Din necazurile Episcopului

Vh:hentie Popovici (1769 - 1785)

I. M i l o i a

In anul 1 769 Vichentie Popovici este ales episcop, al Vârşeţului.

Lipsit de energie, iar dealtă parte prea gata să execute or­
dinele curţii imperiale, la un moment dat s'a văzut impresurat şi
de duşmănia credincioşilor sârbi şi români şi în act laş timp chut
în disgraţie la Curtea pe care înţelegea s'o servească. lată cum :
In 1 770 se promulgă primul regulament ili d c menit să reguleze
relaţiile acestei naţiuni faţă de Curte şi să organ izeze totodată şi
învăţământul primar. Ori, dispoziţiunile luate în acest "Regulamen­
tum privilegiorum", ceparte de a mulţumi pe Sârbi, i-a învrăjbit
atât în contra autorităţilor civile, cărora erau deacum supuşi , cât
şi contra Mitropolitului şi Episcopilor cari după dânşii, pri n ac­
ceptarea acestui regulament, i-au vândut stăpânirii.
Al doilea „Regulament" promulgat în 1 777 a stârnit şi mai
mare nemulţumire, ducând pe credincioşi la revoltă declarată.
De data aceasta se introduc reforme, ce lovind în conserva­
tizmul Sârbilor şi Românilor sunt considerate de aceştia ca măsuri
luate direct în contra existenţei lor de credincioşi ortodoxi. ln­
deosebi reducerea sărbătorilor şi opreliştea de a mai duce morţii
descoperiţi în biserică, precum şi acceea de a îngropa morţii în
în jurul bisericii, au fost motivele ce i-a nemulţumit mai mult. ln
urma publicării acestui regulament în dieceza Vârşeţului, poporul
adunat în ziua de 26 Oct. 1 777 la târg, în Verşeţ, a luat atitudine
făţişă în contra Episcopului V. Popovici şi întJ ând în paraclis şi
biserică au cerut, strigând, să retragă reformele blestemate, re­
proşându-i că „Ic-a vândut credinţa şi religia stăpânirii". ln zadar
încearcă episcopul şi ceilalţi preoţi p rezenţi să liniştească poporul
căci acesta infuriat şi mai mult, mai cu seamă că între timp sosiră
şi Românii din satele vecine, ameninţă acum cu moartea pe Episcop
şi pe ceilalţi dignitari. Abea forţa armată chemată între timp a
putut să pună capăt acestei revolte, iar bilanţul a fost : 6 morţi şi
36 rămiţi. Este a devărat că o bună parte a răsculaţilor erau beţi
şi că mânezi, aceştia s'au dus i arăşi la Episcopie, cerând iertare
Episcopului maltratat, aceasta însă n'a putut să schimbe nimic în
mersul lucrurilor, îndeose bi cât ii priveşte pe dânsul, care după
ce şi-a atras ura credincioşilor, s'a ales mai târziu şi cu un „cer­
tificat" cât se poate de nefavorabil din partea stăpânirii în a cărei
slujbă se pusese cu atâta solicitudine. 1)
1) „Intâmplarea" aceasta a descris-o pe larg fostul secretar general
a l Episcopiei din Caransebeş, N. Bartolomei, în Foaia Diecezană din 22
Noembrie (4 Decembrie) 1 887 sub titlul : Şirul cronologic al Episcopilor df'
Caransebeş - Vârşeţ ( 1 690-1865). Cfr. şi F. Mileker : A verseczi giir. kel .
szerb piispiikscg m u l tja, Timişoara 1890, pag. 1 4.

1 04
 Vechea şi apreciata metodă a politicei austriece !
Măsurile luate au fost revocate mai târziu, văzând Curtea
Imperială atitudinea duşmănoasă a credincioşilor ortodoxi.
La 5 zile după „întâmplarea ce sau întâmplat" adică în 31
Octombrie 1 777, Episcopul Vichentie Popovici trimite o circulară
în eparhia sa încercând prin aceasta să potolească spiritele.
Din cetirea acesteia figura lui Vichentie Popovici apare într'o
lumină demnă de toată mila. Să-i certe prea tare pe credincioşi,
aţâţaţi de „oamenii cei făr' de pace", nu îndrăznia. De aceea în·
cearcă să justifice reformele aduse şi să arate binele ce l-a făcut
pentru dânşii Curtea împărătească, sperând că doar în felul acesta
îi va aduce la sentimente mai bune.
Episcopul nu se poate lăuda de prea mare tandreţe din partea
turmei sale, care l·a primit în satele vizitate doar ca să nu·i
„facă dosadă niciodată", însă a trebuit să plece dela dânşii
„flămând şi setos". In orice caz, nici prezenţa sa între credincioşi
nici „pastorala" ce-o publicăm mai jos n'au putut linişti lucrurile,
până când în 1 778 partea mai mare a reformelor n'a fost retrasă.
„Circulara" a fost găsită intre nişte documente vechi ce pro­
vin din biblioteca decedatului preot Ştefan Popa din Seleuş. 1)
Este scrisă în cirilice, pe patru pagini folio, purtând, la
sfârşit, pecetea episcopiei şi iscălitura episcopului Vichentie Popovici.
limba în care este redactatli, este bogată în espresiuni şi
forme dialectale (de ex. „ce god", „ce godie" = orice, vo = vreo,
dosadă ş. a.) Pe verso, sunt înşirate - în sârbeşte - satele, unde s'a
trimis „circulara" şi tot acolo, careva din preoţii din Seleuş a
scris în româneşte conţinutul acestui ordin episcopesc.

Vikenfie cu mila lui Dumniezeu pravoslavnicul Episcop al

verşefului caransebeşului logojului a Orşavo-Mehadii şi a celor
per(i.
Pre cucerniculu i profoprezviter preof ilor, şi la tot clirosul
b isericesc înalt ,�i de bun neam şfaps şi ober ofiţerilor, şi la tot de
Hristor iubitori ostaşi bine cinstit ilor iubito r cniaji cniaji Ne­
gu(1tori/or Maisfori/or, lucreforilo r d e Piîmân t şi la tofri pra­
voslavnici creştini Fiil or No·ao în tru Hristos preaiubiţi/or.
Fiind cu darul Svântului Duh, trecând trei ani pân' acum,
p1'i. cum am primit Noi în Eparhia aciasta drepterile bisierici
Dumnezeului, B rclserifului 1'1,lrfurie, îndrepftlnd turma noastra
,�i învelind, care ghendim che n ici un fel de lucru netrebuit n u
niam slobozit numai cu ade ver fiaţi Dumnezeului pe pravila
Sfinfilor piîrinf şi a sfinţilor apostoli pre voi vam învetat, şi

') Tin să mulţumesc dlui Tiius V. Popa, student la Academia ttolo­

gică din Caransebeş pentru donarea către Muzeul nostru a câtorva docu­
mente vechi, între cari am găsit şi circulara aceasta.

1 05
 vam îndreptat, ptl cum preot ; voştri, aş.a şi m irieni, pă calia
ciea driapfe se unb!al, credinţa ciea pravoslovniche se o peziţ,
dragosfia ketre Dumnezeu ş i kefre Maideaproape al teu se a:
vef, poruncile lui Dumnezeu se le înplini(, prinosul în zioa svân:
fulu ; teu se (/ne/, drept sufletele Morţilor se dat. învefefura
svn f ei Evgel;; se asculta(, dumin ieca şi în zile de praznice la
sl uiba dumniezeiaske S<t 1mlrgef i, copii voşfq sei boteza t ca se
nu moare nebo tezat, cei betieci s e se ispoviadiaske si se se cu:
miniece, pre cei Morţi sei îngropaţ i, rudienile se nu s e ieao, nu­
ma; frebue sese ispifiaske binie ., ; de trei orii slobodie Snta b isie­
l' iCa Noastra sese însoare, iar a patra cununie îi opri·aşte, Acea­
sta învt'i(eturâ voao vam dat, şi bisericile voaste liam osfinfit,
unde nao fost biserike am ajutat dam fecu t Noi, la credinfă
Inăltafului împtlrat vam învefaf, la plekeciune -�i ascultaria stă•
pânilor voştri se fi(, Patru posturi se posti(, ş i duhovnici voao
vam trimis, pentru spovedanie s i cuminieketure, pre vo; vam în:
dreptat case da( copii voştri la înve(efure, se cunoaske pre
Dumnezeu pentru case pufe( din Ei ş i Preo( i avia. -� i sese înveţe
n u cu învef efura striine, Numai pe alui /inbe adeke serbieşte şi
rumen ieşfe, Eu sin t voios, dar -� i to( cre.� f ini case fim înv etf�f ,.
adeke se avem din cinie aliege Preot i se facem, a.,a .�; ofifir, da r
eu nu ştiu ce reu af cunoscut vo; dela minie, ori dela lni'ilfata
lmpărefie, ori dela alui domni precum kesao fecut voao vo �sile
în liege, Vede! ce god am pohfif şi am cerut dela lnălfata Impii:
re(ie, tot deauna slobozenie Nisao dat Noao, unde god am ce­
rut se facem bisierike, dake am avut cu ce, datuneo slobozenie
case facem, şi nici odate nu n ieo oprit, aşijderie ş i pentru preoţi
unde God am poh tit, iare au slobozit, aduce{ive aminfie cum
at dat îaintie la preo /i şi la vladica pen tru cununie, şi pentru
a lte lucruri, Iar acum toat e aciasf1I lntii(atul împărat au ftlcut
sese diea mai puf in, case nu fie la nimine·a cu greu. iar acia­
sfa nu puteţ voi a refa nici odate, ca se ve fie cinie god, au din Noi,
au din domni îndemnat pre voi întralt e /ieg e au sile se ve fie
fecu t, pentru aciasta nu ve piarde/ singuri pre voi, a uzind voi
dela oameni cei ferde pace, care scot în tot feliu m incion i,
fiind ke îaste Norodul nostru cel pravoslavnic, la înăl( afa im:
pe re ţ ie credincios, .�; în mare mile, au fost. iar. acum singuri
noi ne arefem şi neplekeciunia noastre asupra pastoriului vostru,
poate fi ke vo întreba pre voi, şi ce pufe{ vo; aret.a ke iasfe ceva
stricate liegia cre.:;fin iaske, ia r de are cinieva ceva îndoiale pen.
fru minie, pentr u ce na! trimis, au trimite( cu pace .� i cu blendiefe
dela satele voastre, celte doi au trei oameni s i ptl preotul vostru
ca se me întreab e pre minie pentru a.�a lucruri, iar de nu ve pufe(
criede în m in i e, iasfe domnul M itropolitul 8 i alte vled1ci, -� i în­
trebat pre ei, ia r de v e îndoii si î n minie ., ; î n Ei. avef voi ofi•
f i ri voştri şi obercnieji creştin, întreba( pre Ei, Eu am umblat
prin Eparh ia, ca se ve ved c e fel de bisieric i avef, înveţeture şi

1 06
blagoslovenie voao vam dţ1 f şi Eu am vezu t cum sint preofi
voştri neînvefati, cari singuri înprofiva lor plânsoare a( dat, iar
ce aţ cunoscut asupra miea reu ca se fiu Eu premenit liegea, dar
da ţ fi şi cunoscut ceva, pentru ce nu miat spus, voi pre v/edika
pen satele voastre unblind înve(ind na( v ezut, prin multie lo­
cur i aţ rtugat, case ve vi n în satele voastre pecum am şi venit,
Maţ primit şi maţ petrecut, fiind ca se nu ve fac dosade mei
odate, am Eşit flemend ��i sietos dela voi, pent ru aciasta ve so:
vefuiesc pre vo i de obşte ca un pastor a vostru. ca re am dat ju:
remeni înaintea lui Dumnez e u se v ă ptlzesc pre vo i în liegea
creştiniaske ş; în credinţa înpăratului ca se murim pentru cre­
dinţa înpăratului, ş; pentru liege.a creşfiniaske, lesafive de toate
conf 1zii, fi'i eşte care cauta( lucr u vostru, .�i fiie.� te care detoriea
sa, înplini(, nu ve i"ndoif Nimica, nu ascultat pă mmm1a din
oameni c ei ferde pace ce fac Ei, ke asta va fi voao mare kfi!„
diere şi piarerie, cum a( fost voi în mile la încllfatul înpăra t pă­
zif ive se nu cadet la uriale la înpc'irefie, ori de are cineva vo în­
doiale, pe cum şi ma; sus am zis, trimite( ketre doi oameni şi
preotul vostru la minie, case nie spune Noao i n ce avet indo,
iale, k e Ei vo aduce voao vieste bune şi de pace. iar nu cu sfri:
găciune în vriemia be(i i pân b irturi. -�i pela pomeni biefi când
umple( capu de vin, acum trim i t voa o aciasfa scrisoarie prin
pro topopul Nostru şi duhovnici, jeluesc pentru voi şi pentru în­
templaria ce sau înfemplat, ca se ve cefiaske, -5Î adiiver-a t acia:
sta seo primif i ferde nici o îndoiale, .� i lor se crledet ce va spun
voao cu adevărat, ke Eu aic ia nu fac singu r nimica. numai sint
cu minie înke zece oameni car i sint orindif dela al nostru Dom­
nul Mitropolit, ş i dela înelt-a tul înpclrat, în consistorium, ca se
poate Ei cu minie .toate faptele, şi judeke!ile duhovni'ce.�ti în­
drepta, dar ce se , ajunce pentru liegia Noasfra creşfinias­
ke, aceşti oamenj sin t creştin tot, do ; Igumeni del.a Menestiri,
doi Protopopi, doi Preo(i, un ofi/ ir din regement, un mal ; şpan,
doi scriitori, şi to( sint ace.� tia creştini, şi de liegia cia pravos:
lavnike creştiniaske oameni, ferde care Eu nimica singur Nu
lucru, Iar aciasfa încllfatul înptl rat din osebite dragoste şi mile
Norodului nostru case nu ne îndoim Nimic, ·aşa a 0 orindit, cu
aciasta pline, toate puterin ascultaria -� i îndrepfaria Me nedeesc
dela voi, şi ve las supt acoperementulu i dumnezeu pre voi, şi
sinfem, în Ver.�eţ î n rezeden / ii-a Noastre cia Episcupiaske, :31
octobrii, 1777
(L. S.) Vichentie Popovici.

Circulara s'a trimis în satele: Şam a (.Jamul mare), Lafunaş,

Potoc, Foronfic ( Forotic), Doclen, Biniş, Bocşan (Bocşa). Jidovin,
G herteniş, Fizeş, Şemling (Şem lacul:m ic), Ferendia, Clopofia
(Clopodia), /am.

1 07