tii, s ă nu
poat ă a lucra ceva al Clericatului lor în alt ă Epárhie, fă ră să aib ă scrisori
recome n d ui t o a r e, de Hirotonia, şi de Ortodoxia, şi de cealalt ă vie � uire a
lor. Ca ni ş te mireni îns ă s ă se împ ă rt ăş easc ă acolo.

CANON 14

Fiindc ă în oarecare Epárhii s - au iertat Anagn ó ş tilor şi Psal � ilor a

se însura, au hot ă rât Sfântul Sinod a nu fi iertat vreun ul din ace ş tia a
lua muiere de alt ă religie. Iar cei ce acum dintr - o înso � ire ca aceasta
au f ă cut copii, de au apucat a bote za pe cei n ă scu � i dintr - înş ii de
c ă tre eretici, s ă - i aduc ă pe ei la împ ă rt ăş irea Catolice ş tii Biserici. Iar
de n - au apucat a- i boteza, s ă nu poat ă a- i bote za de eretici, înc ă nici
a- i împreuna prin nunta cu fa � a ereticeas c ă , sau evreia sc ă , sau
elinea s c ă . Fără numai când ar f ă g ă dui c ă se va muta la Ortodoxa
Credin �ă fa � a ceea ce s - a împreunat cu cel Ortodox. Iar dac ă cine va ar
c ă lca hot ă rârea aceasta a Sfântului Sinod, s ă se supuie Canonice ş tii
cert ă ri. [Apost ol: 26; Sinod 6: 6, 72; Laodiceea: 10, 31; Cartagina: 19,
29, 33]

TÂLCUIRE
Măcar că Canonul 26 al Apostolilor poru nce ş te că Anagnó ş tii şi
Cânt ă re � ii sup ă Hitotesíe, de vor voi pot s ă se însoare, cu toate acestea
din Canonul acesta se vede, că acest lucru nu era pretu tin d e n e a iertat, (şi
mai ales în Africa dup ă al s ă u Canon 19), poru nce ş te dar Sfântul Sinodul
acesta, că în locurile acelea unde se iart ă aceasta, s ă nu fie slobo d vreunui
Cite � şi Cânt ă re � a lua muiere de str ă in ă religie. Iar câ � i au ajuns a na ş te
copii din acest fel de nelegiuit ă nunt ă , s ă - i aduc ă la Catoliceasca Biseric ă ,
şi de i- au boteza t cu bote z ul ereticilor, dac ă botez ul acel ereticesc, cu
care s- au botez a t, nu era deosebit de cel al Ortodoxiei, dup ă materie şi
fel, ci ar putea fi primit de Catoliceasca Biseric ă , să - i ung ă cu sfân t ul Mir,
nu mai precu m zice Zonará. (Mai drep t îns ă este, şi mai sigur a se botez a.
Fiindc ă botez ul tutu r o r ereticilor este întin ă ciune, şi nu botez, dup ă
tâlcuirea Canoan elor 46, 47, 68 Apostole ş ti.) Iar dac ă botez ul acela n- ar fi
primit, din nou să - i bote ze. Şi dac ă înc ă nu i- au boteza t, s ă nu - i mai
boteze în bote z ul cel ereticesc, nici să - i împreu n e z e prin nunt ă cu fa �ă
ereticeasc ă adic ă , sau cu Iudeu, sau cu Elin, adic ă cu necredincios, şi
slujitor de idoli. Iar dac ă poate şi ereticul va fă gă dui a se face Ortod ox,

153
fac ă - se mai întâi dup ă fă gă duin � a sa, şi atuncea s ă se s ă vâr ş easc ă nunta.
Iar cel ce le- ar că lca acestea, s ă fie supu s Canonice ş tilor cert ă ri, celor mai
de sus adic ă Apostole ş ti.

CANON 15

Diaconi � e femei s ă nu se hirotoni s e a s c ă mai - nainte de patruz eci

de ani, şi aceasta cu am ă run � it ă cercetare; iar dac ă , dup ă ce au primit
Hirotesia, şi au ră mas cât ă va vrem e în slujb ă , se va da pe sine ş i nun � ii
oc ă rând Darul lui Dumne z e u, una ca aceasta anatematis ea s c ă - se
împreun ă cu cel ce s - a împreunat cu ea. [Sinod 1: 19; Sinod 6: 14, 40;
Vasilie: 44]

TÂLCUIRE
Pentr u în lesnicioasa am ă gire şi lesnicioasa că derea a femeilor,
porun ce ş te Canonul acesta, s ă nu se Hirotoniseasc ă Diaconi �ă mai tân ă r ă
de patr u z eci de ani de vârst ă . Şi de atâ � ia fiind înc ă , s ă nu se
Hiroto niseas c ă fie ş tecum, ci cu scum p ă t ă� ite ispitiri a vie � ii şi petrecerii
ei. Iar dac ă cu un chip ca acesta Hirotonisin d u - se, şi cât ă va vreme
Diaconin d, în urm ă ar def ă ima Darul lui Dumne z e u, şi s- ar m ă rita, una ca
aceasta să se anate m a tis ea sc ă împreu n ă cu cel ce o a luat pe ea muiere.
Iar Armen ó p ol ul zice (cartea 6, titlul 3) că cei ce vor curvi cu Diaconi �ă , şi
cu Călug ă ri �ă , s ă li se taie nasurile împreu n ă şi a celor cu care au curvit.

CANON 16

Fecioara care s - a afierosit pe sine st ă pânului Dumn e z e u,

aş iş derea înc ă şi Monahii s ă nu fie iertat a se c ă s ă tori. Iar de se vor
afla f ă când aceasta, s ă fie neîmp ă rt ăş i � i. Am hot ă rât îns ă ca s ă aib ă
st ă pânia iubirii de oam eni pentru ace ş tia, Episcop ul locului. [Sinod 4:
7; Sinod 6: 44; Cartagina: 19; Vasilie: 6, 18, 19, 20, 60]

TÂLCUIRE
Din vechi, unele femei în chip mirenesc fiind, se afierosea u pe sine ş i
lui Dumne ze u, precu m aceasta se arat ă din Canon ul, 45 al Sinodului 6 şi
m ă rtu risea s ă fecioreasc ă , st ă pâne fiind cuget ă rilor sale, şi dup ă ce mai
mult ă vreme se ispitea de r ă mân în m ă rturisirea lor, se num ă rau
împreu n ă cu celelalte fecioare. (Că fecioar ă una ca aceasta se nu me ş te,
dup ă Canonul 18 al marelui Vasilie). Dar şi chipul cel negru îl îmbr ă ca,
dup ă Canonul 45 al Sinodului 6. Pentr u aceasta şi Canon ul acesta
rând uie ş te, că fecioarele acestea, dar şi Monahii înc ă , care, ori cu chip
t ă cut, prime sc nec ă s ă toria, ori şi întrebân d u - se m ă rturisesc s ă
fecioreasc ă dup ă Canon ul 19 al marelui Vasilie; ace ş tia, zic, nu este iertat
a se că să tori, şi a- şi călca fă gă duin � ele şi m ă rturisirile ce au dat c ă tre
Dumne z e u. Că ci, dac ă tocmelile ce fac oamenii între sine ş i le adeverea z ă
Numele lui Dumne z e u luând u - se în mijloc, precu m zice Teologul
Grigorie, cât de mare este primejdia a se afla ace ş tia călcă tori tocmelilor
acelora, ce dea drep t ul le- au fă cut că tre Dumne z e u? Şi dac ă dup ă marele
Vasilie (aschitecesc a ş ez ă mân t 21) Monahul, ca unul ce şi- a adus trup ul
s ă u ca pe un rod şi l- a afierosit lui Dumne z e u, nu îl mai st ă pân e ş te pe el
ca pe o afierosire Dumne z eiasc ă , nici este drep t a- l avea spre
întrebuin � a r e a şi slujirea rudelor sale, cu cât mai vârto s nu poate a- l avea
spre întreb ui n � a r e a tru pe ş tei împreu n ă ri? Iar de s - ar afla unii fă când u - o

154
aceasta, să se aforiseasc ă , îns ă st ă pânirea să o aib ă Episcopul locului, de a
ar ă ta iubire de oameni asup r a acestor a, şi ori a u ş ura cert ă rile lor, ori şi a
scurta vremea cert ă rilor, nu îns ă r ă mâin d neînso � irea, ci dup ă ce se vor
desp ă r � i cei împreu n a � i unul de altul. Că curvie, ori mai bine a zice
preacu rvie este, nu nun t ă ceea ce s - a fă cut, dup ă marele Vasilie în
Canon ul 6 şi 18 al s ă u.

CANON 17

Parikíele (Paróhiile) cele �ăr ă ne ş ti de prin fie ş tecare Epárhie, sau

cele de prin sate, s ă ră mân ă nestr ă mutate la Episcopii cei ce le � in pe
ele, şi mai ales dac ă f ă r ă sil ă în timp de treizeci de ani pe ele � inându -
le le - au icono m i sit. Iar dac ă în curgerea acelor treize ci de ani s - a
f ă cut vreo gâlcea v ă , sau s - ar face pentru acest ea, s ă fie iertat celor ce
zic c ă s - au nedrept ă� it, a porni judecat ă întru acest ea la Sinodul
Epárhiei. Iar de s - ar nedrept ă� i cine va de Mitropolitul s ă u, la Exárhul
ocârmuirii, sau la scaunul Constantin o p ol ul ui s ă se judec e, precu m s -
a zis mai - nainte. Iar dac ă vreo cetate s - a înnoit, de împ ă r ă teas ca
st ă pânire, sau iar ăşi s - ar înnoi, politice ş tilor şi publicilor forme, s ă
urme z e şi rânduiala Biserice ş tilor Parikíi. [Apost ol: 74; Sinod 1: 6;
Sinod 4: 9, 21; Antiohia: 14, 15; Cartagina: 8, 12, 14, 15, 16, 27, 28, 36,
87, 96, 105, 115, 118, 128, 129, 130, 137, 138, 139; Sinod 6: 25, 38]

TÂLCUIRE
Parikíile (nemer nicíel) cele �ă r ă ne ş ti sunt enórii mici, care se afl ă şi
pe la margini şi la locuri dep ă rtate, şi se locuiau de pu � ini oameni,
nu min d u - se cotún u ri. Iar nemer nicíi să te ş ti, sunt paró hii, care se
apro piau de � arini şi de sate, şi aveau mai mul � i locuitori. Deci aceste
nemer nicii (paró hii) ale fie ş tec ă rei Eparhii, por un ce ş te Canonul acesta, s ă
ră mâie nere ş luite, şi nez m ul te de la Episcopii cei ce le � in pe ele, şi mai
ales de le- au avut pe ele în st ă pânirea lor în curgere de treizeci de ani, cu
bun ă credin �ă , şi fă r ă sil ă , adic ă , fă r ă a sili pe cineva, şi a le ră pi cu
nedrea p t ă pricin ă . Iar dac ă în timpul celor 30 de ani, s - au fă cut vreo
pricire pent r u acestea, sau dup ă Canonul acesta s - ar face, este voie celor
ce zic că se nedrep t ă� e sc pent r u ele, a- şi că uta pricina lor, la Sinodul
Epárhiei. Iar dac ă cineva, s - ar nedre p t ă� i pentr u acestea de Mitropolitul
s ă u, s ă - şi caute judecata sa la Exárhul şi cel mai întâi al ocâr m uirii. (Al
că ruia lucru s- a fă cut nelucr ă tor dup ă aceste al patr ulea Sinod, precu m
am zis la subînse m n a r e a Canonului 9 al acestuia ş i Sinod) sau la cel al
Constan ti no p o lul ui, precu m s - a zis mai - nainte. Iar dac ă pân ă acum s - a
zidit vreo Cetate prin împ ă r ă teasca st ă pânire, sau de acum înainte are a
se zidi, atuncea nu va că uta a o supu n e pe aceasta Episcop ul cel ce se
megie ş e ş te, ca pe o paró hie a sa. Fiindc ă rând uila paróhiilor acelei
Biserici, are a urma legilor şi poru ncilor politice ş ti, ce le- ar rând ui
împ ă ratul pentr u acea din nou zidit ă cetate, şi nu din potriv ă 163 .

CANON 18

163Au iertat Sinodul împ ă ratului, ca să rânduiasc ă pentru paóhii (enórii) la singure cet ă� ile
cele de dânsul zidite, şi nu de obş te la toate, precum socote ş te Balsamón. Pentru că dup ă
Canonul 12 al aceluia ş i Sinod, Mitropoliile cele ce prin scrisorile împ ă r ă te ş ti s- au cinstit,
numai cinstea o dobândesc, şi ele, şi Episcopul lor. Iar drept ă� ile şi pronómiile neschimbate
se pă zesc Mitropoliei celei ce a fost mai - nainte, şi care dup ă adev ă r este Mitropolie.
155
 Vinov ă� ia congiurá � iei, sau a fatríei, şi de legile cele din afar ă cu
totul este oprit ă . Dar cu mult mai vârto s în Biserica lui Dumn e z e u se
cuvin e a se opri de a se face aceasta. Deci dac ă oricare Cleric, sau
Monahi s - ar afla, ori congiura � i, ori fac fatríi, ori închegân d
me ş te ş ugiri asupra Episco pilor, sau Clericilor celor împreu n ă cu ei, cu
totul s ă cad ă din treapta lor. [Apost ol: 31; Sinod 6: 34; Cartagina: 10,
62; Gangra: 6; Antiohía: 5; Sinod 1 şi 2: 3, 14, 15]

TÂLCUIRE
Congiura re este, când se leag ă oarecare între sine cu jur ă mân t u r i. Iar
fatria, când împreu n ă se leag ă cu unire şi hot ă râre, ca s ă nu lase nimic
din cele ce s- au sf ă tuit împotriva cuiva, pân ă ce le vor ispr ă vi. Congiurar e
au fă cut iudeii aceia, precu m istorise ş te Sfin � itul Lucá la Fapte, care
împreu n ă s - a jurat împotriva lui Pavel, anate m a ti si n d u - se pe sine ş i nici
s ă m ă nânce, nici s ă bea, pân ă ce vor omorî pe Pavel. [Fapte 23, 21] Deci
zice Canonul acesta, că vinov ă� ia conjur ă rii şi a fatriei, şi de îns ăş i legile
cele dinafar ă , atât ale Élinilor, cât şi ale Ortodoc ş ilor împ ă ra � i, care pe
cele mai multe legi de la Elini le- au luat; este cu totul oprit ă . Cu mult mai
vârto s dar se cuvine, a se opri de a nu se face aceas ta în Biserica lui
Dumne z e u. Deci de se vor afla oarecare Clerici sau Monahi a se
împreu n ă jur a, şi a fatriasí, sau alte oarcare lucr ă ri aspre şi rele a înfor m a,
(că aceasta însem n ea z ă , zicerea închegân d. Dup ă ceea ce zice, s - a
închegat ca laptele inima lor, adic ă s - a învârto ş at ca brân z a) împot riva
Episcopilor lor, şi a Clericilor celor împreu n ă cu ei, unii ca ace ş tia s ă se
caterisea sc ă .

CANON 19

A venit la auzul nostru, c ă în Epárhii canonisit el e Sinoade de

Episcopi nu se fac, şi din aceasta multe din lucrurile cele Biserice ş ti,
car au trebuin �ă de îndreptare ră mân întru negrijire. Deci a hot ă rât
sfântul Sinod, dup ă Canoanel e Sfin � ilor Părin � i de dou ă ori pe an s ă se
adune la un loc Episcopii în fiecare Eparhie, ori unde ar socoti
Episcop ul Mitropoliei, şi s ă îndrept e z e toate cele ce s - ar ivi. Iar
Episcopii care nu ar fi împreun ă , aflându - se prin cet ă� ile lor, şi mai
ales întru s ă n ă tate petrecând, şi slob o zi fiind de toat ă neap ă rata şi de
nev oi e îndelet nicire, fră� e ş te s ă se mustre. [Apost ol: 37; Sinod 1: 5;
Sinod 6: 8; Sinod 7: 6; Antiohia: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]

CANON 20

Clericii ce se afl ă la o Biseric ă , precu m am hot ă rât acum, s ă nu fie

iertat a se rândui la Biserica altei cet ă� i, ci s ă fie mul � umi � i de aceea
întru care din încep ut s - au învrednicit a Liturghisi; afar ă de aceea,
care pierzând u - şi patria lor, de nevoi e au trecut la alt ă Biseric ă . Iar
dac ă vreu n Episcop dup ă hot ă rârea aceasta, ar primi vreun Cleric
cuv e nit altui Episcop, au socotit (Sinodul) neîmp ă rt ăş it a fi cel ce a
primit şi cel ce s - a primit, pân ă ce clericul cel mutat s - ar întoarce la
Biserica ta. [Apost ol: 15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 5, 10, 23; Sinod 6:
17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina: 63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE

156
 Clericii (precu m s - a zis în Canonul 8) ce se afl ă la o Biseric ă , nu au
voie a se muta la Biserica altei cet ă� i, ci s ă r ă mâie la aceea pent r u care din
încep u t s- au Hiroto nisit. Afar ă de aceea numai, care fugind din patria lor
pent r u vreo nevoie, de n ă v ă lirea poate a barbarilor, s- au muta t la alt ă
Biseric ă . (Care şi ace ş tia dup ă ducerea barbarilor trebuie a se întoarce la
Biserica lor, du p ă Canonul 28 al Sinodului al 6- lea) iar oricare Episcop,
dup ă Canon ul acesta, va primi Cleric al altui Episcop, s ă se aforiseasc ă şi
cel primit şi primitor ul de împ ă rt ăş irea Sinepiscopilor lui, şi Clericul de a
Clericilor, pân ă ce str ă inul Cleric se va întoarce la Biserica sa.

CANON 21

Clericii, sau mirenii prih ă nind pe Episcop sau pe Clerici, simplu

şi necerc etat, s ă nu se primea s c ă spre prih ă nire, de nu se va cerceta
mai înainte ipólip sul lor. [Apost ol: 74; Sinod 2: 6; Cartagina : 8, 27,
137, 138, 139]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te ca Clericii aceia şi mirenii, ce prih ă nesc
(adic ă pâr ă sc) pe Episcopi, şi pe Clerici, nu pent r u vreo pricin ă de bani şi
osebit ă a lor, ci de Bisericeasc ă şi învinov ă� itoare, să nu se primea sc ă pâra
lor simplu şi necercetat, de nu mai - nainte se va cerceta petrecerea lor, de
este neprih ă nit ă şi neoc ă rât ă .

CANON 22

Nu fie iertat Clericilor dup ă moartea Episcop ului lor, a ră pi

lucrurile cele cuve nit e lui. Precum şi de vechile Canoane s - a oprit. Iar
cei ce fac una ca aceasta, s ă se primejduias c ă din treptele lor.
[Apostol: 40; Antiohia: 24; Sinod 6: 35; Cartagina: 30, 89]

TÂLCUIRE
Nu se cade, zice Canonul acesta, ca Clericii, dup ă moarte a
Episcop ul ui lor, s ă - i r ă peasc ă lucrurile lui, precu m şi vechile Canoane
aceasta o opresc (cel Apostolesc 40 şi al Antiohíei 24), iar cei ce fac
aceasta, s ă se primej d uiasc ă a- şi pierde treap t a şi dreg ă toria lor.

CANON 23

A venit la auzul Sfântului Sinod, c ă oarecare Clerici şi Monahi,

nimica fiindu - le încredin � at de Episcop ul lor, uneori înc ă şi
neîm p ă rt ăş i � i f ă cu � i fiind de dânsul, mergând la împ ă r ă teasca cetate
în Constantino p ol, petrec mult într - însa, f ă când tulbur ă ri, şi
tulburând Bisericea s ca stare, ră sturnând şi casele unora. Deci a
hot ă rât Sfântul Sinod ca mai întâi unora ca acest ora s ă li se aduc ă
aminte, prin avocatul prea Sfintei Biserici a Constantin op o l ului,
pentru a ie ş i din împ ă r ă teasca cetate. Iar dac ă întru acelea ş i lucruri ar
st ă rui neru ş inându - se, şi f ă r ă de voia lor prin acela ş i avocat s ă se
scoat ă , şi s ă se întoarc ă la locurile lor. [Apost ol: 15; Sinod 1: 15, 16;
Sinod 4: 5, 10, 20; Sinod 6: 17, 18; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Cartagina:
63, 98; Sardichia: 15, 16, 19]

TÂLCUIRE

157
 Înş tiin � ân d u - se Sinodul acesta, că unii Clerici şi Monahi, neavân d
încredin � a t ă lor vreo Bisericeasc ă ocâr m uir e, nejudecâ n d u - i vrednici spre
aceasta Episcop ul lor, iar câte odat ă opri � i de împ ă rt ăş ire fiind ei de că tre
Episcop ul, merg în Constan tin o p ol, şi mult timp petrecâ n d într - însul
tulbu r ă starea Bisericii, şi r ă zvr ă tesc casele, ori ale cre ş tinilor celor ce- i
primesc, sau ale Clericilor celor ce le urmea z ă lor. Pentr u aceasta
porun ce ş te prin acest Canon al s ă u, mai întâi să li se vesteasc ă prin
avocatul Bisericii să se duc ă cu pace din Consta n ti no p ol. Iar de st ă ruiesc
într - aceste lucruri cu neru ş inare, s ă se izgonea sc ă şi fă r ă a voi prin însu ş i
avocatul, şi s ă se duc ă la locurile lor. Iar care sunt avoca � ii, vezi la
subînse m n a r e a Canonul ui al 2- lea al acest uia ş i Sinod.

CANON 24

Mă nă stirile cele odat ă con s fin � it e dup ă socot eala Episcop ului, s ă
ră mâie pentru de - a pururea Mă nă stiri. Şi lucrurile cele ce se cuvin lor
s ă se p ă zeas c ă , şi s ă nu se mai fac ă acest ea l ă ca ş uri lume ş ti. Iar cei ar
ierta a se face aceasta, s ă se supun ă cert ă rilor celor din Canoane.
[Sinod 4: 4; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 şi 2: 1; Chiríl: 2]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te ca Mă nă stirile câte au apucat odat ă a se
Catiero tí (Consfin � i), cu socoteala şi voia Episcopului locului, (precum mai
înainte am zis la Canon 4 al acest ui Sinod), acestea trebuie să r ă mâie
totdea u n a Mă nă stiri, şi de acum înainte să nu se fac ă Ob ş te ş ti şi lume ş ti
loca ş uri. Asemenea şi câte lucruri au mi ş c ă toare şi nemi ş c ă toare, trebuie
a se p ă zi ner ă pite şi neîmp u � i n a t e. Iar câ � i, de ş i în ş i ş i ei nu le vor face
lume ş ti loca ş uri, nici vor lua din lucrurile lor, ci vor da voie altora s ă fac ă
aceasta, ace ş tia s ă se fac ă vinova � i cert ă rilor Canoanelor. Şi care sunt
cert ă rile acestea? Acelea ce Sinodul al 7- lea le cuprin de în al 13 - lea
Canon al să u, pe Clerici adic ă caterisin d u - i, iar pe Monahi, şi mirenii aceia
aforisin d u - i, care au ră pit Mănă stirile şi Episcopiile, şi le- au fă cut
Ob ş te ş ti loca ş uri, şi nu vor a le întoarce înapoi, pentr u a se face iar ăş i
sfin � ite, precu m au fost şi mai - nainte.

SIMFONIE
Iar Canon u 44 al Sinodului al 6- lea nu por unce ş te numai a nu se face
Mă nă stirile Ob ş te ş ti şi lume ş ti lă ca ş uri, ci şi a nu se da de cineva acestea
la oame ni lume ş ti pent r u a le ap ă ra adic ă şi a le ocâr m ui. Ci şi Canon ul 12
al Sinodului al 7- lea opre ş te de a înstr ă ina vreun Egumen averile
Mă nă stiri. Iar cel al 19 - lea al acest uia nu iart ă a lua vreun Monah lucrurile
ce au dat Mă nă stirii sale, dac ă de sine se va duce din ea. Dar şi cel al 2- lea
al lui Chiríl voie ş te s ă r ă mâie nere ş luite Odoarele şi averile de la Bisericile
ce le au pe ele 164 .
164Zice îns ă şi cartea 11 din împ ă r ă te ş tile Aşez ă mânturi Titlu 8 Aşez ă mânt ul 51 (la Fótie
Titlu 2 Cap 1) „Cele sfin � ite au drept Dumnezeiesc, şi nu se st ă pânesc de cineva. Iar lucru
sfin � it este acela ce s- a afierosit în public.” Şi iarăşi Aşeză mânt ul al 10- lea Titlu 1 „sfin � it
lucru este cel ce cu dreptate şi prin Preo � i s- au afierosit lui Dumnezeu, precum Biserici şi
Vase, iar acela ce- l face cineva sfin � it cu de la sine putere, nu este sfin � it. Deci lucrului celui
de acest fel sfin � it, şi Biserica de va că dea, locul ră mâne sfin � it. Şi nu poate cineva, dup ă
Armenopul, Cartea… Titlul 11, să - l st ă pâneasc ă . Că cel ce odat ă s- a făcut sfin � it, nu
înceteaz ă cândva de a nu fi sfin � it. Ci de ş i Aşeză mânt ul 36 Cartea 11 Titlul 7 zice că cele
sfin � ite când se vor robi de barbari, înceteaz ă de a fi sfin � ite, precum şi cel slobod, când se
robe ş te, înceteaz ă de a fi slobod, iar dup ă ce scă pat din robie iarăşi se face sfin � ite, aceasta,
zic, se în � elege că înceteaz ă de a fi sfin � ite dup ă lucrare, nu îns ă şi dup ă putere; Că dup ă
158
 CANON 25

Fiindc ă oarecare din Mitropoli � i, precu m despre aceasta ne - am

în ş tii � at, se lene v e s c despre p ă storiile cele încredin � ate lor, şi întârzie
Hirotoniile Episcopilor. S- a socotit de c ă tre sfântul Sinod în curgerea
a trei luni s ă se fac ă Hirotoniile Episcopilor, de nu când va poate
neap ă rat ă nev oi e ar face a se prelungi timpul întârzierii. Iar dac ă
(cine v a) nu o va face aceasta, s ă se supun ă Biserice ş tilor cert ă ri. Îns ă
venitul Bisericii celei v ă du vite, s ă se p ă zeas c ă întreg de icono m u l
acest ei Biserici. [Apost ol: 58; Sinod 6: 19; Sinod 1 şi 2: 16; Sardichia:
11, 12; Cartagina: 79, 82, 86, 131, 132, 133; Petru: 10]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rân d uie ş te, ca Mitropoli � ii s ă nu se leneveasc ă desp r e
p ă storiile lor, şi să întâr zie Hirotoniile Episcopilor celor supu ş i lor, ci
dup ă moar tea Episcopul ui celui ce s - a s ă vâr ş it, s ă Hirotonisea sc ă alt
Episcop la vă duvita Episcopie, în vreme de trei luni. Afar ă nu mai, dac ă
vreo neap ă rat ă nevoie va sili a se prelungi mai mult vremea întâr zierii.
(Poate ori de barbari s - a robit Episcopia aceea, ori alt vreun r ă u i s - a
întâm pla t, şi pentr u aceas ta nu poate cineva a merge acolo.) Iar care
Mitropolit se va lenevi la aceasta, s ă se fac ă vinovat cert ă rilor Canonice ş ti.
Rodurile îns ă , şi veniturile lucrurilor Episcopiei aceleia, treb uie s ă le
p ă zeasc ă iconom ul acestor a, întregi şi nere ş luite, pân ă se vor încredin � a
celui ce are a se Hirotonisi.

putere, de- a pururea sunt sfin � ite, şi mai ales vasele cel Sfin � ite şi mi ş cate. Care şi robindu -
se de multe ori îşi arat ă puterea sfin � eniei lor ceea ce este întru ele, şi cu lucrarea. Precum o
au ară tat, atât Sicriul lui Dumnezeu, când s- a robit de cei de alt neam, oborând pe idolii lor,
şi de şoareci umplând locurile lor, şi pe dân ş ii ră nindu - i la şezut. [1 Împ ă ra � i 5: 9] cât şi
Vasele cele sfin � ite care s- au robit de Babilonieni din Biserica Ierusalimului, omorând pe
Valtasár, pentru că le- au întrebuin � at ca pe niş te Ob ş te ş ti, şi nesfin � ite. [Daniil 5: 30] Cu
toate acestea, ceea ce zice marele Vasilie, este pe cât adev ă rat, pe atâta mai înfrico ş at. Că
zice, că ceea ce se va afierosi în Numele lui Dumnezeu, pân ă atunci are cinste ca un lucru
Sfânt, pân ă ce se p ă ze ş te voia lui Dumnezeu într - însul; pentru aceasta şi Casa aceea, şi
Biserica cea din Ierusalim, s- a lăsat pustii de Dumnezeiescul Dar, dup ă Cuvântul Domnului:
«Iată casa voastr ă se las ă pustie». Pentru că nu se p ă zea voia lui Dumnezeu într - însa, adică
Preo � ii cei ce slujeau într - însa nu pă zeau voia lui Dumnezeu. Cele sfin � ite nu poate cineva a
le stă pâni, m ă car de ş i mul � i ani le- ar fi luat rodurile, dup ă Titlul 6 al aşez ă mântului 10.
Cele sfin � ite nu putem a le avea ca pe ale noastre. Dup ă aş ez ă mânt ul 23 Cartea 6, Titlul 1.
Dacă în mijlocul a dou ă locuri ob ş te ş ti şi nesfin � ite, se află loc sfin � it, nu se poate face
trecere prin locul cel sfin � it la cel nesfin � it. Dup ă aş ez ă mântul 14 al Titlului 1. Se opre ş te a
zidi cineva în loc sfin � it, dup ă a 4- a Institu � ie adică întroducerea legilor Titlul 15 Nimeni nu
poate a vinde, sau a schimba, sau a dă rui, sau amanet a pune Mănă stirea, unde s- a
întemeiat jertfelnic, şi unde s- au făcut Sfânta Liturghie, şi nevoin �ă monahiceasc ă . Şi de s-
ar face una ca aceasta, nu are tă rie, şi cel ce a vândut va pierde şi pre � ul ce a luat, şi
Mănă stirea, ori şi lucrul Mănăstirii ce l- au vândut. Şi cel ce a cump ă rat încă asemenea, va
pierde şi pre � ul ce a dat, şi lucrul ce a cump ă rat. Şi pre � ul acesta se va da la Mănăstirile cele
de loc, şi la Biserica cea de loc. Dup ă aş ez ă mântul 1 al titlului al 2- lea din Nearale (la Fótie
Titlul 11 Cap 1) Iar aş ez ă mântul al 2- lea al Titlului al doilea din Nearale. (Fótie Titlul 10
Cap 1 şi Armenúpol Cartea 3 Titlu 4) Poruncesc că iconomii şi epitropii, şi ceilal � i
chivernisitori ai Bisericilor şi ai Sfintelor Lăcaş uri, şi Hartulárii, şi Părin � ii şi fii acestora, să
nu dea cumva lucru bisericesc ca să - l să deasc ă , sau să - l orânduiasc ă , sau şi amanet să - l
puie ei, ca să ia bani pentru acestea. Pentru că cei ce le- ar lua, şi banii vor pierde, şi
cheltuiala ce vor face pentru a le lucra, şi cei ce le vor da, vor pierde împreun ă cu pre � ul ce
l- au luat, încă şi suma cât au cheltuit cei ce le- au lucrat, şi banii ace ş tia se vor da
Dumnezeiescului Lăcaş, al căruia a fost lucrul. Căci şi Biseica că zând locul nu se nesfin � e ş te
nici se vinde.
159
 CANON 26

Fiindc ă în oarecare Biserici, precu m ne - am în ş tiin � at, f ă r ă de

icono m i, Episco pii întrebuin � ea z ă Biserice ş tile lucruri, s - a soc otit ca
toat ă Biserica ce are Episco p, s ă aib ă şi Iconom din Clericatul s ă u, care
s ă icono m i s e a s c ă cel Biserice ş ti, dup ă soc otin � a Episcop ului s ă u. Ca s ă
nu fie f ă r ă martori icono m ia Bisericii, şi din aceasta s ă se ră sipeas c ă
lucrurile ace ş teia ş i Biserici, şi s ă se pricinuiasc ă def ă imare Preo � iei.
Iar de nu o va face aceasta, s ă fie supu s Dumn e z e i e ş tilor Canoane.
[Apostol: 38, 41; Sinod 7: 11, 12; Antiohía: 24, 25; Sinod 1 şi 2: 7;
Cartagina: 34, 41; Gangra: 7; Anghira: 15; Teolog ul: 10; Chiril: 2]

TÂLCUIRE
Fiindc ă zice Canonul acesta, că ne - am în ş tiin � at, c ă în câteva Epárhii,
fă r ă de Iconomi Episcopii ocâr m uie sc lucru rile Bisericii de sine ş i, şi
precu m în ş i ş i voiesc. Pentr u aceasta s - a socotit de cuviin �ă , ca Episcopul
al fiec ă rei Biserici să aib ă Iconom, nu din casnicii să i, slugi sau rudenii. Ci
din Clericii s ă i, icono misin d lucrurile Bisericii, dup ă socotin � a Episcopul ui
s ă u. Ca s ă nu fie fă r ă mar tor, unde, şi cum, şi când, se cheltuiesc
veniturile Bisericii, şi din acestea s ă dea Arhiereul prepu s popor ul ui şi
pricin ă de a- l prih ă ni, că r ă u le risipe ş te pe acestea. Iar Arhiereul care va
face afar ă de Canonul acesta, să fie vinovat cert ă rilor Dumne z eie ş tilor
Canoane. Şi precu m Arhiereul se cuvine a avea Iconom asupr a lucru rilor
Bisericii, a ş a şi Egumenul se cuvine a avea Iconom asupr a lucrurilor
Mă nă stirii 165 .

CANONUL 27

Cei ce ră pesc cu num e de c ă s ă torie, sau cei ce împreu n ă lucreaz ă ,

sau împreun ă se sf ă tuie s c cu cei ce le ră pesc, a hot ă rât sfântul Sinod,
de ar fi Clerici s ă cad ă din treapta lor. Iar de ar fi mireni s ă se
anatemati s e a s c ă . [Sinod 6: 92; Anghira: 11; Vasilie: 22, 30, 38, 42, 53]

TÂLCUIRE
Canonul acesta mai aspr u ceart ă pe cei ce r ă pesc femei pentr u a le
lua în împ ă rt ăş ire de nunt ă , decât celelalte Canoan e care pomene sc
desp r e ră pirea femeilor. Că ci nu num ai pe cei ce le r ă pesc, ci şi pe cei ce
lucru au ajutat, şi cu sf ă tuire la acest fel de r ă pire, de vor fi Clerici, îi
caterise ş te, iar de vor fi mireni, s ă se anate m a ti sea sc ă 166 ş i cu drep ta te.
165
Însemnea z ă că Iconomul în tot anul trebuie a da socoteal ă Episcopului (sau şi
Igumenului) despre iconomia lucrurilor Bisericii, sau ale Mănă stirii. Iar de se va întâmpla a
muri mai înainte de a da socoteal ă , să o dea clironómii lui, dup ă aşez ă mânt ul 42 al titlului 3
din Nearale (la Fótie Titlu 10 Cap 1) iar Maláx în Istoria Patriarhilor zice, că marele Iconom
al averilor, se cade a fi Ierodiacon (sau Presbíter), şi când Liturghise ş te Arhiereul st ă în
parte Sfintei Mese purtând stiharul să u. Şi �iind în mâini sfin � ita Repíd ă ; aduce la Arhiereu
pe cel ce are a se Hirotonisi. Cerceteaz ă veniturile şi cheltuielile, şi toate socotelile averilor
Bisericii, � iind condica şi scriindu - le. De 4 ori pe an le înfă� o ş eaz ă Arhiereului; cerceteaz ă şi
poart ă grijă de lucrurile Bisericii ce vă duve ş te, pân ă ce i se face ei Arhiereu, şi la judec ă� i
st ă dea dreapta Arhiereului. Iar Zonará în Istoria lui Isákie Comninó zice: Că marele Iconom,
şi skevofílaxul, atunci se rânduia de împ ă ratul. Şi Comninó acesta a rânduit să se
prohirisásc ă amândoi de Patriarhul.
166 Aspru pedepse ş te Sinodul, dar asemenea şi politice ş tile legi pe ră pirile Nun � ilor, pentru

că este lucru necinstit pricinuitor de ră sturnare a case întregi, de ucideri, de tulbur ă ri, şi în
scurt de multe rele. Şi m ă car, de am zice, că n ă scă torii, sau st ă pânii femeilor ră pite, mai în
urm ă s- ar îndupleca a primi nun � ile, îns ă de silă şi fără voia lor se înduplec ă , pentru
necinstele şi stric ă rile, ci mai de multe ori urmeaz ă mai înainte de nunt ă , ale fiicelor, şi ale
160
Pentr u că cel ce le r ă pe ş te, poate a pune de pricin ă că - l îndeam n ă
necuviincioasa iubire de muieri, iar cei ce împreu n ă lucrea z ă , şi împreu n ă
ajut ă , nici de o pricin ă de acest fel se îndeam n ă , că tre aceast ă
necuviincioas ă fapt ă , fă r ă num ai de r ă utatea socotelii lor.

CANON 28

Pretutinde ni hot ă rârilor Sfin � ilor Părin � i urmând, şi pe Canonul

cel de curând citit al celor 150 prea de Dumn e z e u iubitorilor Episcopi,
care s - au adunat în zilele fericitului întru pom e nire marelui Teod o s i e,
a celui ce s - a f ă cut împ ă rat împ ă r ă te ş tei cet ă� i a lui Constantin Romei
nov e, cuno s c ân d u - l; acest ea ş i şi noi poruncim şi hot ă râm pentru
Pres vía (privilegiile) Preasfint ei Biserici, a acest ui Constantino p ol
Romei nov e. Fiindc ă scaunul Romei celei mai vechi, pentru c ă
împ ă r ă� ea cetatea aceea, Părin � ii dup ă cuviin �ă i- au dat Presvía
înaintirii; şi cu acesta ş i chip pornindu - se şi preaiubitorii de
Dumn e z e u Episcopii cei 150 cele de o potriv ă Presvíi le - au dat şi
preasfânt ului scaun al Romei celei no ve, cu drept cuvânt judecân d, că
cetatea, ceea ce s - a cinstit cu împ ă r ă� ie şi cu singlit, s ă dobând ea s c ă
şi Pres víel e cele de o potriv ă cu împ ă r ă teasca cetate Roma cea vec h e,
şi întru lucrurile cele Biserice ş ti, ca aceea s ă se m ă reas c ă , a doua dup ă
aceea fiind. Şi ca pe şinguri Mitropoli � ii Pontice ş tei, şi Asian e ş tei, şi a
Trachice ş tei ocârmuiri, dar înc ă şi Episco pii, cei ce sunt barbarice ş tile
locuri ale ocârmuirilor mai înainte zise, s ă se Hirotonis ea s c ă de la
mai - nainte zisul preasfânt ul scaun al preasfint ei Biserici celei din
Constantin op o l. Adic ă fiecare Mitropolit al ocârmuirilor celor mai
înainte zise, împreun ă cu Episcopii Epárhiei Hirotoni sin d pe Episcopii
Epárhiei, precu m înva �ă Dumne z e i e ş tile Canoane. Iar Mitropoli � ii
ziselor ocârmuiri, s ă se hirotoni s e a s c ă , precu m s - a zis, de
Arhiepis c o p ul Constantin o p olului, alegerile într - un glas f ă cându - se
mai - nainte, dup ă obicei, şi la dânsul aducând u - se. [Apost ol: 34; Sinod
2: 3; Sinod 6: 36]

TÂLCUIRE
Fiindc ă la acest al 4- lea Sinod s - a citit Canonul al 3- lea al Sinodului
al 2- lea care rând uie ş te s ă aib ă Arhiepiscop ul Consta n ti no p o l ului
privilegiile înaintirei cinstei dup ă Arhiepisco p ul Romei, fiindc ă aceas ta
este noua Rom ă ; pent r u aceasta şi Pă rin � ii Sinodului acest uia, prin acest al
lor Canon, înnoiesc şi adeverea z ă pe pome nit ul Canon, şi acestea ş i le
pome ne s c, şi le hot ă r ă sc pentr u privilegiile acestuia ş i Consta n tin o p ol
Roma nou ă . Căci, zic ei, precu m scaun ului Romei celei vechi, pentr u că se
afl ă într - însa împ ă r ă� ie, cu drept cuvân t au dat Pă rin � ii Pronó mii, a se
zice adic ă întâiu cu rând uiala, între ceilal � i Patriarhi. Într - acesta ş i chip cu
aceasta ş i � intire s - au pornit întocmai şi cei 150 de prea iubitori de
Dumne z e u Episcopi ai Sinodului al 2- lea, şi au dat Pronó miile cinstei cele
întocmai şi neschim b a t e, şi preasfâ n t u l ui scaun al Romei noi, adic ă al

slujnicilor lor care se ră pesc. Şi pentru că al � ii în urm ă nu le voiesc pe ele. Am zis îns ă că cu
adevă rat pentru cuvântul acesta, Canonul acesta şi politice ş tile legi stra ş nic pedepsesc pe
cei ce ră pesc femei. Pentru că de ar fi fost pentru supunere sub st ă pân, iat ă că şi marele
Vasilie dup ă Canonul să u 22 nun � ile fetelor celor ce sunt sub st ă pânire făcute din ră pire, va,
să ră mâie înt ă rite cu învoirea pă rin � ilor lor, precum s- a zis mai sus; iar politice ş tile legi pe
nun � ile cele din ră pire le desleag ă , m ă car de ş i p ă rin � ii celor ră pite se vor îndupleca în urm ă
a le primi, precum am zis.
161
Constan ti no p o lul ui 167 , judecân d a fi de cuviin �ă , fiindc ă cetatea aceasta,
s - a cinstit cu împ ă r ă� ie, şi cu Singlít, asemene a ca şi Roma, se cuvine a
dobân di întoc mai cu Roma cea veche şi pronó miile cele aseme ne a, şi s ă se
m ă reasc ă şi aceas ta ca aceea, în lucrurile cele Biserice ş ti; cu singur ă
osebirea aceasta, că Roma cea mai veche s ă fie întâi cu rânduiala, iar
Roma cea nou ă , s ă fie a doua cu rând uiala. Pe lâng ă acestea por un ci m şi
hot ă râm, ca să se Hirotonisea sc ă de la Sfântul Scaun al
Constan ti no p o lul ui cel mai sus zis, singuri Mitropoli � ii (nu adic ă şi
Episcopii cei supu ş i Mitropoli � ilor. Că fiecare din ei se Hirotonise ş te de
Mitropolitul să u şi de Episcopii Epárhiei, precu m zice Dumne z eie ş tile
Canoane. Şi mai ales cel al 6- lea al Sinodului 1.) Şi nu numai a se

167 Pricinile cele mai de că petenie, pentru care s- au dat Canonul acesta, sunt 5, trei adică
departe (de ceea ce se nume ş te de noi), iar dou ă de nevoie şi de luat aminte. 1. Fiindc ă
Canonul 34 Apostolesc porunce ş te, ca Episcopii fiecă rui neam, se cade a avea pe unul întâi,
şi al socoti de Cap; şi fiindc ă Canoanele 6 şi 7 ale Sinodului 1 au supus pe toate ocârmuirile
la Episcopul Romei, iar pe altele la al Alexandríei, pe altele la al Antiohíei, şi pe altele la al
Ierusalimului, trebuia prin urmare şi ocârmuirile Asiei ale Pontului (adică ale Mării Negre), şi
ale Traciei cele neatârnate; să aibă întâi şi cap pe al Constantinopolului şi să se supun ă lui,
şi de el să se Hirotoniseasc ă . Pentru că era învecinat, şi mai ales pentru că acest fel de
obicei a urmat din început. Că pe mul � i Mitropoli � i din ace ş tia Patriarhii Constantinopolului
au Hirotonisit. Căci Hrisostom, a Hirotonisit pe Iraclíd al Efésului, şi ducându - se la Efés şi
întorcându - se la Constantinopol 13 Episcopi a caterisit. Şi cel al Agchírei, şi Mémnon al
Efésului (cel ce la Sinodul al 3- lea viteje ş te a st ă tut) de cel al Constantinopolului s- a
Hirotonisit. Drept aceea şi adev ă rat se vede că este ceea ce am zis mai sus ca o dezlegare la
nedumerirea în subînsem narea Canonului 9. Şi se vede dar că pe Mitropoli � ii ocârmuirilor
acestora îi supune judec ă� ii Patriarhului Constantinopolului, 2. Fiindc ă şi Sinodul 2 în al 3-
lea Canon al să u, a dat pronómii de cinste Patriarhului Constantinopolului, urma încă a i se
da şi pronómiile st ă pânirii. 3. Că se cuvenea a lua pronómii de st ă pânire Patriarhul
Constantinopolului, pentru că veneau osebi � i Patriarhi şi Arhierei spre a se jelui împ ă ratului
la nevoile lor, şi trebuia întâi a se întâlni cu dânsul, aflându - l pe el împreun ă lucr ă tor şi
ajut ă tor, şi printr - însul să se înfă� o ş eze la împ ă ratul, precum Iustinián vechi obicei
adeverind, o au rânduit aceasta. Pentru aceasta în Práxa 16 a Sinodului 4 Nunéhi al
Laodiceei a zic, când loco � iitorii Papei de la Roma se nemul � u meau de privilegiile
Patriarhului Constantinopolului. „Slava Patriarhului Constantinopolului, slavă a noastr ă
este; fiindc ă şi purt ă rile de grij ă ale noastre asupra sa le prime ş te. 4. Se că dea să ia
pronómiile stă pânirii Patrirhului Constantinopolului asupra celor mai de sus trei ocârmuiri.
Pentru că precum se vede în Práxa 13 a Sinodului 4 mult ă sminteal ă a urmat în Efés pentru
nelegiuitele hirotonii ale lui Stefan şi ale lui Vasian, încă şi în Asia, şi în Pont, şi în Tracia
asemenea a urmat, unde, murind Episcopii, se întâmpla la alegeri şi la hirotonii multe
tulbur ă ri, fă ră de ocârmuitori fiind ei, dup ă Epistolía cea că tre Leon a acestuia al 4- lea
Sinod. Şi între Evnómie al Nicomídiei, şi între Anastasie al Niceei, multe gâlcevi s- au făcut
pentru Episcopia Vasilinúpolei. 5. Cea de pe urm ă , pentru că ră ucinstitorul de Dumnezeu
Discor în tâlh ă rescul Sinod cel din Efés, a rânduit pe Flavián al Constantinopolului, nu întâi,
ci al cincilea afar ă de Canoane, de care lucru s- a mâhnit şi Leon al Romei, şi loco � iitorii lui,
în acest al 4- lea Sinod, pentru care l- au şi înfruntat pe el. Deci pentru toate pricinele
acestea Sinodul prin acest Canon înnoind pe cel al 3- lea al Sinodului al 2- lea a dat
Patriarhului Constantinopolului şi pronomiile cinstei de asemenea cu a celui al Romei, care
va să zică Patriarhiceasc ă dreg ă tori, şi pronómiile cele de o potriv ă ale st ă pânirii asemenea
cu cel al Romei, care sunt cele ale celor trei pomenite ocârmuiri ale Mitropoli � ilor. Nu numai
din obicei, ci şi prin Canon înt ă rite Hirotonii fiind împrejurul scaunului Constantinopol. Că
precum cel al Romei are pronómiile cinstei şi ale st ă pânirei, adică dreg ă torie
Patriarhiceasc ă , şi a st ă pâni hotarele Apusului, aş a şi cel al Constant ninopolului acelea ş i
pronómii le are, adică Patriarhiceasca dreg ă torie, şi a fi încep ă tor peste mai sus numi � ii
Mitropoli � i, fiind ei din Hotarele lui. Şi acestea sunt Biserice ş tile lucruri, ce le pomene ş te aici
Canonul, întru care precum cel al Romei se mă re ş te, aş a şi cel al Constat ntinopolului, fă ră
vreo deosebire, afară numai de aceasta: că cel al Romei este întâi cu rânduiala, iar cel al
Constantinopolului al doilea cu rânduiala. Şi aceste pronómii ale celui al
Constantinopolului, nu numai Părin � ii Sinodului acestuia le- au înt ă rit şi le- au pecetluit, ci
şi tot Senatul boierilor împ ă r ă te ş ti, de şi deputa � ii Papei, care m ă car că mai- nainte au
prih ă nit pe Dioscór vă zând că se lă� esc hotarele celui al Constantinopolului, mai au leşinat
împotrivindu - se la acestea; drept aceea ară tat min � esc papolatrii, zicând: că protíile şi
162
Hiroto nisi Mitropoli � ii pomenitelor ocâr m uiri, ci şi Episcopii cei ce se afl ă
în barbarice ş tile locuri, care sunt învecinate cu aceste zise ocâr m uiri,
precu m cei ce se zic Aláni, se afl ă şi se hot ă r ă sc cu ocâr m uire a Mării
Negre. Iar Ru ş ii, cu cea a Traciei. Înc ă pome ni � ii Mitropoli � i s ă nu se
Hiroto niseas c ă de cel al Consta n ti no p ol ului, precu m însu ş i va voi şi va
hot ă rî, ci alegerile s ă le fac ă Sinodul cel de sub dân ş ii şi s ă le aduc ă , dup ă
obicei la Patriar h ul Consta n ti no p ol ului, şi el s ă Hirotonisea sc ă pe aceea,
pent r u care s - ar uni cei ce i- au ales, ori to � i, ori cei mai mul � i 168 .

CANONUL 29

Pe Episcop a- l aduce în treapta Presbíterului este Ierosilíe. Iar

dac ă pe aceia vreo pricin ă dreapt ă îi dep ă rteaz ă din lucrarea
Episcopi ei, nici loc de Presbíter a � inea le este iertat. Iar dac ă afar ă de
vreo vino v ă� ie s - au sco s din dreg ă torie, c ă tre vrednicia Episcopiei
iar ăş i se vor întoarce.

TÂLCUIRE
Într - a patr a Práx ă a Sinodului acest uia al 4- lea este scris (foia 150
tom 2 al adu n ă rii Sinoadelor) că Fótie Episcopul Tirului, a jeluit
împ ă ratului Marchián, că Evstátie Episcopul Virítului (sau dup ă al � ii
Evsévie al Tírului; dar cea mai dintâi este şi mai adev ă rat ă ) a rupt de la Tir
câteva Episcopii, Vívlon, zic, Vótri, şi Trípoli, Ortosiáda, Arcáda, şi
Antára n d ul, şi pe Episcopii cei de sub dâns ul Hiroto nisi � i stricând u - i, în
treap t ă de Presbíteri i- au pogorâ t. Deci aceast ă pricin ă o au înf ă� o ş at la
Sinod Singlítul boierilor, la care pricin ă atât loco � iitorii Papei, cât şi
Patriar h ul Consta n ti no p ol ul ui, şi tot Sinodul r ă spun z â n d, au dat Canonul
acesta, zicând, că este Ierosilíe (adic ă jefuire de cele sfinte) a pogorî
cineva pe Episcop în treap t a şi în locul Presbíter ul ui. Căci, dac ă pentr u
vreo oarecare vinov ă� ie se caterise ş te, şi din lucr ă rile Arhieriei se scoate
cineva, unul ca acesta, nici Preot poate fi, nici a lucra lucrurile Preotului.
Iar dac ă şi fă r ă a avea vreo opritoar e vinov ă� ie s - a scos din Arhierie,
aceasta ca unul ce cu nedre p t a t e a că zut din dreg ă toria ce avea, va primi
iar ăş i, dup ă tot cuvânt ul drep t ă� ii, locul s ă u, şi va fi iar ăş i Episcop. Iar
Zonará zice, că , a se pogorî cu nedre p t a t e Episcopul în treapt ă de
Presbíter, este mai mare decât jefuirea de cele sfinte. Fiindc ă nu jefuie ş te
şi fur ă ceva sfin � it, ci mai mare decât sfin � it. Pentr u că prin chema rea
Arhiereului, cu venirea Sfântului Duh şi Bisericile, şi cele sfin � ite, se
catieroses c şi se sfin � esc; şi cu adev ă rat mai mare este cel ce sfin � e ş te
pronómiile lui, şi a se mă ri întru lucrurile cele Biserice ş ti, îi mă rturisesc lui însu ş it
pronómion de stă pânire întru toat ă Biserica; adic ă Monarhiceasca şi nep ă că tuitoarea
dreg ă torie. Că de ar fi ar ă tat acestea una ca aceasta, trebuia să o aibă aceasta şi cel al
Constantinopolului. Fiindcă Patrirhul Constantinopolului, dup ă Canoane, este de o mă sur ă
întocmai şi neschimbat ă a cinstei şi a st ă pânirei, şi a m ă rirei cu ale Pape Romei. Ci dar de
nu a luat Patriarhul Constantinopolului aceasta cândva din Canoane, apoi dar nici al Romei.
Şi nici privilegiile Patrirhului Romei, sunt cele ce se zice de Papiş ti, ale legiuirii marele
Constantin date că tre Silvéstru Episcopul Romei precum ei zic, ca să umble adic ă cu
semnele împ ă r ă te ş tei m ă riri imitând pe Împ ă ratul. Să aibă pe capul să u în loc de cunun ă , ca
un fel de piele prea str ă lucit ă . A purta Omofór împ ă r ă tesc, şi Hlamid ă Porfir ă; şi
îmbr ă că minte roş ie; calul împodobit cu podoab ă şi cu toate semnele împ ă ră te ş ti; şi
împ ă ratul să - l �ie de frâu ca vizitiul, şi să se m ă reasc ă Clerul Bisericii lui, ca şi singlitul, atât
la îmbr ă c ă minte, şi la încăl �ă minte, cât şi la călărime.
168
Însemnea z ă că Sinodul acesta al 4- lea în práxa 15 a sa a aşezat aceste 30 Canoane. Dar
nu ştiu cum nici acest 28, nici cel 29 şi cel 30 nu se află, nici în adunarea Canoanelor făcut ă
de Ioan al Antiohíei, nici în Nomocánonul lui Ioan al Constantinopolului celui din Scolastici,
nici în Arabiceasca tălm ă cire a lui Iosif Egipteanului. Iar în celelalte în toate se află.
163
decât cele ce se sfin � esc. Pentr u ce îns ă Canon ul acesta opre ş te aceast ă
fapt ă , iar cel al 20 - lea al Sinodului 6 în locul Presbiter ul ui pogoar ă , pe
Episcop ul cel ce înva �ă peste hotare fă r ă de voia Episcopului celui de loc?
Vezi deslegarea nedu m e ririi acesteia la Apostolesc ul Canon 35.

CANON 30

Fiindc ă preacuc ernicii Episcopi ai Egiptului, nu ca luptându - se cu

Catolicea s ca Credin �ă , a isc ă li în Epistolía preacu vi o s u l ui Arhiepis c o p
Leon, de ast ă dat ă s - au oprit, ci zicând c ă obicei este în Egiptenea s c a
ocârmuire, afar ă de socotin � a şi închipuirea Arhiepis c o p ul ui nimic de
acest fel a face, şi se roag ă a li se învoi lor pân ă la Hirotonia
Episcop ului celui ce are a fi al marei cet ă� i Alexandrénilor; de cuviin �ă
s - au socotit de c ă tre noi şi cu iubire de oameni a li se da îng ă duire
sau ca dup ă ase m e n ea chip s ă ră mâie în împ ă r ă teasca cetate, pân ă s -
ar Hirotoni si Arhiepis c o p u l marii cet ă� i a Alexan drénilor. Aş a s ă dea
chez é ş i c ă nu vor ie ş i din cetatea aceasta, pân ă ce cetatea
Alexandrénilor va primi Episcop. [Apost ol: 20, 34]

TÂLCUIRE
Este scris în a 4 - a Práx ă a Sinodului acestuia, c ă dup ă caterisirea lui
Dioscór al Alexand ríei, zece (sau 13 dup ă al � ii) Episcopi ai acestuia ş i
Alexan d r éa n, pe Evtíhie, şi pe Dioscór acesta, au anate m a ti sit, şi dogmele
lor, nu se înduplec ă îns ă a isc ă li în Epistolía sfânt ului Léon al Romei, pe
care o au trimis că tre sfânt ul Flavián al Consta n ti n o p ol ul ui, (care şi stâlp
al Ortod oxiei s - a numit, precu m am zis) pentr u că cuprin d e a toat ă
Orto doxa cugetare a Credin � ei. Nu pent r u c ă se lupt ă împo triva
Dreptsl ă vitoarelor Dogme celor cuprin se într - însa, ci pent r u că ziceau,
cum că , au fost obicei la ocâr m uir ea Alexand ríei, ca fă r ă de socoteala şi
voia Arhiepisco p ul ui lor, să nu fac ă nimic de acest fel Episcopii lui. Îns ă
Arhiereii Sinodului, şi acestea zicân d u - le ei nu - i credea u, ci îi prep u n e a
că ar fi de str ă in ă socoteal ă , şi că utau să - i caterisea sc ă . Iar boierii şi
Singlítul, socotin d oarece pentr u dân ş ii cu iubire de oameni, au prop u s
Sinodului, să nu se cateriseasc ă , ci să li se dea terme n să r ă mâie a ş a,
necaterisi � i adic ă , în împ ă r ă teasca cetate, pân ă ce se va Hirotonisi alt
Arhiepiscop al Alexand ríei. (Că s - a fost caterisit, precu m am zis, mai
înainte Dioscór al Alexandríei) la socoteala boierilor, şi Sinodul împreu n ă
urmâ n d, a hot ă rât s ă r ă mâie a ş a, şi s ă dea chizé ş i, că, nu vor fugi din
Constan ti no p o l, pân ă ce se va Hirotonisí Episcop Alexandríei, care a
st ă tu t Apolinárie (pe care l- a mo ş tenit Protérie) cel ce s - a Hirotonisit
dup ă Dioscor. (foaia 241 a Tomului 2 al adun ă rii Sinoadelor.)

DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL CINCILEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al cincilea Sinod [Sobor], (care

se num ă r ă al doilea din cele ce s - au fă cut în Consta n ti no p ol), s - a fă cut în
anul 553 în timp ul Împ ă ratului Iustinian întâi, care se în 8 Práxe în limba
latineasc ă , dup ă Dosítei, Cartea 5 Cap 16 din Dodecávivlion. Iar în cea
Elineasc ă , în cinci Práxe, dup ă Tomul 2 al Sinodicalelor, foaia 261 şi s - au
adu n a t la dâns ul Pă rin � i în num ă r 165 între care mai mult str ă lucea Miná
la încep u t, apoi dup ă mo ş tenire Evtíhie, care au st ă tut Patriar hi ai
Constan ti no p o lul ui. Vighílie al Romei, aflând u - se în Consta n ti no p ol, nu
îns ă şi de fa �ă în Sinod, nici însu ş i în persoa n ă , nici prin loco � iitori

164
(precu m au urma t şi la cel al 2- lea Ecumenic Sinod) înt ă rind îns ă Sinodul
în urm ă prin în scris ă ar ă tare. Apolinárie al Alexandriei, Dómnos al
Antiohíei. Didím şi Evágrie împlinind locul lui Evstóhie al Ierusalim ului. Şi
au anate m a ti sit Sinod ul Conscrierile lui Diodór al Tarsú p olei, şi ale lui
Teódo r al Mopsus tíei, dar şi pe însu ş i Teódor acesta, şi pe Diodór, dup ă
Fótie, Codica 18 şi dup ă Práxa Sinodului al 7- lea. Precum se arat ă şi la
foaia 14 a Tomului 1 al Catalogului celui despr e tâlcuitorii care mai întâi
cugetâ n d dogmele lui Nestórie, le- au lă sat acestea în scris, şi du p ă
moar te (mai ales Teódor al Mopsus tíei, care fiind înv ă�ă tor al lui Nestórie,
zicea că altul este Dumne z e u Cuvânt ul, şi altul Hristos sup ă rân d u - se de
patimile sufletului, şi de pofta Trup ul ui) au anate m a ti sit şi cele conscrise
de Fericitul Teodorit asup r a celor 12 capete ale sfânt ului Chiríl 169 , şi
Epistolía ceea ce se zice a lui Íva Episcopul Edései că tre Marín Pérsul 170 au
anate m a ti sit şi pe însu ş i Origén, şi pe Didím, şi pe Evágrie, şi dogmele lor
cele urâte; care bârfea, că , sufletele sun t mai - nainte de trup u ri 171 . Şi că
sufletele intr ă dup ă moartea unui trup într - alt tru p; şi că munca are
sfâr ş it. Că de demo nii au s ă ia dreg ă toria cea dintâi a Îngeresc ului har,
care au avut; că sufletele au s ă învieze goale, fă r ă de trup u ri; şi că
Cere ş tile tru p u ri au suflete; înc ă şi alte rele socoteli. Au anate m a ti sit şi pe
Ántim Trape z n tí ul, care cugeta p ă gâne ş tile cuget ă ri ale Eutíhie, pe Sevír,
şi pe Petru al Apamíei, şi pe Zóora 172 . Iar Canoane Sinodul acesta care să
priveasc ă spre Bisericeasca stare, nu au a ş ezat. Ci numai 14 anate m a tisiri
împot riva pome ni � ilor eretici, şi altora, şi 25 numai împot riva celor
origeni ş ti. Acestea se cuprin d în foaia 341 a Tomului al doilea al
169 Însemnea z ă că cele conscrise de Teodorít asupra sfântului Chiríl, nu de ob ş te s- au
anatematisit. Ca cele ale lui Mopsustíei, şi ca Epistolía lui Íva. Ci acele câte ap ă r ă socoteala
cea rea a lui Nestórie, şi care cu rea tălm ă cire arat ă pe Chiríl eretic. Şi acestea sunt, precum
dimpotriv ă zicerile lui Chiríl se arat ă , că Teodorít zice pe unirea lui Dumnezeu Cuvântului
că tre om sheticéasc ă (relativă) şi că pe cei ce zic pe unirea acestea că este dup ă Ipostás îi
anatematise ş te, fiindc ă este str ă in ă , zice, de Dumnezeie ş tile Scripturi şi de Dumnezeie ş tii
Părin � i. Că unirea cea dup ă Ipostás este de prisos, şi câte altele sfântul Chiríl le surp ă , şi
hulitoare le socote ş te. Că pe acestea cel ce le laud ă este anátema. Dar nu s- au anatematisit
de Sinod şi dogma aceasta că Duhul cel Sfânt, nici din Fiul, nici prin Fiul îşi are estimea,
care întru acelea zice Teodorít. Fiindcă dogma aceasta nu a fost a lui Nestórie, ci era, şi este
dogm ă a Catolice ş tei Biserici. Pentru aceasta, nici Dumnezeiescul Chíril vreodat ă , nici
Chelestín Papa scriind că tre Nestórie, nici Ioan al Antiohíei, nici Acáchie al Veríei care
sfă tuia pe Nestórie, nici Împ ă ra � ii în Sácrele (decreturile) lor cele asupra lui Nestórie zic, că
Nestórie a hulit în Teologhía Sfântului Duh. Ci numai în pricina întrupe ş tei iconomii
precum am zis.
170 Am zis, ce se zice, pentru că Chedrinó aş a o scrie şi Evágrie (foaia 346 a Tomului al 2- lea

al adun ă rii Sinoadelor şi 347) şi mai ales pentru că în Práxa a şasea a Sinodului al 7- lea
(foaia 85) se zicea adică că s- a scrisa aceasta de Íva, nu au fost îns ă adev ă rat că şi s- au
scris de el. Pentru aceasta şi Părin � ii Sinodului al 4- lea nu pe el l- au anatematisit, ci numai
Epistolía; fiindc ă prih ă ne ş te pe Sinodul cel din Efés, că fă ră judecat ă au osândit pe Nestórie,
că leap ă d ă pe cele 12 capete ale sfântului Chiríl, că laud ă pe Nestórie, şi pe Teódor al
Mopsuestíei, şi îl prime ş te ca pe un sfânt şi Dreptsl ă vitor, şi că pe Hristos îl m ă rturise ş te
Om gol. Că şi însu ş i Íva a m ă rturisit în Sinodul al 4- lea că Epistolía aceasta nu a fost a sa, şi
toate Dreptsl ă vitoarele Dogme cele împotriva Epistolíei în Sinodul al 4- lea le- au m ă rturisit,
foaia 372, Tomul 2, al Sinodicalelor, şi foaia 390.
171 Pe aceasta proestí a sufletelor, Origén o zicea pricin ă de proorismós (adic ă de mai- nainte

hot ă rârea), şi de apodokimasíe (adică de a lep ă d ă rii). Că de au făcut sufletele bun ă t ă� i în

lumea cea gândit ă , se prohot ă reau la împ ă r ă� ie. Iar de au făcut rele, se lep ă dau în munc ă .
Împotriva acestei socoteli scrie Ieroním Epistolía că tre Pammáh şi Léon în Epistolia 93 şi
Chiríl al Alexandríei prin 24 de epihírime o surp ă .
172 Iar Nicolae Bulgarul în sfin � itul Catihísis foaia 133 nu ş tiu cum zice, că, Sinodul al 5- lea a

anatematisit pe Petru Cnaféul care zicea, sfinte fă ră de moarte cel te- ai ră stignit pentru noi.
Că nu de Sinodul al 5- lea acela s- a anatematisit, ci cu destui ani mai- nainte de Sinodul 5 de
Sinodul cel ce s- a făcu în Roma împotriva lui, în vremea lui Félix al Romei şi a lui Acáchie al
Constantinopolului, şi a lui Zínon Împ ă ratului.
165
Sinodicalelor.

DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL ŞASELEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al ş aselea Sinod [Sobor], (care

se num ă r ă al 3- lea din cele ce s - au fă cut în Consta n ti n o p ol) s - a aduna t în
anul de la Hristos 680 în anii lui Consta n ti n Pogonat ul ui [bă rbosul ui],
nepo t ul lui Iráclie, în secretul zeiescului Palát, care se zice Trúl ă , şi se
cuprin d e în opts p r e z ece Práxe (la foaia 527 a Tomului 2 al Sinodicalelor)
şi s - au adu nat la dâns ul 170 Pă rin � i la num ă r dup ă Fótie, Nichífor, Nil,
Anonimul (Ne numit ul), sau dup ă al � i 289 iar că peteniile lor ce au
figurarisit mai mult, au fost Gheorg he al Consta n ti no p ol ul ui; Teódor şi
Sérghie Presbíterii împreu n ă cu Ioan Diaconul, Exárhii lui Agáton al
Romei; Petru Monahul în locul celui al Alexandríei; Gheorghe Presbíter ul
în locul celui al Ierusalim ului. Au fost de fa �ă îns ă şi trei Episcopi în locul
celor Apusene ş ti ce în Roma atu nci se adun a s er ă . Iar Sinodul acesta a
osân dit pe Sérghie, pe Pirr, pe Pávlu, şi pe Petru Patriar hii
Constan ti no p o lul ui. Pe Onórie al Romei 173 pe Kir al Alexandríei, pe Teódor
ce a fost Episcop cet ă� ii Farán dup ă Zonará şi Valsamó n, sau că se tr ă gea
din Farán, du p ă Léon al 2- lea al Romei ce scrie că tre împ ă ratul. Pe
Macarie al Antiohíei, împreu n ă cu Ştefan ucenicul lui, şi pe b ă trân ul

173
Toat ă funia, şi toat ă Ánghira o mi ş că Latinii (dup ă proverb), silindu - se a desvinov ă� i pe
marele lor Pontífic, pe Onórie zic al Romei. Şi nesuferind a auzi pe cel de dân ş ii crezut fără
de pă cat, ră ucinstitor şi eretic, şi de un Ecumenic Sinod anatematisit. Uneori adică, cuteaz ă
seme � ii a zice, că au gre ş it acest Ecumenic Sinod, necercetând bine cele ale lui, şi fără
cercetare osândindu - l. Iar alteori, că Onorie l- a singur ă Omenirea lui Hristos cuget ă că se
află o voie, fiindc ă toate puterile sufletului se supuneau st ă pânitoarei Min � ii lui Hristos, şi
nu era în omenirea lui alta cugetare a Trupului, şi alta cugetare a Duhului (desp ă r � ite adică
precum este în ceilal � i oameni) şi alt ă dat ă , multe altele bârfesc şi în deş ert grăiesc. Deci,
că tre acestea toate, se cuvine a zice, că un Sinod Ecumenic, precum este acesta, este
îndestul în loc de multe zeci de mii de latini, şi socoteala şi hot ă rârea lui negre ş it ă fiind, se
cinste ş te mai mult decât toate latine ş tile socotin � e gre ş ite fiind şi pă că toase. Dar ce zic
unul? Şi dou ă , şi trei Sinoade, şi nu unul, ci doi, şi trei Papi împreun ă . Că nu numai Sinodul
al 6- lea, ci şi cel al 7- lea în Práxa a 6- a pe Onórie împreun ă l- au osândit; încă şi cel ce dup ă
acesta s- a făcut, care şi al 8- lea de latini se nume ş te, pe acesta l- a osândit în Práxa a zecea,
dar şi Léon al 2- lea pu � in în urma sinodului al 6- lea împreun ă cu Práxele Sinodului al 6- lea
şi pe osândirea lui Onórie o au primit. Şi că tre Avtocrátorul acestea scria: „Anatematisim pe
află torii ră tă cirii celei noi, pe Teódor Faranitul, şi pe Onórie, care pe aceasta Apostoleasc ă
Biserică, nu cu învă�ă tura Apostole ş tei pred ă ri o str ă lucea, ci cu spurcata propov ă duire pe
nespurcata Biserică a se spurca au dat voie. Şi Adrián al 2- lea iarăşi asemenea zice, că
scaunul celui al Romei de nimenea se judec ă ; afar ă numai de va fi cuvântul pentru eres, şi
pentru aceast ă pricin ă Onórie s- a anatematisit. Şi Papa Agáton scriind că tre împ ă ratul
Pogonat, de eretic mă rturise ş te pe Onórie. Deci, cum poate cineva a zice că to � i Părin � ii ai
atâtor Sinoade, şi mai ales Léon şi Adrián, şi Agáton Papii, s- ar fi orbit, şi cu nedreptate ar
fi osândit pe cel la dân ş ii drept? Sau cum loco � iitorii Patriarhului Romei, cei ce au fost de
fa �ă în Sinod, ar fi tă cut, dac ă Sinodul cu nedrept ate a osândit pe Onórie, şi nu ar fi prih ă nit
hot ă rârea Sinodului. Dar cum şi Constantin Împ ă ratul preacinstitor de Dumnezeu fiind, şi
prieten al Bisericii Romanilor, ar fi suferit - o aceasta, care de fa �ă fiind în Sinod a pecetluit
cu împ ă r ă tescul să u inel hot ă rârea Sinodului, pentru a nu mai putea cineva, să adaoge, sau
să scad ă ? Este dar, este adev ă rat Dumnezeu, care a grăit prin Sinodul acesta Ecumenic, iar
tot omul, şi toat ă aflarea de cuvinte a celor împotrivitori este zadarnic ă şi minciunoase,
dup ă Apostolul. Frumoas ă este îns ă Dílima (adică propozi � ia care se ia în dou ă chipuri) ce
un mare şi preaîn � elept Dască l al nostru în vremile acestea, pentru Onórie acestea propune
Papista ş ilor: „Onórie, ori a fost eretic, ori nu; de a fost, iat ă se află Pap ă gre ş it în Credin �ă .
Iar de nu a fost eretic, au greş it în Credin �ă Léon şi Adrián, şi Agáton nedrept pe le ca pe un
eretic osândindu - l şi anatematisindu - l. Şi aş a, ori dintr - o parte, ori dintru alta,
nep ă că tuirea ceea ce se zice a Papei despre cele ale Credin � ei, s- au dezlegat întru a nu fi, şi
las a zice pe Papa Markelín ce s- a făcut închin ă tor de idoli; pe Livérie ce s- a făcut Arián; pe
Anastásie al doilea ce a ajutat pe Ariéni, şi pe al � ii nenum ă ra � i gre ş i � i întru Credin �ă .
166
Plihrónie cel cu minte de pru nc, care to � i ace ş tia au îndr ă znit a dogma tisi
la Hristos o voie, şi o lucrare. Şi a dogma tisit Sinodul dimp o t riv ă , că cel
unul cu Fa � a Domn ul nostr u Iisus Hristos, dup ă Întru pa r e, precu m are
dou ă Firi, a ş a are şi dou ă Fire ş ti voi, şi dou ă Fire ş ti lucr ă ri 174
Dumne z eiasc ă adic ă voie, şi lucrare; şi Omenea sc ă voie, şi lucrare,
nedes p ă r � ite împre u n ă şi neame s t ecat e. Fiindc ă nici Dumne z eirea, nici
Omenirea; adic ă amân d o u ă firile lui Hristos, nu au r ă mas fă r ă voie şi fă r ă
lucrare du p ă unire. Căci, dac ă însu ş irile firilor s - ar fi stricat, care sunt
voia, şi lucrarea, şi negre ş it şi îns ăş i firile împreu n ă cu ele s - ar fi stricat.
Că ci toat ă firea cu fire ş tile sale însu ş iri împre u n ă st ă şi este, şi fă r ă de
acestea a sta nu poate. Şi în scurt a zice, a dogma tisit Sinodul acesta, că,
în Ipostás ul (Fa � a) Dumne z e u - omului Cuvânt ului lucra în fiecare chip cu
împ ă rt ăş irea şi a unuia, şi a altuia, care însu ş ire o avea. Cuvânt ul adic ă
lucrân d aceasta, care este a Cuvânt ului; iar Trupul s ă vâr ş ind, ceea ce este
al Trup ul ui. Precum a dogma tisit adic ă Sinodul al 4- lea prin Epistolía lui
Léon. Că nu a fost însu ş ire a uneia şi aceea ş i lucr ă ri, precu m zice prea -
în � elep t ul Fótie, de a scula pe cel sl ă b ă nog, şi de a osteni din călă torie, de
a învia pe Laz ă r, şi de a lăcrima pentr u el. Dar nici a fost însu ş ire a uneia
şi aceea ş i voi, a cere s ă treac ă de la El pahar ul mor � ii, şi a o numi iar ăş i pe
moar te Slava sa, şi a voi lucrul cel nevrut. Că cele dintâi, era lucrare a
Dumne z eirii, iar cele al doilea, lucrare a Omenirii. Şi dimpo t riv ă voia cea
dintâi era a Omenirei, iar cea a doua a Dumne z eir ei. Canoane îns ă şi acest
Sinod nu au a ş ezat.

DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL CINCI- ŞASELEA SINOD,

SAU MAI BINE A ZICE, AL ŞASELEA SINOD

174 Fireş te se cuvine să zicem voile, şi lucr ă rile lui Hristos, şi nu Ipostaticé ş ti. Pentru că de le
vom zice Ipostatice ş ti, vom fi sili � i să d ă m şi la Sfânta Treime trei voi şi lucr ă ri, fiindc ă trei
Ipostásuri sunt ale Ei. Şi precum o voie şi o lucrare întru Sfânta Treime se zice şi este, aş a şi
o fire a ei este, aş a şi întru Hristos, dou ă voi, şi dou ă lucr ă ri zicem, că şi firi dou ă sunt, din
care, şi întru care, iar mai ales, care el însu ş i este. Foarte bine înalt grăieş te Dumnezeiescul
Ioan Damaschin şi preateologhise ş te pentru aceste dou ă voi şi lucr ă ri ale lui Hristos
nedesp ă r � ite totodat ă şi neamestecate, înalt zicând: „Un Ipostás fiind Hristos din dou ă firi
Dumnezeiasc ă şi omeneasc ă , acestea Dumnezeie ş te, şi acele omene ş te, acesta ş i voia şi lucra
pe cel Dumnezeie ş ti, şi Dumnezeu - bă rb ă te ş te pe cel omene ş ti. Că, de ş i ca Dumnezeu voia
pe cel Dumnezeie ş ti, şi ca omul pe cele omene ş ti, dar îns ă nici ca Dumnezeu gol voia pe
cele Dumnezeie ş ti, nici ca omul gol, cele omene ş ti, ce ca Dumnezeu îmb ă rb ă� it, adică
înomenit, cu fireasc ă Dumnezeiasc ă voie şi lucrare, ca Dumnezeu şi om acesta ş i, voia şi
lucra cel omene ş ti, fire ş te fiind a voi şi a lucra ca omu cel omene ş ti. Că voieş te şi lucreaz ă
cel însu ş ite amândurora firilor, cu împ ă rt ăş irea amândurora Păr � ilor, a Dumnezeirii adic ă
cu de sineş i st ă pânire şi atot st ă pâne ş te prin omenirea sa lucrându - le, iar omenirea cu de
sine ş i st ă pânire, şi întru toate Dumnezeie ş tei sale voi supunâ nd u - se, şi acestea voindu - le,
care Dumnezeiasca voie voieş te a le vrea, pentru unimea Ipostasului. (Din Libélul adică
mă rturisirea Credin � ei, cel pentru dreapta cugetare, ce s- a pov ă� uit adic ă de Damaschin. Şi
s- a dat de Ilie Episcopului Petru Mitropolitul Damáscului.)
167
 Acest sfân t al cinci- ş aselea 175 sau mai că petenic a zice al ş aselea 176
Sinod s - au adun a t în faimos ul şi Împ ă r ă tescul Palat din Consta n ti no p ol
care se zice Trúla, în timp ul lui Iustinian al 2- lea fiul lui Pogonát, care şi
Rinotmít [nas t ă iet] s - a numit, la anul de la Hristos 691. Şi au fost Pă rin � i
adu n a � i la num ă r 227 dup ă Valsamón şi Zonará, iar dup ă scriitor ul
Sinodice ş tei Că rticele 240. Ai că rora c ă petenii au fost, Pavel al
Constan ti no p o lul ui; şi Vasilie Episcopul Gortínei celei din Crit, şi oarecare
Episcop al Ravénei, care � inea locul celui al Romei, Petru al Alexandríei,
Anastá sie al Ierusalim ului, şi Gheorghie al Antiohíei. Şi s - au adunat acest
Sinod dup ă Împ ă r ă teasca por u nc ă , şi pentr u cercetarea vreunui osebit
eres, nu pent r u rând uirea Credin � ei, cu chip ca din aceasta s ă ia prilej a se
nu mi însu ş it şi osebit Sinod, ci pentr u a ş ezare de Canoane trebuincioa se,
ce privesc spre îndrep t a r e a şi bun ă star ea Bisericii. Care sunt aceste
urm ă toare, adeverite de a doua şi a patra şi a opta Práx ă a Sinodului al 7-
lea cel Ecumenic, şi de întâiul Canon al acestuia. De trei Papi, de Adrián
cel întâi, de Grigorie al doilea, şi Inokéntie al treilea, şi de Gratián, de
Legá � ii Papei în Sinod ul al 7- lea. De Sinodul cel ce se zice întâi şi al
doilea, pome ni n d pe Canonul 31 al acest uia, într u al 12 - lea Canon al să u.
De Kedrinó, de Ioan Damaskín care zice: „Pip ă ie hot ă rârile Sinodului al 6-
lea şi vei afla acoló mus t r a r e. De tâlcuitorii Canoanelor, de Fótie, de
isc ă liturile cele cu însu ş i mâna, atât a Împ ă ratului, cât şi a loco � iitorilor
celui al Romei, ale Patriar hilor, şi ale Pă rin � ilor celor într - însul aduna � i. Şi
cuprin z ă to r a zice, de toat ă Catoliceasca Biseric ă , m ă car de ş i latinii cei
175 Pentru multe pricini se zice şi este Ecumenic Sinodul acesta. 1. Pentru că în cuvântul cel
rostitor că tre Iustinian, dar şi în Canonul să u al 3- lea Ecumenic se suprascrie. 2. Pentru că
Sinodul al 7- lea în a 8- a Práxă a sa, şi în Canonul 1 al să u Ecumenic îl nume ş te. Dar încă şi
Adrian al Romei cel întâi în Epistolia cea că tre Tarásie, ce se află în Práxa a 2- a a Sinodului
al 7- lea (foaia 748 a adun ă rii Sinoadelor) împreun ă cu Sinoadele Ecumenic pe acesta îl
num ă r ă . 3. Pentru că Canoanele sale legiuie ş te şi rânduie ş te, nu întru o parte a lumei, ci a
toat ă lumea, şi în Bisericile cele Răsă ritene, şi în cele Apusene. Şi anume în Roma, în Africa,
în Armenia în Epárhiile cele ce sunt în Barbária; precum se zice în Canoanele 12, 13, 18, 29,
55, 56. Şi de râs lucru cu adev ă rat ar fi, dac ă Sinodul acesta nefiind Ecumenic, nici ar fi avut
vrednicie de Ecumenic Sinod, să fie legiuit, întru atâtea şi atâtea Epárhii. Şi mai ales să
îmbun ă t ă� easc ă Canoane ale multor localnice Sinoade, pentru care vezi la subînsem narea al
2- lea al Sinodului acestuia ş i. 4. Pentru că cei patru Patriarhi ai lumii, au fost de fa �ă în el, şi
cel Romei prin loco � itori, şi l- au primit, şi Bisericile de pretutindeni. Care este înfiin � at ă
cunoa ş tere, şi haractir recomend uitor al celor Ecumenice. Şi 5. Şi cea mai de pe urm ă ,
pentru că se une ş te în Canoanele sale cu Dumnezeie ş tile Scripturi, şi cu Apostole ş tile şi
Sinodice ş tile predanisiri şi aşez ă mânt uri, care şi aceasta este semn şi însu ş ire celor
Ecumenice, precum am zis în procuvântarea celui 1 Sinod, de nu cumva şi aiurea mai cu
deosebire.
176 Am zis că cu mai de că petenie cuvânt se nume ş te Sinodul acesta la al ş aselea. Pentru că,

deş i tâlcuitorii Canoanelor cei mai din urm ă , şi al � ii, uneori, al cinci- şaselea pe el îl numesc.
Fiindcă ră măşi � a Sinodului al 5- lea şi al celui al 6- lea o au împlinit, aş ezând Canoane, adic ă
care ajut ă la Bisericeasca bun ă stare, pe care acelea nu le- au aş ezat; cu toate acesta chiar şi
cu adev ă rat acesta, al şaselea, şi este, şi nume ş te. 1. Pentru că, dup ă scriitorul Roman în
Prolegómena Sinodului acestuia, Arhiereii cei ce au alcă tuit pe cel al 6- lea Ecumenic în
zilele Pogonátului, au alcă tuit şi pe acesta în zilele lui Iustinian Fiului lui. Că 43 de Episcopi
dup ă acesta ş i istoric, ce a fost întru acela, de fa �ă a fost şi întru acesta. Se vede îns ă din
cuvintele Sfântului Tarásie că ar fi fost mai mul � i, cele propuse în Sinodul al 7- lea. 2. Pentru
că Sinodul al 7- lea în a patra, şi în a opta Práxă şi în întâiul să u Canon, al şaselea pe acest
Sinod îl nume ş te. Şi Adrian cel 1 în Epistolia cea că tre Tarásie, ca cum ar fi fost Canoanele
acestui Sinod ale celui chiar al ş aselea le prime ş te (foaia 748 a adun ă rii Sinoadelor) şi că tre
Carol împ ă ratul Gáliei scriind, al şaselea îl nume ş te, şi sfântul Sinod. Şi lega � ii Papei ca pe al
6- lea îl adevereaz ă pe acesta în Sinodul al 7- lea. Şi Inokéntie al 3- lea prin Canonul 32 al
acestui Sinod zice: „S- au poruncit în Sinodul al 6- lea”. Şi Gratián în numele chiar al celui al
6- lea pomene ş te de acesta. Şi 3. Pentru că Sinodul acesta se potrive ş te cu cel al 6- lea mai
mult decât cu cel al 5- lea şi că este mai apropiat de acela cu anii, şi că asemenea dup ă loc,
fiindc ă întru acela ş i al Trúlei, unde s- au adunat cel al 6- lea acolo s- a adunat şi acesta.
168
mai noi le clevetesc pe ele, fiindc ă must r ă pe kenoto míile [înnoirile] lor.
Iar întâiul Adrián Papa în Epistolia sa cea că tre Tarásie; aceast ă vrednic ă
de laud ă m ă rturie pent r u Canoan ele acestea ne - au lă sat. „Cele de acest
sfânt al 6- lea Sinod le primesc, împreu n ă cu toate Canoanele; cele ce de el
s - au rostit cu legiuire şi Dumne z eie ş te.” Întru care se arat ă . „În oarecare
scrisori ale cinstitelor Icóane; şi adaoge pe tot Canonul 82 al Sinodului
acestuia.” (foaia 747 a adun ă rii Sinoadelor). Iar Papa Grigorie în Epistolía
cea că tre Sfântul Gher ma nó (care st ă în a patra Práx ă a Sinodului al 7- lea)
pent r u însu ş i Canon ul acesta al acestuia al 6- lea Sinod zice: „Pentr u
aceast ă pricín ă de prea mare mânt uire este aduna r ea Sinoadelor care cu
Dumne z eiesc sfat, au pred a t Bisericii Capul acesta.” Şi vezi că sfânt ă
adu n a r e pe Sinodul acesta îl nume ş te, şi că Dumne z eiesc sfat s- au dat
Canoanele acestuia. Şi îndest ul ă este singur ă m ă rturia Patriarh ul ui
Tarásie, cea pentr u Canoanele acestea, a astu p a şi a îngr ă di gurile celor
potrivnici, iar mai ales m ă rturia a tot Sinodului al 7- lea care zice a ş a:
„Oarecare bolind de ne ş tiin �ă , se smintesc de Canoanele acestea, zicând:
Oare ale Sinodului al 6 - lea sunt? Se ş tie dar unii ca ace ş tia, cum că
sfânt ul şi marele Sinod al 6 - lea în timp ul lui Consta n ti n s- a aduna t
împot riva celor ce ziceau o lucrare şi o voie întru Hristos. Pă rin � ii ai
că ruia Sinod, pe eretici i- a anate m a ti sit, şi Ortodoxa Credin �ă înt ă rindu -
o, s - au dus pe la casele lor în al 14 an, al lui Consta n ti n. Dup ă aceasta
îns ă … ace ş tia ş i Pă rin � i împreu n ă adunâ n d u - se în zilele lui Iustinian fiul
lui Consta n ti n, Canoanele cele mai înainte ar ă tate le- au a ş ezat; şi nimeni
pent r u acestea nu se îndoiasc ă . Că cei ce au isc ă lit în zilele lui Consta n ti n,
ace ş tia ş i şi în zilele lui Istinian în hârtia aceasta au isc ă lit, precu m se face
ar ă tat din potrivirea cea neschi m b a t ă a isc ă liturilor însu ş i a mâinilor lor.
Că se cuvine lor Sinod Ecumenic ar ă tân d, a a ş eza şi Canoanele Biserice ş ti
(Práxa 4 a Sinodului al 7- lea foaia 780 a Tomului al 2- lea al adun ă rii
Sinoadelor). Într - aceast ă a 4 - a Práx ă a Sinodului al 7- lea este scris, c ă s -
au citit în Sinodul al 7- lea însu ş i hârtia acea întâi scris ă , într u care au
isc ă lit Pă rin � ii Sinodului acestuia al 6 - lea. Iar Petru al Nicomidiei a zis, că
avea şi alt ă Carte, care cuprin de a Canoanele acest uia al 6- lea Sinod.

CELE 102 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI AL 6 -

LEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Rânduial ă prea bun ă este celui ce încep e fiece cuvânt şi lucru, de

la Dumne z e u încep e, şi la Dumn e z e u a încheia, dup ă Teolog hice s c u l
grai. Drept aceea aceea şi buna cinstire propo v ă d uind u - se de noi
acum luminat. Şi Biserica, întru care Hristos a pus temelia aceasta se
preaîntind e, neîncetat crescân d şi sporind, ca cedri Libanului; şi acum
f ă când noi început sfin � itelor Cuvinte, hot ă râm cu Dumne z e i e s c u l Dar
a fin neke n ot o m i s it ă [ne înnoit ă ] şi nestr ă mutat ă Credin � a cea
predanisit ă nou ă , atât de însu ş i v ă z ă torii şi slujitorii Cuvântului
ale ş ilor de Dumn e z e u Apo stoli. Dar înc ă şi de cei 318 sfin � i şi ferici � i
Părin � i, cei în Niceea aduna � i, în zilele lui Constantin celui ce a fost al
nostru împ ă rat, împotriva lui Arie celui ră ucinstitor, şi împotriva
p ă gâne ş tei religii sau mai potrivit a zice a eteroteíei (a str ă inei
Dumn e z e iri) celei de dâns ul dogmati sit e. Care Părin � i cu unit ă
socotin �ă a Credin � ei pe Ofiin �ă a Dumn e z e i e ş tii încep ă toarei Firi a
celor trei Ipostasuri o au desc o p erit nou ă şi o au înt ă rit, nel ă sând loc

169
a se ascund e sub obrocul necun o ş tin � ei. Ci ar ă tat înv ă� ând pe cei
Credincio ş i cu o închin ă ciun e a se închina Tat ă lui, şi Fiului, şi
Sfântului Duh. Şi socot eala nepotrivit el or Trepte a Dumn e z e irii
stricându - o şi zmulgând u - o, şi juc ă riile cele prunce ş ti din nisip
alc ă tuite de c ă tre eretici împotriva Drepteisl ă viri oborân su - le şi
ră sturnându - le. Aş iş derea şi Credin � a cea propo v ă d uit ă în zilele
marelui Teod ó s i e fostului nostru împ ă rat, de c ă tre cei 150 sfin � i
Părin � i aduna � i; în îns ăş i împ ă r ă teas ca cetate, o înt ă rim,
Teolo g hic e ş tile glasuri înbr ă� o ş ându - le, şi pe spurcatul Mached ónie
împreun ă cu cei întâi vr ă jma ş i ai ade v ă rului izgonin du - l, care
obr ă znice ş te au îndr ă znit a socoti pe Stă pânitorul, ca pe un rob, şi
rupe pe Unimea cea nerupt ă tâlh ă re ş te voind, ca s ă nu fie deplinit ă
Taina n ă dejdii noastre. Cu spurcatul acesta ce a turbat împotriva
ade v ă rului, şi pe Apolinárie înv ă�ă torul [tainicul] ră ut ă� ii împreun ă
osândin d u - l, care a bârfit pă gâne ş te c ă Domnul a luat trup nemintit şi
neîn s u fle � it, de aici şi acesta socotind c ă nedeplinit ă va fi nou ă
mântuirea. Dar înc ă şi înv ă�ă turile cele aş ezate de purt ă torii de
Dumn e z e u Părin � i, cei aduna � i în cetate Efesénilor mai întâi în zilele
lui Teodó s i e fiul lui Arcádie fostului nostru împ ă rat, ca pe o înt ă rire
nerupt ă a bunei cinstiri, le pecetlui m, un Hristo s pe Fiul lui
Dumn e z e u şi întrupat propo v ă d uind u - l, şi pe Preacurata Pururea
Fecioara care f ă ră s ă mân �ă l- a Nă scut pe El, chiar şi cu adev ă rat de
Dumn e z e u Nă sc ă toare soc otin du - o, şi pe bârfitoarea lui Nestórie
desp ă r � ire, ca pe mutat ă de la Dumne z e ia s ca soart ă izgonin d u - o, care
om deo s e bit, şi Dumn e z e u deo s e bit, pe unul Hristos îl dogmatis ea, şi
Iudaicea s ca p ă gân ă tate o înnoia. Dar şi credin � a ca stilografisit ă
(descris ă ) a celor 630 de Părin � i de Dumne z e u ale ş i în Mitropolia
Calcedo ni e nil or în zilele lui Marchian fostul şi acestuia al nostru
împ ă rat, Ortodo x e ş te înt ă rim. Care pe Unul Hristos Fiul lui Dumn e z e u
din dou ă firi împreun ă alc ă tuit, şi întru acest ea ş i amândo u ă firile
sl ă vit, cu mare şi înalt glas marginilor lumii o a dat; şi pe Evtíhie cel
cu mintea de ş art ă , care hot ă ra c ă Taina cea mare a Iconmiei cu p ă rere
s - a s ă vâr ş it, ca pe o spurc ă ciun e oarecare şi lep ă d ă tur ă din sfin � itele
îngr ă diri ale Bisericii l- au lep ă dat, şi împreun ă cu acesta şi pe Diosc ór
şi pe Nest órie, acela, al des p ă r � irii, iar acesta, al amest e c ă trii fiind
ap ă r ă tori şi ajut ă tori, pe cei din diametrul (cu totul) c ă zu � i întru
aceea ş i pr ă pastie a p ă gân ă t ă� ii, şi a pieirii şi a ateíei (nedu m n e z e irii).
Dar şi glasurile cele binecin s titoare ale celor 165 purt ă tori de
Dumn e z e u Părin � i întru aceast ă împ ă r ă teas c ă cetate, aduna � i în timpul
lui Iustinian fericitului întru aducere aminte fostului nostru împ ă rat,
le cunoa ş tem ca de Sfântul Duh gr ă it, şi pe urma ş ii no ş tri îi înv ă�ă m.
Care pe Teod or al Mopsu é sti ei înv ă�ă torul lui Nest órie, pe Origen, pe
Didím, şi pe Evágrie, pe cei ce au repl ă sm uit Eline ş tile mitopiíi (sau
faceri de basm e), şi perioade şi schim b ă ri ale oarec ă rora trupuri şi
suflete, ne - au închipuit cu nă lucirile min � ii şi cu visuri, şi des pre
reîn vi erea mor � ilor p ă gâne ş te hulind. Cele scrise de Teodorít
împotriva dreptei Credin � e, şi a celor 12 Capete ale fericitului Chiríl,
şi Epistolía ceea ce se zice a lui Íva, Sinodice ş te le - au anatemati sit şi
le - au lep ă dat. Şi Credin � a, cea de Sfântul Sinod al 6 - lea de curând
adunat întru aceast ă împ ă r ă teasc ă cetate, în zilele fericitului întru
aducere aminte Constantin fostului nostru împ ă rat, care mai mult a
primit tărie, prin cele ce binecin stitorul de Dumn e z e u împ ă rat cu
pece � i a înt ă rit tomurile (scrisorile) acestui Sinod, spre asigurarea cea

170
întru to � i vecii. Şi iar ăş i m ă rturisim a p ă zi neatins e şi nestricat ă , ceea
ce al a înv ă� at l ă murit cu iubire de Dumne z e u, înv ă� ându - ne a sl ă vi
dou ă fire ş ti voi, şi dou ă fire ş ti lucr ă ri la întrupea s ca icono m i e a unuia
Domn ului nostru Iisus adev ă ratului Dumn e z e u, iar pe cei ce pe
dreapta dog m ă a adev ă rului o au strâmbat, şi o voie şi o lucrare întru
unul Domnul Dumn e z e u l nostru Iisus Hristos pe popoare a crede au
înv ă� at, cu hot ă rârea bunei cinstiri de Dumne z e u osândin du - i, pe
Teód or zice m al cet ă� ii Farán, pe Kir al Alexandríei, pe Onórie al
Romei, pe Sérghie, pe Pirr, pe Pavel, şi pe Petru care în aceasta de
Dumn e z e u pă zit ă cetate au pres e d uit, pe Macárie fostul Episcop al
Bisericii Antioh é nilor, pe Ştefan ucenicul lui, şi pe Polihrónie cel f ă r ă
de minte (anatematisin d u - i); de aici neatins fiind ob ş tes cul Trupul lui
Hristos Dumn e z e u l ui nostru, şi în scurt a zice: Legiuim cu ale tuturor
Bărba � ilor celor ce au fost bun ă încu viin � area Bisericii lui Dumn e z e u,
care au fost lumin ă tori în lume, Cuvântul vie � ii � iindu - l, Credin � a a o
p ă zi adev ă rat ă [Filipeni 2: 15, 16], şi pân ă la sfâr ş itul veacului
necl ă tit ă a ră mâne, şi Conscriptele şi Dogm ele lor cele de Dumn e z e u
predanisit e. Lep ă dând şi noi, şi anate mati sin d pe to � i, pe care i- a
lep ă dat şi i- a anatematisit (şi ei), ca pe vr ăş ma ş ii adev ă rului, şi care
au înt ă râtat cele de ş arte împotriva lui Dumn e z e u, şi nedreptate au
cugetat spre în ă l � im e. Iar dac ă cine va dintre to � i nu vor � ine şi nu vor
îmbr ă� i ş a prozi s el e Dogm e ale bunei cinstiri de Dumne z e u, şi nu vor
sl ă vi, şi nu vor propo v ă d ui aş a, şi s - ar apuca a me ş te ş ugi împotriva
acest ora, fie anatema, dup ă hot ă rârea cea acum aş ezat ă de c ă tre
proar ă ta � ii sfin � ii şi ferici � ii Părin � i, şi din cre ş tine s c ul Catalogul, ca
un str ă in s ă se scot ă şi s ă cad ă . Că noi nici a se adaoge, nici iar ăş i a se
scoate dup ă cele mai înainte hot ă râte, nicidecu m am soc otit, sau nici
m ă car dup ă oricef el de cuvânt am putut.

TÂLCUIRE
Canonul acest întâi nici de Zonara, nici de Valsamó n s - a tâlcuit.
Fiindc ă nu este alt ă , fă r ă num ai o înscur t ă cuprinde r e atât a Dogmelor, şi
a hot ă rârilor Credin � ei a sfintelor şi Ecumenicelor ş ase Sinade, celor ce s-
au fă cut mai înainte de acesta Sinod, şi de ereticii aceia, împotriva c ă rora
fiecare din acestea s - au adun a t. Cât şi a timp u rilor şi a locurilor, în care,
şi la care s - au fă cut, şi nu num ai repet uire, ci şi pecetluire a Dogmelor
acesto r a. Drept aceea noi urmâ n d însu ş i acestor tâlcuitori, hot ă rârile şi
Dogmele acestor zise Sfinte Sinoade, şi timp u rile şi locurile, dar şi pe
ereticii împot riva că rora fiecare din acestea s - au aduna t, trimite m pe
cititori să le afle mai pe larg la încep u t u rile Canoanelor ale fiec ă rui Sinod.
Ca nu cele acolo zise, în zada r aici s ă le mai zicem. Oarecare ziceri numai
le vom ar ă ta mai descop erit, care nu sunt atât lesne în � elese de cei pro ş ti.
Deci fă când începu t Canon ul acesta de la zicerea Teologului Grigorie, care
zice: Că prea bun ă rând uial ă este, ca tot cel ce va s ă înceap ă orice cuvânt
şi lucru, s ă - l înceap ă de la Dumne z e u, şi s ă sfâr ş easc ă la Dumne z e u.
Hot ă r ăş te să ră mâie nekeno to mi sít ă şi nestr ă m u t a t ă Credin � a cea dreap t ă ,
atât de sfin � ii Apostoli 177 , cât şi de Pă rin � ii Sinodului întâi, (care şi

177
Unii vor că sfin � ii Apostoli când au fost să se despart ă , şi să mearg ă la propov ă duire în
anul 44; au făcut adunare prea mare, şi vrednic ă de cuvânt (precum mai- nainte am zis) în
care şi Símbol al Credin � ei au alcă tuit, şi aduc martori la aceasta pe mul � i din Apusenii
Părin � i, că Símbolul acesta este al Apostolilor. Precum şi câ � iva din Teologii cei mai noi ai
noş tri, aduc din acesta m ă rturii la oarecare din Teologice ş tile lor ziceri; care poate
însemneaz ă , şi predanisita de Apostoli Credin �ă , ce pomene ş te aici Canonul. Dar fiindc ă
preasfânt ul şi preaîn � elept ul Marcu al Efésului, pentru Símbolul acesta îndestul a ră spuns
171
Eteroteíe [str ă in ă dum n e z ei re] 178 , sau mai bine a zice politeía [multa
dum n e z eire] o au stricat, şi Deofiin �ă , adic ă pe Sfânta Treime o au
pro pov ă duit că este de una şi aceea ş i Fiin �ă şi Fire) şi de Pă rin � ii Sinodului
al doilea (ale că rora Teologhice ş ti glasuri Pă rin � ii acestui Sinod zic c ă le
îmbr ă� i ş eaz ă . Iar acestea sun t acelea ce s- a adaos de al doilea Sinod în
Símbolul Credin � ei, la Teolgía Sfântului Duh. Că, pe lâng ă aceea ce era, şi
întru Duhul Sfânt, de cele întâi Sinod zice, acest al 2- lea a adaos, Domnul,
de via �ă Făcă torul, care din Tat ă l se purcede, şi împreu n ă cu Tat ă l şi cu
Fiul este închinat, şi Slăvit, care a gr ă it prin Prooroci) şi de Pă rin � ii celui al
3- lea şi al 4- lea şi al 5- lea şi al 6- lea Sinod. Şi în scurt a zice, Pă rin � ii
Sinodului acest uia legiuiesc s ă r ă mâie adev ă rate, şi pân ă la sfâr ş itul
veacului necl ă tite, Credin � a, şi Dogmele cele de Dumne z e u preda nisite ale
tutu r o r sfin � ilor, care au str ă lucit în Biserica lui Dumne z e u , şi au st ă tu în
lume ca ni ş te lumin ă tori şi de via �ă d ă t ă tori. Şi împreu n ă anate m a ti se sc şi
ei pe to � i vr ăş ma ş ii adev ă rului, adic ă pe ereticii aceia pe care i- au
anate m a ti sit şi sfin � ii aceia Pă rin � i . Hot ă rân d şi aceasta, că nici ş tiu, dar
nici pot dup ă oricare chip a ad ă ogi ceva, sau a sc ă dea din Dogmele acelor.
Dar şi oricare nu � ine Dogmele bunei cinstiri ale prozi ş ilor sfin � ilor
Pă rin � i, nici le cuget ă cu mintea, nici le propov ă duie ş te cu limba, ci se
apuc ă a se împo trivi acestor a, aceasta zic ei, s ă fie anate m a, şi din
catalogul cre ş tinilor s ă se lepede, şi s ă se taie ca un m ă dular putre d şi
str ă in (de la trup ul Bisericii al că ruia Capul este Hristos).

CANON 2

Au socotit îns ă Sfântul Sinodul acesta şi aceasta, preabine şi prea

cu sârguin �ă , ca şi de acum înainte s ă ră mâie adev ă rate, şi înt ă rite
spre vinde carea suflet elor şi tă m ă duirea patimilor, Canoanele cele de
sfin � ii şi ferici � ii Părin � i cei mai - nainte de noi primite şi înt ă rite, dar
înc ă şi predani site nou ă în num ele sfin � ilor şi sl ă vi � ilor Apo st oli 85 la
num ă r. Fiind îns ă c ă întru acest e Canoane se porunc e ş te s ă primim
noi, aş ez ă mânturile cel prin Clíment ale acest or sfin � i Apost oli, care
în unele din vechi de c ă tre cei de str ă in ă sl ă vire pentru v ă t ă marea
Bisericii, oarecare nead e v ă rate şi str ă ine de Evsé vi e (bunacin stire) s -
au vârât, frumu s e � ea cea de bun ă cuviin �ă a Dumn e z ei e ş tilor Dogm e
înnegrind u - o, lep ă darea Aş ez ă mânturilor celor de acest fel potrivit o
am f ă cut spre zidirea şi asigurarea Creş tine ş tii turme. Nicidecu m
judecân d noi a fi primite ne ş terile eretice ş ti minciun o - cuvânt ă ri, şi
ale al ă tura cu ade v ă rata şi întreaga înv ă�ă tura a Apost olilor. Pecetlui
îns ă şi pe celelalte toate sfin � ite Canoane aş ezate de sfin � ii şi ferici � ii
Părin � ii no ş tri. Adic ă ale celor 318 sfin � i Părin � i aduna � i la Nicéea, şi a
celor în Anghira, dar înc ă şi a celor Neoc e s áre ea. Aşiş derea şi ale
celor în Gángra. Pe lâng ă acest ea îns ă şi a celor în Antiohía Síriei. Dar
îns ă şi ale celor în Laodíce ea Frígiei. Înc ă şi ale celor 150 ce s - au
adunat întru aceasta de Dumne z e u p ă zit ă împ ă r ă teas c ă cetate. Şi ale
latinilor în Florén � a zicând: „Noi nici am vă zut Símbol al Apostolilor.” Precum scrie Silvéstru
marele Eclesiárh Cartea 6, cap 6. Pentru aceasta predanisita de Apostoli Credin �ă aici se
în � elege, sau ce neînscris şi prin glas predanisit ă de Apostoli perilípsis (adică în scurt
cuprindere) a Dogmelor Credin � ei, sau Credin � a ceea ce din Sfintele Evanghelii, şi din
Apostole ş tile Epistolíi, sau şi din aş ez ă mânturi se adun ă , adică Dogmele Credin � ei. Se vede
îns ă că se cuprinde Símbolul acesta în Apostole ş tile aş ez ă mânt uri (în Cartea 7 Cap 42).
178
Etiroteía lui Arie a fost, fiindcă , altul zice pe Dumnezeu Tat ă l, şi altul pe Fiul. Că pe Tat ă l
îl zicea a fi nezidit, iar pe Fiul Zidire, şi prin urmare, pe Tat ă l mai mare, iar pe Fiul mai mic,
şi aceasta este socoteala nepotrivitelor trepte. Ce o zice aici Canonul, că o au stricat întâiul
Sinod.
172
celor 200 ce mai întâi s - au adunat în Mitropolia Efesénilor. Şi ale celor
şase sute treizeci sfin � i şi ferici � i Părin � i în Calced ón aduna � i.
Aş iş derea ale celor în Sardíkia. Înc ă şi ale celor în Cartagína. Dar îns ă ,
înc ă şi ale celor acum a doua oar ă întru aceast ă de Dumn e z e u p ă zit ă
şi împ ă r ă teasc ă cetate aduna � i în zilele lui Nectárie întâiului ş ez ă tor
[presed é nt] al împ ă r ă te ş tei cet ă� ii acest eia, şi a lui Teófil celui ce a
fost Arhiepis c o p Alexandríei. Dar şi ale lui Dionísie fostului
Arhiepis c o p al marei cet ă� i Alexandriei. Şi ale lui Petru fostului
Arhiepis c o p al Alexandríei şi Mucenicul. Şi ale lui Grigorie fostului
Episcop al Neoce s ár eei de minuni f ă c ă tor, ale lui Atanásie
Arhiepis c o p ul Alexan dríei, ale lui Vasilie Arhiepis c o p u l Chesáriei
Capadocie, ale lui Grigorie Níssis, ale lui Grigorie Teologul, ale lui
Amfilóhie Episcopul Icónie, ale lui Timotéi Arhiepi sc o p u l marei cet ă� i
Alexandríei celui mai dinainte, ale lui Teófil Arhiepis c o p ul
Alexandríei, ale lui Kiríl Arhiepis c o p u l Alexandríei, şi ale lui Ghenádie
fostului Patriárh al de Dumn e z e u p ă zitei şi împ ă r ă te ş tei cet ă� ii
ace ş tia. Dar înc ă şi Canonul cel aş ezat de Ciprián fostul Arhiepis c o p
al �ării Áfrorilor [Carhidón] şi Mucenicul, şi de Sinodul s ă u, care
numai în locurile mai înainte zi ş ilor mai întâi ş ez ă tori, dup ă obiceiul
cel predani sit lor au st ă pânit. Şi nim ă nui s ă - i fie slob od a preface
Canoan el e cele mai înainte ar ă tate, sau a le strica, sau altele afar ă de
Canoan el e care ne stau înainte a primi, alc ă tuite de oarecare şi
minciun o - supras criere ale celor ce s - au apucat c ă cârcium ă reas c ă
ade v ă rul. Iar dac ă cine va se va prinde kenot o m i s í n d [înnoind] vreun
Canon din cele zise, sau apucându - se ar ră sturna, vino vat va fi dup ă
Canonul cel de acest fel, a primi certarea precu m acela ş i Canon
înva �ă , şi prin acela ş i întru ceea ce gre ş e ş te a se vinde ca. [Apost ol: 75;
Sinod 4: 1; Sinod 7: 1]

TÂLCUIRE
Fiindc ă în fiecare Sinod, şi mai ales în cele Ecumenice, şi hotar se
fă cea, înl ă untr u c ă ruia se cuprin dea u Dogmele Credin � ei, şi Canoane se
scriau, întreb uin � â n d ele spre buna stare a Bisericii, şi spre buna
rând uial ă . Pentr u aceas ta şi Sinodul acesta, dup ă ce în Canonul s ă u cel
întâi a pecetluit, şi a înt ă rit hotarele Credin � ei Sfintelor Sinoade celor
Ecumenice, acum într u acest al 2 - lea pecetluie ş te, şi înt ă re ş te şi
Canoanele. 1. Pe cele 85 la num ă r ale Sfin � ilor Apostoli, pe care zice, că şi
Pă rin � ii cei mai înainte de dâns ul le- au primit, şi le- au înt ă rit. (Că
Apostole ş tile Aş ez ă mân t u ri cele prin Clement, fiindc ă de cei de str ă ine
socoteli s - au neteisít (s- au stricat) în oarecare p ă r � i, pentr u vă t ă marea
Bisericii, le leap ă d ă pentr u sigura n � a cre ş tinilor. Îns ă precu m acestea
ast ă zi se afl ă timp ă rite, mie mi se pare că nici o necuviin �ă şi neteisire
cuprin d ele. Şi vezi pentr u dân sele în Apostolescul Canón 85). 2. Ale celor
4 Ecumenice Sinoade. 3. Pe ale Sinoadelor celor locale anu me 179 . 4. Pe ale
sfin � ilor Pă rin � i în parte anu me. Ad ă ogân d Sinod ul, că nu este iertat

179 Se osebesc oarecare Canoane ale unor localnice Sinoade, care nu s- au pecetluit (adică nu
s- au înt ă rit) atâta, pe cât s- au îndreptat, sau mai bine a zice s- au îmbun ă t ă� it de că tre
Sinodul acesta. Precum cel al 4- lea de că tre cel al 33- lea al acestuia. Cel al 10- lea al
Neocesáreei de că tre cel al 16- lea, cel al 48- lea al Cartagíne de cel 29 al acestuia. Şi altele
asemenea de că tre altele. Însemnea z ă îns ă că Canoanele Postinicului, de ş i de Canonul
acesta nu se pomenesc (nu ştiu pentru care pricin ă , poate pentru pogor ă mânt ul ce fac) îns ă
s- au primit de toat ă Biserica. Şi vezi la Prolegómena Postnicului. Asemenea s- au primit de
Biserică şi Canoanele ce în urm ă s- au făcut ale sfântului Nichifor, şi Canonice ş tile
întreb ă ri- ră spuns uri cele făcute în zilele lui Nicolae Patriarhului.
173
nim ă nui, pe toate Canoanele cele mai înainte ar ă tate, ori a le strica, ori a
nu le primi, ori altele în locul acestor a minciuno - supr a scrise a primi. Iar
de s - ar ar ă tat cineva că se apuc ă a strica, sau a surpa vreun Canon din
acestea, acela s ă ia certarea ce o cuprin de acele Canon, pe care stric ă , sau
îl sur p ă . Adic ă de cuprin d e şi hot ă r ăş te Canonul aforisire sau caterisire,
sau anáte m a, acestea să le ia şi cel ce îl stric ă , sau îl surp ă pe Canon; ca s ă
tocmea sc ă gre ş eala sa, din însu ş i Canonul acela, într u care a gre ş it 180 .

CANON 3

Fiindc ă binecin s tit orul şi iubitorul de Hristo s împ ă ratul nostru, a

rostit c ă tre sfântul acesta Ecumenic ul Sinod, c ă cei ce se num ă r ă în
Cler, şi dau pe cele Dumne z e i e ş ti altora s ă fie cura � i şi liturghisit ori
neprih ă ni � i, şi vrednici de Jertfa cea în � eleas ă a marelui Dumne z e u,
care şi Arhiereu şi Jertf ă , şi a cur ă� i cele pus e asupra lor din
nelegiuit el e nun � i. Pe lâng ă aceasta îns ă , cei ai Preasfintei Biserici a
Romanilor, propunân d s ă se p ă zeas c ă Canonul scu m p ă t ă� ii; iar cei
supu ş i scaunului p ă zitei de Dumne z e u şi împ ă r ă te ş tei cet ă� ii acest eia,
(voind a se p ă zi) cel al iubirii de oam eni şi al milosti virii, întru una pe
amând o u ă unindu - le p ă rinte ş te împreun ă şi cu iubire de Dumn e z e u ,
ca nici blânde � ea s ă fie slab ă , nici s ă l ă s ă m în ă sprit ă împetro ş erea. Şi
mai ales c ă derea din ne ş tiin �ă ce a trecut la nu pu � in ă mul � im e de
b ă rba � i. Socotim c ă cei ce au trecut la a doua Nunt ă , şi pân ă la
cincis pre z e c e a trecut ei luni ianuarie, al trecutului Indictión, a anului
şase mii o sut ă nou ă ze ci şi nou ă , robindu - se p ă catului, şi nealegân d
mai bine a se sp ă la de acesta, s ă se supuie Canonic e ş tei caterisiri. Iar
cei ce de acest fel de patim ă a Nun � ii a doua se curprin s e - se, şi mai
înainte de cuno ş tin � a noastr ă cuno s câ n d folos ul, şi ră ul de sine ş i
tă indu - l, şi departe au gonit împreunarea aceasta str ă in ă şi
neade v ă rat ă . Sau şi ale c ă rora muierile cel de a doua nunt ă acum s - au
s ă vâr ş it, sau şi ei au c ă tutat spre întoarcere, de iznoa v ă înv ă� ând u - se
întreaga în � elep ciu n e, şi de nelegiuirile lor degrab p ă r ă sindu - se, ori
presbiteri, ori Diaconi întâplându - se a fi. Ace ş tia au socotit Sinodul a
conte ni despre toat ă Ieraticeas ca Liturghie, adic ă des pre lucrare, dar
sub cuvânt la o hot ă rât ă vrem e fiind certa � i. Iară de cinstea ş ederii şi
a st ă rii s ă se împ ă rt ăş easc ă , îndes t ulând u - se cu înainte ş ederea, şi
plângân du - se Domn ului, ca s ă li se ierte nelegiuirea cea din ne ş tiin �ă .
Că a binecu vâ n ta pe altul, cela ce este dator a- şi griji ranele sale, este
lucru nepotri vit. Iar cei ce s - au împreunat adic ă cu o singur ă fem eie,
180
Iar care este Sinodul cel a doua oară adunat în Constantinopol în zilele lui Nectárie,
pentru care zice Canonul acesta? Vezi- l dup ă cel în Sardíchia. Pe lâng ă acestea, însemnea z ă
că ale lui Timotéi celui mai dinainte nume ş te Canonul acesta pe Canoane, spre osebirea lui
Timotéi al Alexandríei, care se numea Eléurr (numit Motóc) şi era pe vremea Sinodului al 4-
lea în urma aceluia adică, însemneaz ă îns ă şi că, fiindc ă Latinii prih ă nesc Sinodul acesta,
pentru că nu pomene ş te localnicele Sinoade cele ce s- au făcut la Apus, nici Canoanele
acelora, pe care le- au adunat Vartoloméu Carangéa, şi al � ii mul � i înaintea lui. Că tre aceasta
ră spunde m: Că Sinodul, a înşirat Canoanele acelea ale Sinoadelor şi ale Părin � ilor, câte erau
în întrebuin � area Bisericii. Totodat ă îns ă au primit împreun ă şi Canoanele, ale localnicelor
Sinoade celor de la Apus, câte se unesc cu Canoanele Sinoadelor celor Ecumenice. Şi în scurt
precum cel al 5- lea Ecumenic a primit pe cele ale lui Avgustín, şi ale lui Ambrósie
Apusenilor, şi de Obş te îns ă, ci câte au aş ezat întru dreapta Credin �ă , şi spre mustrarea
ereticilor. Aşa şi noi cele drepte ale Sinoadelor celor ce s- au făcut la Apus le primim, îns ă
nu toate fiindc ă Papa Romei multe str ă ine legiuie ş te într - însele. Pentru aceasta şi cele mai
multe din cele localnice la Apus au gre şit, şi mai ales că dintr - însele au ieşit mai întâi
adă ogirea în Símbol, şi pricína cea mai întâi şi mai de pe urm ă a ră ut ă� ilor şi a desbin ă rii
(adică a ruperii).
174
şi s - a întâmplat v ă du v ă cea luat ă; aş iş derea înc ă şi cei ce dup ă
Hirotonie cu o singur ă nelegiuit ă nunt ă s - au împreunat, adic ă
Presbíterii, Diaconii şi Ipodiaconii, acum în pu � in ă vrem e oprindu - se
de sfânta Liturghie şi certându - se, iar ăş i s ă se aş eze la treptele lor,
nicidec u m sporind la mai mare treapt ă , ar ă tat este c ă , deslegân d u - se
nelegiuitat înso � ire a lor. Iar acest ea la cei ce au ră mas pân ă la
cincis pre z e c e, precu m s - a zis a lunii lui Ianuarie a Indictión uli al
patrulea în gre ş alele cele mai înainte zise, şi numai pentru cele
Preo � e ş ti am întipuit, hot ă rând de acum înainte, şi înnoind Canonul
cel ce opre ş te, ca cel ce se va înso � i cu dou ă nun � i dup ă Botez, sau
� iitoare va câ ş tiga: „Să nu poat ă a fi Episcop, sau Presbiter, sau
Diacon, sau orice din catalogul Ieratice s c. Aş iş derea şi cel ce va lua
v ă du v ă , sau lep ă dat ă , sau amorizat ă , sau slujnic ă , sau din cele ce pe
scen ă (adic ă actri �ă ), s ă nu poat ă a se face Episcop, sau Presbíter, sau
Diacon, sau orice din Ieratice s c ul catalot.” [Apost ol: 17, 18, 19; Sinod
6: 26; Vasiliei: 12, 27]

TÂLCUIRE
Pă rin � ii Sinodului acest uia, şi ră ul ce se fă cea atuncea îndrep t â n d u - l,
şi pe viitorime siguripsin d, acest Iconomicesc Canon l- au dat. Că de
vreme ce împ ă ratul i- a rugat s ă cur ă� easc ă preo � i mea de necur ă� ia
nelegiuitelor nun � i, întru care că zuse. Şi despr e o parte adic ă , loco � iitorii
Patriar h ul ui Romei au pro p u s să se p ă zeasc ă scum p ă ta tea Canoanelor la
cei Biserice ş ti, iar despr e alta, Episcopii cei de sub Patriarh ul
Constan ti no p o lul ui zicea s ă se fac conpogor ă mâ n t, şi iubire de oame ni
că tre dân ş ii, ace ş tia dregân d împreu n ă pe amân d o u ă , scum p ă tate a zic, şi
conp ogo r ă mâ n t ul (şi mai ales pentr u că mult ă mul � ime din Preo � ii cei de
atu ncea că zuse într - acest fel de nun � i din ne ş tiin �ă ) pentr u rug ă min tea
împ ă ratului, au hot ă rât, c ă, cei Ierosi � i câ � i că s ă torind u - se de a doua oar ă ,
au r ă mas nepoc ă i � i pân ă la vremea Sinodului acestuia, şi nu s- au
desp ă r � it de nelegiuitele nun � i, ace ş tia s ă se caterisea sc ă des ă vâr ş it, şi
mireni s ă se fac ă . Iar câ � i dimpo t riv ă Ierosi � i fiind şi înso � i � i cu a doua
nunt ă , Presbiteri adic ă , sau Diaconi, mai - nainte de a se face Sinodul s - au
că it, şi s - au desp ă r � it cu voia lor de aceas t ă nelegiuit ă nunt ă , sau că
muierile murin d u - le cele de al doilea, s - au întorc că tre întreaga
în � elepciun e, şi poc ă in �ă . Ace ş tia, zic, s - au judecat de cuviin �ă , s ă
conten ea sc ă de a lucra cele al Preo � iei, pân ă la o stare de vreme hot ă rât ă ,
îns ă să se împ ă rt ăş easc ă de ş ederea şi de starea cea împre u n ă cu cei
Ierosi � i din afar ă de Altar plângân d u - se că tre Dumne z e u, pent r u ca s ă li
se ierte nelegiuirea lor cea din ne ş tiin �ă , şi pe nimeni s ă binecuvinte ze.
Pentr u că nu este lucru cuviincios a da binecuvân ta r e altora, cel ce este
dator a- şi vindeca prin poc ă in �ă ranele sufletului să u, precu m zice
Canon ul 27 al marelui Vasilie. Iar câ � i Presbíteri, sau Diaconi, sau
Ipodiaco ni, şi- au luat femei vă duve, sau câ � i în urm ă dup ă ce s- au
Hiroto nisit, s - au că s ă torit, şi ace ş tia aseme n ea, dup ă ce vor r ă mânea
nelucr ă tori a ori ce fel de sfin � it ă lucrare în pu � in ă vreme, iar ăş i să
lucreze cele ale Ieriei lor, îns ă la mai mare treapt ă nu se înal �ă , ci la
trep tele în care s - au aflat fiecare dintr - în ş ii, acolo s ă r ă mân ă . Îns ă
aceasta s ă se fac ă dup ă ce se vor desp ă r � i de nelegiuitele înso � iri. Acestea
cu icono mie hot ă rân d u - le, şi cu conpog or ă mâ n t Pă rin � ii ace ş tia, pentr u
Ierosi � ii cei ar ă ta � i, reînnoiesc, adic ă hot ă r ă sc ca de acum înainte să - şi
aib ă t ă ria lor Canoanele Sfin � ilor Apostoli cel 17 şi 18 adic ă ; pe care le şi

175
arat ă anu m e, a că rora tâlcuire vezi - o, împreu n ă şi pe al celui al 19
Apostolesc.

CANON 4

Dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon şi Ipodiacon, sau

Anagnó s t, sau Psalt, sau Portar ar preacurvi cu fem eie afiero sit ă lui
Dumn e z e u , s ă se caterisea s c ă , ca unul ce a stricat pe mireasa lui
Dumn e z e u . Iar de va fi mirean s ă se aforis ea s c ă . [Apost ol: 25; Sinod 1:
9; Sinod 4: 16; Sinod 6: 26; 21, 40, 44, 45; Anghira: 19; Neoce s are ea: 9;
Vasilie: 3, 6, 17, 18, 19, 20, 32, 51, 60, 70]

TÂLCUIRE
Canonul acesta caterise ş te pe Clericii cei ce curvesc cu femei
afierosite lui Dumne z e u, sau cu Călug ă ri �ă , aforise ş te îns ă pe mirenii cei
ce au fă cut aceasta fiindc ă au stricat pe mireas a lui Hristos Dumne ze u
Mirelui sufletelor, ori fecioar ă de ar fi fost ea mai înainte şi s - a fă cut
Călug ă ri �ă , ori şi vă duv ă . Îns ă nu numai cu Călug ă ri �ă de vor curvi cei
Ierosi � i şi Clericii se caterisesc, ci şi cu mireanc ă muiere de vor curvi.
Dup ă Canonul 25 Apostolesc, şi 16 al Sinodului 4.

CANON 5

Nimeni din cei din catalogul Preo � e s c, afar ă petrecân d din cei din
Canon care poart ă persoan e neprep u elnice, s ă aib ă muiere, sau
slujnic ă , p ă zindu - şi de aici sie ş i neprih ă nirea. Iar dac ă careva va
c ă lca cele de noi hot ă râte, s ă se cateris ea s c ă . Pe aceasta s ă o p ă zeas c ă
şi cei scopi � i, purtând grij ă de neprih ă nirea lor. Iar c ă lcând (hot ă rârea
aceasta) de vor fi Clerici, s ă se cateris ea s c ă . Iar de vor fi mireni s ă se
aforisea s c ă . [Sinod 1: 3; Sinod 7: 18, 22; Anghíra: 19; Cartagina: 45;
Vasilie: 89]

TÂLCUIRE
Rânduirea Canonului acest uia este aceasta. Nimeni din cei Ierosi � i
petrecân d cinstit, să nu aib ă muiere � iitoare în casa sa, sau slujnic ă , afar ă
de fe � ele cele fă r ă de prep u s pe care le cuprinde Canonul al 3 - lea al
Sinodului întâi care sun t acestea, maic ă , sor ă , şi m ă tu ş e ori de pe tat ă ori
de pe maic ă , pent r u ca să se p ă zeasc ă pe sine ş i neprih ă nit înaintea
popor ul ui. Iar care din ace ş tia va că lca Canon ul acesta, s ă se caterisea sc ă .
Asemeni îns ă şi cei scopi � i p ă zind şi aceia neprih ă nirea pent r u sine ş i, s ă
nu locuiasc ă împreu n ă cu fe � e sub prepu s. Iar de ar îndr ă zni a face
aceasta; Clerici fiind (fă ră de voie fiind scopi � i, sau din fire) s ă se
caterisea sc ă , iar mireni fiind s ă se aforisea sc ă .

CANON 6

Fiindc ă s - au zis de Apost ol e ş tile Canoan e, aducând u - se cine va în

Cler din cei neîns ura � i, singuri Anagn ó ş tii şi Cânt ă re � ii pot a se
însura, şi noi aceasta p ă zind u - o, poruncim, de acum înainte
nicidec u m Ipodiacon, sau Diacon, sau Presbíter, dup ă Hirotonia cea
pus ă asupra lui, s ă nu aib ă voie, a- şi alc ă tui lui ş i c ă s ă torie nunteas c ă .
Iar de va îndr ă zni a face aceasta, s ă se cateris ea s c ă . Iar de va voi
vreun ul din cei ce vin c ă tre Cler, cu lege de Nunt ă s ă se împreun e z e

176
cu muiere, s ă o fac ă aceasta mai înainte de Hirotonia Ipodiacon ului,
sau a Diaconului, sau a Presbíterului.

TÂLCUIRE
Fiindc ă Canonul 26 al sfin � ilor Apostoli rând uie ş te, că singuri
Anagnó ş tii şi Cânt ă re � ii pot a se că să tori, dup ă ce se vor Hirotonisi. Pe
acesta şi Pă rin � ii Sinodului acestuia înt ă rind u - l prin acest Canon,
porun cesc, ca de acu m înainte nici un Ipodiacon, sau Diacon, sau
Presbíter dup ă ce se va Hirotonisi, s ă nu aib ă voie a se însura. Iar de o va
face aceas ta, să se cateriseasc ă 181 . Iar de va voi cineva din ace ş tia a se
însura, însoar ă - se mai - naintea Hirotoniei.

CANON 7

Fiindc ă ne - am în ş tiin � at c ă la unele din Biserici se afl ă Diaconi,

având officii Biserice ş ti, şi de aici unii dintre dân ş ii obr ă znicie
întrebuin � ând, şi de la sine st ă pânire, ş ed mai sus decât Presbíterii,
porunci m ca Diaconul, de ş i în dreg ă torie sau în orice fel de officie
Bisericea s c ă s - ar afla, unul ca acela s ă nu şad ă mai sus decât
Presbíterul. Afar ă numai, dac ă purtând fa � a însu ş i Patriarhului s ă u,
sau a Mitropolitului, va merge într- o alt ă cetate pentru vreo pricin ă
de c ă peteni e. Că atunci, ca unul ce pline ş te locul aceluia, se va cinsti.
Iar de va îndr ă zni cine va a face una ca aceasta, întrebuin � ând
tiranicea s c ă sum e � ie, unul ca acela din treapta sa pogorând u - se, cel
mai de pe urm ă de cât to � i s ă fie din ceata întru care se num ă r ă în
Biserica sa; fiindc ă Domn ul nostru sf ă tuie ş te, a nu ne bucura de
ş ederile mai sus, dup ă înv ă�ă tura ce se afl ă la sfântul Evanghelist
Luca, ca de la însu ş i Domnul şi Dumn e z e u l nostru. Că zice, c ă tre cei
chema � i pild ă ca aceasta: «Când te vei che ma de c ă tre cine va la nunt ă ,
s ă nu ş ezi la locul cel mai de sus. Nu cum va altul mai cinstit decât
tine fiind chemat de el, şi venind, cel ce te - a che mat pe tine şi pe
acela, va zice: Dă locul acest uia. Şi atunci vei încep e cu ruş ine a � ine
locul cel mai de jos. Ci când vei fi che mat, ş ezi la locul cel mai de jos.
Că, când va veni cel ce te - a chemat s ă zic ă � ie: Prietene, suiete mai
sus. Atunci va fi � ie cinstea înaintea celor ce vor ş edea împreun ă cu
tine. Că tot cel ce se înal �ă pe sine ş i, se va smeri; şi cel ce smere ş te pe
sine ş i se va în ă l � a.» [Luca 14: 7] Aceasta îns ă se va p ă zi şi la celelalte
Sfin � ite cete. Fiindc ă decât dreg ă toriile lumii, mai bune ştim pe cele
Duho v ni c e ş ti. [Sinod 1: 18; Laodiceea: 20]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canonul acesta, fiindc ă oarecare Diaconi, având oficii
Biserice ş ti (care se nu mes c boierii, şi cinstiri, şi prilejuri de câ ş tig, dup ă
Valsamo n, în ce chip sunt cele ale Clericilor cele din afar ă , a marelui
Iconom adic ă , a merelui Sechelár, a Schevofílaxului [pă zitor ul de vase], a
Hartofílaxului [pă zitor ul de hârtie], a micului Sechelárie, şi a Protécdicului
[întâiulu avocat]) se obr ă znicesc şi ş ed mai sus decât Presbíterii. De aici
înainte nici un Diacon, în orice Cin Bisericesc aflând u - se, s ă nu ş ad ă mai
sus decât Presbiterii, afar ă numai dac ă purtâ n d fa � a Patriar h ul ui, sau a
Mitropolitului, s - ar trimite la alt loc, pent r u vreo Bisericeasc ă trebuin �ă .
181
Pentru aceasta atâta al doilea aşez ă mânt al Titlului 1 din Nearale (Fotie titlul 8 cap 28)
legiuie ş te, că cel ce Hirotonise ş te pe cel neînsurat, trebuie să - l întrebe, de poate vie � ui cu
întreaga în � elepciune, şi feciorie. Şi ca să se scoa �ă din Episcopiei Episcopul acela, ce va da
voie unui Ipodiacon, sau Diacon să se însoare dup ă ce se va Hirotonisi.
177
Că atu nci se va cinsti mai mult decât Presbíterii, nu ca un Diacon, ci ca
unul ce poart ă fa � a Patriar h ului sau a Mitropolitul ui, precu m am zis. Iar
care Diacon tiranice ş te întrebuin � â n d sume � ia, va ş edea mai sus decât
Presbiter ul, acela, de se va întâm pla a se cinsti mai mult decât ceilal � i
Diaconi de o treap t ă cu dâns ul, s ă se fac ă cel mai de pe urm ă şi mai josit
decât to � i Diaconii. Precum înva �ă Domn ul prin pilda Pomenit ă în acest
Canon. Şi nu num ai Diaconii se cuvine a nu se cinsti mai mult decât
Presbiterii, şi a nu ş edea mai sus, ci şi celelalte mai josit cete, ale celor
sfin � i � i, şi ale Clericilor, nu se cade a ş edea mai sus decât cetele cele mai
înalte decât ele. Adic ă nici Ipodiaconii decât Diaconii, nici cite � ii, decât
Ipodiaco nii. Fiindc ă dac ă la dreg ă toriile cele lume ş ti şi din afar ă , cei mai
josi � i cu dreg ă toria nu ş ed mai sus, nici se cinstesc mai mult decât cei mai
de sus, şi care au dreg ă torii mai mari, cu cât mai vârtos se cade aceasta a
se p ă zi la dreg ă toriile cele Duhovnice ş ti, care se dau cu Dumne z eiesc ul
Darul Duhului, care sunt mai sus şi mai înalte decât cele lume ş ti.

CANON 8

Întru toate voin d şi noi s ă st ă pânea s c ă cele legiuite de sfin � ii

Părin � ii no ş tri, reînnoim şi pe Canonul cel ce zice c ă în fiecare an s ă
se vac ă Sinoad e de Episcopii cei ce se afl ă în fiecare Epárhie, unde
Episcop ul Mitropoliei va socoti. Îns ă fiindc ă atât pentru n ă v ă lirile
barbarilor, cât şi pentru alte pricini ce se întâmpl ă , cu neputin �ă este
Pro ş ez ă torii Bisericilor de dou ă ori pe an a face Sinoadel e, s - a socotit
ca în tot chipul odat ă pe an s ă se fac ă Sinod în fiecare Epárhie, de
prozi ş ii Episcopi, pentru Biserice ş tile întreb ă ri, precu m este cu
putin �ă a se ivi. De la s ă rb ă toarea Sfintelor Paş ti pân ă la închei erea
lunii octom brie a fiec ă rui an, la locul unde va soc oti Episcop ul
Mitropoliei precu m mai înainte s - a zis. Iar Episcopii cei ce nu vor
veni împreun ă , aflându - se prin cet ă� ile lor, şi mai ales întru s ă n ă tate
petrecând, şi de toat ă neap ă rata şi cea de nev oi e îndelet nicire slobo zi
fiind, fr ă� e ş te s ă se certe. [Apost ol: 35; Sinod 1: 5; Sinod 4: 19; Sinod 7:
6; Antiohía: 20; Cartagina: 26, 81, 84, 85, 104]

TÂLCUIRE
Pă rin � ii ace ş tia înt ă resc cu adev ă rat şi reînoiesc Canonul Sfin � ilor
Pă rin � i, celor mai înainte de ei, ce por unce ş te s ă se fac ă în fiecare an dou ă
Sinoade în fiecare Epárhie. Dar fiindc ă se îngreu ne a z ă Arhiereii a se
adu n a de dou ă ori pe an, pentr u n ă v ă lirile şi frica barbarilor vr ăş ma ş i, şi
pent r u celelalte ale vremilor st ă ri împreju r, negre ş it şi cu neap ă rat chip
porun cesc s ă se fac ă Sinod de Episcopi, odat ă pe an în fiecare Epárhie
pent r u a cerceta şi a îndrep t a Biserice ş tile pricíni ce s - ar întâm pla. Iar
Sinodul acesta să se fac ă la vremea, cea de la sfintele Pa ş ti pân ă la
sfâr ş itul lui octom b rie, la locul acela îns ă , unde ar gă si de cuviin �ă
Mitropolitul fiec ă rei Epárhii. Iar câ � i Episcopi aflând u - se la Episcopiile lor,
şi fiind s ă n ă to ş i, şi slobo zi de orice nevoie şi pur ta re de grij ă , de nu se
vor înf ă� i ş a în Sinod, ace ş tia s ă se must r e fr ă� e ş te.

CANON 9

Nici unui Cleri s ă fie iertat a avea pr ă v ă lie de cârcium ă . Că dac ă

unuia ca acest uia, a întra în cârcium ă nu este iertat, cu cât mai vârtos
altora întru aceasta a sluji, şi ceea ce nu este lui legiuit a face? Iar de

178
ar face ceva de acest fel, ori s ă încete z e, ori s ă se cateris ea s c ă .
[Apostol: 42, 43, 54: Sinod 7: 22; Laodiceea: 24; Cartagina: 18, 47, 69]

TÂLCUIRE
Canonul acesta hot ă r ăş te, că nici unui Cleric, este iertat a avea
cârciu m ă , căci dac ă nu este iertat m ă car a intra în cârciu m ă , cu cât mai
vârto s a sluji într - însa celor ce intr ă , şi a face acelea ce nu sunt iertate
Epánghelm ei sale? Iar care va face dimpot riv ă , nep ă r ă sind u - se s ă se
caterisea sc ă . Iar dac ă având el a sa cârcium ă , va pune pe al � ii şi vor sluji
într - însa, aceasta, dup ă Zonará, nu - i pricinuie ş te vă t ă mare şi
împiedicare. Îns ă mai bine este a vinde (sau a o da în chirie) şi a cump ă ra
alt ă avere mai cinstit ă , şi mai potrivit ă Epánghelmei Clericilor. Cite ş te şi
pe 42 Apostolesc.

CANON 10

Episco pul, sau Presbíterul, sau Diaconul, sau cele ce se zic sutimi,
ori s ă încete z e, ori s ă se cateris ea s c ă . [Apost ol: 44; Sinod 1: 17;
Laodiceea: 4; Cartagina: 5, 20; Vasilie: 14]

TÂLCUIRE
Acest Canon zice, că oricare din acei ar ă ta � i va lua dobân zi pent r u
banii ce va împr u m u t a, ori doispr e z ece, ori ş ase, la suta de lei (să zicem),
acesta ori înceteze de aceasta, ori de nu va înceta să se cateriseasc ă .

CANON 11

Nici unul din cei ce se num ă r ă în Ieraticeas ca tagm ă , sau mirean,

s ă m ă nânce azimile cele de la Iudei, nici s ă se împrieten ea s c ă cu
ace ş tia, nici la boale s ă - i che m e, şi doftoríi de la dân ş ii s ă primeas c ă ,
nici în b ă i nicidec u m s ă se scalde împreun ă cu ace ş tia. Iar de s - ar
apuca cine va a face una ca aceasta; de va fi Cleric, s ă se cateris ea s c ă ,
iar de va fi mirean, s ă se aforiseas c ă .

CANON 12

Şi aceasta înc ă au venit la cuno ş tin � a noastr ă , c ă atât în Africa,

cât şi în Libia, şi întru alte locuri, iubitorii de Dumn e z e u Pro ş ez ă torii
[presed é n � ii] cei de acolo împreun ă locuies c cu muierile lor, şi dup ă
Hirotonia ceea ce venit peste dân ş ii, nu se leap ă d ă , piedic ă punând
celorlal � i şi scánd el ă . Deci mult ă sârguin �ă având noi, pentru a se face
toate spre folos ul turmelor celor de sub mâna noastr ă ; s - a socotit, ca
nicidec u m una ca aceasta de acum s ă nu se mai fac ă . Iar acesta o
zice m, nu spre stricare, sau surparea celor Apost olic e ş te legiuite, ci
de mântuirea şi de sporirea cea spre mai bine a popoarelor noi
purtând grij ă , şi a nu se da oarecare prih ă nire asupra Ieratice ş tei
aş ez ă ri. Că zice Dumne z e i e s c u l Apost ol: «Toate spre slava lui
Dumn e z e u face � i - le, neîmpie dic ă tori face � i - v ă şi Iudeilor, şi Elinilor,
şi Bisericii lui Dumn e z e u. Precu m şi eu întru toate tuturor plac,
nec ă utând folo s ul meu, ci pe al celor mul � i, ca s ă se mântuias c ă .» [1
Corinteni 10: 31 - 33] «Urm ă tori ai mei face � i - v ă , precu m şi eu al lui
Hristos.» [1 Corinteni 4: 16] Iar de se va v ă di cine va f ă când una ca

179
aceasta, s ă se cateris ea s c ă . [Apost ol: 5; Sinod 6: 30, 48; Gangra: 4;
Cartagina: 4, 33]

TÂLCUIRE
Zic Sfin � ii Pă rin � i, fiindc ă ne - am în ş tiin � at, cum că în Africa şi în
Libia (sau că cu dou ă numiri nume ş te pe acest loc, fiindc ă o parte ce este
că tre amiaz ă zi, din cele patr u p ă r � i ale lumii, Libia, mai - nainte nu min d u -
se, Afri ă mai în urm ă s- a numit, dup ă Hrisánd. Ori Libie nu me ş te de
Ob ş te pe toat ă partea aceea. Iar Afric ă cu deosebire, pe oarecare Epárhie
cuprin s ă de acel loc du p ă Melétie) şi într u acele locuri, Arhiereii cei de
acolo, şi dup ă ce se Hirotonise sc locuiesc împreu n ă cu femeile lor, şi
pricinuiesc scánd el ă celorlal � i. Noi dar silindu - ne a lucra toate cele ce
privesc că tre ob ş tescul folos al cre ş tinilor celor ce se p ă storesc,
porun ci m, ca de acum înainte nici un Arhiereu s ă locuiasc ă împreu n ă cu
femeia sa, dup ă ce se va Hirotonisi 182 , îns ă aceasta por unci m, nu spre
sur p a r ea şi stricarea atât al ob ş tescului Canon al Apostolilor celui al 5- lea
adic ă , care aforise ş te pe Episcopul acela ce cu pricinuire de evlavie îşi va
desp ă r � i pe femeia sa cu sila, cât şi a a ş ez ă mân t ul ui ce osebit face Pavel
că tre Tit, zicân d: «Vei a ş eza prin Cet ă� i Presbíteri» (adic ă Episcopi dup ă
Hrisosto m, fiindc ă , precu m am zis la începu t ul celui 1 Apostolesc,
Episcop ul ia şi nu mele Presbíter ului. Şi este ar ă tat ă aceasta şi din ceea ce
pe urm ă se adaug ă , ce zice Apostolul, că se cade Episcop ul şi celelalte).
Care va fi fă r ă de prihan ă , b ă rbat al unei femei, nu por unci m aceasta,
zice, spre stricare acestor a. Ci pur tâ n d grij ă pentr u mân t uirea, şi sporirea
cre ş tinilor întru cele mai deplinite, şi pentr u ca s ă nu pricinuiasc ă
oarecare prih ă nire împot riva Arhieriei. Că ci de ş i Arhiereii cei ce împreu n ă
petrec cu femeile lor, vie � uiesc întru întreaga în � elepciune şi înfrâna r e; cu
toate acestea noro d ul cel de ob ş te se scandalise ş te, şi- i prih ă ne ş te,
182
Însemnea z ă că pentru trei oarecare pricini mai de că petenie, au oprit Sindoul acesta prin
Canon Ecumenic de a avea Arhiereii femei. 1. Pentru că Arhiereii fiind din rânduiala ce
deplinitoare, şi mai înalt ă decât toate celelalte Biserice ş ti rânduieli, se cuvine a fi deplini � i
întru faptele cele bune, şi mai ales întru feciorie, şi cur ă� ie. Pentru aceasta şi către
scum p ă t ă� ita întreaga în � elepciune se cade a- şi îndrepta via � a lor. 2. Pentru că Arhiereii cei
ce aveau femei şi copii, dă ruiau dup ă moartea lor fiilor lor Episcopia ca o Clironomie, şi
multe din lucrurile Bisericii ră u se ră neau, precum aceasta o zice Canonul al 6- lea al
Apostolilor. 3. Pentru că grija femeii şi a fiilor, şi toat ă casa, îi opreau de a se îngriji pentru
turma lor. Fiindc ă dup ă Pavel: «Cel însurat se grije ş te cele ale lumii cum va plă cea femeii.»
Deci pentru a nu se face toate necuviin � ele acestea, au oprit despre nunt ă pe Arhierei aceste
Ecumenic Sinod prin Canonul acesta. Am zis prin Canon Ecumenic, pentru că, şi mai - nainte
de Sinodul acesta era oprit ă nunta de la Arhierei, îns ă de localnic Canon, iar nu de
Catolicesc. Şi de unde este ară tat? 1. De la Dumnezeiescul Hrisostom tâlcuind cuvântul lui
Pavel, (ce zice pentru Episcopi, care este fă ră de prihan ă , bă rbat al unei femei) şi zicând.
Pentru aceasta a zis, bă rbat al unei femei, nu căci acum aceasta se pă ze ş te în Biserică .
Pentru că Arhiereul se cade a fi împodobit, cu des ă vâr ş it ă sfin � enie şi cur ă� enie. Ci căci
atunci că tre elinii cei ce aflau în curvie, mare lucru se socotea aceasta, a avea adică numai o
singur ă femeie, (Cuvânt 2 la Iov) şi 2. Din Canoanele localnicului Sinod din Cartagina, cel al
4- lea şi al 35- lea care st ă pânea în locurile Africii, şi rânduia, că Episcopii, şi Presbíterii şi
Diaconii, să facă hot ă râre: adic ă făgă duin �ă , a se dep ă rta de femeile lor (cu învoirea
obş teasc ă şi a femeilor). Iar Sinodul acesta, a se dep ă rta adică Episcopii de femeile lor, dar
încă şi cu totul a nu locui împreun ă cu ele, prin Canonul acesta legiuie ş te a se p ă zi
pretutinde ni. Iar ca şi Presbíterii şi Diaconii să se dep ă rteze de femeile lor (nu au oprit) ci
au iertat prin al 30- lea Canon, dar nu şi pretutinde ni. Ci în locurile cele barbarice ş ti numai,
pentru nă ravul lor cel sălbatic, şi p ă gân ă tatea credin � ei. Iar cum că locuiau împreun ă ,
precum zice Sinodul, unii ca aceş tia cu muierile lor, şi dup ă ce se făgă duiau, ară tat este din
Canonul 33 al Sinodului din Cartagína. Şi nu se împotrive ş te Sinodul acesta, Apostolescului
Canon al 5- lea, sau rânduirii lui Pavel, nici le surp ă nici le stric ă acestea. Ci fiindc ă vede
Sinodul Biserica sporind, şi petrecerea cre ş tinilor înflorind întru faptele cele bune, au
canonisit să înfloreasc ă şi petrecerea Arhiereilor cu neînsurarea, şi cu întreaga în � elpciune.
180
prep uin d cea dimpo t riv ă din împreu n ă - locuin � a lor ce a de acest fel. Că
Dumne z eiescul Apostol ne poru nce ş te, oricâte am face, întru Slava lui
Dumne z e u s ă le facem, şi s ă nu ne facem smin teal ă Iudeilor, şi Elinilor, şi
cre ş tinilor. Precu m zice, şi eu întru toate tutur o r plac. Fiindc ă nu caut
folosul meu, ci pe al celor mul � i ca s ă se mânt uiasc ă . Face � i - vă urm ă tori
ai mei, precu m şi eu ur m ă tor al lui Hristo s. Iar de va locui vreun ul din
Arhierei împreu n ă cu femeia sa, s ă se cateriseasc ă .

CANON 13

Fiindc ă în Biserica Romanilor am aflat c ă în rânduial ă de Canon

s - au predanisit, c ă cei ce vor a se învred nici de Hirotonia Diaconului,
sau a Presbíterului, s ă m ă rturisea s c ă c ă nu se vor mai împreuna cu
fem eile lor. Noi vechiului Canon urmând al Apost ol e ş tei scum p ă t ă� i şi
rânduieli, înso � irile sfin � ilor Bărba � i cele dup ă legi, şi de acum înainte
voim a avea tărie, nici ca cum desle gân d tocm eala cea c ă tre muierile
sale, sau lipsind u - i pe ei de împreunarea unuia cu altul la vrem ea ce
cuviinci oa s ă . Drept aceea, de se va afla vreun ul vrednic spre
Hirotonia de Ipodiacon, sau de Diacon, sau de Presbíter, acesta
nicidec u m s ă se opreas c ă a se înainta la acest fel de treapt ă . Împreun ă
locuind cu legiuita fem eia, nici iar ăşi în vrem ea Hirotoniei s ă i se
cear ă a m ă rturisi, c ă se va dep ă rta de legiuita împreu nare cea cu
fem eia sa. Ca nu de aici nunta cea de Dumne z e u legiuit ă , şi
binecu v â ntat ă cu venirea sa cea fa �ă , s ă fie sili � i a oc ă rî, c ă ci glasul
Evangh eliei strig ă : «Cele ce Dumne z e u a împreu nat, omul s ă nu
despart ă .» [Matei 19, 6] Şi Apost olul înva �ă c ă «Cinstit ă este nunta, şi
patul nesp urcat» [Evrei 13, 4]. Şi «Legatu - te - ai cu fem eie? nu c ă uta
deslegare» [1 Corinteni 7: 27]. Că ştim c ă precu m şi cei ce s - au adunat
în Cartagína luând purtare de grij ă pentru via � a cea cinstit ă a
slujitorilor, au zis, ca Ipodiaconii cei ce pip ă ie sfin � itele Taine, şi
Diaconii şi Presbíterii dup ă hotarele lor, a se înfrâna şi despre so � iile
lor, ca şi cea prin Apost oli predanisit ă şi din îns ăş i înv ec hi m e a p ă zit ă ,
şi noi ase m e n ea s ă o p ă zim, ştiind c ă vrem e este la tot lucrul, şi mai
ales a ajun ă rii, şi a rug ă ciunii. Că trebuie cei ce st ă ruies c înainte
Jertfelnicului în vrem ea întrebuin �ă rii celor sfinte a fi înfrâna � i întru
toate, ca s ă poat ă , ceea ce cer ob ş te ş te de la Dumn e z e u, a dobândi.
Deci de va îndr ă zni cine va afar ă de Apost ole ş tile Canoane pornindu -
se, pe oarecare din cei sfin � i � i, Presbíteri, zice m, sau Diaconi, sau
Ipodiaco ni, a- i lipsi de împreunarea şi împ ă rt ăş irea cea c ă tre legiuita
fem ei e, s ă se cateris ea s c ă . Aş iş derea şi, dac ă vreun Presbíter, sau
Diacon, pe fem eia sa cu pricinuire de evlavi e o va lep ă da, s ă se
aforisea s c ă , iar st ă ruind, s ă se cataerisea s c ă .

TÂLCUIRE
Aceasta rând uie ş te Canon ul acesta, zicân d: fiindc ă ne - am în ş tiin � at
că la Roma se p ă ze ş te ca un Canon nec ă lcat, ca s ă m ă rturis ea sc ă în
vremea Hirotoniei cei ce vor a se face Diaconi, şi Presbíteri, că dup ă
Hiroto nie nu se vor mai împreu n a cu femeile lor; noi urmâ n d vechiului
Canon al Sfin � ilor Apostoli, celui al cincilea adic ă , voim şi rând ui m să
ră mâie înt ă rite şi nedes p ă r � ite înso � irile celor sfin � i � i, fă r ă a- i desp ă r � i pe
dân ş ii du p ă Hirotonie, de la împreu n a r e a legiuitelor lor femei, ceea ce se
cuvine a se face în cuviincioasa vreme. Adic ă când nu este post, şi când

181
nu slujesc Dumne z eie ş tile Taine 183 ; drep t aceea cel ce este că s ă torit cu
femeie legiuit ă , de va fi vrednic de Hirotonie şi pân ă la Presbíter s ă se
fac ă , fă r ă a fi îndatorit de nevoie a m ă rturisi, că Hiroto nisin d u - se se va
desp ă r � i de muierea sa. Pentr u ca s ă nu necins te as c ă Nunta cea de
Dumne z e u legiuit ă , şi în Cána Galiléii Blagoslovit ă . Şi precu m Domnul
însu ş i prin Evanghelie zice: «Pe cei ce Dumne z e u i- a împreu n a t omul s ă
nu desp a r t ă .» Şi Apostolul înva �ă că: « Nunta este cinstit ă şi patul
nesp u r ca t»; şi iar ăş i «Legatu - te - ai cu femeie? Nu c ă uta s ă despar � i.»
Precu m dar Pă rin � ii Sinodului din Cartaghé n pur tâ n d grij ă pent r u
cinstirea celor Ierosi � i, au hot ă rât, ca Ipodiaconii, Diaconii, şi Preo � ii cei ce
se ating de sfintele Taine, să se înfrân e z e despr e so � iile lor, dup ă însu ş i
ale lor hot ă râri şi dup ă Canonul 33. Ca preda nisirea cea prin Sfin � ii
Apostoli dat ă , şi care din îns ăş i în vechime au st ă pânit, şi noi aseme nea
s ă o p ă zim, dup ă Canon ul 3 al acestuia ş i (adic ă în scrisele preda nisiri şi
cele nescrise, dup ă Zonará şi Valsamón), a ş a şi noi acestea ş i cu Pă rin � ii
aceia zicând u - le, rând ui m, că, cele de mai sus trei rând uieli (Tágme) ale
celor Ierosi � i să se înfrâne z e de muierile lor, în vreme de post, şi de
rug ă ciune dup ă Pavel. Pentr u c ă cei ce stau înaintea Jertfelnicului se
cuvine a fi înfrâna � i des pre toate în vreme ce Ierurghisesc, pentr u ca s ă
poat ă prin înfrân ar ea aceasta, s ă primea sc ă de la Dumne ze u, ceea ce cer
de ob ş te, sau în parte adic ă , dup ă Zonará, sau pentr u ob ş tescul folos al
noro d u l ui (dup ă al 3- lea Canon al Sinod ului din Cartaghé n). Deci oricare
va cute za afar ă de Apostolescul Canon a opri pe mai sus numi � ii Clerici
de împreu n a r e a cu femeile, să se cateriseasc ă 184 .
183 Însemnea z ă că Lucá Patriarhul fiind întrebat, câte zile se cade a se dep ă rta de femei cei
ce vor a se împ ă rt ăşi? A hot ă rât Sinodice ş te, că trei zile să nu se apropie de femeile lor. Nu
numai cei sfin � i � i, ci şi mirenii cei însura � i. Căci, dac ă Dumnezeu a poruncit Evreilor trei zile
să nu se apropie de muierile lor, gă tindu - se să primeasc ă legea cea veche (Ieşire 19: 15), cu
cât mai vârtos se cuvine a le pă zi acestea cei ce vor să primeasc ă întru sine ş i, nu legea, ci pe
însu ş i Puitorul de lege Dumnezeu, prin Dumnezeiasca Euharístie? Şi dac ă Avimeléh (sau
Aviátar) Arhiereul, vrând a da Pâinile punerii înainte, lui Davíd şi vitejilor lui, i- a întrebat,
de sunt cura � i de femei, şi ei au ră spuns, că trei zile sunt de când sunt pă zi � i de
împreunarea cu femeie (1 Împ ă ra � i 21: 5). Cum nu se cuvine dar a fi trei zile cura � i de
împreunarea femeiasc ă (ară tat că de femeile cele legiuite se zice, că într- alt chip nici este
iertat a se apropia) cei ce vor să se cuminece cu st ă pânescul Trup? Dar şi cei ce vor să se
că să toreasc ă prin nunt ă , se cuvine a se m ă rturisi şi mirele şi mireasa, a posti şi a se prog ă ti,
şi înainte de a se începe Dumnezeiasca Liturghie să se cunune, iar dup ă ce se vor cununa,
să se înceap ă Dumnezeiasca Liturghie, şi sfâr ş indu - se să se împ ă rt ăş easc ă cu
Dumnezeie ş tile Taine, pă zindu - se a nu se împreuna în noaptea aceea, precum un preasfânt
obicei şi rânduial ă ca aceasta, şi se pă zea, şi se p ă ze ş te pân ă acum de adev ă ra � ii cre ş tini cei
ce vor să se mântuiasc ă . Pentru aceasta dup ă Valsamon, şi mai sus numitul Patriarh Lucá,
supune canonisirii pe cei nou că să tori � i care s- ar împreuna întru aceea ş i zi dup ă Sfânta
Împă rt ăşire. De aici încheiem din ceam mai mare pe cea mai mică, că de este destul ă spre
gă tirea Dumnezeie ş tii Cuminec ă turi dep ă rtarea cea de trei zile de trupeasca amestecare, cu
mult mai vârtos este destul spre aceasta postul cel de trei zile. Şi cu toate că de
Dumnezeie ş tile Canoane postul înainte împ ă rt ăşirii, nu se rânduie ş te; cei ce pot însă a posti
mai înainte de aceasta şi o să pt ă mân ă întreag ă , bine fac. Vezi şi subînsem na rea celui 63
Apostolesc şi cel al 7- lea al Neocesareei.
184 Hulesc Latinii, zicând, că au gre ş it Sinodul acesta legiuind Bisericii celei din Roma despre

nun � ile Preo � ilor, şi că ară tat se împotrivesc Sfântului Duh, celuia ce prin ei grăieş te. Pentru
că Ecumenic fiind acesta, cu st ă pânire legiuie ş te în toat ă lumea, fă ră vreo osebire, că şi Papii
se supun Sinoadelor, ca şi to � i Arhiereii, precum Pelághie al 2- lea aceasta zice. Însă nu au
greş it Sinodul acesta pentru Nunta Preo � ilor rânduind. Fiindc ă şi Scripturii urmeaz ă , car
voieş te Nunta să ră mâie nedeslegat ă ; şi celui întâi Ecumenic Sinod, care s- au ferit de
aceasta de a se face adică cu sila desp ă r � irea nun � ii Preo � ilor. De vreme ce îns ă acest obicei
în Roma era necă lcat, iar mai ales Canon, şi silea pe mul � i fă ră voie a- i desp ă r � i (fără voie
îns ă zic, că mul � i iubind vrednicia Preo � iei, şi nu puteau a o dobândi având femei, erau sili � i
pentru slava epánghelmei a se desp ă r � i de femeile lor şi nevrând); să curveasc ă în urm ă şi
să se înver ş uneze, şi � iitoarea să aib ă; pentru aceasta, zic, au oprit Sinodul aceast ă silnicie,
182
 CANON 14

Canonul sfin � ilor, şi de Dumn e z e u purt ă torilor Părin � ilor no ş tri

s ă st ă pânea s c ă şi întru aceasta, ca Presbíterul mai înainte de treizeci
de ani s ă nu se Hirotonis ea s c ă , m ă car de ar fi omul cu totul vrednic,
ci s ă aş tepte. Că Domnul nostru Iisus Hristos, în anul al treiz ecilea s - a
Botezat, şi a început a Botezat, şi a început a înv ă� a; Aş iş derea, nici
Diacon ul mai înainte de 25 ani, iar Diaconi � a mai - nainte de 40 s ă nu
se Hirotoni s ea s c ă . [Sinodul 1: 19; Sinod 4: 15; Neoce s area: 11;
Cartagina: 21]

TÂLCUIRE
Canonul acesta anu me a ş eaz ă pe cel al 11 - lea al Sinodului din
Neocesareea, înt ă rind u - le pe acela, şi rân d ui n d, a nu se Hirotonisi
trep tele ar ă tate mai - nainte de a ajunge cu vârsta la anii ar ă ta � i. Căci şi
Domn ul la vârsta de treizeci ani s- a Botezat, şi a începu t a înv ă� a
pro pov ă duirea Evangheliei; precu m arat ă Dumne z eiesc ul Lucá (cap 3, 23).
Că ruia se cuvine a urma şi Presbíterii, ca ni ş te înv ă�ă tori ai credincio ş ilor.
Dar milostiv fie Dumne z e u, pentr u călcarea sfintelor Canoan e cea de
acu m! Şi dac ă călc ă torii Canoanelor acestor a nu se îndu plec ă de sfin � i � ii şi
de Dumne z e u pur t ă to rii şi sfin � ii Pă rin � i, îndu plece - se m ă car de un om
lumean şi mirean, care este Împ ă ratul Iustinian, care în a sa Neara 123
zice, nu iert ă m a se face Presbiter mai jos fiind cu vârsta de treizeci de
ani; nici Diacon mai jos de 25, nici Ipodiacon mai jos de 20. Cite ş te şi pe
cel al 19 - lea al Sinodului 1 şi subînse m n a r e a celui al 11 - lea al Sinodului
din Neocesareea.

CANON 15

Ipodiaco n ul nu mai pu � in de 20 de ani s ă se Hirotonis ea s c ă ; iar

dac ă cine va din cei ce s - ar afla în orice fel de Ieraticea s c ă stare, afar ă
de anii cei rândui � i s - ar Hirotonisi, s ă se caterisea s c ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta hot ă re ş te că oricare din aceste 4 st ă ri se va
Hiroto nisi afar ă de anii cei zi ş i, s ă se cateriseasc ă .

CANON 16

Fiindc ă cartea faptelor predat ă de c ă tre sfin � ii Apost oli şapte

Diaconi a se aş eza, iar Părin � ii Sinodului celui din Neoc e s are ea, aş a au
zis ar ă tat în Canoanel e cele de ei aş ezate, c ă şapte Diaconi sunt datori

că pe Arhierei nevoie era a- i opri de nunt ă pentru pricinile ce am zis la al 12- lea Canon, şi
mai ales pentru a nu dă rui fiilor lor lucrurile Bisericii. Iar pentru Preo � i nu este atât nevoie,
pentru că Preotul s- a rânduit a fi casnic unei mici Paróhii, sau unui sat. Iar în silă a se
desp ă r � i, ceea ce pricinuia Canonul cel din Roma a m ă rturisirii Preo � ilor (că des ă vâr ş it se
vor desp ă r � i de femei) este afar ă de lege, şi legiure împotriva Sfântului Duh. Iar dac ă
prih ă nesc Latinii pe acest Sinod, pentru ce lucreaz ă ceea ce s- a legiuit de el? Că pe Preo � ii
neamului maroni ş tilor celui de prin prejurul muntelui Libanului, ce se află în Fenicia, ce
este de o cugetare cu latinii îi iart ă să - şi aibă muierile lor. Prihă neasc ă - se dar pe sine ş i
tică i � ii pentru că iart ă pe ară ta � ii Preo � i ai maroni ş tilor ca şi în ziua când se împreunea z ă cu
muierile lor să Liturghiseasc ă , împotrivindu - se lui Pavel, şi Sfintelor Canoane. Prih ă neasc ă -
se încă, şi pentru că iart ă în Lehía pe Dreptsl ă vitorii Preo � ii cei a doua oară că să tori � i, să - şi
aibă Preo � ia numai de vor primi să se facă Papi ş ti.
183
a fi dup ă Canon, m ă car oricât de mare ar fi cetatea. Şi se va încredin � a
din Cartea faptelor. Noi cu Apost ol ea s ca zicere potrivind gândul
Părin � ilor, am aflat c ă cuvânt ul lor, nu a fost pentru b ărba � ii cei ce
sluje s c Tainelor, ci pentru slujirea în trebuin � el e mes el or, Cartea
faptelor aş a având: «În zilele acelea, înmul � indu - se Ucenicii, au f ă cut
cârtire Elinii împotriva Evreilor, c ă ci v ă du v el e lor se treceau cu
ved erea întru slujba cea de toate zilele. Şi che mân d cei doispre z e c e
pe mul � im ea Ucenicilor au zis: Nu este cu pl ă cere nou ă ca lă sând
Cuvântul lui Dumn e z e u, s ă slujim mes el or. Socoti � i drept aceea
fra � ilor dintre voi şapte b ă rba � i m ă rturisi � i, plini de Duhul Sfânt, şi de
în � elep ciu n e, pe care s ă - i rânduim la treaba aceasta. Iar noi întru
rug ă ciun e, şi întru slujba Cuvântului ne vom z ă bo vi, şi a pl ă cut
cuvâ ntul acesta înaintea a toat ă mul � im ea; şi au ales pe Ştefan, b ă rbat
plin de Credin �ă , şi de Duh Sfânt, şi pe Fílipp, şi pe Próhor, şi pe
Nicánor, şi pe Tímon, şi pe Parmená, şi pe Nicólae nem ernicul
Antiohian; pe care i- a pus înaintea Apost olilor» [Fapte 6: 1]. Acest ea
tâlcuindu - le Dasc ă lul Bisericii Ioan cel cu gura de aur, aş a vorbe ş te,
vrednic lucru este de a se mira cine va, cum nu s - a rupt mul � im ea
pentru alegerea bă rba � ilor! Cum nu s - au socotit lep ă da � i şi osândi � i de
c ă tre dân ş ii Apo stolii! Dar oare ce dreg ă torie aveau ace ş tia? Şi care
Hirotonie au primit? De nevo ie este a o şti; oare cea a Diaconilor? Dar
îns ă , acest lucru în Biserici nu este; cea a Presbíterilor este Icono mia?
Cu toate c ă înc ă nici un Episco p era, ci Apost olii numai. Drept aceea,
socot e s c, c ă nici a Diaconilor, nici a Presbiterilor, num e a fi, cuno s c u t
este şi ar ă tat. Deci, asupra acest ora propo v ă dui m şi noi c ă , acei
prozi ş i şapte Diaconi, s ă nu se ia pentru cei ce slujes c Tainelor, dup ă
protâlcuita înv ă�ă tur ă , ci ace ş tia sunt, cei ce li s - au încredin � at
Icono mia ob ş te ş tei trebuin � e a celor atunci aduna � i, care ni s - au f ă cut
nou ă tip (form ă ) şi întru aceasta, de iubirea de oameni, şi de purtarea
de grij ă pentru cei lipsi � i.

TÂLCUIRE
Canonul acesta îndrept e a z ă , sau mai bine a zice îmbu n ă t ă� e ş te pe cel
al 15 - le al Sinodului din Neocesáreea. Care hot ă r ăş te a se afla numai
ş apte Diaconi, şi nu mai mul � i şi în cea mai mare Cetate, precu m Cartea
Faptelor istorise ş te. Deci zic Pă rin � ii Sinodului acestuia, că noi cump ă nind
tâlcuirea ce o au Pă rin � ii, cu cele zise în Apostole ş tile Fapte pent r u cei
ş apte Diaconi, am aflat că aceea nu erau slujitori Tainelor ci ai meselor,
precu m din îns ăş i Faptele se în � elege. Drept aceea şi Pă rin � ii ace ş tia
unind u - se cu Dumn e z eiesc ul Hrisosto m, propov ă duiesc că Diaconii
ace ş ti, precu m am zis, nu erau slujitori ai Tainelor, ci ai trebuin � ei celei
de Ob ş te, şi ai por � ioa nelor (sau pensiilor) cre ş tinilor de atunci 185 . Care ni
s - au fă cut pild ă de iubire de oameni, şi de purtar e de grij ă , ce trebuie s ă
avem pentr u s ă raci; şi nu numai Pă rin � ii ace ş tia au urma t Canonul ui
pome nit de Sinodul din Neocesareea, ci şi Împ ă ra � ii Iustinian, şi Iraclie cei

185 De aici unii îndeamnân d u - se, zic, că ace ş ti şapte Diaconi nu se cade a se zugr ă vi ca
slujitorii Tainelor cu tă mâitoare, cu stihar, şi cu Orar, şi cu capetele descoperite. Eu însă ,
vă zând despre o parte pe purt ă torul de Dumnezeu Ignatie scriind în Epistolía cea către
Traleséni, că Arhidiaconul Ştefan Liturghisea la Iacov fratele Domnului Liturghie curat ă şi
neprih ă nit ă . Şi despre alta, vă zând la capetele al 4- lea şi al 46- lea ale că r � ii a 8- a a
Apostole ş tilor aş ez ă mânturi că se num ă r ă acei şapte Diaconi cu Episcopii şi cu Presbíterii,
şi cu aceş tia împreun ă se num ă r ă , din care unul era şi Ştefan. Socotesc aceş tia şi au fost şi
Diaconi slujitori ai Tainelor, şi prin urmare, că nu este cu necuviin �ă a se închipui slujitori
Tainelor.
184
mai - nainte de dân ş ii, că cel 1 o sut ă de Diaconi, iar cel al doilea mai mult
de o sut ă , au a ş ezat în Biserica cea mare. Şi de ob ş te toate Bisericile, dup ă
avu � iile lor, au şi num ă rul Diaconilor, şi al Clericilor.

CANON 17

Fiindc ă Clericii oarec ă ror Biserici, l ă sând pe a loru ş i Biserici,

întru care s - au Hirotoni sit, c ă tre al � i Episco pi au alergat, şi f ă ră de
ştirea Episcop ului lor în str ă ine Biserici s - au aş ezat, şi din aceasta s -
au întâmplat a se face ei nesu p u ş i; Poruncim, ca de la luna lui ianuarie
al trecutului al 4 - lea Indiction, nici unul din to � i Clericii, m ă car în
oricare treapt ă s - ar întâmpla a fi, s ă nu aib ă voie f ă r ă de în scris ă
slobo z e n i e a Episcop ului s ă u, a se rândui întru alt ă Biseric ă . Pentru
c ă , cel ce de acum înainte nu se va p ă zi de aceasta, ci ruş inând, cât
din partea sa, pe cel ce a pus Hirotonie asupra lui, s ă se caterisea s c ă
şi el, şi cel ce f ă ră cuvâ nt l- a primit. [Apost ol: 12, 15, 33; Sinod 1: 15,
16; Sinod 4: 5, 10, 11, 13, 20, 23; Sinod 7: 15; Antiohía: 3, 7, 8, 11;
Laodiceea: 41, 42; Sardichia: 7, 8, 15, 16, 19; Cartagina: 31, 63, 97, 98,
116]

TÂLCUIRE
Nu iart ă Canonul acesta să - şi lase Clericii Bisericile lor, şi s ă se mute
la altele, fă r ă de ş tirea, şi slobozito a r e scrisoare a Episcopul ui lor, pent r u
că din pricina aceasta se fac nesup u ş i.

CANON 18

Clericii cei ce cu pricinuire de barbariceas c ă n ă p ă dire, sau altfel

oarecu m din întâmplare str ă mutând u - se, când va înceta despre dân ş ii
nev oia, sau nă v ă lirile barbarilor, pentru au fost fugit, iar ăş i la
Bisericile lor, poruncim s ă se întoarc ă , şi nu îndelun g ă vrem e a le l ă sa
pe ele fă r ă pricin ă . Iar dac ă vreun ul nu va face dup ă Canonul acesta,
s ă se aforis eas c ă , pân ă s - ar întoarce la Biserica sa, îns ăş i aceasta dar
s ă se fac ă şi Episcop ului celui ce îl � ine pe el. [Apost ol: 15; Sinod 1: 15,
16; Sinod 4: 5, 10, 20, 23; Sinod 6: 17; Sinod 7: 15; Antiohía: 3; Sard:
15, 16, 19; Cartagina: 63, 98]

TÂLCUIRE
Nu num ai pe Clericii cei ce fă r ă pricini îşi las ă Bisericile lor, nu - i
iart ă Canon ul acesta, ci nici pe cei ce se vor duce de la ele, ori pent r u
n ă vă lirile barbarilor, ori poate pentr u greut ă� ile datoriilor şi d ă rilor, ori
pent r u foamete, ori pentr u cium ă , ori pentr u oarecare întâ m pla r e. Că
porun ce ş te, ca dup ă ce va înceta pricina pentr u care s- au dus, iar ăş i s ă se
întoarc ă la Bisericile lor. Iar de nu, s ă se aforiseasc ă şi el, şi Episcop ul ce - l
� ine în Epárhia sa, pân ă ce se va întoarce la ale sale.

CANON 19

Cum c ă se cuvin e proest o ş ii Bisericilor, în toate zilele, iar mai cu

deo s e bire în Duminici pe to � i Clericii, şi pe norod s ă - i înv e � e
cuvint el e ev s é v i ei (bunei cinstiri), din Dumne z e ia s ca Scriptură
culegând în � ele s urile ade v ă rului, şi judec ă� ile. Şi s ă nu calce hotarele
cele acum puse, sau predarea cea de la purt ă torii de Dumne z e u

185
Părin � i. Ci, şi scripturelnic cuvânt de s - ar porni, nu alt fel pe acesta
s ă - l tâlcuias c ă , decât, precu m au aş ezat Lumin ă torii Bisericii, şi
înv ă�ă torii prin c ă r � ile lor. Şi mai mult întru acestea s ă sporeas c ă ,
decât alc ă tuind cuvint e ale lor, ca nu, poate când va, nefiind
îndest ula � i la aceasta, s ă cad ă din cuviin �ă . Că prin înv ă�ă tura
prozi ş ilor Părin � i, noroadele înv ă� ând u - se de cele alese şi bune, şi
cele nefolo sit o are, şi vrednic e de lep ă dat, via � a îşi vor îndrepta spre
mai bine, şi nu se vor vâna de patima necun o ş tin � ei, ci luând aminte
la înv ă�ă tur ă , pe sine ş i se vor ascu � i spre a nu p ă timi ră u, şi de frica
muncilor celor ce se g ă tesc, îşi vor lucra mântuirea. [Apostol: 58;
Sinod 1: 2, 5, 16; Laodice ea: 19; Cartagina: 79, 131, 132, 133; Petru: 10;
Nissi s: 6]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canon ul acesta, ca Episcopii mai cu deadins ul, iar prin
urmar e şi Presbiterii, în fiecare zi, iar mai vârtos Duminicile 186 (sau şi în
celelalte s ă rb ă tori) s ă înve � e pe tot Cler şi pe norod, fiindc ă întru aceste
zile, încetân d cre ş tinii de la lucrul lor, se adun ă la Biserici, şi ascult ă
Dumne z eie ş tile Cuvinte, şi prin ur ma r e, cei ce înva �ă , mai mult folos le
pricinuie ş te. Îns ă s ă nu înve � e şi cuvinte şi noimele lor; ci din
Dumne z eie ş tile Scripturi, fă r ă a ie ş i din hotarele şi Dogmele Credin � ei,
cele Sinodice ş te înt ă rite, sau afar ă din predar e a pur t ă torilor de
Dumne z e u Pă rin � i. Şi dac ă când vor vorovi cuvân t al Scripturii întru alt
chip, să nu - l t ă lm ă ceasc ă , decât precu m l- au t ă lm ă cit în că r � ile lor
Dasc ă lii Bisericii; şi mai mult s ă se sârguiasc ă a spori întru a înv ă� a cele
ale Dumne zei ş tilor Pă rin � i, decât a alc ă tui cuvinte ale lor. Ca nu cumva
întrebuin � â n d noime de ale lor, şi nepu tâ n d câteoda t ă a le în � elege bine,
s ă cad ă de la cuviin �ă , şi de la adev ă r. Căci din înv ă�ă tura aceasta a
Pă rin � ilor înv ă� ând u - se noroa dele, care sunt cele folositoa re sufletelor
lor, şi care nefolosito ar e, îşi prefac via � a lor din r ă utate întru fapta bun ă ,
şi din întun ericul necun o ş tin � ei se izb ă vesc. Şi iar ăş i luând aminte la
aceasta, şi auzin d chinurile şi muncile ce vor s ă ia cei r ă i, pentr u frica
acelora, se dep ă rtea z ă de r ă ut ă� i, şi lucrea z ă cele pentr u mânt uir ea lor.

CANON 20

Să nu fie slobod Episcop ului întru alt ă cetate, ce nu este cuv e nit ă
lui, a înv ă� a în public. Iar de se va v ă di cine v a f ă când aceasta, s ă
încete z e despre Episco pi e; s ă lucrez e îns ă cele ale Presbiterului.
[Apostol: 35; Sinod 2: 2; Sinod 3: 8; Antiohía: 13, 22; Sardichia: 3, 11,
12]

TÂLCUIRE
186Întru acest Canon, s- au aflat o însemnare zicând aş a. Însemneaz ă Canonul acesta, şi
miră - te cum ast ă zi nu se lucreaz ă ; că pe cuviosul Patriarhul acela kir Ioan, ce se zicea al
Halchidonului, care era în vremea lui Alexie Comninó, în toate duminicile învă� a. Pentru
aceea şi se află învă�ă turile lui în carte preadeosebit ă . Se află îns ă şi Chiriacodromion al lui
Ioan, sau al lui Gheorghie Xifilín Patriarhul Constantinopolului, şi ale altor Patriarhi şi
Episcopi. Unit cu Canonul acesta zice, şi Sfântul Iustin în apología a doua pentru cre ş tin. Că,
Duminicile să adunau cre ş tinii în Biseric ă din toate p ă r � ile, şi dup ă ce se citea în vremea
Liturghiei, Citirile Scripturii celei noi, şi ale celei vechi, făcea proestósul sfă tuire prin
cuvânt, şi chemare a urm ă rii acestor bun ă t ă� i. Iar cum că şi Presbíterii sunt proestó ş i ai
Bisericilor, se arat ă şi din cuvântul al 15- lea al sfântului Grigorie Teologul, unde pe
Presbíteri îi nume ş te p ă stori, iar pe Episcopi Arhip ă stori. Şi Zonará încă împreun ă şeză tori
în Altar cu Episcopii pe ei îi nume ş te.
186
 Nu este iertat (zice Canonul) vreun ui Episcop a înv ă� a în ar ă tare şi în
public, în Eparhie str ă in ă , fă r ă voia Episcop ului locului. Fiindc ă acest fel
de înv ă�ă tur ă se face spre necinstea aceluia, ca cum acesta ar fi în � elept,
şi înv ă�ă tor, iar acela ar fi neîn � elept şi neînv ă� at. Şi care se va ar ă ta
fă când una ca aceasta, s ă încete ze des pr e dreg ă toria Episcopului, şi s ă
fac ă nu mai cele ce se cuvin Presbíter ului. Îns ă în auz ul popor ului şi
Ob ş te ş te opre ş te Canonul acesta a înv ă� a, dac ă în deosebire l- ar întreba
pe Episcop cineva pent r u oarecare lucruri, şi va r ă spu n d e, nu p ă c ă tuie ş te.
Şi nu se împotrive ş te Canonul acesta celui 29 al Sinodului al 4 - lea pentr u
cele zise în al 35 - lea al Apostolilor, pe care şi cite ş te - l.

CANON 21

Cei ce au c ă zut în vino v ă� ii canonic e ş ti, şi pentru aceasta sunt

supu ş i cei des ă vâr ş ite şi pururelnic e caterisiri, şi în locul mirenilor
împin ş i, dac ă de bun ă voie c ă tre întoarcere privind, se leap ă d ă de
p ă catul, pentru care au c ă zut din Dar, şi s - au f ă cut pe sine ş i
des ă vâr ş it str ă ini de acela ş i, în chipul Clerului tunde - se. Iar de nu o
vor alege aceasta de voia lor, grijeasc ă - şi pletele ca şi mirenii, ca unii
ce au cinstit mai mult petrecerea cea în lume decât cereas ca Via �ă .
[Apostol: 25; Sinod 1: 9; Sinod 6: 4; Neoce s are ea: 9; Vasilie: 3, 17, 32,
50, 70]

TÂLCUIRE
Câ � i Ierosi � i pentr u Canonice ş ti vinov ă� ii, pent r u curvie, zicân d, sau
precurvie, sau alte p ă cate de acest fel, des ă vâr ş it şi pentr u totdea u n a
fiind caterisi � i, şi în form ă de mireni îmbr ă ca � i, şi împreu n ă cu mirenii
stân d în Biseric ă , poru nce ş te Canonul acesta, că de se vor poc ă i de bun ă
voie, şi se vor dep ă rta des ă vâr ş it de p ă catul acela, s ă - şi tund ă perii
capului, adic ă s ă aib ă semn ul acel numit papalítra în cre ş tet, care era chip
şi semn al Clericilor 187 . Iar de nu se vor poc ă i de bun ă voie, grijindu - şi
pletele, ca şi cei lume ş ti, ca de la chipul cel mirenesc ru ş inân d u - se, s ă vie
cândva într u sim � irea r ă ut ă� ii lor, şi s ă se poc ă iasc ă .

187Papalítra care şi Gárrara se nume ş te este o rotund ă tundere a pă rului din cre ş tetul
capului, şi nu este obicei Latinesc, ci a toatei Bisericii Răsă ritene ş ti şi apusene ş ti, precum
din Canonul acesta se adevereaz ă , şi de la sfin � i. Că Ieroním, scriind că tre Augustin zice,
rog pe cununa ta, asemenea şi Augustin, scriind către Episcopul Proculian, zice, să nu ai
parte de cununa mea. Se face îns ă, nu spre cinstea Apostolului Petru, precum zic apusenii.
Ci mai întâi şi chiar, spre semnul chipului Clericesc, dup ă care ace ş tia se osebeau de cei ce
nu erau Clerici, precum zice Canonul. Iar în urm ă şi dup ă alegoricescul chip, spre
închipuirea cununii cei de spini a Domnului, precum tâlcuie ş te sfântul Ghermanó în cea
pentru tainica Teorie. Deci Clericii Bisericilor noastre, nu spre împodobire tunzând de sus şi
de jos pu � in pletele, în cruci ş adică, şi în mijloc lăsându - le netunse, şi cu totul nestricate,
iar Apusenii, fiindc ă îl face acesta spre împodobire, deasupra şi dedesubt ră zând pletele, şi
mijlocul adeseori tunzând u - l, şi nepotrivite făcându - le făcut cu cununa sfin � ilor, pentru
aceasta Máxim Margúnie în însemnarea 35 la Canoanele Sinodului din Antiohía, curvească
cunun ă o a numit pe acela semn al Latinilor. Vezi pe Dosítei în Dodecávivlion la foaia 778
iar cum că se cuvine a face în cre ş tetul capului aceste fel de cunun ă , şi clericii no ş tri înva �ă -
se din Canonul acesta. Că nu este drept hotare veş nice a str ă muta, pe care le- au pus
Părin � ii no ş tri. Pentru aceasta şi Valsamón tâlcuind Canonul 44 al marelui Vasilie zice, că
Clericii cei caterisi � i se prefac, şi cu chipul acesta se întocmesc Canoanele, şi cel 25
Apostolesc, şi cel 3 al marelui Vasilie, şi câte alte Canoane zic, ca unii ca aceş tia să se
arunce în locul mirenilor. Şi al � ii, că, cei caterisi � i, dacă în urm ă de voie vor urî pă catul, şi
des ă vâr ş it se vor p ă ră si de el, şi se vor poc ăi, aceş tia să - şi ia iarăşi forma clericatului, ce au
pierdut - o. Iar dacă aceasta este aş a, ară tat este dar că ace ş tia se suiau iarăşi, la locul celor
Ierosi � i, şi îşi avea stare şi cinstea şederii numai, nu şi a lucr ă rii treptei pierdute.
187
 CANON 22

Cei ce pe bani se Hirotonis e s c, ori Episcopi, sau ori de care

Clerici, şi nu dup ă cercetare, şi alegere a vie � ii, a se caterisi porunci m.
Înc ă şi cei ce i- au hirotonisit. [Apost ol: 29; Sinod 4:2; Sinod 6: 23;
Sinod 7: 4, 5, 19; Vasilie: 91; Epistola Ghenadie şi Tarasie]

TÂLCUIRE
Porunce ş te Canonul acesta s ă se cateriseasc ă Episcopii, şi al � ii
oarecare Clerici, ce se vor hiroto nisi prin darea de bani, şi nu pentr u
vrednicie, şi îmbun ă t ă� ita lor via �ă ; împre u n ă şi cei ce i- au Hirotonisit;
vezi Apostolescul Canon 29. Cite ş te şi sus pin ă frate pentr u c ălcarea unor
Canoane ca acestea atât de înfrico ş ate. Fiindc ă în ziua de ast ă zi într u
acest chip se lucreaz ă simonia, ca cum ar fi o fapt ă bun ă , şi nu eres urât
de Dumne ze u, precu m îl nume ş te preasfin � it ul Ghená die. Dac ă , dup ă
perilíps u rile Sfin � itelor Canoan e, va c ă uta cineva lucr ă rile cele Biserice ş ti
ale st ă rii de acum, negre ş it nu se dumire ş te, şi nu afl ă cea mai mic ă
asem n a r e cu starea cea mai dinainte, spre a- şi putea vindeca nedu m e rir ea
sa. Pentr u că to � i cei Biserice ş ti afar ă de lege i- au rând uiala, şi aseme ni
vie � uiesc, şi se s ă vâr ş esc; pent r u aceasta şi jugul robiei zace asup r ă - ne, şi
spore ş te cu asprime. Noi îns ă nu sim � i m, şi mai fă r ă ru ş ine facem fă r ă de
legi.

CANON 23

Pentru ca nimeni, ori din Episcopi, sau din Presbíteri, sau din
Diaconi, dând Preacurata Cuminec ă tur ă s ă cere haru de la cel ce se
împ ă rt ăş e ş te pentru acest fel de împ ă rt ăş ire, bani sau orice fel de
lucru. Că nici este cump ă rat Harul, nici cu bani am împ ă r � it Sfin � enia
Duhului, ci celor vrednici de Dar, fă r ă vicle ş ug se cuvin e a se da. Iar
de s - ar ar ă ta cine va din cei num ă ra � i în Cler, cerând de al acela, pe
care îl cumin ec ă cu Preacurata Cuminec ă tur ă , orice fel (de plat ă ) s ă se
caterisea s c ă , ca un râvnitor al ră t ă cirii, şi a ră ut ă� ii lui Simon.
[Apostol: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22; Sinod 7: 4, 15, 19; Vasilie: 91;
Epistolia Ghenadie şi Tarasie]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rând uie ş te, că nici un Episcop, sau Presbíter, sau
Diacon, s ă nu cear ă cu îndatorire de la aceea, pe care îi împ ă rt ăş e ş te cu
Dumne z eie ş tile Taine, parale, sau vreun alt fel de plat ă , oricât de mic ă ar
fi, pentr u Dumne zeiasca Împ ă rt ăş ire. Că ci Darul Sfintelor Taine nu se
vinde, nici cu bani d ă m sfin � enia Dumne z eiescului Duh. Ci fă r ă plat ă ,
celor ce sun t vred nici de el; că pentr u aceasta şi Darul de cei mul � i se
nu me ş te Dumne z eia sca Împ ă rt ăş ire. Iar cel ce o ar face aceasta, s ă se
caterisea sc ă , ca un urm ă tor al lui Simon vr ă jitor ului, care a socotit că cu
bani se vinde Harul prea Sfântului Duh. Cite ş te şi pe 29 Apostolesc.

CANON 24

Nu fie slobod vreun uia din cei ce se num ă r ă în Ieraticeas ca

tagm ă , sau din Monahi, a merge la alergarea cu caii (s ă priveas c ă ), sau
s ă sufere scenicile jocuri. Ci şi de se va che ma vreun ul la nunt ă , când
vor intra îns ă jocurile spre juc ă reile cele spre am ă gire, s ă se scoale, şi

188
îndat ă s ă se duc ă . Aş a poruncin d înv ă�ă tura Părin � ilor no ş tri; iar dac ă
vreun ul s - ar prinde întru aceasta, sau s ă încet e z e, sau s ă se
caterisea s c ă . [Apost ol: 42, 43; Sinod 6: 51, 62, 66; Sinod 7: 22;
Laodiceea: 3, 54; Cartagina: 17, 70]

TÂLCUIRE
Nu este iertat vreunuia din cei sfin � i � i, sau din Monahi, precu m zice
Canon ul acesta, să mearg ă la locurile acelea, unde se fac alerg ă ri de cai să
priveasc ă , sau s ă asculte cântece de cele muiere ş ti. Dar şi la nun t ă de va fi
chema t vreun Cleric: s ă mearg ă , îns ă când vor veni s ă cânte acest fel de
cânt ă ri am ă gitoare şi satanice ş ti, s ă se scoale şi s ă fug ă îndat ă , precu m
porun ce ş te înv ă�ă tura Pă rin � ilor. Adic ă Canonul 54 al Sinodului din
Laodiceea. (Măcar că acela adaug ă , că nici alte priviri ce se fac la nun � i, şi
la Cine, nu se cade a privi cei sfin � i � i, ci trebuie a fugi.) Iar care se va
prin d e că a fă cut aceasta, ori s ă încete ze, ori s ă se cateriseasc ă .

CANON 25

Pe lâng ă toate celelalte reînnoi m şi Canonul cel ce înva �ă , ca

parohiile cele �ăr ă ne ş ti sau s ă te ş ti ale fiec ă rei Biserici, s ă ră mâie
nestr ă mutate la Episcopii cei ce le � in pe ele. Şi mai ales de le - au
icono m i sit în vrem e de treizeci de ani f ă r ă sil ă � iindu - le. Iar dac ă , în
lă untrul celor treize ci de ani, s - a f ă cut oarecare pricire, sau s - ar face
pentru ele, s ă fie iertat celor ce zic c ă s - au nedrept ă� it, a porni
(judecat ă ) pentru acestea la Sinodul Epárhiei. [Sinod 4: 17; Cartagina:
128, 129, 130]

TÂLCUIRE
Canonul acesta înnoie ş te pe cel al 17 - lea al Sinodului al 4 - lea pe
care îl şi pune anum e; îns ă nu tot, ci parte din acela; pent r u aceea şi vezi
tâlcuirea acest uia acolo.

CANON 26

Presbíterul, carele din ne ş tiin �ă s - au poticnit la nunt ă neiertat ă ,

de ş edere împ ă rt ăş easc ă - se dup ă cele legiuite nou ă de sfin � itul
Canon, iar de celelalte lucr ă ri s ă se dep ă rtez e. Că destul este unuia ca
acest uia iertarea, iar a binecu v â nta pe altul cel ce este dator a- şi
vind e ca ră nile sale, este lucru necu viin ci o s. Că binecu vâ n tarea este
împ ă rt ăş ire de sfin � enie. Iar cel ce aceasta nu o are, pentru poticnirea
cea din ne ş tiin �ă , cum o va da altuia? Deci, nici înaintea norodului,
nici îndeo s e bi s ă binecu v i nt e z e, nici Trupul lui Hristos s ă - l împart ă
altora, nici altce va s ă Liturghisea s c ă , ci îndes t ulând u - se cu ş ederea
mai sus, plâng ă - se c ă tre al � ii, şi Domnului ca s ă i se ierte lui
nelegiuirea cea din ne ş tiin �ă . Bine ar ă tat fiind, c ă acest fel de nunt ă
neiertat ă se va dezle ga, şi nicidec u m b ă rbatul va avea împ ă rt ăş ire cu
aceia, pentru care s - au lipsit de sfin � ita lucrare. [Apost ol: 19; Sinod 6:
3; Neoce s are ea: 2; Vasilie: 23, 24, 78]

TÂLCUIRE

189
 Canonul acesta 188 este însu ş i al 27 - lea al marelui Vasilie; care
rând uie ş te ca Presbíter ul acela, care prin Cununie ar lua prin ne ş tiin �ă pe
vreo rudenie a sa, acela, fiindc ă nu ş tia rudenia, pentr u aceasta se iart ă , şi
s ă aib ă cinstea ş ederii împreu n ă cu Presbiterii ceilal � i. Iar de toate
celelalte lucr ă ri ale Preo � iei s ă se dep ă rte z e. Ad ă ogând Sinodul c ă şi
cinstea ş ederii acesteia să o aib ă , dup ă ce mai întâi se va desp ă r � i de
neiertat a nunta aceea, pentr u care s - a caterisit de Preo � ie; că de nu se va
desp ă r � i, nu num ai c ă şi de cinstea aceasta se va lipsi, ci se va supu n e şi
sub cert ă ri.

CANON 27

Nimeni din cei ce se num ă r ă în Cler s ă nu se îmbrace în hain ă

necu v e n it ă , nici în cetate petrecând, nici în cale mergând, ci s ă
întrebuin � e z e îmbr ă c ă min � i cele acum obi ş nuite celor ce se num ă r ă în
Cler. Iar dac ă unul va face una ca aceasta, pe o s ă pt ă mân ă s ă se
aforisea s c ă . [Sinod 7: 16; Gangra: 12, 21]

TÂLCUIRE
Clericii, şi cei Ierosi � i se cuvine a fi cucernici şi dup ă chipul cel din
afar ă , pentr u că Dumne z e u cu adev ă rat vede în inim ă , iar oamenii privesc
la starea cea din afar ă a trup ului, dup ă ceea ce este scris: «Omul vede în
fa �ă , iar Dumne z e u vede în inim ă .» [1 Împ ă ra � i 16: 7] Drept aceea din cele
dinafar ă chibz uiesc şi a ş ezarea cea din lă untr u a inimii. Pentr u aceasta şi
Canon ul acesta por u nce ş te, ca nici un Cleric s ă nu poar te haine
nepo trivite Epánghel mei sale. Adic ă de mult pre � , şi de m ă tase, sau şi
ost ăş e ş ti, nici în cetate aflând u - se, nici în că lă torie, ci s ă întreb uin � e z e
hainele cele obi ş nuite Clericilor, adic ă cucer nice şi umilite. Iar care ar face
dimp o t riv ă , s ă se aforiseasc ă pe o s ă pt ă mân ă .

CANON 28

Fiindc ă ne - am în ş tiin � at c ă în osebite Biserici, struguri

proaducând u - se în Altar, dup ă oarecare p ă zit obicei, liturghisitorii
Altarului împreunân d u - i pe ace ş tia cu Jertfa cea f ă r ă de sânge a
Proaducerii, aş a pe amândo u ă împreun ă le împart poporului.
Împreun ă am soc otit, ca s ă nu mai fac ă vreun ul din cei sfin � i � i
aceasta, ci spre via � a ve ş nic ă , şi spre iertarea p ă catelor singur ă
Proaducerea s ă se dea poporului. Iar aducerea strugurilor ca o pârg ă
socotind u - o ei, osebit binecu vâ n tân d u - o Iereii s ă dea dintr - însa celor
ce cer spre mul � u mirea d ă t ă torului rodurilor, prin care trupurile
noastre, dup ă Dumn e z e ia s c a hot ă râre, cresc şi se hr ă nes c. Deci dac ă

188Din Canonul acesta ară tat se dovede ş te că to � i Presbíterii (cum şi Arhiereii) care se vor
caterisi pentru ară tatele lor vinovă� ii, sau şi de că tre Duhovnicul cu sfă tuire se vor opri
pentru ascunsele lor pă cate, cele vrednice de caterisire, sau şi însu ş i mustra � i de ştiin �ă se
vor paretisí, aceş tia nu pot, nici a Blagoslovi, nici a sfin � i, nici vreo alt ă sfin � it ă lucrare a
face, nici întru ascuns, nici în ară tare. Nici a Cumineca pe cineva, nici ap ă sfin � it ă a face, nici
Botezuri, nici Masluri. Fiindc ă întru toate sfin � itele lucr ă ri acestea, se face împ ă rt ăşire de
binecuvântare şi de sfin � enie, pe care ei nu o au, dup ă cuprinderea Canonului acestuia. Dar
nici gândurile a asculta, şi Duhovnici a se face pot unii ca aceş tia. Pentru că dup ă Simeon al
Tesalonícului (ră spuns ul 11) Duhovnicescul Părinte trebuie şi a Blagoslovi, şi iert ă toare
rugă ciune a rosti, şi a Liturghisi, şi pe cei ce se m ă rturisesc a- i cumineca, şi pentru cei ce se
pocă iesc a mijloci. Şi în scurt a zice, Duhovnicul trebuie să aibă Preo � ia lucr ă toare, dup ă
Kítrus (vezi şi subînsem narea celui 39 Apostolesc).
190
vreun Cleric ar face afar ă din cele rânduite, s ă se caterisea s c ă .
[Apostol: 3, 4; Sinod 6: 32, 57, 99; Cartagina: 40]

TÂLCUIRE
De vreme ce în unele locuri, dup ă oarecare obicei proad ucea u unii
strugu ri şi îi puneau pe Sfânta Mas ă , pe care unind u - i Presbíterii cu
Preacura t ele Taine, le împ ă r � ea u pe amân d o u ă împre u n ă la norod, pentr u
aceasta poru nce ş te Canonul acesta, ca de acum să nu mai cuteze vreun
Presbíter a face aceasta 189 . Ci Dumne zeiasca Cuminec ă tur ă singur ă s ă o
dea celor vrednici, pentr u Via � a ve ş nic ă , şi pent r u iertarea p ă catelor lor 190 .
Iar str ug u ri ca pe o pârg ă s ă - i blagosloveasc ă cu osebit ă rug ă ciune, şi s ă - i
împart ă noro d u lui, spre mul � u mir ea lui Dumne z e u. Iar care va face afar ă
de Canonul acesta, să se caterisea sc ă . Cite ş te şi pe cel al 3- lea
Apostolesc.

CANON 29

Canonul celor aduna � i în Cartaghén înva �ă , ca, sfintele Altarului

s ă nu se s ă vâr ş easc ă , decât de oameni posti � i, osebin d u - se o zi a
anului, întru care se s ă vâr ş e ş te Dumn e z e ia s c a Cin ă , poate atunci,
pentru oarecare pricinuiri folosit oare Bisericii dup ă locuri, acei
Dumn e z e i ş ti Părin � i, întrebuin � ând o icono m i e ca aceasta. Dar pe noi
nimeni silindu - ne a lă sa scum p ă tatea, hot ă râm, Apost olic e ş tilor, şi
Părinte ş tilor pred ă ri urmând, c ă nu se cade în patruze ci m e a deslega
Joia s ă pt ă mânei celei de pe urm ă , şi toat ă patruz eci m e a a o necin sti.
[Apostol: 69; Sinod 6: 89; Laodiceea: 49, 50, 51, 52; Cartagina: 48, 56;
Dionisie: 1; Timot ei: 8, 10]

TÂLCUIRE
Precum Domn ul nost r u Iisus Hristos în seara Joii celei mari, mai întâi
a mâncat Cina cea de Ob ş te, şi dup ă aceea a dat Dumne zeie ş tile Taine
Apostolilor, cu un chip ca acesta au apucat a se � ine obiceiul şi în locurile
Africii, mai întâi a mânca cei de acolo în Joia cea mare oarecare desf ă tate
mânc ă ri, du p ă Zonará, desleg ă toare fiind a obi ş nuitei uscatei mânc ă ri ce
se face în toate zilele Postului celui mare, şi apoi s ă s ă vâr ş easca Liturghie,
şi s ă se împ ă rt ăş easc ă cu sfintele Taine. Deci Sinod ul acesta îmbun ă t ă� ind
Canon ul al 48 - lea al Sinodului din Cartagina, care cuprin de acest obicei,
rând uie ş te, că Pă rin � ii aceia, poate au întrebuin � a t Iconomia aceasta,
pent r u oarecare pricini folositoar e în locurile acelea; iar noi (zic Pă rin � ii
189
Drept aceea şi Preo � ii şi Arhiereii trebuie în vreme de cium ă , să întrebuin � eze chip spre a
împ ă rt ăş i pe cei bolnavi, care să nu calce Canonul acesta, punând în strafíd ă sfântul Trup,
ci în vreun vas sfin � it, şi de acolo să - l ia, sau ciócli, sau bolnavii, cu linguri � a. Apoi vasul cu
linguri � a să se puie în o � et, şi o � etul să se verse acolo unde se spal ă Preo � ii dup ă Sfânta
Liturghie, sau cu oricare chip ar putea, mai neprimejduitor şi Canonicesc.
190 Şi nu numai osebit de struguri (sau de poam ă ) se cuvine a se da Dumnezeiasca

Împă rt ăşire, ci de osebit ă şi de însu ş i Părticelele celelalte puse în sfântul Potir. Pentru
aceasta şi Simeon al Tesalonicului (cap 94) zice, că Preo � ii se cuvine bine să ia aminte, a nu
împ ă rt ăş i pe cre ş tini din Părticelele (adică din cea scoas ă pentru Născă toarea de Dumnezeu,
din cetele cele 9, nici din Părticelele cele scoase pentru fiecare nume ce pomenesc) ci din
însu ş i Trupul Domnului. Iar de vor fi mul � i cei ce au să se împ ă rt ăş easc ă (precum urmeaz ă
mai ales în Joia cea mare, la să rb ă toarea Naş terii Domnului, la al Sfin � ilor Apostoli, şi al
Nă scă toarei de Dumnezeu) atunci să nu puie Părticelele în sfântul Potir, pentru ca să nu
greş easc ă , să împ ă rt ăş easc ă pe vreunul dintr - însele, ci să le lase pe sfântul Disc, şi dup ă ce
va împă rt ăşi pe norod, atunci punând u - le, va săvâr ş i, precum aş a obi ş nuiesc a face şi la
Lavrele cele mari ale sfântului Munte. Îngrijindu - se Presbíterii la niş te zile ca acestea, a
scoate Agne � mai mare dup ă analogía norodului ce are a se împ ă rt ăş i.
191
acestui Sinod) neavân d vreo pricin ă , care s ă ne sileasc ă , a lă sa
scum p ă tat ea Canoanelor, urm ă m atât preda niilor Apostolilor, adic ă
Canon ului al 69 - lea al lor, care rânduie ş te, ca to � i s ă posteasc ă sfânta
Patruz eci me (întru care aceste patr u z eci de zile se cuprin de şi Joia cea
mare, şi toat ă Să pt ă mâna mare) cât şi cele ale Pă rin � ilor, adic ă Canonul 8
al Pă rin � ilor din Laodiceea, care rând uie ş te, că nu se cade cineva a dezlega
Postul Joii celei mari a Să pt ă mânii celei de pe urm ă a marelui Post, şi prin
dezlegarea aceasta să necinste as c ă , şi s ă netreb niceasc ă tot Postul
Patruz eci mii; ci trebuie toat ă Patru z eci mea a o posti cu mâncar e uscat ă ,
împreu n ă adic ă cu Joia cea mare.

SIMFONIE
„Însem n ea z ă îns ă , că nu num ai acest 48 al Cartag hé nei hot ă r ăş te, că
se cuvine Iereii posti � i a Liturghisi, dar şi cel 56 acestea zice, că aceasta s -
ar fi adeverit şi de Sinodul cel in Niceea. Dac ă îns ă se primejd uie ş te
cineva spre moar te, treb uie a- l cumineca şi dup ă ce a mâncat, dup ă al 9-
lea Canon al Sfântului Nichífor. Iar Dumne z eie sc ul Hrisosto m categorisit
fiind, pentr u ce a împ ă rt ăş it pe oarecare dup ă ce au mâncat, scrie în
Epistolía cea că tre Chiriác Episcopul: De am fă cut aceasta să se ş tearg ă
nu mele meu din cartea Episcopilor. Iar fiindc ă că - mi zic a ş a, şi prigone sc,
sur p e pe Pavel, care dup ă ce a cinat, pe to � i cei din cas ă i- a boteza t. Surpe
ace ş tia înc ă şi pe Hristos, care dup ă ce a cinat a dat Apostolilor
Împ ă rt ăş irea. Pentr u aceasta cei ce vor a se cumineca, pân ă înainte de
miezul nop � ii au voie a bea ap ă , şi dup ă aceasta se cuvine a nu pune nimic
în gur ă , pân ă dup ă împ ă rt ăş ire. Cite ş te şi pe 69 Apostolesc.”

CANON 30

Toate voind noi spre zidirea Bisericii a se lucra, am socotit a

icono m i si şi pe Iereii cei ce se afl ă în Bisericile cele barbarice ş ti, ca
Apost ole s c u l Canon cel pentru a nu - şi lep ă da pe fem eia sa cu
pricinuire de evlavie, şi a covâr ş i pe cât ar putea, şi a face lucruri mai
presu s de cele rânduite, din aceasta învoind u - se cu so � iile lor, de
împreunarea cea unul c ă tre altul se dep ă rteaz ă . Hot ă râm, ace ş tia s ă
nu mai locuias c ă împreu n ă cu ele, dup ă nici un chip când va, ca de aici
s ă ne dea dova d ă des ă vâr ş it ă pentru f ă g ă duin �ă . Către aceasta îns ă
pentru dân ş ii, nu pentru alt ceva, ne - am înduplecat, decât pentru
împu � inarea de suflet a socot elii lor, şi pentru înstr ă inarea
moralurilor, şi neînt ă rirea. [Apost ol e s c: 5; Sinod 6: 12, 13, 48; Gangra:
4; Cartagina: 3, 4, 33]

TÂLCUIRE
Fiindc ă cei Ierosi � i ce se afl ă în barbária Africii, precu m am zis, vrând
s ă covâr ş easc ă legiuirea Apostolicescului al 5- lea Canon, care poru nce ş te,
a nu - şi des p ă r � i vreun Iereu pe femeia sa cu pricinuiri de evlavie, se
învoiesc cu femeile lor, şi se dep ă rtea z ă de trupe as ca împreu n a r e; pent r u
aceasta Canonul acesta hot ă r ăş te, c ă, cei ce au fă cut a ş a, s ă nu mai
locuiasc ă împreu n ă cu femeile lor dup ă nici un chip. Întâi adic ă , pent r u ca
s ă arate cu desp ă r � irea aceas ta a împreu n ă - locuirii, că nu pentr u
fă� arnic ă , şi mincinoa s ă evlavie, ci cu adev ă rat pentr u dorul întregii
în � elepciuni, şi al fecioriei au fă cut acest fel de fă gă duin �ă , şi învoire. Şi
alta înc ă , pentr u că, din deasa privire, şi împreu n a petrecer e cu femeile
lor, se îndea m n ă iar ăş i spre trupe as ca împre u n a r e cu dânsele. Îns ă şi

192
aceasta, zice, o am iertat lor, nu pentr u alt ă pricin ă , ci pent r u socoteala
lor cea cu mic ş orare de suflet, şi pent r u s ă lbaticul lor moral, du p ă Zonará,
sau pentr u str ă in ă tatea bunei rân d uieli a Biserice ş tilor Moraluri, dup ă
Valsamó n. Şi pentr u neînt ă rirea credin � ei lor. (Şi vezi că însu ş i aceasta de
o iart ă Sinodul în Barbária pent r u pricinile acestea, la Roma nu o iart ă a
se face, pentr u dome s nicia Moralurilor, pent r u Bisericeasca buna
rând uial ă , şi pentr u celelalte, şi cu toate că obiceiul acesta de la Romani a
urma t şi în Barbária, du p ă Canonul al 4- lea al Sinodului din Cartag hé n.)
Cite ş te şi pe al 5- lea Apostolesc.

CANON 31

Clericii cei ce Liturghis e s c, sau Boeteaz ă prin casele cele de

rug ă ciun e, care se afl ă prin case, hot ă râm a o face aceasta sub
socotin � a Episco pului celui de loc. Încât, dac ă vreun Cleric, aceasta nu
o va p ă zi aş a, s ă se cateris ea s c ă . [Apost ol: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 34,
59; Sinod 1 şi 2: 12, 13, 14, 15; Gangra: 6; Antiohía: 5; Laodice ea: 58;
Cartagina: 10, 62]

TÂLCUIRE
Nu iart ă Canon ul acesta a Liturghisi, sau a bote za, Preo � ii prin
că m ă ri, sau în casa cuiva, cea de rug ă ciune, adic ă rând uit ă şi afierosit ă
spre rug ă ciune, nesfin � it ă fiind îns ă , fă r ă de voia şi socotin � a Episcopul ui
de loc. Pentr u că aceas ta este Parasingoghí (adic ă complo t) şi apost asie
împot riva Episcopul ui, ci să o fac ă aceasta cu socotin � a şi voia lor. Iar care
nu o va p ă zi aceasta, s ă se cateriseasc ă .

CANON 32

Fiindc ă au venit la ştiin � a noastr ă , cum c ă în � ara Armenilor, cei

ce s ă vâr ş esc Jertfa cea f ă r ă de sânge, numai vin proaduc la sfin � ita
Masa, nem e s t e câ n d u - l pe el cu ap ă , propunâ nd ei pe înv ă�ă torul
Bisericii pe Ioan cel cu gura de aur, care zice, prin tâlcuire la
Evangh elia lui Matei acest ea: „Pentru care pricin ă n - au b ă ut ap ă dup ă
ce a înviat, ci vin?” [Vor: 52] Pe alt eres ră u din ră d ă cin ă zmulgân du - l.
Fiindc ă sunt unii care întrebuin � ea z ă în Taine ap ă , ar ă tând c ă şi când
au predat Tainele, şi când a înviat, a întins mas ă goal ă f ăr ă de taine,
vin întrebuin � ând. Din rodul zice al viei [Matei 26: 29]. Deci via, vin,
iar nu ap ă na ş te. Şi din aceasta ei soc ot e s c c ă surp ă înv ă�ă torul
preaduc er ea apei întru sfin � ita Jertf ă . Ca nu şi de acum înainte s ă fie
� inu � i de ne ş tiin �ă . Înv ă�ă tura Părintelui cu Ortodoxi e o des co p eri m.
Că ră ul eres al Idroparastá � ilor vechi fiind, care în loc de vin,
întrebuin � ea z ă în jertfa lor numai ap ă , stricând acest de Dumn e z e u
purt ă tor b ă rbat nelegiuita înv ă�ă tur ă a acest ui fel de eres, şi ar ă tând,
c ă ei de - a dreptul se împotriv e s c Apost ole ş tei pred ă ri, au form ă luit
cuvâ ntul cel pom e nit. Fiindc ă şi în Biserica sa, unde i s - au încredin � at
p ă storea s ca administra � ie, a predat a se mest eca cu ap ă , când ar
trebui a se s ă vâr ş i jertfa cea f ăr ă de sânge, ară tând dregirea cea din
sânge şi din ap ă din cinstita Coast ă a Izb ă vitorului, şi Mântuitorului
nostru Hristo s Dumne z e u, care s - a v ă rsat spre învierea a toat ă lumea,
şi spre izb ă virea de p ă cate. Şi prin toate Bisericile înc ă , unde
Duho v ni c e ş tii lumin ă tori au str ă lucit, aceast ă rânduial ă de Dumn e z e u
dat ă st ă pâne ş te. Fiindc ă şi Iácov fratele cel dup ă trup al lui Hristos

193
Dumn e z e u l ui nostru, c ă ruia întâi i s - au încredin � at scaunul Bisericii
Ierusalimului. Şi Vasilie, Episcopul Bisericii Chesarenilor, a c ă ruia
laud ă s - a ră spândit prin toat ă lumea, în scris predând nou ă tainica
sfin � ita lucrare, aş a s ă vâr ş ind în Dumn e z e ia s c a Liturghie din ap ă , şi
din vin a dat sfin � itul Pahar. Şi cuvio ş ii Părin � i cei ce s - au adunat în
Cartaghén, aş a anum e au pom e nit, ca întru cele sfinte nimic mai mult
decât Trupul, şi Sângele Domnului s ă se proaduc ă , precu m şi însu ş i
Domn ul a predat, adic ă pâine, şi vin, cu ap ă amest e cat. Deci dac ă
vreun Episco p , sau Presbíter, nu dup ă predata de Apost oli rânduial ă
face, şi neam e s t e c â n d apa cu vin, aş a va proaduc e Jertfa cea
preacurat ă , s ă se cateris ea s c ă , ca unul ce cu nes ă vâr ş ire pe Tain ă o
vest e ş te, şi înnoie ş te cele predate.

TÂLCUIRE
Canonul acesta îndrep t e a z ă r ă ul obicei, care apucas e a se � ine în � ara
Armenilor, a Liturghisi adic ă numai cu vin, fă r ă a- l ames teca cu ap ă , dup ă
Bisericeasca predar e. Şi fiindc ă ei aduc, spre adeverirea acest ui fel de
obicei al lor, m ă rturie din tâlcuirea, ce face Ioan Hrisosto m la Evanghelia
lui Matei, şi socote sc că acest Dumne z eiesc Pă rinte fiindc ă zice acolo, că
Domn ul, şi mai - nainte de Înviere, şi dup ă Înviere, a întreb ui n � a t vin,
sur p ă prin cuvânt ul acesta pe unirea apei la Taine. Pentr u aceast ă gre ş it ă
în � elegere a lor, Pă rin � ii ace ş tia arat ă adev ă rata în � elegere a cuvintelor
sfânt ul ui, zicân d. Că, fiindc ă era un eres vechi ce se nume a al
Idrop ar a s t á � ilor care numai ap ă întrebuin � a u la Dumne z eia sca Tain ă , şi
nu vin. Dumne z eiescul Hrisost o m sur pâ n d acest fel de eres, a ş a a gr ă it
cuvân tul, şi nu ca cum primin d acest r ă u obicei al Idropar a s t á � ilor.
Fiindc ă însu ş i sfânt ul acesta prin Dumne z eiasca sa Liturghie a preda t
Bisericii Consta n ti no p ol ului, că în Jertfa cea fă r ă de Sânge a Tainelor, s ă
se amestece ap ă cu vin, spre ar ă tarea Sângelui, şi a Apei ce au ie ş it din
cinstita Coasta Domn ul ui, fiind spân z u r a t pe Cruce, pent r u lă sarea
p ă catelor şi Învierea a toat ă lumea. Dup ă Evangheliceasca zicerea aceea:
Unul din osta ş i cu suli � a a împu n s Coasta lui, şi îndat ă a ie ş it Sânge şi
Ap ă . Şi nu nu mai Hrisos to m, ci şi Iácov Fratele lui Dumne z e u, şi întâiul
Ierarh al Ierusalim ul ui 191 . Şi marele Vasilie în Liturghiile sale a predat a se
s ă vâr ş i sfânt ul Potir din vin şi din ap ă , înc ă şi Pă rin � ii cei în Cartaghé n
adu n a � i în Canonul 44 pe care îl şi a ş tern anu me. Deci oricare Arhiereu,
sau Presbíter la Dumne z eiasc ă Ierurghie nu amestec ă ap ă cu vin, dup ă
Apostoleasca preda nie, s ă se caterisea sc ă . Fiindc ă cu aceasta, face
nes ă vâr ş it ă Taina Dumne z eie ş tii Euharístii, şi sur p ă cele preda te.

CANON 33

Fiindc ă ne - am în ş tiin � at c ă în � ara Armenilor, numai cei din

neamul Preo � e s c se aş eaz ă în Cler, urmând obiceiurilor Iudaice ş ti, se
apuc ă a lucra aceasta, iar unii dintre dân ş ii şi netun ş i, se aş eaz ă
Ieropsal � i, şi Anagn ó ş ti ai Dumn e z ei e s c u l ui Lăcaş. Am soc otit, ca de

191Însemnea z ă că Liturghia Fratelui Domnului, dup ă Canonul acesta, este primit ă . Care din
vechime se săvâr ş ea în Palestina, iar acum nu este lucr ă toare, şi numai în oarecare locuri, şi
uneori se săvâr ş e ş te. Iar Valsamón că şi Sinod Ecumenic o prime ş te, zice îns ă la întâia
întrebare a lui Marcu al Alexandríei, că nu este primit ă . Poate pentru că la unele locuri se
vede a fi minciuno ş it ă . Că, De tine se bucur ă ; ce zice să se cânte dup ă , „Mai ales pentru
Preasfânta Preacurata” nu este veche cântare, ci mai de curând. Vezi şi Catehisul. Dar şi
Emanuíl Malaxós în capul 220 al Nomocanonului istorise ş te cum că Biserica a întrebuin � at
Liturghia lui Iacov pân ă în zilele marelui Vasilie.
194
acum, s ă nu fie cu putin �ă celor ce voie s c a înainta pe oarecare în
Cler, privind la neam ul celui ce se proheiris e ş te. Ci ispitindu - i, de vor
fi vrednici dup ă hot ă rârile cele pus e în sfin � itele Canoane, a se
num ă ra în Cler, pe ace ş tia s ă - i Prohiriseas c ă Biserice ş ti, ori de au fost
din str ă mo ş i Preo � i, ori şi de nu. Dar nici a ierta pe cine va dintre to � i,
a rosti în Amv on, Dumne z e i e ş tile cuvint e c ă tre popor, dup ă rânduiala
celor în Cler num ă ra � i. Dac ă nu vreo Ieraticeas c ă tundere va
întrebuin � a unul ca acesta, şi de nu va primi canonic e ş te
binecu v â ntare de la Pă storul s ă u. Iar de se va v ă di cine va f ă când
afar ă de cele mai sus scrise, s ă se aforisea s c ă . [Apost ol e s c: 77; Sinod
7: 14; Laodiceea 23: Cartagina: 22]

TÂLCUIRE
Şi Canon ul acesta pe cei ce se afl ă în � ara Armnenilor îi îndre pt e a z ă ,
care nu numai Clerici fă ceau pe singu ri cei ce se tr ă geau din neam
Ieraticesc, urmâ n d obiceiului Iudeilor, care fă ceau Presbiteri pe cei ce se
tr ă geau din singu r ă semin � ia lui Leví. Ci şi Cânt ă re � i, şi cite � i a ş eza în
Biseric ă , fă r ă Hirotesie de Arhiereu. Rânduiesc (Pă rin � ii Sinodului
acestuia) că de acum înainte s ă nu caute, de este din neam Ieraticesc cel
ce are a se Hirotonisi, ci să - l ispiteasc ă de este cu adev ă rat vrednic a se
face Cleric. Şi pe lâng ă acestea, ca să nu lase pe vreun ul s ă rostea sc ă în
Amvon Dumne z eie ş tile cuvinte norod ului 192 , de nu va lua mai întâi, de la
Arhiereu Canoniceasca pecetluire de cite � . Iar care va face afar ă de
acestea, să se aforiseasc ă .

CANON 34

Şi aceasta înc ă Ieratices c ul Canon luminat voro vi n d u - o, c ă

vino v ă� ia congiura � iei, sau afatríei şi de legile cele dinafar ă cu totul s -
a oprit; cu mult mai vârto s dar în Biserica lui Dumne z e u se cuvin e a
se opri de a se face aceasta, şi noi ne sârguim a p ă zi, încât de s - ar afla
oarecare Clerici, sau Monahi, sau conjurându - se sau întov ă r ăş indu -
se, sau prilejuri pândind asupra Episcopilor, sau Conclericilor, cu
totul s ă cad ă din treapta sa. [Apost ol e s c: 31; Sinod 4: 18; Sinod 1 şi 2:
13, 14, 15; Antiohía: 5; Cartaghén: 10, 62]

TÂLCUIRE
Canonul acesta este însu ş i cel al 18 - lea al Sinodului al 4lea şi cite ş te
tâlcuirea lui acolo, vezi îns ă şi tâlcuirea celui Apostolesc 31.

CANON 35

Nu fie iertat vreun uia din to � i Mitropoli � ii, s ă vâr ş indu - se vreun
Episcop ce ar fi supu s scaunului s ă u, lucrurile lui, sau cele ale
192 Însemnea z ă că, dup ă Cartea a doua Capul 57 al Apostole ş tilor aş ez ă mânt uri, celelalte
cuvinte al Dumnezeie ş tilor Scripturi Cite � ul le rostea norodulu pe loc înalt în mijloc stând,
iar Evangheliile Diaconul, sau Presbíterul. Iar dup ă Teologul Grigorie, precum zic unii, şi
Evangheliile, se vede că le zicea el în cel întâi înfrunt ă torul cuvânt împotriva lui Iulian: „Şi
ce, Nu trebuia aceste (adică Evanghelice ş tile porunci) a le şti cu scump ă tate, cel ce s- a
învrednicit de cinstea dregă toriei Altarului celui mare, a se face Cite � i oarecând al
Dumnezeie ş tilor cuvinte? Iulian adică. Dar poate Dumnezeie ş ti cuvinte, ce acela citea, să fi
fost şi alte Scripturi, dar nu şi Evangheliile. Care zice sfântul adică, că Iulian le citea, nu îns ă
şi că citea Evangheliile, mă car deş i altc ă tuirea cuvântului aceasta dă a în � elege. Ori aceasta o
zice Teologul aş a, şi pentru că în cuvintele ce se citesc în Biserică de că tre Cite � i, au şi ziceri
multe al Evangheliei sem ă nate într - însele.
195
Bisericii lui, a le lua, sau a- şi- le însu ş i, ci fie sub paza Clerului
Bisericii, a c ă ruia ră posatul se afl ă întâi ş ez ă tor, pân ă la înaintarea
altui Episcop. Afar ă de nu au ră mas Clerici în Biserica aceea. Că atunci
Mitropolitul acest ea le va p ă zi neîmp u � inat e, toate dându - le
Episcop ului ce se va Hirotoni si. [Apost ole s c: 40; Sinod 4: 22; Antiohía:
24; Cartagina: 30, 89]

TÂLCUIRE
Canonul acesta opre ş te şi pe Mitropolitul des pr e a lua lucrurile unui
Episcop supu s al să u, du p ă ce ar trece din via � a aceasta. cite ş te - l şi pe cel
40 Apostolesc.

CANON 36

Înnoind cele legiuite de cei o sut ă cinciz e ci sfin � i Părin � i, ce s - au

adunat întru aceasta de Dumne z e u p ă zit ă şi împ ă r ă teas c ă cetate, şi
ale celor şase sute treize ci, ce s - au adunat în Calcedo n, hot ă râm, ca
Scaunul Patriarhului Constantino p o l ului, s ă dobând ea s c ă presbíile
[pronó miile] cele întocm ai cu ale scaunului Romei celei vechi, şi întru
lucrurile cele Biserice ş ti, ca acela s ă se m ă reas c ă , al doilea dup ă acela
fiind, dup ă care num er ă - se scaunul al marei cet ă� i a Alexandré nilor,
apoi cel al Antiohíei, şi dup ă acesta, cel al cet ă� ii Ierusalimlenil or.
[Apostol e s c: 30; Sinod 2: 3; Sinod 4: 28]

TÂLCUIRE
Canonul acesta reînnoie ş te pe Canon ul 3 al Sinodului al 2- lea
Ecumenic, şi pe cel al 28 - lea al Sinodului al 4- lea Ecumenic, care cuprin d
pent r u pro nó miile scau n ul ui Consta n ti no p ol ul ui, cale că ror tâlcuiri vezile
la locul lor, cite ş te şi Canonul al 6- lea al Sinod ului 1 Ecumenic, şi
subînse m n a r e a aceluia, în care vorbim pentr u cei 5 Patriar hi.

CANON 33

Fiindc ă în osebit e vremi s - au f ă cut barbarice ş ti n ă v ă liri, şi mai

multe cet ă� i din acest ea au ajuns a fi supu s e celor f ă ră de lege, încât
de aceasta nu putea întâiul ş ez ă tor al unei cet ă� i ca ace ş tia dup ă
Hirotonia cea asupra lui, s ă - şi primeas c ă scaunul s ă u, şi a se însc ă una
într - însul cu Ieraticeas c ă aş ezare, şi aş a dup ă obiceiul ce apucas e a se
� ine Hirotoniile, şi toate cele ce Episcop ului se cuvin, şi a lucra şi a
întrebuin � a. Noi p ă zind acest ea, şi séva s u l Preo � iei, şi nicidecu m
voin d spre v ă t ă marea Biserice ş tilor drepturi, p ă gânea s ca înjurare a se
lucra, celor aş a Hirotonisi � i, şi pentru prezisa cauz ă nea ş ezând u - se în
scaunel e lor. Am hot ă rât, s ă se p ă strez e neprejud ecare, ca şi
Hirotoniile deo s e bi � ilor Clerici s ă le fac ă , şi Stă pânirea pres e d é n � iei
dup ă acela ş i hotar a o întrebuin � a, şi ade v ă rat ă , şi legiuit ă s ă fie toat ă
ocârmuirea cea purce z ă toare de sub dân ş ii. Că nu se va opri de
nev oia timpului, şi de scum p ă tatea des crierii, hotarul icono m i ei.
[Apostol e s c: 36; Anghira: 18; Antiohia: 17, 18]

TÂLCUIRE

196
 Rânduie ş te Canonul acesta, că, de vreme ce oarecare Arhierei dup ă
ce s- au Hiroto nisit, nu au put u t merge la scaunele şi Epárhiile lor 193
fiindc ă s- au robit de n ă v ă lirile Barbarilor; pentr u aceasta Sinodul p ă zind
cinstea şi sévas ul Arhieriei, şi nesuferin d, ca robirea barbarilor s ă
pricinuiasc ă împiedicare Biserice ş tilor drept ă� i, hot ă r ăş te, că, cei într -
acest chip Hiroto nisi � i, iar pent r u prilejul, şi frica barbarilor nu au put ut a
se a ş eza la scaunele lor, neînvinuit s ă fac ă Hirotoniile trebuincio ş ilor
Clerici al Epárhiei lor, şi dep ă rta � i fiind ei de ea, precu m Canoanele
pov ă� ui, şi s ă - şi aib ă cinstea, şi st ă pânirea proe dríei lor, dup ă acela ş i
hotar, adic ă precu m s - a hot ă rât a fi Epárhia lor, întâi, adic ă , sau a doua,
sau trei, şi mai depar t e. Şi câte ar lucra cu Arhiereasca drept a t e, adic ă ca
Arhierei, s ă fie adev ă rate şi legiuite. Că ci m ă car că scum p ă ta tea, adic ă de
a merge ei la scaunele lor, şi a lucra unele ca acestea, s - au mic ş orat
pent r u nevoia vremii, şi a barbarilor. Îns ă nu se va mic ş ora de aceasta şi
hotar ul icono miei, adic ă şi de a lucra ei acestea la scaunele lor, m ă car
depar te fiind de ele.

CANON 38

Canonul cel aş ezat de Părin � ii no ş tri, şi noi îl p ă zim, care aş a

înva �ă , de s - ar fi înnoit vreo cetate din porunca împ ă r ă teasc ă , sau
înc ă şi de s - ar înnoi, politice ş tilor şi publicelor form e, urme z e şi
rânduiala lucrurilor celor Biserice ş ti. Acest Canon este însu ş i al 17 -
lea al Sinodului 4. Şi vezi - i tâlcuirea acolo. [Sinod 4: 17]

CANON 39

Fratele, şi siliturghisit órul nostru Ioan pro ş ez ă torul Ostrov ul ui

Kíprilor, împreun ă cu poporul s ă u, în Epárhia Elispóntului, pentru
barbarice ş tile n ă p ă diri, şi spre a se slobo zi de p ă gânea s ca robie, şi
curat se supun e scripturile precre ş tine ş tei st ă pâniri, mutându - se din
numitul Ostrov; cu purtare de grij ă a iubitorului de oam eni
Dumn e z e u , şi cu osten eala iubitorului de Hristos, şi a
binecin s tit orului împ ă ratului nostru, hot ă râm, ca neînn oite s ă se
p ă zea s c ă prono m iile cele date scaunului b ă rbatului celui mai sus
numit de c ă tre purt ă torii de Dumn e z e u p ă rin � i cei întâi aduna � i în
Efés, ca Iustianúp olul cel nou să aib ă dreptul cel al
Constantin op o l ului, şi preaiubitorul de Dumn e z e u Episcop ul cel
aş ezat asupra ei, s ă şad ă mai sus decât to � i cei ai Epárhiei
Elispont é nilor, şi de c ă tre Episco pii s ă i s ă se Hirotonis ea s c ă , dup ă
vechiul obicei. Că obiceiurile cele în fiecare Biseric ă , şi de Dumn e z e u
purt ă torii Părin � ii no ş tri au socotit s ă se p ă zeas c ă ; Episcopul cet ă� ii
Chizicenilor supu s fiind întâiului ş ez ă tor a prezi s ului Iustinianúp ol,
potrivit tuturor celorlal � i Episcopi, celor de sub ar ă tatul întâiul
ş ez ă tor preaiubitorul de Dumn e z e u Ioan. De c ă tre care, trebuin � a
cerând, şi Episco p ul al aceleia ş i cet ă� i a Kizicénilor se va Hirotonisi.
[Apostol e s c: 34; Sinod 1: 6, 7; Sinod 2: 2, 3; Sinod 3: 8; Sinod 4: 28;
Sinod 6: 36; Antiohía: 9]
193Scaun se zice, nu chiar paróhia, ci ceea ce este locuit ă cu Creş tini, şi cu Clerici. Drept
aceea cei ce Hirotonisesc în numele oarec ă ror cetă� i, sau Ora ş e sau sate care de Creş tini, şi
Clerici, sunt pustiite, aceş tia proesto ş ind un loc fă ră de locuitori Credincio ş i, şi fă ră Clerici,
sunt dintre cei neatârnat Hirotonisi � i, dup ă Papisticeasca Idolopiíe a lor (adică facere de
idoli), a Patriarhilor Răsă ritului care este afar ă de Canoane, dup ă cel al 6- lea al Sinodului 4.
Pentru aceasta unii ca aceş tia nu trebuie a se cinsti cu presedentie de Episcop.
197
 TÂLCUIRI
În timp ul Împ ă rat ului Iustinian al doilea, Ioan Arhiepiscop ul Ciprului
ducân d u - se din Epárhia sa împreu n ă cu norod ul s ă u, a venit în Epárhia
Episcop ul ui (iar Episcopul este, du p ă Valsamó n r ă s ă ritene ş tile hotare, cele
de la Avíd, adic ă Cetatea cea r ă s ă riteneasc ă din afar ă , ce se întind pân ă la
Tracia; iar dup ă Hrísan t, gâtul m ă rii cel ce se întinde de la Ténedo pâna la
Caliúpoli) atât pentr u n ă v ă lirile barbarilor, cât şi pentr u c ă slobo zin d u - se
din robia lor, cu pur ta r ea de grij ă a lui Dumne ze u, şi cu silin � a
împ ă ratului s- au sup u s împ ă r ă� iei Grece ş ti. Pentr u aceasta Canon ul
acesta por u nce ş te s ă se p ă zeasc ă întregi Pronómiile cele h ă r ă zite
scau n ul ui Ciprului, de că tre Canonul al 8- lea al Sinodului al treilea, şi
noul Iustinian ú p ol acesta s ă aib ă drep t ul Consta n ti no p ol ului (adic ă s ă fie
şi acesta neatâr n a t ca şi aceia. Sau, precu m cea Asieneásc ă , Ponticeásc ă , şi
Trachiceásc ă s- au sup u s scaun ul ui Constan tin o p ol ul ui, precu m am zis la
Canon ul 28 al Sinod ului al 4- lea, a ş a şi Epárhia Elispón t ul ui s ă se supu n ă
scau n ul ui Ciprului) şi s ă se Hirotonisea sc ă Arhiepiscop ul acesteia de că tre
Episcopii s ă i, dup ă vechiul obicei. Deci, Mitropolitul Cet ă� ii Chizícului s ă
se sup u n ă celui al Ciprului, precu m şi to � i Episcopii cei din Cipru, şi
treb uin � a cerân d, de dâns ul s ă se Hiroto niseasc ă .

CANON 40

Fiindc ă a se lipi de Dumn e z e u prin dep ă rtarea din tulbur ă rile

vie � ii, este fapt ă foarte mântuitoare, trebuie ş te noi nu necercetat a
primi afar ă de vrem e pe cei ce aleg via � a Monahiceas c ă . Ci a p ă zi
hotarul cel predat nou ă de c ă tre Părin � ii şi întru acest ea, încât atunci
se cuvin e a se primi dând m ă rturia vie � ii celei dup ă Dumne z e u, ca
ade v ă rat ă , şi din cuno ş tin �ă , şi cu judecat ă f ă cut ă , dup ă împlinirea
cuvâ ntului. Deci s ă fie cel ce va a se supun e sub jugul Monahice s c,
numai pu � in, decât de zece ani, supu s e aceast ă vrem e întâiului
ş ez ă tor, şi cerc ă rii celei de dânsul, de va socoti c ă este mai de folos a-
i prelungi vrem ea, spre introduc er e în Monahicea s c a via �ă , şi aş ezare.
Că de ş i marele Vasilie în sfin � itele sale Canoane, pe ceea ce de voie se
aduce pe sine lui Dumn e z e u, şi îmbr ă� i ş eaz ă fecioria, de
şaptespre z e c e ani fiind, legiuie ş te a o num ă r ă în ceata fecioarelor,
Deci dar noi urmând pildei celei pentru v ă du v e, şi Diaconi � e,
analoghic e ş te (şi propor � io nat) am îngr ă dit a fi în numita vârsta şi cei
ce aleg Monahicea s ca via �ă . Că la Dumn e z e i e s c u l Apost ol este scris:
Vă duva de şaizeci de ani cu vârsta a se num ă ra în Biseric ă . Iar
sfin � itele Canoan e, au predat Diaconi � a a se Hirotonisi la vârsta de
patruze ci de ani, Biserica cu Dumne z e i e s c u l Dar mai înt ă rit ă fiind, şi
v ă zând c ă spore ş te înainte, şi înt ă rirea şi asigurarea Credincio ş ilor
întru pă zirea Dumne z e i e ş tilor porunci, care şi noi prea bine
în � elegân d u - o aceasta, des ă vâr ş it am rânduit, bun ă cu vâ ntarea
Harului celui ce voie ş te s ă înceap ă nev oin � el e cele dup ă Dumn e z e u,
ca oarecare pecet e în grab ă noi înse m n ân d u - o întru el, de aici ele
spre a nu se lene vi pe mult ă vrem e, şi a nu se z ă bovi punând noi la
cale, mai ales cu adev ă rat gr ă bindu - ne şi c ă tre a bunului alegere: şi
aş ezare. [Sinod 1: 19; Sinod 4: 15; Sinod 6: 14; Cartagina: 6, 51, 153;
Vasilie: 18, 24]

TÂLCUIRE

198
 Cei ce voiesc a se face Monahi, sau Monahíi, nu se cuvine, după
Canon ul acesta, a se primi fă r ă cercetare; şi afar ă de vremea cuviincioas ă ,
şi de hotar ul cel dat de Dumne z eie ş tii Pă rin � i (şi mai ales de marele
Vasilie). Ci atunci se cuvine a se primi m ă rturisirea, şi fă gă duin � a ce vor
da unii ca ace ş tia c ă tre Dumne z e u, ca adev ă rat ă , şi din a loru ş i voin �ă
fă cut ă , dup ă ce se va deplini judecata min � ii lor, precu m în Canonul 18
zice marele Vasilie, şi mai ales într u a sa a 15 - a hot ă râre pe larg. Deci cel
ce voie ş te a se face Monah, s ă nu fie mai pu � in de zece ani, îns ă în
st ă pânirea Arhiereului s ă fie de a- i face cercarea lui, şi s ă - i adaoge anii
(dup ă m ă sura socotin � ei sale celei din fire), de va socoti mai de folos. Căci
de ş i marele Vasilie în pome nit ul Canon al s ă u, rând uie ş te, a se împreu n ă
nu m ă ra în ceata fecioarelor fecioara ce va fi mai sus de ş aispre zece, sau
ş aptes p r e z ece ani. Dar noi (zic p ă rin � ii acestui Sinod) ur mâ n d pildei
vă duvelor, şi a Diaconi � elor, acei 16 şi 17 ani ai lui Vasilie, în zece ani am
împ u � in a t. Căci, Apostolul rând uie ş te: Să se numer e vă duva în Biseric ă , nu
mai pu � in de 60 de ani. Iar Pă rin � ii Sinodului al 4- lea zic s ă se
Hiroto niseas c ă Diaconi � a în vârst ă de 40 de ani, în Canon ul al 15 - lea.
Vă zând noi Biserica lui Dumne z e u sporin d cu Dumne z eiescul Dar, şi
stato r nicia ce arat ă Cre ş tinii întru p ă zirea Dumne zeie ş tilor Porunci.
Acestea şi noi bine socotin d u - le, Canon ul acesta am rând uit, întip ă rind în
fragedul suflet al celui ce vrea s ă înceap ă Duhovnice ş tile nevoin � e ale
Monahilor, ca pecetea, buna cuvântar e a Dumne z eiesc ul ui Dar, şi
înt ă rind u - l pe el în Canonul acesta, nu spre a se lenevi în mult ă vreme
desp r e lucrarea faptelor bune, ci spre a alege în grab ă partea cea bun ă .

CANON 41

Cei ce se afl ă prin cet ă� i, sau prin sate, voin d a se duce în

închid eri, şi a lua aminte de sine ş i în singur ă tate, mai întâi trebuie a
intra în Mă nă stire, şi a se înv ă� a singuratica petrecere, şi în vrem e de
trei ani Exárhului Mă nă stirii întru frica lui Dumn e z e u a se supun e, şi
dup ă toate chipurile, precu m se cuvin e, împlinind ascultarea. Şi aş a
m ă rturisind despre proaleg erea cea întru acest fel de via �ă , şi c ă din
toat ă inima de bun ă voie o îmbr ă� i ş eaz ă aceasta, s ă se ispiteas c ă de
c ă tre pro ş ez ă torul [Presed e nt ul] locului. Apoi aş a alt an, s ă st ă ruias c ă
în afar ă de închis oare, ca scop ul lor mai mult s ă se arate. Că atunci
vor da deplin ă încredin � are, c ă nu vânân du - se de de ş arta slav ă , ci
pentru însu ş i binele cel adev ă rat, vâneaz ă lini ş tea aceasta. Iar dup ă
împlinirea a atâtui timp, de vor ră mâne întru aceea ş i proalegere, s ă se
închid ă ei, şi s ă nu le mai fie iertat, când vor voi, a se dep ă rta din
acest fel de singur ă tate. Fără numai dac ă pentru vreun ob ş tes c folos,
sau pentru vreo alt ă nevoi e ce îi sile ş te pe ei de moarte, s - ar trage
c ă tre aceea, şi aş a, cu bincu v â ntarea Episco p ului locului. Iar afar ă de
zisele pricinuiri, apucân du - se a ie ş i din locuin � ele lor, mai întâi adic ă
f ă ră voia lor s ă se închid ă în pom e nita închis oare, iar apoi cu posturi,
şi cu alte aspre petreceri s ă - i vinde c e pe ei. Ştiind, dup ă ceea ce este
scris: «Că nimeni punând mâna pe plug, şi întorcând u - se înapoi, este
îndreptat întru Împ ă r ă� ia Cerurilor.» [Luca 9, 62]

TÂLCUIRE
Mare, şi îndr ă zne a �ă fapt ă este, că, îndat ă din lumeasca via �ă , a se
dep ă rta cineva, şi a se închide în lă untr u în închisori (precu m în pe ş teri,
sau în alt fel de locuin �ă închis ă ), şi de la o covâr ş ire să sar ă la alt ă

199
covâr ş ire, de la noian ul vie � ii zic, cel mult tulbur ă tor, la noian ul cel cu
anevoie umblat al lini ş tii. Pentr u aceasta Pă rin � ii ace ş tia, în Canonul
acesta, rân d uiesc, că cei ce voiesc a o face aceasta, mai întâi s ă mearg ă în
Mă nă stire, şi du p ă ce trei ani vor ar ă ta într u toate ascultar ea că tre
Egúmen ul, s ă se cerce de că tre Arhiereul, de vor m ă rturisi că de bun ă
voie, şi din toat ă inima doresc acest fel de dep ă rtare. Apoi dup ă aceasta,
s ă se lini ş teasc ă în vremea unui an afar ă de închisoar e, pentr u ca s ă dea
mai mult ă încredin � a r e, că nu pent r u slava de ş art ă , ci num ai pentr u binele
lini ş tirii, doresc via � a aceasta. Şi dac ă dup ă toate acestea vor sta stator nici
în cugetar ea şi sârguin � a aceas ta, atunci s ă se închid ă , şi mai mult să nu
aib ă a ie ş i afar ă , când vor voi, afar ă numai pentr u ob ş tescul folos al
noro d u l ui, şi pent r u primejdie de moarte. Îns ă şi atunci s ă ias ă cu
blagoslovenia, şi cu voia Episcop ului locului. Iar dac ă fă r ă de pricinile
acestea ar ie ş i, în sil ă s ă se închid ă iar ăş i în pome nit a lor închisoar e, şi cu
postiri, şi cu alte rele p ă timiri, s ă se canonisea sc ă , pentr u ca s ă se înve � e,
că, precu m a zis Domn ul: «Cel ce pune mâna sa pe plug, adic ă cel ce va
începe vie � uirea cea dup ă Dumne z e u, apoi se va întoarce la lumeasca
via �ă , acesta nu poate a merge drep t la Împ ă r ă� ia Cerurilor.»

CANON 42

Cei ce se zic pustnici, care poart ă negru, şi plete la cap,

înconjurând prin cet ă� i, printre b ărba � i mireni, şi printre muieri
petrecând, şi epáng h el m a lor oc ă rând, Hot ă râm de vor alege a- şi
tunde pletele, primind şi chipul celorlal � i Monahi, ace ş tia s ă se aş eze
în Monastire, şi între fra � i s ă se numere. Iar de nu o vor alege aceasta,
des ă vâr ş it s ă fie goni � i din cet ă� i, şi s ă locuias c ă în pustiet ă� i, din care
şi pe numirea lor o au pl ă smuit.

TÂLCUIRE
Fiindc ă din vechi mul � i am ă gitori de noroa d e, pus t nici numin d u - se,
purta negre, şi plete la cap, şi înconjur a u prin cet ă� i, printre b ă rba � i şi
muieri, oc ă rân d Epánghelm a Monahiceasc ă . Pentr u aceasta por un ce ş te
Canon ul acesta, că unii ca ace ş tia, de voiesc a- şi tun de p ă rul, ca şi ceilal � i
Monahi ce se afl ă prin Monastiri 194 , şi a se a ş eza în Monastire, bine. Iar de
nu vor voi des ă vâr ş it s ă se goneasc ă de prin polítii, şi s ă se duc ă s ă
locuiasc ă în pustiet ă� i, de unde mincinos, şi nu cu adev ă rat, s - au numit
pe sine ş i pust nici.

CANON 43

Cu putin �ă este Creş tinului a alege via � a asceticea s c ă

(nev oit oare), şi pe ame � eala cea mult tulbur ă toare a lucrurilor vie � ii
lep ă dându - o s ă intre în Monastire, şi dup ă chipul Monahice s c s ă se
tund ă , m ă car în ori ce fel de gre ş eal ă s - ar prinde; c ă Mântuitorul
194 însemneaz ă că din Canonul acesta, Monahii cei ce sunt în Chinóvii şi în Monastiri, se
cuvine a- şi tunde m ă surat p ă rul capului, atât din Canonul acesta, cât şi din cuvântul cel
pentru feciorie al marelui Atanasie, şi din cel 1 pa ş nic al lui Grigorie Teologul, şi din multe
Istorii al Lavsaiconului. Fiindc ă la Monahi vremea aceasta, este vreme de plângere, dup ă
Hrisostom (voroava 56 Matei) şi dup ă Ioan al scă rii. Iar Dumnezeu prin Isaia zice, că semn
de plângere, şi de tânguire, şi de bocit, este raderea capului [Isaia 22, 12]. Şi dac ă, dup ă
Pavel, de Obş te tot bă rbatul purtând plete se slu � e ş te, cu mult mai vârtos Monahii, şi mai
ales tineri, şi Diaconii? Că unii ca ace ş tia, cu cât smintesc pe ceilal � i cu fe � ele lor, cele tinere
şi fără barb ă , pe atât smintesc şi cu pletele lor cele lungi şi piept ă nate. De acestea dar se
cade a se pă zi cei ce pă zi cei ce se află prin cetă� i, şi mai ales în Constantinopol.
200
nostru Dumn e z e u a zis: «Pe cel ce vine c ă tre mine, nu - l voi scoate
afar ă » [Ioan 6: 37] fiind dar c ă Monahicea s c a petrecere, ne
închipuie ş te nou ă pe via � a cea întru poc ă in �ă , împreun ă bine v oi m
celui ce cu ade v ă rat se adaog ă c ă tre aceasta. Şi nici un chip îl va opri
pe el despre împlinirea sco p ului s ă u. [Sinod 1 şi 2: 2]

TÂLCUIRE
Precum se vede, voind unii a se face Monahi, se opreau de că tre
oarecare, poate pentr u p ă catele ce ar fi fă cut. Pentr u aceasta Canon ul
rând uie ş te, că are voie fiecare Cre ş tin (de sine ş i st ă pân fiind adic ă , şi nu
sub st ă pân. Dup ă cel Apostolesc 82) a se lep ă da de lume, şi a se duce în
Monastire spre a se tund e 195 , m ă car de ar fi fă cut şi p ă catul cel mai mare.
Fiindc ă şi Domnul a zis: că «pe cel ce vine că tre Mine nu - l voi scoate
afar ă ». Deci de vreme ce via � a Monahilor închipuie ş te pe poc ă in �ă , precu m
şi stâlpul închip uie ş te pe lucrul cel ce se scrie pe el. Pentr u aceasta şi noi
ne mul � u mi m, şi împre u n ă ne bucur ă m cu cei ce o procins te sc pe ea, şi
nici o pricín ă (de p ă cat adic ă , nu şi de sub st ă pânire) nu - i va opri pe unii
ca ace ş tia de la împlinirea � intirei lor. Zice îns ă şi Canonul 25 al lui
Nichífor, că dac ă fiind cineva bólnav, ar cere Monahicescul chip, se cade a
i- l da, fă r ă întâr zier e de vreme, şi dar ul să nu i se opreasc ă . Tot aceasta o
zice şi Valsamó n, şi Simeón al Tesalonicului; îns ă fă r ă de b ă trân, care

195
Tunderea aici Canonul zice pe chipul cel mare şi Îngeresc, fiindc ă , dup ă Valsamón (la
tâlcuirea Canonului al 2- lea al Sinodului din sfânta Sofia), chiar tunderea este îmbr ă carea
cea în chipul cel mare şi Îngeresc. Trebuie îns ă a ş ti, că din început chipul Monahicesc a fost
unul şi singur, cel mare adică , precum scrie sfântul Teódor Studitul în Testament ul să u. Nu
vei da cuiva chipul cel ce- i zic mic, apoi pe cel mare; pentru că chipul unul este, precum şi
Botezul, în ce chip l- au întrebuin � at sfin � ii Părin � i. Şi Dumnezeiscul Grigorie Palamá întru o
Epistolíe că tre Pavel Ieromonahul zice, acesta este marele şi Monahicescul chip. Iar chip mic
al Monahilor Părin � ii nu ştiu, ci oarecare dintre cei mai noi, s- a ară tat, că l- au întrebuin � at
în dou ă , fiind îns ă că fac acelea ş i întreb ă ri şi ră spuns uri, şi făgă duin � e atât la cel mic, cât şi
la cel mare, iarăşi un chip îl socotesc. Şi Simeon al Tesalonícului (Cap 20) zice, că precum
Botezul este unul şi singur, aş a şi chipul Monahilor. Că chipul cel mic este arravón ă şi
început al celui mare, şi s- au izvodit de oarecare urma ş i Părin � i pentru neputin � a (sau şi
lenevirea) oamenilor. Şi Cartea Evhológhiul (Adică a Rugăciunilor), încă şi Valsamón, chipul
cel mic îl numesc arravon ă al celui mare. Iar Iov, cel ce se nume ş te p ăcă tos, în Cartea cea
pentru Taine (la Sintagmátion a lui Hrísant al Ierusalimului) şi al 3- lea chip adaog ă zicând,
aş a. Monahicescul chip de la cel mai mic spre cel mai deplinit spore ş te, de la chipul cel mic
purt ă tor de ras ă numit, la sfântul chip cel al tunderii. Şi de la acesta iarăşi la cel mare
Îngeresc numit; asemeni dar şi Cartea Rugăciunilor în trei împarte rânduielile chipului, în
rânduiala purt ă torilor de ras ă, a chipului celui mic, şi a chipului celui mare. Şi nu nume ş te
chip mic pe ce purt ă tor de ras ă ca Iov, ci pe cel ce se nume ş te de că tre noi de Ob ş te
purt ă tor de Cruce, pe care Iov mai sus l- a numit chip al tunderii. Acestea aş a fiind zise, câ � i
vor apuca a se face purt ă tori de rase, numai pot a lep ă da rasa şi a se însura (ferească
Dumnezeu). Căci cum vor îndr ă zni aceasta, de vreme ce şi perii capului l- au tuns, care
însemneaz ă că au lep ă dat toat ă cugetarea lumeasc ă , şi au afierosit via � a lor lui Dumnezeu.
Cum, când şi ras ă Monahiceasc ă Blagoslovit ă a îmbr ă cat, şi Camilafc ă, şi numele ş - au
schimbat, şi dou ă Rugăciuni de Preot li s- au citit, prin care mul � ume ş te lui Dumnezeu,
pentru că fu slobozit din via � a cea de ş art ă şi lumeasc ă . Şi i- a chemat la cinstitul Cin al
Monahilor, şi roag ă pe Dumnezeu să - i primeasc ă întru mântuitorul să u jug? Şi dac ă cel ce
făgă duie ş te numai a se face Monah, fă ră a îmbr ă ca ras ă , nu trebuie a călca, ci a- şi împlini
făgă duin � a sa; dup ă ceea ce scrie: „Rugăciunile mele voi da Domnului.” Cu cât mai vârtos cel
ce rasa o a îmbr ă cat? Pentru aceasta şi Valsamón (tâlcuirea Canonului 5 al Sinodului 1 şi 2)
zice, cel ce a îmbr ă cat rasa nu are voie de aici a se face mirean, ci va fi silit a- şi împlini
întâiul să u scop . Adică, să ia chipul cel des ă vâr ş it, iar de nu va voi, se va pedepsi, precum
legea porunce ş te la titlul 1 al Căr � ii a patra. Şi iarăşi câ � i purt ă tori de Cruce se află (adică
îmbr ă ca � i în mantie) se îndoiesc că nu ar fi datori a pă zi scump ă tatea chipului celui mare
(megaloshimós adică a schimnicilor), nu se am ă geasc ă , ci aduc ă - şi aminte că acelea ş i
făgă duin � e au dat, şi pentru aceea sunt datori a pă zi aceea ş i asprime de via �ă; şi
sârguiasc ă - se dar, a lua chipul cel mare şi des ă vâr ş it.
201
urmea z ă al primi pe el spre supu n e r e, nici un Monah să se fac ă , dup ă
Canon ul al doilea al Sinodului întâi şi al doilea

CANON 44

Monahul prinzând u - se în curvie, sau luând fem eie spre

împ ă rt ăş irea nun � ii, şi spre împreun ă petrecerea, cert ă rilor celor ce
curv e s c dup ă Canoane se va supu n e. [Sinod 4: 16; Anghira: 19; Vasilie:
6, 18, 19, 20, 60]

TÂLCUIRE
Monahul de se va dovedi că a curvit, ori că s- a însur at, ca un curvar,
ş apte ani s ă se certe dup ă Canoane, mai întâi desf ă când u - se şi nelegiuita
nunt ă , hot ă r ăş te Canonul acesta 196 .

CANON 45

Fiindc ă ne - am în ş tii � at, c ă în oarecare fem eie ş ti Monastiri cele ce

voie s c a se învrednici sfin � itului chipului aceluia, cu haine de m ă tase,
şi în tot felul de înve ş mânt ă ri, înc ă şi cu podoab e cu aur, şi cu pietre
scu m p e împe strite, se împod o b e s c de c ă tre cei ce le aduc pe ele, şi
aş a apropiindu - se la Jertfelnic, se dezbrac ă din îmbr ă c ă mintea atâtei
materii, şi c ă îndat ă se face asupra lor binecu v â n tarea chipului, şi se
îmbrac ă ele cu îmbr ă c ă mint ea cea neagr ă . Hot ă râm, ca de acum s ă nu
se mai fac ă aceasta; c ă nici este lucru cuvio s, ceea ce acum prin a sa
voie a lep ă dat toat ă desf ă tarea vie � ii, şi au înbr ă� i ş at petrecerea cea
dup ă Dumn e z e u , şi o au adev erit aceasta cu cuget ă ri neclintite, şi aş a
au venit în Monastire, ca iar ăş i s ă - şi aduc ă aminte prin podoaba
aceasta stric ă cioas ă şi curg ă toare, de cele ce au uitat. Şi dintru aceasta
s ă ră mân ă cu îndoial ă , şi sufletul s ă se tulbure, ca valurile cele ce se
înv ă luie s c, şi încoac e şi încolo se întorc; încât nici lacr ă m ă , este, cu
putin �ă a mai slobo zi oarecând, nici a ar ă ta cu trupul umilin � a cea din
inim ă . Ci de ş i pu � in ă oarece s - ar ivi lacr ă m ă , precu m se întâmpl ă , nu
este mai mult pentru aş ezarea nevoin � ei cei Monahice ş ti, decât pentru
c ă p ă r ă se ş te lumea, şi cele din lume, s ă se soc ot ea s c ă de c ă tre cei ce o
v ă d pe aceasta c ă se apropie.

TÂLCUIRE
Opre ş te Canon ul acesta pe cele ce vin spre a se face Monahii, de a
veni cu haine de m ă tase şi cu podoa be scum p e, şi a se îmbr ă ca îndat ă în
cele Monahice ş ti. Că nu este de cuviin �ă , ceea ce de bun ă voie au lep ă dat
dulcea � a vie � ii, şi a iubit petrecerea cea dup ă Dumne z e u, a veni iar ăş i
întru pomenirea, celor ce le- au def ă imat, şi le- au uitat prin acest fel de
podoab e 197 . Înc ă şi a se tulbu r a suflet ul ei ridicând u - se asup r ă - i n ă luciri
196 Valsamón vă zând că curvarul Monah însurând u - se se canonise ş te, de Canonul acesta, ca
şi un mirean, zice, că aceasta compogorâre se face pentru Monahii aceia, care de sine şi, şi
de bun ă voie se despart de nelegiuita lor nunt ă , şi care vor nă zui la mă rturisire, şi al
pocă in �ă , nu şi de cei ce în silă sunt trimi ş i la poc ă in �ă .
197
Din cuvintele acestea ale Canonului încheiem, că uitarea aceasta prin oarecare
îndelungat ă vreme în Monastire, şi prin ispitire se face, şi prin urmare. Că şi atunci Monahii,
şi Monahiile, cu hainele cele lume ş ti făceau cercare, şi nu cu îmbr ă că minte de rase. Că cu
îmbr ă că mintea cea neagr ă , zice, dup ă ce veneau în Monastire se îmbr ă cau; iar mai ară tat se
face aceasta din Canonul 135 al celui din Cartaghén. Vezi şi 1 a lui Nicolae. Şi însemnea z ă
dup ă Pahímer la tălm ă cirea ce face la sfântul Dionisie, că îmbr ă că mintea neagr ă a
Monahilor însemna, că ei petrec Monahice ş te, strân ş i întru sine ş i, precum şi colorul cel
202
lume ş ti, ca ni ş te valuri, încât nici lacr ă m ă a o mai lă sa să scoa �ă , când se
tun de, cu care s ă - şi arate umilin � a inimii. Iar de ş i ar scoate pu � in ă
lacrim ă , poate, că se socote ş te de cei ce privesc, că o au scos, nu pentr u
că s- a învrednicit Îngerescului chip, ci pentr u c ă a lă sat lumea, şi cele din
lume.

CANON 46

Cele ce aleg via � a ascetice s c ă , şi se aş eaz ă în Monastire,

nicidec u m s ă ias ă , iar dac ă vreo nevoi e neap ă rat ă pe ele le - ar trage
spre aceasta, cu binecu v â ntare, şi cu învoirea preost óa s e i fac ă - o

negru se strânge întru sine. Monahiceasca rânduial ă este a petrece Monahice ş te; că aceasta
însemneaz ă îmbr ă c ă mintea cea neagr ă . Pentru aceasta şi marele Atanasie în cuvântul cel
pentru feciorie zice, îmbr ă c ă mintea ta este neagr ă , nu cu vopsea boit ă, ci îns ăşi fireasc ă .
Îns ă nu numai cele negre sunt însu ş ite Monahilor. Ci şi cele láe, adică nici des ă vâr ş it negre,
nici albe; pentru aceasta şi Hrisostom zice în cel pentru Feciorie, nu în hainele cele láe, şi în
culori este feciorie. Iar negrul color, însemnea z ă încă şi plângerea, şi întristarea ce trebuie
să aib ă Monahul . Că cei ce se întristeaz ă şi plâng pentru moartea oarec ă ror rudenii ale lor,
obiş nuiesc a se cerni. Fiind însă că am pomenit pentru îmbr ă că mintea Monahiceasc ă , bine
este să tâlcuim aici şi ce însemnea z ă fiecare . Deci că ma ş a , însemneaz ă pe haina veseliei, şi
Dumnezeiasca dreptate, cu care se îmbrac ă Monahul în locul hainelor celor de piele, şi în
locul goliciunii lui Adam, dup ă Evhológion, şi dup ă Simeón al Tesalonicului. Páliul (care era
o hain ă şi o îmbr ă că minte ca în chipul rasei celei ce se poart ă pe deasupra, sau
amândou ă rasei, precum şi Simeon al Tesalonicului îmbr ă că minte pe deasupra o nume ş te, şi
Avvá Isaác zicând, învăş ur ă - �i palíolul tă u), îmbr ă că minte voieş te să fi fost, şi nu ca
Monahii de acum Palíolul luându - l, în locul acestuia întrebuin � ea z ă pe cel ce se nume ş te
Paramánd, în vreme ce numele paraman díului însemnea z ă îmbr ă c ă minte, ca o a doua
mandie <mantie > (pentru aceasta, precum se vede în Evhológhion mandie nume ş te pe
chipul cel mic şi nu buc ă� ica aceasta în patru cornuri, ce o poart ă acum cei îmbr ă ca � i în
chipul cel mic dinapoi la spate) Palíon acestea zic, însemneaz ă pe podoaba nestric ă ciunii şi
a cinstirii, şi pe Dumnezeiescul acoper ă mânt şi învelire, dup ă Evhológhion, şi dup ă Simeón
al Tesalonicului. Brâul de curea fiind, şi mijlocul strângând, unde sunt ră runchii partea cea
poftitoare, însemnea z ă pe omorârea trupe ş tilor pofte, şi pe întreaga în � elepciune, şi a fi
gata întru slujbe Monahul, dup ă Evhológhion, şi Simeon, şi Chiríl al Ierusalimului şi Dorotei,
şi Sozómen. (Cartea 3, 13). Sandalii sau papucii , însemnea z ă că se cade Monahul gata a
alerga în calea Evangheliei pă cii, fă ră a se poticni, ci a călca peste şerpii cei gândi � i. Şi că
precum sandalii sunt supu ş i celuilalt trup, aşa şi trupul se cade a fi supus sufletului, dup ă
Evhológhion, Simeón, şi Chiríl al Ierusalimului. Acestea sunt Veş mintele celui mic şi
stavrofór (purt ă torul de Cruce); iar cel îmbr ă cat în megalóschimos (adică chipul cel mare
Shimnicul) are şi aceste trei îmbr ă că minte mai mult, Cucúlion, Analávul, şi Mándia. Însă
cucúliul însemneaz ă , pe coiful mântuirii, dup ă Evhológhion, şi pe umbrirea
Dumnezeiescului Har, care leapă d ă în � elegerile lumii, dup ă Simeón, şi dup ă Chiríl al
Ierusalimului, pe ner ă utate, şi pe Smerenie. Că şi pruncii cei fără de ră utate acest fel de
cucúliu (tichii) poart ă , dup ă Sozómen şi Dorotéi. Iar Analávul (care şi Anavolévs, adică
slujitor se nume ş te de Sozómen, este de piei dup ă Simeón, iar acum se nume ş te
nolistávrion) însemnea z ă că Monahul ia asupr ăş i Crucea Domnului, şi urmeaz ă lui, dup ă
acelea ş i m ă rturii. Având îns ă şi dinainte şi dinapoi Cruci, însemneaz ă că şi lumea s- a
ră stignit Monahului, cu dep ă rtarea de dânsa, şi Monahul lumii, cu neîmp ă timirea cea că tre
dânsa, dup ă zicerea: «Mie lumea s- a ră stignit, şi eu lumii». Iar Sozómen zice că strângând
aceasta amândou ă spetele, însemnea z ă că Monahul este gata spre slujb ă . Iar Mandia (care
este îmbr ă că minte fără mâneci Sozómen o nume ş te Colóviu şi Dorotéi iarăşi), cuprinz ă toare
fiind a tuturor celorlalte, însemnea z ă că Monahul este înfăş urat în ea, ca în mormânt dup ă
Simeón. Iar Sozómen, şi Dorotéi zic, că aceasta neavând mâneci, însemneaz ă că Monahul nu
se cade a ridica mâna asupra cuiva, nici a face ceva de ale omului celui vechi. Iar întinderea
Mandiei, însemnea z ă pe întrariparea Îngerilor, dup ă Chiríl al Ierusalimului. Că Îngeresc se
cheam ă chipul Monahilor, iar cele patru cornuri ale Mandiei, însemneaz ă pe cele patru
Generalnice bun ă t ă� i, în � elegerea, întreaga în � elepciune, dreptatea, şi bă rb ă� ia; are adic ă şi
semn roş u Mandia, care însemnea z ă dup ă Avvá Dorotéi, că Monahii prin acela se cunosc, şi
sunt Osta ş i ai Cerescului Împ ă rat. Iar că aceasta se dă numai celui cu chipul cel mare, se
în � elege din zicerea lui Simeón Tesalonicul. Iar în sfâr ş it, ca o cuprinz ă toare a tuturor se
îmbrac ă mandia. (Cap 273 când şi mai cu glas zice Preotul: „Fratele nostru cutarele a luat
203
aceasta. Şi atunci nu singure de sine ş i ci cu oarecare b ă trâne, şi
proest ó a s e , în Monastire cu porunca Iguméni ei, iar a dormi afar ă ele
nicidec u m le este slóbo d. Dar şi b ă rba � ii cei ce urmea z ă via �ă
Monahiceas c ă , trebuin � a silind, şi ei cu bine cuvântarea celui ce i s - au
încredin � at Igumenía s ă ias ă . Drept aceea, cei ce calc ă hot ă rârea cea
acum de noi poruncit ă , ori b ărbat ar fi, ori fem eie, cuv e nit el or cert ă ri
s ă se supun ă . [Sinod 6: 46]

TÂLCUIRE
Nu vor Pă rin � ii ace ş tia cât de pu � in a ie ş i din Monastirile lor
Monahíile; iar de ş i vreo neap ă rat ă nevoie le- ar sili spre aceas ta, cu
binecuvâ n t a r e a, şi voia proest óa s ei să ias ă , şi atunci, nu singure, ci
împreu n ă cu alte b ă trâne cu vârsta, şi cu în � elepciun ea. Iar a dor mi poart ă
afar ă din Monastirea lor, cu totul nu este iertat. Ci şi Monahii a ş iş derea,
nevoia silind, ias ă cu binecuvâ n t a r e a Egúmen ul ui. Iar câ � i vor face într - alt
chip, s ă se certe cu potrivitele cert ă ri, ce va socoti Egúmen ul, sau
Eguménia, ori b ă rba � i de ar fi.

CANON 47

Nici în Monastirea b ă rb ă teas c ă fem eie, nici în fem eia s c ă b ă rbat,

s ă doarm ă . Că afar ă de toat ă poticnirea, şi de scand el ă se cade a fi
Credincio ş ii, şi a- şi îndrepta via � a lor, c ă tre buna cuviin �ă , şi
apropiat ă Domn ului; iar de va face cine va aceasta, ori Cleric de ar fi,
ori mirean, s ă se aforisea s c ă . [Sinod 7: 18, 20, 22]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canon ul acesta, c ă nici o femeie de ob ş te, s ă doar m ă
noap t ea în Monastire b ă rb ă teasc ă , nici b ă rbat de ob ş te iar ăş i, în Monastire
femeiasc ă . Pentr u că de ob ş te Cre ş tinii, se cuvine a nu pricinui vreo
sminteal ă , şi prep u s altora, ci s ă - şi petreac ă via � a lor cu bun ă cuviin �ă , şi
binepl ă cut ă Domn ul ui. Şi cu mult mai vârtos se cuvine a p ă zi despre
aceasta Monahii, că ci dimpo t riv ă , şi loru ş i îşi pricinuiesc scandel ă ,
aprin z â n d focul cel în fire să dit al poftei, şi b ă rba � ii, şi femeile; şi altora
pricinuiesc scan del ă , dân d u - le prep u s u ri necuviincioase pentr u dân ş ii. Şi
care o ar face aceasta, să se aforiseasc ă , ori Cleric de ar fi, ori mirean.

CANON 48

Femeia celui ce se ridic ă la pro ş ederea Episcopi ei, dup ă învoirea

cea între dân ş ii, mai - nainte des p ă r � indu - se de b ă rbatul s ă u, dup ă
hirotonia Episcopiei cea pus ă asupra lui, s ă intre în Monastire, care va
fi zidit ă departe de aş ezarea Episcop ului, şi purtarea de grij ă de la
Episcop aib ă - o. Iar de se va ară ta vrednic ă , înainte z e - se şi la
dreg ă toaria Diaconi � ei.

TÂLCUIRE

marele şi Îngerescul chip” mă care că Evhológhiul pentru mandia Shimnicului nici ca cum
pomene ş te. Iar Camilávhiul, şi Epanocamilávhul binecuvântare osebit ă nu au. Unii îns ă buna
cuvântare cuculíului o zic şi la Camilávhul purt ă torului de Cruce; acestea aş a fiind zise, se
cade Preotul în locul acelui mic Paramánd, să binecuvinteze rasa cea de deasupra, şi să o
dea Monahului să o îmbrace; ca nu când îi dă rasa cea pe deasupra să nu aibă rug ă ciune şi
bunacuvântare a zice. Iar dac ă cineva ar voi a purta Paramánd ul acel mic, peste dulam ă în
loc de Cruce, mi se pare că nici o necuviin �ă urmeaz ă .
204
 Porunce ş te Canonul acesta, ca femeia celui ce are a se face Arhiereu,
mai - nainte să se desp a r t ă de el cu de ob ş te învoire, şi a ei şi a lui. Dup ă
ce el se va Hirotonisi, ea să intre în Monastire dep ă rtat ă de Epárhia lui,
întru care s ă se Călug ă reasc ă . Îns ă s ă i se poar te de grij ă pentr u cele de
nevoie spre îndest ula r ea vie � ii, de că tre fostul ei b ă rbat (de va fi s ă rac ă
adic ă ), şi aceasta o au poru ncit Canon ul a se face, ca nu vă zând unul pe
altul, adeseori să - şi aduc ă aminte de petrecerea şi împreu n ă vie � uirea lor
cea mai dinain te, şi prin urmar e s ă se aprind ă spre trupea sc ă iubire. Iar
de va fi vrednic ă , s ă se fac ă şi Diaconi �ă ; cite ş te şi Apostolescul Canon 5
şi cel 12 al Sinodului 6 şi subînse m n a r e a Canonului 40 al aceluia ş i Sinod.
Din acest Canon îns ă cu drep ta t e închei Vlástar, că nici femeile Preo � ilor
ce mor pot a doua oar ă a se m ă rita.

CANON 49

Reînnoind şi acesta sfin � it Canon, hot ă râm, ca Monastirile cele

odat ă cons fin � ite (catiero síte) dup ă socotin � a Episcop ului, s ă ră mâie
pentru totdeauna Monastiri, şi lucrurile cele cuv en it e lor, s ă se
p ă zea s c ă pentru Monastire, şi s ă nu mai poat ă a se face ele lume ş ti
locuin � e, şi nici de c ă tre oricare dintre to � i s ă se dea acest ea la b ărba � i
lume ş ti. Ci de ş i pân ă acum s - a f ă cut aceasta, hot ă râm ca nicidec u m s ă
se urme z e; iar cei ce s - ar apuca a o face aceasta de acum înainte, să
se supuie cert ă rilor celor din Canoane. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 13]

TÂLCUIRE
Acest Canon reînnoie ş te pe cel al 24 - lea al Sinodului 4 pe care îl şi
a ş terne anu me, şi vezi tâlcuirea acolo. Ad ă ogând aceasta numai mai mult
decât acela, ca nici să se dea Monastirile de că tre oricine (adic ă de Cleric,
nici de Monah, nici de mirean), la b ă rba � i lume ş ti, spre a le ocâr m ui adic ă ,
şi de s- a fă cut aceasta pân ă acum, de acum înainte îns ă s ă nu se fac ă .

CANON 50

Nimeni dintre to � i ori din mireni, ori din Clerici de acum s ă nu se

mai joace în Chíve, iar de se va v ă di cine va f ă când una ca aceasta, de
va fi Cleric, s ă se caterisea s c ă , iar de va fi mirean s ă se aforisea s c ă .
[Apostol e s c: 42, 43]

TÂLCUIRE
Opresc Pă rin � ii ace ş tia de a se juca vreun mirean, sau Cleric în Chíve,
adic ă în Ghióci, sau în Că r � i sau în Dame, sau într - alt jocuri de acest fel.
Iar care dup ă Canon ul acesta, s - ar juca într u acestea, de va fi Cleric, s ă se
caterisea sc ă , iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă .

CANON 51

Des ă vâr ş it opre ş te sfântul, şi Ecumenic ul Sinod, pe cei ce se zic

Mími, şi teatrele acest ora, dar apoi şi privirile vânaturilor, şi jocurile
cele de pe Scen ă , a se face. Iar dac ă cine va Canonul l- ar def ă ima, şi
c ă tre ceva din acest e oprite pe sine ş i s - ar da, de va fi Cleric, s ă se
Caterisea s c ă , iar de va fi mirean s ă se aforisea s c ă . [Sinod 6: 24, 62, 66;
Cartaghén: 17, 70]

205
 TÂLCUIRE
Cu toat ă deplin ă tatea opre ş te Canonul acesta de a se face cei ce se
zici mími care, uneori urmea z ă chipurile Arápilor, alteori ale Armenilor, şi
alteori ale robilor. Şi uneori lovind cu palmele peste fa �ă , cu toate acestea
îndeam n ă pe privitori s ă se strice de râs. Iar privirea vânatu rilor este 198 a
privi cineva fiarele, lei, adic ă , sau ur ş i, sau altele, să se lupte unele cu
altele, sau cu oame nii ce sunt osândi � i spre moar te. Că nemilostivire şi
cruzi me mare este a privi cineva sângele unora ca acestor a vă rsân d u - se,
şi a râde. Opre ş te înc ă pe lâng ă acestea şi jocurile, şi ging ăş iturile cele
necins tite ce fac, ori bă rba � ii, ori femeile, la Teatre. Drept aceea Actori se
nu me sc cei ce fă�ă rnicesc, când că sunt împ ă ra � i, alte ori dom ni, alte ori
slugi, şi alteori altceva. Şi care va def ă ima Canon ul ceva, şi va face
dimp o t riv ă , Clericul s ă se cateriseasc ă , iar mirean ul s ă se aforiseasc ă .

CANON 52

Întru toate zilele ajun ă rii sfintei Păresimi, afar ă de Sâmb ă ta şi

Duminica, şi de sfânta zi a Bunei Vestiri, s ă se fac ă sfin � ita Liturghie a
celor mai înainte sfin � ite. [Apost ol e s c: 69; Laodiceea: 49, 51]

TÂLCUIRE
Zilele sfintei Patru z ecimi sunt zile de plângere şi de umilin �ă , iar a se
proad u c e Jertf ă deplinit ă c ă tre Dumne ze u, şi mai ales într u pome nirile
sfin � ilor, de că tre mul � i se socote ş te pricin ă de serbar e, de bucurie, şi de
pr ă zn uire. Pentr u aceea şi obi ş nuiesc a împreu n ă prân zi într u aceea; iar
plângerea, şi serbarea, împot rivitoar e sunt una alteia. Pentr u aceasta
porun ce ş te Canonul acesta, ca în celelalte zile ale marelui Post, s ă se fac ă
Liturghia celor mai înainte sfin � ite 199 , adic ă a celei deplinite şi proad u s e
198
Din acest Canon se în � elege, că to � i Clericii şi cei sfin � i � i, şi Monahii nu se cuvine a fi
vân ă tor, şi nici într - un fel. Că de vreme ce opre ş te m ă car a privi luptele fiarelor, cu mult
mai vârtos îi opre ş te despre a vâna însu ş i. Şi cei sfin � i � i de nu vor înceta să se cateriseasc ă ,
iar Monahii să se aforiseasc ă , dup ă Canonul acesta.
199 Însemnea z ă că Liturghia cea mai înainte sfin � it ă nu este a lui Grigorie Dialogului, că ci

acela nu ş tia limba ellineasc ă , dup ă Epistolía 29 a că r � ii a şasea a lui; şi căci în conscrierile
lui aceasta nu se află; ci este din vremile mo ş tenitorilor Apostolilor dup ă ră spuns ul 56 al lui
Simeón al Tesalonicului. Şi mai înainte de vremile Dialogului, precum se arat ă din Canonul
49 al Sinodului din Loadíchia şi mai ales din obiceiul ce era la Răsă rit, precum zice Vasilie
în cea că tre Chesária Patrichía, şi la Apus, precum zice Ieronim în cea că tre Pammáhie, să se
împ ă rt ăş easc ă Creş tinii Miercurile şi Vinerile, cu Prosfin � ita Pâine. Că ară tat este că ace ş tia
împ ă rt ăş indu - se zicea oarecare Rugă ciuni şi mai înainte de împ ă rt ăşire, şi dup ă ce se
împ ă rt ăş eau, care în scurt a zice, era Liturghia celor mai înainte sfin � ite de atunci, şi aceasta
o zice Arghéntul. îNsă pomenim pe Dialogul la Apólisul (Otpustul) acestei Liturghii, sau
pentru că acesta predând u - o aceasta Romanilor în zilele marelui Post, dup ă Mavríchie
Ierodiaconul Bisericii celei mari care a scris Sinaxarele, şi dup ă Máxim Margúnie
tălm ă citorul lor, şi dup ă Mihaíl Constantinopoliteanul, au dat sfat şi Răsă ritenilor să o
să vâr ş easc ă în toate zilele marelui Post, precum vor unii; sau şi pentru că fiind mai înainte,
s- a împodobit în urm ă de că tre Dialogul, şi s- a adus în rânduiala care acum se vede. Însă s-
a aflat de că tre Părin � i cea mai înainte sfin � it ă , pentru ca să se facă p ă rta ş Cereş tii vie � i şi a
Darului celui din sfintele Taine şi în zilele cele de post. Că şi Vlástar în Capul al 5- lea al
literei T zice: „Precum osta ş ii cei ce se lupt ă , dup ă ce înceteaz ă bă t ălia, seara se împ ă rt ăş esc
din hrana cea preg ă tit ă , pentru a se înt ă ri cu ea, şi a doua zi iarăşi să bat ă pe vrăş ma ş i, aş a
şi noi Creş tinii, luptând u - ne împotriva patimilor şi a diavolului în zilele marelui Post, ne
împ ă rt ăş im în de sear ă (cei vrednici adică şi preg ă ti � i) cu Trupul şi Sângele Domnului, cele
mai înainte sfin � ite de Sâmb ă t ă , şi de Duminic ă, ca să ne înt ă rim cu ele, şi mai cu vitejie
iarăşi să batem pe gândi � ii vrăş ma ş i. (Aceasta îns ă nu de la sine o zice Vlástar, ci de la alt ă
Sholie mai veche o a tălm ă cit, care noi o am aflat) însăş i aceasta o pomenesc şi mai înainte
sfin � itele Rugă ciuni ale însu ş i acesteia. Vezi îns ă că în de sear ă se cuvine a se săvâr ş i cea
mai înainte sfin � it ă dup ă Tipice, şi dup ă Apusenescul Sinod cel în Cabilón. Drept aceea cei
206
Dumne z eiasca Jertf ă a doua Proaducere, adic ă Prosforá. Iar Sâmbetele, şi
Duminicile, ca în ni ş te zile mai line, şi nu de Post, a ş ijderea şi în ziua
Buneivestiri, ca una ce este începu t şi cap al Mântuirii noastr e, şi prin
urmar e şi s ă rb ă toare, şi Praznic, iart ă a se s ă vâr ş i Jertfa, şi Liturghie
deplinit ă .

CANON 53

Fiindc ă mai mare este rudenia cea dup ă Hristos decât leg ă tura
cea a trupurilor, ne - am înş tiin � at îns ă c ă în oarecare locuri, unii
primind copii din sfântul şi Mântuitorul Botez, şi dup ă aceasta,
v ă du vi n d maicile acelora, se învoie s c de fac împreun ă locuin �ă prin
nunt ă ; Hot ă râm ca de acum nimic de acest fel s ă se fac ă . Iar dac ă
oarecare dup ă Canonul acesta s - ar v ă di f ă cându - o aceasta, mai întâi
adic ă , unii ca ace ş tia s ă se despart ă de aceast ă nelegiuit ă înso � ire. Iar
apoi, şi cert ă rilor curvarilor s ă se supuie.

TÂLCUIRE
Canonul acesta opre ş te de a lua cineva femeie pe cum ă tra sa
vă duvin d, ai că rei fii i- a primit din sfânt ul Botez. Fiindc ă rude nia cea
dup ă Hristos, du p ă care se fac Duhovnice ş ti fra � i, n ă na ş ul, şi cum ă tra sa,
este mai mare decât cea trup ea sc ă . (Mai mare îns ă , nu dup ă câtime, şi
dup ă trepte, că pân ă la a treia treapt ă numai aceasta se opre ş te dup ă
adâncime. Ci dup ă felurime şi rela � ie, şi vezi la Canonul al 8- lea cel
pent r u nun � i.) Iar care ar îndr ă zni a face aceas ta, mai întâi să se despar t ă
de aceas t ă nelegiuit ă nunt ă , apoi s ă se canoniseasc ă ca ni ş te curvari. Îns ă
aceasta ce zice Canon ul pentr u primirea din Botez, trebuie a se � ine şi la
înfiuirea ceea ce se face prin s ă vâr ş irea sfin � itelor Rug ă ciuni, dup ă
Nearaoa 24 a lui Léon în � elep t ul ui.

CANON 54

Dumn e z ei a s c a Scriptur ă pe noi aş a luminat înv ă� ându - ne, nu vei

intra la nici o rudenie ale trupului tă u, spre a- i des co p eri ruş inea lui
[Levitic 18: 6]; de Dumn e z e u purt ă torul Vasilie pe oarecare din
nun � ile cele oprite le - a num ă rat în Canoanele sale, cu tă cere pe cele
mai multe trecându - le, şi cu amând ou ă f ă cându - ne folos. Că
mul � im ea num el or celor de ru ş ine lă sându - le, ca s ă nu spurce
cuvâ ntul cu graiurile, în generalnic e numiri a cuprin s necur ă� iile. Prin
care cuprinz ă tor a ară tat nou ă nun � ile cele nelegiuite. Fiind îns ă c ă cu
acest fel de tă cere, şi cu necun o ş tin � a opririi neiertatelor nun � i, pe

ce împreun ă diminea � a o săvâr ş esc, gre ş esc, şi îndrepteaz ă - se. Căci cum pot a zice într -
însa, „Să plinim rugă ciunea noastr ă cea de sear ă Domnului” care nu este, nici de amiaz ă zi?
Şi nu numai Miercurea şi Vinerea, ci şi Lunea, şi Mar � ea, şi Joia neoprit dup ă Canonul acesta
de că tre cei ce voiesc se face mai înainte sfin � ita Liturghie. Iar cei ce nu adap ă pe sfânta
Pâine cu Preacuratul Sânge, precum în Liturghii se rânduie ş te, şi nici ad ă pat ă p ă zesc spre a
se face cu ea cea mai înainte sfin � it ă , ară tat este că sunt de o cugetarea cu Latinii. Că a relei
cinstiri a Latinilor este şi aceasta, a împ ă rt ăş i pe mireni numai din Pâine, cu Taine
Euharístiei, precum Apusenescul Sinod cel adunat în Constántia Ghermániei la anul 1414
fă ră de lege a legiuit. Iar pentru câte pricini se pă stra Prosfin � ita Pâine, vezi pe Evstrátie
Arghéntul la foaia 284 şi subînsem na re Canon 14 al Sinodului Laodíchiei. Din vechime îns ă
se pă stra şi vin Posfin � it în Biserici, precum m ă rturise ş te şi Hrisostom în Epistolía 1 către
Inochéntie, şi Ieronim Epistolía 4 către Rufín, şi Grigorie Teológul în cuvântul cel asupra
îngrop ă rii că tre Gorgónia, şi localnicul Sinod cel în Tolít, şi al � ii.

207
sine ş i firea se tulbura; am soc otit împreun ă mai desc o p erit a ar ă ta
cele pentru aceasta, hot ă rând de acum înainte, cel ce se va împreuna
prin împreunare de nunt ă cu vara sa, sau tat ă l, şi fiul, cu maic ă şi
fiic ă , sau cu dou ă fete surori, tă t ă l, şi fiul, sau doi fra � i, cu maic ă şi
fiic ă , sau doi fra � i, cu dou ă surori. Să cad ă sub Canonul cel de şapte
ani, ară tat c ă desp ă r � indu - se ei de nelegiuita înso � ire.

TÂLCUIRE
Fiindc ă Dumne z eiasca Scriptur ă ar ă tat ne înva �ă , zicând: O omule nu
vei lua spre împ ă rt ăş ire de nunt ă pe nici o rude nie trupea sc ă a ta. Şi
aceasta zicere marele Vasilie în Canonul 87j al să u, unele nun � i oprite în
Canoanele sale le- a num ă rat (precu m în cel 76 pe nun ta celui ce ia pe
cumn a t a sa de femeie. În 78 pe cea a celui ce ar vrea să ia dou ă surori, şi
pe al � ii întru altele) t ă când pe cele mai multe, fiind de ru ş ine. Ca nu cu
nu mele acestor a să spurce cuvântul; cuprin z ă tor îns ă cu ob ş tescul nume
al necur ă� iei, pe toate nelegiuitele nun � i cam întunecat le- a ar ă tat.
(Aceasta îns ă ce zice Sinodul, că o a zis Vasilie, Vasilie o zice, că o a zis
Dumne z eiasca Scriptur ă , adic ă Dumne z eiesc ul Pavel, zicând: «Iar curvia şi
necur ă� ia, nici să se numea sc ă într u voi», şi celelalte.) Iar din t ă cerea
aceasta firea oamenilor s - a tulbu ra t de rude ş tile sângiuri, pentr u aceasta
noi mai curat hot ă râ m despr e aceasta prin Canonul acesta, că de acum
înainte, cel ce va lua de femeie pe vara sa, sau tat ă l şi fiul, de vor lua
maic ă şi fiică , sau dou ă surori, sau doi fra � i, de vor lua maic ă şi fiic ă, sau
dou ă surori; ace ş tia mai întâi s ă se des p ar t ă de nelegiuita înso � irea
aceasta, şi apoi ş apte ani s ă se canoniseasc ă . Iar marele Vasilie în 68 al
s ă u Canon de ob ş te hot ă r ăş te să se canoniseasc ă cu certarea
preacu rvarilor, adic ă 15 ani, nun t a ceea ce se va face cu rudenie oprit ă .
Vezi înv ă�ă tur a cea des p r e înso � iri.

CANON 55

Fiindc ă am aflat c ă cei din cetatea Romanilor, în ajun ă rile sfintei

patruze ci mi, în Sâmbetel e acest eia ajuneaz ă , afar ă de urmarea
Bisericii cea predat ă . Au soc otit Sfântul Sinod, ca şi la Biserica
Romanilor nestr ă mutat s ă se p ă zea s c ă Canonul, cel ce zice: „Dac ă
vreun Cleric s - ar afla ajunând în sfânta Duminic ă , sau Sâmb ă ta, afar ă
de una, şi singur ă (Sâmb ă ta mare) s ă se cateris ea s c ă . Iar mirean fiind,
s ă se aforis eas c ă .”

TÂLCUIRE
Sinod ul acesta prin acest Canon opre ş te de a posti vechii Romani (ori
cu des ă vâr ş it ă nemâ nca r e, ori cu mâncar e uscat ă întru al 9- lea ceas) în
Sâmbetele marelui Post; (că se face dezlegare în ele la vin, la unt de lemn,
la Ráci, şi al cele de acest fel), şi rând uie ş te că se cuvine a se p ă zi neclintit
şi la Roma, Canonul 64 al sfin � ilor Apostoli, pe care şi îl pune anume, a
că ruia tâlcuire cite ş te - o. 200

CANON 56

200
Fiindc ă acest Canon, ca o sabie cu dou ă ascu � i ş uri pă trunde inimile Papí ş tilor, pentru
aceasta preasu me � ii prih ă nesc pe Sinodul acesta Ecumenic, că nu bine a rânduit aceasta, dar
prih ă nirea lor se ridică asupra însu ş i Apostolilor, căci acesta Canonului lor urmând, a
rânduit aceasta.
208
 Asem e n i ne - am înş tiin � at c ă şi în � ara armenilor, şi întru alte
locuri, în Sâmbet ele, şi Duminicile sfintei Patruzeci m i, unii m ă nânc ă
ou ă şi brânz ă . Deci s - a socotit şi aceasta, ca Biserica lui Dumn e z e u
cea întru toat ă lumea, o orânduial ă urmând, ajunarea s ă o
s ă vâr ş easc ă , şi a se dep ă rta, precu m de tot felul de junghiet ur ă , aş a şi
de ou ă şi de brânz ă , care rod sunt şi na ş teri acelora, des pre care ne
înfrân ă m. Iar de n- ar p ă zi - o aceasta; de vor fi Clerici, s ă se
caterisea s c ă ; iar de vor fi mireni, s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Precum se vede: cre ş tinii cei ce se aflau în Armenia, auzin d
Apostolescul Canon că opre ş te de a posti cineva Sâmb ă ta, şi Duminica, şi
ne în � elegân d bine aceasta, mâncau brân z ă , şi ou ă , în Sâmbetele şi
Duminicile marelui Post. Pentr u aceasta Sinodul acesta, prin acest Canon,
hot ă r ăş te, ca toat ă Biserica lui Hristos, care se afl ă în toat ă lumea, s ă
p ă zeasc ă una şi aceea ş i rând uial ă , şi s ă posteasc ă zilele acestea
(dezlegân d num ai în ele la vin, la unt de lemn, şi la cele cu pielea ca de
hârb [ostracóde r m a]) şi precu m se dep ă rtea z ă de viet ă� ile cele ce se
junghie, în marele Post, a ş a s ă se fereasc ă şi de brân z ă , şi de ou ă . Care
sunt rodu ri, şi na ş teri acestor fel de viet ă� i. 201

CANON 57

Că nu trebuie la Jertfelnic a se proadu ce miere, şi lapte.

[Apostol e s c: 3]

TÂLCUIRE
Rânduie ş te Canonul acesta s ă nu se aduc ă în sfânt ul Altar pe sfân ta
Mas ă lapte, şi miere, într - un glas cu cel al 3- lea Apostolesc, a că ruia
tâlcuire cite ş te - o. Îmbun ă t ă� e ş te îns ă acesta şi îndrep t e a z ă pe cel al 44 -
lea al celui din Cartaghén, care rând uie ş t a se proad uce cele de acest fel,
dup ă oarecare localnic obicei.

CANON 58

Nimeni din cei rândui � i între mireni s ă - şi dea lui ş i din

Dumn e z e i e ş tile Taine, fiind de fa �ă Episco p, sau Presbíter, sau Diacon.
Iar cel ce ar îndr ă zni ceva de acest fel, ca unul ce face afar ă din cele
rânduite, o s ă pt ă mân ă s ă se afurisea s c ă ; de aici înv ă� ându - se, a nu
cugeta afar ă de ceea ce se cuvin e a cugeta. [Romani 12: 3]

TÂLCUIRE
A se împ ă rt ăş i vreun mirean însu ş i pe sine ş i cu Dumne z eie ş tile
Taine, fă r ă de nevoie. (Când nu este adic ă de fa �ă Episcop, sau Presbíter,
sau Diacon, dup ă Zonará) este lucru de mân drie, şi cel ce face aceasta îşi
însu ş e ş te lui ş i cu nelegiuire dreg ă toria Preo � iei. Că acest lucru este însu ş i
al Preo � ilor, nu al mirenilor. Pentr u aceasta dar Canon ul acesta, pe cel ce

201
De se zic şi pe ş tii junghieturi (că poate ar zice cine, că Dumnezeiescul glas a zis lui
Petru: «Sculându - te Petre, junghie şi m ă nânc ă »; ce să junghie? Cele câte cu patru picioare şi
fiară, şi cele târâtoare. Iar târâtoare şi pe ş tii se zic, dup ă cea scris ă: «Să scoat ă Apele
târâtoare de suflete vii» [Facerea 1: 20], trebuie a ne feri şi de ou ăle pe ş tilor, adic ă de icre în
marele post. Iar de nu se zic acestea junghieturi, ci numai cele de uscat, şi zbur ă toare, nu
greş im mâncând icre în Sâmbetele şi Duminicile marelui Post. Iar cei ce nu m ă nânc ă , mai
bine fac.
209
ar îndr ă zni a face aceasta, fiind de fa �ă Preot, îl despa r te de Biseric ă o
s ă pt ă mâ n ă , ca s ă se înve � e a nu cugeta mai pres us de ceea ce se cade a
cugeta, dup ă Apostolul. 202

CANON 59

Nici într- un chip în cas ă de rug ă ciun e care se afl ă în cas ă , Botez
s ă nu se s ă vâr ş easc ă , ci cei ce voie s c a se învred nici de preacurata
Luminare, la Catolice ş tile Biserici v ă vin ă , şi acolo s ă dobând ea s c ă
Darul acesta. Iar de se a prinde vreun ul nep ă zin d acest e hot ă râte de
noi; de va fi Cleric, s ă se caterisea s c ă ; iar de va fi mirean, s ă se
aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Porunce ş te Canonul acesta, a nu se face Botez în case de Rug ă ciuni,
care se cuprind e în case locuite, ci în Bisericile cele Catolice ş ti, şi prin
urmar e în cele însc ă una te. Iar cel ce nu va p ă zi aceas ta; de va fi Cleric, s ă
se cateriseasc ă ; iar de va fi mirean, s ă se aforiseasc ă . 203

CANON 60

Apo st olul strig ă , c ă cel ce se lipe ş te de Domnul, un Duh este [1

Corinteni 6: 17], ar ă tat este c ă şi cel ce se împriete n e ş te pe sine ş i cu
împotriv nic ul, una se face prin leg ă tura cea c ă tre dâns ul. Deci cei ce
se f ă�ă rnice s c c ă se îndr ă ce s c, şi cu f ă�ă rie se schim o n o s e s c cu
ră utatea chipurilor ca ni ş te îndr ă ci � i, s - a socotit cu tot chipul a se
certa, şi a- i supun e pe ei unor acest fel de aspre vie � uiri, şi osten eli,
c ă rora dup ă cuviin �ă s - ar supun e cei cu adev ă rat îndr ă ci � i, pentru a
se izb ă vi de lucrarea dracului.

TÂLCUIRE
Unii pentr u r ă utatea socotin � ei lor, şi pentr u aduna r ea câ ş tigului, se
fă�ă rnicesc că au drac, şi fac schimonisit u rile celor îndr ă ci � i, şi în
mi ş c ă rile lor cele fă r ă de rând uial ă şi cu fă�ă rnicie, înconjur â n d cet ă� ile,
pricinuito ri de tulbura r e şi de priveli ş te fă cându - se oamenilor. Drept
aceea Canonul acesta poru nce ş te s ă se certe unii ca ace ş tia dup ă tot
chipul, şi întru acest fel, şi la a ş a de mari aspri mi de vie � uire, şi osteneli
s ă se sup u n ă , în acel fel, şi în care se supu n cei ce cu adev ă rat sunt
îndr ă ci � i, ca cu acestea s ă se sloboze a sc ă de dracul. Cu care şi ace ş tia ce
cu fă�ă rnicie se îndr ă cesc s - au împriete nit, şi una s - au fă cut cu ei;
202 Iar Monahii cei de prin pustii, pentru că nu se află Presbíteri de fa �ă, să ia voie de al
Arhiereu, precum zice Simeón al Tesalonicului (Întrebarea 41) să p ă zeasc ă într - un Chívot
curat prosfin � itele Taine, şi să se împ ă rt ăş easc ă din ele cu mult ă evlavie, întru acest chip; pe
un loc curat întinzând o sfin � it ă poal ă, şi peste ea punând un acoper ă mânt (pocrov ă� ), peste
care punând linguri � a întru care să ia Părticica Preasfânt ului Trup, şi punându - o pe
Acoper ă mânt, dup ă ce mai înainte va rosti Psalmi, şi Rugă ciuni, sau Trisaghion, şi tă mâind,
şi închinându - se de trei ori, aş a să se împ ă rt ăş easc ă de acolo, nu cu mâna, ci cu gura; apoi
având într - un pahar pus vin şi ap ă , să - şi clăteasc ă gura. Întocmai este scris în via � a
Cuviosului Lucá ce s- a nevoit în muntele Stiríul. Că întrebând el pe Mitropolitul Corintului
(cel de atunci), de se cuvine cel ce se află în pustii a se împ ă rt ăş i însu ş i, în lips ă de Preot, a
luat voie de la el a se împ ă rt ăş i, numai cu însu ş i acesta ş i chip.
203 Aici cu dreptate trebuie a se nedumeri cineva. Pentru ce Sinodul acesta în Canonul 31 al

să u a ierta a se face Botez în case de Rugăciune cu voia Arhiereului; iar în Canonul acesta
des ă vâr ş it opre ş te aceasta? Deci dup ă Zonará, nici des ă vâr ş it este iertat a se face Botez în
cas ă de rug ă ciune, nici des ă vâr ş it este oprit a nu se face. Ci se cuvine, zice, a fi Preo � ii
cunoscu � i şi nu str ă ini, şi cu voia Arhiereului a lucra.
210
precu m şi cel ce se lipe ş te, şi se împriete n e ş te cu Domn ul, un Duh se face
cu el, precu m zice Pavel. Iar Valsamón zice, că unii ca ace ş tia în osebite
vremi se legau cu lan � uri, şi se închidea u prin închisori de că tre mul � i
Patriar hi, şi Arhierei.

CANON 61

Cei ce se dau pe sine ş i ferm ec ă torilor, sau celor ce se zic suta ş i,

sau altora oarec ă rora de acest fel, ca cum de la aceia s ă afle, orice ar
voi s ă li se desc o p er e. Dup ă cele ce mai înainte s - au hot ă rât de c ă tre
Părin � i pentru dân ş ii, s ă cad ă sub Canonul Exaetíei (cel de şase ani);
sub aceasta ş i certare îns ă trebuie a se supun e şi cei ce trag u ş i dup ă
sine, sau dobitoac e de acest fel spre jocul şi spre v ă t ă marea celor mai
pro ş ti, şi cei ce spun norocul, şi menirea, şi genealo gía (de tragerea
neamului), şi o mul � im e de ni ş te graiuri ca acest ea, dup ă bârfirile
ră tă cirii. Şi cei ce se zic gonitori de nori, şi vr ă jitori, şi str ă juitori, şi
ferme c ă tori. Ră mânând întru acest ea îns ă , şi neschi m bâ n d u - se, şi
neferindu - se de acest e pierz ă toare, şi eline ş ti me ş te ş uguri, cu totul
hot ă râm s ă se leped e de la Biseric ă . Precum şi sfin � itele Canoan e
înva �ă . «Că ce împ ă rt ăş ire este luminii cu întunericul», precu m zice
Apost olul? «Sau ce învoire Bisericii lui Dumn e z e u cu idolii? Sau ce
parte are credincio s ul cu cel necredin cio s? Şi ce învoire este lui
Hristos cu veliar?» [2 Corinteni 6: 14 - 16]

TÂLCUIRE
Cre ş tinul nu se cuvine a întreb uin � a nici un lucru, din cele ce Elinii le
întrebuin � a u, fermec ă torii adic ă , şi vr ă jitorii, şi altele aseme n ea; pent r u
aceasta Canon ul acesta ş ase ani rân d uie ş te s ă se dep ă rte ze de sfintele
Taine Cre ş tinii cei ce se dau pe sine ş i vr ă jitorilor 204 , şi celor ce se numes c
suta ş i 205 sau altora aseme ni, cu socoteal ă ca s ă afle de la dân ş ii lucrurile
cele ce voiesc (ca s ă gă seasc ă adic ă banii, sau alte oarecare ce au pierd u t)
precu m şi Pă rin � ii cei mai dinainte aseme ni au cano nisit. Întocmai îns ă cu
cei mai de sus în ş ase ani canonise ş te, şi pe cei ce poar t ă ur ş i dup ă sine,
sau alte dobitoace de acest fel pentr u joc, şi vă t ă mare a multor oameni, şi
pe cei ce spun noroacele oamenilor, şi ce au s ă p ă timeasc ă în via � a lor, şi
că s- au n ă scut în zi bun ă , sau rea, şi alte cuvinte am ă gitoarea de acest fel.
Aşijderea canonise ş te şi pe cei ce se numesc gonaci de nori şi pând esc
închip uirile norilor, mai ales când apune Soarele, şi dup ă închip uirile lor
spu n cele fiitoare. Şi pe vr ă jitori (ace ş tia sunt cei ce ames tec ă cu
chem ă rile demo nilor, Psalmi ai lui David, nume de ale sfin � ilor, şi a
Preasfintei Nă sc ă toare de Dumne z e u, pentr u care zice Dumne z eiesc ul
Hrisosto m: Că m ă car Numele Preasfintei Treimi de l- ar chema, sau
semn ul Crucii, de ar face, s ă se fereasc ă Cre ş tinii şi s ă fug ă de la dân ş ii).
Şi str ă juitori (adic ă cei ce fac baiere, legân d u - le cu m ă tase şi scriind într -
însele chem ă ri de draci), a ş ijderea şi cel ce le poart ă . Şi vr ă jitorii, to � i cu
acest Canon să se canoniseasc ă , de se vor poc ă i, şi se vor p ă r ă si de

204 Fermecă tori se zic cei ce se afierosesc pe sine ş i dracilor, şi socotesc că prin palm ă , sau
prin lighean, sau prin jertfe, sau prin alte am ă gitoare plă zmuiri, şi închipuiri, prov ă d cele ce
vor să fie; pentru aceasta aş ez ă mânt ul 13 al Legii legiuie ş te, ca un uciga ş să se munceasc ă
cel ce face jertfe oprite, adică vrăjeş te cu acestea. Încă şi cel ce va plă ti sau va îndemna pe el
să le facă, să se izgoneasc ă . Şi averile lor să se ră peasc ă dup ă capul 23 al că r � ii a 9- a din
Códică.
205 Suta ş i se ziceau cei mai procopsi � i (dup ă socoteala lor) şi mai b ă trâni dintre vră jitori, şi

mai cu ş tiin �ă decât ceilal � i.

211
acestea. Iar de vor ră mâne în r ă utatea şi r ă t ă cirea aceasta, des ă vâr ş it să se
lepede de la Biserica lui Hristos, şi să se despa r t ă din adu na r ea
Cre ş tinilor, precu m şi Dumne zeie ş tile Canoane hot ă r ă sc. Se cuvine îns ă să
însem n ă m, că certarea aceasta ce o d ă Canonul, o d ă num ai mirenilor, atât
celor ce fac dr ă ciile acestea, cât şi celor ce le primesc. Căci Clericii cei ce
ar face unele ca acestea, negre ş it urmea z ă a se caterisi, dup ă Valsamó n şi
Zonará. 206

CANON 62

Cele ce aş a se zic calánde, şi cele ce se zic Votá, şi cele ce se

nume s c Vrumália, şi pr ă znuirea ceea ce se s ă vâr ş e ş te în ziua dintâi a
lui Martie, deodat ă voim cu totul a se ridica din petrecera
Credincio ş ilor. Dar îns ă şi s ă lt ă rile muierilor cele în ară tarea
publicului, care pot a face mult ă v ă t ă mare şi pierzare. Înc ă şi s ă lt ă rile,
şi slujbele cele ce se fac în num ele dumn e z e il or celor ce mincin o s se
numeau de c ă tre Elini, sau de b ă rba � i, sau de muieri, dup ă oarecare
vechi obicei, şi str ă in de via � a Cre ş tinilor, le lep ă d ă m, hot ă râm ca nici
un b ă rbat s ă se îmbrace cu podoab ă muiereas c ă , sau muierea cu cea
cuv e nit ă b ă rba � ilor. Dar nici cu m ăş ti comice ş ti, sau satirice ş ti, sau
traghice ş ti, s ă se îmbrace. Nici s ă chiuie în numel e urâtului Dionísie
[Bahus] când tescuie s c strugurii în linuri. Nici storcând vinul în vas e,
cu chip de a porni râsul ne ş tiin � ei, sau al de ş ert ă ciunii, lucrând cele
ale dr ă ce ş tii răt ă ciri. Deci cei ce de acum înainte ceva din cele mai
înainte zise s - ar apuca s ă fac ă , dup ă ce s - au înş tiin � at de acest ea,
ace ş tia de vor fi Clerici, poruncim s ă se cateris ea s c ă , iar de vor fi
mireni, s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Calénde se numes c întâiele zile ale fiec ă rei luni, în care obi ş nuiau
elinii a pr ă zn ui, ca când s ă petreac ă toat ă luna într u veselie 207 . Iar Botá, şi

206 Pentru aceasta se cuvine a se caterisi şi Preo � ii aceia ce citesc la bólnavi hârtia ce se
nume ş te a Ghéalei (precum în limba noastr ă Sámca). Şi cei ce iau lumân ă ri de smoal ă , şi
mergând prin locuri ascunse, le aprind, şi citesc carte solomoniceasc ă , sau mai bine a zice
dră ceasc ă , sau alte oarecare chem ă ri, şi numiri dr ă ce ş ti, şi afurisesc cu acelea pe vră jma ş ii
lor, cerând sau să moar ă ei, sau să piar ă dobitoacele lor, sau să li se facă o alt ă pagub ă .
Pentru aceasta toate că r � ile acelea vră jitore ş ti şi de acest fel, trebuie a se strica de că tre
judec ă torul locului, precum rânduie ş te cartea 18 a Legii titlul 1 rânduirea 35 (la Fótie titlu 9
cap 25) şi să se ard ă , precum au ars în Efés căr � ile cele vră jitore ş ti cei ce au crezut, care
erau de pre � de cincizeci de mii de argin � i [Faptele 19: 19]. Sub cert ă rile acestui Canon se
cuvine a se supune şi baborni � ele acelea, ce vrăjesc cu bobi, sau toarn ă că rbuni, sau
descânt ă , sau sugrum ă prunci, sau se ră pesc în aer de draci, şi se poart ă din loc în loc ca
Símon vră jitorul, şi ca al � ii de asemenea. Asemenea şi pă storii cei ce leagă oarecare osi ş or la
picioarele oilor, sau a � apilor, ca să li se înmul � easc ă turma; şi în scurt to � i vră jitorii şi
vră jitori � ele, şi cei ce merg la dân ş ii, poc ă indu - se, cu acest Canon să se canoniseasc ă , iar
ră mânând întru aceste dră cii, cu totul să se lepede din adunarea Creş tinilor, ca pe o parte a
lui sataná şi nu lui Hristos.
207 Şi Valsamón şi al � ii zic, că Calándos, Nónos, şi Idós fra � i fiind avu � i, în vreme de ră zboi,

şi de foamete au hr ă nit pe Roma. Calánd 12 zile, iar Nónos 10 zile şi Idós 8 zile, câte trei
împreun ă într - o întreag ă lun ă. Pentru aceasta Romanii ca să ră mân ă facerea de bine a
acestora pururea pomenit ă , şi să veş niceasc ă datoria mul � umirii cea către dân ş ii, au numit
întâi pe cele 12 zile Calánde, de la Calánd; iar cele 10 dup ă acestea, Nóne, de la Nónos; iar
pe ce cele 8 din urm ă , Idús, de la Idós, şi întru acele zile serbau, şi multe necinstite fapte
făceau. Acestora urmând şi Creş tinii aceia, ce fac în ziua dintâi a lui Ianuarie care se
numesc Colind ă ri, cântece cântând şi jucând pe la uş ile caselor, umblând, şi făcând şi
bârfituri, şi istorii de râs, şi versuri oarecare ca când în numele marelui Vasilie cântând,
care se cuvine a se opri de că tre Arhierei, şi de că tre Părin � ii Duhovnice ş ti, şi să se
212
Brumália erau să rb ă tori eline ş ti; Botá, adic ă p ă sc ă toare şi oi, într u cinstea
zeului Pan, care se socotea de elini, că este éforul oilor, şi al celorlalte
dobitaoce; iar Brumália într u cinstea lui Dionísie [Báhus]; că Brómie era
porecla lui Dionísie la elini de la Vrómos care însem ne a z ă vuietul sau
tr ă snetul, de la care se nume ş te. Aceasta îns ă Romanii Brumália o numea
adic ă pe Vrómos; şi s ă rb ă toare, în num ă r multor a tic Brumália; care de
asemen e a sunt cu cele ce elinii le zicea Dionísia. Deci por u nce ş te Canonul
acesta, ca aceste eline ş ti s ă rb ă tori, înc ă şi pr ă zn uirea ceea ce se s ă vâr ş ea
în ziua dintâi a lui martie, ca când pent r u buna întoc mirea aerului,
des ă vâr ş it s ă se ridice de la petrecerea Cre ş tinilor. Nici jocuri ob ş te ş ti
m ă car de femei s ă se fac ă , nici s ă rb ă tori, şi jocuri de b ă rba � i, sau de
muieri în numele mincino ş ilor dum n e z ei ai Elinilor. Hot ă r ăş te îns ă pe
lâng ă acestea, ca nici vreun b ă rbat s ă îmbrace hain ă muiereasc ă , nici
muierea hain ă b ă rb ă teasc ă ; nici s ă se m ă sc ă reasc ă cu obr ă zare comice ş ti,
adic ă pricinuitoa r e de râs. Sau traghice ş ti, adic ă pricinuitoar e de plâns, şi
de lacrimi. Sau satirice ş ti, adic ă cuviincioase Satírilor, şi Báchilor, care în
cinstea lui Dionísie, jucau ca ni ş te uimi � i, şi îndr ă ci � i 208 ; şi ca s ă nu cheme
cineva nu mele urâtului Dionísie (care se socotea că este d ă t ă tor ul şi
éforul vinului), când se calc ă str ug u rii în teascuri, nici s ă râd ă , şi s ă
ciuiasc ă , când se toar n ă vinul nou în vase. Deci oricare de acum înainte,
dup ă ce s- a în ş tiin � at de acestea, s - ar apuca întru ş tiin �ă a face ceva din
dr ă ciile şi eline ş tile faptele acestea, de va fi Cleric, s ă se cateriseasc ă , iar
mirean ul, să se aforiseasc ă .

CANON 63

Martirológiile [istoriile mucenicilor] cele mincin o s pl ă smuite de

vr ă jma ş ii adev ă rului, c ă doar ar necin sti pe Mucenicii lui Hristos, şi ar
aduce la necredin �ă pe cei ce le aud, poruncim, a nu se publica prin
Biserici, ci s ă se dea focului acest ea. Iar pe cei ce le prime s c, sau ca la
ni ş te adev ă rate iau aminte la acest ea, îi anatemati si m.

TÂLCUIRE
Necredincio ş ii, şi vr ăş ma ş ii Adev ă rului, vrând s ă prih ă neasc ă pe cele
ale Cre ş tinilor, precu m se vede, au scris oarecare de râs şi str ă ine, ca cum
le- ar fi zis, şi le- ar fi fă cut Mucenicii lui Hristos; ca şi Mucenicii din
acestea s ă se oc ă reasc ă , şi Credin � a Dreptsl ă vitorilor s ă se batjoco reasc ă .
Drept aceea Canonul acesta poru nce ş te a nu se citi în Biseric ă acest fel de
cuvinte mincinoas e, ci s ă se ard ă , iar cei ce le plinesc pe acestea ca pe
ni ş te adev ă rate s ă se anate m a ti sea sc ă 209 .
canosiseasc ă Credincio ş ii a nu face lucrurile acestea p ă gâne ş ti, şi eline ş ti, precum Canonul
acesta zice.
208
Îns ăşi acestea le fac Creş tinii şi în ziua de ast ă zi, de multe ori şi cei sfin � i � i, şi Clericii, în
să pt ă mânile lăsatului de carne, şi de brânz ă , şi într - alte multe locuri, iar mai ales la
ostroave, unde locuiesc latinii; zic adică, purtând m ăş ti, şi barbúnte, şi haine muiere ş ti
îmbr ă când bă rba � ii, uneori şi muierile purtând haine bă rb ă te ş ti, şi jucând în priveli ş te.
Pentru care zice Dumnezeu: «Nu vor fi haine de bă rbat pe femeie; nici se va îmbr ă ca
bă rbatul cu podoab ă muiereasc ă ; că urâciune este Domnului Dumnezeului tă u tot cel ce
face acestea.» [A doua lege 22: 5] Şi cu adevă rat urâte sunt lui Dumnezeu acestea, şi eline ş ti
me ş te ş ugiri, şi str ă ine de Creş tini; care se cuvin Arhiereii a se sili cu toat ă puterea lor, să le
opreasc ă , ca pe unele ce sunt prihan ă Creş tinismului, cu certare de aforisire.
209 Pentru aceasta mari haruri suntem datori să m ă rturisim noi Răsă ritenii (precum şi

Apusenii, cum aud aceste haruri, asemeni le mă rturisesc) sfântului Simeón Metafrástului
(adică tălm ă citorului); care cu mult ă osteneal ă a scris vie � ile sfin � ilor Mucenici, şi ale
Cuvioş ilor Părin � i, cur ă� indu - le de toat ă minciuna, şi singur mergând pe la multe locuri, şi
pe altele din însu ş i vederea, iar altele din încredin � are sigur ă adunând u - le.
213
 CANON 64

Cum c ă nu se cuvin e mireanului a porni cuvânt în public, sau a

înv ă� a, însu ş indu - şi de aici lui ş i dreg ă torie d ă sc ă leas c ă , ci a urma
rânduirii celei predate de Domnul, şi a deschid e urechea, la cei ce au
luat Darul înv ă�ă rescului cuvânt, şi a se înv ă� a de la dân ş ii cele
Dumn e z e i e ş ti. Că într - o Biseric ă osebite m ă dulare a f ă cut Dumn e z e u,
dup ă glasul Apost olului [1 Corinteni 12: 27]. Pe care Teológul Grigorie
ară tat tâlcuind pe rânduiala cea întru acest ea o arat ă zicând: „Pe
aceast ă rânduial ă s ă o cinstim fra � ilor, aceasta s ă o p ă zim. Unul
oricare fie ureche. Iar altul limb ă ; unul mân ă ; iar cel ă lalt altceva.
Acela înve � e; iar acesta înva �ă - se; şi dup ă pu � ine; şi cel ce se înva �ă
(fie) întru bun ă supun er e, şi cel ce d ă întru blânde � e; şi cel ce sluje ş te
întru osârdie; s ă nu fim to � i limb ă , parte cea preagata; c ă , au doar to � i
sunt Apost oli? Au doar to � i Prooroci; Au doar to � i tâlcuitori? Şi dup ă
oarecare: Ce te faci pe tine Pă stor oaie fiind? Ce te face cap, picior
fiind? Ce te apuci a com e n d u i o ş ti, fiind rânduit între solda � i? Şi
aiurea în � elep ciun ea porunce ş te; nu fi grabnic în cuvint e, nu te
întinde împreun ă cu bogatul s ă rac fiind; nici c ă uta a fi mai în � elept
decât cei în � elep � i.” (În cuvânt ul pentru buna rânduial ă în gr ă iri) Iar
de se va prinde cine va str ă mutân d Canonul acesta, patruz e ci de zile
s ă aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Opre ş te Canonul acesta pe tot mirean ul a nu înv ă� a ca un Dasc ă l în
ar ă tare, şi în Biseric ă , ci mai vârtos el înva �ă - se de la cei ce au luat darul
înv ă�ă turii. Căci precu m într - un tru p se afl ă osebite m ă dulare, precu m
zice Pavel, a ş a şi într - o Biseric ă se afl ă osebi � i oameni, dup ă rânduiala ce
Dumne z e u o dat fiec ă ruia. Precu m Teológul Grigorie tâlcuind cuvânt ul
Apostolului zice, că altul este în Biseric ă ureche, altul limb ă , altul mân ă ,
şi altul altceva m ă dular, nici to � i sunt limb ă , adic ă înv ă�ă tori, nici to � i
Apostoli, nici to � i Prooroci. Deci, omule, tu oaie fiind, ce te face p ă stor?
Picior fiind, ce te faci cap? Soldat fiind, ce te apuci a te face General de
o ş ti? Zice şi Solomó n: Nu fii lesnicios a vorbi, nici s ă rac fiind, s ă te întreci
cu cei boga � i, nici că uta a te face mai în � elept între cei în � elep � i. Iar care
va face afar ă de Canon ul acesta, s ă se aforiseasc ă pe 40 de zile. De va fi
îns ă vreun mirean iscusit în cuvânt, şi cu chip cucer nic, nu se opre ş te de a
ră spun d e şi a înv ă� a îndeosebi pe cei ce îl întreab ă , precu m zice Zonará, şi
capul 32 a Că r � ii a 8 - a din Apostole ş tile a ş ez ă mân t u ri; că vor fi zice to � i
înv ă� a � i de Dumne z e u; în ce chip gr ă ia şi Apolós, şi înv ă� a cele pentr u
Domn ul, cu toate că numai Botezul lui Ioan ş tia [Fapte 18, 25] şi Achíla, şi
Priscíla, cei ce au înv ă� at pe acesta ş i Apolós mai cu scum p ă tat e calea lui
Dumne z e u (acolo).

CANON 65

Focurile de la luni noi ce se aprind de c ă tre unii înaintea

pr ă v ă liilor, şi a caselor sale, care le s ă reau unii, dup ă oarecare vechi
obicei, bârfesc, de acum poruncim a nu se mai lucra. Deci oricare va
face ceva de acest fel, de va fi Cleric, s ă se cateris ea s c ă . Iar de va fi
mirean s ă se aforisea s c ă . Că scris este în Cartea 4 a Împ ă ra � ilor: «Şi a
zidit Manasi Jertfelnic tuturor Oş tilor Cere ş ti, în cele dou ă cur � i ale

214
Casei Domnului, şi au trecut prin foc pe fiii s ă i, şi se des cânta şi se
vr ă jea, şi au f ă cut Engastrimíti (bârfitori din pântec e), şi au înmul � it
cuno s c ă t ori, şi au înmul � it a face ră utate înaintea Domnului, ca s ă - l
mânie pe el.» [21: 5 - 6]

TÂLCUIRE
Fiindc ă dup ă urmar ea elinilor, şi a p ă gânilor, oarecare Cre ş tini
aprin d ea u focuri înaintea pr ă v ă liilor, şi a caselor sale, peste care s ă reau.
Sinodul acesta pe Clericii care ar face una ca aceasta de aici înainte, îi
caterise ş te, iar pe mireni, îi aforise ş te. Şi vrând a ar ă ta, că dac ă ni ş te
obiceiuri eline ş ti ca acestea fă cându - se de că tre Iudeii cei nedeplini � i,
pornea u pe Dumne z e u spre mânie, şi spre urgie, cu cât mai vârto s pe El îl
mânie, când se fac de noi Cre ş tinii cei deplini � i, şi ucenicii Evangheliei,
zice: „Că împ ă rat ul Manase a fă cut Jertfelnic, adic ă aducea jertfe Oş tii şi
puterii Cerului, adic ă Stélelor (şi mai ales Lunii; precu m este scris la
Ieremía. A t ă mâia împ ă r ă tesei Cerului şi a jertfi ei jertfe, adic ă Lunii) într -
amân d o u ă cur � ile casei Domnului; şi treceau pe fiii s ă i prin foc, şi se
descân ta, şi se vr ă jea, şi au fă cut gr ă itori din pântece, şi ghicitori şi au
înmul � it a face ce este r ă u într u Ochii Domnului, ca s ă - l înt ă râte pe El.
Însem n e a z ă îns ă , că aceasta ce se zice, a trecut prin foc pe fiii s ă i, Sinodul
aici o au în � eles, în loc de, că au fă cut Manasi pe fiii s ă i să sar ă prin foc;
iar Chiríl al Alexandríei la tâlcuirea lui Isaía, o a tâlcuit în loc de, că de tot
au ars pe fiii să i în foc, proad u câ n d u - i pe ei jertf ă dracilor.

CANON 66

Din Sfânta zi a Învierii lui Hristos Dumn e z e u l ui nostru, pân ă la

Duminica nou ă , toat ă s ă pt ă mâna se cuvin e a se z ă bov i Credincio ş ii
nelipsit în Sfintele Biserici, cu Psalmi şi cu laude, şi cu Cânt ă ri
Duho v ni c e ş ti, ve s e lin d u - se şi serbând întru Hristos, şi luând aminte
la citirea Dumne z e i e ş tilor Scripturi, şi desf ă tându - se cu sfintele
Taine. Că aş a vo m fi cu Hristos împreun ă învia � i, şi împreu n ă în ă l � a � i.
Nicidecu m dar în proar ă tatele zile s ă se s ă vâr ş eas c ă alergare de cai,
sau vreo alt ă priv eli ş te de norod.

TÂLCUIRE
Fiindc ă toat ă s ă pt ă mân a cea luminat ă , ca o zi cu Numele Domn ul ui
nu mit ă se socote ş te, pentr u aceasta Canon ul acesta rând uie ş te, că to � i
Cre ş tinii în să pt ă mân a aceasta se cuvine a îng ă dui înl ă untr u în Biserici,
veselind u - se şi serbân d Învierea Domn ului cu Psalmi, şi cu laude, şi cu
cânt ă ri Duhovnice ş ti, luând aminte la cuvintele Dumne z eie ş tilor Scripturi,
şi împ ă rt ăş ind u - se cu Dumne z eie ş tile Taine. Pentr u că cu un chip ca
acesta împre u n ă vom învia, şi împreu n ă ne vom în ă l � a cu Hristos 210 . Drept
aceea în zilele acestea alerg ă turi de cai să nu se fac ă , nici vreo alt ă
210 Din Canonul acesta înva �ă - se şi Creş tinii cei de acum, care sfânt ă via �ă întrebuin � au
Credincio ş ii cei vechi, întru aceste sfinte zile ale Învierii! Şi dimpotriv ă care necuviincioas ă
via �ă vie � uiesc aceş tia acum, şi îndrepteze - se, pă ră sindu - se de banchet uiri, de jocuri, de
comédii, de cântece, şi alte necuviin � e ce fac întru acestea. La Moscova aud, că Creş tinii în
fiecare zi a să pt ă mânii acesteia merg de la o Biserică la alta, şi fac Litánii, ca să nu găseasc ă
vreme de a face altă vreo necuviin �ă; care aceasta se cuvine a se face şi de Creş tinii no ş tri,
ca să nu se abat ă la nerânduieli şi la necuviin � e. Este cunoscut la mul � i, şi celălalt preasfânt
obicei, care se � ine în Moscova, a nu se culca cu muierile lor bă rba � ii cei mai evlavio ş i în
toat ă Luminat ă să pt ă mâna aceasta, şi dup ă urmare nici nun � i a face întru aceasta. Cu
adevă rat preasfânt obicei, care se cuvine a- l urma Creş tinii no ş tri. Căci, precum am zis,
toat ă să pt ă mâna aceasta, se socote ş te ca luminat ă ziua aceea cu Numele Domnului numit ă .
215
priveli ş te de norod, necuviincioas ă adic ă , de juc ă rei, sau de jocuri, sau de
lupt ă ri, sau de alt ă banchet uir e de acest fel.

CANON 67

Dumn e z ei a s c a Scriptur ă ne - a poruncit, a ne dep ă rta de sânge, de

<anim al > sugru mat şi de curvie. Deci pe cei ce pentru lacom ul
pântec e, sâng ele de orice fel de vit ă cu oarecare me ş te ş ug îl fac de
mâncare, şi aş a îl m ă nânc ă , potrivit îi cert ă m. Deci, de acum înainte
oricine se va apuca sânge de vit ă , cu orice fel de chip, de va fi Cleric
s ă se caterisea s c ă , iar de va fi mirean s ă se aforisea s c ă . [Fapte 9: 3, 4;
Levitic 17: 13; Fapte 15: 28, 29]

TÂLCUIRE
Acestea fiind oprite de Dumne z eiasca Scriptur ă cea veche, şi mai ales
s - au oprit şi de cea nou ă ca ni ş te desfrâ n ă toare şi nu de nevoie.

CANON 68

Pentru a nu fi iertat nim ă nui Căr � i de ale Testam e n t ul ui vechi, şi

ale celui nou, şi ale sfin � ilor şi ale ş ilor propo v ă duitorilor şi
înv ă�ă torilor no ş tri, ale strica, sau a le rupe, sau vân z ă torilor de c ă r � i,
sau celor ce se zic f ă c ă tori de miruri, sau altcuiva dintre to � i a le da
spre pierzare; f ă ră numai de cum va des ă vâr ş it, ori de Cári, ori de ap ă ,
ori cu vreun alt chip, s - ar netrebnici; iar cel ce se va prinde de acum
înainte f ă când ceva de acest fel, pe un an s ă se aforis ea s c ă ; asem e ni şi
cel ce cump ă r ă acest fel de c ă r � i, dac ă nici el le � ine pe acest ea spre
folo s ul s ă u, nici altuia de le d ă spre facerea de bine şi spre a se p ă zi,
ci de se va apuca a le strica pe acest ea s ă se aforis ea s c ă .

TÂLCUIRE
Nu este slobo d, zice Canonul acesta, nim ă nui a strica, sau a rupe
că r � i de ale Testam e n t u l ui vechi şi ale celui nou, şi de ale înv ă�ă torilor
celor ale ş i, care cu cercetare au fost primite (că mul � i au scris, şi s - au
lep ă dat), ori a le da cârciu m a rilor de că r � i, adic ă celor ce le stric ă , ori
celor ce vând miro de nii, sau altcuiva spre stric ă ciune, fă r ă num ai de s- au
mâncat des ă vâr ş it de viermi, sau de au putre zi t şi s - au ş ters literele
pent r u vechime, încât nu se poate citi, ci şi atunci acest fel de hârtii, nu se
cuvine a se întrebuin � a în lucr ă ri necinstite, şi a se arde, sau a se îngrop a
în loc nec ă lcat, pent r u ca s ă nu se spurce cele sfinte, şi care cuprin d
cuvinte sfin � ite. Că se potrive ş te şi la aceasta zicerea Proorocului Isaía,
aceasta: «Şi va fi odihna lui (Hristos adic ă şi Dumne ze u) cinstit ă » [11: 16]

CANON 69

Să nu fie iertat cuiva dintre mireni s ă vâr ş ind, a intra în lă untru în

Sfin � itul Altar, c ă împ ă r ă te ş tii st ă pâniri şi dom niri îi este iertat
aceasta, când ar vrea s ă aduc ă daruri Ziditorului s ă u, dup ă oarecare
preav e c h e predare.

TÂLCUIRE
Sfântul Altar afierosit fiind celor Preo � i � i; pentr u aceasta Canon ul
acesta opre ş te a intra într - însul pe oricare mirean, afar ă num ai de

216
Împ ă ratul; şi acesta înc ă , nu ca un mirean, ci ca unul ce are st ă pânie, şi
Domnie, şi este Unsul Domnului 211 . Că ruia s - a iertat a intra dup ă veche
tradi � ie, când voie ş te a aduce Daruri Ziditor ului s ă u Dumne z e u şi să se
cuminece.

CANON 70

Să nu fie iertat fem eilor în vrem ea Dumne z e i e ş tii Liturghii a

vorbi, ci dup ă glasul Apost olului Pavel, tac ă [1 Corinteni 14, 34]. Că
nu li s - a dat voie lor a gr ă i, ci a se supu n e, precu m şi Legea zice
[Facerea 3, 16]. Iar de voie s c a se înv ă� a ceva, în case întrebe - şi pe
b ă rba � ii lor.

TÂLCUIRE
Porunce ş te Canon ul acesta, să nu gr ă iasc ă femeile în vremea
Dumne z eie ş tii Liturghii (înc ă şi într u toate adun ă rile Credincio ş ilor ce se
face în Biseric ă ). 212

CANON 71

Cei ce se înva �ă legile politice ş ti, nu trebuie a întrebuin � a

obiceiuri eline ş ti, nici prin teatre a se judeca, sau a s ă vâr ş i cele ce se
zic restog oliri, sau a se îmbr ă ca cu haine afar ă de ob ş teas ca
întrebuin � are, nici în vrem ea când încep înv ă�ă turile, sau când ajung
c ă tre sfâr ş itul lor, sau, pest e tot s ă zice m, pe la mijlocul acestui fel de
înv ă�ă turi. Iar dac ă cine va de acum înainte va îndr ă zni a face aceasta
s ă se aforis eas c ă .

TÂLCUIRE
Precum cei mai fă r ă de socoteal ă dintre cei înv ă� a � i ai Atenienilor,
obi ş nuiau precu m scrie Teológul Grigorie în Cuvântul asupr a îngrop ă rii
marelui Vasilie, a se lupta cu împot rivnicii lor, şi a apuca cet ă� ile, şi că ile,
211 Însemnea z ă , că dup ă Teodorit Bisericeasca Istorie Cartea 5 cap 17, de ş i Credinciosul
Împă ratul Teodósie s- a dezlegat de către sfântul Ambrósie din legă tura vărsă rii de sânge
că reia i- a fost pricinuitor, cu toate acestea, aducând lui Dumnezeu Darurile la Sfântul Altar,
şi aş teptând acolo ca să se împ ă rt ăş easc ă , nu s- au lăsat de Ambrósie, zicându - i, că cele din
lă untru o Împ ă rate, sunt umblate de singuri Presbiterii; ci i s- au poruncit să stea afar ă de
Altar; şi de atunci Împă ratul, şi în Constantinopol venind îşi aducea darurile lui Dumnezeu
în lă untru în Altar, şi îndat ă ieşea, neîmp ă rt ăş indu - se în lă untru, dup ă obicei. Şi ară tând
prea Credinciosul Împă rat cu pilda sa, că nu se cuvine a se împ ă rt ăş i în lă untru Împ ă ra � ii
cei ce au făcut vărsare de sânge. De aici îndeamn ă - se Preo � ii, şi Duhovnicii să taie obiceiul
cele nelegiuit, care prin multe locuri urmeaz ă , de intra lumenii în Sfântul Altar, şi- i face să
cadă sub pedeapsa împ ă ratului Aház, care fiind lumean, s- a apucat să lucreze cele ale
Iereilor; căci, dup ă oarecare chip şi aceş tia îşi însu ş esc cele ale Preo � ilor, intrând în locul cel
rânduit pentru Ierei. Şi de este lucru nelegiuit numai a intra mirenii în Altar, oarecât mai
nelegiuit este ceea ce fac oarecare Preo � i neînv ă� a � i, de pun mireni, sau Cite � i în Joia cea
mare şi potrivesc Sfintele la Sfânta Proscomídie în Altar (care lucru la noi cu darul lui
Dumnezeu nici s- a auzit). Pără seasc ă - se pentru dragostea lui Dumnezeu, ca să nu cad ă sub
caterisirea Preo � iei lor. Iar Simeón al Tesalonicului zice (cap 143) că Împ ă ratul se
împ ă rt ăş eş te în Altar, numai în vremea când se ungea Împ ă rat, şi dup ă Diaconi, şi nu la
sfânta Masă; ci de laturi pe o m ă su �ă aş ternându - se Antimis.
212 Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom zice aş a: „Odat ă a înv ă� at femeia (adic ă pe

Adam în Rai) şi pe toate le- a ră sturnat, pentru aceasta zice, să nu înve � e. Şi iarăşi, că atâta
trebuie a fi ea tă cut ă , zice, încât nu numai pentru cele ale vie � ii, ci nici pentru cele
Duhovnice ş ti să grăiasc ă în Biserică. Aceasta este podoaba ei, aceasta cinstea, aceasta mai
mult pe ea o poate împodobi decât hainele cele scumpe.” (Voroava 9 la cea 1 că tre Timotei,
fa � a 283 Tom 4)
217
şi altele aseme ni ca acestea obiceiuri a face sofi ş tilor celor tineri; întru
acest chip şi Cre ş tinii cei ce se înv ă� au legile politice ş ti, întreb uin � a u
aceste eline ş ti obi ş nuin � e, şi se judeca u în Teatre, pentr u cine dintre ei s ă
se fac ă mai întâi, fă cea înc ă şi cele ce se ziceau rostogoliri, adic ă arunca
oarecare semne, când se prigoneau înv ă�ă torii, care dintre ei s ă ia pe
cutare ucenic, şi care pe cutare (precum am zice, ca ni ş te sor � i). Sau
purta u îmbr ă c ă minte afar ă de ceea ce se obi ş nuia la mul � i. Şi acestea
toate por unce ş te Canonul s ă nu se fac ă , nici când încep înv ă�ă tura
Legilor, nici când ajung la mijlocul ei, nici când o sfâr ş esc. Iar care de aici
ar mai face aceasta, să se aforiseasc ă .

CANON 72

Să nu iertat b ă rbatul drept sl ă vitor a se împreuna cu muiere

eretic ă , nici iar ăş i b ărbat eretic a se înso � i cu fem eie dreptsl ă vitoare,
ci de ş i s - ar afla ceva de acest fel c ă s - a f ă cut de vreun ul dintre to � i,
nunta s ă se socot ea s c ă neînt ă rit ă , şi nelegiuita înso � ire s ă se desle g e,
c ă nu trebuie cele neam e s t eacat e a se ame st e ca, nici cu oaia lupul a se
împletici, şi cu partea lui Hristos soarta p ă c ă to ş ilor. Iar de va c ă lca
cine v a acest ea de noi hot ă râte, s ă se aforisea s c ă . Iar dac ă unii înc ă
întru necredin �ă aflându - se, şi înc ă nu sunt num ă ra � i în turma celor
dreptsl ă vitori, s - au înso � it cu legiuit ă nunt ă , între sine ş i, apoi, o parte
adic ă binele alegându - l, a alergat la lumina Adev ă rului; iar cealalt ă , se
� ine înc ă de leg ă tura răt ă cirii, nealegâ n d a c ă utat c ă tre Dumn e z e i e ş tile
Raze ale adev ă rului (îns ă de bine v oi e ş te cea necredinci oa s ă a locui
împreun ă cu cel credincio s, sau dimpotriv ă cel necredincio s cu cea
necredin ci oa s ă ) s ă nu se despart ă , dup ă Dumne z e i e s c u l Apost ol: «Că
se sfin � e ş te b ă rbatul necredin cio s prin fem eia credincioa s ă , şi se
sfin � e ş te fem eia necredin cio a s ă prin b ă rbatul credincio s.» [1
Corinteni 7: 14] [Sinod 4: 14]

TÂLCUIRE
Poate că din învoirea aceas ta, şi din împreu n ă locuin � a, se va pov ă� ui
şi cealalt ă parte că tre buna cinstire; dup ă zicerea a însu ş i acestui
Dumne z eiesc Apostol, că ce ş tii femeie de - � i vei mânt ui b ă rbatul? Şi ce
ş tii b ă rbate de - � i vei mânt ui femiea? [1 Corinteni 7: 16] Team ă - se de
certarea acest ui Sfânt Sinod Arhiereii cei ce slobod ni ş te asemen e a
înso � iri, şi nici într u un chip s ă ierte ni ş te nun � i ca acestea.

CANON 73

Crucea cea f ă c ă toare de via �ă ară tându - se nou ă Mântuire, trebuie

s ă pune m toat ă silin � a, spre a da cinst ea ce cuviinci oa s ă aceea prin
care ne - am mântuit din gre ş ala cea vech e. Drept aceea şi cu gândul,
şi cu cuvâ ntul, şi cu sim � irea dându - i ei închin ă ciun e, închipurile
Crucii cele ce se fac de oarecare pe fa � a p ă mântului, a se şterge cu tot
chipul poruncim, ca nu cu c ă lcarea celor ce umbl ă , sem n ul Biruin � ei
noastre, s ă se oc ă rasc ă . Deci, de acum înainte cei ce fac chipul Crucii
pe fa � a p ă mântului, poruncim s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Hot ă r ăş te Canonul acesta ca s ă ne sârguim cu tot chipul a da
cuviincioasa cinste Sfintei Cruci, prin care ne - am mânt uit, şi din robia

218
p ă catului ne - am slobo zit, şi cu gândul aducân d u - ne aminte adic ă , de câte
bun ă t ă� i printr - însa ne - am norocit; şi cu cuvânt ul, poves tin d acestea şi la
al � ii, şi mul � u mi n d lui Hristos celui ce s- a r ă stignit pe ea. Şi cu sim � ire,
s ă rutâ n d u - o, cinstin d u - o, ori unde o vom vedea. Şi fiindc ă unii, mai
pro ş ti, însem ne a z ă pret u ti n d e ni închip uirea cinstitei Cruci, pân ă şi pe
fa � a p ă mânt ul ui, poate pentr u evlavie, pent r u aceasta poru nce ş te Sinod ul,
oriun de s - ar afla semn ul Sfintei Cruci, jos închipuit, s ă se ş tearg ă , şi s ă se
strice, pentr u a nu se călca, şi a nu se necinsti de cei ce umbl ă , sem n ul cel
biruito r al Mântuirii noast r e. Şi cei ce de acum înainte ar face sem n ul
sfintei Cruci pe locul unde s - ar că lca în picioare, s ă se aforiseasc ă .

CANON 74

Că nu se cuvin e întru cele Domn e ş ti [locurile con sfin � it e

Domn ului], sau în Biserici, a face cele ce se zic agápe, şi în lă untru în
cas ă a mânca, şi a aş terne acúbita. Iar cei ce îndr ă zne s c a face aceasta,
ori s ă încete z e, ori s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta, este întocmai cu cel 28 din Laodíchia, care opre ş te a
face Cre ş tinii agápe adic ă ospe � e din dragos te, care aduc spre unire pe cei
ce împreu n ă m ă nânc ă , în Domnitoa r ele Biserici. Şi a nu a ş terne
a ş ternu t u r i moi, şi înalte, pe care le nu me sc cu cuvân t latine ş te acúbite,
că pe unele ca aceastea ş ezân d Cre ş tinii mâncau 213 . Iar câ � i ar îndr ă zni a
face aceasta, ori să se p ă r ă seasc ă , ori să se aforiseasc ă . Trebuie a
însem n a, că Valsamó n, Chiriacá (Domne ş ti) voie ş te s ă în � eleag ă aici
Canon ul, fiecare loc afierosit Domnului, precu m Nártica, adic ă şi Tinda
Bisericii.

SIMFONIE
„Întocmai cu acesta şi cel 49 al celui din Cartghén, opre ş te pe
Episcopi şi pe Clerici, şi pe mireni în Biserici s ă nu fac ă ospe � e, afar ă
nu mai, dac ă dup ă nevoie dup ă nevoie vor mânca oarecare str ă ini ce
că lă toresc. Însem nea z ă că, de ş i opresc Canoanele acestea la Biserici a se
face Agápe [dragoste], nu opresc îns ă a se face şi în casele ob ş te ş ti.
Pentr u că cel 27 al acestuia ş i Sinod al Laodichiei poru nce ş te s ă nu ia cei
sfin � i � i, şi mirenii, p ă rticele oarecare din bucate cu nesa � iu, când se
cheam ă la acest fel de Agápe. Iar cel 11 din Gángra anate m a ti se ş te pe care
defaim ă pe cei ce fac acest fel de Agápe (afar ă din Biseric ă adic ă ) şi într u
cinstea Domnului chemâ n d pe fra � i, şi dispr e � ui te fă când u - le, nu voiesc
213obiceiul de a face Creş tinii osp ă� uri în Biserică, s- au început din vremurile sfin � ilor
Apostoli, care în ziua Duminicii mai vârtos, când vrea să se împ ă rt ăş easc ă , aduceau la
Biserică pâine şi vin cei mai avu � i, ca dup ă împ ă rt ăş irea Dumnezeie ş tilor Taine, precum zice
Zonará, şi Hrisostóm la voroava 27 a celei 1 că tre Corinteni pofteau pe cei mai să raci, şi to � i
împreun ă şezând mâncau. Fiind îns ă că Corintenii au stricat rânduiala aceasta, şi fiecare din
cei mai avu � i îşi mâncau singuri bucatele sale, şi nu dă dea celor să raci, încât de aici urma,
altul adică a flă mânzi, iar altul a se îmb ă ta; pentru aceasta Dumnezeiescul Pavel, în capul
11 al celui 1 că tre Corinteni îi mustra, şi pentru că defaim ă cu aceasta pe Biserica lui
Dumnezeu, şi că ru ş ineaz ă oarecum pe cei să raci, neavând să m ă nânce la acest fel de
obş te ş ti osp ă� uri; deci aceste cuvinte ale Apostolului propunân d u - le marele Vasilie, din
acestea încheie că, obş teasca Cină nu se cuvine a o mânca în Biserică cineva, unit cu
Canonul 28 al celui din Laodíchia, şi cu acest 74. Iar Domnitoarele ce le pomene ş te Canonul
acesta aş a se numeau; fiindc ă în cele mai de multe ori Duminicile se săvâr ş ea întru ele
Dumnezeiasca Liturghie. Fiind ele afierosite lui Dumnezeu Împ ă ratului a toate, nu de la
oameni dobândind u - şi ele numirea, ci de la însu ş i Domnul tuturor, de la care şi Domnitoare
sau Domne ş ti s- au învrednicit a se numi.
219
s ă mearg ă la acestea. Iar cel 76 al acest uia al 6- lea aforise ş te pe cei ce
vând vin, şi mânc ă ri, sau alte oarecare înl ă untr ul sfin � itelor Cur � i. Îns ă şi
cel 97 al acestuia ş i, pe Clerici îi caterise ş te, iar pe mireni îi aforise ş te, pe
care vor poposi în lă untr ul locurilor celor sfin � ite. Dar cel 88 al acestuia ş i,
pe Clerici îi caterise ş te, iar pe mireni aforise ş te, care bag ă dobitoace în
sfin � itul Loca ş , afar ă îns ă dac ă numai de mare nevoie. Vezi şi
subînse m n a r e a celui 83 al acestuai ş i al 6- lea Sinod.

CANON 76

Cei ce vin în Biseric ă spre a cânta, voim nici strig ă ri

necu v iincioa s e a întrebuin � a, şi firea spre ră cnire a o sili, nici a zice
ceva din cele nepotrivit e neîn s u ş ite Bisericii; ci cu mult ă luare aminte,
şi cu umilin �ă a aduce lui Dumne z e u Privitorului celor ascun s e acest
fel de Psalm odii. Că sfin � itul Cuvânt a înv ă� at evlavi ş ti a fi fiii lui
Israil. [Levit 15: 30]

TÂLCUIRE
Cântarea Psalmilor ceea ce se face în Biseric ă , rug ă ciune este că tre
Dumne z e u, pentr u a se milostivi asup r a p ă catelor noast r e. Şi cel ce se
roag ă , şi se tânguie ş te, trebuie a avea Moral cucerit, şi umilit, iar r ă cni
cineva, arat ă moral su me � şi neevlavist. Pentr u aceas ta poru nce ş te
Canon ul acesta, ca cei ce cânt ă în Biseric ă , s ă nu - şi sileasc ă firea lor
pent r u a striga puter nic. Nici s ă zic ă altele necuviincioase în Biseric ă . Care
îns ă ar fi cele neîncuviin � at e în Biseric ă ? Ră spun d e Zonará tâlcuito r ul, a fi
cântecele femeie ş ti, cele jalnice (prin aceasta zice şi multele terere m u ri , şi
cea peste m ă sur ă pestri � im e a cânt ă rii, sau cele ce pleac ă spre curvie).
Îns ă por u nce ş te Canon ul acesta ca toate acestea să lipseasc ă din Biseric ă ,
şi Cânt ă re � ii s ă proa d u c ă lui Dumne z e u, Cânt ă rile cu mult ă luare aminte,
ca celui ce vede ascun sele inimii adic ă , şi mai ales cugetele inimii celui ce
cânt ă şi se roag ă , că ci strig ă rile sunt a celor din afar ă . Pentr u că şi
sfin � itul cuvân t al Leviticónului înva �ă , a fi că tre Dumne z e u cucernici fiii
lui Israíl. 214

214 Pentru că şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava „Am vă zut pe Domnul şezând pe
scaun” fa � a 120 Tomul 5) opre ş te mult pe cânt ă rile cele din hóruri, şi neîncuvii � atele săltă ri,
şi răcnetele cele neobi ş nuite, şi strig ă rile cele fă ră rânduial ă . Tâlcuind psalmicescul acela
(cuvânt), „sluji � i Domnului cu frică”, şi foarte tare mustrând pe aceia, care amestec ă cu
Duhovnice ş tile cânt ă ri, shimile din afar ă cele teatrice ş ti, şi strig ă rile cele fără în � eles (care
sunt şi acum tererem urile, şi nenanelile, şi alte fără în � eles) cuvinte, şi zice, că acestea sunt
însu ş ite, nu celor ce slavoslovesc pe Dumnezeu, ci celor ce joacă şi amestec ă dră ce ş tile
jocuri cu Îngereasca Slavoslovie; înva �ă pentru aceasta prin multe, că se cuvine cu frică, şi
cu inim ă înfrânt ă să înăl �ă m Slavosloviile către Dumnezeu, ca să fie acestea primite, ca o
tă mâie cu bun miros. Cu totul vrednic ă de laud ă şi de adev ă r este şi cuvântul acela care îl
zice preaîn � elept ul Melétie Pigá în a 3- a scrisoare cea pentru Creş tinism. Pentru aceasta dar
numai glasurile cele omene ş ti sunt primite în Biserică, care sunt împ ă rt ăş ite firii şi simple,
iar organice ş tile sunete cele luminate ca pe cele cu totul oprite le izgonesc Dumnezeie ş tii
Părin � i. Pe care cânt ă ri musice ş ti şi organice ş ti. S- au nevoit oarecare din aceş ti de acum a le
bă ga iarăşi în Biserică . Iar tererem urile şi nenanelele ce se cânt ă nu se arat ă a fi vechi, ci noi.
Pentru că în scrierile lui Ioan Damaschin, şi în facerile altor vechi cânt ă re � i, nu se află aceste
neîn � elese cuvinte şi cratimi. Se arat ă a fi începute din timpul lui Ioan Cucuzél. Iar cratimile
pe care Psal � ii de ast ă zi le cânt ă la privegheri, cu toate că sunt îndoite, de multe ori şi
întreite cu chímenul, se fac în adevă r fără dulcea �ă şi îngreoitoare evlavio ş ilor ascult ă tori;
pentru aceasta rug ă m pe canonice ş tii Psal � i, ca să cânte síntoma (în scurt), pentru a fi
acestea mai frumoase, şi să ră mân ă vreme de a se face şi citire, şi Canoanele a se cânta mai
rar, în care st ă tot sufletescul rod al privegherii. Zic oarecare, că, neîn � elesele aceste
tererem uri s- au primit în Biserică , pentru plăcerea şi îndemnarea norodului celui prost.
220
 SIMFONIE
Zice şi Proorocul Davíd „cânta � i cu în � elegere”. Acest grai tâlcuind u - l
marele Vasilie (în aduna r e a în scurt 279) zice: În � elegerea cuvintelor
sfintei Scriptu ri se aseam ă n ă cu felurimea bucatelor ce m ă nânc ă gura.
Fiindc ă dup ă Iov [cap 12: 11] «Gâtlejul gust ă bucatele.» Iar mintea judec ă
cuvintele. Aş a dar dac ă suflet ul cuiva judec ă puterea fiec ă rui cuvânt,
precu m şi gustul pe felurimea bucatelor, acesta pline ş te Daviticeasca
aceast ă por u nc ă . Adaug ă acela ş i Vasilie iar ăş i (vezi adun a re a în scur t 281)
că oricare nu merge în Biseric ă s ă cânte cu dorin �ă , acela ori s ă se
îndrep t e z e, ori să se izgonea sc ă . Iar dac ă sunt Psal � i mul � i, zice, (vezi
adu n a r ea în scurt 307) ace ş tia, s ă întrebuin � e z e Psalmo diile [cîntare de
Psalmi], cu rân d ul (efimería), adic ă dup ă s ă pt ă mân ă . Iar cel din Laodíchia
al 15 - lea Canon por un ce ş te s ă nu cânte în Biseric ă altul careva, afar ă de
cei cano nici, şi din Că r � ile cele de piele Psal � ii s ă cânte. Adic ă num ai de pe
cele de membr a n ă , cântân d îns ă şi de pe alte Că r � i de psaltichíe. Dar şi cel
23 al acest uia ş i, zice, că nu pot Psal � ii când cânt ă Orariu. Se cuvine îns ă
ca printre cânt ă ri s ă fie şi citire (şi rug ă ciune) du p ă cel 17 al acest uia ş i.

CANON 76

Cum c ă nu trebuie în lă untru în sfin � itele Cur � i, a se aş eza

cârcium ă , s a u a se pune înainte felurile cele de arom s é v a s u l
[cucernicia] c ă tre Biserici. Că Mântuitorul nostru şi Dumn e z e u prin
petrecerea cea în trup înv ă� ându - ne pe noi, porunc ea a nu face Casa
Părintelui s ă u cas ă de negu �ă torie [Ioan 2: 16]. Care şi mes el e
schim b ă torilor de bani le - a ră sturnat, şi pe cei ce f ă ceau Biserica
loca ş mirene s c i- a izgonit. Deci de se va prinde vreunul în gre ş eala
aceasta de fa �ă , s ă se aforis ea s c ă .

TÂLCUIRE
„A zis Domnul Iudeilor [Luca 19, 46] scris este: Casa mea, cas ă de
Rug ă ciune se va chema [Isaia 56, 7]. Iar o a � i fă cut pe ea pe ş ter ă de tâlhari
[Ieremia 7, 10].» Drept aceea ca să nu se zic ă şi celor Credincio ş i acest
înfrico ş at cuvânt, opresc sfin � ii Pă rin � i prin Canonul acesta, a nu se pune
cârciu me, adic ă a nu se vinde vin, sau rachiu, sau alte feluri de mânc ă ri,
dup ă Zonará; sau şi oarecare feluri de aroma ticá, dup ă Valsamó n, sau alte
oarecare negu �ă torii a se face, în lă untr u în cur � ile sfin � itelor Lăca ş uri, şi
ale Dumne zeie ş tilor Biserici, pentr u a se p ă zi cinstea lor. Pentr u că şi
Domn ul Legiuind nou ă , zice, să nu facem Casa Tat ă lui lui, cas ă de
negu �ă torie, care şi banii celor ce vindeau moned ele, sau banii cei r ă i i- a
risipit, şi pe cei ce fă cuser ă pe Biseric ă cas ă ob ş teasc ă cu bici de frânghie

a Se află mânc ă ri la al � ii, precum şi Zonará tâlcuie ş te.

221
i- a izgonit. Iar care va îndr ă zni a face aceasta, s ă se aforiseasc ă 215 . Cite ş te
şi cel 74 al acestuia ş i al 6- lea Sinod.

CANON 77

Că nu se cuvin e cei sfin � i � i, sau Clericii, sau aschitíii, a se sc ă lda

în baie, cu muieri; nici tot Cre ş tinul mirean; c ă aceast ă prih ă nire este
întâia la pă gâni. Iar de se va v ă di cine v a întru aceasta, de va fi Cleric,
s ă se caterisea s c ă , iar de va fi mirean s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta, este întocmai cu cel 30 al Sinodului din Laodíchia,
afar ă îns ă de cert ă ri num ai, că ci zice că nu se cuvine cei sfin � i � i ce sunt în
lă untr ul Altarului, cum şi ceilal � i Clerici ce sunt afar ă de Altar, adic ă
Monahii şi aschitíii, şi de ob ş te fiecare Cre ş tin, a se sc ă lda în b ă i
împreu n ă cu muierile; fiindc ă aceast ă necuviin �ă la p ă gâni se vede a fi cea
întâia prih ă nire, şi cea mai mare sminteal ă împotriva Cre ş tinilor. Iar
Apostolul por unce ş te «a nu ne face sminteal ă Iudeilor, şi Ellinilor, şi
Bisericii lui Dumne z e u» [1 Corinteni 10: 32]. Şi dac ă , precu m zice Zonará,
şi nu mai chiar a întâm pi n a cineva muiere în cale, sau în cas ă , îi tulbur ă
gândul, cum dar nu se afund a, şi nu se va porni spre poft ă mintea
b ă rba � ilor acelora, care se scald ă împre u n ă cu muierile? Dar nici cei
înso � i � i dup ă Lege se cuvine a se sc ă lda împreu n ă , dup ă Valsamón, sau în
baie, sau în mare, sau în Râu; că îşi st ă pânesc tru p u rile sale pent r u
na ş teri de copii, şi nu pent r u a se dezgoli, şi a- şi vedea ru ş inea lor.

CANON 78

Că se cuvin e celor ce se luminea z ă a se înv ă� a Credin � a, şi în joia

s ă pt ă mânii a o spun e Episcop ului, sau Presbíterilor.

TÂLCUIRE

Şi Canonul acesta, este întocmai cu cel din Laodíchia 46 care zice c ă

cei ce se catehisesc şi se gă tesc spre luminar e, şi spre Botez, se cuvine în
toat ă vremea catehisirii lor (iar cât ă este aceasta? Vezi sub însem n a r e a
Canon ului al 2 - lea al Sinodului întâi), pentr u ca s ă se înve � e bine Dogmele
Orto doxei Credin � e, şi în fiecare Joi a s ă pt ă mânii, dup ă Zonará, să le zice
de rost Arhiereului, sau Presbíterilor celor ce - i catehisesc pe ei. Ca nu
ne ş tiind Taina noastr ă s ă se boteze, şi neînv ă� a � i şi neînt ă ri � i fiind, cu
lesnire să se am ă geasc ă de c ă tre eretici.

215Pe lâng ă acestea şi marele Vasilie categorise ş te (vezi dup ă Pláton 40) vânz ă rile şi
cump ă r ă turile care se fac la Bisericile Mucenicilor şi ale sfin � ilor, la să rb ă torile lor, zicând:
„Că Creş tinii pentru alt nu se adun ă la Biserici, şi împrejurul Bisericilor, fă ră numai să se
roage, şi să vină întru aducerea aminte a celor ce pân ă la moarte au st ă tut şi s- au nevoit pe
care nevoin � e le- au ară tat sfin � ii pentru buna cinstire, şi să se îndemne şi ei că tre aceea ş i
râvn ă , şi nu ca să facă serbare, şi pe Biserica lor, bâlci şi negu �ă torie. Adă ugând el şi
aceasta, că foarte se mânie Dumnezeu asupra celor ce vând şi cump ă r ă în Biserici, ori
împrejurul Bisericilor, precum aceasta (o au ară tat) Iisus Hristos. Care totdeauna ş i
pretutinde ni blând fiind şi smerit cu inima, şi numai asupra celor ce în Biserică vinde şi
cump ă r ă , au ridicat frânghia să - i loveasc ă . Fiindcă negu �ă torii aceş tia prefac pe Casa
Rugă ciunii, în pe ş ter ă furilor şi tâlharilor. Şi vezi, că tâlhari şi furi nume ş te Domnul pe
vânz ă tori, şi de ob ş te pe negu �ă tori, pentru nedrept ă� ile, şi minciunile, pe care le
întrebuin � ea z ă la negu �ă toria lor.
222
 CANON 79

Nelehu sít ă pe Dumn e z e ia s ca Naş tere cea din Fecioar ă

m ă rturisind, precu m şi f ă r ă de s ă mân �ă s - a f ă cut, şi al toat ă turma
propo v ă d uin d, pe cei ce din ne ş tiin �ă fac ceva din cele ce nu se cuvin,
îndrept ă rii îi supun e m. Drept aceea fiindc ă unii dup ă Ziua sfintei
Naş teri a lui Hristos Dumn e z e u l u i nostru, arat ă fierbând semidále, şi
aceasta unii altora împ ă r � indu - o, cu pricinuire adic ă de cinstea
lehu sírii a Preacuratei Fecioarei Maici. Poruncim nimic de acest fel a
se s ă vâr ş i de cei Credincio ş i, c ă aceasta nu cinst e Fecioarei celei ce
mai presu s de minte şi de cuvânt, a N ă scut cu Trup pe Cuvântul cel
neînc ă put, din cele ob ş te ş ti, şi ale noastre a hot ă rî, şi a înse m n a pe
cele dup ă negr ă ita sa Na ş tere. Deci de se va v ă di cine va de acum
înainte, f ă când una ca aceasta, de va fi Cleric, s ă se cateris ea s c ă ; iar
de va fi mirean, s ă se aforise s c ă .

TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare Cre ş tini, de la ne ş tiin �ă pornin d u - se a doua zi dup ă
Naş terea lui Hristos fierbe semidale (adic ă făin ă de grâu curat ă ), şi alte
feluri oarecare, care împ ă r � ind u - le unii altora le m ă nânc ă , fă când u - o
aceasta ca când într u cinstea Lehusirii Nă sc ă toarei de Dumne z e u (Precum
se obi ş nuie ş te a se face şi la celelalte femei, care dup ă natur ă nasc);
pent r u aceasta opre ş te Canonul acesta de a face Cre ş tinii acest lucru.
Fiindc ă a asem ă na noi prin acest fel de obicei, cu ob ş teasca, şi smerita
na ş terea noast r ă a oamenilor, pe Na ş terea cea negr ă it ă a pur u r ea
Fecioarei, aceasta nu i se socote ş te cinste, celei ce mai pres u s de minte şi
de cuvân t a Nă scut cu Trup pe Dumne z e u Cuvânt ul cel întru toate
neînc ă pu t, ci mai vârtos necins te. Că precu m fă r ă de s ă mân �ă , şi din
Duhul Sfânt, m ă rtu risi m pe Ză mislirea de Dumne z e u Nă sc ă toarei, a ş a
asemeni şi pe Na ş terea acesteia, o m ă rturisi m mai presu s de toat ă
mo ş irea şi lehusirea, care este na ş terea de prunc cea cu dureri, şi
urm ă toare curgere a sângiurilor dup ă Zonará 216 . Iar care va voi a o face
aceasta, de va fi Cleric, să se caterisea sc ă , iar mirean ul s ă se aforiseasc ă .

CANON 80

Dac ă vreun Episco p, au Presbíter, sau Diacon, sau din cei ce se

num ă r ă în Cler, sau mirean, nici o nevo ie grea având, sau lucru greu
încât a lipsi de Biserica sa mai mult; ci în ora ş petrecând, în trei zile
de Duminici, şi în trei s ă pt ă mâni nu s - ar împreun ă aduna. De va fi
Cleric s ă se caterisea s c ă , iar de va fi mirean s ă se îndep ă rtez e de la
împ ă rt ăş ire.

216 Pentru aceasta nu trebuie să închipuiasc ă zugravii pe Născă toarea de Dumnezeu la

să rb ă toarea Naş terii lui Hristos, culcat ă pe pa, ca cum cuprins ă de dureri. Dar nici se cuvine
să se scrie în Minee a doua zi dup ă Naş terea lui Hristos, zicerea acestea. Lehusírea
Nă scă toarei de Dumnezeu, ci numai, Soborul Născă toarei de Dumnezeu; căci dup ă Grigorie
Nissis, ce se conglă suie ş te cu Sinodul acesta, Naş terea lui Hristos, fă ră lehusíre a fost. Căci
zicând numele lehusírei nu este mai presus de nestric ă ciune şi neispitit ă de Nunt ă ; iar a
închipui oarecare femei spă lând pe Hristos în lighean precum se vede la multe Icoane ale
Naş terii lui Hristos, aceasta este cu totul necuviincios, şi aflare a oamenilor trupe ş ti. Şi care
cu tot chipul trebuie a se lep ă da. Fiindc ă şi Dumnezeie ş tii Cânt ă re � i şi făcători de Cânt ă ri,
numesc de multe ori pe Naş terea Născă toarei de Dumnezeu lehusíe, zică - se cu rea
întrebuin � are şi numele acesta despre nelehusía Naş terii acestei lehusíi, fără de durere, şi în
loc de simpl ă na ş tere în � elegându - se.
223
 TÂLCUIRE
Canonul acesta rân d uie ş te, dac ă vreun Episcop, sau Presbíter, sau de
Diacon, şi de ob ş te oricare Cleric, sau mirean, fă r ă de mare nevoie, şi grea
sil ă , a nu lipsi de la Biserica sa, ci aflând u - se în lă untr u în ora ş , în trei
Duminici nu va merge împreu n ă cu ceilal � i Credincio ş i la Biseric ă . De va fi
Cleric să se cateriseasc ă ; iar de va fi mirean, s ă se aforiseasc ă . Că, din
dou ă una este, ori unul ca acesta nu este Credincios, ori Credincios fiind,
defaim ă ob ş teasca cântar ea de laud ă cea că tre Dumne z e u, şi rug ă ciunea.

CANON 81

Deoarec e am aflat c ă în oarecare cet ă� i, în Tresfin � ita Cântare,

împarte cu ad ă ogire se gl ă suie ş te, dup ă Sfinte f ă r ă de moarte, aceasta,
cel ce te - ai ră stignit pentru noi, miluie ş te - ne pe noi. Şi aceasta de
sfin � ii Părin � i cei vec hi, ca o str ă in ă de Evsé vie (buna cinstire), dintr -
un imn [laud ă ] ca acesta s - au lep ă dat, împreun ă cu nelegiuitul eretic
cel ce a aflat acest fel de glas. Şi noi înt ă rind cele mai dinainte cu
bun ă cinstire legiuite de c ă tre sfin � ii Părin � ii no ş tri, anatemati si m pe
cei ce înc ă dup ă hot ă rârea aceasta prime s c acest fel de glas în
Biseric ă , sau întru alt chip oarecu m îl împreun ea z ă cu Tresfin � ita
Cântare. Şi de ar fi Ieratices c c ă lc ă torul celor hot ă râte, poruncim s ă se
dezbrace acesta de vrednicia Ieraticeas c ă , iar de va fi mirean, s ă se
aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Cel întâi Petru Cnaféul (adic ă n ă lbitor ul), şi urm ă torii lui care sl ă veau
(că Mântuitor ul Hristos cu Dumne z eirea a p ă timit), au îndr ă znit s ă adauge
în Tresfin � itul Imn [Laud ă ], dup ă , Sfinte fă r ă de moarte, aceasta, Cel ce
te - ai Ră stignit pentr u noi 217 . Deci ereticii ace ş tia împre u n ă cu acest fel de
ad ă ogire, s - au osân dit de că tre Sinodul, ce s - a fă cut în Roma în vremea
lui Félix, mai înainte de Sinodul al 5- lea. Şi mai ales n ă lbitor ul acesta s- a
anate m a ti sit (vezi dar procuvân t a r ea Sinodului al 5- lea). Dar fiindc ă se
afl ă înc ă oarecare mo ş tenito r al eres ului n ă lbitor ului, zicând Tresfin � it ul
Imn împreu n ă cu hulitoar ea ad ă ogirea aceasta, Sinodul acesta
anate m a ti se ş te pe cei ce o primesc pe ea, şi ori fă� i ş în Biseric ă , ori

217De la Dumnezeu a luat Biserica lauda cea întreit Sfânt ă . Că Istorice ş te sfin � itul Teofan,
cum că, cutrem ure făcându - se în Constantinopol, şi înfrico ş ându - se cetă� enii, au ieşit la
câmp, făcând Litanie (împreun ă cu Împ ă ratul Teodosie cel mic, şi Próclu Patriarhul descul � i,
dup ă Glicá) deci întru o zi s- a ră pit un copil în aer, şi a auzit Dumnezeiesc Glas care zicea,
să spun ă Episcopului, şi poporului, să Litaniseasc ă cu aceste cuvinte: Sfinte Dumnezeule,
Sfinte Tare, Sfinte fă ră de moarte, miluie ş te - ne pe noi; zice îns ă Nichífor, că locul unde s- a
înăl � at copilul s- a numit înăl � are Dumnezeiasc ă , iar acum se nume ş te Psomatiá. Deci de
atunci a poruncit Împă ratul pretutindenea a se cânta Imnul acesta în limba elineasc ă .
Pentru aceasta şi din vechi marele Sávva a iertat armenilor Creş tinii să cânte slujba
Bisericeasc ă a lor în limba armeneasc ă , iar cântarea cea întreit Sfânt ă , nu armene ş te; ci
Elineş te. Şi pân ă acum Latinii la Litania îngrop ă rii lor, eline ş te cânt ă lauda cea întreit Sfânt ă ,
şi nu Latine ş te, pentru cinstea limbii, întru care s- a glă suit de la Dumnezeu. Şi se înal �ă
lauda aceasta Sfintei Treimi. Că, Sfinte Dumnezeule, însemneaz ă pe Tat ă l, care este Izvorul
cel Dumnezeie ş te Născă tor, al Dumnezeirii Fiului, şi al Sfântului Duh. Iar, Sfinte Tare,
însemneaz ă pe Fiul, care este şi Tare, şi Putere, şi Bra � al Părintelui, prin care toate s- au
făcut. Iar fă ră de moarte, însemnea z ă pe Sfântul Duh, care se zice Dătă rul de via �ă. Iar
miluie ş te - ne pe noi, unit singuratic, zicându - se, însemnea z ă , pe o Domnie şi o Dumnezeire
a tustrele fe � elor. Iar ieşitul din minte nălbitorul, ad ă ogând, pe, cel ce te- ai ră stignit pentru
noi, nu numai împreun ă cu împreun ă cu Fiul ră stigne ş te pe Tat ă l, şi pe Duhul cel Sfânt,
precum zice Damaschin în Cartea 3 cap 57. Ci şi a patra fa �ă bag ă în Sfânta Treime, şi
osebit pune pe Dumnezeu Fiul, şi osebit pe Hristos cel ce s- a ră stignit, dup ă Valsamón.
224
îndeosebi o unesc la întreit Sfânta câtnare, şi Clerici fiind ace ş tia îi
caterise ş te, iar mirenii fiind îi aforise ş te.

CANON 82

Întru unele zugr ă viri din sfin � itele Icoane, se închipuie ş te miel
ară tat cu deget ul de înainte Merg ă torul, care s - a luat spre închipuirea
Darului, în loc de adevatul Miel Hristos Dumne z e u l nostru cel ce mai
înainte s - a ară tat nou ă prin lege. Deci figurile cele vechi, şi umbrele,
ca pe ni ş te Símboluri ale adev ă rului, şi mai înainte înse m n ă ri, predat
Bisericii îmbr ă� i ş ându - le, Darul cinstim, şi adev ă rul, ca plinirea Legii,
aceasta primindu - o. Deci ca deplin şi întru Zugr ă vituri, fe � ele tuturor
s ă se închipuia s c ă , poruncim ca chipul Mielului Hristos Dumn e z e u l ui
nostru, celui ce a ridicat p ă catul lumii, de acum înainte, dup ă
ome nire, s ă se închipuia s c ă şi pe Icoane, în locul mielului celui vechi.
Prin aceasta în � elegân d noi smerirea lui Dumn e z e u Cuvântului, şi
pov ă� uindu - ne spre pom e nirea petrec erii lui cu Trup, şi a p ă timirii
sale, şi a Mântuitoarei mor � ii sale, şi a izb ă virii lumii celei ce din
aceasta s - a f ă cut.

TÂLCUIRE
Fiindc ă oarecare zugr ă vesc, pe Hristos, ca Oaie, şi Miel, iar pe
Înainte m e r g ă to r ul ar ă tân d u - l pe el cu degetul să u şi zicând: «Iat ă Mielul
lui Dumne z e u cel ce ridic ă p ă catul lumii.» [Ioan 1: 29] Pentr u aceasta
porun ce ş te Canonul acesta, ca de aici înainte să nu se fac ă una ca aceas ta,
ci s ă se zugr ă veasc ă Hristos ca un om des ă vâr ş it, dup ă chipul omenesc.
Ca prin aceasta să ne aduce m aminte de petrecerea cea cu trup, şi de
Pă timire, şi de Moartea lui, şi de mân t uir ea lumii ceea ce prin acesta s - a
fă cut. Că ci, pe închipuirile cele vechi ale Legii le cinstim, pentr u c ă
însem n a pe adev ă rul Evangheliei, şi al Darului, dintre care una era şi
mielul cel ce se junghia la Pa ş ti, spre închipuirea lui Hristos luând u - se, a
Adev ă ratul ui Miel celui ce a ridicat p ă catul lumii. Acum îns ă dup ă ce a
venit însu ş i Adev ă rul şi lucrurile, mai mult decât pe închipu ri le cinstim şi
le primim 218 .

CANON 83

Nimeni s ă dea Euharístia trupurilor celor moarte, c ă scris este:

«Lua � i, mânca � i» [Matei 26: 26]. Iar trupurile mor � ilor, nici a lua pot,
nici a mânca.

TÂLCUIRE
Fiindc ă , dup ă Zonará, obicei vechi era a împ ă rt ăş i cu Euharístia,
adic ă cu Dumne z eie ş tile Taine trup u rile cele moar te; pent r u aceasta
sfin � ii Pă rin � i opresc a nu se mai urma aceasta. De unde se în � elege că nici
a Boteza cineva pe mor � i se cuvine.

218Acest Canon îl pomene ş te pe Gheorghe Chedrinul, drept aceea şi de aici se astup ă gurile
Papista ş ilor, care clevetesc pe Canoanele acestui Sinod, zicând, că nici un Istornic, l- a
pomenit pe acesta, căci şi Papa Adrian îl prime ş te pe acest Canon, scriind către Tarasie.
Însemneaz ă încă, că dup ă Canonul acesta, nu se cuvine zugravii a închipui, ori pe Crucea lui
Hristos, ori pe alte sfinte Icoane vitele cele patru singure, care în legea veche mai înainte
închipuiau pe cei patru Evangheli ş ti, ci mai vârtos cinstind mai întâi Adevă rul, să
zugr ă veasc ă pe Evangheli ş ti cu chip omenesc. Şi împreun ă de vor zugr ă vi cu Evangheli ş tii şi
pe cele patru vite socotesc că nu vor pă că tui.
225
 CANON 84

Canonice ş tilor legiuri ale Părin � ilor urmând, Hot ă râm şi pentru
prunci, de câte ori nu se afl ă martori ade v ă ra � i, care f ă r ă îndoial ă s ă
zic ă c ă ace ş tia sunt Boteza � i, şi nici ei pentru nevârst nicia, nu vor
putea a ră spun d e cu înde st ularea pentru sfin � ita Tain ă cea dat ă lor,
f ă ră de vreo sminteal ă a fi dator a se bote za ace ş tia. Ca nu cum va
acest fel de îndoire s ă - i lipseas c ă pe ei de cur ă� irea cea de acest fel a
sfin � e niei. [Cartagina: 80]

TÂLCUIRE
De câte ori nu se vor afla martori vrednici de credin �ă , pentr u
oarecare pru nci, s ă adevereasc ă c ă sunt bote za � i (pentr u că poate
robin d u - se ei de că tre barbari, s- au dus în locuri dep ă rtate 219 dup ă aceea
s - au ră scum p ă rat de Cre ş tini), şi nici ei în ş i ş i sun t îndest ula � i a
încredin � a, că sunt boteza � i, pentr u nevrednicia lor, într u care s- ar fi
boteza t. Unii ca ace ş tia hot ă r ăş te sfânt ul Sinod, fă r ă de nici o oprire a se
Boteza; ca nu pent r u îndoirea aceasta, s ă se lipseasc ă de cur ă� irea cea
prin Botez. Vezi şi subînse m n a r e a a celui 47 Apostolesc.

CANON 85

Pe gura a doi, sau a trei martori a se adev eri tot graiul,

scriptorice ş te am luat [2 Lege 17: 5]. Deci robii cei slobo z i � i de c ă tre
st ă pânii lor, asupra a trei martori rânduim s ă - şi dobând ea s c ă acest fel
de cinst e. Cei ce au fost de fa �ă la înt ă ritur ă , vor da şi încredin � are
slobo z e n i e i de la sine şi pentru cele ce s - au f ă cut.

TÂLCUIRE
Fiindc ă dup ă legile politice ş ti, sloboze nia robilor este un lucru ce nu
are pre � , pent r u aceasta când urma a se face m ă rtu risire pent r u ea,
treb uia a se înf ă� i ş a cinci sau şi mai mul � i martori pentr u ca s ă se
adevereasc ă dovada. Aceasta îns ă o surp ă Sfântul Sinod, şi hot ă r ăş te că şi
singu ri trei mar to ri sunt îndest ul spre a înt ă ri slobo ze nia aceasta a
robilor. Fiindc ă şi Dumne z eiasca Scriptur ă zice, că tot cuvântul va sta,
adic ă se va înt ă ri, şi se va adeveri, şi de doi, şi de trei marto ri. Vezi şi cel
82 Apostolesc.

CANON 46

Cei ce adun ă curve spre v ă t ă marea suflet elor, şi le hr ă nesc. De ar

fi Clerici, s ă se aforisea s c ă , şi s ă se cateris ea s c ă hot ă râm; iar de ar fi
mireni s ă se aforis ea s c ă .

TÂLCUIRE
A fi cineva p ă stor de curve, adic ă a aduna, şi a hr ă ni curve spre
vă t ă marea sufletelor, pentr u ca s ă câ ş tige plata cea pentr u curvie, şi legile
cele politice ş ti opresc, şi pedep s e sc 220 cu cât mai vârtos Canoanele
219 Precum aceasta o zic Practicalele Sinodului din Cartaghén, sau de s- au gă sit lep ă da � i la
drum uri, sau la uş ile Bisericilor, precum se aceasta se întâmpl ă la pruncii cei nă scu � i din
curvii, şi nu se ştie de sunt boteza � i.
220 Pentru aceasta şi Cartea 60 din Vasilicale titlu 38 Cap 1. Porunce ş te să se slobozeasc ă

fiica de sub st ă pânirea tat ă lui să u, şi roaba din a st ă pânului să u, dacă ei caut ă să le facă
226
Biserice ş ti. Pentr u aceas ta şi Canonul acesta totoda t ă aforise ş te, şi
caterise ş te pe Clericii aceia ce o fac aceasta (care este o pedea p s ă prea
grea, şi îndoit ă . Fiindc ă Clericilor îndest ul ă le este singur ă caterisirea), iar
pe mireni îi aforise ş te.

CANON 87

Ceea ce pe b ă rbatul s ă u îş i p ă r ă se ş te este preacur v ă , de a venit

c ă tre altul, dup ă sfin � itul şi Dumn e z ei e s c u l Vasilie, din Proorocia lui
Ieremia prea bine aceasta luându - o, c ă muiere de se va face a altui
b ă rbat, nu se va întoarce la b ă rbatul s ă u, ci spurcând u - se se va
spurca [Ieremia 3: 1]. Şi iar ăş i: Cel ce are preacur v ă , nebun şi p ă gân
este [Pilde 18: 23 Edi � ia 1688]. Deci de se va v ă di c ă au fugit f ă r ă
cuvâ nt de la b ă rbatul s ă u, el adic ă este vrednic de iertare, iar ea de
certare. Iertare îns ă i se va da lui spre a se împ ă rt ăş i cu Biserica. Cel
ce - şi va p ă r ă si îns ă pe muierea sa ceea ce legiuit i s - a împreunat lui,
şi va lua pe alta, dup ă Hot ă rârea Domn ului, este supu s judec ă� ii
preacurviei [Matei 5: 32; 19: 7; Marcu 10: 11; Luca 16: 18]. Şi s - au
canoni sit de Părin � ii no ş tri, unii ca ace ş tia un an s ă se tânguias c ă , doi
ani s ă asculte, trei ani s ă cad ă , şi întru al şaptelea s ă stea împreun ă cu
cei Credincio ş i, şi aş a s ă se învrednic ea s c ă proaduc erii, de se vor
poc ă i îns ă cu lacrimi. [Apost ole s c: 48; Agchira: 20; Cartaghén: 113;
Vasilie: 9, 35, 27, 77]

TÂLCUIRE
Acest Canon este alc ă tuit din trei Canoane ale marelui Vasilie, şi
încep u t u l acestuia este luat din cel al 9- lea al lui Vasilie, ce zice, muierea
ceea ce va lă sa pe b ă rbatul s ă u, şi va lua pe altul, este preacurv ă , precu m
şi Dumne z eiescul Vasilie în � elep � e ş te a încheiat aceasta, şi din Proorocia
lui Ieremia, care zice: «De va lua muierea alt b ă rbat, nu poate mai mult a
se întoarce la b ă rbatul ei cel dintâi» (fă ră a o voi el adic ă dup ă Zonará)
fiindc ă a preacurvit. Şi din pildele lui Solomon, care zice: «Că este p ă gân,
şi fă r ă cuno ş tin �ă b ă rbatul acela ce - şi � ine pe muierea sa ceea a
preacu rvit cu alt bă rbat». Iar cel de aici înainte (a Canonului acestuia, este
luat din al 35 - lea al marelui Vasilie; şi zice) Deci, de se va vă di, că fă r ă
cuvân t, şi fă r ă pricin ă au fugit de la b ă rbatul s ă u (fă r ă cuvânt de curvie
adic ă ; încât, din aceasta se în � elege din deosebire, că cu drep t cuvânt
poate femeia a fugi de la bă rbatul s ă u. Că nici o alt ă pricinuire este
binecuvâ n t a t ă , fă r ă numai cuvânt ul curviei şi al preacurviei) b ă rbatul
adic ă este vrednic de iertare, ca unul ce n - a dat pricin ă acestei dep ă rt ă ri
fă r ă cuvân t, şi poate lua pe alta. Iar muierea dimpot riv ă , este vrednic ă de
cert ă rile preacurviei, ca una ce s - a fă cut pricinuitoar e dep ă rt ă rii acesteia.
Iertarea îns ă ce va lua b ă rbatul ei, este, a sta împreu n ă cu cei credincio ş i
în Biseric ă , şi a nu se aforisi, nu îns ă şi a se împ ă rt ăş i cu Dumne z eie ş tile
Taine. (Iar cealalt ă parte a Canonul ui acestuia este chiar Canon ul cel 77 al
marelui Vasilie, care zice) Acela îns ă ce îşi las ă pe femeia sa cea legiuit ă ,
(fă ră cuvânt de curvie), şi ia pe alta, se supu n e cert ă rii preacurviei, dup ă
hot ă rârea Domn ului, care zice: «Cel ce îşi va lep ă da pe muierea sa, şi va
lua pe alta, preacurve ş te cu ea.» Îns ă dup ă conpogor âr e, de se va poc ă i cu
curve. Iar de nu vor voi ele a se slobozi, să se izgoneasc ă , şi averile lor să se ră peasc ă .
Asemenea încă şi cap al 2- lea pedepse ş te şi pe p ă storii de curve de vor fi din pro ş ti, cu
izgonire; iar de vor fi osta ş i, cu ră pirea averilor. Iar Fotie titlu 13 cap 21 zice, că hr ă nitor de
curve se zice şi bă rbatul acela, ce ştie pe muierea sa că curve ş te, şi tace, dup ă carte 24 din
Vasilicale titlu 2 cap 14.
227
lacrimi, se canonise ş te unul ca acesta şi cei aseme ni cu dâns ul de c ă tre
Pă rin � ii (cei din Agchíra adic ă dup ă Canonul 20 şi de marele Vasilie dup ă
Canon ul 77) ş apte ani a nu se împ ă rt ăş i, petrecân d 2 ani tânguin d u - se,
iar 2 împre u n ă cu ascult ă torii, iar 3 cu cei ce cad (cu fe � ele la p ă mân t
înaintea u ş ilor Bisericii, cerân d mijlocire de la cei ce intr ă şi ies din sfânta
Biseric ă ) şi într u al 7- lea s ă stea împre u n ă cu cei ce stau în Biseric ă , şi a ş a
s ă se împ ă rt ăş easc ă .

CANON 88

Nimeni în lă untru în Biseric ă s ă bage dobitoc ori de ce fel; afar ă

numai, dac ă c ă l ă torind cine v a, prea mare nev oi e întâmpinân d u - l,
Cas ă , şi s ă l ăş luire neg ă sind, va popo si într - o Biseric ă ca aceasta.
Pentru c ă neb ă gând pe dobitoc în l ă untru, poate s ă se întâmple a se
strica cum va dobitocul. Şi el cu pierzarea dobitoc ului, de acolea
neputând a întâmpina c ă l ă toria, s ă se dea în primejdie de moarte. «Că
Sâmb ă ta pentru om s - a f ă cut» [Marcu 2: 27] ne înv ă�ă m, încât prin
toate s ă socotim c ă este mai de pre � uit mântuirea, şi nep ă timirea
omului. Iar de se va v ă di cine va, f ă r ă nev oi e, precu m s - a zis, c ă a
b ă gat dobitoc, de va fi Cleric, s ă se caterisea s c ă ; iar de va fi mirean s ă
se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Opre ş te Canonul acesta de a b ă ga cineva dobitoc în Biseric ă . Că, cele
sfin � ite de evlávie şi de cinstire sunt vrednice, afar ă numai aflând u - se
cineva în că lă torie, de mare nevoie, vifor mare întâm plâ n d u - se, şi
neavân d unde n ă zui, ar b ă ga dobitocul într - însa. Ca nu el r ă mânâ n d afar ă
s ă se strice, şi omul s ă se primejd uia sc ă de moar te, nepu t â n d lupta în
că lă toria sa. Şi aduce Canon ul m ă rtu rie din Scriptur ă , din care se în � elege,
că precu m Sâmb ă ta s - a rând uit de Lege pentr u a se odihni robul, şi
dobitoc ul omului, ca din aceasta să mai poat ă a sluji pe st ă pân ul s ă u.
Asemeni şi odihna aceasta a dobitocului în Biseric ă , nu se face pent r u
dobitoc, ci pentr u om. Iar fă r ă de o mare nevoie ca aceasta de va îndr ă zni
a bă ga pe dobitoc în Biseric ă , Cleric fiind, hot ă re ş te Canon ul s ă se
caterisea sc ă , iar de va fi mirean s ă se aforiseasc ă .

CANON 89

Zilele Mântuitoarei Patimi în post, şi în rug ă ciune şi întru

umilin � a inimii petrecând u - le, trebuie Credincio ş ii în ceasurile cele de
mijloc ale nop � ii celei dup ă Sâmb ă ta cea mare a se des p o s t i,
Dumn e z e i ş tii Evangh eli ş ti, Matéi, şi Lucá, cel dintâi adic ă , prin zicerea
dimin ea � a Sâmbet el or, iar cel de pe urm ă , prin (zicerea) dimin ea �ă
adânc ă , ar ă tându - ne nou ă adâncim ea nop � ii. [Dionisie: 1]

TÂLCUIRE
Canonul acesta hot ă r ăş te, ca credincio ş ii s ă petreac ă toat ă
s ă pt ă mâ n a mare a sfintelor Patimi cu Post şi Rug ă ciune, şi cu umilin � a
inimii, adev ă rat ă adic ă , şi nu fă�ă rnicit ă (iar mai ales Vinerea mare, şi
Sâmb ă ta mare, în care zile trebuie a se sili spre a petrece fă r ă mâncar e)
iar du p ă miez ul nop � ii a Sâmbetei mari trecute, şi a Duminicii mari celei

228
viitoare, să încete ze Postul 221 fiindc ă acum au Înviat Domn ul, precu m se
arat ă de Dumne zeie ş tii Evangheli ş ti. Că Matei, zicând: că diminea � a
Sâmbetelor au venit femeile s ă cercetez e Mormânt ul, au ar ă tat cu aceasta
că trecu se Sâmb ă ta, şi mult ă parte din noapt ea cea dup ă Sâmb ă t ă . Iar
Lucá zicând iar ăş i: Că venind ele în diminea �ă adânc ă , au ar ă tat că
ră m ă sese mult ă parte din noapte, pân ă a se face ziua Duminic ă ; încât din
amân d o u ă acestea se încheie, că, pe la miezul nop � ii a Înviat Domnul,
trecân d ceasul al ş aselea, şi începân d u - se al ş aptelea 222 .

CANON 90

În Duminici a nu pleca genu nc hile canonic e ş te am luat, de la

purt ă torii de Dumn e z e u Părin � ii no ş tri, Învierea lui Hristos cinstind u -
o; deci ca nu ne ş tiut ă s ă fie nou ă chiaritatea lu ă rii aminte aceteia,
face m cuno s c u t Credincio ş ilor, ca, dup ă intrarea Preo � ilor în Altar la
vec ernia Sâmbet ei, dup ă obiceiul ce st ă pâne ş te, nimeni s ă plece
genunc hil e pân ă la vec ernia Duminicii viitoare. Întru care, dup ă
intrarea în Altar ce se face în slujba cea de seara, iar ăş i plecând
genunc hil e, aş a aduce m Domnului rug ă ciunile. Că a Învierii
Mântuitorului nostru, înainte merg ă toare luând noi pe noaptea cea
dup ă Sâmb ă t ă , laudele de aici Duho v n i c e ş te le în � elege m, s ă rb ă toarea
împlinindu - o din întuneric la lumin ă , ca de aici întru o întreag ă
noapte şi zi, s ă pr ă znui m noi Învierea.

TÂLCUIRE

221
Încetarea Postului ce o zice Canonul a se face dup ă miezul nop � ii, Valsamón zice, că în
vremea de atunci într - alt chip se obiş nuia a se face de Creş tinii cei vechi, care chip în
vremile de acum cu totul este netrebnic. Al� ii îns ă pe încetarea postului, o zic; că este
mâncare de brânz ă şi de ouă , adică a Paş tilor. Luându - o aceasta din Capul 19 al că r � ii 5 a
Apostole ş tilor aş ez ă mânturi. Îns ă, ori aceasta de este, ori aceea, Creş tinii se cade dup ă
miezul nop � ii, mai întâi să asculte toat ă slujba de diminea �ă a Învierii, şi aş teptând pân ă se
va săvâr ş i Dumnezeiasca Liturghie, apoi să înceteze postul, şi să m ă nânce Paş ti cu veselie şi
bucurie. Că zic Apostole ş tile aş ez ă mânturi (la acela şi loc) „Pentru aceas ta şi voi Înviind
Domnul, aduce � i Jertfa voastr ă , pentru care a poruncit vou ă prin noi zicând, aceasta face � i-
o întru pomenirea mea, şi de aici lăsa � i postul veselindu - vă. Vezi că zic întâi să se facă
Liturghia, şi apoi să mânc ă m Paş ti? Drept aceea să cuteze a strica postul, pân ă a nu se
să vâr şi Dumnezeiasca Liturghie; nici Părin � ii să lase pe copii ca să facă o necuviin �ă ca
aceasta.
222 Că pentru aceasta şi zicem că Domnul a Înviat în ziua Duminic ă , fiindc ă dup ă Vlástar (la

litera 8 cap 3) şi dup ă Hrísant al Ierusalimului (în Gheográfie) ziua la cei biserice ş ti se
începe de la al 7- lea ceas la nop � ii, şi se sfâr ş e ş te la al 6- lea ceas al urm ă toarei nop � i, şi
orice lucru se face în aceste 24 de ceasuri ale acestei zile şi nop � i, se vede că se face întru o
zi. Însemneaz ă îns ă aici, că întru aceasta zi a Învierii, de dou ă ori se făcea să rutare: una de
Diminea �ă , în împ ă r ă tescul palat, şi osebit în Biserici, cântându - se: „Ziua Învierii” la
sfâr ş itul slujbei de diminea �ă . Şi alta, seara la slujba Vecerniei mari în Biserica cea mare a
sfintei Sofíei, când se făcea să rutarea Împ ă ratului cu to � i boierii lui, precum poveste ş te
Curopalátul zicând: „Şede Împă ratul în Tron, domesticul cel mare � inând sabia, şi to � i
boierii, intrând fiecare pân ă la cel mai de pe urm ă , mai întâi să rut ă piciorul lui cel drept
(pentru avtocratoría împ ă r ă� iei) apoi mâna cea dreapt ă (pentru că este Unsul Domnului
Împă ratul şi ap ă ră torul Bisericii, precum tâlcuie ş te Simeón al Tesalonicului) şi cu dreapta sa
aceasta (pentru că este Împ ă rat şi Osta ş , bogat şi să rac, întru Hristos, deopotriv ă). Pentru
aceasta pe aceast ă a doua să rutare mul � i din neş tiin �ă o numesc a doua Înviere. Iar despre
ouă le cele roş ii ce se m ă nânc ă în zilele Învierii , mul � i multe zic neîncredin � ate. Iar Paísie al
Gázei bă rbat în � elept, dezlegând oarecare întreb ă ri către Împă ratul Rusíei îi zicea, că, când
au zis Evreii (către Pilat): «Sângele lui asupra noastr ă şi asupra fiilor no ş tri», îndat ă s- au
roşit toate lucrurile ce aveau ei prin casele lor, şi prin urmare şi ou ăle încă. Drept aceea spre
pomenirea minunii, roş im şi noi ou ă le la ziua Învierii. Şi aceasta minune, o avem din vechi
predanisiri.
229
 Fiindc ă am luat (zice Canonul) s ă nu plec ă m genunchi Duminicile, de
la purt ă torii de Dumne z e u Pă rin � i, ai Sinodului întâi adic ă , de la
Dumne z eiescul Petru, şi de la marele Vasilie, pent r u Învierea Domnului,
facem cunoscu t Credincio ş ilor, ca, să încete ze plecarea genu nc hilor dup ă
intrarea în sfânt ul Altar, ce fac Iereii la Vecernia Sâmbetei, şi să o înceap ă
iar ăş i du p ă intrarea în Altar a Iereilor (adic ă dup ă Vohódul) care se face la
Vecernia Duminicii; adic ă dintr - o sear ă pân ă în cealalt ă sear ă ; că înainte
merg ă toare şi încep ă toare a Învierii Domnului, luând noi pe noap te a cea
dup ă Sâmb ă t ă , de atu nci începe m cânt ă rile cele de Înviere, şi de la
întun ericul nop � ii celei dup ă Sâmb ă t ă (care se socote ş te a Duminicii)
începe m pr ă znuirea. Şi pân ă ce � ine lumina zilei Duminicii, o să vâr ş im pe
ea. Ca cu chipul acesta, întru o noapte şi zi întreag ă , s ă pr ă zn ui m
Învierea 223 .

CANON 91

Muierile cele ce dau buruieni otr ă vitoare şi pierz ă toare, şi cele ce

prime s c otr ă vile cele omorâtoare de prunci, pede p s e i uciga ş ului s ă se
supun ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta supu n e cert ă rii uciderii pe muierile (sau pe b ă rba � ii)
ce dau bă uturi omor âto a r e de pru nci, aseme ni şi pe muierile cele ce le
primesc ca s ă piard ă pe nevinova � ii pru nci fiind îngrecate <îngreuia te > .

CANON 92

Cei ce ră pesc fem ei cu num e de împreu n ă c ă s ă torie, sau cei ce

împreun ă lucreaz ă , sau împreun ă voie s c cu cei ce le ră pesc, sau
hot ă rât sfântul Sinod, de ar fi Clerici, s ă cad ă din treapta lor; iar de ar
fi mireni, s ă se anatematis ea s c ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta este întocm ai cu Canonul 47 al Sinodului al 4- lea şi
cite ş te tâlcuirea acolo.

CANON 93

Muierea a c ă rei b ă rbat este dus, şi near ă tat unde s - ar afla, mai
înainte de a se încredin � a pentru moartea lui, cu altul c ă s ă torind u - se,
prea curve ş te. Aş i ş derea şi ost ăş i � ele, a c ă rora b ă rba � ii near ă ta � i fiind
unde s - ar afla, m ă ritându - se, aceluia ş i cuvânt se supun. Precum şi
cele ce pentru ducerea b ă rbatului nu aşteapt ă întoarcerea, îns ă are
oarecare iertare lucrul aici, pentru c ă este prepu s u l mai mult de
moarte. Iar ceea ce s - a m ă ritat cu cel p ă r ă sit la o vrem e de muierea
223Dar când, şi de cine s- a ridicat din Biserica noastr ă Răsăritean ă , acest Evanghelicesc,
Apostolesc, şi Părintesc obicei al îngenuncherii? Cu scump ă tate nu ştim să spune m. Că
chibzuire îns ă socotim, că să se fi ridicat aceasta, dup ă desbinare, poate de oarecare ai
noş tri, cu covâr ş ire râvnitori, ci se împotriveau obiş nuirilor Bisericii Apusene ş ti, prin
urmare încă şi acestui canonicesc obicei. Şi că aceast ă socotin �ă a noastr ă este adev ă rat ă ,
vezi pe Melétie Pigá al nostru la sfâr ş itul căr � ii a 3- a cea despre Creş tini, unde vorbe ş te
despre plecă rile de genunchi (fa � a 210 a tip ă ririi în Bucure ş ti). Pentru că şi Papalítra ce se
nume ş te la Apuseni, adic ă cununa cea de pe cap a Clericilor, obicei canonicesc fiind, s- a
ridicat de că tre ai no ş tri. Asemenea şi altele, precum şi deasa împ ă rt ăş ire, care la Apuseni
se urmeaz ă .
230
sa, dup ă ne ş tiin �ă , apoi lă sându - se ea, pentru c ă s - a întors c ă tre
dânsul cea mai dinainte; a curvit cu adev ă rat, îns ă întru ne ş tiin �ă .
Deci de nunt ă nu se va opri, mai bine îns ă ar fi de ar ră mâne aş a. Iar
de s - ar întoarce oarecând la o vrem e osta ş ul, a c ă ruia muierea pentru
îndelu ngata lipsirea aceluia, s - ar fi m ă ritat cu alt b ă rbat, acesta de va
voi, s ă - şi ia iar ăşi pe muierea sa, iertare dându - se ei pentru ne ş tiin �ă ,
şi b ă rbatului celui ce s - a fost c ă s ă torit cu dânsa, c ă tre a doua nunt ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta este alc ă tuit din trei Canoane, ale marelui Vasilie; (că
încep u t u l lui, este anum e Canonul 31 al aceluia ş i) zicân d, de se va duce
b ă rbat ul al vreunei muieri, şi mult ă vreme nu va veni, iar ea mai înainte
de a auzi şi a se încredin � a că a murit b ă rbat ul s ă u, va lua pe altul s ă u,
preacu rv ă este 224 (iar partea cea ur m ă toar e este Canonul 36 al aceluia);
a ş i ş derea şi muierile osta ş ilor, de se vor m ă rita a doua oar ă , ne auzin d că
vin b ă rba � ii lor, preacu rve sunt. Îns ă acestea a doua oar ă m ă ritân d u - se,
au oarecare iertare (mai mult ă adic ă decât ale celor ce nu sunt osta ş i şi în
lipsa lor se m ă rit ă a doua oar ă ). Căci b ă rba � ii acestor a, osta ş i fiind, şi în
ră zboaie petrecân d, mai mult se prep u n că au murit, decât că sunt vii 225 .
Iar muierea aceea, care (partea aceasta a Canon ului este anu me din cel 46
al aceluia ş i Pă rinte) va lua de b ă rbat pe cel lă sat o vreme de muierea lui,
ne ş tiind că a fost însura t, apoi se va lă sa de dâns ul, pentr u că s - a întor s
la dâns ul muierea cea mai dinainte, de a curvit cu adev ă rat, într u
ne ş tiin �ă îns ă ; dar nu se şi osânde ş te ca o preacu rv ă . Drept aceea nu se va
opri de a- şi lua legiuit b ă rbat, de va voi; mai bine îns ă este şi mai fă r ă
sminteal ă de nu se va m ă rita. Iar r ă m ăş i � a de aici a Canonul ui, este
însu ş it ă rân d uire a Sinodului acestuia; iar de se va întoarce osta ş ul de la
ră zboi du p ă câ � iva ani, a că ruia muierea a doua oar ă s - a m ă ritat pentr u
înstr ă inarea lui cea de mul � i ani, acesta de va voi, îşi ia iar ăş i pe muierea
sa, iertân d u - se atât ei, cât şi b ă rbat ul ui celui al doilea ce o luase. Pentr u
că ne ş tiind că acela este viu, s - a fost că s ă torit 226 .

CANON 94

224 „Pentru aceasta şi Nichíta al Irácliei zice, că de se va duce bă rbatul femeii într - alt loc, şi
acolo va lua � iitoare, şi muierea lui va aş tepta 3 ani, şi nu va veni, apoi bă rbatul ei se va
desp ă r � i de � iitoare, dar nu şi de muierea sa. Muierea lui îns ă nu poate lua alt bă rbat, ci să
ră mân ă aşa. Că a se m ă rita a doua oar ă, este slobod ă numai, când va muri bă rbatul ei, dup ă
Apostolul (fa � a 300 a lui Ghiur Grecórum). Dar nu şi când este viu. Iar Neraoa lui Léon
rânduie ş te că de se va robi o fa �ă din cei căsă tori � i, nu poate cea slobod ă a se că să tori cu
altul. Căci slobozindu - se din robie, are voie a- şi lua pe so � ia sa, m ă car de va fi că să torit cu
alta.
225 „Într - un glas cu Canonul acesta rânduie ş te şi Nearaoa 117 a lui Iusinián Titlul 7 Cartea

28 din Vasilicale (la Fótie Tiltlu 13 cap 3) zice: de se va afla osta ş ul sau alt oarecare în armat
la ră zboi ori în câ � i ani, muierea lui este datoare a- l aş tepta, m ă car de şi nu ar lua scrisori de
la el. Iar de va auzi că a murit, să nu se m ă rite, pân ă nu se va încredin � a de la mai marii
cetei în care a fost bă rbatul ei, care înaintea Evangheliei în scris să adevereze, să cu
adevă rat bă rbatul ei a murit, şi aş a încă un an să aş tepte, şi apoi este slobod ă ; iar într - alt
chip mă ritându - se, ca o preacurv ă se ceart ă şi ea, şi bă rbatul ce o a luat, şi zece litre de aur
să dea adev ă ratului bă rbat, de s- ar întoarce de la ră zboi, care şi voie are de va vrea să - şi ia
iarăşi muierea.
226
Zice îns ă Vlastar că Părin � ii ace ş tia au hot ă rât să aibă iertare pentru a doua înso � ire
muierile acelea, care sunt gata a se lepă da bă rbatul al doilea, şi nu st ă ruiesc întru
pă că tuirea cea din ne ş tiin �ă a nun � ii a doua; nu să se ierte şi cele ce se împotrivesc, şi nu
vor a se desp ă r � i de bă rba � ii cei al doilea ai lor (cap 5. stih 3)
231
 Pe cei ce se jur ă cu jur ă mânturi eline ş ti [p ă gâne ş ti] Canonul îi
supun e cert ă rilor; şi noi acest ora le hot ă râm aforisire.

TÂLCUIRE
Obiceiurile elinilor se cuvine a se urî de că tre Cre ş tini, şi a nu se jura
Cre ş tinii cu numele mincino ş ilor dum n e z ei ai acelora, zicând zeu (unul
din dum n e z ei lor). Şi nu nu mai jur ă mân t u r ile cele dup ă obiceiul elinilor
sunt oprite de noi, ci şi tot felul jur ă mân t u ri. Că zice Domnul: «Să nu ne
jur ă m nici pe Cer, nici pe p ă mânt, nici pe Ierusalim, nici pe capul nostr u»
[Matei 5: 34]. Ci în loc de tot jur ă mân t ul să zicem numai, pe a ş a, a ş a, şi pe
nu, nu. Că orice vom zice mai mult decât acestea este de la diavolul.
Îns ăş i aceasta ş i o adeverea z ă şi Iacov fratele Domnului [Iacov 5: 12], dar
şi însu ş i Osié Proorocul Legii vechi opre ş te jur ă mânt u rile zicân d: «Nu vă
jura � i pe Dumne z e ul cel viu» [Osié 4: 16]. Pentr u aceasta şi marele Vasilie
Canon ul 29 zice, că jur ă mâ n t ul de odat ă este oprit, şi cu mult mai vârtos
cel ce se face de că tre cineva pentr u a face r ă ul altuia.

CANON 95

Pe cei ce dintre eretici se adaug ă la Ortodoxie, şi în partea celor

ce se mântuie s c îi primim dup ă aş ezata urmare, rânduial ă şi obicei. Pe
Ariáni adic ă şi Machedo niáni, şi Navatiáni, pe cei ce se zic pe sine ş i
cura � i 22 7 , şi Ariséri 228 (Stângaci), şi pe Patruspre z e ciáni, adic ă
Mercuriáni şi Apolinári ş ti îi primim, dând ei Libéle (m ă rturisirea
Credin � ei în scris), şi anatematisin d pe tot eresul ce nu cuget ă ,
precu m cuget ă sfânta lui Dumn e z e u Catoliceas ca şi Apost olea s ca
Biseric ă , pecetluind u - se ei, adic ă ungând u - se ei mai întâi cu sfântul
Mir la frunte, şi la ochi, şi la n ă ri, şi la gur ă , şi la urechi. Şi
pecetluin du - i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfânt. Iar pentru
Pavlianístii, ce apoi n ă zuie s c la Catolicas ca Biseric ă , Hot ă râre s - a
aş ezat, a se Boteza negre ş it. Pe Evnomiáni îns ă care se boteaz ă într- o
afundare şi pe Montanístii cei ce aici se zic Grigi, şi pe Saveliáni cei ce
sl ă ve s c iopatoríe (fiu - p ă rintim e), şi fac alte oarecare cumplite, şi pe
toate celelalte eresuri, fiindc ă multe sunt aici, mai ales cei ce vin din
� ara Galaténilor, pe to � i cei ce dintre ace ş tia voie s c a se ad ă uga la
Ortodo xíe, ca pe ellini îi primim. Şi în ziua dintâi, îi facem pe ei
Cre ş tini, ia întru a doua, catihu m e n i; apoi în a treia, îi jur ă m pe ei
însuflân du - i de trei ori în fa �ă , şi în urechi. Şi aş a îi catehi sim pe ei, şi
îi face m s ă z ă bo v e a s c ă în Biseric ă şi s ă asculte Scripturile, şi atunci îi
botez ă m. Înc ă şi Manihéii, şi Valentiniánii, şi Marchioní ş tii, şi cei din
eres urile cele ase m e n ea. Nestoriánii trebuie a face Libéluri, şi a
anatemati si eresule, pe Nest órie, şi pe Evtíhie, şi pe Diosc ór, şi pe
Sevir, şi pe ceilal � i Exárhi ai acest or fel de eres uri, şi pe cei ce cuget ă
cele ale lor, şi pe toate eresurile cele ce mai înainte s - au pom e nit. Şi
aş a a se împ ă rt ăş i cu sfânta Cuminec ă tur ă .

TÂLCUIRE
Canonul acesta, de la începu t şi pân ă la aceasta, „şi atunci pe ei îi
botez ă m”, este chiar Canonul 7 al Sinodului 2. Iar partea cea din mijloc,
ce zice: „Iar pentr u Pavlianí ş ti”, pân ă la aceas ta, „a se boteza ei negre ş it”,
este chiar din Canonul 19 al Sinodului 1, pentr u aceasta nici le mai

227 În altele: Cei ce se zic cura � i şi preacura � i.

228 În altele: Preabuni.
232
tâlcuim, ci vezi tâlcuirea lor acolo. Iar r ă m ăş i � a Canonul ui acestuia, este
chiar rând uire a Sinodului acest uia, zicân: Că şi Manihéii 229 , şi
Valentinianii 230 , şi Marchionístii 231 , venind la Dreapta sl ă vire se cuvine a se
boteza, ca şi Evnomiánii, şi Montaní ş tii, dup ă tâlcuirea lui Valsamo n. Iar
Nestoriánii 232 , şi Evtihiánii, Dioscorí � ii, şi Seveliánii 233 trebuie să
anate m a ti sea sc ă în scris eresul lor, şi pe eresiár hii lor, şi pe to � i cei ce
cuget ă eresul lor, cu care se num ă r ă şi Monotelí � ii; ca şi Navatiánii adic ă ,
şi Machedoniá nii, şi a ş a să se împ ă rt ăş easc ă cu Dumne z eie ş tilr Taine.

CANON 66

Cei ce întru Hristos prin bote z s - au îmbr ă cat, au m ă rturisit a

urma petrec erea lui cea în Trup. deci pe cei ce pă rul Capului spre
v ă t ă marea celor ce îi v ă d cu afl ă ri de împletire îl împod o b e s c şi îl
g ă tesc, şi am ă gitur ă din aceasta propun sufletelor celor neînt ă rite, cu
certare potrivit ă p ă rinte ş te îi vind ec ă m, pov ă� uind u - i pe ei şi
în � elep c e ş te a vie � ui în ă� ându - i, c ă tre a ceasta, lă sând am ă girea, şi
de ş ert ă ciun ea cea din materie, c ă tre fericita şi nepierz ă toarea via �ă ,
mintea neîncetat s ă - şi mute, şi cu fric ă s ă aib ă curat ă petrecere, şi s ă
se apropie de Dumn e z e u cu cur ă� ia cea în via �ă dup ă dorin �ă . Şi pe
omul cel din lă untru, mai mult decât pe cel dinafar ă , s ă - l
împo d o b e a s c ă cu fapte bune, şi cu neprih ă nite n ă ravuir, încât o
ră m ăş i �ă de am ă girea celui potrivnic s ă poarte în sine ş i. Iar dac ă
cine v a afar ă de Canonul acesta ar face, s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Câ � i în Hristos v- a � i boteza, în Hristos v- a � i îmbr ă cat, zice marele
Pavel [Galateni 3: 27]. Drept aceea adaug ă Canonul acesta, că cei ce s- au
îmbr ă cat întru Hristos, se cuvine şi a petrece dup ă Dâns ul, şi a
întrebuin � a toat ă cur ă� ia, şi neîntina r ea, şi nu a- şi împo do bi trup ul cu
priso sin �ă şi cu dinadin s ul. Şi aforise ş te pe Cre ş tinii, cei ce- şi împletesc
p ă rul capului lor, piept ă nân d u - l şi netezin d u - l, şi prop u n â n d u - l ca pe o
am ă gire sufletelor celor neînt ă rite, şi lesne întoar se spre p ă cat, atât pe ale
b ă rba � ilor, cât şi pe ale femeilor 234 , cu certarea aceasta de aforisirii
229 Mánis Persul, rob fiind în mult ă vreme, Schiticesc s- a numit dup ă Teódor; eretic,
Cacomit; Cartea 1 cap 26. Numit fiind şi Cuvríchie dup ă Epifánie eresul 66. Manihéu s- a
numit în urm ă de către urm ă torii săi, şi reaua slăvire a lui Vasilíd, şi Marchíon în al 3- lea
veac au sem ă nat, dup ă Augustín în cea pentru eresuri cap 46, zicea că tre altele, că, sufletele
în pă să ri, şi dobitoace şi în târâtoare, intr ă dup ă moarte, dup ă Teódor (acolo şi).
230 Válent care pe al 2- lea veac a fost, zicea, că Hristos Trupul din Cer luându - l, ca printr -

un Canal prin Fecioar ă a trecut, nimic luând dintr - însa. Tertulián cartea împotriva lui
Válent, Cap 15. Valentiniánii tă gă duiau învierea trupurilor, pe Testamentul vechi îl lep ă dau,
citind Proorocii, repl ă zmuiau oarecare basme la tâlcuirile lor. Încă şi altele bârfind
ră ucredincio ş ii, dup ă Anonimul (nenumitul) tâlcuitor al Canoanelor.
231 Marchíon ucenic a fost oarec ă ruia Chérdon ucenicului lui Vasilíd şi Satornín urm ă torii lui

Símon vră jitorul, dup ă Tertulián cartea, Pentru Trupul lui Hristos. Acest Marchíon întrebând
oarecând pe sfântul Policárp, de- l cunoa ş te pe el cine este? A ră spuns sfântul, că foarte
bine îl cunoa ş te, a fi întâi nă scut fiu al diavolului. (Irinéu Cartea 3, Cap 3) a zis acesta a fi
trei încep ă torii, întâi nevă zutul Dumnezeu, a doua cel vă zut şi Făcător al lumii, şi al treilea
diavolul. Botezau nu numai odat ă , ci de trei ori, iertând şi pe femei să boteze. Acesta dup ă
Canonul 47 al marelui Vasilie, ocă ra Nunta şi Vinul. Zicea pe fă ptur ă a fi necurat ă , şi pe
Dumnezeu îl zicea făcă torul relelor, s- a ară tat aceasta în al 2- lea veac.
232 Pentru ace ş tia am zis în Prológul Sinodului al 3- lea.

233
Pentru aceş tia vezi în Prológul Sinodului al 4- lea.
234 Sub aceast ă aforisire a Canonului acestuia cad, dup ă Zonará, şi cei ce nicicum nu pun

brici pe capul lor, nici îşi taie perii capului, ci înadins îi lasă ca să se facă lungi pân ă la brâu,
ca ai muierilor. Asemenea şi cei ce îşi vopsesc pletele ca să se facă ro ş ii, sau ca aurul, sau îi
233
pov ă� uin d pe unii ca ace ş tia, îi înva �ă s ă lase toat ă am ă girea, şi
de ş ert ă ciunea, şi împo d o birea trup ul ui acestui materialnic şi stric ă cios, şi
s ă - şi înal � e mintea lor c ă tre Via � a cea fericit ă şi nestric ă cioas ă ,
apro piin d u - se dup ă putere de Dumne z e u, cu cur ă� irea vie � ii, şi
împo d o bi n d mai mult pe omul cel din lă untr u cu Moraluri bune, şi cu
bun ă t ă� i, adic ă pe suflet, mai ales decât pe omul cel din afar ă , adic ă pe
tru p, cu aceste am ă gitoare şi zada r nice împodo biri. Încât s ă nu aib ă
asu p r ăş i nici un sem n al r ă ut ă� ii diavolului, de care prin sfânt ul Botez s -
au lep ă dat.

CANON 97

Pe cei ce împreun ă cu muierile lor locuie s c, sau într- alt chip cu

neb ă gare de sea m ă sfintel e Locuri ob ş te ş ti le fac, şi cu def ă imare se
arat ă c ă tre ele, şi aşa ş ed într - însele, şi din vrednic el e de cinstire
Case ale celor ce se catehi s e s c, poruncim a se scoat e. Iar de nu va
p ă zi cine va aceasta, de va fi Cleric, s ă se caterisea s c ă , iar de va fi
mirean, s ă se aforiseas c ă .

TÂLCUIRE
Sfin � ite locuri nu nume ş te Canonul aici pe Dumne z eie ş tile Biserici, ci
pe locuin � ele de prin prejur ul Dumne z eie ş tilor Biserici, precu m sunt cele
ce se zic catehú m e n a; în care locuiau unii cu muierile lor, şi le
întrebuin � a u ca pe celelalte ob ş te ş ti locuri, fă r ă a face osebire între Locul
sfânt, şi între cel de ob ş te. Şi por un ce ş te s ă se izgonea sc ă unii ca ace ş tia
dintr - însele. Iar care nu va voi a p ă zi aceasta, Cleric fiind s ă se
caterisea sc ă , iar mirean ul, s ă se aforiseasc ă .

CANON 98

Cel ce va lua întru împ ă rt ăş ire de nunt ă muiere, pe cea logodit ă

cu altul, înc ă viu fiind logodnicul ei, s ă se supu n ă vino v ă� iei
preacurviei.

TÂLCUIRE
Logodna ce se va face dup ă lege, în vârst ă legiuit ă adic ă a b ă rbatului,
şi a femeii, cu darea inelelor, şi cu sfin � it ă cuvânta r e, şi cu obi ş nuit ă
s ă ruta rea celor ce se logodesc, o logodn ă ca aceasta, zic, are aceea ş i
putere cu nun ta cea deplinit ă (şi vezi subîns e m n a r e a Canon ul ui 17
Apostolesc). Pentru aceasta Canonul acum por un ce ş te, c ă cel ce va lua pe
cea aseme ni logodit ă , viu înc ă fiind logodnicul ei, s ă se certe întocmai, ca
şi cel ce ar lua pe cea m ă ritat ă cu altul înc ă tr ă ind acela, unul ca acela s ă
se certe ca un preacu rvar, adic ă precu m şi pe acela care a voit a lua de
femei pe cea m ă ritat ă cu altul. Pentr u că şi so � ie nume ş te logodnicul pe
logod nica sa, precu m şi drept ul Iosif logodnicul , se nume ş te de că tre
leagă cu trestii ca să se facă cre � i. Sau pun peruci, şi str ă in p ă r pe capul lor. Aceş tei aforisiri
se supun şi cei ce- şi rad bă rbile, ca să se facă drepte, şi frumoas ă în urm ă , şi nu cre � e, sau
pentru ca să se arate totdeauna ca ni ş te tineri fără de bă rbi. Şi cei ce cu că ră mid ă înfocat ă
îşi ard perii bă rbii câ � i sunt mai lungi decât ceilal � i, sau mai strâmbi, sau cu �inbistre îşi
smulg perii fe � ei ca să se arate frumo ş i. Sau îşi vopsesc bă rbile, ca să nu se arate bă trâni.
Aşişderea şi muierile cele sulimenesc, şi pun dresuri pe fa � a lor ca să se arate frumoase, şi
să trag ă pe bă rba � i spre sataniceasca iubirea lor. O şi cum ticăloasele îndr ă znesc a necinsti
chipul ce le- a dat Dumnezeu, cu aceste mici împodobiri? Ah! Şi cum le va cunoa ş te
Dumnezeu de sunt fă pturi, şi chipuri ale sale, când ele poart ă alt ă fa �ă diavoleasc ă! Şi alt
chip satanicesc.
234
Evangheli ş ti b ă rbat al Preasfin tei Fecioare, şi de aseme ni şi Preasfâ n t a
Fecioar ă , Femeie lui Iosif. Fiindc ă şi de că tre Legea cea veche, putere de
nunt ă avea şi logodn a. 235

CANON 99

Înc ă şi aceasta ne - am în ş tiin � at c ă în � ara Armenilor se face, încât

oarecare în lă untru în sfin � itele Altare, fierbând p ă r � i de c ă rnuri, le
proaduc, ră m ăş i � uri Iudaice ş te împ ă r � ind Preo � ilor. Drept aceea noi
p ă zind neîntinarea Bisericii, porunci m, a nu fi slobod cuiva din cei
sfin � i � i s ă ia p ă r � i deos e bit e de c ă rnuri de la cei ce le proaduc, ci cu
cele ce s - ar mul � umi cel ce proadu ce, cu acelea înde st ul ea z ă - se, afar ă
din Biseric ă acest fel de proaduc ere f ă cându - se. Iar dac ă cine va
aceasta nu o ar face aş a, s ă se aforisea s c ă .

TÂLCUIRE
Şi Zonará, şi Valsamó n, şi Aristín, şi Anoním ul tâlcuitor, to � i de ob ş te
tâlcuiesc, precu m că în lă untr u Altarelor Arménii fierbeau că rnurile. Mie
mi se pare îns ă că tâlcuitorii ace ş tia, ne însem n â n d cu cóm ă , împreu n â n d
pe p ă r � ile că rnurilor cele fierbea, cu, în lă untr ul Altarelor, au r ă t ă cit. Îns ă
nu este a ş a; că ci în Altare nu se împreu n ă , cu p ă r � ile că rnurilor ce le
fierbea, ci desp ă r � in d u - se cu cóma, le împreu n a cu, aduc prinoa sele.
Pentr u că este foarte cu nepu tin �ă a crede pentr u necuviin �ă , ca s ă fiarb ă
carnea în lă untr ul sfânt ului Altar, şi să - l fac ă pe acesta buc ă t ă rie.
Canon ul acesta zice, că acest obicei ce se fă cea în Armenia, a fierbe
că rnuri la casele lor adic ă , şi apoi a proad u ce p ă r � i dintr - însele în
lă untr ul în sfân tul Altar, Iereilor (precum proa d ucea u şi Iudeii Iereilor
p ă r � i din dobitoacele cele ce se jertfeau) acest obicei, zic, de aici înainte.
Să nu se mai fac ă . Dar nici Preo � ii s ă aib ă slobo ze nie a lua p ă r � ile
dobitoc ului acele ce vor, şi s ă se mul � u m e a s c ă cu cele ce va da Cre ş tinul
cel ce le aduce, şi proad u ce r ea acestora îns ă s ă o fac ă afar ă din Biseric ă , şi
nu în sfân t ul Altar. (Într - aceas ta se face ar ă tat ă noima noastr ă cea mai de
sus.) Dac ă se fierbeau că rnurile acestea în Altar, trebuia Canonul s ă o
opreasc ă şi aceasta, ca pe o cu totul necuviincioas ă , precu m au oprit şi
proad u c er e a lor. (Căci care nu va voi a se p ă r ă si de aceasta, s ă se
aforiseasc ă .) Iar Valsamó n zice (la tâlcuirea Canon ului 3 Apostolesc), că
au vă zut Egumen Preot caterisit, şi gonit din Egumenie, pentr u că a b ă gat
în sfânt ul Altar carne, şi brân z ă . Vezi şi tâlcuirea celui al 3 - lea
Apostolesc.

CANON 100

Ochii tă i drepte s ă vaz ă , şi, cu toat ă paza � ine � i inima ta,

porunce ş te În � elpciu n ea [Pilde 4: 22, 25]. Că lesn e introduc sim � irile
trupului în suflet pe cele ale loru ş i. Deci, zugr ă viturile cele ce
adem e n e s c pe ved ere, ori pe table, ori într - alt chip cum va puse
înainte, şi stric ă pe minte, şi porne s c spre aprinderile îndulcirilor
celor de ruş ine, poruncim de acum nici într- un chip şi orice fel a se
înse m n a. Iar dac ă cine va s - ar apuca a face aceasta, s ă se aforis ea s c ă .

235
Conglă suindu - se cu Canonul acesta hot ă r ăş te şi în Capul al 2- lea Titlul al 58- lea Cartea
6 din Vasilicale şi Tema 3 Cap 12 Titlu 37 a acestei Căr � i 60 că ca un preacurvar să se
judece care va lua de femeie pe cea logodit ă cu altul. Vezi şi în capul 11 cel despre
învă�ă tura nun � ilor.
235
 TÂLCUIRE
Fiindc ă unii zugr ă veau pe pere � i , şi pe scând u ri, oarecare zugr ă viri
necins tite, adic ă , muieri goale, sau sc ă ldân d u - se, sau de b ă rba � i
s ă rutâ n d u - se, sau alte urâciuni ca acestea, care am ă gesc ochii celor ce le
vă d, şi mintea, şi inima lor porne sc spre pofte trupe ş ti; pent r u aceasta
Canon ul acesta por un ce ş te, ca chipu rile cele de acest fel nicidecu m s ă se
mai zugr ă veasc ă ; iar de le- ar zugr ă vi cineva, s ă se aforiseasc ă . Căci cele
cinci sim � iri ale tru p ul ui, şi mai ales cea mai întâi, şi împ ă r ă teasa vedere,
cu lenire bag ă chipurile acelora ce le vede în lă untr u în suflet. Pentru
aceasta şi Solomon sf ă tuie ş te, ochii fiec ă ruia s ă vad ă drep te, şi lucruri
bune, şi fie ş tecare s ă - şi p ă zeasc ă mintea şi inima sa cu toat ă paza, desp r e
toate cele de ru ş ine potrivnice sim � u rilor sale.

CANON 101

«Trup al lui Hristos, şi Biseric ă , pe omul cel zidit dup ă Chipul lui
Dumn e z e u » [1 Corinteni 12: 27; 2 Corinteni 6: 16], Dumn e z ei e s c u l
Apost ol cu mare glas îl num e ş te, fiind dar mai presu s de toat ă sim � ita
zidire cel ce s - a norocit de cereas ca vrednicie cu mântuitoarea
Patim ă , mâncân d şi bând pe Hristos, deapururea se une ş te cu Via � a
cea pururea vec uit oare, şi sufletul, şi trupul îşi sfin � e ş te cu
împ ă rt ăş irea Dumne z e i e s c u l ui Dar. Drept aceea, de voie ş te cine va a
se împ ă rt ăş i cu preacuratul Trup în vrem ea adun ă rii, şi una cu acela a
se face cu împ ă rt ăş irea, mâinile închipuind u - şi în chipul Crucii, aş a
apropie - se, şi primeas c ă împ ă rt ăş irea Darului. Că pe cei ce cinst e s c
mai mult pe oarecare vase de aur, sau de alt ă materie, f ă cându - le
spre primirea Dumn e z e i e s c u l ui Dar, mai mult decât pe mân ă , şi
printr - însele se învred nic e s c preacuratei Împ ă rt ăş iri, nici întru un
chip îi apropie m, ca pe unii ce mai mult cinste s c decât pe Icoana lui
Dumn e z e u pe materia cea neîn s u fle � it ă , şi omului supu s ă . Iar de s - ar
v ă di cine v a c ă d ă preacurata Împ ă rt ăş ire celor ce aduc ni ş te vas e ca
acest ea, s ă se aforis eas c ă , şi însu ş i, şi cel ce le aduce.

TÂLCUIRE
În timpul acela era obicei a se împ ă rt ăş i şi mirenii, ca şi cei sfin � i � i,
luân d în mâini sfânt ul Trup; precu m în ziua de ast ă zi o iau Anafora. Şi
fiindc ă unii, poate că pent r u evlavie, şi cinste mai mult ă că tre
Dumne z eie ş tile Daruri, fă ceau vase de aur, sau de alt ă materie de mult
pre � , şi într u acelea primind Preacura t ul Trup ul Domnului, a ş a se
împ ă rt ăş eau cu el. Pentr u aceasta Canonul acesta nu prime ş te aceast ă
urmar e, de se şi fă ceau pentr u evlávie; că ci omul, şi pentr u că s - a fă cut
dup ă Chipul lui Dumne z e u, şi pentr u că m ă nânc ă Trupul, şi bea Sângele
lui Hristos, prin acestea sfin � in d u - se, şi pent r u că fiind tru p, şi Biseric ă a
lui Hristo s, du p ă Apostolul, covâr ş e ş te pe toate zidirile cele sim � ite, şi
neîns ufle � ite, şi prin urmar e, mâinile lui sunt mai cinstite, decât tot vasul.
Drept aceea cine voia a se împ ă rt ăş i cu Trup ul Domnul ui, trebuia să - şi
închip uia sc ă mâinile în chipul Crucii, şi să - l primeasc ă . Iar care din
mireni l- ar fi primit în vas, şi oricare Preot l- ar fi dat întru acest chip,
amân d oi hot ă r ăş te Canonul s ă se aforisea sc ă , adic ă s ă se opreasc ă de
Dumne z eiasca Împ ă rt ăş ire.

CANON 102

236
 Trebuie dar cei ce au luat de la Dumn e z e u st ă pânire a dezlega, şi
a lega, s ă ia aminte felurim ea p ă catului, şi g ă tirea c ă tre întoarcerea
celui ce a pă c ă tuit, şi aş a potrivit ă boalei pe vinde care s ă o aduc ă . Ca
nu pe ne m ă surarea întru amândo u ă întrebuin � ând u - o s ă gre ş easc ă
c ă tre mântuirea celui ce bole ş te. Că nu simpl ă [proast ă ] este boala
p ă catului, ci de multe feluri, şi multe odrasle de v ă t ă mare odr ă sle ş te,
din care ră ul mult se revars ă , şi înainte spore ş te, pân ă s ă stea
împotriva puterii celui ce vind ec ă . Drept aceea cel ce se arat ă ştiutor
de doftoria cea întru duhul, mai întâi se cade a cerceta dispo z i � ia
[aş ezarea suflet ea s c ă ] celui ce a p ă c ă tuit, şi de se înduplec ă spre
s ă n ă tate, sau dimpotriv ă prin chipurile sale cheam ă asupr ăş i pe boal ă ,
s ă privea s c ă în ce chip poart ă grij ă de întoarcerea sa în vrem ea
poc ă in � ei; şi de nu st ă împotriva doftorului, şi de nu cre ş te rana
sufletului prin aducerea leacurilor celor ce se pun asupra ei, şi aş a
milo sti virea s ă o m ă soare dup ă vrednicie. Că tot cuvântul lui
Dumn e z e u şi celui ce i s - a încredin � at p ă storeas ca ighem o n i e, este, a
întoarce pe oaia cea ră tă cit ă , şi de şarpe ră nit ă a o tă m ă dui. Şi nici
c ă tre pr ă pastia dezn ă d ă jduirii a o împinge, nici frâiele a le sl ă bi spre
abaterea şi def ă imarea vie � ii. Ci cu un chip numaid ecât, ori prin
doftoriile cele mai aspre şi mai pietroas e, ori prin cele mai moi şi mai
blânde, s ă stea împotriva patimii, şi s ă se nev oias c ă spre închid erea
ră nii, ispitind rodurile poc ă in � ei, şi în � elp � e ş te icono m i s in d pe omul
cel chemat c ă tre str ă lucirea cea de sus. Deci amândou ă se cuvin e a le
şti noi, şi cele ale scu m p ă t ă� ii, şi cele ale obiceiului. Şi a urma, la cei
ce nu prime s c m ă rginirea, cu chipul cel predat, precu m ne înva �ă pe
noi Sfin � itul Vasilie.

TÂLCUIRE
Dup ă ce Sinodul acesta a rând uit desp r e multe, şi osebite cert ă ri, în
sfâr ş it prin Canonul acesta las ă totul la judecata Episcopilor, şi a
Duhovnice ş tilor Pă rin � i, st ă pânirea de a lega şi a deslega. Zicând, că ei se
cuvine a socoti şi felurimea p ă catului, adic ă de este de iertare, sau de este
de moar te, şi plecarea ce are p ă c ă tosul spre poc ă in �ă , şi a ş a s ă aduc ă
potrivit ă lecuirea cu boala lui. Nu cumva dând ei celor mari de suflet, şi
osâr d nici spre poc ă in �ă , cert ă ri compogor â t o a r e, şi u ş oare, iar celor mai
lene ş i, şi mici de suflet, dimpot riv ă s ă le dea Canoan e aspre, că nici pe
unul vor îndrep t a, nici pe altul, ci mai vârto s îi vor pierde. Pentr u că atât
de mult în felurit este p ă catul, şi atât de tare cre ş te, încât st ă împot riv ă ,
adic ă biruie ş te şi puter ea, şi me ş te ş ugul Duhovnicescului doftor. (Ori şi
a ş a mult înfelurit este p ă catul, şi foarte cre ş te, pân ă ce ajunge a ve ş teji şi
pe me ş te ş ugul Duhovnicescului doftor). Deci pentr u aceasta doftor ul
sufletelor mai întâi de toate trebuie s ă socotea sc ă a ş ezarea [dispozi � ia] şi
plecarea p ă c ă tos ului, de ş i iube ş te să n ă tatea sufletului să u cu fierbin te
poc ă in �ă , sau dimp o t riv ă , de ş i cre ş te p ă catul s ă u asupr ăş i. Şi cu ce chip se
poart ă cu p ă catul. De nu se împot rive ş te mânt uit oa r elor dofto rii ce- i d ă
(precu m o fac aceasta cei strica � i de minte, împot rivind u - se doftoriilor ce
le dau doftorii cei tru pe ş ti). Şi de nu cre ş te mai mult cu acestea rana
p ă catului. Acestea toate, zic, trebuie mai întâi Duhovnicul a le socoti, şi
a ş a du p ă analoghie [propor � ie] să m ă soare milostivirea. Uş urând cert ă rile
la cel lene ş , şi mic de suflet, îngreu nâ n d u - le la cel osâr d nic şi mare de
suflet. Şi amân d o u ă fă când u - le pentr u milostivire. Ca pe cel mare de
suflet să - l cur ă� easc ă de p ă cat, iar la cel mic de suflet s ă nu fac ă rana mai
rea. Şi în scur t a zice, tot scopul, şi lui Dumn e z e u, şi Duhovnicului

237
aceasta este, a întoarce oaia cea r ă t ă cit ă , adic ă pe p ă c ă tosul (la poc ă in �ă ),
s ă - l vindece r ă nit fiind de ş arpele cel gândit, şi nici s ă - l împing ă în
pr ă pas tia dejn ă d ă jduirii cu grelele cano nisiri, nici iar ăş i s ă sl ă beasc ă frâul
lui, cu u ş oarele Canoane, şi cu aceasta s ă - l arunce în def ă imare, şi în
lenevire. Ci cu tot chipul, ori cu cele aspre şi iu � i leacuri, ori cu cele
u ş oare şi blânde, s ă se sileasc ă a- l face s ă n ă tos; cercân d rodurile
poc ă in � ei lui, şi cu în � elepciun e iconomisin d u - l că tre str ă lucirea cea de
sus a Sfintei Treimi (care este împ ă r ă� ia Cerurilor, dup ă Teologul
Grigorie). Deci Duhovnicul, pe amân d o u ă trebuie a le ş ti (precu m în
Canon ul al 3- lea al marelui Vasilie anum e se zice aceasta) adic ă şi
scum p ă tat ea a o ş ti, şi obiceiul. Şi dac ă p ă c ă to ş ii nu vor a p ă zi
scum p ă tat e, pentr u care se face compogor ă m â n t, şi de ani, şi de
cano nisirea p ă catelor lor, m ă car s ă le por u ncea sc ă să p ă zeasc ă obiceiul.
Adic ă întregi anii cei rând ui � i de Canoane, şi cert ă rile.

PROLEGÓMENA

DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL ŞAPTELEA SINOD

Sfânt ul şi Ecumenicul [a toat ă lumea] al 7 - lea Sinod

[Sobór] s - a adu n a t în Niceea Vetíniei a doua oar ă în timp ul lui
Const a n ti n, şi a Irinei maicii lui, în anul de la Hristos 783. Iar
Pă rin � i au fost la acest a, Drept sl ă vitori adic ă trei sute cinzeci,
s - au ad ă ug ă t îns ă şi al � i ş aptes p r e z e c e, care mai întâi erau
lupt ă to ri de Icoane, în urm ă îns ă căindu - se s - au pri mit de
Sinod ul acest a. Încât to � i au fost trei sute ş aizeci şi ş apte. Iar
covâr ş itori şi mai însem n a � i între ei era Tarasie al
Const a n ti n o p o l ul ui, Petru Arhipre s bi t e r u l Romei, şi alt Petru
Presbite r şi acesta şi Egumen al Monastirii sfânt ul ui Sávva din
Róma, � iind locul lui Papa Adrian. Toma Sínghelul şi
Ierom o n a h u l, şi Ioan Ierom o n a h u l, plinin d locul
Apostole sc ul ui Scaun, adic ă în locul lui Apolinárie al
Alexan d ríei, al lui Teodo rí t al Antiohíei, şi al lui Ilie al
Ierusali m ul ui. Aveau îns ă mult ă puter e în Sinodul acesta şi
Monahii, fiindc ă era de fa �ă într u acest a 135 Arhima n d r i � i ai
Monastirilor. Şi s - au adu n a t Sinod ul acesta, împot riva
p ă gânilor, şi prih ă nito rilor de Cre ş tini lupt ă to ri [icono m á h i] ai
sfintelo r Icoane, pe care anate m a t i si n d u - i, şi mai ales pe
Anast á sie, pe Const a n ti n, şi pe Nichíta, care în vremea
lupt ă to rilor de Icoane au st ă tut minciu n o - pat riar hi [pseu d o -
patriar hi] ai Const a n t i n o p o l ul ui, ca unii ce sfintele Icoane, nu
nu m ai nu le s ă ruta u, şi nu li se închina u, ci şi idoli le nu m e a u,
şi le ardea u, şi le că lcau, şi pe dru m u r i le târa, şi în tot chipul
le batjoco r e a u. Acest Sinod stricân d îns ă (în Práxa a 6 - a) şi
hot ă rârea cea minciu n o - nu mi t ă şi dat ă de mincino s ul Sinodul
cel adun a t în Vlahér na în tim p ul lui Const a n t i n Copro ni m,
Epifánie şi Ioan Diaconii citind u - l. Şi pe sfânt ul Gher m a n ó, şi
pe Ioan Damasc hi n u l, şi pe Gheorgh e Ciprián ul din nou
238
pro p ov ă d ui n d u - i de Drep t sl ă vitori şi sfin � i, au dat hot ă râre în
a ş aptea Práx ă a sa, a ş a fiind anu m e: „Hot ă râ m împ re u n ă cu
toat ă scu m p ă t a t e a, şi st ă ruirea, ca întoc m ai dup ă chipul
cinstitei şi de via �ă f ă c ă toarei Cruci, s ă se înal � e şi cinstitele şi
sfintele Icoane, cele zugr ă vite cu vopsele, sau cu moz aíc, sau
cu alt ă materie cu iscusin �ă a ş ezat ă , în sfintele lui Dum n e z e u
Biserici, pe sfintele Vase, şi pe ve ş mint e, pe pere � i, şi pe
scân d u ri, în Case şi în căi, atât Icoana Dom n u l ui şi
Dum n e z e u l ui şi Mântuit o r ul ui nost r u Iisus Hristo s şi a
Preacu r a t ei Stă pânei noas t r e sfintei Nă sc ă toare de Dum n e z e u ,
cât şi ale cinsti � ilor Îngeri 236 , şi ale tut u r o r sfin � ilor. Că cu cât
mai adeseo ri prin Iconiceasc ă înse m n a r e se privesc, cu atât a
mai mult şi cei ce le privesc pe acestea se de ş tea p t ă că tre
aducer ea amin t e, şi dorirea prot o ti pilor celor întâi. Şi acest o r a
a le da s ă ruta r e, şi cinstito a r e închin ă ciu ne. Nu îns ă adev ă rat a
slujirea cea du p ă Credin � a noas t r ă , care se cuvine singur ei
Dum n e z eie ş tii Firi. (Că slujirea se hot ă r ăş te de că tre marele
Vasilie, că este slujirea cea întin s ă şi necur m a t ă , şi
ner ă spâ n d i t ă că tre Dum ne z ei r ea că reia sluji m; Hot ă rârea cea
în scur t 230) ci du p ă chip ul ce ne închin ă m cinstitei şi de via �ă
fă c ă toarei Cruci, şi sfintelo r Evanghelii, şi celorlalte sfin � ite
lucruri.” Şi a le face proa d u c e r e a de t ă mâieri, şi de lumini,
spre cinste acest o r a, precu m cu bun ă cinstire se obi ş nuia u şi
cei vechi. Că cinstea Icoanei trece la Chipul cel întâi 237 , şi cel
ce se închin ă Icoanei, se închin ă într u ea Ipost a s u l ui celui scris

236
Deci în Práxa a 5- a a acestui Sinod, citindu - se cuvântul lui Ioan al Tesalonicului, întru
care dovede ş te, că se cuvine a se închipui îngerii precum s- au vă zut de mul � i sim � itore ş te
de multe ori, cu chipul trupurilor lor. Au ră spuns Tarásie, că a dovedit Părintele acesta că se
cuvine a se zugr ă vi îngerii, pentru că sunt scri ş i împrejur, şi pentru că s- au ară tat la mul � i
ca oameni. Iar cu socotin � a lui Tarásie s- a unit şi Sinodul. Însă trupuri însu ş ite ale Îngerilor
tâlcuiesc oarecare mai noi Teologi, că sunt trupurile cele vremelnice, pe care le- au luat ca
să se facă cu ele vă zu � i ochilor, lipite că tre ei din fiin � a aerului. Iar numitul Ioan zice în
Práxa a 5- a, că pentru aceasta se închipuiesc Îngerii, pentru că au trupuri sub � iri. Aducând
şi martori la aceasta pe marele Vasilie, pe marele Atanásie, şi pe Dumnezeiescul Metódie. Că
cu sub � iri trupuri dup ă aceş tia sunt şi Îngerii, dar nu cu totul des ă vâr ş it fără trupuri ca
Dumnezeu. Că zice marele Vasilie în capul 16 al cuvintelor celor pentru Sfântul Duh, despre
Îngeri: „Pentru aceasta şi în loc sunt, şi vă zu � i se fac, în felul trupurilor lor ară tându - se
celor vrednici.” Încă şi Dumnezeiescul Ilárie zice, că tot cel zidit, este şi trupesc. (Cap 2 la
Matei) ci şi Origen cu trupuri sub � iri a în � eles pe Îngeri (despre încep ă torii cartea 1 cap 7, şi
cartea 2) şi Tertulian în multe locuri, şi mai ales în Voroava cea pentru Trupul lui Hristos
(Cap 6) şi Iustin, şi Clément Stromateul (cartea 3) şi Atinagóra în Apologie (adică
desvinovă� ire); şi Ciprián (pentru haina fecioreasc ă ), şi Ambrosie (în Cartea pentru Noe şi
pentru corabie) şi Eusébie (în cartea 5 pentru Evangheliceasca prog ă tire), şi Sulpíchie Sevírul
(pentru Bisericeasca Istorie), şi Lactántie (Cartea 2 a introducerilor) şi Augustín. Iar pe lângă
to � i aceş tia şi marele Macárie Egipteanul. Şi vezi capul 67 al lui Simeón Metafrást ului în
Filocalíe, Fa � a 270.
237
Zicerea aceasta este a marelui Vasilie, precum însu ş i Sinodul acesta în a 6- a Práx ă a sa
zice aceasta: Şi însu ş i Vasilie în Canonul 18 pentru Sfântul Duh. Zice îns ă şi Atanásie „Deci
cel ce se închin Icoanei, prin ea se închin ă Împ ă ratului.” Asemenea îns ă şi Hrisostom: „Nu
ştii, că de vei ocă rî Icoana Împ ă ratului în fa � a dreg ă toriei lui aduci ocara?” (Foaia 859 al
tomului al 2- lea al Sinodicalelor). Cinstea aceasta însă , alt fel se face chipului celui întâi
(adică însu ş i persoanei) şi alt fel Icoanei (dup ă Vlástar) că aceluia adică se face slujitore ş te,
iar Icoanei, cu chip relativ.
239
în ea 238 . Că a ş a se înt ă re ş te înv ă�ă tur a sfin � ilor Pă rin � ilor
no ş tri, adic ă pred a ni si re a Catolice ş tii Biserici, ceea ce de la
marginile Pă mân t ul ui pân ă la marginile lui au primit
Evanghelia. Şi pe lâng ă toate acest ea, Sinodul acest a au dat
într u a opta Práx ă a sa şi acest ea 22 de Canoa ne, de nevoie
fiind la buna rân d u i al ă şi a ş ezare a Bisericii. Cu care s - au
adeverit, împ re u n ă şi tot sfânt u l şi Ecumenicul Sinod ul acesta
al 7- lea de Sinod ul cel ce du p ă acest a s - a adu n a t în sfân t a
Sofía, şi de to � i tâlcuit o rii Canoa n elor. Iar Practicalele
Sinod ul ui acest ui a, care în opt lucr ă ri se cup rin d, se afl ă în
238 Icoană se zice, (grece ş te adic ă de la eikéne) de la asem ă narea ce are cu prototipul (întâiul
chip). Şi alta se zice fireasc ă , precum este fiecare firesc fiu, către firescul să u tat ă (pentru
aceasta şi Dumnezeiescul Vasilie; pe zicerea cea mai de sus, adică, cinstea Icoanei (a
chipului adică) o au luat la firescul chip al Fiului şi Cuvântului că tre Dumnezeu şi Tat ă l). Iar
alta urm ă toreasc ă şi me ş te ş ugeasc ă , precum este ceea ce cu vopsele se face, şi cu alt ă
materie lesnicioas ă , despre care este cuvântul aici. Şi firescul chip adic ă se osebe ş te cu
adevă rat dup ă Ipostas de pricinuitorul să u, fiindc ă , Tat ăl şi Fiul sunt dou ă Ipostasuri. Nu se
osebe ş te dup ă fire, fiindc ă ei una sunt dup ă firea omenirii. Iar cel me ş te ş ugesc este
dimpotriv ă , dup ă fiin �ă adic ă se osebe ş te de întâiul chip, căci întâiul chip este însufle � it şi
viu om, iar chipul lui este neînsufle � it şi materie moart ă . Pentru care şi acest al 7- lea Sinod
a zis în a 6- a Práxă a sa: Că Icoana nu este dup ă fiin � a întâiului chip, iar dup ă Ipostas, adică
dup ă urmarea Ipostasului este una cu întâiul chip. Că un Ipostas este a închipui, şi a- l
întâiului chip; fiindc ă întâi chip se vede în Icoan ă , şi Icoana se înfii � eaz ă întru întâiul chip,
că umbra de la trup, şi a se desp ă r � i de el este cu neputin �ă . Fiindc ă Ipostasul se
închipuie ş te, şi nu firea. Şi fiindc ă la fiecare Icoan ă se scrie nu numele firii, adică acesta este
chiar chip de om, ci Numele Ipostasului, adică cum că este a lui Hristos; sau a lui Ioan, sau a
altuia. Pentru aceasta şi Sinodul în Práxa mai de sus zice, că Icoana se aseam ă n ă cu întâiul
chip numai cu numele, şi dup ă aşezarea m ă dularelor celor ce- l caracterizeaz ă . Este îns ă şi
al treilea chip, care se zice în � eles şi însemn ă tor. Precum erau întâiele închipuiri ale Tainelor
Darului Evangheliei şi al adev ă rului. Iar închipuirile acestora erau semnele [símbolurile] legii
vechi şi ale Proorocilor; dup ă care, şi la Slava Vecerniei a Duminicii Ortodoxiei se zice (adică
a întâiei Duminici a marelui post), că Darul Evangheliei, şi Biserica, mai înainte au însemnat
pe chipul Cortului m ă rturiei. Fiindc ă acesta, ca un întâi chip şi nepricinuit, mai înainte era
de chipul Cortului; iar chipul acestuia, în urma Darului a fost făcut, nu dup ă vreme, ci dup ă
aceasta, că a fost chip şi pricinuit; şi iarăşi întâi chipuri sunt lucrurile cele din viitorul veac,
iar închipuirea ale acelora sunt Tainele Darului Evangheliei. (Pentru aceea atât
Dumnezeiescul Pavel a zis, că umbra având Legea, nu pe însu ş i chipul lucrurilor. Unde chip
adică în � elege pe Darul, iar lucruri pe cele ale viitorului veac; cât şi marele Vasilie în
Canonul 91 chip al viitorului veac a numit pe Duminic ă . Drept aceea şi unii Părin � i au zis
antítipon (în loc de chip) al Trupului şi al Sângelui Domnului, pe Dumnezeiasca Euharístie
dup ă Sfin � enie, către lucrurile cele ce se vor descoperi gol şi ară tat în viitorul veac
potrivindu - l pe el, acoperite fiind acum de întâmpl ă rile Pâinii şi a Vinului, precum
tâlcuie ş te sfântul Maxim.) La Sfintele Icoane una şi aceea ş i este şi închin ă ciunea şi
să rutarea; Pentru aceasta şi sfântul Sinod în a 7- a Práxă a zis, dup ă toate a se primi
cinstitele Icoane, şi a ne închina lor, şi a le să ruta; că amândou ă aceea ş i însemneaz ă ;
precum în hot ă rârea cea mai de sus zice: Şi a le da lor să rutare, şi cinstitoare închin ă ciune.
Iar mai pe larg luându - se închin ă ciunea, însemneaz ă pe toat ă cinstea şi închin ă ciunea ce cu
că dere ce se face înaintea sfintelor Icoane, precum a zis Dumnezeiescul Damaschin în cel
pentru Icoane. Alta este închin ă ciunea cea slujitoreasc ă , alta cea fă ră atârnarea şi � inere,
alta cu atârnarea şi � inere. Că închin ă ciunea cea slujitoreasc ă numai lui Dumnezeu, şi lui
Hristos însu ş i se dă, şi Pâinii şi Vinului celor ce s- au pref ă cut la Dumnezeiasca Euharístie,
în Trupul şi Sângele lui Hristos; că cel ce se închin ă lui Hristos, dup ă Vlástar, însu ş i Tat ă lui
şi Duhului celui Sfânt împreun ă se închin ă , Firii celei una în Treime, şi închinându - se lui
Hristos ca lui Dumnezeu şi Stă pânului se închin ă lui, pentru sine şi nu pentru altul, dup ă
Sinodul cel ce s- a făcut în vremea Patriarhului Nicolae şi a Împ ă ratului Aléxie Comninó
pentru Icoane la anul 1085. (Foaia 961 a Tomului 2 a Sinodicalelor) Fiindcă slujirea chiar
robirea însemneaz ă , dup ă Augustín (Cap 45 pentru adev ă rata Pelághie) Şi cuprinde Credin � a
şi nă dejdea mântuirii noastre. Iar sfintei Icoanei lui Hristos, nu slujitore ş te ne închin ă m,
întocmai adică Icoanei ca întâiului prototip celui însemnat într - însa; nici ca unora
Dumnezei slujim Sfintelor Icoane, precum ne prih ă neau lupt ă torii de Icoane, să nu fie; că
240
Tomul al 2 - lea al Sinodicalelor, la foaia 719, iar împre u n ă cu
Practicalele se afl ă , şi osebite Epistolíi ce se întind că tre
Sinod ul acest a.

acest lucru este stră in de Bisericeasca predanie. Pentru care şi Sinodul acesta în hot ă rârea
sa a zis. Şi acestora să rutare şi cinstitoare închin ă ciune să le d ă m, nu îns ă slujirea cea
adevă rat ă dup ă Credin � a noastr ă , care se cuvine numai Dumnezeie ş tii Firi. Şi însu ş i
Dumnezeu încă a zis, «Domnului Dumnezeului tă u te vei închina, şi lui unuia vei sluji» [a
doua Lege 6: 13; Matei 4: 10; Luca 4: 8]. Vezi că închin ă ciunea o au lăsat a se da şi altuia, iar
slujirea nu o au iertat altuia cuiva, decât numai luiş i unuia. Precum şi Anastásie al Teúpolei
preabine a tâlcuit zicerea aceasta. Că ori la care altul se zice slujirea, dup ă întâmplare se
în � elege, şi nu chiar, şi însemneaz ă pe singur ă cinstea. Precum este ceea ce pentru Vasilie se
zice în oarecare Tropar: „O Vasilie în � elepte şi slujitorule al Nă scă toarei de Dumnezeu”.
(Pentru aceasta şi închin ă ciunea ce se face că tre Dumnezeie ş tile Taine dup ă prefacere,
fiindc ă este slujitoreasc ă , se cuvine a se face cu osebire de ceea ce li se face mai înainte de
prefacere, adică cu robeasc ă şi pân ă la pă mânt închin ă ciune.) Iar închin ă ciune fără
împ ă rt ăş ire a Icoanei este, când se închin ă cineva la Icoan ă numai celui ce se închipuie ş te, şi
nu şi Icoanei şi celui închipuit. Dar aceasta închin ă ciune nu se d ă sfintelor Icoane; căci dup ă
Chipul acesta, şi alte multe pot a fi Icoane şi închipuiri neînchinate, fiindc ă numai se în � eleg
ca niş te pomeniri a oarec ă rora (precum pot a se în � elge toate zidirile, închipuiri ale
Ziditorului). Iar închin ă ciunea cea cu atârnare şi cu �inere, de mijloc fiind, între cea
slujitoreasc ă şi între cea fără împ ă rt ăşire, aceasta chiar se dă sfintelor Icoane, se zice îns ă
cu atârnare, fiindc ă Icoana (adică Chipul), nu se zice de sine ş i, ci că tre oarece, şi cu
atârnare; că Chipul este chip al celui ce se închipuie ş te. Drept aceea pentru atârnarea
aceasta şi � inerea ce are că tre cel ce se închipuie ş te dup ă asem ă narea Ipostasului adic ă, şi
dup ă numele cel scris pe ea, împreun ă se cinste ş te şi împreun ă se închin ă cu cel închipuit,
cu o închin ă ciune adică, de acela ş i nume îns ă şi împ ă rt ăş itoare, şi aceasta nu dup ă toate şi
fă ră schimbare, precum zice Teódor Studítul în Epistolía cea că tre Atanásie. Că lui Hristos
celui Închipuit slujitore ş te precum am zis ne închin ă m, iar Chipului lui cu atârnare pentru
� inerea cea că tre acela; asemeni şi însu ş i sfin � ilor şi Trupurilor lor, ca unor slujitori şi robi
ai lui Hristos ne închin ă m cu închin ă ciune cuviincioas ă slugii, pentru apropierea lor cea
că tre Hristos, iar Icoanelor lor cu atârnare ne închin ă m pentru � inerea ce au ele că tre dân ş ii,
din asem ă narea Ipostasului lor, şi din numele lor cel scris pe ele, precum Sinodul cel mai de
sus din vremea lui Nicólae Patriarhul au rânduit; aşiş derea, şi îns ăşi Născă toarei de
Dumnezeu; cu prea slujitoreasc ă cinste ne închin ă m, ca presfintei Maicii lui Dumnezeu, iar
Chipului ei, cu atârn ă toare închin ă ciune. Însemneaz ă îns ă că de ş i se zice în Práxa a 4- a a
acestui Sinod, că cinstitele Icoane sunt deopotriv ă la cinste cu Evanghelia, şi cu cinstita
Cruce, fiindc ă adic ă toate acestea se închin ă cu atârn ă toarea închin ă ciune, cu toate acestea
dup ă rânduiala închin ă ciunii, mai întâi ne închin ă m sfintei Evanghelii (poate precum zice
Hrisostom, pentru că cele zise de sfin � i, sunt închipuiri ale sufletelor lor; şi prin urmare
pentru că şi cuvintele sfintei Evangheliei sunt închipuiri ale Sufletului şi a Inimii Domnului.
Pentru aceasta şi se protimisesc <a da întâietate >) apoi Crucea, apoi Icoana lui Hristos,
Icoana Nă scă toarei de Dumnezeu; şi prin urmare Icoanele sfin � ilor, precum se arat ă aceasta
în aceea ş i Práxă; din cuvântul sfântului Máxim, şi de ob ş te a zice, dup ă rânduiala şi
vrednicia Prototipurilor; aş a urmeaz ă şi rânduiala închin ă rii Chipurilor lor. Sfintelor Icoane
nu se închin ă oamenii pentru materie, ci pentru asem ă narea ce au cu cel închipuit pe ele.
Drept aceea Părin � ii acestui sfânt Sinod în oarecare voroave a lor, au zis, că lemnele
închipuirii Crucii, când se vor strica se ard. Şi zugr ă veala Icoanelor şi chipul când se va
strica des ă vâr ş it, scândura se arde ca un lemn prost; unii însă pentru evlavie le îngroap ă .
Sfintele Icoane nu trebuie a se unge cu sfântul Mir, sau a se sfin � i cu Rugăciuni de Preot: 1.
Pentru că noi nu ne închin ă m lor pentru că sunt miruite, sau pentru că sunt sfin � ite cu
Rugă ciuni, ci îndat ă ce vedem Chip sfânt, fără a cerceta mă car despre Mir şi Rugăciune, ne
închin ă m lui, şi pentru Numele sfântului, şi pentru asem ă narea ce are cu acela a că ruia este
chipul. Pentru aceasta în a 6- a Práxă a Sinodului acestuia, Sinodul lupt ă torilor de Icoane cel
241
 CELE 22 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI ŞI ECUMENICULUI
AL 7- LEA SINOD TÂLCUITE

CANON 1

Celor ce s - au norocit de vrednicia Ieraticeasc ă , m ă rturiile

şi ispr ă vile le sunt însemn ă rile [descrierile] cele ale
canonice ş tilor aş ez ă mânturi, pe care cu bucurie primindu - le,
împreun ă cu ap ărătorul de cele Dumnez ei e ş ti Davíd cânt ă m
că tre Stă pânul Dumne z e u zicând: «În calea m ă rturiilor tale
din vremea lui Coproním au prih ă nit pe sfintele Icoane zicând, că numirea Icoanelor nici
sfin � it ă Rugă ciune au, care să le sfin � easc ă ; ca din aceasta că tre sfin � enie să se mute din
lucru ob ş tesc, ci ră mâne o ob ş teasc ă şi necinstit ă , precum o a făcut zugravul. Iar către
acestea sfântul al 7- lea Sinod ră spunzâ n d prin Epifánie Diaconul, nu a zise că s- a făcut
Rugă ciune asupra Icoanelor, ci a zis că, precum multe sfin � ite lucruri, rug ă ciune sfin � it ă nu
primesc, ci de la însu ş i numele lor sunt pline de dar şi de sfin � enie, precum este Chipul
sfintei Cruci, car este vrednic ă de cinste şi de închin ă ciune la noi, cu toate că se face fără de
vreo Rugă ciune, şi noi cu singur ă închipuirea ei credem că luă m sfin � enie, şi cu
închin ă ciunea ce- i facem, şi cu însemnarea ei pe frunte, şi cu pecetluirea ei ce în aer se face
cu degetul (vezi că nu cu trei degete se făcea din învechime semnul Crucii, ca acum, ci cu un
deget, care zice şi Hrisostóm în oarecare cuvânt al să u, şi vezi despre aceasta în a 2- a
însemnare a Canonului 91 al lui Vasilie) nă d ă jduim să izgonim pe draci. Asemeni precum şi
multe vase sfin � ite avem, şi le să rut ă m, şi n ă d ă jduim că vom lua de la ele sfin � enie, m ă car
că sfin � it ă rug ă ciune nu au. Asemeni şi sfânta Icoan ă , ce nu are Rugăciune, închinându - ne
ei şi să rutând u - o, ne împ ă rt ăşim de sfin � enie, înăl � ând cinstea la cel închipuit pe ea. Iar de
nu pot lupt ă torii de Icoane să zică că sfintele Vase sunt necinstite şi de ob ş te, fiindc ă nu au
rugă ciune, ci sunt precum le- au făcut, � es ă torul, zugravul, şi argintarul, şi le au pe ele sfinte
şi cinstite. Asemeni dar se cuvine să aibă şi pe cinstitele Icoane ca sfinte şi cinstite şi
sfin � ite, de şi nu au rug ă ciune. 2. Nu au trebuin �ă sfintele Icoane de Rugă ciune şi miruire;
pentru că dup ă Dosítei foaia 658 din Dodecávivlon numai singur Papista ş ilor nelegiuire este
de a face Icoane prin Rugă ciuni şi prin oarecare alcă tuiri. Că ei se fălesc, că Papa alcă tuie ş te
Icoane din ceară curat ă , din sfântul Mir şi din Apa sfin � eniei (adică din Aghiasm ă ), şi că
citeş te asupra lor rug ă ciuni minunate, şi că pentru aceasta Icoanele acelea fac minuni.
(Precum mint ei, că Léon al 3- lea a trimis o Icoan ă ca aceasta lui Caról Regele Fran � ei, şi
acela o avea la evlavie. Şi că Papa Urbán altă una a trimis lui Ioan Paleológului, şi că aceasat
s- a cinstit cu litanii în Biserică .) Vezi că Rugă ciunea cea pentru sfintele Icoane este
Papist ăş easc ă , şi nu Dreptsl ă vitoare ? Şi din nou izvodit ă şi nu veche? Pentru aceasta nici
într- un Evhológhion (Molitfelnic) din cele vechi manuscrise aceasta nu se află. Şi am luat
aminte că aceast ă Rugă ciune nici în cele Tip ă rite mai- nainte de 100 de ani nu se află. 3. Se
face cunoscut că Sfintele Icoane de Rugă ciune şi de miruire nu au trebuin �ă . Pentru că şi pe
pere � ii Bisericii se zugr ă vesc, şi în nártice, şi în cur � ile lor, şi de ob ş te pe căi, şi pe uşi, şi pe
sfintele Vase; şi nici se miruiesc cândva, nici Rugă ciuni li se citesc, şi cu toate acestea se
cinstesc şi se închin ă . Pentru asem ă narea ce au cu aceia ale că rora sunt. Se cuvine să
însemn ă m, că şi Părintele cel fără de început se cuvine a se zugr ă vi precum s- a ară tat lui
Daniil Proorocului ca un vechi de zile. Iar deş i Papa Grigorie în Epistolía cea către Léon
Isávrul (foaia 712 a Tomului al 2- lea din Sinodicale) zice că nu închipuim pe Tat ă l
Domnului Iisus Hristos; dar aceasta nu prost a zice, ci că nu- l zugr ă vim dup ă
Dumnezeiasc ă fire; că aceasta cu neputin �ă zice, este a se zugr ă vi, şi a se închipui Firea lui
Dumnezeu. Care şi Sinodul acesta face, şi toat ă Catoliceasca Biseric ă, şi nu că nu- l zugr ă vea
pe el precum s- a ară tat proorocului; că de nu l- am zugr ă vi pe el nicidecum, pentru ce să
zugr ă vim atât pe Tată l, cât şi pe Duhul Sfânt, în chip de Îngeri, de Bărba � i tineri, precum s-
au ară tat lui Avraam? Apoi de şi, să zicem, că Grigorie zice aceasta, dar socoteala unui Sinod
de mul � i oameni şi Ecumenic mai mult se protimisé ş te decât socoteala unuia. Iar de ş i
Sfântul Duh se cuvine a se zugr ă vi în chip de Porumb, precum s- a ară tat, zicem: Că, de
vreme ce un Pers cu numele Xenaías, zicea pe lâng ă altele, că este de minte copil ă reasc ă a
se zugr ă vi sfântul Duh precum s- a ară tat în chip de Porumb. Iar acest al 7- lea sfânt Sinod
l- au anatematisit pe el împreun ă cu ceilal � i lupt ă tori de Icoane. Din aceasta se socote ş te că
dup ă Sinodul acesta trebuie a se zugr ă vi în chip de Porumb precum s- a ară tat. Aceasta
adevereaz ă şi însu ş i Dosítei (Fa � a 655 din Dodecávivlon). Că prea în � eleptul Pláton
Arhiepiscopul Moscovei însemnea z ă la a 2- a din cele 10 Porunci în drepsl ă vitorul să
242
m - am desf ă tat ca întru toat ă bog ă� ia» şi «Ai poruncit
dreptate a fi m ă rturiile tale în veac»; «În � elep � e ş te - m ă şi voi
fi viu» [Psalm 118: 14, 138, 144]. Şi dac ă Prooroce scul glas
porunce ş te nou ă în veac s ă pă zim poruncile lui Dumnez e u, şi
s ă vie � uim întru ele, arătat este că ele ră mân deapururea
necl ă tite, şi nemi ş cate. Că şi v ă z ă torul de Dumnez e u Moisí
aşa zice: «Întru ele nu este cu putin �ă a se ad ă ogi, şi din ele
nu este cu putin �ă a se sc ă dea» [A 2- a Lege 12: 32]. Şi
Dumne z ei e s c ul Apostol Petru întru acestea lă udându - se
strig ă: «La care doresc Îngerii a privi». Şi Pavel zice: «Sau noi,
Catehisis, că nu se cuvine cineva a socoti pe o Icoan ă mai sfânt ă decât alta, nici să
nă dă jduiasc ă întru una mai mult decât întru alta. Iar Dosítei al Ierusalimului zice, că
sfintele Icoane fac minuni, ori pentru că s- au zugr ă vit de vreun sfânt (îns ă aceasta mul � i nu
o primesc), sau pentru altă pricin ă (poate pentru evlavia închin ă torilor), şi pentru
Dumnezeiasca Iconomie; şi că a scobi Drepsl ă vitorii scândurile sfintelor Icoane, şi a pune în
lă untru pă r � i din cinstitul Lemn, şi din Sfinte moa ş te, şi a se închina lor împreun ă şi
Icoanelor, aceasta nu se opre ş te. Deci cu cutremur se cuvine a ne închina sfintelor Icoane, şi
să credem că darul Dumnezeiesc vine asupra lor, care ne împarte sfin � enie nou ă , dup ă
Vlástar; şi se cuvine să ne facem vrednici de închinarea sfintelor Icoane, pă zind noi curate
cele cinci sim � iri, şi aş a să ne închin ă m lor. Dup ă Práxa a 6- a a acestui al 7- lea Sinod. Iar
câ � i au sfintele Icoane numai spre aducerea aminte, şi nu şi spre a le să ruta, sunt jum ă tate
răi şi minciuno - adev ă ra � i, dup ă aceea ş i a 6- a Práxă a Sinoduiu. Pentru şase oarecare pricini
se închipuiesc şi se închin ă sfintele Icoane: 1. Că împodobesc Bisericile; 2. Că înva �ă pe cei
ce nu ştiu carte, proorociile Proorocilor, nevoin � ele Cuvio şilor, chinurile Mucenicilor, şi
patimile şi minunile lui Hristos, dup ă sfântul Nil, în a patra Práxă a acestui Sinod; 3. Că
aduc aminte celor ştiutori de carte cele ce poate le- au uitat. De unde şi Căr � i se zic Icoanele
ale în � elep � ilor şi ale neînv ă� a � ilor, precum zice sfântul Dialog în cartea cea că tre Secúnd. 4.
Că cresc dorul Creş tinilor celor ce le privesc. Pentru aceasta a zis Sinodul, că cei ce le
privesc pe ele se deş teapt ă spre pomenirea şi dorirea celor scri ş i pe ele. 5. Că îndeamn ă pe
cei ce le vă d spre urmarea faptelor sfin � ilor, dup ă sfântul Nil, şi dup ă marele Vasilie în
Orá � ia cea către Górdie, şi dup ă acesta al 7- lea Sinod. 6. Pentru că îndeamn ă pe cei ce le vă d
a chema cu Credin �ă şi cu nă dejde pe Dumnezeu ca Mântuitor, iar pe sfin � i ca mijlocitori
că tre Dumnezeu, ca prin solia lor să li se dea toate cererile cele că tre mântuire. Şi lupt ă tori
de Icoane [Iconomahi] au stă tut nu numai cei ce au fost în vremea împ ă ra � ilor celor
lupt ă tori de Icoane, ci şi Ariénii mai înainte, şi în urm ă to � i cei ce slăveau o fie în Hristos, şi
acum to � i Lutero - calvinii. Din aceste zise se dovede ş te că ră u fac latinii, cei ce nu scriu
numele sfin � ilor tuturor pe Icoanele lor, căci dup ă cele hot ă râte de acest Sinod, Icoana,
adică Chipul, se aseam ă n ă cu acela al că ruia este chipul, ci şi se sfin � e ş te, atât de la
caracter, cât şi de la numele cel închipuit. Dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului zice, că
se cade a se scrie Numele lui Iisus Hristos încă şi pe Crucile cele nezugr ă vite, ce se înfig pe
la căi, sau pe la uş i, sau şi la alte pă r � i. Ca de la nume să se cunoasc ă că sunt ale lui Hristos,
şi nu ale tâlharilor celor ce s- au ră stignit împreun ă cu Hristos. De nevoie este îns ă, să
adă ugă m şi aceasta aici, că cei ce �in Icoane sfinte la Praznicile oarec ă ror sfin � i, şi se poart ă
cu ele încolo şi încoace, să rind cu necuviin �ă ca niş te îndr ă ci � i, şi spunân d ca când cele
viitoare, şi ară tând lucruri ascunse, şi alte mincinoase proziceri, şi vră ji făcând, ace ş tia zic,
se cuvine prea greu a se canonisi de că tre Arhierei şi Duhovnici, pentru că înnoiesc
supersti � iile (disidemoníile) Elinilor şi ale pă gânilor, şi trebuie a se îndrepta aspre pedepse
de că tre sfânta Biserică. Trebuie a şti şi aceasta: că de vreme ce sfântul Sinodul acesta la
multe locuri zice, că ceea ce arat ă Scriptura, şi Evanghelia prin graiuri, aceea înfă� iş eaz ă
zugravul prin Icoane; pentru aceast ă pricin ă zugravii trebuie bine a lua aminte, şi şti mai
întâi ce zice Scriptura şi Evanghelia, ca să zugr ă veasc ă Icoanele dup ă în � elegerea sfintei
Scripturi. Sau de nu ştiu ei, să întrebe pe cei ce ş tiu ca să se înve � e, şi să nu zugr ă veasc ă
unele în loc de altele, şi de multe ori încă prea necuviincioase şi împotriva Evangheliei.
Precum a zugr ă vit pe Domnul la înjum ă t ă� irea Praznicului Cincizecimii Copil tân ă r, şi fă ră
de barb ă învă� ând, de vreme ce Domnul atunci era Bărbat des ă vâr ş it dup ă Botez. A zugr ă vi
pe Apostolul Pavel la Înăl � are, şi la Pogorârea Duhului Sfânt, de vreme ce el s- a făcut Ucenic
al lui Hristos dup ă acestea, şi dup ă uciderea cu pietre a lui Ştefan. A zugr ă vi Învierea lui
Hristos, nu din Mormânt ieşind, şi pe osta ş i împrejurul Mormântului fiind şi str ă juind, şi pe
Îngeri pe piatr ă şezând, precum zice Evanghelia; ci zugr ă vind, pe Hristos în iad pogorându -
se, şi pe Adam şi pe Eva de Mâinile lui � iindu - se, şi u şile şi încuietorile iadului ză vorâte; şi
243
sau Înger din Cer, de va vesti vou ă afar ă de ceea ce a � i
primit, anátema fie» [Galateni 1: 8]. Deci acestea aşa fiind şi
m ă rturisindu - ne nou ă , bucurându - ne de ele, ca cum ar afla
cineva dobânzi multe [Psalm 118, 162], cu îmbr ă� iş are
primind Dumnez eie ş tile Canoane, şi întreg Aş ez ă mântul lor
şi necl ă tit îl înt ărim, care s - a aş ezat de c ă tre trâmbi � ele
Duhului preal ă uda � ii Apostoli, şi de c ă tre sfintele Ecumenice
Sinoade, şi de c ă tre cele ce s- au adunat pe alocuri, spre
predarea unor Aş ez ă mânturi ca acestea, şi de c ă tre sfin � ii
Părin � ii no ş tri, că de unul şi acela ş i Sfânt Duh luminându - se,
au hot ă rât cele folositoare, şi pe cei ce ei îi dau anátemei, şi
noi îi anatematisim, iar pe cei ce îi caterisesc, şi noi îi
caterisim, iar pe cei ce îi aforisesc, şi noi îi aforisim; iar pe
cei ce îi dau cert ă rii, şi noi aşişderea îi supune m. «Că
neiubitor de argint este chipul; îndestulându - ne cu acestea»
[Evrei 13: 5]; ară tat strig ă Dumnez ei e s c ul Apostol Pavel cel ce
s - a suit întru al treilea Cer şi a auzit graiuri nespu s e. [Sinod
4: 1; Sinod 6: 2]

TÂLCUIRE
Dum ne z ei e ş tile Canoa ne, sun t m ă rt u rii celor sfin � i � i,
fiindc ă m ă rt u ri s e sc şi arat ă lor cum se cuvine a petrece. Iar
ispr ă vile lor sun t, pent r u că p ă zin d u - se de că tre dân ş ii,
ispr ă vesc şi îşi îndre p t e a z ă via � a lor. Pe acestea dar Canoan e
Sinod ul acest a cu bucu rie pri mi n d u - le prin Canon ul acest a,
Prooroce ş tile cuvintele acelea ale lui Davíd, le înal �ă că tre
Dum n e z e u , care a ş a zic: M- am bucur a t Doam n e într u
m ă rt u riile tale, precu m m - a ş fi bucu r a t de a ş i fi avut toate
bog ă� iile lumii. Şi tu ai por u n ci t s ă p ă zesc m ă rt u riile tale în
veac, cu care în � elp � e ş te - m ă şi voi fi viu în ele. Şi dac ă glasul
acest a al Proorocul ui ne poru n c e ş t e s ă p ă zi m m ă rt u riile lui
Dum n e z e u deap u r u r e a, şi s ă fim vii într - însele; ar ă tat este, că
şi ele r ă mân deap u r u r e a şi necl ă tite. Pentr u aceea şi Moisí
zice: Nici s ă adaog ă cineva în cele Legii, nici s ă scoat ă . Şi
Corifeul (Vârfelnicul) Petru se laud ă într u acestea zicân d, că şi
Îngerii dore sc a privi, într u acelea adic ă ce au ar ă tat nou ă
Apostolii cei ce bine au vestit cu Duh ul lui Dum n e z e u . Şi Pavel

mul � i draci întuneca � i fiind acolo, şi pe to � i Patriarhii şi Proorocii; Care nu sunt Icoana a
Învierii, ci închipuire a pogorârii Domnului în iad, fiind Sufletul desp ă r � it de Trup; că
Sufletul singur cu puterea cea Dumnezeiasc ă ce avea s- a pogorât în iad, iar Trupul ză cea în
Mormânt mort; iar la Înviere iarăşi s- a unit Sufletul cu Trupul, şi aceasta este învierea. Pe
lângă acestea, nu se cuvine a zugr ă vi la Icoana Pogorârii Duhului Sfânt un om dedesubtul
Apostolilor, şi al însemna lumea, ci în locul acestuia, se cade a Proorocul Ioíl, ce zice: „Voi
turna din Duhul meu peste tot trupul”, precum aş a au oarecare vechi Icoane. Acestea şi alte
asemeni necuviin � e închipuiesc zugravii din ne ş tiin �ă şi din ră u obicei, ci îndrepte ze - se,
silindu - se încă a se face buni şi iscusi � i zugravi, ca Icoanele cele ce se fac de ei, să aib ă
asem ă nare cu aceia ale că rora sunt chipurile, precum porunce ş te sfântul Sinod acesta, şi nu
a fi oarecare groz ă vii neasem ă nate.
244
anate m a t i s é ş te, m ă car de Înger de ar fi, cel ce bine veste ş te,
afar ă de cele pred a ni si t e. Pentr u aceas t a şi noi (zic sfin � ii
Pă rin � i) bucu r â n d u - ne de Dum n e z eie ş tile Canoa n e, precu m se
bucu r ă osta ş ii, cân d gă sesc pr ă zi multe la vr ăş ma ş ii lor cei
birui � i, precu m şi aceas t a o zice Davíd, le îmbr ă� i şă m pe ele cu
bucu rie, şi le � ine m, şi le înt ă rim, atât pe cele a ş ezat e de sfin � ii
Apostoli, cât şi pe cele ale celor 6 Ecume nice Sinoad e, şi ale
celor localnice, şi ale Pă rin � ilor celor din parte. Anate m a ti sí n d
adic ă pe cei ce şi ei îi anate m a t i s é s c, caterisin d îns ă pe cei ce
şi ei îi caterisesc, şi aforisin d pe cei ce şi ei îi aforisesc; şi de
ob ş te a zice, certân d şi noi pe cei ce şi ei îi ceart ă . Că ci,
precu m aici, neavân d socot eal ă iubitoa r ea de argin t, se
îndes t u le a z ă în avu � iile aceste a, ce le au, precu m zice Pavel,
a ş a şi noi nici ad ă ogim, nici sc ă de m, ci ne îndes t u l ă m în
Canoa nele cele hot ă rât e de sfin � ii Pă rin � i 239 . Vezi şi pe cel 1 la
Sinod ul ui 4 şi Prolegó m e n a Canoa n el or cea de la începu t u l
Că r � ii.

CANON 2

De vreme ce cântând ne împreun ă m cu Dumnez e u. «Întru

îndrept ă rile tale voi cugeta, nu voi uita cuvintele tale» [Psalm
118, 16], to � i Creştinii (sunt datori) a p ă zi lucrul acesta
mântuitor, iar mai ales, cei îmbr ă ca � i cu Ieraticeasca
vrednicie. Pentru aceasta hot ă râm, ca tot cel ce urmeaz ă a se
înainta la treapta Episcopiei, des ă vâr ş it s ă ştie Psaltirea, ca
dintru aceasta şi pe tot Clerul lui aşa s ă sf ă tuiasc ă a- l înv ă� a;
s ă se cercetez e îns ă cu încredin � are de Mitropolitul, de are
osârdie a citi, cu luare aminte, şi nu în treac ă t, atât sfintele
Canoane, cât şi sfânta Evanghelie, şi Cartea Dumne z ei e s c ului
Apostol, şi toat ă Dumne z eiasca Scriptur ă . Şi a petrece dup ă
Dumne z ei e ş tile Porunci, şi a înv ă� a pe norodul s ă u; c ă fiin �ă a
Ierarhiei noastre sunt Cuvintele cele de Dumnez e u
predanisite. Adic ă , adev ă rata ştiin �ă a Dumnez ei e ş tilor
Scripturi, precum marele Dionisie a zis. Iar de s - ar îndoi, şi
nu ar pofti aşa s ă fac ă şi s ă înve � e, s ă nu se hirotoniseas c ă .
Că Prooroce ş te a zis Dumnez e u: «Tu cuno ş tin � a o ai dep ă rtat;
şi eu te voi dep ă rta pe tine a nu Ieratev si mie» [Oséa 4: 6].
[Cartagina: 24]

TÂLCUIRE

239
Vezi aici cât de vrednice de cinstire şi de cucernicie sunt Dumnezeie ş tile Canoane,
pentru că cu titlurile şi numirile acelea cu care se cinste ş te Scriptura cea de Dumnezeu
insuflat ă , şi sfânt ă , cu acelea însu ş i cinste ş te pe Dumnezeie ş tile Canoane sfântul acesta
Sinod, m ă rturie, şi drept ă� i, şi altele ca acestea numindu - le.
245
 Şi to � i Cre ş tinii mire ni treb uie a cuget a, şi a se îndelet nici
de drep t ă � ile lui Dum ne z e u, şi a nu uita cuvintele lui, precu m
cânt ă ei şi se fă g ă duiesc împre u n ă cu Prooroc ul în toate zilele,
iar mai ales şi mai cu deosebi re cei Ierosi � i. Pentr u aceast a
hot ă r ăş te Cano n ul acest a, ca negre ş it, s ă ş tie noim ele Psaltirii,
cel ce ur m ea z ă a se face Episcop, pen t r u ca s ă înve � e din ele
pe noro d u l s ă u, ca şi ei s ă se înve � e. Aşiş derea s ă se înve � e
un ul ca acela cu încredi n � a r e de Mitropolit ul, de are dorin �ă a
citi, nu pe deas u p r a şi nu m ai zicerile, ci dup ă adânci m e, şi cu
în � elegere a noimelo r, sfin � itele Canoan e, ce mai sus le- am
po me ni t, Sfânta Evanghelie, Apost ol ul, şi toat ă Dum ne z eia sc a
Script u r ă , şi nu nu m ai a le citi, ci şi a petrece precu m acest ea
poru n ce sc, şi a înv ă� a pe tur m a sa du p ă acest ea. Fiindc ă ,
precu m hot ă rât o r zice Dionísie Areop agít ul 240 , Fiin �ă şi
înt ă rire a Biserice ş tii Ierar hii sunt cuvintele cele de Dum n e z e u
preda n i si t e, adic ă adev ă rat a în � elegere, şi scu m p ă t ă� ita
cuno ş tin �ă a Dum n e z ei e ş tilor Script u ri. Iar de se îndoie ş te, şi
nu are dorin �ă a le face aceste a el, şi a înv ă� a şi pe ceilal � i, s ă
nu se fac ă Episco p. că zice Dum n e z e u prin Prooroc ul Osié:
«Tu cuno ş tin � a Legilor mele o ai gonit de la tine, şi eu pe tine
te voi goni de a nu fi Preot al meu.»

CANON 3

Toat ă alegerea f ă cut ă de că tre boieri, pentru Episcop, sau

pentru Presbiter, sau pentru Diacon, neînt ă rit ă s ă ră mân ă
dup ă Canonul ce zice. Dac ă vreun Episcop lume ş ti st ă pânitori
întrebuin � ând, prin ace ş tia ar lua Biseric ă , s ă se cateriseasc ă
şi s ă se aforisea sc ă , şi to � i cei ce se împ ă rt ăş esc cu dânsul. Că
240Însemnea z ă că de acest Ecumenic Sinod se înt ă resc Scripturile Areopagítului Dionísie de
adevă rate, şi se astup ă gurile celor ce zic să sunt str ă ine, sau cu îndoial ă . Că zicerea aceasta
este luat ă din Capul 1 al Biserice ş tii Ierarhii, precum şi aceea ce o arat ă urm ă torul al 4- lea
Canon acestuia ş i, pentru Petru care zice: „Petru Vârfelnicul, şi că petenia Apostolilor,”
zicerea este a acestuia ş i Dionisie, care se ia din Capul al 3- lea al Dumnezeie ş tilor Numiri.
Sunt Căr � i adică amândou ă , din care mai ales iau materie de împotriv ă zicere cei ce nu
drept clevetesc pe ale lui Dionísie. Şi nu numai acest de fa �ă Sinod, dar încă şi cel al 6- lea
Ecumenic conscriptele lui Dionisie le înt ă re ş te, în Praxa a 6- a întru care pomene ş te despre
lucrarea cea Dumnezeiasc ă bă rb ă teasc ă , luând Sinodul zicerea aceasta din a 4- a Epistolíe a
sfântului că tre Gáie. Încă şi Sinodul cel în Roma adunat în vremea lui Martín asupra celor ce
slăveau o voie întru Hristos. Şi Sofrónie în Sinodul cel în Ierusalim adunat. Şi Andréi al
Critului tâlcuie ş te cele în Capul al 3- lea din cele despre Dumnezeie ş tile numiri, unde se
zice despre Adormirea Născă toarei de Dumnezeu. Şi Dumnezeiescul Maxim îl tâlcuie ş te, şi
Damaschin de el pomene ş te în Cartea 1 Cap 12 din cele dogmatice ş ti. Şi Papa Agatón în
Epistolía 15 cea că tre Împă ratul Constantin. Iar de nu pomenesc sfin � ii cei vechi de
conscríptele lui Dionisie, aceasta o fac dup ă Corésie, fiindc ă voia să dovedeasc ă cuvintele
lor din singure mă rturiile Scripturii. Şi m ă car că şi Petru Lanséliul, şi Cordériul Iisuí � ii
dovedesc, că ceea ce zice Teologul Grigorie în Cuvântul cel la Naş terea lui Hristos: „Care şi
de altul oarecare din cei mai înainte de noi prea bine şi preaînalt s- a filosofit”, o zice
pentru Dionísie unde tâlcuia lauda Serafimilor, care a fost mai înainte de Grigorie. Şi nu
pentru Atanasie, precum zice Nichita. Că Atanasie tră ia, când tr ăia şi Grigorie, şi nu mai
înainte de el. Şi dar dou ă Ecumenice Sinoade, şi dou ă localnice, şi atâ � ia al � i sfin � i, sunt mai
de crezut decât mul � i nenum ă ra � i împotriv ă grăitori.
246
trebuie cel ce urmeaz ă a se înainta la Episcopie, de Episcopi a
se alege, precum de că tre sfin � ii Părin � i cei din Niceea sa
hot ă rât, în Canonul ce zice. Episcopul se cuvine, mai ales de
to � i cei ce sunt în Epárhie a se aş eza; iar dac ă una ca aceasta
ar fi cu anev oie, ori pentru vreo neap ă rat ă nevoie, ori pentru
lungimea că ii, negre ş it trei la un loc adunându - se, împreun ă
aleg ă tori fă cându - se şi cei ce nu vor fi fa �ă, şi congl ă suindu -
se prin scrisori, atunci hirotonia s ă se fac ă . Iar înt ă rirea celor
ce se fac, s ă se dea Mitropolitului în fiecare Epárhie.
[Apostole s c: 1, 2, 30, 61; Sinod 1: 4; Laodiceea: 5, 13;
Cartagina: 59; Timotei: 7]

TÂLCUIREA
Cano n u l acest a împ re u n ă se alc ă tuie ş te din al 30 - lea
Canon, al Apost olilor, şi din cel al 4- lea al Sinod ul ui 1 care
fiindc ă le- am tâlcuit, vezi a lor tâlcuire acolo. Numai aceast a
îns ă cu deose bi re are Canon ul acest a, ca toat ă alegerea de
Episcop, sau de Presbiter, sau de Diacon, ce s - ar face cu
st ă pâni rea şi silnicia st ă pâ nit o rilor, s ă r ă mân ă f ă r ă t ă rie. Şi ca
Episcopii s ă se aleag ă de că tre Episco pi, dup ă chip ul cel mai
întâi adic ă . Iar cum că şi Presbiterii, şi Diaconii se aleg, se
arat ă mai ales de Canon u l acest a, des p r e care vezi
subîn se m n a r e a celui al 2- lea Apost olesc. Iar cum că şi
Cre ş tinii se cuvine du p ă ur m a r e a alege împre u n ă cu Arhiereii,
pe cei ce au se Hiroto nisi, arat ă tâlcuirea celui 61 Apost olesc.
Vezi şi pe cel înt ă i, şi al 2- lea Apost olesc, şi subîns e m n a r e a
celui al 5- lea din Laodiceea.

CANON 4

Propov ă duitorul adev ă rului Dumne z ei e s c ul Apostol

Pavel, oarecum ca un Canon punând Presbiterilor Efesénilro,
iar mai ales şi toatei Ieratice ş tii pliniri, aşa a cutezat a zice:
«Argintul, sau aurul, sau îmbr ă c ă mintea, a nici unuia nu am
poftit; toate le- am arătat vou ă , c ă aşa ostenind trebuie a
sprijini pe cei neputincio ş i, mai fericit socotind c ă este a da,
decât a lua.» [Fapte 20: 33, 35] Pentru aceasta şi noi de la
acesta înv ă� ându - ne, hot ă râm nicidecu m Episcopul a fi ră u
câş tig ă tor, pricinuind pricinuiri întru pă cate, a cere aur, sau
argint, sau altceva, de la Episcopii cei supu ş i lui, sau de la
Clerici, sau de la Monahi. Că zice Apostolul «Nedrep � ii
Împă ră� ia lui Dumnez e u nu o vor mo ş teni» [1 Corinteni 6: 9];
şi «nu sunt datori fiii a învistierí nă sc ă torilor lor, ci
nă sc ă torii fiilor lor» [2 Corinteni 12: 14]. Deci dac ă vreunul
pentru cererea de aur, de vreun alt fel oarecare, ori pentru
oarecare a sa împ ă timire, s - ar afla oprind de Liturghie, şi
247
aforisind pe vreunul din Clericii cei de sub el , sau Biserică
cinstit ă închizând, a nu se face întru ea slujbele lui
Dumne z e u, întru cele nesim � ite îndelungându - şi nebunia sa,
negre ş it nesim � itor este, şi aceleia ş i p ă timiri se va supune:
«Şi se va întoarece durerea lui pe capul lui» [Psalm 7: 17
<16 > ], ca un că lc ă tor de Porunca lui Dumne z eu, şi de
Apostole ş tile Aş ez ă mânturi. Că porunce ş te şi Petru Coriféul
(Vârfelnicul) Apostolilor şi Căpetenia: «Pă stori � i turma lui
Dumne z e u cea dintre voi, nu cu silnicie, ci cu voie după
Dumne z e u, nu cu mârş av câştig, ci cu osârdie. Nu ca cum
st ă pânind pe Clerici, ci chip fă cându - v ă turmei; şi arătându -
se Arhip ă storul, ve � i lua cununa slavei cea neve ş tejit ă » [1
Petru 5: 2- 4]

TÂLCUIRE
Fiindc ă marele Pavel, şi prin cuvân t, şi prin fapt ă
îndat o r e ş t e pe Arhiereii Efesénilor, şi print r - în ş ii pe to � i
Arhiereii cei din ur m ă , s ă nu poftea sc ă argin t ul, sau aurul, sau
haine, ci prin oste n e al a mâinilor s ă ajute pe cei nep u ti ncio ş i şi
care au treb ui n �ă , şi că mai fericit este a da cineva decât a lua.
Pentr u aceast a Canon u l acest a poru nc e ş te, ca nici un Arhiere u
s ă nu cear ă cu îndat o ri r e, şi dup ă mâr ş avul câ ş tig, aur sau
argin t, sau vreu n alt lucru, de la Episco pii cei sup u ş i lui, dau
de la Clerici, sau de la Monahi, fiindc ă nedre a p t ă este cererea
aceas t a, şi nedr e p � ii Împ ă r ă� ia lui Dum n e z e u nu o mo ş tene sc,
du p ă acest a ş i Apost ol. Şi pent r u că fiii nu - s dato ri a adu n a ca
s ă dea n ă sc ă torilor, ci n ă sc ă torii s ă dea fiilor. Deci, oricare
Arhiere u s - ar afla, s ă fac ă árgos, sau s ă aforisea sc ă pe vreu n
Preot, sau Cleric, sau s ă închid ă Biserica pen t r u ca s ă ia bani,
sau pen t r u vreo alt ă împ ă timire a sa. Unul ca acesta s ă
p ă timea s c ă ceea ce face, adic ă s ă se fac ă árgos, şi s ă se
aforisea sc ă , de va fi Episcop de Mitrop olit ul s ă u, de va fi
Mitrop olit de Patriar h u l s ă u. Că şi Verhovnicul Petru acest ea
îndat o r e ş t e pe Arhiereii, ca s ă pasc ă tur m a lui Dum n e z e u, nu
silnice ş te şi tiranice ş te, ci cu blân de � e şi de voie, dup ă
Dum n e z e u; nu pen t r u urât ul câ ş tig, ci cu osâr die; nu ca cum
st ă pâni n d pe Cler, ci ca chip şi pild ă fă cân d u - se tur m ei, ca,
când se va ar ă ta Arhip ă sto r ul Hristo s într u a doua sa venire,
s ă ia de la dân s u l Cunu n a cea neve ş tejit ă a Slavei. Cite ş te şi pe
cel 24 Apost olesc.

CANON 5

Pă cat de moarte este, când oarecare p ă c ă tuind

neîndrepta � i vor ră mâne. Iar decât aceasta mai rău este, când
cei ce au că zut se ridic ă împotriva Evséviei (bunei cinstiri), şi
248
Adev ă rului, cinstind mai mult pe mamoná decât pe ascultare
lui Dumne z e u, şi Canonice ş tile lui Aş ez ă mânturi
nesuferindu - le. «Întru ace ş tia nu este Domnul Dumnez eu, de
nu cumva smerindu - se, se vor de ş tepta din gre ş eala lor» [A
3- a Împ ăra � ilor]. Că trebuie ei mai mult a se apropia de
Dumne z e u, şi cu inim ă zdrobit ă , a cere lă sare şi iertare
pă catului acestuia, iar nu a se fă li cu nelegiuita dar. «Că
aproape este Domnul de cei zdrobi � i cu inima» [Psalm 33: 18],
deci, pe cei ce se fă lesc, c ă prin darea de aur s - au rânduit în
Biseric ă , şi întru acest ră u obicei nă dă jduindu - se, care
întră ineaz ă de la Dumnez e u, şi de toat ă Preo � ia, şi din aceasta
cu fa �ă neru ş inat ă , şi cu gur ă deschis ă , şi cu cuvinte
oc ă râtoare pe cei ale ş i de Sfântul Duh, pentru fapta bun ă a
vie � ii, şi rândui � i fără dare de aur, necinstindu - i, mai întâi
fă cându - o aceasta, s ă ia treapta Cetei loru ş i cea mai de pe
urm ă . Iar de vor st ă rui, prin certare s ă se îndreptez e. Iar de
se va ară ta vreunul c ă o au fă cut aceasta cândva pentru
hirotonie, fac ă - se dup ă Apostole s cul Canon ce zice: „Dac ă
vreun Episcop prin bani ar dobândi cinstea aceasta, sau
Presbiter, sau Diacon, s ă se cateriseasc ă şi el, şi cel ce l- a
hirotonit, şi des ă vâr ş it s ă se taie de la împ ă rt ăşire, ca Símon
de mine Petru.” Aşiş derea şi dup ă Canonul al 2 - lea al
cuvio ş ilor Părin � ilor no ş tri celor din Calcedon, ce zice: „Dac ă
vreun Episcop pentru bani ar face hirotonie, şi la vânzare ar
pogorî pe nevândutul Dar, şi va hirotonisi pentru bani
Episcop, sau Horepiscop, sau Presbiter, sau Diacon, sau pe
vreunul din cei ce în Cler se num ă r ă, sau ar înainta pentru
bani Iconom, sau Deféns or [Avocat], sau Paramonár, sau ori
pe care din cei canonice ş ti, pentru mârş ava agonisirea sa, cel
ce ar face aceasta, v ă dindu - se, s ă se primejduiasc ă în treapta
sa. Şi cel ce s - a hirotonisit nimic s ă se foloseas c ă din
hirotonie, sau din înaintarea (cea dup ă negu �ă torie), ci fie
str ă in de vrednicia, sau de purtarea de grij ă, care pentru bani
o au dobândit. Iar de se va arăta vreunul şi mijlocind pentru
relele şi nelegiuitele v ă t ă m ă ri, şi acesta, de va fi Cleric, din
treapta sa s ă cad ă , iar de va fi mirean, sau monah s ă se
aforisea sc ă .” [Apostoles c: 29; Sinod 4: 2; Ioan 5: 16]

TÂLCUIRE
Oarecare, vrân d a se împre u n ă nu m ă ra în clerul vreu nei
Biserici, de bun ă voie aducea bani la ea, cu socote al ă iubito ar e
de Dum n e z e u , nu ca prin ace ş tia s ă dobâ n d e a s c ă soar t a, ci ca
cum afierosin d u - i lui Dum n e z e u, du p ă Valsam ó n. Iar la urm ă
fă lind u - se cu darea de bani, şi cinstin d mai mult pe ma m o n á,
şi avu � ia, decât pe sfintele Canoan e, cerea ş ederile mai sus, şi
cu obr ă znicie, oc ă ra pe Clericii aceia, care de Sfânt ul Duh fiind
249
ale ş i, pent r u îmb u n ă t ă� ita lor petrecer e, se împ re u n ă num ă ra u
în Cler fă r ă de dare de bani. Pentr u aceas t a dar poru n c e ş te
Canon ul acest a, ca unii ca ace ş tia s ă se pogoa re în trea p t a cea
mai de jos a Clericat ul ui lor. Iar de st ă rui înc ă într u aceast a, s ă
se certe de că tre Arhierei mai cu grea certar e. Aducân d îns ă
Pă rin � ii ace ş tia şi zicerea aceea a lui Ioan, p ă cat de moar t e
nu m e s c pe fă lirea cea neîn d r e p t a t ă a unor Clerici ca ace ş tia 241 ,
iar mai r ă u p ă cat decât acel de moar t e nu m e s c, pe obr ă z nicia
lor şi neru ş inar e a asu p r a celorlal � i Clerici. Şi că, întru ace ş tia
nu este Dom n ul Dum n e z e u, dup ă Script u r ă , iar nelegiuit ă
fapt ă nu m e sc, pe darea lor cea de bani, nu îns ă de sine, că ci ea
este bun ă , la încep u t şi iubitoa re de Dum n e z e u; ci pent r u fala
lor cea din ur m ă şi obr ă z nicia. Deci ia amint e s ă nu iei darea
banilor aceas t a spre Hiroto nie. Căci Canon ul se vede, că
cupri n d e dou ă p ă r � i: cea dintâi opre ş te a nu da, nu, spre a se
Hiroto ni si, că aceas t a este în urm ă , ci spre a se împre u n ă
nu m ă ra şi ei în paro hi a vreunei Biserici, şi apoi se obr ă znicesc,
şi defai m ă pe Clericii cei s ă raci şi evlavio ş i. Deci aceast ă fapt ă
o opresc ca pe o nelegiuit ă . Apoi adaog ă şi pe a dou a, că de ar
aduce banii ace ş tia, pent r u Hiroto nie, s ă se caterisea sc ă , du p ă
Canoa nele cele mai dinain t e. Adaug ă iar ăş i Canon ul, că cine a
voit a da bani pen t r u a se Hiroto ni si Cleric, sau Preot, s ă ia
cert ă rile Canon ul ui 29 Apost olesc, şi ale Canon ul ui al 2- lea al
Sinod ul ui al 4- lea care şi zic s ă se scoat ă din dreg ă to rie; şi
vezi şi tâlcuirea lor acolo.

CANON 6

Fiindc ă este Canon ce zice, de dou ă ori pe an în fiecare

Epárhie trebuie a se face, prin adunarea Episcopilor
Canonice ş tile întreb ă ri [cvéstii]. Pentru zdrobire, şi pentru că
cu anev oie le este în că lă torie celor ce se adun ă , au hot ă rât
Cuvio ş ii Părin � ii Sinodului al 6 - lea, numaidecât şi fără de nici
o pricinuire, odat ă în an s ă se fac ă , şi cele gre ş ite s ă se
îndrepte ze. Deci pe acest Canon şi noi îl reînnoim; şi de s - ar
afla vreun st ă pânitor oprind acesta lucru, s ă se aforiseasc ă .
Iar dac ă vreunul dintre Mitropoli � i s - ar lenevi a face aceasta,
241 Mitrofán al Smírnei tâlcuind Catolice ş tile Epistolíi, zice, că p ăcat de moarte, despre care
zice Ioan, este tot pă catul, care se pedepsea de legea cea veche, cu pedeapsa de moarte.
Precum este hula asupra lui Dumnezeu, uciderea de bun ă voie, pă că tuirea cu dobitoc,
preacurvia, şi celelalte. Iar p ăcat ne de moarte, este acela ce nu se pedepsea cu moartea,
precum uciderea cea nu de voie, şi altele. Iar Anastásie Sinaitul (la întrebarea 54) zice, că
pă cat de moarte este cel ce se face întru cuno ş tin �ă . Iar nu de moarte cel ce se face întru
necuno ş tin �ă . Şi hula cea asupra Dumnezeu este p ăcat de moarte, ci şi cel întru cuno ş tin �ă
mare pă cat, precum uciderea, preacurvia, şi celelalte. Fiindc ă acestea omoar ă pe suflet. Iar
Sinodul acesta pă cat de moarte zice, pe cel neîndreptat şi nepoc ă it. Şi unit cu Sinodul acesta
zice şi Icuménie, că, pă cat de moarte este cel ce nu se îndrepteaz ă prin întoarcere. Ca cel al
lui Iuda, şi al pomenitorilor de ră u. Despre care s- a zis: Căile pomenitorilor de ră u sunt
spre moarte [Pilde 12: 28].
250
fără de vreo nevoie şi sil ă , şi f ără de vreo oarecare bine
cuvântat ă pricinuire, s ă se supun ă cert ărilor. Iar Sinodul
fă cându - se pentru canonice ş ti şi Evanghelice ş ti lucr ă ri, se
cuvine Episcopii cei aduna � i a fi în cugetarea şi întru purtarea
de grijă de a se pă zi Dumnez ei ş tile şi de Via �ă f ă c ă toarele
Poruncile lui Dumnez e u: «Că întru a le pă zi acestea,
ră spl ă tire mult ă este» [Psalm 18: 12], «pentru că şi f ă clie este
porunca, iar Legea lumin ă , şi calea vie � ii este mustrarea şi
pedep sirea» [Pilde 6: 23]; şi «Porunca Domnului este
str ă lucit ă luminând ochii» [Psalm 18: 9]; s ă nu aib ă voie îns ă
Mitropolitul, din cele ce aduce Episcopul cu sine ş i a- i cere,
ori dobitoc, ori altceva. Iar de s - ar v ă di c ă a fă cut aceasta, va
da înapoi împ ă trit. [Apostoles c: 37: Sinod 1: 5; Sinod 4: 19;
Sinod 6: 8]

TÂLCUIRE
Acest Cano n reîn n oie ş te pe cel al 8- lea al Sinod ul ui al 6-
lea ca odat ă pe an negre ş it s ă se adu n e Episco pii, pent r u
Biserice ş ti şi Canonice ş ti întreb ă ri, nefiind cu putin �ă a se face
de dou ă ori pe an aceast a. Adaug ă îns ă aceast a, că oricare
st ă pâni t o r va opri acest fel de adun a r e, s ă se aforisea sc ă . Şi
oricare Mitro p olit, se va lenevi desp r e aceas t a, fă r ă de vreo
mare nevoie şi binecuvâ n t a t ă pricin ă , s ă fie sup u s cert ă rii.

CANON 7

Dumne z ei e s c ul Apostol Pavel a zis c ă: «Ale oarec ă ror

oameni pă catele sunt mai înainte arătate, iar ale unora dup ă
aceea urmeaz ă » [1 Timote 5: 24]. Deci pă catelor mai înainte
venite, urmeaz ă şi alte pă cate (acestora). Drept aceea
pă gânescului eres al prih ă nitorilor de Creş tini, i- a urmat
împreun ă şi alte pă gân ă t ă� i. Că precum chipurile cinstitelor
Icoane le- a ridicat din Biseric ă , şi alte oarecare obiceiuri le-
au pără sit, care trebuie a se reînnoi, şi dup ă legiuirea cea
înscris ă şi nescris ă , aşa a se � ine. Deci câte cinstite s - au
consfin � it f ără de sfintele Moaşte ale Mucenicilor, Poruncim
s ă se fac ă punere de Moaşte într- însele cu obi ş nuita
rug ă ciune, iar cel ce va consfin � i Biserici fără de sfintele
Moaşte, s ă se cateriseasc ă , ca unul ce a c ă lcat Biserice ş tile
Tradi � ii. [Cartagina: 91]

TÂLCUIRE
Zicerea aceas t a Apost olea sc ă , marele Vasilie altfel o a
tâlcuit, iar Sinod ul acest a mai sim pl u o a luat, zicân d, că la
întâ m pl a t ele p ă cate ce a f ă cut cineva mai înaint e, ur m e a z ă şi
alte p ă cate. Precu m s - a întâ m p l a t şi def ă im ă torilor de Cre ş tini
251
Icono m á h i (lupt ă torilor de Icoane); care dup ă ce au dez b r ă cat
sfintele Biserici de sfintele Icoane, au def ă imat şi alte oarecare
ale Bisericii, şi le- au lep ă da t. Acelea dar Canonice ş ti
obi ş nui n � e sfânt ul Sinod reîn noi n d u - le, atât pe cele în scris
cât şi pe cele nescrise legiuiri şi pred ă ri, le înt ă re ş te. Deci, câte
Dum n e z eie ş ti Biserici s - au sfin � it f ă r ă de Moa ş te Mucenice ş ti,
s ă se a ş eze de dân ş ii într u acelea, Mucenice ş ti Moa ş te,
citin d u - se şi Rug ă ciunea ceea ce pom e n e ş t e de ele 242 . Iar care
Arhiere u de aici înaint e, fă r ă de sfintele Mucenice ş ti Moa ş te,
ar sfin � i Biseric ă , acela, ca un călc ă tor de Biserice ş tile
preda n i si ri, s ă se caterisea sc ă .

CANON 8

Fiindc ă rătă cirindu - se oarecare din religia evreilor, li s - a

părut că am ă gesc pe Hristos Dumnez e ul nostru,
242 Sfintele Muceniceş ti Moaş te se aşeaz ă dup ă aş ez ă mântul vechiului Evhológhion
[Molitfelnic] dup ă sfin � ita lucrare a Catierosírei [sfin � irii] Bisericii, într - acest chip. Luând
Arhiereul cele trei pă r � i de Mucenice ş ti Moaş te, şi punând u - le în Cutie, şi turnând peste ele
sfântul Mir, închide Cutia. Şi de st ă sfânta Masă pe cinci stâlpi (dup ă vechea urmare), aşeaz ă
cutia aceea pe stâlpul cel din mijloc; iar de stă numai pe un stâlp, în mijlocul aceluia
deasupra le aş eaz ă . Iar de sunt pă r � ile Mucenice ş tilor Moaş te mari (unii zic, fiindc ă nu se
pot pune deasupra stâlpului, să se îngroape dedesubt ul sfintei Mese); iar dup ă aceasta
toarn ă deasupra stâlpilor Aromatele cele topite cu cear ă şi se pune deasupra lor sfânta
Masă. Însă patru lucruri sunt vrednice de însemnat la pricina aceasta a Sfin � irii Bisericilor.
1. Că sfin � irea fiecă rei Biserici, trebuie a se face de Arhiereu, dup ă aş ez ă mântul şi
închipuirea Evhológhiului,. Drept aceea de iart ă la multe locuri Arhiereii a face înnoiri de
Biserici (adică sfin � iri) precum la Moscova Arhiereii dau voie Arhimandri � ilor să sfin � easc ă
Dumnezeie ş tile Lăcaş uri care este afar ă de rânduiala Evhológhiului. Că pretutinde ni şi
Evhológhiul, şi Simeón al Tesalonicului, care vorbe ş te despre acestea, Arhiereu zic să facă,
iar nu Preot. Iar sfin � iri mici, nici Evhológhiul arat ă , zice pomenitul Simeón; că se vă d
acestea a fi mai noi află ri precum în ziua de ast ă zi se urmeaz ă de că tre Protoierei cu voia
Arhiereilor a se face cu sfin � it Antimis. (Care şi de acela de Arhiereu este sfin � it având în el
mucenice ş ti moa ş te). 2. Că Moaş tele ce urmeaz ă a se învistieri în Biseric ă, trebuie a fi
Mucenice ş ti, iar nu Cuvioş eş ti, nici Arhiere ş ti. Pentru aceasta este lă udat obiceiul ce se
pă ze ş te în Rusia: că acolo Mucenice ş tile Moaş te se pă zesc la Arhiepiscopi, şi când urmeaz ă
trebuin � a a se sfin � i vreo Biserică, de acolo le ia singur Arhiereul, pentru a nu se face
greş eală, ca în loc de Mucenice ş ti Moaş te, să se învistiereasc ă alte oarecare sfinte Moaş te. 3.
Că şi aceste Mucenice ş ti Moaş te trebuie a se învistieri sub sfânta Masă, şi nu în vreo alt ă
parte a Bisericii, ca să se plineasc ă cuvântul acela: Dumnezeiasc ă hor ă a Mucenicilor,
Temelia Bisericii. Precum rânduie ş te slujba înnoirilor. Iar câ � i le pun acestea în vreo alt ă
parte, foarte greş esc. 4. Şi cea mai de pe urm ă , că la înnoirea fiecă rei Biserici, ori mici, ori
mari, este nevoie şi fă ră ap ă rare trebuie a se învistieri Mucenice ş ti Moaş te, cub sfânta Masa.
Drept aceea, câ � i Arhierei săvâr ş esc înnoiri mari, ori câ � i Arhierei, ori Preo � i, săvâr ş esc
înnoiri mici şi mai scurte numite fără de Mucenice ş ti Moaş te, trebuie a se caterisi, dup ă
hot ă rârea Canonului acestuia. Că recomend uitoarea şi fiin � elnica osebire a înnoirilor (adică
a sfin � irilor) Bisericii este învistierirea Mucenice ş tilor Moaş te, şi fă ră de acestea, cu
neputin �ă este a se face. Iar Antimisele fiindc ă au sfin � itoarea putere, care o dă ruie ş te lor
sfin � irea vreunei Biserici; ori şi cu săvâr ş irea sfin � irii Rugă ciunilor, încă şi starea cea de
şapte zile pe sfânta Masă în sfin � ita Biserică , şi săvâr ş irea în acele şapte zile asupra lor a
Dumnezeie ş tii Liturghii, plinind locul sfin � irii sfintei Mese. Că pentru aceasta şi fă ră oprire
acestea se dau, unde ar cere trebuin � a de ele, şi nu se îngr ă desc numai enoría aceea, unde
s- au sfin � it, precum nu se îngr ă de ş te sfântul Mir nici celelalte sfinte. Ci se pun deasupra
Meselor acelor care nu s- au sfin � it dup ă întâiul ră spuns al lui Petru, şi a Patriarhului Manuíl
Haritónul (fa � a 239 a lui Ghiur); iar Simeón Tesalonicul la Cap 127 între altele zice, cu toate
că rânduiala Consfin � irii se cuvine a se săvâr ş i de Arhiereu, îns ă de nevoie se poate face şi
de Preot învă� at.
252
fă�ărnicindu - se a fi Creştini, îns ă întru ascuns lep ă dându - se
de Hristos, şi întru near ă tare serbând Sâmbetele, şi alte
Iudaice ş ti fă când. Hot ărâm, ca ace ş tia, nici la împ ă rt ăşire, nici
la rug ă ciune, nici în Biseric ă s ă se primeasc ă , ci arătat a fi
dup ă a loru ş i religie Evrei, şi nici pe copiii lor ai Boteza, nici
robi a cump ă ra, sau a câş tiga. Iar dac ă cu curat ă Credin �ă se
va întoarce vreunul dintr- înş ii, şi va m ă rturisi din toat ă
inima, def ă imând obi ş nuirile şi lucr ă rile cele ale loru ş i, întru
atâta încât şi al � ii s ă se mustre şi s ă se îndreptez e. Acesta s ă
se primeasc ă , şi copiii lui s ă se Boteze. Şi s ă se asigure ei a se
dep ă rta de evreie ş tile me ş te ş ugiri. Iar de nu vor urma aşa,
nici cum s ă se primeasc ă .

TÂLCUIRE
Hot ă r ăş te Cano n ul acest a, a nu se împ ă rt ăş i cineva, nici a
se ruga împre u n ă , nici în Biseric ă a primi pe evreii aceia, ce cu
fă�ă rnicie nu m ai s - au f ă cut Cre ş tini, şi au venit la adev ă rat a
Credin �ă , iar într - ascu n s se leap ă d ă , şi batjocor e s c pe Hristo s
Dum n e z e u l nost r u, p ă zin d Sâmbet ele, şi altele Iudaice ş ti
obiceiu ri (adic ă a - şi t ă ia împrej u r pe fiii lor, a nu mi necur a t
pe cel ce se atinge de mor t, sau de lepros, şi altele asem e n e a),
spre a fi ace ş tia iar ăş i evrei ca şi mai înainte, şi nici a bote z a
pe fiii lor, nici s ă - i lase pe ace ş tia a cum p ă ra rob, sau prin
schi m b, sau prin dar u ri, spre a- l omorî pe dân s ul. Iar dac ă cu
curat ă şi neîn d oi t ă Credin �ă s - ar întoarce oarecare evreu, şi
din toat ă inima ar m ă rt u ri si Cre ş tineasc a Ortod oxie,
def ă imâ n d la ar ă tare necre di n � a evreiasc ă , ca s ă se înve � e şi
al � i evrei şi s ă se îndre p t e z e, pe unul ca acest a se cuvine a - l
primi, şi pe copiii lui a- i bote z a, por u nci n d u - i cu t ă rie a se
dep ă rt a de evreie ş tile deside m o níi. Iar care nu se întorc în a ş a
chip, nicidecu m s ă se prim ea sc ă .

CANON 9

Toate copil ă re ş tile juc ă rii şi furioasele bakhes muri,

mincinoa sele conscripte, cele ce s - au fă cut împotriva
cinstitelor Icoane, de trebuin �ă este a se da în Episcopia celui
al Constantinopolului, ca s ă se pun ă cu celelalte c ăr � i ale
ereticilor. Iar de s - ar afla vreunul ascunzându - le acestea, de
ar fi Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, s ă se caterisea sc ă ; iar
de ar fi mirean, sau Monah, s ă se aforiseasc ă . [Apostole sc: 60;
Sinod 6: 2, 63; Laodiceea: 51]

TÂLCUIRE
Rând uie ş te Cano n u l acesta, că, toate mincino a s ele că r � i, ce
au alc ă tuit Icono m a h ii (lupt ă torii de Icoane), împot riva
253
sfintelo r Icoane, care sun t atât de stric ă cioase, ca şi juc ă riile
cele copil ă re ş ti, şi atât de nebu n e ş ti, precu m turba t ele şi
nebu n ele bakh e ale muierilor acelora, care jucau bete la
serbar e a lui Dionísie efor ului be � iei (care şi bahos se nu m e a).
Toate acelea zic s ă se dea la Patriar hia Const a n t i n o p o l ul ui, ca
s ă se pun ă cu ale altor eretici, la un loc ca acela, de un de s ă nu
poat ă a lua cineva din ele ca s ă le citeasc ă , nici odinioar ă . Iar
de le- ar ascu n d e cineva pent r u a le citi, sau altor a a le da, de
va fi Ierosit s ă se caterisea sc ă , iar mirea n sau Monah, s ă se
aforisea sc ă . Vezi şi cel 60 Apost olesc.

CANON 10

Fiindc ă unii din Clerici am ă gindu - se calc ă Canonicescul

Aş ez ă mânt, lă sându - şi a lor Paróhie, la alt ă Paróhie alearg ă ,
şi mai mult la îns ăş i Cetatea cea de Dumne z eu pă zit ă şi
împ ă r ă teasc ă , nă zuiesc la boieri, fă când Liturghiile în Casele
de rug ă ciuni ale lor. Deci ace ş tia f ără de sloboz enia
Episcopului lor, şi voia Patriarhului Constantinop olului, nu
este iertat a se primi în orice Cas ă sau Biseric ă . Iar de o va
face aceasta vreunul, st ă ruind, s ă se cateriseasc ă . Iar câ � i cu
ştirea mai înainte zi ş ilor Ierei o ar face aceasta, nu este lor
ierta a primi asupr ăş i purt ă ri de grijă politice ş ti şi lume ş ti, ca
unii ce sunt opri � i de a face aceasta de Dumnez ei e ş tile
Canoane. Iar de s - ar v ă di vreunul, � inând vreo purtare de
grijă mai mare decât cele zise, ori s ă încetez e, ori s ă se
caterisea sc ă . Mai vârtos îns ă s ă fie spre înv ă�ă tura, şi a
Copiilor şi a Casnicilor, citindu - le Dumnez ei e ş tile Scripturi.
Că spre aceasta şi Preo � ia li s - a sortit. [Apostole ş ti: 6, 15, 81,
83; Sinod 4: 3, 5, 10, 23; Sinod 1 şi 2: 11; Cartagina: 18, 63, 98;
Sinod 1: 15, 16; Sinod 7: 17, 18; Antiohia: 3; Sardichia: 15, 16,
19]

TÂLCUIRE
Dou ă nelegiu ri deo d a t ă opre ş te Canon ul acesta, şi a nu se
mu t a t Clericii de la o cetate la alta, şi mai ales la
Const a n ti n o p o l (sau la ori ş icare Capitálie), şi a nu n ă zui la
boieri, şi a Liturg hi si în Casele de Rug ă ciuni ale lor, fă r ă de
voia Episcop ul ui lor, şi a Patriar h u l ui, într u a că ruia Epárhie au
n ă zuit, amâ n d o u ă fiind afar ă de a ş ez ă mâ n t ul Dum n e z ei e ş tilor
Canoa ne. Deci poru nc e ş te, ca, Clericul, de ar îndr ă z ni a o face
una ca aceast a fă r ă de voia amâ n d u r o r Ierarhilor, şi ar st ă rui
într u aceast a, s ă se caterisea sc ă . Iar şi cei ce vor fi primi � i cu
voia amân d u r o r , s ă nu ia asu p r ăş i pur t ă ri de griji lume ş ti, ci
s ă înve � e pe copii şi pe slugile Cre ş tinilor. Iar care Cleric ar
primi epist a síe (adic ă inspec � ie), de mo ş ii boiere ş ti, ale că rora
254
epistá � i se zicea u mai mari, poat e ca unii ce mai boiere ş te
epiestiséa şi mai mult câ ş tig ă toare lucru ri, ori s ă încete z e
des p r e aceast a, ori neîncetâ n d , s ă se caterisea s c ă .

CANON 11

Îndatori � i fiind to � i a pă zi Dumnez ei e ş tile Canoane, şi pe

cel ce zice, a fi iconomi la toate Bisericile, cu tot chipul
suntem datori nestr ă mutat, a- l � ine. Şi dac ă fiecare Mitropolit
la Biserica sa va pune Iconom, bine ar fi. Iar de nu, din îns ăş i
st ă pânirea este voie Episcopului Constantinopolului a
prohirisí icono m la acea Biseric ă . Aşiş derea şi Mitropoli � ilor,
dac ă Episcopii cei supu ş i lor, nu voiesc a aş eza iconomi la ale
loruş i Biserici. Şi îns ăş i aceasta s ă se pă zeasc ă şi al Monastiri.
[Apostole ş ti: 38, 41; Sinod 4: 26; Sinod 7: 12; Sinod 1 şi 2: 7;
Anghira: 15; Gangra: 7; Antiohia: 24, 25; Cartagina: 34, 41;
Teófil: 10; Chiril: 2]

TÂLCUIRE
Fiindc ă Canon u l 26 al Sinod ul ui al 4 - lea poru n c e ş te ca
toat ă Biserica s ă aib ă Icono m, Icono mi si n d cu voia şi ş tirea
Arhiere ul ui lucru rile aceleia, pent r u aceast a şi Canon ul acesta
pe însu ş i acela îl înt ă re ş te, ad ă ugâ n d, că, de nu va voi
Mitrop olit ul a a ş eza Icono m la Mitro polia sa, are voie
Patriar h u l s ă u cu st ă pâni re a- i a ş eza Icono m, a ş i ş derea şi
Mitrop olit ul la Episco pii s ă i. Şi însu ş i aceast a s ă se fac ă şi la
Monastiri.

CANON 12
Dac ă vreun Episcop, sau Egumen, s - ar afla din � arinile
Episcopiei, sau ale Monastirii, dând al mân ă boiereasc ă , sau
oric ă rei alte fe � e dându - le, fără tărie fie darea, dup ă Canonul
sfin � ilor Apostoli ce zice, purtarea de grij ă a tuturor
Biserice ş tilor lucruri Episcopul aibă - o, şi ocârmuiasc ă - le pe
ele ca cum Dumne z eu prive ş te. Să nu - i fie iertat lui îns ă a
reş lui [sfeterisi] întru acelea, sau rudelor sale a dărui cele ale
lui Dumen e z e u. Iar de ar fi s ă raci, s ă le dea ca unor s ă raci,
dar nu cu pricinuirea acestora s ă le vând ă . Iar de ar pune
pricin ă că aduce pagub ă , şi nimic este spre folos � arina, nici
aşa s ă dea locul boierilor celor de loc, ci Clericilor, sau
lucr ă torilor de pă mânt, iar de ar întrebuin � a vicle ş ug rău, şi
de la Cleric, sau de la lucr ă tor de p ă mânt, ar cump ă ra vreun
boier � arina, şi aşa f ără tărie fie vânzarea, şi întoarc ă - se la
Episcopie, sau la Monastire, şi Episcopul, sau Egumenul cel ce
a fă cut aceasta, s ă se izgoneasc ă . Episcopul din Episcopie, şi
Egumenul din Monastire, ca unii ce risipesc ră u, cele ce nu au
255
adunat. [Apostole ş ti: 38, 41; Sinod 4: 26; Sinod 7: 11; Sinod 1
şi 2: 7; Anghira: 15; Gangra: 7; Antiohía: 24, 25; Cartaghén:
34: 41; Teófil: 10; Chiríl: 2]

TÂLCUIRE
� arine [avtúrg hii] sau prop riet ă� i se nu m e s c, toate
lucrurile cele ce aduc venit, şi mai ales cele nemi ş c ă toar e.
Precu m mo ş ii, vii, po m e t e, şi altele; pent r u acest ea dar
hot ă r ăş te Canon ul acest a, zicân d, că oricine le- ar într ă ina, şi
le- ar da la boieri, sau cu vânza r e, sau cu schi m b, s ă r ă mân ă
fă r ă t ă rie, şi lucru rile s ă se întoa rc ă , de au fost Episcop e ş ti, la
Episcopie, iar de au fost Monastire ş ti, la Monastire, precu m şi
Canon ul 38 al sfin � ilor Apost oli rân d u ie ş te. Iar de ar pun e
pricín ă Arhiere ul, sau Egume n ul, că cutare � arin ă sau vie nu
aduce câ ş tig şi venit, ci mai mult pagu b ă , vând ă - le pe ele, nu
la boieri şi al puter nici îns ă , ci la Clerici, sau la lucr ă tori de
p ă mân t 243 , la oame ni adic ă smeri � i şi pro ş ti. Iar dac ă cu
vicle ş ug le- ar da mai întâi la Clerici sau la lucr ă tori de
p ă mân t, cu socot eala ca în urm ă s ă le ia vreu n boier de la ei.
Vânzar ea aceast a s ă r ă mâ n ă fă r ă t ă rie, iar vânz ă tor u l Episcop,
s ă se izgon ea s c ă din Episcopie, şi Egume n ul din Monastire;
pent r u că afiero sirile acelea ce al � ii le- au afierosi t, şi bine le-
au adu n a t, ace ş tia r ă u le- au risipit, şi le- au vând u t. Vezi şi
tâlcuirea celui 38 Apost olesc.

CANON 13

Fiindc ă pentru nenorocirea ce a fost pentru pă catele

noastre în Biserici, s - au răpit oarecare sfinte Case de
oarecare bărba � i, Episcopii adic ă , şi Monastiri, şi s - au fă cut
obş te ş ti s ă l ăşluiri. Dac ă cei ce le � in pe acestea, vor binevoi a
le da înapoi, precum din vechi s ă se statorniceasc ă , bine este,
iar de nu, de vor fi din catalogul cel Ieraticesc, ace ş tia
poruncim s ă se caterisea sc ă , iar de vor fi Monahi sau mireni,
s ă se aforiseasc ă ; ca unii ce sunt osândi � i de Tat ă l, şi de Fiul,
şi de Sfântul Duh, şi s ă se aş eze, unde viermele nu se
sfârş e ş te, şi focul nu se stinge [Isaia 66: 24; Marcu 9]. Că
Glasului Domnului se împotrive s c, celui ce zice. «Nu face � i
243 Pricína de care nu vrea Canonul a se vinde lucruri Bisericeş ti sau Monastire ş ti la boieri,
ci, sau la Clerici sau la lucră torii de pă mânt, ni se pare a fi aceasta, că ele fiind afierosite lui
Dumnezeu, iar cele afierosite se numesc sfin � ite şi să ră ceş ti. Deci ca niş te sfin � ite, se cuvine
a se da celor sfin � i � i şi lui Dumnezeu afierosi � i, precum sunt Clericii. Iar ca niş te să ră ceş ti,
se cuvine a se da să racilor, precum sunt lucr ă torii de pă mânt. Drept aceea darea cea de
acest fel este potrivit ă cu cei ce o iau, precum dimpotriv ă , de s- ar da la boieri, ar fi cu totul
nepotrivit ă , ca unii ce nu sunt sfin � i � i, şi ca unii ce nu sunt să raci. Însă poate zice Canonul,
să se vând ă la plugari şi să raci, pentru ca de la aceş tia să poat ă iarăşi a le cump ă ra, de va
avea chip în urm ă Biserica sau Monastirea aceea, care lucru nu poate cu lesnire a- l face de
le- ar vinde la cei boga � i.
256
Casa Părintelui meu, Cas ă de negu �ă torie» [Ioan 2: 16] [Sinod
4: 4, 24; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 19; Sinod 1 şi 2: 1; Chiríl: 2]

TÂLCUIRE
În vrem ea lupt ă to rilor de Icoane, pe lâng ă alte rele ce s - au
fă cut, sau izgonit pen t r u sfintele Icoane de dân ş ii, şi mul � i
Arhierei din Episco piile, şi din Mitropoliile lor, şi mul � i Monahi
din Monastirile lor. Şi fiind ele pustii, le- au r ă pit oarecare
mireni, şi le- au fă cut lă ca ş uri lume ş ti. Pentr u aceast a dar
Canon ul acest a por u n ce ş te, că dac ă cei ce st ă pân e sc
Episcopiile acestea, şi Monastirile, vor voi a le da înapoi,
pent r u ca s ă se fac ă iar ăş i precu m au fost mai înaint e
Episcopii şi Monastiri, bine este. Iar de nu vor voi, Clerici fiind,
s ă se caterisea s c ă , iar Monahi, ori mireni, s ă se aforisea sc ă , ca
ni ş te osân di � i pent r u aceast a de Sfânta Treime, şi s ă se a ş eze
în locul acela, un d e vierm ele nu se sfâr ş e ş te, şi focul nu se
stinge, du p ă Isaía, şi du p ă Glasul Evangheliei, fiindc ă se
împo t rivesc Cuvânt u l ui Dom n ul ui, pe care îl zice: Nu face � i
Casa Tat ă lui meu… şi celelalte; cite ş te şi pe cel al 4 - lea şi al
24 - lea al Sinodul ui al 4 - lea.

CANON 14

Cum că rânduial ă urmeaz ă în Preo � ie, tuturor este bine

arătat. Şi cu scump ă tate a se pă zi încredin �ă rile Preo � iei, este
lucru bine plă cut lui Dumnez e u. Deci, fiindc ă vedem, c ă fără
de Hirotesíe din pruncie unii iau tunderea Clericatului,
neluând înc ă de la Episcop hirotesia; şi citesc pe Ámvon în
adunare, afară de Canon fă cându - o aceasta, poruncim de
acum înainte a nu se face aceasta. Aceasta îns ă a se pă zi şi la
Monahi. Că hirotesíe de Anagnóst, este slobod fiec ă rui
Egumen, a face numai în îns ăş i Monastirea sa. Dac ă şi însu ş i
Egumenului i s - a fă cut Hirotesie de Episcop spre şederea
întâi Egumeneasc ă ; adic ă fiind el Presbíter. Aşiş derea şi dup ă
obiceiul vechi, Horepísco pii dup ă voia dat ă de Episcopul, se
cuvine a proherisí Anagnó ş ti. [Sinod 6: 33; Cartaghén: 22]

TÂLCUIRE
Fiindc ă unii din pru ncie s - au fost afierosi t lui Dum ne z e u,
şi îmbr ă cân d haine cuviincioase Clericilor, pri mea u şi tun de r e
de la însu ş i n ă sc ă torii lor, dup ă oarecare obicei, ca când ar fi
afiero si � i, şi ace ş tia viind în vârst ă , îndr ă z n e a u şi citeau
Dum n e z eie ş tile Că r � i înaintea popo r u l ui (nă d ă jdui n d u - se
poate în tun d e r e a cea din pru n cie) fă r ă a se hirot esí, şi fă r ă a
lua pecetluirea şi tun d e r a Cite � ul ui de la Arhiere u. Pentr u
aceas t a poru n c e ş te Cano n ul acest a, că una ca aceas t a s ă nu se
257
mai fac ă , ca un lucru necuviincios şi ne cano nisit. Şi nu nu m ai
mirenii s ă nu citeasc ă fă r ă pecetluirea Arhiereul ui, dar nici
Monahii. Îns ă Egumen u l Monastirii, Preot fiind, şi cu hirote sia
Arhiereasc ă fiind f ă cut Egume n, are voie în Monastirea sa
nu m ai a hirot esí Cite � i. Aşiş derea Horepísco pii cu voia
Episcop ul ui Epárhiei, a hirot o n o si Cite � i, du p ă învechit
obicei 244 (pent r u care vezi şi subîn se m n a r e a Cano n ul ui al 8-
lea al Sinod ul ui 1). Cite ş te şi pe 35 al celui al 6- lea.

CANON 15

Clericul de acum înainte s ă nu se aş eze la dou ă Biserici.

Că aceasta este însu ş ire de negu �ă torie şi de ră u câş tig, şi
str ă in de Bisericescul obicei. Că am auzit din însu ş i Glasul
Domnului, că «nu poate cineva la doi Domni a sluji; c ă ori pe
unul va urî, şi pe altul va iubi, sau pe unul va îmbr ă� iş a, şi pe
cel ă lalt va def ă ima» [Matei 6: 24]. Deci «fiecare, dup ă
Apostole s cul Glas, întru ceea ce s - a chemat, întru aceea este
dator a ră mâne» [1 Corinteni 7: 20] şi a sluji într- o Biseric ă .
Că cele ce pentru ră ul câş tig se fac în Biserice ş tile lucruri,
sunt str ă ine de Dumnez e u. Iar cât pentru trebuin � a vie � ii
acesteia, feluri de me ş te ş uguri sunt. Dintru acestea dar cel ce
ar voi, agonisea s c ă - şi cele de trebuin � a trupului, c ă a zis
Apostolul: «Trebuin � elor mele, şi celor ce sunt împreun ă cu
mine, mâinile acestea au slujit» [Fapte 20: 34]; şi mai ales
întru de Dumnez e u pă zit ă Cetatea aceasta. Iar în satele cele
din afară, pentru lipsa oamenilor, s ă se sloboaze. [Apostoles c:
15; Sinod 1: 15, 16; Sinod 4: 10, 20, 23; Sinod 6: 17, 18; Sinod
7: 10, 15; Antiohía: 3; Sardichia: 15, 16, 19; Cartaghén: 63, 98]

TÂLCUIRE
Opre ş te Canon ul acest a, a nu se nu m ă r a vreu n Cleric în
Clerul a dou ă Biserici, ce se afl ă ori într - o cetate, ori în dou ă .
Făcând u - o aceas t a pen t r u r ă ul câ ş tig, care este str ă in şi de
Dum n e z e u , şi de cei Biserice ş ti. Iar în satele cele pe dinafar ă ,
s ă se ierte a se face aceas t a, pen t r u lipsa Preo � ilor şi a
Clericilor. Vezi şi pe cel 15 Apost olesc.

CANON 16

244Încă şi Canonul al 6- lea al sfântului Nichífor iart ă asemenea pe Egumenul Presbiter, a

hirotoni şi Ipodiacon. Iar Dumnezeie ş tile Legi ale Ortodoc ş ilor Împ ă ra � i, deplinind sfintele
Canoane întru aceasta, aş eaz ă şi cum trebuie a se face Egumenul. Adică Episcopul nu
trebuie să facă Egumen în Monastire dup ă treapt ă , dar să - l facă pe acela pe care, ori to � i
Monahii, ori cei mai îmbun ă t ă� i � i îl vor alege, m ă rturisind că în ştiin �ă adev ă rat ă l- au ales
pe dânsul, şi nu pentru priete ş ug, ori har; dar pentru că - l ştiu pe dânsul că este Ortodox şi
întreg în � elept, şi vrednic a ocârmui pe Monahi, şi pe Monastire. Cu asemenea chip să se
facă şi Eguménia Monastirilor femeie ş ti.
258
 Tot Luxul, şi împodobirea trupului, str ă ine sunt de
Ieraticeasca rânduial ă . Deci, Episcopii, sau Clericii, cei ce se
împodob e s c pe sine ş i, cu haine str ă lucite şi luminate, ace ş tia
trebuie a se îndrepta. Iar de ar st ă rui, s ă se dea cert ă rii.
Aşişderea şi cei ce se ung cu mirodenii. Şi fiindc ă eresul
prih ă nitorilor de Creştini, ră dă cina am ă ră ciunii în sus
odr ă slind, spurc ă ciune s- a fă cut Catolice ş tii Biserici, şi cei ce
l- a primit pe acesta, nu numai zugr ă viturile Icoanelor le- au
urât, ci şi toat ă evlavia o au lep ă dat, de cei ce vie � uies c cu
cucernicie şi cu evlavie îngreuindu - se. Şi s - a plinit la ei cea
scris ă: «Urâciune este p ă c ă tosului, cinstirea de Dumnez e u»
[Sirah 1: 24]. Deci de se vor afla oarecare bă tându - şi joc de
cei îmbr ă ca � i cu îmbr ă c ă minte proast ă şi cucernic ă , prin
certare îndrepteaz ă - se. Că din învechitele vremi, tot bărbatul
Ieraticesc cu m ă surtic ă şi cucernic ă îmbr ă c ă minte petrecea.
Că tot ceea ce nu este pentru trebuin �ă , ci pentru împodobire,
are prih ă nire de de ş ert ă ciune, precum a zis marele Vasilie; ci
nici cu îmbr ă c ă minte de � es ă turi cu m ă t ăşi împiestrit ă se
îmbrac ă; nici ad ă ogeau oarecare fimbríi [singéfuri] cu str ă in ă
floare la marginile hainelor lor. Că au auzit de la limba cea de
Dumne z e u gră itoare, că cei ce poart ă cele moi, în casele
împ ă ra � ilor sunt. [Sinod 6: 27; Gangra: 12, 21]

TÂLCUIRE
Cano n u l acest a opre ş te pe Episcopi şi pe Clerici, şi pe to � i
cei Biserice ş ti de a purt a haine str ă lucite, fiind aceast a lucru
str ă in de b ă rba � ii cei sfin � i � i, a ş i ş derea şi ungerea cu
miro d e nii.

CANON 17

Unii din Monahi pă ră sindu - şi Monastirile lor poftind a

st ă pâni, şi lep ă dându - se de a asculta, se apuc ă a zidi Case de
rug ă ciuni, neavând cele spre gă tire. Deci de se va apuca
vreunul a face aceasta, s ă se opreasc ă de Episcopul locului;
iar de va avea cele spre gă tire, cele sf ă tuite de dânsul, aduc ă -
se întru împlinire. Şi aceasta ş i s ă se pă zeasc ă şi la mireni, şi
la Clerici. [Sinod 4: 24; Sinod 7: 21; Sinod 1 şi 2: 1]

TÂLCUIRE
Unii din Monahi iubitori de st ă pânire fiind, şi ne voind
însu ş i a asculta de al � ii, ci al � ii de dân ş ii, lă sând u - şi
Monastirile, se apuc ă s ă zidea sc ă Case de rug ă ciuni, fă r ă s ă
aib ă cheltuial ă ca s ă ispr ă veasc ă lucrul. Pentr u aceas t a
Canon ul por u n c e ş t e, ca unii ca ace ş tia s ă se opreasc ă de că tre
Episcop ul locului. Iar de vor avea treb ui ncioa s a chelt uial ă , s ă
259
ur m e z e lucrul. Aceast a îns ă s ă se fac ă şi dac ă mireni sau
Clerici s - ar apuca s ă zidea sc ă Case de rug ă ciuni. Vezi şi pe al
4- lea Cano n al Sinod ul ui al 4- lea şi pe cel 21 al acest ui a ş i.

CANON 18

Ne smintitori face � i - v ă şi celor din afar ă [2 Corinteni 6:

3], zice Dumnez ei e s c ul Apostol. Iar a petrece muieri în
Episcopii, sau şi în Monastiri, este lucru pricinuitor de toat ă
sminteala. Deci de se va v ă di vreunul că a dobândit roab ă ,
sau slobod ă în Episcopie, sau în Monastire, spre încredin � area
vreunei slujbe, s ă se certe. Iar st ă ruind s ă se cateriseasc ă . Iar
de s- ar întâmpla prin satele lor a fi muieri, şi ar voi
Episcopul, sau Egumenul, a merge întru acelea, de fa �ă fiind
Episcopul, sau Egumenul, nicidecu m s ă se încredin � ez e vreo
slujb ă vreunei muieri întru acea vreme, s ă petreac ă întru alt
loc deosebi, pân ă ce se va duce Episcopul sau Egumenul de
acolo, pentru neprih ă nirea.

TÂLCUIRE
Dum ne z ei e sc ul Apost ol Pavel por u nc e ş te s ă nu d ă m
smint eal ă , nici celor din afar ă , adic ă celor ce nu sunt de o
credin �ă cu noi. Pentr u aceast a sfin � ii Pă rin � i prin Canon ul
acest a opresc de a se afla muieri prin Episcopii, şi Monastiri,
pricin ui n d aceas t a mare smin t e al ă şi priha n ă Arhiereilor, şi
Egume nilor, înain tea Cre ş tinilor, şi acelor de str ă in ă credin �ă .
Iar dac ă pe la met o acele Episcopiilor, sau a Monastirilor s - ar
întâ m pl a a fi muieri, şi a merge Arhiereul, sau Egumen u l
acolo, în cât ă vreme vor fi ei acolo, ele s ă fie dep ă rt a t e.

CANON 19

Atât s - au împ ă r � it spurc ă ciunea iubirii de argint la

pov ă� uitorii Bisericilor, încât şi unii din bărba � ii şi femeile ce
se zic Evlavi ş ti, uitând Porunca Domnului, se am ă gesc, şi
prin aur fac primirile celor ce vin în tagma Ieraticeasc ă , şi în
via � a Monahiceasc ă . Şi se face, a celor ce începutul nu este
bun, şi totul a fi de lep ă dat, precum zice marele Vasilie: Că
nici este cu putin �ă lui Dumnez e u, şi lui mamoná a sluji
[Matei 6: 24]. Deci, de se va afla vreunul aceasta fă când, de va
fi Episcop, sau Egumen, sau cineva din ceata Ieraticeasc ă , ori
încetez e, ori s ă se cateriseasc ă , dup ă Canonul al doilea al
Sfântului Sinod celui din Calcedón. Iar de va fi Egumen, s ă se
izgonea sc ă din Monastire, şi s ă se dea întru alt ă Monastire
spre supunere. Aşiş derea şi Egumenul cel ce n- are hirotonie
de Presbiter. Iar la cele ce se dau de că tre nă sc ă tori, cu
260
cuvânt de zestre fiilor, sau lucrurile cele câş tigate de ei,
aducându - le, şi m ă rturisind cei ce le aduc c ă acestea sunt
afierosite lui Dumne z e u; am hot ă rât, ori de ar ră mâne, ori de
ar ieş i din Monastire, acestea s ă ră mân ă în Monastire, dup ă
fă g ă duin � a celui ce le- a adus; de nu va fi pricína a întâiului
st ă t ă tor. [Apostole s c: 29; Sinod 4: 2; Sinod 6: 22, 23; Vasilie:
91; Epistolía lui Ghenadie şi Tarasie]

TÂLCUIRE
Povă� uito rii Bisericilor se nu m e s c, Arhiereii, Preo � ii, şi
Egume nii Monastirilor. Fiindc ă ace ş tia s - au rân d ui t a sta
înain te mirenilor, şi du p ă drea p t a Credin �ă , şi dup ă fapt a
bun ă . Deci zice Cano n ul, că de vreme ce ace ş tia atât s - au
st ă pâni t de iubirea de argint, încât, prin bani pri me sc pe cei ce
vin la tag m a Ieraticea sc ă , şi la via � a Monahiceasc ă . Şi se
pline ş te la dân ş ii zicerea marel ui Vasilie ce zice: că, aceluia, a
că rui încep u t u l este r ă u, şi toate în urm ă sun t rele. Pentr u
aceas t a du p ă Canon ul al 2 - lea al Sinod ul ui Ecumenic al 4 - lea
hot ă r ăş te şi Sinod ul acest a, ca cei ce vor face una ca aceas t a,
hiroto ni si � i fiind, s ă se caterisea sc ă , iar cei nehiro t o ni si � i s ă se
dea sub pov ă� uirea altor pov ă� uit o ri. Iar lucrurile (ori
mi ş c ă toare, ori nemi ş c ă toare) care avân d u - le cineva, ori date
de n ă sc ă tori, ori de sine ş i câ ş tigate aducâ n d u - le la Monastire
un de se face Monah, şi afiero si n d u - le, hot ă r ăş te Canon u l s ă
r ă mâ n ă ale Monastirii, du p ă fă g ă duin � a dat ă de el, ori de va
r ă mâ n e el în Monastire, ori de se va duce de voia sa; f ă r ă de
vreo pricín ă (desp r e Egume n ul); că din pricína Egume n u l ui
ducân d u - se, poate şi a le lua . îns ă şi a ş a ducâ n d u - se, este
dato r a le afierosi la alt ă Monastire.

CANON 20

De acum înainte hot ă râm, a nu se face îndoit ă Monastire,

că sminteal ă , şi poticnire multora se face aceasta. Iar dac ă
oarecare împreun ă cu rudeniile voiesc a se lep ă da de lume, şi
a urma vie � ii Monahice ş ti, bărba � ii adic ă , de trebuin �ă este a
se duce în Monastire bărbă teasc ă , şi femeile a intra în
Monastire femeiasc ă . Că acest lucru este bine pl ă cut lui
Dumne z e u. Iar cele ce pân ă acum sunt îndoite, � ie - se, dup ă
Canonul Sfântului Părintelui nostru Vasilie, şi dup ă
Aş ez ă mântul lui, aşa închipuiasc ă - se. Nu petreac ă într- o
Monastire Monahi, şi Monahíi; că preacurvie mijloce ş te
împreuna petrecere. Nu aib ă vreun Monah îndr ă zneal ă c ă tre
Moanhíe, sau Monahía c ă tre Monah, îndeos ebire a vorovi. Nu
se culce Monah în Monastire femeiasc ă . Nici împreun ă s ă
m ă nânce îndeo s ebi cu Monahía. Şi când se aduc cele de
261
trebuin �ă , de la bărbă teasca parte c ă tre cele împ ă rt ăşitoare
[canonice], afar ă de poart ă s ă le ia Egumenia Monastirii
femeie ş ti, cu oarecare bă trân ă Monahie. Iar de s- ar întâmpla,
vreo rudenie Monah a veni s ă vad ă pe ruda sa, în fiin � a
Eguméniei, vorbeasc ă cu aceea, prin pu � ine şi scurte cuvinte.
[Sinod 6: 46, 47; Sinod 7: 20, 22]

TÂLCUIRE
Monastir e îndoit ă Zonar á zice, că ar fi fost dou ă Monastiri
învecinat e, şi atât de apro pia t e, încât se auzea u glasu rile de la
una la alta. Iar al � ii oarecar e, cu care se une ş te şi Valsam ó n,
zic că ar fi fost una şi aceea ş i Monastire, într u care petrecea u
b ă rba � i şi femei împre u n ă , îns ă nu str ă ini dup ă trup, ci rude nii
unii cu al � ii. Eu a - şi zice că mai adev ă rat ă se vede a fi, a doua
socotin �ă , du p ă voroava cea din încep u t, şi du p ă congl ă suirea
Canon ul ui acest uia adeveri n d u - se. Dar rân d ui r e a, pe care mai
jos o po m e n e ş t e Canon ul marel ui Vasilie, desp r e îndoitele
Monastiri, prea adev ă rat ă şi neîm p o t r iv ă zis ă dovede ş te pe
întâia socotin �ă . Deci ori într - un chip, ori într u altul Canon ul
acest a poru n c e ş t e a nu se mai face de acum acest fel de
îndoite Monastiri, ca ni ş te pricin uit o a r e de sminte al ă . Iar câte
au apuca t a se face acest fel, s ă petre ac ă du p ă a ş ez ă mâ n t ul, şi
legiuirea marel ui Vasilie, care este aceas t a, adic ă : Monahi şi
Monahii, s ă nu împre u n ă locuiasc ă într - o Monastire, fiindc ă
preac u rvie ur m e a z ă acestei împre u n ă locuin � e. Să nu aib ă
îndr ă z n e al ă Monah ul îndeose bi a vorbi cu Monahia, sau
Monahia cu Monah ul. Să r ă mâ n ă Monah ul în Monastire
femeiasc ă , nici s ă m ă nâ nce împ re u n ă cu Monahie. Şi când
aduc Monahii din Monastire bă rb ă teasc ă cele de trebui n �ă spre
îndes t u l a r e a vie � ii Monahiilor, s ă le lase afar ă de poart a
Monastirii, şi de acolo Eguménia cu alta oarecar e Monahie
b ă trân ă s ă le ia în lă untr u. Iar dac ă vreun Monah ar voi s ă
vad ă pe o Monahie rude ni a a sa, de fa �ă fiind Eguménia s - o
vaz ă , şi s ă vorbea sc ă cu ea pu � i ne cuvinte, şi în grab ă s ă se
ducă 245 .
245 Aceasta ş i marele Vasilie, în hot ă rârile cele pe larg 33 zice, că la voroavele ce este
trebuin �ă a face Monah cu Monahie, trebuie a se alege, şi fe � ele care au să vorbeasc ă
împreun ă , şi vremea, şi locul cel potrivit, şi nevoia, încât toate să fie cucernice, şi afar ă de
tot prepus ul. Şi fe � ele să fie, dintre Călugă ri cei mai bă trâni şi cucernici, şi evlavíş ti, şi
în � elep � i, spre a face toat ă întrebarea şi ră spunderea. Iar din Monahíi asemenea cele mai
bă trâne, şi mai în � elepte. Iar când vorbesc împreun ă , să fie dou ă de fa �ă, sau şi trei, atât din
Monahi, cât şi din Monahíi. Iar numai doi, unul şi una îndeosebi, să nu vorbeasc ă , pentru
prepus, şi pentru că nu este de crezare vrednic spre adeverirea celor ce se zic. Iar câ � i al � i
fra � i au trebuin �ă a vorbi cu vreo Monahie, să vorbeasc ă prin mijlocirea bă trânelor acelora,
şi aleselor Monahíi, şi acelea să spun ă surorilor acelora care sunt cercetându - se de dân ş ii.
Ci şi Monahii cei ce aduc la Monahíi cele de trebuin �ă şi slujesc, trebuie a fi cerca � i, şi
cucernici, şi în vârst ă spori � i, spre a nu pricinui cuiva ră u prepus; îns ăşi aceasta se
rânduie ş te de acesta ş i marele Vasilie, într- alt loc, că de vor fi dou ă Monastiri aproape
vecinate, şi una ar fi să rac ă, iar cealalt ă îndestulat ă , trebuie cea îndestulat ă , a ajuta pe cea
să rac ă, ca una ce este datoare, şi sufletul a- şi pune unii pentru al � ii, dup ă porunc ă . Iar de
262
 CANON 21

Monahul sau Monahia, nu trebuie a- şi lă sa Monastirea sa,

şi a se duce întru alta. Iar de s - ar întâmpla aceasta, a se
osp ă ta ei, de nevoie este; iar a se primi fără de socotin � a
Egumenului s ă u, nu se cuvine. [Sinod 4: 4; Sinod 7: 19; Sinod
1 şi 2: 3, 4, 5; Cartaghén: 88]

TÂLCUIRE
Cano n u l acest a rând uie ş te, că nu se cuvine Monah ul, sau
Monahia a lă sa Monastirea, într u care s - a tuns, şi a se duce
într u alta. Iar de ar face aceas t a vreu n ul, se cuvine a se pri mi
ca un str ă in şi a se osp ă ta de Pă rin � ii Monastirii celei str ă ine
câteva zile (ca nu cumva nepri mi n d u - se, s ă fie silit a se duce
în lume, şi a petrece cu feluri de oam e ni), nu îns ă şi a se � ine,
şi a se num ă r a împre u n ă cu fra � ii Monastirii celei str ă ine, fă r ă
de voia, şi slobo zi t o a r e scrisoar e a Egumen u l ui s ă u 246 .

CANON 22

nu ajut ă se cade cea să rac ă a ră bda îndelung, şi urmând lui Lază r a se bucura pentru
nă dejdea veacului celui viitor, de să răcia aceasta, ră mânându - le lor mângâiere şi bucurie.
Zice şi sfântul Nichífor în Canonul să u 22: că dac ă Ieromonahul, tân ă r cu vârsta, sluje ş te la
Monahíi, nu se cade cineva a se împă rt ăş i de la el cu Sfintele Taine. Precum se vede, ca din
aceasta să se ru şineze, şi să se îndrepte ze.
246 Fiindc ă Canonul acesta nehot ă râtor s- a pus, nehot ă rând pricínile pentru care poate

cineva a se duce din Monastirea sa. Noi dup ă putin �ă cercetând, am aflat acestea de aici
înainte. 1. A se duce Monahul din Monastirea sa dacă Egumenul este eretic, dup ă Canonul
17 al lui Nichífor. 2. De intr ă muieri în Monastire, dup ă acela ş i al lui Nichífor. 3. De vor fi
copii mireni învă� ând carte în Monastire. Fiindcă prin acestea se prih ă ne ş te Monastirea, şi
se pricinuie ş te sminteal ă . Iar marele Vasilie pentru o singur ă pricín ă iart ă a se duce cineva
din Monastirea sa. Adică, de i se pricinuie ş te vătă marea de suflet. Care zice, că trebuie mai
întâi a ară ta celor ce au putere a o îndrepta. Şi de nu o vor îndrepta, atunci să se despart ă
de ei nu ca de niş te fra � i, ci ca de str ă ini. Iar dac ă vreun Monah pentru nestatornicia sa, şi
nu pentru vă tă mare sufleteasc ă s- ar duce din Monastirea sa, acesta, ori trebuie a se
îndrepta, cu statornicia sa în Monastire, ori nevrând să nu se primeasc ă întru alt ă
Monastire. Iar altă pricín ă binecuvântat ă de desp ă r � ire, şi de ieşire, adaoge însu ş i sfântul, să
cuvântul şi învă�ă tura nu prime ş te, afar ă de vătă marea sufletului. (Dacă îns ă pentru
porunca Domnului, un frate s- ar duce întru altă parte, aceş tia nu se despart unul de altul,
ci plinesc iconomia.) Asemenea şi Canonul 6 al lui Nicólae rânduie ş te, că de se vat ă m ă
cineva suflete ş te, se cade spun ă vătă marea sa Proestosului. Şi de nu o va îndrepta el, şi
primejdia este vederat ă , duc ă - se din Monastire, şi dac ă Egumenul îl va lega ca să nu se
duc ă , el nu bage sam ă de aceast ă legă tur ă , ci duc ă - se. Unii pun şi alt ă pricín ă
binecuvântat ă , că, aflându - se vreun Monah vrednic de lini ş tire, cu voia Egumenului poate
acesta a se duce, ca singur cu singur Dumnezeu să vorbeasc ă , dup ă Cuviosul Ioan al Scării.
Îns ă bine trebuie a lua aminte la aceasta. Că nu pentru fiecare este dep ă rtarea şi liniş tirea.
Şi mai ales pentru dep ă rtarea cea de voie. Că fă ră voie şi Egumenul se izgone ş te din
Monastirea sa, şi întru alta se bag ă, de prime ş te cu bani pe cei ce vor a se face monahi, dup ă
Canonul 19 al acestuia ş i, şi cel ce fără Stare � s- a tuns se d ă la alt ă Monastire, dup ă Canonul
2 al Sinodului 1 şi 2. Şi cel ce fără ispitire de 3 ani s- a tuns, dup ă al 5- lea al acestuia ş i. Şi
pentru îmbun ă t ă� ire şi îndreptare, Arhiereul mut ă pe Monahii cei îmbun ă t ă� i � i, dup ă al 4-
lea al acestuia ş i.
263
 Lui Dumnez e u toate a le da, şi nu voin � elor noastre a ne
robi, mare avu � ie este. Că «ori de mânca � i, ori de be � i,
Dumne z ei e s c ul Apostol zice, toate întru slava lui Dumne z e u
face � i - le» [1 Corinteni 10: 31]. Deci Hristos Dumnez eul
nostru în Evangheliile sale începuturile pă catelor a poruncit a
le tă ia. Că nu numai preacurvia de dânsul se munce ş te, ci şi
pornirea cugetului spre apucare de preacurvie s - a osândit,
zicând el: «Cel ce caut ă la muiere spre a o pofti pe ea, iat ă a
preacurvit cu ea în inimia sa» [Matei 5: 29]. Deci de aici
înv ă� ându - ne, datori suntem a cur ă� i gândurile. Că «de ş i
toate sunt slobode, dar nu toate folose s c» [1 Corinteni 10:
23], ne înv ă�ă m din Apostole sc ul glas. De nevoie dar este
fiec ă rui bărbat s ă m ă nânce pentru ca s ă vieze, şi la cei ce
via � a le este cu nunt ă , şi cu fii, şi cu aş ezarea mireneasc ă , a
mânca împreun ă bărba � ii cu femeile, este lucru din cele
neprih ă nite, numai s ă aduc ă mul � umirea celuia ce d ă hrana,
şi nu prin oarecare me ş te ş ugiri muiere ş ti, adic ă prin
satanice ş ti cântece, de ală ute, şi curve ş ti ră sfrângeri. Asupra
cărora vine Prooroces cul blestem, cel ce zice aşa: «Vai celor
ce cu ală ute şi cu cânt ă ri beau vinul, iar la lucrurile
Domnului nu se uit ă , şi la lucrul Mâinilor lui nu gândesc»
[Isaía 5: 13]. Şi dac ă cândva ar fi unii ca ace ş tia între Creştini,
îndrepteaz ă - se. Iar de nu, s ă se � in ă pentru dân ş ii cele
canonice ş ti aş ezate de cei mai înainte de noi. Iar celor ce
via � a le este lini ş tit ă şi singuratic ă . Cel ce s - a împreunat cu
Domnul Dumnez eu a ridica jugul Monahicesc, «va şedea cu
singur ă tate şi tă cere» [Plângerile lui Ieremia 3: 27]. Dar îns ă
şi celor ce au ales Ieraticeasca via �ă , nicidecu m le este iertat
îndeos ebi a mânca împreun ă cu muieri. Fără numai oareunde
cu oarecare tem ă tori de Dumnez e u şi evlavio ş i bărba � i, şi
femei. Ca şi aceasta împreun ă mâncare s ă aduc ă spre isprava
Duhov nicea sc ă . Şi cu rudenii înc ă aceasta fac ă - o. Şi iarăşi,
dac ă în c ă lă torie se va întâmpla cele ale trebuin � ei de nevoie
a nu le purta cu sine ş i Monahul, sau bărbatul Ieraticesc, şi de
nevoie ar voie s ă popo s eas c ă , ori în Case de ob ş te, ori în
Casa oarec ă ruia, s ă aib ă voie el a o face aceasta, fiindc ă
trebuin � a îl sile ş te. [Apostole ş ti: 42, 43; Sinod 1: 3; Sinod 6: 5,
46, 47; Sinod 7: 18, 20; Cartaghén: 45, 69; Anghira: 19;
Laodiceea: 24; Vasilie: 89]

TÂLCUIRE
Rând uie ş te acest Canon, că mirenii cei ce au femei şi
copii, a mânca şi împre u n ă a bea cu femeia şi al � i b ă rba � i, nu
este lucru de priha n ă , îns ă şi ace ş tia nu se cade a bea vinul cu
giuc ă rei şi sata nice ş ti cântece, şi cu r ă sfrâ n ge ri curve ş ti de
jocuri, ori cu r ă cnete, ca s ă nu mo ş tene a s c ă bleste m ul, şi vaiul
264
acela cel aduce Isaía asup r a celor ce fac unele ca acest ea, şi
care nu cercetea z ă lucrurile Dom n ul ui. Ci treb uie s ă
mul � u m e a s c ă lui Dum n e z e u , celui ce - i hr ă ne ş te. Iar de nu se
vor îndre p t a şi nu vor înceta de unele ca aceste a, s ă prim ea s c ă
cert ă rile, a aforisirii adic ă , cele ce Canoa n ele Sinoad elo r celor
mai dinain t e le- au rân d u i t asup r a unor Cre ş tini ca ace ş tia. Şi
mirenii adic ă acest fel. Iar Monahii cei ce s - au f ă gă duit lui
Dum n e z e u a se lini ş ti cu singur ă t at e şi a t ă cea, ridicân d jugul
nevoin � ei asu p r a lor, du p ă aceea a lui Ieremia. Dar înc ă şi to � i
cei Ierosi � i, nicidecu m au voie a mânca împre u n ă cu femei,
îndeose bi, singu ri cu singur e, m ă car rude nii de le- ar fi, decât
fiind împre u n ă b ă rba � i şi femei evlavio ş i şi tem ă to ri de
Dum n e z e u . Şi dac ă de mare nevoie ar fi silit în că lă torie
pop o si n d s ă intre în Case de ob ş te, sau în Casa cuiva. Şi atunci
îns ă cu evlavie şi cu frica lui Dum n e z e u , ca nu Monahii, şi cei
Ierosi � i, vă zân d femeile cu poft ă şi cu pati m ă , s ă
preac u rvea sc ă în inima lor, care lucru îl osân d e ş t e Dom n ul. Ci
şi m ă car de nu s - ar smin ti ei de a lor privire (care lucru este
foart e rar), ci ca s ă nu smin t e a s c ă pe ceilal � i, nu se cuvine a
face aceas t a.

PROLEGÓMENA

DESPRE CEL CE SE ZICE ÎNTÂIUL ŞI AL DOILEA SINOD

Sinod ul [Sobor ul] acesta se nu m e ş te a ş a de Zonará, de

Valsam ó n, de Vlástar, şi de al � ii. Sfânt ul şi marele întâiul şi al
doilea Sinod, cel în Const a n ti n o p o l adu n a t în preacin s ti t a
Biseric ă a sfin � ilor Apost oli. S- a adu n a t îns ă acest a în tim p u l
Împ ă rat ul ui Mihail fiul lui Teófil, şi a Cezar ul ui Várda
unchi ul ui lui de pe maic ă . În anul 861. Iar Pă rin � i au fost la
acest a trei sute opts p r e z e c e, dint r e care covâr ş itor era
Preasfin � i t u l Fotie al Const a n t i n o p ol u l ui, care decur â n d atu nci
du p ă ce s - a izgonit Dum ne z eie sc ul Ignatie la Mitilíni, a fost
în ă l � at cu sila şi f ă r ă de voie de Cesar ul Várda la scaun ul
Const a n ti n o p o l ul ui. Şi loco � iito rii lui Papa Nicólae, Rodóal d al
Port ul ui, şi Zaharía al Anagníei, care era atu nci în
Const a n ti n o p o l trimi ş i împo t riva Icono m a hil o r [lupt ă torilor de
Icoane] 247 . Iar pricína pen t r u care se nu m e ş te întâiul şi al
247Două pricini zice Dosítei (în Dodecavivlon al să u foaia 702) că au stă tut, pentru care s- a
făcut Sinodul acesta, sau (precum vor al � ii) că, dup ă ce Várda a izgonit pe Dumnezeiscul
Ignatie, pentru că n- a voit a- l împ ă rt ăşi pe el în ziua Dumnezeie ş tii Ară tă ri (adică a
Botezului Domnului) ca pe unul ce- şi lep ă dase pe femeia sa, şi se prepunea că preacurve ş te
cu nora sa, şi a suit cu silnicie şi fără voie în scaunul Constantinopolului pe prea în � eleptul
Fotie Protasicrít fiind, au înduplecat cei de lâng ă Várda pe loc � iitori lui Papa Nicólae cei
trimi ş i împotriva lupt ă torilor de Icoane, şi au adunat acest Sinod, şi aducând de la Mitilín pe
Ignatie, l- au caterisit în ară tare. De unde şi Valsamón zice, că Sinodul acesta s- a purtat
împotriva lui Ignatie. Şi Nichíta Davíd al Paflagónilor care a scris via � a lui Ignatie. Sau
(precum al � ii vor) că împ ă ratul Mihail pentru ca des ă vâr ş it să sting ă pe lupt ă torii de Icoane,
265
doilea, eset du p ă Zonar á, Valasm ó n, Vlástar, şi Mílie (fa � a 920
al Tom ul ui a 2 - a a Sinodicalelor) aceast a. Sau fă cut întâia
adu n a r e a Sinod ul ui acest uia 248 , şi dup ă ce cei Orto d oc ş i au
vorbit cu cei etero d o c ş i [de str ă in ă sl ă vire] (poate ace ş tia s ă fi
fost r ă m ăş i � ele ce ar fi r ă mas dint re icono m a hi, precu m am
zis) şi au învins Orto d oc ş i, iar cei etero d oc ş i s - au învins, s - au
hot ă rât a se scrie câte s - au vorbit în Sinod, ca s ă r ă mân ă
adev ă rat e şi sigure. Iar ereticii nesuf eri n d a se scrie acestea,
pent r u ca s ă nu se arate că s - au biruit, şi prin urm a r e ca s ă nu
se izgo nea sc ă din Biserica şi adu n a r e a Credincio ş ilor, atât
tulb u r a r e şi r ă zboi au f ă cut, încât şi cu � ite au scos, şi ucideri
au fă cut. Şi cu un chip ca acesta s - a stricat adu n a r e a cea întâi,
fă r ă a se face vreo înscris ă hot ă râre şi isprav ă [rezult a t]. Iar
du p ă trecere de tim p, iar ăş i s - a f ă cut a dou a adu n a r e a
acest uia ş i Sinod, şi iar ăş i vorbire s - a f ă cut a celor Ortod o c ş i
cu ereticii pent r u acelea ş i. Şi atun ci s - au scris Dogmele cele
vorbite pen t r u Credin �ă . Drept aceea pen t r u aceast a Sinod ul
acest a, unul fiind chiar şi cu adev ă rat, întâi şi al doilea s - a
nu mi t pent r u întâ m p l a r e a întâi şi a dou a a lui adu n a r e. Iar
într u a dou a adu n a r e a lui s - au dat şi aceste 17 Canoan e ale
lui, de nevoie fiind la bun a împo d o b i r e şi starea Bisericii, care
se adevere sc, şi se înt ă resc şi de Nomoca n o n u l lui Fótie, şi de
tâlcuito rii Canoa n elo r, şi de toat ă Biserica. Însem n e a z ă îns ă că
în oarecare Códici man u s c ri se 30 de Canoa ne se afl ă în
nu m ele acest ui Sinod nu mi te. Dar noi num ai pe cele cuno sc u t e
de Biseric ă , şi de tâlcuit o ri tâlcuite, le- am tâlcuit, iar pe
celelalte, ca necu n o s c u t e Bisericii le- am lă sat. Şi s - a rând ui t
mai întâi Sinod ul acesta de că tre to � i tâlcuit orii, decât celelalte
localnice Sinoad e ce s - au fă cut mai înainte de acesta; sau
pent r u că a st ă tu t mare şi mai de mul � i Pă rin � i decât acelea,
sau mai bine, pen t r u că îndat ă a ur m a t dup ă cel al 7 - lea
Ecume nic Sinod, şi du p ă ani, şi pent r u că s - au adu n a t
împo t riva acelora ş i Icono m á hi, împo t riva că rora şi acel al 7-
lea s - au fost adu n a t; şi dup ă oarecar e chip, cu aceas t a acest a
s - a fă cut îndeplinirea aceluia.

şi pentru ca să conteneasc ă dezbinarea ce se făcuse în Biseric ă pentru amândoi Patriarhii

Ignatie şi Fotie, au trimis la Roma boieri cu daruri, şi au adus pe loc � iitorii Papei. Iar
să vâr şindu - se Sinodul, Monarhul Mihail a trimis dou ă Tomuri lui Papa Nicólae, unul
cuprinzâ nd cele lucrate pentru sfintele Icoane, iar altul, ce cuprindea caterisirea lui Ignatie.
Au mai trimis îns ă şi Epistolia prin Léon Asicrítul, precum aceasta se vede din Epistolía a
10- a lui Nicólae, întru al 6- lea Tom al Practicalelor celor de Víniul date la lumin ă ; la foaia
486 şi Cáve nu zice bine îns ă, că la acest Sinod au fost Papa Adrian. Că era Nicólae, precum
se vede aceasta din a doua Epistolie a sa că tre Mihail.
248 Iar întru întâia adunare a sa se caterise ş te Ignatie în ar ă tare, şi se într ă re ş te scaunul

Canstantinopolului lui Fótie, precum zice Chedrino în Tomul 6 al Practicalelor, şi Zonará (în
Tomul 2 al Hronícilor), şi Papa Nicolae (în a 10 Epistolie cea că tre Patriarhii Răsă ritului).
266
 CELE 17 CANOANE ALE SINODULUI CELUI ÎN BISERICA
SFIN �ILOR APOSTOLI ADUNAT, CE SE ZICE 1 ŞI AL 2- LEA
TÂLCUITE

CANON 1

Zidirea Monastirilor, lucru aşa de respectat şi cinstit, şi

de ferici � ii şi Cuvio ş ii Părin � ii no ş tri din vechi bine socotit,
ast ă zi se vede rău f ă cându - se. Că oarecare punând nume de
Monastire averilor sale, şi f ă g ă duindu - se că lui Dumnez e u
afierose s c pe ele, domni pe sine ş i ale celor afierosite se
înscriu, şi cu singur ă numirea, socote s c me ş te ş ugind a am ă gi
pe Dumnez e u. Că aceea ş i st ă pânire şi dup ă afierosire, nu se
ruşineaz ă a o ră pi, pe care mai înainte nu se opreau a o avea.
Şi atât precupie fac lucrului, încât multe din cele afierosite,
de însu ş i cei ce le- au afierosit, se v ă d vânzându - se, mirare şi
urâciune pricinuind celor ce le v ă d. Şi nu numai c ă c ăin �ă nu
le este lor, pentru cele odat ă afierosite lui Dumnez e u, că îşi
slobod loruş i st ă pânire, ci şi altora pe aceasta f ără sfial ă o
dau. Deci pentru acestea a hot ă rât sfântul Sinod, nim ă nui a fi
iertat s ă zideasc ă Monastire, f ără de socotin � a şi sfatul
Episcopului. Acela îns ă st ă ruind, şi dând voie, şi îndatorita
Rugă ciune s ă vâr ş ind, precum de cei din vechi cu iubire de
Dumne z e u s - a legiut, s ă zideasc ă adic ă Monastire, şi cu toate
cele potrivite ei întru aceea ş i Brévie [Códic ă ] s ă se scrie, şi în
Arhivele cele Episcope ş ti s ă se p ă streze. Nicidecum având
voie cel ce le- a afierosit, fă ră de socotin � a Episcopului, a se
aş eza pe sine ş i Egumen, sau în locul s ă u, a pune pe altul. Că
dac ă cele ce cineva dăruie ş te unui om, peste acestea nu poate
a fi st ă pân, cum se va lă sa s ă răpeasc ă st ă pânirea acestora, ce
cineva lui Dumnez e u le consfin � e ş te şi le afierose ş te? [Sinod
4: 4, 24; Sinod 6: 49; Sinod 7: 12, 13, 17, 19; Chiríl: 2]

TÂLCUIRE
Fiindc ă unii zidin d Monastiri şi afierosi n d lucrurile lor la
ele, iar ăş i du p ă afiero sire, nu nu m ai le st ă pâ n e a u, şi le
vindea u, şi pe al � ii pune a u st ă pâni t o ri pest e ele. Pentr u
aceas t a Canon ul acest a rân d ui e ş te. Ca fiecare Monastire s ă se
zidea sc ă cu voia şi ş tirea Arhiereul ui celui localnic, care s ă
s ă vâr ş easc ă şi obi ş nuit a Rug ă ciune, când se pun e temelia. Şi
s ă se scrie în Brébie [Códic ă ] atât Monastirea cea din nou
zidit ă , cât şi toate lucru rile şi averile cele afiero si te ei, sau de
cel ce o a zidit, sau de al � i Cre ş tini. Şi aceas t ă Brévie s ă se
p ă zeasc ă cu singur a n � i e în Episco pie, sau în Mitrop olie. Pentr u
a nu putea de aici înainte cel ce le- a afierosi t a re ş lui ceva
dint r - însele. Şi atât de înst r ă inat s ă fie de ea Ctitor ul şi
267
afiero sit o r u l, încât nici el s ă se fac ă Egumen al ei, f ă r ă de voia
Episcop ul ui, nici pe altul a a ş eza într - însa. Ca cum aceas t a ar
fi însu ş it ă lui 249 . Fiindc ă dac ă peste acelea ce d ă ruie ş te cineva
omul ui nu mai poate a por u n ci mai mult, cum acela pe cele
afiero site odat ă lui Dum n e z e u, poat e a le st ă pâ ni iar ăş i? Unul
ca acest a se socot e ş te ca un fur de cele sfinte, şi osân d ei lui
Ananía şi Sapfíra se sup u n e.

CANON 2

Fiindc ă unii se form ă luiesc a se îmbr ă ca cu via � a

Monahiceasc ă , nu ca s ă slujeasc ă lui Dumnez e u cu cur ă� enie,
ci ca cu cucernicia Chipului s ă dobândeasc ă nume de evlávie,
şi de aici s ă afle înbel ş ugat ă dobândire îndulcirilor sale, şi
numai lep ă darea părului f ă cându - o, în casele lor locuiesc,
nici o urmare sau aş ezare a Monahilor împlinind; au hot ă rât
sfântul Sinod ca nimeni s ă se învredniceas c ă Monahice ş tei
Schime, fără de fiin � a de fa �ă a celui îndatori a- l primi pe el
întru supunere, şi întru pov ă� uirea cea asupr ă - şi, şi care s ă
fă g ă duiasc ă purtare de grij ă, pentru mântuirea sufletului lui.
Bărbat fiind adic ă , iubitor de Dumne z eu, şi Proiestos de
Monastire, şi îndestulat a mântui suflet, adus de curând la
Hristos. Iar de se va v ă di vreunul tunzând pe oarecare, f ără
de fiin � a de fa �ă a pov ă� uitorului celui îndatorit a- l lua pe el
sub ascultare, acesta caterisirii s ă se supun ă , ca un nesupu s
Canoanelor, şi stric ă tor al Monahice ş tii bune rânduieli. Iar cel
ce fără cuvânt şi f ără rânduial ă s - a tuns, s ă se dea în
ascultarea şi în Monastirea, ce localnicul Episcop va socoti.
Că tunderile cele fără judecat ă şi gre ş ite, şi pe Schima cea
Monahiceasc ă o necinste s c, şi numele lui Hristos au f ă cut a
se huli.

TÂLCUIRE
Unii vrân d ca s ă - i evlaviseasc ă lumea (sau şi pent r u vreo
boal ă oarecar e, sau de întrist a r e înde m n â n d u - se); cu
fă�ă rnicie se călug ă resc, apoi iar ăş i ş ed ca mai înaint e în
Casele lor în lume, fă r ă a p ă zi vreo rân d ui al ă şi canon
că lug ă resc; aceas t ă nerân d u i al ă dar oprin d u - o sfân t ul Sinod,
rând uie ş te, ca nici un Preot, sau şi Arhiereu, s ă nu tun d ă
că lug ă r fă r ă a fi de fa �ă Stare � şi n ă na ş Duhovnice sc, care are a
primi pur t a r e de grij ă a suflete ş tii mân t ui rii lui; care s ă fie om
iubito r de Dum n e z e u, şi Proest o s de Monastire, şi de ajun s
într u a icono mi si că tre mânt u i r e pe cei de curân d, şi
249 Aceasta asemeni să o pă zeasc ă şi aceia care zidesc Schituri, ori afierosesc lucruri la
acelea, ori Dumnezeie ş ti lăcaş uri, ori alte oarecare afierosind lui Dumnezeu, dup ă ce îns ă
le- au afierosit, numai pot şi aceş tia to � i a mai st ă pâni cele afierosite.
268
încep ă tori Monahi. Iar de ar face cineva aceast a (ce opre ş te
Canon ul) s ă se caterisea sc ă , ca un călc ă tor de Canoa n e, şi acel
tun s fă r ă Stare � , s ă se bage într u alt ă Monastire, în care va
socoti Episcop ul, spre asculta r e şi sup u n e r e. Că ci de acest fel
de necuviin �ă , nu nu m ai chipul cel preacins ti t al Monahilor s -
a necins tit, ci şi pe cei necre di ncio ş i îi fac s ă huleasc ă nu m ele
lui Hristo s, vă zân d u - i pe Monahi vie � uin d fă r ă rân d ui al ă şi
neb ă gare de sea m ă 250 . Şi vezi, că, şi cel ce a apucat a se
că lug ă ri fă r ă de Stare � primit o r, nu mai poate a lep ă da Chipul,
ci purt â n d u - l se d ă în ascult ar ea altei Monastiri. Vezi şi sub
înse m n a r e a Cano n ul ui 21 al Sinod ul ui 7.

CANON 3

Şi aceasta ră u fă cându - se, iar cu mult mai ră u, dându - se

trecerii cu vederea şi lenevirii, s - a judecat a dobândi
îndreptare. Că dac ă fiind vreunul Proiestos de Monastire, pe
Monahii cei rândui � i sub dânsul fugând ei, nu i- ar că uta cu
mult ă silin �ă , sau aflându - i, nu - i va lua la sine, şi nu s - ar
nevoi a- i câş tiga şi a- i îns ă n ă to ş i cu potrivita şi cuviincioasa
doftorie a gre ş alei. Aceasta a hot ă rât sfântul Sinod, s ă se
supun ă aforisirii. Că dac ă cel ce i s - au încredin � at purtare de
grijă a dobitoacelor celor necuvânt ă toare, ne îngrijindu - se de
turm ă , nu se las ă necertat. Acela c ăruia i s - a încredin � at
pă storeasca încep ă torie a Oilor lui Hristos, v ă nzând
mântuirea lor cu trând ă via şi lenevirea, cum nu va lua
pedeapsa îndr ă znirii? Iar nesupunându - se Monahul fiind
chemat înapoi, de că tre Episcopul se va aforisi. [Sinod 4: 4;
Sinod 7: 19, 21; Cartaghén: 88]

TÂLCUIRE
Opre ş te Cano n ul acest a de a fugi Monahul din Monastirea
lor, la alta, sau a se r ă t ă ci încoace şi încolo. Iar dac ă oarecare
fă r ă rân d u i al ă vor face aceast a, pe Egumen ul Monastirii îl
sup u n e cert ă rii, de nu - i va că uta cu mult ă silin �ă . Şi du p ă ce- i

250
Însemnea z ă că dup ă Canonul acesta nu se cuvine unul şi acela ş i şi a tunde, şi Stare �
primitor a fi, că se învinovă� e ş te cert ă rii acesteia, decât mare nevoie, nefiind altul. Iar a avea
acelaş i chip, al Mantiei adic ă, sau a schimnicului, cel ce vrea să - l ia Monahul, atât Stare � ul
lui, cât şi Preotul cel ce- l tunde, mă car că de la vreun canon nu am luat, dar îns ă fiindc ă
obiceiul acesta din predanisire se pă ze ş te, trebuie a se urma. Că zice despre aceasta şi
Preasfin � itul Patriarh Lucá împreun ă cu Sinodul cel de pe lâng ă sine; dezlegând oarecare
întreb ă ri, ce în manuscrise se pă zesc: „Pentru tunderea în schima cea mare ce se face de cel
în Mantie (adică de purt ă torul de Cruce Preot) totdeauna este îndoial ă. Iar mai vârtos mi s- a
întâmplat a vedea un Canon, care se zice a fi al Patriarhului Nichífor; întru care se zice
anume, schimnicul să se tund ă de Preot schimnic. Că ce are cineva, aceea dă. La noi îns ă se
vede că lucru al Preotului este a tunde, nu căci este Monah, ci căci este Preot, ori de ce chip
ar fi; îns ă dac ă gândul celui ce se va face Monah se clăteş te, pentru îndoire, tund ă - se
schimnicul de Preot schimnic (afară de cumva va fi vreo nevoie sau împiedicare) pentru
neîndoirea, şi nu pentru nevoie.
269
va gă si, de nu se va nevoi a - i întoarce înapoi, şi a vindeca pe
fiecare, du p ă sufletea sc a boal ă ce are. Căci, dac ă cel ce na ş te
şi p ă ze ş te necuvâ n t ă t o a r ele dobit o ace, se pede p s e ş t e de se va
lenevi şi nu va pur t a grij ă de ele, cu mult mai vârtos se va
pede p si Pă sc ă tor ul Oilor lui Hristo s, cel ce din lenevire vinde
mân t ui r ea lor, pe care Hristos i- a r ă scu m p ă r a t cu Sângele s ă u.
Iar dac ă că utat fiind Monahul şi rugat de a se întoarce, s - ar
ar ă ta nes u p u s , se aforise ş te de Arhiere u.

CANON 4

În multe chipuri vicleanul sau nevoit cu ocar ă a bate

cinstea Monahice ş tii Schime, şi a aflat ajutor spre aceasta,
timpul eresului celui mai dinainte. Că Monahii lă sându - şi
Monastirile lor de sila eresului, unii adic ă , la altele, iar al � ii în
casele bărba � ilor celor lume ş ti c ă deau. Dar îns ă , ceea ce de
dân ş ii, pentru buna cinstire de Dumne z eu atunci se fă cea îi
arăta ferici � i, iar în n ărav dobitoce s c c ă zând îi face de râs. Că
acum pretutindeni buna cinstire întinzându - se, şi de sminteli
Biserica izb ă vindu - se, înc ă oarecare din Monastirile
ducându - se, şi ca un râu cu anev oie oprit, încoace şi încolo
învârtindu - se şi str ă mutându - se, de mult ă nepodoab ă umplu
Monastirile, şi întru sine ş i mult ă nerânduial ă îşi adun ă , şi
cinstea supunerii o rup şi o stric ă . Ci pe nestatornicia pornirii
acestora şi pe nesupun ere sfântul Sinod curmându - o, au
hot ă rât. Că dac ă vreun Monah fugând din Monastirea sa, s - ar
pleca altei Monastiri, sau va intra în lumeasca locuin �ă , şi el
şi cel ce l- a primit, aforisit s ă fie, pân ă ce fugarul s - ar
întoarce din Monastirea aceea din care ră u a ieş it. Îns ă dac ă
Episcopul pe oarecare din Monahii cei m ă rturisi � i în evlávie
şi în cinstea vie � ii, va voi a- i muta întru alt ă Monastire
pentru buna statornicie a Monastirii. Sau şi în cas ă lumeasc ă
va socoti a- i aş eza pentru mântuirea celor ce locuiesc într-
însa. Sau aiurea va binev oi a- i pune s ă epistatiseasc ă ,
aceasta, nici pe cei ce - i primesc, nici pe Monahi îi face
vino va � i. [Sinod 4: 4; Sinod 7: 13, 19, 21; Cartaghén: 88]

TÂLCUIRE
Fiindc ă în vrem ea lupt ă rii sfintelo r Icoane, se izgon ea u de
eretici Monahii, şi îşi lă sau Monastirile. Şi ori se ducea u întru
altele, sau n ă zuiau în casele mirene ş ti. Şi de atun ci
obi ş nui n d u - se, şi în vrem ea drep t ei cinstiri de Dum n e z e u şi a
p ă cii o fă ceau aceas t a. Încât cu nest a t o r n i cia aceast a, lă sân d u -
şi Monastirile lor le des p o d o b e a u (că podo a b a Monastirii este
a r ă mân e a tot d e a u n a Monahii într - însa cu lini ş te, şi a nu ie ş i
adeseo ri), ci şi multe nerâ n d ui eli, şi n ă ravuri stricate şi osebite
270
cu dulcea �ă le aducea u într - însele. Acest r ă u oprin d u - l
Sinod ul, aforise ş te şi pe Monahii fugari, şi pe cei ce i- ar primi,
pân ă ce se vor întoa rce la a loru ş i Monastire. Îns ă de va voi
Arhiere ul locului pen t r u folos a- i mut a dint r - una într - alta,
sau în case lume ş ti pen t r u mân t ui r e a celor ce locuiesc, atunci
nici Monahii aceia, nici cei ce îi prim e sc sunt vinova � i
aforisirii.

CANON 5

Lepă d ările cele f ără judecat ă şi f ără ispitire, afl ă m c ă

mult stric ă Monahiceasca buna rânduial ă . Că cu seme � ie
aruncându - se oarecare pe sine ş i în Monahiceasca via �ă , şi de
că tre asprimea şi osteneala nevoin � ei împu � inându - se, iarăşi
tic ă lo ş e ş te se întorc, la via � a cea iubitoare de trup şi
îndulcitoare. Pentru aceasta a hot ă rât sfântul Sinod nici unul
a se învrednici Monahice ş tii Schime, mai înainte de a- i face
pe ei ispiti � i şi vrednici ai acestui fel de via �ă , prin timpul cel
de trei ani rânduit lor spre cercare. Şi acesta a se � ine cu tot
chipul au poruncit. Afar ă numai de cumva vreo grea boal ă
că zând asupr ă - i va sili a împu � ina timpul cerc ă rii. Sau de
cumva ar fi vreun bărbat evlavi st, care şi în lumescul chip a
petrecut via � a Monahiceasc ă . Că la un bărbat ca acesta spre
deplinita ispitire, va fi destul şi timpul de şase luni. Iar de va
face cineva afară de acestea, Egumenul adic ă c ă zând din
Egumenie, s ă - şi afle pedeap sa nerânduielii prin petrecerea
întru supunere; iar cel ce s - a fă cut Monah, s ă se dea întru
alt ă Monastire care p ă ze ş te Monahiceasca scump ă tate.

TÂLCUIRE
Fiindc ă unii f ă r ă a face vreo cercare, ci a ş a fiecu m, sau
mai bine a zice, cu obr ă znicie şi nerâ n d u i al ă , se fac călug ă ri,
apoi nesuferi n d oste n elile vie � ii Monahice ş ti, se întorc iar ăş i la
cea dint âi a lor iubire de tru p şi via �ă mirenea s c ă . Pentr u
aceas t a, Canon ul acest a rând uie ş ti, ca nimeni s ă se fac ă
Călug ă r, dac ă nu negre ş it mai întâi s ă se ispitea sc ă trei ani.
Afar ă nu m ai, atu nci se scurt e a z ă vremea de trei ani, când
acela de vreo grea boal ă ar ajunge în pri mej die de moar t e. Sau
de va fi vreu n u l atât de evlavist, încât şi când se afla în lume,
petrecea via �ă Monahiceasc ă . Că pent r u acest a dest ul ă este şi
vremea de ş ase luni spre cercare. Iar de ar îndr ă z ni vreun
Egúme n a face Monah mai înainte de vremea rând ui t ă , acela s ă
fie scos din Egume níe, şi s ă se dea sub ascult ar e a altui
Egume n; iar Monahul cel el tun s s ă se dea într - o alt ă
Monastire, care p ă ze ş te Monahiceasca scu m p ă t a t e.
Însem n e a z ă , că nici cel ce fă r ă ispitire de trei ani a apucat a se
271
face Monah, nu poate a se dez b r ă ca de chipul Monahicesc, ci
nu m ai se d ă în alt ă Monastire, pent r u depri n d e r e a vie � ii
Monahice ş ti.

CANON 6

Monahii nimic al lor propriu sunt datori a avea. Ci toate

ale lor a le afierosi Monastirii. Că zice fericitul Lucá pentru
cei ce credeau în Hristos, şi care închipuiau vie � uirea
Monahilor: «Că nici unul zicea că din averile sale ceva este al
s ă u, ci era lor toate obş te ş ti» [Fapte 4: 32]. Pentru aceea celor
ce vor a fi Monahi, li se dă voie pentru averilor lor, mai întâi
a test ă lui, şi oric ă ror fe � e vor voi, celor neoprite de Lege, a da
pe ale lor. Căci dup ă ce se vor face Monahi, peste toate cele
cuvenite lor, Monastirea are st ă pânire, şi nimic pentru a lor a
purta grijă sau a test ă lui [despo zarisi], li se dă voie. Iar de se
va v ă di vreunul însu ş indu - şi oarecare avere, care nu s - a
afierosit Monastirii, şi robindu - se patimii iubirii de câş tig,
aceasta de că tre Egumenul, sau de c ă tre Episcopul s ă se ia, şi
în fiin � a a multora vânzându - se, s ăracilor şi lipsi � ilor s ă se
împart ă . Iar cel ce a cugetat a ră pi un câş tig ca acesta, dup ă
vechiul Ananía, cu potrivita certare sfântul Sinod a hot ă rât a
se în � elep � i. Şi arătat este că cel ce pentru Monahii bărba � i
sfântul Sinod a Canonisit, acelea ş i şi pentru Monahíile femei
au îndreptuit a se � inea.

TÂLCUIRE
Rând uie ş te Cano n u l aceas t a, că Monahii ca unii ce sun t
mor � i lumii, nu se cuvine a avea vreu n lucru lor însu ş it, ci
toat ă avu � ia lor s ă o afieros ea s ă Monastirii, un de s - a tuns,
a ş i ş derea şi femeile Monahíi. Ca s ă se plineasc ă şi la ei ceea ce
zice Evanghelist ul Lucá la Faptele Apost olilor, pent r u Cre ş tinii
cei ce din încep u t crezu s e r ă în Evanghelie, şi care închip uia u
petrecer ea Monahilor cea Chinoviceasc ă . Pentr u aceast a, câ � i şi
câte vor a se că lug ă ri, mai înainte au voie a împ ă r � i averile lor
la câte fe � e nu opresc politice ş tile Legi. (Îns ă nu şi la eretici
du p ă Canon u l 30 şi 89 al Sinod ul ui din Cartag hé n, nici la fii
nead ev ă ra � i, că rora nu m ai a 12 - a parte din averea lor pot a le
da, când au şi adev ă ra � i fii, du p ă Zonará); iar dup ă ce se vor
că lug ă ri, nu m ai au voie a purt a grij ă , sau a le împ ă r � i, ci toate
le st ă pân e ş te Monastirea. Iar dac ă vreu n ul se va vă di că dup ă
ce s - a fă cut Monah, a oprit vreun lucru pent r u sine ş i, şi nu l- a
afiero sit Monastirii, lucrul, orice fel ar fi, s ă - l ia Egúmen ul,
sau localnicul Arhiere u. Şi vânzâ n d u - l înaint ea a multo r a
pent r u ne pre p u n e r e, s ă - l împar t ă s ă racilor; iar Monah ul cel

272
ce l- a tă g ă duit, asem ă n â n d u - se lui Ananía, s ă se în � elep � e a s c ă
cu pot rivit ă certare.

CANON 7

Multe din Episcopii le vedem că zând, şi primejduindu - se

a se da pierz ă rii cu totul. Pentru că cei ce Proiesto ş esc peste
acestea purtarea de grijă şi silin � a cea pentru ele, o cheltuiesc
întru a face din nou Monastiri. Şi pe acestea smulgându - le, şi
răşluirea veniturilor me ş te ş ugindu - o, pe cre ş terea acelora o
negu �ă toresc. Deci a hot ă rât pentru aceasta sfântul Sinod nici
unuia din Episcopi a- i fi iertat, din nou a- şi zidi Monastire a
sa spre risipirea Episcopiei sale. Iar de se va v ă di vreunul
aceasta îndr ă znindu - o, el adic ă cuviincioas ei cert ă ri s ă se
supun ă . Iar Monastirea cea de nou zidit ă de el, ca cum din
început nici ar fi câş tigat drept de Monastire, s ă se înt ă reasc ă
Episcopatului ca un drept de sine ş i câş tigat, c ă nimic din cele
ce afară de lege, şi f ără cuviin �ă înfiin � ate, poate a aduce
sminteal ă celor înfiin � ate Canonice ş te. [Apostole sc: 38; Sinod
4: 26; Sinod 7: 11, 12; Antiohía: 24, 25; Agchira: 15; Gangra: 7;
Cartaghén: 34, 41; Teófil: 10; Chiríl: 2]

TÂLCUIRE
Opre ş te Cano n ul acest a de a trece cu vederea Episcopii pe
Episcopiile lor cele ce pri mej d ui e s c a se pier de, şi a zidi
Monastiri loru ş i cu cheltuiala lucrurilor Episcopiilor. Căci,
precu m Monastirile nu este drep t a se lipsi de lucrurile lor.
Aş a nici Episco piile, şi mai ales când se prim ej d ui e s c. Iar de va
îndr ă z ni vreu n Episcop a face una ca aceas t a, s ă - şi ia
cuviincioas a certar e. Iar Monastir ea cea din nou zidit ă de el, s ă
r ă mâ n ă ca o avu � ie drea p t ă a Episcopiei. Fiindc ă cele ce se fac
fă r ă de lege, nu vat ă m ă , nici sur p ă pe cele ce legiuit şi
Canonice ş te se fac.

CANON 8

Dumne z ei s c ul şi sfin � itul Canon al Apostolilor, pe cei ce

se taie pe sine ş i uciga ş i de sine ş i se judec ă , şi Preo � i fiind îi
caterise s ş te, iar nefiind, şi de înaintarea cea la Preo � ie îi
opre ş te. Făcând de aici cunoscut, c ă, dac ă cel ce pe sine ş i se
taie este uciga ş i de sine ş i, cel ce altul taie negre ş it uciga ş
este. Că cu dreptate l- ar pune cineva pe unul ca acesta
oc ă râtor şi al îns ăş i f ă pturii; pentru aceasta a hot ă rât sfântul
Sinod: Că, dac ă vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, s- ar
pârî că scope ş te pe cineva, sau cu mâna sa, sau din porunc ă ,
acesta caterisirii s ă se supun ă . Iar de ar fi mirean, s ă se
273
aforisea sc ă . Afar ă de nu cumva că zând în vreo boal ă , ar fi
silit spre tăierea păr � ii ce pă time ş te. Că precum Canonul cel 1
al Sinodului din Niceea, pe cei ce în boal ă s - au scopit nu - i
pedep s e ş te pentru boal ă , aşa şi noi, nici pe Preo � ii cei ce
porunce sc a se scopi cei bolnavi, îi osândim, nici iarăşi pe
mirenii, cei ce întrebuin � eaz ă lucrarea mâinilor lor spre
tă iere, îi învino v ă� im. Că aceasta o socotim vindecare bolii,
iar nu vr ă jm ăş uire a fă pturii, sau ocar ă a zidirii. [Apostole ş ti:
21, 22, 23, 24; Sinod 1: 1]

TÂLCUIRE
Precu m Apost olesc ul Canon 22 poru n c e ş t e a nu se face
Cleric cel ce se scope ş te pe sine ş i. Iar cel 23 caterise ş te pe cei
ce Clerici fiind se scope sc pe sine ş i, ca pe ni ş te uciga ş i de
sine ş i, şi oc ă râtori ai f ă ptu rii lui Dum ne z e u. Aş a şi acest
Canon, caterise ş te pe Clericii acei, ce, ori cu mâinile lor, ori cu
poru n c a lor, vor scopi pe vreun u l; iar pe mirenii cei ce ar face
aceas t a îi aforise ş te. Iar de va că dea cineva întru o pati m ă ca
aceas t a, pent r u care este silit a se scopi, atunci, nici Preo � ii cei
ce au por u n ci t scopirea aceas t a, se caterise sc. Nici mirenii cei
ce au scopit pe un bolnav a ş a cu mâinile lor, se aforisesc.

CANON 9

Apostole scul şi Dumnez ei e s c ul Canon, rânduind pe Iereii

cei ce se apuc ă a bate pe Credincio ş ii cei ce au pă c ă tuit, sau
pe necredincio ş ii cei ce au nedrept ă� it, caterisirii s ă se
supun ă , care me ş te ş ugind a- şi vindeca mânia lor, şi
Apostole ş tile Aş ez ă mânturi ră u însemnându - le, au în � eles pe
cei bat cu mâinile lor, nici Canonul ceva de acest fel
însemnând, nici dreptul cuvânt aceasta a o în � elege
slobo zind. Că zadarnic lucru cu adev ă rat şi foarte gre ş it ar fi,
s ă caterisea sc ă , pe cel ce de trei ori, sau de patru ori bătând
ar lovi cu mâna sa. Iar voie dându - se a bate din porunc ă , ar
trece necertat pe cel ce cu nemilosti vire şi pân ă la moarte
adaoge pedeapsa. Pentru aceasta Canonul oprind, chiar de a
bate. Şi noi aşa împreun ă hot ă râm. Că trebuie ş te Preotul lui
Dumne z e u, şi cu înv ă�ă turi, şi cu sf ă tuiri, câteodat ă îns ă , şi
cu Biserice ş tile cert ă ri, pe cel ce face necu viin �ă a- l pov ă� ui,
iar nu cu bice şi cu lovituri a s ă ri asupra trupurilor
oamenilor. Iar de ar fi unii cu totul nesupunându - se, şi
în � elep � irii canonisirilor ne dând ascultare. Pe ace ş tia prin
arătarea cea c ă tre st ă pânitorii locului, nimeni opre ş te ai
în � elep � i. Că şi Canonul cel al 5- lea al Sinodului din Antiohía,
pe cei ce bag ă în Biseric ă gâlcevi şi tulbur ă ri, au canonisit a- i

274
întoarce prin mâna din afară. [Apostoles c: 27; Antiohía: 5;
Cartaghén: 57, 62, 76, 83, 99, 100, 106, 107]

TÂLCUIRE
Fiindc ă unii din cei Ierosi � i r ă u t ă lm ă cin d Apost olesc ul
Canon 27 care caterise ş te pe ace ş tia, ce lovesc pe credincio ş i,
sau pe necredi n cio ş i, zic: Că Canon ul caterise ş te nu m ai pe cei
ce lovesc cu îns ăş i mân a lor, şi nu pe aceia care cu por u nc a lor
pun pe al � ii şi bat pe cineva, vrân d cu reaua t ă lm ă cirea aceas t a
s ă - şi vindece mânia lor cea necuvân t ă t o a r e. Că cu necuviin �ă
este, zice Canon u l acest a, s ă socoti m, că Dum n e z ei e ş tii
Apostoli au por u n ci t, a se caterisi Preot ul cel ce cu mân a sa ar
lovi pe cineva de trei sau de patr u ori, iar a nu se pede p si cel
ce va pun e pe al � ii s ă bat ă pe cineva foart e aspr u, şi pân ă la
moar t e. Drep t aceea, fiindc ă Apost olesc ul Canon curat şi
neho t ă rât o r zice s ă se caterisea sc ă , Preot ul cel ce va bate pe
cineva, sau cu mân a sa, sau prin al � ii, şi (sfin � ii Pă rin � i ai
Sinod ul ui acest ui a zic) noi asem e n e a hot ă râ m. Căci Preo � ii lui
Dum n e z e u se cuvine a pede p si pe cei ce fac necuviin �ă cu
înv ă�ă turi şi sf ă tuiri, iar câteo d a t ă şi cu Biserice ş ti cert ă ri,
adic ă cu aforisiri, sau cu anate m a t i siri, când nu se sup u n cu
sf ă tuirile, şi nu a s ă ri asu p r a oam e nilor cu b ă t ă ile. Iar dac ă
nici cu Biserice ş tile cert ă ri unii nu se în � ele p � e s c, au voie cei
Biserice ş ti a da la st ă pâ nit o rii cei din afar ă ca s ă - i
pede p s e a s c ă .

CANON 10

Cei ce s - au arătat pe sine ş i da � i patimilor, nu numai de

certarea cea de la sfintele Canoane nu se înfrico ş eaz ă , ci şi de
îns ăş i acelea îndr ă znes c a- şi bate joc. Că le strâmb ă pe ele, şi
că tre împ ă timirea lor le minciuno ş eaz ă din ceea ce voiesc ele.
Ca cu filotimia împ ă timirii dup ă Teologul Grigorie, nu numai
fără învino v ă� ire s ă le fie lor răul, ci şi Dumnez ei e s c s ă se
socoteasc ă . Că Apostoles cul Canon cel ce zice, vasul de aur,
sau de argint sfin � indu - se, sau pânz ă , nimeni de aici s ă le ia
spre a sa întrebuin � are. Că fără de lege lucru este. Iar de se
va v ă di cineva (că o a f ă cut aceasta) s ă se certe cu aforisire;
pe acesta dar (Canon) spre ajutorul nelegiuirilor lor
în � elegându - l, zic c ă nu trebuie a se judeca vrednici de
caterisire, cei ce cinstita îmbr ă c ă minte a sfintei Mese, sau
vreun alt Veş mânt le întrebuin � eaz ă spre îmbr ă c ă mintea lor.
Încă nici cei ce pe sfântul Potir, O ce pă gân ă tate! Sau cinstitul
Disc, sau cele asemen ea acestora, cheltuindu - le în trebuin � a
lor, le mânjesc. Că Canonul zice cei ce cad întru acesta,
aforisirii s ă se supuie, dar nu caterisirii au îndreptuit. Şi cine
275
ar putea suferi m ă rimea stric ă ciunii [notev sírii] celei de acest
fel, şi a p ă gân ă t ă� ii? Căci Canonul trimi � ând aforisirii asupra
celor ce numai cât spre întrebuin � area loru ş i ar lua lucrul cel
sfin � it, iar nu şi întru des ă vâr ş it ă ră pire, ei pe cei ce ră pesc,
şi Ierosilesc [fură cel sfinte] cele sfinte al Sfintelor îi slobód
de caterisire, şi pe cei ce spre slujba mânc ă rilor, cât dup ă
judecata lor, cinstitele Discuri, şi sfin � itele Postire le
molipse s c [întin ă ] îi fac necaterisi � i. Cu toate că arătat ă se
face spurc ă ciunea, şi vederat fiind, c ă cei ce fac unele ca
acestea, nu numai în caterisire, ci cad şi în învino v ă� irea
pă gân ă t ă� ii celei mai de pe urm ă . Pentru aceasta a poruncit
sfântul Sinod ca cei ce (pe sfântul Postir, sau Discul, sau
Lingura, sau cinstita Îmbră c ă minte, şi cel ce se zice Aer, şi de
Obş te) ori şi ce din cele sfin � ite ce sunt în Altar, şi din
sfintele Vase, sau din Veş tminte, spre câş tigul lor le ră pesc,
sau spre nesfin � it ă întrebuin � are le uneltesc, caterisirii cei
des ă vâr ş it s ă se supun ă . Că una este a spurca, iar alta, a fura
pe cele sfinte. Şi dar pe cei ce iau vasele cele din afar ă de
Altar afierosite, sau ve ş tminte, spre nesfin � it ă întrebuin � area
lor, sau altuia le dau, pe ace ş tia Canonul îi aforise ş te, şi noi
împreun ă îi aforisim. Iar pe cei ce des ă vâr ş it le răpesc,
osândirii Ierosiliei le supunem. [Apostole ş ti: 72, 73; Nisis: 8]

TÂLCUIRE
Şi pe Cano n u l 73 al Apostolilor, ce aforise ş te pe cei ce vor
întreb ui n � a în ob ş teasc ă şi nesfin � it ă slujire, Vas sfin � it, sau
Veş tmâ n t, unii r ă u tâlcuin d u - l zicea u: Că nu sunt vred nici de
caterisire cei ce îmbr ă c ă mint ea sfintei Mese, că ma şă , sau alt
ve ş tmâ n t o fac lor, sau sfânt ul Potir, şi cinstit ul Disc şi
celelalte Prea Dum n e z ei e ş ti Vase ce sunt în Altar, spre
treb ui n � a lor le cheltuiesc, sau le spurc ă cu nesfin � it a
întreb ui n � a r e. Fiindc ă Apost olii aforisesc nu m ai, pe cei ce fac
unele ca acestea, şi nu - i caterisesc. Deci rân d ui e ş te Canon ul
acest a, că cei ce zic acestea, strâ m b ă pe Apost olesc ul Canon,
şi dup ă pati mile lor r ă u îl t ă lm ă cesc. Căci dac ă Canon ul
aforise ş te pe acei ce nu le r ă pesc, ci nu m ai le întreb ui n � e a z ă la
slujba de ob ş te, pe Vasele cele afar ă de Altar sfin � ite nu m ai cu
afiero sire a la Biseric ă , cum nu sunt vinova � i, nu nu m ai de
caterisire, ci şi de p ă gân ă tat e a cea mai de pe ur m ă , cei ce şi le
r ă pesc, şi spu rc ă pe îns ăş i sfintele sfin � ilor cu întreb ui n �ă rile
cele ob ş te ş ti şi necu ra t e, pe sfintele şi Dum n e z eie ş tile Potire
zic, şi Discuri, şi pe cele ase m e n e a, prin care se s ă vâr ş esc
sfintele şi înfrico ş atele Taine? Deci oricare Ierosit [sfin � it] va
r ă pi cele ce se afl ă în sfân t ul Altar, sfintele Vase, sau
Veş tmin te, sau le va întreb ui n � a la slujb ă nesfin � it ă , acest a
des ă vâr ş it s ă se caterisea s c ă . Fiindc ă r ă pirea aceas t a (ca s ă
276
zicem a ş a) este furare de cele sfinte (şi este mai mare decât
sim pla Ierosilie). Iar nesfin � it a slujb ă cea de acest fel, este
spu rca r e, şi întinar e celor sfinte. Iar pe cei ce întreb ui n � e a z ă
Vasele sau ve ş tmin t ele cele ce se afl ă afar ă de sfânt ul Altar la
treb ui n � e ob ş te ş ti ale lor, sau le dau la al � ii; şi Apost olesc ul
Canon îi aforise ş te, şi noi ase me ni; iar pe cei ce des ă vâr ş it le
r ă pesc îi sup u n e m osân di rii fur ă torilor de cele sfinte.

CANON 11

Pe Presbíterii, sau Diaconii cei ce iau asupr ăşi lume ş ti

dreg ă torii, sau purt ă ri de grij ă, sau cele ce se zic curatoríi în
casele boierilor, Dumnez ei e ş tile şi sfin � itele Canoane
caterisirii îi supun. Deci aceasta şi noi înt ă rindu - o, şi despre
ceilal � i ce în Cler se num ă r ă rânduim, ca dac ă vreunul dintre
ei ar întrebuin � a lume ş ti dreg ă torii, sau ar lua asupr ăş i cele
ce se zice curatoríi în casele boierilor, sau pe la mo ş ii, acesta
s ă se izgonea sc ă din Clerul s ă u. Că «nimeni poate a sluji la
doi Domni»[Matei 6: 24; Luca 16: 13], dup ă nemincino sul Glas
cel însu ş i gră it al lui Hristos, adev ă ratului Dumnez eului
nostru. [Apostole ş ti: 6, 81, 83; Sinod 4: 3, 7; Sinod 7: 10;
Cartaghén: 18]

TÂLCUIRE
Cano n u l acest a nu num ai pe cei dinl ă un t r ul Altarul ui
sfin � i � i, precu m celelalte Canoa ne rând ui es c, ci şi pe to � i
Clericii cei de afar ă de Altar, îi opre ş te de a lua asup r ăş i
lume ş ti dreg ă to rii, şi curat o ríi, adic ă epist asîi şi pur t ă ri de
grij ă , ori în case boiere ş ti, ori pe la mo ş iile lor. Iar cei ce ar
cute z a din ace ş tia a face împo t riv ă , poru n c e ş te a se lep ă da din
Clerul lor. Fiindc ă du p ă Cuvân t u l Domn ul ui nimeni poate a
sluji la doi Dom ni. Vezi şi pe cel al 6- lea Apost olesc.

CANON 12

Sfântul şi Ecumenicul al 6- lea Sinod, pe Clericii cei ce în

casele de rug ă ciune, ce sunt în lă untru în cas ă , Liturghise sc,
sau boteaz ă f ără de ştirea Episcopului, caterisirii îi supune, şi
noi aceasta împreun ă o hot ă râm. Că Sfânta Biseric ă drept
îndreptând, şi cuvântul cel adev ă rat solindu - l şi ap ărându - l,
şi cinstirea petrecerii p ă zindu - o, şi înv ă� ând a se dep ă rta de
lucrul cel urât şi necuvio s, cei ce vie � uiesc cu neînv ă�ă tur ă , şi
sunt supu ş i pe la case, spre a rupe buna rânduial ă a ei, şi
spre a o umble de mult ă tulburare şi sminteli. Pentru aceasta
sfin � itul şi de Dumne z e u ajutatul Sinod de acum,
congl ă suindu - se cu sfântul şi Ecumenicul al 6 - lea Sinod, a
277
rânduit, s ă fie însemna � i sau rândui � i cei ce Liturghise s c în
casele de rug ă ciune ce sunt prin case. Lepă darea din Clericat
adic ă f ă cându - li- se lor de c ă tre Episcopul locului. Iar dac ă
oarecare afară de ace ş tia ne bine voind Episcopul, intrând
prin case, vor îndr ă zni a se atinge de Liturghie, ace ş tia s ă se
caterisea sc ă . Iar cei ce se vor cumineca din împ ă rt ăşirea
acestora, aforisirii s ă se supun ă . [Apostole sc: 31; Sinod 4: 18;
Sinod 6: 59: Sinod 1 şi 2: 13, 14, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10,
62; Antiohía: 5; Laodiceea: 58]

TÂLCUIRE
Unit este Canon ul acest a cu cel 31 al Sinod ul ui al 6- lea pe
care l- am tâlcuit, şi vezi acolo. Numai aceas t a îns ă adaug ă
Pă rin � ii Sinod ul ui acest ui a, că cei ce vor s ă Liturg hi sea s c ă în
Casele de Rug ă ciune cele nesfin � i te (cu sfinte Moa ş te adic ă ) ce
sunt prin case, se cuvine a fi rând ui � i, şi osebi � i spre aceast a
de Arhiere ul locului. Iar al � ii de vor îndr ă z ni, nerân d u i � i de
Arhiere u, s ă se caterisea s c ă ; iar mirenii cei ce se vor împ ă rt ăş i
cu dân ş ii la aceast a, s ă se aforisea sc ă .

CANON 13

Sem ă n ă turile eretice ş tilor zâzanii (neghine) aruncându - le

în Biserica lui Hristos (diavolul) cel cu totul ră u, şi acestea
v ă zându - le din ră dă cin ă tăiate cu sabia Duhului, au venit pe
alt ă Cale de me ş te ş ugire, apucându - se a desp ă r � i Trupul lui
Hristos cu manía [turb ă ciunea] schismaticilor. Ci şi pe
aceasta vr ăş m ăşia a lui sfântul Sinod z ă ticnindu - o, au hot ă rât
de acum înainte: ca, ori Presbiter, ori Diacon, ca cum
osân din d u - l pe Episcopul s ă u pentru oarecar e vinov ă� ii, mai
înainte de Sinodiceasc a judecat ă şi cercet a r e, şi de osândire a
cea deplinit ă asupr a lui ar îndr ă z ni a se dep ă rt a de
împ ă rt ăş irea lui, şi numele lui nu - l va pom eni în sfin � itele
rug ă ciuni a Liturghiilor, dup ă obiceiul pred at Bisericii, acest a
s ă se supun ă caterisirii, şi de toat ă Ieraticeasca cinste s ă se
lipseasc ă . Că cel rânduit în ceata Presbiteriei, şi judecata
Mitropoli � ilor o ră pe ş te, şi mai înainte de judecat ă el
osânde ş te, încât dup ă socoteala sa, pe Părintele şi Episcopul
s ă u. Acesta nu este vrednic, nici de cinstea Presbiterului nici
de numire. Iar cei ce vor urma acestuia, de ar fi oarecare din
cei Ierosi � i, şi ei s ă cad ă din cinstea lor, iar de ar fi Monahi,
sau mireni, des ă vâr ş it s ă se aforiseasc ă de Biseric ă , pân ă
când scuipând leg ă tura cea că tre schismatici, se vor întoarce
că tre Episcopul s ă u. [Apostole s c: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 31,
34: Sinod 1 şi 2: 12, 14, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62;
Antiohía: 5]
278
 TÂLCUIRE
Atât cu ereticii, cât şi cu schis m a ticii, se apuc ă diavolul s ă
rup ă Tru p ul lui Hristo s, adic ă pe Biserica lui. Pentr u aceast a
Canon ul acest a rân d ui e ş te, că oricare Presbiter, sau Diacon s -
ar des p ă r � i de împ ă rt ăş irea Episcop u l ui lor, şi nu m ele lui nu - l
vor po m e n i, dup ă obicei, mai înaint e de a cercet a Sinod ul
vinov ă� iile lui, şi de a- l osân di. Unii ca ace ş tia s ă se
caterise a sc ă ; pent r u că nu sunt vrednici a avea vred nicia, şi
nu m ele Presbiter u l ui, sau al Diacon ul ui, cel ce osân d e ş te pe
Duhov nicesc ul Pă rinte şi Episcop ul lor, şi mai înainte r ă pesc
judecat a Mitrop oli � ilor. Că Mitrop oli � ii iar nu Clericii judec ă pe
Episcopi. Iar cei ce împre u n ă ur m e a z ă uno r apos t a � i ca
ace ş tia, de ar fi Ierosi � i s ă se caterisea sc ă , iar de ar fi Monahi
sau mireni s ă se aforiseas c ă (adic ă s ă se desp a r t ă ), şi nu
nu m ai de Dum ne z eie ş tile Taine, ci şi de Biseric ă , pân ă când îi
vor pe aceia, şi se vor uni cu Episcop ul lor.

CANON 14

Dac ă vreun Episcop pricinuire de vinov ă� ie fă când

asupra Mitropolitului s ă u, mai înainte de Sinodiceasca
cercetare s - ar dep ă rta pe sine ş i de împ ă rt ăşirea cea cu el, şi
nu ar pomeni numele lui dup ă obicei, întru Dumnez ei s ca
Mistagoghíe [Dumnez ei e ş tile Taine]. Acesta a hot ă rât sfântul
Sinod, a fi caterisit. Dac ă numai apostatisind de Mitropolitul
s ă u va face schim ă . Că se cuvine fiecare a- şi cunoa ş te
m ă surile sale, şi nici Presbiterul a def ă ima pe Episcopul s ă u,
nici Episcopul pe Mitropolitul s ă u. [Apostoles c: 31; Sinod 4:
18; Sinod 6: 31, 34: Sinod 1 şi 2: 12, 13, 15; Gangra: 6;
Cartaghén: 10, 11, 62; Antiohía: 5]

CANON 15

Cele rânduite pentru Presbitere, şi Episcopi, şi

Mitropoli � i, cu mult mai vârtos pentru Patriarhi se potrives c.
Drept aceea dac ă vreun Presbiter, sau Episcop, sau Mitropolit
ar îndră zni a se dep ă rta de împ ă rt ăşirea cea c ă tre Patriarhul
s ă u, şi n- ar pomeni numele lui, precum este hot ă rât şi
rânduit, întru Dumnez eia sca Mistagoghíe, ci mai înainte de
Sinodiceasca înf ă� o ş are, şi de deplinita lui osândire, ar face
schism ă . Acesta a hot ă rât sfântul Sinod, cu totul a fi str ă in de
toat ă Ieratía [Preo � ia], dac ă numai se va v ă di c ă a nelegiuit
acest lucru. Şi mai ales s - au pecetluit şi s - au hot ă rât acestea
pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vino v ă� ie se
279
dep ă rteaz ă de ai lor întâi şez ă tori, şi fac schism ă , şi rup
unirea Bisericii. C ă cei ce se desp a rt pe sine ş i de împ ă rt ăş irea
cea c ă tre întâiul şez ă tor al lor, pentru oarecar e eres osândit
de sfintele Sinoade, sau de sfin � ii P ă rin � i, de acela adic ă care
eresul în public îl prop o v ă d ui a, şi cu capul descop erit îl
înv ă� á. Unii ca ace ş tia nu num ai Canonice ş tii cert ă ri nu sunt
supu ş i, îngr ă dind u - se pe sineş i, desp re împ ă rt ăş irea
numitului Episcop, mai înainte de Sinodiceasca cerceta r e, ci
şi de cinstea cea cuvenit ă celor Dreptsl ă vito ri se vor
învrednici. C ă nu au osândit Episcopi, ci minciuno - episcopi,
şi minciuno - înv ă�ă tori. Şi nu cu schism ă au rupt unirea
Bisericii, ci s- au silit a izb ă vi Biserica de schism e şi de
împ ă r � iri . [Apostole s c: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 10, 31, 34:
Sinod 1 şi 2: 12, 13, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62;
Antiohía: 5]

TÂLCUIRE
Cele ce Canoa nele cele mai de sus au rân d u i t pent r u
Episcopi, şi Mitrop oli � i, acestea ş i le rând uie ş te şi cu mult mai
vârtos, Cano n ul acest a, pen t r u Patriar hi, zicân d: Îns ă acestea
s ă se fac ă , dac ă pen t r u oarecare vinov ă� ii, curvii s ă zicem, sau
Ierosilii (adic ă furare de cele sfinte) şi altele ca acest ea, s - ar
des p ă r � i de împ ă rt ăş irea cu întâiul ş ez ă tor al lor; iar dacă
întâi şez ă tori cei nu mi � i ar fi eretici, şi eresul lor l- ar
propov ă d ui întru ar ă tare, şi supu ş ii lor pentru aceasta se
despart de ei, şi mai înainte înc ă de Sinodiceasca judecat ă
pentr u eresul acela. Unii ca aceş tia desp ă r � ind u - se de aceia nu
nu m ai nu se osândesc, ci şi de cinstea cea cuvenit ă , ca niş te
Dreptsl ă vitori, sunt vred nici. C ă nu pricinuit schism ă Bisericii
cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schis m a şi
eresul minciu no - episcopilor acelora.

CANON 16

Pentru gâlcevile şi tulbur ă rile cele ce în Biserica lui

Dumne z e u se întâmpl ă , şi aceasta de nevoie este a se hot ă rî.
Că cu nici un chip s ă se aş eze Episcop în Biserica, al c ăreia
întâiul şez ă tor este viu, şi se afl ă în cinstea sa, fără numai
dac ă el de bun ă voie se va paretisi de Episcopie. Că trebuie
mai întâi pricina celui ce urmeaz ă a se izgoni din Episcopie,
Canonice ş te cercetându - se, s ă se aduc ă întru împlinire, apoi
aşa dup ă a lui Caterisire, altul în locul lui s ă se proviva sas c ă
la Episopie. Iar dac ă vreunul din Episcopi întru cinstea sa
aflându - se, nici a se paretisi ar voi, nici norodul s ă u a- l
pă stori, ci dep ă rtându - se de Episcopia sa, mai mult de şase
luni întru alt loc va z ă bovi, nici împ ă r ă te ş tii porunci
280
supunându - se, nici slujbele Patriarhului s ă u slujindu - le, nici
îns ă , de oarecare cumplit ă boal ă , ce îi face des ă vâr ş it ă
nemi ş care st ă pânindu - se. Unul ca acesta dar ce nici dup ă una
din pricínile zise se opre ş te, dep ă rtându - se de Episcopia sa,
şi peste vreme de şase luni întru alt loc z ă bovindu - se, de
cinstea, şi de vrednicia Episcopului des ă vâr ş it se va
înstr ă ina. Că cel ce se leneve ş te despre purtarea de grijă a
turmei celei încredin � ate lui, şi se z ă bove ş te întru alt loc
peste vreme de şase luni, au hot ă rât sfântul Sinod, de
Arhieria, prin care s - au rânduit a pă stori, des ă vâr ş it s ă se
fac ă str ă in, şi în locul Episcopiei lui altul s ă se rânduiasc ă .
[Apostole s c: 58; Sinod 6: 19, 80; Sardichia: 22; Cartaghen: 79,
82, 86, 131, 132, 133; Petru 10; Nisis: 16; Chiril: 1]

TÂLCUIRE
Acest Canon rân d ui e ş te, s ă nu se Hiroto ni se a s c ă Episcop
la vreo Epárhie, a că rei Episcop înc ă se afl ă viu şi înc ă îşi are
Arhiereasca vred nicie. Fă ră nu m ai de se va paretisí de bun ă
voie; sau de va z ă bovi într - alt loc neîngrijin d u - se de Epárhia
sa, vrem e mai mult ă de ş ase luni.

CANON 17

Întru toate de Bisericeasca buna rânduial ă îngrijindu - ne.

Şi aceasta a o hot ă rî am socotit c ă este de nevoie. Că de acum
înainte nici unul din mireni, sau din Monahi, deodat ă s ă se
ridice la înă l � imea Episcopiei, ci în Biserice ş tile trepte mai
înainte cercetându - se, aşa s ă primeasc ă Hirotonia Episcopiei.
Că de ş i pân ă acum din mireni sau Monahi oarecare trebuin � a
cerând, îndat ă s - au fă cut vrednici de cinstea Episcopiei, cu
fapta bun ă str ă lucind, şi Bisericile lor în ă l � ându - le, dar îns ă
rara întâmplare ne punându - o lege Bisericii, hot ă râm de
acum înainte aceasta s ă nu se mai fac ă . De nu cel ce se
hirotonise ş te ar trece dup ă cuvânt prin Ieratice ş tile trepte, în
fiecare tagm ă plinind legiuita vreme. [Apostoles c: 80; Sinod
1: 2; Laodiceea: 3; Sard: 10; Neocesareea: 12; Chiríl: 4]

TÂLCUIRE

Cano n u l acest a opre ş te a se ridica cineva la în ă l � imea

Arhieriei. Adic ă a nu se Hiroto ni si cineva Arhiere u, din mireni,
sau din Monahi, îndat ă . Ci mai întâi s ă se Hiroto ni se a s c ă du p ă
rând ui al ă în fiecare trea p t ă a Ierosínei, adic ă Cite � , Ipodiaco n,
Diacon, şi Presbiter. Iar al doilea s ă r ă mân ă dest ul ă vreme şi
în fiecare trea p t ă , şi du p ă aceste a vrednic aflân d u - se, s ă se
Hiroto ni se a s c ă Episco p. Că de ş i pân ă acum în vreme de
281
nevoie, s - au f ă cut din mire ni, şi din Monahi îndat ă Episco pi
(adic ă f ă r ă a face mai întâi obi ş nuit a şi rând ui t a vreme în
fiecare trea p t ă a Ierosínei) care s - au ar ă tat vrednici, şi cu
fapt a bun ă au str ă lucit, şi Epárhiile lor le- au sl ă vit; îns ă ,
întâ m pl a r e a aceea în part e, şi rar ă , ce se face în vreme de
nevoie, nu se face lege Catoliceasc ă Bisericii. (Precu m aceast a
o zice şi Teologul Grigorie, şi Práxa a doua a Sinod ul ui cel
fă cut în sfânt a Sofía, zicân d: Bun ă t ă� ile cele rare nu pot a fi
lege la cei mai mul � i); pent r u aceast a de ast ă zi înaint e aceas t a
s ă nu se mai fac ă .

282