R u g ă ciu n e

î n a i n t e de c it ir e a
* J din S fin te le Cărţi, alcătu ită
d e S f â n t u l lo a n G u r ă d e A u r

D o a m n e , lisu se H ristoase, deschide-m i m ie och ii

in im ii, ca să ascult cuvântul Tău şi să-l înţeleg pe el şi
să fac v o ia Ta, că străin sunt eu pe păm ânt. S ă nu
ascu nzi de m ine poruncile Tale, ci să-m i descoperi
och ii, ca să văd m in u n ile din Legea Ta. Arată-m i m ie
cele n earătate şi cele ascunse ale înţelepciu n ii Tale.
S p re T in e năd ăjd uiesc, Doam ne, D um nezeul m eu , ca
să-m i lu m in ezi m in tea şi gândul cu lum ina în ţeleg e­
rii Tale, ca n u num ai să citesc cele scrise, ci să le şi
îm p lin e s c . C a n u sp re osând ă să citesc v ie ţile şi
cu v in tele Sfin ţilo r, ci spre înnoire şi lum inare, spre
sfin ţire , spre m ântuirea su fletu lu i şi spre m oştenirea
v ie ţii v e şn ic e . C ă Tu eşti lu m in area celo r ce zac
în tru întu neric şi de la T ine este toată darea
cea bun ă şi tot darul cel desăvârşit.
Sla v ă Tatălu i şi F iu lu i şi
S fâ n tu lu i D u h .

I
»
COLECŢIA TÂLCUIRI LA SFÂNTA SCRIPTURĂ

IV

TÂLCUIREA
S F I N T E I
EVANGHELII
DE LA IOAN

SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu b i n e c u v â n t a r e a

Prea S fin ţitu lu i P ă rin te

G A L A C T I O N
Episcopul Alexandriei

şi Teleormanului

Bucureşti

EDITURA SOPHIA · EDITURA CARTEA ORTODOXĂ

 Carte apărută sub patronajul
Fundaţiei Sfinţii Martiri Brâncoveni
[www.fundatia-smb.ro]

Ediţie îngrijită de R. P. Sineanu şi L. S. Desartovici

Coperta şi miniatura Evanghelistului: Adriana Goilav

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

THEOPHYLACT, ARHIEPISCOP DE OHRIDA, s t
Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la loan / Sfân tu l
T e o fila ct, A rh iep isco p u l O h rid ei şi B u lg ariei; ed .
îngrij. d e R. R Sineanu şi L. S. Desartovici. - Bucureşti:
E d itu ra Sophia; A lexandria: Cartea O rtodoxă, 2009
Bibliogr.
ISB N 978-973-136-132-1; ISBN 978-606-529-033-4

I. S in ea n u , R. P. (ed.)
II. D e sa rto v ici, L. S. (ed.)

2 2 6 .5 .0 7

© Editura Sophia, pentru prezenta ediţie

 5

CU VÂ N T C Ă T R E FR A TELE C IT IT O R

în zilele noastre în care suntem bom bardaţi cu inform aţii, im presii şi

imagini de toate felurile, ne-am obişnuit să trecem foarte uşor pe lângă oam en i,
pe lângă cuvinte, pe lângă tot ceea ce ne înconjoară. Şi nici nu este de m irare
că suntem atât de nesim ţitori, deoarece suntem învăluiţi zilnic de stru ctu ri
antropocentrice care ne hrănesc cu acel surogat, num it „m incinoasă b iru in ţă
asupra lum ii". Astăzi putem vedea că v iaţa lăuntrică, cu cât ne este m ai
împăm ântenită, cu atât mai păm ântesc ne este şi graiul, p ierzân d d u h u l şi
puterea care îi dă viaţă şi îl susţine (îl ţine Sus). A ceasta este u na din p ricin ile
pentru care acum trăim o vrem e în care dragostea noastră s-a răcit fo a rte
mult. Astfel, neputând înţelege drept dragostea lui H ristos, proiectăm asu p ra
M ântuitorului propria noastră im agine despre El, iar aceasta fiind izv o d ită
dintru neadevăr nu ne poate agonisi decât m inciună. Este cu putinţă ca aceasta
să fie una dintre suferinţele istovitoare ale fiecărei generaţii şi ale fie că ru i
creştin în parte. Dar m ila lui Dum nezeu este harnică şi lucrătoare şi fie ca re
dintre noi, mai mult sau m ai pu ţin, am pricepu t ori am intuit că citire a la
nivel informaţional nu aduce putinţa înnoirii lăuntrice.
Topica limbii vechi ne pricinuieşte o aparentă îngreuiere la citire, însă celu i
căruia se sârguieşte să citească, graiul vechi îi pricinuieşte o tainică b u cu rie, o
oarecare îndulcire. Iar aceste sim ţăm inte ni se alcătuiesc în su flet din p u terea
duhovnicească a cuvintelor, care nu sunt inform aţie stearpă şi raţion alistă, ci
sevă lăuntrică, dătătoare de viaţă şi lumină. D e aceea, graiul vechi şi top ica sa,
ne ajută să fim cu luare aminte la cuvinte, să n e apropiem de adâncul lo r ş i să
ne împărtăşim de puterea lor făcătoare de viaţă. Astfel, puţin câte puţin, încep em
să ne îndulcim de m iezul cuvintelor şi să pricepem că izvodirea acestora s-a ■
împărtăşit de adierea harului lui Dumnezeu. Din această pricină, Sfinţii su n t
sfinţitori ai cuvintelor şi ai graiului fiecăm i neam în parte.
între cei care au păzit curată şi au sfinţit lim ba rom ânească este şi S fâ n tu l
Grigorie Dascălul, cel care îm preună cu C uviosul G herontie a tălm ăcit din
greacă Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfân tu lu i Teofilact, A rh iep isco p u l
Ohridei şi Bulgariei. Tălm ăcirile şi cuvântul acestor C uvioşi ne stau d re p t
mărturie nemincinoasă.
Pentru a adeveri, m ăcar şi foarte puţin, puterea unor cuvinte în treb u in ţate
în tălmăcirea Tâlcuirii, vom aduce în mijloc câteva graiuri şi înţelesu l lor, a tâ t
cât ne-a fost nouă cu putinţă să-l pătrundem .
6

Pentru cuvântul gând avem în Tâlcuire aceste variante: cuget, socoteală,

socotinţă, sfat. C a rădăcină, cuvântul gând are ungurescul gond, cuget are la
tem elie v erbu l latin cogitare, iar socoteală şi socotinţă au la bază latinescul
succutere. Cuvântul sfat are ca temei slavonescul svetu, grai care în slavonă a
od răslit şi denum irea dată sfinţilor, aceea de sviatiteli. La noi cuvântul sfat
este înţeles astăzi cu prisosinţă ca îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, dăscălie,
sfatuire, învoială, consimţire. Ca vorbitori de limbă română ştim cu toţii cât de
p u ţin se foloseşte azi sfatul şi sfatuirea. Lucrul cel mai im portant este că până
acum noim a cuvântului sfat implică cel puţin două persoane: cel care dă sfatul
ori sfătuieşte şi cel care prim eşte sfatul, ori e îm preună-sfătuitor. Numirea de
sfat dată pentru gând este una care e izvodită întru inimile celor care îşi trăiau
gândurile ca nişte sfaturi cu aproapele, în înţelesul că ştiau că gândul unui
sin g u r om este o biruinţă sau o cădere pentru întreaga fire om enească, din
p ricin ă că noi toţi suntem un singur Om, o .singură fire. Aşadar, cei care au
p ăzit şi au rodit dragostea pentru aproapele întru sfaturile lor, cu dreptate
su n t num iţi lum inoşi, frumoşi şi sfinţi, adică sviatiteli, pentru că nimic nu
este m ai frum os şi m ai bun decât să se sălăşluiască fraţii întru unire - d u p ă -----
cu m spune Proorocul David (Psalm 132,1).
Pe acelaşi David îl pomeneşte Mântuitorul înaintea fariseilor, atunci când
aceştia îi prihăneau pe Apostoli că în zi de sâmbătă luau spre hrană grâu din
holde. D ar iată ce ne spune Tâlcuirea de la Luca 6,1-5: «Şi învinuindu-i fariseii
pe u cenici că „sm ulgeau spice, le frecau cu m âinile şi m ân cau", Domnul îl
ad u ce în m ijloc pe David», Vedem aici că graiul zice că M ântuitorul „îl aduce
în m ijloc pe D avid ", cu un înţeles contextual de: „II pom eneşte pe D avid", „îl
dă drept pildă pe D avid", Aşadar, Domnul nu l-a adus pe David de faţă în
chip văzut şi trupesc, ci l-a vestit în acel mijloc al firii omeneşti în care Omul
este unul singur întru Hristos Dumnezeu, iar cuvântul Său este sfat şi dragoste
pentru firea om enească cea una. Având ca rădăcină latinescul medius locus,
graiul mijloc ne arată centrul, adică acel loc faţă de care m arginile sau punctele
de referinţă sunt la distanţe egale. Mijlocul firii omeneşti nu poate fi decât
H ristos, Dum nezeu-Om ul, pentru că în jurul Său şi întru El noi suntem „una"
(loan 17, lî).
C ân d iu d eii, m ai înainte de vrem ea Patim ii voiau să-L om oare pe
M ântuitorul, El „trecând prin m ijlocul lo r" Se tăinuia pe Sine (Luca 4 , 29-30;
loan 8, 59). Despre acestea, în Tâlcuirea de la Luca 14, 25-27 ni se spune astfel:
„N u Se dădea pe Sine iudeilor, ci Se depărta şi prin mijlocul lor suindu-Se, Se
tăinuia de ucigaşi". Pentru a pricepe acest cuvânt „suindu-Se", trebuie să
fim cu luare aminte la dragostea Domnului Hristos pentru întreaga fire ome­
n ească. A şadar, „S-a tăin u it" de aceştia, îm preună-pătim ind şi neîncetân-
d u -Şi dragostea pentru ei, pentru că S-a pogorât şi a luat asupra Sa neputinţa
 7

şi păcatul lor, şi nu numai al lor, ci al întregii um anităţi. Ia r pogorârea aceasta

a săvârşit-o Dom nul Hristos în chip deplin venind în iad şi om orând m oartea.
Această dragoste biruitoare e aşteptată şi căutată de tot om u l ce vine în lum e,
c h ia r dacă ră tă c irile n o a stre su n t a d eseo ri a t â t d e s fâ ş ie to a r e ş i de
înfricoşătoare. Şi Bunul nostru Domn, biruind pentru noi toţi m oartea prin
înviere. S-a suit întru cele care I se cuvin Omului. A cestea credem că înseam nă
acel grai ce zice „suindu-Se", şi am luat drept tem ei cuvintele M ântuitorului:
„C ine se va în ălţa pe sin e se va sm eri, şi cin e se v a sm eri pe s in e se va
înălţa" (Matei 2 3 , 12) şi: „N im eni nu s-a suit în C er, decât C el C are S -a cob orât
din Cer, Fiul O m ului, Care este în C er" (loan 3,13).
Pe toate câte le-a făcut Domnul, întru dumnezeiasca dragoste pentru firea
omenească le-a făcut, pentru că însuşi mărturiseşte cu sm erenia Sa: „Eu, în
m ijlocul vostru, sunt ca unul ce slu jeşte" (Luca 2 2 , 27), iar loan Botezătorul îl
propovăduieşte, grăind că „în m ijlocul vostru S e află A cela pe C are v oi n u -L
ştiţi" (loan 1,26). Noi înşine la prăznuirea Botezului D om nului n e întâm pinăm
unii pe alţii cu cuvintele: „Hristos în mijlocul nostru" şi răspundem : „Este şi va
fi". Şi cum nu ar fi în mijlocul nostru Cel Care ne-a grăit că acolo „unde su n t
doi sau trei, adunaţi în num ele Meu, acolo sunt şi Eu în m ijlo cu l lo r"? (Matei
18,20). Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care a fost pus pe C ruce „în m ijlo c "
între tâlhari (loan 19,18), întru a Sa putere a sfâşiat prin „ m ijlo c" catapeteasm a
templului d u ca 23,45) şi după învierea Sa a stat în „ m ijlo cu l" ucenicilor (Luca
24,36; loan 20,19,26), Iar mângâierea noastră este deplină, pentru că D om nu l,
prin ucenicii Săi, ne-a dăruit astfel de cuvinte: „C op iii m ei, acestea v i le scriu ,
ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem m ijlo cito r către Tatăl, p e
Iisus Hristos cel drept" (1 loan 2,1).
Intru această vieţuire pământească este cu neputinţă a nu greşi, iar greşelile
noastre vin dintru sfaturile noastre. De nu ne vom sârgui a păzi întru sfatul
minţii că vieţuirea noastră pe acest pământ este m ărginită şi hotărnicită în tim p,
foarte cu anevoie vom pricepe spre a Cui plinătate trecem prin această viaţă.
în tălmăcirea Tâlcuirii la Evanghelii, Sfântul G rigorie D ascălul şi C u v iosu l
Gherontie au întrebuinţat adesea pentru vieţuire cu v ân tu l petrecere, fo a rte
cu dreptate săvârşind acest lucru. Au nu este viaţa noastră p ăm ân tească pe
trecere7 Cu adevărat, este o adâncire suitoare întru pocăinţă, după cum tu tu ­
ror ne-o dezvăluie sfatul dum nezeiescului Părinte Sofron ie Saharov.
Un alt cuvânt cuprins în graiul Tâlcuirii, este a unelti cu sensul de a folosi,
a întrebuinţa. Astăzi a unelti este înţeles cu prisosinţă într-o noim ă rea, an u m e: ’·
a organiza pe ascuns, a întreprinde în taină, a coace, a pune la cale un complot, a
conspira, a conjura, a urzi, a ţese. Rădăcina verbului a unelti este cuvântul unealtă.
Acest grai s-a întocm it în limba română din două cuvinte une[le] + altellej.
Aşadar unealta este cea care este alcătuită din unele şi altele şi p rin care o m u l
8

face unele şi altele - adică pe toate cele dinafară. Deci, prin unealtă, ca printr-un
cuvânt, om ul leagă lum ea sa cuvântătoare de lumea necuvântătoare, însăşi
partea cuvântătoare din noi fiind lucrătoare asem enea unei unelte. „Şi dă
Dom nul tuturor deopotrivă, că toţi deopotrivă sunt cuvântători, deopotrivă
de sineşi stăpânitori, iar unii cu socotinţă uneltim slobozenia aceasta, iar alţii
şi netrebnicim dumnezeiescul dar" (Tălcuirea de la Luc« 1 5 , 11-16).
Foarte adesea ni se Întâmplă să gândim că Sfinţii au ajuns la sfinţenie şi
au dobândit desăvârşirea ca pe o stare neschim bătoare, de sine stătătoare şi
închisă în sine. Proiectăm astfel asupra Sfinţilor şi sfinţeniei propria noastră
gândire raţionalistă şi fragmentată şi, apoi, în chip firesc socotim că sfinţenia
este o stare de neatins; iar Sfinţii, fie sunt nişte cazuri aparte ale bunăvoinţei
lui D um nezeu, fie aparţin m ai m ult vrem urilor îndepărtate decât zilelor
noastre. Iată, aşadar, cum noi înşine semănând înălţarea m ândriei, culegem
adâncul deznădejdii. Rădăcina cuvântului sfânt este aceeaşi cu a graiului sfat:
slavonescul svetu şi derivatul său sventu. Form a de început a graiului sfânt
este aceea de svânt, care s-a păstrat în limba rom ână până spre începutul
veacului al XVHl-lea', preschimbându-se treptat în sfânt, astfel că în tipăriturile
rom âneşti de la începutul secolului al XIX-lea îl regăsim cu prisosinţă sub
cea de a doua formă. Aşadar, Sfinţii sunt deopotrivă purtători ai lum inii şi ai
frum useţii, precum şi ai gândului, ai sfatului lui D um nezeu pentru om. Şi
plinind sfatul lui Dumnezeu pentru om, ne cuprind şi pe noi toţi în sfatul lor
şi astfel întru ei ne facem „una" - precum şi întru H ristos „u n a" suntem ( loan
1 7 ,1 1 ) - pentru că şi ei s-au făcut asemenea cu D om nul (2 Petru 1,4).
D ar cum au izbutit Sfinţii a ajunge la desăvârşire? Poate că am fi miraţi
dacă am afla că nici un Sfânt nu a fost desăvârşit, ci fiecare dintre ei a fost de
săvârşit. Dealtfel cuvântul desăvârşit este întâlnit în tălm ăcirea Tâlcuirii la
Evanghelii numai ca de săvârşit. Astfel, avem; „cuvintele cele m ai desăvârşit"
în loc d e „cuvintele cele mai desăvârşite"; „înţelegerea mai de săvârşit" în loc
de „înţelegerea mai desăvârşită" „omul este mai de săvârşit decât toate zidirile"
în loc de „omul este m ai desăvârşit decât toate zid irile"; „săvârşirea" în loc de
„desăvârşirea", iar exem plele ar putea continua.
„Se spunea despre Avva Sisoe, că atunci când era să se săvârşească, şezând
părinţii lângă dânsul, a strălucit faţa lui ca soarele. Şi le-a zis lor: Iată, Avva
A ntonie a venit! Şi după puţin a zis: Iată, ceata Proorocilor a venit! Şi iarăşi,
faţa lui m ai mult a strălucit. Şi a zis: Iată, ceata A postolilor a venit. Şi s-a 1

1 De pildă, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, în anul 1688, în pisania

bisericii ctitorite la Mogoşoaia, scria: „Svânta şi dumnezeiască biserica aceasta, al carie hram
este Svniitul Gheorghe..." (cf. Nicolae Iorga, inscripţii din bisericile României, voi. II, Bucureşti,
1908, p. 5).
 9

îndoit [înmulţit în strălucire] faţa lui iarăşi. Şi se părea, ca şi cu m el ar fi

vorbit cu cineva şi s-au rugat Bătrânii de el, zicând: Cu cine vorbeşti, Părinte?
Iar el a zis: Iată, îngerii au venit să m ă ia şi mă rog să fiu lăsat să m ă pocăiesc
puţin. Şi i-au zis lu i Bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, Părinte. Şi le-a
zis lor Bătrânul: Cu adevărat, nu mă ştiu pe m ine să fi pus început. A tu n ci au
cunoscut toţi că este desăvârşit. Şi iarăşi, de năprasnă s-a făcut faţa lui ca soarele
şi s-au tem ut toţi. E l le-a zis: Vedeţi, Domnul a venit. Iar D om nul a zis: A du ­
ceţi-m i pe vasul pustiului! Şi îndată şi-a dat duhul. Şi s-a făcut ca u n fulger şi
s-a umplut toată casa (locul) de bună m ireasm ă".
Istoria săvârşirii Sfântului Sisoe cel Mare am aşezat-o aici după Patericul
egiptean2. După cum ni se spune în Cuvântul înainte, această versiune e ste
diortosită după o ediţie tipărită la Râmnic. în anul 1913 a fost pu blicat la Iaşi
Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinţilor Bătrâni - după ediţia
din 1828, îngrijită de Mitropolitul Grigorie Dascălul. Cu toate că nici una d in
cele trei ediţii vechi pomenite mai sus nu ne este cunoscută nem ijlocit, înclin ăm
să credem că aici, în loc de „Atunci au cunoscut toţi că este desăvârşit" s-a r
afla „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit".
D ar cine era Avva Sisoe? Acela despre care el însuşi spunea în chip tăinuit:
„De aş fi avut unul din ςugetele lui A w a A ntonie, m -aş fi făcut tot ca focu l;
însă ştiu un om care cu osteneală poate să poarte cugetul său ". Ia r cu g etu l,
sfatul lui Avva A ntonie era acela pe care îl în v ăţase de la cu relaru l d in
Alexandria: „Toţi se vor m ântui, eu singur voi p ieri". Aşadar, la săvârşirea
Avvei Sisoe vine mai întâi Avva Antonie, cel de un gând, de un sfat cu el.
Apoi vine ceata Proorocilor, aceia care au vestit slujirea şi dragostea „ M ie lu lu i
lui D um nezeu, C el Care ridică păcatul lu m ii" (loan 1,29). După aceştia v in e
ceata Apostolilor, cei care s-au făcut „tuturor toate" (1 Corinteni 9, 22) ş i
„părtaşi d um nezeieştii firi" (2 Petru l, 4). A poi vine ceata îngerilor, care
sunt „duhuri slu jito are, trim ise ca să slu jească, pentru cei ce vor fi m o şte ­
n ito rii m â n tu irii" (Evrei 1, 14). Iar când Avva Sisoe le cere acestora să-l
îngăduie să pună început, nu primeşte de la îngeri decât un în d u m n ezeit
surâs, pentru că sm erenia lui Sisoe este cea a lu i H ristos. Apoi, întru această
sm erenie, dă mărturia sa spre folos firii om eneşti şi abia atunci a venit d e faţă
m inunatul nostru Mântuitor, Fiul „Tatălui tutu ror, C are este p este to ate ş i
prin toate şi întru to ţi" (Efeseni 4,6). Şi cere Dom nul „vasul p u stiu lu i", pen tru
că vasul este pus în mijlocul nostru, în mijlocul firii om eneşti, spre a n o astră
slujire şi folosinţă.
Aşadar sfatul A w ei Antonie a rodit întru Sisoe sfatul nem incinos că „n u
a pus început", adică este de săvârşit nu desăvârşit.

2 Publicat la ed. EOR, Alba-lulia, 1990, pp. 208-209.

10

A ceasta este pricina pentru care noi credem că în istorisirea săvârşim Avvei
Sisoe se cade să citim „Atunci au cunoscut toţi că este de săvârşit" în loc de
„A tunci au cunoscut toţi că este desăvârşit".
Precum din cuvântul A w ei Sisoe se vede că a rodit rugăciunea curelarului
din A lexandria, tot astfel de roadă a adus în graiurile sale şi Sfântul Grigorie
Dascălul. Spre mărturie, este vrednică de pomenire întâmplarea ce s-a petrecut
la înscăunarea sa ca întâistătăior al Ungrovlahiei.
în iarna anului 1823, Cuviosul Grigorie Dascălul a fost chem at spre a fi
ales m itropolit. A p lecat de la Căldăruşani pe jos, prin frigul tăios. Noaptea
trecea prin satul Tunari de lângă Bucureşti, iar preotul din sat, văzându-1
prost îm brăcat, l-a prins şi l-a închis, socotind că este un călugăr hoinar, ori
vreun prefăcut în veşm inte călugăreşti. Şi nu l-a închis oriunde, ci în coteţul
porcilor. Aici a trebuit să rămână Cuviosul Grigorie până a doua zi, când
preotul cu pricina urm a să facă o cercetare. Dar, pe când se lum ina de ziuă, o
slugă m ilostivă i-a dat drum ul Cuviosului. Afară era un ger năpraznic. Astfel
a ajuns Cuviosul G rigorie la Bucureşti. După ce a fost hirotonit mitropolit,
preoţii din preajmă au venit să ia blagoslovenie de la noul ierarh. Când preotul
din Tunari a văzut pe cine a închis în coteţul porcilor, s-a spâim ântat şi nu
înd răznea să vină înaintea arhiereului. Atunci Sfântul G rigorie i-a zâmbit şi
i-a g răit cu blândeţe: „N u te teme, părinte, căci porcii sfinţiei tale s-au purtat
bine cu m in e".
In aparenţă, aceste cuvinte al mitropolitului erau o rostire glumeaţă, ce
avea în ea blândeţea m ustrării. Dar cei care se aflau atunci în acea obşte şi
aveau u rechi de auzit, puteau să priceapă care era măsura celui care era înscă­
unat m itropolit. Iată ce putem citi în Tălciiirea de Ia Lnca 15,11-16 (pilda fiului
risipitor): „Toţi cei care se tăvălesc în noroiul faptelor celor de necinste şi al
patim ilor celor m aterialnice, «porci» sunt, deoarece ochii porcului niciodată
nu pot vedea cele de sus, fiindcă au ciudată alcătuire. Pentru aceasta şi porcarii,
când prind vreun porc şi nu pot să-l facă să tacă, îl întorc cu capul în sus şi îl
fac pe el de strigă mai puţin, căci viind oarecum spre vederea celor ce niciodată
nu le-a văzut şi, privind cele de sus, se spăimântează şi tace. întru acest fel
sunt ochii celor care cresc întru cele rele, niciodată nu văd cele de Su s". Aşadar,
C u v iosu l Grigorie n ici nu-1 judecă, nici nu-1 osândeşte p e acel preot, ci
zâm bindu-i şi cu blândeţe grăindu-i, îi spune: „Nu te teme, părinte, pentru
că porcii din coteţul în care m-ai închis s-au purtat bine cu m ine şi nu mi-au
făcut n ici un rău. însă n ici gândurile tale, care sunt porceşti - pentru că pe
om , făptura cea cuvântătoare o pui împreună cu porcii cei necuvântători -
nu m i-au făcut nici un rău, pentru că le-am luat asupra mea şi le-am purtat
întru dragostea lui Hristos pentru firea omenească şi astfel s-au purtat bine cu
m ine, căci slava şi dragostea pe care o dă Hristos este asemenea pentru mine,
 II

precum şi pentru tine. Deci, ia am inte la cele dinlăuntru ale tale, şi prim ind
sfatul şi rugăciunea mea, fă-te de săvârşit”.
întru acest chip, petrecerea lăuntrică a C uviosului G rigorie s-a arătat a fi
„ascunsă cu Hristos întru D um nezeu" (Coloseni 3 , 3). Iată, dar, că şi C uviosul ,, -
Grigorie Dascălul s-a socotit pe sine desăvârşit şi nu desăvârşit.
Sfinţii, ca unii care se socotesc de săvârşit, îşi uneltesc cuvintele sfatului lor
întru o ne voinţă în care prin dragostea lui D um nezeu nu circum scriu nici
cuvintele, nici lucrurile, nici făpturile, nici firile, n ici ipostasurile. Pentru că,
întâi de toate, tot ceea ce se circumscrie poate fi supus lucrării slavei deşarte
şi nesmereniei; în al doilea rând, circumscrierea, m ijlocind închiderea în sine,
ne desparte de dumnezeiasca dragoste, iar în al treilea rând, această lucrare
de circumscriere nu este proprie fiinţării dum nezeieşti.
Fie, dar, ca şi noi să ne petrecem această viaţă uneltind cuvintele noastre
întru sfatul cel de săvârşit, iar Dumnezeu, atunci când va socoti de cuviinţă,
ne va face părtaşi ai suspinului Duhului Sfânt.
Acestea fiind spuse, nu ne răm âne decât să năd ăjd uim că această ediţie a
Tăkuirîi Sfântului Teofilact va aduce un oarecare folos îndeobşte. în ain te de a
încheia, cerem iertare tuturor acelora care ar fi săvârşit m ult m ai b in e decât
noi această muncă. întru osteneala diortosirii nu am purces fălind u -n e „cu
caii şi cu căru ţele" noastre (Psalm 19, 8), ci ca unii care ştim că întru adevăr
suntem sleiţi de foame şi de sete, „nu foam ete de p â in e şi n u se te d e apă, ci
de auzit cuvintele D o m n u lu i" (Amos 8,11). Iertaţi-ne, fraţilor şi vă ru găm să
pliniţi cu rugăciune toate neajungerile şi neputinţele noastre.
Aducem m ulţum irile noastre: Mihaelei Voicu şi Iui N icolae G hincea,
directorii Editurii Sophia, pentru înţelegerea statornică pe care ne-au arătat-o
până la finalizarea ediţiei; lui Marcel Bouroş, preşedintele F u nd aţiei Sfinţii
Martiri Brâncoveni, pentru prietenia şi sprijinul cu care ne-a întâm pinat;
doamnei dr. Meda Hoţea, de la secţia Colecţii Speciale a B.C.U . C luj-N apoca,
precum şi doamnei Mariana Soporan, pentru generozitatea lor; C osm inei
Tăm aş, pentru sfătuirea lingvistică dată în realizarea acestei ediţii; A drianei
Goilav, pentru realizarea copertelor şi a miniaturilor Evangheliştilor; Iui Florin
Todea pentru bunăvoinţa sa şi pentru tot m aterialul bibliografic, precum şi
tuturor celor care ne-au ajutat în chip ştiut, sau n eştiu t de noi.
L, S. Desartovici
12

D ESPRE ED IŢIA D E FA ŢĂ

în seria tâlcuirilor patristice la Noul Testament inaugurată de editura Sophia,

Talcuirea Evangheliei de la loan este cel de-al patrulea volum publicat spre întregirea
comentariului Sfântului Teofilact al Bulgariei Ia Sfintele Evanghelii.
Criteriile ştiinţei textologice modeme au impus ca metodă în imprimarea
textelor de literatură veche, redarea acestora în veşmântul lingvistic în care au
fost elaborate. Susţinem întru totul aceste rigori ştiinţifice în cazul în care se doreşte
o ediţie academică, critică, destinată în exclusivitate specialiştilor. Deoarece ediţia
de faţă a scrierilor Sfântului Teofilact se doreşte a fi o unealtă duhovnicească în
mâna oricărui creştin care ia aminte la poruncile Domnului, metoda folosită în
diortosirea şi redactarea Tâlcnirii la Evanghelii a fost în armonie cu scopul propus.
Textul Tâlcnirii la cele patra Evanghelii a fost transliterat din chirilică după ediţia
de la 1805, fiind apoi verificat şi comparat din nou cu ediţia originală. Forma
transliterată verificată a stat la baza diortosirii textului. Diortosirea era absolut
necesară pentru ca textul să devină în întregime accesibil şi inteligibil cititorului
contemporan. în locurile - puţin numeroase, de altfel - în care am întâmpinat
dificultăţi în precizarea sensului, am consultat câteva ediţii (mai vechi sau
contemporane) ale 7âlcuirii la Evanghelii a Sfântului Teofilact. Apoi forma finală a
diortosirii a fost confruntată şi comparată din nou cu ediţia originală de la 1805,
făcându-se astfel o ultimă verificare asupra muncii întreprinse. Ne-am străduit să
în treb u in ţăm instrum entele lingvistice a stfel în cât profunzim ea şi ţinta
duhovnicească a tâlcuirii1 să nu fie deloc păgubită, cu atât mai mult cu cât în
tălmăcirea Cuvioşilor nemţeni se cuprinde un adevărat tezaur de duhovnicie şi de
limbă românească veche. Bogăţia materialului lexico-semantic, articulat într-o
topică flexibilă cu nuanţă retoric-discursivă este specifică textelor cu caracter
omiletic din literatura noastră veche. Ne-am dorit ca prin munca de diortosire să
nu umbrim şi să nu păgubim limba Tâlcuirii, care este plină de frumuseţe, vitalitate
şi adâncime, păstrând înţelesurile adânci ale graiului bisericesc. Din această pricină,
au fost evitate cu totul neologismele, fiind păstrate mai toate cuvintele vechi care
sunt întrebuinţate până azi în textele bisericeşti şi liturgice.
în ce priveşte redactarea şi structurarea conţinutului lucrării, sunt necesare
m ai multe precizări.
Atât viaţa Sfântului loan Teologul scrisă pe scurt de Sfântul Sofronie, cât şi cea
scrisă de Sfântul Mucenic Dorotei, au fost înlocuite cu viaţa Sfântului Apostol loan,
scrisă pe larg şi publicată în Vieţile Sfinţilor -ediţia îngrijită de Părintele Ioanichie Bălan.
„Capetele Evangheliei" (care nu sunt altceva decât titlurile capitolelor)
prezente în ediţia 1805, au fost trecute de noi în cadrul Cuprinsului, iar titlului
fiecărui capitol din ediţia de faţă i-am subordonat printr-o notă titlul original al
capitolului din ediţia 1805. Pentru înlesnirea unei priviri de ansamblu asupra
structurii Evangheliilor, s-a alcătuit la fiecare Evanghelie o Scară a întocmirii. Aici

1Vezi talcuirea Sfântului Teofilact la Matei 5,13.

 13

sunt înfăţişate în idei rezumative toate cele prezentate în capitolele Evangheliilor,

fiind indicate şi versetele corespunzătoare.
în ce priveşte textul Sfintelor Evanghelii, acesta a fost actualizat după ediţia
sinodală a Sfintei Scripturi din anul 1988, deoarece această ediţie a cunoscut după
1989 mai multe reeditări şi se bucură în momentul de faţă de cea m ai largă
răspândire în rândul credincioşilor. Acolo unde există deosebiri între versetele
tâlcuite în ediţia de la 1805 şi ediţia mai sus pomenită, diferenţele sunt precizate
prin numeroase note.
Pentru a înlesni o vedere unitară asupra întregii tâlcuiri a Sfântului Teofilact
la Evanghelii, dar şi asupra întregii Scripturi prin interm ediul tâlcuirii, am
subordonat fiecărui verset (sau grup de versete) trimiterile biblice prezente în
ediţia din 1805, cumulându-lecu cele din ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi. Aceste
trimiteri au fost confruntate şi îmbogăţite cu cele din ediţia Noului Testament
comentat al ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania.
Scoliile şi însemnările CuvioşOor Gherontie şi Grigorie sunt marcate prin note
precedate de indicaţia: [1805], Toate celelalte note şi însemnări aparţin ediţiei de faţă.
Pentru înlesnirea utilizării acestei tâlcuiri, în antetul fiecărei pagini este indicat
numărul capitolului din Evanghelie; înaintea fiecărui verset (sau grup de versete)
este indicat capitolul şi numărul versetului, iar în alcătuirea indicilor nu s-a făcut
trimitere la numărul de pagină, ci la versetul sau grupul de versete tâlcuite.
Referinţele biblice din textul tâlcuirii sunt cele din ediţia 1805, însă acestea au
fost completate cu trimiteri scripturistice Ia toate textele citate în cadrul tâlcuirii ş i
care nu sunt identificate în traducerea Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie. Toate
referinţele biblice din textul tâicuirilor au fost sistematizate într-un Indice scripturistic.
Pentru o orientare tematică în cadrul Tâlcuirii, s-a alcătuit un Indice real şi
onomastic prin intermediu! căruia cei interesaţi vor putea afla grabnic care este
învăţătura Sfântului Teofilact privitor Ia diferite teme.
S-a alcătuit, de asemenea, un Indice ai numelor proprii tâlcuite de către Sfântul
Teofilact şi un Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau care sunt întrebuinţate
deseori. Acesta din urmă ne poate fi foarte util celor care nu cunoaştem integral
textul Evangheliei, ci doar am reţinut anumite pasaje prin intermediul lecturilor
particulare sau a citirilor din timpul sfintelor slujbe.
Ca un sprijin pentru o vedere de ansamblu asupra Evangheliei şi a tâlcuirii ei,
punem înaintea cititorilor o Armonie a celor patru Evanghelii, prelucrată şi îmbogăţită
după cea alcătuită de Valerian Zaharia, episcopul ortodox al Oradiei între anii 1951-
1969 (cf. Flori culese din grădina Sfintei Scripturi. Concordanţă biblică, Oradea, 1955).
De asemenea, volumul de faţă mai cuprinde şi trei anexe editoriale: (1) Şapte
întrebări despre Sfânta Treime şi răspunsurile lor; (2) Cuvântul Sßntului Simeon cel Nebun
pentru Hristos, despre Origen; (3) Viâcnia avută de monahul Teodosiedin Mănăstirea Neamţ
în 20/21 decembrie 1797.
Ne-am străduit ca prin tot aparatul auxiliar, Tălcuirea la Evanghelii să devină un
instrument util în strădania de înţelegere şipropovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu,
dar mai cu seamă şi întâi de toate ne dorim ca acesta să fie un sprijin real pentru cei
14

care se sârguiesc să fie cu luare aminte în viaţa lăuntrică. Motivaţia care a stat la baza
alcătuirii indicilor este un cuvânt al Sfântului Ignatie Briancianinov, prin care ne
învaţă aşa: „Ţi-a venit în minte un gând bun? Opreşte-te! In nici un caz nu te gândi
să-l pui în practică fără a-1 examina, fără a medita Simţi în inimă vreo înclinaţie
bună? Opreşte-te! Nu te lăsa dus de ea Consultă Evanghelia Vezi dacă gândul tău
cel bun, înclinaţia ta cea bună sunt conforme cu sfintele învăţături ale Domnului, Vei
vedea foarte repede că nu există nid o legătură între binele evanghelic şi binele firii
omeneşti căzute. Binele firii noastre căzute este amestecat cu răul, de aceea el însuşi
a devenit râu, după cum o mâncare delicioasă şi sănătoasă devine otravă când este
amestecată cu aceasta"2.
Cei care iau aminte la acest cuvânt al Sfântului Ignatie vor înţelege că aceşti
indici sunt de neapărată trebuinţă, atât din pricina împrăştierii minţii, datorată
feluritelor pricini, cât şi din cauza neputinţei şi uitării, cărora, ca unii ce suntem
oameni, toţi ne supunem într-o măsură mai mare sau mai mică.
Unele adnotări din ediţia de faţă cuprind lămuriri asupra textului, dar şi
câteva pasaje din unele scrieri ale Părinţilor filocalici. Aceste pasaje patristice nu
au scopul de a-i exalta pe cititori punându-le înainte cuvinte şi învăţături ale
Sfinţilor, ci întâi de toate completează şi dezvoltă tâlcuirea Sfântului Teofilact,
dar deopotrivă ne arată şi cât este de mică măsura duhovnicească a celor care
trăim în aceste vremuri. în privinţa citirii sfintelor cuvinte, Sfântul Nil Sorski
(1433-+150S) scria: „Cei împovăraţi de multe păcate şi bântuiţi de patimi sunt
nevrednici chiar şi să audă asemenea cuvinte. însă, punându-ne nădejdea în
harul lui Dumnezeu, suntem îndemnaţi să ţinem cuvintele sfintelor scrieri în
minţile noastre, ca măcar să sporim în conştiinţa decăderii în care umblăm''3.
înţelegem de aici că apropierea noastră de sfintele cuvinte se poate face numai
prin rugăciune şi prin citire cu luare aminte. Din această pricină, am aşezat în
primele pagini ale acestei cărţi Rugăciunea înainte de citirea din sfintele cărţi alcătuită
de către Sfântul loan Gură de Aur. Fiind aşezată astfel, cititorul o va găsi foarte
uşor de fiecare dată când va dori să citească din Tâlcuirea Evangheliei.
Prin zăbovirea în rugăciune şi prin împlinirea poruncilor evanghelice vom
dobândi luare aminte şi vom înţelege cu adevărat cele care se petrec în viaţa
noastră lăuntrică şi neîndoielnic este că vom pricepe şi pruncia duhovnicească
în care se află creştinătatea zilelor noastre.
într-un articol al său, intitulat Cuvinte pentru „vremea de pe urmă"4, acade­
micianul Virgil Cândea ne spunea că astăzi mai mult ca oricând învăţăturile Sfinţilor
ne sunt foarte la îndemână, deoarece „cărţile lor cu greu obţinute, tălmăcite, copiate
în trecut, ne aşteaptă, colbuite, pe rafturi, sau ne îmbie în ediţii frumos tipărite şi
accesibile în librării, la pangar sau în chioşcuri, pe uliţe şi în pieţe".
între aceste cărţi se numără şi Tâlcuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact,
care nădăjduim să nu devină o carte „colbuită" din pricină că se află pe rafturile

1Sfântul Ignatie Briandaninov, Fărăiniturile Ospăţului, ed. EOR Alba Iulia, cap. VII, p. 24.
3 Cf. Cuviosul Paisiede la Neamţ, Aidobiografia unui slarej, ed, Deisis, Sibiu, 1996, p. 15.
4 în revista Schimbarea iafaţă, nr. 3,1997, p. 1.
 15

bibliotecilor şi nu este cercetată de nimeni. Transcriind din chirilică textul tâlcuirii de

la 1805, am putut vedea că pe numeroasele file ale cărţii de acum două veacuri sunt
presărate multe picături de ceară, care ne spun în chip tainic că această Tâlatire a fost
pricină de sfinte privegheri. De aceea, se cuvine să ne aducem aminte de neamul din
care ne tragem şi să nu uităm că la Infricoşătoarea Judecată în ceata neamului
românesc ne vom afla dimpreună cu toţi înaintaşii noştri care şi-au sfinţit viaţa prin
împlinirea poruncilor şi prin dragostea cea nemincinoasă a Evangheliei. După aceste
porunci vor fi judecate toate veacurile, toate neamurile şi fiecare dintre noi în parte.
Mulţumind tuturor celor ce s-au sârguit şi au trudit în felurite chipuri slujind
această carte, nădăjduim către Domnul, Ce! Care nimic nu trece cu vederea şi poate
să răsplătească prin belşug de daruri şi milostivire. Purtării Sale de grija din dragostea
pentru om, datorăm orice lucru bun, după cum ni se spune şi în Cuvântul către cititor
al Cuvioşilor Gherontie şi Grigorie: „Deci, toţi cei ce voiţi să vă faceţi fii ai zilei şi ai
luminii şi să nu umblaţi întru întunericul neştiinţei; toţi cei ce voiţi să aveţi viaţa
Domnului, ca o oglindă înaintea ochilor voştri celor sufleteşti, şi după dânsa să urmaţi;
toţi cei ce voiţi să ştiţi tainele întrupării Domnului, şi dogmele credinţei noastre, ca
să puteţi da răspuns, după cuvântul Apostolului, pentru credinţa cea dintru voi; toţi
cei ce voiţi să vă povăţuiţi la calea mântuirii şi să nu vă poticniţi în prăpăstiile pierzării,
primiţi-o cu bucurie şi o cetiţi cu osârdie, mulţumind lui Dumnezeu Celui C e a
iconomisit de a dobândit şi Neamul nostru această vistierie".
înainte de a încheia, vöm cere iarăşi iertare tuturor cititorilor, punând înainte
o parte din cuvintele tipografilor ediţiei din 1805: „Iar cei ce v-aţi învrednicit cu
luminarea minţii, a privi în oglinda darului, bucuraţi-vă întru Domnul. Şi orice
greşeală veţi afla, îndreptaţi-o cu duhul blândeţelor, că întru îndelungată vrem e
să vârşindu-se acest lucru de suflet folositor, ştim că şi greşeli vom fi făcut: unele
pentru multa osteneală, fiind firea îngreuiată, iar altele pentru supărarea nopţii,
căci şi noaptea de multe ori o am avut în loc de zi. Cu plecăciune, dară, ne rugăm
ca să ne iertaţi, căci şi noi oameni suntem cuprinşi de slăbiciunea firii, care nu
lasă pe nici un om a fi fără de greşeală".
Fie, dar, ca toţi dimpreună, iertându-ne unii pe alţii, să păzim dragostea lui
Dumnezeu şi prin aceasta fiind şi noi „păziţi de Dum nezeu"5, cu frică, cu credinţă
şi cu dragoste să ne apropiem de Sfintele Taine ale lui Hristos, care ne vor înnoi
în înfrăţirea veselitoare şi veşnică cu toţi cei mântuiţi. Iar dacă acest lucru se va
săvârşi prin fapte, în chip tainic Sfântul Teofilact va revărsa şi asupra noastră
binecuvântarea sa6, zicând: „Fie ca Dumnezeu, al Căruia eşti şi Care te are, să te
păzească de tot răul şi nenorocirea, să te judece cu dreptate după m ilele Sale
desăvârşite şi, când tu vei fi devenit mirosul bunei miresme a lui Hristos, El să te
înalţe pe altarul ceresc şi să facă din ţine cădelniţă înţelegătoare, ca să dăruieşti
ca jertfă toate darurile mâinilor şi lucrărilor tale şi ca ardere de tot să aduci
mireasma bineplăcută şi bineprimită a tuturor virtuţilor tale".

5 „Teofilact" înseamnă „păzit de Dumnezeu".

* Sfântul Teofilact încheia cu această binecuvântare una dintre scrisorile sale către fosta
împărăteasă Maria (cf. P. Gautier, Theophylacted'Achrida - Lcltres, Tesalonic, 1986, pp. 140-141).
16

D E S P R E C E L E PATRU ÎN Ţ EL E SU R I
A LE SFIN TE I SC R IP T U R I'

Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură: istoric, adică

potrivit literei şi după istorie; an alog ic, adică după înalta înţelegere; alegoric,
adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi tropologic, adică pentru
îndreptarea năravurilor.
înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc
altfel înţelese şi nici n u sunt închipuire a altui lucru,
A nagogic, când, prin spusele Scripturii ne suim de la Biserica pământească
la cea cerească, de la oam eni la îngeri, de la zidiri la Ziditor, până la Cea U na
Sfânta şi Preaînalta Treime, de unde nu este cu putinţă a trece mai înainte.
A dică atunci când zicem : „întru început a făcut D u m nezeu C erul şi pă­
m â n tu l" (Facere 1, 1), prin „C er" înţelegem pe îngeri, iar prin „păm ânt", pe
oam eni. încă şi ceea ce zice David: „Că M -am ju rat întru m ân ia M ea: «N u
vor in tra întru odihna M ea»" (Psalm 94,12; Evrei 3,11); s-a jurat, zice Domnul,
să nu intre evreii cei neascultători şi îm pietriţi la inimă în păm ântul făgă­
duinţei, în Palestina. Potrivit spuselor, adică după chipul istoric, înţelegem
chiar păm ântul Palestinei; dar anagogic, adică după înalta înţelegere, înţe­
legem viaţa cea veşnică, adică aceea în care este adevărata odihnă.
Iar alegoric, este chipul în care potrivim cele spuse în Sfânta Scriptură la
H ristos, la Trupul Său tainic şi la Biserica cea păm ântească. Adică: Avraam a
avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica
[Ismail] şi altul din Sarra cea slobodă [Isaac]. A legoric, adică după chipul în
care una se spune şi alta se înţelege, Avraam închipuie pe Dum nezeu, Care
are doi fii: iudeii din sinagogă şi creştinii din Biserică - creştini care sunt în
slobozenia darului lui Hristos - , iar iudeii sunt sub slujirea şi robia închipuirii
Legii lui Moise, după cum tâlcuieşte m arele Pavel în Epistola către Galateni
(4, 22-30). încă şi prin arca lui Noe - având dobitoace curate şi necurate

‘ Pentru că această carte se adresează întâi de toate creştinilor simpli care râvnesc la
împlinirea poruncilor şi poate că nu tuturora le este cunoscut ce anume reprezintă fiecare din
înţelesurile Sfintei Scripturi, aşezăm mai jos o însemnare privind desluşirea acestora. Această
lămurire o găsim in ediţia românească a Tâlcuiriî Sfântului Teofilact, anume ca notă explicativă
în comentariul de la Matei 12, 7-8.
 17

potrivit chipului alegoric de înţelegere vedem Biserica cea p ăm ân tească, ce

cuprinde şi drepţi şi păcătoşi.
Iar tro p olog ic este chipul îndreptător de năravuri [m oral] care, p rin
Scripturi m oravurile oam enilor şi viaţa lor le îndreaptă de la răutate, că tre .
fapta cea bună. Aşa este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Luca şi 3 de
la Marca, în care se arată Iisus scoţând dracul, după care cel m ut şi su rd
grăieşte. Aici, tropologic - adică după chipul cel îndreptător de m orav u ri -
se înţelege păcătosul, „surd" că nu voieşte să audă d um nezeieştile cu v in te şi
„m ut", că nu primeşte spovedania; „drac" este păcatul cel de m oarte; iar
păcătosul venind la Hristos - adică la preotul lu i D um nezeu - şi m ărtu ri-
sindu-şi păcatele sale se izbăveşte prin iertarea preoţească de păcatele ce le
de moarte şi grăieşte, binecuvântând pe D um nezeu prin lucrarea fap telo r
bune. încă şi cele spuse de Dum nezeu în Deuteronom: „Să nu leg i gura b o u lu i
care treieră" (Deuteronom 25, 4), după slovă s-au spus pentru boi, d ar tr o ­
p olog ic, se înţelege pentru învăţători, care învăţând poporul, nu sunt op riţi
să se hrănească din lucrurile şi veniturile Bisericii, după cum tâlcuieşte m arele
Pavel în Epistola întâi către Corinteni (9,1-18).
Deci, în patru feluri se face citirea Sfin tei Scripturi: isto ric - p o triv it -
cuvintelor; anagogic - după chipul unei înţelegeri m ai înalte; aleg oric - cân d
înţelegem altceva decât cele spuse şi trop olog ic - adică în chipul în d rep tăto r -
de năravuri [moral]. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii p o t fi ^r-
tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc num ai într-un fel, altele în
două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.
IS

V IA Ţ A SFÂ N TU LU I A P O STO L
ŞI EV A N G H ELIST IOAN

Sfântul Apostol şi Evanghelist loan, cuvântătorul d e Dum nezeu, era fiul

lui Zevedeu şi al Salom eei, care era fiica lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.
A cesta a fost chem at de la m rejele pescăreşti la propovăduirea Evangheliei.
Când Hristos Domnul, umblând pe lângă Marea Galileii, îşi alegea din pescari
A postoli şi a chem at pe cei doi fraţi, pe Petru şi pe Andrei, atunci a văzut şi
pe Iacob al lui Zevedeu şi pe loan, fratele lui, îh corabie cu Zevedeu, tatăl lor,
legându-şi m rejele lor, şi i-a chem at la Sine. Iar ei, îndată lăsând corabia şi pe
tatăl lor, au mers după Dânsul.
La primirea sa, loan a fost num it de Hristos Dom nul - „fiu al tunetului"
(Marcu 3,17), căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea. Şi umbla după
Bunul său învăţător, urm ând paşilor Lui şi învăţând înţelepciunea care ieşea
din gura Lui, Şi era foarte iubit de Hristos, Domnul său , pentru nerăutatea
lui cea desăvârşită şi pentru curăţia fecioriei. Şi l-a cinstit pe el Dom nul între
cei doisprezece A postoli ca pe un preaales şi era unul din cei trei mai de
aproape ucenici ai lui Hristos, cărora le descoperea m ai m ult tainele Sale cele
dum nezeieşti. Când a vrut să învie pe fiica Iui lair, n-a lăsat pe nici unul să
m eargă după Sine, fără num ai pe Petru, pe Iacov şi pe loan. Când în Tabor a
vrut să-Şi arate slava Dum nezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacov şi pe loan.
N ici când Se ruga în grădină nu era fără de loan, pentru că zicea ucenicilor:
„Şed eţi aici, până ce M ă voi duce acolo şi M ă voi ruga. Ş i luând cu Sine pe
Petru şi pe cei doi fii ai Iui Zevedeu, a început a Se în trista şi a Se m âhni"
(Matei 26,36-37).
Pretutindeni loan, ca un iubit ucenic al lui H ristos, a fost nedepărtat de
Dânsul. Iar cum îl iubea pe el Hristos, este cunoscut de acolo că s-a rezemat
pe pieptul Lui. Căci, la Cina cea de Taină, Domnul le-a spus m ai dinainte că
avea să fie vândut şi se întrebau ucenicii, nepricepându-se pentru cine grăieşte.
A tunci loan s-a rezem at pe pieptul iubitului învăţător, precum singur spune
în Evanghelia Sa: «Iar la m asă era rezem at la pieptul lu i lisu s unul dintre
u cen icii Lui, pe care-1 iu bea lisu s. D eci Sim on Petru i-a făcut sem n acestuia
şi i-a zis: „întreabă cine este despre care se vorbeşte". Ş i căzând acela astfel
la p iep tu l lu i lisu s, I-a zis: „Doam ne, cine este?"» (loan 73, 23-25)
O dragoste ca aceasta avea el spre Hristos Domnul, încât putea fără de
oprelişte să se rezeme pe pieptul Domnului şi să întrebe cu îndrăzneală despre
taina aceea. loan avea către Domnul său dragoste mai m ultă decât alţii. Pentru
că, în vrem ea Patimilor Domnului, toţi, lăsând pe Păstorul lor, au fugit, numai
 19

el singur privea nedepărtat spre toate chinurile lu i H ristos, pătim ind cu in im a

împreună cu Dânsul şi plângând şi tânguindu-se cu Preacurata şi P re a n e -
vinovata Fecioară M ana, Maica Domnului. C hiar şi la C ruce şi la m o a rte ,
dimpreună cu dânsa nu s-a depărtat de Cel C are a pătim it pen tru n o i. F iu l
lui Dumnezeu. Şi sub Cruce s-a num it de Dânsul fiu al Preacuratei F ecio a re
Maria. Căci răstignit fiind Domnul pe Cruce, «văzând pe m am a S a ş i p e
ucenicul pe care îl iu bea stând alături, a zis m am ei Sale: „Fem eie, ia tă fiu l
tău!" Apoi a zis u cenicului: „Iată mama ta!" Ş i din ceasul acela u ce n ic u l a
luat-o la sine» (loan 19, 26-27).
Şi o avea pe ea la sine ca pe mama sa în toată cinstea, şi i-a slu jit ei p â n ă
la cinstita şi slăvită ei adormire. Iar la adormire, ducându-se cinstitul şi sfân tu l
trup al Maicii lui Dum nezeu la morm ânt, Sfântul lo an a dus înaintea p a tu lu i
ei stâlparea ce strălucea ca o lumină, pe care A rhanghelul G avriil o a d u sese
Preacuratei Fecioare, spunându-i de m utarea ei de pe păm ânt la Cer.
Iar după adorm irea Preasfintei N ăscătoare de D um nezeu s-a d u s cu
ucenicul său, Prohor, în Asia, unde-i căzuse lui sorţul, ca acolo să p ro p o ­
văduiască el cuvântul lui Dumnezeu. Şi mergând se m âhnea, pentru că v e d e a
înainte ispitele cele de pe m are, pe care le şi spusese u cenicului său P rohor. Ş i
dacă intrară din Ioppe în corabie şi începură a m erge, s-a ridicat o fu rtu n ă
mare în ceasul al unsprezecelea din zi şi s-a spart corabia în noaptea aceea, şi
toţi cei ce erau în corabie înotau prin valurile m ării. Iar în ceasul al şa se le a
din zi, i-a aruncat m area vii pe toţi la uscat, ca la cin ci stadii de la S eleu ci a,
numai singur loan a răm as în mare.
Iar Prohor, plângând m ult pentru el, s-a dus în Asia. Şi m ergând p atru zeci
de zile, a sosit la un sat ce era lângă mare, şi s-a odihnit de osteneală. Şi p riv ea
spre mare şi se întrista pentru loan, şi iată, din m are învolbu rân d u -se u n v al,
s-a izbit de mal cu sunet mare şi l-a dat afară pe loan viu. D eci, a alergat P ro h o r
să vadă ce fel de om a aruncat marea şi a aflat pe loan, şi l-a ridicat pe e l d e la
pământ şi, cuprinzându-se în braţe, au plâns şi au m ulţum it lui D u m n ezeu d e
toate. Aşa a petrecut Sfântul loan patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în o tân d
în mare şi, cu darul lui Dumnezeu, a răm as viu. Şi au intrat în sat, au ceru t
pâine şi apă şi s-au întărit, iar apoi s-au dus în Efes.
Intrând ei îm preună în cetate, i-a aflat pe ei o fem eie pe n u m e R om an a,
însemnată şi vestită până şi la Roma pentru rău tatea lucrurilor ei. Ea ţin ea
baia cea de obşte în cetatea aceea. Fem eia aceea, prinzându-i pe ei, i-a p u s să
slujească în baie şi îi chinuia rău. însă cu m eşteşugirea sa i-a tras pe am ân d o i
spre slujba sa, pe loan ca să aprindă focul, iar pe P rohor să toarne apă. Ş i au
petrecut într-o nevoie ca aceea multă vreme.
în baia aceea era un dem on, care în toţi anii sugrum a pe u nu l din c e i ce
se spălau într-însa, tânăr sau tânără. Căci, atunci cân d s-a zidit b aia şi s-a
20 VIAŢA SFÂNTULUI

săpat temelia, au fost îngropaţi acolo de vii un tânăr şi o tânără, după sfat
id olesc - şi de atunci a început a se face m ereu câte o ucidere ca aceea. Apoi,
s-a întâm plat în acea vrem e de a intrat în baie un copil, anum e Dom nos, fiul
lui D ioscorid, m ai-m arele cetăţii. Pe când se spăla D om nos în baie, a năvălit
asupra lu i dracul şi l-a sugrumat. Şi plângere m ultă s-a făcut după dânsul şi
s-a auzit aceasta în toată cetatea Efesului. Dioscorid, înştiinţându-se de aceasta,
era în m are întristare, încât a şi m urit de necaz. Iar Rom ana se ruga mult
A rtem idei ca să învieze pe Domnos. Şi, rugându-se, îşi chinuia trupul său,
dar n-a izbutit nimic.
Iar loan, întrebând pe Prohor despre ceea ce se întâmpla, i-a văzut pe dânşii
Romana vorbind şi a apucat pe loan şi a început a-1 bate tare, mustrându-1 şi
Ocărându-l. Şi, aruncând pricina m orţii lui D om nos asupra lui loan, i-a zis:
„De nu vei învia pe Dom nos, voi despărţi sufletul tău de trup". loan, rugân­
du-se, a înviat pe copil şi s-a spăim ântat duhul Rom anei, zicând că sau
Dum nezeu, sau fiul lu i Dumnezeu este el. Iar lo an propovăduia puterea lui
Hristos şi-i învăţa să creadă întru Dânsul. Apoi a înviat şi pe Dioscorid. Şi Dio­
scorid, Domnos şi Rom ana crezură în Hristos şi se botezară. D eci, a căzut frică
peste tot poporul şi se mirau de ceea ce se făcuse, şi unii ziceau de loan şi de
Prohor că sunt vrăjitori, iar alţii ziceau că vrăjitorii nu învie morţii. Deci a gonit
loan duhul cel viclean din baie şi petreceau am ândoi în casa lui Dioscorid,
întărind în credinţă pe cei nou luminaţi şi învăţându-i pe ei viaţa îmbunătăţită.
Intr-o vreme, s-a făcut praznicul Artemidei în Efes, şi tot poporul săr­
bătorea, îm brăcat fiind în haine albe, dănţuind şi ju când lângă capiştea
Artemidei. Iar aproape de capişte era idolul zeiţei aceleia Suindu-se şi loan la
un loc în alt, a stat aproape de idol şi mustra cu m are glas orbirea lor, zicân-
du-le că nu ştiu cui se închină şi că în locul lui Dum nezeu cinstesc pe diavol.
Iar m ulţim ea s-a um plut de mânie pentru aceasta şi a început a arunca cu
pietre asupra lui loan. D ar nici o piatră nu l-a lo v it pe dânsul, ci, întorcân-
du-se, toate loveau pe cei ce le aruncau. Iar loan, întinzându-şi mâinile în sus,
a început a se ruga şi îndată s-a făcut arşiţă şi zăd u f mare pe pământ şi au
căzut din mulţime bărbaţi, ca la două sute - şi au m urit. Iar ceilalţi, din frica ce
îi cuprinsese, şi-au venit în fire şi se rugau lui loan ca să câştige m ilă, căci frică
şi cutrem ur căzuse peste dânşii. Iar dacă s-a rugat loan către Dumnezeu, toţi
m orţii au înviat şi toţi au căzut la picioarele lui loan şi, crezând în Hristos, s-au
botezat. Şi acolo, la un loc care se num ea Tihi, a tăm ăduit loan pe un slăbănog,
care zăcea de doisprezece ani şi care, sculându-se, a preamărit pe Dumnezeu,
Şi multe alte semne împlinindu-se de loan, şi străbătând vestea minunilor
pretutindeni şi văzând diavolul cel ce petrecea în capiştea Artemidei şi înţelegând
că are să se surpe de dânsul, a luat chip de ostaş asupră-şi şi, plângând cu amar,
şedea la un loc anume. Iar cei ce treceau pe ală turea îl întrebau pe el de unde este
IO AN TEOLOGUL 21

şi de ce plânge aşa tare. Iar el zicea: „Eu sunt din Cezareea Palestinei, m ai-m are
peste temniţă, şi m i se dăduse mie să păzesc doi vrăjitori care veniseră de la
Ierusalim, Prohor şi loan, care erau osândiţi la moarte pentru mulţimea lucrurilor
rele ale lor, şi dimineaţă era să fie cu amar pierduţi, iar ei, cu vrăjile lor, au fu g it
din lanţuri şi din temniţa noaptea, şi am căzut eu în răspundere pentru ei, căci a
voit să mă piardă guvernatorul, pe mine pentru dânşii, dar eu m -am ru g at
boierului să m ă lase să mă duc să-i caut. Şi aud că acei vrăjitori se află a id , d ar
n-am ajutor ca să-i prindă pe ei cineva".
Acestea zicând diavolul, arăta o scrisoare de mărturie pentru aceea şi arăta şi
o pungă mare de aur, ca să o dea acelora care ar pierde pe nişte vrăjitori ca a ce ia
Acestea auzindu-le oarecare ostaşi, Ie era jale de d ânsul şi au p o rn it c u
mulţime împotriva lui loan şi a lui Prohor şi, ducându-se în casa lu i D ioscorid ,
îi ziceau: „Sau ne dai nouă pe vrăjitori, sau v o m arde casa ta". Iar D io sco rid
voia ca mai bine casa lui să o ardă, decât să Ie dea lor pe Sfântul lo an şi p e
Prohor. Dar, ştiind lo an cu duhul că tulburarea p op oru lu i o să iasă în b in e ,
s-a dat pe sine şi pe Prohor adunării.
Aducându-i cu zgom ot mulţimea, ajunseră la capiştea Artem idei. Ş i s-a
rugat loan lui Dum nezeu, încât a căzut îndată capiştea idolească, d a r n -a
vătăm at nici un om. Şi a zis Apostolul către diavolul care şedea acolo: „Ţ ie îţi
zic, necuratule diavole: spune câţi ani ai de când petreci aici şi de ai p o rn it tu
pe poporul acesta asupra noastră?" Iar dracul a zis: „Sunt două sute p atru zeci
şi nouă de ani de când petrec aici şi eu am pornit pe p op oru l acesta asu p ra
voastră". Iar i-a zis loan lui: „Ţie îţi poruncesc, în n u m ele lui Iisus N a z a ri-
neanul să nu mai petreci în locul acesta!" Şi înd ată a ieşit diavolul. Ş i s-a
spăim ântat tot poporul şi au crezut m ulţi în H ristos. în că s-au făcut şi m a i
m ari semne de loan şi m ultă m ulţim e de oam eni s-a întors la D om nul.
în acea vrem e, Domiţian, Cezarul rom anilor (81-96), a ridicat p rig oan ă
m are asupra creştinilor. loan a fost pârât la dânsul şi, prinzându-1 ep arh u l
Asiei, l-a trim is legat în Roma, la Cezar, unde, pentru m ărturisirea lui H risto s,
m ai întâi l-au bătut, apoi l-au adăpat cu un pahar p lin cu venin ad ucător d e
moarte, dar el nu s-a vătămat de otravă, după cuvântul lu i H ristos: „ Ş i c h ia r
ceva dătător de m oarte de vor bea, nu-i va v ă tăm a" (Marcu 16,18).
Atunci îl aruncară îritr-o căldare cu untdelem n foarte încins, d ar şi d e
aco lo a ie şit n ev ătăm at. Şi strig au m u lţim ile: „ M are este D u m n e z e u l
creştinilor". Şi Cezarul, neîndrăznind să chinuie m ai m ult pe loan, pen tru că
îl socotea pe el fără de moarte, l-a osândit la surghiun în insula Patm os, p recu m
şi în vis a zis D om nul lui loan: „Ţi se cade ţie m ulte să pătim eşti, şi vei fi
izgonit într-o insulă, care are m are trebuinţă d e tin e".
Deci, luând ostaşii pe loan cu Prohor, i-au dus în corabie şi în cep u ră a
călători pe mare. Iar într-una din zile, călătorind ei, şezură oam enii îm părăteşti
22 VIAŢA SFÂNTULUI

la m asă şi s-au veselit, având mulţime de bucate şi de băuturi. Dar unul

dintre dânşii, tânăr fiind, jucându-se, a căzut din corabie în m are şi s-a înecat.
A tunci veselia lor, întru plângere li s-a întors, iar bucuria în tânguire, pentru
că nu puteau să ajute cu nim ic celui căzut în adâncul mării. Dar, m ai ales
tatăl copilului aceluia, fiind acolo, în corabie, se tânguia foarte şi era cât pe ce
să se arunce în m are, de n-ar fi fost ţinut de alţii. Ştiind pe loan puternic în
sem ne, cu deadinsul toţi l-au rugat ca să-i ajute. Iar e l a întrebat pe fiecare
dintre dânşii pe care Dum nezeu cinsteşte.
Şi ziseră ei unul pe Apollo, altul pe Zeus, altul pe Hercule, iar unii pe
A sclepias şi alţii pe Artem ida Efesului. Şi a zis către dânşii loan: „Atâţia zei
aveţi şi nu pot să m ântuiască un om din înecare?" Şi i-a lăsat pe ei să fie în
m âhnire, până a doua zi. Iar a doua zi, în ceasul al treilea din zi, fiindu-i jale şi
lui loan pentru moartea tânărului, s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi din destul
şi îndată s-a făcut fierbere în mare şi, ridicându-se spre corabie un val, a aruncat
pe tânăr viu înaintea picioarelor lui loan. Acest lucru toţi văzându-1, s-au
spăim ântat şi s-au bucurat de tânărul cel întors de la înec. Iar pe loan au început
a-1 cinsti foarte şi au luat de pe dânsul lanţurile cu care era ferecat.
O dată noaptea, în ceasul al cincilea, s-a făcut în m are o furtună grozavă
şi toţi strigau, deznădăjduindu-se de viaţă. Şi când corabia era aproape să se
sfărâm e, au strigat către loan, rugându-1 să-i ajute şi să roage pe Dumnezeul
său ca să-i m ântuiască din pierzarea aceea. Iar el, poruncindu-le lor să tacă, a
început a se ruga şi îndată a încetat furtuna şi s-a făcut linişte numaidecât.
A ltădată, când unul din ostaşi a fost cuprins de durerea pântecelui şi era
aproape să moară, A postolul l-a făcut sănătos. Apoi, la o vreme, când Ii s-a
sfârşit apa din corabie şi m ulţi au slăbit de sete, fiind aproape de moarte,
loan a zis lui Prohor să um ple vasele cu apă din mare şi, când vasele au fost
pline, a zis: „In num ele lui Iisus Hristos scoateţi şi beţi". Şi scoţând, au aflat
apă dulce, şi bând, s-au răcorit, şi pentru aceasta toţi s-au botezat şi voiau să
scoată pe loan din legături, ca să meargă oriunde va vrea. Dar el îi sfătuia pe
dânşii să-l ducă la locul ce li s-a poruncit. Şi, ajungând în insula Patmos, au
dat scrisoarea ighem onului. Iar Miron, socrul ighem onului, a luat pe loan şi
pe Prohor în casa sa.
M iron avea un fiu mai m are, anume Apolonid, iar acela avea în sine un
drac iscoditor, care spunea cele ce vor să fie. Şi toţi aveau pe Apolonid ca pe
un prooroc. Dar când a intrat loan în casa lui Miron, Apolonid, s-a făcut
îndată n eştiu t. El a fu g it într-altă cetate, tem ându-se să n u izgonească loan
d in-tr-însul duhul cel iscoditor. Apoi, fiind necaz în casa lui Miron pentru
A polonid, pentru că se făcuse neştiut, a venit o scrisoare de la dânsul Ia Miron,
care îl înştiinţa că loan vrăjitorul l-a izgonit pe el din casă cu farmecele şi că
nu poate să se întoarcă, până ce nu va pierde pe loan. Iar M iron, citind
ΙΟΑ Ν TEOLOGUL 23

scrisoarea, a alergat la ginerele său ighem onul, spunându-i ceea ce se făcu se.
Iar ighemonul, prinzând pe loan, voia să-l dea p e el spre m âncare fiarelor.
loan l-a rugat însă pe ighem on să-i îngăduiască p u ţin şi să-i dea v o ie s ă
trimită el pe ucenicul său la A polonid, făgăduindu-se că-1 va întoarce acasă.
Iar ighemonul n-a oprit să fie trimis ucenicul, dar pe loan, legându-1 cu d o u ă
lanţuri, l-a aruncat în tem niţă. Şi s-a dus Prohor la A p olon id cu scrisoarea lu i
loan, în care era scris aşa: „loan, Apostolul lui Iisus H ristos, Fiul lui D u m nezeu ,
iscoditorului duh aceluia ce petrece în A polonid, îi poruncesc: în n u m ele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului D uh, să ieşi d in zidirea lui D u m n ezeu şi să
nu mai intri într-însa niciodată, ci afară din insula aceasta singur să fii, în
locuri fără de apă, iar nu întru oam eni!"
Când a ajuns Prohor cu scrisoarea aceasta la A polonid, îndată a ieşit d in -
tr-însul dracul. Iar A polonid şi-a venit în fire şi, ca d in som n d eştep tân d u -se,
a plecat cu Prohor, întorcându-se în cetatea sa. D ar n u a m ers îndată acasă, c i
a alergat mai întâi la loan în tem niţă şi, căzând la picioarele lui, îi d ăd ea
mulţum ită pentru că l-a slobozit de duhul cel necurat. Şi, în ştiin ţân d u -se
părinţii, fraţii şi ru d en iile de întoarcerea lui A p o lo n id , s-au a d u n a t to ţi ş i
s-au bucurat şi Tau scos pe loan din lanţuri şi din închisoare.
Apoi A polonid a spus despre sine: „Iată, m ulţi ani sunt de cân d m ă
odihneam pe patul meu, cuprins de un somn greu; şi, u n om , de-a stân ga
patului, stând, m-a scuturat şi m-a deşteptat. Era m ai negru decât un tru n ch i
pârlit şi putred, iar ochii lui ardeau ca lum inile şi m -am cutrem urat de frică.
Iar el a zis către mine: „Deschide-ţi gura ta" şi am deschis-o şi a intrat în gu ra
mea şi a umplut pântecele m eu şi din ceasul acela, m i-a făcut m ie cu n oştin ţă şi
la bine şi la rău şi pentru toate cele ce se făceau în casă. Iar când a intrat A postolul
lui Hristos în casa noastră, atunci mi-a zis cel ce şedea în mine: „Să fugi de aici,
Apoîonide, ca să nu mori rău, că acest om este vrăjitor şi are să te om oare p e
tine". Şi îndată am ieşit şi am fugit în altă cetate. Iar când am vrut să m ă în torc,
nu mă lăsa, zicându-mi: „De nu va muri loan, tu nu vei putea să trăieşti în casa
ta". Venind Prohor în cetatea în care eram, dacă l-am văzut pe el, în d ată
necuratul duh a ieşit din m ine cu acelaşi chip cu care a intrat întâi în p ân tecele
meu. Şi m-am uşurat de m ultă greutate, m intea m ea s-a îndreptat şi m -am
făcut sănătos". Auzind acestea, toţi au căzut în faţa lu i loan. Iar el, desch izân-
du-şi gura sa, i-a învăţat pe ei credinţa cea în D om nul nostru Iisus H ristos.
Şi au crezut Miron cu fem eia şi cu fiii săi şi s-au botezat şi s-a făcu t b u cu rie
m are în casa lui. Iar, mai p e urmă, şi femeia igh em onu lu i, H risippia, fiica lui
M iron, a prim it Sfântul Botez cu fiul său şi cu toate slugile sale. Iar d u p ă
dânsa, Lavrentie, bărbatul ei, guvernatorul acelei insule, s-a b otezat şi şi-a
lepădat stăpânirea sa, ca să slujească lui D um nezeu m ai cu slobozenie. Şi au
petrecut loan cu Prohor în casa lui Miron trei ani, propovăduind cu v ân tu l
24 VIAŢA SFÂNTULUI

lui Dum nezeu. Şi m ulte semne şi m inuni au făcut acolo cu puterea lui Iisus
H ristos. Bolnavii i-au tăm ăduit şi dracii i-au gonit, au răsturnat la păm ânt
num ai cu cuvântul capiştea lui A pollo cu tofi idolii lui şi pe m ulţi, aducând
la cred inţă, i-au botezat.
Era în părţile acelea un vrăjitor, anum e C hinops, petrecând în loc pustiu
şi sfătuindu-se cu necuratele duhuri ani îndelungaţi. O am enii din insulă îl
aveau toţi pe acela ca pe un zeu, pentru nălucirile care se făceau de dânsul.
Iar jertfitorii lui Apollo, m âniindu-se foarte împotriva lui loan pentru risipirea
cap iştei lui A pollo şi pentru că i-a întors pe toţi oam enii la credinţa sa,
învăţându-i în num ele lui Iisus Hristos, s-au dus la C hinops şi s-au jeluit
înaintea lui îm potriva Apostolului lui Hristos, rugându-1 p e el să izbândească
necinstirea idolilor lor. Dar C hinops n-a vrut să m eargă în cetate, fiindcă de
m ulţi ani petrecea în locul acela, neieşind de acolo, ci, m ai m ult primind
cetăţen ii care m ergeau la dânsul. însă le-a făgăduit că o să trimită un duh
viclean în casa Iui M iron, ca să ia sufletul lui lo an şi să-l dea pe el judecăţii
celei veşnice. Deci, a doua zi, a trim is la loan pe un m ai-m are din viclenele
d uhuri, poruncindu-i să aducă la dânsul sufletul lui.
Diavolul, m ergând în casa lui Miron, a stat la locul u nd e era loan. Acesta
însă, ştiind de acel diavol, i-a zis: „îţi poruncesc ţie, în num ele lui Hristos, să
nu ieşi din locul acesta, până nu-m i vei spune pentru care pricină ai venit
a id , la m ine". D iavolul însă stătea legat de cuvântul lui loan, zicând către
dânsul: «Jertfitorii lui Apollo au mers ia Chinops şi s-au rugat lui, ca sa meargă
în cetate şi să aducă asupra ta m oarte şi n-a vrut, zicând: „De mulţi ani trăiesc
în locul acesta neieşind de aici, şi acum oare să m ă ostenesc pentru acel om ce
este prost şi de nim ic? Ci, mergeţi şi vă vedeţi de treabă în calea voastră, iar
de dim ineaţă eu voi trim ite un înger al meu, care va lua sufletul lui şi-l va
aduce la mine şi eu îl voi da pe el judecăţii celei veşnice"».
A zis loan către diavolul acela: „Te-a mai trimis pe tine vreodată undeva
ca să iei suflet om enesc şi să-l aduci Ia dânsul?" Şi a zis diavolul: „Am fost
trim is de am om orât, dar suflet n-am lu at". Iar loan zise: „Dar pentru ce îl
ascultaţi pe el?" Şi diavolul zise: „Toată puterea satanei este întru dânsul şi
are învoire cu boierii noştri şi noi cu dânsul suntem şi C hinops ne ascultă pe
noi, şi noi pe el". A poi i-a zis loan: „Eu, A postolul lu i Iisus H ristos, îţi
poruncesc ţie, duhule viclean, să nu mai intri în locuinţele omeneşti, nici să
te m ai întorci ia Chinops, ci să ieşi şi să te m unceşti afară din insula aceasta".
Şi îndată a ieşit diavolul din insulă.
Chinops, văzând că nu se întoarce duhul, a trim is pe altul, dar şi acela a
pătim it tot aşa. Apoi pe alţi doi din m ai-m arii întunericului a trimis şi a
poruncit ca unui să in tre la loan, iar altul să stea afară, să-i aducă răspuns lui.
Intrând un diavol la loan, a pătim it aceleaşi ca şi cei ce au m ers mai întâi, iar
IO AN TEOLOGUL 25

celălalt diavol, care stătea afară, văzând nevoia tovarăşului său, a fu g it la

Chinops şi i-a spus ceea ce se făcuse. C hinops s-a u m p lu t de m ânie p en tru
aceasta şi, luând toată mulţimea diavolească, a m ers în cetate şi s-a b u cu ra t
toată cetatea văzând pe Chinops, şi toţi, m ergând, i se închinau lui. A flân d
pe loan că învăţa poporul, s-a um plut de m ultă m ânie şi a zis către p o p o r:
„Oameni orbi, de ce aţi rătăcit din calea adevărului? A scultaţi-m ă p e m in e.
De este drept loan şi de sunt drepte cele grăite de dânsul, să vorbească c u
mine şi să facă aceleaşi minuni pe care eu le voi face, şi veţi vedea cin e d in
noi este mai m are: loan, sau eu? D e va fi el m ai m are decât m ine, v o i cred e şi
eu cele grăite şi făcute de dânsul".
Şi, luând C hinops pe un tânăr, i-a zis lui: „Tinere, este viu tatăl tă u ? " Ia r
el i-a răspuns lui: „A m urit". Şi a zis Chinops: „Cu ce m oarte a m u rit?" A cela
a zis: „Corăbier a fost şi, spărgându-se corabia, s-a în ecat în m are". Ş i a z is
Chinops către loan: „Acum să-ţi arăţi, Ioane, pu terea ta, ca să credem c e le
zise de tine, să pui pe tată, viu, înaintea fiului său !" Şi a zis loan: „N u m -a
trim is pe m ine H ristos ca să ridic pe cei m orţi din m are, ci pe oam enii c e i
amăgiţi să-i în v ăţ". Şi a zis Chinops tuturor oam enilor: „M ăcar acum să m ă
credeţi pe m ine ca loan este înşelător şi vă am ăgeşte p e voi. Prindeţi-1 p e el
şi-l ţineţi, până ce voi aduce pe tatăl tânărului, viu. Şi ţinură pe loan. C h in o p s
şi-a întins m âinile şi a lovit cu ele şi a făcut p lesn et în m are şi, toţi te m â n -
du-se, s-a făcut nevăzut de la ochii lor. Şi toţi şi-au ridicat glasurile lor, zicân d :
„Mare eşti, C hinopse". Şi, de năprasnă, a ieşit C hinops din m are, ţin ân d ,
precum a zis, pe tatăl tânărului, şi toţi se m irau.
Şi a zis Chinops: „Oare acesta este tatăl tău ?" A zis tânărul: „Aşa, d oam n e",
şi s-au închinat toţi lui Chinops. Şi popoarele căutau să ucidă pe lo a n , d a r
i-a opritpe ei Chinops, zicându-Ie: „Când veţi vedea m ai m ari decât acestea,
atunci să fie chinuit". Şi chemând pe alt om , i-a zis lui: „D ar tu, ai av u t fiu ? "
„Da, doamne, dar din zavistie l-a ucis cin eva". Şi în d ată a strigat C h in o p s,
chemând pe num e pe ucigaş şi pe cel ucis, şi am ândoi au stat de faţă. Ş i a z is
Chinops acelui om: „Oare acesta este fiul tău ?" Şi a zis om ul: „Da, d o a m n e".
Şi a zis C hinops lui loan: „Ce te m inunezi, Ioan e?" Şi i-a zis loan: „Eu d e
aceasta nu mă m inunez". Şi a zis Chinops: „M ai m ari decât acestea vei vedea,
şi atunci te vei m inuna şi nu vei muri, până ce nu te voi înfricoşa cu se m n ele".
Şi a zis loan lui Chinops: „Semnele tale, degrabă se v or strica".
Iar m ulţim ea, auzind un cuvânt ca acesta, s-a rep ezit asupra lu i lo a n şi
l-a bătut foarte m ult, până când a crezut că este m ort. Şi a zis C hinops către
popor: „Lăsaţi-1 neîngropat, ca să-l m ănânce păsările ceru lu i". Şi se d u seră
toţi de la acel loc, bucurându-se cu Chinops. Iar după aceasta, auzind C h in op s
că loan învaţă la locul ce se num ea „A runcare d e p ietre", a chem at p e u n
diavol cu care făcea vrăji. Şi, mergând la locul acela, a zis lu i loan: „G ân d esc
26 VIAŢA SFÂNTULUI

că mai m ultă ruşine şi înfruntare să-ţi fac ţie şi pentru aceea te-am lăsat viu.
Să vii însă la nisipul m ării şi vei vedea puterea m ea şi te vei ruşina". Şi urmau
după dânsul acei trei diavoli, de care se părea poporului că Chinops i-a înviat
din m orţi. Şi, lovind tare, cu plesnet, mâinile sale, s-a afundat şi, de la ochii
tuturor, s-a făcut nevăzut.
Iar m ulţim ea a strigat: „Klare eşti, Chinopse, şi nu este altul mai mare
decât tin e!" Iar lo an a poruncit diavolilor celor ce purtau chip omenesc să nu
se ducă de Ia dânsul şi s-a rugat Domnului ca să nu se socotească întru cei vii
Chinops - şi aşa a fost. Pentru că, deodată, s-a tulburat marea şi fierbea cu
valurile şi n-a m ai ieşit Chinops din mare, ci a răm as acolo în adâncul mării,
precum Faraon cel de dem ult, afundându-se ticălosul. Iar diavolilor acelora
pe care îi socotea poporul că sunt oameni sculaţi din morţi, le-a zis loan:
„întru num ele lui Iisus H ristos Celui răstignit şi a treia zi înviat, să ieşiţi din
insula aceasta!" Şi îndată s-au făcut nevăzuţi. Iar poporul stăruia, aşteptând
pe Chinops trei zile şi trei nopţi pe nisip, până când, de foame şi de sete şi de
arşiţa soarelui, cei m ai m ulţi dintr-înşii au slăbit şi zăceau fără de glas, dintre
care trei copii au m urit. Iar pe oamenii aceia miluindu-i loan şi rugându-se
pentru m ântuirea lor şi vorbind u-le m ult despre credinţă, le-a înviat copiii,
le-a tăm ăduit nepu tincioşii şi, toţi apropiindu-se îritr-un gând la Dom nul,
s-au b otezat şi s-au dus Ia casele lor, slăvind p e Hristos. Iar loan a mers în
casa lui Miron şi, vorbind adeseori la popor, îi învăţa în numele Mântuitorului
Iisus Hristos.
O dată a găsit lângă cale un om bolnav, zăcând cuprins de fierbinţeală -
şi l-a tăm ăduit cu sem nul Crucii. Acest lucru văzându-1 un iudeu, anume
Filon, care se întreba cu dânsul din Scriptură, a poftit pe loan în casa lui. Şi
fem eia sa, care era leproasa, a căzut la Apostol şi îndată s-a tămăduit de lepră
şi a crezut în H ristos. Atunci şi iudeul însuşi a crezut şi a prim it Sfântul Botez
în casa sa. După aceasta, Sfântul loan a ieşit în târg şi s-a adunat la dânsul
poporul, ca să asculte din gura Iui învăţătura cea mântuitoare.
Apoi au venit şi jertfitorii idoleşti, dintre care unul, ispitindu-1 pe Sfântul
loan, a zis: „învăţătorule, am un fiu olog de am ândouă picioarele, mă rog ţie
să-l tăm ăduieşti pe el şi, de-1 vei tămădui, voi crede şi eu în Dumnezeul pe
care tu îl propovăduieşti". Iar Sfântul a zis către dânsul: „Pentru ce ispiteşti
aşa pe Dumnezeu, Care va arăta aievea vicleşugul inimii tale?" Zicând acestea,
loan l-a trimis la fiul lui cu aceste cuvinte: „în num ele lui Hristos, Dumnezeul
m eu, scoală-te şi vino la m ine". Iar el, sculându-se, îndată a venit sănătos la
Sfântul loan. Tatăl lui însă, pentru acea ispitire, a ologit în acel ceas de
am ândouă picioarele şi a căzut la pământ de cumplită durere şi striga, rugând
pe Sfântul: „M iluieşte-m ă, Sfinte al lui Dum nezeu şi mă tămăduieşte cu
num ele lui Hristos, Dum nezeul tău. Cred că nu este alt Dumnezeu afară de
IOAN TEOLOGUL 2?

E l". Deci, m ilostivindu-se, Sfântul a făcut p e jertfito r săn ătos şi, învăţându-1
credinţa, l-a botezat în num ele lu i Iisus H ristos.
A doua zi, loan a m ers la un loc unde zăcea un om care avea n e p u tin ţa
udului şi care nu se sculase de p e patul său şap tesp rezece ani. P e acesta
Apostolul l-a tăm ăduit cu cuvântul şi l-a lu m in at cu Sfân tu l Botez. A p o i, în
acea zi, a trim is la loan antipatul, care se dusese la Lavrentie, g in erele lui
M iron, rugându-1 fo a rte m u lt să v in ă în casa lu i, că ci fem eii lu i, fiind
însărcinată, îi venise ceasu l naşterii şi suferea cum p lit, neputând să n ască.
Sfântul a m ers degrab; şi num ai cât a păşit cu p icioru l p e p ragu l casei, în d a tă
femeia a născut şi i s-a uşurat durerea. V ăzân d aceasta, an tipatul a cre z u t în
Hristos, cu întreagă casa sa
Petrecând loan acolo trei ani, s-a dus în altă cetate, care era la cin cizeci
de stadii depărtare, în care locuitorii erau întu necaţi cu întu nericu l în ch in ării
la idoli. Intrând el acolo, a văzut p e pop or făcând praznic idolilor, p re cu m şi
pe nişte tineri legaţi; şi a întrebat pe unul d in cei ce stăteau acolo: „P en tru ce
sunt legaţi tinerii aceştia?" O m ul acela i-a răspuns: „Avem pe m a re le zeu
Lup, căruia acum îi săvârşim praznicul, deci acelu ia or să i se ju ng hie tinerii
aceştia spre jertfă ". loan a rugat p e om ul acela ca să-i arate şi lu i pe a c e l zeu
al său. Iar el a zis: „De vrei să-l v ezi pe el, să aştep ţi până la al p atru lea ceas
din zi şi vei vedea jertfitorii cu poporul, m ergând la lo cu l u n d e se a ra tă zeu l,
vei merge şi tu cu dânşii şi vei vedea pe zeul L u p ". Iar lo an i-a zis: „Te v ă d pe
tine om bun, iar eu sunt nou-venit aici, m ă rog ţie ca tu în su ţi să m ă duci
îndată la acel loc, căci doresc foarte m ult să văd pe zeu l v o stru şi, de m i-1 vei
arăta, îţi voi da un m ărgăritar de m are p reţ".
El, luând pe loan, l-a dus şi i-a arătat u n loc de lu n că noroios şi p lin de
apă şi i-a zis: „D e aici iese Lup, zeu l nostru şi se arată la p o p o r". lo an aştep ta
deci ieşirea acelui zeu şi, iată, aproape de al patru lea ceas din zi, s-a arătat
diavolul în chip de lup prea m are, ieşind d in ap ă, p e care Sfân tu l lo an ,
legându-1 cu num ele lu i H ristos, l-a întrebat: „D e câţi ani lo cu ieşti a ici?"
Diavolul i-a răspuns: „De şaptezeci de a n i". Tar A p ostolu l lu i H ristos a zis:
„îţi poruncesc ţie, în num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân tu lu i D uh, să ie ş i din
insula aceasta şi să nu m ai vii niciodată a id !" Şi înd ată d iav olu l s-a stin s.
Omul acela, văzând ceea ce se făcuse, s-a spăim ântat şi a căzut la p id o arele
Sfântului loan. Iar el l-a învăţat p e d ânsul sfân ta cred inţă şi i-a zis: „ Ia tă , îţi
dau mărgăritarul pe care ţi l-am făg ăd u it". în acea vrem e, jertfitorii, având
cuţite în m âini, au ajuns la locul acela cu tinerii cei legaţi şi pop or m u lt cu
dânşii, aşteptând ieşirea lupului, vrând să-i ju n g h ie pe tin eri spre m ân carea
lui. Dar, după ce au aşteptat mult, neputând să m ai îngăduie, loan s-a apropiat
de dânşii şi i-a rugat, zicând: „D ezlegaţi pe tinerii cei nevin ovaţi, că iată.n u
m ai este Lup, zeu l vostru. Acesta era diavol, pentru că pu terea lui Iisus H ristos
2S VIAŢA SFÂNTULUI

l-a biruit şi l-a alungat". Ei, auzind că a pierit Lup, s-au înfricoşat şi, aşteptând
m ult pe zeul lor şi neaflându-1, au dezlegat pe tineri şi i-au lăsat slobozi şi
sănătoşi. Atunci Sfântul loan a început a le propovădui pe Hristos şi a le
arăta greşeala lor, din care m ulţi, crezând, s-au botezat.
Era în acea cetate o baie, în care spâlându-se, fiul jertfitorului lui Zeus a
fost sugrumat de diavolul cel ce petrecea acola Auzind aceasta tatăl lui, a alergat
cu mare plângere la Sfântul loan, rugându-1 ca să-l învieze pe fiul său, făgăduind
să creadă în Hristos. Sfântul a mers cu dânsul şi a înviat pe m ort cu numele lui
Hristos. A întrebat apoi pe tânăr care a fost pricina m orţii lui. El a răspuns:
„Spâlându-m ă, a ieşit ceva negru din apă, m-a apucat şi m-a sugrumat". Deci
Sfântul loan cunoscând că diavolul locuieşte în baia aceea, l-a jurat pe el şi l-a
întrebat: „Cine eşti tu şi de ce locuieşti aici?" D iavolul a răspuns: „Eu sunt
acela pe care tu în Efes, l-ai izgonit din baie; şi stau aici de şase ani, supărând
p op oru l". Atunci Sfântul loan l-a izgonit pe el şi din hotarul acela Văzând
aceasta, jertfitorul a crezut în Hristos şi s-a botezat cu fiul şi cu toată casa sa
După aceasta, a ieşit loan puţin la târg, unde s-a adunat lum ea din toată
cetatea, ca să asculte cuvântul lui Dum nezeu. Şi iată, o fem eie a căzut la
picioarele lui, rugându-1 cu lacrimi să-l tăm ăduiască pe fiul ei îndrăcit, pentru
care îşi cheltuise m ai toată averea la doctori. Sfântul a poruncit să-l aducă la
d ân su l şi, deîndată ce trim işii au spus îndrăcitului că este chem at de loan,
îndată a ieşit diavolul dintr-însul şi tânărul, venind sănătos la Sfântul, a crezut
în H ristos şi s-a botezat dim preună cu maica sa
In aceeaşi cetate era o capişte vestită a idolului D ionisie, pe care în ­
chinătorii de idoli îl num eau „tată slobod". La praznicul acestu ia adunân-
du-se acolo bărbaţi şi fem ei, dănţuiau cu mâncări şi băuturi. Şi îmbătându-se,
făceau fărădelegi m ari în cinstea spurcatului idol. A colo m ergând loan în
vrem ea praznicului lor, îi mustra pentru spurcata lor sărbătoare. Iar jertfitorii,
care erau foarte m ulţi, prinzându-I pe el, l-au bătut şi, trăgându-1 afară, l-au
lăsat legat şi s-au întors iar la dănţuirile lor. A poi Sfântul loan s-a rugat lui
D um nezeu ca să nu le rabde lor o fărădelege ca aceea şi, îndată, capiştea a
căzut din tem elie şi i-a ucis pe toţi jertfitorii. Iar ceilalţi, trem urând, dezlegară
pe Sfântul şi-l rugau pe el să nu-i piardă şi pe dânşii cu ceilalţi.
în aceeaşi cetate era un vrăjitor vestit, pe num e N ukian. Acesta, în-
ştiinţându-se de căderea capiştei şi de pierzarea jertfitorilor, s-a m âniat foarte
şi, venind la Sfântul loan, i-a zis: „Nu ai făcut bine că ai stricat capiştea lui
D io n isie şi ai p ierd u t pe jertfitorii lui, căci tot p op oru l se m ânie foarte
îm potriva ta pentru aceasta. Deci, rogu-m ă ţie, ca să-i învii pe ei, precum ai
înviat pe fiul jertfitorului în baie şi eu voi crede în Dum nezeul tău". Răspuns-a
Sfântul: „Pricina pierzării le-a fost fărădelegea lor. Pentru aceea, nu sunt
vrednici ca să vieţuiască aici, ci să se m uncească în iad ". Răspuns-a Nukian:
ΙΟΑΝ TEOLOGUL 29

„De nu poţi tu să-i învii, iată eu, cu num ele idolilor m ei, voi face să în v ie
credincioşii zeilor, şi capiştea o voi alcătui întreagă. D ar atu n ci n ici tu n u v e i
scăpa de m oarte".
Aceasta zicând, se despărţiră. loan s-a dus să înveţe pop oru l, iar N u k ia n
s-a dus Ia locul capiştei ce căzuse şi a înconjurat-o pe ea, vrăjind. Şi a fă c u t
aceasta, că statură doisprezece diavoli în chipul jertfitorilor celor u cişi, căro ra
le-a pciruncit să m eargă după dânsul şi să ucidă pe loan. Şi ziseră d iav o lii:
„Noi nu numai a-1 ucide nu putem, ci nici a ne arăta, la locul unde este el. Ia r
de vrei să moară loan, mergi şi adu aici poporul, ca, văzându-ne pe noi, să se
mânie asupra lu i loan şi să-l piardă pe el".
Ducându-se, N ukian a aflat m ult popor ascultând învăţătura S fân tu lu i
loan, apoi cu m are glas a strigat: „O, nepricepuţilor, pen tru ce v-aţi d at p e
voi să vă am ăgească străinul acesta care a pierdut capiştea voastră, îm p reu n ă
cu jertfitorii? D acă îl veţi asculta cu luare am inte, o să v ă piardă. Veniţi cu
mine şi veţi vedea pe jertfitorii voştri, pe care eu i-am înviat. în că şi cap iştea
voastră cea risipită, înaintea ochilor voştri o voi ridica, lu cru pe care lo a n nu
poate să-l facă". Iar ei, fără de minte fiind, au lăsat pe lo an şi cu toţii au m e rs
după dânsul. Sfântul însă, pe altă cale, a ajuns cu P rohor înaintea lor, a co lo
unde diavolii aceia erau în chip de jertfitori înviaţi. - - ,T .
Deci, văzând diavolii pe loan, îndată au pierit; şi iată, N ukian a v e n it cu
poporul. Şi fiindcă n-au aflat pe diavoli, s-au supărat foarte şi N ukian a în ce p u t
iarăşi a înconjura capiştea cea risipită, vrăjind şi chem ându-i pe d ân şii, d a r
nim ic n-a izbutit. Apoi, s- a înserat şi, m âniindu-se pop oru l, voia să u cid ă pe
Nukian, pentru că i-a am ăgit şi i-a înstrăinat de Sfân tu l loan. Iar alţii a u z is:
„Luându-1, să-l ducem pe el la loan şi, ce ne va zice nou ă, aceea să-i fa c e m ".
Auzind aceasta Sfântul, a apucat pe aceeaşi cale înaintea lor şi a a ju n s
primul la locul acela, unde poporul, aducând pe N ukian înaintea S fâ n tu lu i
loan, a zis: „Acest amăgitor şi vrăjmaş al tău a gândit să te piardă! C e zici să -i
facem ?" Sfântul le-a zis: „Să-i daţi drumul, ca să se p ocăiască!"
A doua zi, loan învăţa iar poporul să creadă în H ristos şi m ulţi d in tre
dânşii, crezând, se rugau ca să se boteze de loan. Dar, când loan i-a d u s la
râu, Nukian a prefăcut cu farmecele sale apa în sânge. Sfân tu l a o rb it cu
rugăciunea pe Nukian şi, făcând apa iar curată, a b otezat într-însa p e to ţi cei
ce au crezut.
Cu aceasta biruindu-se, N ukian şi-a v en it în sim ţire şi, căin d u -se cu
adevărat, a rugat pe Apostol să-i fie m ilostiv lui. Iar Sfântul loan, v ăzân d
pocăinţa lui, l-a învăţat din destul şi l-a botezat şi îndată a văzut şi a d u s pe
loan în casa sa, în care, când a intrat loan, deodată toţi idolii au căzut şi s-au
sfărâmat ca praful. Această m inune văzând-o casnicii lui, s-au în frico şat şi,
crezând, s-au botezat cu foţii.
30

Era o fem eie văd uvă în cetatea aceea, bogată şi frum oasă, anum e
Procliania. A ceasta având un fiu frumos la vedere, cu num ele Sosipatru, s-a
aprins prin diavolească lucrare asupra lui şi se sârguia cu totul să-l tragă pe
el la a ei fărădelege. Dar, fiul ei, priceput fiind şi urând-o pe ea pentru nebunia
aceea, a fugit de dânsa şi a mers la locul unde Sfântul loan învăţa atunci. Şi
asculta cu dulceaţă cuvintele Apostolului. Iar loan, cu Duhul Sfânt, pe toate
cele de dânsul gândite văzându-le, l-a luat deoparte şi-l învăţa să-şi cinstească
mama, num ai să nu o asculte la lucrul cel neiertat de lege, nici sa spună cuiva
de aceasta, ci sa acopere greşeala mamei sale. Dar Sosipatru n-a vrut să se
întoarcă în casa m am ei sale, cu toate că, a patra zi, aflându-1 Procliania, l-a
apucat de haină, trăgându-1 cu sila acasă.
La acest ţipăt a sosit antipatul, care nu de mult venise în cetatea aceea şi a
întrebat pentru ce femeia trage aşa pe acel tânăr. Iar mama, ascunzându-şi
gândul său cel fărădelege, a aruncat clevetire asupra fiului, cum că ar fi vrut
să-i facă ei silă, şi-şi rupea părul său, cu plângere răcnind. Acestea auzindu-le,
antipatul a crezut minciuna ei şi a judecat pe nevinovatul Sosipatru, osândin-
du-1 să fie cusut într-un sac de piele, în care se aflau cumplite jivine, şi să fie
aruncat în mare. înştiinţându-se de aceasta, loan a mers la antipat, unde a dat
pe faţă nedreapta judecată şi 3-a mustrat, pentru a fi osândit la moarte pe
nevinovatul tânăr, necercetând bine pricina. Iar Procliania a grăit şi asupra
Sfântului loan, cum că acest amăgitor a învăţat pe fiul ei la această răutate.
Auzind acestea antipatul, a poruncit ca, în acelaşi sac, să-i coasă pe Sfântul
A postol şi pe Sosipatru, dimpreună cu felurite jivine şi să-i înece. Iar Sfântul
lo an s-a rugat şi îndată s-a cutremurat pământul. Şi mâna antipatului, aceea
cu care a arătat asupra Sfântului, s-a uscat. Iar Proclianiei i s-au uscat amândouă
m âinile şi ochii i s-au întors.
V ăzând acestea, judecătorul s-a spăim ântat foarte tare şi toţi cei ce erau
acolo au căzut la p ăm ân t de frică. Şi a rugat pe loan să-l m iluiască pe el şi
să-i tăm ăduiască m âna cea uscată. Iar loan, învăţându-1 despre dreapta
ju d ecată şi despre credinţa cea în H ristos, l-a tăm ăduit şi l-a botezat în
n u m ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi aşa s-a m ântuit de ispită şi
de m oarte nevinovatu l Sosipatru, iar judecătorul a cunoscut pe adevăratul
D u m nezeu .
D e frica aceea, Procliania a fugit la casa ei, având asupra sa pedepsirea lui
Dumnezeu. Iar Apostolul şi cu Sosipatru au mers împreună la casa ei! Sosipatru
nu vroia să m eargă la mama sa Dar loan îl învăţa să nu fie rău, încredinţân-
du-1 că, de acum, nu va mai auzi de la mama sa nici o fărădelege pentru că s-a
înţelepţii, lucru care s-a şi întâmplat. Când au intrat în casa ei, Apostolul cu
Sosipatru, Procliania a căzut îndată la picioarele Apostolului, mărturisindu-se
cu plângere şi căindu-se de toate greşelile. Şi, tămăduind-o de durere şi
îhvăţând-o Ia credinţă şi Ia curăţie. Apostolul a botezat-o cu toată casa ei. Şi aşa
înţelepţindu-se, P rod iania şi-a petrecut zilele sale în m are pocăinţă.
In acea vrem e, a fost u cis îm păratul D om iţian, iar dup ă dânsul a lu a t
scaunul Rom ei N erva (96-98), om foarte bun. A cesta a slobozit pe toţi ce i ce
erau sub p ed e p se. A tu n ci lo a n , slo b o z in d u -se d in su rg h iu n , a s o c o tit
deocam dată să se întoarcă la E fes, căci aproape tot p op oru l ce era în P atm o s
îl întorsese la H ristos.
înştiinţându-se creştinii din Patm os de un aşa gând, l-au rugat să n u -i
părăsească pentru totdeauna. Apoi, pentru că Sfântul lo an n-a vrut să răm ân ă
cu dânşii, ci a dorit să se întoarcă la Efes, atunci l-au ru gat ca, m ăcar Evanghelia
pe care a scris-o acolo să le-o lase lor, întru pom enirea învăţăturii sale. C ă ci,
odinioară, poruncind post pentru toţi, a lu at cu sine p e ucenicul său, P ro h o r
şi a ieşit din cetate ca la cinci stadii şi s-a su it într-u n m unte înalt, unde trei
zile a petrecut în rugăciune. Iar după acele trei zile s-a făcu t tunet m a re şi
fulgere şi s-a cutrem urat m untele, iar Prohor a căzut la p ăm ân t de frică. lo a n ,
întorcându-se la d ânsu l, l-a ridicat şi l-a p u s de-a dreapta sa şi i-a zis: „Să
scrii cele ce vei auzi din gura m ea". Şi iar ridicându -şi ochii spre Cer, s-a
rugat şi, după rugăciune, a început a grăi: „La în ce p u t era C u v ân tu l" (loan 1,
l) şi celelalte. Iar u cenicul, cu luare-am inte a scris toate cele ce a au zit din
gura lui. Şi a scris Sfânta Evanghelie pe care, p og orân d u -se din m u n te, a
poruncit lui P roh or să o prescrie. Şi a v ru t ca pe cea prescrisă să o lase
32 VIAŢA SFÂNTULUI

creştinilor în Patm os, după rugăm intea lor, iar pe cea dintâi a ţinut-o la sine.
în aceeaşi insulă a scris Sfântul loan cu mâna sa şi Apocaiipsa, pentru că, postind
în m unte câteva zile, a văzut negrăitele descoperiri ale lui Dumnezeu, şi prin
scrisoare le-a dat pe acelea credincioşilor.
M ai înainte de plecarea sa din insula aceea, a înconjurat cetăţile şi satele
dim prejur, întărind pe fraţi în credinţă. Şi i s-a întâm plat lui a fi într-un sat, în
care un jertfitor al lui Zeus, anum e Euharis, avea un fiu orb, care de mult
dorea să-l vadă pe loan. Deci, auzind ca loan a venit în satul lor, a alergat la
dânsul, rugându-1 pe el ca, venind în casa lui, să-i tăm ăduiască fiul. Iar loan,
văzând că are să câştige suflete om eneşti, a m ers în casa jertfitorului şi a zis
fiului celui orb: „In n um ele Dom nului meu lisus H ristos, vezi!" Şi îndată a
văzut. A uzind aceasta, Euharis a crezut în H ristos şi s-a botezat cu fiul său.
în toate cetăţile acelei insule Sfântul loan a aşezat bine sfintele biserici,
pu nând u -le lor episcopi şi preoţi şi, învăţându-i pe ei cu îndestulare, i-a
mulţumit pe toţi şi s-a întors la Efes. Şi l-au petrecut pe el credincioşii cu plângere
şi cu tânguire multă, nevrând să se lipsească de un soare ca acela, care cu
învăţătura sa a lum inat ţara lor. Iar el, intrând în corabie, i-a binecuvântat pe
toţi şi s-a dus. Apoi ajungând el la Efes, l-au întâmpinat credincioşii cu negrăită
bucurie, strigând şi zicând: „Bine este cuvântat cel ce vine întru num ele
D om nului" şi l-au primit cu cinste. Şi aid petrecând, n-a încetat niciodată lucrul,
învăţând totdeauna poporul şi povăţuindu-1 la calea mântuirii.
încă nu se cuvine a tăcea şi pe aceasta pe care ne-o m ărturiseşte Clem ent
A lexandrinul. O dată, pe când um bla în Asia prin cetăţi, Apostolul a văzut
un tânăr pornit din fire a face binele, pe care, luându-1, l-a învăţat şi l-a botezat.
Apoi, vrând să se ducă d e acolo în altă parte la propovăduirea Evangheliei,
înaintea tuturor a încredinţat pe tânărul acela episcopului acelei cetăţi, ca să-l
înveţe pe el la tot lucrul bun. Iar episcopul, luând pe tânăr, l-a învăţat pe el
Sfânta Scriptură. D ar nu se îngrijea de dânsul aşa precum îi era datoria, nici
nu-i dădea o învăţătură ca aceea care se cuvine tinerilor, ci l-a lăsat în-voia
lui, în cât, după puţină vrem e a început tânărul a vieţui rău, a se îmbăta şi a
fu ra Apoi, s-a apucat de tovărăşie cu tâlharii, care, luându-1, l-au dus în pustie
şi, suindu-1 în m unte, l-au făcut căpitan al bandei lor şi făceau războire cu
silă la drum ul mare.
Iar, după câtăva vrem e întorcându-se loan, a venit în cetatea aceea şi,
auzind de tânăr că s-a înd ărătn icit şi s-a făcut tâlhar, a zis către episcop:
„ S ă -m i d ai am an etu l p e care ţi l-am lăsat sp re p ază, ca în nişte m âini
credincioase. Să-m i aduci tânărul pe care înaintea tuturor ţi l-am încredinţat,
ca să-l înveţi frica lui D u m n ezeu ". Iar episcopul a zis cu plângere: „A pierit
tânărul, a m urit cu su fletu l, iar cu trupul face tâlhărie pe la drum uri". Iar
loan a zis episcopului: „O are, aşa se cădea ţie să păzeşti sufletul fratelui tău?
ΙΟΛ Ν TEOLOGUL 33

Să-m i dai un cal şi un om, ca să m ă ducă să-l caut p e acela p e care tu l-a i
pierdut". Şi, plecând, când a sosit loan la tâlhari, i-a ru gat p e ei să-l d u că la
căpitanul lor, iar aceştia l-au dus. Văzând tânărul pe Sfântul lo an , s-a ru şin a t
şi, sculându-se, a fugit înp u stie. Dar loan, uitându-şi b ătrân eţile sale, a le rg a
după dânsul, strigând: „Intoarce-te, fiul m eu, la părintele tău şi n u te d e z -
nădăjdui de greşeala ta, primesc eu păcatele tale asupra m e a D eci, stai ş i m ă
aşteaptă, că Domnul m-a trim is la tine!"
Apoi, întorcându-se tânărul, cu cutremur şi cu ruşine m are, a căzu t la
picioarele Sfântului loan, neîndrăznind a căuta la faţa lui. Iar loan, a ră tâ n -
du-i părintească dragoste, l-a cuprins pe el, sărutându-1 şi, luându-1, l-a d u s
cu bucurie în cetate, căci aflase oaia cea pierdută. A poi l-a în v ăţat pe el m u lt,
povăţuindu-1 la pocăinţă, în care bine ostenindu -se tân ăru l, a p lă cu t lu i
Dumnezeu. Şi câştigând iertare de greşelile sale, s-a m utat cu pace la D o m n u l.
In aceeaşi vreme era un creştin care ajunsese în m are sărăcie şi, n eav ân d
cu ce să-şi plătească datoriile sale, s-a hotărât, din pream are deznădejde, să se
sinucidă, rugând pe un fermecător evreu să-i dea să bea ceva de m oarte. A cela,
ca un vrăjm aş al creştinilor şi prieten al diavolilor, i-a d at acea b ă u tu ră
aducătoare de moarte. Iar creştinul, luând de la dânsul otrava pu rtătoare de
moarte, a mers la casa lui, dar stătea la îndoială şi se temea, neştiind ce să facă.
Mai pe urmă, însemnând cu Cruce paharul, l-a băut, dar nim ic n u s-a v ă tă m a t
de dânsul, pentru că semnul Crucii luase din pahar toată otrav a A tu n ci se
mira mult în sine că este sănătos şi nu sim te n id o durere. însă, n ep u tân d
siiferi supărările de la datornici, iar a m ers la evreul acela ca să-i dea o otravă
mai puternică şi, luând-o, a m ers la casa lui. G ândindu-se m ult, iar a făcu t
semnul Sfintei Cruci asupra paharului aceluia şi l-a băut, dar nim ic n-a p ătim it.
Şi iar a alergat la evreu, arătându-i-se lui sănătos şi ocărându-1 că este n eiscu sit
în meşteşugul său. Evreul, cutremurându-se, l-a întrebat ce a făcut când a b ău t
otrava Creştinul i-a zis: „Nimic altceva, decât num ai cu Sfânta C ru ce am
însemnat paharul". Atunci evreul a cunoscut că puterea Sfintei Cruci alu n gă
moartea, însă, vrând să afle adevărul, a dat din aceeaşi otravă unui câin e şi,
bând din ea, îndată a murit înaintea Iui. Văzând aceasta, evreul a alergat la
Apostolul loan cu acel creştin, spunându-i cele ce li s-au întâm plat lor. Sfân tu l
l-a învăţat pe evreu să creadă în Hristos şi l-a botezat. Iar creştinului celui sărac
i-a poruncit să aducă o sarcină de fân, pe care A postolul l-a prefăcut în au r cu
semnul Crucii şi cu rugăciunea, poruncindu-i ca din acel aur să-şi p lătească
datoriile sale la cămătar, iar cu restul să-şi hrănească p e cei ai casei lui. A p o i
s-a dus Apostolul la Efes şi, petrecând în casa lui Dom nos, a adus o m are
mulţime la Hristos şi a făcut nenumărate minuni.
împlinindu-se toţi anii Iui o sută şi câţiva, a ieşit din casa lu i D o m n o s cu
cei şapte ucenici ai săi şi, m ergând la un loc oarecare, le-a p oru n cit să şadă
34

acolo. Şi era spre ziuă. Iar el, ducându-se ca la o aruncătură de piatră, s-a
rugat. După aceea, sâpând ucenicii un mormânt în chipul Crucii, de lungimea
staturii sale, precum le-a poruncit, a zis lui Prohor să meargă la Ierusalim şi
acolo să petreacă până la sfârşitul său. Invăţându-şi ucenicii şi sărutându-i,
le-a zis: „Trăgând pământul, mama mea, acoperiţi-mă". Şi l-au sărutat ucenicii,
acoperindu-1 până la genunchi. Iar el, sărutându-i pe ei, l-au acoperit până la
grum aji, şi au p u s pe faţa lu i o basma, şi aşa l-au sărutat, plângând foarte
tare, apoi l-au acoperit cu totul. Auzind fraţii cei din cetate de aceasta, au
m ers şi au săpat m orm ântul lu i şi n-au aflat trupul Apostolului şi s-au întors,
plângându-1 m ult. După aceea, mergeau adeseori la mormântul lui şi acolo
îşi săvârşeau rugăciunile către Dumnezeu, chemând în ajutor şi spre mijlocire
pe Sfântul loan.
A poi, în fiecare an, în ziua de 8 mai, a început a ieşi din m orm ântul lui
un praf subţire, făcător de m inuni, pe care credincioşii, Iuându-1, tămăduiau
neputinţele şi patim ile ce erau în popor. Pentru aceea, s-a aşezat într-această
zi, p recu m şi în ziua a douăzeci şi şasea a lunii septembrie, să-l lăudăm cu
bisericeşti cântări şi să-l fericim pe acest plăcut al lui Dumnezeu, care mai
m ult decât alţii a fost iubit lui Dumnezeu. Fie ca, prin rugăciunile Sfântului
A postol şi E vanghelist loan, să câştigăm şi noi tămăduire de bolile noastre
cele sufleteşti şi trupeşti şi să n e învrednicim a fi plăcuţi şi iubiţi lui Hristos,
D um nezeul nostru. Amin.
 TÂLCUIREA
SFI NTEI
EVANGHELII
DE LA IOAN

SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ÎN A IN T E C U V Â N T A R E

Puterea Sfân tu lu i D u h „întru n ep u tin ţă se să v â rşe şte [d e să v â rşe şte ]"

- p recu m este scris şi cred em (2 Corinteni 12, 9). Iar „ în tru n e p u tin ţă " n u
n u m ai [în cea] a tru p u lu i, ci şi a cu v ân tu lu i şi a în ţelep ciu n ii celei c e se
află în lim bă [grăire]. Ia r aceasta este arătată d in m u lte - ad ică d in [m u lte]
altele - iar m ai v â rto s [cu prisosinţă] d in ceea ce se v e d e la m a rele C u ­
v ântător d e D u m n ez eu şi frate al D o m n u lu i du p ă dar. C ăci acesta [lo a n ]
era d in tată p esca r şi a celaşi m eşteşu g cu tatăl său u n eltin d [lu crân d ], n u
num ai că n u era în v ă ţa t în înv ăţătu ra cea elin ească şi ev reiască, ci era cu
totu l n ecărtu rar - p re cu m şi d u m n ezeiescu l L u ca g ră ieşte p en tru d â n su l
în Faptele A postolilor (4 ,1 3 ). Pentru că şi p a tria lu i era d e rân d [sim p lă] şi
n en u m ită [n ev estită , fă ră ren u m e], în tru cât n u era lă ca ş de m e ş te ş u g 1
cuvântător, ci p escă resc; căci B etsaid a 1-a n ă scu t [dat] p e acesta [lo an ].
Insă cel ce era în tru acest chip - cel n ecărtu rar, cel n e n u m it [n ev estit],
cel c e n u a v ea n ici u n lu cru slăvit - v ezi ce fel d e D u h a d o b ân d it, în câ t
cele ce nici u n u l d in ceila lţi E v ang helişti n u n e-au în v ă ţa t, lo an p e a cestea 1

1 [1805] M eşteşu g u l e iscu sin ţă care u m blă după c a le şi d u p ă rân d u ială [de îm p lin ire
în fapt], iar o seb irile m eşteşu g u rilo r su nt d ou ă: u n ele d in ele su n t cu v ân tăto are, ia r a lte le
lucrătoare. C u v ân tăto are s u n t cele ale g ram aticii, ale reto ricii şi ale altora ca acestea, iar
lucrătoare su n t cele a le te slă rie i, ale fierăriei şi cele asem en ea lor.
36

le-a tu n a t2. C ă ci, fiin d că aceia s-au în d eletn icit la întru parea lui H ristos şi
n im ic m ai a ră ta t şi m ai d escoperit pentru Fiinţa L ui cea m ai înainte de
v e ci n u au zis, frică fiin d ca nu cum va vreunii care se târăsc pe jo s şi nim ic
în a lt nu p ot a în ţeleg e, să socotească [cugete] că H ristos atunci a venit
în tâ i în tru fiin ţa re , c â n d S-a n ăscu t din M aria, iar nu m ai în ain te de veci
S-a n ă sc u t d in Tatăl. P e care [cugetare] - cu ad evărat - a p ătim it-o Pavel
d in S a m o sa ta 3*. P en tru aceasta m arele lo an pentru N aşterea cea de Sus
scrie, m ă ca r că nici întru p area Cuvântului nepom enită nu o a lăsat - pentru
că zice: „şi C u v â n tu l tru p S -a fă cu t" (loan 1,14).
Iar p recu m zic u nii, l-au şi poftit [îndem nat] p e el pravoslavnicii [drept-
cred in cio şii] ca să scrie d esp re N aşterea cea d e S u s [a D om nului H ristos],
fiin d că se arătaseră n işte eretici în zilele acelea, care dogm atiseau [învăţau]
că Iisu s este sim p lu om"1. C u adevărat, se zice că atu n ci, d u p ă c e Sfântul
[lo a n ] a citit c ă rţile c e lo rla lţi E v an g h elişti, i-a lău d at p e aceia pentru
a d e v ă ra ta p o v e s tire a to a te şi le-a ju d e c a t că [to ate c e le scrise] su n t
să n ă to a se şi n im ic sp re h a ru l A postolilor n u au zis5, ia r cele ce n u le-au zis
a ră ta t aceia, sau cu totu l le-au lăsat [trecut cu v ed erea], p e acestea el pe
la rg le-a a rătat şi Ie-a ad ă u g it prin E v anghelia sa, p e care a şi scris-o în
o stro v u l ce se n u m eşte P atm o s, izgonit fiind [acolo loan] după treizeci şi
doi d e a n i d e la în ă lţa rea D om nului.
Ş i îi era lo a n iu b it D o m n u lu i m ai m u lt decât toţi u cenicii, ca acela care
era fă ră d e rău tate şi b lâ n d şi cu obiceiuri p reabu ne şi, ca acela ce era curat
la in im ă - a d ică fe c io re ln ic - p en tru ca re dar, în că şi b o g o slo v îa [de
D u m n ez eu cu v ân tarea] i s-a în cred in ţat şi în tru tainele cele nevăzute de
cei m u lţi s-a d esfătat. C ă ci „ fe r ic iţi" - zice - „cei cu raţi cu in im a , că aceia
v o r v e d e a p e D u m n e z e u " (M atei 5 , 8).

: „L e-a tu n a t" în în ţe le su l d e „le-a grăit cu p u tere m u ltă ". în su şi M ântuitorul i-a

nu m it p e lo an şi pe fra te le său, îacov, „ fiii tu n e tu lu i" (M aren 3 ,1 7 ).
3 P avel d in S am o sata a fost episcop de Antiohia (260-269) şi, totodată, procurator şi
sfetn ic al reginei Palm irei, Zenobia, care în acea vrem e îşi întinsese stăpânirea şi asupra
Siriei. D escrierile co n tem p o ran e ni-1 arată pe Pavel d in Sam osata ca fiind un o m de lum e,
bogat, m ân d ru , v anitos, iu b ito r d e slavă şi de fast. E l înv ăţa că D um nezeu este o singură
Persoană, logosul şi în ţelepciunea dum nezeiască fiind în El, însă nu ca persoane sau ipostase,
ci ca atrib u te sau facultăţi nepersonale. Aşadar, pentru P avel din Sam osata, H ristos era un
sim p lu om . Erezia lui antitrinitară a fost condam nată la sinoadele ţinute între anii 264-269
la A ntiohia, în urm a cărora ierarhul eretic a şi fost scos d in scaunul episcopal.
1 A d ic ă tă g ăd u iau c ă firea d u m n ezeiască şi firea o m en ească su n t u n ite în chip
n e a m este ca t şi n esch im b at în P ersoana M ântu itoru lu i lisu s H ristos.
5 „ N im ic sp re h aru l A p o sto lilo r nu au z is " - în în ţe le su l că toate cele scrise în
E v an g h e lii n u i-a fav o rizat în nici u n fel pe A postoli.
 37

A fost în că şi ru d en ie D om nu lu i. Şi c u m [an u m e a fo st ru d e n ie ]?
A scultă: Iosif, logodnicul Preacuratei N ăscătoare d e D u m n ezeu a d o b â n d it
d in fem eia lui cea dintâi şapte pru nci: patru p arte b ă rb ă tea scă şi trei p a rte
fem eiască - M arta, Estera şi Sa lo m eea Al acestei Salo m eea îi era fiu lo a n
[Evanghelistul]. Deci se află [arată] D om nul că îi este u nch i lu i lo a n , fiin d c ă
Io sif este „ ta tă "6 D om nului (Luca 3, 23; 4 ,2 2 ; loan 1 ,4 5 ; 6 , 42), ia r S a lo m e e a
îi este fiică acestu i Iosif. A şadar, Salom eea e so co tită „ so ră " a D o m n u lu i
(Matei 13,56; Marcu 3 ,3 2 ; 6 ,3 ) şi p en tru aceasta şi lo a n - fiu l acesteia - e
socotit nepot D om nului.
în că, p oate, nu este cu necuviinţă a tâlcu i şi n u m e le m aicii lu i [lo an ] ş i
al însu şi E vang helistu lu i. Mam a, care se ch eam ă Salom eea, s e tâ lc u ie şte
„p aşn ică". Ia r lo an - „dar al e i" . D eci cu n oască tot su fletu l că p a ce a c e a
către oam eni şi cea d in su flet d inspre patim i, m aică se face d u m n e z e ie scu l
d ar şi îl naşte p e acesta întru noi. C ăci su fletu l cel tu rb u rat şi care în c ă
[m ai] are p ricin i şi către alţi oam eni şi către sin e în su şi, nu este c u p u tin ţă
a se învred nici d e d um n ezeiescu l dar.
încă am socotit şi oarecare lucru m ai m inu nat ce s-a în tâm p lat [p etrecu t]
Ia acest Evanghelist loan - num ai acesta se v ed e că are trei m aici, an u m e: p e
cea firească, p e Salom eea; pe tunet, că „fiu al tu n e tu lu i" (Marcu 3 , 17) s e
n u m eşte p e n tru m area g lăsu ire a E v a n g h e lie i; şi p e N ă s c ă to a re a d e
D um nezeu, că zice [M ântuitorul p e Cruce]: „Iată m am a ta !" (loan 19, 27).
A şadar, fiin d că acestea s-au zis de n o i m ai în a in te de tâ lcu ire , să
începem acu m şi tâlcuirea graiului:

* în înţelesu l de tată adoptiv, d upă porunca d ată d e D u m n e ze u p rin în g e r (v e z i

tâlcu irile Sfântului Toofilact d e la M atei 1 ,18-25).
38

C a p it o l u l 1
Dumnezeu-Cuvăntul S-aß c u t trup.
M ărturia lui loan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu.
Cei dintâi ucenici ai lui lisus1

1 , 1 La în c e p u t era C u v ân tu l
îl, 1") Pilde 8,22-251 loan 8,58; 17,5 /1 loan 1,1-2 /Coloseni 1,17 /Apocalipsa 19,13
C eea ce şi în tru înaintecuvăniare am zis, aceasta iarăşi o spun: fiindcă
ceilalţi. E v an g h elişti N aşterea D om nului cea de jo s2, ch ip u l [felul] traiului
v ieţii şi creşterea p e larg le-au povestit, acesta [loan] p e acelea le trece3, ca
p e cele care înd estu lător s-au spus de cei dim preună cu el ucenici şi, pentru
D u m n ezeirea C elu i C are pentru noi S-a făcu t om , grăieşte. M ăcar că de
vei cău ta cu d in ad in su l, n ici ceilalţi [Evanghelişti] n u au lăsat fără a spu n e
d esp re D u m n ezeirea Celui U nuia-N ăscut, ci au pom enit de dânsa, cu toate
că n u p e larg ; însă n ici acesta [loan], la cuvântul cel m ai înalt căutând, n u
a lăsat cu totul a nu spu n e de rânduiala cea în trup. C ă ci u n D u h era C el
C are m işcă su fletele tuturor.
A şadar, [E vanghelistu l loan] ne vorbeşte nouă pen tru Fiu l, căci Tatăl
m ai în ain te din Scrip tu ra cea Veche [Vechiul Testam ent] era cu n oscu t;
m ă ca r că n ici pe Tatăl nu L-a tăcut [acoperit cu tăcerea], ci şi de A cesta
p o m e n e şte, întru cele ce le grăieşte pentru Fiul, D eci, arată pururea-ve-
cuirea [veşnicia] C elu i Unuia-Născut, când zice: „la în cep u t era C u v ân tu l",
ad ică „dintru în cep u t era ", căci Acela Care dintru în cep u t era, cu adevărat,
n u se v a afla vrem e când [El] nu era
Şi de u nd e este arătat [adeverit] cum că acel cu v ân t „la în ce p u t e ra ",
are aceeaşi în sem n ătate cu acesta: „dintru în cep u t"? De unde? Şi dintru
în săşi socoteala cea de obşte, iar mai vârtos [cu prisosinţă] d e la însuşi
E v an g h elistu l acesta, căci zice întru una din Epistolele sale: „C eea ce era
d in în c e p u t, ceea ce am v ă z u t"4 (1 loan 1 ,1). Vezi dar, cu m însu şi iubitul
se tâlcu ieşte pe sine?

1 în ediţia d e !a 1805, titlul capitolului este: „Pentru m ărturisirea lui loan despre H ristos.
P entru loan cân d l-au întrebat de este el Hristos. Pentru Andrei, pentru Fiiip ş i pen tru N atanail
câ n d s-au chem at".
1 „N aşterea D om n u lu i cea de jo s " - în înţelesul de N aşterea D om nului cea cu trup
o m en esc din Preacurata Fecioară M aria
3 în Înţelesul că le lasă de o parte, prin nepom enirea stăruitoare prin cuvânt.
4 „C e era d e la în c e p u t, ce am auzit, ce am văzut cu o ch ii n o ştri, ce am p riv it şi
m â in ile n o a stre au p ip ă it d espre Cuvântul v ie ţii" (1 loan 1 , 1).
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 39

„Aşa cu a d e v ă ra t" - z ice [ereticul] - „dar eu «la în ce p u t» aşa o în ţe le g

precum şi la M o ise [când zice]: «la în cep u t a fă cu t D u m n ezeu » (Facere 1 ,1 ).
C ăci precum aco lo ceea ce zice «la în cep u t» n u se în ţeleg e ca şi cu m p u ru ­
rea-veşnic ar fi ceru l, aşa n ic i aici [la loan], «la în ce p u t» nu o voi în ţe le g e ca
şi cu m pururea-veşnic a r fi C el U n ul-N ăscu t". U n ele ca acestea zice ereticu l.
Iar noi, îm p o triv a a ce ste i fără de so co teală [n esocotite] p o triv n icii,
nim ic altceva n u v o m grăi, fără num ai aceasta: O , izvod itorule d e am ăg itu ri
ale răutăţii, cu m p e cea d e p e urm ă ai tăcut-o [ai trecu t-o cu v ed erea]? D ar
noi, aceasta v o m zice, m ă ca r deşi tu nu voieşti: acolo M oise zice: „la în c e p u t
a făcu t D u m n e z e u ceru l ş i p ă m â n tu l" (Facere 1, 1), ia r aici: „la în c e p u t
era C u v â n tu l". A şad ar, ca re îm părtăşire este la cu v â n tu l „a fă c u t" , c ă tre
cuvântul a cesta „ e ra "? C ă c i de ar fi fost scris şi aici: „La în cep u t a fă c u t
D um nezeu p e F iu l" - aş fi tăcut, însă acu m este scris „la în c e p u t e r a " ,
dintru care în ţe le g că p u ru rea-v eşn ic este C u v â n tu l, iar n u m ai p e u rm ă ,
precum voi [ereticii] b â rfiţi.
Şi pentru care pricină, n u a zis „la început era F iu l", c i „la în c e p u t era
C u v ân tu l"? A scu ltă : p en tru neputinţa ascultătorilor, ca nu auzind în d a tă
dintru început „ F iu ", să socotim naştere pătim aşă şi trupească; pentru această
pricină, „ C u v â n t" p e El L -a num it, ca tu să în ţelegi că, precu m cu v â n tu l se
naşte din m in te fără de p atim ă, aşa şi A cesta S-a n ăscu t d in Tatăl fă ră d e
patim ă. încă şi în alt chip: „ C u v â n t" L-a nu m it p e El, fiindcă cele ale Tatălu i
ne-a vestit n ou ă, p recu m şi tot cuvântul v esteşte sfatu rile m inţii. în c ă şi ca
să-L arate p e E l că este îm p reu n ă pururea-veşnic cu Tatăl, căci p re cu m n u
se poate zice a fi vreod ată m in te fără de cu v ân t [gând, cuget, sfat], a ş a n ici
Tatăl şi D um nezeu, fără d e Fiul. Iar cu articol a zis „C u v ân tu l" şi nu „cu v ân t",
pentru că su n t şi alte m u lte cuvinte ale lu i D u m n ezeu , p recu m p ro orociile
şi poruncile, p recu m [cele ce] s-au zis pentru îngeri: „C ei pu tern ici la v ârtu te,
care faceţi cu v â n tu l L u i"5- adică poruncile Lui (Psalm 102,20). Iar C u v ân tu l
Cel chiar6 şi a d ev ărat este Fiin ţă Ipostatică.

2, l k: Ş i C u v â n tu l era la D u m n ezeu
(1. P> Pilde 8,22-23 /loan 8.58; 17,5/1 loan 1,1-2 /Coloseni 1,17/ Apocalipsa 19,13
Şi aici, m ai cu cov ârşire îl arată pe Fiul îm p reu nă-v eşnic cu Tatăl. C ăci,
ca să nu socoteşti [cugeţi] că era oarecând Tatăl fără d e Fiul, zice că „C u v ân tu l
era la D u m n e z e u ", ad ică îm preună cu D u m n ezeu în sânu rile P ărin teşti.
C ăci pe acel cu v in ţel - ad ică „ la " - în loc d e „îm p reu nă c u " tre b u ie să-l

5 „B in ecu v â n ta ţi p e D o m n u l to ţi în g e rii L ui, cei tari la v ârtu te, care fa ceţi c u v â n tu l

Lui ş i au ziţi g la s u l c u v in te lo r L u i" (Psalm 102, 20) - d u p ă cu m s e află în textu l Sfintei
Scripturi, din an u l 1988.
* „C hiar" - aici c u în ţe le su l d e deplin, în to cm ai, în tru p lin ătate, cu cov ârşire.
40 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în ţeleg i, p recu m şi în a lt loc se află: „Au doară fra ţii L u i şi su rorile L u i nu

su n t la n o i? " (M atei 13, 55-56), în loc de: „nu su n t cu noi şi nu petrec
[vieţuiesc] îm p reu n ă cu n o i?" A şa şi aici, ceea ce zice „la D u m n ezeu ", să o
în ţeleg i în loc d e „cu D u m n ezeu era, îm preună cu D um nezeu în şanurile
L u i", căci n u este cu putinţă să fi fost oarecând D um nezeu fără de Cuvânt,
sau fără de în ţelep ciu n e, sau fără de Putere. Pentru aceasta credem , că de
v rem e ce C u v ân t şi în ţelep ciu n e şi Putere a Tatălui este Fiul, pururea „era
[la D u m n e z e u ]", în loc de „cu Tatăl" şi „îm preună cu Tatăl".
Şi cu m este cu p u tin ţă - zice [oareşcine] - Fiu fiind , să nu fie m ai pe
u rm ă d e Tatăl? C u m ? în ţeleg e de la pilda cea m aterialnică. R aza soarelui
n u e s te oare d in în su şi soarele? Aşa, cu adevărat. D eci, oare, şi m ai pe
u rm ă [m a i p re jo s ] d e so a re este , în c â t să se în ţe le a g ă v reo d in io ară
[v reod ată] so are fără d e aceasta? N u este cu p u tin ţă a zice [acestea], căci
cu m ar fi şi p u tu t fi so are, n eav ân d rază? D eci, ceea ce la aceasta [la rază]
se în ţeleg e, cu m u lt m ai v â rto s la Tatăl şi la Fiul se v a înţelege. C ăci „rază
[s tr ă lu c ir e ]" 78a T atălu i fiind Fiu l - precum Pavel g răieşte (Evrei 1 ,1 -4 ) -
p u ru rea îm p reu n ă cu Tatăl se va crede că Se arată [întru stare] şi nu m ai
pe u rm ă de E l va fi.
Ş i so co te şte-m i că şi S a b elie Libianul“, din graiul acesta se surpă, căci
acela d o g m atisea [înv ăţa] cu m că Tatăl şi Fiu l şi D u h u l, o Faţă su n t şi
această u na Faţă9 S-a arătat cân d ca Tată, când ca Fiu, când ca D uh - acestea
b â rfea fiu l „ ta tă lu i m in c iu n ii" şi cel plin de duhul v iclean (loan 8,44). D ar
se su rp ă a rătat din cu v â n tu l acesta, dintru cel ce zice: „ Ş i C u v ân tu l era la
D u m n e z e u ", căci cu to tu l d esco p erit [adeverit] zice aici E vanghelistu l că
a ltu l e s te C u v â n tu l şi altu l D u m n ezeu , adică Tatăl; căci d e v rem e ce
C u v â n tu l era îm p reu n ă cu D u m n ezeu , arătat este că d ou ă F eţe [Persoane]
se a d u c în lă u n tru , c u toate că o fire este a Acestora A m ândurora, iar cum
că o fire este, ascu ltă:

7 „ D u p ă ce D u m n e z e u o d in io a ră , în m u lte rân d u ri ş i în m u lte c h ip u ri, a v o rb it

p ă r in ţilo r n o ştri p rin P ro o ro ci, (21 în zilele acestea m ai d e p e urm ă ne-a grăit nou ă
p rin F iu l, p e C are L -a p u s m o ş te n ito r a toate şi p rin C are a făcu t ş i v eacu rile; (31 C are,
fiin d s tră lu c ire a s la v e i şi c h ip u l fiin ţe i Lui şi C are ţin e toate cu cu v ântu l pu terii S ale ,
d u p ă ce a să v â rşit, p rin E l În s u ş i, cu răţirea p ăcatelo r n o astre , a şezu t de-a dreapta
s la v e i, în tr u c e le p rea în a lte , (41 făcân d u -S e cu atât m ai p re su s d e în g e ri, cu cât a
m o ş te n it u n n u m e m a i d e o s e b it d ecât e i" (Evrei 1 ,1 -4 ).
8 S a b e lie su sţin ea în erezia sa că cele trei P ersoane ale S fin tei Treimi nu sunt d ecât
trei a sp e cte sau în făţişări ale unei sin gure persoane. Sabelienii se m ai num eau şi modalişti.
în v ă ţă tu ra lui S a b e lie a fo st o sân d ită la cel de al II-lea Sinod E cu m enic, d in anul 381.
9 „ F a ţă " n u m e şte aici o P erso an ă, un Ipostas al Sfintei Treim i (cuvântul grecesc
p rosopon în seam n ă atât „ fa ţă " cât şi „persoană").
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 41

I, l c: Ş i D u m n ez eu era C u v ân tu l.
(1,V) Pilde 8,22-25 /loan 8, 58; 1 7 ,5 11 loan 1,1-2 /Coloseni 1,17/ Apocalîpsa 1 9 ,1 3
Vezi că şi „ C u v â n tu l" este „ D u m n e z e u "? P en tru a ceasta o fire e s te a
Tatălui şi a Fiu lu i, fiindcă şi o D u m n ezeire [sunt].
R uşineze-se, dar, şi A rie10 şi Sabelie! A rie, ca im u l ca re zid ire şi fă p tu ră
îl num ea pe Fiu l lui D um nezeu, ruşineze-se p rin ceea ce z ice E v an g h e listu l:
„la în cep u t e r a " şi „şi D u m n ez eu era C u v â n tu l". Iar S a b e lie , ca acel c a r e
nu num ea treim e a Feţelor, ci u nim e, prin ceea ce zice [E v an g h elistu l] „ ş i
C uvântu l era la D u m n ez eu ", pentru că a ră ta t p ro p o v ă d u ieşte aici m a re le
lo an că unul este C uvântu l şi altul Tatăl, cu toate că n u una şi alta. C ă c i
aceea, adică u n u l şi altul - la feţe [persoane] se zice [referă]; ia r a c e a sta :
una şi alta - la firi. Şi ca m ai arătat să tâlcu iesc în ţeleg ere a: p re cu m P e tru
şi Pavel, u nu l şi altul sunt, căci două feţe [p ersoan e] su n t, iar n u u n a şi
alta, căci una este firea lo r - om enirea. A şad ar şi la Tatăl şi la F iu l se c u v in e
a dogm atisi [învăţa] că U n u l şi A ltu l su n t, că d ou ă F eţe [P erso an e] s u n t,
iar nu una şi alta, că una Le este firea - D u m n ez eire a

1 , 2 : A cesta era în tru 11 în ce p u t la D u m n ez eu . a , 2) is a ia 48, u

Acesta, D um nezeu-C uvântul, niciodată n u S-a d esp ărţit d e D u m n ez eu
şi Tatăl. Şi, fiind că a zis că „şi D u m n ez eu era C u v â n tu l" (loan 1 ,1 ), ia r ca
nu cumva vreo bănuire satanicească să turbure p e oarecin e - [astfel:] „ O a re
nu cum va d e vrem e ce şi C uvân tu l este D u m n ezeu , S -a rid icat a s u p ra
Tatălui, p recu m la d um nezeii cei ce se b ă sn u iesc [p lăsm u iesc] d e e lin i şi
desp ărţind u-Se de El, îm p otriv n ic lui D u m n ezeu S -a fă c u t? " - p e n tru
aceasta sp u n e [E v a n g h elistu l] cu m că, m ă c a r d e şi „ D u m n e z e u e s t e
C u v ân tu l", în să iarăşi „ la D u m n ez eu " şi Tatăl este, îm p re u n ă cu E l fiin d
şi niciodată desp ărţind u-Se.
încă nu este cu greu a zice şi aceasta către cei care cu g etă so co te lile lu i
Arie: Surzilor ascultaţi, cei care ziceţi că lu cru şi făp tu ră a lu i D u m n e z e u
este Fiu l L u i, în ţe le g e ţi ca re n u m e l-a d a t E v a n g h e lis tu l F iu lu i lu i
D um nezeu, căci „ C u v â n t" L-a n um it p e E l, iar voi îi ziceţi L u i a fi lu cru şi
făptură! „ C u v â n t" este, nu lucru, şi nici zid ire [făptură]!
Iar îndoit [dublu] fiind cuvântul, căci u n u l este în lă u n tru în m in te, p e
care şi necuvântând [negrăind] îl avem - zic adică p u te rea d e a cu v â n ta ,
căci şi d orm ind cineva şi n ecuvântând , are cu v ân tu l [cu g etu l, raţiu n ea]

10 Acesta a fo st preot în A lexandria şi fond atorul ereziei arian ism u lu i, c o n d a m n a tă

la sinodul I ecu m en ic, din anu l 325. A rianism ul tăg ăd u ieşte e g alitate a F iu lu i cu T atăl,
făcândjdin Fiul prim a creatură a Tatălui şi n eg ân d , d eci, D u m n ezeirea Lui,
11 în ediţia d e la 1805, în loc de „ în tru ", se g ăseşte „ la ".
42 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în tru el aşez a t [statornicit, fiitor] şi puterea aceea nu a lepădat-o; deci unul

este în lău n tru în m in te, iar altul grăitor, pe care şi prin b u ze îl vorbim ,
ad ică p u terea cea de a cuvânta a celui din m inte şi care e aşezat înlăuntru,
în tru lu crare aducându-o. Deci, îndoit fiind cuvântul, n ici unul dintru
acestea n u se p otriveşte la Fiul lui Dum nezeu - căci n ici cu v ân t grăitor
care se grăieşte afară, n ici cuvânt care e înlăuntru în m inte, nu este Fiul lui
D u m n ezeu . C ăci cuvintele acelea [despre care am vorbit] su n t din cele
fireşti ale noastre, iar C uvântul Tatălui m ai presus de fire fiind, n u se
su p u n e m eşteşu g u rilor celor de jos ale cuvântării.
D in această p ricin ă cade izvodirea52 cea am ăgitoare a elin ului Porfirie.
C ăci acela isp itin d u -se să surpe Evanghelia, unele ca aceste desp ărţiri
m eşteşu gea, zicând: „De este cuvânt Fiul lui D um nezeu, ori este [din cel]
g răito r care se g răieşte afară, ori e înlăuntru în m in te; dar [El] nu este n ici
una n ici alta, aşad ar n ici cu v ân t nu este". D ar a ap u cat [m ai în ain te]
E v an g h elistu l şi a dezlegat aceasta izvodire am ăgitoare p rin ceea ce a zis.
C ă a fi [cuvântul] în lău n tru în minte şi a fi grăitor, pentru cele ale noastre
şi pen tru cele fireşti se spu ne, iar la C el C are este m ai presus d e fire, n im ic
de acest fel nu este.
în să şi aceasta se cuvine a zice: anum e că, d e ar fi fost nu m ele acesta -
ad ică „ cu v â n t" - v red n ic lui Dum nezeu şi deplin adevărat pen tru D ân su l
şi în ch ip firesc s-ar fi zis, ar fi avut cuvânt [de îndreptăţire] n ed um erirea
elin u lu i; însă acum n ici [un] alt num e nu va afla cin ev a p e deplin adevărat
p en tru D u m nezeu ; n ici acesta - adică „cuvân t" - n u este fireşte [după
fire] şi d ep lin ad ev ă ra t, ci este num ai arătăto r [oglin d itor, in d icato r,
în ch ip u ito r], anum e că fără de patim ă S-a N ăscut Fiu l din Tatăl, precum
cu v ân tu l d in m inte, şi că El S-a făcut vestitor al voii C elei P ărinteşti.
A şadar, d e ce te apuci [prinzi, agăţi] de n u m e, o, ticăloase! Sau cu
ad ev ărat şi [num irile de] Tată auzind, şi Fiu, şi D uh, la cele m aterialnice
vei căd ea şi vei în ch ip u i în m inte trupeşti taţi şi fii şi duh [suflare] de vânt,
a u stru p oate sau c riv ă ţ sau altul oarecarele d in cele care p ricin u iesc
fu rtu n ile? D ar de voieşti să te înveţi ce fel de cu v ân t este C uvân tu l lui
D u m n ezeu , ascu ltă-le pe cele de aici înainte.

1, 3“; Toate p rin E l1213 s-au făcut; o, 30 Facere r,i, 3/Psalm32 ,6/
Intel epdune 9,1,9/ loan 1,10 /Efeseni 3,9 /Colosenî 1,16 /Evrei 1 ,2; 2 , 10 /Apocalipsa 4,11
Să nu socoteşti - zice [Evanghelistul] - cu v ân t ce se rev arsă şi se
risipeşte în aer, ci F ă că to r al tuturor celor gândite şi sim ţite.

12 Izvod ire - cu în ţelesu l de scornire, plăsmuire.

!3 în ediţia de la 1805, în loc d e „prin E l", se găseşte „ p rin tr-în su l''.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 43

D ar iarăşi, arienii se ivesc, zicând că precum spunem că prin fierăstrău

s-a făcut uşa ca printr-o unealtă - şi altul este meşterul cel ce mişcă unealta —,
aşa şi prin Fiul s-au făcut toate, nu ca şi cum El era Făcător, ci unealtă, p recu m
acolo fierăstrăul. însă D um nezeu şi Tatăl era Făcător şi îl uneltea [folosea]
pe Fiu l ca pe o unealtă. Ş i astfel, făptură zic ei [arienii] că este Fiul, s p r e
aceasta fiind zid it, spre a se face toate printr-însul, precum fierăstrăul sp re
aceasta se fa ce, spre a se lucra printr-însul lu crurile cele teslăreşti [a le
tâm plăriei]. Şi unele ca acestea bârfea ceata cea vicleană a lui Arie.
Iar noi, către acestea v om zice oareşce drept şi adevărat: de a zidit Tatăl
pe Fiul spre aceasta - precum ziceţi - ca unealtă să-l aibă pe El spre săvârşirea
zidirii, m ai necin stit v a fi Fiul decât [însăşi] zid irea Căci, precum d e c â t
fierăstrăul (care este u nealtă) sunt m ai cinstite cele ce se fac printr-însul - c ă
fierăstrăul s-a făcut p en tru acelea, nu acelea pentru fierăstrău - aşa şi zid irea
va fi [m ai cinstită] d ecât C el Unul-Născut. Că, precum zic ei [arienii], p en tru
aceea Tatăl L -a zidit pe E l, întrucât de nu ar fi voit D um nezeu să zid ească
toate - adică făpturile - n ici pe Cel U nul-N ăscut nu L-ar fi făcut. Ce p oate fi
m ai fără de socoteală d ecâ t aceste graiuri?
Şi [mai] zic ei: „B in e, dar de ce nu a zis [Evangh elistu l] «C u v ân tu l
A cesta a fă cu t toate», ci a folosit această p u n ere înain te - ad ică « p rin »
[«toate p rin E l s-au fă cu t» ]? D e c e ? " C a să nu b ăn u ieşti [presupui] că F iu l
este n en ă scu t şi fă ră -d e-în ce p u t14 şi potrivn ic lu i D u m n ezeu - p e n tru
aceasta a zis că Tatăl „ p r in " C uvântu l „a fă cu t to a te ".

w [1805] A ce st c u v â n t, „ în ce p u t", are două în ţe le su ri. Pentru că se ia în lo c d e

„p ricin ă'' [izvor, tem ei, o b ârşie ], însem n ează şi în cep u tu l vrem ii. D eci, d u p ă în ţe le su l
cel d in tâi, nu m ai Tatăl e ste fără-d e-încep ut, pentru că n u este d in cineva, iar Fiul şi D u h u l
nu su n t fără-d e-în cep u t, p en tru că îl au încep u t p e Tatăl, d in C are U n u l S e naşte [F iu l],
iar altu l p u rce d e [D uhul]. Iar după cel d e-al doilea în ţeles, toate trei F eţele [P erso a n e le
T re im ii] s u n t f ă r ă - d e - în c e p u t ş i d im p r e u n ă -fă r ă -d e -în c e p u t. A şa b o g o s lo v e ş t e
[te o lo g h ise şte ] S fâ n tu l G r ig o rie de N azian z în cu v â n tu l p e care îl fa c e la B o te z u l
D om n ului: „Tată este T atăl şi fără-d e-încep ut, căci nu este d in cineva. Fiu este F iu l şi n u
fără-d e-în cep u t, căci e ste d in Tatăl. Iar d e vei înţelege în cep u tu l cel d in tru vrem e, [F iu l]
este şi fără-d e-în cep u t, p e n tru că este Făcătoru l vrem urilor, ş i n u sub v rem e". A şa n e
în v aţă Sfântul lo a n D a m a sc h in în Bogoslovia [D ogm atica] sa: „U nu l e ste Tată, T atăl şi
fără-d e-în cep u t, ad ică fără d e pricină, căci n u este d in c in e v a U nul e ste Fiu , F iu l şi n u
fără-d e-în cep u t, ad ică n u fă rl-d e -p ricin a , căci d in Tatăl este. Iar de v ei lu a şi vei s o c o ti
în cep u tu l cel d e Ia vrem e, e ste şi fără-d e-încep ut - p en tru că nu este su b v rem e F ă c ă to ru l
vrem urilor. U n u l este D u h , D u h u l, Care în să din Tatăl [este], d a r nu (în ch ip ] fiesc [a d ic ă
p re cu m un fiu], c i c u p u rce d e re ". Deci şi aici, auzind pe acest S fân t P ărin te [T eofilact]
zicân d să nu p re su p u i că F iu l este fără-d e-încep ut, se cu v in e să în ţeleg em [acestea] d u p ă
în ţe le su l cei d in tâ i, ad ică fără-d e-pricină. C ăci pentru aceasta a şi p u s m ai întâi n e n ă sc u t,
ap o i ş i fără-d e-în cep u t, ca nu cum va să ne abatem d in soco teala [cugetarea] cea d re a p tă .
44 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOP UL BULGARIEI

Şi so coteşte [cugetă]: un îm părat care are fiu şi voieşte să zidească cetate,

i-a în cred in ţat fiu lu i zidirea acesteia Deci, precum cel care zice: „prin fiul
îm p ăratu lu i s-a zid it cetatea", nu îl num eşte slugă pe fiul îm păratului, ci
arată cu m că fiul şi a re tată şi nu este singur - aşa şi aici, Evanghelistul,
z icân d că „ p rin " F iu l „toate s-au făcu t", a arătat cu m că Tatăl m ijlocitor pe
E l către zid ire - ca să zic aşa - L-a avut, nu ca pe u n m ai m ic decât Dânsul,
ci m a i v ârto s [cu prisosinţă] ca pe Unul Gare este întocm ai întru putere, şi
ca U n u l C are p oate a săv ârşi atâta de m are lăţim e [cuprindere].
Ş i aceasta îţi z ic ţie: d e te turbură pe tin e această pu nere înainte -
a d ică „ p r in " [„toate p rin E l s-au fă cu t"] - şi cau ţi să afli în Scriptură vreo
z ic e re ca re să sp u n ă c u m că C uvântul A cesta [Fiul lui D um nezeu] a făcut
to a te , a s c u ltă -l p e D a v id : „ In tru în c e p u t Tu, D o a m n e , p ă m â n tu l a i
în te m e ia t şi lu c ru ri a le m â in ilo r Tale su n t c e ru rile " (Psalm 101,26). Vezi
că n u a z is că „prin T in e s-au făcut C erurile şi s-a în tem eiat p ăm ân tu l", ci
„Tu l-a i în te m e ia t" şi „lu cru ri ale m â in ilo r Tale su n t"? Iar cum că acestea
D a v id le z ice p en tru C el U nul-N ăscu t şi nu p en tru Tatăl, vei înţelege şi de
la în su şi A p o sto lu l [P avel], care - în Epistola cea către evrei15- to t asem enea
în treb u in ţe a z ă acest g rai [„ p rin "]. Vei înţelege în c ă şi însuşi din psalm ,
p en tru că zicân d : „ D o m n u l a căutat pe păm ânt, ca să audă su sp in u l şi să
d ez leg e pe cei om orâţi şi să vestească în Sio n n u m e le D o m n u lu i"16 (Psalm
101, 20-22), p e care altu l îl însem nează [arată], fără n um ai pe Fiul lui
D u m n ez eu ? C ăci A cesta „a căutat p e p ăm ân t": ori pe acesta pe care ne
m işcă m , ori p e firea n oastră care s-a făcut p ăm ân t, ori p e trup - după
cu v â n tu l care zice: „p ăm ân t eşti [şi în păm ânt te v e i în to a rce ]" (Facere 3,
19) - p e ca re l-a şi lu a t14*17*şi n e-a „d ezlegat" pe n oi care eram ferecaţi cu
le g ă tu rile p ăcatelo r n oastre şi fii ai „celor o m o râ ţi" - ai lui A dam şi ai
E v ei. Ş i „a v e stit în S io n n u m ele D o m n u lu i", căci în tem plu stând învăţa
[p ro p ov ăd u ia] p en tru P ărin tele Său, precum şi D ân su l zice: „A rătat-am

:s „ In z ile le aceste a m a i de pe urmă ne-a grăit n o u ă p rin F iu l, p e Care L-a pus

m o ş te n ito r a to ate şi p rin C are a făcu t şi v eacu rile; (3) C are, fiin d strălu cirea slav ei şi
c h ip u l f iin ţe i L ui şi C are ţin e to ate cu cuvântul p u terii S a le , după ce a săvârşit, prin El
în s u ş i, c u ră ţire a p ă ca te lo r n o astre, a şezut de-a d reapta s la v e i, în tru cele p re aîn alte "
( E vrei 1, 2-3),
14 în textu l Sfintei Scripturi, d in anu l 1988, aici avem : „C ă a p riv it d in în ă lţim e a cea
sfâ n tă a L u i, D o m n u l d in C e r pe p ăm ânt a privit, (2 Ϊ) ca să au d ă su sp in u l celo r ferecaţi,
să d e z le g e p e f iii ce lo r o m o râ ţi, (22) să vestească în S io n n u m e le D o m n u lu i şi lau d a
L u i în I e r u s a lim " (P salm 101, 20-22).
17 A d ic ă , D o m n u l H risto s p rin întru p are a luat asu p ra Sa „ p ă m â n tu l" nostru,
fă c â n d u -S e o m ad ev ărat şi răm ânând D um nezeu adevărat.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIO AN Capitolul 1 45

n u m ele T ă u o a m e n ilo r" (loan 17, 2 6 )1B. A şadar, a cestea [toate] c u i I s e

potrivesc: Tatălui ori Fiului? Toate Fiului, căci E l a v e stit n u m e le T a tă lu i
învăţând [propovăduind]. Deci, după ce a zis acestea, F ericitu l D av id ad u ce
pe urmă [în alcătuirea Psalm ului]: „în tru în c e p u t Tu, D o a m n e , p ă m â n tu l
ai în te m e ia t şi lu cru ri a le m â in ilo r Tale su n t c e r u r ile " (Psalm 101, 26).
O are nu ad everit pe Fiu l îl arată Făcător, iar n u u nealtă?
Iar dacă iarăşi ţi se pare ţie că această punere înainte „p rin " [„toate p rin
El s-au fă cu t"], aduce înlăuntru oarecare m icşorare [Fiului], oare ce v ei zice
când Pavel o pune pe aceasta la Tatăl? Căci zice: „C redincios este D u m n e z e u ,
prin Care n e-am chem at spre îm părtăşirea F iu lu i S ă u " (1 Corinteni 1, 9).
Oare unealtă îl face aici pe Tatăl? Şi iarăşi: „Pavel A p o sto lu l p rin v o ia lu i
D u m nezeu " (Ϊ Corinteni 1,1). Iar acestea su n t destule; să n e întoarcem dar,
iarăşi de unde ne-am abătut [depărtat]: „Toate p rin tr-în su l s-au fă c u t".
M oise, pentru zidirea cea văzută p ov estin d, n im ic n u n e-a a ră ta t n o u ă
pentru cele gân d ite [nevăzute], ia r E v ang helistu l, cu u n cu v â n t p e to a te
cup rinzând u-le, zice: „Toate p rin tr-în su l s-a u fă c u t" - cele v ă z u te şi c e le
gândite [raţionale, nevăzute].

1 , 3k: Ş i fă ră El n im ic n u s-a fă cu t d in ce s-a fă c u t19.

0 , 3*) Facere 1,1,3 /Psalm 32,6 /Înţelepciune 9 , 1,9/ loan 1, IO /
Efeseni 3,9/ Coloseni 1,1 6 /Evrei 1 ,2; 2,10 /Apocalipsa 4 ,1 1
Fiindcă a zis [Evanghelistul] că toate El le-a zidit, ca să nu socotească
cineva că şi pe Duhul Sfânt El L-a zidit, adaugă anum e că „toate p rin tr-în su l
s-au făcut". Care „toate"? Cele făcute. Ca şi cu m ar fi zis că orice lu cru care
este al firii celei zidite, acela s-a făcut de Cuvântul, iar D uhul, fiindcă nu este
al firii celei zidite, pentru aceasta nici nu S-a făcut de D ânsul [Cuvântul].
Aşadar, fără de puterea Cuvântului „n im ica n u s-a făcu t, ce s-a fă cu t" -
în loc de „ce era al firii celei făcu te".

2, 4: în tru El era v iaţă şi v iaţa era lu m in a o a m en ilo r.

(3,4) 3 Regi 23,4 /loan 1,9; 5,26; S, 12; 9, S; 12,35 /1 loan 5,11
Luptătorii îm potriva Duhului [pnevm atom ahii20] aşa citesc acest loc21:
„Şi fără de D ân su l n im ica nu s-a făcut", aici p u n punct şi apoi citesc ca de Ia

ls „Le-am fă c u t cu n o scu t n u m ele Tău şi-l voi fa c e c u n o scu t, ca iu b ire a cu c a re M -

ai iu b it Tu să fie în tru ei şi Eu în tru e i" (loan 17, 26).
w în ediţia d e la 1805, în loc de „şi fără El n im ic n u s-a fă c u t d in ce s-a fă c u t" , s e
găseşte „şi fără de D ân su l nim ica nu s-a făcu t, ce s-a fă c u t".
20 P nevnm tom ehii sunt cei care tăgăd uiesc D u m nezeirea D u h u lu i S fân t şi II s o c o te sc
a fi în rândul făpturilor.
21 [1805] Luptătorii îm potriva D uhului aşa citesc acest loc ca să arate că D u hul C e l
Sfânt este zidit, căci zic ei că acest cuvânt [a! Evanghelistului] p entru D uhul grăieşte, în s ă
se vădesc şi se m ustră îndată. întâi de toate, pentru că acest cu v ân t „ce s-a fă c u t" (loan 1 ,3 ),
46 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

un alt început: „Ce s-a făcut întru Dânsul, viaţă era" - şi tâlcuiesc acest loc
d u p ă a lor m inte, zicând ei că aici Evanghelistul grăieşte pentru Duhul,
spunând: „Ce s-a făcut întru D ân su l" - adică Duhul Sfânt - „viaţă era".
A cestea zic cei dimpreună cu Macedonie22, silindu-se a-L arăta zidire [făptură]
p e D uhul C el Sfânt şi a-L număra [socoti] pe El cu cele făcute [zidite]. însă noi
n u aşa [vom citi], ci punând punct după ceea ce zice „[din] ce s-a făcu t" (loan
1, 3b), d e la alt început citim: „întru Dânsul viaţă era". Şi, fiindcă a grăit
[Evanghelistul] pentru facere - că „toate printr-însul s-au făcut" - zice de
aici şi pentru purtarea de grijă, că nu numai le-a zidit, ci şi „viaţă" celor zidite,
El, Cel C are le ţine, le este - „că întru Dânsul viaţă era".
Ş i ştiu eu că de oarecare din Sfinţi aşa s-a citit locul acesta: „ Ş i fără de
D â n su l n im ica nu s-a făcut, ce s-a făcut întru 23 D â n su l", apoi punând punct
a în cep u t cea răm asă: „viaţă era". Şi socotesc că nici această citire nu este
greşită, ci d e aceeaşi dreaptă înţelegere se ţine, căci şi acest Sfânt, cu dreaptă
socoteală a înţeles. C ăci fără de Cuvântul nim ica nu s-a făcut, [din] ce s-a
făcu t în tru Dânsul, că toate câte s-au făcut şi s-au zidit întru D ânsul - întru
C u v ân tu l zic - fără de Dânsul nu s-au făcut. Apoi, de la alt început începea
[acest Sfân t]: „Viaţă era şi viaţa era lum ina oam en ilo r".
Iar „viaţă" îl num eşte Evanghelistul pe Domnul, ca p e Cel Care ţine viaţa —
tuturor, încă şi ca pe C el Care este pricinuitor de viaţa cea duhovnicească tuturor
celor cuvântători [cugetători, raţionali]. Iar „lum ină" [II num eşte], n u de acest —-
fel, sim ţită, ci gândită, care luminează însuşi sufletul. Şi nu a zis cum că numai
a iudeilor este [„lum ina"], d a tuturor „oam enilor". C ăd toţi oamenii, ca unii
care am lu at [primit] m inte şi cuvânt24 de la Cuvântul Cel C are ne-a zidit pe noi,
sp u n em că ne-am „lu m in at" de Dânsul. Căci cuvântul cel care ni s-a dat no­
uă - pentru care şi ne num im cuvântători - „lum ină" este, care ne povăţuieşte
p e noi la cele ce se cuvine a face şi la cele ce nu se cuvine a face.

lăsân d u -se singur, înseam nă tot lucrul ce s-a făcut. în al doilea rând, „v iaţa" aceasta este şi
„ lu m in ă ", căci m ai pe u rm ă se spune „şi viaţa era lu m in a o a m e n ilo r". A poi, pu ţin m ai
jo s, g răin d Evanghelistul pentru loan [Botezătorul], zice: „A cesta a v e n it sp re m ărturie, ca
să m ărtu risească d espre L u m ină" (Joan 1 ,7 ). Iar Snaintemergătorul loan este adeverit ca
n u p en tru D u h u l Sfânt, c i pentru Fiul a mărturisit, precum din cele ce urm ează vom afla
(după Z igaben).
22 M aced onie a fost episcop pnevm atom ah,tăgăduind D um nezeirea D uhului Sfânt şi
socotin d u -L a fi făptură. P rin această învăţătură M acedonie s-a făcu t începător al acestei
erezii. In istoria Bisericii pnevmitlonwhii au mai fost num iţi şi m acedonieni sau maratonîcni,
după nu m ele celor care au fost propovăduitorii şi oblăduitorii acestei erezii, anum e episcopii
M aced o n ie şi ucenicul său, M aratonie al Nicomidiei. învăţătura lo r eretică a fost osândită
d e către cel d e al IH ea S in o d Ecumenic, care s-a ţinut Ia C onstantinopol, în anul 381.
3 [1805] Iar aici „în tru D ân su l", în loc d e „ p rin tr-în su l", se cu v in e a înţelege.
24 [1805] A dică partea cea cuvântătoare a sufletului.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 47

î , 5 : Ş i lu m in a lu m in ea z ă în în tu n eric ş i în tu n e ric u l n u a cu p rin s-o 2526.

îl, 5) înţelepciune 5 ,6 /loan 3,19; 8,12; 9, 5; 12,46
„ L u m in a " - ad ică C u v ân tu l lui D um nezeu - „în tru în tu n e r ic " - ad ică
în tru m o arte ş i în tru în şela re - „ lu m in e a z ă ". P en tru că şi m o rt fiin d
[D om nul cu trup ul], astfel pe m oarte o a biruit, în cât şi p e cei ce [ea] ap u case
de ü în g h iţise, o a silit de i-a vărsat dintru ea.
Şi întru în şela re a elin ească străluceşte p ro p o v ăd u irea „şi în tu n e r ic u l
pe ea n u a c u p rin s -o ", că n ici m oartea n u o a b iru it p e dânsa, n ici înşelarea,
că n eb iru ită este „ lu m in a " aceasta - D u m n ezeu -C u v ân tu l - zic.
Iar oarecare „ în tu n e ric " au socotit trupul şi viaţa, căci şi în trup fiind şi
în v ia ţa a cea sta , C u v â n tu l a strălu cit. Ş i „ în t u n e r ic u l" - p u te rea cea
îm potrivnică, zic - a ispitit şi prigonit „ lu m in a ", d ar a aflat-o n ea ju n să
[necuprinsă] şi nebiru ită. Iar „în tu n eric" se zice trupul, nu ca şi cum fireşte
este aşa - să n u fie! - ci din pricina păcatului. P en tru că trupul nu a re
nicid ecu m n ici o rău tate dacă fireşte se m işcă [lu crează], iar dacă afară d e
fire se m işcă, şi păcatului slujeşte, „întuneric" şi se face şi se zice [sen u m eşte].

2, 6: F o st-a o m trim is de la D u m n ezeu , n u m e le lu i era lo an .

u . 6) Maleahi 3 ,1 /Matei 3,1; 11,10 /Marcu 1, 2 /Luea 3 ,2
D upă ce n e-a p o v estit [istorisit, vorbit] n o u ă p en tru în su şirea25 cea
m ai înain te d e v e c i a lu i D u m n ezeu -C u vân tu l, fiin d că v o ieşte să sp u n ă
[E vangh elistu l] şi pen tru întru parea C uv ân tu lu i, ad u ce în m ijloc cu v â n tu l
pentru în ain tem ergătoru l [loan]. Căci, înain tem ergător fiind loan, cu v ân tu l
cel pen tru n a şterea lu i p ov ăţu ieşte m ai înain te şi c u o seb ire, spre n a şte re a
D o m n u lu i cea în trup . D eci, zice E v ang helistu l p e n tru în ain te m e rg ăto ru l
că „ fo st-a trim is d e la D u m n e z e u ", în loc d e „s-a trim is d e la D u m n e z e u ",
căci p ro orocii ce i m in cin oşi nu sunt trim işi de la D u m n ezeu . Iar cân d a u z i
că s-a „ trim is d e la D u m n e z e u ", să nu socoteşti că zice [înain tem ergătoru l]
ceva d e-al să u o ri o m en esc, ci pe toate d u m n ezeieşti. P en tru aceasta şi
„ în g e r " 27 se n u m e şte (Marcu 1, 2), ia r al în g eru lu i lu cru l este a n u z ice
n im ic al său 28. Ia r „ în g e r " au zind , să nu so co teşti că fireşte [după fire] a
fost înger, ori d in C eru ri s-a pogorât, ci se n u m eşte astfel p en tru lu cru l şi
slu jb a [slujirea] sa, fiin d că a slujit p rop ov ăd u irii şi m ai în ain te L -a v e stit
pe D om nul. P en tru aceasta, s-a n u m it „ în g er". D rept aceea, şi E v an g h elistu l
[loan], su rp â n d b ă n u ia la celo r m ulţi care au so co tit că în g e r a fo st lo a n
d u p ă fire, zice: „ F o st-a o m trim is de la D u m n e z e u ".

25 în ed iţia d e ia 1805, versetu l 5 este: „ Ş i lu m in a în tr u în tu n e r ic lu m in e a z ă şi

în tu n e ric u l pe ea n u a c u p rin s -o ".
26 [1805J A d ică c u m că D u m nezeu-C uv ântu l este m ai în a in te d e veci.
27 [1805] A d ică v estito r, căci aceasta înseam nă în ro m â n e şte cu v ân tu l înger.
a A dică a n u g r ă i n im ic d e la sin e, ci a spune nu m ai cee a c e îi p o ru n ceşte D u m n e ze u .
48 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

I , 7: Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină,

Ca toţi Sa creadă p n n el. (1, 7) Levîtic 24, 4/FapteleApostolilor19,4
Zice [Evanghelistul]: „Acesta", care era „trimis de la Dumnezeu" (loan
1,6), a venit „să mărturisească despre Lumină". Apoi, ca să nu socotească
cineva că [Fiul] Cel Unul-Născut avea trebuinţă de mărturia acestuia, ca
şi cum i-ar fi lipsit, pentru aceasta adaugă [Evanghelistul] că „a venit"
[loan Botezătorul] „să mărturisească" pentru Fiul lui Dumnezeu, nu ca şi
cum El avea trebuinţă de mărturia lui, ci „ca toţi să creadă prin el". Dar,
oare, au şi crezut toţi prin el? Nu. Aşadar, pentru ce zice Evanghelistul „ca
toţi să creadă"? De ce? în ce-I priveşte pe înaintemergătorul, el pentru
. aceasta a mărturisit, ca pe toţi să-i tragă [plece la credinţă]. Iar dacă unii
nu au crezut, nu el este vrednic de prihănire [învinuire]. De vreme ce şi
soarele, pentru aceasta răsare, ca pe toţi să-i lumineze (M atei 5, 45)·, iar,
dacă cineva încuindu-se pe sine într-o casă întunecoasă, nu se va îndulci
de raza lui, cu ce este vinovat soarele? Aşa şi aici, s-a trimis loan, ca „toţi
să creadă", iar dacă aceasta nu s-a întâmplat, nu este el de vină.
1, 8: Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină.
Fiindcă de mai multe ori [adeseori] se întâmplă ca acela care măr­
turiseşte să fie mai mare decât acela pe care-1 mărturiseşte, ca să nu socoteşti
că şi loan [Botezătorul], mărturisind despre Hristos, mai mare era decât
El, această rea părere scoţând-o afară, [Evanghelistul] zice [despre loan]:
„Nu era el Lumina". Dar ar fi zis oareşcine: „Oare nici pe loan, nici pe alt
oarecarele din Sfinţi nu îl vom numi «lumină»?" îl vom numi „lumină"
pe fiecare dintre Sfinţi, însă „Lumina" - cu articol - nu vom zice. Adică,
de te va întreba cineva: „Oare loan lumină era?", răspunde: „Aşa, cu ade­
vărat". Iar de te va întreba: „Oare loan «Lumina» era?", zi: „Nu, căci nu
este el chiar şi adevărat [deplin, fiinţial] «Lumina», ci lumină prin
împărtăşire, având strălucirea din «Lumina» cea adevărată".
1,9: Cuvântul era Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul,
C a r e V i n e î n l u m e 29. (1 ,9) Isaia 4. 2; 49,6; 60, l i loan l, 4-, 3,19; 8, 12 ; 9 ,5; 12,46 /1 loan 2,8
Voieşte să zică [Evanghelistul] despre întruparea Celui Unuia-Născut: că
„a venit la [întru] ale Sale" (loan 1,11); că „trup S-a făcut" (loan 1,14). Deci,
ca să nu socotească cineva că mai înainte de a Se întrupa nu a fost, pentru
aceasta suie mintea la însuşirea cea mai presus de toată începătura30

29 In ed iţia de la 1805, în Ioc d e „Care lum inează p e tot o m u l, care v in e în lu m e ", se

g ăse şte „C are, v e n in d în lu m e, lu m inează pe tot om ul ce v in e în lu m e".
30 P en tru în ţelegerea dreaptă a acestora, vezi şi tâku irea şi notele de la J cwjt 3, 3“.
TÂLCUIREA SFIN TE! EVANGHELII DE LA 10AN Capitolul 1 49

[mărginirea, hotărnicirea], şi zice: „era" şi mai înainte de a S e întrupa „ L u m in a

cea adevărată". Şi prin aceasta, surpă eresul lui Fotin31 şi al lui P av e l d in
Samosata32, care au dogm atisit [învăţat] că [Fiul] C el U nul-N ăscu t atu n ci a
luat începătură a fiinţei, când S-a născut din M aria, iar m ai înainte d e a ceasta
- adică de a Se naşte din M aria - nu a fost. ■= ■
A scultă şi tu, o, arianu le33, cel care nu-L n u m eşti D u m n ezeu a d e v ă ra t
pe Fiul Iui D u m n ezeu , ce [anum e] zice E v a n g h e lis tu l: „ L u m in a c e a
adevărată"! încă şi tu, o, m aniheule34, cel care zici că su n tem zidiri [făp tu ri]
ale „făcătorului celui ră u ", ascultă ca „L u m in a ce a ad ev ărată lu m in e a z ă
p e tot o m u l"! D eci, fiindcă „ziditorul [făcătorul] cel ră u " în tu n e ric e s te ,
nu ar fi [pu tu t să fi] lu m inat pe cineva, pen tru aceasta, dar, a le „ L u m in ii
celei ad ev ă ra te" su n tem [noi] zidiri [făpturi]. ^ ---------------------
Şi cu m zice [Evanghelistul]: „lu m in ează p e to t o m u l" , d e v re m e c e
vedem pe unii [a fi] întu necaţi? C ât despre Sin e [d esp re „ L u m in ă "], ea p e
toţi îi lu m in ează, căci spu n e-m i m ie: au nu to ţi su n t cu v ân tăto ri35? A u n u
toţi, fireşte, cunosc b in ele şi răul? A u n u au p u te re a-L în ţeleg e d in z id iri
pe Z iditorul? Pentru aceasta, cuvântul [puterea cu v ân tăto are] cel c e n i s-a
dat nouă şi ne învaţă [povăţuieşte] pe noi în chip firesc - care şi leg e fire a scă
se num eşte - acesta se. poate num i „ L u m in ă", care n i s-a d at n o u ă d e la
D um nezeu. Iar dacă [aceia] rău au folosit cu v ân tu l36 [d in tru ei], s in g u ri p e
ei [înşişi] s-au întunecat.

31 E piscop ul Fotin de Sirm iu m , eretic antitrinitar, a fo st în p rim ă fază u c e n ic a l

ierarhului ortod ox M arcel a! A n d rei (cf. Socrate, Istoria bisericeasca, II, 30).
32 Pentru Pavel din Sam osata, vezi nota de la în ain tecu vân tare.
33 A rian este n u m it aici cel ca re era adept al e re ticu lu i A rie. A ce sta a fo s t p r e o t î n
A lexand ria şi fo n d ato ru l ereziei arian ism u lu i, o sâ n d ită la sin o d u l I e c u m e n ic , d in
an u l 325. A rian ism u l tă g ă d u ie şte egalitatea F iu lu i c u T atăl, fă c â n d d in F iu l p r im a
creatură a T atălu i şi n eg ân d , d eci, D u m nezeirea L ui. E re z ia lu i A rie a fo st c o m b ă tu r ă
d e Sfântu l A ta n a sie cel M are, S fân tu l N ico lae al M ire lo r L ic h ic i, S fâ n tu l S p ir id o n a l
Trim itu n d ei, Sfân tu l A lex an d ru a l A lex an d riei şi m u lţi a lţi S fin ţi P ă rin ţi. A rie a m u r it
ia anu l 3 3 6 d. Hr.
31 M aniheism ul, doctrină religioasă gnostică din O rien tu l A p ro p iat, a fost în te m eia tă
de persanul M ani (M aniheu), p e !a jum ătatea veacu lu i a l IH -lea d u p ă H ristos. A ce a stă
erezie susţinea că lum ea e făcută de doi ziditori - u n ul b u n şi u n u l rău - şi e ste g u v e rn a tă ,
după două principii: binele şi rău l, afirm ându-se totodată că m ateria este rea în sin e ş i
d e aceea oam enii se pot m ântui nu m ai prin asceza cea m ai rigu ro asă şi p rin m o rtifica re a
trupului. M aniheii spuneau d esp re H ristos că a a v u t tru p ad ev ărat, d ar n u u n tru p
m aterial, ci u n ul spiritual. A ceastă erezie a fost co m b ătu tă d e S fân tu l Ign atie T e o fo ru l,
Sfântul Irineu, Tertuîjan, C lem ent A lexandrinul şi alţi P ărinţi ai Bisericii.
35 A dică înzestraţi c u p u tere cuvântătoare, cu getătoare, raţio n ală.
36 Vezi nota prem ergătoare.
50 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar unii întru acest fel dezleagă această împotrivire: „luminează"

Domnul „pe tot omul ce vine în lume" - adică în mai bună rânduială37 -
şi se sârguieşte să-şi împodobească [gătească] sufletul său şi să rtu-l lase
neîmpodobit şi neînfrumuseţat38.
1, 10: în lume era şi lumea prin El s-a fă cu t dar lumea nu L-a
cunoscut. < 1, T
OJPilde 8,31 /Bartih3,38! loan 3, 3
„în lume era" ca un Dumnezeu, pretutindenea fiind; încă şi după
purtarea de grijă şi puterea cea ţiitoare cu care ţine toate, se zice că „în lume
era". „Măcar că ce grăiesc eu aceasta" - zice [Evanghelistul] - „«în lume
era», de vreme ce nici lumea nu ar fi fost, dacă El nu o ar fi făcut pe dânsa!"
Dinspre toate părţile [de pretutindenea], Ziditor pe Dânsul îl arată. Mai
întâi, ca şi turbarea lui Maniheu39să o stingă - care zicea că un ziditor rău a
adus întru fiinţă lumea; apoi, şi pentru ca să înceteze nebunia lui Arie, celui
care a zis că făptură este Fiul lui Dumnezeu; încă şi ca să îndemne pe tot
om ul să-L mărturisească pe Făcătorul şi să nu slujească făpturilor, ci
Ziditorului să se închine.
[Evanghelistul] zice: „dar lumea" pe Dânsul „nu L-a cunoscut", în
loc de „norodul cel de rând (simplu] şi neînvăţat, cel ce este lipit lângă
[de] lucrurile lumii". Căci numele acesta „lume", însemnează şi toată
lumea aceasta - după cum aici s-a zis că „lumea prin El s-a făcut" - dar
însemnează şi pe cei ce cugetă cele lumeşti - după cum [tot] aici zice că
„lum ea" pe El „nu L-a cunoscut", în loc de „oamenii cei pământeşti";
fiindcă Sfinţii toţi şi Proorocii L-au cunoscut.
1, 11: întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
a , m Matei 15,24 /Luca 19,14 /loan 5, 40
Aici prea arătat [adeverit] intră [Evanghelistul] în cuvântul cel pentru
întrupare şi toată alcătuirea înţelegerii este întru acest chip [fel].

37 „ V in e în lu m e ", adică în rânduială, în orânduire a lucrurilor şi a îm p rejurărilor în

care se d u ce viaţă m ai arătată, mai văzută. în să mai arătată nu prin slava cea d eşartă, ci
p rin tre z v ie în ain tea S fin ţilo r în g eri, cei care pu rurea ne v eg h e a z ă - d in p o ru n ca
C u v â n tu lu i lui D u m n e ze u - şi ne sta u în tru aju to ra re şi lu m in e a z ă n ep u tin ţa şi
în tu n e cim ea m inţii noastre, adică dăruiesc putere de pătru nd ere şi văzătoare tocm ai
p ărţii cu v ântătoare a sufletu lui nostru.
38 A ici Sfântul Sim eon N oul Teolog ne învaţă aşa: „Precum este acoperăm ântul aşezat
peste o ch i, aşa sunt gândurile lum eşti şi am intirile vieţii, aşezate pe m inte sau pe ochiul
su fletu lu i. C âtă vrem e, d eci, vor fi lăsate acolo, nu vom vedea. D ar cân d vor fi ridicate
p rin a d u c e re a am inte d e m oarte, vom vedea lim pede «L u m in a cea ad ev ărată care
lu m in e a z ă p e tot o m u l care v in e în lu m e»" {FilocaUa rom ânească, voi. 6, ed. iBM B O R ,
B u cu reşti, 1977, p. 28).
3 Vezi m ai sus nota p entru m aniheism .
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 51

„ E ra " cu ad ev ărat „L um in a cea ad ev ărată" fără d e trup „în lu m e " , ş i

nu era cunoscută (loan 1,9-10). A poi şi „întru a le S a le a v e n it" cu trup. Ia r
„ale S a le ", o ri toată lum ea vei înţelege, ori Iudeea, p e care Şi-a ales-o L u i c a
o funie de m oşten ire40 şi ca pe o p arte şi ca pe o av ere a Lui. Şi „ai S ă i" p e E l
„nu L-au p rim it" - ori iudeii, ori şi ceilalţi oam en i care s-au zid it d e D ân su l.
Deci ca şi cum ar plânge de nesocoteala [nesocotinţa] oam enilor şi [totodată]
se m inunează d e iubirea de oam eni a Stăpânului, E vanghelistu l zice: „ a i
S ă i" fiind, „ n u " toţi „L-au p rim it" pe El, căci n u cu sila p e cineva tra g e
D om nul, ci cu voinţă [vrere] şi cu plecare [învoire, consim ţire].

1, 12: Ş i c e lo r câţi L -au p rim it, care cred în n u m e le L u i, le -a d a t

pu tere41 ca să se facă fii ai lu i D u m n ezeu .
(1,12) Deuteronom 7,6 /Isaia 56, 5 /Romani 8,15 /1 loan 3,1 /Galateni 3 ,2 6
M ăcar ro b i, m ăcar slobozi, m ăcar tineri, m ăcar b ătrân i, m ăcar b a rb a ri,
m ăcar elini, „ câ ţi L -au p rim it" p e D ânsul, „le-a d at lo r stă p â n ire , ca să s e
facă fii ai lu i D u m n e z e u ". Şi care su n t aceştia? C ei „care cred în tru n u m e le
L u i". D rept aceea, cei ce „L-au p rim it" pe „ C u v â n tu l" şi p e „L u m in a c e a
ad ev ărată" (loan 1, 9), p rin credinţă L-au lu at şi L-au prim it.
Dar, pen tru care pricin ă nu a zis [E vanghelistu l] că „i-a făcu t p e d â n ş ii
fii ai lu i D u m n e z e u ", ci că „le-a d at lor stă p â n ire ca să se fa că fii a i lu i
D u m n e z e u "? P en tru ce anum e [a zis aşa]? A scu ltă: p en tru că n u este d in
destul [îndestulător] spre păzirea curăţiei [num ai] a se boteza, ci e treb u in ţă
şi de m u ltă o sâ rd ie, ca să păzească neîntinat ch ip u l p u n erii de fiu , cel c a re
s-a închipuit [pecetluit] la [Sfântul] Botez. Pentru aceasta, m ulţi au luat d a ru l
punerii de fiu - cel [dat] p rin Botez dar fiind că s-au lenevit, n u s-au fă c u t
„fii a i Iu i D u m n e z e u " p â n ă în sfârşit42.
în că, p oate, ar fi p u tu t zice cineva şi aceasta: m ulţi îl p rim esc p e D ân su l,
d ar n u m ai p rin a cred e [în E l], p recu m sunt ce i care se n u m esc „ c h e m a ţi"
[cateh u m en i]43; d a r [aceştia] n u su n t încă „ fii a i lu i D u m n e z e u ", ci a u
40 „F u n ie d e m o ş te n ir e " - cu în ţe le su l de „ firu l r o ş u " al a c elo ra c a re p u te a u să
în ţe le a g ă din S c r ip tu ri că D o m n u l Iis u s H risto s e ste M e sia C el a d e v ă ra t. C a re f u s e s e
făg ăd u it d in tru în c e p u t în tre g ii firii o m en eşti (F a cere 3, 15) şi S -a iv it d in tre iu d e i
(F acerea 49, 9).
41 In ediţia d e la 1805, în loc d e „care cred în n u m e le L u i, le -a d a t p u te r e ", se g ă s e şte
„care cred în tru n u m e le L u i, le -a d at lo r stă p â n ire ".
42 „P ână în s fâ r ş it" - adică până la săvârşirea acestei v ieţi pământeşti.
43 în vremurile creştin ism u lu i primar, cateh um en ul era o p erso ană m atu ră, p re g ă ti­
tă p entru prim irea S fân tu lu i Botez care este poarta in trării în creştinism . L itu rgh ia c a te -
h u m en ilo r este p a rte a d in Sfân ta L itu rgh ie rân du ită în tre P ro sco m id ie şi L itu rg h ia
credincioşilor şi care se încheie cu cuvintele preotului; „Câţi sunteţi chem aţi [cateh u m en i],
ie şiţi!", la care cei n eb o tezaţi nu puteau să participe în p rim e le tim pu ri ale cre ştin ism u -
52 Gipitolul 1 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULG ARTEI

stă p â n ire ca, d e v o r v oi, să se boteze şi [astfel] să şe înv red n icească de

a cest d a r al punerii d e fiu.
în c ă va zice cineva şi aceasta: măcar, deşi, prin B otez prim im darul
p u n erii d e fii, însă săvârşirea [desăvârşirea] la înviere o luăm , şi punerea
d e fii cea d ep lin ă atuncea nădăjduim să o luăm [dobândim ], după cum
[A postolul] Pavel zice că punerea de fii o aşteptăm 44 (Romani cap. 8). Aşadar,
p en tru aceasta şi E vanghelistu l loan nu a zis „câţi L-au prim it p e Dânsul,
i-a fă cu t pe ei fii ai lui D u m n ezeu ", ci „le-a dat lo r stăp ân ire , ca să se facă
fii ai lu i D u m n e z e u ", adică „ca în veacul ce va să fie să ia darul acesta"45.

1, 13: C are nu d in sânge, n ici din p o ftă tru p ească, n ic i d in p oftă

b ă rb ă te a sc ă , ci d e la D u m n ezeu s-au n ăscut.
(], I3J loan 3,3,5/ Iacov 1,18 /1 Petru 1,23 /1 loan 5,4
[E v angh elistu l] face oarecum asem ănare a naşterii celei dum nezeieşti
şi a celei tru p eşii, nu cu necuviinţă aducându-ne nouă am in te de durerile
cele tru p eşti ale naşterii, ci, ca prin asem ănare cun oscând noi sim plitatea
şi sm eren ia n aşterii celei trupeşti, să alergăm către darul cel dum nezeiesc. *41

lui. A şad ar, „cei c h e m a ţi" sunt num iţi „catehum enii", cărora li se v estesc cu v in tele lui
D u m n ezeu şi se gătesc p en tru a prim i Sfântul Botez.
41 „C âţi s u n t m ân aţi d e D u h u l lu i D u m nezeu su n t fii ai lu i D u m n e ze u . (15) Pentru
că n -a ţi p rim it ia ră şi u n d u h al ro b ie i, sp re tem ere, ci aţi p rim it D u h u l în fie r ii, p rin
care strig ă m : A w a ! P ărin te! (16) D u h u l însuşi m ărtu riseşte îm p re u n ă cu d u h u l no stru
că s u n te m f i i a i lu i D u m n e ze u . (17) Ş i dacă su n te m fii, su n te m şi m o ş te n ito ri -
m o ş te n ito r i a i iu i D u m n e z e u ş i îm p re u n ă -m o şte n ito ri cu H risto s , d acă p ătim im
îm p re u n ă cu E l, ca îm p re u n ă cu El să ne şi pream ărim . (TSJ C ăci so co te sc că p ătim irile
v re m ii d e acu m nu su n t v red n ice de m ărirea care n i se va d esco p eri. (19) P en tru că
fă p tu ra aştea p tă cu n e ră b d a re d esco p erirea fiilo r lu i D u m n ezeu . (20) C ăci făptura a
fo st su p u să d e şe rtă c iu n ii - nu d in voia ei, ci d in cauza acelu ia care a su p u s-o - cu
n ă d e jd e , (21) p en tru că şi făptura în să şi se va izb ăv i d in robia s tric ă c iu n ii, ca să fie
p ă rta şă la lib e rta te a m ă ririi fiilo r lu i D u m n ezeu " (R om ani 8 ,1 4 -2 1 ).
~:5 A ici S fâ n tu l Sim eo n N oul Teolog n e spune şi acestea: „E o taină nouă şi m inunată.
D u m n e z e u C u v ân tu l a lu at de la noi trupul p e care nu-1 avea după fire şi S-a făcut ceea
ce n u era. Ş i îm p ărtăşeşte celo r ce cred în El din D um nezeirea Sa, pe care n-a dobândit-o
n ici u n u l d in tre îngeri sau oam eni vreodată şi aceştia se fac dum nezei, ad ică ceea ce nu
erau , p rin lu crare şi har. A şa le d ăruieşte lor putere să se facă fii ai lui D um nezeu. De
aceea s-au făcut şi se fac n eîn cetat şi niciodată nu vor înceta să se facă fii ai lui D u m nezeu"
(F ilocalia rom ân ească, voi. 6, ed. IBM BO R, Bucureşti, 1977, p. 132). Iar C u v io su l Isaia
P u stn icu l ne în v aţă aşa: „A ceştia au fost eliberaţi de necazul care a cu p rin s-o p e Eva: «In
d u re ri v ei n a ş te fii» (Facere 3 ,1 6 ). A ceştia s-au eliberat d e am arnica h otărâre, im pusă lui
A d am : « B le s te m a t este păm ântu l în tru lu cru rile tale» (Facere 3 ,1 7 ). A ceştia su nt cei ce
au p rim it h aru l pe care l-a prim it M aria: «D u hul S fâ n t va veni p e ste tin e ş i puterea
C e lu i P re a în a lt te va u m b ri» (Luca 1 ,3 5 ). Pentru că aşa cum necazul a cu p rins-o pe Eva
şi să m â n ţa e i p ână în z iu a d e azi, aşa bucuria a cuprins p e M aria şi p e toţi bunii creştini
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 53

Deci, zice: „care n u d in sânge s-au n ă sc u t", ad ică d in cel ce p riso s e şte
la fem ei în fiecare lună, că d intru acesta este h ra n a şi creşterea p ru n c u lu i;
încă zic [unii] cum că şi săm ânţa întâi se fa ce sâ n g e , ap oi se p re fa c e în
cam e şi în tru cealaltă alcătuire.
D ar era cu putinţă a zice unii cum că şi n aşterea lu i Isaac în tru a ce st fe l
a fost (Facere 18,9-15), în ce fel este naşterea cu care se n asc cei care cre d în
Hristos (că şi Isaac nu din sânge s-a născut, căci lip sise Sarrei s â n g e le cel c e
prisoseşte la fem ei în fiecare lună). Deci, fiindcă era cu p u tin ţă să p re su p u n ă
unii aceasta, adaugă [Evanghelistul]: „nici d in p o ftă tru p ea scă , n ic i d in
poftă b ărb ă tea scă ". C ăci naşterea lui Isaac, m ăcar că n u era „ d in s â n g e " ,
însă era d in „poftă b ărb ătească", căci poftea cu ad ev ărat b ărb atu l c a să i s e
nască Iui pru n c d in Sarra. Iar „din poftă tru p e a sc ă ", p recu m [s-a n ă scu t]
Samuil d in A na (1 Regi cap. 1). D eci vei spu n e d esp re Isaac că [s-a n ă scu t]
„din p o ftă b ărb ătească", iar pe Sam uil „d in p o ftă tru p e a scă " - ad ică a
trupului celui om enesc, căci înseta de a câştiga p ru n c stearp a aceasta [A n a].
Încă şi am ândouă [pofta bărbătească şi pofta trup ească], la am ân d oi [la Isaac
şi Sam uil], pot să se înţeleagă.
Iar de voieşti şi alt oareşce a te învăţa, ascultă: îm preunarea cea tru p ească
ori din aprindere firească se face, că de multe ori v reu nu l s-a în tâm p lat a av ea
alcătuire a trupului mai fierbinte [aprinsă] şi d in tru aceasta este lesn e p le ca t
spre îm preunare - deci pe aceasta o a num it „p oftă tru p ească"; ori d in tru
obicei rău şi hrană neînfrânată pornirea cea spre îm p reu nare n eoprită se face,
pe care „poftă bărbătească" o a numit, ca pe aceea c e nu este lucru al alcătu irii
celei fireşti, ci al neînfrânării bărbatului. încă, poate, fiindcă, u n eori s e află
femeia lesn e plecată către îm preunare, iar alteo ri b ărb atu l, p rin „ p o ftă
b ă rb ă te a sc ă " - înv erşu n area bărbatu lui o a în s e m n a t, ia r p rin „ p o fta
trupească" pe a femeii. Iar acestea toate s-au zis [aici] pen tru cei care d e m u lte
ori întreabă cele fără de socoteală. Căci dintru toate acestea se ad ev ereşte m a i
adevărată o înţelegere, adică arătarea sim plităţii n aşterii celei trupeşti.
Deci, ce avem mai mult [noi] cei care credem în H ristos, decât israilitenii cei
din Lege? Căci şi aceia „fii ai lui Dum nezeu"**46 se num eau (Deuterorwm 32,43).

în veci. D eci, altfel suntem fii ai E vei şi am cu n o scu i b le s te m u l e i p e s te n o i p e n tr u

gândurile noastre rele; şi altfel trebuie să înţelegem că s u n te m fii ai lu i D u m n e z e u , p e n tru
gândurile b u n e ale Sfântului D u h şi pentru patim ile lui H risto s, d aca le a v e m c u a d e v ă ra t
în trupul n o stru " (Filocalia rom ânească, voi. 12, ed. H arism a, B u cu reşti, 199 1 , p . 14 7 ).
“ După cu m glăsuieşte Proorocul M oise în încheierea cântării sale: „ V e seliţi-v ă, C e ru ri,
îm preună cu El şi vă în ch in aţi Lui toţi în g erii lui D u m n e z e u ! V e se liţi-v ă , n e a m u r i,
îm preună cu p oporu l Lui şi să se întărească toţi fiii lui D u m n e z e u ! C ă c i E l v a ră z b u n a
sângele ro b ilo r S ă i şi va răsplăti cu răzbunare v ră jm a ş ilo r S ă i ş i c e lo r c e -L u ră sc le v a
răsplăti şi va cu raţi D o m n u l păm ântul poporului S ă u !" (D eu teron om 3 2 ,4 3 )
54 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

M u ltă este d eosebirea între noi şi între aceia C ăci, fiindcă, Legea întru
:>ate era um bră a celo r ce aveau să fie, nici punerea de fiu n u o da [dădea,
d ă ru ia ] isra ilite n ilo r să o aibă, ci doar ca o în ch ip u ire şi în tru p ild ă
[preîn ch ipu ire]. Iar noi, cu adevărat, prim ind D uhul lui D um nezeu p rin
B o tez, strigăm : „ A w a ! P ă rin te!" (Romani 8 ,1 5 ). Iar la aceia [israiliteni],
p recu m Botezul era cu închipuire şi [arătat] um bros, aşa şi punerea de fii
(Deuteronom 32, 43), pe a noastră, mai înainte [punere d e fii] o închip uia
[p reîn ch ip u ia]; căci m ăcar deşi „ fii" se num eau, dar [acesta era un chip]
u m bros şi nu aveau însu şi adevărul punerii de fii, precum noi [îl avem],
a cu m prin Botez (Romani cap. 8).

1 , 1 4 Ş i C u v ân tu l S -a făcut trup
a , li') Psalm 88,2-31 Isaia 7,14; 35,2; 40,5; 60,1 /Matei 1,16; 17,2 /Luci 1 ,3 5 1
2 Petru 1 , 1 7 /1 loan 1 , 1 / 2 Corinteni 3., 9 /Coloseni 2, 3, 9 /1 Timotei 3, 16/ Evrei 2,11,14
D upă ce a zis cu m că, de vom voi, „fii ai lu i D u m n ezeu n e fa ce m "
(loan 1, 12) cei ce credem în Hristos, aduce pe urm ă şi pricina [izvorul,
tem eiu l] acestui atât de m are bine. Căci, zice: ce este ceea ce n e-a pricinuit
n o u ă această pu n ere de fii? Voieşti să te înveţi? A ceasta este că: „C u v ân tu l
tru p S -a fă c u t". Iar când auzi cum ca „trup S -a fă c u t", să n u socoteşti că a
ieşit d intru firea Sa şi S-a schim bat în trup - căci nu ar fi fost D u m nezeu ,
de s-a r fi sch im b at şi s-ar fi prefăcut47~, ci cum că răm ân ân d ceea ce a fo st
[adică D u m n ezeu ], S-a făcut ceea ce nu a fost [adică om ].
Ia r A polinarie laodiceeanul48*de aici a alcătuit eres, căci el dogm atiseşte
[în v a ţă ] cu m că D o m n u l şi D um nezeul nostru nu a lu at d ep lin firea
o m en ea scă - a d ică tru p cu suflet cuvântător şi în ţeleg ăto r [cugetător,
raţion al]. C ăci zicea [A polinarie]: „Ce trebuinţă avea D u m nezeu de su flet,
av ân d D u m n ezeirea care ocârm uia trupul, în ce ch ip av em noi su fletu l
ca re în d rep tează şi m işcă trupul nostru ?" Şi avea spre aju torare - precum
so co tea el - acest grai de faţă: „ Ş i C uvântu l trup S -a fă c u t"; căci spunea el
că n u a zis [E vangh elistu l] cum că om S-a făcut [D om nul], ci trup - aşadar,
n u a lu at su flet care are m inte şi cuvântare [parte cuvântătoare], ci trup
fă ră d e m in te şi n ecu v â n tă to r. Şi, precu m se p a re , n u ştia tică lo su l
[A p olin arie] c u m că Scriptura de m ulte ori din parte n u m eşte tot întregul.
A d ică , v rân d să p om en ească [Scriptura] de om întreg, din p arte - de la

47 „S-ar fi p refăcu t" în înţelesu l că s-ar fi străm utat din firea Sa dum nezeiască.
48 A p olinarie, ep isco p de Laodiceea, afirma că H ristos este cu totul d eosebit d e noi,
n e a v â n d su flet o m en esc. Su sţin ând că M ântuitorul nu are o fire om enească deplină,
ap o lin arism u l a fost con d am nat de Sinodul al Η-lea ecum enic (381) şi com bătut d e Sfântul
A ta n a sie cel M are, Sfân tu l G rigorie de Nazianz, Sfântul G rigorie de N issa şi d e alţi S fin ţi
P ărin ţi. A p o lin arie a m u rit pe la anul 390 d. Hr.
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA 1 0 AN Capitolul 1 55

„ su fle t" zic - îl n u m eşte pe d ân su l, precum : „Tot s u fle tu l care n u s e va

tăia îm p r e ju r să se o m o a re ''49 (Facere 17, 14) - că iată, în loc de a n u m i
întreg om u l, a z is n u m ai o parte - su fletu l; şi ia ră şi, d e la „ tru p " n u m e ş te
[Scriptura] în treg u l om , precum atunci când zice: „ Ş i va v ed ea to t tru p u l
m ân tu irea lu i D u m n e z e u "50 (Isaia 40, 5-6), căci v o in d să zică „tot o m u l" ,
num ele de „ tru p " l-a în treb u in ţat51. D eci, [tot] aşa, şi E v an g h elistu l, în. loc
de a zice „C u v ân tu l o m S-a fă c u t", a zis „ C u v â n tu l tru p S -a fă c u t" , d in
parte num indu-1 pe om , care este alcătu it d in su flet şi d in trup . Şi, p o a te ,
fiindcă tru p u l este lu c ru străin [osebit, n ea p ro p ia t] d e firea cea d u m ­
nezeiască, v râ n d E v an g h elistu l să arate sm eren ia ce a n em ărgin ită a lu i
D u m nezeu , d e trup a p om en it, ca să ne sp ă im ân tăm d e iu b irea de o a m e n i
a L u i cea n esp u să . C ăci pen tru m ân tu irea n oastră, p e cel care este d e p a rte
[neapropiat] d e firea L u i şi cu totul stră in - z ic a n u m e tru p u l - l-a lu a t;
pentru că su fletu l are oarecare apropiere că tre D u m n ezeu , iar tru p u l cu
totul [cu osebire] n u a re n ici o îm părtăşire. D e ci, p re cu m socotesc, p e n tru
aceasta E v a n g h elistu l a în treb u in ţat aici n u m ai în su şi n u m ele tru p u lu i,
nu ca şi c u m tru p u l cel ce s-a lu at era lip sit d e su flet, ci sp re m ai m u ltă
arătare a tain ei ce le i m in u n ate şi în frico şa te52. C ă ci, d acă În tru p â n d u -S e ,
C uvântul nu a lu at su flet om enesc, încă su n t n ev in d ecate sufletele n o a stre ,
căci ceea ce n u a lu at [D om nul], n ici nu a sfinţit. Şi câ t este de râs [caragh ios,
n ebun esc]! S u fle tu l în tâ i p ătim in d (căci a cesta e s te c e l care s-a p le c a t

w în ed iţia d in 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „ Ia r c el d e p arte b ă rb ă te a scă n e tă ia t

îm p re ju r, care n u s e va tăia îm p re ju r, în ziu a a o p ta, s u fle tu l a c e la se v a s tâ r p i d in
poporu l său, că ci a c ă lc a t leg ăm ân tu l M e u " (Facere 1 7 ,1 4 ).
M în ediţia d in 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „ « Ş i se va arăta slava D o m n u lu i ş i to t
trupul o va ved ea, căci gu ra D o m n u lu i a grăit». (6) U n glas zice: «S trig ă!» Ş i eu z ic : «C e
să strig ?» T o t tru p u l este ca iarba şi toată m ărirea lu i, ca flo a re a c â m p u lu i!" (Isaia 40, 5-6).
31 Pentru cele p om en ite aici d e Sfântul Teofilact, v ezi în Sfânta Scriptură şi alte ex e m p le :
Facere 6 ,1 9 ; 9 ,1 5 -1 6 ; L ev itic 1 7 ,1 1 ; Psalm 6 4 ,2 ; 1 4 4 ,2 1 ; Ierem ia 2 5 ,3 1 ; 3 2 , 2 7 ;lez ech iit 2 0 ,4 8 ;
21, 4-5; loil 3, 1; Z aharia 2, 17; M atei 5, 29-30; 6, 22-23; Luca 11, 34-36; loan 17, 2; F a p tele
A postolilor 2 .1 7 ; 1 P etru 1, 24.
51 Pentru această u im ito are şi d u m nezeiască taină, Sfân tu l S im eo n N oul T e o lo g ne
învaţă: „[Prea S fân ta Fecioară M ariaj a fo st m am ă a L ui în chip p ro p riu , ca u n a c e L-a
n ăscu t p e A cesta în ch ip d e n eg răit şi fără bărbat, tru p eşte. Iar Sfin ţii toţi îl au ca u n ii ce
L-au zăm islit p e El d u p ă h a r şi d upă dar. D in M aica Lui P reacu rată a îm p ru m u tat tru p u l
Său preacu rat, d âru in d u -i în schim b D u m nezeirea - sch im b m in u n at şi nou ! D in S fin ţi
nu ia tru p , c i le îm p ă rtă şe şte lo r trupul Său în d u m n e ze it. P riv e şte ad ân cu l tainei! H a ru l
D uhului sau fo cu l D u m n ezeirii este a l M ân tu ito ru lu i şi D u m n ezeu lu i nostru, d in fire a şi
din Fiinţa L ui, iar tru p u l L u i n u este de acolo, ci d in tru p u l p reacu rat şi sfânt ai N ăscăto arei
d e D u m nezeu şi d in sâ n g e le ei p rea nep rih ănit d in care luându-1 şi l-a în s u ş it" (F iloca lia
rom ânească, v o i. 6, ed . 1BM BO R , Bucureşti, 1977, p. 160).
56 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu v in telo r şarp elu i şi s-a am ăgit în Rai, apoi şi m âna s-a întins, urm ând
d o m n u lu i şi stăp ân u lu i său care este sufletul - Facere 3 ,1 -7 ), sluga - care
este trup ul - să se ia şi să se sfinţească şi să se vindece, iar dom n ul [sufletul]
să fie lăsat n elu at şi nevindecat [de M ântuitorul H ristos]. D ar A polinarie,
p răp ăd ească-se [cu b ârfelile Iui]!
Iar noi, cân d au zim că „C uvântul trup S -a fă c u t" cred em că om
d esăv ârşit [S-a făcut D om nul], fiindcă Scriptura obişnu ieşte a num i d e la
o p a rte - „ tru p " sau „su flet" - pe om ul cel ce este alcătu it din am ândouă.
în că şi N estorie53 se surpă din graiul acesta, căci acela zicea cu m că nu
în su şi D u m n ezeu -C u vân tul S-a făcut om , zăm islindu -Se din preacuratele
s â n g iu ir i al S fin te i F ecio a re, ci a n ă scu t F ecio ara o m ; şi, a cest om ,
u m p lâ n d u -se d e darul a tot felul de fapte bun e, îl avea p e C uvântu l lui
D u m n ezeu d im preună u nit cu dânsul, C arele îi şi d ăd ea pu tere asupra
d u h u rilo r celor necurate. Şi dintru acestea N estorie dogm atisea [învăţa] a
fi d oi Fii: u nul, Fiul Fecioarei - Iisus om ul şi un altul. F iu l lui D u m nezeu ,
C are era îm preu nă u nit cu om u l [Iisus] şi n edespărţit de dân su l, în să după
d ar şi d u p ă priinţă [prielnicie, aplecare] şi după dragoste, ca unul care era
om îm bu nătăţit. A cestea dogm atisea [învăţa] N estorie, de b u n ăv oie făcân-
d u -se su rd către adevăr, căci de ar fi voit, l-ar fi au zit şi el pe acest fericit
E v a n g h elist, z icân d : „C u v ân tu l trup S -a fă cu t". C ăci, oare, n u d e aici în
ch ip a d ev erit este v ăd it şi m ustrat [N estorie]? Pentru că în su şi C uvântu l
S -a fă c u t om , [căci] n u a z is [E v an g h elistu l]: „aflân d o m , C u v â n tu l
d im p reu n ă S -a u n it cu d ân su l", ci „însuşi Acela om S-a făcu t".
în c ă se surpă de aici şi eutihienii54 şi Valentin55 şi M aniheu56, căci aceştia
ziceau cu m că după nălucire S-a arătat Cuvântul lui Dumnezeu. Asculte, dar,

53 N estorie înv ăţa că în M ântuitorul Iisus Hristos sunt două persoane: persoana divină
a Fiu lu i lui D um nezeu - născut d in Tatăl, mai înainte d e toţi vecii - şi persoana um ană sau
istorică a lui Iisus H ristos - cu care S-a născut din Fecioara M aria A ceastă rătăcire eretică
d u ce la concluzia că D um nezeu Tatăl a avut doi Fii, iar Fecioara M aria nu L-a născut pe
Fiul lu i D um nezeu, ci num ai pe omul Hristos. Com bătând erezia lui N estorie, Sfântul
C h irii al A lexandriei s-a sârguit ca M aica Dom nului să fie cinstită ca „N ăscătoare de
D u m n ezeu ". în văţăturile lui N estorie au fost osândite la cel de al ITI-lea Sinod Ecumenic,
care s-a ţinut la Efes, în anul 431. Nestorie a murit în exil, p e la anul 450 d. Hr.
54 N u m ele acestei erezii p ro v in e de la Eutihie, un arhim and rit b ătrân d in Con-
stantin opol. A cesta luptase cu m ultă râvnă împotriva ereziei lui N estorie, d ar a căzut în
cealaltă extrem ă. D acă N estorie îm pinsese atât de departe deosebirea celor d ouă firi din
P ersoana M ântuitorului, încât a ajuns să spună că în Iisus Hristos su nt d ouă persoane
diferite, Eutihie exagera atât de m uit unirea celor două firi, încât făcea d in ele o singură fire
- în greceşte m onofisis. Din această pricină, învăţătura rătăd tă a lui Eutihie a p rim it num ele
d e m onofizism sau eutihianism . Erezia lui Eutihie a fost osândită la sinodul al IV-Iea Ecumenic,
care s-a ţinut la C alced on, în anul 451. Atunci, prin darul Duhului Sfânt, s-a exprim at
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 57

că „Cuvântul trup S-a făcut"! Nu a zis [Evanghelistul] cu m că „trup S -a nălucit

[închipuit], ori S-a părut", ci cum c ă S-a făcut [astfel] după adevăr şi cu fiinţa,
iar nu după nălucire. Căci este lucru necuviincios şi nebun esc a cred e că Fiul
lui Dum nezeu, „A devărul" fiind şi num indu-Se (loan 14, 6), să fi m in ţit
omenirea - căci întru acest fel este nălucirea, arătare m incinoasă cu adevărat.

1 ,14b: Ş i S -a să lă şlu it în tre57*n o i ■

(1, 14Ί Psalm 88 , 2-3 /Isaia 7,14; 35,2; 40, 5; 60,1/ Matei 1,16; 17, Ϊ /Luca 1,35/
2 Petro 1,17/1 loan 1,1 /2 Corinteni 3,91 Coloseni 2, 3,9 /1 Timotei 3,16 /Evrei 2,11,14
Fiindcă m ai sus a zis că „C uvântul trup S -a fă c u t" , ca să n u so co tească
cineva cum că cu o fire de aici [din acest m om ent] S-a fă cu t H ristos, p en tru
aceasta [Evanghelistul] adaugă: „şi S -a să lă şlu it în tru n o i" , ca să arate
cele două firi: pe a noastră [omenească] şi pe a C u v ân tu lu i [d um n ezeiască].
C ăci, precum de o fire este sălaşul şi de altă fire cel ce se sălăşlu ieşte întru
el, aşa şi C uvântul - de vrem e ce se zice că „ S -a s ă lă ş lu it în tru n o i" , adică
întru firea noastră - de altă fire este, d eosebită d e a n oastră. [A şad ar]
ruşineze-se arm enii53, cei care o fire cinstesc!
Deci, prin aceea ce grăieşte: „C uvân tu l tru p S -a fă c u t" , ne în v ă ţă m că
însuşi C uvântul om S-a făcut şi Fiu fiind al lui D u m n ez eu S-a fă c u t şi Fiu
al fem eii, care după adevăr „N ăscătoare de D u m n e z e u " se n u m e şte , ca
aceea [ca una] care L-a n ăscut pe D um nezeu cu tru p 39.

învăţătura ortodoxă referitoare Ia firile din Persoana M ântuitorului: în D om nul Iisu s H ristos
sunt două firi, dum nezeiască şî om enească, unite într-o sin gu ră P ersoană d iv in o -u m an ă,
firi unite în chip neam estecat şi neschim bat, neîm părţit şi ned espărţit.
s Valentin este autorul unui sistem gnostic p e care e) l-a ră sp â n d it atât în A lex an d ria,
cât şi în Rom a, un de a şi m urit, pe la an u l 160. Printre aite lu cru ri rătăcite, e l în v ăţa că
Iisus cel ceresc - care, d upă Învăţătura lui, era un eo n cu o stră lu cire c u totu l a p a rte - s-
a coborât la B otez asupra om ului Iisus, iar acesta a p ro p o v ăd u it tim p d e u n an . V alen tin
socotea că această închipu ire a sa ar fi adevăratul M ân tu ito r. în v ăţătu rile lu i au fo st
combătute de m ai m ulţi învăţaţi creştini, cu osebire de T ertu lian .
36 Pentru m aniheism vezi nota d e la loan 1 ,9 .
57 în ediţia de la 1805, în loc de „ în tre ", se găseşte „ în tr u ".
55 Este cunoscut că în veacurile V-VI creştinii arm en i au îm b ră ţiş a t cu p riso sin ţă
erezia m onofizită. In învăţătura lor de credinţă, armenii au p rim it n u m ai în v ăţătu rile
celu i de al IlI-lea sinod ecumenic şi nu au acceptat n icid ecu m în v ăţătu rile s in o d u lu i de
la C alcedon, Vezi şi nota premergătoare d espre eutihianism .
” Aici, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă astfel; „Hotărându-se să coboare în
fiinţă, precum numai El a ştiut, Cuvântul Cel mai presus de fiinţă şi Făcătorul tuturor
celor ce sunt, a adus raţiunile naturale ale tuturor lucrurilor văzute şi cugetate (inteligibile)
împreună cu înţelesurile necuprinse ale propriei Dum nezeiri. Dintre acestea raţiunile
celor cugetate sunt Sângele Cuvântului, iar raţiunile celor sensibile sunt Trupul Lui văzut.
Deci, Cuvântul fiind învăţătorul tuturor raţiunilor duhovniceşti, atât al celor din lucrurile
văzute, cât şi al celor din realităţile inteligibile, după cuviinţă şi cu drept cuvânt dă celor
58 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Ia r p rin ceea c e zice: „S-a sălăşlu it în tru n o i", aceasta n e în v ă ţă m , c a să

c r e d e m j c ă sunt] d o u ă firi întru Cel U nul H ristos. C ăci, m ă c a r deşi U n u l
este c u Ip ostasu l - ad ică cu F aţa [Persoana] - în să [e] în d o it în firi, căci este
D u m n e z e u şi O m . Iară firea cea dum nezeiască şi cea o m en ească nu este
u n a, m ă c a r deşi în tru U nul se privesc [se văd a fi], în tru H risto s zic.

1 ,14c: Ş l am v ă z u t slava L u i, slav ă ca a U n u ia -N ă s c u t d in T atăl, p lin

d e h a r *60 şi de a d e v ă r. Î2,14'7 Psalm 88,2-3/baia 7,14; 35,2; 4 0, 5; 60,1/Matei 1,16; 17,2/
Luca 1,35 /2 Petru 1,17 /1 ioan 1,1 /2 Corinteni 3, 9! Coloseni 2,3,9 /1 Timotei 3,16 1Evrei 2,11,11
F iin d c ă a zis c ă „ C u v ân tu l trup S-a fă c u t", a d u ce p e u rm ă de aici [d e
a c u m , d in acest loc] că „am v ăzu t slava L u i", ad ică c u „ tru p " fiind El.
C ă c i d a c ă faţa lui M oise - d u p ă ce s-a strălucit [ea] d in tru g răirea cea că tre
D um nezeu (Ieşire 34, 29,35) - nu puteau s-o v a d ă israiliten ii, cu m u lt m ai
v â r t o s D u m n e z e ire a C elu i „ U n u ia -N ă s c u t" g o a lă n - a r fi în c ă p u t-o
A p o sto lii, d e n u s -a r fi a rătat prin tru p 61.
„Ş i am v ă z u t s la v a " - nu acel fel [de slavă] p re c u m a v e a M oise, sa u
c u ce fel d e slav ă i s-a u a rătat Proorocului H e ru v im ii şi S erafim ii (îezechiil
1,4-28), ci acest fel d e slavă, p recu m se cu v e n e a s ă fie la F iu l C el „ U n u l-
N ă s c u t d in T a tă l" , care, fireşte [în chip firesc], e s te în tru El. C ă ci a ce a
p ă r tic ic ă d e c u v â n t „ c a ", aici n u este a ră tă to a re d e a s e m ă n a re , c i d e
a d e v e rire şi d e n eîn d o ită [neîndoielnică] h o tărâre. P re c u m n o i, v ă z â n d u n
îm p ă r a t cu s la v ă m u ltă trecân d , zicem : „ca u n îm p ă ra t a ie ş it", în loc d e
„ ca u n u l care c h ia r şi cu a d ev ărat e îm p ă ra t". A şa d a r, şi a ici „ [sla v ă ] c a a
U n u ia -N ă s c u t" su n tem d atori să o înţelegem în loc d e „ sla v a p e c a re a m
v ă z u t-o , era slav ă c a A celuia C are e ch iar [deplin] şi cu a d e v ă ra t F iu ".

v red n ici să m ănânce, ca p e un trup, ştiinţa cuprinsă în raţiun ile lu cru rilo r v ăzu te şi să
bea, ca p e un sânge, cunoştinţa aflătoare în raţiunile celo r inteligibile. Iar oasele, ad ică
raţiu n ile m ai presus d e înţelegere despre D um nezeire, care d ep ăşesc în chip n esfârşit
toată firea creată, nu le d ă, neavând firea celor create vreo p u tere ca să intre în legătu ră
(relaţie) c u acestea. Şi, iarăşi, trupul Cuvântului este virtutea adevărată, sângele cunoştinţa
fără d e greşeală, iar oasele, teologia (cunoştinţa de D um nezeu) cea negrăită. Căci, p recu m
sân gele se preface în fo rm a trupului, tot aşa cunoştinţa s e preface p rin făp tu ire în virtute.
Ş i, p re cu m oasele su sţin sângele şi trupul, la fel, raţiunile m ai p resu s d e orice în ţeleg ere
d esp re D um nezeire, aflând u-se în sânul făpturilor, creează şi susţin în chip neştiu t fiin ţele
lu cru rilo r şi dau n aştere oricărei cunoştinţe şi v irtuţi" (Filocnlia rom ân ească, voi. 3, ed.
H u m an itas, B ucureşti, 1999, pp. 130-131).
60 în ediţia d e ia 1805, în loc de „har", se găseşte „d ar".
61 A d ică A p ostolii n u ar fi p u tut încape, nu ar fi p u tu t cu p rin d e slava d ep lin ă şi
d ezv e lită („goală" - d ezgolită) a Dum nezeîrii Fiului, d acă ea n u s-ar fi arătat prin trupul
D o m n u lu i H ristos. Ia r p rin cele petrecute pe M untele Tabor se ad ev ereşte slava d u m ­
n ezeiască şi pentru A po sto li şi pentru toţi cei care tăgăd uiau slav a d in tru graiurile şi
făp tu irile m inu nate a le M ântuitorului (M atei 1 7 , 1-9).
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 59

„P lin d e d a r şi de ad evăr". „D e dar" era „ p lin ", fiindcă şi cu v ân tu l L u i

era „plin d e d a r " , aşa grăind, precum şi D avid zice: „V ărsatu -s-a d a r în
b u z e le T a le " 62 (Psalm 44, 3), şi E vanghelistul [Luca]: „se m irau to ţi d e
cu v in tele d a ru lu i care ieşeau din gura L u i" (Luca 4, 22). în că şi tu tu ror,
tăm ăduiri le dăruia, celor ce aveau trebuinţă d e ele. Iar „de a d e v ă r" era
„ p lin ", fiindcă şi Proorocii şi M oise însuşi, câte ziceau sau făceau, toate e ra u
închipuiri63 [preînchipu iri], iar H ristos pe cele care le zicea le şi făcea, to a te
erau „p lin e d e ad ev ă r", căci însuşi Darul şi în su şi A devăru l fiind, E l şi
altora pe acestea le da [dădea].
Şi unde „au v ă z u t" ei [A postolii] „ s la v a " Lui? P oate u n ii v or b ă n u i
[presupune] că în m u n tele Taborului (M atei 17, 1-9) - şi poate şi a c e a sta
este adevărată însă nu n um ai în m unte ci, în tru toate cele pe care E l le
făcea şi le zicea, „v ed eau slav a L u i".

1, 15: lo a n m ă rtu rise a d esp re El şi strig a , z icâ n d : A cesta era d e s p r e

C are am z is: C e l C are v in e după m in e a fo s t în a in te a m ea , p en tru că m a i
în a in te de m in e era64. ( 1 , 15) M atei3,U / M arcu l, 7 /Luca3 ,1 6 / loan 1,27,30; 8,58
M ărturia lu i lo an [B otezătorul] ad eseori o ad u ce E v an g h elistu l, d a r
n u pentru ca p e Stăp ân u l să-L facă v red n ic d e crezare d in tru m ă rtu ria
slu g ii, ci fiin d că n oroad ele la m are cinste îl av eau p e lo a n - pen tru a c e a s ta
pricin ă îl a d u ce spre m ărtu rie pentru H risto s p e lo a n , cel care la d â n ş ii
părea a fi m are şi p en tru aceasta m ai m ult d ecât toţi era v red n ic de crez a re .
Iară ceea ce zice [E vanghelistul]: „ strig a " - în d răzn eala cea m u ltă a
lui lo an o arată, p eh tru că n u în vreun u ngh er, ci cu m u ltă în d ră z n e a lă
„ strig a " p en tru H ristos.
Şi ce zicea? „A cesta era p en tru C arele am z is ". Şi m ai înain te d e a -L
v ed ea pe H risto s, lo an m ărtu risea pentru D ân su l. Iar aceasta, cu a d ev ă ra t,
s-a făcu t p rin b u n a -v o in ţă a lui D u m n ez eu ca să n u se. p ară c u m că
[B otezătoru l], făcân d h a r [hatâr, favoare] în ain tea lu i H ristos, m ă rtu risea
cele bune p en tru D ân su l. Pentru aceasta şi z ice „p en tru C a rele am z i s " -
ad ică şi m ai în a in te d e a-L ved ea pe El.

62 în ediţia d in 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „ îm p o d o b it e şti cu fru m u se ţe a m a i

m u lt d ecât fiii o a m e n ilo r; rev ărsatu -s-a har pe b u z e le ta le. P en tru aceasta te -a b i ­
n ecu v ân tat p e tin e D u m n e z e u , în v e a c" (Psalm 44, 3).
63 închip u iri n u cu în ţe le su l d e năluciri, ci preîn ch ip u iri, în ain te-v estiri ale p lin ă tă ţii
F iu lu i iu i D u m n ezeu în tru p at.
w în ediţia d e la 1805, versetu l J5 este: „lo an m ă rtu rise a p e n tru D â n su l ş i s tr ig a
g răin d : A cesta e ra p e n tru C arele am zis: C el C e v in e d u p ă m in e m a i în a in te d e m in e
S -a fă cu t, că m a i în tâ i de m in e a fo s t" .
60 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ C el C e vin e d u p ă m in e " - adică după an ii naşterii, p en tru că după

n aşterea ce a cu trup , înaintem ergătorul era cu şase lu n i m ai înainte de
H ristos (Luca 1,26, 36). Acesta „m ai în ain te de m in e S -a fă c u t" , în loc d e
„m ai cin stit şi mai slăv it decât m ine S-a făcu t". Pentru ce? „Pentru că şi
«m ai în tâ i de m in e a fost», după D um nezeire".
Iar a rie n ii, fără d e so coteală au tâ k u it cu v ân tu l acesta, v oin d să
d ov ed ească cum că F iu l lui D um nezeu nu S-a n ăscu t din Tatăl, ci S-a făcut
ca u na din zidiri [făpturi]. Şi zic [ei]: „Iată, loan m ărturiseşte pentru Dânsul:
« m ai în a in te de m in e S-a făcut», adică «m ai înainte de m in e S-a făcu t şi
S-a z id it d e D u m n ezeu , ca u na din făpturi»". Dar, se m ustră şi se vădesc
că rău în ţeleg cuvântul, din cele m ai de pe urm ă. C ăci ce înţelegere [noimă]
se p oate arăta, când zice: „Acesta, adică H ristos, «m ai în a in te de m in e S-
a fă cu t» , adică m ai înain te de m ine S-a zidit, pentru că «m ai în tâ i de m in e
a fo s t» "? C ăci cu to tu l fără d e socoteală [socotinţă] este a zice: „Pe A cesta
L-a z id it D u m n ezeu m ai înainte, pentru că «m ai în tâ i d e m in e a fo st» ",
căci, d im p otriv ă, m a i vârtos d ator era a zice: „A cesta m ai întâi de m ine
este, p en tru că m ai înainte de m ine S-a făcut, adică S-a z id it". Iar acestea
su n t cele ale arienilor.
Iar noi, cu dreaptă-credinţă înţelegem că „C el Ce v in e dup ă m in e ",
d u p ă N aşterea cea d in Fecioară cu trup, „m ai în a in te de m in e S-a fă cu t",
în loc d e „m ai slăvit şi mai cin stit decât m ine S-a făcut, dintru m inunile
cele ce s-au săvârşit la D ânsu l" - adică din N aştere, d in chipul [felul]
traiu lu i v ieţii, din înţelepciu n e - „şi cu cuviinţă aceasta s-a făcut, că «m ai
în tâ i d e m in e a fo st» după N aşterea cea m ai înainte de v eci din Tatăl, cu
toate că d up ă m ine a venit, după venirea cea cu trup ".

2, 16: Ş i d in p lin ă ta tea Lui n oi toţi am lu at, şi har p este har65.

(1, 16) Romani S, 15/ 2 Corinteni 8,9 /Efeseni 1,6; 3,19 /Coloseni 1,19; 2,9-10
Şi acestea sunt graiuri ale înaintem ergătorului, care pentru H ristos
spu n ea: „«N oi toţi» Proorocii «d in p lin irea L u i» [H ristos] «am lu at», căci
nu atâta are «d aru l»66, cât au oam enii cei purtători de D u h , ci izvor fiind a
tot b in e le şi a toată înţelepciu nea şi proorocia, le izvorăşte p e acestea tutu­
ror celor vrednici şi, izvorând-o, plin răm âne [«darul»] şi niciodată nu se
d e şa rtă ".
în că „am lu at, şi d a r " - adică pe al Legii celei Noi - „pentru d a r" -
p en tru L egea cea Veche; căci fiindcă Legea aceea a îm bătrânit şi s-a slăbit,

6:1 în ediţia de la 1805, versetul 16 este: „Ş i din p lin ire a Lui n o i to ţi am luat, şi dar
p e n tru d a r".
66 Adică nu este mărginit „darul" la aceasta, ci pururi şi neîncetat se revarsă, ca unul
ce e dumnezeiesc.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 61

în locul aceleia, p e cea N ouă o am luat67. Şi cu m d e zice, n u m in d „ d a r " ,

Legea cea Veche? Pentru că şi iudeii, după d a r [har] s-a u făcu t fii şi s-a u
prim it, căci zice: „N u pentru că v-aţi în m u lţit v o i, ci p e n tru p ă rin ţii v o ş tri
v-am ales pe v o i" 68 (Deuteronom 7, 7-8). D eci şi c e i v e ch i în „ d a r " s -a u
prim it şi noi - fără de îndoială - în „d ar" su n tem m â n tu iţi69.

1, 17: P en tru că Legea p rin M o ise s-a d a t, ia r h a ru l şi a d e v ă ru l a u

v en it p rin Iis u s H ristos70. a , V ) Ieşire 20, l /Romani 3,24; 5,21; 6,14 /Evrei 7,19
Ne tâlcuieşte nouă cum am lu at dar m are p en tru d a r m ic, şi z ic e „că
Legea prin M o ise s-a d a t", m ijlocitor punând D u m n ezeu u n om - p e M o ise
zic iar Legea cea Nouă „prin Iisu s H ris to s ", care şi „ d a r" se n u m e ş te ,
pentru că n e-a dăru it nouă D um nezeu nu n u m a i ie rta rea p ăcatelo r, c i şi
punerea de fii (Romani cap. 8). Iar „ad ev ăr" se n u m e şte [L egea c e a N o u ă ],
de vrem e ce [toate] câte cei vechi cu închip uire [p reîn ch ip u ire] o ri au v ă z u t
ori au zis, pe acelea lum inat le-a propovăduit A cesta. D e ci, L egea c e a N o u ă
- care şi „d ar" şi „ad ev ăr" se n u m eşte - , nu o m sim p lu a u n eltit [a av u t, a
întrebuinţat] ca m ijlocitor, ci p e F iu l lui D u m n ezeu .
Şi vezi cu m la [Legea] cea Veche a zis că „s-a d at p rin M o is e " - căci
slugă şi slujitor era acesta - iar la [Legea] cea N ou ă n u a zis „s-a d a t", ci „s-a

”Γ A ici Sfântul Sim eon N oul Teolog ne d esco p eră a cea stă taină: „Şi p re c u m d in
«plinătatea L ui noi to ţi am lu at», aşa şi din trupul n e p rih ă n it lu a t d in P re a sfâ n ta Sa
Maică, p rim im toţi; şi precum Fiul ei şi D um nezeu S-a făcu t H risto s şi D u m n ezeu l n o stru ,
dar a fost şi Fratele nostru, aşa şi noi - o, negrăită iu b ire d e o am eni! - n e facem fii ai
N ăscătoarei de D um nezeu, M aica L ui, şi fraţi ai lui H ristos. C ăci toţi S fin ţii s u n t aceasta
prin nunta cea prea neprihănită şi prea necunoscută, să v ârşită cu ea şi d in ea, d atorită
căreia Fiul lui D um nezeu e din ea şi Sfinţii sunt din E l. C ăci, p re cu m E va cea d in tâi a
născut din îm p reunare şi din săm ânţa lui A dam şi d in ea şi p rin ea s-au n ă s cu t to ţi
oamenii, aşa şi N ăscătoarea de D u m nezeu, prim ind p e C u v ân tu l lui D u m n ezeu -T atăl în
loc de săm ânţă, L-a zăm islit şi L-a n ăscu t num ai pe U n u l-N ă scu t d in Tatăl d in a in te de
veci şi U nul-N ăscut şi întrupat d in ea, în zilele de pe u rm ă. Şi, în c e tâ n d ea să z ă m isle a scă
şi să nască, Fiul ei a născut şi naşte în fiecare zi pe cei ce cred în E l şi păzesc sfin te le L u i
porunci" (Filocalia rom ânească, voi. 6, ed. IBM BO R, B u cu reşti, 197 7 , pp, 160-161).
“ în ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi, aici avem : „ Ş i D o m n u l v -a p rim it, n u p e n tru
că su n teţi m ai m u lţi la num ăr d ecât toate p o p o arele - c ă ci s u n te ţi m a i p u ţin i la n u m ă r
decât toate p op oarele - (8) ci p entru că vă iu b e şte D o m n u l; şi ca sa îş i ţin ă ju r ă m â n tu l
pe care l-a făcut p ărin ţilo r voştri, v-a scos D o m n u l cu m ân ă ta re ş i cu b r a ţ în a lt şi v-a
scăpat d in casa ro b ie i şi d in m âna lu i Faraon, reg ele E g ip tu lu i" (D euteronom 7, 7-8).
69 „Z is-au cei ce ascultau: Ş i c in e poate să se m â n tu ia sc ă ? Ia r El a zis: C e le ce su n t
cu nep u tin ţă la o am en i sunt cu p u tin ţă la D u m n e z e u " (Luca 1 8 ,2 6 -2 7 ). Vezi şi tâlcu irea
acestor versete de către Sfântul Teofilact.
™în ediţia de la 1805, în loc de „harul şi ad ev ăru l au v e n it p rin Iis u s H r is t o s " , se
găseşte „darul şi ad evăru l p rin Iis u s H ristos s-au fă c u t".
62 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

fă c u t", ca să arate cu m că de Domnul nostru Iisus H ristos, ca d e C el C are

era Stăp ân , nu slugă, „s-a făcut", şi la sfârşit s-a adus „darul şi ad ev ăru l".
C ăci „L eg ea s-a d a t" de la Dum nezeu prin m ijlocirea lui M oise, iar darul
„s-a fă c u t", nu s-a dat, prin Iisus Hristos. Şi „s-a făcu t" arată lucrare şi
stăpânire, iar „s-a d a t" însemnează slujbă [slujire] de slugă [slujitor, rob],

1,18: Pe D um nezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul C el Unul-Născut,

C are este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut71.
fi, :?> Ieşire 33,70 /Deuteronom 4,12 /Matei 11,27/ Luca 10,221loan 6,46 /1 loan 4,12 /1 TLmotei 6,16
F iin d că a spus că „darul şi ad evăru l p rin Iisu s H risto s s-a fă c u t"
(loan 1,17), aceasta vrând să o dovedească, [Evanghelistul] zice: „N ici un
lu cru de necredinţă [necrezare] nu am zis, că n ici M oise «n u L-a văzu t pe
D u m n ez eu » , p recu m nici altcineva, nici nu a pu tut să n e spu nă nouă
d esp re D ânsul o descoperire lum inată şi arătată [am ănunţită], ci slugă
fiind , a slu jit num ai la slujba slovei [slujirea literei] L e g ii". Iar H ristos,
„ F iu " fiind şi „U n u l-N ăscu t" şi „în ş a n u rile " P ărintelu i fiin d , nu num ai
că îl v ed ea pe D ânsul [pe Tatăl], ci şi tuturor oam enilor le „ sp u n e " pentru
El. D eci, de vrem e ce este Fiu şi pe Tatăl îl v ed e - ca A cela C are este „în
ş a n u r ile " Lui cu cuviinţă ne-a dat nouă „darul şi a d e v ă ru l" (loan 1,17).
Dar, poate va zice cineva: „Cum aici n e învăţăm că «p e D u m n ezeu
n im e n i nu L-a văzut», iar Proorocul zice: «A m v ăzu t pe D o m n u l» (Isaia 6,
1 ,5)"1 A văzut cu adevărat Proorocul, dar n u însăşi Fiinţa [D um nezeirii], ci
asem ăn are oarecare şi în-chipuire72, p e cât era cu putinţă a vedea. Şi iarăşi,
u n altu l [dintre Prooroci] cu o altă în-chipuire L-a v ăzu t şi altul cu alta7374.De
u nd e este arătat [adeverit] că nu însuşi adevărul [însăşi plinătatea] v ăd ei,
p en tru că n u L-ar fi văzut în multe chipuri, singuratec [Singur, U nul] fiind
E l şi fără de form ă. în că, dar, nici îngerii n u văd Fiinţa lu i D u m nezeu , cu
toate că se zice că „văd faţa" lui D um nezeu7'5 - că aceasta arată cu m că

71 în ed iţia de Ia 180 5 , versetul 18 este: „Pe D u m n e z e u n im e n i n u L -a v ăzu t n ici

o d in io a ră , C e l U n u l-N ăscu t Fiu l Carele este în sâ n u rile T atălu i, A cela a s p u s".
72 A d ică, D um nezeu pogorându-Se n ep u tin ţei făpturii zidite, ia „ch ip " p e m ăsura,
p e p o triv a celui căruia E l binevoieşte să i Se arate sau să i Se d escopere.
73 „A m văzut p e D o m n u l stând pe tronul Său, ş i toată oştirea cerească sta lângă El, la
d reapta şi la stânga L u i" (3 Regi 22,19; 2 Paralipomena 18,18). „ în anul m o rţii regelui O zia,
a m v ăzu t pe Dom nul stând pe un scaun în a lt şi m ăreţ ş i poalele h ain e lo r L ui um pleau
te m p lu l" (Isaia 6 , 1). „Şi am zis: «Vai m ie, că su n t pierdut! S im t om cu bu ze spurcate şi
lo cu iesc în m ijlocu l u n u i popor cu buze necurate. Ş i pe D om n ul S av ao t L -am v ăzut cu
o ch ii m e i!» " (Isaia 6,5). „V ăzut-am pe D om nul stând lângă altar" (Amos 9 ,1 ).
74 D u pă cum în su şi M ântuitorul H ristos grăieşte: „V ed eţi să n u d is p re ţu iţi pe
v re u n u l d in aceştia m ic i, că z ic vouă că în g e rii lor, în C eru ri, p u ru rea v ăd faţa T atălu i
M e u , C are e ste în C e ru ri" (Maici 18,10).
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 63

num ai în-ch ip uiesc de-a pururi p e D um nezeu. în să n u m ai Fiu l îl v ed e p e

Tatăl şi îl „ sp u n e " [îl „face cu n oscu t"] pe El tuturor oam enilor.
Iar „ sâ n u ri p ă rin te şti" auzind, să nu presup ui [bănuieşti] ceva tru p esc
la D u m n ez eu ; căci v rân d Evanghelistul să arate n eîn străin area şi n e d e s -
p ărţirea şi îm preu nă-p uru rea-vecuirea Fiu lu i cu Tatăl, a p o m en it d e n u ­
m ele a cesta [„ sâ n u ri"].

1 ,1 9 -2 0 : Ş i a ceasta este m ărtu ria lu i lo a n , cân d au trim is la e l iu d e ii

din Ie ru sa lim , p reoţi şi leviţi, ca să-l în treb e: C in e eşti tu? (20) Ş i el a m ă r­
tu risit şi n -a tă g ă d u it; şi a m ărtu risit: N u su n t eu H ris to su l75.
fl, 19) loan 5,3313. 201 Luca 3,15 /loan 3,28 /Faptele Apostolilor 13,25
A z is m ai sus [Evanghelistul] că loan [Botezătorul] „m ărtu risea" p en tru
D ânsul (loan 1 , 15), apoi, după ce a spus ce a m ărtu risit lo an pen tru H risto s
- an u m e că „A cesta m ai în ain te de m ine S -a fă c u t" (loan 1 ,1 5 ) şi cu m că
„noi t o ţi" Proorocii „d in p lin irea Lui am lu a t" (loan 1,16) - , aduce pe u rm ă:
„şi a ce a sta este m ărtu ria lu i lo a n ". Care? C eea ce a zis m ai sus, an u m e că
„m ai în a in te d e m in e S -a făcu t" şi celelalte. în că şi cele care d e aici în a in te
le zice - că: „N u su n t eu H risto s" - şi acestea su n t „ m ărtu rie" a lui lo a n .
D eci, „au trim is iu d e ii" la loan pe cei p e care îi aveau e i m ai cin stiţi -
căci „ p re o ţi şi le v iţi" a u trimis şi p e aceştia „ d in Ie ru s a lim " - ca aceştia, ca
nişte m ai pricepuţi, să-l plece pe lo a n prin m ăgu lire ca să se m ărtu risească
pe sin e H ristos. Ş i v ezi, înşelăciunea [lor], că n u îl întreabă p e el înd ată: „Tu
eşti H risto s?", ci: „Tu c in e eşti?" Iar loan, cunoscând vicleşugul lor, nu sp u n e
cine e ste, ci m ărturiseşte: „Nu su n t eu H risto s", la scop u l [ţelul] lo r p riv in d
şi d in sp re toate p ărţile trăgându-i [plecându-i] p e ei spre a cred e cu m că
altul este H ristos, C el C are era socotit de d ân şii a fi [om ] d e rând şi din ta tă
sim plu - că ci d in tâm p lar era [socotit a fi D om nul] (M atei 1 3 , 56; M arcu 6 ,3 )
- şi d in p atrie d e rând - căci din N azaret era (Matei 2,23), din care n u cred eau
ei a fi ce v a b u n 76. D ar p e înaintem ergătorul la m are cin ste îl av eau , căci e ra
şi d in ta tă arhiereu şi c u viaţă îngerească şi aproape nem aterialnică. P en tru
aceasta, cu d rep tate este a se m inuna cineva, cu m din cele ce socoteau aceia
[preoţii şi leviţii] că ar vătăm a slava lui H ristos, ch iar din tru aceasta su n t
îm p ied icaţi [su nt poticniţi] căci îl întreabă p e lo an , ca p e u n v red n ic d e

75 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „N u su n t eu H r is to s u l", s e g ăse şte „N u s u n t eu

H r is to s ".
76 A ce a stă soco tin ţă d esp re Nazaret o găsim şi în con v orb irea d in tre d o i b ă rb a ţi c a re
m ai a p o i a u d ev en it A p o sto li ai D om nului: „F ilip a g ă s it p e N a ta n a il şi î-a zis: A m a f la t
p e A ce la d e s p re C are au s c ris M o ise în L eg e şi P ro o ro cii, p e Iis u s , fiu l lu i I o s if d in
N azaret. (46) Ş i i-a z is N atan ail: D in N azaret poate fi cev a b u n ? F ilip i-a zis: V in o ş i
v e z i" (lo a n 1, 45-46).
64 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

credinţă [crezare] şi ca m ărturia lui să o aibă pricină [temei] a necredinţei

celei întru Hristos, d e n u -L va m ărturisi pe A cela că este Hristos. Iar aceasta
îm potrivă li s-a întors lor, căci pe acesta [loan Botezătorul] pe care îl aveau
[socoteau] vrednic d e credinţă [crezare], îl află [ei] că m ărturiseşte pentru
H ristos şi nu trage la sineşi [asupră-şi] cin stea

1,21-23: Ş i ei l-au întrebat: D ar cine eşti? Eşti Ilie ? Zis-a el: Nu s u n t

E şti tu Proorocul? Ş i a răspuns: Nu. (22) D eci i-au zis: C in e eşti? C a să dăm
u n răspuns celor ce ne-au trim is. Ce spui tu despre tin e însuţi? (23) EI a zis:
Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „îndreptaţi calea D o m n u lu i", precum
a z is Isaia Proorocul.
11. 21) Ma leahi 3,23 /Matei 17.10 (1.231 Isaia 4 0 ,3/Matei 3, 3 t Marcu 1,3/ Luca 1,17; 3,4
Pe Ilie îl aştep tau ei să vină - unei vechi învăţătu ri crezând (M aleahi 3,
23-24) - , pentru a ceasta îl întreabă pe d ânsul de este el „ Ilie ", căci şi viaţa
lu i se asem ăna cu a lui Ilie. D eci se leapădă [loan] şi d e aceasta
„Proorocul e ş ti tu ? " - se leapădă şi de aceasta, m ăcar că Prooroc e r a
D a r de ce se leap ăd ă? D e ce? Pentru că nu l-au întrebat pe el: „Prooroc eşti
tu ? ", ci: „Proorocul eşti tu ? " cu articol, făcând [preschim bând] întrebarea
astfel: „[Tu eşti] P roorocul A cela Care este aşteptat, pen tru C are M oise a
zis: «Prooroc va rid ica vouă D o m n u l D u m n ez eu » ?" (Deuteronom 18,15)
D eci, n u s-a le p ă d a t lo an cu m că n u este Prooroc, ci cu m că n u este
„P ro o ro cu l" A cela C are este aşteptat. C ăci, fiindcă au auzit e i p e M oise,
zicân d că „Prooroc va rid ica [vouă D o m n u l D u m n e z e u ]"77, n ăd ăjd u iau
că întru oarecare v rem i va fi [veni] Proorocul Acesta.
A poi, iarăşi sta u asupra lu i [loan]: „Spune, dar, n ou ă, « cin e e ş ti» ?"
A tu n ci, le răsp un d e lor: „Eu su n t g lasul celu i ce strig ă în p u stie ". Zice:
„Eu su n t cel pen tru care este scris: «g lasu l celu i ce strig ă în p u stie » ".
C ă c i, d e n u v a a d ă u g a şi aceasta: „p en tru care e s te s c r is " , se arată
nepotrivită oarecu m alcătuirea cuvântului. Şi ce strigă? „în d rep taţi calea
D o m n u lu i" . Z ic e : „Slu g ă [slu jito r] su n t şi g ă te sc m ai în a in te « ca le
D o m n u lu i» - in im ile voastre; aşadar, « în d rep taţi-le» pe acestea [voi], cei
care sunteţi strâm bi şi vicleni, şi faceţi-Ie «n eted e»78 (Isaia 40, 3) ca să se
facă D om nului H ristos «cale» prin v o i". A poi îl ad u ce în urm ă pe Isaia
m a rto r - căci, fiind că a zis lucruri mari pen tru H ristos, cu m că este D om n,

77 In ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi, aici avem : „Prooroc d in m ijlo c u l tău ş i d in
fra ţii tăi, ca şi m in e, îţi va rid ica D o m n u l D u m n ezeu l tău: p e A cela să-L a scu lta ţi"
(D euteronom 13,15).
78 în ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi, aid avem : „U n glas s trig i: «în pustiu gătiţi calea
D o m n u lu i, drepte faceţi în loc neum blat cărările D um nezeului nostru»" (Isaia 4 0,3).
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA ΙΟΛΝ Capitolul 1 65

iar el [loan] că u nelteşte [îm plineşte] lu crare d e slu g ă [slujire] şi d e p r o p o ­

văduitor, aleargă la Proorocul [Isaia].
Şi poate că aceea ce zice: „Eu su n t g la s u l c e lu i ce s tr ig ă ", a ş a o v a
tâlcui cineva: „Eu su n t g la s u l C e lu i C e s tr ig ă ", ad ică al lu i H r is to s , al
Celui Care lu m in at vesteşte A d ev ăru l. C ăci ai L e g ii, toţi erau „ g â n g a v i"
(ieşire 4, IO; 6,1 2 ), fiindcă adevărul E v an g h eliei n u era în că ; şi a c e a sta a r fi,
precum se p are, gângăvirea lui M oise79*- n elu m in a rea şi n e d e s c o p e rire a
Legii®. Iar H ristos - ca A cela C are e în su şi A d ev ă ru l şi toate a le T a tă lu i
ne-a vestit n o u ă - „ strig ă ". D eci, zice lo an : „«E u s u n t g la s u l» C u v â n tu lu i
«C elui Ce strig ă » - «în p u stie » p etrecân d [v ieţu in d ] e u " ; ap oi [d e la u n ]
alt început: „ în d rep ta ţi ca le a D o m n u lu i".
Cu cuviinţă se num eşte lo an „ g la s", ca u n u l ca re este în a in te m e rg ă to r
al lui Hristos, precum şi glasul aleargă m ai în ain te d e cuvânt. A d ică , s p r e a
zice mai arătat [lăm urit]: glasul este d u h [suflu] n eîn ch ip u it [n e d e p lin ,
nedesăvârşit], care din piept iese, iar cârid prin lim bă se v a în ch ip u i [îm p lin i,
desăvârşi], a tu n d se face cuvânt. Aşadar, întâi este „ g la su l", apoi „ C u v â n tu l"
(loan 1,14) - m ai înainte era loan, ap oi H ristos, d u p ă v en irea cea cu tr u p . Şi
botezul lui lo an era neînch ip u it [nedeplin, n ed esăv ârşit], căci n u e r a cu
Duhul; iar al lui H ristos este închipuit [deplin, d esăv ârşit] şi n im ic d in cel
umbros şi care era înseninător [preînchipuitor] n u are, căci cu D u h u l e s te .

1,24-25: Ş i trim işii erau d in tre fa ris e i. (25) Ş i l-a u în tr e b a t şi i-a u z is :

De ce b o tezi, d eci81, dacă tu nu eşti H ris to su l, n ic i I lie , n ic i P r o o r o c u l?
{lf 26) Matei 3 ,1 1 1Marcu 1, &/ Luca 3,16 /Faptele A postolilor 1 ,5
Fiindcă prin m ăgulire nu au p u tu t să-l p lece p e d ân su l, p rin c u v in te
mai aspre şi m ai m ustrătoare îl în fricoşează, ca el să zică ceea ce v o ia u e i şi
să se m ărturisească pe sin e însuşi [a fi] H ristos, Ş i îi zic lu i: „ « P e n tru ce,
dar, botezi?» C in e ţi-a d at atâta stă p â n ire ?" - în câ t d in cu v â n tu l a c e s ta se
arată că ei socoteau că u n u l este H risto s şi altu l P rooro cu l C el C a re era
aşteptat (Deuteronom 18, 15); căci sp u n ei: „ D e n u e ş ti tu H ris to s , n ic i

79 „A tunci M o ise a zis către D o m n u l: «O , D o am n e , eu n u su n t o m în d e m â n a t ic la

vorbă, ci g răiesc cu an ev o ie ş i su n t gân gav ; şi aceasta n u d e ie r i, d e a la ltă ie ri, n i c i de
când ai încep u t Tu a grăi cu ro b u l T ău ; gu ra m ea şi lim b a m e a s u n t a n e v o io a s e » ''
(Ieşire 4 ,1 0 ). „D ar M o ise a g ră it în a in te a D o m n u lu i şi a z is: « Ia tă , f i ii lu i Is ra il n u m ă
ascultă. Cum, d ar, m ă va a scu lta Faraon? Ş i ap o i eu su n t ş i g â n g a v » '' (Ieşire 6 , 12).
® Adică, n ep u tân d îm p lini în faptă Legea, toţi cei su p u şi L eg ii se arătau „ g â n g a v i" ,
până când S-a în tru p at Cel C are m ărturisea d esp re Sin e: „ S ă n u s o c o tiţi că am v e n i t să
stric Legea sau P ro o ro cii; n -a m v en it să s tric , ci să îm p lin e s c . (18) C ăci a d e v ă ra t zic
vouă: înainte d e a trece cerul ş i p ăm ân tu l, o io tă sau o c irtă d in L e g e n u v a tre c e , p â n l
ce se vor face to a te " (M atei 5 ,1 7 -1 8 ).
81 în ediţia de la 1805, în loc de „D e ce b o tezi, d e c i", se g ăseşte „P en tru c e , d ar, b o t e z i " .
66 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPII L BULGARIEI

P ro o ro c u l" - înţelegân d că u nu l este H ristos şi altul „P ro o ro cu l", rău

so co tin d acestea, că ci „P roorocul" este însuşi H ristos şi D um nezeul nostru.
Şi toate acestea le ziceau, precu m am spus, ca să-l silească pe el să se
m ărtu risească pe sin e însuşi [a fi] H ristos; iar m ai vârtos - de se cu v in e să
o z ic p e cea m ai ad evărată - îl în treab ă p e e l, ca şi cu m zav istu in d
[p izm u in d ] slavei lui. Pentru aceasta, nici nu-1 întreabă d e este el H ristos,
ci: „Tu c in e e şti?" (loan 1, 21), ca şi cum ar fi zis: „C ine eşti tu , cel care te
a p u ci d e u n iucru atâta de m are şi-ί botezi şi-i curăţeşti pe cei care se
m ă rtu risesc?" C ăci m i se pare m ie că iudeii voiau ca n ici lo an să n u se
p a ră celo r m ulţi că este H ristos, ci d in zavistie şi din pizm ă îl întreabă pe
d ân su l: „Tu cin e e ş ti? " Freablestem aţi, aşadar, sunt, fiindcă îl prim esc p e
el b o tez â n d , iar d u p ă ce se botează, se fac nem ulţăm itori - cu adevărat
„ p u i d e n ă p â rcă "82 sunt iudeii (M atei 3, 7; Luca 3, 7).

1, 26-27: loan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul

vostru Se află83 Acela pe Care voi nu-L ştiţi. (27) Cel Care vine după
mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic Să-I dezleg
cureaua încălţămintei84. a, 27) Isaia40, IO/ Marea l, 7/loan 1 ,15,30
V ezi şi b lâ n d e ţe a S fâ n tu lu i [lo an B o tezăto ru l], în că şi ad ev ă ru l;
b lâ n d eţea - că n im ic aspru către dânşii n u grăieşte, m ăcar deşi erau ei
isp itito ri; iar adevărul - că m artor este al slavei lu i H ristos, îndrăzneţ, şi
n u ascu nd e slava D om nului, ca să-şi agonisească lui cinste, ci m ărturiseşte:
„«E u b o tez » cu u n b otez de rând [sim plu], num ai «cu apă», care n u dă
iertare de păcate celu i care se botează, ci îl găteşte m ai înain te [pe acesta]
spre a prim i B otezu l cel duhovnicesc, care dăruieşte iertarea păcatelor.
« D a r în m ijlo cu l v ostru stă A cela pe Care v o i n u -L ş tiţi» ", căci D om nul,
fiin d am estecat cu m ulţim ea, n u se ştia C are este şi de u nde.
în că poate că cineva va zice că şi în alt chip „în m ijlo cu l" fariseilor „sta"
[„ S e a fla "] Domnul, dar „nu-L ştiau " pe Dânsul. Căci, fiindcă lor [fariseilor]
li se părea că citesc Scripturile, iar întru acestea se vestea [propovăduia]
D om nul, „în m ijlo cu l" lor era, adică în inimile lor, dar „nu-L ştia u " pe El, ca
unii care nu înţelegeau Scripturile, m ăcar deşi în inimi le aveau pe ele.

82 D u p ă cum m ărturiseşte însuşi înaintem ergătorul: „D ar v ăzân d lo a n pe m u lţi

d in fa rise i ş i sad u ch ei v e n in d ia bo tez, le-a zis: P u i d e v ip ere, cin e v-a arătat să fu g iţi
d e m â n ia ce va să f ie ? " (M atei 3, 7)\ „D eci zicea lo a n m u lţim ilo r care veneau să se
b o te z e d e el: Pui de v ip ere, c in e v-a arătat să fu g iţi de m ân ia ce va să fie ? " ( ia c a 3, 7).
Vezi şi tâlcu irile Sfântului Teofilact la aceste versete.
83 în ediţia de la 1805, în loc de „S e a flă ", se găseşte „stă".
84 în ediţia de la 1805, versetul 27 este: „Acela este Cel Ce vine după m ine, Care m ai
în a in te d e m in e S-a făcut, Căruia nu su nt vrednic să-I dezleg cureaua încălţăm intei L u i".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 67

N u cum va în c ă şi după acest înţeles: fiind că era D o m n u l „ M ijlo c ito r " 85

lui D um nezeu şi oam en ilor (1 loan 2 ,1 ), „ în m ijlo c u l" fariseilor „ sta " [ „ S e
a fla "], vrând să-i îm p ace pe ei cu D um nezeu, d ar „n u -L ş tia u " p e D â n su l.
Şi adeseori p u n e [spune loan] acest cu v ân t: „C el C e v in e d u p ă m in e " ,
arătând că nu e s te săv ârşito r [deplin] b o tezu l lu i, ci p o v ăţu ito r [călău zito r]
spre Botezul cel d u h ovn icesc.
Iar aceea ce zice: „m ai în a in te de m in e S -a fă c u t" este în lo c d e „ m a i
cinstit, m ai slă v it, şi a tât de m u lt, încât n ici în tru cele m ai d e p e urm ă s lu g i
ale Lui nu m ă n u m ă r e u " - căci a d ezlega în călţăm in tea e s te lu cru al slu jirii
celei m ai d e p e u rm ă [m ai prejos].
Ş i ştiu că a m c itit la oarecare din S fin ţi o tâlcu ire ca aceasta: „ în c ă l­
ţă m in te a ", p retu tin d en i [în Scriptură] se ia [înţelege] la trup ul p ă că to şilo r
şi care se su p u n e stricăciunii; iar „cu rea u a " - la legătu ra păcatelor. D e d
loan, la ceilalţi care ven eau la d ânsul şi se m ărtu riseau , p u tea „să d e z le g e
cu rea u a " p ăcatelo r - căci cu legăturile p ă ca telo r lo r fiind strânşi, ie ş e a u
[veneau] la el; ia r p rin a-i în d em na pe ei sp re pocăinţă, le făcea [d esch id ea]
lor cale mai înain te, spre a lepăda şi d esăv ârşit [desăvârşit, deplin] „cu rea u a "
aceasta Iar la H ristos, neaflând [loan] „ cu rea " - ad ică legătură de p ă ca t, cu
cuviinţă n ici a o „ d e z le g a " p e aceasta n u p u te a C ă ri, cu m a r fi p u tu t
„d ezleg a" ceea ce nu [se] afla? C ăci „păcat n -a fă cu t, n ir i s-a a fla t î n g u r a
Lui v icle şu g "86 (Isaia 53,9). Şi „ în că lţă m in te " este Venirea D o m n u lu i la n o i,
iar „cureaua" ei - chipul [felul] întrupării şi cu m S-a legat cu trupul C u v ân tu l
lui D um nezeu. D eci chipul [felul] acesta cu n ep u tin ţă este a-1 „ d e z le g a ",
pentru că cine p oate să dezlege cum S-a leg at D u m n ezeu cu trupul?!

1, 28: A c e ste a se p etreceau în B e ta b a ra , d in c o lo d e Io rd an , u n d e

b o te z a lo a n 87. a , 28) ludîta 7,24
Pentru ca re p ricin ă a zis că „acestea s-a u fă c u t în B e ta n ia " ? C a să
arate înd răzneala p ro p ov ăd u ito ru lu i celu i m are: căci n u în casă, n ic i în

85 D u pă cu m se sp u n e în E pisto lele Sfin ţilor A p o sto li: „ D e c i ce e ste L eg ea? Ea a fo s t

ad ău g ată p en tru c ă lc ă rile de le g e , p â n ă când era s ă v in ă U rm a ş u l, C ăru ia I s-a d at
făg ăd u in ţa, şi a fo s t râ n d u ită p rin în g e ri, în m â n a u n u i M ijlo c ito r . (20) M ijlo c ito r u l
în s ă n u este a l u n u ia sin g u r, iar D u m n ezeu este U n u l" (G alaten i 3 ,1 9 -2 0 ). „ C o p iii m e i,
aceste a v i le scriu , ca să nu p ă că tu iţi, şi d acă v a p ă că tu i c in ev a , a v em M ijlo c ito r c ă tre
T atăl, p e lisu s H risto s C e l D rep t. (2) El este je r tfa d e isp ă ş ire p e n tru p ăcatele n o a s tre ,
d ar n u num ai p e n tru p ăcate le n o astre, ci şi p e n tru a le lu m ii în t r e g i" (1 loan 2 ,1 -2 ) .
86 în ediţia d in 1988 a Sfintei Scripturi, pu tem citi: „ M o rm â n tu l L u i a fo st p u s lâ n g ă
c ei fără de lege ş i cu cei făcăto ri d e re le , după m o artea L u i, cu to ate că nu să v â rşise n ic i
o n ed rep tate şi n ic i în ş e lă c iu n e n u fu s e se în gu ra L u i" (Isaia 53, 9).
f i în ediţia d e la 1805, versetul 28 este: „A cestea s-au fă c u t în B e ta n ia , d e ceea p a rte
d e Io rd an , u n d e era lo a n b o te z â n d ".
68 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ungher*8, ci la Iordan m ergând, în m ijlocul m ulţim ii, [un ele ca] acestea
prop ov ăd u ia pentru H ristos.
Şi se cu v in e a şti că cele m ai cu d in ad in su l cercate prescrieri ale
E v an g h eliei au aici888990: „în B e ta b a ra ", căci Betania nu este „de ceea parte
de Io rd a n " [„d in colo de Io rd a n "], ci u ndeva aproape de Ierusalim 98.

1, 29: A doua z i a văzut lo a n pe Iisu s v en in d către el şi a zis: lata

M ie lu l lu i D u m n ez eu , C el C e ridică p ăcatu l lu m ii.
Π, 29) Ieşire 12,3 /Isaia 53,7,11 /Matei 3,1 /loan 1,36 /Faptele Apostolilor 8 ,3 2 }Apocalipsa 5,6-13
A d eseori m erge D om nul către Inaintcm ergătorul. Pentru care pricină?
A rătat este cu adevărat: fiindcă S-a botezat şi El de către loan, ca unul din
cei m ulţi, ca să nu socotească vreunii [despre Iisus] că asem enea precum
ceilalţi S-a botezat, ca şi cu m ar fi fost El supus sub păcate, pe acest pre­
su p u s [bănuială] vrând Botezătorul să-l îndrepteze [înlăture], zice: „lată
M ie lu l lu i D u m n ezeu , C el C are rid ică p ăcatu l lu m ii" - căci A cela Care
este a tâ t de curat, în câ t şi păcatele altora le „rid ică" şi le p ierd e, [risipeşte,
p ră p ă d e şte , n im ic e şte ], a ră ta t [ad ev erit] este că nu a p rim it botezu l
m ărturisirii [pocăinţei] asem enea ca şi ceilalţi.
C e a rcă [cercetea z ă , cu m p ă n eşte] în că şi graiu l: „ Ia tă M ie lu l lu i
D u m n ezeu ". Ca şi către vreunii care pofteau şi căutau sa-L vadă pe „M ielu l"
C el C are era propovăduit de Isaia (53,7), este cuvântul acesta: „Iată M ie lu l"
~ zice - „M ielul A cela C are Se căuta, iată, de faţă este", căci poate că mulţi
înd eletnicind u -se în tru citirea cărţii celei prooroceşti a Isaiei91, v or fi căutat
C arele ar fi „ M ielu l". D eci, loan ÎI arată pe Acesta. Şi nu a zis „m iel", ci
„ M ie lu l", căci m ulţi sim t „m iei", precum m ulţi sunt „h ristoşi" [unşi92]. Dar,

88 A d ică în Ioc ascuns, tăinuit.

89 „C ele m ai cu dinadinsul cercate prescrieri ale Evangheliei au a ic i" are înţelesul de
„cele m ai v red n ice de crezare m an uscrise ale E vangheliei au în acest v erset, în acest loc".
90 Betania („casa b ă rc ii") este locu l de naştere a lui Lazăr şi al su rorilor lui şi se află
la su d -est d e Ierusalim şi în apropierea lui. Betabara („loc de trecere") e o localitate din
Pereea, d in colo d e Iordan, la revărsarea râului în M area M oartă. U nele traduceri - urm ând
an u m iţi codici şi m anuscrise m ici - indică aici (lom 1 1 ,2 8 ) Betania, în loc de Betabara. însă
localitatea este aceeaşi, d oar d en um irea este schim bată de codici, d u p ă cum adevereşte
şi S fân tu l Teofilact.
91 „C h in u it a fost, d ar S -a su p u s şi nu Ş i-a d eschis gura Sa; ca un m ie l spre ju n gh iere
s-a ad u s şi ca o oaie fără de g la s în a in te a celo r ce o tund, aşa nu Ş i-a d esch is gura S a "
(Isaia 53, 7).
91 Sfântu l Teofilact - în tâlcu irea d e la M atei 1 , 1 —ne învaţă aşa: „«H ristoşi» - adică
«unşi» - se num eau îm p ăraţii şi p reoţii, pentru că erau unşi cu u n td elem n sfinţit, care
curgea d in cornu l care li se pu nea pe c a p ". Vezi şi tâlcuirile Sfântului la: M atei 16,15-16;
M a r a t 14, 61-65; 1 5 ,1 6 -2 1 ; Luca 9 ,1 8 -2 2 .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑ Ν _______________ Capitolul 1_____________ 69

Mielul Cel adevărat, Care se preînchipuie prin M o ise93 şi se p ro p o v ăd u ieşte

de Isaia, A cesta este. Iar „Mielul lui Dumnezeu" S e n u m eşte H risto s ori
pentru că D um nezeu a prim it m oartea lui H ristos cea p en tru m ân tu irea
noastră, ori pentru că D um nezeu L-a d at p e E l spre m oarte p e n tru noi.
Precum obişnuim a zice: „această jertfă este a cu tă ru ia ", în loc de „ cu ta re a
adus-o pe aceasta". A şa şi D om nul se n u m eşte „Mielul lui Dumnezeu",
pentru că D um nezeu şi Tatăl, pentru dragostea cea către noi, L-a d a t p e El
„spre ju n g h ie re " pentru noi (Isaia 53, 7).
Şi nu a zis [loan]: „C arele a rid icat p ă c a tu l", ci „Carele ridică", c ă c i în
toate zilele ridică păcatele noastre, unele prin B o tez, iar altele prin P ocăin ţă.
Iar mieii cei care se jertfeau în Legea Veche nu p ierd eau [risipeau, n im iceau ]
nicidecum păcatele n ici unuia [dintre oam eni], ia r A ce sta „ridică păcatul"
a toată „ lu m e a " - adică îl p ierd e, îl şterge.
Şi pentru care pricină nu a zis „păcatele", ci „ p ă ca tu l"? Poate c ă p rin a
zice „ p ăcatu l" în chip cuprinzător a grăit, precu m ob işn u im a z ice c ă „s-a
depărtat o m u l" - în loc d e „toată om en irea" - „de la D u m n e z e u "; aşa şi
aici, zicând „p ăcatu l", pe toate păcatele le-a arătat. D ar, poate, fiin d că nu a _ —
ascultat om u l pe D u m n ezeu şi în p atim i a z ă cu t, „păcatul lum ii" e ra
neascultarea, pe care din mijloc „l-a rid icat" D om nul, „făcându-Se ascultător —- -
până la m o a rte" (Filipeni 2, 8), şi astfel pe cea p o triv n ică v in d ecâ n d u -o cu ~
cea îm potrivă.
93 „ în z iu a a zecea a lu n ii acesteia s ă -ş i ia fie c a re d in c a p ii d e fa m ilie u n m i e l ; câte
un m iel d e fa m ilie să lu a ţi fie c a re . (4) Ia r d acă vor f i p u ţ in i î n fa m ilie , în c â t s ă n u fie
în d eaju n s c a să poată m ân ca m ie lu l, să ia cu sin e d e la v e c in u l c e l m ai a p r o a p e de
dânsul un n u m ă r d e s u fle te : n u m ăraţi-v ă la u n m ie l a tâ ţia cât p o t să -l m ă n â n c e . (5)
M ielul să v ă fie d e un an, p arte b ă rb ă te a scă şi fără m e te a h n ă , ş i să lu a ţi s a u u n m ie l,
sau un ied , (6) să-l ţin e ţi până în ziu a a p a isp re z e ce a a lu n ii a c e s te ia ş i a t u n c i to ată
adunarea o b ş tii fiilo r lu i Isra il să -l ju n g h ie către s e a ră . (7) S ă ia d in s â n g e le l u i ş i să
ungă am ân d o i u şo rii şi pragul cel d e su s al u ş ii c a se i u n d e au s ă -l m ă n â n c e . (8 ) Ş i să
m ănânce în n o ap tea aceea c a m e a lu i frip tă la fo c ; d a r s -o m ă n â n c e cu a z im â ş i cu
ierburi am are. (9) D a r să nu-1 m ân caţi n e frip t în d e a ju n s s a u fie r t î n ap a, c i s ă m â n c a ţi
totul frip t b in e p e fo c, ş i capul cu p icio a re le ş i m ă ru n ta ie le . (10) S i n u lă s a ţi d in el p e
a doua z i ş i o a s e le lu i să n u le zd ro b iţi. C eea ce va ră m â n e p e a d o u a z i să a r d e ţi în fo c.
{72) S ă-l m ân caţi în să aşa: să aveţi co ap sele în c in se , în c ă lţă m in te a în p icio a re ş î to ie g e le
în m âinile v o astre; ş i să-l m ân caţi cu g rab ă, căci este P a ş tile D o m n u lu i. (12) I n n o a p te a
aceea voi tre ce p este p ăm ân tu l E g ip tu lu i ş i v o i lo v i p e to t în t â iu l n ă s c u t î n p ă m â n tu l
Egiptului, al o a m e n ilo r şi al d o b ito a celo r, ş i voi fa c e ju d e c a tă asu p ra tu tu r o r d u m ­
nezeilo r în p ăm ân tu l E g ip tu lu i, căci E u su n t D o m n u l. (13) I a r la v o i s â n g e le v a fi
sem n pe c a se le în care vă v e ţi a fla : voi v e d e a sâ n g e le ş i v ă v o i o c o li ş i n u va f i în t r e v o i
ranăom orâtoare, când v o i lo v i p ăm ân tu l E gip tu lu i. (14) Z iu a a c e e a să fie sp re p o m e n ire
ş i să p ră z n u iţi în tr-în sa sărb ăto area D o m n u lu i, d in n e a m î n n e a m ; ca a ş e z a re v e ş n ic ă
s-o p răzn u iţi" (Ieşire 12, 3-14).
70____________ Capitolul 1______________SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

1 ,3 0 : A cesta este d esp re Care eu am zis: D u p ă m in e v in e un B ărb at,

C a re a fo s t în a in te de m in e, fiind că m ai în ain te de m in e era94.
îl, 30) loan 1,15,27; 8, 58
M ai su s [înainte], celor care veniseră de la farisei, lo a n le zicea că „în
m ijlo c u l vostru stă , A cela pe C arele voi nu-L ş tiţi" , „C are m ai în a in te d e
m in e S -a fă cu t" (loan 1,26-27), iar acum îl şi arată pe D ân su l cu degetu l şi
c u n o sc u t îl face celo r care n u -L ştiau. „A cesta este A cela p en tru C are
m ă rtu riseam " - zice, către farisei - „«Care m ai în a in te de m in e S-a făcu t»,
ad ică m ai slăvit d ecâ t m ine şi m ai cinstit. Pentru ce? P en tru că «m ai în tâ i
d e m in e a fo st»".
A u d ă Arie9596, că nu a zis [Inaintemergătorul] cum că „m ai întâi de m ine
s-a zid it", ci cum că „a fo st"! Audă şi ceata lui Pavel din Sam osata95, că nu din
M aria Şi-a luat Dom nul începutul fiinţei, ci „mai în tâ i" de înaintem ergătorul
„a fo st", după însuşirea [Fiinţei Sale] cea mai înainte d e veci. Căci dacă -
p recu m voi bârfiţi - din M ana a luat Domnul început a l fiinţei, cum a fost
„m ai în tâ i" de înaintem ergătorul? Că acesta arătat [adeverit] este mai înainte
cu „şase lu n i" decât Dom nul, după naşterea cea cu trup (Luca 1,26,36).
Iar „ B ărb at" se num eşte Domnul, poate şi pen tru v ârsta cea de săvârşit
[d esăv ârşită, d ep lin ă], căci de treizeci de ani fiind . S -a b o tezat; d a r poate
şi ca A cela Care este „ B ă rb a t" a tot sufletul şi „ M ire " a l B isericii (M atei 9,
15; M arcu 2 ,1 9 ; Luca 5, 34). Căci, zice Pavel: „v-am lo g o d it pe v o i u n u i
B ă rb a t, s ă vă p u n în a in te " 97, adică lui H ristos (2 Corinteni 11,2). D eci, zice
în ain tem erg ătoru l: „Eu su n t logoditorul şi p ricin u itoru l, în să «după m in e
v in e B ă rb a tu l» , căci eu trag sufletele la credinţa cea în tru H ristos, iar El
e s te « B ă rb a tu l» C el C are v a să Se logodească cu d â n sele".

1, 31-34: Ş i eu n u -L ştiam 98; dar ca să fie arătat99 lu i Isra il, d e aceea

a m v e n it eu , b o te z â n d cu apă. (32) Ş i a m ărtu risit lo a n , zicân d : A m văzut

w în ed iţia de la 1805, în loc d e „Care a fost înain te de m ine, fiin d c ă m a i în a in te de

m in e era", se găseşte „C a re m ai în a in te de mine S-a făcut, că m a i în tâ i de m in e a fost".
95 P en tru A rie şi arianism , vezi notele de Ia loan 1, l c şi î , 9. .
96 Pentru Pavel d in Samosata, vezi nota de la îm in tecu v â n ta re. \
97 în ed iţia din 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „C ăci vă râvnesc pe v o i cu râvna lu i
D u m n e ze u , pentru că v-am lo g o d it u n u i singur Bărbat, ca să v ă în fă ţişe z lu i H risto s
fecioară n ep rih ă n ită " (2 C orinten i 1 1,2).
98 [1805] „Nu L -a ş tiu t" pe El, pentru că toată vremea a p etrecut-o [înaintem ergătorul]
în p u stie. D ar cum . P ru n c fiind [Dom nul] în pântece, L-a cu noscu t p e El, prunc fiind şi
lo an ? L-a cunoscut atun ci cu adevărat, dar nu fireşte, ci m ai presus d e fire şi precum nimeni
d in tre o am en i nu L-a cunoscut. Iar acum, trei fiind cunoştinţele - p rin vedere, prin auzire
şi prin proorocire - c u nici una d intru acestea nu L-a cunoscut pe H ristos m ai înainte d e a
v en i la Iordan. Iar atunci, cu toate cele trei [feluri de cunoştinţă] L -a cunoscut. Căci şi s-au
TÂLCUIREA SFIN TE I EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 71

Duhul pogorându-Se din Cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. (33)

Şi eu nu-L cunoşteam pe El99100, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă,
Acela mi-a zis101: Peste Care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând
peste El, Acela este Cel Ce botează cu Duh Sfânt. (34) Şi eu am văzut şi
am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
(1,31) Marcu 1,4 (1, 32) Matei 3,16 /Marcu 1,10 /Luca 3 , 21-221
λ loan 6,27 fl, 331 Matei 3,11 /Faptele Apostolilor 1 ,5 I I loan 5, 8
Fiindcă In ain tem erg ătoru l era rudenie a D o m n u lu i - căci zice în g e ru l
către Fecioara: „Iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit" (Luca 1 , 36) - , ca să n u
bănuiască [p resu p u n ă] oarecine că Botezătorul din p ricin a ru d en iei fa c e
har [hatâr, favoare] D om nului şi unele ca acestea m ărturiseşte pentru D ân su l,
pentru aceasta el g ră ieşte adeseori: „«Şi eu nu L-am ştiu t» pe D â n su l" -
presupusurile rid icân d u -le lo an - „«dar ca să Se arate lu i Israil», p e n tru
aceasta am v en it b o tez â n d , ca toţi să se povăţuiască la credinţa cea în tru
Dânsul şi să fie a rătat noroadelor -p e n tru aceasta eu botez; căci eu b o tezân d ,
aleargă noroadele şi, adunându-se ele, H ristos li Se arată lor p ro p o v ă d u it
fiind de m ine şi [D o m n u l], de faţă fiind, celor de faţă li Se arată". C ăci d e n u
ar fi alergat [noroadele] p en tru botez, cum ar fi fost arătat D o m n u l d e c ă tre
loan? Căci el n -a r fi înconju rat casele102 d ucându -L de m ân ă p e H ristos, c a
să-L arate fiecăruia. D eci, pentru aceasta zice: „«Am venit botezând cu apă»,
ca pentru botez a d u n ân d u -se noroadele, de m in e să fie arătat Domnul".
Şi de aici c u n o a şte m că acelea care se n u m esc m in u n i co p ilăreşti [d in
copilărie] ale lui H risto s, sunt m incinoase şi su n t alcătu ite de cei care v o ie sc
să râd ă de tain a a cea sta [a cop ilăriei D om n u lu i]. C ăci d e erau a d e v ă ra te ,
cum de era n e ştiu t D o m n u l, făcând unele ca acestea? C ăci, cu a d e v ă ra t,
n u era cu p u tin ţă ca n işte m in u n i ca acestea să facă D o m n u l şi să n u fie
vestit. Dar n u e ste a cea sta [adevărată], nu este! C ăci m ai în ain te d e a S e
boteza D om n u l, n ici se m n e n u a făcut, n ici n u era cu n oscu t.

descoperit Iui în ch ip p ro o ro cesc cele pentru Dânsul - p en tru aceea şi zicea: „C el C e v in e

d u p ă m ine m ai în a in te d e m in e S -a fă c u t" (loan 1 ,1 5 ); şi L-a v ăzu t p e E l - pentru aceea îl
şi oprea, zicând: „ E u a m tre b u in ţă să m ă b o tez d e către T in e " (M atei 3, 14); şi a a u z it
pentru El că: „A cesta e s te F iu l M eu C el iu b it,în tr u C are am b in e v o it" (M atei 3 ,1 7 ; M arcu
1 ,1 1 ; Luca 3, 22), d u p ă cu m ceilalţi Evanghelişti au arătat (d u p ă Zigaben).
99 In ediţia d e la 180 5 , în loc d e „ca să f i e a ră ta t", se g ăse şte „ca să S e a ra te ".
100 In ediţia d e la 1805, în loc d e „eu n u -L c u n o şte a m p e E l" , se g ăseşte „ eu n u L -a m
ş tiu t p e E l".
101 [1805] D ar, c â n d „ i-a z i s " D u m nezeu lui aceasta? A d e v e rit este c ă p ân ă a n u S e
arăta H ristos, cân d i-a d esco p e rit lu i cele pentru D ânsu l, căci a tu n ci şi aceasta şi c e le la lte
„i-a z is " . Iar m ai p e u rm ă L -a şi arătat p e El venind la B o tez (d u p ă Z igaben ).
1IJ2 „N -ar fi în c o n ju ra t c a se le ", în înţelesu l că n u a r fi co lin d at, b ătân d p e la u ş ile
o am enilo r şi m e rg â n d d in casă în casă.
72 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ D a r C e l C e m -a trim is să b o tez cu apă. A cela m i-a z is: Peste Care

v e i v e d e a D u h u l p o g o râ n d u -S e şi răm ânând p este E l, A cela este Cel Ce
b o te a z ă cu D u h S f â n t" . Precum am zis, afară d e orice presupus [bănuială]
făcân d lo a n m ărturia cea pentru D om nul, aduce [ridică] m ărturia Sus la
D u m n ez eu şi Tatăl. C ă ci zice: „«Eu nu L-am ştiu t [cunoscut] p e El», d ar
Tatăl m i L -a d escop erit mie pe A cesta Ia B otez".
D ar ar fi [putut] întreba cineva: Dacă loan „nu L-a ştiut [cunoscut]" pe
EI, cu m Evanghelistul M atei zice că îl oprea pe Dânsul, zicând: „Eu am
treb u in ţă să m ă b otez d e T in e"? (Matei 3 , 17) Aşadar, este cu putinţă a spune
că aceasta ce zice „N u L-am ştiu t [cunoscut] pe E l", poţi aşa s-o înţelegi: mai
dem ult şi mai înainte d e Botez nu-Lştia pe El, iar atunci, în vrem ea Botezului,
L-a cunoscut pe Dânsul. Sau, şi în alt chip [fel] este cu putinţă a zice: loan îl
ştia p e El că este Hristos, dar că Dânsul este Cel C are va să „boteze cu D uhul
S fâ n t", atunci a înţeles, când „a văzut D u h ul p ogorân du-Se". Deci, zicând
că „nu L-a ştiu t [cunoscut]" pe Dânsul, [loan] aceasta ne dă să înţelegem,
anum e că nu L-a ştiut că El este C el Care v a să boteze cu Duhul Sfânt; dar că
El este m ai presus d ecât cei m ulţi, aceasta a ştiut. Pentru aceea - după cum
zice Evanghelistul M atei - îl şi oprea pe El, ca pe Cel Care îl ştia că este m ai
m are decât toţi. Iar dup ă ce S-a pogorât Duhul, atunci m ai arătat cunoscân-
du-L, încă şi celorlalţi L -a propovăduit pe El. 1 .-
Iar D u h ul a fost v ă z u t de toţi cei care erau de faţă şi n u n u m ai de loan.
Şi ar fi p u tu t zice cin ev a: A şadar, pentru ce n u au crezut [m ulţim ile în
H risto s]? Pentru că s-a întu necat inim a lor cea neînţelegătoare, căci şi
m in u ni v ăzând u -L p e D ânsul că făcea, nu au crezut103. Ia r oarecare zic că
nu toţi L -au văzut [pe D uhul în chip de porum bel], ci cei m ai cucernici. Şi,
m ăcar d eşi cu trup S-a p og orât D u h ul104, însă se poate să n u fi fost văzut

103 Iată graiurile fa rise ilo r şi cărturarilor d espre m inu nile M ântu itoru lu i Hristos:
„Cu d o m n u l d em o n ilo r s co a te [El] p e d em o n i" (M atei 9 ,3 4 ). însă D om nul ne-a vestit
tuturor celo r care vrem s ă -l urm ăm prin păzirea poru ncilor Sale: „D acă M -au prigo n it
pe M in e , şi p e v o i vă v o r p rig o n i" (loan 15,20).
ltM D u h u l Sfânt „S-a po go rât cu tru p ", nu în în ţelesu l că D uhul este întrupat în
p o ru m bel, ci S-a în făţişat s u b form a porum belului, pentru a arăta şi a m ărturisi Cine
este C e l asupra C ăruia S e pogoară. Sfântul Evanghelist Luca spune: „ Ş i S-a pogorât
D u h u l S fâ n t p e ste El, în c h ip tru pesc, ca u n p o ru m bel, ş i s-a făcu t glas d in Cer: Tu eşti
F iu l M e u c el iu b it, în tru T in e am b in e v o it" (Luca 3 ,2 2 ). Iar Sfinţii Evanghelişti M atei şi
M arcu ne arată de ce D u h u l Sfânt S-a arătat în chip d e poru m bel, căci ei spun şi când
an u m e S-a a ră ta t D u hul: „ Ia r b o te zân d u -se lisu s, c â n d i e ş e a d in a p ă , în d a tă C eru rile
s-au d e sc h is şi D u h u l lu i D u m n ezeu S -a văzut po go rând u -Se ca un p oru m bel şi venind
p este E l" (M atei 3 ,1 6 ); „ Ş i în d ată, ie ş in d d in a p ă , a văzut C eru rile d esc h ise şi D uhul ca
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA lOAN Capitolul 1 73

de toţi, ci de cei v red n ici; fiind că şi P rooro cii, m u lte, în ch ip s im ţit a u

văzut - precum D aniil, Iezech iil însă n im en i altu l n u le v ed ea p e acestea*
„Şi eu am v ăzu t şi am m ă rtu risit că A cesta e s te F iu l lu i D u m n e z e u " .
Unde „a m ă rtu risit" lo an că „A cesta este F iu l lu i D u m n e z e u "? D e o a re ce ,
nicăieri nu este scrisă aceasta. P en tru că „ M ie l" îl n u m eşte p e H risto s (loan
1, 29, 36), d ar „Fiu al lu i D u m n ez eu ", nicăieri. D in tru aceasta u rm e a z ă a
socoti [cum păni] cu m că şi altele m u lte s-au lăsat [n eîn sem n ate], fiin d c ă
nu toate103 s-au scris (loan 2 1 ,2 5 ).

1 , 35-37; A d oua zi ia ră şi stă tea lo a n şi d o i d in tre u c e n ic ii lu i. (36) Ş i

privind pe Iis u s , C are trecea 106, a z is: Ia tă M ie lu l lu i D u m n e z e u ! (37) Ş i
cei doi u ce n ici l-au a u z it câ n d a sp u s a cea sta şi a u m e rs d u p ă Iis u s .
(1,36) Ieşire 12,3 /luări 1,29 /Faptele Apostolilor 8 ,3 2
D in pricin a lenevirii ascu ltătorilor, lo a n e s te silit a le g răi p e a c e le a ş i
[a repeta ce a m ai sp u s], ca m ăcar p rin m ă rtu ria ce a d easă să is p ră v e a sc ă
[înfăptuiască] c e v a Ş i, cu ad ev ărat, n icid ecu m n u s-a a m ă g it [în s tă ru in ţa
sa], ci „doi u c e n ic i" ad u ce lu i H risto s; căci lo g o d ito r fiin d e l cu a d e v ă ra t,
toate le făcea ca să ad ucă M irelu i firea om en ească. P en tru aceasta şi H ris to s
tace ca un M ire, ia r p ricin u ito ru l toate le g răieşte.
încă şi ca u n M ire v in e D om nul la n orod , că ci la n u n ţi n u m ireasa v in e
la mire, ri el m erge la aceea, m ăcar d e va fi şi fecio r d e îm p ărat. P e n tru
aceasta, şi firea noastră, vrând D om nul să o ia m ire asă, S-a p og orât la d â n sa
pe păm ânt şi, după ce s-a făcut nunta, o a lu at p e dânsa, în ălţân d u -S e la ca sa
cea Părintească.
Deci „căutân d [p riv in d ] la I is u s " lo an - ad ică ară tâ n d u -şi şi cu o ch ii
bucuria cea care o av ea pentru H ristos, dar şi m irarea - zice: „Iată M i e lu l!"
Iar u cenicii, d in tru m ărtu riile cele d ese [ale B o tezăto ru lu i] p le c â n d u -
se, au m ers după Iisu s, nu defăim ându-1 p e lo a n , ci m ai vârtos c re z â n d
lu i, fiindcă m ărtu risea pen tru H ristos cele m ai b u n e.

î, 3S-39: Ia r Iisu s, întorcându~Se şi v ă z â n d u -i că m erg du p ă E l, le -a

zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: R a b i (care se tâ lc u ie şte : în v ă ţă to ru le ), u n d e *

un p o ru m b el p o g o râ n d u -S e p e ste E I" (M arcu 1 ,1 0 ). Deci, scriin d ei: „când ie ş e a d in

ap ă" şi „ieşind d in ap ă", ne arată că Hristos Domnul este Cel C a re n e-a sco s d in p o to p u l
lăuntric al păcatelor noastre - d upă cum ne tâlcuieşte şi d u m n e z e ie scu l T e o fiia ct la
Evangheliile acestor Sfinţi Apostoli.
!CÎ însuşi loan Evanghelistul dă mărturia aceasta despre scrierea Sfin telo r E v a n g h e lii:
„ D a r su n t ş i alte m u lte lu cru ri p e care le -a făcu t Iis u s ş i c a re , d acă s-ar fi scris cu d e -a -
m ăn u n tu l, cred că lu m ea a cea sta n -ar cu p rin d e c ă rţile ce s-ar fi s c r is " (loan 21, 25).
106 în ediţia d e la 1805, în Ioc d e „ p riv in d p e Iis u s , C a re tre c e a " , se g ăse şte „ c ă u tâ n d
la Iis u s C arele u m b la ".
74 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lo c u ie şti? (39) El le -a zis: Veniţi şi veţi vedea. A u m ers deci şi au văzut

u n d e lo cu ia ; şi au răm as la El în ziua aceea. Era ca la ceasu l al zecelea.
M atei, istorisind cele pentru Botezul Dom nului, îl suie pe El îndată la
m unte spre a fi isp itit (Matei 4 , 1-11), iar Evanghelistul acesta, câte M atei
lăsân d u -le nu le-a zis, le povesteşte - adică pe cele de după pogorârea din
m unte. Căci şi urm area şi venirea la Hristos a ucenicilor lui loan [Botezătorul]
se face după ce S-a pogorât El din munte şi a fost ispitit, arătând - precum
socotesc - cuvântul că nu se cuvine a se face cineva învăţător, de nu se va
sui m ai întâi la v ârfu l faptei celei bune (că aceasta însem nează m untele) şi
toată ispita biruind, v a ridica semnul cel de biruinţă asupra celui ce ispiteşte.
D eci, m ai în tâi „m erg după E l" ucenicii şi abia apoi II întreabă p e
D ân su l: „U nde lo c u ie ş ti? " - căci nu între noroade, fiind m ulţi de faţă, ci
d eo seb i trebuiau a vorbi, ca pentru nişte lucruri de nevoie. Iar m ai vârtos
[cu p risosin ţă] nu ei îl întreabă m ai întâi, ci în su şi H ristos le dă pricin ă de
a întreba, căci le zice lor: „Ce cău taţi?" - nu ca şi cum n u ştia (căci cu m
este cu putinţă a n u şti, Cel Care ştie inimile oam enilor?), ci ca prin întrebare
să-i în d em n e pe d â n şii a spune ceea ce ei voiau. Căci este cu putinţă ca ei
să se fi ru şinat şi să se fi tem ut de El, ca de A cela C are era m ărturisit de
lo a n [Botezătorul] că este m ai presus de om . -------------------------- :------------
D ar tu te m inunează de buna cunoştinţă a acestora [ucenici], căci nu
n u m a i că au m ers d u p ă D ânsul, ci şi „ R a b i" îl n u m esc p e El - adică
„ în v ă ţă to r" m ăcar că încă nu au auzit de la El nim ic. Insă voind ca deosebi
să se în v eţe ceva d e la Dânsul, îl întreabă: „U nde lo cu ie şti?", căci în linişte
este m ai cu cuviinţă a grăi şi a asculta. Iar D om nul nu le spu n e lor sem nele
casei, ci: „V eniţi şi v e ţi ved ea". Şi aceasta o face ca să-i tragă [aplece] pe ei
m ai m ult spre urm are [spre a-I urma]. încă şi ca să cerce [să pună la încercare]
d orinţa lor, dacă ei v o r fi pregetând de cale, căci dacă s-ar fi apropiat [de El]
cu v oin ţă rece107108,nicid ecu m n-ar fi mers acasă dup ă Dânsul.
Dar, cum în alt loc zice că „Fiul O m ului nu are unde s ă -Ş i plece cap u l"
(Luca 9 ,5 8 ), iar aici se vede că avea casă? A ceasta de aici nu este îm potrivă
aceleia [de la Luca], pentru că spunând că D om nul „nu are u nd e să -Ş i plece
c a p u l", nu spune c u m că nicidecum nu are sălaş, ci cum că nu are unul al
Său. A şadar, dacă „ lo cu ia " în casă, nu locuia întru a Sa, ci întru una străină.
Ş i n u zadarnic Evanghelistul însem nează m ai pe u rm ă şi vrem ea -
an u m e că „era ca la ceasu l al zecelea "103- , ci [face aceasta] ca şi pe învăţători

107 „V oinţă rece", în înţelesu l d e voire stearpă, d o rire searbăd ă, izvorâtă d intr-o
cu rio zitate lum ească şi d in cugetare trupească.
108 C easul al X-lea corespunde orei 16. La iudei, ziua (adică intervalul de tim p de
d im in eaţa p ână seara, so co tit d e 12 ore) era împărţită în patm sferturi de câte trei ore
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 75

şi p e u cenici să-i în v e ţe cum că nu se cuvine p en tru v rem e a îm p ie d ica

[lucrarea]; căci se ca d e ca şi învăţătorul a nu străm u ta [vrem ea în v ăţătu rii]
şi a zice: „A cum este târziu, vei învăţa m âin e", d ar şi u cen icu l toată v rem ea
a o şti pentru în v ă ţă tu ră şi a n u străm uta a scu ltarea în ziu a de m âine.
N e în v ăţăm în c ă şi aceasta, anum e că, atâta av eau p ân tecele d e n e în ­
greu iat şi erau treji [cu trezvie], încât vrem ea p e care alţii o ch eltu iesc sp re
od ihna tru p u lu i - cu adevărat, îngreuind u-se d e b u cate şi n ep u tân d a s e
apuca de lucru ce are trebuinţă de osârdie - , p e aceasta ei o p etrece a u
întru ascu ltare. C u ad evărat, ai lui lo an celu i p u stn ic erau u cenici.
Şi ia am inte, că acelora care „m erg după E l" L i „ S e în to a rce " H ristos ş i
le arată faţa Sa - că ci d e nu vei m erge după Iisu s prin fapta cea bun ă, nu v e i
ajunge la privirea [vederea] feţei Dom nului, n ici n u te vei d u ce la „ lă c a ş u l"
Lui, ad ică nu v ei a ju n g e la lum inarea cunoştinţei celei dum nezeieşti, c ă c i
„casă" a lui H ristos este lumina, „întru lu m in ă n eap ro p iată lo c u in d " (1
Timotei 6,16). P en tru că acela care nu s-a curăţit p e sin e şi p rin curăţie n u a
„m ers d u p ă E l", cu m întru cunoştinţă se va lu m in a?

1 , 40-42: U n u l d in tre cei d oi care au ziseră d e la lo a n ş i v e n ise ră d u p ă

Iisu s era A n d rei, fra te le lu i S im o n Petru. (41) A ce sta a g ă s it în tâ i p e
S im o n , fra tele să u , ş i i-a z is: am g ă sit pe M e s ia 109 (care se tâ lc u ie ş te ;
H risto s). (42) Ş i l-a ad u s la Iis u s 110. Iisu s, p riv in d la e l, i-a zis: Tu e ş t i
S im o n , fiu l lu i Io n a ; tu te v e i n u m i C h ifa (ce s e tâ lc u ie şte : P etru).
fi, 40-42) Matei 4,18; 16,18
N u m ele lui „ A n d r e i" ni-1 arată nouă E v a n g h e listu l, ia r al celu ila lt
n icid ecu m ; şi zic u n ii că acela este însuşi lo a n , cel care scrie acestea, ia r
alţii zic că n u era d in tre [A postolii] cei v estiţi, în că şi că n u era n ici u n
folos d in tru a i se ş ti nu m ele. Iar de A ndrei p o m e n e şte şi ca d e cel care era
v estit, şi ca d e cel c e l-a adus pe fratele său [către D o m n u l].
Şi v ezi iu bire fră ţea scă , cu m n u a ascuns d e fratele său lu cru l cel b u n ,
ci îi sp u n e lui C o m o a ra [ce a găsit-o] şi glas d e b u cu rie slob oad e, zicâ n d :

fiecare, şi anum e: C easu l l, cuprinzând prim ele trei ore ale d im in eţii (între orele 6-9); C easu l
al lil-lea , cuprinzând a d o u a parte a dim ineţii (între orele 9 -12); C easu l a l V l-lea, cuprinzând
al treilea sfert al zilei (în tre orele 12-15, adică amiaza); C easu l a l IX -lea, cuprinzând ultim u l
sfert al zilei (între o rele 15-18, adică seara). Biserica O rto d o x ă a reţin u t această v e c h e
îm p ărţire a zilei, fo lo sin d -o în cultul ei m ai ales pentru in d icarea şi d en u m irea d iferitelo r
m om ente de rugăciune d in cursul zilei. Rânduiala aceasta se păstrează şi astăzi în p ro g ra m u l'
zilnic d e rugăciune d in m ăn ăstiri (cu denum irile din C easlo v ) - d upă Pr. E ne B ranişte,
litu rg ica generală, ed. IB M B O R , Bucureşti, 1993, pp. 129-130.
109 In ediţia de la 1805, în loc de „am g ăsit pe M e sia ", se g ăseşte „am a fla t pe M e s ia " .
110 In ediţia d e Ia 180 5 , în Ioc d e „l-a ad us la Iis u s ", se g ăse şte „l-a ad u s pe d â n su l
către Iis u s ".
76 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„A m a fla t". C ăci, precum se pare, de m ultă vrem e doreau şi cugetau să-L
caute p e El. Şi nu zice cuvântul sim plu, ci „M esia", cu articol, num indu-L
p e însuşi A cela C are chiar [deplin] şi adevărat este Hristos; căci Acela Care
era aşteptat de dânşii U n u l era, cu toate că mulţi se num eau „hristoşi" şi „fii
ai lui D u m n ez eu "111.
Şi „l-a ad us p e d â n su l către Iis u s ", nu ca pe cel care era uşuratic la
socoteală [socotinţă] şi de to t cuvântul se lăsa pu rtat [dus], ci cu prisosinţă,
ca pe cel care era iute şi fierbinte şi cu bună ju decată a m inţii a prim it
cu v in tele p e care i le-a zis fratele sau pentru H ristos. C ăci poate că Andrei
m ai m ulte să fi vorbit cu dânsul şi cu de-am ănuntul să-i fi vestit cele pentru
H ristos, ca unul care a răm as la Iisu s şi s-a înv ăţat oarecare lucruri mai
tainice. Iar de ar fi stăru itcin ev a şi l-ar fi prihănit pe Petru pentru uşurătatea
m in ţii, cu n oască şi aceasta: nu este scris că el a crezu t lui Andrei îndată, ci
că „l-a ad u s p e d â n su l" la H ristos, care lucru m ai vârtos [cu prisosinţă]
este al cu g etu lu i celu i statorn ic şi care nu se lasă purtat [dus] de tot
cu v â n tu l; căci n u aşa d e rând [sim plu] a prim it cuvintele lui A ndrei, ci a
v o it să -L vadă şi pe H ristos, ca dacă va afla ceva vrednic de laudă, să
m earg ă d u p ă D ân su l, iar d e n u, să se întoarcă. Pentru aceasta, a fi adus
„către H ris to s" n u este sem n al m inţii celei de rând [sim ple, neajutorate],
ci al cercării [cum pănirii] celei cu de-am ănuntul.
A şadar, ce zice D om n u l? D intru a prooroci pen tru dânsul [pentru
P etru], în cep e a Se d escoperi pe Sine lui. Şi fiindcă proorociile cu nim ic
m ai p u ţin decât sem nele [m inunile] - dacă nu cum va şi m ai m ult - îi pleacă
pe oam en i, prooroceşte [El] pentru P etru, zicând: „Tu eşti fiu l lu i Io n a ",
apoi şi ceea ce va să fie: „Tu te v ei ch em a C h ifa ". C ăci, dintru a o zice pe
cea d e acu m , o face vred n ică d e crezare şi p e aceea care va să fie. Şi nu a
zis D om n u l: „Eu te voi ch em a P etru ", d : „te v ei ch e m a ", căci nu voia
d in tru încep u t a-Şi arăta stăp ân ia [D um nezeirii], fiindcă n ici n u aveau ei
cred inţă întărită p en tru D ânsu l.
Dar, pentru care pricină D om nul îl n um eşte pe acesta „P etru ", iar pe
fiii lui Z eved eu „ fii ai tu n e tu lu i"? (Marcu 3, 17] C a să arate că El este
A cela C are a d at şi Scriptura cea Veche, C are şi n u m ele - precum atunci,
aşa şi acu m - le-a sch im b a t: pe Avram - A vraam şi pe Sarai - Sarra,
n u m in d u -i (Facere 1 7 ,5 ,1 5 ).
Şi să ştii că „ S im o n " se tâlcuieşte „ascultare", iară „Ion a" - „porumbiţă".
A şadar, ascultarea este „ fiu " al blândeţii - care este însem nată [închipuită]

111 P en tru „h risto şi", v ezi n ota d c la loan 1 ,2 9 , iar p entru „fii ai lui D u m nezeu", vezi
tâlcu irile Sfântu lu i T eofilact d e la loan 1 , 12-14".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 1 77

prin porum biţă. Iar cel ce are ascultarea şi „ P etru " se face, la tăria lu cru lu i
c e lu i hun, prin ascu ltare,în ălţân d u -se. . . . . . . ,■
î, 43- ; 5. Λ d ou a z i v o ia să p lece î n G a lile e a şi a g ă sit pe F ilip . Ş i i-a
zis Iisu s: U rm ează-M i. (44) Ia r F ilip era d in B e ts a id a , d in c e ta te a 112 l u i
A n d rei şi a lu i Petru. (45) F ilip a g ă sit p e N a ta n a il ş i i-a z is: A m a fla t p e
A cela d esp re C are au scris M o ise în L eg e ş i P ro o ro c ii, p e Iis u s , fiu l l u i
I o s if din N azaret.
(1,45) Facere49,1Ü /Deutpmnom 18,15,18/Psalm3 9 ,10/lsaia4 ,2; 7,14;9,5;40,11;4S,Ă; 53,1-2/
Ieremia 23,^5; 33,14-17/ fczechiU 34,23;37,24 /Daniil 9,24 /Miheia 5,1 /Zaharia 9 ,9 1 Matei 2,23
A ndrei de Ia înaintem ergătorul au zind , iar P etru d e la A ndrei, a u m e rs
după Iisus. Iar Filip se v ed e că n im ic n u a au zit, d ar a m e rs d u p ă D o m n u l,
înd ată ce i-a zis lui: „ U rm e a z ă -M i". C u m d e a crez u t aşa, d e în d a tă ? M a i
întâi, se vede cu m că glasul D om nului a lu crat oarecare în d em n d e d rag o ste
în sufletul lu i, căci nu aşa d e rând [sim p lu ] se g răia g la su l M â n tu ito ru lu i,
ci la cei v red n ici în d ată ap rin d ea c e le d in lă u n tru sp re d ra g o ste a L u i,
precum şi C leop a zice: „A u n u era in im a n o a stră arz â n d în tru n o i, c â n d
n e g răia n ou ă pe c a le ? " (Luca 2 4,32) A p o i, [s-a fă cu t aceasta] şi p en tru c ă
avea Filip inim ă g rijălivă113 [trezvitoare, grijulie] şi ad eseo ri se în d e le tn ice a
în tru citirea cărţilo r lu i M o ise şi, a ştep tân d p u ru rea p e H risto s, în d a tă
cân d L-a v ăzu t, a crezu t. P en tru aceasta şi zice: „A m a fla t p e I is u s " - c a re
arată că el cerca [cum pănea, cerceta].
însă, se poate că d e la A ndrei şi d e la Petru să se fi în ştiin ţat Filip p en tru
H ristos, căci dintru aceeaşi patrie fiind ei, se p o ate să fi v orb it aceştia cu
dânsul şi să-i fi povestit pentru D om n u l. A cest lu cru ş i E v an g h elistu l se
vede a ni-1 da spre a-1 chibzui, prin ceea c e zice: „ Ia r F ilip era [d in B etsa id a ,]
d in oraşul lu i A n d rei şi a l lu i P etru ", U n oarecarele o raş m ic era acesta114,
care, mai vârtos [cu prisosinţă], sat se cu v en ea a se n u m i. P en tru aceasta şi
se cade a ne m inuna de puterea lui H ristos, căci d in ce le ce n u ad u ceau n ic i
o roadă [care erau neroditoare J, pe u cen icii cei aleşi EI i-a ales.
Dar nici Filip n u a ţin ut la sine lu cru l cel b u n , c i i-1 îm p ă rtă şeşte ş i lu i
N atanail. Şi, fiindcă N atan ail era ştiu to r d e Lege, la „ L e g e " şi la „ P ro o ro c i"

112 în ediţia d e Ia 1805, în Ioc d e „ c eta te a ", s e g ăse şte „ o ra ş u l".

113 în v echim e, la rom âni, Sfânta E u h aristie m ai era n u m ită ş i „G rijan ie". D e aceea,
în ţelesu l cuvântulu i „g rijăliv " poate fi a tât cel d e „ tre z v ito r", c â t ş i acela de „îm p ă rtă şit,
p ricestu it". în trad ucerile T âlcuirii, sen su l d at e ste : trezv itor, care e ste c u lu are -am in te ,
care ia am inte d e sine. P en tru o m ai bu n ă în ţe le g e re a n o im e i, v e z i şi tâlcu irea S fâ n tu lu i
Tcofiîact de la Luca 11, 21-26,
l,,! B etsaid a („casa p e s c a ru lu i") e ra u n m ic o ră ş e l d in G a lile e a , în a p ro p ie re a
C ap em au m u lu i, fiind locu l d e naştere al S fin ţilo r A po sto li A n d re i, P etru şi F ilip .
78 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

trim ite Filip, căci cercător [cercetător, chibzuitor] cu de-am ănuntul şi luător
a m in te la cele ale L egii era Natanail. Iar „fiu l lu i Io s if" îl n u m eşte pe
D o m n u l, fiindcă al acestuia era socotit a fi fecior. Şi „d in N azaret" pe
D â n su l îl spune, m ăcar că, în adevăr, din Betleem era, căci în tru acela S-a
n ă sc u t (Luca 2, 4-19), iar în N azaret S-a crescut (Matei 2, 23). Dar, fiindcă
n a şte re a Lui le era nearătată [necunoscută] celor m ai m ulţi, iar creşterea
ară ta tă [ştiută], „ d in N azaret" îl numesc pe El, fiindcă a crescu t într-însul.

1,46-48: Ş i i-a z is N atanail: D in Nazaret poate fi ceva b u n 115? F ilîp i-a

zis: V in o şi vezi. (47) lisu s a văzut pe N atan ail v en in d către El şi a zis
d esp re el: Iată, cu adevărat, israilitean 116 în care nu este v icle şu g 117. (48)
N a ta n a il I-a zis: D e unde m ă cunoşti? A răspuns lisu s şi i-a zis: M a i în ain te
de a te chem a F ilip , te-am văzut când erai su b sm och in .
(1,46) Cântarea Cântărilor 1 ,6 (1, 47) Psalm 72,1
F ilip a zis că „ d in N azaret" este Hristos, iar N atanail, ca u nu l care era
m ai cu d c-am ănu n tu l cercător [cumpănitor, ch ibzu itor], ştia din Scripturi
că d in Betleem trebuie să vie H ristos (Miheia 5 , 1), şi pentru aceasta spune:
„ D in N azaret p o a te fi ceva b u n ? " Iar Filîp îi zice: „V in o şi v e z i", ştiin d că
d e v a gusta din graiurile lui H ristos, nu se va depărta.
Şi este lăudat N atanail de Hristos, ca u n „ isra ilite a n , cu a d ev ărat",
fiin d că nim ic spre h a r [hatâr, favoare] sau spre v răjm ăşie n u a zis, căci n u
a le n ecred in ţei erau graiurile lui, ci ale cercării [cum pănirii] celei cu d e-a-
m ă n u n tu l şi ale m in ţii celei cunoscătoare d e L ege, care ştia că H ristos n u
d in N a z a ret, ci d in Betleem vine (Miheia 5 ,1 ; loan 7 , 41-42).
A şad ar, ce zice N atanail? O are s-a înm u iat d e laudă? N icid ecu m . Ci
stă, v o in d să se în v eţe oareşce mai arătat şi m ai cu d e-ad in su l; pen tru
a c e a sta şi întreabă: „ D e u nd e m ă cu n oşti?" Iar D om n u l, p rin a-i sp u n e lui
c ele p e care nim eni n u le ştia, afară de el şi d e Filip - fiin d că o seb it s-au
g ră it şi s-au făcut [acestea de către ei] - , îi d escop eră D u m n ezeirea Sa.
C ăci Filip, osebit şi nefiind nim eni de faţă a vorbit sub sm och in cu N atanail,
pe ca re toate le ştia Hristos şi nefiind de faţă, pen tru aceasta şi zice: „Te-am
v ă z u t câ n d erai su b sm o ch in ". Iar Domnul a zis cele p en tru N atan ail m ai
în a in te d e a se ap rop ia Filip de Dânsul, ca să n u b ăn u iască oareşcin e că

[1805] Adică: „P oate fi d in N azaret ceva b u n , în chip a tâ t de cov ârşitor, d in

N azaretu l care este d efăim at şi lep ăd at?" Căci era p rihăn ită G alileea d e către iud ei, iar
N a z a re tu l e ste cetate a G alileii. Şi N atanail zicea aceasta, fiind în cred in ţat că A cela C are
era a ş te p ta t nu este d in N azaret, d din Betleem (după Z igaben).
116 In ediţia de la 1805, în Ioc de „cu adevărat, is r a ilite a n ", s e găseşte „eu ad ev ărat
is r a ilite a n " .
117 [1805] „ V icle şu g " num eşte acoperirea adevărului (după Z igaben).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIOAN Capitolul 1 79

Filip i-a sp u s L u i c e le p en tru sm ochin şi celelalte, p e care le-a v o rb it c u

N atanail. Şi d in tru acestea cunoscând N atanail p e D o m n u l, L-a m ă rtu risit
pe El „F iu a l lu i D u m n e z e u " (loan 1 , 49). C ăci ascu ltă ce zice:

1 , 49-51: R ă sp u n su -I-a N atanail: R ab i, Tu e ş ti F iu l lu i D u m n ez eu , T u

eşti reg e le lu i Is r a il118. (50) R ăsp u n s-a Iisu s şi i-a zis: P en tru că ţi-am s p u s
ca te-am văzu t s u b sm o ch in , crezi? M ai m ari d ecât acestea v e i v ed ea. (51)
Şi i-a z is: A d ev ărat, ad ev ărat zic vouă119, d e-acu m v e ţi v ed ea C eru l d e s -
ch izân d u -se şi p e în g e r ii lu i D u m n ezeu su in d u -se şi p o g o rân d u -se p e s te
F iu l O m u lu i. a , 49) Matei 36,16 /Marcu 8,29 /loan 6,69 <1.51) Facere 28,12/Malei 26,64
F o arte m u lt p o a te proorocia spre a-i trage [aduce] p e u n ii la cre d in ţă ,
încă şi d ecât m in u n ile m ai m ultă putere are; p en tru că m in u n ile p o t ş i
dracii să le arate p rin n ă lu ciri m incinoase, iar m ai-în ain te-cu n o ştin ţa c e lo r
ce v o r să fie şi m ai-în ain te-g răirea lor, nim eni n u o are cu d e-ad in su l, n ic i
în g eru l şi, cu m u lt m ai v â rtos, nici dracii.
P en tru aceasta şi p e N atanail l-a tras [adus] D o m n u l, sp u n ân d u -i lu i
şi locul şi că a fo st c h e m a t d e Filip şi că este „cu a d ev ărat is r a ilite a n " (loan
1, 47). D rept aceea, au zin d acestea N atanail, v in e în tru sim ţirea m ă rim ii
D o m n u lu i120 - p e cât îi era atunci cu putinţă - şi îl m ărtu riseşte p e E l „ F iu
al lu i D u m n e z e u ".
Dar, m ăcar că „ F iu al lu i D u m n e z e u " îl m ă rtu riseşte N atan ail p e
D om n u l, în să n u o face ca Petru, pentru că P etru L -a m ărtu risit „F iu al lu i
D u m n e z e u " ca p e u n D u m n ezeu adevărat; pen tru aceasta se şi fericeşte
[Petru de D o m n u l] şi B iserica i se în cred in ţează (M atei 16, 16-19). Ia r
N atanail, ca p e un o m gol [sim plu, de rând] L-a m ărtu risit pe D ân su l, care
după dar, p en tru fap ta cea bun ă, s-a făcut „Fiu al lu i D u m n e z e u ". Şi
aceasta e s te a ră ta tă [ad ev erită] d in ceea ce ad u ce p e u rm ă: „Tu e ş ti
îm p ă ra tu l lu i I s r a il" . Vezi, că încă n u a ajuns la cu n o ştin ţa cea d e săv â rşit
[desăvârşită] a D u m n ezeirii C elei adevărate a C elu i U n u ia-N ăscu t? P en tru
că N a ta n a il cred e că El este precu m un om iu b itor d e D u m n ezeu şi ca u n
„îm p ă ra t al lu i I s r a il" . Iar d e L -ar fi m ărturisit cu ad ev ărat D u m n ezeu ,
nu L -ar fi n u m it p e El „îm p ărat al Iu i Is r a il" , ci „îm p ărat al tu tu ro r" -
pentru aceasta n ici n u s e fericeşte [de către M ân tu ito ru l], p recu m Petru.
D re p t a ceea şi D o m n u l, îndreptându-1 pe el şi ridicându -1 sp re a
în ţeleg e cev a v red n ic D u m n ezeirii Lui, zice: „V eţi v e d e a p e în g e r ii Iu i

118 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „reg ele lu i Is ra il", se g ăseşte „ îm p ăratu l lu i I s r a il".
119 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „A devărat, ad ev ărat zic v o u ă ", se g ăse şte „A m in ,
a m in z ic v o u ă ".
„M ărim ea D o m n u lu i", în înţelesu l d e măsura, m ăreţia, tăria C elu i în ain tea C ăru ia
sc afla.
80 Capitolul 1 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D u m n e z e u su in d u -se şi p og orân d u-se p este Fiu l O m u lu i". Aşadar, îi

zice: „N u M ă socoti om de rând, ci Stăpân al îngerilor, căci Celui C ăruia
în g erii îi slujesc, n u este om gol [simplu, de rând], ci Dum nezeu adevărat".
Iar acestea s-au îm p lin it la C ruce şi la înălţare, căci m ai înainte de vrem ea
P a tim ii, „ în g e r d in C er" L-a întărit pe El (Luca 22, 43} şi „ în g e ri" în
M o rm â n t şi la în ălţare [s-au arătat], precum Luca istoriseşte (Luca 2 4 ,4 -5 ;
Faptele Apostolilor 1, 9-11).
Iar unii „ sm o ch in " au înţeles aici Legea, ca aceea care are roadă ce
în d u lceşte la puţină vrem e şi, cu asprim ea păzirilor Legii şi cu lucrarea
cea cu an evoie a poruncilor, ca şi cu nişte frunze se acop eră121. Deci, zic
cu m că „ l-a v ă z u t" D om nul pe N atanail (loan 1, 47}, în loc de „vesel a
c ă u ta t"122, şi priceperea [cu n oştin ţa iscusinţa] lui o a cunoscut, cu toate că
el era în că sub Lege. Iar tu, de te îndulceşti de unele ca acestea, şi pe asta
cu p rin d e-o cu m in tea: pe N atanail „l-a v ă z u t" D om nul „su b sm o ch in ",
ad ică su b Lege, care înseam nă înlăuntru în Lege şi adâncurile ei cercân-
d u -le; căci de nu cerca adâncurile Legii, nu l-ar fi „v ăzu t" pe el Dom nul.
Să ştii încă şi aceasta: G alileea se tâlcuieşte „prăvălită jo s ". Deci, a
ie şit D o m n u l la latu ra cea prăvălită [năruită, prăbuşită] a lum ii acesteia,
sau şi la firea cea om en ească. Şi, fiind noi „su b sm o ch in " - adică sub

121 D u m nezeiescu l M axim M ărturisitorul tâlcuieşte astfel blestem a rea sm ochinului

n ero d ito r d e către D om n ul: „D eoarece m ulţim ea preoţilor ş i a cărturarilor, a legiuitorilor
şi a fariseilor, care p ătim ea d e slav a deşartă prin păzirea p entru v ăzu l lum ii a unor
m o rav u ri p lăsm uite, zice-se, în duh de evlavie, dând aparenţa că îm p lineşte dreptatea,
h ră n e a tru fia părerii d e sin e. C u vântul declară această părere de sin e a celor pom eniţi
sm o ch in nerod itor, îm p o d o b it nu m ai cu frunze. Şi această părere d e sin e, D oritorul
m â n tu irii tu tu ro r o a m e n ilo r, c a re flă m â n z e şte d upă în d u m n e z e ire a lor, o usucă
b lestem ân d -o , întrucât e ste neroditoare. Iar aceasta o face pentru ca oam enii, în loc să
d ea ap aren ţa că sunt d rep ţi, să cau te mai bine să fie drepţi cu ad ev ărat, dezbrăcând
căm aşa m o ralităţii făţarn ice şi îm brăcân d fără prefăcătorie pe cea virtuoasă cum vrea
C u v ân tu l d u m nezeiesc, ca în felul acesta să petreacă viaţa în evlavie, arătând m ai bine
Iui D u m n ezeu dragostea sufletu lui lor, decât oam enilor, făţarnica în făţişare din afară a
pu rtării m orale. Iar d acă su n tem şi v reunii dintre creştini astfel, prcfăcând u-ne evlavioşi
în p u rtările noastre, fără ca să fim d repţi cu adevărat, să aşteptăm C uvântul ca pe un
iubitor d e oam eni, ca acesta, flăm ânzind după m ântuirea noastră, să ne u su ce părerea de
sin e a su fletu lu i, care e săm ân ţa p ăcatului, ca să nu m ai aducă d rept roadă dorinţa d e a
p lăcea oam enilor. A ceasta e ste tâlcuirea locului [scripturis tic -M a te i 2 1 ,1 9 ], după puţina
m ea p u tere. Tâlcuirea d ată arată pe D om nul flăm ânzind spre binele nostru, blestemând
sm o ch in u l cu folos şi uscându-1 la vrem e, ca p e u n ul ce îm piedică A devărul, fie că se
în ţeleg e p rin el predania v e ch e a legii form elor m ateriale, fie părerea de sin e a fariseilor,
care se m ân d reau cu p ăzirea m oravu rilor" (Fitocalia rom ânească, voi. 3, Răspunsuri către
Talnsie - întrebarea XX, ed. H u m anitas, Bucureşti, 1999, pp. 76-77).
122 „Vesel a cău tat", ad ică D om n ul l-a privit p e N atanail cu bu cu rie, cu veselie.
 TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 1 81

■ păcatul cel cu în d u lcire, la care şi iu ţim e n u p u ţin ă se află p en tru că in ţa ş i

m uncile [caznele] cele de acolo - ca u n iu b itor d e o am en i n e-a „ v ă z u t", şi
( ne-a ales pe noi care îl m ărtu risim p e El „Fiu al lu i D u m n e z e u " şi „ îm p ă ra t
al lu i Is ra il", al celu i care îl v ed e p e D u m n ezeu 123.
Tar de v o m cre şte [spori] o sârd ia, de şi „m ai m a r i" v e d e ri n e v a
. înv red n ici p e noi şi „vom v e d e a " p e „ în g e ri s u in d u -s e " la în ă lţim e a
cunoştinţei L u i celei d u m n ez eieşti şi „ p o g o râ n d u -se " iarăşi, p en tru că n u
ajung să în ţeleag ă F iin ţa cea n ecu n oscu tă a D u m n e z e irii124.
în că şi în a lt ch ip : „ se s u ie " cin ev a, câ n d p e tre c e [răm ân e] în tru
cu vintele cele p en tru D u m n ezeirea C elu i U n u ia-N ăscu t; şi „se p o g o a ră ",
când se în d e le tn ic e şte în tru cu v in tele cele p e n tru în tru p a re şi p e n tru
pog orârea în iad . - ·. ·

ia Pentru că „ I s r a il" în seam n ă „v ăzân d p e D u m n e z e u ". V ezi şi tâlcu irile S fân tu lu i

T eofilact ia M atei 2, 6‘ şi L u ca 1, 51-56.
!2J A ici C u viosul loan C arpatiu l n e învaţă şi acestea: „C ând a lăsat diavolul p e D om nul,
au v en it Îngerii şi îi slu jeau Lui. Să ştim deci că precum nu s-a scris că în vrem ea ispitirii
Lui erau d e faţă în g erii, aşa şi cân d su n tem noi ispitiţi, se retrag p en tru o vrem e îng erii lui
D um nezeu, nu d ep arte d e noi. A poi după retragerea ispititorilor, vin iarăşi la noi, slujin-
du-ne cu gânduri d u m n ezeieşti, cu sprijiniri, cu lum inare, cu străp u n gere, m ângâiere,
răbdare, îndulcire şi cu toate câte m ân tu ie, întăresc şi refac su fletu l ostenit. C ăci s-a spus
lui N atanail: «Vei v ed ea în g e rii s u in d u -s e şi p o go rân d u -se p e ste F iu l O m u lu i» , adică
slujirea şi ajutorul în g erilo r se va revărsa din belşu g p este n eam u l o m en esc" {Filocalia
rom anească, voi. 4, cap 73, ed. H u m an itas, B ucureşti, 2000, pp. 144-145).
 C apitolul 2
Nunta d in Cana. Izgonirea vânzătorilor din tem plu 1

2 ,1 -4 : Şi a treia zi2 s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui
Iisus acolo3. (2) Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. (3) Şi sfâr-
şindu-se vinul a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. (4) A zis ei Iisus:
Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie?4încă nu a venit ceasul Meu.
(2,1) loan 4,46 (2, 3) Psalm 17, 7 (2, 4) loan 7, 6
îl cheam ă la n u n tă p e D om nul, nu pentru că văzuseră ei m inuni, nici ca
■pe u n oarecarele m are, ci aşa, de rând, şi ca pe un cunoscut. D rept aceea, p e
aceasta însem nându-o, Evanghelistul zice: „şi era şi m am a lui Iisus şi fra ţii
Lui a co lo ". Deci, precum pe aceea [pe Maică] şi pe „ fra ţi", aşa şi p e D om nul
L-au chem at. Iar D om nul merge şi nu se leapădă de ch em are, căci n u căuta
la vred nicia Sa, ci la folosul şi la facerea de bine cea p en tru noi. C ăci C el
C are nu a judecat a fi cu nevrednicie să fie între slugi, cu m ult m ai vârtos
[cu prisosinţă], nu ar fi judecat a fi cu nevrednicie să v in ă la nuntă.
Şi îl îndeam nă pe Dânsul „mama" spre facere de m in u ni, fiindcă luase
m are sem u ire5 pentru puterea L u i cea de la zăm islire şi de la N aştere.
C ăci „to a te le p ăzea în in im a sa " (Luca 2 , 19) şi d in tru acestea6 II socotea
pe Fiu l că poate [face lucruri] m ai presus d e om [de p u terea om u lu i].
D eo arece, cu adevărat, n u dintru a face Iisu s şi alte m in u n i s-a p ornit
„mama" a-L înd em na pe D ânsul la aceasta - căci C o p il fiind, El n ici o
m in u n e n u făcuse, căci de ar fi făcut, la toţi ar fi fost vestit. în că îşi aducea
M a m a am in te şi d e m ărturiile lu i loan [B otezătoru l] - care a m ărtu risit

1 în ed iţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru nunta cca din Cana, Pentru cei ce
s-au izgonit din templu. P entru cuvântul acela: Stricaţi tem plul acesta".
7 [1805] „A treia z i" , după pogorârea lui Iisus d in pu stie (d u p ă Z igaben).
5 în ediţia de la 1805, în loc de „era şi m am a lu i Iis u s a c o lo " , se găseşte „era şi
m am a lu i Iis u s ş i fra ţii L u i acolo ".
* în ed iţia de ta 1805, în loc de „C e ne priveşte pe M in e ş i pe tine, fem eie?", se
g ăse şte „C e este M ie ş i ţie m u iere?", cu urm ătoarea notă: [1805] A dică: „C e ne este d e
n ev o ie aceasta pentru care te rogi? C are este aceea ce n e sileşte aşa p e n o i?" în c ă se p o ate
şi în alt ch ip a înţelege: „C e este de o bşte M ie şi ţie? Eu ştiu v rem ile cu v iin cioase pentru
m in u n i - ca u n D um nezeu - iar tu nu le ştii pe ele - ca un o m ". Şi nu i-a 2 îs „M aică", ci
„m u iere [fe m e ie ]", ca un D um nezeu (după Zigaben),
5 „L u ase m are sem u ire", în înţelesul că M aica D om nului cu m p ăn ise, ch ibzu ise şi
astfel a pricep ut puterea cea mare a C elui Care Se n ăscu se d in tru dânsa.
6 V ezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la Luca 2 ,1 9 -2 0 .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 2 S3

pentru D ân su l - şi [ea] vedea acum încă şi u cenicii m ergân d d u p ă E l; şi

dintru toate acestea sem uia [chibzuia] puterea Fiu lu i.
Iar El îi bănuieşte ei nu fără de cuviinţă, căci zice: „D e nu este vin, treb u ia
ca înşişi aceia care n u au, ei să vină şi să se roage, iar n u tu, m am a". C ă c i
rugăm intea cea d e la ai Săi, sm inteală se face celo r ce v ăd , iar când în şişi c e i
care au trebuinţă se roagă [cerând], fără de bănu ială [presupus] este lu cru l.
Ia r ceea ce z ice D om nul: „În că n u a v e n it ce a su l M e u " o z ice n u ca şi
cu m e ra su pu s silei vrem ilor sau pândea [aştepta] ceasu ri - căci cu m p u te m
zice aceasta de F ăcătoru l vrem urilor şi al v eacu rilor? c i p en tru că to a te
în v rem ea cea cu v iin cioasă le face. Dar, fiindcă în că era n e cu n o scu t şi
n eştiu t d e cei m ai m u lţi şi n ici nu-i avea pe toţi u cen icii, c i în că n ic i cei d e
la n u n tă n u -L ştiau p e D ânsul - căci de L -ar fi ştiu t, e i a r fi v en it şi L -a r fi
rugat p en tru v in - , aşadar, fiindcă erau toate acestea, d e aceea zice: „ în c ă
nu a v e n it ce a su l M e u " , adică „N u a sosit vrem e cu v iin cio a să ".
D ar, iarăşi, se îm p otriv eşte [aici] turbarea lu i A rie7, isp itin d u -se s ă -L
arate p e D om n u l su p u s ceasurilor şi vrem ilor. D eci, cu n oaşte, o, b le ste -
m atule! D e a r fi fost su p u s D ânsul ceasurilor [tim p u lu i], cu m , d ar a fă c u t
m in u n ea? C ă ci trebuia, dup ă cuvântul tău - fiin d că slu je şte [e su p u s] E l
ceasu rilor şi v rem ilor şi „ cea su l" Lui „încă n u a v e n it " - , să n u p o a tă s ă
facă m inunea. în să a făcut m inunea, deci nu slujeşte [nu e supus] ceasu rilor.
Ş i vezi, cum [D om nu l], n u până în sfârşit, n ici în tru toate, S e îm p o ­
triveşte M aicii Sale, ci băn u in d u -i [ei] puţin, iarăşi ru g ăm in tea ei p lin e şte ,
cinstind u -o p e D ân sa şi dându-ne nouă chipuri [pilde] ale cu cerniciei ce le i
către părinţi.

2, 5-8: M am a Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va sp u n e8. (6) Ş i

erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudei loi^, care luau câ te
două sau trei vedre. (7) Zis-a lor Iisus: Um pleţi v asele cu apă. Ş i le-au u m p lu t
până sus. (8) Ş i le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi n u n u lu i10. Iar ei i-au dus.
(2,5) Facere 41,55 (2, 8) Psalm 17, 8
„ M a m a " zice slugilor: „O rice vă va zice vouă, fa c e ţi" , ca m ai m ultă să
se facă cererea, venind aceia şi rugându-se [şi ei]I11, ca să se arate că lep ăd area

I P en tru A rie şi în v ăţătu ra lui, vezi notele de la loan ί , V şi 1, 9.

8 în ediţia d e la 1805, în loc de „Faceţi o rice v ă va s p u n e ", se g ăse şte „O rice v ă v a
zice v o u ă , fa c e ţi".
9 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „puse pentru cu răţire a iu d e ilo r " , se găseşte „ p u se
după cu ră ţe n ia iu d e ilo r".
10 în ediţia d e la 1805, în loc de „ n u n u lu i", se găseşte „ n a ş u lu i".
II [1805] A ceeaşi în ţelegere o are şi Zigaben, anu m e că, p ricep ân d M aica sco p u l
[ţelul] cu v ân tu lu i D o m n u lu i, îi face gătiţi spre ascu ltare pe slu jito rii m esei, în alt c h ip ,
oarecu m şi pe ei, îm p reu n ă-ru g ători arătându-i.
84 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[săvârşirii m inim ii] nu era din pricina neputinţei, ci pentru ca să nu se pară

că D ânsul aleargă la facerile de m inuni pentru fală şi m ândrie deşartă.
Iar acele „vase d e p iatră" erau trebuincioase spre „curăţenia [curăţirea]
iu d e ilo r " . C ăci iu d eii în mai toate zilele se spălau şi aşa m âncau (Matei 15,
2; M arcu 7 , 3-9)12. A d ică, de s-a r fi atins de lepros (Levitic 13,44-46), de s-ar
fi a tin s de m ort (Numeri 19,11), de s-ar fi îm preunat cu fem eie (Levitic 15,
18) - ca n işte n ecu raţi fiind d e aici [dintru acestea], se spălau. Aşadar,
fiin d că P alestina era fără de ap ă şi nu era cu putinţă a afla izvoare în m ulte
lo cu ri, u m pleau totd eaun a v asele de apă, ca să nu alerge la râuri, d e se
v o r face cândva n ecuraţi. D eci, nu de rând [simplu] a zis: „după cu răţen ia
[cu ră ţirea ] iu d e ilo r", ci ca să nu bănuiască [presupună] vreu nii din cei
n ecred in cioşi că erau răm ase oarecare drojdii [în v ase], apoi, dup ă ce s-a
p u s apa peste d ân sele şi s-au am estecat [dim preună], s-a făcut v in subţire
[d iluat] - arată [E vanghelistu l] ca acelea niciodată nu au fost vase de vin.
O are nu putea [D om nul] şi fără a nu fi um plute v asele cu apă să facă
vin , d intru a nu fi n im ic în ele? Putea, cu adevărat, d ar în m ulte locuri
sc u rtea z ă [m icşorează] m ărim ea m inunilor, ca să fie m ai lesne [uşor]
prim ite. în că face aceasta, ca să îi aibă şi pe slujitori m artori ai m in u nii, ca
u n ii care au cărat apa în vase. A poi şi ca să cunoaştem că El este C el C are
şi u m ezeala viei [seva viţei d e vie], apă fiind cu adevărat, în vin o preface.
D eci, D om nul, n u fără de cuviinţă porunceşte slu gilor ca să aducă
sp re arătare naşului gu starea [vinului], ci ca să nu presupună vreunii cu m
că [nunta] era adunare de beţivi şi li se stricase lor sim ţirea şi, ca u n ii care
erau stricaţi de b eţie, socoteau apa vin. D e aceea, sp re a n u avea loc o
b ă n u ia lă [un presupus] ca aceasta, nunului celui ce este treaz [trezvitor] îi
în cre d in ţe a z ă D o m n u l g u starea [vinului]. Pentru că, u nora care li s-a
încred in ţat slujirea aceasta la nunţi, foarte sunt treji [cu m ultă luare am inte],
ca toate, cu rânduială şi cu b u n ă cuviinţă, prin porunca lor să se facă.
D ar, să ne ru găm ca acestea să se săvârşească şi la n o i acum , ad ică „să
se fa că n u n tă " (loan 2 , 1), care este unire a lui Dum nezeu cu sufletul nostru,
pân ă cân d suntem „ în C ana G a lile ii", în locul zic, al acestei de jo s şi
p ră v ă lite lum i, care alteo ri a lt fel se prăvăleşte şi p răv ăleşte13.
Iar „nunta" aceasta, fără de venirea lui „Iisu s" şi a „m am ei L u i" şi a
„ u cen icilo r" (loan 2,1), n u se face. Căci de nu va crede cineva în Hristos, Care
d in M aria S-a născut şi prin Apostoli a grăit, cum se va uni cu Dumnezeu?
D eci, să vedem , ce m inune face Domnul Ia o astfel de „n u n tă" şi la o
u nire ca aceasta a lui D um nezeu cu sufletul? „Apa în v in " o preface (loan 2,9)

12 Vezi şi tâlcuirea Sfân tu lu i Teofilact de la M atei 15,1-2.

13 Vezi şi sfârşitul tâlcu irii d e la fonii 1, 49-51.

t
I
TÂLCUTREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 2 85

şi c ele „şase v a se d e p ia tră " a le noastre le „ u m p le ". Ia r „ap ă" v ei în ţe le g e

apătoşarea şi u m ezeala şi risipiciunea [risipirea14] noastră în viaţă şi în d o g m e
[învăţături]. Iar prin „şase v a s e " - vei înţelege cele cin ci sim ţiri, p rin ca re în
fapte greşim ; şi a l şaselea v as - partea cea cuvân tătoare, p rin care în d o g m e
greşiţi [greşelniri] n e aflăm . D eci, D om nul n ostru Iisu s H ristos - cu v â n tu l
cel ev an gh elicesc, zic - v in d ecân d greşaleîe n oastre cele d in fapta b u n ă c e a
lucrătoare şi cele d in cea dogm aticească - adică privitoare [văzătoare]
apătoşarea şi lesn icioasa risipiciu ne cea d intru acestea, „ în v in " o presch im ­
bă, zic în viaţa şi cu vân tarea ceea care întăreşte şi v eseleşte. Şi aşa, cele „ şa se
v a se " ale noastre „se u m p lu " d e această bună b ău tu ră, adică şi sim ţirile, c a
să n u greşim în fap te, şi socoteala [socotinţa, cugetul] ca să n u greşim [să n u
n e poticnim ], în d ogm e.
Ş i ia am in te, că acele „ v ase d e p ia tră " stau acolo „p en tru cu ră ţe n ia
iu d e ilo r" - pen tru că Iud a înseam n ă „m ărtu risire" - şi se cu răţeşte cel care
se m ărturiseşte prin cele cinci sim ţiri, prin care m ai înainte a păcătuit. O ch iu l
a văzut rău, d ar ochiu l iarăşi lăcrim ează la m ărtu risire - şi aşa se face sp re
„curăţen ie". A auzit urechea cân tece curveşti, d ar iarăşi se pleacă spre graiuri
ale gurii lui D u m n ezeu ; [şi tot] aşa şi la celelalte cin ci sim ţiri. Iar p artea cea
cuvântătoare g reşeşte în d og m e [învăţături], d a r iarăşi rău tatea cea m a i
dinainte o curăţeşte, străm u tân d u -se spre a d ogm atisi [învăţa] drept. Iar
„vase d e p ia tră " sunt, ori pen tru că din p ăm ân t este alcătu irea n oastră, ori
pentru că se cu v in e a fi tari acelea care v o r să fie vase p rim itoare d e acest fel
de vin şi cu an evoie d e a fi risip ite [fărâm ate]. „V as de p ia tră " era p artea cea
cuvântătoare a lu i P avel şi cân d prigonea - că râv n itor era obiceiu rilor celo r
părinteşti, m ai m u lt d ecât toţi cei de o vârstă cu dânsul (Galateni 1 ,1 4 ) - şi
când propovăduia - că atâta avea puterea cea întru cu v inte, încât şi lica-
onienii l-au socotit că este [zeul] H erm es, fiindcă el era ispravnic al cuvântului
(Faptele Apostolilor 14,11-12).
2, 9-10: Ş i câ n d n u n u l a g u sta t a p a care se fă cu se v in ş i n u ş tia de
u n d e e ste, ci n u m a i s lu jito r ii care sco seseră apa ştia u , a ch em a t n u n u l
pe m ire 15, (10) ş i i-a z is: O ric e o m p u n e în tâ i v in u l ce l b u n şi, câ n d se
am eţesc, p u n e p e c e l m a i sla b . D a r tu ai ţin u t v in u l c e l b u n p ân ă a cu m 16.

1-1 E ste cu n o scu tă tu tu ro r în su şirea apei d e a cu rg e şi a se risipi în toate p ărţile,

căutând în to td eau n a lo cu rile cele m ai joase. în acest ch ip este şi lucrarea lău n trică a firii
căzute, care so co teşte că p o ate isp răv i ceva fără aju to ru l lui D u m n ezeu .
15 In ediţia d e Ia 1805, în loc d e „a ch e m at n u n u l p e m ir e " , se g ăseşte „strig ă n aşu l
p e m ire ".
16 în ediţia d e la 1805, versetu l 10 este: „ Ş i zice lu i: Tot o m u l în tâ i v in u l c el b u n
p u n e , ş i d acă se îm b a tă , atu n ce a cel m ai prost. Tu ai ţin u t v in u l cel b u n p ân ă a c u m ".
86 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ N u n u l" nu pe slujitori îi întreabă, ci „pe m ire ". P en tru care pricină?

C u adevărat, cu dum nezeiască iconomie. C ăci, de i-ar fi întrebat p e slujitori,
întru a d ev ă r ar fi d escoperit m inunea şi nim en i nu i-ar fi crezu t p e dânşii,
căci era începătura [începutul] m inunilor [D om nului] şi în că n im en i n u
socotea cev a mare p en tru H ristos. Pentru aceasta, m ă car d e a r fi şi p ov estit
slu jito rii m inunea, n im en i n u i-ar fi crezut. Iar m ai p e u rm ă, cân d şi alte
m in u n i a arătat [M ântuitorul], avea şi aceasta să fie crezu tă şi, câte pu ţin
către toţi spunându-o, slujitorii se arătau a fi v red n ici d e crezare. Pentru
aceasta a iconom isit D om nul a n u fi întrebaţi slu jito rii, ci m irele.
Şi nu „a făcut v in " fieştecum, ci preabun, căci întru acest fel sunt minunile
lui H ristos, cu mult m ai bune decât cele ce prin fire se săvârşesc. Iar că „apa
v in s-a făcu t", martori sunt „ slu jito rii" cei care „scoseseră ap a", iar cum că
preabu n s-a făcut vinul - „n un u l". Iar trecând vremea, acestea toate aveau să
se propovăduiască, şi m ai cu întărire să fie crezute de către ascultători.
■ Şi poţi a înţelege „ v in " cuvântul cel ev an gh elicesc, iar „ a p ă ", pe toate
cele m ai înainte d e E v an g h elie, pentru că m ai a p ă to a se erau şi către
săv ârşirea [plinirea] cuvân tului nu ajungeau. P recu m aş zice că m u lte legi
a d at om u lu i D om nul: întâi, cea d in Rai (Facere 1, 28-31; 2 , 15-17); a doua,
cea d in vrem ea lui N o e (Facere 9,1-17); a treia, cea d in v rem ea lu i Avraam,
a tăierii îm prejur (Facere 17,5-14); a patra, cea prin M o ise (Ieşire 20,2-17); a
cin cea, ce a prin P rooroci17. D eci, toate acestea, către p u terea şi adevărul
E v a n g h eliei asem ănând u-se, apătoase su n t, dacă cin ev a le v a în ţeleg e pe
ele d e râ n d [simplu] şi după slovă. Iar, dacă ad ân cân d u -se [adâncindu-se]
c u D u h u l (1 Corinteni 2,11), va pricepe cele ascu n se, va afla „apa făcută
v in " . P en tru că acelea care sim p lu [de rând] se zic şi d u p ă slovă se înţeleg
d e către cei m ulţi a fi „ a p ă ", cu adevărat, cel care d u h o v n iceşte le ju d ecă,
le v a afla „v in " p reabu n , care m ai pe urm ă a fost d at a fi b ău t şi păzit
[rând uit] d e M irele H ristos, fiindcă, în v rem ile cele „m ai d e p e u rm ă " s-a
a ră ta t Evanghelia (Evrei 1 ,2 ; 1 Petru 1,20).

2, 11: A cest în c e p u t al m in u n ilo r l-a fă cu t Iis u s în C ana G a lile ii şi

Ş i-a a ră ta t slava S a ; ş i u cen icii S ă i au crezu t în E l18.
C u m că după B otez a în cep u t D om nul [a săv ârşi] m in u n ile, am zis şi
m ai în a in te, însă se v ed e că şi cea dintâi m inu ne pe care a făcu t-o e aceasta
a v in u lu i. Căci, zice d e ea, că a făcut „în cep ătu ră [în ce p u t] m in u n ilo r".

17 Vezi: P salm 55,3; 6 1 ,8 ; lerem ia 1 1 ,3 -8 ; 3 1 ,3 1 - 4 0 ; 3 7 ,2 6 ; D a n iil 9 , 27; O sea

8 8 ,4 ; I s a ia
etc.
2 , 2 0 -2 5 ; Z ah aria 1 1 ,4 -1 7
1Bîn ediţia de îa 1805, în loc de „şi ucenicii Săi au crezut în El", se găseşte „şi au
crezut întru El ucenicii Lui".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 2 87

Dar, va zice cineva: „M ăcar deşi este aceasta « în ce p ă tu ră [în ce p u t]

m in u nilor», însă n u e a tuturor, ci a celor d in C a n a G a lile ii". C ă ci, zice:
„M ulte m in u n i făcân d în Cana, aceasta este « în c e p ă tu ră [în c e p u t]» ".
Acestea, adică, le-a r fi zis cineva. Iar noi, m ăcar că m u lte av em sp re a arăta
cum că şi a tutu ror m in u n ilor este „începătu ră [în c e p u t]" - căci acelea ce
zic: „ Ş i-a arătat sla v a S a " şi „au crezut întru El u ce n ic ii L u i", arată că altă
m inune m ai înainte de aceasta nu a făcut D om n u l, căci d in aceasta „ Ş i-a
arătat slava S a " - dar, însă, nu ne prigonim [certăm]: ori aceasta m ai înainte,
ori alta s-a făcut.
Dar, oare, cu m „ Ş i-a arătat slava S a "? Pentru că n ici n u lu au am in te
m ulţi la cele ce s-au făcu t, n ici înaintea norodului n u s-a făcut. Şi cu toate
că nu atun ci, însă m ai pe urm ă aveau să audă toţi m in u nea, d rep t aceea, şi
până acu m se istoriseşte şi nu s-a tăinuit19,
Iar aceea ce zice: „A u crezu t în tru El u ce n icii L u i" , aşa s-o în ţeleg i,
adică, cred inţă m ai m ultă şi m ai întărită au lu at [dobândit] către El, fiin d că
şi mai înain te cred eau , cu adevărat, dar nu aşa, cu întărire.

2 , 12-17: D u p ă aceasta S -a coborât20 în C ap ern au m , E l ş i m am a S a ş i

fraţii şi u cen icii S ă i, şi acolo nu au răm as decât p u ţin e zile. (13) Ş i erau
aproape Pastele iu d eilo r, şi Iişu s S -a urcat la Ie ru sa lim . (14) Ş i a g ă sit
şezând în tem plu pe cei ce vindeau b oi ş i oi şi p o ru m b ei ş i pe sch im b ă to rii
de b an i. (15) Ş i, fă câ n d u -Ş i u n b ici d in ştrean gu ri, i-a sco s p e to ţi afară
din tem p lu 21, şi o ile şi b o ii, şi schim bătorilor le-a v ărsat b a n ii şi le -a răstur­
nat m esele. (16) Ş i celo r ce vindeau p orum bei le -a zis: L u aţi a cestea de
aici. N u faceţi casa T atălu i M eu casă de n eg u sto rie22. (17) Ş i şi-a u ad u s
am inte u ce n icii L u i că este scris: „Râvna casei T ale m ă m is tu ie " 23.
(% 12) Matei 12,46 (2t 13) Ieşire 12,14/Deuteronom 16,1 (2f 14) Matei 21,12/ Marcu 11,15/
Luca 19,45 (2.15) ZaharU 4,6 i2s 16) Matei 21,13 /Marcu 11,17 (2t 17} Psalm 68,12
Se pogoară Dom nul în Capernaum, pentru nici o altă trebuinţă, fără num ai
aceea de a o aşeza pe M aica Lui acolo, ca să nu o poarte după Sin e pretu-
tindenea. C ăci, fiindcă pentru nuntă a venit în Cana, dup ă ce nunta a trecut, o
aduce înapoi pe M aică Ia casa ei cea din Capernaum. Şi cu m că pentru această
pricină S-a pogorât în C apernaum , este arătat dintru aceea că nu m u lte zile a
şezut [M ântuitorul] acolo, nici minuni întru el n u a făcut, căci cu necredinţă

19Cu atât mai mult, cu cât, în Biserica noastră, pericopa evanghelică de la lo a n 2 ,1 -1 1

este rânduită a fi citită în rânduiala Sfintei Taine a Cununiei.
MIn ediţia de la 1805, în loc de „S-a coborât”, se găseşte „S-a pogorât”.
21 în ediţia de Ia 1805, în Ioc de „templu", se găseşte „biserică".
22în ediţia de la 1805, în loc de „negustorie", se găseşte „neguţătorie".
23în ediţia de la 1805, în loc de „Râvna casei Tale mă mistuie", se găseşte „Râvna
casei Tale M-a mâncat pe Mine".
SS Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

se aflau către Dânsul cei care locuiau în oraşul acela; pentru aceasta, şi în alt
loc, D om nul îl ticăloşeşte pe el (Matei 11,23; Luca 10,15).
Iar prin ceea ce zice Evanghelistul, că „erau aproape P a ş tile ", arată că
nu cu m u lte zile m ai înainte de Paşti S-a botezat.
Iar după ce „ S e u rcă în Ieru sa lim ", face lucru p lin de m ultă stăpân ie,
căci pe cei care v in d eau oile şi boii, îi scoate afară. Iar dacă şi M atei zice de
a ceasta că o a făcut Iisu s, să ştii că nu numai o dată a făcut aceasta, ci aceea
d e ca re pom eneşte M atei a făcut-o aproape de Patim ă (Matei 22, 12-13),
iar aceasta de acum - de care povesteşte loan - când a în cep u t m inu nile.
De aceea, aici uşor a zis: „Nu faceţi Casa Tatălui M eu casă de n eg u ţăto rie",
căci „în cep ătu ră [început] m in u n ilo r" era atunci (loan 2, 11) şi încă nu
av ea El atâta înd răzneală din minunile cele arătate [pe care le-a săvârşit
m ai a p o i]. Iar acolo - la M atei - zice: „Nu faceţi p eşteră de tâ lh a ri" (Matei
21, 13) - căci a rătat [vădit] „tâlh ari" i-a num it pe d ân şii, ca unii care
d o b ân d eau din agoniseli nedrepte14, Căci atunci cân d cineva, pen tru un
lu cru care este de p u ţin preţ, cere preţ m ult [plată m are] - şi p oate de la
săraci şi d e la v ă d u v e adună agoniseala (că m ai adesea aceştia su n t cei
care cum pără cele trebuincioase) - ce altceva face, d ecât n u m ai lucru de
tâlhar, fiind că d in nevoile altora îşi face câştiguri?
Ş i pentru care pricină îi şi scoate cu totul afară din „b iserică" [„tem plu "]
p e u n ii ca aceştia? N u fără de socoteală [socotinţă] ci, fiind că avea să
tăm ăd uiască sâm băta şi să dezlege Legea, ca să nu se pară că este potrivnic
lui D u m n ezeu îndreptează aici o părere ca aceasta - căci C el C are a arătat
atâta râv n ă pentru „ca să ", n u L-ar fi lepădat pe stăpânul „ casei", pe D um ­
nezeu . C ăci nu aşa, d e rând, [simplu] „i-a sco s", ci şi b ătân d cu „ştTeang"
îm p letit25 şi „răstu m ând m esele" şi „banii" schim bătorilor „v ărsân d u -i" şi
d e lu cru prim ejdios apucându-Se. Aşadar, Acela C are S e arunca pe sine
în tru prim ejdie pentru „casa" lui Dumnezeu, nu ar fi dezlegat Legea lui
D u m n ezeu , ca un îm potrivnic al lui Dumnezeu ci, cu adevărat, pentru că
era Fiu şi avea stăpânire deopotrivă cu Dum nezeu şi Tatăl, C are şi Legea
cea pen tru sâm bătă o a dat (Ieşire 20, 4; 31,13). D rept aceea, n ici nu a zis
„casa lu i D u m n ezeu ", ci „casa Tatălui M eu ", arătând că stăpâneşte, ca un
Fiu, pe toate cele ale Tatălui.
Iar „ sch im b ă to rii de b a n i" sunt cei care vin deau b an ii cei m ici, pe
care elin ii îi num eau kolivi, iar rom anii - numi.

Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact la M a lei 22, 12-13.

25[1805] Se cuvine a şti că Domnul, făcând ştreang, nu i-a bătut pe oameni, ci numai
i-a înfricoşat şi i-a izgonit, iar în oi şi in boi a dat şi i-a scos afară (după Zigaben).
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 2 89

M u lţi şi d in tre arh ierei p ăcătu iesc u nele ca acestea, p re cu m a tu n ci

precupeţii [n eg u ţătorii], „ b o i" v ân zân d „ în b is e r ic ă [te m p lu ]" - ad ică,
neapărând u -i p e cei care strălu cesc cu cu v ân tu l în v ăţătu rii, ci d â n d u -i
celor care v o iesc să le facă rău. D ar „ şi o ile " - n o ro d u l cel m a i d e rân d
[sim plu] şi d e o b şte - „şi p o r u m b e ii" - daru rile cele d u h o v n iceşti - „v ân-
zân d u -Ie" şi p e cei care dau m ai m ult, în trep tele [b isericeşti] ce le m ai
m ari p u n ân d u -i, p e care [arhierei] D om nul „ îi sco a te afa ră d in b is e r ic ă
[tem p lu ]", n e v re d n ici de arh ierie judecând u-i26.
D ar şi dacă cin ev a „ b a n " - adică dogm ă şi cu v ân t - vin d e, şi, p oate,
fiind dascăl, nu v esteşte cuvântul d e nu are [nu capătă] v reo dobândă [vreun
câ ştig ], şi „ m a s a " a c e s tu ia o „ ră sto a rn ă " D o m n u l, ad ică „ s c a u n u l" 272
8
învăţătu rii şi c u v â n tu l pe care acela îl ţine [nu-1 îm p ărtăşeşte] şi nu-1 d ă
tuturor din p ricin a rău tăţii - [cu vân t] pe care D om nul Iisu s îl „v arsă" pen tru
iubirea de o am en i şi n oroad elor îl dă p e unul ca acesta scoţându-1 D om n u l
din începătorie2B, p e altul v red n ic îl v a „aşeza" p e „ sca u n u l" învăţăturii.
„ Ş i şi-a u a d u s a m in te u c e n ic ii Lui că este scris: « R â v n a c a s e i T ale
M -a m âncat p e M in e » " , p en tru că, d obândind câte p u ţin sp orirea cea spre
m ai b in e, d e a c u m şi d e Scripturi îşi aduc am in te şi, d e acolo lu ân d m ă r­
turiile, cu n oştin ţa cea pentru H ristos o întăresc întru ei m ai cu încred in ţare.

2, 18-22: A u ră sp u n s d eci iu d eii şi I-au zis: C e se m n n e ară ţi că fa ci

acestea? (19) Iisu s a răsp u n s şi le-a zis: D ărâm aţi te m p lu l acesta şi în tre i
zile îl voi rid ica29. (20) Ş i l-a u z is d eci iu d eii: In p atru zeci şi şase de an i s-a

36 Sunt judecaţi astfel de Domnul din pricina păcatului de a vinde pe bani harul
apostolesc ori preoţesc. Această fărădelege mai este cunoscută şi ca sim ante, iar denumirea
ei a rămas de la Sim on Magul, cel care a vrut să cumpere această putere duhovnicească
de la Sfinţii Apostoli Petru şi loan ( F ap tele A postolilor 8 ,1 7 -2 0 ).
27Aici Sfântul Teofiîact grăieşte pentru „m esele s c h im b ă to rilo r de b a n i ş i scaunele
vân zăto rilo r de p o ru m b e i" (M atei 2 1 ,1 2 ; M arcu 11, Î5J.
28 Pentru „începătoriile bisericeşti", în tâlcuirea Sfântului Teofiîact de la i.uca 19, 11-
14, putem citi: „Rânduiala cea din Biserică are de săvârşit [desăvârşită] aşezarea
începători ilor şi nu se cuvenea a fi nici mai mulţi, nici mai puţini. Precum am zice: acestea
trei vedem în Biserică; anume: curăţire, luminare şi săvârşire. Trei sunt şi cetele cărora li s-
au încredinţat aceste lucrări: diaconii curăţesc prin sfătuire şi învăţătură; preoţii luminează
pin Botez; athiereii aşează şi săvârşesc şi rânduielile preoţeşti, adică hirotonesc".
29in ediţia de la 1805, în loc de „D ărâm aţi te m p lu l acesta şi în tre i z ile îl voi rid ic a ",
se găseşte „S tric a ţi b is e ric a aceasta şi în trei z ile o v o i rid ic a ". Pentru înţelegerea
echivalenţei cuvintelor „b ise ric ă " şi „te m p lu " şi întrebuinţarea lor în cadrul T âlcuirilor
Sfântului Teofiîact, îl îndemnăm pe cititor să zăbovească asupra celor ce urmează.
Trebuie să ştim că, atât cortul pe care Moise l-a făcut din iconomie dumnezeiască
(Ieşire cap. 25-27), precum şi templul din Ierusalim, construit din porunca Iui Dumnezeu
(3 R egi 5 ,5 ; 8 ,2 0 -6 1 ), constituiau o imagine simbolică a lumii duhovniceşti; erau locaş al
90 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE!
I
z id it tem p lu l acesta! Ş i Tu îl vei rid ica în trei z ile ? (21) Ia r E l v o rb ea
d esp re tem p lu l tru p u lu i Său. (22) D eci, când S -a scu la t d in m orţi, u cen icii
L u i şi-a u adus a m in te că aceasta o sp u sese ş i au crez u t S crip tu rii şi
cuvântului pe care îl spusese lisus. Î2,13J Matei 12,38; 16,1/loan 6,30
(2, W Matei 26,61; 27,40 /Mirai 14, 5S; 15,29(2.21)1 Corinteni 3 , 16; 6,19/2 Corinleni 6,16
12, 22) Psalm 15, 8 ! Isaia 55,3 1Matei 17,23 /Luca 24,8 /Faptele Apostolilor 2, 25; 13,34
F iin d că îl v e d e a u iudeii p e Domnul făcând acestea cu m ultă stăp ân ire
şi sp u n ân d : „Casa Tatălui M eu nu o faceţi casă de n egu ţătorie" (loan 2,16),
îi z ic: „în cred in ţează-n e p e noi prin oarecare se m n , cu m că eşti Fiu al lui
D u m n e z e u şi cu m c ă de acolo eşti trim is. C ăci d e u n d e este arătat că Tată

sălăşluirii Domnului şi, totodată, preînchipuiau plinătatea Bisericii lui Hristos-Dumnezeu.

în Ierusalim, primul templu a fost construit de către Solomon (pe la anul 960 î. Hr.)( iar
după ce acesta a fost dărâmat (586 î. Hr.), a fost reconstruit cel de al doilea {538-515 î.
Hr.), după întoarcerea din robia babilonică. Dar şi cel de-al doilea templu a fost dărâmat
de către romani, o dată cu distrugerea Ierusalimului, în anul 70 (d. Hr,). După învăţătura
de credinţă a Bisericii Ortodoxe, unul din semnele apropierii sfârşitului lumii este „venirea
lui Antihrist (2 Tesaioniceni 2,3 -1 1 ; 1 loan 2, ÎS), care va lucra cu apostolii săi mincinoşi tot
felul de semne, ca să amăgească pe oameni; substituindu-se lui Hristos, el va prigoni cu
furie pe aleşii Domnului (M atei 24, 5 , 11)" - cf. Părintele Dumitru Stăniloae, Teologia
d og m atică ortodoxă, voi. 3, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1997, p. 254. Aşadar, reconstruirea
templului din Ierusalim (ce! de-ai treilea templu) va sluji lui Antihrist, căci dintru acest
sălaş va împăraţi peste întreaga lume.
David Ben Gurion - 1886-1973, lider al sionismului muncitoresc, principal
întemeietor al noului stat Israel şi întâiul său prim-minlstru între anii 1948-1953 - când
în anul 1962 şi-a mărturisit previziunile sale despre viitorul lumii, spunea aceste cuvinte:
„Imaginea lumii în 1987, aşa cum se conturează în imaginaţia mea: Războiul rece va ţine
de domeniul trecutului. Presiunile interne ale intelighenţiei în continuă creştere din Rusia
pentru mai multă libertate, şi presiunea maselor pentru ridicarea standardelor lor de
viaţă, pot conduce la o democratizare treptată a Uniunii Sovietice. Pe de altă parte,
influenţa crescândă a ţăranilor şi agricultorilor şi creşterea importanţei politice a oamenilor
de ştiinţă pot transforma Statele Unite într-un stat al bunăstării generale cu o economie
planificată. Europa Occidentală şi cea de Est vor deveni o federaţie de state autonome,
având un regim socialist şi democratic. Cu excepţia URSS, ca stat euroasiatic, confederat,
toate celelalte continente se vor uni într-o alianţă mondială, căreia îi va sta la dispoziţie
o forţă de poliţie internaţională. Toate armatele vor fi abolite şi nu vor mai exista războaie.
La Ierusalim, Naţiunile Unite (o Organizaţie a Naţiunilor cu adevărat U nite) vor construi
un Altar al Profeţilor care să slujească uniunea confederată a tuturor continentelor - i
acesta va fi sediul Curţii Supreme a Omenirii, care va aplana toate neînţelegerile dintre
continentele confederate, după cum a proorocit Isaia [Isaia 1 6 , 5; v. M iheia 4, 3-4], Studiile
superioare vor fi dreptul oricărei persoane din lume. O pilulă care să prevină sarcina va
încetini creşterea [demografică! naturală din China şi India. Iar prin 1987, durata medie
de viaţă a omului va atinge 100 de ani" (cf. rev. Look M agazine, din 16 ianuarie 1962). Este
jr
evident că acest „Altar al Profeţilor" este templul din care îşi va „exercita funcţiile" de
i
„împărat, preot şi judecător" al întregii lumi, cel despre care Mântuitorul Hristos spunea:
TÄLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA ΙΟΑΝ Capitolul 2 91

al T ău este D o m n u l casei acesteia?" Iară EI u m b ros [tăin uit] le ră sp u n d e

lor, grăind : „ S tric a ţi b ise ric a aceasta [tem p lu l a c e s ta ]" - cu a d e v ă ra t,
desp re tru p u l Său zicând , fiindcă întru el locuia [sălăşlu ia] toată D u m n e ­
zeirea C elu i U n u ia-N ăscu t. Iar spunând: „ S tric a ţi", n u îi în d eam n ă p e e i
spre tu rbarea [n ebu n ia] u cid erii - să nu fie! - ci fiin d că ştia că a r v o i s ă
facă aceasta fă ră d e zăb av ă, tocm ai ceea ce av ea să se în tâm p le, în c h ip
u m bros [tainic] o arată.
A u d ă şi arien ii, cu m D om nul şi Stricătorul m orţii zice „o v o i rid ic a [ î l
voi rid ic a ]", căci nu a zis „o va ridica T atăl", ci ,,«o v o i rid ica » E u " - a S a
p u tere u n eltin d -o [lucrând-o] şi neavând trebuinţă d e alta d in afară.
Iar iu d eii p ărân d u -Ii-se că El zice p en tru „ b is e r ic a [tem plu l]-" c e a
n eîn su fleţită, îl iau p e E l în râs, căci zic ei: „Fiind zid ită b iserica [tem p lu l]
în p atru zeci şi şa se de an i, cum zici Tu că în trei zile o să o rid ici?"
Şi se cuvine a şti că atunci când s-a zid it tem plul întâi d e So lom o n, în
douăzeci d e ani toate în chip deplin s-au săvârşit (2 Paralipomena 8 ,1 ). Ia r
m ai p e u rm ă, d u p ă robie, luând evreii stăpânire să îl rid ice, au în cep u t în
vrem ea îm părăţiei lui C iru s să îl zidească a doua oară (1 Ezdra 6, 3), a p o i,
fiind îm p ied icaţi de cei ce le zavistuiau lor, au în d elu n g at zid irea p ân ă în
vrem ea îm p ărăţiei lui A rtaxerxe (1 Ezdra 6,14). Şi în v rem ea acestu ia to a tă
învoirea [îngăduinţa] dobândindu-o, cu multă osârdie au p u tu t de au săv ârşit
lucrul (1 Ezdra cap. 4-8). în că se şi povesteşte că, zidind iu d eii tem plu l, în tru
atâta de m ultă frică erau, în cât cu o m ână ţineau suliţa, iar cu alta u n ealta d e
zidire, tem ân d u -se de locuitorii cei de aproape - d e id u m ei, n u d e p e rşi,
căci precum am zis de la perşi luaseră toată învoirea [îngăduinţa]. D e ci,
despre aceasta zidire, cea d e după robie, zic iudeii că s-a fă cu t „în p atru zeci

„Eu am venit în numele Tatălui Meu şi v o i nu M ă p rim iţi; dacă va v e n i a ltu l în n u m e le

său, pe acela îl veţi primi" (loa n 5 , 43).
Evreii consideră că „Zidul plângerii" din Ierusalim ar face parte din structura
vechiului templu şi, de aceea, e de aşteptat ca cel de-al treilea templu să fie ridicat tocmai
aici. O vizualizare în direct a „Zidului plângerii" - live-view, cu reînnoire a imaginii în
flecare minut - poate fi accesată pe site-ul: w w w .a ish .com (la link-ul u m ileam ).
Aşadar, pentru că: (1) în ediţia de la 1805, îndeobşte în loc de „templu", se găseşte
„Biserică"; (2) momentul reconstruirii celui de al treilea templu în Ierusalim nu este atât
de departe precum credem; (3) este cu putinţă, ca unora dintre fraţii cititori ai acestei
T â l a t i r i sä le fie dat să trăiască în acele vremuri; (4) suprapunerea prin înlocuire a
termenului „templu" cu „Biserică", ar putea genera o confuzie pierzătoare de suflet,
deoarece Antihristul va maimuţări rolul de „Dumnezeu", iar această confuzie i-ar sluji
tocmai lui; aşadar, din aceste patru pricini, în această ediţie a T â lcu irii, acolo unde există
numiri ale templului din Ierusalim cu termenul „Biserică" (1805), le-am înlocuit cu
„templu", fără a mai preciza acest lucru prin note.
 92 Capitolul 2 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

şi şa se d e a n i", fiindcă ei au fost îm piedicaţi şi pentru aceasta lucrul s-a

în d elu n g at de la îm părăţia lui Cirus până la cea a lui Artaxerxe.
Şi nu este lucru de m irare dacă iudeii nu au înţeles [ce a grăit D om nul],
fiin d că n ici ucenicii [nu au priceput]. Pentru că două pricin i [lucruri,
tem eiu ri] pream ări îi îm piedicau pe ei: cea dintâi, cea pentru în v iere, fiind
cu an ev o ie de înţeles, iar m ai vârtos [cu prisosinţă] cu totul neştiu tă de ei;
iar cea de a doua, că însu şi D um nezeu era C el C are locuia [sălăşluia] în
trup. Iar după în v iere au înţeles ucenicii „şi au crezut S c r ip tu rii". Cărei
„ S c rip tu ri"? Şi întreg ii „ S crip tu ri" şi, cu adevărat, aceleia care grăieşte
p en tru înviere, iar prea arătat [cu adeverire], aceleia ce zice: „N u v ei lă sa
s u fle tu l m eu în ia d " (Psalm 25, 10) şi celeilalte: „D o m n u l v o ie şte să-L
cu ră ţea scă pe El de rană şi să-I arate Lui lu m in ă " (vezi 1saia cap. 53). C ăci
a ceste „ S crip tu ri" p rea arătat [adeverit] grăiesc pentru în v iere.
Ia r A polinarie30 de aici se ispiteşte să afle ajutorare eresului său. Pentru
că, voind el să întărească [învedereze, statornicească] cu m că n eînsu fleţit
a fo st tru p u l D o m n u lu i, zice că, d e vrem e ce „ b ise ric ă [te m p lu ]" se
n u m eşte trupul, iar biserica [templul] este neînsufleţită, atu n ci neînsufleţit
a fo st şi Acela. O, trăznitule şi m ăiestrule! D ar tu şi lem ne şi pietre v ei face
tru p u l D om nului, fiind că dintru acestea este biserica [tem plu l]? D ar când
II a u z i p e D om nul zicând: „A cum su fletu l M eu s-a tu rb u ra t" (loan 12,27)
- şi: „ S tă p â n ire am să -M i pun su fletu l M e u " (loan 10,17-18), cu m le înţelegi
acestea? Iar, d e zici că acestea nu s-au grăit pen tru sufletul cel cuvântător
şi înţelegător, unde o vei pune [cum o vei răstălm ăci] p e aceea ce zice:
„ P ă rin te, în m â in ile T ale în cred in ţez d uh u l M e u "? (Luca 2 3 , 36) C ăci, cu
a d e v ă ra t, nu şi pe a ceasta o vei [p u tea] în ţeleg e p en tru su fle tu l cel
necuvântător. Iar aceea ce zice: „Nu vei lăsa su fle tu l m eu în ia d " (Psalm
1 5 ,1 0 ), cu m ţi se p are ţie? însă tu, pierde-te, dim preună cu ai tăi!
2, 23-25: Ş i cân d era în Ieru salim , la sărbătoarea P a ştilo r, m u lţi au
crez u t în n u m ele L ui, văzând m in u n ile pe care le făcea. (24) Iar Iisu s
în s u ş i n u S e în cred ea în ei, pentru că îi cu n oştea pe toţi, (25) şi p en tru
că n u av ea nevoie să-I m ărturisească cineva despre om , căci E l în s u ş i
c u n o şte a ce era în o m 31.

K' Pentru Apolinarie şi învăţătura lui vezi nota de la lo a n 1,14".

31 V ersetele 2 , 23-25 din ediţia 1988 a S fin tei S crip tu ri sunt cuprinse în c a p ito lu lu i 3, din
ediţia 1805.
 93

ιΛ·

C a p it o l u l 3
, .V î - 't* V
. ............ Convorbirea lui Iisus cu Nicodim.
■■ loan mărturiseşte despre H ristos1

2 , 23-25 - 3,1-2: Şi când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor2, mulţi

au crezut întru numele Lui, văzând minunile3 pe care le făcea. (24) Iar
Iisus însuşi nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi, (25) şi pentru
că nu avea nevoie să-I mărturisească dneva despre om, căci El însuşi
cunoştea ce era în om4. (1 ) Şi era un om dintre farisei, care se num ea
Nicodim şi care era fruntaş5 al iudeilor. (2) Acesta a venit noaptea la Iisus
şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ăi venit învăţător; că nimeni nu
poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Î2 ,24) Matei 9.4 /Maieu 2,8 /Luca 5,22 (2,25) 1 Regi 16,7/1 Paralipomena 28,9;29,17 /Psalm 7 , 9 /
. lercmia 11.20 /Matei 9,4 /Maieu 2,8 /loan 6,64; 16,30 <3,1) loan 7, SO; 19,39 (3,2) Luca 7,22; 24,19 /
—“ loan 7,30; 9,16,33; 19,39 /Faptele Apostolilor 2,22; 10,38
C ând era Iisus la praznic, s-a p ăru t că unii cred „întru numele L u i", d a r
nu era întărită credinţa lor, pentru că, la puţină vrem e lipindu-se de H risto s—
dar nu ca de un D um nezeu, ci ca de u n om insuflat d e D um nezeu - , iarăşi ' “
cădeau [se prăvăleau] - , şi tocmai dintru această puţină credinţă [cădeau]. Ia r
că întocm ai aşa era, arătat este din cele spuse pe urm ă. C ăci, zice [Evan­
ghelistul], că „însuşi Iisu s nu S e încredinţa pe S in e şi lor", nici nu le încredinţa
toate dogm ele [învăţăturile], ca unora cu adevărat credincioşi, fiindcă cerca
inim ile lor şi ştia ce era întru ele pentru Dânsul - căci n u era tăinuit de El în ce
fel era gândul fiecărui om care se părea că crede.
Şi N icodim m ai chiar aşa era, căci „a crezu t" şi acesta lui Iisus şi se v ed e
că g răia către iudei pentru D om nul6, anum e că se cuvine ca, d u p ă cercare şi

1 In ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru N icodim şi iisus. P entru Iisu s şi
loan câ n d boteza. P entru curăţenie".
1 în ediţia de la 1805, în loc de „sărbătoarea Paştilor", se găseşte „praznicul Paştilor".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „minunile", se găseşte „semnele".
4 în ediţia de la 1805, versetele 24 -2 5 sunt: „Iar însuşi Iisus nu Se încredinţa pe
Sineşi lor, pentru că E l îi ştia pe toţi şi nu avea trebuinţă ca cineva să mărturisească
pentru om, căci E l ştia ce era în om".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „fruntaş", se găseşte „boier".
6 „Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? (4 8 ) Nu cumva
a crezut în E l cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? (4 9 ) Dar mulţimea aceasta,
care nu cunoaşte Legea, este blestemată! (50) A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai
înainte Ia El, noaptea, fiind unul dintre ei: (51) Nu cumva Legea noastră judecă pe oin,
94 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cercetare, să-L osândească pe El (loan 7 , 51). în că şi după C ruce [Patim ă] el

arată m u ltă purtare de grijă şi osârdie pentru îngropare (loan 19, 39-40).
însă, totuşi, nu precum trebuia a crezut, ci de nepu tinţa iudaicească fiind
încă ţinut, „noaptea v in e către Iisu s" - pentru frica iudeilor - şi „înv ăţător"
îl n u m eşte pe El, ca p e un om gol [de rând, sim plu]. C ăci această socoteală
[socotinţă] avea el pentru Dânsul, de aceea şi grăieşte pe urm ă: „C ă n im en i
n u p oate să le facă acestea, de nu va fi D u m nezeu cu d â n su l". Vezi că vine
La Iisus ca la un om -Prooroc şi de Dum nezeu iubit?
A şad ar, ce-i spune Dom nul? Nu-1 m ustră p e el cu certare şi n ici n u -i
zice: „A tunci pentru ce vii noaptea către «în v ăţăto ru l», C el C e este trim is
de la D um nezeu? P en tru ce nu faci lucrul întru arătare?" N im ic din acestea
nu-i zice, ci blând v orb eşte cu dânsul pentru lu cru ri dum n ezeieşti şi înalte.
Şi înseam nă că m u lte „m in u ni" făcând H ristos, n ici u na dintru acestea
[de aici] Evanghelistul lo an nu le spune, ori pen tru că ele s-au zis de ceilalţi
Evanghelişti, ori pentru că ele covârşesc, prin povestirea îndeosebi a fiecăreia.

3, 3: R ăsp u n s-a Iis u s şi i-a zis: A devărat, ad ev ărat7 z ic ţie: D e n u se

va n aşte cin ev a de S u s , n u va pu tea să vadă îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu .
(3,3J loan 1,33 /lacov 1,18 /1 Pelru 1,23 /1 Corinteni 15,50/2 Corinteni 5,17 /GaJatenî 6,15 /'Iît 3,5
C ele ce s-au g răit de M ântuitorul către N icod im se par că n u au n ici o
u nire cu cele ce le-a zis N icodim , însă celu i care v a lu a am in te, m ultă
unire i se v a arăta [adeveri a fi]. Căci, fiindcă N icodim avea socotinţă [cuget]
■ de rând [sim plu, de obşte] pentru H ristos - an u m e că este „ în v ă ţă to r" şi
că „D u m n ezeu este cu d â n su l" - zice D om nul către el: „C u cu v iin ţă ai
acest fel d e socoteală [socotinţă, cuget] pentru M in e, deoarece încă n u te-ai
« n ă scu t de Su s» - ad ică de la D um nezeu, cu n aştere d u h ovn icească ci
în că eşti trupesc şi cunoştinţa pe care o ai p en tru M ine n u este d u h o v ­
n icească, ci su fletească şi om enească. Iar Eu îţi grăiesc ţie că şi tu şi altul
oricare, de nu vă v eţi «n aşte de Su s» şi de la D u m n ezeu şi n u v eţi lua
[dobândi] socoteala [socotinţa, cugetul] cea cuviincioasă pentru M ine, afară <
d e « îm p ărăţie» su n te ţi". 5

Căci „naşterea" cea prin Botez, luminare făcând în suflet, dăruieşte „a (

v ed ea " - adică a înţeleg e „îm părăţia lu i D u m n e z e u ", adică pe Fiul C el !
U nul-N ăscut al Lui. C ăci, precum „înţelep ciu n e a lu i D u m n ez eu " este Fiul j
(1 Corinteni 1, 24), tot aşa, cu adevărat, şi „îm p ărăţie a lu i D u m n ez eu " se j

dacă nu-1 ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? (52) Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva j
şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat Prooroc" (loan j
7 ,4 7 - 5 2 ) . '
7 în ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat, adevărat", se găseşte „Amin, amin".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 95

num eşte Ela (Matei 12, 28). „Iar această îm p ărăţie n u o v a v ed ea cin ev a,
adică nu o va în ţeleg e - o, N icodim e! - de nu se v a n aşte d e la D u m n ezeu .
Aşadar, şi tu, fiindcă în că nu te-ai născut d uhovniceşte, p en tru aceasta n u
M ă v ez i p re cu m s e c u v in e pe M in e , C el C a re s u n t « îm p ă r ă ţ ia l u i
D u m n ezeu », ci de rând [simplă] socoteală [socotinţă, cuget] ai pentru M in e ".

3 ,4 -5 : Iar N icod îm a zis către El: Cum poate om u l să se nască, fiin d

bătrân? O are9, poate să intre a doua oară în p ân tecele m am ei sale şi să s e
nască? (5) Iisu s a răsp uns: Adevărat, adevărat10 zic ţie: D e n u se v a n a şte
cineva d in apă şi din D u h , nu va putea sa intre în îm p ărăţia lu i D u m n ezeu 11.
(3,51 Marcu 16,15-16 /Faptele Apostolilor 2,38 /Tit 3, 5
A uzind N icod im lucruri m ai m ari decât învăţătura om en ească, se sp ăi-
m ânteazâ şi, pătim ind patim ă om enească12, în treab ă: „C u m p o a te ? " - ca re
este sem n d e n ecred inţă. C ăci und e nu este cred in ţă, aco lo este „ C u m
a ceasta?" şi „P entru ce aceasta?" Drept aceea, şi v red n ice d e râs se p a r
cu v intele lui N ico d im , căci nu a luat [nu a cu p rin s] în m in te n a şte re a
d u h ovn icească, ci d e pân tece trupesc pom eneşte. C ăci d u p ă ce a au z it:
„ D e nu se va n a şte cin ev a d e S u s " (loan 3 , 3), a so co tit că „d e S u s " a şa s e
înţelege, ad ică „d in tru început, de a doua o a ră "; în tru câ t ceea ce se zice să
fie întru a cest fel: „ D e n u se va naşte cineva d in tru în ce p u t şi d e a d o u a
o a ră ". A şadar, p en tru aceasta zice: „Cum p oate o m u l, b ă trâ n fiin d , « s ă
în tre a d o u a oara în p â n tecele m a icii sa le » ? " C ă ci d o u ă erau ce le care î l
făceau p e e l d e nu se d um irea: „ n a şterea " cea d u h o v n icească şi „ îm p ă ­
r ă ţia ", că n ici n u m ele „ îm p ă ră ţiei C e ru rilo r" n u s-a au zit v reo d ată la
iu d ei13. în să acu m p en tru „ n a şte re " nu se d u m ireşte N ico d im , p e n tru
aceasta şi H risto s m a i a rătat îi d escop eră Iu i c h ip u l n a şte rii celei d u ­
h ov n iceşti, zicân d ; „ D e n u se v a n a şte cin ev a d in a p ă ş i d in D u h " . C ă c i,
în d o it fiind [alcătuit] om u l - d in su flet şi din tru p - în d b it are şi ch ip u l
naşterii. P en tru că „ a p a " [în chip] v ăzu t lu ându-se, sp re cu răţirea tru p u lu i
________ __________ !, I

8Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la M atei 1 2 ,2 8 .

9în ediţia de la 1805, în loc de „oare", se găseşte „au doară". ·
10 în ediţia de la 1805, în loc de „Adevărat, adevărat zic ţie'f£ se găseşte „Amin,
amin grăiesc ţie".
" [1805] Cuvântul se înţelege pentru cei care au fost după ce S-a botezat Hristos,
căci de atunci s-a început naşterea cea de-a doua Deci şi Apostolii s-au născut a doua
oară prin apă de la loan, iar prin Duhul, când S-a pogorât peste dânşii, în chip de limbi
de foc (F a p tele A p o s to lilo r 2 ,3 - 4 ) . Iar, unii din cei ce au fost aproape de vremile Apostolilor,
scriu că Hristos a botezat pe Petru şi pe Născătoarea de Dumnezeu, iar Petru, pe toţi
Apostolii {după Zigaben).
Adică, aflându-se încă în pătimirile cugetării trupeşti, fireşti, lumeşti.
13 Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la L u ca 8 , 1 3 şi 36, 1 6 -1 8 .
96 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

e în ţeleasă, iar „D u h u l" nevăzut Împreună alergând [venind], spre a doua

n a ştere a sufletului celu i nevăzut este înţeles.
Iar, d e întrebi: „C u m poate «apa» să n a scă ?", te v oi întreba şi eu : C um ,
săm ân ţa, apoasă fiind şi ea, poate să se p reschim be în om ? D eci, precum
la săm ân ţa cea trupească toate sunt ale d aru lu i lui D u m n ezeu , aşa şi la
B o te z , „ a p ă " este p u să înainte, însă „ D u h u l" le lu crează pe toate: şi
ch em area cea prin rugăciuni, iar mai vârtos [cu prisosinţă] venirea lui
D u m n ezeu . Căci sem n e şi chip [însem ne şi (pre)închipu ire] ale îngropării
şi ale în v ierii’4 în „ a p a " aceasta se săvârşesc [cu cel botezat]. C ele trei
a fu n d ă ri sunt sem ne a le îngropării celei de trei zile (Romani 6, 3-4). Apoi
iese om u l, precum D om nul, mai strălucită şi m ai lum inoasă purtând haina
n estricăciu n ii, iar stricăciunea în „apă" afundându-o.

3, 6-8: C e este n ă scu t d in trup , trup e ste; şi ce este n ăscu t din D u h ,

d u h e ste. (7) Nu te m ira că ţi-am zis: T re b u ie să v ă n a şte ţi d e S u s 1415. (8)
V â n tu l16 su flă unde v o ie şte şi tu au zi glasul Iu i, d ar n u ş tii d e u n d e v in e,
n ic i în c o tro se duce. A stfe l este cu oricin e e n ăscu t d in D u h u l.
(3,6i Romani 8, 5 /1 Corinlenî 15,48 (3, Si Ecclesiastut 11,5 /1 Corinteni 2 ,11 /Coloseni 3,3
Depărtându-1 D om n u l pe N icodim de la n aşterea cea trup ească, zice:
„ C e e s te născut din tru p , trup este, ia r ce e s te n ăscu t d in D u h , d u h e s te " ;
a d ică , duhovnicesc este om ul care este n ăscut prin Botez; căci „ d u h ", în
loc d e „d uhovnicesc" eşti dator a înţelege, pen tru că n u duh dum nezeiesc
se face cel care s-a b otezat, ci luând [dobândind] cea în tru D u h u l punere
d e fii şi d ar şi cinste (Romani cap. 8), se în v red n iceşte d e a fi duhovnicesc.
Şi, văzându-1 pe N icodim încă turburând u-se, îi zice D om nul: „Nu te
m ira ". A poi, prin pildă sim ţită Se ispiteşte [cearcă] să-l înveţe pe el, spunând:
„D acă «d uhu l [vântul] unde voieşte, su flă», d e la «vânt» cunoaşte-le pe
cele m ai m ari, căci «v ân tu l»" - deoarece pe acesta îl num eşte aici „ d u h "-
„ « u n d e v o ieşte suflă» şi sunetul lui îl auzi, însă n u ştii m ergerea lui, căci
n eţin u t este şi neoprit şi după firească stăpânire [putere], ori în ce parte are
m işca re". Iar aceea - adică „suflă unde v o ie şte " - o zice D om nul nu ca şi
cu m vântu l este voitor [volnic] şi are voinţă, ci, precum am zis, voind să
arate stăpânirea [puterea] cea neoprită şi m işcarea care este la el din fire17.

14 „ A u n u ş tiţi că to ţi câţi în H r istos lis u s ne-am botezat, în tr u m oartea L u i

ne-am botezat? (4) Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, p rin Botez, pentru ca, precum
H ris to s a în v ia t d in m o rţi, p rin slava Tatălui, aşa să u m b lă m şi n o i în tru în n o ire a
v ie ţ ii" (R om an i 6, 3-4).
15 In ediţia de la 1805, în loc de „Trebuie să vă naşteţi de Sus", se găseşte „C ă se
cade vouă a vă naşte de Sus".
16 în ediţia de la 1805, în loc de „vântul", se găseşte „d u h u l".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 97

„Aşadar, N icod im e, dacă «vântul» - adică «d u h u l» [suflul] acesta ce este

supus sim ţirii - nu-1 ştii cum şi de u nd e suflă, cu m iscodeşti cea d e a doua
naştere, cea d e Ia D um nezeiescul D u h ?" Dacă „d u h u l [v â n tu l]" acesta nu
poate fi oprit, cu m ult mai vârtos [mult] darul D uhului Sfân t nu se va supune
sub legi fireşti.
R u şin eze-se M aced onie1718 - lu ptătorul de D u h [p n ev m ato m ah u l] - şi
m ai înain te d e acesta Eunom ie19! A cela [M acedonie] pen tru că rob L-a făcut
pe D u h u l, m ăcar că a au zit aici că „[d uhu l] v â n tu l s u flă u n d e v o ie ş te " ,
deci cu m u lt m ai v â rto s va avea Sfân tu l D uh m ai v oln ică m işcarea şi u n d e
voieşte şi cu m v o ieşte va lucra; iară E un om ie, m ai în tâi p e aceleaşi g reşin -
du-le şi zid ire so co tin d u -L pe [Fiu l lui] D u m n ezeu , iar a p o i şi o b răzn icin -
du-se că aşa [atâta] îl cu n oaşte pe D u m n ezeu , p re cu m p e s in e în su şi.
A scu lte aşadar, că n ic i m işcarea vântu lu i şi p o rn irea lu i „n u o ş t ie " . C u m ,
dar, în d răzn eşti [te obrăzniceşti] a zice că tu cu n oşti Fiin ţa lu i D u m n ezeu ?!
O , răzvrătitule!

3 , 9-12: A ră sp u n s N icod im şi l-a zis: C um p o t să fie acestea? (10) Iisu s

a răsp uns şi i-a z is: Tu eşti înv ăţătoru l Iu i Israil şi n u cu n o şti a cestea? (11)
A devărat, ad ev ărat z ic ţie20*25, că n o i ceea ce ştim g ră im ş i ce am v ă z u t

17 A stăzi se cu n o aşte că vântul este o m işcare n atu rală a m ase lo r d e aer, care este
provocată d e d iferen ţa d e tem peratură şi d e presiune atm o sferică d in tre d ouă reg iu n i.
Aşadar, v ân tu l nu e ste n im ic altcev a d ecât o m işcare d e e ch ilib rare a p re siu n ilo r şi
te m p e ratu rilo r d in v ă z d u h . A sem en ea şi noi, prin lu c ra re a s u fle tu lu i, n e a flă m în
văzd u hu l cel d u h o v n icesc şl, fiind cuprinşi de zăduful p atim ilor, ce re m „ ră c o a re a " care
ne înv iorează şi n e în n o ieşte p uterile lăuntrice (3 Ezdra 1, 26), iar, d eg erân d şi îm p ie trin -
du-ne în tru cu g etele m ân d riei, râvnim la zefirul cel ce p oate, prin b lân d eţe, să p ătru n d ă
în inim ile noastre şi să ad ucă cu sine căldura „ fo c u lu i" celui d e Su s (Luca 1 2 ,4 9 ). A şadar,
vântul preînchipuie, în p arte, lucrarea cea tainică a D uhului lui D u m nezeu, C are săvârşind
pururea u n ire a întreg ii firi om eneşti, ne înv aţă „să n e p u rtă m s a r c in ile u n ii a lto r a "
(Ga!ate?ii 6, 2), ca unii c e „suntem m ăd u lare u n ii a lto r a " (R om an i 12, 5) prin p rim irea
Sfintelor Taine ale B isericii, prin îm părtăşirea cu „tru pul lu i H risto s, p lin ire a C e lu i C a re
p lin e şte to ate în tru t o ţ i" (E feseni 1, 23). ------------------
18 P en tru M a ced o n ie şi eresul lui, vezi no ta de la loan 1, 4.
19 D u p ă cel d in tâi Sinod ecu m enic, din an u l 325, ereticii arien ii s-au îm p ă rţit în trei
fracţiuni c a re se co m b ateau reciproc, iar toţi d im preună luptau îm p o triv a O rto d o x iei.
Una d in tre aceste fracţiu ni, care avea orientare extrem istă, p ro p o v ăd u ia că F iu l este
„neasem ănător cu Tatăl şi în toate şi d upă fiinţă". în fruntea acestei grupări se afla d iaconul
A etiu s şi d iscip o lu l acestuia, E unom ie, episcop al C izicu lu i d in an u l 360. D e la n u m ele
căp eten iei lor, aceşti e re tici au prim it d enum irea d e.eu n o m îen i, în să în istoria B isericii ei
m ai sunt cu noscu ţi şi su b num irile de anom eî, anom îeni şi helerou siaşti.
25 în e d iţia de la 1805, în loc d e „A d ev ărat, ad ev ărat z ic ţ ie " , se găseşte „ A m in ,
am in g ră ie sc ţie ". .
9S Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFELACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

m ă rtu risim , dar m ărturia noastră nu o prim iţi. (12) D acă v-am spu s cele
p ă m â n teşti şi n u cred eţi, cum veţi crede de vă voi sp u n e cele cereşti?
13,1 2 ) înţelepciune 9 ,1 6 1 Maieu 4,13
încă întru neînţelepciunea iudaicească se află N icodim şi pentru aceasta
iarăşi întreabă; „C um pot să fie acestea?" Drept aceea şi Domnul, arătându-i
lui că din neînţelepciune grăieşte acestea, îi zice: „Tu, fiind «învăţător al lu i
Isra il» , d e îţi vei ad u ce am inte de minunile preaslăvite din Scriptura cea
Veche - cele pentru facerea om ului (Facere 1,26-31) şi cum s-au făcut celelalte
[toate] (Facere cap. 1), cum [a fost scoasă] din coastă fem eia (Facere 2,21-24),
cu m [s-au făcut] sem nele cele din Egipt (Ieşire cap. 4-13), cum [s-au săvârşit]
cele din M area R oşie (Ieşire 14,5-31), cum au născut fem ei sterpe21 şi celelalte
asem enea [m inuni] (Deuteronom 4,34) de vei socoti [cum păni, chibzui]
acestea, ca un «în v ăţător al lu i Israil», n ici pentru cele ce grăiesc Eu acum
n u v ei fi necredincios. însă Eu «ce ştiu grăiesc şi ce am văzut», adică prea
ad ev ărat [deplin] am cunoscut" - căci nu vederea trupească o însem nează
[o arată] cuvântul ce zice „am văzut", ci cunoştinţă prea adevărată - „dar
voi, «m ărturia n oastră», adică a Mea, «nu o p rim iţi» ". Iar acestea nu către
N icod im le zice D om nu l, ci abate cuvântul către n eam ul iudeilor, care până
în sfârşit nu au crezut. „Deci, dacă «v-am spus» vouă «cele p ăm ân teşti şi
n u cred eţi» - adică dacă v-am spus vouă pentru cea de a doua naştere, care
se face p rin Botez (loan 3 , 3) şi n-aţi primit, ci aţi întrebat: „C u m ?" (loan 3,4)
- «cu m v eţi crede d e vă v oi spune cele cereşti?»". Iar „p ăm ân tească" n u ­
m eşte [D om nul] această naştere [Botezul], ca una care se săvârşeşte pe
p ăm ân t, spre facerea de bine a oamenilor celor de pe păm ânt. C ăci, cu toate
că cerească este d u p ă dar şi după cinste, însă pe p ăm ân t fiind noi, ne
botezăm . „Aşadar, dacă pentru această păm ântească naştere spunându-vă,
v -am aflat pe voi că nu credeţi, [oare] auzind voi cele pentru naşterea cea
cerească, ce este negrăită, cu care Eu, Fiul C el U n ul-N ăscut M -am N ăscut
d in Tatăl, «cum v eţi cred e?»"
Iar oarecare [unii] „păm ântească" au înţeles a fi pilda vântului, întrucât
să fie [să se înţeleag ă] ceea ce se zice întru acest fel: „D acă p ild ă de la cele
p ăm ân teşti v-am d a t vouă şi nici aşa nu v -aţi încredinţat, cum le veţi putea
în ţeleg e pe cele m ai în a lte?"

3 , 13: Ş i n im e n i n u s-a su it la Cer, d ecât C e l22 C e S -a p ogorât d in C er,

F iu l O m u lu i, care e s te în C er.
13,1 3 ) Pilde 30,4 ί Daniil 7,13-14 /loan 6,33,38,51,62; 16,28 /Efeseni 4,8-10

a Vezi: Facere 1 8 ,1 0 -1 5 ; 25, 21; 2 9 ,3 1 ; 1 R egi 1 ,5 -2 0 ; Judecători 1 3 ,2 -3 .

22 în ediţia de la 1805, în loc de „la Cer, decât C e l", se găseşte „ în Cer, fără num ai
C e l".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 99

N ici c u v â n tu l acesta n u se arată să aib ă v reo u n ire [legătu ră] cu c e le

sp u se m ai d in a in te de el, ia r dacă cineva v a priv i [va lu a am in te] cu d e -a -
m ănuntul so co te a la [socotinţa, cugetul] D o m n u lu i, se v a arăta că fo arte s e
uneşte [cuvân tul acesta] cu cele grăite înaintea lui. C ăci, fiind că „ în v ă ţă to r"
şi Prooroc L-a n u m it N icod im pe D om n u l (loan 3, 2), E l îi zice: „N u M ă
socoti că su n t d e p e p ăm ân t ca un Prooroc trim is d e la D u m n ezeu c a s ă
învăţ, ci de S u s M ă so co teşte că M -am p og orât, ca U n Fiu , şi n u cu m c ă
su n t de pe p ăm ân t. C ăci nim en i dintre Prooroci «n u s-a su it în C er», n u m a i
Eu U n u l M ă v o i su i, p recu m M -am şi p o g o rât".
Iar auzind c ă „Fiul O m u lu i S-a pogorât d in C e r", să n u socoteşti c ă
trupul s-a p og orât din Cer, că aceasta este a lui A polinarie23, care a d ogm atisit
[învăţat] cum că H ristos ar av ea trupul din Cer, şi prin Fecioara a trecu t c a
printr-un solin [solitor, interm ediar]. D ar fiindcă u nu l era Ipostasul - ad ică
o Faţă [Persoană] este H ristos, din două firi a lc ă tu it-p e n tru aceasta n u m irile
om u lu i se so co tesc C uvântu lu i şi iarăşi, cele ale C uv ân tu lu i, se ad ău gesc la
om . A şa şi aici s e zice că „F iu l O m u lu i S -a p og orât d in C e r" fiindcă u n a
este Faţa [P ersoana], unul Ipostasul.
A poi, ca n u d u p ă ce ai au zit că „S-a p o g o rât", să socoteşti că din p ricin ă
că S-a p og orât n u m ai este în Cer, zice: „«C are e s te în C er» - ca n u p e n tru
că ai auzit că « S - a p og orât» să socoteşti că n u su n t Eu acolo, ci şi aici s u n t
d e faţă tru p eşte, în că şi aco lo şed îm preu nă eu Tatăl, ca u n D u m n e z e u ".

3, 14-15: Ş i d u p ă cu m M o ise a în ă lţa t şa rp e le în p u s tie , aşa tr e b u ie

să S e în a lţe şi F iu l O m u lu i24, (15) ca tot c e l ce cred e în E l să n u p ia ră , c i
să a ib ă v ia ţă v e ş n ic ă . 13, 14) Numeri 21,8-9/ 4 Regi 18,4 /înţelepciune 16,6-7/
loan 8,28; 12,32 (3,15) Marcu 16,16 /loan 3,16,36; 6,47; 20,31
D upă ce m a i înain te a sp u s pen tru a doua n aştere a B otezu lu i, d e a ic i
zice şi cele p e n tru facerea d e b in e, care n i s-a făcu t n o u ă p rin C ruce. C ă c i
C ru cea şi m o a rtea [M ântuitorului] n e este n o u ă p ricin u ito are a d a ru lu i
ce lu i d in tru B o te z , d e v re m e ce, şi atu n ci câ n d n e b o te z ă m , m o a rte a
D om n u lu i o în c h ip u im (Romani 6, 3-6).
Şi nu zice arătat: „Voi fi răstig nit", ci pom en eşte de „ şa rp e" şi d e isto ria
cea vech e (N um eri 21, 8-9), m ai în tâi în v ăţân d u -n e p e n o i că în ru d ite su n t

23 A polinarie, e p isco p de Laodiceea, afirm a că H ristos este cu totul d eo sebit d e n o i,

j n e a v â n d su fle t o m e n e s c . S u s ţin â n d că H risto s n u a re o fire o m e n e a s c ă d e p lin ă ,
apolinarism ul a fo st con d am n at de Sinodul al II-lea ecu m enic (381) şi com bătut de S fâ n tu l
A tan asie cei M are, S fâ n tu l G rig o re de N azianz, Sfântu l G rig o re d e N issa şi de alţi S fin ţi
P ărinţi. A p o lin arie a m u rit p e la an u l 390 d. Hr.
21 în ediţia d e la 1805, în loc d e „aşa tre b u ie să S e în a lţe ş i F iu l O m u lu i", se g ă s e şte
„aşa se cade a S e în ă lţ a F iu l o m u lu i".
100 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ce le a le Scripturii Vechi cu cele ale C elei N oi, şi că U n u l şi A celaşi este

D ătătoru l Legii celei Vechi şi al celei Noi, cu toate că M arcion25 şi M aniheu 26
şi cealaltă ceată a unora ca acestora eretici leapădă Legea cea Veche, zicând
că a cea sta este punere d e lege a „ziditorului celu i ră u ". Iar ap oi şi altceva
ne arată nouă D om nul: dacă la chip de „şarp e d e aram ă" (Numeri 21, 8)
cău tân d [privind] iudeii, scăpau de moarte, cu m ult m ai vârtos noi, căutând
la C el R ăstignit şi crezân d Lui, vom scăpa de m oartea cea su fletească.
Şi vezi închipuirea asemănându-se cu adevărul: acolo era asem ănare de
„ şa rp e"27, care, adică, avea chip de fiară, însă veninul nu-1 avea; aşa şi aici,
„ O m " este Domnul, dar de veninul păcatului slobod, fiindcă „întru ase­
m ăn are a trupului p ăcatu lu i" a venit (Romani 8 ,3 ) - adică întru asem ănare
de trup ce este supus sub păcat38 - , iar nu trup al păcatului a fost.
Iar cei ce vedeau atunci [„şarp ele"], de trupească, iar noi, de sufletească
m o a rte scăpăm . Şi a tu n ci m uşcătu ri de şerp i v in d eca [„ ş a rp e le "] cel
sp â n z u ra t [atârnat p e lem n], iar, acum , răni ale b alau ru lu i celu i gânditor
tăm ăd u ieşte Hristos.
Iar auzind „a se în ă lţa ", să înţelegi [în loc de] „a se spân zu ra [atârn a]",
c ă c i în tru înălţim e S -a sp ân zu rat [atârn at p e C ru ce], ca şi aeru l să -l
sfin ţea scă C el Care a sfinţit păm ântul prin a u m bla pe dânsul. S ă înţelegi
[„a se în ă lţa "] încă şi „a se slă v i", căci cu ad evărat în ălţim e şi slavă a lui
H risto s s-a făcut Crucea, pentru că întru ceea ce se părea că S -a osân d it,

25 M a rcio n a fost fiu l u n u i ep isco p din P o n t şi s-a n ăscu t p e la an u l 85. P rin anii
138-139, d in pricină că a în cep u t să propovăduiască învăţături eretice, a fo st excom unicat
d in B ise rică ch iard e către tatăl său. Erezia lui, provine m ai ales dintr-o greşită înţelegere
a S fin te i Scripturi, şi în d e o se b i a rap ortu lu i d in tre c e le d ou ă T e sta m e n te , M arcio n
su sţin e a că între ele su n t d eo sebiri atât de rad icale, în câ t ele nu su n t opera U nu ia şi
A ce lu ia şi D um nezeu. A şad ar - spunea el - su n t d oi d u m n ezei, unul râu şi u n u l b u n -
c e l a l V e ch iu lu i Testam ent şi cel al N ou lu i T estam en t - care su n t în co n flict. Prin
în v ă ţă tu rile şi strădaniile lu i, M arcion a vrut să fie u n refo rm ato r al B isericii. Sfântul
P o lica rp , Sfântu l Iustin, Sfân tu l Irin eu, precum şi T ertu lian l-au c o m b ă tu t ca pe un
eretic „m a i rău decât a lţii" , însă un ii gânditori p ro testan ţi d in u ltim e le veacu ri l-au
a p re c ia t elo g io s, socotindu-1 drept „prim ul p ro testan t" (N ean der).
26 P en tru m aniheism, vezi tâlcuirea şi nota de la loan 1, 9.
27 „ Ia r D om nul a zis către M o ise: «Fă-ţi un şarp e d e aram ă şi-I p u n e p e un stâlp ; şi
d e v a m u şc a şarpele pe v re u n o m , to t cel m u şcat care se va u ita la el v a trăi». (9) Ş i a
fă c u t M o is e un şarpe de aram ă şi l-a pus pe un stâlp ; ş i când u n şarp e m u şca vreun
o m , a cesta privea la şarp e le cel de aram ă şi tră ia " (N um eri 2 1 ,8 -9 ).
2S „ C e e a ce era cu n e p u tin ţă L eg ii - fiin d sla b ă p rin tru p - a să v â rşit D u m n ezeu ,
trim iţâ n d p e Fiu l Său în tru asem ănarea tru p u lu i p ăcatu lu i şi p en tru p ăcat a o sâ n d it
p ăcatu l în tru p , (4) pentru ca înd rep tarea din Lege să se îm p lin e a scă în n o i, care nu
u m b lăm d u p ă trup, ci d u p ă d u h " (R om ani 8, 3-4).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 101

întru aceasta a osând it pe stăpânitoru l lum ii a c e ste ia A d ică , p recu m am

zice: A d am după dreptate a m urit, pentru că a greşit; D o m n u l fără de
dreptate [pe nedrept] a m urit, pentru că nu a greşit. D eci, până la răstignirea
D om nului, după dreptate stăpânea peste oam eni m oartea, iar d u p ă ce S-a
aflat [a fost] D om n u l fără de păcat, ce dreptate m ai av ea d e aici [de acum ]
diavolul asupra Lui, ca să-L om oare? Pentru aceasta, fiin d că fără d e d rep ­
tate a fost om orât, L-a biruit pe cel care L-a om orât p e D ân su l şi aşa l-a
izbăvit şi pe A d am d in m oartea cea care după d rep tate era asu p ra lu i, ca
asupra u n u ia care a greşit.
în că şi în alt ch ip [poţi a înţelege]: două erau cele care stăp ân eau
neam ul om en esc, anum e d ulceaţa [îndulcirea] şi în tristarea - d eci p rin
am ândouă acestea trecând D om n u l, S-a aflat n eb iru it. C ă ci L-a b â n tu it25*29
pe El m ai înain te, în m unte, ispititoru l, prin d u lceaţă [înd u lcire] (M atei 4,
1-11; M arcu 1,12-13; Luca 4,1-13), d ar după ce L -a a fla t n ep rin s d e aceasta,
mai pe u rm ă a ad ău g it m eşteşugirea cea m are, întristarea, ca m ă ca r prin
aceasta să-L b iru iască p e E l; şi, p en tru aceasta, le-a p o rn it p e toate asu p ra
Lui: pe u cenici a se lepăda (Matei 2 6 ,3 5 ,5 6 ), p e ostaşi a-L b atjo co ri (M atei
27,28-31), pe cei ce treceau p e aproape, a-L h u li (M atei 2 7 , 39-40; M arcu 15,
29-32) şi, în scu rt [a zice]] pe iu d ei a-L om orî - dar şi aşa L -a aflat p e E l
nebiruit, căci p e C ru ce nu a putut ca prin întristare să-L p lece p e D o m n u l

25 Sfân tu l lo an D am asch in n e învaţă: „G ândurile în care s e c u p rin d toate p ăcate le

sunt opt: a l l ă c o m i e i p â n te c e lu i, a l cu r v ie i, a l iu b irii d e a r g in t, a l m â n i e i , a l în t r is t ă r ii,
a l t r â n d ă v ie i, a l s l a v e i d e ş a r t e ş i a l m â n d r iei. C a aceste o p t g ân d u ri să n e tu rb u re sau ca
să nu ne turbure, nu atârnă de noi. Dar, ca să stăruiască s a u ca să n u stăru iască, sau ca să
stârnească p atim ile, sau c a să nu le stârnească, atârnă de noi. A ltce v a e ste ad ică m o m e a l a
(atacul), altceva în s o ţ ir e a , altceva lu p ta , altceva p a t i m a , altcev a în v o i r e a (con sim ţirea),
care e aproape d e faptă şi se aseam ănă ei, altceva lu c r a r e a şi altce v a r o b ir e a . M o m e a la
e s te gân du l ad us sim p lu în m inte d e vrăjm aşu l, ca de p ild ă: fă a ceasta sau aceea, cu m i-a
zis D om n ului şi D u m nezeulu i nostru: «Z i ca să se facă p ie tre le a c e s te a p â in i» (M atei 3,
4). A ceasta, cu m s-a spus, n u atârnă d e noi. în s o ţir e a este p rim irea g ân d u lu i strecu rat d e
vrăjrnaş.-xireocuparea cu el şi con v orbirea plăcută a v o ii n o a stre cu el. P a t i m a este
d eprinderea cu gân du l strecu rat de v răjm aş, care se n aşte d in în so ţire , şi în v ârtirea
necontenită a cu getării şi a închipuirii în ju ru l lui. L u p ta este îm p o triv ire a cu g etării fie !a
stingerea patim ii din gând sau a gându lu i pătim aş, fie la în v o ire, cu m zice A p ostolu l:
«Căci tru p u l p o fte şte îm p o triv a d u h u lu i, ia r duhul îm p o triv a tru p u lu i; şi a c eştia se
îm p o triv esc u n u l altu ia» (G alateni 5 ,1 7 ). L u a r e a in r o b ie e s t e d u cerea siln ică şi fără voie
a inim ii, stăpânită de prejudecată şi de O îndelungată obişnuinţă. î n v o i r e a este consim ţirea
cu patim a de gând. Iar lu c ra rea , însăşi îm plinirea cu fapta a g ân d u lu i p ătim aş încuv iin ţat.
Deci, cel ce cu getă n ep ătim aş de la încep u t, sau resp in ge p rin îm p o triv ire şi certare
m om eala, a tăiat d intr-o dată toate cele ce u rm ează" (cf, Filocalia rom ân ească, voi. 4 , C uvânt
m inunat şi d e sü ß et fo lo sito r, ed. H um anitas, Bucureşti, 2000, pp. 187-188).
102 Capitolul 3 SFÂNTUL TEORLACT ARHIEPISCOPUL BULGA RIEI

să -i u rască pe cei care-L răstigneau, ci neîncetat îi iu bea şi S e ruga pentru

d â n şii, zicând : „P ărin te, nu le socoti lo r p ăcatul a c e sta "30 (Luca 23, 34).
V ezi, cu m a biruit [M ântuitorul] întru ceea ce se părea că este [El] biruit?
A şad ar, şi înălţare şi slavă a Lui I s-a făcut Crucea.

3, 16-17: C ăci D u m n ezeu aşa a iu b it lu m ea, în c â t p e F iu l Său C el

U n u l-N ă s c u t L-a d at ca oricine crede în El31 să n u p iară, ci să aib ă viaţă
v e ş n ic ă . (17) C ăci n -a trim is D u m nezeu pe F iu l S ă u în lu m e ca să ju d e ce
lu m e a , c i ca să se m ân tu iască, prin El, lum ea.
13,16) Deuternnom 7, 8 1 Isaia 9, 5; 38,17; 53,6/ Γ1sugeri 3, 22 /Marcu 16,16 /Joan 3,36; 6, 40; 15,13 /
1 loan 3,16; 4,9-10; 5,10 /Romani 5, S; 8,32 /Evrei 2 ,9 ( 3 ,1 7 1 Matei 18,11 /Luca 9, 56 /
loan 8,15; 12,47/1 loan i , 14 f3, IS ) loan 5,24
M u ltă este m ărim ea dragostei lui D um nezeu spre lum e, şi atâta e,
„ în c â t" n u înger, n u Prooroc a dat, ci „pe F iu l S ă u " - şi A cesta „U n u l-
N ă s c u t" fiind. C ăci şi îng er de ar fi dat, nici aşa nu ar fi fo st m ic lucrul.
P en tru ce? Pentru că îngerul este slugă credincioasă a L u i şi slujitor, iar
n o i [suntem ] vrăjm aşi şi potrivnici. Iar acum, fiindcă „L-a d at p e F iu l",
ca re cov ârşire a dragostei a răm as neîm plinită? Iarăşi: de ar fi avut mai
m u lţi fii şi l-ar fi dat pe unul şi acesta era lucru p ream are, însă acum „pe
C e l U n ul-N ăscu t L-a dat". Deci, este oare cu putinţă a lăuda după vrednicie
b u n ă ta te a ?
Iar arienii zic cum că „U nul-N ăscu t" Se n u m eşte, p en tru că n u m ai El
U n u l S-a făcut şi S-a zid it de D um nezeu, iar toate celelalte [făpturi] - de
E l [d e Fiu l]. C ătre care [arieni], drept şi adevărat este cu v ân tu l: de s-ar fi
n u m it „U n u l-N ă scu t" fără a se zice şi aceea, „ F iu l", ar fi av u t îndreptăţire
m eşteşu g o asa voastră găselniţă, ia r acum , fiindcă se z ice „ F iu l U n u l-N ăs­
c u t " , n u îng ăd uie a se înţelege aşa, de rând [sim plu ] „ U n u l-N ă scu t", ci
„ C el C are sing ur U n u l S-a N ăscut din Tatăl".
Ş i v ez i că aşa cu m m ai sus a zis - anum e că „F iu l O m u lu i S-a p og orât
d in C e r " (loan 3, 23), m ăcar că nu S-a pogorât cu tru p u l d in Cer, însă din
p ricin ă că [Fiul] e o Faţă [Persoană] şi un Ipostas, n u m irile lui D um nezeu
le -a ad ă u g it la om 32 - aşa şi aici, dim potrivă [reciproc], n u m irile om u lu i le
a d ă u g eşte la D um nezeu-Cuvântul.
Şi zice că „L-a d a t" Dumnezeu „pe Fiul S ă u " spre m oarte, m ăcar că
D u m n ezeu fără de patim ă [pătimire] a rămas, dar, fiindcă U n u l şi Acelaşi

30 în ediţie 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „Iar Iisus zicea; Părinte, iartă-Ie lor, că nu
ş tiu ce fac" (Luca 2 3 ,3 4 ).
31 în ediţia de la 1805, în loc de „ca oricine crede în E l" , se găseşte „ca tot cel ce
crede în tru E l".
32 Vezi m ai sus tâlcuirea de la loan 3 ,1 3 .
¥
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 103

era după Ipostas C uvântul lui D um nezeu şi O m u l C el C are suferea p atim ile,
pentru aceasta, se z ice d e „ F iu l" că „s-a d a t", C are şi [chiar] cu ad evărat a
pătimit în tru p u l Său.
Şi ca re este fo lo su l d intru aceasta, anum e că „s-a d a t F iu l" ? P re a m a re
şi m ai p re su s d e cu g etu l om enesc. „C a tot ce l c e cred e în tru E l" , a cestea
două să le d o b ân d ească: cea d intâi „să nu p ia r ă "; iar a d o u a „să a ib ă " ş i
„viaţă" - şi p e aceasta, „ v eşn ică ". C ăci Legea ce a V eche, p e cei care în tru
dânsa b in e p lăceau lu i D um nezeu, se făgăduia să -i u m p le d e lu n g im e d e
zile (IfŞîYe 2 0 ,1 2 ; Deuteronom 5 ,1 6 ; Psalm 2 0 ,4 ; 9 0 ,6 ); iar E v a n g h e lia n u c u
viaţă v rem eln ică îi d ăru ieşte, c i cu u na veşnică şi n estricăcioasă.
Şi, fiin d că d ou ă su n t Venirile lu i H ristos - cea care acu m s-a fă cu t ş i
cea care v a să fie p en tru cea d intâi Venire se z ice că n u S -a trim is F iu l ca
să o sâ n d ea scă [ju d ece] lum ea - că de ar fi v en it p en tru aceasta, to ţi s-a r fi
osândit, p en tru că toţi au greşit, precum şi P av el z ice (Rom ani 3, 9-18); c i,
într-adins, sp re a m â n tu i lum ea a venit, şi acesta a fo st ţelu l [m en irea] L u i;
iar, d u p ă în tâ m p la re [după fapt, după îm p reju rări], îi ju d e că p e cei ce n u
au crezu t'3. în să L egea lui M oise, într-adins a v en it spre m ustrarea păcatu lu i
şi osând a călcătorilor, căci pe n im en i nu ierta, ci în d ată c e îl afla g reşin d
ceva, în d a tă şi m u n ca [cazna, pedeapsa] o ad u cea asu p ră-i (vezi Ieşire 21,
28-36). D e ci, V enirea cea D intâi nu avea scop [ţel, m en ire) a ju d eca, fără
num ai d u p ă în tâ m p la re [după fapt, după îm p reju rări] p e cei c e n u au
crezut, că a ceştia „au şi fo st ju d e c a ţi" (loan 3,18). Iar cea d e a D oua Venire,
fără d e în d o ia lă că v a fi ca să-i ju d ece pe toţi şi să răsp lătească fiecăru ia
după fa p tele sale.

3 ,1 8 : C e l ce cred e în El n u este ju d ecat, iar cel ce n u crede a şi fo st ju ­

decat, fiin d că n u a crezu t în num ele Celui Unuia-N ăscut, Fiu l Iu i D um nezeu.
C e este ceea ce zice: „C el ce crede în Fiul nu e ste ju d e c a t"? O are, d e va
avea viaţă n ecurată, n u se va judeca? Mai v ârtos [cu prisosinţă] p e u n ii ca
aceştia n ic i a d e v ă ra ţi cred in cio şi n u îi n u m e şte P a v e l, c ă c i z ice: „ P e
D u m n ezeu m ă rtu risesc că îl ştiu , în să cu lu cru rile se le a p ă d ă "3334 (lit 1,16).

33 Un în ţeles poate fi şi acela care îi are în vedere pe c ei ce n u au crezut în D o m n u l, cu

toate că au cu n o scu t nem ij locit îm prejurările în care M ântuitorul a propovăduit E vanghelia
şi a săvârşit m in u n ile Sale dum nezeieşti. După cum bine ştim , chiar din m ărturia Sfântului
Evanghelist lo a n , aceşti necredincioşi nu erau puţini (vezi şi loan 5, 44; 12, 42-43). Vezi şi
tâlcuirea versetu lu i u rm ăto r - 3 ,1 8 .
34 „Toate s u n t cu rate p en tru cei curaţi; iar pentru cei în tin a ţi şi n e cre d in c io şi n im e n i
nu este cu ra t, ci Ii s-au în tin a t lo r şi m in tea şi cugetu l. (16) Ei m ă rtu risesc că îl cu n o sc
pe D u m n e z e u , d ar cu fa p te le lo r îl tăgăd uiesc, u râcio şi fiin d , n e su p u şi, ş i la o rice
lucru b u n , n e tr e b n ic i" (Tit 1 ,1 5 -1 6 ).
104 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în să aici aceasta zice: pentru însăşi aceasta, anum e ca a crezut, nu se va

ju d eca, d ar pentru lucrurile cele rele, mai grele m u n ci [cazne] va lua, iar
pen tru necredinţă n u se va m unci [căzni], căci odată a crezut.
„ Ia r c e l ce nu cred e a şi fo st ju d e c a t". C um ? M ai în tâi, pen tru că şi
n ecred in ţa aceasta osând ă este, căci a fi fără de lu m in ă, în săşi aceasta
m un că [caznă] prea m are este. Apoi, cu toate că n u d e aici în d ată se dă
g h een ei, însă pricinile m uncii [caznei] celei ce v a să fie, d e aici le-a adunat.
P recum şi ucigaşul, cu toate că nu s-ar fi osândit de h otărârea judecătorului,
însă d e firea lucrului este osând it. încă şi A d am , în ziu a în care a m âncat
d in lem n , a murit (Facere 3, 6) şi, m ăcar de era viu, în să de la h otărârea şi
firea lu cru lu i, era m ort.
D eci, tot necredinciosul, d e aici, acum este o sân d it, fiindcă fără de
în d o ială m uncii [caznei] va fi d at şi nici la ju d ecată n u se va ad u ce, după
ceea c e zice: „Nu v or în v ia n e cre d in cio şii la ju d e c a tă " 35 (Psalm 1, 5); că
n ici d e cuvânt nu se învred nicesc cei necred incioşi, p recu m n ici diavolul.
D eci, n u v o r învia sp re ju d ecată, ci spre osân d ă. A şa şi în Ev anghelie, zice
D o m n u l, că „stăp ân itoru l lu m ii acesteia a fo s t ju d e c a t" (loan 16,11), nu
n u m ai pentru că el n u a crezut, ci şi pentru că şi pe Iu d a v ân zăto r l-a făcut
şi celo rlalţi pricinuitor de pierzare li s-a făcut.
Iar, dacă Domnul spune în pilde36 că acei care se v o r m un ci [căzni] se
vor învrednici de cuvânt (Luca 16,19-31), să nu te m inunezi. M ai întâi, pentru
căci cele care se grăiesc sunt în pilde, şi nu se cuvine ca p e toate cele care în

35 în ediţia 19S8 a Sfintei Scripturi, aici avem: „De aceea nu se v o r rid ica n e cre d in cio şii
la ju d e c a tă , nici păcătoşii în sfatu l d re p ţilo r" (Psalm Ϊ, 5).
36 „Era un om b o gat care se îm b răca în p o r fir ! şi în v iso n , v e se lin d u -se în to ate
z ile le în ch ip strălucit. (20) Iar un sărac, anum e L azăr, zăcea în a in te a p o rţii lu i, p lin de
b u b e , (21) p o ftin d să se sa tu re din cele ce cădeau d e la m asa b o g a tu lu i; d a r şi c â in ii
v e n in d , lin g e a u bu bele lu i. (22) Şi a m u rit săracu l şi a fo st dus de către în g e ri în sân u l
lu i A vraam . A m u ritşi b o g a tu l ş i a fo st înm orm ân tat, (23) Ş i în iad , rid ic â n d u -şi o ch ii,
fiin d în ch in u ri, el a v ăzu t d e d eparte pe A vraam şi p e L azăr în sân u l lu i. (24) Ş i el,
strig â n d , a zis: Părinte A vraam e, fie -ţi m ilă de m in e şi trim ite p e L azăr să-şi ud e v ârfu l
d e g e tu lu i în apă şi să-m i răcorească lim b a, căci m ă c h in u ie sc în această v ăp aie. (25)
D a r A vraam a zis: Fiu le, ad u -ţi am in te că ai p rim it cele b u n e ale tale în v iaţa ta, şi
L azăr, asem en ea, pe cele rele; iar acum aici el se m ân g âie, iar tu te ch in u ie şti. (26) Ş i
p e ste to ate acestea, în tre n o i şi voi s-a în tărit p ră p a stie m are, ca aceia care v o iesc să
treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la n oi. (27) Iar el a zis; Rogu-te,
d ar, p ărin te , să-I trim iţi în casa tatălu i m eu, (28) căci am c in c i fra ţi, să le sp u n ă lo r
aceste a, ca să nu v in i şi e i în acest lo c d e chin. (29) Ş i i-a zis A vraam : A u p e M o is e şi p e
P ro o ro ci; să asculte d e ei. (30) Iar el a zis: Nu, p ărin te A vraam , c i, d acă cin ev a d in tre
m o rţi s e va d uce la ei, se v o r pocăi. (31) Ş i ί-a z is A vraam : D acă n u a scu ltă d e M o ise şi
d e P ro o ro ci, nu vor crede n ic i dacă ar învia cin ev a d in tre m o r ţi" (Lu ca 1 6 ,1 9 -3 1 ).
TÂLCU1KEA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN Capitolul 3 105

pilde se spun, a le lua ca pe nişte legi şi canoane. C ăci, în ziu a aceea [a Ju ­

decăţii], fiecare conştiinţa sa având-o ju d ecător n eam âg it [nem in cin os], n u
va avea trebuinţă de altă vădire şi mustrare, ci de sine însuşi fiind îm piedicat,
se va duce. Apoi [în al doilea rând], nu [vreunii] necredincioşi, spune D om n u l
[în pildă] că se vor învrednici de cuvânt, ci credincioşi, însă n eîn d u raţi şi
nem iiostivi. Iar noi pentru păgâni şi necredincioşi zicem [aici]; şi u n a este
păgân şi necredincios şi alta nem ilostiv şi păcătos.

3 , 19-2 1: Ia r aceasta este judecata, că L u m in a a v e n it î n lu m e şi o a m e n ii

au iu b it în tu n e ricu l m ai m u lt decât Lum ina. C ăci fa p te le lo r erau rele.
(20) C ă o ricin e fa ce rele u răşte Lum ina şi n u v in e la L u m in ă, p en tru ca
fap tele lu i37 să n u se vădească. (21) D ar cel care lu crează ad ev ăru l v in e la
Lum ină, ca să se arate fa p tele lu i, că în D u m n ezeu su n t săv ârşite.
(3,19) Pilde 2 ,13 /loin 1, 5; S, 40; 8,12; 12,46 /1 loan 2 ,9 (3,20) Efeseni 5,13 (3,21) Efeseni 5, S-9,13
A ici, ID om nul] îi arată lipsiţi de orice răsp uns p e cei care nu au crezu t,
căci sp u n e că aceasta este osânda, anum e că „a v e n it" la dân şii „ L u m in a ",
şi n ici aşa nu au alergat la ea. C ăci ei, nu n um ai aceasta au greşit - că n u au
căutat „ L u m in a " - , ci cea m ai rea aceasta este, că A cela „a v e n it" la dânşii şi
nu L-au primit. Pentru aceasta şi sunt osândiţi, că de n u ar fi „v en it L u m in a ",
ar fi putut oam enii să pună înainte necunoştinţa b in elu i. Iar d u p ă ce „a
v e n it" D u m nezeu-C uvântul şi a dat cuvântul Său , ca să-i lu m in eze, ia r ei
nu l-a u p rim it, d in tru a cea sta s-au lip sit d e to t ră sp u n su l [d e to a tă
dezvinovăţirea].
Iar, ca să n u zică cineva că nim eni nu ar fi ales [vreod ată] m ai m u lt
„ în tu n e ric u l" d ecâ t „ L u m in a ", spune [D om nu l] şi p ricin a d in tru care
oam enii s-au în tu rn at către întuneric: „«C ăci fa p te le lo r erau rele». Fiin d că
creştinătatea [creştinism ul] nu cere num ai d ogm e [învăţatu ri] d rep te, ci şi
p e tre c e re [v ie ţu ire ] c in stită , iar ei v o iau să se tă v ă le a s c ă în n o ro iu l
păcatului; p en tru aceasta, cei care făceau cele rele n u au v oit să v in ă la
«L u m in a» creştin ătăţii şi să se supună pe ei în şişi su b legile M e le ".
„D ar cel care lu crează ad evăru l" - adică acela care se pleacă spre viaţa
cinstită şi plăcută lu i D um nezeu - aleargă la creştinătate [creştinism ] ca la o
„L u m in ă", ca m ai m u lt să sporească în lucrul cel b u n şi să se arate că faptele
lui su n t după D um nezeu. C ăci unul ca acesta, dacă îm preu nă cu D reapta
C redinţă şi petrecere [vieţuire] cinstită îndreptează [săvârşeşte], strălu ceşte
tuturor oam enilor şi Se slăveşte Dum nezeu întru el (Matei 5,16).
[A şadar,] p en tru aceasta, elin ilor li s-a fă cu t p ricin ă a n e cre d in ţe i
[însăşi] n ecurăţia v ieţii [lor]. Dar, poate, va sp u n e cin ev a: „C u m aceasta?

37 în ediţia d e la 1805, în versetele 20-21, în Ioc d e „faptele Iu i", se găseşte „lu cru rile Iu i".
 106 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

O a re n u su n t creştinii răi şi elinii lăudaţi pentru vieţuirea lo r?" Că sunt

creştin ii răi, şi eu zic, însă cum că sunt elinii buni, nu voi zice vreodată.
C ăci din fire blân zi şi b u n i se vor afla oarecare [elinii - d ar aceasta nu este
fap tă bu n ă - , însă din nevoinţă şi din cugetare a lucrului celui b u n , nim eni.
Iar, d e vreu nii se păreau buni, toate însă le făceau pentru slavă - iar cel
care pentru slavă face şi nu pentru însuşi lucrul cel bun, când va afla vrem e,
în tru pofta cea rea se va îndulci. Căci, dacă la noi [la creştini] şi îngrozirea
g h een ei şi toată cealaltă purtare de grijă şi vieţile nen um ăraţilor Sfin ţi de
a b ia îi ţin pe oam eni întru fapta cea bună, cu cât m ai vârtos [prisositor]
b â rfe lile şi sp u rcăciu n ile elinilor nu îi vor ţinea pe dânşii întru lucrul cel
- b u n ? C i, m are lucru va fi, de nu îi vor şi face prea răi,

3 ,2 2 -2 4 : D u p ă acestea a v en it Iisus şi u cenicii Lui în p ăm ân tu l Iu d eii

şi stă te a cu ei aco lo 33 şi boteza. (23) Ş i b o teza şi lo an în En om , aproape
d e S a lim , că erau aco lo ape m u lte şi veneau şi se b otezau . (24) C ăci lo an
n u fu s e se în că a ru n cat în în ch iso are3839.
C ât a ţinut prazn icu l Paştilor, în Ierusalim a fost D om n u l, iar după ce
p razn icu l a trecut, a ieşit „în păm ântul Iu d e ii" şi petrecea [vieţuia] aproape
de Iord an , unde se adunau mulţi. însă nu căuta locurile cele cu m ult norod,
p en tru iubirea de slava cea deşartă şi pentru arătarea cea cu trufie, ci pentru
că v oia să dea [dăruiască] folosul şi binele Ia m ai m ulţi, îndeobşte. Fiindcă
şi la prazn ice, p en tru însăşi aceasta „Se su ia " (loan 2 ,1 3 ; 5 , 1; 7 , 10), ca pe
m a i m ulţi să-i folosească şi cu cuvântul şi cu arătarea m inunilor.
Iar auzind că „ b o te z a ", să nu socoteşti că El însu şi boteza, ci ucenicii
L u i, iar lu crul u cen icilo r la învăţătorul îl aduce [pune] Ev anghelistu l;
fiin d că m ai jos, însu şi acest Evanghelist zice: „Iisu s n u b o teza, ci u cen icii
L u i" (loan 4, 2). în să , poate, vei întreba: „Pentru care pricină n u boteza
E l? " C un oaşte-o pe aceasta: m ai sus a zis loan [Botezătorul] că „EI vă va
b o te z a p e v oi CU D u h u l S fâ n t" (Matei 3,11; Marcu 1, 8; Luca 3 ,1 6 ; loan 1,
33), iar D uhul Sfânt încă nu se dăduse, pentru că nici nu era v rem ea Aşadar,
d a că ar fi botezat: sau fără de Duh ar fi botezat - şi atunci cu ce S-ar fi
d eo seb it de loan? - sau ar fi dat [Duhul Sfânt] m ai înainte de vrem e, lucru
ca re este n ecu v iin cios lui Dum nezeu, Care pe toate le face în vrem ea lor.
D ar, care era vrem ea dăruirii Duhului? Cea d e după înălţarea [D om nului
H r is tos la C eruri]. C ăci trebuia ca, în H ristos Iisus, firea om enească să se

38 In ediţia de la 1805, în loc de „şi stătea cu ei a co lo ", se găseşte „şi acolo petrecea
cu e i" .
39 In e d iţia d e la 1805, versetul 24 e s te : „C ăci lo a n nu fu s e se în c ă aru n cat în
în c h is o a r e " .
 TÂLCU1RF.A SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 107

arate fără d e p ă ca t în ain tea Tatălui, şi aşa, îm p ă câ n d u -S e D u m n ezeu c u

noi, să fie trim is D u h u l, ca o b o g ăţie şi ca u n dar.
D eci, „ u c e n ic ii" lui Iisus „ b o tez a u ", ca pe m ai m u lţi să-i ad u că la
m ântuitoarea în v ă ţă tu ră . Iar aceştia [ucenicii lu i Iisu s], b o tezân d , în că ş i
[înain tem ergătoru l] lo a n nu a în cetat a „ b o te z a ", d ou ă lu cru ri să v â rşin d
el d in tr-odată: m ai în tâi, că m ărtu risea p en tru H risto s celo r care m e rg e a u
la el şi îi a d u cea pe ei la D ân su l; iar apoi, şi că n u i-a ză d ă râ t [stârn it] p e
ucenicii săi spre zavistie [pizm ă] şi m ai m ultă p rigon ire [ceartă, d ezb in are].
Căci, de ar fi în ce ta t lo an a boteza, ce m ar fi făcu t u ce n icii lui d in p ricin ă
că m ai m ult I-a r fi z a v istu it lui H ristos? C ăci, d acă de n en u m ărate o r i
strigând [lo an sp re m ărturie] şi cinstirile în ce p ă to riei p u ru rea lu i H risto s
dând, nu i-a p le c a t p e u cenicii săi ca să alerge la E l, oare, sp re câtă z a v istie
nu i-ar fi p o rn it p e d ân şii, dacă ar fi încetat să b o tez e? D e aceea, din p ricin a
zav istiei u c e n ic ilo r B o te z ă to ru lu i, şi H risto s, a tu n c i, m a i v â rto s [c u
prisosinţă] a în ce p u t a p ro p ov ăd u i, când lo a n a fost în ch is. Şi, so co tesc c ă
şi săv ârşirea lu i lo a n p en tru aceasta s-a slo b o z it a fi d eg rab ă, ca to a tă
dragostea n o ro d u lu i să se stră m u te c ă t e H risto s şi să nu se d e z b in e
[oam enii], d in tru so co tin ţele [cugetele] cele p en tru am ân d oi - p en tru lo a n
i [Botezătorul], şi p en tru H risto s.
I Şi „ u c e n ic ii" lu i H risto s „ b o te a z ă " cu b o te z care n u are n im ic m a i
ί m ult d ecât b o te z u l lu i lo a n , p en tru că a m â n d o u ă n u erau d e s ă v â r ş it
! [desăvârşite], fiin d că erau lip site de D uhul Sfân t. în s ă , p ricin a [tem eiu l]
i am ând urora u n a este - a-i ad u ce Ia H ristos p e cei care se b o tezau .

I 3 ,2 5 -2 7 : Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii Iui loan şi un iudeu,

\ asupra curăţirii40. (26) Şi au venit la loan şi i-au zis: Rabî, Acela Care era
j cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează
I şi toţi se duc la El41. (27) loan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia
nimic, dacă nu i s-a dat lui din Cer42.
(3,26) loan 1,27; 4,1 <3, 27) loan 6,65; 19,11 /lacov 1,17/ Evrei 5 ,4
„A fo st întrebare [neînţelegere]" p en tru b o te z , certâ n d u -se u ce n icii
Iui lo an cu u n o a re ca re iu d e u , că c i iu d eu l m ai m u lt c in ste a b o te z u l
u ce n ic ilo r lu i H r is to s , ia r u c e n ic ii lu i lo a n , p e al d a s c ă lu lu i lor. Ş i
în treb ân d u -se „pentru c u ră ţe n ie [asupra c u r ă ţir ii]" - ad ică p en tru b o te z
- vin la d ascălu l lo r şi în cep a-1 în ştiin ţa pe e l, zicân d : „«Rabi, Acela Care

40 în ediţia de la 1805, versetu l 25 este: „ Ş i a fost în treb a re în tre u c e n ic ii lu i lo a n cu

iu d e ii, pentru curăţenie".
41în ediţia de la 1805, în loc de „to ţi se duc la E l", se găseşte „to ţi m erg către D â n su l".
42 în ediţia de la 1805, în loc de „dacă nu i s-a dat Iu i d in C e r", se găseşte „de n u va
fi dat lu i d in C er".
108 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

e ra cu tin e » , C el C a re avea rânduială d e u cenic, d ezb in ân d u -S e d e tine,

botează. Acela «d esp re C are tu ai m ărturisit», adică pe C are tu L-ai botezat,
p e C a re tu L-ai făcu t strălu cit, u nele ca acestea în d răzn eşte îm p otriv a ta.
în c ă şi aceasta: la tin e n u ia am in te nim en i, însă la E l toţi. C ă ci «toţi m erg
că tre D â n su l» , n eb ăg ân d u -te pe tine în se am ă".
Iar lo a n , vrând să-i înfricoşeze pe ei şi să le a ra te că, op rin d u -L pe
H risto s şi îm piedicându-L p e El a Se slăvi, cu D u m n ezeu se lu p tă, le zice:
„N u p o a te om ul d e la sine n im ic" şi cele ce u rm ează. C ăci sp u n e: „D e nu
I-a r fi fo st dat Lui d e Sus, n u ar fi «crescu t» A cela C are este zav istu it d e
v oi (loan 3, 30). P en tru această pricină, două lucruri greşiţi din tr-odata:
m ai în tâ i, că vă îm p otriv iţi sfatu lu i lu i D u m n ezeu ; iar apoi, că vă apucaţi
d e lu cru ri ce sunt cu n ep u tin ţă ". în să, d im preună cu acestea îi şi m ângâie
p e ei p u ţin , zicâ n d u -le: „C el C a re v ă b iru ie şte p e v o i n u este om , ci
D u m n ezeu . D ar şi n o i" - zice B otezătoru l - „de Su s am av u t ceea ce am
v ru t, n u d e la noi în şin e , ia r d e su n t m ai lu m inate cele ale lu i H ristos, nu
se c u v in e să ne m in u n ăm , că ci D u m n ezeu voieşte a şa ". ;

3, 2 3 -3 0 : V oi în ş iv ă îm i s u n te ţi m a rto ri că a m z is : N u s u n t eu
H ris to su l, ci su n t tr im is în a in te a Lui. (29) C el ce are m ire a să este m ire,
ia r p rie te n u l m ire lu i, care stă şi a scu ltă p e m ire, se b u cu ră cu b u cu rie de
g la s u l lu i. D eci a cea sta b u c u rie a m ea s-a îm p lin it43. (30) A cela treb u ie
să crea scă , iar eu să m ă m icşo rez44.
(3, 2S> Maleahi 3, 11 Marcu 1,2 /Luca 1,17 /loan 1 ,20 /Faptele Apostolilor 13,25
(3, 29) Isaia 62, 5 1 Matei 9,15; 22, 2/ Marcu 2 ,19-20 /J.uca 5,34-35 /Efeseni 5,25-27 1
Z ice Botezătorul: „Voi în şiv ă ştiţi că eu am m ărtu risit p en tru D ânsul,
că este m ai mare d ecât mine. D eci, dacă luaţi am inte cu adevărat la mărturia
m ea, cun oaşteţi că A cela este vrednic a fi cin stit m ai m u lt d ecât m in e; şi
aceasta este bucuria m ea; a m erge toţi la El. C ăci, de nu ar fi m ers la «M ire»,
«m ireasa» - adică norod u l - atunci eu, aducătorul de m ireasă [«peţitorul»],
m -a ş fi m âh nit; ia r acu m , fiin d că s-a îm p lin it aceasta, «m ă b u c u r cu
b u c u rie » ca îl văd p e «M irele» H ristos grăind cu «m ireasa», cu norodul
ad ică, şi învăţându-1 p e el".
Şi n u într-o d oară şi cum s-a nim erit, a zis [Botezătorul despre sine]
acestea: „care stă", că ci arată el cum că a le sale au în cetat şi au „stat",
nelu crân d mai m ult, şi cum că lui de aici [de acum] i se cuvine a „sta" şi
num ai a-L asculta pe H ristos, învăţând şi grăind cu „mireasa". C ăci, zice:
„Lucrul m eu s-a să v ârşit şi i-am dat Lui norodul, pentru aceasta trebuie

43 în e d iţia de ia 1805, în loc d e „s-a îm p lin it" , se găseşte „s-a u m p lu t".

44 în ediţia de Ia 1805, v ersetu l 30 este: „A celu ia Se cad e a creşte, ia r m ie a m l
m ic ş o ra ". i
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA lOAN Capitolul 3 109

slava m ea a se «m icşora», iar a Aceluia a « creşte»". Dar, oare, c u m „se m ic ­

şorează" slava45 înam tem ergătorului? A rătat este, cu adevărat, că tot astfel,
precum luceafărul se ascunde de soare, iar celor m ulţi Ii se p are că s-a stin s
lumina lui, însă după adevăr nu s-a stins, ci de cel m ai m are se ascu n d e
[este acoperit în strălucire]. A şa şi înaintem ergătorul, fiindcă p re cu m u n
luceafăr se ascunde [este acoperit] de Soarele C el gânditor, p en tru a ceasta
se zice că „se m icşo rează". Iar Hristos „ creşte", deoarece câte p u ţin S e a ra tă
pe Sine însuşi prin m inuni, însă n u cu sporirea cea întru fapta b u n ă crescân d
- să nu fie!, că aceasta este bârfeală a lu i N estorie46 - , ci cu d esco p erirea ş i
arătarea D um nezeirii, deoarece câte puţin S e arăta că este D u m n ezeu , ia r
nu dintr-odată. D eci, zice loan: ,,«S-a u m p lu t [s-a îm p lin it] b u cu ria m e a »
cea pentru «M ire», căci lucrul care m i s-a încredinţat, ca u nu i ad u căto r d e
mireasă [«peţitor»], văd că a sporit înainte".
Aşadar, „ M ire" a tot sufletul este D om nul, iar căm ară [de n u n tă], în tru
care se face îm preunarea, este locul Botezului, adică Biserica; iar arv u n ă îi
dă m iresei - iertare a păcatelor, îm părtăşire a Sfân tu lu i D uh, iar cele m ai d e
săvârşit [desăvârşite] în veacul ce va să fie, când cele m ai m ari şi m ai în a lte
taine le va arătă celor vrednici. Şi înseam nă că n im en i altu l n u este „ M i r e " ,r
fără num ai H ristos, iar toţi cei care învaţă [p ropovăduiesc C u v ân tu l] su n t
aducători de m ireasă [„peţitori"], precum este şi înain tem ergătoru l. C ă ci,
nim eni altul nu este dătător al bunătăţilor, fără n u m ai D o m n u l; iar ceila lţi
toţi sunt m ijlocitori şi slujitori ai bunătăţilor celo r d ate d e la D u m n ezeu .

3 ,3 1 -3 4 : C el C e v in e de S u s este d ea su p ra tu tu ro r; ce l c e e s te d e p e
păm ânt p ă m â n tesc este şi de p e p ăm ân t g ră ie şte . C e l C e v in e d in C e r
este d easu p ra tutu ror. (32) Ş i ce a v ăzu t şi a a u z it, a ce e a m ă rtu ris e ş te ,
dar m ărtu ria Lui n u o p rim eşte n im en i. (33) C e l ce a p rim it m ă rtu ria L u i
a p e c e tlu it că D u m n ez eu este adevărat. (34) C ă ci C e l p e C a re L -a tr im is

b A ici, Sfântu l D iad oh al Foticeii ne învaţă astfel: „C el ce s e iu b eşte p e sin e n u p o a te

iubi p e D u m nezeu. D ar cel ce nu se iubeşte p e sin e, d in p ricin a b o g ă ţie i c o v ârşito are a
iubirii lui D u m nezeu, îl iu b eşte pe D u m nezeu, fiin d că u n u l ca acesta nu cau tă n ic io d a tă
slava sa, ci p e a lu i D u m n ezeu . C ăci cel ce se iu b e şte p e sin e cau tă slav a sa. Ia r c e l c e
iubeşte pe D u m nezeu iu beşte slava C elui C e l-a făcu t p e el. F iin d că e p ro p riu su fle tu lu i
sim ţitor şi iu b ito r d e D u m n ezeu să cau te, pe d e o parte, p u ru rea sla v a lui D u m n e z e u în
toate p o ru n cile pe care le îm p lineşte, iar pe d e alta, să se d esfă te z e în tru s m e re n ia sa.
Căci iui D u m n ezeu i se cu v in e slavă p en tru m ăreţia L u i, ia r o m u lu i sm eren ie, ca p rin e a
să aju ngem să fim ai Iui D u m nezeu. D e vom face aceasta şi noi, b u cu râ n d u -n e în to c m a i
ca Sfântul lo a n B otezătoru l d e slava D om nului, vom în c e p e să zicem n e în ce ta t: « A c e s ta
treb u ie să crească, iar n o i să n e m icşo răm »'' (Filocalia rom ân ească, v o i. 1, C u vân t a scetic,
cap 12, ed. H u m anitas, Bucureşti, 1999, p. 342).
■** P en tru N esto rie şi erezia sa, v ezi nota de la loan 1 ,1 4 “.
no Capitolul 3 SFÂ im JL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu

dă Duhul cu măsură47.
(3,3 V Matei 28,18 /loan 6,33; 8,23 /Romani 9 ,5 /1 Corinteni 15,47 /Efeseni 1,21
(3. 32) loan 8,26 (3,33) 1 loan 5, ID) Romani 5,4 (3,34) loan 1,16 /Efeseni 4 ,7
în ain tem erg ătoru l se aseam ănă [compară] p e sine cu H ristos şi zice:
„A cela «v in e de Su s» , d e la Tatăl şi «deasupra tu tu ror este», covârşindu-i
pe toţi şi părinteasca m ărim e [m ăsură, necuprindere, neţărm urire] păzind,
iar eu , «d e pe p ăm ân t» fiind, «păm ânteşti» grăiesc, care fiind asem ăn ate
[co m p arate] înv ăţătu rii lui H ristos, sunt de rân d [sim ple] şi sm erite".
F iin d că şi înseşi cele ale înaintem ergătorului, dum nezeieşti erau, dar către
ce le ale lu i H ristos asem ănând u-se, sunt m ult m ai prejos.
A cela „ce a v ă z u t ş i a a u z it" grăieşte, adică cele care de la Tatăl le-a
au zit şi cele ce le-a v ăzu t - adică prea adevărat le ştie acelea le grăieşte şi
le „m ărtu riseşte"; „d ar m ărturia Lui n im en i" din cei care nu iau am inte la
ad ev ăr „n u o p rim e şte ". Iar „cel ce a prim it m ărtu ria" - adică învăţătura
L u i - „a p ecetlu it" - î n loc de „a arătat", „aîntărit" - „că D u m n ezeu adevărat
e s te ". C ăci acela care crede Celui Care este „trim is" de la D um nezeu, lui
D u m n ezeu Ii crede, şi d e aici [de acum, dintru aceasta] „p ecetlu ieşte" şi
d ov ed eşte că a crezut Lui, ca Aceluia Care „este ad ev ărat". Precum , iarăşi,
cel care nu crede C elu i Care este „trim is" de la D u m nezeu , îl arată că
m in cin os este şi p en tru aceasta nu I-a crezut Lui, ca A celuia C are m inte.
A şadar, cel care crede lui Hristos, îl arată pe Dum nezeu că „este adevărat",
cu ad everire dintru în săşi aceasta, că a crezut Celui Care este trimis de El.
C ăci, adeverit este că a crezut Lui, ca Aceluia C are era „ad evărat". Şi, cu
cuviinţă [e aceasta], căci ceilalţi toţi - zice loan - „cu m ăsu ră" au luat lucrarea
D u h u lu i, iar lui H ristos nu „cu m ăsură" I S-a „dat" - poate u na sau două
lu c ră ri-, ci „D u h u l" tot, întreg îl are El fireşte* [în chip firesc]. Căci Proorocilor,
D u m n ezeu şi le dă D u h u l - adică lucrarea D uhului - şi „cu m ăsu ră" le dă.
Iar lui Hristos, nici „cu m ăsură", nici întrucâtva nu-L „dă", pentru că Hristos,
fireşte [în chip firesc], îl are p e EI [pe Duhul],
Iar cân d auzi că H ristos cele „ce a au zit" d e la Tatăl „acelea m ăr­
tu rise ş te ", să nu socoteşti că El este lipsit de cunoştinţă şi Ie învaţă de la
Tatăl, ci [acestea se zic], fiindcă toate câte le ştie Fiul fireşte [în chip firesc],
toate de la Tatăl le are, ca Unul Care este de o Fiinţă cu El - pentru aceasta se
zice că d e la Tatăl Ie „au d e", câte le ştie. Precum, dacă ai fi văzut un fiu care,
asem ănându-se întru toate tatălui său, zici aşa: „toate de la tatăl lui le are"
în loc d e „nim ănui altu ia nu s-a făcut asemenea, decât num ai tatălui său".

J7 în ediţia de la 1S05, versetul 34 este: „Că pe Carele L-a trim is D um nezeu, cuvintele
lu i D u m n e z e u grăieşte, că nu cu m ăsură dă D um nezeu D u h u l".
ψ
TALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IO AN ____________ Capitolul 3___________ 111

Iar au zin d că s-a „ trim is ", să înţeleg i că s-a trim is ca o R ază d e Ia

Soarele - Tatăl. A u , n u aşa zicem : „şi-a trim is soarele ra z e le " şi „şi-a slo b o zit
soarele lu m in a ", în lo c d e „le-a rev ărsat pe p ă m â n t"? Şi n icio d ată n u z icem
că d e altă fiin ţă este raza, ori m ai p e urm ă [prejos] d ecât soarele. D eci,
astfel să în ţeleg i şi că F iu l S-a „ trim is " în lu m e d e Ia Tatăl, „ S o a r e le " C el
înţelegător4*49, ca o „ S tr ă lu c ir e " 49 şi R a z ă şi L u m in ă şi o ricu m v ei v oi (d u p ă
cât este cu p u tin ţă ) să -L n u m eşti p e El.
Dar, fiin d că a a ju n s p ân ă aici cuvântul, n u este fă ră d e v rem e a sp u n e
cum F iu l îl a re p e D u h u l şi cum se zice „ D u h u l F iu lu i" . C ăci z ice şi
A postolu l: „A trim is p e D u h u l F iu lu i Său în in im ile n o a stre care strig ă:
Avva, P ă rin te !" (G alateni 4, 6), şi iarăşi: „Iară d acă cin e v a n u are D u h u l
lui H risto s, acesta n u e s te al L u i" (Romani 8,9). C ăci latin ii50, rău p e acestea
înţelegân d u-le şi rău so co tin d u -le [cu m p ăn in d u -le], z ic că „D u h u l de la
Fiul Se p u rce d e ". Iar n o i, m ai întâi, aceasta zicem că tre d ân şii, că u n a este
„a fi d in c in e v a " şi a lta „a fi al cu iv a ", adică [an u m e]: că D u h u l este D u h
al F iu lu i, fără d e în d o ia lă este şi de toată Scrip tu ra se ad ev ereşte, d ar că
[D uhul] este d in F iu l, n ici o Scriptură nu m ărtu riseşte, ca să n u aducem
în lău n tru doi p ricin u ito ri [izvorâtori] ai D u h ului: şi p e Tatăl şi p e Fiul.
„Aşa e cu ad ev ărat" - zic ei - „dar «a su flat» [Fiul] p este u cenici şi a zis:
«Luaţi D u h S fâ n t» " (loan 20,22). O, nesocotinţă! D acă, atunci cân d „a su fla t"
[M ântuitorul], a dat ucenicilor D uhul, cum , dar, le-a zis lor: „N u dup ă m u lte

4S Proorocul A vacum sp u n e: „Izb u cn ire d e lu m in ă ca la ră s ă rit d e so are, raze v ii d in

mâna L ui pornesc!... A co lo stă tain ic ascunsă puterea L u i!" (Avacum 3 ,4 ) Proorocul M aleahi
grăieşte astfel cu v ân tu l lui D u m n ezeu : „Va răsări pentru v o i, cei care v ă tem eţi d e n u m ele
M eu , S o a re le D re p tă ţii, cu tăm ăd u ire v en in d în razele lu i ş i v e ţi ie şi şi v eţi z b u rd a ca
v iţeii de în g ră ş a t" (M aleahi 3 , 20). Sfântul Zaharia, tatăl lu i lo a n Botezătoru l, îşi încheie
astfel proorocîa (Luca 1, 68-79) p e care a făcut-o la pu nerea nu m elu i fiului său: „S ă d ai
p o p o ru lu i S ă u cu n o ştin ţa m â n tu irii în tru iertarea p ă ca te lo r lo r, p rin m ilo stiv ire a m ile i
D u m n e z e u lu i n o stru , cu ca re n e-a cercetat p e n oi R ăsăritu l cel d e S u s , ca să lu m in e z e pe
cei care şed în în tu n e ric ş i în u m b ra m o rţii şi să în d rep te p icio a re le n o astre p e calea
p ă cii" (L u c i 1 ,77-79). Iar Sfân tu l lo an Teologul, m ărturiseşte d esp re Ierusalim u l cel ceresc:
„Şi c e ta te a n u are tre b u in ţă d e so are, n ic i d e lu n ă, c a s ă o lu m in e z e , căci s la v a lu i
D u m n ezeu a lu m in a t-o ş i fă c lia ei este M ie lu l" (Apocalipsa 2 1 ,2 3 ).
49 „ In z ile le a c e s te a m a i d e p e urm ă n e -a grăit n o u ă p rin F iu l, p e C are L -a pus
m o şte n ito r a to ate ş i p rin C a re a făcu t ş i v eacu rile; (3) C a re , fiin d s tră lu cire a sla v e i şi
c h ip u l F iin ţe i L ui ş i C are ţin e to ate cu cu v ân tu l p u terii S a le , d u p ă ce a săv ârşit, p rin El
în s u ş i, cu răţire a p ă c a te lo r n o a s tre , a şezu t d e-a dreapta s la v e i, în tru cele p rea în a lte ,
(4) fă c â n d u -S e cu a tâ t m a i p re su s d e în g e ri, cu cât a m o ş te n it u n n u m e m a i d e o s e b it
d ecât e i" (E vrei 1, 2-4).
50 „Latinii", ad ică vechii catolicii, romano-catolicii şi greco-catolicii, toţi cei care au
primit şi mărturisesc adaosul Filioque.
112 Capitolul 3 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

z ile 51 [...] v eţi lua p u terea D u h u lu i S fâ n t C are va v e n i p este v o i"? (Faptele

A postolilor 1, 5, 8) Sau cu m să cred em că în ziua a cin cizecia s-a făcut
P o g o râ rea D uhului S fâ n t (Faptele Apostolilor 2 ,1 -4 ), d acă L-a d at pe E l în
se a ra z ilei învierii? C ă c i a tu n ci, cu a d ev ărat a su fla t [D o m n u l asu pra
u cen icilo r]. în să acestea sunt pricină d e m u lt râs [sunt caragh ioase]. Căci
este a ră ta t [adeverit] că atunci n u le-a d a t lo r D u h ul Sfân t, ci un d ar din
ce le a le D uhului, ad ică acela de a ierta p ăcatele52, că ci îndată aduce pe
u rm ă: „cărora veţi ie rta p ă c a te le " (loan 20, 23). Iar Fiu l îl are p e D uhul
fire şte [în chip firesc], ca A cela C are este d e o Fiinţă cu E l, şi n u ca pe Cel
C are ia lucrare de la E l, căci Proorocii iau lucrare [de la D uhul]. Iar „D u h u l"
se zice că este „al F iu lu i" (Galateni 4, 6; Rom ani 8, 9), p en tru că Fiu l este
„ A d e v ă r" (loan 14, 6) şi „ P u tere " şi „ în ţe le p c iu n e " (1 Corinteni î , 24), iar
S fâ n tu l D u h este scris [num it] de Isaia53: „ D u h al ad ev ăru lu i şi al tăriei
[p u te rii] şi al în ţe le p c iu n ii" (Isaia 11, 2). în că şi în alt ch ip [p oţi înţelege]:
fiin d că prin Fiul Se dă oam enilor D uhul, pen tru aceasta se zice „al F iu lu i".
C red e, tu, că D uhul d e la Tatăl adică iese [purcede], iară prin Fiul Se dă
zid irii, şi acesta îţi v a fi ţie înd reptar al D reptei C redinţe.

3,35-36: Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui, (36) Cel
ce crede în Fiul54 are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va
vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne55 peste el.
a 35) Psalm 8 , 7 / Daniil 7 ,1 3 - 1 4 / Matei 1 1 ,2 7 ; 2 8 ,1 8 / Luca 1 0 ,2 2 / loan 5 , 2 0 ; 1 3 ,3 ; 1 7 , 2 / Evrei 2 , 8
(3,36) Uaîa 2 5 , 9 /Avacum 2 , 4 /Martu 1 6 ,1 6 /loan 3 , 1 5 *18; 6 , 4 7 1 1 loan 5 , 1 0 /Romani 1 ,1 7
D u p ă ce a zis pen tru H ristos cele în alte, acum iarăşi cele sm erite le
grăieşte, făcând cuvântul m ai lesne de prim it ascultătorilor. Pentru aceasta,

51 D esp re cele petrecute în cele patruzeci d e zile d e d upă în v ierea D o m n u lu i, Sfântul

L u ca ne sp u n e în F a p tele A p o s to lilo r ( 1 ,4 - 9 ) : „ Ş i cu ei [cu ucenicii] p e tre câ n d [D om nul],
le -a p o ru n c it să n u s e d ep ărteze de Ie ru sa lim , ci să aştep te fă g ă d u in ţa T atălu i, p e care
(a z is E l) a ţi au zit-o d e la M in e : (5) C ă lo a n a b o te z a t c u apă, ia r v o i v eţi f i b o te z a ţi cu
D u h u l S fa n ţ, nu m u lt d u p ă aceste z ile . (6) Ia r e i, ad u n ân d u -se, l l în tre b a u , zicân d:
D o a m n e , o are, tn a cest tim p v ei aşeza Tu, la loc, îm p ă ră ţia lu i Is r a il? 17) El a z is către
e i: N u e ste a l vostru a ş ti a n ii sau v re m ile p e care T a tă l le -a p u s în stă p â n ire a S a, (8) ci
v e ţi lu a p u tere, v en in d D u h u l S fâ n t peste v o i, ş i îm i v eţi f i M ie m arto ri în Ieru sa lim
şi î n to a tă Iu d ee a şt în S a m a ria ş i p ână la m arg in ea p ăm ân tu lu i. (9 ) Ş i acestea zicân d ,
p e c â n d e i p riv eau . S -a în ă lţa t şi u n n o r L-a lu at d e la o c h ii lo r".
sî „A su fla t asupra lo r ş i le -a z is: Luaţi D u h S fâ n t; cărora v eţi ie rta p ăcatele, le vor
fi ie rta te şi cărora le v e ţi ţin e , v o r f i ţin u te " (lo a n 2 0 , 2 2 -2 3 ). în slu jba de hirotesie a
p reotu lu i în tru duhovnic, Biserica noastră a rându it să fie citită tocm ai această Evanghelie
(lo a n 2 0 , 1 9 -2 3 ) - vezi A r h ie m t k o n , ed. IBM BO R , B u cu reşti, 1993, p p. 1 0 6 Ί 0 8 .
53 „Ş i S e va odihni p este El D u hul lui D u m nezeu, duhul în ţe le p ciu n ii şi al în ţele­
gerii, d u hu l sfatu lui şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al b u n ei-cred in ţe" (Isaia Π , 2).
54 în ediţia de la 1805, în loc de „în F iu l", se găseşte „întru F iu l" .
55 în ediţia de la 1805, în loc de „răm ân e", se găseşte „va ră m â n e ".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 3 113

zice: „Tatăl iu b eşte pe F iu l" - ca şi cum d esp re u n o arecare o m m in u n a t

vorbind - „şi toate le-a d at în m âna L u i", dup ă o m en ire [d u p ă firea
om enească]. Iar, dacă şi după D um nezeire [„toate le -a d at în m ân a L u i" ],
ce este aceasta? „Le-a d a t" Tatăl „toate" Fiu lu i, d u p ă p u terea firii şi nu
după cea a darului. C ăci, fiindcă şi a fi [Fiinţa] de la T atăl o are, cu cu v iin ţă
se zice că „ to a te" !e şi are d e la Tatăl. A şadar, F iu l le are p e „ to a te " şi cele
din C er şi cele de pe păm ânt, căci stăpân eşte p este toate, m ăcar d e şi nu
[cum] ar v oi56. Iar m ai pe urm ă, când la a D oua V enire, tot g en u n ch iu l se
va pleca Lui, pe cea de săvârşit [desăvârşită] stăp ân ire p este „ to a te " va
lua, când răutatea nu va m ai avea putere, ci n elu crăto are ră m â n â n d , va
arăta cum că firea binelui, d intru început în tru toţi era şi pe to ate le ţinea.
„Cel ce cred e în tru F iu l are viaţa cea v e ş n ic ă " în tru sin eşi, ad ică p e
însuşi H ristos, C are „v iaţă" este cu adevărat, „căci în tr u D â n s u l v ie m şi
ne m işcă m " (Faptele Apostolilor 17, 28).
„Iar cel ce n u ascu ltă [de F iu l] n u va v ed ea v ia ţa " . C ă ci acela ca re s-a
depărtat de bun ă voie de la „v ia ţă " - C are este H risto s - cu m o v a a v ea p e
dânsa? Precum şi Pavel zice: „C ând H risto s, v ia ţa n o a stră , S e v a arăta,
atunci şi v o i" - cei care v-aţi făcut m orţi şi n em işca ţi către ră u ta te - „vă
veţi arăta în tru sla v ă " (Coloseni 3, 4).
„Ci m ân ia lu i D u m n ezeu va răm âne p este e l" . N u a zis „îl v a a ştep ta
pe e l", ci „va răm âne p este e l" , arătând că n icio d ată n u se v a d ep ărta de
la el. Şi, pentru ca nu auzind d e m oarte, să o so co teşti p e ea v rem eln ică , de
aceea zice: „va răm ân e p este e l" , adică p este cel c a re n u a a scu lta t; şi
veşnică va fi m unca [cazna].
Iar, p rin toate g raiurile acestea, B o tez ă to ru l în d e a m n ă şi sile ş te la
credinţa lui H ristos pe toţi cei care ascultau. C ăci, nu în zad ar le z ice acestea,
ci şi pe ucenicii săi şi pe toţi ceilalţi îi în v aţă a nu m ai p iz m u i lu i H risto s, ci
ca la D u m n ezeu a lua am in te şi a-L asculta pe El.

56Vezi şi lâlcuirea Sfântului Teofilact Ia M atei 2 8 ,1 6 -2 0 .

114

C apitolul 4
Convorbirea lui Iisus cu fem eia samarineancă.
Iisus tămăduieşte pe fiul unui slujitor regesc1

4, 1-4: D e c i cân d a cu n oscu t Iisu s că fa ris e ii au au zit că El face şi

b o te a z ă m ai m u lţi u ce n ici d ecât lo an , (2) d eşi Iisu s2 nu b o tez a E l, ci
u c e n ic ii L u i, (3) a lă sa t Iu d eea şi s-a dus iarăşi în G a lile e a . (4) Ş i treb u ia
să treacă p rin S a m a ria . a, v loan 3 , 2 2 ,2 6 <4,4) Luca 17, 11
O dată ce pen tru noi S-a întrupat, Iubitorul de oameni toate spre folosul
n ostru le face. P en tru aceasta şi acum , auzind „că fa rise ii au a u z it" cele
d esp re slava Lui şi cunoscând că se vor porni spre zavistie îm potriva Lui,
„ S e d u ce în G a lile e a " . [Şi face aşa,] acestea două învăţându-ne pe noi:
m ai în tâi să n e fie m ilă de vrăjm aşi şi în tot chipul să ne sârguim să nu le
d ăm lo r pricin ă de sm inteală ori de zavistie; iar apoi, să nu ne aruncăm pe
noi în şin e în isp ite, fără d e socoteală şi fără de folos, ci să ne dăm în lături
[de o parte] p en tru pu ţină vrem e, până când turbarea [turburarea vrăj­
m aşilor] se v a vindeca.
Şi cu toate că era p u tin cio s [puternic] să-i oprească p e cei care îl
z av istu iau p e E l, d e s-ar fi pornit asupra Lui, [Domnul] însă Se dă în lături
[d e o p arte], ca să n u se p ară că după nălucire are trupul. C ăci de ar fi ieşit
[trecut] a d eseo ri prin m ijlocul lor, ce nu ar fi zis fantasio-dochitenii3? Zic
de M an ih eu şi d e V alentin şi de blestem atul Eutihie4.
Şi arătân d E v ang helistu l năpăstuirea zavistiei, zice: „m ăcar că în su şi
Iis u s n u b o te z a " . în să zavistn icii, voind să-i aţâţe pe farisei asupra lui
H risto s, II n ă p ă stu ia u pe El că botează.
„ Ş i tre b u ia să treacă p rin Sam aria", căci El calea pe la sam arineni o
fă ce a ca u n lu cru în treacăt. Pentru că, vezi, că n u a zis „trebuia să m eargă
E l în S a m a ria ", ci „să treacă p rin Sam aria", căci voia să taie de la iudei
toată pricin a de clev etire, ca să nu poată zice ei că i-a lăsat pe dânşii şi S-a
d us la n eam u rile cele spurcate [pângărite, păgâne]. Pentru că, atunci când

' în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Samarineanca. Pentru fiu l omului
celu i îm părătesc".
2 în ediţia d e la 1805, în loc de „deşi Iisu s", se găseşte „m ăcar că în su şi Iis u s ".
3 [1805] Fan tasio-d ochitenii, adică aceia cărora întruparea D om nului li s-a p ăru t a fi
n ălu cire.
4 P en tru M an ih eu , V alentin şi Eutihie, ve 2i notele d e la loan 1, 3 şi 1,14".
 t â l c u ir e a s f i n t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 4 115

îl gon eau [alu ngau] p e E l [cu zav istia lor], atu n ci a m e rs la cei d e alt n ea m ,
şi n ici a tu n ci în tr-ad in s, c i în treacăt.

4, 5-6": Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de

locul pe care Iacov î-a dat lui Iosif, fiul său; (6) şi era acolo fântâna5 lui
Iacov. (4,5) Facere 33,19; 48,22 /Iosua 24,32
C u cu v iin ţă este să sp u n em de u n d e se trag sam arin e n ii şi d e u n d e au
primit n u m irea aceasta6. „ S o m o r [Ş e m e r]" se n u m ea m u n tele7, d e la cel
I care îl av u sese pe el (3 Regi 16, 24), d u p ă cu m şi Isaia zice: „ C a p ita la lu i
Efraîm este S o m o r [S a m a ria ]" (Isaia 7, 9). Iar cei care lo cu iau la p oalele
m untelui, n u sam arin en i se n u m eau m ai în ain te, ci israiliten i. Iar, d u p ă ce
j au greşit lui D u m n ezeu , au fost daţi pentru m ai m u ltă vrem e sub stăpânirea
j asirienilor; iar, m ai p e u rm ă , v en in d a sirienii asu p ra lor, fiin d că israiliten ii
! cugetaseră a se răzv răti, i-au robit pe ei şi n u i-au m ai lăsat să răm ân ă în
I acel lo c, b ă n u in d u -le că ia ră ş i se v o r ră scu la . A şa d a r, p e a ceştia , la
i babilonieni şi la m ed ien i i-a străm u tat, iar d e acolo, ad u cân d n eam u ri din
I multe lo cu ri, i-a să lă şlu it ap oi în Sam aria. D eci, d u p ă ce s-au fă cu t acestea,
vrând D u m n ez eu să a ra te b a rb a rilo r că n u p en tru n ep u tin ţă , c i p en tru
p ăcătuite li i-a d at lo r pe. iu d ei, slob oad e D o m n u l le ii asu p ra b arb arilo r
celor care se m u ta seră cu sălăşlu irea în Sam aria, c a re , lei, în d e o b şte îi
om orau p e aceia. V estind u -se aceasta îm p ăratu lu i, el i-a ch em at p e oarecare
bătrâni iu d ei d in tre cei ro b iţi şi i-a în treb at ce s-a r cu v e n i să facă, în cât să
nu îi m a i v a tă m e le ii p e b a rb a rii c e i d in Sam aria. Ia r ei i-a u sp u s că
D um nezeul lu i Israil ca u tă p este lo cu l acela şi n u su feră să lo cu iască acolo
cei ca re n u cu n o sc ce le leg iu ite ale Lui. A şadar, d acă le p o artă d e grijă
barbarilor celo r de acolo, să trim ită p reoţi iu dei, care-i v o r în v ăţa p e b arbari
cele leg iu ite ale lu i D u m n ezeu , şi aşa se v a îm b lâ n z i D u m n ezeu . îm p ăratu l
se p lecă lor şi trim ise u n p reot, ca să-i în v eţe L eg e a lu i D u m n ezeu pe
barbarii cei d in Sam aria (4 R egi cap. 17). Iar aceştia n u a u p rim it toate cărţile
cele d u m n ez eieşti, ci n u m a i p e ce le cinci a le lu i M o ise: Facerea, Ieşirea,
Leviticul, N um erii şi Deuteronomul. în că , nici de n ecred in ţă n u s-au d ep ărtat
de săv ârşit [d esăv ârşit], iar m a i p e u rm ă, d u p ă câ ţiv a an i, s-au d ep ărtat
de id oli şi-L cin steau p e D u m n ezeu .

3 în ediţia d e la 1805, în loc de „ fâ n tâ n a ", se găseşte „ p u ţu l".

6 P en tru în ţelesu l d u h o v n icesc al celor d escrise în co n tin u are d e Sfântu l T eofilact şi
textul scrip tu ristic co m p let, v ezi şi tâlcu irea şi notele d e la loan 4, 28-30.
7 „ Ş i a cum părat O m ri m u n te le Sam ariei de la Şem er, cu d o i ta la n ţi de a rg in t şi a
zid it pe acest m u nte o cetate ş i a n u m it cetatea pe care o z id is e Sam aria, du pă num ele
lu i Şemer, stăp ân u l m u n te lu i S a m arie i" (3 R egi 1 6 ,2 4 ).
116 Capi toiul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A şad ar iudeii, d u p ă ce s-au întors din robie, pururea îi zavistuiau pe

aceştia, ca pe cei care erau asirieni de neam , şi de la m untele „Som or [Şem er]"
(3 Regi 16, 24), „sam arineni" îi num eau pe dânşii. Iar ei [sam arinenii] se
n u m eau pe ei înşişi strănepoţi ai lui Avraam şi ai lui Iacov, căci şi Avraam a
fost h ald eu , iar p e Iacov, pentru fântâna cea de acolo, îl socoteau al lor. Deci,
iu d eii, dim preună cu toate celelalte neam uri, şi pe aceştia îi urau. Pentru
aceasta, şi pe Dom nul [H ristos] ocărându-L, Ii ziceau: „Sam arin ean eşti"
(loan 8, 48). încă şi El le zicea ucenicilor: „ în vreo cetate de sam arin en i să
nu in tra ţi" (Matei 10, 5).
D ar, p en tru care p ricin ă . E v a n g h e listu l g răieşte cu d e-am ăn un tul
p en tru „locu l lu i Ia c o v " şi pentru „fâ n tân ă"? M ai întâi, ca atunci când vei
auzi p e fem eie [sam arineancă], zicând că „iacov, p ărin tele n ostru, ne-a dat
a ce a stă fâ n tâ n ă " (loan 4, 12), să n u te m iri. C ăci acel loc era Sichem ul,
u nd e feciorii lui Iacov, Sim eon şi Levi, pentru că sora lor, Dina, a fost siluită
de stăp ân itoru l sichem iten ilor, au făcut acea cu m p lită ucidere (Facere cap.
34). A p oi, dintru a n e sp u n e E vanghelistul nouă cele pentru „ lo c " şi pentru
„ fâ n tâ n ă ", încă şi aceasta ne învăţăm , anum e că lepădarea iudeilor s-a fă­
cut d e dem u lt, din pricina păcatele lor, şi, după ce ei au greşit lu i Dum nezeu,
cei de a lt n eam au stăp ân it locurile. Şi cele pe care Patriarhii le-au dobândit
p en tru cred inţa cea în tru H ristos, p e acestea ei pen tru necred inţă le-au
p ierd u t. D rep t aceea, n u este n ici u n lu cru d e m irare n ici acum , dacă cei
d e a lt n ea m , în locul iu d eilor, au in trat în tru îm p ărăţia C erurilor (Matei 8,
11; Lnea 13, 29). Iar lo cu l pe care Iacov l-a dat Iui Iosif se nu m ea Sichem .
C ă ci, d u p ă ce feciorii lui Iacov i-au p ierd u t [ucis] pe sichem iten i şi au
p u stiit cetatea, pe aceasta care a fost pustiită, tatăl lor a dat-o spre m oştenire
lu i Io sif (Facere 48,21-22).

4, 6h-8: Ia r Iisu s, fiin d o s te n it d e că lă to rie , S -a aşezat8 lâ n g ă fân tân ă

şi era ca la al şa selea cea s. (7) A tu n ci a v en it o fe m e ie d in S am aria să
sco a tă ap a. Iis u s i-a z is : D ă -M i să b ea u . (8) C ăci u ce n icii L u i se duseseră
în c e ta te , ca să cu m p e re 9 m erin d e. (4.7) Facere 24,17
Z icâ n d E v an g h elistu l că D om n u l S-a „ o s te n it" d e călătorie, ne arată
n o u ă m ai în tâi n em ân d ria şi n eav erea Lui, căci nu întrebu inţa dobitoace
în că lă to rie, ci p e jo s um bla, în v ăţân d u -n e şi p e noi a nu avea trebuinţă de

e în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ S -a a ş e z a t", se g ăseşte „şed ea a şa ".

9 [1805] Dar, d in ce p ricin ă nu a făcu t D om n ul o m in u n e şi atunci, p entru hrana
u cen icilo r? P en tru că, d e le-ar fi făcut p e toate cu m inu ni, n u ar fi fost crezut că este om ,
to t aşa, p recu m , d acă le-ar fi făcu t toate ca u n o m , n u s-ar fi crezu t că este D u m nezeu. De
aceea, u n e o ri lucrează ca u n om , ad everind că este o m , ia r alteori face m inuni ca un
D u m n e ze u , încred in ţând că este D u m nezeu (d u p ă Z igaben).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 117

m ulte; apoi [ne arată Evanghelistul] că u m bla D o m n u l cu o sârd ie şi n u cu

lenevire, d intru care n e în v ăţăm ca şi n oi cu o sâ rd ie şi cu silin ţă să facem
lucrul Iui D um nezeu.
Iar aceea ce zice: „şedea a şa ", a ra tă că, d e râ n d [sim p lu ] şi cu m s-a
întâm plat şi n u p e scau n, ci aşa, orişicu m , o d ih n in d u -Ş i [D o m n u l] tru p u l
pe păm ânt şi răcorindu-1 p e el „lân g ă fâ n tâ n ă ". A p o i ad u ce şi altă p ricin ă
pentru care „a şe z u t" E l „lân g ă fâ n tâ n ă ", a n u m e că era în am iază, câ n d
soarele arde, căci zice: „şi era ca la al şa s e le a c e a s " . D rep t aceea, şi d in tru
arşiţa vrem ii avea trebuinţă de od ihn ă, ş i d e răcorire.
încă şi în alt chip [înţelege]: ca nu cum va cin ev a să-L p rih ăn ească p e
Domnul că ucenicilor Săi poruncindu-le: „în calea p ă g â n ilo r să n u m e rg e ţi"
(Matei 10, 5), El vine la sam arineni, pen tru aceasta z ice că şed erea Ia lo cu l
acela s-a făcut din pricina ostenelii şi că vorbirea ce a cu fem eia av ea p ricin ă
binecuvântată - setea. C ăci, după cu m ü este în d e o b şte firii o m e n e şti,
Dom nul înseta şi avea trebuinţă de a b e a Şi, cerân d El ap ă, fem eia grăieşte
cu Dânsul cuvânt de suflet iubitor de învăţătură. D e aceea, oare ce se cuven ea
să facă [Dom nul]? Să o gonească [alunge] pe fem eie, care era atâta d e iu b i­
toare de învăţătură şi înseta a le auzi p e acelea p en tru care n u se d u m irea?
Să nu fie! N u este acest lucru al iubirii d e oam eni a lu i D u m n ezeu .
Vezi încă şi dintru aceasta sm eren ia D om n u lu i: răm ân e S in g u r p e ca le,
„u ce n icii" fiind duşi „în cetate, ca să cu m p ere m e r in d e "; că ci în tr-atâta
nu aveau ei n ici o grijă de p ântece, în câ t în v rem ea în tru care m a i to ţi şi
dorm , după ce au prân zit, ei „cu m p ără m e rin d e " - ad ică n u m ai p â in e -
ca şi noi să n e învăţăm să nu ne grijim de m u lte felu ri de b u cate.
Vezi încă şi m ărturia E vang helistu lu i, căci n u a z is cu h o tă rn icire „era
al şaselea cea s", ci ca să nu cadă d in tru ad ev ăr a sp u s „ca la a l ş a s e le a
cea s", întărit [adeverit] făcând cuvântul.

4, 9-11: F em eia sam arin ean că I-a z is: C u m Tu , C are e ş ti iu d e u , c e ri

sa b e i de la m in e, care su n t fe m e ie sa m a rin e a n că ? P en tru că iu d e ii n u
au am estec cu sa m a rin en ii. (10) Iis u s a ră sp u n s şi i-a zis: D a că ai fi ş tiu t
darul lu i D u m n ezeu şi C in e este C el C e-ţi z ice : D ă -M i să b e a u , tu a i fi
ceru t d e la E l, şi ţi-ar fi dat apă v ie. (11) F e m e ia I-a z is: D o a m n e , n ic i
găleată10 nu a i, şi fân tân a e ad ân că; d e u n d e, d ar, a i ap a c e a v ie?
(4, 9} 4 Regi 1 7 ,24 I Sirah 50,28 /Luca 9, 52-53 /Faptele Apostolilor 10,28
(4,1(1) [sala 12,3; 44,3; 55,1; 58,11 /Uremia 2,13 /Zaharia 14,8 /Sirah 15,3 /loan β, 35
De la chipul cel din afară şi, p oate, d in tru îm b ră că m in te şi d in restu l
înfăţişării trupului şi d e la însuşi felu l graiu lu i, sam a rin e a n ca a se m u it [a

10 în ediţia d e la 1805, în loc de „ g ă le a tă ", se g ăseşte „ c iu tu ră ".

118 Capitolul 4 SFÂNTUL TE0F1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

so co tit, a priceput] că iudeu este Dom nul, pentru aceasta şi zice către El:
„C u m Tu, Care e ş ti iu d eu ?" şi celelalte [ce urm ează].
Ş i v ezi, cât era d e cu luare-am inte femeia, căci, de se cu v en ea a se păzi
[feri], D o m n u lu i I Se cuvenea [a Se păzi, ca un iudeu], n u ei. C ăci nu a zis
că sam arin en ii nu au am estec cu iudeii, ci că iu deii p e sam arineni nu-i
p rim esc. Insă fem eia nici aşa nu tace, ci socotind că D om nu l face lucru
îm p o triv a Legii, înd rep tează ceea ce nu se face după L eg e11. Iar H ristos nu
Se d escop ere pe Sin e, până ce nu se va arăta m ai înainte fapta cea bună a
fem eii. Iar după ce s-a adeverit fapta cea bună a fem eii şi cât este ea de cu
lu are-am in te şi de cercătoare cu de-am ănuntul, atunci, de aici [de acum ],
în ce p e D om nul să vorbească cu dânsa cele m ai înalte.
C ăci: „D acă ai fi ştiu t darul lu i D u m n ez eu ", adică: „De ai fi ştiu t ce
d ă ru ieşte D u m n ezeu şi cu m că veşnice şi nestricăcioase [sunt acestea], şi
d e M -ai fi ştiut şi pe M ine, cum că D um nezeu fiind, p o t a-ţi d a ţie acestea,
«tu a i fi ceru t» şi ai fi luat «apă v ie»".
Iar darul [harul] Sfântului Duh „apă" îl spune a fi, pentru că şi curăţeşte
şi m ultă răcorire dă celor care îl primesc. Iar „ap ă" nu stătătoare, precum
su n t c ele de prin lacu ri şi puţuri puturoase şi stricate, ci „ v ie ", adică
izvorâtoare, izbucnitoare, mişcătoare. Căci darul D uhului pururea mişcător
către lucrul cel b u n îl face pe suflet, „su işu ri" pururea punând el, adică
su fletu l12 (Psalm 83, 6). A cest fel de „ap ă" a băut [Apostolul] Pavel, „ v ie" şi
pururea m işcătoare, fiindcă pe cele dinapoi le uita şi spre cele dinainte tindea
(Fîlipeni 3,14). - - . — — ------------------
Şi îi zice lui fem eia: „D oam n e". Vezi, cum , îndată s-a depărtat de
so co teala cea de rân d [simplă] şi multă cinste îi dă Lui, „ D o m n " numin-
d u -L ? în să nu a aju ns ea la adâncul graiurilor lui H ristos, ci, într-u n fel
g răieşte Acela, şi a ltfel înţelege ea cele despre „apă",

4 , 12-15: Nu cu m v a eşti Tu mai m are decât părintele nostru Iacov, care

n e-a d at această fân tân ă şi el însuşi a b ău t din ea şi fiii lu i şi tu rm ele13 lui?
(13) Iisu s a răsp uns şi i-a zis: O ricine bea d in apa aceasta va în seta iarăşi;
(14) d ar cel care va b ea d in apa pe care i-o v o i da Eu nu va m ai în seta în
veac, că ci apa pe care i-o v o i da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare

11 Vezi: Ieşire 20, 3, 23; 22, 20; 2 3 ,1 3 ; 34, 17; Lcvitic 19, 4; Deuteronom 4, 28-30; 5, 7; 6,
14; 1 1 ,1 6 , 28 etc.
12 „ F e ric it este b ă rb a tu l al cărui aju tor este de la T m e, D o am n e; su işu ri în inim a
sa a p u s, (7) în valea p lâ n g erii, în locui care i-a fo st pus. Că b in e cu v â n ta re va da Cel
C e p u n e le g e , (8) m e rg e -v o rd in putere în putere, arăta-Se-va D u m n ezeu l d um nezeilor
în S io n " (P salm 83, 6-8).
13 în ediţia de ia 1805, în ioc de „turm ele", se găseşte „ d o b ito a cele ".
I*
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 119

spre via ţa v e şn ic ă 14. (15) F em eia a zis către El: D o a m n e , d ă -m i această apă
ca să n u m ai în s e te z 15, n ic i să m ai v in aici să scot.
(4.14) Psalm 72,25 /Isaia 1 2 ,3 1 Uremia 17,13 /Sirah 24,23 /loan 6 ,35; 7,37-38 (4,15) loan 6,34
„ P ă rin te " al e i îl face p e Iacov, în n eam u l ce l b u n a l iu d e ilo r în fig â n -
j du -se p e sine [sam arineanca]. însă, vezi şi priceperea [iscusinţa] fem eii, cum
î îndată din osebirea ap elor socoteşte şi deosebirea acelora care le dau pe
i acestea C ăci zice: „D acă ap ă de acest fel vei da, cu ad ev ărat eşti m ai m are
I decât Iacov, cel ca re n e-a d a t nouă apa aceasta". Iar ceea ce zice: „şi el în su şi
1 a b ă u t d in e a " , este laud ă a dulceţii [bunătăţii] apei, că ci atât de m u lt îi
S plăcea izvorul acesta P atriarhului, în câ t „şi e l în s u ş i a b ă u t şi fiii lu i" . Iar
; aceea, că din ea „au b ă u t şi d o b ito a cele [tu rm ele] lu i" , este adeverire a
; îndestulării apei, căci zice: „N u num ai că este d u lce [bună] ap a - şi atâta de
i dulce [bună], în câ t şi Iacov b ea dintr-însa - , ci şi m u ltă - şi atâta de m ultă,
I încât era înd estu lătoare şi m ulţim ii dobitoacelor P atriarh u lu i",
i Iar du p ă ce a zis fem eia: „N u cu m v a eşti Tu m a i m are d e c â t p ă rin te le
n o stru ?", D o m n u l n u zice arătat, a n u m e că: „A şa e, cu a d ev ă ra t su n t m ai
ί m are", ca să nu s e p ară că S e tru feşte, căci în că n u d ă d u se v reo arătare
I [adeverire] a p u te rii Sale. Iar prin cele ce spune, a ceasta arată: „C el care va
bea d in apa aceasta, v a înseta, iar cel care v a b e a d in tru ap a M ea, n u va
în seta P en tru aceea, dacă te m in u n ezi de Iacov, care a d at ap a aceasta, cu
mult m ai v ârtos trebuie să te m in u n ezi de M ine, C are d au ap a cea care e
mult m ai bun ă. C ă ci, ceea ce dau Eu, izvor d e apă se face, care p u ru rea şi
totdeauna se în m u lţe ş te ". C ăci Sfinţii nu atât cât p rim esc d e la D u m n ezeu ,
atâta şi p ăzesc [m ărg in esc] pân ă în sfârşit, ci n u m ai se m in ţe şi în cep ătu ri
ale lu crului celu i b u n p rim esc prin dar, apoi m ai ch eltu iesc şi ei şi le cresc,
lucru pe care îl arată D o m n u l şi prin pild a talan ţilo r (M atei 25, 14-30) şi
prin casa de o a sp eţi (Luca 10, 34). C ăci acela care a lu at „d o i ta la n ţi" , a
câştigat „a lţii d o i" p rin lu crare (Matei 25,22). Şi g azd ei celeia care a p rim it
pe cel răn it de tâlh ari, i S e făg ăd u ieşte D om nul: „ ce v e i m a i c h e ltu i de la
tine, Eu îţi v o i d a " (Luca 10,35).
A şadar, pe a ceasta şi aici o însem n ează [D o m n u l]: „D au cu ad ev ărat
«apă» [vie] celu i ca re în seto şea z ă , d ar aceea pe care o d au E u n u răm ân e
atâta, ci se rev arsă « şi se fa c e iz v o r» ". D om nul i-a d at lu i P av e l pu ţină
„ap ă" - în v ă ţă tu rile lu i A n a n ia în să P avel, p e acea p u ţin ă „ a p ă " a

14 în ediţia de la 1805, în loc d e „apă cu rg ătoare sp re v ia ţa v e ş n ic ă ", se găseşte „apă

s ă ltlto a re în tru v ia ţă v e ş n ic ă ", av ân d urm ătoarea notă: [1805] A dică izv o râto are „în tru
viaţă v e şn ic ă ", p en tru că dă v iaţă v eşn ică (după Zigaben).
15 în ediţia de la 1805, în ioc d e „ în se te z ", se găseşte „ în s e to ş e z ".
120 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în v ă ţă tu rilo r A n an iei, „ iz v o r" o a arătat, în câ t d e la Ieru salim şi până în

Iliric au a ju n s cu rg erile acestu i „ iz v o r". w'·
D ar, fem eia cu m se a flă oare către a cestea? C u ad ev ărat, în că cu
în ţeleg ere de rând [sim plă], căci socoteşte că graiurile [D om nului] sunt
p en tru apa sim ţită. în să arată ea şi o oarecare sporire, că ci mai înainte nu
se d u m irea - fiind că grăia: „ D e u n d e ai apa v ie ? " (loan 4 ,1 1 ) - , iar acum,
fără d e înd o ială p rim in d cu v ân tu l, zice: „D ă-m i această a p ă ".
Ş i se pare că această fem eie este m ai pricepu tă [mai cu iscusinţă] decât
N icod im . C ăci acela, n en u m ărate [lucruri] d e acest fel au zin d , zicea: „Cum
p ot să f ie a c e ste a ? " (loan 3, 9), iar aceasta în cep e acum a trece cu vederea
ch iar şi fân tân a lui lacov. C ăci spu nea: „D e ai acest fel d e ap ă, «dă-m i» şi
«n u v o i m ai v en i a ic i ca să sc o t» ". Vezi, cum ea L-a ales m ai m ult pe
D o m n u l, d ecât p e la co v ? · <· ■■· ■

4, 16-22": Iis u s i-a zis: M e rg i şi ch eam ă pe b ă rb a tu l tău şi v in o aici.

(17) F e m e ia a ră sp u n s şi a z is: N -am b ă rb at. Iisu s i-a z is: B in e ai z is că
n u ai b ă rb a t, (18) căci cin c i b ă rb a ţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi
e s te b ă r b a t16. A c e a sta a d ev ărat ai spus. (19) F em eia I-a zis: D o am n e, văd
că Tu e ş ti P rooroc. (20) P ă rin ţii n o ştri s-au în ch in a t p e a cest m u n te, iar
v oi z ic e ţi că în Ie ru sa lim e s te lo c u l u n d e tre b u ie să n e în ch in ă m . (21) Ş i
Iis u s i-a z is: F e m e ie , cre d e -M ă că v in e c e a s u l17 când n ic i pe m u n tele
a cesta , n ic i în Ie ru s a lim n u v ă v e ţi în c h in a T atălu i. (22) V o i vă în ch in a ţi
că ru ia n u ş tiţi; n o i n e în c h in ă m C ăru ia ş tim i4,ifi)iosn6,35
<4.19) Luca 7,16; 24,19 /loan 6,14; 9,17 (4,20) Deuteronom 12,5-11; 16,6 /Judecători 9,7 /
3 Regi 8,29; 9 ,3 /4 Regi 17,33 /2 Paralipomena 7,12 14,2J) Sofonie 2,11 /Maleahi 1,111
1 Timotei 2, S (4,22) Facere 12,3 /4 Regi 17,26,29,41 /Isaia 2 ,3 /Romani 9,5/ Evrei 7,14
„ M e rg i şi ch e a m ă pe b ă rb a tu l tă u " - că ci fiindcă o ved ea pe dânsa că
stă cu h o tă râ re ca să ia şi îl silea pe E l ca să-ί dea, îi zice D om n u l: „C heam ă
pe b ă rb a tu l tă u " , ca şi cu m ar fi arătat că: „Se cu v in e ca şi acela să fie
p ă rta ş cu tin e d aru lu i acestu ia al M eu ".
Ia r aceea, sâ rg u in d u -se a tât a se tăin u i, c â t şi a lua [„apa cea v ie "],
zice: „N -a m b ă r b a t" . Iar de aici D om nu l, d escop erind u -Şi prin proorocie

16 [1805] Pricină lu ân d D o m n u l, prooroceşte şi o v ăd eşte pe ea, în c â t şi p e cei arătaţi

şi d u p ă L eg e bărbaţi ai ei îi n u m ără şi p e cel de acu m ascu n s şi afară d e L ege, îl descoperă.
C ăci „ c in c i b ă r b a ţi" a a v u t u n u l d u p ă altu i, în ch ip arătat, căci a cest lucru nu era oprit.
Iar c el d e al cin cilea m u rin d , de a tu n ci n im en i nu a m ai voit să o ia pe ea de fem eie, în
ch ip arătat. în să ea, n esu ferin d pofta, îl avea întru ascu n s pe cel care se îm preuna cu
d ânsa. D eci, cei cin ci, au fo st b ă rb a ţi ai ei p entru că erau arătaţi, iar c el care atunci se
îm p reu n a c u dânsa, n u a fost b ă rb a t al ei, pentru că era întru ascu ns (după Zigaben).
17 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „cred e-M ă că v in e c e a s u l" , se g ă se şte „crede M ie că
v a v e n i v re m e a ".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 121

puterea Sa şi p e cei m ai d inainte ai ei bărbaţi îi n u m ă ră şi p e cel c a re acu m

se tăinuia, îl văd eşte. ' ·'··»·*
Dar, oare, nu i-a căzut ei greu auzind acestea? Sau , oare, L-a lă s a t p e El
şi a fugit? N icidecum . C i, m ai vârtos [cu prisosinţă] m in u n ân d u -se şi stăru ­
ind m ai m ult, zice: „D o am n e, văd că tu eşti P ro o ro c". Şi p en tru d ogm e
[învăţaturi] d um nezeieşti îl întreabă pe D ânsul, n u p en tru lu cru ri a le vieţii
acesteia -- adică pentru sănătatea trupului, sau pen tru b a n i - , atâta d e iu bitor
de înţelepciune şi d e plecat către fapta cea b u n ă avea su fletu l.
„Aşadar, cu m este? Părinţii noştri în m u n tele a ce sta s-au în c h in a t" -
iar acestea le sp u n e ea pentru Avraam , căci în tru acel m u n te se z ice a să-l fi
adus el p e Isaac spre je rtfă 18 - „deci, cum voi ziceţi că în Ieru sa lim se cad e
a se în ch in a ?" V ăzu t-ai cum s-a făcu t ea m ai în a ltă [cu în ţe le g e re a ]? C ă ci
aceea care cu p u ţin m ai înain te se îngrijea d e a n u fi su p ărată d e sete,
acum întreabă cele pentru d ogm e [învăţături].
Pentru aceasta şi H ristos, văzând priceperea [iscu sin ţa] fem eii, această
nedum erire a ei n-o d ezleagă, p en tru că n u era d e n e v o ie , ci a ltă d o g m ă
[învăţătură] m ai m are îi d esco p eră, pe ca re n ici lu i N ic o d im , n ici lu i
N atanail n u i-a d escoperit-o. C ăci zice: „Va v en i v rem ea, câ n d n ic i în
Ierusalim , n ici aici, nu vă veţi înch in a lui D u m n ezeu . C ă c i tu , te s ile ş ti să
le arăţi pe cele ale sam arinenilor m ai cinstite d e câ t p e c e le a le iu d eilo r, iar
Eu îţi zic ţie, că n ici acestea, n ici acelea nu su n t d e cin ste , c i o alta o arecare
aşezare [rânduială] va fi m ai bun ă d ecât am ân d ou ă acestea. în s ă ş i aşa, p e
iudei m ai cin stiţi decât p e voi, sam arinenii, îi arăt. C ă c i v o i, sa m a rin e n ii,
«vă în ch in a ţi căru ia n u ştiţi», iar noi iudeii «C ăru ia ş tim » " . Şi E l S e n u m ără
dim preună cu iudeii, pentru că grăieşte d u p ă a fe m e ii p ărere, că ci ea îl
socotea pe D ân su l ca un Prooroc iudeu, şi p en tru a ce a sta z ice D o m n u l:
„N oi n e în c h in ă m ".
Dar, cum „nu ştia u " sam arinenii, „căru ia" se în ch in au ? Tocm ai fiindcă
socoteau ei că D um nezeu poate fi cuprins într-u n loc. D in această p ricin ă şi
în vrem ea când îi m âncau pe ei leii - precum m ai su s s-a z is19 - trim iţân d ,
au vestit îm păratului asirienilor că D um nezeul locu lu i acelu ia n u-i p rim eşte

18 Sfânta S criptură sp u n e aşa: „ Ş i D u m n e ze u i-a z is [lu i A vraam ]: «Ia p e f iu l tău , p e

Isaac, p e sin g u ru l tău fiu , p e care-1 iu b e ş ti, ş i d u-te în p ă m â n tu l M o ria şi ad u -I aco lo
ardere de tot p e un m u n te, p e care ţi-1 v o i arăta E u !»" (F acere 2 2 ,2 ) „ S o lo m o n a în c e p u t
să în a lţe te m p lu l D o m n u lu i în Ieru sa lim , p e m u n te le M o ria , u n d e S e a ră ta se D o m n u l
lui D avid , tatăl său , şi p e lo cu l p e care-1 p reg ătise D a v id , în a ria lu i O m a n I e b u s e u l"
(2 Paralipom ena 3 ,1 ) . E cu p u tin ţă ca această confuzie d in tre m u n te le M o ria şi m u n tele
Sam ariei (Som or) să fi fo st înd ătinată p rin tresam arin en i tocm ai d in pricina n ecu n o aşterii
Scripturilor.
w Vezi tâlcuirea d e la loan 4 , 5-6“.
122 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p e dân şii20 (4 Regi 17,25-26). Drept aceea, au şi rămas pen tru m ultă vreme,
cin stin d u -i pe id oli, iar nu pe însuşi D um nezeu. Iar iudeii erau slobozi de
aceasta socotinţă [cugetare], şi Dum nezeu al tuturor pe D ânsul II ştiau, cu
toate că, n u toţi.

4, 22b: P en tru că m ân tu irea din iu d ei este.

(4,22) Facere 12, 3 /4 Regi 17, 26, 2 9 ,41 /Isaia 2 . 3 /Romani 9,5 /Evrei 7 ,14
în d o ita înţeleg ere [două înţelesuri] ne d ă nouă acest cuvânt: ori că în
lu m e bunătăţile au fo st [au venit] de la „ iu d ei" - „Căci a-L şti pe Dum nezeu
şi a-i d efăim a p e id o li, d e acolo a avut începutu l [începătura], p recu m şi
to a te celelalte d o g m e [învăţături]; încă şi însăşi această înch in ăciu n e a
v o a stră a sam arinenilor, cu toate că nu drept [se săvârşeşte], de la «iudei»
şi-a a v u t în ce p u tu l" - , ori „m ân tu ire" n um eşte D om nul Venirea Sa, Care
„ d in iu d e i a fo st".
în că este cu p u tin ţă şi pe însu şi D om nul a-L în ţeleg e „ m â n tu ire "21,
C a re a fost „d in iu d e i" , după trup.

4,23-24: D a r v in e ceasu l ş i acum este, cân d ad ev ăraţii în ch in ă to ri se

v o r în c h in a T atălu i în d u h şi în adevăr, că ş i Tatăl a s tfe l de în ch in ă to ri
î ş i d o reşte. (24) D u h este D u m nezeu şi cei ce I se în c h in ă tre b u ie să I se
în c h in e în d u h şi în ad ev ăr22. a, 24) 2 Connteni3 , 1 7 /Fiiipeni 3 ,3
„Cu toate că noi, iu d eii, cu chipul [felul] închinării v ă întrecem pe voi,
sam arinenii, însă şi cele ale iudeilor sfârşit vor avea [se v or sfârşi] de acum.
C ă ci, nu num ai lo cu rile se vor schim ba, ci şi ch ipu l [felul] slu jirii lui
D u m n ezeu . Şi acestea lângă uşi au sosit şi acu m sunt [se fac], pentru că nu
m u ltă vrem e v or z ă b o v i", precum [sunt] cele care s-au zis de Prooroci
(lezechiil 21,24-27; Daniil 9, 27; Maleahi 3,18-20).
Iar „adevăraţi în c h in ă to ri" îi num eşte pe cei care d u p ă legea [rându-
iala] L u i p etrec, care nu într-un loc îl hotărnicesc pe D u m n ezeu , precum
sa m a rin en ii, sau n u cu slujbă trupească îi slujesc Lui, precum iudeii, ci
„cu d u h u l ş i cu a d e v ă ru l", adică prin suflet, prin cu răţirea m inţii. Căci,

20 „D ar fiin d că Ia în c e p u tu l v ie ţu irii lo r acolo e i n u cin steau p e D o m n u l, d e aceea

D o m n u l a trim is asu p ra lo r le i care-i om orau. (26) A tu n ci s-a sp u s reg elu i A siriei,
z icâ n d : «P o p o arele pe care tu le-ai străm u tat şi le -a i aşezat p rin c etă ţile S a m a rie i nu
c u n o s c le g e a D u m n e ze u lu i acelei ţări şi de aceea El trim ite asupra lo r le i şi iată aceştia
le o m o ară, p en tru că ele n u cu no sc leg ea D u m n ezeu lu i acelei ţă ri» " (4 R egi 17,25-26).
21 Vezi şi tâlcuirea Sfân tu lu i Teofilact de la M atei 1 , 1°.
22 în ediţia de la 1805, versetele 23-24 sunt: „C i v a v en i v rem ea şi acum e ste , când
În c h in ă to r ii cei ad evăraţi s e vor în ch in a Tatălui cu d u h u l şi cu ad ev ăru l. C ă Tatăl acest
fe l cau tă să fie cei ce se în c h in ă Lui. (24) D u h este D u m n ezeu şi c e i ce se în c h in ă Lui,
cu d u h u l şi cu ad evărul se cad e să se în c h in e ".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 123

fiindcă „duh este D u m n e z e u ", adică fără de trup, n u se cad e să I se în ch in e

Lui trup eşte, ci „cu d u h u l" , adică cu sufletul. C ă ci aceasta în seam n ă „ c u
d u h u l", p en tru că şi d u h şi fără d e trup este su fletu l.
Dar, fiin d că m u lţi se p ar că I se închină L ui cu su fletu l, însă nu a u
socoteală [cu g etare] d reap tă p en tru D ânsul - p re cu m ereticii p en tru
aceasta a ad ău g at: „ şi cu a d ev ă ru l". C ăci se cad e şi cu m in tea a se în ch in a
lui D u m n ezeu , d ar şi a avea socoteală [cugetare] ad ev ărată pen tru D ânsu l.
Şi, poate, va z ice cin ev a că p e cele două p ărţi a le filoso fiei noastre le
însem nează [arată] aici - lu crarea şi videnia [v ed erea d u m n ezeiască]23 -
prin cele d ouă: „cu d u h u l şi cu a d ev ă ru l". A d ică, p rin ceea ce zice „cu
d u h u l", în sem n ea z ă [arată] partea cea lucrătoare, „căci câţi de D u h u l lu i
i D u m n ez eu se p o a rtă [su n t m â n a ţi]" (Rotnani 8, 14), o m o ară lu crările
' trupului, d u p ă cu m zice D u m n ezeiescu l A postol (Rom ani 8,5-13)·, şi iarăşi:
„ tru p u l p o fte ş te îm p o tr iv a d u h u lu i, şi d u h u l îm p o tr iv a tr u p u lu i"
(Galateni 5, 17) - în tru câ t fapta bun ă cea lu crătoare o în sem n ează prin
: ceea ce zice: „ cu d u h u l". Iară p rin ceea ce zice: „cu a d e v ă ru l" - [arată]
! partea cea v ăzăto are. Iar acestea şi [Sfântul] P a v e l le g ră ie şte , atu n ci cân d

J 3 Sfân tu l Isaac Ş iru l n e tâ lc u ie ş te ce este „v id e n ia " şi care e ste felu l lu crării ei:
j „Cunoaşterea care se m işcă în cele v ăzu te sau în sim ţu ri, ş i u rm ăre şte înşiru irea tor, se
nu m eşte n atu rală. Iar cea care se m işcă în planu l c e lo r g â n d ite (in te lig ib ile ) şi p rin
m ijlocirea lo r în firile ce lo r n etru peşti se nu m eşte d u h o v n icească, d eo arece ea p rim eşte
sim ţirea în d u h şi n u în sim ţu ri. Şi acestea două se iv e sc în su fle t d in a fa ră , p en tru
cunoaşterea lor. Iar cea care se prod uce în planul d u m n ezeiesc, se n u m eşte m ai presus
de fire şi e m ai d eg rabă n ecu n o scu tă şi m ai presus de cunoaştere. V ederea (contem plarea)
acesteia n -o p rim eşte su fletu l d in tr-un co n ţin u t din afara lui, ca p e p rim ele d ouă, ci ea se
arată şi se d esco p eră d in cele din îău ntrul sufletului, în chip n e m aterial, deodată şi pe
neaşteptate. P en tru că « îm p ă ră ţia lu i D u m n ezeu este în lă u n tru l v o stru » (Luca 17, 21).
Ea nu se n ăd ăjd u ieşte pe tem eiu l unor chip u ri, nici n u vin e prin ju d e că ţi pe tem eiul
cu vântulu i lui H risto s şi prin p ăzirea lui, ci se descoperă d in Îău n tru l ch ip u lu i cugetării
celei ascu nse, fără o cau ză anu m ită, fără o cercetare a lui. P en tru c ă cu g etarea n u află în
ea vreo m aterie. T ălcuirea acestora: C ea d in tâi cunoaştere se n aşte d in cercetarea continuă
şi d in înv ăţătura sârg u in cio asă; a doua, d in buna vieţu ire şi d in cu g etarea credincioasă;
iar a treia s-a râ n d u it n u m ai p e seam a credinţei. Pentru că în ea în ce te ază cunoştin ţa şi
faptele iau sfârşit şi în treb u in ţarea sim ţu rilor ajunge d e p riso s. D eci p e cât se coboară
cu n o ştin ţa în tre a ceste hotare, p e atâta se cinsteşte. Şi c u c â t se co b o ară m ai m u lt, cu atât
se cin steşte m ai m u lt. Ş i când aju nge la păm ânt şi la cele p ăm ân teşti, cu n o ştin ţa stăpâneşte
p este toate şi în a fa ră d e ea o rice lucru este n elu at în seam ă şi zad arn ic. Ia r când su fletu l
îşi în alţă v ed erea în su s şi-şi d esfăşoară înţelesu rile în c e le cere şti şi d o reşte cele ce n u
p o t fi v ăzu te cu o ch ii şi nu su n t în p u terea trupului, a tu n ci toate se su sţin prin credinţă.
Fie ca D om n ul Iisu s H risto s să ne-o d ăru iască nouă p e aceasta şi să fie b in ecu v ân tat în
vecii vecilor! A m in " (Filocnlia rom ânească, Cuvântul L X V I; D espre a lte chipu ri şi înţelesuri
ale cunoaşterii de d iferite fe lu r i, voi. 10, ed. IBM B O R , B u cureşti, 1981, pp. 339-341).
124 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

zice21*24: „ în a z im e le c u r ă ţie i" - care însem nează [arată] cele ale neprihănirii
v ie ţii, a d ică a le p ărţii celei lucrătoare - „şi ale ad ev ăru lu i" (1 Corinteni 5,
8) - a d ică a le p ă rţii cele i v ăzăto are. C ăci p artea cea v ăzăto are, în tru
ad ev ăru l cu v â n tu lu i celu i dogm aticesc se îndeletniceşte,
Şi în tru a lt ch ip [fel, înţelege]: fiindcă sam arinenii îl hotărniceau pe
D u m n ez eu în tr-u n loc şi ziceau că în locul acela se cade a se închina, iar
iu d e ii to a te cu p reîn ch ip u ire Ie săvârşeau şi [în chip] u m bros, pentru
a cea sta ceea ce z ice „cu d u h u l", spre osebirea sam arinenilor o spune,
în tru câ t cele grăite să aibă această înţelegere: „Voi sam arinenii, oarecare
slu jire cu p rin să [m ărgin ită, hotărnicită, îngrădită] într-u n loc aduceţi lui
D u m n ez eu , în să «ad ev ă ra ţii în ch in ă to ri» , nu vor aduce slujire cuprinsa
[h o tărn icită] în tr-u n loc, căci «cu d uhu l» v or sluji, adică şi cu m intea, d ar
şi cu su fletu l. în să n ici n u se v or închina ca iudeii, cu preîn ch ipu ire şi [în
ch ip ] u m b ros, ci «cu ad ev ăru l», fiindcă obiceiurile şi păzirile [rânduielile]
cele iu d a iceşti se v or strica [nu vor d ăin u i]".
în că, p oate, pen tru că L egea cea iudaicească fiind în ţeleasă după slovă
[literă] era p reîn ch ip u ire şi u m bră, spre osebirea de slovă [literă] este pu să
a ceasta - „cu d u h u l" , căci n u m ai petrece [lucrează] în tru noi Legea slovei
[literei], ci cea a D u h ului, „căci slov a [litera] om oară, ia r D u h u l face v iu "
(2 Corinteni 3, 6). Iar sp re osebirea de preînchipu irea şi um bra acesteia -
„cu a d e v ă ru l".
D eci, zice D o m n u l: „«V a v en i v rem ea», iar m ai vârtos [cu prisosinţă]
«şi a cu m este » v rem ea V enirii M ele - adică a Venirii celei cu trup - , când
« a d e v ă ra ţii în c h in ă to ri» nu se vor închina n ici ca sam arinenii într-un loc,
ci în tot lo cu l, «cu d u h u l» " - însă n u în chip trupesc aducând închinăciune,
p recu m şi P av el zice: „C ăru ia îi slu je sc cu d u h u l m e u " (Romani 1, 9) -
„ n ici ca iu d e ii n u v o r a d u ce slu jire p re în ch ip u ito a re şi u m b ro asă şi
a ră tă to a re ale celo r ce av eau [urm au] să fie, ci adevărată [«cu adevărul»]
şi ca re n im ic u m b ro s n u a re ".
C ăci „acest f e l " d e „ în ch in ă to ri" D um nezeu „caută": fiindcă [El] „duh
e s te " - d u h o v n iceşti, şi fiind că A d evăr este25 - „ad ev ăraţi"26.

21 „ C u ră ţiţi a lu a tu l cei v e ch i, ca să fiţi frăm ân tătu ră nouă, p re cu m şi su n teţi fără

a lu a t; c ă c i P a stile n o stru H risto s S -a je r tfit p entru n o i. (8) D e aceea să p răzn u im nu cu
a lu a tu l c e l v e ch i, n ic i cu a lu atu l rău tăţii ş i a l v ic le şu g u lu i, ci cu a z im e le cu răţiei şi ale
a d e v ă ru lu i" (1 C orin ten i 5, 7-8).
25 Vezi loan I , 27; 14, 6; 16, 13; 17, 27 etc.
26 P en tru ru g ăciu n ea săvârşită întru adevăr, C u v io su l Petru D am aschinul ne învaţă
astfel: „D iav o lu l, p ierzân d cu noştin ţa lui D um nezeu prin nerecunoştinţă şi m ândrie, a
aju n s cu n e c e sita te neştiu tor. D e aceea nu poate şti d e la sine ce să facă, ci v ed e pe
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 125

4,25-27: l-a zis fem eia: Ştim că va veni M esia , C are S e cheam ă H risto s;
când va ven i, A cela n e va vesti n on ă toate. (26) Iisu s i-a z is: Eu su n t, C el C e
vorbesc cu tin e. (27) D ar atunci au so sit u ce n icii Lui. Ş i se m irau că v o rb e a
cu o fem eie. în să n im en i n-a zis: C e o în treb i?, sau: C e v o rb eşti cu ea?27*
(4,27)Isaia2,4
D e und e „ ş tia " fem eia că „va v en i M e sia , C are S e ch eam ă H r is to s " ?
Din S crip tu rile lu i M o ise. C ăci am a p u ca t d e a m z is m ai în a in te [în
tâlcuire26] că sam arinenii au prim it cele cin ci că rţi a le lu i M o ise29. A şad ar,
fiindcă au p rim it cărţile lui M oise, dintru acelea „ ş tia u " p ro o ro ciile ce le
pentru H ristos şi cum că este F iu al lui D u m n ezeu . C ă ci aceea care zice:

D um nezeu ce face ca să n e m ântuiască şi d in aceasta în v aţă v iclen ia şi se sile şte să facă

cele asem ănătoare sp re p ierzania noastră. D eoarece u răşte p e D u m n e z e u şi n u p o a te să
se războiască cu El, se războieşte cu n o i care suntem d u p ă ch ip u l L u i, în c h ip u in d u -şi că
prin aceasta în frân g e pe D u m nezeu. Ia r p e noi n e află a scu ltă to ri d e v o ia lu i, c u m zice
Sfântul loan G u ră d e A ur; «C ăci văzând că D u m nezeu a făcu t p e Eva sp re a ju to r lui
A dam , a făcut-o d iav olu l aju tătoare în n eascu ltare şi căd ere. A d a t D u m n ezeu p o ru n că
ca, păzind-o A d am , să-şi păzească am intirea unor aşa d e m ari d aru ri şi să m u lţă m e a scă
pentru ele B in efă că to ru lu i. Ia r d iav o lu l a făcu t ca p o ru n c a în s ă ş i să fie p ric in a d e
neascultare şi de m oarte. Ş i a rid icat îm potriva Proorocilor, pro o ro ci m in cin o şi; îm p o triv a
Apostolilor, apostoli m incinoşi; îm potriva Legii, fărăd eleg ea; îm p o triv a virtu ţii, p ăcatele;
îm potriva poruncilor, călcările; îm p otriva a toată d reptatea, e re z iile u râciu n ii». Şi iarăşi,
văzând pe H ristos că Se coboară pentru bun ătatea cea m ai d ep lin ă la S fin ţii u c e n ici şi la
Cuvioşii Părinţi, arătând u -Se fie prin Sin e, fie prin în g e ri, fie p e altă c a le neg răită, p re cu m
a zis, a început d iavolul să arate unora am ăgiri m u lte sp re p ie rz a n ie . D e aceea au scris
Părinţii înzestraţi cu darul deosebirii că nu trebuie p rim ite u n e le ca acestea. C ă ci acela se
sileşte să am ăgească şi în privinţa aceasta, fie prin n iscai c h ip u ri, fie p rin v reo lu m in ă , fie
prin foc, fie p rin altă am ăgire, în vrem ea som nului sau în ch ip sen sib il. Iar d e p rim im
acestea facem m intea ca, din închip u irea proprie şi d in n e ştiin ţa c ea m ai d e p e u rm ă , să
îşi zugrăvească niscai figuri sau culori, ca să creadă că e ste v re o a rătare a lui D u m n ezeu
sau vreun înger. Ba, d eseori, arată in v is sau în ch ip sen sib il şi d raci b iru iţi, z ice -se , şi
încearcă, sim plu grăin d , o rice m eşteşugire p en tru pierd erea n o a stră , cân d a scu ltă m d e
el. Dar diavolul, făcând acestea, îşi pierd e năd ejdea d acă, p re cu m zic S fin ţii P ă rin ţi, în
vrem ea rugăciunii ne facem m intea fără form ă, fără ch ip , fără c u lo are, n ep rim in d n im ic,
fie că e lum ină, fie foc, fie altceva, ci n e în ch id em c u g e tu l cu toată p u terea n u m ai în
cuvintele scrise. C ăci cel ce se roagă nu m ai cu gura s e roagă aeru lu i, n u lu i D u m n ezeu ,
fiindcă D um nezeu ia seam a la m inte n u la gură. D eci o am en ii « tre b u ie să se în c h in e lu i
D u m nezeu în d u h ş i în ad evăr» sau c u m s-a spus «v reau să v o rb e s c c in c i c u v in te cu
m in tea m ea, d ecât zece m ii cu lim b a» (1 Corinteni 1 5 ,1 9 )" (F ilocalia rom ân ească, v o i. 5,
ed. H um anitas, Bucureşti, 2001, pp. 39-40).
77 în ediţia de la 1805, în loc d e „C e o în tre b i? , sa u : C e v o rb e ş ti c u e a ? " , s e g ăse şte
„Ce cau ţi?, sau: C e g ră îe şti cu e a ? " _
3 Vezi tâlcuirea d e la loan 4,5-6°.
29 A d ică P en ta teu h u l a lc ă tu it d in c ă rţile : F a c e r e a , Ie ş ir e a , L e v itic u l, N u m e r ii şi
Deuteronmnul.
126 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ S ă fa cem o m " (Facere 1,26), arată că s-a zis d e Tatăl ca şi către Fiul. încă
şi C el C are vorbea cu Avraam în cort - Fiul era (Facere 18, 9-10,13-14). Şi
Iacov, proorocind pen tru D ânsul, spune că: „N u va lip si cârm u ito r din
Iu d a, p ân ă când va v en i A cela, Căruia este râ n d u it''30 (Facere 49,10). încă
şi în su şi M oise zice: „Prooroc va ridica D o m n u l d in fra ţii v o ştri, ca şi
m in e , p e A c e la să -L a s c u lta ţi" (Deuteronom 18, 15). Şi m u lte altele
p ro p ov ăd u iesc V enirea lui H ristos. A şadar pentru aceasta zice femeia:
„ Ş tiu că va v en i M e s ia ".
Iar D om nul de aici [de acum ] I Se descoperă ei pe Sine în su şi, fiindcă
aşa cerea urm area [continuarea] cuvântului. Iar de ar fi zis, înd ată, dintru
în cep u t: „Eu su n t H risto s", nici pe femeie nu ar fi plecat-o, şi s-ar fi părut
că este şi oarecare însărcin ător [împovărător] şi trufaş. Iar acum , după ce
câte p u ţin a ridicat-o pe dânsa spre a-şi aduce am inte de aşteptarea [Venirii]
lui H risto s, aşa de aici Se descoperă pe Sine însuşi.
Dar, pentru care pricină iudeilor, care adeseori întrebau: „Sp u n e nouă,
de e şti Tu H risto su l? " (loan 10,24; Matei 26,63; Marcu 14, 61; Luca 2 3 , 39),
nu S-a d escoperit pe Sine, iar fem eii îi spune? A celora nim ic nu le spune,
p en tru că nu îl în treb au ca să se înveţe, ci, ca m ai m u lt să-L năpăstuiască
(loan 10,24-39), ia r acesteia [fem eii], fiindcă era cu b u n ă cu n oştin ţă, arătat
pe S in e în su şi S e d esco p eră . C ăci cu m in te ş i cu g e t cu ra t şi poftin d
[jin d u in d ] să se în v eţe adevărul, întreba. Şi adeverit este lu cru l din cele de
pe u rm ă, căci după ce a au zit nu num ai ea a crezu t, ci ş i p e alţii la credinţă
i-a v â n a t şi p retu tin d en i [în tot locul] femeia se v ed e a fi şi cercătoare cu
d e-a m ă n u n tu l şi cred in cioasă31.
Iar după ce de aici [acum] s-a săvârşit vorba cea cu fem eia şi învăţătura.
[cea p en tru ea], în b u n ă vrem e, au venit ucenicii. Şi se m in u nau e i de
sm eren ia Lui, căci fiind El atâta de slăvit şi vestit la toţi, suferea [îngăduia.

30 în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, aici avem : „N u v a lip s i sce p tru d in Iu d a, nici
to ia g d e cârm u ito r d in c o a p se le sa le , până ce v a v e n i îm p ă ciu ito ru l, C ăru ia s e vor
s u p u n e p o p o a re le " (F acere 4 9 ,1 0 ).
31 A ce a stă fe m e ie s a m a rin e a n c ă , pe num e F o tin ia, s-a în v re d n ic it d e m o arte
m u cen iceascâ p entru M ân tu ito ru l H ristos şi este cinstită d e B iserica noastră ca Sfântă
M are M u ceniţă. D upă în ălţarea D om nului la C er şi după Pogorârea Sfântu lu i D u h în
Z iu a C in cizecim ii (R u saliilo r), a fo st botezată de către Sfinţii A postoli d im p reu n ă cu doi
fii ai ei şi cu cinci surori. A poi cei nou botezaţi s-au făcut urm ători A p o sto lilo r şi au
p ro p o v ăd u it credinţa în tru H ristos din loc în loc şi d in ţară în ţară, întorcând u -i p e mulţi
d in cei care slujeau id o lilo r şi făcându-i creştini. Fiii Sfin tei Fotinia su n t lo sie ş i Fotin, iar
su ro rile ei - A natolia, Fota, Fotida, Paraschiva şi C hiriachia. în vrem ea lui N ero, toţi opt
s-au săv ârşit la Rom a, cu m oarte m ucenieească. Prăznuirea lo r se săvârşeşte în fiecare an
în ziu a d e 26 februarie.
 t A l c u i r e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 4 127

răbda] cu atâta p o g o râ re ca să vorbească cu o fem eie săracă şi sam ari-

neartcă, Şi m ăcar că se m in u n au ei, însă nu în d răzn esc să în treb e p en tru ce
vorbeşte cu dânsa, a tâta erau ei de supuşi şi păzeau evlavia cea cuviincioasă
. u cenicilor către [p en tru ] în v ăţătoru l. Dar, deşi u n eori se arată că u cen icii
j înd răznesc - p recu m atu n ci cân d lo an cade pe p iep tu l D o m n u lu i (loan 13,
23, 25); atunci cân d se a p ro p ie şi zic: „C in e este m ai m a re ? " (M atei 1 8 ,1 );
când fiii lui Z ev ed eu se roagă ca „u nu l de-a d reap ta şi a ltu l d e-a s tâ n g a "
să şad ă (Marcu 10, 37) în să p e acelea le cearcă, ca p e u n ele care le erau
cuviincioase şi se arătau a le fi lor atunci de nevoie. Iar aici, d eoarece n efiin -
I du-le lo r de fo lo s să cerce ceea ce n u le era n icid ecu m de n ev oie, p en tru
j aceasta nu u n eltesc [folosesc, întrebuinţează] în d răzn eala, ca u na care n u
j avea vrem e cu v iin cioasă.

4, 28-30: Ia r fe m e ia şi-a lă sa t g ăleata32 şi s-a d u s în cetate ş i a z is

oam en ilo r: (29) V e n iţi de v ed eţi u n om care m i-a sp u s to ate câte am fă cu t.
! Nu cum va a cesta este H risto su l? (30) Şi au ie ş it d in cetate şi v e n e a u
I către El.
A tâta de m u lt s-a a p rin s fem eia la inimă dintru cele grăite [de D om n u l],

I
în cât şi „g ăleata [ciu tu ra ] a lă s a t-o ", atât de în d e g ra b ă a ales m ai m u lt
„ a p a " lui H risto s (loan 4; 14), d ecât fân tân a lu i laco v ! P en tru aceasta,
A postol se face, a le a să fiin d [pentru această slujire] de cred in ţa ceea ce a
cup rins in im a ei, şi ceta tea toată întreagă o învaţă şi o trage, zicând: „V en iţi
de v e d e ţi u n om ca re m i-a sp u s to ate câte am fă c u t" . C u ad ev ărat, cân d
se v a înv ăp ăia su fletu l d e fo c dum nezeiesc, la n im ic d in cele d e p e p ăm ân t
nu ca u tă - n ici Ia ru şin e, n ici la n ecin ste. C ăci, iată că şi aceasta n u se
ru şin ează, v ă d in d u -şi lu cru rile sale, ci zice: „C are m i-a sp u s to ate câte
am fă c u t" . M ă ca r că p u tea şi în alt chip [fel] să zică: „V eniţi, de v ed eţi
P rooroc p ro p o v ă d u in d ". în să n u zice aşa, ci d efaim ă slav a sa, şi n u m ai
spre a p ro p o v ă d u i a d ev ă ru l ia am inte.
Ş i nu z ice în ch ip h o tă râ to r [hotărnicitor]: „A cesta este H ris to s", ci:
„N u cu m v a a ce sta e s te H ris to s u l? ", fiindcă v o ia ca ap oi să îi ia ch ia r p e
aceia îm p reu n ă -h o tă râ to ri şi m ai cu lesnire [u şu rin ţă] să facă p rim it cu ­
vântu l. C ăci, de a r fi h o tă râ t [hotăm icit] că A cesta este H ristos, poate s-ar fi
şi îm p o triv it v reu n ii, ia r h otărârea [hotărnicirea] ei, ca p e a u neia care era
d efăim ată, n u a r fi p rim it-o.
Ia r unii au în ţe le s că acei „ cin ci b ă rb a ţi" (loan 4 ,1 8 ) ai sam arin en cei
su n t cele cin ci C ă rţi [Pentateuhul), pe care num ai p e acelea le prim ea sam a-
rin e a n c a Ş i-i z ice D o m n u l: „ «A cela p e care îl ai acu m », ad ică al M eu

32 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ g ă le a tă ", se găseşte „ c iu tu ră ".

12S Capitolul 4 SFÂNTU L TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

c u v â n t, p e ca re «acu m » d e la M ine îl prim eşti, «n u -ţi este ţie bărbat».

C ă c i în c ă n u te-ai în so ţit cu a M ea - a lui Iisus - în v ăţătu ră".
D ar, în că, ar fi pu tut zice cineva că şi spre a închipui firea omenească
p oate fi înţeleasă „sam arineanca" (loan 4,9). Căci firea noastră, m ai dem ult în
„ m u n te "33 locuia (3 Regi 16,24), adică în m intea cea plină de dumnezeiescul
dar, căci m ai înainte de a greşi Adam , cu toate dum nezeieştile daruri era
îm p od obit. Pentru că A dam şi Prooroc era, căci după ce s-a sculat din somn,
cele pentru facerea femeii şi pentru dragostea bărbatului către dânsa le-a arătat
[Ie-a proorocit]. C ăci a zis: „A ceasta e os din oasele m ele" şi că pentru femeie
„va lă sa o m u l pe tatăl său şi pe m am a sa " (Facere 2 , 23-24).
Şi a fo st firea noastră în „m un tele" acesta - adică în m intea cea înaltă - ,
în să dup ă ce a greşit lu i D um nezeu34 (4 Regi 17,7-12), a fost dusă în robie şi

M „ Ş i a cu m p ărat O m ri m u n tele S am ariei d e la Ş em er, cu d oi ta la n ţi d e arg in t şi a

z id it p e a c e s t m u n te o c e ta te ş i a n u m it cetatea pe care o z id ise S am aria, după nu m ele
lu i Ş e m e r, s tă p â n u l m u n te lu i S a m a rie i" (3 R egi 1 6 ,2 4 ).
în continuare, Sfântul Teofilact se foloseşte de tâlcul celor petrecute la întem eierea
Sam ariei şi care sunt d escrise la 4 R egi cap. 17. Pentru o m ai bună înţelegere, aşezăm în
continuare acest capitol: (1) î n a n u l a l d o isp rezecelea al lui A haz, reg ele Iu d ei, a fo st
fă c u t re g e în S a m a ria p e ste Isra il, O sea, fiu l lu i Ela şi a d om nit n o u ă an i. (2) El a făcu t
lu c ru r i re le în o c h ii D o m n u lu i, d ar nu ca re g ii lu i Isra il, care au fo st în a in te d e el. (3)
îm p o tr iv a lu i s-a rid ica t S a lm a n a sa r, regele A sirie i, ş i a a ju n s O se a su p u su l acestuia
şi-i p lă te a b ir. (4) D a r re g ele A siriei a sim ţit n ecred incio şia lui O sea, căci acesta trim isese
ro b i la S o , r e g e le E g ip tu lu i, şi n u p lătise b ir reg elu i A sirie i în fiecare an. D e aceea
r e g e le A s ir ie i l-a lu a t le g a t ş i l-a aru n cat în în ch iso are. (5) A poi re g ele A sirie i a n ăv ălit
a s u p ra ţă rii în tr e g i ş i a m ers şi la Sam aria ş i a ţin u t-o îm p resu rată trei ani. (6) Iar în
a n u l a l z e c e le a a l lu i O se a , re g e le A siriei a lu a t Sam aria şi a străm u tat pe isra e liţi în
A siria ş i i-a a ş e z a t în H a la c h şi în H abor, lâ n g ă râu l G o zan , în c e tă ţile M ed iei. (7)
C â n d f i ii lu i Is ra il au în c e p u t a p ăcătu i în a in te a D o m n u lu i D u m n e ze u lu i lo r, Care ti
s c o s e s e d in p ă m â n tu l E g ip tu lu i şi d e su b m âna lu i Faraon, re g ele E gip tu lu i, şi s-au
a p u c a t s ă c in s te a s c ă d u m n e z e ii a lto ra ; (8) când au în c e p u t ei să se p o arte d u p ă
o b ic e iu r ile p o p o a re lo r p e care le alu n g ase D o m n u l d e la faţa fiilo r lu i Israil şi după
o b ic e iu r ile re g ilo r lu i Isra il, făcân d cum făceau aceştia; f9J când au în ce p u t fiii lui
Isra il a fa ce fa p te n e p lăcu te D o m n u lu i D u m n ezeu lu i lo r, zid in d u -şi în ă lţim i p rin toate
tâ rg u rile lo r, d e la tu m u l d e s tra jă , p ână la cetatea în tă rită , (10) şi aşezân d id o lii şi
c h ip u r ile A sta rte i pe to t d ea lu l în a lt ş i su b tot p o m u l um bro s; (11) ş i cân d s-au apucat
să s ă v â r şe a s c ă tă m â ie ri p e toate în ă lţim ile , ca p o p o are le pe care le izg o n ise D o m n u l
d e la ei şi să fa c ă fa p te u râte, care m ân iaseră pe D o m n u l (12) s lu jin d id o lilo r de care
D o m n u l le z ise s e : „Să nu fa c e ţi a c e a s ta ", (13) atu n ci D o m n u l a d at m ărtu rie îm p o triv a
lu i Is r a il ş i a lu i Iu d a p rin to ţi P ro o ro cii S ă i, p rin toţi v ăzăto rii, zicân d : „Intoarceţi-vă
d in c ă ile v o a stre cele rele şi p ăziţi po ru n cile M e le , aşezăm in tele M e le ş i toată învăţătura
p e c a re E u am d a t-o p ă rin ţilo r v o ştri ş i pe care v-am d at-o ş i v o u ă p rin P ro o ro ci, ro b ii
M e i" . (14) D a r e i n -a u ascu ltat, c i şi-au în v ârto şat cerb icia , ca ş i p ărin ţii lo r care nu
c re z u s e ră în D o m n u l D u m n e z e u l lo r (15) şi au d isp re ţu it p o ru n cile L u i şi legăm ân tu l
TÄLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 129

Lui, pe care-1 în c h e ia se E l cu p ă rin ţii lo r ş i d esc o p e ririle L u i, cu ca re E l î i d e ş te p ta s e şi

au u m blat d u p ă id o li şi au a ju n s n e tre b n ici, p u rtân d u -se ca p o p o a re le c e le d im p re ju r
de care D o m n u l le z ise s e să nu se poarte ca e le ; (16) ş i a u p ă ră s it to a te p o ru n c ile
D om n u lu i D u m n e z e u lu i lo r şi au făcu t ch ip u rile tu rn a te a d o i v iţe i ş i au a ş e z a t A şe re
şi s-au în c h in a t la to ată o ştirea ceru lu i ş i au s lu jit lu i B a a l; (17) ş i a u tre cu t p e f i i i lo r şi
pe fiic e le lo r p rin foc, au g h icit ş i au v ră jit ş i s-au ap u cat să fa c ă lu c ru ri n e tr e b n ic e în
o ch ii D o m n u lu i ş i să-L m ân ie. (18) A tunci S -a m â n ia t D o m n u l tare p e is r a e liţi ş i i-a
lepădat d e la faţa S a , ş i n -a m ai răm as decât s e m in ţia lu i lu d a . (19) D a r n ic i Iu d a n -a
p ăzit p o ru n cile D o m n u lu i D u m n ezeu lu i său ş i s-a p u rta t d u p ă o b ic e iu rile is ra e liţilo r,
cum S e purtau aceştia. (20) Ş i Ş i-a în to rs D om n u l faţa d e la to ţi u rm a şii lu i Is ra il ş i i-a
sm erit d ân d u -i în m â in ile je fu ito rilo r şi în sfâ rşit i-a le p ă d a t d e la fa ţa S a . (21) C ăci
isra e liţii se d e z b in a se ră de la casa lu i D avid şi fă c u se ră re g e p e Ie r o b o a m , f iu l lu i
N abat; Iero b o a m a a b ă tu t pe isra e liţi de Ia D o m n u l ş i i-a b ă g a t în p ăcat m a re . (2 2 ) Ş i
au u m b lat f iii lu i Isra il în toate p ic a te le lu i Ie ro b o a m , c â te fă c u s e a cesta ş i n u s-a
d ep ărtat d e la e le , p an ă cân d n -a lep ăd at D o m n u l p e Is r a il d e la fa ţa S a , c u m z is e s e
prin toţi P ro o ro cii, ro b ii S ăi. (23) Ş i a fo st străm u tat Is r a il d in p ă m â n tu l să u în A siria ,
un de se a flă p â n ă în ziu a d e astăzi. (24) D u p ă a ceea re g e le A s ir ie i a a d u n a t o a m e n i
din B a b ilo n , d in C u ta, d in Ava, d in H am at şi d in S e fa rv a im ş i i-a a şe z a t p rin c e tă ţile
Sam ariei în lo cu l fiilo r lu i Israil. A ceştia au s tă p â n it S a m a ria ş i au în c e p u t a lo cu i
prin c e tă ţile ei. (25) D a r fiin d c ă la în cep u tu l v ie ţu ir ii lo r a c o lo e i n u c in s te a u pe
D o m n u l, d e aceea D o m n u l a trim is asupra lo r le i c a re -i o m o ra u . (26) A tu n c i s-a sp u s
reg elu i A sirie i, zicân d : „P op oarele pe care tu le -a i străm u tat ş i le -a i a şez a t p rin c e tă ţile
S am ariei nu cu n o sc le g e a D u m n ezeu lu i a celei ţări şi d e a c e e a E l trim ite a su p ra lo r lei
şi iată aceştia le o m oară, p entru că e le n u cu nosc le g e a D u m n e z e u lu i a c e le i ţâ r i" . (27)
Iar reg ele A sirie i a p o ru n cit şi a zis: „Trim iteţi aco lo p e u n u l d in p re o ţii p e care i-a ţi
adus de aco lo , ca să se ducă să trăiască acolo ş i să-i în v e ţe le g e a D u m n e z e u lu i a c e le i
ţă ri". (28) A tu n ci a v en it u n ul d in p reo ţii cei ce fu se se ră a d u şi d in S a m a ria ş i a lo c u it
în B e te l şi i-a în v ă ţa t cum să cin stească pe D o m n u l. (29) A fa ră d e a ceste a , fie c a re p o p o r
şi-a m ai făcu t şi d u m n e ze ii să i ş i i-a pus în c a p iştile d e p e în ă lţim i p e care le fă c u seră
sam arin e n ii; fie c a re p o p o r în cetatea sa în care trăia. (30) C ă c i b a b ilo n e n ii şi-a u făcu t
pe S u co t-B e n o t, c u tie n ii şi-au făcu t pe N ergal, h a m a tie n ii ş i-a u fă c u t p e A şim a , (31)
a v e en ii şi-a u fă c u t pe N iv haz ş i Tartac, iar sefa rv a im ii î ş i a rd e au p e fiii ş i p e fiic e le lo r
cu fo c în cin ste a lu i A d ram elec şi A nam elec, z e ii lor. (32) C in s te a u în să şi p e D o m n u l
şi şi-a u făcut d in tre ei p reo ţi p entru în ălţim i şi a ceştia s lu je a u la ei, în c a p iş tile d e pe
în ă lţim i. (33) D a r ei cin ste au pe D o m n u l şi s lu je a u z e ilo r să i d u p ă o b ic e iu l p o p o a re lo r
d in m ijlo c u l căro ra fu seseră ad uşi. (34) A şa u rm ează e i p ân ă în z iu a d e a s tă z i, d u p ă
o b ic e iu rile lo r c e le de Ia în cep u t; de D om n ul n u s e tem ş i n u u rm e ază d u p ă aşe-
zăm in tele, d upă rân d u ielile, după legea ş i după p o ru n cile p e ca re le -a p o ru n cit D o m n u l
fiilo r lui laco v , căruia îi d ăd u se nu m ele de Israil şi cu ai căru i u rm a şi în c h e ia se le g ă m â n t
şi le p o ru n cise aşa: „Să nu cin stiţi pe d u m nezeii a lto ra, n ic i sa v a în c h in a ţi lo r; (35) să
nu le s lu jiţi n ic i să le ad uceţi je rtfe ; (36) ci să c in s tiţi p e D o m n u l, C are v -a sco s d in
p ăm ân tu l E g ip tu lu i cu p u tere m are ş i cu braţ în a lt; p e A ce sta să -L c in s tiţi ş i L u i s ă vă
în c h in a ţi şi să -I ad uceţi je rtfe ; (37) siliţi-v ă în toate z ile le să îm p lin iţi râ n d u ie lile ,
aşezăm in te le , L eg ea şi p o ru n cile pe care vi le-a scris E l, ia r p e z e ii altora să nu-1 c in s tiţi;
(38) L eg ăm ân tu l pe care l-am în c h e ia t cu voi s ă nu-1 u ita ţi ş i p e z e ii a lto ra s ă n u -i
c in s tiţi; (39) ci să c in stiţi n u m ai p e D o m n u l D u m n e z e u l v o stru ş i El vă va iz b ă v i d in
m â n a tutu ror v ră jm a ş ilo r v o ştri". (40) D ar ei n -au a scu lta t, ci a u u rm at o b ic e iu r ile
130 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

săm ân ţa [sem inţia] cea sfântă - zic tot cugetul cel dum nezeiesc - diavolul,
cel care n e-a robit p e noi, l-a dus în Babilon (4 Regi 17, 6, 23) - adică în
turburarea lum ii acesteia Şi în locul aceleia [seminţe/seminţii] a pus de s-au
sălăşlu it g ân d u rile cele barbare [păgâneaţi] (4 Regi 17, 24), pe care „leii",
adică g ân d u rile cele bune care îm părăţesc întru noi, le m âncau (4 Regi 17,
25-26), p ân ă când le-a supus pe dânsele de au prim it cuvintele lui Dumnezeu
(4 Regi 17,27-28). Dar, încă nici pe acestea [nu le-au supus] cu totul de săvârşit
[d esăvârşit]: că după ce odată răutatea în „m u n te" s-a sălăşluit - în mintea
noastră zic a prim it cărţile lui Moise, dar nu cu totul de săvârşit [desăvârşit]
s-a făcut b u n ă , ci încă era sub blestem (4 Regi 17,29-41).
D eci, „ că lă to rie" făcând Iisus [prin Sam aria] (loan 4,6) - adică m ulte căi
ico n o m isin d şi m u lte chipuri spre m ântuirea noastră uneltind [folosind,
întrebu inţând ] şi u n eori cu îngroziri, iar alteori cu răni ale răutăţilor; uneori
cu faceri d e bine, iar alteori cu făgăduinţe ale bun ătăţilor chibzuind a folosi
viaţa n o astră - a „ o sten it" cu acest fel de chipuri ispitindu-Se [încercând] a
n e în d rep ta pe noi. D ar a aflat şi altă iconomie, întru care a şi „şe z u t" şi S-a
o d ih n it, îm p ă câ n d u -S e cu aceasta. C are [e această iconom ie]? Izvorul
B o te z u lu i, în tru ca re D o m n u l i-a făcut b in e firii n oastre, ca oarecărei
„ sa m a rin e n ce ". Iar izvorul acesta al Botezului, cu cuviinţă „fân tân ă a lui
Ia co v " se va num i (loan 4,6) - adică al înşelătorului*35 căci întru acest izvor
îl în şeală cineva pe diavolul, fiindcă şi D om nul, în acesta „a sfărâm at capul
b a la u ru lu i", pe care l-a şi dat „m âncare n oroad elor ara p ilo r"36 (Psalm 73,
15). C ăci cu „ b a la u ru l" acesta nimeni alţii nu se veselesc şi se hrănesc, fără
num ai cei întunecaţi şi negri [arapi] Ia suflet şi de dum nezeiasca lumină
neîm părtăşiţi. Şi cu această fire a noastră „cin ci b ă rb a ţi" s-au însoţit, adică
L egile cele m ulte, care i s-au dat ei de la D um nezeu: cea din Rai (Facere 1,
28-31; 2,15-17), cea din vrem ea lui Noe (Facere 9,1-17), cea din vrem ea lui
Avraam (Facere 17,5-14), cea din vremea lui M oise (ieşire 20,2-17), cea prin

c e lo r de m a i în ain te . (41) A stfel popoarele acestea cin steau p e D o m n u l, d ar slu je a u şi

id o lilo r lo r. B a ş i c o p iii lo r şi co p iii co p iilo r lo r p ână în ziu a de astăzi urm ează tot aşa
cum au u rm a t ş i p ă rin ţii lor.
35 înşelăto r, d eoarece Patriarhul Iacov I-a înşelat pe fratele său Isav, furând u-i şi
d rep tu l d e întâi-n ăscu t şi binecuvântarea părintească. „ Ia r Isav a zis: « D in p ricin ă oare
că-1 ch e a m ă Iacov , d e aceea m -a în şe la t de două ori? D e u n ă z i m i-a răp it d rep tu l de
în tâ i-n ă s cu t, iar acum m i-a răp it bin ecu v ân tarea m e a » " (Facere 2 7 ,3 6 ).
36 în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „D u m n ezeu , îm p ăratu l n o stru în a in te de
veac, a fă c u t m ân tuire în m ijlo cu l păm ântului. (14) T u a i d espărţit, cu puterea Ta, marea;
Tu ai z d ro b it cap etele b a la u rilo r d in apă; (15) Tu ai sfărâm at capul b a la u ru lu i; datu-1-
at pe e l m â n ca re p o p o a re lo r p u stiu lu i" (Psalm 7 3 ,1 3 -1 5 ).
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 131

Prooroci37. C ăci N oe, după potop, oarecare aşezăm ân t a prim it, iar A vraam ,
pe cel al tăierii îm prejur. D eci, după ce cu aceste „ c in c i" L egi s-a însoţit
firea, a luat-o m ai pe u rm ă şi pe a şasea, pe care nu o avea de „ b ă rb a t", căci
încă n u se însoţise cu dânsa - adică cu legea A şezăm ân tu lu i [Testam entului]
celui N ou. în că va putea cineva a înţelege a şasea lege, p e care firea n u o
avea d rept „ b ă rb a t", pe cea a închinării de idoli. C ăci această lege [firea], nu
de Ia D u m nezeu o av ea d ată să-i fie ei sp re însoţire, ci ca şi cu u n p reacu rvar
se îm preuna cu dânsa [cu legea închinării la idoli]. Pentru aceasta şi Proorocul
zice33: „şi p reacu rv ea în le m n ", şi iarăşi: „a cu rv it în a p o ia a to t le m n u l"
(leremia 3, 9, 13) - adică, pentru cele cioplite şi p en tru co p acii p e care-i
cinsteau. C ăci, întru atâta nebunie s-a prăpăstu it firea, în cât şi copacilor celor
frum oşi le ad uceau jertfă pentru fru m u seţe, adică ch ip aro şilor şi p altin ilor
şi celor asem enea lor. Aşadar, când pe al şaselea [„ b ă rb a t"], acest preacurvar,
j-a îndrăgit om ul şi la închinarea de idoli a alunecat, atu n ci D o m n u l v en in d ,
ne izbăveşte pe noi de aceasta Pentru aceea şi zice D om n u l: „care îl a i acu m "
(loan 4, 18), căci, cu adevărat, în an ii Venirii lui H risto s şi, ch iar cei m ai
în ţelep ţi d in tre iu d ei, la în şelarea elin ilo r se ab ă tu seră . Şi arată eresu l
fariseilor, care cred eau în ursitori şi în astrologie.
în c ă este „ s a m a rin e a n c ă " şi tot su fletu l, care cu cele „ c in c i" sim ţiri,
fără d e soco teală [socotin ţă, chibzuială] s-a în ju g a t, a p o i şi g reşeln icia cea
întru d ogm e [în v ăţătu ri], ca p e u n oarecarele al şaselea p re a cu rv a r şi l-a
luat pen tru el. A cestu i suflet, Iisus îi face b in e ori p rin Botez, ori p rin izvoru l
lacrim ilor, că ci şi lacrim ile se n u m esc „ fâ n tâ n ă al lu i Ia c o v " (loan 4, 6),
ad ică a m in ţii n oa stre, ca re în şeală rău tatea; d in care „ a p ă " (loan 4 ,1 2 ) şi
m in tea în săşi b ea şi „ f iii" ei, g ân d u rile zic, şi „ d o b ito a c e le [tu rm e le ]" ei,
p ă rţile cele n ecu v â n tă to a re ale su fletu lu i - m ân ia şi p ofta. C ă ci lacrim ile,
atât Ia m in te, câ t şi la g ân d u ri, şi la to ate celelalte, sp re răco rire li se fac.

4, 31-34: în tr e tim p , u c e n ic ii L u i î l ru gau , z icâ n d : în v ă ţa to ru le , m ă ­

n â n că . (32) Ia r E l le -a z is : E u am d e m â n ca t o m â n ca re p e care v o i n u o
ştiţi. (33) Z ice a u d eci u c e n ic ii în tr e e i: N u cu m v a I-a a d u s cin e v a să m ă ­
n â n ce ? (34) Iis u s le -a z is : M â n ca rea M e a este să fa c v o ia C e lu i C e M -a
trim is pe M in e ş i să să v â rşe sc lu c ru l Lui.
14,34) Psalm 39,10-121 leremia 30,21 /loan 6,38; 17,1
î l rugau u cenicii p e D om nul ca să m ăn ânce, n u d in socoteală [socotinţă]
obrazn ică, c i d in m u lta d ragoste cea către în v ă ţă to ru l, că ci îl v ed ea u p e *38

17 Vezi: P salm 8 8 ,4 ; Isaia 5 5 ,3 ; 6 1 ,8 ; lerem ia 1 1 ,3 -8 ; 3 1 ,3 1 -4 0 ; 3 7 ,2 6 ; D an iil 9 , 27; O sea

2 ,2 0 -2 5 ; Zaharia 11, 4 -1 7 etc.
38 în ed iţia 1988 a S fin tei S cripturi, av em : „ P rin n e r u ş in a r e a d e s fr â n ă r ilo r e i, a
p â n g ă rit ţara ş i s -a d e s frâ n a t cu p ie tre le şi cu le m n e le ". „ R e c u n o a ş te -ţi în s ă v in o v ă ţia
132 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D â n su l o ste n it d e călătorie şi de arşiţa cea care era atunci. Iar D om nul,

ştiin d că sa m arin e a n ca avea să tragă [aducă] către El m ai toată cetatea, şi
c u m că s a m a r in e n ii v o r cred e în tru El, zice: „«Eu am d e m â n ca t o
m â n c a re » , a d ică m ântu irea oam enilor, căci atâta o poftesc p e aceasta, cât
n ici u n u l d in voi [nu pofteşte] m âncarea cea sim ţită. Iar această «m âncare»
p e care o «am d e m â n c a t », «voi», ucenicii M ei, «nu o ştiţi» . C ăci, fiindcă
su n te ţi în că g ro şi [îngroşaţi, trupeşti] şi nu pu teţi înţelege cele care se
g ră iesc de M in e în chip um bros, pentru aceasta nu ştiţi că Eu n um esc
« m â n ca re» m ân tu irea o am en ilor". încă şi în alt chip [înţelege]: „«N u o
ş tiţi» a c e a stă « m â n c a re » , p en tru că nu ştiţi că vor cred e întru m in e
sa m a rin e n ii şi se v o r m ân tu i".
A şad ar, ce fac ucenicii? încă stau întru nedum erire dacă „nu cum va l-a
a d u s L u i c in e v a să m ă n â n ce ?" C ăci nu îndrăznesc, p en tru evlavia cea
o b işn u ită a lor, să-I pu nă Lui întrebare. însă El, cu toate că aceia nu L-au
în treb a t, le d esco p eră ceea ce um bros s-a grăit şi zice: „«M ân carea M ea
e s te să fa c v o ia C e lu i C e M -a trim is pe M in e » , căci voia lui D um nezeu
este m â n tu ire a oam enilor, «şi să săvârşesc lu cru l L u i» ". C ăci, Proorocii şi
L eg ea n u au p u tu t „să săv ârşească lu cru l" lui D um nezeu, că nu au fost ei
d e să v â rşit [d esăv ârşiţi], fiindcă arătau închipuiri şi um bre ale bun ătăţilor
celo r ce a v ea u să fie, iar D om nul „a săv ârşit lu c ru l" lui D u m n ezeu - zic
m â n tu ire a şi în n oirea noastră.
Sa în ţeleg i în că „ lu cru " al lui Dum nezeu pe om , pe carele l-a „săvârşit"
n u m a i F iu l lu i D u m n ezeu , fiind că întru Sine a arătat firea n oastră fără de
p ă ca t, şi în tru tot lu cru l b u n , prin dum nezeiasca petrecere [vieţuire] cea
în tru p , d e să v â rşit [d esăvârşit] şi d eplin pe dânsa o a v ăd it [adeverit] a fi,
şi, p â n ă în sfârşit, lu m ea o a b iru it (loan 16, 33).
în c ă şi L egea, „ lu c ru " al lui D u m nezeu este, pentru ca este „scrisă de
d eg e tu l lu i D u m n e z e u " (Ieşire 31,18), pe care D om nul [H ristos] o a săvârşit
[p lin it]. „ C ă c i s fâ r ş itu l L eg ii este H risto s" (Romani 10,4), ca unul C are a
fă cu t d e a u în c e ta t to ate cele ce se săvârşeau în Lege şi le-a străm u tat pe
a cestea d e la slu jirea cea trupească către [înspre] cea duhovnicească.
Iar D o m n u l, de m u lte ori grăieşte um bros, ca m ai cu lu are-am in te să
îi fa că p e a scu ltă to ri şi să-i d eştepte [trezească] pe ei spre a întreba şi a se
în v ă ţa c e e a ce [în ch ip ] acoperit se grăieşte.
Ia r „ m â n c a re " n u m in d [H ristos] m ântuirea oam enilor, îi învaţă p e
u ce n ici ca şi ei, câ n d se vor h iroton i învăţători ai lum ii, p u ţin ă grijă să aibă

ta , c ă c i te -a i a b ă tu t d e la D o m n u l D u m n ezeu l tău ş i te-ai d esfrân at cu d u m n ezei străin i

s u b to t a rb o re le u m b ro s , ş i g la su l M eu n u l-a i ascu ltat” (Ieremia 3 , 9 , 13).
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 4 133

pentru m âncarea cea trupească, toată pofta [poftirea, jin d u irea] stră m u -
tându-o spre a m ântu i oam enii.
Şi însem nează [cuvântul] că şi bucatele cele care se ad u ceau d e la
vreunii, D om nul le prim ea - căci zic ucenicii: „N u cu m v a I-a a d u s L u i
cineva să m ă n ân ce ?" Iar aceasta n u o făcea El, ca şi cu m ar fi avut treb u in ţă
de slujirea cea de la alţii, căci cu m este cu p u tin ţă să aibă treb u in ţă d e
aceasta „C el C are dă hrană la to t tru p u l"? (Psalm 135, 25). în să D o m n u l
făcea aşa, ca aceia care aduceau h ran ă, plată [răsp lată] să aibă şi s ă se
obişnuiască ei, ca şi p e alţii a-i h răn i, în că, şi ca să d ea p ild ă tu tu ro r
oam enilor a n u se ruşina de sărăcie, n ici a so co ti greu lu cru a se h ră n i d e
la alţii. Iar m ai vârtos [cu prisosinţă] d ascălilor [p ov ăţu ito rilor], şi p re a d e
nevoie le este aceasta - adică a-i avea pe alţii p u rtăto ri d e grijă p e n tru
hrană - ca ei fără de sm ulgere [îm piedicare, străm u tare] fiind , să slu je a scă
slujba cuvântului (Matei 10,9-10). Pentru aceasta, şi u cen icilo r le-a p o ru n cit
a se hrăni de la cei care prim eau învăţătura lo r (M atei 10,11).

4,35-38: N u ziceţi voi că m ai su n t patru lu n i ş i v in e se ce rişu l? Ia tă z ic

vouă: R id icaţi o ch ii voştri şi p riv iţi h old ele că su n t a lb e p en tru s e c e r iş 39.
(36) Iar cel ce seceră prim eşte p lată şi adună ro ad e sp re v iaţa v e şn ic ă 40, ca
să se bucure îm p reu nă şi cel ce seam ănă şi cel ce seceră. (37) C ăci î n a cea sta
se adevereşte cuvântul: C ă u nu l este sem ăn ătoru l şi a ltu l se ce ră to ru l. (38)
I Eu v-am trim is să seceraţi ceea ce v oi n -aţi m u n cit; a lţii a u m u n c it ş i v o i
; aţi in trat în m u n ca lo r41. <4,3S) Matei 9,37 /Luca io, z
în ce p e acu m m ai a rătat [ad ev erit] a d e sc o p e ri u ce n ic ilo r c e le ce
I întunecos [um bros] m ai înainte s-au grăit. C ăci grăieşte: „«V o i z ic e ţi» ,
adică socotiţi că «secerişu l» cel sim ţit [văzut], în tru aceste p atru lu n i, cu
adevărat va veni. însă Eu vă zic v ouă că a sosit « secerişu l» cel d u h o v n icesc"
- iar acestea le zicea D om nul pen tru sam arinenii care acu m v en eau la El.
j „«R id icaţi och ii v oştri», ori pe cei gânditori, ori pe cei sim ţitori, «şi p riv iţi»
m ulţim ea sam arinenilor celor care vin şi su fletele lo r cele osârd u ito are şi
gata [gătite] spre credinţă, care, ca nişte « h o ld e a lb e » , au treb u in ţă d e
«seceriş». C ăci p recu m spicele, cân d se albesc, su n t g ata sp re se ce riş, aşa
şi aceştia, spre m ân tu ire sunt g ă tiţi".

39 în ediţia d e la 1805, în loc de „p en tru s e c e riş", se g ăseşte „sp re se c e riş a c u m ".

40 In ediţia d e la 1805, în loc de „road e sp re v iaţa v e ş n ic ă ", se g ăseşte „ ro a d ă în
viaţă v eşn ică".
41 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ v o i n -a ţi m u n cit; a lţ ii au m u n c it ş i v o i a ţi in tr a t
în m u nca lo r", se g ăseşte „v oi nu v -aţi o ste n it. A lţii s -a u o s te n it ş i v o i a ţi in tr a t în
o ste n ea la lo r".
134 Capitolul 4 SFÂNTULTEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„Iar c e l ce seceră prim eşte plată şi adună roadă în viaţă v eşn ică, ca să
se b u cu re îm p reu nă ş i cel ce seam ănă şi cel ce seceră". Iar, ceea ce zice
D o m n u l, această în ţeleg ere are: „Proorocii «au sem ăn at», d ar nu «au
se ce ra t» , în să, pen tru aceasta, nu sunt lipsiţi de îndu lcire [veselire], ci
«îm p reu n ă» cu noi «se bucură», cu toate că nu «îm preună» cu noi «seceră».
L u cru care, la secerişurile cele simţite [văzute] nu este, căci acolo, de se va
întâm p la ca unul să sem ene şi altul să secere, m âhnire ü v a fi celui care nu
seceră. Insă la secerişurile cele duhovniceşti n u este aşa, ci şi Proorocii cei
care m ai înainte au propovăduit şi m ai înainte au înm uiat m inţile oamenilor,
«se b u c u ră îm p reu nă» cu voi, cei care i-aţi tras la m ântuire pe oam eni".
Ia r ceea ce zice: „Eu v-am trim is pe voi să seceraţi, ceea ce v oi n u v-aţi
o s te n it" , anum e pentru aceasta o zice D om nul, ca, atunci când îi va trimite
p e u cenici la propovăd uite, ei să nu se turbure, ca şi cum sunt trim işi la
lu cru cu anevoie şi cu osteneală, „căci lucrul cel m ai cu anevoie şi m ai cu
osteneală Proorocii l-au prim it, iar voi, la cele gata sunteţi trim işi".
Iar, prin „se ad ev ereşte cuvântul", spune oarecare din pildele ce se
grăiau îndeobşte42în norod: „Că im ul este sem ănătorul şi altul secerătorul".
Şi, v ezi, cum to ate le zice cu stăpânire şi cu putere: „Eu v-am trim is
pe v oi să se ce ra ţi". A u d ă, dar, şi cei dim preună cu blestem atu l M arcion43
şi cu M an ih eu şi cu cei asem enea lor, care Legea cea Veche o înstrăinează
de cea N ou ă, că şi de aici se vădesc şi se m ustră. C ăci, de era străină
[în străin ată] Legea cea Veche [de cea N ouă], cum, A postolii, au „secerat"
cele „ se m ă n a te " de Prooroci? Pentru această pricină, d e vrem e ce pe cele
ale L eg ii celei Vechi le-a u „secerat" A postolii, nu este străină [înstrăinată]
aceea de Legea cea N ou ă, ci, am ândouă una sunt.
A u d ă şi cei d im preună cu Arie, cum ca un Domn şi Stăpân îi „trim ite"
pe u cen ici. Şi îi „ trim ite ", ca de la cele păm ânteşti să-i „secere" şi să-i taie
pe cei care sunt lipiţi de acelea - şi elinii şi iudeii - şi în arie [ţarină, ogor]
să-i ad ucă pe d ân şii - în Biserică zic - , întru care, fiind aduşi, prin a fi
treiera ţi de ei - ad ică de d ascăli [povăţuitori] - şi prin a fi su p u şi lor, se
freacă; şi, lepădând tot ce este păios şi trupesc şi m aterie a focului, curate
g ră u n ţe [boabe] în jitn iţa cea cerească se pun. Apoi, şi „m ân care" I se fac
lu i D u m n ezeu , C are întru m ântuirea lor Se veseleşte [„Se b u cu ră"]. Astfel,
a „ s e c e ra t" P avel, d e la p ăm ân t tăin d u -n e şi în v ăţân d u -n e pe noi că
p etrecerea [vieţuirea] noastră „în C eru ri e s te " (Efeseni 6, 9; Filipeni 3, 20).

42 A d ică, vreun a d in vorbele, din zicerile care erau spuse d e obicei în p o p o r şi erau
cu n o scu te tuturor, înd eobşte.
43 P en tru M arcion şi M aniheu, vezi notele de la loan 3 , 14-15 şi 1, 9.
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIO AN Capitolul 4 135

Iar unii, c u ch ip d e g lu m ă, uneltesc [în treb u in ţează] şi la b ătrân i cu ­

vântul acesta - „ p riv iţi h o ld e le că su n t a lb e sp re s e c e r iş " ad ică p e n tru
cărunteţi şi secerişu l m orţii.

4, 39-42: Ş i m u lţi sam arineni din cetatea aceea au crezu t în El, p en tru
cuvântul fem eii care m ărturisea: M i-a spus toate câte am făcut. (40) D eci,
după ce au v en it la El, sa m a rîn en ii îl rugau să răm ân ă la ei44. Ş i a răm as aco­
lo două zile. (41) Ş i cu m u lt m a i m ulţi au crezu t p en tru cu v ân tu l Lui, (42)
iar fem eii îi ziceau: C red em n u nu m ai pentru cu v ân tu l tău, căci n o i în ş in e
\ am auzit şi ştim că A cesta este cu adevărat H risto su l, M ân tu ito ru l lu m ii.
■ Sam arin en ii cred pen tru cu v ân tu l fem eii, d eo arece, ca n işte p ricep u ţi
j [iscusiţi], au ju d eca t [socotit, chibzuit] întru ei că n u şi-a r fi v ă d it fem eia
I viaţa sa, ca să facă h a r [hatâr] altuia, dacă A cela C are era p ro p o v ă d u it d e
i dânsa, n u ar fi fost cu ad ev ărat vreunul m are şi m ai p re su s d e cei m u lţi.
Pentru aceasta, şi cred in ţa arătân d u -şi-o sam arin en ii p rin lu cru ri [lu crări,
fapte], „ îl ru g a u " pe El să fie pu rurea [neîncetat] la d â n şii, căci „a ră m â n e "
■ aceasta în sea m n ă - a lo cu i cu totul [deplin] la d ân şii. în s ă E l n u se p leacă
: [învoieşte] la aceasta, ci n u m ai „două z ile ră m â n e "; d re p t aceea, şi m u lt
j m ai m ulţi d in tre ei au crezu t p en tru în v ăţătu ra Lui.
I Căci E v a n g h elistu l n u pov esteşte graiu rile cele o se b ite şi m in u n ate
j ale în v ăţătu rii L ui, însă nouă n e dă să în ţeleg em d in sfâ rşitu l lu cru rilo r
I puterea d u m n ez eieştii L u i înv ăţătu ri. C ăci m u lte şi d in cele m a ri [fapte]
J le trec [sub tăcere] E v a n g h eliştii, căci nu scriu ei p e n tru arătarea cea cu
I trufie şi p en tru iu birea de slavă, ci ca să v estească ad ev ăru l. P en tru că, şi
] după ce a m ers D o m n u l la sam arineni, e cu p u tin ţă să-i fi în v ă ţa t oarecare
învăţături d u m n ezeieşti. D in această pricin ă, ch iar şi n ev ă z â n d ei vreu n
sem n [vreo m in u n e], cred şi „ îl roagă să ră m â n ă ". Ia r iu d eii, m ăcar că de
n enum ărate cu v in te şi sem n e [m inuni] au fo st în d e stu la ţi, în că îl gon eau
[alungau] (loan 4 ,1 -4 ). C u adevărat, „ v ră jm a şii o m u lu i s u n t c a sn ic ii lu i"
(Miheia 7, 5-6; M atei 10, 36).
Şi vezi cu m , întru p u ţin ă vrem e, norodul a în trecu t-o pe fem eia cea care
i-a învăţat pe dânşii, că n u -I zic Lui nici Prooroc, n ici „M ân tuitor al lui Israil",
ci „ a llu m ii" - şi cu articol: „A cesta este M â n tu ito ru l" C el C are chiar [deplin]
şi „cu ad ev ă ra t" i-a m ân tu it pe toţi. C ăci m ulţi au v en it ca să m ân tu iască -
şi Lege şi P rooroci şi în g eri însă A cesta este „ M â n tu ito ru l" C el A devărat.

M[1805] însă, altădată, samarinenii nu L-au primit pe El - căci aşa povesteşte Luca
-, ca pe unul Care era prieten al iudeilor, care lor le erau vrăjmaşi. Insă cei de
(9, 5 2 -5 3 )
acolo au fost alţii, deosebiţi de aceştia: aceia locuiau „într-un sat", iar, aceştia, în „cetate"
(după Zîgaben).
136 Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULG ARIEI

4,43-45: Ş i dup ă ce le două zile, a plecat de acolo în G alileea. (44) C ăci

Iisu s în s u ş i a m ărtu risit că u n Prooroc nu e cin stit în ţara lu i45. (45) D eci,
cân d a v e n it în G a lile e a , L-au prim it g a lileien ii, cei ce văzuseră toate câte
fă c u se EI în Ieru sa lim , la sărbătoare, căci şi ei v en iseră la sărbătoare.
(4r 43) Matei 4,12 /Marcu 1,14 /Luca 4,14 (4,44) Matei 13,57 /Marcu 6 ,4 /Luca 4,24
D u p ă c e a p lecat D om n u l din Sam aria, m erge în Galileea. Apoi, E v an ­
g h elistu l - ca să nu cerce [iscodească] cineva şi să răm ână întru n ed u m e­
rire, p en tru ca re p ricin ă n u era D om nul pururea [tot tim pul] în G alileea,
ci n u m ai u n eori m erg e la d ânşii, şi asta cu atât m ai vârtos [mult], cu câ t se
părea a fi El d in G alileea - zice că pentru aceasta nu petrecea D ânsul în
G alileea, d eoarece n ici o cin ste nu-I arătau aceştia, „căci Iisu s în s u ş i a
m ă rtu ris it că u n p ro o ro c în p atria sa cin ste n u a re".
C ă c i a v e m o b icei n oi, oam enii, ca, pe cei care ne sunt nouă o b işn u iţi,
să -i d e fă im ă m şi p u ru rea să luăm am inte la cei străini şi n eob işn u iţi.
A şadar, c u m [e aceasta]? N u v ed em şi pe m ulţi dintre cei ai aceleiaşi patrii,
cin stin d u -se? A şa este cu adevărat, însă prea rar se întâm plă u na ca aceasta;
iar, d e se v o r a fla cân d va vreu nii a fi cinstiţi în patria lor, cu m ult m ai
v ârto s v o r fi cin stiţi în p ăm ân t străin. De aceea, fiind asem ănată cinstea
cea d in p atrie cu cea din p ăm ân t străin, se va afla a fi necinste. C ăci, zavistia
n u -i lasă p e cei dintru aceeaşi patrie ca să dea cinstirea cea cuviincioasă, ci
p u ţin ă, p e aceasta o dau, socotind ruşine [şi necinstire] a lor slava celu i de
o se m in ţie cu dânşii.
D eci, d u p ă ce a v en it D om nul în Galileea, au crezut galileienii, fiind că
„ v ă z u s e ră " sem n ele [m inu nile] pe care le „făcu se în Ie ru sa lim ". în să
sam arinenii su n t m ai bun i, căci ei, încă şi fără de sem ne [minuni] au crezut,
d in tru cu v â n tu l fem eii.
Şi, v ez i, pretu tin d en ea, că aceia care se par a fi lepădaţi, sporesc întru
cred in ţă - zic d e sam arineni, precum şi de galileieni, căci şi pe aceştia îi
d efăim au , ca p e aceia care erau m ai ţărani [poporeni, câm peni] şi pentru
aceasta şi ziceau că: „P rooroc d in G a lile e a nu s-a rid icat" (loan 7, 52)
iar cei care se socotesc aleşi, sunt lepădaţi, p recu m erau iudeii cei din
Ieru sa lim (M atei 15,1-14). Aşadar, cu cuviinţă şi noi, cei de alt neam , am
fost prim iţi. C ăci ar fi p u tu t zice cineva că „în p atria S a ", adică în Sinagoga
iu d eilor, „ P ro o ro cu l" H ristos „nu a avut c in ste ", aşa precum ar fi trebuit
[ar fi fo st cu cu v iin ţă] după cuvântul lui M oise: „Prooroc va rid ica v ou ă
D o m n u l" (Deuteronom 18,15).

45 în ediţia de la 1805, în loc de „că un prooroc nu e cinstit în ţara lui", se găseşte „că
prooroc în patria sa cinste nu are".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 137

4, 46-50: D eci iarăşi a m ers în Cana G a lile ii, u n d e p re fă c u se ap a în

vin. Ş i era u n s lu jito r regesc46, al căruţ fiu era b o ln a v în C a p e rn a u m .
(47) A cesta, au zin d că Iisu s a v e n it din Iu d ee a în G a lile e a , s-a d u s la El
şi II ruga sa S e cob oare şi să v in d ece47 pe fiu l lu i, căci era g ata să m oară.
(48) D eci Iisu s i-a zis: D acă n u v eţi vedea se m n e şi m in u n i, n u v e ţi cred e.
(49) S lu jito ru l regesc a z is către El: D o a m n e, co b o a ra -T e 48 în a in te d e a
m uri co p ilu l m eu. (50) Iisu s i-a zis: M ergi, f iu l tău tră ie ş te 49. Ş i o m u l a
crezut în cu v ân tu l p e care i l-a spu s Iisu s şi a p lecat.
( 4, 4 6 ) loan 2 , 1 -1 1 ( 4 , 43 ) Matei 1 2 ,3 9 ; 1 6 , 1 - 4 ) M a rcu 8 ,1 2 / Luca 1 1 ,2 9 ) 1 Corinteni 1 ,2 2

N e aduce nouă am inte Evanghelistul de m inunea cea din C ana - „unde

prefăcu se apa în v in " - , ca, m ai întâi, să m ărească lau d a sam arin en ilo r,
căci zice că galileienii, atât din sem nele [m inu nile] cele ce s-au fă cu t în
Ierusalim , câ t şi din cele ce s-au făcut la d ân şii, L -au p rim it p e E l; iar
sam arinenii L -au p rim it n um ai din m ărtu ria fem eii şi d in în v ă ţă tu ra
D o m n u lu i; iar, ap oi, şi p en tru ca să n e a ra te n o u ă , că şi „ o m u l c e l
îm p ărătesc" din m inunea cea din Cana, a p rim it u n oarecare g â n d b u n
pentru H ristos, cu toate că, nu cel după cuviinţă.
Iar „ îm p ă ră tesc" îl n um eşte pe acesta, ori p e n tru că era d e n e a m
îm părătesc, ori pentru că avea altă oarecare d reg ăto rie b o ierea scă , ce aşa
se num ea. r
D ar oare, va zice cineva, acelaşi este acesta cu su taşu l cel d e la M atei?
Căci şi acela, în C apernaum e ra N u socotesc a fi acelaşi, ci altul. C ă ci acela,
şi voind H ristos să vină, îl opreşte zicând: „N u su n t v re d n ic ca să in tr i su b
acoperăm ântul m e u " (Matei 8, 8; Luca 7, 6), ia r acesta în casa sa îl trage
[grăbeşte] p e Iisus. Şi al aceluia „slu g a" era ţin u tă de slăbăn ogire (M atei 8,
6), iar al acestuia „ fiu l" - de friguri (loan 4,52). Ş i acolo, p o g o rân d u -S e din
munte50, a intrat în Capernaum (Matei 8,1,5)·, iar acum din Sam aria „a m e rs ",
şi nu în Capernaum , ci în C a n a Iar, mai apoi de toate, acela era „ su ta ş"
(Matei 8 , 5), iar acesta este „om îm p ărătesc" cu d reg ăto ria

46 în ediţia d e la 1805, în versetele 46 şi 49, în loc d e „ s lu jito r re g e s c ", se g ă se şte „om

îm p ărătesc".
47 în ediţia de la 1805, în loc d e „să S e cobo are şi să v in d e c e ", s e g ă se şte „să S e
pogoare ş i să tâm ăd u iască".
48 în ediţia d e la 1805, în loc de „cobo ară-Te", se g ăse şte „ p o g o a ră -T e ".
19 în ediţia de la 1805, în loc d e „M erg i, fiu l tău tr ă ie ş te " , se g ă se şte „ M e rg i, f iu l tău
viu este ".
50 A dică, d u p ă ce D o m n u l a co b o rât de p e M u n te le F e r ic ir ilo r, u n d e a ro stit
în v ăţătu rile S ale , care su n t cu p rin se d e Sfân tu l A p o sto l M a te i în c a p ito lele 5 -7 a le
Evangheliei sale.
13S Capitolul 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIET

D eci, îl p ofteşte om u l cel îm părătesc pe D om nul ca „să S e pogoare să

tăm ăd u iască p e fiu l lu i" , iar Domnul îi atinge51 pe el, că nu avea de săvârşit
[d esăv ârşită] credinţa, ci din parte; căci, ceea ce a zis: „Pogoară-Te m ai
în a in te de a m uri fiu l m e u ", slăbiciunea credinţei lui o arată, anum e că
nu cred ea că de se v a şi întâm pla să moară el, pu ternic este D om n u l să-l
în v icz e . D eci, pentru acestea atingându-1 pe el, zice [M ântuitorul]: „D acă
n u v e ţi v ed ea se m n e şi m in u n i, n u veţi cred e", încă dim preună cu el şi
p e ceila lţi cetăţen i d in C apernaum prihănindu-i. Căci, pretu tin den ea se
v ed e că su n t prihăn iţi, pentru m ulta necredinţă (Matei 1 1 , 23; Luca 10,15).
D eci, fiind că slab era la socoteală [socotinţă] om ul cel îm părătesc, şi-L silea
pe D o m n u l ca să Se pogoare spre tăm ăduirea copilului, arătân du-i lui
M â n tu ito ru l că, şi nefiind de faţa, poate să-l tăm ăd u iască, zice: „M erg i,
fiu l tău v iu e s te ". D rep t aceea, copilului - frigurile, iar părintelui - n ecre­
d in ţa i-a vindecat.
Şi să ştii, că u na este „ m in u n ea ", şi altceva, „ se m n u l". C ăci „ m in u n e "
este ceea ce este în afară de fire - precum a deschide ochii celu i care s-a
n ă scu t orb şi a învia m ort; iar „sem n ", ceea ce n u este afară de fire - precum
a v in d eca bolnav.
în că şi acum va săvârşi Dom nul această m in u ne, la tot cel care „se
d u ce la E l". A dică, „om îm părătesc" este tot om ul [orişicare om ], nu num ai
ca şi cel care este ru d en ie a îm păratului tuturor - din pricin a su fletu lu i
ci şi ca acela care însuşi a prim it îm părătească m cepătorie peste toate (Facere
1, 28; 9 ,1 , 7).
Ş i, d e m u lte ori se află cineva având m intea ca pe u n „ fiu " , în tru rea
stare fiind acesta d in sp re focul îndulcirilor celor necuviin cioase şi dinspre
p o fte. D eci, dacă „va v en i la Iisu s şi îl va ru ga pe El să S e p o g o a re " -
a d ică să u n eltească [chivernisească] pogorâre a iu birii de oam eni - , să-i
şi a ra te Lui păcatele, m ai înainte de a nu fi de săvârşit [desăvârşit] om orât
de b o a la poftelor. C ă ci, de nu ni Se va „ p o g o rî" n ou ă D u m n ezeu , ci la
fă ră d e le g i va lua am in te şi după acelea n e va cerca [cerceta], oare cine
va p u te a suferi? (Psalm 129, 3). Deci, dacă „se duce la E l" , p recu m s-a
z is, v a d ob ân d i ceea ce cere, şi va lua-o pe m intea sa săn ătoasă. în să vezi
şi ce zice D om nul către el: „M ergi, fiu l tău viu e s te " - adică nu fi nem işcat
c ă tre lu cru l cel b u n , ci „m erg i", şi m işcare n eîn cetată arată către lucrul
cel b u n , căci atu n ci „ fiu l tău este v iu ". Iar d e v ei în ceta a „ m e rg e ",
n e g re ş it va „ m u ri" m in tea ta, prin nem işcarea cea către lu cru l b u n luând
o m orâre.

51 „îl atinge" cu înţelesul că îl împunge, îl îmboldeşte prin mustrare.

TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 4 139

4,5 1 -5 4 : Ia r p e cân d e l cob ora, slu g ile l-au în tâ m p in a t, sp u n ân d u -i că

fiul lu i trăieşte. (52) Ş i cerea, d eci, să afle d e la ele ce a su l în care i-a fo s t
mai b in e . D e c i i-a u sp u s că ie ri52, în ceasul al şa p telea , l-au lăsat frig u rile.
(53) A şa d a r ta tă l a cu n o scu t că în ceasu l acela a fo s t în care Iis u s i-a zis:
Fiul tă u tră ieşte53. Ş i a crezu t e l şi toată casa lu i. (54) A ceasta este a d o u a
m in u n e 54 pe care a fă cu t-o iarăşi Iisu s, v en in d d in Iu d ee a în G a lile e a .
S p ă im â n tâ n d u -s e slu g ile d e sc h im b a re a c e a g ra b n ic ă a b o lii, î l
în tâm p in ă p e stă p â n u l lor, şi îi v estesc lui desp re săn ătatea fiu lu i. C ăci n u ,
aşa, d e rând [sim p lu ] şi cu m s-a r fi întâm p lat, ci, d eod ată, s-a iz b ă v it d e
friguri, p en tru a ceea s-a şi arătat că lucrul acesta nu este cev a al firii, c i a l
puterii lui H ristos. Şi, în ţeleg ân d de la slugi care a fost ceasu l întru care i-a
fost co p ilu lu i „ m a i b i n e " - adică în care m ai sp re b in e şi m ai sp re să n ă ta te
a v e n it co p ilu l - , cred e D o m n u lu i de săvârşit [d esăv ârşit], căci cred in ţa
lui cea m ai d in a in te n u era de săv ârşit [d esăvârşită].
Şi să n u -m i z ic i [m ie] că n -ar fi venit [tatăl la Iisu s], d e n -a r fi cre z u t
[întru El]. C ăci, d in d rag ostea cea către fii, p ărin ţii ob işn u iesc a v en i n u
num ai Ia d octorii către care au n ăd ejd e, ei şi la cei n eîn v ăţaţi şi fără d e
iscusin ţă, v oin d ei ca n im ic să n u lase, din cele care se cu v in . D eci, a v e n it
din cred in ţă - d a că şi p e aceasta o vom so co ti a fi aşa cev a - în să d in
cred inţă rece şi n u de să v ârşit [d esăvârşită], care n ici cred in ţă n u s-ar fi
pu tut n u m i. In să , a tu n c i a crezu t d e săvârşit [d esăv ârşit], cân d şi p e n tru
„ceasu l a c e la " a în ţeles.
D ar, p en tru ca re p ricin ă zice E v an g h elistu l că „acesta este al d o ile a
sem n p e care Iis u s l-a fă c u t" în C ana? C a să-i arate p e sam arineni v red n ici
de m u lte lau d e, că c i sp u n e: „M ăcar de s-a şi făcu t «al d o ile a se m n » acesta,
însă n u au a ju n s g a lileien ii la în ălţim ea acelora care n u au v ăzu t n ici u n
sem n ".

52 [1 S 051A d o u a z i a u v e n it slu g ile, d eoarece C a p ern a u m u l era d ep arte d e C an a ş i

nu au p u tu t e i, ca în tru a ce e a şi zi, să-i ad ucă v eştile cele b u n e d esp re săn ătatea co p ilu lu i
(după Z igaben ).
53 în ed iţia de la 1805, în loc d e „ F iu l tău tră ie şte ", se g ă se şte „F iu l tău v iu e s te ".
* in ed iţia d e la 1805, în loc d e „a d o u a m in u n e ", se g ăseşte „al d o ile a s e m n " , c u
u rm ăto area notă: [1805] îl n u m e şte „al d o ile a " pe acesta, n u ca ş i c u m d u p ă cel d in tâi —
al p refacerii apei în v in - n u s-a m ai făcu t altul în toată P alestin a, ci că în C a n a G alile ii,
după c e l d in tâi d e la n u n tă , cel d e al doilea s-a făcut acesta (d u p ă Z igaben).
140

-ί ■I - -,· i ■

C a p it o l u l 5
Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.
Iisus vorbeşte despre puterea Sa dumnezeiască1

5 ,1 -4 : D u p ă a cestea era o sărbătoare a iu d eilor2 şi Iisu s S -a su it la

Ie ru sa lim . (2) Ia r în Ieru sa lim , lân g ă P oarta O ilo r, era o scăld ăto are3,
ca re s e n u m e a p e e v reieşte V itezd a, având cin ci pridvoare. (3) în acestea
z ă cea u m u lţim e de boln av i, orbi, şch iop i, uscaţi, aşteptând m işcarea apei.
(4) C ă c i u n în g e r a l D o m n u lu i se co b o ra Ia vrem e4 în scăld ăto are şi
tu rb u r a ap a şi c in e in tra în tâ i, d u p ă tu rbu rarea ap ei, se fă cea săn ăto s, de
o ric e b o a lă era ţin u t. (5, d Neemîa 3, v, 12,3 9
„Era p razn ic al iu d eilo r" - socotesc că acela al celor cincizeci de zile5 - şi
D o m n u l „[la Ieru salim ] S-a su it" întru acesta: mai întâi, ca să n u se pară că
este potrivnic Legii, ci să se vadă că prăznuieşte dimpreună cu cei m ulţi; iar,
apoi, şi ca pe m ai m ulţi să-i tragă Ia Sine prin semne [minuni] şi prin învăţătură,
şi, m ai vârtos [cu prisosinţă], pe norodul cei fără de vicleşug. Căci, la praznice

1în ediţia de !a 1805, titlul capitolului este: „ P en tru ccl ce a v ea tre iz eci ş i o p t de a n i în
b oală, P e n tr u iu d e i câ n d că u ta u s ă -L o m oare p e Iisu s",
2 In ediţia de la 1805, în loc de „o sărbătoare a iu d e ilo r", se găseşte „prazn icul
iu d e ilo r " .
3 în ediţia de la 1805, în loc de „iar în Ierusalim, lân g ă Poarta Oilor, era o
scăldătoare", se găseşte „şi este în Ierusalim scăldătoarea Oilor", cu următoarea nota:
[1805] în alte izvoade în loc de „scăldătoarea Oilor", se găseşte „scăldătoare, la a Oilor".
După aceste izvoade, tâlcuind şi Zigaben, zice că era în Ierusalim o scăldătoare, în locul
care se chema „a Oilor", care aşa era numit, ori dintr-un obicei vechi şi de rând [simplu,
de obşte], ori pentru că acolo se adunau oile cele pentru jertfă şi se spălau măruntaiele
lor în acea apă, Iar alţii zic că era în Ierusalim scăldătoare la poarta Oilor, de care poartă
pomeneşte şi Neemia (3, Ϊ, 32; 1 2 ,3 9 ). Iar aceasta se numea aşa - „a Oilor" - poate din
pricina scăldătorii întru care se spălau măruntaiele lor.
4în ediţia de la 1805, în loc de „se cobora la vreme", se găseşte „la vreme se pogora",
cu următoarea notă: [1805] In care vreme „se pogora" îngerul e neştiut, tot astfel cum
necunoscut este şi de câte ori într-un an. Iar Sfântul Teofilact nu spune nimic despre
aceasta, însă mai jos (loan 5, 5-7) zice că slăbănogul, nădăjduind a se izbăvi de boală în
fiecare an, era, însă, împiedicat de cei mai tari [cei mai în putere, care i-o luau înainte]. Iar
Zigaben scrie că, zicând Evanghelistul, că „la vreme se pogora", a arătat că nu întotdeauna
se făcea minunea, ci la vreme neştiută oamenilor, însă de multe ori într-un an - după
cum socoteşte el [Zigaben], Căci, tocmai din această pricină şi zăceau, în acele pridvoare
mulţime mare de bolnavi.
5 Despre acest praznic iudaic, vezi D euteronom 16, 9-12 şi tâlcuirea de la loan 7 , 1-5.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 141

obişnuiesc a se aduna îm preună şi ţărani [poporeni] şi m eşteri d e prin cetăţi,

fiindcă în celelalte zile, se îndeletnicesc cu lucrările lor.
Iar „scăldătoare a O ilo r" se numea, fiindcă oile cele sp re je rtfă erau
adunate în acel loc, şi m ăruntaiele lor cele dinlăuntru se spălau a c o la Ia r cei
mulţi aveau părerea că num ai dintru a se spăla acolo m ăruntaiele dobitoacelor
celor de jertfă lua apa o oarecare putere mai dum nezeiască, pentru aceasta şi
îngerul se pogora la apa aceasta, ca la una aleasă şi făcea m inuni.
Aşadar, se vede că dum nezeiasca Pronie, d e d em u lt făcându-te [deschi-
zându-le] cale iudeilor spre credinţa cea întru H ristos, m ai în ain te a râ n d u it
m inunea acestei scăldători. Deci, fiindcă avea să fie d at Botez, care are m u ltă
putere şi d ar pream are - de vrem e ce curăţeşte p ăcatele şi face v ii su fletele
- pentru aceasta, D um nezeu, m ai înainte p reîn ch ip u ie „ b o tez" în tru cele
iudaiceşti şi le dă lor şi apă ce curăţea întinăciunile - care n u erau cu adevărat
[întinări], ci se păreau a fi, precum cele din atingerea d e m ort, ori d e lepros
şi altele asem enea acestora - , în că le dă lor şi m in u n ea acestei scăld ători,
care îi povăţuieşte [călăuzeşte] pe dânşii spre p rim irea B otezu lu i. C ăci,
„în g er la vrem e se pogora, turbura ap a" şi p u tere tăm ăd u itoare p u n ea în-
tr-însa, deoarece, cu adevărat, nu firea apei num ai prin ea în săşi tăm ăd u ia -
căci, dacă ar fi fost întru acest fel, întotdeauna a r fi d at v in d ecare - , c i toată
[plinirea] aceasta sta întru lucrarea îngerului.
A şa şi la noi: a p a Botezului este apă de rân d [sim p lă], în s ă d u p ă ce
prim eşte d aru l D u h u lu i, prin d um n ezeieştile ch em ări6, d ezleag ă b o lile
cele su fleteşti şi de este cineva „ o rb " - orbit la o ch ii su fletu lu i şi n u p o a te
să d eo seb ească b in ele d in rău - şi de este „ ş c h io p " - n e m iş ca t că tre
săvârşirea lucrului celui bun şi înspre sporirea cea către m a i b in e - şi de
este „u sca t" cu totul şi deznăd ăjd uit şi nu are îm p ă rtă şire d e n ici u n lu cru
b u n , pe toţi îi v in d ecă „ap a" aceasta. Iar atu n ci b o a la li se făcea v reu n o ra
sm inteală [poticnire, pied ică7] d e a se vindeca, iar acu m n ici o îm p ied ica re
nu avem ca să ne b otezăm ; căci, nu dacă unul se v a v in d eca, ceilalţi răm ân
n evind ecaţi, ci, m ăcar toată lum ea de s-ar aduna, n u se îm p u ţin ea z ă [n ici­
decu m ] d aru l [Botezului].

5 ,5 -7 ; Ş i era aco lo u n om , care era b o ln av d e tre iz e ci şi op t d e a n i. (6)

Iisu s, văzându-1 pe acesta zăcând şi ştiin d că e s te aşa în c ă de m u ltă v rem e,
i-a zis: V o ieşti să te fa ci săn ătos? (7) B olnav u l I-a răsp u n s; D o a m n e , n u

6 Vezi într-una d in ed iţiile M olitfeln icu lu i, ru g ă ciu n ile p e n tru sfin ţire a ap e i, d in
rânduiala Sfântu lu i Botez.
7 Adică cei „ u sca ţi’' (paralitici), prin însăşi boala lo r e rau îm p ie d icaţi să aju n g ă la
ap ă, deoarece erau în nepu tinţă de a se m işca Vezi con tin uarea tâlcu irii S fân tu lu i Teofilact.
142 Capitolul S SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

am om , ca să mă arunce în scăldătoare, când se turbură apa; că, până când

v in eu , a ltu l se coboară8 înain tea mea. <s, 7) Psalm n , 13
D e m irare este răbdarea slăbănogului: „treizeci şi opt de a n i" avea în
b oală şi în fiecare an nădăjduind el a se izbăvi de boală, pân d ea [vrem ea
pogorârii îngerului], însă era îm piedicat de cei m ai tari [mai în putere]9. Şi,
cu toate acestea el nu se depărta, nici nu se deznădăjduia. Pentru aceasta, îl
şi întreabă pe el D om nul [„Voieşti să te faci săn ătos?"], vrând ca să ne arate
nouă răbdarea om ului aceluia. Căci, cu adevărat, nu pentru ca să afle îl
întreabă, căci nu num ai de prisos e aceasta, ci şi fără de socotinţă este a-1
întreba pe bolnav de voieşte să se însănătoşească. Deci, p recu m am zis,
anum e pentru aceasta îl întreabă, ca să ne arate nouă răbdarea om ului.
A şadar, ce zice acela? C u m ultă blândeţe îi răsp un d e: „Aşa, D oam ne,
cu ad evărat, voiesc, însă «nu am om» care să poată «să m ă aru nce» în
a p ă ". N ici o hulă n u a grăit drept răspuns, nici n u L-a alu n gat pe H ristos,
ca şi cu m l-ar fi întrebat o întrebare fără de rost, n ici nu şi-a b lestem a t ziua
n a ş te rii - p recu m fa cem noi, cei p u ţin i la su fle t, şi, m a i v â rto s [cu
p risosin ţă], întru b oli m ai uşoare căzând ci b lâ n d şi cu u m ilin ţă îşi dă
răsp u n su l, m ăcar că nu ştia cine este Cel C are îl întreabă. în să, poate,
[slăbănogu l] socotea num ai aceasta: că îi va fi lu i de folos H ristos ca să-l
p og oare în apă, şi, prin graiurile acestea, voieşte să-L tragă la sin eşi şi să-L
p lece [spre ajutor].
Şi n u i-a zis H ristos: „Voieşti să te v in d ec?", ca să n u se pară că S e
făleşte.

5 ,8 -2 0 : Iisu s i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul ş i u m b lă . (9) Ş i în d a tă om u l

s-a fă cu t sănătos, şi şi-a lu at patul şi um bla. D ar în ziu a aceea era sâm bătă.
(10) D e c i ziceau iu d e ii către c e l vindecat: Este zi d e sâ m b ă tă şi n u -ţi este
în g ă d u it10 să-ţi iei patu l. Î5,S) Isaia35,8-9/Malei9 ,6 /Marcu2,10/Luca 5,24(5,9) loan 9,14
<5,10) Ieşire 2D, 9-10 /Deuteronom 5,13 /leremia 17,21-27 /Matei 12,2 /Marcu 2,24; 3,4 /Luca 6,2; 13,14
P o ru n ce şte [D o m n u l] să-şi „ia p a tu l", v râ n d să fie în c re d in ţa tă
m in u n ea pe care o făcuse, ca nim eni să nu socotească că a ce l lu cru era
v reo nălucire. Căci, dacă m ădularele lui nu s-ar fi întărit [îm putern icit] cu
ad ev ărat şi foarte tare [cu prisosinţă], nu ar fi p u tu t să-şi p o arte patul.
Şi n u cere de la el credinţă m ai înainte de vin d ecare, p re cu m de la alţii
oarecare (Matei 9, 28; Marcu 5 ,3 6 ; 9, 23; Luca 8, 50; loan 11, 40), pen tru că

8 în ediţia de la 1805, în loc d e „se cobo ară", se g ăseşte „se p o g o a ră ".

9 A dică era îm piedicat să ajungă în scăldătoare din însuşi faptul că a lţi b o ln av i erau
m ai în p u tere şi ajungeau înaintea lui la apă.
10 In ediţia de la 1805, în ioc de „nu-ţi este în g ă d u it", se găseşte „n u s e cade ţie " .
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 143

bolnavul în că nu îl v ă z u se pe E l făcând v reu n sem n [vreo m in u n e ]; căci,

şi de la aceia de la ca re cerea D om n u l cred inţă, n u m ai în ain te d e m in u n i
cerea d e la e i cred in ţă, ci d up ă ce făcuse în ain tea lo r m in u nile.
Şi, v e z i, cu m d e în d a tă ce a auzit, în d ată a şi crezu t? C ăci n u s-a în d o it
întru sin eşi, nici n u a zis: „O are nu este b â rfito r A cesta C are în tru această
clipă îm i p o ru n ceşte să m ă scol? Treizeci şi op t de ani am în b o ală şi n u a m
dobândit v in d eca re, şi acum aşa, de înd ată, să m ă s c o l? " N im ic d e a ce st
fel n u a zis, ci, crez â n d , „s-a sc u la t".
i Iar „ sâ m b ă ta " îl v in d ecă, învăţân d u-i p e oam en i ca în alt ch ip [fel] să
, înţeleagă râ n d u ielile L eg ii, şi n u prin înţelegerea tru p ească a în ce tă rii d in
j lucruri să li se p a ră că ei cinstesc sâm băta, ci p rin d ep ărtarea d e la c e le
; rele. F iin d că n u o p rea Legea a face b in e cuiva „ sâ m b ă ta " - , L e g e a fiin d a
I iui D u m n ezeu , C a re pururea face bine.

i 5 , 11-13: E l le -a ră sp u n s: C el C e m -a fă cu t să n ă to s, A cela m i-a z is: Ia -

: ţi p atu l şi u m b lă 11. (12) E i l-au în tre b a t: C in e e s te o m u l care ţi-a zis: Ia -ţi
patul ş i u m b lă ? (13) Ia r cel v in d ecat n u ştia c in e este, căci Iisu s S e d ă d u se
j la o p arte d in m u lţim e a care era în acel lo c 12.
Se cu v in e a n e m in u na de îndrăzneala cea către iu dei a acestu i om , căci
stând ei asupra lu i şi zicându-i: „N u ţi se cade ţie a-ţi lu a patu l, d in p ricin a
sâm b etei", el cu în d răzn eală îl propovăduieşte p e Făcătoru l său d e b in e :

11 Pentru aceste cuvinte ale Mântuitorului, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă

aşa: „Cel slâbănogit prin plăcerile trupului nu e în stare nici de lucrarea virtuţilor şi nu
se mişcă uşor nici spre cunoştinţă. De aceea nu are nici om, adică gând înţelept, ca atunci
când se turbură apa, să-1 arunce în scăldătoare, adică în virtutea capabilă de cunoştinţă
care vindecă toată boala. Căci suferind de moleşeaiă şi de nepăsare, tot amână aceasta şi
astfei e luat pe dinainte de altul, care-I împiedică să ajungă la vindecare. De aceea zace
38 de ani de boală. Căci cel ce nu priveşte creaţiunea vă2ută spre slava lui Dumnezeu, ca
să-şi urce gândul cu evlavie spre cea inteligibilă, rămâne cu adevărat bolnav atâţia ani
câţi s-au amintit mai sus. Fiindcă numărul 30, înţeles natural, însemnează firea sensibilă,
precum privit practic însemnează virtutea cu fapta. Iar numărul 8 înţeles natural arată
firea inteligibilă a celor netrupeştl, precum privit gnostic arată teologia atotînţcleaptă.
Cel ce nu e mişcat de acestea spre Dumnezeu rămâne olog până când, venind Cuvântul,
îl învaţă pe scurt chipul vindecării, zicând: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă», adică îi
porunceşte să-şi ridice mintea din iubirea de plăcere ce o leagă şi să-şi ia trupul pe umerii
virtuţilor şi să plece la casa sa, adică la Cer. Căci e mai bine ca ceea ce este inferior să fie
luat pe umerii faptei de ceea ce este superior spre a fi dus spre virtute, decât ca ceea ce
este superior să fie purtat de moleşeala celui inferior spre iubirea de plăceri" (F ilo c a lia
ro m â n ea sc ă . C e le 2 0 0 d e c a p e te d es p re c u n o ştin ţa d e D u m r te z e u , cap 80, vnl. 2, ed. Humanitas,
Bucureşti, 1999, pp, 156-157).
i:în ediţia de la 1805, în loc de „Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în
acel loc", se găseşte „Iisus Se dăduse în lături, norod fiind întru acel loc".
144 Capitolul 5 SFÂNTULTHOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ C el C e m -a făcut săn ătos. A cela m i-a z is ", ca şi cu m ar fi zis unele ca

acestea: „Bârfiţi şi grăiţi nebuneşte, poruncindu-m i m ie ca să n u m ă plec
C elu i C are m -a izbăvit de o boală atât de îndelungată şi grea".
Iar iu d eii nu-1 întreabă pe el: „Cine este cel ce te-a făcu t săn ăto s?", ci:
„ C in e este om u l care ţi-a zis: Ia-ţi p a tu l?", atât erau d e orbi, de bunăvoie,
către lu crul cel bun , iar cea care li se părea lor a fi călcarea sâm betei, o
în v ârteau în sus şi în jos.
Iar „Iisu s S e dăduse în lături [la o parte]", m ai întâi ca, nefiind El de
faţă, fără de nici o bănuială [presupunere] să se facă m ărturisirea cea pentru
săn ătate şi să nu se pară că om ul Ii face Lui har [hatâr, favoare], ci adevărul
îl m ărturiseşte; apoi, şi ca să nu se aprindă mai mult m ânia iudeilor. Căci,
d e obicei, şi num ai vederea celui pizm uit, nu m ică scân teie de zavistie
sloboade înlăuntrul celor care pizmuiesc. Pentru aceasta, lasă [D om nul] ca
lu crul să fie cercetat, căci iudeii cei care prihăneau, spre cercetare şi cuvinte
ad ucând u-o p e cea care se făcuse, m ai vestită o fac pe ea [pe m inune].

5 , 14-16: D upă aceasta Iisu s l-a aflat în tem plu şi i-a zis: Iată că te-ai
fă cu t sănătos. D e acum să nu m ai p ăcătu ieşti13, ca să n u -ţi fie cev a m ai
rău. (15) A tu n ci om ul a plecat şi a spus iu d eilor că Iisu s este C el C are l-a
fă cu t sănătos. (16) Pentru aceasta iu d eii prigoneau pe Iisu s şi căutau să-L
om oare, că făcea acestea sâm băta14. <s. w Luca u, ib
D in aceasta ce a zis-o Dom nul către slăbănogul: „Iată ca te -a i făcut
să n ă to s. D e acu m să n u m ai g reşeşti", învăţăm , m ai în tâi, că din păcate i
s-a n ă scu t acelui om boala; iar apoi, că adevărat este cu v ân tu l cel pentru
g h een a şi cu m că veşnică este m unca [cazna]. Şi unde su n t acu m cei care
zic: „Intr-un ceas am curvit, aşadar, cum fără de m oarte [pe v ecie], voi fi
m u n cit [căznit]?" C ăci iată că şi acesta [slăbănogul], nu a greşit întru acelaşi
n u m ă r de an i, întru câţi se m uncea [căznea], însă aproape o viaţă întreagă
d e om a ch eltu it întru lungim ea m uncii [caznei]. Pentru că n u se judecă
p ăcatele dup ă m ăsura vrem ii, ci după însăşi firea greşalelor.
îm p reu nă cu acestea n e învăţăm şi aceea: anum e că, ch ia r d acă grea
răsp lătire a m fi luat pentru păcatele cele m ai dinainte, dacă ap oi iarăşi
în tru aceleaşi păcate n e-am fi am estecat [încurcat, vârât], m ai grele vom
p ătim i şi [aceasta este] foarte cu cuviinţă. C ăci acela care n ici d e m unca
[cazna] cea m ai dinainte nu s-a făcut mai bun, spre mai m ari m unci [cazne]
se ad u ce [pe sine], ca u n nesim ţitor şi nebăgător de seam ă. *I

13 In ediţia de la 1S05, în loc de „p ăcătuieşti", se găseşte „ g re şe şti".

11 In ediţia d e la 1805, versetul 16 este: „Ş i p entru aceasta g o n eau p e Iisu s iu d eii şi
II cău tau p e E l să-L om oare, că acestea făcea sâm băta".
TALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN_________ Capitolul 5___________ 145

Şi pentru care pricină nu se muncesc [căznesc, ch in uie] toţi aşa? C ă ci p e

mulţi din cei răi îi vedem că sunt sănătoşi la trup şi tari [în pu tere] şi b in e
petrec [vieţuiesc] în zilele lor. însă aceasta, adică a n u p ătim i ei n im ic etici, li
se face lor m erinde de m ai mare muncă [caznă] dincolo. Şi aceasta arătân -
du-o, Pavel zice: „Fiind ju d ecaţi de D o m n u l" - ad ică aici [în v iaţa aceasta]
- „suntem certaţi [pedepsiţi], ca nu îm preu nă cu lu m e a sa fim o s â n d iţi" -
adică dincolo [în viaţa veşnică] (1 Corinteni 11,32); că ci cele d e aici su n t d e
sfătuire [povăţuire, îndem n], iar cele de acolo - de m u n că [caznă, ch in ].
Aşadar, cum ? Toate bolile sunt din păcate? N u toate, ci ce le m ai m u lte.
Căci unele su n t pentru păcate, precum şi a slă b ăn o g u lu i acestu ia. în c ă şi
în Cartea îm păraţilor vedem pe oarecare15 că a c ă z u t în d u rere d e p icio a re
pentru păcate (3 Regi 15, 23; 2 Paralipomena 16, 10-12). Ia r altele p en tru
buna slavă şi vestire [propovăduire], precum la Iov, ca s ă se arate fap ta lu i
cea bună (Iov 1, 21-22; 2 ,1 0 ; 42,12-16). în că se fac u n e le şi d in le n e v ire ,
precum din saţiul pântecelui şi din beţie. — - - --
Iar oarecare [unii], din ceea ce a zis D om nu l: „ D e acum să nu m a i
g reşeşti", socotind [cugetând, chibzuind] h o tărăsc [afirm ă] că p e a cest
slăbănog îl ştia D om nul că avea să-L arate p e El şi să -L v este a scă iu d e ilo r
după ce L-a a flat pe El în tem plu; şi anum e p en tru aceasta zice: „ D e acum
sa nu m ai g re ş e şti". însă nu este întru a cest fel, d e o a rece se v e d e că este
cucernic om u l, căci zice [Evanghelistul] că „ Iis u s l-a aflat" p e e l „în
tem p lu ". C ăci, de n-ar fi fost cucernic, la d esfrâ n are şi la d esfătare s -a r fi
dat pe sineşi, acasă alergând, şi ar fi scăp at d e tu rb a rea iu d e ilo r şi d e
răspunsurile p e care le cereau. Dar n ici una d in tru a ce ste a n u l-au p le ca t
pe el să se dep ărteze de la tem plu, ci încă şi d u p ă ce L -a cu n o scu t p e Iisu s,
vezi cum cu bună cunoştinţă îl vesteşte pe E l iu d eilor. C ă ci n u z ic e că
„Iisus este C el C are m i-a zis să-m i iau p atu l" - a d ică ceea c e v o iau aceia să
audă - , ci: „C el C are m -a făcu t să n ă to s" - adică ceea ce e i n u su ferea u să
audă, greşeală socotind [a fi] dezlegarea sâm betei.
Iar dacă iu d eii „goneau [p rig on eau ]" pe D o m n u l, cu c e g reşea în tru
aceasta om u l care L-a arătat pe El lor? C ăci el cu b u n ă so co tin ţă îl p ro ­
povăduia pe V indecătorul, ca şi pe ceilalţi să-i tragă la cred in ţă; iar d acă
aceia îl „g on eau [p rig o n eau ]" pe Făcătorul d e b in e, a lo r e ste greşeala.
Şi să socoteşti că „scăld ătoare a O ilo r " 16 este d aru l B o tezu lu i, în tru
care „ O a ia " C a re S-a je rtfit p en tru noi - Iisu s D o m n u l - S -a sp ă la t,
botezându-Se pentru noi. Şi „cin ci p rid v o a re" a re această scăld ăto are,

15 E vorba d e regele Asa.

16 D e aici. Sfântul Teofilact tâlcuieşte înţelesul înalt al acestei minuni a Mântuitorului
şi de aceea reia v ersetele de la începutul c a p ito lu lu i 5.
146 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p en tru că cele patru fapte b u n e17 şi partea cea p rivito are la cele în alte şi
ce a d o g m a tice a scă , se arată la B o tez18. A şad ar, firea ce a o m e n e a scă ,
ase m e n e a u n u i „ slă b ă n o g " - în tru toate p u te rile cele su fle te şti fiind
slăb ăn o ag ă - „treizeci şi opt de a n i" a fost boln av ă, p en tru că n ici întru
cred in ţa ce a în Treim e [„treizeci"] nu era săn ătoasă „ ş i" n ici al „optulea"
v eac - zic în înviere şi Judecată a celor ce le-am lu crat în viaţă - nu credea
cu întărire [adeverire] că va fi. Pentru aceasta nici n u afla vindecare, pentru
că „n u a v ea om care să-l arunce în scă ld ă to are", adică încă nu S e făcuse
O m F iu l Iui D um nezeu, Cel C are avea ca p rin Botez să în săn ătoşească
firea om en ească. Iar cân d S-a făcut Om, atu n ci a în săn ătoşit firea n oastră
şi i-a p oru n cit să-şi rid ice şi „p a tu l", adică să facă şi trupul u şo r şi su bţire
[n eîm p ov ăratj şi să -l ridice de la păm ânt, neîngreuindu-1 cu ca m e şi cu
g riji păm ânteşti, ci d in lenevirea cea către lucrul cel b u n să-l „scoale" şi să
„ u m b le ", adică să se m işte către lucrarea b in elu i. Iar a „se turbura ap a"
scă ld â to rii, aceasta înseam n ă, anum e că se tu rb u ră în tr-în sa d u h u rile
rău tăţii, zd robin d u -se şi înecându-se de darul Sfân tu lu i Duh.
Dar, o, să fie!, ca şi noi să n e dobândim sănătatea, cei care su ntem
„slăbănogi" şi către tot lucrul cel bun nem işcaţi şi „nu avem om" - adică
gând om enesc, ca unii ce ne-am asemănat dobitoacelor celor neînţelegătoare
[necuvântătoare] ca „să ne aru nce" pe noi „în scăldătoarea" lacrim ilor
pocăinţei, în care, se vindecă cel care „intră în tâ i". C ăci acela care lasă pentru
vrem ile cele mai de p e urmă şi am ână pocăinţa şi nu se sârguieşte aici a se
pocăi, ci răm âne m ai pe urmă, acela nu d obândeşte v in d ecarea Aşadar,
sârguieşte-te să „ in tri" m ai „ în tâi", ca nu mai înainte să te apuce moartea.
Iar această „scăld ătoare" a pocăinţei „în g er" o „ tu rb u ră". Care? A cela al
„sfa tu lu i celu i m a re "19 al Tatălui - Hristos şi M ântuitorul (îsaia 9 ,5 ). Căci,
de nu se va atinge de inima noastră dum nezeiescul cuvânt, şi n u va face
„tu rb u rare" într-însa prin pomenirea m uncilor [caznelor, chinurilor] celor
din veacul ce va să fie, întru alt chip nu se va lucra [nu va fi lucrătoare]
„scăldătoarea" aceasta, nici sănătate [nu i] se face sufletului celui „slăbănog".
Iară cu cuviinţă se zice aceasta „a O ilo r", că m ăruntaiele şi gândurile celor
ce se gătesc spre jertfă vie, sfântă şi bineplăcută lui D um nezeu şi se fac fără
de răutate, ca nişte „ o i" în această „scăldătoare" se spală. Fie, dar, ca şi noi
să ne dobândim sănătatea şi „în tem plu [b iserică]20" să ne „aflăm" după

17Pentru cele patru fapte bune, vezi tâlcuîrea şi nota de la lea n Π, 4 7 -4 S .

18 Adică atunci vin întru lucrare.
19„Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul
Lui şi Se cheamă numele Lui: înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare,
biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie" (îsaia 9, 5).
20Vezi: 1 Coriiifem 3 , 16; 6 , 19 şi 2 C orin ten i 6 , 16, precum şi nota de la lo a n 2 ,1 8 - 2 2.
 TÄLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 147

însănătoşire, adică să n u ne m ai întinăm cu gân d uri spurcate, ca să n u ni se

facă nouă „m ai r e a " m unca ceea ce va să fie! _ rj

5 , 17-18: D ar Iis u s le -a răsp u n s: Tatăl M eu p â n ă acu m lu cre a z ă , şi Eu

lu crez. (18) D e ci p en tru aceasta căutau iu d e ii şi m a i m u lt21 să-L o m o are,
nu n u m a i p en tru că d ezleg a sâm b ăta, ci şi p en tru că z ice a că D u m n e z e u
este T atăl Său , fă c â n d u -S e p e S in e d eop otrivă22 cu D u m n ez eu .
(5,17) loan 9, i ; 14,10 (5,18) Matei 12,14 /loan 7,1,19-30; 10,33 /Filtpeni 2,6
Pentru că a lu crat sâm băta vindecarea, iudeii îl învinu iau [prihăneau]
pe H ristos, ia r El ca A cela C are era de o cinste cu Tatăl şi cu aceeaşi stăpânire,
zice: „P recu m D u m n ezeu şi Tatăl M eu lucrează şi sâm băta şi n u -L înv inu iţi
[prihăniţi] p e E l, tot aşa nici p e M ine nu Mă învinu iţi [p rihăn iţi]".
Şi cu m „Tatăl p â n ă acum lu crea z ă ", când M o ise zice: „A în c e ta t [S -a
o d ih n it] D u m n e z e u d e to ate lu cru rile S a le " ? (Facere 2, 2-3) V oieşti să te
înveţi c u m încă „ lu crea z ă " D um nezeu? Priveşte lu m ea şi cun oaşte lucrurile
P roniei: soarele răsărin d şi apunând; marea, izvoarele, râu rile, v ieţu itoarele
şi, în scu rt, toate c e l zid ite, şi v e i ved ea făptura lu crân d lu cru rile sale, iar
m ai v â rto s lu crân d u -se şi m işcân d u -se de cu v ân tu l cel n e g ră it al P ron iei23.
Şi, c u ad ev ărat. P ro n ia şi „ sâ m b ă ta " pe cele ale sale le „ lu c re a z ă ". D eci,
: zice D om n u l: „De v rem e ce Tatăl «lucrează», şi ch ia r şi sâm b ăta p e făptura
I Sa o ch iv ern iseşte, cu cu v iin ţă şi E u, Fiu l Lui, « lu cre z » ".
1
1j -------- ;-----
11 în e d iţia de la 1805, în loc de „m ai m u lt'', se găseşte „ m ai v â rto s".
{ 22 In e d iţia de la 1805, în loc d e „d eo p o triv ă", se g ăseşte „ în to c m a i".
J 23 A ici, S fân tu l M ax im M ărtu risitorul ne învaţă astfel: „D acă to ate sp eciile d in care .
. este alcătu ită lu m ea le-a făcu t D u m nezeu în şase zile, ce m ai lu crează p e u rm ă Tatăl?
i C ăci zice D o m n u l: «Tatăl M eu până acum lucrează; şi Eu lu crez», D u m n ezeu isprăvind
de creat raţiu n ile p rim e şi esen ţele un iversale ale lucrurilor, lucrează, to tu şi, p ân ă azi, nu
i n u m a i s u s ţin â n d a c este a în e x iste n ţă , ci şi ad u cân d în a c tu a lita te , d e s fă ş u râ n d şi
con stitu in d p ărţile d ate v irtu al în esen ţe; apoi asim ilând p rin P ro vid en ţă c ele p articu lare
cu e se n ţe le u n iv ersale p ân ă ce, fo lo sind u -se de raţiunea m ai gen erală a fiin ţei raţio nale
sau d e m işcarea celor p articu lare spre fericire, va uni po rn irile sp o n tan e ale tuturor. în
felu l acesta le va face p e to ate să se m işte arm onic şi id en tic în treo laltă şi cu în treg u l,
nem aiavând cele p articulare o voie deosebită de-a celor g en erale, ci una şi aceeaşi raţiune,
v ăzân d u -se în toate n e îm p ărţită d e m od urile d e a fi ale acelora cărora li se a trib u ie la fel.
P rin aceasta se va arăta în plin ă lu crare harul care în d u m n ezeieşte toate. E ste lucrarea
d esp re care în su şi D u m n ezeu şi C u v ân tu l care S-a făcut O m p entru ea, zice: «Tatăl M eu
p â n ă acu m lu cre a z ă ; ş i Eu lu crez». C e l dintâi adică, bin ev oieşte, al d oilea lu crează El
în s u ş i, iar D u h u l S fân t în treg e şte fiinţial bunăvoinţa Tatălui c u p rivire la toate şi lucrarea
F iu lu i, ca să fie p rin toate şi în toate u n u l D um nezeu în Treim e, p o triv it c u fiecare d in tre
cei în v red n iciţi d u p ă h ar; şi să fie v ăzu t în toate, aşa cu m e xistă, în ch ip n atu ral, su fletu l
in în tre g trupul şi în fiecare m ăd ular al lu i, fără m icşorare" (Filocalia rom ân ească, R ăspunsuri
c ă tre Talasie, în trebarea 2, v o i. 3, ed. H um anitas, Bucureşti, 1999, p. 42).
148 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în s ă iudeii, topindu-se d e zavistie, „căutau să -L o m o a re " pe El „nu

n u m a i pen tru că d ezlega sâ m b ă ta ", ci şi pentru că Tată al Său II num ea
p e D u m n ezeu , „făcân d u -se pe S in e în tocm ai cu D u m n e z e u ". C ăci, de
v rem e ce pe Sine însuşi „ F iu l" Se num eşte (loan 5, 19), prin urm are, Se
făcea p e Sine întocm ai la cinste cu Dum nezeu. Căci orice fiu este de aceeaşi
fire cu tatăl său,
U n d e este aici Arie? Cu adevărat, a orbit la [de] lu m in ă, căci el, nu-
m in d u -L pe H ristos „Fiu a] T atălui", nu spunea că El ar av ea aceeaşi fire
cu Tatăl, ci pe Fiul Tatălui C elui nezidit îl m ărturisea a fi zidire. Şi i se că­
d ea lu i [Arie] ca m ăcar pe iudei să-i prim ească drept învăţători, căci aceştia
to cm a i pentru asta îl prigoneau pe Dom nul, căci Fiu al lu i D um nezeu se
n u m ea pe Sine şi, prin urm are, a fi „întocm ai cu D u m n e z e u ". Fiindcă, de
n u a r fi fost m are vrednicia Fiului şi de nu S-ar fi făcu t pe Sine însuşi
în to cm a i cu D um nezeu, pentru care pricină L-ar fi p rig o n it pe El?

5 , 19-21: A răsp u n s deci Iisu s şi le-a zis: A devărat, adevărat^ zic vouă:
F iu l n u poate să fa c ă nim ic de la S in e, dacă nu va v ed ea pe Tatăl făcând;
căci c e le ce face A cela, acestea le face şi Fiu l în to c m a i2425. (201 C ă Tatăl
iu b e şte pe Fiu l şi-I arată toate câte face El şi lu cru ri m ai m ari decât acestea
v a arăta L ui, ca v o i să vă m iraţi. (2 IJ C ăci, dup ă cu m T atăl sco ală pe cei
m o rţi ş i le dă v ia ţă , tot aşa şi F iu l dă viaţă celor ce v o ie şte 26.
(5, 19) loan 5,30; 8,28; 9 , 4; 12,49; 14,10 (5 , 20) Pilde 8,30 /loan 3,35
„ F iu l n u poate să facă n im ic de la S in e " pentru că n u are nim ic osebit,
n ici înstrăin at de Tatăl, ci întru toate este „asem enea [în to cm a i]" cu Tatăl şi
n u are altă Fiinţă, ca să aibă şi altă putere şi, prin urm are, şi altă lucrare; ci,
fiind că are aceeaşi Fiinţă, are şi aceeaşi putere şi d e aceea şi p e aceleaşi le
lu crează. Şi nu poate Fiul să facă altceva, afară de ceea ce face Tatăl, căci nu
are a ltă putere - ori m ai prejos, ori m ai presus decât cea Părintească ci
u na este Fiinţa, una puterea, una lucrarea, a Tatălui şi a Fiului.
„A şa este cu ad ev ărat" - zic [ereticii] - „dar Tatăl, ca u n învăţător îi
este F iu lu i, arătându-1 Lui cum se cuvine a lucra, căci dacă F iu l nu-L vede
p e T atăl făcând, n im ic nu face". Aşadar, îi întreb pe A rie şi p e Eunom ie,
ca re le bârfesc p e acestea: C um îl învaţă Tatăl pe Fiu l? în tru înţelepciune,
sau n u ? C u adevărat, întru înţelepciune. Dar, care este „ în ţe le p ciu n e a lui
D u m n e z e u "? O are nu e Fiul? Aşa, este, cu adevărat (1 Corinteni 1, 24).

24 In ediţia d e la 1805, în loc d e „A devărat, ad ev ărat", se găseşte „A m in , a m in ".

25 în ediţia de la 1805, în loc de „în to cm ai", se g ăseşte „ a se m e n e a ".
26 în ediţia de la 1805, versetul 21 este: „Că precum Tatăl sco ală p e m o rţi şi îi în viază,
aşa ş i F iu l p e care vrea î i în v iază".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 149

Aşadar Fiul Se învaţă pe Sine însuşi! Vai câtă este nebunia voa stră [ereticilor]!,
căci voi pe Fiul, ca pe un copil oarecare îl d aţi Tatălui, să fie în v ă ţa t [să
capete în v ăţătu ră]. însă eu cu în ţelep ciu n ea lu i D u m n ez eu a d e v e re sc
[m ă rtu rise sc] că o rice ş tie Tatăl, n u fă ră d e F iu l ş tie , c ă c i E l e s te
„în ţelep ciu n ea" Lui; orice poate Tatăl, nu fără d e Fiul p oate [a săv ârşi], căci
El este „p u terea" Lui (1 Corinteni 1,24). Iar cu m că acestea su n t ad ev ărate,
auzi că: „acele ce face Tatăl, acestea şi Fiu l ase m e n e a le fa c e ". D acă Tatăl
„le fa ce " cu stăpânire şi cu putere şi Fiul tot „ a se m e n e a ". A şadar, n u este
mai prejos Fiul decât Tatăl.
Iar, dacă acelea s-au zis cu sm erenie, că L u i „ îi arată to a te " ş i „m ai
m ari d ecât acestea va arăta L u i", nu trebuie să te m iri, căci către o a m en i
vorbea [D om nul H ristos], care strigau asupra L u i şi crăp au d e p iz m ă . Şi,
dacă nu le-ar fi am estecat pretutindeni p e cele sm erite cu cele în a lte , c e n u
ar fi făcut [iudeii], de vrem e ce şi aşa, cu sm eren ie, p e cele m ai m u lte
grăindu-le [D om nul], ei turbau?
Dar, ce înseam nă aceea ce zice: „şi lu cru ri m ai m ari d ecât a c e ste a v a
arăta"? Fiindcă a întărit [înzdrăvenit, însănătoşit] slăbăn og şi avea să în v ieze
şi m ort (Luca 7 , 14-15), pentru aceasta zice: „D e v ă m iraţi că slăb ăn og a m
făcut sănătos, «m ai m ari decât acestea» veţi v ed ea ". Ia r cu m că aceea, ad ică
„va arăta" - cuvânt sm erit fiind [acesta] - l-a zis cu ico n o m ie, ca să m â n g â ie
nebunia lor, ascultă-le pe cele de pe urm ă: „P recu m T atăl sco a lă p e m o rţi
[şi îi în v iazăl, aşa şi Fiul pe care vrea îi în v ia z ă ". D eci Fiu l îi „ sco a lă [pe
m orţi]" precum Tatăl - şi prin aceasta arată n esch im b area puterii, an u m e
că este n eschim bată şi nedeosebită. Iar prin aceea c e zice: „pe care v re a ",
arată potrivirea stăpâniei [puterii], anum e că este d eop otriv ă şi întocm ai.
Insă acestea toate, arienii le socotesc [numără, cum pănesc] îm potriva slavei
Fiului, iar noi, cei dreptcredincioşi, pentru dânsa [slava Lui] le înţelegem .

5 , 22-24: Tatăl n u judecă p e nim eni, ci toată ju d eca ta a dat-o F iu lu i, (23)

ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. C el ce n u cin steşte p e
Fiu l nu cinsteşte pe Tatăl Care L-a trim is. (24) A devărat, adevărat27z ic vouă:
C el ce ascultă cuvântul M eu şi crede în C el C e M -a trim is28 are v iaţă v e şn ică
şi la judecată nu va veni, ci s-a m utat d in m oarte la v iaţă29.
(5 , 2 2 ) Psalm 71,1 / Matei 11,27; 28,18 /loan 5,27; 17,2 1 Faptele Apostolilor 17,31/1 Petro 4,8 /Romani 2 ,16 /
2 Tîmotei 4,1 (5,23J Luca 10,16 /1 loan 2,23 ( 5 , 2 4 ) loan 3,16-18,36; 6,40,47; 8,51 /1 loan 3,14

27 în ediţia de la 1805, în loc d e „A devărat, ad ev ă ra t", se g ăse şte „ A m in , a m in " .

36 în ediţia de la 1805, în loc d e „Cel ce ascu ltă cu v ân tu l M e u şi cred e în C e l C e M -a
trim is", se găseşte „C el ce ascultă cu v in tele M ele şi cred e C e lu i C e M -a trim is p e M in e " .
29 în ediţia de la 1805, în loc de „s-a m utat d in m oarte la v ia ţă ", se găseşte „s-a m u tat
d in m oarte în v iaţă", cu următoarea notă: [1805] „ M o a rte " n u p e cea d e aici o n u m eşte, ci
150 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

S -a arătat p e Sine în su şi că poate să facă bine, p rin sem n ele [m inunile]

cele m ulte pe care le-a făcut. Şi, fiindcă nu i-a p lecat p e dânşii şi n ici nu i-a
tras spre a-L cinsti pe El, după cum era cu cuviinţă, zice: „Tatăl to ată ju d e ­
cata a d at-o F iu lu i", ca m ăcar frica Judecăţii să-i p le ce p e dân şii să arate
cin ste [cinstire] către El. C ăci avem obicei, noi, oam en ii - şi m ai ales cei
m ai fără socoteală [nesocotiţi, nechibzuiţi] - a ne în v ăţa ceea ce se cuvine
m ai v ârto s [cu prisosinţă] dintru frică, decât dintru facerile d e bin e.
Iar ceea ce zice că Tatăl „a dat Fiului ju d eca ta ", aşa să o înţelegi, anum e
că Ju d ecă to r L -a n ăscu t pe El, precum auzi şi acest cuvânt: „i-a d at lui
v ia ţă " şi înţelegi: „l-a născut pe el viu". Căci, fiindcă Tatăl este nepricinuitor
F iu lu i de a f P , p en tru aceasta, toate câte Fiul le are se zice că le-a lu at de la
Tatăl, fiindcă de la Dânsul le are pe acestea în chip firesc. D eci, şi „ju d ecata"
o are d e la Tatăl, aşa p recu m şi Tatăl o are pe ea (loan 16,15). Şi p en tru ca,
nu au zin d noi că Tatăl îi este pricinuitor Fiului, să so co tim că astfel îi este
p ricin u ito r Lui, precu m Ie este şi zidirilor [făpturilor] şi din tru aceasta
m icşo rare a cinstei să aducem [Fiului], zice [D om nu l] că n ici o schim bare
n u este a Fiului către [a fi asem enea cu] Tatăl. C ăci, A cela C are are stăpânire
a m u n ci [căzni] şi a cinsti după cum voieşte, aceleaşi p oate cu Tatăl3031, pentru
aceasta se şi cuvine a-L cinsti pe El, aşa precum pe Tatăl, căci zice: „C a toţi
să cin stea scă pe F iu l, p recu m cin stesc pe T a tă l".
Aşadar, arienii, d e vrem e ce socotesc că îl cin stesc p e Fiul ca p e o zidire,
se văd esc că şi pe Tatăl îl cinstesc ca pe o zidire. C ăci, ori n u -L cinstesc
n icid ecu m pe Fiul - şi atunci dim preună cu iudeii să fie rânduiţi - , ori de îl
cin stesc p e El, însă ca p e o zidire - şi se cuvine să-L cinstească pe El ca şi pe
Tatăl - atunci se vădesc, cu adevărat, că şi pe Tatăl, ca pe o zidire îl cinstesc.
în că şi într-un a lt chip [fel, înţeles], după cele ce u rm ează [în ceea ce
g ră ieşte Dom nul], cu m îl cinstesc pe Tatăl cei care n u îl cinstesc pe Fiul?
P en tru că zice: „C el ce n u cin steşte pe F iu l, n u c in ste ş te pe T a tă l"; şi
sp u n e: „cel ce n u c in ste şte pe F iu l" aşa ca [precu m ] şi pe Tatăl - după
cu m am zis [m ai su s]. C ăci, de ar zice cineva, an u m e că: „zidire este Fiul,
în să m ai presus d ecât toate zid irile" şi i s-ar părea lu i că-I d ăru ieşte Fiului
a ceasta m incinoasă şi deşartă cinste, cu adevărat n ecin steşte şi „p e Tatăl
C are L -a trim is" pe EL

p e cea de dincolo, adică m unca [cazna, chinul veşnic]; şi to t asem enea şi „ v ia ţa " - pe
d esfătarea cea d e dincolo. C ăci, cel care „s-a m u tat" din necredinţă la credinţă, „s-a m u tat"
d e a cu m d in munca celor necredincioşi la desfătarea celor cred incioşi (după Z igaben).
30 A dică Tatăl nu este pricinuitor al Fiului, ca şi cum a r fi u n Z id ito r al Lui, ci Fiu l îşi
are Fiin ţa d in Tatăl şi este deopotrivă cu El. Vezi urm area tâlcu irii Sfântului Teofilact.
31 A dică are aceeaşi putere, putinţă ca şi Tatăl.
«ΊΚ--

TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10A N _______________Capitolul 5___________ 151

Iar aceasta ce zice [Domnul]: „Care L-a trim is ", a spus-o ca să n u se

sălbăticească [iudeii], precum am grăit mai înainte. C ăci înv ăţătu ra - dup ă
cum s-a spus [m ai sus] - o am estecă [împleteşte] m in u nat, u neori p e cele
înalte m ărturisindu-le [Domnul] pentru Sine, precum se cuvenea, iar alteori,
pentru turbarea vrăjm aşilor iudei, pe cele sm erite. C ăci, dacă şi du p ă ce S-a
sculat [a înviat] din m orţi şi S-a suit la Ceruri şi prin A postoli Şi-a arătat
puterea Sa, A rie şi Eunom ie s-au ridicat asupra slavei Lui şi în rândul zidirilor
[făpturilor] L -au pogorât p e El, iudeii cei de atunci v ăzând u -L pe El în trup,
um blând cu vam eşii şi cu curvele [desfrânatele] şi m âncând şi b ân d , ca
unul din cei m ulţi (Matei 11,19; Luca 7 , 34), ce nu ar fi făcut, dacă n u m ai p e
cele înalte Le-ar fi zis pentru Sine şi nu ar fi am estecat [îm pletit] îm p reu n ă
şi pe cele sm erite? Pentru aceasta şi aduce [Domnul] p e urm ă: „C el ce ascu ltă
cuvintele m ele şi cred e C elu i C e M -a trim is pe M in e are v iaţă v e şn ic ă ".
Căci m inţile lor şi prin acestea le îm blânzeşte, auzind ei, că lui D u m n ezeu
aveau să-I creadă de vor asculta cuvintele Lui. Pentru că nu a zis: „C el ce
crede M ie ", ci: „C elu i C e M -a trim is pe M in e ". D eci, cel ca re „ c re d e "
Aceluia, „la ju d e c a tă " , adică la m un că [caznă] „n u v a m erg e [v e n i]" , ci va
vieţui „v iaţă v e ş n ic ă ", n eprim ind m oarte su fletească ş i v eşn ică, d eşi p e
cea firească, care este vrem elnică, o va primi.

5,25-29: A devărat, adevărat32 zic vouă, că v in e ceasu l ş i acum este, când

m orţii vor auzi glasul Fiu lu i lu i D um nezeu şi cei ce v o r au zi v o r în v ia 33.
(26) Căci p recu m Tatăl are viaţă în S in e34, aşa I-a dat şi F iu lu i să a ib ă v iaţă în
Sine. (27) Ş i I-a dat putere să facă judecată, pentru că este F iu l O m u lu i. (28)
Nu vă m iraţi de acestea; că vine ceasu l în care toţi cei d in m o rm in te v or
auzi g lasu l L ui35, (29) şi v or ieşi cei ce au făcu t cele b u n e, spre în v ierea
vieţii36, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osân d irii37. (5,25) loan s, 28/
Ef eseni 5,14 (5,27) Facere 18,15 ( Daniil 7,13-14 /Luca 10,221loan 5,22 /Faplele Apostolilor ID, 42; 17,31 /
1 Tesaloniceni 4,16 (5,2S-2S) Isaia 26,191Iezechiil 37,4 /Daniil 12,2-3 /înţelepciune 3,9-10 /
Matei 25,46 /Joan 5,25 /1 Corinteni 15,52 /1 Tesaloniceni 4 ,1 6 1Apocalipsa 14,11

32 în ed iţia d e la 1805, în Ioc d e „A devărat, ad ev ărat", se g ăse şte „ A m in , a m in ".

33 [18051 Dar, cu m „m o rţii vor au zi g lasu l L u i"? în d ată ce va v o i El. C ăci su fletu l
fiecăruia se va înto arce în tru pul său şi m orţii cei ce vor auzi v o r fi v ii, ad ică v o r trăi
iarăşi în v iaţa aceasta d in lu m e (după Zigaben),
11 în ediţia d e la 1805, în versetul 26, în ioc de „viaţă în S in e ", se găseşte „viaţă în tru
S in e ", cu următoarea notă: [1805] „Are viaţă întru Sine", adică izvorăşte viaţă (după Zigaben),
35 în ediţia d e Ia 1805, versetele 26-28 sunt: „Căci p recu m T atăl are v iaţă în tru S in e ,
aşa a d at şi F iu lu i v iaţă să a ib ă întru S in e , (27) şi stă p â n ire T a d at L ui şi ju d e c a tă să
facă. C ăci Fiu l O m u lu i este, (28) nu vă m iraţi de aceasta. Că v in e ceasu l în tru c a re le
toţi c ei d in m o rm ân tu ri v o r au zi glasu l L u i".
36 în ediţia d e la 1805, în loc de „spre învierea v ieţii", se găseşte „în tru în v ie re a v ie ţii".
37în ediţia de la 1805, în loc de „spreînvierea osândirii", se găseşte „întru învierea judecăţii".
152 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Fiindcă a zis m ai sus că „Cel ce nu cinsteşte pe F iu l, n u cinsteşte pe

T atăl" şi unele [lucruri] înalte a spus pentru Sine însuşi, ca să nu se pară că
su n t fală şi trufie deşartă cele grăite, dă [aduce, pune înainte] şi dovedirea cea
prin lucruri, spunând: „vine ceasul". Apoi, ca să nu bănuim [presupunem]
că este vrem e lungă [îndelungată], zice: „«Şi acum este, când cei morţi vor
auzi glasul Fiului», adică acum, când Eu, dimpreună cu voi petrec [vieţuiesc],
vor fi acestea" - şi spune [aceasta] pentru morţii pe care avea El să-i învieze,
adică pentru fiul văduvei (Luca 7 , 11-18), pentru fata m ai-m arelui sinagogii
(Luca 8,49-56) şi pentru Lazăr (loan 11,11-45). Apoi, aduce pe urm ă şi mărturie
doveditoare a celor grăite: „«Căci precum Tatăl are viaţă întru Sin e, aşa I-a
d at ş i Fiului să aibă viaţă întru Sine», ca să-i facă vii pe cei ce «vor auzi
g la su l Lui». Şi nu num ai să-i facă vii «I-a dat» Lui «stăpânire», ci şi «să facă
ju d ecată», ca să muncească [căznească] şi să pedepsească".
Ş i [D om nul], ad eseori, cuvintele cele pentru „ ju d e ca tă " le aduce în
m ijloc, ca p e ascultători să-i tragă la Sine. C ăci acela care v a crede că v a şi
în v ia şi va da Lui răsp uns de cele care a greşit, cu adevărat v a alerga la
D ân su l, ca să-L îm blânzească pe El, ca pe A cela C are îi va fi lui Judecător.
„Şi «nu vă m iraţi» că «F iu l al O m u lu i» este, căci cu toate că e «Fiu l al
O m u lu i» , însă şi D um nezeu este, pentru aceasta, întru cuviinţă, «judecata»
o a re, ca A cela Care este Fiu al lu i D um nezeu; iar dacă şi om se vede [a fi],
« n u vă m ira ţi» ".
Şi se cuvine a şti că Pavel din Sam osata33, dogm atisind [învăţând] că
D om n u l este om gol [num ai sim plu om], aşa citea locul acesta: „ Ş i stăpânire
I-a d at L u i şi ju d ecată să facă, căci Fiu l O m u lu i este.", aici punând punct,
de la alt început citea ce urm ează, adică: „Nu vă m iraţi de aceasta". Insă cu
totul fără de înţelegere este a citi întru acest fel, pentru că Tatăl a dat Fiului
„ ju d e ca ta " nu pentru că este „Fiu al O m u lu i", ci pentru că este Dumnezeu.
Iar acela [Pavel din Sam osata], neprim ind a-L num i pe H ristos că este
D u m n ezeu , ci „Fiu a l O m u lu i", aşa înţelegea a fi El Judecător: nu ca Acela
C a re este D um nezeu, ci ca A cela C are este „Fiu al O m u lu i" . Iar noi
[ortodocşii] aşa înţelegem , precum s-a zis3839.
Iar după ce a spus pentru învierea cea din parte - zic de a lui L azăr şi
a altora care apoi iarăşi au m urit - , acum grăieşte pen tru în v ierea cea de
obşte: „C ă v in e ceasu l în tru care toţi cei d in m orm ân turi v o r auzi glasul
lu i D u m n e z e u " - căci pentru obşteasca înviere glăsuieşte aici [Domnul].
Şi fiin d că m ai sus a spu s că „acela care cred e, la ju d e ca tă n u v a v en i"

38 P en tru Pavel din Sam osata vezi nota d e !a înaintecuvântare.

39 P recu m s-a zis m ai sus: „«Jud ecata» cu cuviinţă o are [H ristos), ca A cela C are este
Fiu al lu i D u m nezeu".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 5 153

(loan 5, 24), ca să nu socotim că n u m a i cred inţa n e este de a ju n s sp re

mântuire, zice, anum e, că vor învia „cei ce au fă cu t ce le re le în tru în v ie re a
ju d ecă ţii", iar „cei ce au făcu t cele b u n e , în tru în v ie re a v ie ţ ii" . D e ci,
num ai credinţa, fără de lucruri Ifapte], n u în d rep tează, ci se cu v in e ca
îm preună cu credinţa să fie şi lu crurile [faptele], căci a tu n ci şi e s te cu
adevărat cred inţă (lacov 2,20-26),
Şi vezi că [în chip] înd oit este făcu tă în v ăţătu ra: p rin frică şi p rin
blândeţe. C ăci aceea - adică a fi osând iţi „cei ce au fă cu t c e le r e l e " -
j îngrozeşte, iar aceasta - adică a-i învia spre v iaţă p e „cei ce au fă c u t c e le
j b une " - prin blând eţe îndeam nă.

i 5, 30: Eu nu pot să fac de la M in e n im ic; p re cu m au d, ju d e c ; d a r

judecata M ea este dreaptă, pentru că n u caut v o ia M e a , ci v o ia C e lu i C a re
M -a trim i S40. ( 5 , Matei26,39/Maieu 14,36/loan 5,19;6,38
Precum şi în tru cele de m ai sus s-a arătat, graiu rile acestea - ad ică:
; „Eu nu pot să fac de la M in e " şi câte su n t întru acelaşi fel [spu se] - arată
; neschim barea Fiului către Tatăl41. „Pentru că « n im ic» străin şi o s e b it d e
1 Tată] «nu p o t Eu să fac», căci nu am altă voie, afară d e cea P ă rin tea scă ,
nici altă p u tere, ci, «precum aud» de la Tatăl, aşa « ju d e c » - ad ică p re cu m
] însuşi Tatăl ju d ecă , tot aşa [asem enea] şi E u ",
Iar acestea le zice, ca să arate - aşa, precu m d e m u lte o ri a m sp u s42 -
neschim barea [Tatălui şi a Fiului] şî în lucruri şi în cu v in te şi în ju d e c ă ţi.
Căci, pentru ca nu cum va, vreunii, v ăzând u -L p e D ân su l om , să s e sm in ­
tească, zicând: „C um , C el C are se ved e [a fi] om , p o ate să facă ju d e c a tă
dreaptă?" - fiind că D avid grăieşte: „Tot om u l este m in c in o s !" (Psalm 115 ,
2) a ap u cat de a zis [m ai înainte]: „N u v ă m ira ţi, F iu l O m u lu i s u n t"
(loan 5,27-28). în că şi acum spune [D om nul]: „D reap tă este ju d e ca ta M ea,
căci «ju d ec p recu m aud» de la Tatăl M eu , căci, ju d e câ n d , «n u ca u t v o ia
M ea » , ci a T atălu i. C el care v o ieşte să -şi în tă re a s c ă [în d re p tă ţe a s c ă ,
îndrituiască] voia sa, poate că ar fi fost sub b ăn u ială [p resu p u s] că strică
dreptatea, însă cel care nu priveşte la ale sale, care p ricin ă [tem ei] ar av ea
a nu hotărî d rep t? Aşadar, E u nu caut voia M ea, că n ici n u am E u a M ea
voie43, ci ceea ce voieşte Tatăl, aceea şi E u [v oiesc]".

w în ediţia d e la 1805, în loc d e „ci voia C e lu i C are M -a tr im is " , se g ăse şte „ci v o ia
T atălu i C e lu ia C e M -a trim is pe M in e".
41 „N eschim barea Fiului către Tatăl", în în ţelesu l că F iu l este în to cm ai, d eo p o triv ă
cu Tatăl după D u m nezeire, după Fiinţă.
41 Vezi tâlcu irile Sfântului Teofilact d in acest capitol, în c e p â n d cu 5 , 17-18.
43 „Nu am E u a M ea vo ie" în înţelesul că una e voia Tată tui şi a Fiului şi a Sfântului D uh.
154 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

5 ,3 1 -3 5 : Dacă mărturisesc Eu despre Mine444

5însumi, mărturia Mea nu
este adevărată. (321 Altui este care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că
adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine. (331 Voi aţi
trimis la loan şi el a mărturisit adevărul. (34) Dar Eu nu de la om iau măr­
turia, ci vă spun acestea ca să vă mântuiţi. (35) Acela (loan) era făclia care
arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui43.
15, 32) I s a i a 4 2 ,1 / M a le i 3 , 1 7 ; 1 7 ,5 / l o a n 8 , 1 8 / 1 l o a n 5 , 6 - 9 (5, 33) l o a n 1 ,1 5 - 3 2 ; 1 0 ,4 1
(5. 35) Sirah 4 8 ,1 1 loan 1,19 /2 Petra 1,19
Se v ed e [pare] că aici îm potrivă [îşi] grăieşte D om n u l, pentru că în multe
locuri se ved e că a m ărturisit pentru Sine, p recu m sam arinencii I-a zis: „Eu
su n t H ris to s" (loan 4,25-26), [asemenea] şi orb u lu i (loan 9 ,3 5 -3 9 ) şi în multe
alte locuri4647.Deci, dacă acestea vor fi m incinoase, n o i ce n ăd ejd e de mântuire
v o m m ai avea? Şi nu num ai aceasta se pare că este îm potrivire, ci şi o alta,
n u m ai m ică. Căci, m ergând m ai înainte [în Evanghelie,] zice: „C h iar dacă
E u m ărtu risesc p en tru [despre] M in e în s u m i, m ărtu ria M ea este ade­
v ă ra tă " (loan 8, 14). Aşadar, cum se vor uni acestea, care se par că sunt
p otriv n ice [una alteia]? C eea ce zice Domnul: „D acă m ărtu risesc Eu pentru
[d esp re] M in e în su m i, m ărturia M ea n u este ad ev ă ra tă ", o spune după
părerea iudeilor. Căci, fiindcă poate aveau aceia să-I zică Lui: „Tu mărturiseşti
pentru [despre] Tm e însuţi şi nim eni, m ărturisind p en tru sine însuşi, nu
este vred n ic de crezare", le răspunde [Dom nul] cu îm potrivire: „N u m ăr­
tu risesc E u pentru M in e în su m i, că întru a ce st ch ip [fel] d e ar fi fost
[m ă rtu ria ], după a voastră socoteală [socotinţă] nu a ş fi fost vrednic de
crezare. «A ltu l este cel care m ărturiseşte p en tru M in e » - lo an [Boteză­
to ru l]". Iar, ceea ce zice: „C hiar dacă Eu m ărtu risesc p en tru [despre] M ine
în s u m i, m ărturia M e a este adevărată" (loan 8, 14), după pogorăm ânt o
g răieşte [Domnul], căci pogorându-Se socotelilor [socotinţelor, cugetelor]
iudeilor, spune: „[Bine,] fie că Eu m ărturisesc pentru M ine însum i. Deci,
ch ia r daca E u m ărturisesc [pentru Mine însum i], adevărată este mărturia
M ea, căci D um nezeu fiind, vrednic de crezare su n t".
Şi astfel, cea d in tâi a zis-o cu împotrivire - „ N u m ărtu risesc Eu, ci
în ain tem erg ătoru l" - iar cea de a doua a sp u s-o după împotrivă-arătare i7,

44 în ediţia de la 1805, în versetele 31-52, în loc d e „d esp re M in e ", se găseşte „pentru

M in e ".
45 în ediţia de la 1805, în loc de „să vă v eseliţi o c lip ă în lu m in a l u i" , se găseşte „să
vă v e se liţi la un ceas în tru lum ina lu i".
46 Vezi; M atei 1 6 , 16-20; 26, 63-64; M arcu 8, 29-30; 14, 61-62; Luca 9, 20-22; 22, 67-71;
loan 10, 24-26.
47 [1805] Eistasis (adică împotrivire) şi antiparasinsis (adică îm potrivă-arâtare) sunt două
sch e m e rito riceşti [oratorice], dintru acelea cu care se ceartă p â râ şii [p otrivnicii]. Şi
TÄLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 155

adică dup ă p og orăm ân t - „C h iar dacă Eu m ărtu risesc, m ărtu ria M e a este
ad ev ărată".
D e ci, sp u n e D o m n u l: „Trei m artori am : p e « lo a n » (loan 5, 35),
« lu cru rile M e le » (loan 5,36) şi pe «Tatăl» M eu (loan 5,37)". Şi în tâi îl pu ne
pe lo an - ca să n u -I zică Lui cineva: „Acela a m ărtu risit, ca să-Ţ i facă h ar
[hatâr, fav o are]" - şi spune: „Voi înşivă «aţi trim is la lo a n » şi, cu adevărat,
nu aţi fi trim is să-l întrebaţi, dacă nu I-aţi fi socotit p e el v red n ic de crezare.
Pentru aceea şi v o i în şiv ă m ărturisiţi că «adevărată era m ărtu ria» lui lo an ,
m ăcar că E u, ca A cela C are sunt Dum nezeu, nu am treb u in ţă d e m ărtu rie
om en ească - adică d e cea a slujitorului - Eu [C are su n t] S tăp ân u l. în s ă , de
vrem e ce voi, pe el îl socotiţi m ai vrednic de crezare şi la el m ai m u lt luaţi
am inte d ecât la M in e şi la acela aţi alergat, iar în M in e n ici m ă ca r făcân d
Eu m in u ni nu cred eţi, pentru aceasta vă aduc a m in te d e «m ărtu ria» lu i
lo an şi p e toate le fac - şi prim esc şi cele ce su n t n ev red n ice D u m n ezeirii
M ele - ca voi «să v ă m â n tu iţi» ".
Iar [D om nul] zice că loan este „făclie care a rd e ", fiin d că şi zid irea
[facerea, făptura] o av ea din păm ânt şi lum ina n u [era] d e la sine, ci d in
darul D u h u lu i şi [num ai] la o vrem e, căci în d ată ce s-a a ră ta t „ z iu a " 48
D o m n u lu i (loan 9 ,4 ) - adică învăţătura - , s-a a scu n s şi „ fă c lia ". „Iar v oi,
« la u n ceas [o clip ă ]» aţi prim it cele zise de d ân su l şi «v -aţi v e s e lit» în tru
d ânsu l, ap oi u itân d u -Ie pe cele pe care pentru M in e le-a g răit, aţi răm as
în tru n ecred inţa cea m ai dinainte. C ăci, de aţi fi crezu t acelu ia, d eod ată,
cu în tărire [dintr-o d a tă cu pu tere], degrab v -ar fi p o v ăţu it p e v oi către
cred inţa M ea49".

împotrivirea este cu surpare deodată [cu împotrivire făţişă], iar îm potriva-am tare cu m eşteşu g
[iscusinţă, dibăciei, pogorând u-se puţin potrivnicului. Precu m , spre m ai m u ltă descoperire
[lim pezire] să p u nem şi o p ild ă: Un tânăr, îm podobindu-se [întru cele d in afară], este p ârât
d rept curvar. Deci, îi zic lu i: „N u îi este slobod bărbatului a se îm p o d o bi a ş a " -a c e a s ta este
îm potrivire. Iar de îi zic: „D eşi este slobod a te îm podobi, în să n u chiar aşa d e m ult, că astfel
fac num ai fem eile" - aceasta este împotrivă-arătare, care în tru câtva se şi pogoară d u p ă
socoteala [cugetul] lui, cân d zic: „Deşi este slobod .. ." şi celelalte.
Aşadar, şi D o m n u l, a ici, întâi g răieşte cu îm potrivire, a n u m e c ă „N u m ărtu risesc Eu
d esp re M in e , altul este c e l c a re m ărturiseşte despre M ine, ad ică lo a n " . Ia r a d o u a oară c u
îm p o triv ă -a ră ta re, a d ică d u p ă p ogorăm ânt, p o go rân d u -Se p u ţin so c o te lii (so co tin ţei,
cu getu lu i] iu d eilor: „Fie c ă E u m ărturisesc despre M ine, p re cu m p o ate a ţi fi z is v o i, d ar,
ch iar dacă E u m ărtu risesc, m ărturia M e a însă este ad ev ărată, căci D u m n ezeu fiin d E u,
v red n ic d e crezare su n t".
■* A dică strălu cirea ce a m are a C u vântului lui D u m n ezeu în tru p at (vezi Isaia 9 , 1 ;
M atei 4 ,1 6 ; Luca 1, 78; loan 8 ,1 2 ).
49 A dică „v-ar fi p o v ă ţu it p e voi să credeţi întru M in e ".
156 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

5 , 36-38: Iar Eu am m ărturie m ai m are decât a lu i lo an ; căci lu cru rile

p e care M i Ie-a dat T atăl ca să le săvârşesc, lu cru rile acestea pe care le
fa c E u, m ărtu risesc d esp re M in e 50 că Tatăl M -a trim is. (37) Ş i T atăl Care
M -a trim is, A cela a m ărtu risit despre M in e . N ici g lasu l Lui nu l-aţi auzit
v reo d a tă , n ici faţa L u i n-aţi văzut-o51; (38) şi cu v ân tu l L u i nu sălăşlu ieşte
în v o i, pen tru că voi n u credeţi în C el pe C are L-a trim is A cela52.
(5, 36) loan 10,25 f5,37) Deuteronom 4 ,1 2 1 Maici 3,17
Z ice [Dom nul]: „loan pentru M ine a m ărturisit, lo an cel care vi se
p are v ouă a fi m ai vred nic de crezare decât to ţi". însă fiindcă se pot afla
v reu n ii clevetitori, care poate vor zice: „Şi ce ne este n ou ă [aceasta]? loan
Ţ i-a făcu t h ar [hatâr, favoare] şi pentru aceasta a m ărturisit cele bu n e",
sp u n e [D om nul]: „«V oi aţi trim is la loan» (loan 5 ,3 3 ) şi l-aţi întrebat, fără
de în d o ia lă socotind că «adevărată este m ărturia» lui (loan 5, 32). însă
«am » şi altă «m ărturie m ai m are decât a lu i lo a n ; căci lu cru rile pe care
M i le -a d at T atăl», adică M i-a rând uit M ie Tatăl «ca să le săv ârşesc,
m ă rtu rise sc pentru M in e » ".
Iar „ lu cru ri" n u m eşte, cu adevărat, m in u n ile acelea, p recu m sunt
înd rep tarea slăbănogului (loan 5 , 5-9) şi celelalte [toate]. Insă, fiindcă iudeii
îl în v in u ia u [prihăneau] că face acestea sâm băta, zicând că El nu este de la
D u m n ez eu , pentru că n u păzeşte sâm băta (loan 5, ÎS ; 9 , 16), [D om nul] le
arată lor că le face pe cele plăcute Tatălui şi că de la D u m nezeu este, cu
co v ârşire, ca A cela C are săvârşeşte lucrurile care îi su n t date Lui de la
D u m n ez eu . C ăci zice: „ « L u cru rile pe care M i le -a d at T atăl ca să le
să v â rşe sc pe ele» ; aşadar, d e vrem e ce Tatăl «le-a dat» p e acestea, voi, cei
care vă îm potriviţi acestor «lu cru ri», îi su n teţi p o triv n ici lu i D um nezeu".
„ Ş i Tatăl Care M -a trim is, A cela a m ărtu risit p en tru [despre] M in e ".
D ar u n d e „a m ă rtu risit" Tatăl pentru El? U n ii zic că la Botez, atunci când
a zis: „ A cesta este F iu l M e u C e l iu b it " (M atei 3, 17). în s ă so co tesc
[chibzuiesc] că este m ai bine să înţelegem că D um nezeu prin toată Scriptura
„a m ă rtu risit" pentru El - şi prin Lege, şi p rin Prooroci.
„D ar v oi" - zice [Dom nul] - „«nici g lasu l L u i n u L-aţi auzit» - adică, al
Tatălui - «nici ch ip u l L u i nu L-aţi văzut», ci cu totul este necunoscut de
voi, pentru că «şi cu v ân tu l Lui nu-1 aveţi răm ân ân d în tru v oi», adică

50 In ediţia de ia 1805, în versetele 36-37, în loc de „d esp re M in e " , se găseşte „pentru

M in e ".
51 In e d iţia de la 1805, în loc de „faţa Lui n -aţi v ă z u t-o ", se g ăseşte „ch ip u l Lui nu
L -a ţi v ă z u t",
Λ In ediţia de la 1805, versetul 38 este: „Ş i cu v ântu l Lui nu-1 av eţi răm ânând întru
v o i, că pe C arele a trim is E l, A cestu ia voi nu c re d e ţi".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 157

Scripturile care m ărturisesc pentru M ine nu le ştiţi, m ăcar că v i se p a re că le

ştiţi şi vă făliţi că vi s-au încredinţat vouă cuvintele lu i D u m n ezeu . D e u nd e
este arătat că nu ştiţi Scripturile? D e aici: «Că v oi n u cre d e ţi în C e l pe C are
L-a trim is Acela». Deci, precum «nici glasul» lui D u m n ezeu «n u L -aţi au zit»
- căci nu are Dum nezeu glas sim ţit - şi «n ici ch ip u l L u i n u L -aţi v ă z u t» -
căci fără de chip este şi fără de formă - tot aşa nici «cu v ân tu l Lui» - Scripturile
cele care m ărturisesc pentru M ine - «nu-L aveţi în tru v o i» ".

5, 39-42: C ercetaţi Scrip tu rile, că so co tiţi că în e le a v eţi v ia ţă v e ş n ic ă .

Şi acelea sunt care m ărturisesc d espre M in e . (40) Ş i n u v o iţi să v e n iţi la
M ine, ca să aveţi viaţă! (41) Slav ă de Ia oam en i n u p rim e sc; (42) d a r v -am
cunoscut că n -aveţi în voi dragostea de D u m n ez eu 53.
(5,35) Deuteronom 18,15-13 /tsaia 9,5; 53,1 i Luca 16,29; 24,27,45 ! loan 5,45-46 /Faptele Apostolilor 17,11 /
1 Timotei 4,13 /2 Timofei 3,15(5,40) loan l, 11; 3,19 Î5,41) loan 7,18 /1 Tesaloniceni 2,6
A zis lor: „«C u v ân tu l» lui D u m n ezeu - ad ică S crip tu rile c e le care
m ărturisesc pentru M ine - nu este « în tru v o i» ". D rep t aceea, în v ă ţâ n d u -i
cum vor putea să aibă cuvântul lu i D u m n ezeu , zice: „ C e rca ţi S c r ip tu r ile ,
că vouă vi se p are în tru d ân sele a avea v ia ţă ". Ş i, v e z i, că n u a z is „ a v eţi
viaţă", ci „vi se p a re "; iar „vi se p a re " a sp u s, a ră tâ n d că, d u p ă ad ev ăr,
nici o roadă nu d obând eau de acolo, n ă d ă jd u in d e i c ă n u m a i d in citire a
[Scripturilor] se v or m ântui, nefiind cred inţă. „C ă « a c e le a su n t c e le care
! m ărturisesc pen tru M in e». Insă voi «nu v o iţi să v e n iţi că tre M in e , ca
I viaţă să a v e ţi» ". A şadar, şi de aici ne în v ăţăm că d in v o in ţă au fo st ră i, căci
nu a zis Dom nul: „nu puteţi să v e n iţi", ci: „nu v o iţi s ă v e n iţ i" . A u d ă , dar,
ί m aniheii, că nu din fire este răutatea, ci d in v oin ţă se face.
i Şi, fiindcă le-a pom enit lor de m ărturia lui „ lo a n " (loan 5 , 35) şi d e cea a
„Tatălui" (loan 5, 37) şi de cea dintru „ lu c ru rile " Sale, care n u m a i p en tru
mântuirea lor se făceau (loan 5, 36), era cu p u tin ţă ca m u lţi să b ă n u ia scă
[presupună] cum că pentru pofta slavei [deşarte] g răieşte acestea, d e aceea
zice: „«Slavă de la oam eni nu iau [prim esc]», adică de slav ă n -am trebu inţă,
că nici nu am acel fel de fire54 ca să aibă trebuinţă d e slava cea de la oam en i.
Şi voi M ă prigoniţi pe M ine punând pricină [tem ei] că p en tru d rag ostea lui

-’3 în ediţia de Ia 1805, versetele 39-42 sunt; „C ercaţi S c r ip tu r ile , că vouă vi s e pare
întru d in s e le a avea v iaţă v eşn ică, şi acelea su n t c ele ce m ă r tu ris e s c p e n tru M in e . (40)
Şi nu v o iţi să v en iţi către M in e, ca v iaţă să av eţi. (41) S la v ă d e la o a m e n i n u iau, (42) ci
v-am cunoscu t pe v o i că dragostea lu i D u m n e z e u nu a v e ţi în tr u v o i" .
54 A dică, firea om enească a M ântu itoru lu i este fără d e p ă c a t, p en tru că D o m n u l
Iisus H ristos nu num ai că nu a avut nici o p ărtăşie cu m ândria, slav a d eşartă o ri p ărerea
de sine, ci prin El ş-a făcut surparea d esăv ârşită a acestora, d e sc h iz â n d u -n i-se şi n ou ă
calea spre îm părtăşirea din cutrem urătoarea sm eren ie a d u m n e z e ie ştii firi.
158 Capitolul 5 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

D u m n ezeu faceţi aceasta, dar nu este aşa, n u este, că ci «v-am cu n oscu t pe

v oi că dragostea lu i D u m n ezeu nu aveţi în tru v o i», m ă ca r deşi în su s şi în
jos aceasta o aduceţi [învârtiţi, vânturaţi], an u m e că p en tru D um nezeu Mă
prigoniţi". Aşadar, cu cuviinţă, iudeii nu aveau „d ragostea lu i D u m n ezeu ",
de v rem e ce prigoneau însăşi Dragostea, C are era F iu l Iui D u m nezeu (Ϊ
loan 4, 8,16). Cu cu v iin ţă şi pe „cuvântul L u i n u l a v e a u răm ân ân d întru
d â n ş ii" , că de C u v ân tu l şi Dum nezeu şe lepădau.

5, 43-47: Eu am v e n it în n u m ele0 T a tă lu i M e u , ş i v o i n u M ă prim iţi;

d acă va v en i u n a ltu l în n u m ele său, p e acela îl v e ţi p rim i. (44) Cum
p u te ţi v o i sa cred eţi, când p rim iţi slavă u n ii de la a lţ ii5556, şi sla v a care
v in e de la u nicul D u m n ez eu 57 n u o cău taţi? (45) S ă n u so co tiţi că Eu vă
v oi în v in u i la T a tă l; cel ce vă în v in u ie ş te e ste M o is e , în ca re v o i aţi
n ă d ă jd u it58. (46) C ă dacă aţi fi crezut lu i M o ise , a ţi fi crezu t şi M ie , căci
d esp re M in e a sc ris acela. (47) Iar d acă celo r scrise d e e l59 n u credeţi,
cu m v eţi crede în cu v in te le M ele? is, m ι Regi îs, 3 0 /loan 12 , 4 3 1 Romani 2,29
($, 45) Lu ca 16,29 /loan 3,39 /Romani 3,12 (5,46! Facere 3,15; 12,3; 18,18; 22,18; 49,10 /
Deuteronom 18,15 /Psalm 39,10 /loan 5,39 /Faptele Apostolilor26,22 /Evrei IO, 7
Z ice [Dom nul]; „Eu am v e n it întru n u m e le T a tă lu i M e u ", căci pretu-
tin d en ea pe Tatăl îl lau d ă şi d esp re El z ice că e ste „ tr im is " (loan 5,36-37),
şi „ n im ic nu poate să facă de la S in e " în su şi (loan 5, 19) şi, în scu rt ţa
sp u n e], m u lte g răieşte sm erite, vrând să taie d e Ia d â n şii toată pricina
nem ulţăm irii.
Iar „altu l va v e n i" , adică A ntihrist, care v a a ră ta că el sin g u r este
D u m n ezeu . „Deci, p e M ine, C are «am v e n it în tru n u m e le T atălu i» - adică
A cela C are zic că su n t «trim is» de la Tatăl - , «n u M ă p rim iţi» , însă «pe
a c e la î l v eţi prim i»60. Iar aceasta v i se în tâm p lă v o u ă, p en tru că acela slava
v ieţii acesteia vă v a făgădui vou ă, pe care v o i o că u ta ţi, vrând să «luaţi
[p rim iţi] slavă u n u l d e la altu l», iar p e cea «d e la s in g u r D u m n ezeu »,
d efâim ân d u -α Iar E u , în viaţa aceasta n im ic slăv it n u v ă făgăd u iesc vouă,
ci m ultă greutate v ed eţi întru cele care s e g ră iesc d e M in e. A şadar, pentru

55 în ediţia de la 1805, în versetul 43, în loc de „ în n u m e le '', s e g ăseşte „întru n u m e le ",

56 în ediţia de la 1805, în loc d e „când p rim iţi s la v ă u n ii d e la a lţii" , se găseşte
„slav ă u n u l de la a ltu l lu â n d ".
37In ediţia de la 1805, în loc d e „u n icu l D u m n e z e u ", se g ăse şte „ sin g u r D u m n ezeu ".
33 In ediţia de la 180 5 , versetul 45 este: „Să n u v i se p a ră , c ă E u vă v o i p â rî p e v o i la
T atăl. C e la ce vă p ârăşte p e v o i este M o ise, sp re c a re le v o i a ţi n ă d ă jd u it".
53 In ediţia de ta 1805, în loc de „celo r scrise d e e l " , se g ăse şte „ scrip tu rilo r acelu ia".
60 [1805] Acela care „va v e n i în tru n u m ele s ă u " , ad ică sin g u r de sin e [stătător], ca şi
cu m a r fi D um nezeu (d u p ă Zigaben).
*
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 5 159

aceasta n u « cred eţi» M ie, pentru că nim ic d in c e este d e v e se lie în v iaţa

aceasta n u n ăd ăjd u iţi şă aveţi [dobândiţi, căp ătaţi] d e la M in e ".
încă şi în alt ch ip [înţelege]: „Nu «credeţi» M ie, d eoarece cău taţi « sla v ă
unul d e la a ltu l» , pen tru că, stăpânitori [căp eten ii] şi d ascăli ei sin g u ri
vrând a s e părea [a fi socotiţi] înaintea norodului, n u M ă p rim esc p e M in e ,
ca să nu li se m icşoreze slava lor. Iar n oroadele, d rag ostea cea d e la stăp â­
nitori [căpetenii] căutân d , nu voiesc să alerge la M in e, ca să n u cad ă d in tru
cinstea cea de Ia aceia, din pricina M ea".
Dar, fiindcă şi p e M oise în sus şi în jos îl aduceau [vântu rau], le z ice
Domnul: „El vă v a «pâri» pe voi, «căci pen tru M in e a scris a c e la » ". D ar
unde a scris pentru El? în m ulte locuri, căci aceea ce zice: „P rooro c v a rid ica
vouă D o m n u l" (Deiiteronom 18,15) pentru H ristos a fo st [spu să], şi altele
multe, u n ele în cuvinte, iar altele în sem ne şi în ch ip u ri [p reîn ch ip u iri],
precum a fost m inu nea rugului (Ieşire 3,1-6). C ăci „ fo c " este D u m n ezeirea,
iar „ ru g " sp in o s, fire a cea p ăcătoasă, p e ca re cu p rin z â n d u -o „ f o c u l"
Dum nezeirii, n earsă o a păzit, cu lum ina strălu cin d u -o şi dintru ale sale
măriri şi daruri îm părtăşind-o, iar Ea [Dum nezeirea] d in tru ale aceleia [ale
firii celei păcătoase] m icşorări, neîm părtăşindu-se.
Iar m ai v ârtos şi aceasta o a zis M oise, care la cre d in ţa lu i H risto s se
potriveşte, căci zice că „de se va ridica prooroc, făcân d se m n e [m in u n i],
şi, d epărtân d d e la D u m n ezeu " - precum este A n tih rist - „să n u -i cred eţi
lu i"61 (cf. Deuteronom 13,1-3). „Iar de se va ridica P rooro c făcân d se m n e
[m inuni] şi, la D u m n ezeu şi Tatăl aducând m ai v ârto s [cu p riso sin ţă], iar
nu depărtând d e la El, A cestuia să-I cred eţi"62 (cf O euteronom 18,18-22).

61 „ D e se va rid ic a în m ijlo c u l tău p rooroc sau v ă z ă to r d e v is e ş i v a fa c e în a in te a

ta sem n ş i m in u n e , (2) ş i se va îm p lin i sem n u l sau m in u n e a a c e e a , d e c a re ţi-a g r ă it
el, ş i-ţi v a z ice a tu n ci: S ă m ergem după a lţi d u m n e z e i, p e c a re tu n u -i ş t ii ş i s ă le
s lu jim a c e lo ra , (3) să n u a scu lţi cu v in te le p ro o ro cu lu i a c e lu ia s a u a le a c e lu i v ă z ă to r
de v ise , că p rin a cea sta vă isp ite şte D o m n u l D u m n e z e u l v o s tru , ca să a f le d e iu b iţ i
pe D o m n u l D u m n e z e u l v o stru d in to ată in im a v o a stră ş i d in to t s u fle tu l v o s tr u "
(D euteronom 1 3 ,1 -3 ).
62 „E u le v o i rid ic a P ro o ro c d in m ijlo cu l fra ţilo r lo r, cu m e ş ti tu, ş i v o i p u n e
cu v in tele M e le în gu ra L ui ş i Ei le va grăi tot ce-I v o i p o ru n ci E u . (1 9 ) Ia r c in e n u va
ascu lta c u v in te le M e le , p e care P roorocu l A cela le va g răi în n u m e le M e u , a c e lu ia îi
voi cere s o co te a lă . (20) Ia r p roorocu l care va în d răzn i să g r ă ia s că în n u m e le M e u c e e a
ce nu i-am p o ru n cit Eu să grăiască, şi care va grai în n u m e le a lto r d u m n e z e i, p e u n
a stfe l de p ro o ro c să -l d aţi m o rţii. (21) D e v ei zice în in im a ta : C u m v o m cu n o a şte
C u v ân tu l p e care nu -] g ră ie şte D o m n u l? (22) D acă p ro o ro c u l v o r b e ş te în n u m e le
D o m n u lu i, d ar c u v â n tu l a cela n u se v a îm p lin i ş i n u s e va a d e v e ri, a tu n ci n u g ră ie ş te
D o m n u l cu v ân tu l acela , ci-1 g răie şte p ro o ro cu l d in în d ră z n e a la lu i; n u te te m e d e e l "
(D euteronom 1 8 ,1 8 -2 2 ).
160___________ Capitolul 5______________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A şad ar, fiind că H risto s în n u m ele Tatălui a venit şi a făcu t sem ne (m inuni]
şi n u i-a d e p ă rta t p e ei de la cinstirea d e D um nezeu, p en tru aceasta El a
fost C el C are era proorocit de Moise.
„A şadar, d acă n u cred eţi «scripturilor» lui M oise, «cum v eţi crede
c u v in te lo r M e le » ? A cela a scris şi cărţile lu i sunt p u rurea d e faţă înaintea
o ch ilo r v oştri - în câ t şi de veţi uita, cu lesnire [uşurinţă] să v ă aduceţi
iarăşi a m in te - şi cu toate acestea nu credeţi celor scrise. D eci, «cum veţi
cred e c u v in te lo r M e le » celo r nescrise?"
O , D o a m n e!, d ar pentru ce zici acestea, de v rem e ce ştii că nu vor
cre d e ? „C u to a te că ştiu că nu vor asculta, dar, însă, le zic, ca n u m ai pe
u rm ă să p u n ă p ricin ă [tem ei] că: «De ne-ai fi spus, am fi crezu t»".
Şi în a lt c h ip [înţelege]: acei [iudei] care erau atu n ci ca n işte nem ul-
ţă m ito ri, n u cred ea u , în să cei care, pe u rm ă aveau să creadă, nu era cu
cu v iin ţă , nici cu d rep tate, a fi lipsiţi de folosu l cei din cu v in tele lui H ristos.
 161

.'u' ·ίί - ' · ·-. · - ;-L·

C apitolul 6
Saturarea celor cinci mii de oameni. lisus um blă p e mare. -
Pâinea care se pogoară din Cer. M ărturisirea lui P etru 1 ~

6,1-4: D u p ă acestea lisu s S -a dus d in colo de m area G a lile îi, î n p ă rţile

T ib e ria d e i. (2) Ş i a m ers d u p ă El m u lţim e m u ltă , p e n tr u că v e d e a u
m in u nile2 pe care le făcea cu cei bolnavi. (3) Ş i S -a su it lis u s în m u n te şi a
şezut acolo cu u cen icii Săi. (4) Ş i era aproape P astile , sărb ăto area3 iu d eilo r.
(6, V Marcu 3 , 7 (6 ,1) Matei 14,13-14 ! Luca 5 , ÎS ( 6, i) Ie ş ir e 1 2 ,1 8 / lo a n 2 ,1 3 ; S, 1

Fiindcă a v orb it D om nul m a i aspru către iu d ei şi d in tru n işte cu v in te

ca acestea spre zavistie şi m ânie s-au p ornit ei, îi p o to le şte p e d â n şii p rin a
Se depărta El şi Se d uce „d in colo de m area G a lile ii, în p ă rţile T ib e r ia d e i".
Iar „m are" num eşte iezerul [lacul], căci adunările ap elor „ m ă r i" le -a n u m it
D um nezeiasca Scriptură (Facere 1,10).
Şi, în alt chip [fel, înţeles], Se m ută (Dom nul] din loc în loc, an u m e sp re
a cerca [încerca] voinţa norodului, căci aceia m ai len ev o şi răm â n â n d pe loc,
cei m ai cu osârdie au m ers dup ă Dânsul. însă, v ez i că şi c e i care m ergeau
după D ânsul, nu pentru învăţătură, ci pentru folosu l tru p esc cel d in m in u n i
merg după Dânsul. C ăci zice [Evanghelistul]: „p en tru că v e d e a u s e m n e le
pe care le făcea cu c e i b o ln a v i". însă m ai bun i şi m ai în ţelep ţi su n t cei de la
Matei4, căci aceia „se m irau de învăţătura L u i, că î i în v ă ţa p e e i ca u n u l
care are p u tere" (Matei 7 , 28-29).
„ Ş i S -a su it lis u s în m u n te " din p rid n a m in u n ii p e care a v ea să o
facă, pen tru că n u era v reu nu l iubitor d e tru fie ş i iu b ito r d e fa lă - c a p rin
m ijlocul cetăţilor să facă m in u n i; ci, fugind d e slav a c e a d e şa rtă a celo r
m ulţi, lin işte cau tă, în v ăţân d u -n e şi pe noi aceasta.

1 în e d iţia d e la 1805, titlul cap ito lu lu i este; „P en tru c e le c in c i p â in i ş i d o i p eş ti. P en tru

darea în lătu ri a lu i lisu s ca să n u -L f a c ă pe El îm părat. P en tru u m b la rea p e m are. P en tru
poporul care m ergea d u p ă lisu s în vase. Pentru norod câ n d cerea sem n . P en tru p â in e a care s e
pogoară din C er: Pentru cei m ulţi din u cen ici care s-au în tors d e la H rîstos. P en tru m ărtu risirea
iu i P etru d e H rîstos".
2 în ediţia de la 1805, în loc d e „m u lţim e m u ltă, p e n tru că v e d e a u m in u n ile " , se
găseşte „norod m u lt, că vedeau s e m n e le ".
3 în ediţia d e ia 1805, în loc d e „sărb ăto area", se g ă se şte „ p ra z n ic u l".
4 „Iar cân d lis u s a sfâ rşit cu v in te le acestea, m u lţim ile erau u im ite d e în v ă ţă tu r a
Lui. C ă îi în v ă ţa pe e i ca u n u l ca re are pu tere, ia r n u c u m îi în v ă ţa u c ă rtu ra r ii lo r "
(M atei 7, 28-29).
162 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFIL ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în c ă şi u cenicilor vrând să le arate oarecare taine, pen tru aceasta caută

„muntele", căci pururea obişnuia El să facă aceasta5. Fiindcă, cel ce voieşte
sâ v orb ească u nele ca acestea, se cuvine să fie slobod de toată turbura rea
şi să cau te loc curat de toată gâlceava [gâlcevirea, neunirea].
Z ice [Evanghelistul]: „ Ş i era aproape Paştile, Praznicul iu d eilo r", însă
D o m n u l nu Se suie [în Ierusalim ], ci în G alileea Se duce, că n u m ai era ]
în că su p u s rânduielilor Legii, ca să săvârşească şi prazn icele Legii. l
Ş i în alt chip [înţelege]: fiindcă şi răutatea iu deilor ÎI gonea [alunga] i
p e D ân su l, luând El pricină [temei], încetinel strică L egea6, arătând celor
ca re lu au am inte, că a încetat închipuirea [preînchipuirea Legii], fiindcă a
v e n it A d evăru l (loan 14, 6).
Vezi încă şi cuvântul acesta: „praznicul iu d e ilo r" - căci n u era praznic
al lu i H ristos. C ăci, cu m ar fi fost al lui H ristos, dacă D ân su l nu a m ers la
el? în să era num ai al „iu d eilor".

6 , 5-9: Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine

către El7, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce
aceştia? (6) Iar aceasta o zicea ca să-l încerce8, că El ştia ce avea să facă.
(7) Şi Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca
să ia fiecare câte puţin. (8) Şi a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele
lui Simon Petru: (9) Este aici un băiat9 care are cinci pâini de orz şi doi
peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia? re, 5jNht»14 , 14-16 ,3 2 / m»™e,3 5 /tu« 9.12
( 6, 7 ) N u m e ri 1 1 ,2 1 -2 2 1 4 R e g i 4 , 43 ! M a ieu 6 ,3 7 ( i , 9 ) M a le i 1 1 ,1 7 ; 1 5 ,3 4 / M a ie u 6 ,3 8 /U c a 9 .1 3

P en tru care pricină a zis [Evanghelistul] aceasta: „ridicându-şi Iisus

ochii"? Ca să cu n oaştem că Dom nul n u -Şi aru n ca [vântura] privirea
în co a ce şi încolo, ci întru socoteală [socotinţă] „şedea [cu ucenicii S ă i]"
(loan 6, 3) şi întru luare-am inte şi înţelegere cu de-adinsul, ca A cela Care
vorbea cu ucenicii pentru oarecare lucruri m ai dum nezeieşti; iar m ai pe
u rm ă „Şi-a ridicat ochii" şi întreabă pentru norod „de u n d e " se v o r hrăni.
Ş i n u pe altul îl întreabă [Domnul], ci pe Filip, căci acesta era cel care
a v ea trebuinţă d e m ai m ultă învăţătură - care m ai apoi şi zicea: „A rată-ne

5 Vezi: M atei 5 ,1 ; 8 ,1 ; 1 4 ,2 3 ; 1 5,29; 1 7 ,1 ,9 ; M arcu 3 ,1 3 ; 6 ,4 5 ; 9 , 2 ,9 ; L u ai 6 ,1 2 ; 9 ,2 8 ,

37; loa n 6 , 15.
6 „Strică" Dom nul Legea în formele ei exterioare, tocmai prin îm p linirea ei în chip
d esăv ârşit, căci însuşi El fiind Adevărul şi plinirea Legii, zice: „SI n u s o co tiţi că am
v e n it să stric Legea sau Proorocii; n-am v enit s i stric, c i să îm p lin e s c'' (M atei 5 ,1 7 ).
7 în ediţia de !a 1805, în loc de „m ulţim e m ultă v in e către E l" , se găseşte „m ult
n o ro d v in e la D ân su l".
8 în ediţia de la 1805, în loc de „aceasta o zicea ca să-l în c e rc e ", se găseşte „aceasta
zice a ispitind u-1 p e el".
8 în ediţia de ta 1805, în toc de „un băiat", se găseşte „un c o p il".
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 6 163

nouă pe T a tă l şi n e este de a ju n s " (loan 14, S) - , pen tru aceasta m ai în ain te

îl în d rep tea z ă p e el şi prin întrebare îl înd eam nă p e F ilip spre a-şi aduce
am inte p u ru rea d e m inu ne. C ăci d e s-ar fi făcu t sem n u l [m in u nea] aşa de
rând [sim plu ], n u s-ar fi arătat atât de mare m inunea; însă acum , m ai înainte
îl sileşte p e el ca să m ărturisească puţinătatea [m erindelor], ca m ai cu de-a-
dinsul că cu n o ască m ărim ea m in u n ii ce avea să se facă [de D om n u l] şi d e
acum [în ain te] să n u p oată să-şi scoată din m in te p om en irea celo r m ărtu ­
risite. P en tru aceasta zice [D om nul]: „ D e u n d e v o m cu m p ăra p â in e , ca să
m ă n â n ce a c e ştia ? "
„ Ia r a c e a sta z ice a ispitin d u -1 [în ce rcân d u -I]" p e Filip , ad ică vrând
să-l facă p e el cu n o scu t [arătat], ce credinţă are. C ăci, cu ad ev ărat, n u ca şi
cum n u ştia E l g ân d u l lu i [Filip] îl întreabă p e el, c i v oin d să-l a ra te p e el
celo rla lţi, p en tru că în su şi D om nul ştia ce av ea să facă. D eci, d u p ă ce l-a
„ isp itit [în c e rc a t]" de are credinţă şi l-a aflat p e e l că încă om en eşte cu g etă,
încă şi p e A n d rei îl află în tru acest fel. Căci, cu toate că, întru câtva, a năzărit
[cuvân t d e răsp u n s] m ai înalt d ecâ t Filip - că acela zicân d : „ P â in i d e d ou ă
su te d e d in a ri n u le v o r a ju n g e ", acesta [A ndrei] „ c in c i p â in i d e orz şi
doi p e ş ti" arată, so co tin d poate şi m inunile P roorocilor, cu m E lisei a făcu t
sem n u l [m in u n ea] cel cu pâinile, când Sam aria în tru cea m ai d e p e u rm ă
p ierzare [foam ete] v en ise10 (4 Regi 4, 42-44); în să şi A n d rei se v ăd eşte că
n im ic v red n ic d e D o m n u l nu a so co tit [cugetat], p en tru că zice: „ D a r ce
su n t a c e ste a la a tâ ţia ? " C ăci a socotit că poate va în m u lţi D o m n u l p âin ile,
însă d e ar fi fo st m ai m ulte, m ai m ultă s-a r fi fă cu t şi în m u lţirea, cu
g reşeln icie, cu ad evărat, socotind [A ndrei acestea], p en tru că D o m n u l şi
dintru n efiin ţă ar fi p u tu t să facă p âin e înd eaju n s n orod u lu i. în să , ca să nu
se p ară că făptura este străină [înstrăinată, osebită] de în ţelep ciu n ea L ui,
în săşi fă p tu ra o u n elteşte [foloseşte, întrebu inţează] la lu cru l m in u n ilo r
şi, lu â n d tem ei p âin ile, ca pe o oarecare m aterie, aşa săv ârşeşte m inunea.
A şad ar, ru şin eze-se m aniheii, care zic că p âin ea şi toate făp tu rile su n t
zid iri a le „d u m n ezeu lu i celui ră u "11*; şi, p en tru aceasta, d e le v a da lo r
cin ev a p âin e, n u o p rim esc din m âin ile aceluia, ci p o ru n cesc să o aru nce
de d ep a rte şi, stân d ei, îl blestem ă p e cel care le-a dat-o, zicân d [pâinii]:
„C el ce te-a sem ăn at să se sem ene, cel ce te-a m ăcin at să i se m acin e carn ea"

10 „T ot p e a tu n c i a v e n it un om d in B a a l-Ş a lişa şi a ad u s o m u lu i lu i D u m n e z e u
p ârg ă d e p â in e d o u ăzeci d e p âin i de orz şi grăunţe p ro asp ete d e grâu în tr -u n săcu şor,
E lis e i a z is: « D a ţi o a m e n ilo r sä m ăn ânce!» (43) Iar slu g a sa a zis: «C e să d au eu d e aici
la o su tă d e o a m e n i?» Z is-a E lisei: «D ă o am en ilo r să m ă n â n ce; c ă ci aşa z ic e D o m n u l:
S e v o r să tu ra şi v a m ai ş i răm âne». (44) Ş i a dat şi s-au sătu rat ş i a m ai răm as, d u p ă
c u v â n tu l D o m n u lu i" (4 R egi 4, 42-44).
n P en tru m an ih ei şi învăţăturile lor, vezi nota d e la ioati I , 9.
164 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

şi a lte le m ulte de acest fel. D eci, ruşineze-se, auzind că H ristos, F iu l lui

D u m n ezeu Cel „ B u n " (Matei 19,17; Marcu 10,18; Luca 18,19), a înm ulţit
p â in ile. Ia r de ar fi fost ele zid ire [făptură] rea, C el Bun n u a r fi înm u lţit ce
era rău , ca să nu m ai zic că şi El însuşi m ânca pâine.
în să , poate, ar fi întrebat cineva: „O are această m in u n e a pâinilor este
aceeaşi cu cea de la M atei?" A ceeaşi este (M atei 14,13-21). Iar, dacă acolo
v in u cenicii şi pom enesc pentru noroade ca să fie slobozite (Matei 14,15),
iar aici însu şi lisu s întreabă „de u n d e" vor fi h răn iţi „ a ce ştia ", nu trebuie
să te m iri, căci este cu putinţă ca am ândouă să se fi făcut şi ucenicii să-I fi
p o m e n it m ai înainte Dom nului pentru noroade, ca să fie slobozite, iar
Filip să fi fost întrebat de D om nul „de u n d e " vor fi hrăniţi.

6, 10-13: Ş i a z is lisu s: Faceţi pe oam en i să se a şe z e 12. Ş i era iarbă

m u ltă în acel loc. D e ci au şezu t b ărb aţii în n u m ăr ca la c in c i m ii. (11) Ş i
lis u s a lu a t p â in ile şi, m u lţăm in d , a dat11 u cen icilo r, iar u ce n icii celo r ce
şe d e a u ; asem en ea şi d in p eşti, cât au voit, (12) Iar după ce s-au săturat, a
z is u ce n ic ilo r Săi: ad u n aţi fă râ m itu rile ce au răm as1314, ca să nu se piardă
ceva. (13) D eci au ad u n at şt au strâns d ou ăsp rezece co şu ri cu fărâm itu ri,
care au răm as de la cei ce au m âncat d in c e le cin ci p â in i d e orz15.
( 6 .10J Matei 14,19; 15,38 /Marcu 6,39 /Luca 9,14 (6, V) l Regi 9,13 i Matei 14,191Marcu 6,41 /Luca 9,16
(6,12) Matei 14,20; 15.37/ Maieu 6,42; 8,8,19 /Luca 9,17 (6. ÎS) Matei 15,37 /Marcu 8,19
C a şi cum m asa a r fi fost gata, [D om nul] le-a poruncit lor ca îndată
„ să ş a d ă " . Iar u cen icii, cu toate că m ai înain te n u credeau , însă cu osârdie
îi p u n p e oam eni „să şa d ă ". „ Ş i era ia rb ă ", p rim ăvară fiind, căci zice
[E vangh elistu l]: „era [aproape] P a stile " (loan 6, 4), iar acestea „în lu n a
ce a d in t â i" 1* a p rim ăverii se săvârşeau (Levitic 23,5).
Ş i n u m a i „ b ă r b a ţii" su n t n u m ăraţi d e E v a n g h e listu l, u rm ând el
o b iceiu lu i Legii. C ăci şi M oise d e la cel de d ou ăzeci de ani şi m ai în su s a
n u m ă ra t norodul17, nicid ecu m pom enind d e fem ei (Numeri 2 6 , 2), arătând
cu v â n tu l [acesta] că to t cât este bărbătesc şi voin icesc este cin stit şi vrednic
d e n u m ărare la D um nezeu.

13 în ed iţia de la 1805, în loc d e „să se a şe z e ", se g ăseşte „sa ş a z ă ".

13 în ediţia de la 1805, în loc d e „a d a t", se găseşte „a îm p ă rţit".
14 în ediţia d e la 1805, în loc d e „fărâm itu rile ce au ră m a s", se g ăseşte „sfSrâm îtu rile
ce au p ris o s it".
15 în ed iţia de la 1805, versetul 23 este: „D eci au a d u n a t şi au u m p lu t douăsprezece
co ş u ri d e sfârâm itu ri d in c e le c in ci pâini de orz, care au p riso sit c e lo r ce au m ân cat".
14 „ în lu n a în tâi, în z iu a a paisp rezecea a lu n ii, către seară, su n t P aştile D o m n u lu i"
(L evitic 23, 5).
I? „N um ăraţi to ată o b ştea fiilo r lu i Israil de la d o u ăzeci d e a n i în su s, pe to ţi cei
b u n i d e răzb o i în Israil, d u p ă fa m iliile lo r!" (Nunteri 26, 2).
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 6 165

' Şi, „luând p â in ile ", Domnul „m u lţăm eşte", arătân d u -n e că m a i în ain te
de hrană se cuvine să m ulţăm im lui D um nezeu. în că şi fiin d că era aco lo
norod, pen tru aceasta „ m u lţa m e şte" în a in te a m u lţim ilo r, ca să s e în ­
credinţeze toţi că El cu voia lui D um nezeu a v en it şi că n u este p o triv n ic lu i
j Dum nezeu, ci toate la Tatăl Ie aduce. C ăci atu n ci cân d o seb it [d ep ărtat d e
' mulţime] lucrează sem ne [minuni], nim ic în tru acest fel n u face, cu toate că

I
I
[unele] m ai m ari săvârşeşte18; iar când face m in u n i în ain tea m ultora, atu n ci
caută la D um nezeu. Iară că nu pentru n epu tin ţă face [D om nul] aceasta, d
pentru iconom ia p e care am zis-o, se arată [vădeşte] d in tru a le săv â rşi [El]
j pe cele m ai mari [decât acestea19], cu stăpânire şi cu putere,
ί însă unii zic că pentru aceasta „ m u lţă m e a " E l, ca să S e tă in u ia scă d e
stăpâni torul lu m ii acesteia până în v rem ea P a tim ii, şi n u d in tru aceasta
să-L socotească p e E l că este D um nezeu, ci să fie am ă g it [am ăg ito ru l] şi să
fie înşelat [înşelătorul], şi aşa prin C ruce să fie om o rât.
Şi lasă D om nul ca „să p risosească" p âin ile, n u p en tru arătarea cea c u
fală - să nu fie! ci ca să nu se socotească a fi nălu cire aceasta, an u m e că s-au
S săturat oamenii, ci tuturor să le fie arătat că în tru atât d e ad ev ărată m ăsu ră
! s-au săturat, încât au şi prisosit m ulte. Şi, dintru această pricină, a şi p o ru n cit
i „să se adune sfărâm itu rile", ca văzându-le p e acestea [u ce n id i], m a i m u lt
să ţină minte m inunea cea care se făcuse. Şi se cu v in e a n e m in u n a n u n u m ai
pentru că „au p riso sit", d şi pentru că n ici m ai m u lt, n id m a i p u ţin , ci
întocm ai cu n um ăru l u cenicilor a făcu t [D o m n u l] a p riso si „ c o ş u r ile "
răm ăşiţelor, ca to ţi să p oarte [câte u n u l] şi n ic i Iu d a să n u ră m â n ă
neîm părtăşit [dintru ele], ci să-i fie şi această m in u n e spre arătare [adeverire]
că Dumnezeu este Dascălul [învăţătorul] lui şi să se folosească d in tru aceasta;
măcar că, pentru răutatea Iudei, m ai vârtos spre o sân d ă i-a fo st lu i aceasta,
căci pe Cela C are a făcut atâtea prisosinţe - d in tru care şi el a p u rtat u n
„coş" - pe Acela L-a vândut (Matei 26,15).
Căci, cu adevărat, nu în zadar a poruncit [D om nul] A p osto lilor să p oarte
„coşurile", ci ca pururea să ţină minte m inunea, fiindcă aveau să fie învăţători
ai lum ii. Pentru că norodul n ici o roadă m are n u av ea să d o b ân d ească,
întrucât îndată a u itat minunea, atâta era d e n eîn ţeleg ă to r [n ep ricep u t,
neînţelept], iar ucenicii nu puţin aveau să se folosească.
Şi n e învăţăm d in m inunea ce s-a făcu t să n u n e îm p u ţin ă m la su fle t
întru strâm torările sărăciei, n ici să n e tem em d e d ă ru irile d in tru iu b irea

15 C u m este, d e pildă, m inunea schim bării la fafă a D o m n u lu i, săvârşită în m u n tele

Tabor, un de El Şi-a a rătat slava Sa dum nezeiască (M atei 17 , 1-8; M arcu 9 ,1 -8 ; L u ca 9 ,2 8 -3 6 ).
19 C u m sunt, d e p ild ă, învierea din m orti a fiul v ă d u v e i d in N a in (L u ca 7 , 11-18) şi a
fiicei m ai-m are!ui sin ago gii (Luca 8 ,4 9 -5 6 ).
166 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d e p rim ire a străinilor, ci să credem că m ăcar o p âin e de v om avea, o va

în m u lţi pe aceasta C el Care a făcut d e „au p ris o s it" atâtea „ sfărâm itu ri"
d in „ cin ci p âin i".
Iar dup ă alegorie [înţelege aşa20]: când a ieşit D om n u l d in Ierusalim -
d u p ă ceea ce s-a z is prin P rooroci: „ P ă ră sit-a m c a sa M e a , lăsat-atn
m o şte n ire a M ea " (leremia 12, 7) - atunci în „ G a lile e a " n eam u rilo r „Se
d u c e " (loan 6,1), pe păgâni luându-i „şi n orod m u lt m erg e d u p ă D ân su l"
(loan 6, 2), Şi „Se su ie în m un te" (loan 6,3), adică p e C ru ce - ca pe toţi să-i
tragă la S i n e - o r i la Cer, la cinstea şi slava cea cuviincioasă lu i D um nezeu.
C ăci, d u p ă ce S-a în ălţat la Cer - şi este slăvit d e n oi ca un D u m nezeu şi
n u ca o m gol [sim plu, de rând] - se zice că „în m u n te S -a s u it" , căci
„ m u n te " este gândirea cea înaltă21, pentru El. Şi n e „ d ă " nou ă, celo r care
su n tem supuşi celor cinci simţiri, „p âin ile" cele cuvântătoare, „ c in c i" fiind
şi acestea, căci fiecărei sim ţiri îi dă „ p âin ea" cea cu v iin cio a să , anum e
cu v â n tu l, precum şi Pavel spune: „în B iserică v o ie sc să g ră iesc cin ci
c u v in te " (1 Corinteni 14,19), adică acelea care se cu v in spre îndreptarea
celo r cin ci simţiri, în să nu putem p e aceste „cin ci c u v in te " să le m âncăm
cu totul, ci şi prisosesc. C ăci nu poate vreunul d in tre n o i toate cuvintele
tain ei să le cuprindă, ci pe cele p e care noi, cei m ai m aterialn ici, nu putem
a le aju ng e şi a Ie m ânca, Apostolii le poartă, ca întru oarecare „ co şu ri", în
su fletele lo r cele d rep te. Căci „ co şu rile" din ram uri d e fin ic au fost, iar
„ d rep tu l ca fin icu l v a în flo ri" (Psalm 91,12).

6,14-1 5: Iar oam enii văzând m inunea p e care a făcut-o22, ziceau: Acesta
e ste într-ad evăr Proorocul, Care v a să vină în lu m e. (15) C u n oscân d deci
Iis u s că au să vin ă ş i să-L ia cu sila , ca să-L facă rege23, S -a dus iarăşi în
m u n te , El S i n g u r . ( 6 , W Facere 4 9 ,1 0 1 Deutrronom 18, ÎS, 18 /

M al« « , 3; 21,46 /Luea 7,16-19; 24,19 /loan 4,19; 7,12; 9,17 ( ύ , 1 5 ) Malei 14,23
V ezi, lăcom ia d e pântece a norodului, căci m ii d e m in u n i făcând
D o m n u l - şi mai m inu nate - nu se m irau, şi iată că e i pen tru m âncare
grăiesc: „A cesta este P rooro cu l". N u-L m ai în v in u iesc [prihănesc] pentru
călcarea sâmbetei, nu m ai fac izbândire Legii, şi atâta îl cinstesc pe EI pentru

30A ici Sfântul Teofilact tâlcuieşte alegoric m inunea înm ulţirii pâinilor, luând capitolul
6 d in tru început.
21 „ în altă", după v red n icia Dum nezeirii, şi nu după înălţarea cea tru faşă a cugetului
om enesc.
- în ediţia de la 1805, în loc de „m inunea pe care a fă c u t-o ", se găseşte „sem nu l pe
ca re l-a făcu t".
a în ediţia de la 1805, în loc de „să-L ia cu sila, ca să-L facă re g e ", se găseşte „să-L
ap u ce pe E l, ca să-L facă îm p ărat".
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 6 167

pâini, în c â t n u n u m ai „P rooro c" îl vestesc pe El, c i şi îl so co te sc v red n ic

de îm p ărăţire. D a r E l fu g e, învăţând u-ne pe noi să d efăim ăm d reg ăto riile
cele lu m eşti.
în să „se d u c e " la „m unte, E l sin g u r", neluând p e n ici u n u l d in u cen ici,
■ ca să cerce [încerce] d o rin ţa lor, şi d e le este cu n esu ferire lip sirea S a d e la
; dânşii. . ,

: 6,16-21: Ş i când s-a făcu t seară, u cenicii Lui s-au coborât24 la m are. (17)
Şi in trân d în corabie, m ergeau spre C apernaum , d in colo d e m are. Ş i s-a
făcut în tu n e ric şi Iisu s în că nu v en ise la ei. (18) Ş i su flân d v ân t m are, m area
se întărâta25. (19) D u p ă ce au vâslit26 d eci ca Ia d ou ăzeci şi cin ci sau treizeci
de stad ii, au văzut p e Iisu s um blând pe apă27 şi a p ro p iin d u -Se d e corab ie,
ei s-au în fricoşat. (20) Ia r El le-a zis: E u sim t; n u vă tem eţi! (21) D e ci v oiau
să-L ia în corab ie, şi în d ată a sosit corabia la ţărm ul28 la care m ergeau.
(6,17) Matei 14,22 /Maieu 6.47 (6, W Matei 14,24 <6,19) Matei 14,25/
Maieu 6 ,4S (6,20) Matei 14,27 /Maieu 6,50
D o m n u l S e su ie „ sin g u r" în „ m u n te" ca, p re cu m a m zis, să cerce
[încerce] d orin ţa u cenicilor, dacă, oare, îl vor căuta p e EL Ia ră e i îl aşteap tă
' pe D ân su l p ân ă „ se a ra ", năd ăjd uind că El va ven i. In să, fiin d că n u a v en it,
nu su feră [rabd ă], ci sp re căutarea Lui fiind îm b o ld iţi d e d o rin ţă [îm p in şi
i de dorire], „in tră în co ra b ie ". C ăci n u aşa, de rând, şi cu m s-a r fi în tâm p lat,
\ a sp u s E v an g h elistu l vrem ea, ci prin aceasta a a rătat d rag o stea lo r cea
1 m are, că n ici „ se a ra " n u i-a oprit pe ei.
I Şi îi la să [D om n u l] p e ei să se prim ejd uiască d e v ifo r ca, făcân d u -se
I lin işte d u p ă fu rtu n ă, m ai m ult să se veselească de m in u n ea ce s-a fă cu t şi
\ p om enirea acesteia n eu ita tă să se însem n eze [p ecetlu iască, zu g răv ească]
; în in im ile lor. Şi le-a v e n it lo r de faţă cân d se p rim ejd u iau d e v ifo r; ia r p rin
cu v ân t şi frica o g o n eşte d e Ia dânşii şi lin işte face în m are; şi D o m n u l
; în d o ită lin işte face, p o to lin d şi turburarea su fletelor lo r şi a m ării. Iar El
î n u S-a su it în corabie, m ai m are vrând să facă m inu nea. C ăci, v ez i trei
[ m in u n i: cea d in tâi că u m b lă pe m are; a doua că a p o to lit v a lu rile; a treia,
I că „ în d a tă " a făcu t d e „a so sit c o ra b ia la p ă m â n tu l la care e i m e rg e a u ",
cu to a te că era foarte d ep arte de păm ânt, cân d a v en it D o m n u l la ea.
C u ad ev ărat, au trecu t şi iudeii M area R oşie, M o ise p o v ăţu in d u -i; în să
acela toate le făcea ca u n slujitor şi rugându-se (Ieşire 14,13-29), iară A cesta

24 In ediţia de la 1805, în lo c de „s-au co b o rât", se găseşte „s-au p o g o r â t".

25 în e d iţia de la 1805, în loc de „m area se în tărâta", se g ăseşte „ m a re a s-a r id ic a t".
26 în ediţia de la 1805, în Ioc d e „după ce au v â slit", se g ăseşte „ v e n in d ".
27 în ediţia de la 1805, în lo c de „pe ap ă", se găseşte „p e m a re ".
28 în ediţia de la 1805, în loc de „ ţă rm u l", se găseşte „ p ă m â n tu l".
168 Capitolul 6 SFANŢUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[D om n u l] cu toată stăpânirea. Şi acolo, su flând vântul d e la răsărit, s-a dat

apa în lături, încât a făcut de au trecut [israilitenii] pe u scat (Ieşire 14,21).
Iar aici, m ai mare s-a făcut m inunea, căci răm ânând m area întru a sa fire,
aşa [astfel] îl purta p e Stăpânul pe um eri, ca să se p lin ească cu v ân tu l cel ;
pro orocesc19: „C el C e u m b lă pe m are ca ş i pe u sc a t" (Iov 9, 8). j
M u lţi suntem şi acum întru întunericul cel gânditor şi ne prim ejduim j
să ne în ecăm în „ m a rea " cea gânditoare, d ar să-L prim im pe H ristos şi, cu
ad evărat, ne vom m ântu i dintru prim ejdii. Şi, dacă, de m ulte ori, înfricări ί
v or aduce asupra n oastră vreunii, isp itindu-ne pe noi - ori draci, ori oameni j
- şi prin frică se v o r ispiti să ne clătească [zdruncine] pe noi, să-L auzim j
pe H ristos, strigând: „Nu vă tem eţi, Eu s u n t!" iar ceea ce zice [Dom nul], i
această înţelegere are: „Cele înfricoşate trec, de aceea «n u vă tem eţi» de
cele trecătoare; însă «Eu su n t», adică p u rurea răm ân şi ca un D um nezeu
«Eu su n t C el Ce su n t» (Ieşire 3 , 14), Deci, d e vrem e ce cele înfricoşate sunt
v rem eln ice şi nu cu adevărat sunt2930 - însă «Eu su n t», adică răm ân [dăi-
nuiesc] şi niciodată Eu nu trec, ci cu adevărat „su n t" - să n u vindeţi credinţa
cea în tru M ine, p en tru cele vrem elnice".
Şi, vezi, că nu la începutul primejdiei, ci după ce s-a îm puternicit aceasta,
Se arată Hristos şi risipeşte frica Căci n e lasă p e noi să venim în mijlocul
p rim ejd iilor c a luptându-ne cu necazul, şi fiind strâm toraţi, m ai lăm uriţi să
n e facem ; şi c a pornind [purcezând, m işcând, dezlegând] toată puterea şi
înţelepciu nea noastră şi aflând-o pe ea neputincioasă, să năzuim num ai la
A cela C are dintru cele fără de nădejde de scăpare poate să ne m ântuiască.
C ăci, atunci când m in tea om enească va obosi, atuncea m ântuirea cea de la
D u m nezeu , fără d e veste sosind, ne face p e noi să căutăm num ai la Acela
C are n e-a m ântuit şi n u nouă înşine să ne scriem [socotim ] mântuirea.
Ia r d e vom voi ca şi în „ co ra b ia " n oastră să îl lu ăm pe H ristos - adică
să-L sălăşlu im pe H ristos în inim a noastră „ în d a tă " n e v o m afla la
„ p ă m â n tu l" acela „la care m erg em ". Dar, care este acel „p ăm ân t"? A rătat
este cu adevărat că „p ăm ân tu l" făgăduinţei. C erul (2 Petru 3 ,13; Apocalipsa
2 1 ,1 ), care este „p ăm ân tu l celo r b lâ n z i" şi care au „ p a c e "31, d in sp re toată
ră u ta tea (Psalm 3 6 ,1 1 ; M atei 5 ,5 ).

29 In ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „El sin g u r este C el C e în tin d e ceru rile şi
u m b lă pe v alu rile m ă r ii" (Iov 9, 8).
30Acestea, chiar dacă pot aduce vătămare în vremelnicie, însă „nu cu adevărat sunt'',
adică nu dăinuiesc veşnic, nu au fiinţă nepieritoare, ci sunt supuse mărginirilor
vremelniciei.
31 „C ei blânzi vor m o şteni p ăm ântul şi se v o r d esfăta de m u lţim ea p ă c ii" (Psalm
36, 11).
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII D E LA IOAN Capitolul 6 169

6 , 22-26: A doua zi, mulţimea3132, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut
că nu era acolo decât numai o corabie mai mică şi că lisus nu intrase în
corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. (23) Şi
alte corăbii mai mici33au venit din Tîberiada în apropiere de locul unde ei
ntâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţămise. (24) Deci, când a văzut
mulţimea că lisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbiile
cele mici34şi au venit la Capernaum, căutându-L pe lisus. (25) Şi găsindu-L
dincolo de mare, I-au zis: Invăţătorule3536,când ai venit aici? (26) lisus le-a
răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat16zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi
văzut minuni37, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
Um blând lisu s pedestru pe mare, a m ers de cealaltă parte a ei, iar n o ro a ­
dele, căutându-L p e El a d oua zi şi văzând că n u m ai „o corabie" a fo st cea
în care a u încăp ut [intrat] ucenicii - întru care corabie „lisus nu intrase" - ,
! au venit întru priceperea m inunii şi bănu iau [presupu n eau ] că E l, u m b lân d
, cu picioarele pe m are, a trecut de cealaltă p arte a ei. C ă ci, d e ar fi fo st ş i o
altă corabie, ar fi p u tu t socoti [gândi] că D om n u l nu S -a d u s îm p reu n ă cu
ucenicii, ci intrând întru aceea, a trecut marea. Ia r acu m , fiin d că n u m ai u n a
a fost „co rab ia", întru care D om nul nu a intrat, ci n u m a i u cenicii, arătată
i [adeverită] este m in u nea Deci, acestea socotind [cugetând] noroadele, pentru
că au aflat „alte co ră b ii" care veniseră din cealaltă p arte a m ării, au in trat
întru acelea şi au trecut în C apernaum , unde, aflân d u -L p e D o m n u l, n u cad
[la El] să se ro ag e, ca să le spună cu m a trecut, n ici n u cearcă [cercetează]
j cele pentru sem nul acesta, ci aşa, de rând [sim plu], zic: „C ân d ai v en i t a ic i? "
I Căci aceia care îl căutau pe El să-L ap u ce [prindă] şi să-L facă îm p ă ra t (loan
j 6 , 15), după ce L-au aflat pe D ânsul, nici un lu cru d e acest fel n u se sfă tu iesc
I [întru ei], ci scoţându-şi din m inte m in u nea [trecerii m ării], d e altă m a să
j caută să se desfăteze, precum şi m ai înainte. Pentru aceasta şi su n t în fru n ta ţi
de Dom nul, căci zice: „«M ă căutaţi» p e M in e «p en tru că aţi m â n ca t din
pâini» şi pentru aceasta M ă doriţi, ca iarăşi să v ă fac m a să ".

31 în ediţia de la 1805, în versetele 22 şi 24, în loc de „ m u lţim e a ", se g ăseşte „ n o r o d u l" ,

cu următoarea notă: [1805] „N orod" este num it cel care v en ise să-L prind ă şi să-L fa c ă
împărat. C ăci, neaflându-L pe El, stăteau pe m arginea m ării, socotin d ce s-a p u tu t în tâm p la.
Iară cuvântul care zice: „Ş i alte corăbii... D o m n u l m u lţă m ise " [versetul 29] este p u s a ici
spre arătare, cu m c ă acele c o ră b ii au v e n it m ai p e u rm ă . D e c i, m a i ap o i d e to a te ,
deznădăjduindu-se aceia, au bănuit că [Dom null a trecut ped estru p e m are (d upă Z ig a b e n ).
33 în ediţia d e la 1805, în loc d e „corăb ii m ai m ic i" , se g ă se şte „ c o r ă b ii" .
33 în ediţia de la 1805, în loc d e „ co ră b iile c e le m ic i" , s e g ă se şte „ c o ră b iile " .
35 în ediţia de la 1805, în loc de „ în v ă ţă to ru le ", se g ăse şte „ R a b l" ,
36 în ediţia d e la 1805, în loc d e „A devărat, a d ev ă ra t", se g ă s e şte „ A m in , a m in " .
37 în ediţia de Ia 1805, în loc d e „ m in u n i", se găseşte „ s e m n e ".
17 0 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

Ş i ia am inte, că m ăcar că îi m ustră p e ei, în să nu asp ră m ustrare

u n e lteşte [foloseşte, întrebuinţează]. P en tru că nu a zis: „O , rob i ai pânte-
celu i şi lacom i", ci cu blândeţe [a grăit]; căci, v rân d să-i îndrepteze, îi m ustră
pe ei, încă şi prin a d escoperi cele ascu nse a le in im ii lor, sp re m ai m are
cred in ţă voind să-i ad u că p e dânşii. Iar cu m c ă în d rep tăto are le -a fost lor
m ustrarea, arătat [adeverit] este din cele d e pe urm ă, căci înv ăţătu ră preafo-
lo sitoare face către d ân şii, şi zice:

6 , 27: Lucraţi n u p en tru m âncarea cea p ie rito a re , ci p en tru m ân carea

ce ră m â n e spre v ia ţa v eşn ică şi pe care o v a d a v o u ă F iu l O m u lu i, căci pe
E l L -a p ecetlu it D u m n ezeu -T atăL re, 2 7 ; Deutemi«™ 3 0 , 2 0 /Matei3 , 1 7 ; 1 7 , 5 /
Mîrcu 1,11 / Luca 3,22; 9 ,35/Ioan 1,32; 10,36/2Petru 1,17
Z ice [Dom nul]: „Voi, pen tru pâini M ă cău taţi, ca u n ii care doriţi de
h ran a aceasta a v ă sătu ra, d ar v i se cuvine v o u ă să n u fiţi d ed aţi cu totu l la
p ân tece, ci să grijiţi m a i vârtos [cu prisosinţă] de cele d u h o v n iceşti, şi nu
toată grija spre hrana cea trupească să o cheltu iţi", căci fie aceasta a num it-o
„m ân care p ierito a re ". însă, de vreme ce m ulţi din cei care voiesc să trăiască
fără de lucru - şi mai vârtos [cu prisosinţă] mesalienii38- graiul acesta îl uneltesc
[folosesc, întrebuinţează] spre ajutorarea deşertăciunii lor, de nevoie este a
lum ina [lăm uri, lim pezi] acest grai, căci D om n u l nostru lisus H ristos nu a
zis-o aceasta, ca şi cum ar fi voit să taie [oprească, reteze] toată lucrarea cea
trupească şi ar ft silit spre nelucrare, căci nelucrarea la „toată răutatea a învăţat
[p ov ăţu it]"39 (Sirah 3 3 , 32).
Şi, de se cuvine a grăi adevărul, aceasta este „m ân carea cea p ierito a re ",
a v o i cineva să trăiască fără de lucru, p en tru că acela care u rm ează lui
H risto s, se cuvine să lucreze, ca să aibă să d ea şi altora. C ăci, acesta are
plată [răsplată] făgăduinţa îm părăţiei celei ce va să fie (Mutei 25,34-36).
„Aşadar, cum " - zic [ereticii] - „a grăit D om n u l, că n u se cuvine «a
lu cra p en tru m âncarea cea pieritoare»?" [Răspundem :] Sârguinţa cea cu
d in ad in su l către m ân cări a acelora tăin d u-o [retezându-o] şi către cele
d uhovniceşti puţin m utându-i. „Aşa e, cu adev ărat" - zic ei - „însă cu m că
lucrarea cea trupească o taie [opreşte] H ristos, este arătat [adeverit] din ceea
ce a zis către Marta: «M arto, te g rijeşti şi p en tru m u lte te sile ş ti; dar un
lu cru trebuieşte: căci M aria partea cea b u n ă şi-a ales, care n u se va lu a de

38 M esalien ii voiau să-şi consacre viaţa cu totul ru găciu nii, d eo arece socoteau că
B o tezu l nu are putere înd estulătoare pentru a birui răul. D in p ricin a acestei înv ăţătu ri, ei
refu zau participarea la S fin tele Taine. De asem enea, ei nu voiau să facă n ici un fel de
m u n că şi d e aceea trăiau d in cerşit. Această erezie a ap ăru t în veacu l al IV-lea, iar m ai
târziu a fost osândită ta Sin o d u l al 111-lea ecu m enic d e la E fes, în an u l 431.
39 „Pune-1 Ia lucru, ca să nu şadă, că m ultă rău tate a în v ăţat le n e v ire a " (Sirah 3 3 ,3 2 ).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 6 171

la ea» (Lttca 10,41-42), şi iarăşi: «Nu vă g rijiţi pen tru z iu a d e m â in e » " (M atei
6,34). A cestea [argum ente] le aduc cei care voiesc a se h răn i, şezând fără de
lucru. D ar noi ce zicem [răspundem ]? Anume că, aceea care s-a zis către
Marta n u este pentru lucru şi lucrare şi nelucrare, ci p en tru a şti [cunoaşte]
vremea şi a nu cheltu i vrem ea ascultării [cuvântului D om nului] la sârguinţa
cea către m âncăruri. Deci, zice Dom nul acestea, p lecând u -o pe dânsa să nu
piardă în zadar vrem ea învăţăturii, din pricina înd eletn icirii celei pentru
pântece40. Iar aceea, zicând: „nu vă g rijiţi", n ici aşa n u leapădă [D om nul]
lucrarea, căci una este grija şi alta lucrarea Pentru că, este cu pu tin ţă, ca şi
lucrând cineva, să n u se îngrijoreze deloc. Deci, învăţându-ne pe noi D om nul
să nu n e pironim Ia cele lum eşti, nici să ne facem grijă pen tru odihna cea de
mâine, ci m ai v ârtos [cu prisosinţă] voind El ca noi, în fiecare zi să lucrăm ,
zice: „N u v ă g r ijiţi pentru ziua de m âin e", ca şi cu m ar fi zis aşa: „N u v ă
grijiţi cu m că astăzi să lucraţi şi m âine să vă odihniţi, ci h ran a fiecărei zile,
din lucrarea cea din fiecare zi avându-o, nu vă grijiţi pen tru ziua d e m â in e"41.
Iar „ m â n c a re care ră m â n e " n u m eşte îm p ă rtă şire a ce a d e ta in ă a
Trupului D om n u lu i, pe care El ne-o dă n o ră , „Fiu al O m u lu i" făcân du-Se,
pe Care T atăl „L-a p e c e tlu it", adică L-a arătat, L-a ad ev erit că este F iu al
Său. C ăci şi în su şi H ristos prin m inuni S-a arătat p e Sin e, în să, fiindcă
vorbeşte către iu d ei, ca să nu se turbure ei, Ia Tatăl alearg ă [vine] şi zice că
de D ânsu l este „ p e c e tlu it", adică arătat, m ărturisit. D e v rem e ce şi C hip
al Tatălui este Fiu l şi Pecete şi C aracter [Trăsătură], să în ţeleg i că de El
[Tatăl] S-a p ecetlu it A cesta [Fiul], ca A cela C are este C h ip 42 şi P ecete (Evrei
1,3), în tru cât ceea ce se zice este întru acest fel: „Pe A cesta, C are se v ed e a
fi «Fiu al O m u lu i» , Tatăl «L-a p ecetlu it», adică L -a N ă scu t P ecete şi C hip
al Său, C are are în tru Sine toate câte are El [Tatăl], şi este, fireşte, în tocm ai
cu D ânsul [cu T atăl]''.

6,28-30: D eci au z is către El: C e să facem , ca să să v â rşim lu c ră rile 43

lui D u m n ez eu ? (29) lisu s a răsp u n s şi le-a zis: A cea sta este lu cra re a lu i

40 Vezi şi tâicu irea Sfântului Teofilact la Lnea 10, 38-42.

41 Vezi şi tâicu irea Sfântului Teofilact la Mutei 6 ,3 4 .
42 „ în z ile le a c este a m ai de pe urm ă n e-a grăit n o u ă p rin F iu l, pe C are L-a pus
m o şte n ito r a toate ş i p rin C are a făcu t şi veacu rile; (3) C are, fiin d s tră lu cire a s la v e i şi
chipul fiin ţe i L u i ş i C are ţin e toate cu cu v ân tu l p u terii S a le , d u p ă ce a să v â rşit, p rin El
în su şi, cu ră ţire a p ă c a te lo r n o astre, a şezu t d e-a d reapta s la v e i, în tr u c e le p re a în a lte ,
(4) fă câ n d u -S e cu atât m a i presus de în g e ri, cu cât a m o ş te n it u n n u m e m a i d e o s e b it
decât e i" (E vrei 1 ,2 -4 ).
43 în ed iţia de la 1805, în loc de „să săvârşim lu c r ă r ile " , se g ăse şte „ s ă lu cră m
lu cru rile ".
 172 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D u m n e z e u , ca să cre d e ţi în A cela pe C are El L-a trim is44. (30) D eci I-au

z is: D ar ce m in u n e45 fa c i Tu, ca să vedem şi să credem în T in e? Ce lucrezi?
(6,29) Joan 17,3,23/1 Ioan3,23 (6,30) Matei 12,38; 16,1 /Matei 8,11/Luca 11,16/ loan 2,18/1 Corinteni 1,22
C er iu d eii să se în v eţe „lu crul lu i D u m n e z e u ", nu ca să-l lucreze
[săvârşească] pe el, ci ca să apu ce pricini [prindă tem eiuri46]. Deci, m ăcar ,
că îi ştia [Dom nul] p e ei că n u se vor folosi cu nim ic, însă pentru folosul j
cel d e ob şte al în v ăţătu rii, le răspunde şi le arată lor, iară m ai vârtos [cu j
p risosin ţă] tuturor oam enilor, că: „«A cesta este lu cru l lu i D u m n ezeu » - 1
a cred e întru Cel C are L-a trim is Acela, căci credinţa cea întru El este lucru
cu ad ev ărat sfinţit şi d e săv ârşit [desăvârşit] şi care îi sfinţeşte pe cei care
. o au pe d ân sa". P en tru că, credinţa cea adevărată este povăţuitoare spre
toată lu crarea cea b u n ă şi lu crarea cea bună p ăzeşte credinţa. C ăci şi
lu cru rile [faptele], fără de credinţă, sunt m oarte [precum ], şi credinţa, fără ;
d e lu cru ri [fapte] (îacov 2 ,1 4 ,2 6 ). :
Ş i, vezi, n em u lţăm ire şi nesim ţire! Iarăşi cer „ se m n " cei care au văzut
atâtea d e m ulte şi a tâ ta de m ari [m inim i], şi m ai vârtos [cu prisosinţă] al
pâinilor, d in care s-au săturat. Deci, ca n işte lacom i cu pân tecele, iarăşi cer
acest fel de „ sem n ", care să le folosească lor la pântece. Iar cu m că aceasta
este adevărat, arătat [adeverit] este din cele de p e urm ă: j

6,31-34: P ărin ţii n o ştri au m âncat m an ă în p u stie, p recu m este scris:

„ P â in e d in C er le-a d a t lo r să m ăn ân ce". (32) D eci Iisu s le -a zis: A devărat, ;
ad ev ă ra t47 zic v ou ă: N u M o ise v-a dat p âin ea cea d in C er; c i Tatăl M eu
v ă dă d in C er p â in e a cea adevărată. (33) C ăci p âin ea lu i D u m n ezeu este 1
cea care se co b o a ră 48 d in C e r şi care dă v iaţă lu m ii. (34) D e ci au z is către
E l: D o a m n e , dă-ne to td e a u n a p âin ea aceasta. (6, m feţi« ie. u-is /
Numeri 11,7 /Deuteron om 8 ,16/Neemia 9 ,15 /Psalm 77,24-25 /înţelepciune 16,20/ ,
loan 6,49 /1 Corinteni 10r3 (6,33) loan 3,13,31/1 Corinteni 10,17 (6,34) loan 4,15
N u în zadar ziceam că aceştia, ca unii care erau robi pântecelui, cereau j
„ se m n ", precum era cel al pâinilor. Căci, iată, pom enesc de „m an ă" şi n u j
d e vreo altă oarecare m inu ne, ori din cele d in Egipt, ori din cele de la Marea

44 în ediţia de la 1805, versetul 29 este: „R ăsp u n s-a Iis u s şi le -a z is lo r. A cesta este

lu c ru l lu i D u m n ezeu , ca să cre d e ţi întru C arele L-a trim is A ce la ".
45 în ediţia de la 1805, în loc d e „m in u n e ", se găseşte „sem n ".
46 A d ică, să apuce iu d e ii p ricin i ori pentru a li se Înm ulţi iarăşi p âin i, ori p entru a-L ’
face p e D om nul îm p ărat a l lor păm ântesc, căci e i pentru unele ca acestea veniseră de
p artea cealaltă a m ării.
47 în ediţia de la 1805, în loc d e „A devărat, ad ev ărat", se găseşte „A m in, am in ".
Jl în ediţia de la 1805, în loc d e „se co b o ară", se găseşte „se p o g o ară".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 6 173

Roşie. Pentru că, voind ei să-L stârnească pe D ân su l, ca şi El, a cest fel de

„sem n" să facă, care ar fi putut să-i hrănească p e d ân şii tru p eşte, p o m e n e sc
de „m ană", din pricina lăcom iei pântecelu i, cea p este m ăsu ră.
Dar, ce le răspunde lor „ în ţelep ciu n ea lu i D u m n e z e u " (1 Corinteni 1,
24), Dom nul nostru Iisus H ristos? „«N u M o ise v -a d at v ou ă p â in e a » , adică
«pâinea cea adevărată» nu v-a dat-o vouă M oise, ci toate cele care a tu n ci se
făceau, erau preînchipuiri ale celor care acum se fac. C ăci M oise, ch ip ţinea
[era preînchipuirej al lui D um nezeu, al C elu i ad ev ărat Voievod [C ârm u i-
tor] al israilitenilor celor gânditori [cugetători, raţio n ali], iar p â in e a aceea
[mana] era chip [preînchipuire] al M eu, C elui C are M -am p og orât d in C eruri
şi adevărat h rănesc şi adevărat su n t".
Şi Se n u m eşte p e Sine „p âin ea cea a d e v ă ra tă ", n u ca şi cu m m a n a a r fi
fost m incinoasă, c i fiindcă aceea a fost ch ip [p reîn ch ip u ire] şi u m b ră şi n u
însuşi adevărul. C ăci, d u p ă adevăr, „ m a n ă " e ste F iu l lu i D u m n e z e u , C el
Unul-N ăscut, C are S-a făcut om , [lucru] ca re e s te în s p ă im â n tă to a re g răire
şi auzire! P en tru că „ m a n a " se tâlcu ieşte „C e e s te a c e a s ta ? " (Ieşire 1 6 ,1 5 );
căci, văzând fiecare m ana înaintea cortu lu i său rev ărsată g răm ad ă ş i d in tru
neobişnuita şi străin a m in u n e sp ă im â n tâ n d u -se, e v re ii s e în tre b a u u n u l
pe altul: „C e este a ce a sta ?" D eci, D o m n u l, F iu l lu i D u m n ezeu , O m fă câ n -
du-Se, A cesta este „ m a n a ", cea care-i sp ă im â n tea z ă p e toţi, în câ t fiecare,
nedum erindu-se, zice: „«C e este acea sta ?» C u m , F iu l lu i D u m n e z e u este
şi Fiu al O m u lu i? C u m , din două [firi] care su n t îm p o triv ă , s-a fă c u t o F aţă
[Persoană]? C e este această ta in ă?"
Deci, A ceastă „ P â in e ", fiind d u p ă fire „ v ia ţă ", ca A cela C a re e s te Fiu
al Tatălui C elu i v iu , face ceea ce este al Să u - le face vii p e toate. Ş i, p re cu m
pâinea cea din p ăm ân t [firească] ţine firea cea sla b ă a tru p u lu i şi n u o lasă
să se strice [d estram e, risipească], aşa şi H risto s, p rin lu crarea D u h u lu i, îl
face viu p e suflet. în că şi însu şi trup ul îl ţine sp re n e strică ciu n e, c ă c i p rin
Hristos s-a d ăru it firii om eneşti în v ierea cea d in m o rţi şi n estrică ciu n e a
trupurilor.
Insă iudeii, către pântece fiind încă ded aţi şi cu totul p ăm ân teşti, p en tru
pâine sim ţită în ţeleg cele grăite [de D om n u l] şi zic: „ D ă -n e n o u ă p â in e a
aceasta"; aşadar, fiind n eînţelegători [n ep ricep u ţi, n eîn ţelep ţi], se v ăd eau .
Şi spun: „«T otd eau n a d ă-n e n ou ă p â in e a a ce a sta » , n u întru o zi, n ici în
două". Iar aceasta şi din iubirea d e argint o ziceau - „C ăci, ca să n u ch eltu im
banii noştri pentru îndestularea hranei, d ă-n e n o u ă totd eau n a a cea stă le sn e
dobândită p â in e".
 \
174 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
I

6, 35-38: Ş i lisu s le -a z is: Eu su n t p âin ea v ie ţii; cel ce v in e la M in e 49 ţ

n u v a flă m â n z i şi cel c e cred e în M in e 50 nu v a în s e ta n icio d a tă . (36) Dar
am sp u s v o u ă că M -a ţi ş i văzut şi n u credeţi. (37) T o t c e -M i d ă Tatăl, va
v e n i la M in e ; şi pe c e l ce v in e la M in e nu-1 v oi sco a te a fa ră ; (38) pentru
că M -a m co b o râ t51 d in C er, nu ca să fac v o ia M ea, ci v o ia C e lu i Ce M-a
trim is p e M in e . (6,35; Levitic 22 , 7 /Sirah 2 4,23 1 loan 4 , 1 0 ,1 4 ,1 6 ; 6,48,58; 7,57 J
(6,36) loan 6, 64 (6,33) Matei 26,39 /Marcu 14,36 /Luca 22,42 /loan 3,13; 4,34; 5,30; 8,28-29 î
F iin d că iudeii, ca u n ii care erau păm ânteşti, so co teau că pen tru pâine j
sim ţită g răieşte D o m n u l şi dintru această p ricin ă îl sileau şi-I cereau, (
m u strâ n d u -i pe ei D o m n u l - şi arătându-Ie că, atâta v rem e cât ei socoteau \
că sim ţită este hrana, îi urm au L ui, însă când v or în ţeleg e cu m că este !
d u h o v n icească, nu-I v o r m ai urm a - , le zice: „Eu su n t p â in e a v ie ţii".
Şi n u a zis „pâinea h ran ei", ci „pâinea v ie ţii". C ăci, p en tru că toate
fu seseră om orâte, D o m n u l ne-a înviat52 pe noi prin Sin e în su şi (î Corinteni
15, 22), C el Care este „ p â in e ", fiindcă cred em că alu a tu l frăm ântăturii
o m en eşti s-a copt de focu l D um nezei rii.
Iar „ p â in e a v ie ţii" este [D om nul], nu a acestei v ieţi ob işn u ite, ci a
celei p reschim bate şi ca re nu se taie [curm ă, retează] d e m oarte.
Ş i „cel ce cred e" în tru această „ p â in e ", „n u v a flă m â n z i" , n ici n u va
p ă tim i [suferi, îndura] foam ete d e a auzi cu v ân tu l lu i D u m n ezeu , nici j
„n u v a în s e ta " sete gân d itoare, care se face dintru a n u av ea ap a Botezului ;
şi sfin ţen ia D uhului. C ă c i, cel n ebotezat are sete şi u scă ciu n e m u ltă, fiind j
lip sit d e ap a cea sfântă care răcoreşte, iar cel b o tezat, av ân d u -L p e Duhul, j
p u ru rea se m ângâie p rintr-în su l. j
Şi, arătân d că şi cred inţa cea „întru E l" (loan 6, 29, 40), n u este lucru )
m ic, ci d a r al lu i D u m n ezeu , care se dă de la Tatăl celo r v red n ici şi drepţi \
Ia in im ă, zice că: „«Tot ce îm i dă M ie Tatăl, la M in e v a v e n i» , ad ică cred \
în tru M in e aceia pe care M i-i dă M ie Tatăl. în să voi iu d eii, ca u n ii ce sunteţi j
n ev red n ici, nu îm i su n teţi daţi M ie de Ia Tatăl, pentru aceasta n ici n u veniţi j
la M in e , că ci nu aveţi in im a dreaptă, ca să vă iu b ească p e v o i D u m nezeu !
şi Tatăl şi să vă aducă la credinţa M ea Iar Eu «pe cel care v in e la M in e nu-1 j
v oi sc o a te afară», ad ică nu-1 voi pierde, ci îl vor m â n tu i, şi îl voi găti
[rând ui], sp re a d obân d i m ultă purtare de grijă. C ăci « M -a m p o g o râ t din
C er» n u sp re a face altceva, ci num ai voia T atălu i".

49 în ed iţia d e Ia 1805, în versetele 3 5 şi 37, în loc d e „la M in e " , se g ăse şte „către
M in e " .
50 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „în M in e ", se găseşte „ în tru M in e " .
51 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „cob o rât", se găseşte „ p o g o rât".
52 „ P re cu m în A dam to ţi m or, aşa şi în H ristos to ţi v o r în v ia " (1 C orin ten i Ί 5 , 22).
ŢAlCUIREA s f in t e i e v a n g h e l ii p e l a io a n Capitolul 6 17S

Iar a ce ste a le zice [D om nul], ca să în ţeleagă ei că acela care n u -L -

primeşte p e El este potrivn ic lui D um nezeu, fiindcă stă îm p o triv a voii
Tatălui. C ăci, de vrem e ce ei îl num eau pe Dânsul potrivnic lui D u m n ezeu 53, ,
El întoarce p rih an a [învinuirea] spre dânşii, şi zice - cu toate că n u arătat
[vădit] - că: „Voi su n teţi potrivnici lui D um nezeu, cei care n u -L p rim iţi pe
Cel Care u rm ea z ă v oii T atălu i"54.
U nde este aici N estorie, care zicea că după în v iere S-a în d u m n ezeit
Hristos? N u auzi, ticăloase, că S-a „pogorât d in C e r"?! Iar C el C are S-a
pogorât d in Cer, cu adevărat nu era [numai] om g ol [de rând, sim p lu ], ci
Dumnezeu! C ăci om g ol [de rând, sim plu] nu se pogoară din Cer, ci, d e se
va în tâm p la se suie în Cer, pentru fapta lui cea bun ă55 dăruindu-i D u m n ezeu
aceasta (Facere 5 ,2 4 ; 4 R egi 2 , 11). D eci, de vrem e ce p og orârea D o m n u lu i a
fost mai în a in te de su ire [urcare], Acelaşi, aşadar, S-a şi p og orât din Cer, ca
un D um nezeu adevărat, pogorându-Se ca să Se facă om ; şi, cu adevărat, S-a
suit în C eru ri cu trup ca u n om , unde a fost m ai înain te ca u n D u m n ezeu .

53 îi n u m e a u pe D o m n u l H ristos potrivnic, în fn m tân d u -L ca p e u n „ s tric ă to r" a l

Legii, insă m a i apoi au aju ns să spună despre El: „A re d em o n ş i e ste n e b u n . D e c e să-L
ascu ltaţi?" (loa n 10, 20) şi: „C u d om nu l d em o n ilo r sco ate p e d e m o n i" (M atei 9 ,3 4 ; 12,
24; Li tea 1 1 ,1 5 ).
31 A ic i, C u v io s u l P etru D am asch in u l ne arată care e ste o ste n e a la în c e p u tu lu i
pocăinţei: „C ân d vrem să p u n em în ceputu l, ca să ne în to arcem d e u n d e a m c ă z u t, av em
nevoie d e m u ltă o sten eală, fiindcă n u v rem să p ărăsim v o ile n o astre, ci so c o tim că
împreună c u ale lui D u m n ezeu Le p u tem îm plini şi p e ale n o astre. A ceasta e ste în să cu
neputinţă; c ă c i în su şi D o m n u l a zis: «N u fac voia M ea, ci a T a tă lu i c a re M -a trim is » , cu
toate că una e ste v oia Tatălui, a Fiului şi a D uhului, p recum u n a e ste Fiinţa n ed esp ărţită.
Dar, pentru n o i a zis aceasta şi d espre v oia trupului. C ăci, dacă n u e co p le şit tru p u l şi n u
ajunge întreg o m u l, p u rtat d e D uhul lu i D um nezeu, nu face voia lu i D u m n ezeu , d ecât
cu sila. Dar, c â n d îm p ă ră ţe şte harul D u hului în noi, atun ci n u m ai av em v o ia n o astră, ci
tot ce se face e voia lui D u m n ezeu . A tu n ci dobândim pacea. Ia r u n ii ca aceştia, fiii lui
Dum nezeu s e v o r chem a. C ă ci voiesc v o ia Tatălui, ca şi Fiul lu i D u m n e z e u şi D u m n ezeu .
Dar pe aceasta n u o poate afla cineva fără păzirea poruncilor, p rin care v in e tăierea oricărei
plăceri sau v o in ţe i p roprii şi răbd area o ricărei dureri ce se iveşte d in p ricin a a c e a s ta C ăci
din n eîn ţelep ciu n e se n aşte plăcerea şi durerea, cum s-a zis, şi d in acestea to t p ăcatu l.
Fiindcă cel fă ră d e m in te e s te iu b ito r d e sine şi nu poate fi iu b ito r d e fra ţi, n ic i d e
D um nezeu. D e asem enea, n u p o ate av ea înfrânarea de la p lăce ri sau d e la v o ile care-i
plac lui, n ic i răbd are în în tâm p lările dureroase. C ă uneori, îm p lin in d u -şi voia sa, creşte
in el p lăcerea ş i m ândria, alteo ri, nepu tând u-şi-o îm p lini şi fiin d c h in u it d e d u rere d in
pricina aceasta, aju nge silit la înecarea şi la descurajarea sufletu lui, care este arm a g h e en e i"
{Filaatlia rom ân ească, voi. 5, ed . H um anitas, Bucureşti, 2001, pp. 43-44).
53 „ Ş i a p lă cu t E n o h Iu i D u m n ezeu ş i apoi nu s-a m a i a fla t, p e n tru că l-a m u tat
D u m n e z e u " (F acere 5 , 24). „ P e cân d m erg eau e i aşa p e d ru m şi g ră ia u , d e o d a tă s -a iv it
un car ş i cai d e fo c ş i, d esp ă rţin d u -i p e u n u l de altul, a r id ic a t p e I lie în v â rte j d e v ân t
la C e r" (4 R eg i 2 ,1 1 ).
176 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A şadar, H ristos nu era om g o l [de rând, sim plu] şi S-a îndum nezeit m ai pe
u rm ă, precu m bârfea N estorie, d este D um nezeu m ai înainte de veci şi S-a
făcut om în vremile cele mai de pe urmă (Gcdateui 4,4-5; Evrei 1,2; 1 Petru 1,20).

6, 39-40: Ş i a ceasta este voia C elu i C e M -a trim is, ca d in toţi pe care

M i i-a d a t M ie 56 să n u p ierd pe n ic i u n u l, ci să-i în v ie z p e e i în ziu a cea
de ap o i. (40) Că aceasta este v o ia T atălu i M eu , ca o ricin e v ed e pe F iu l şi
cred e în E l57 să a ib ă v ia ţă v eşn ică şi Eu î l v o i în v ia în ziu a cea de apoi.
(6,39) loan 10,28; 17,12; 18,9 (6,40) loan 3,16; 5,24
A deseori58 pune [Domnul] aceasta: „M i-a dat M ie T atăl", ca să îm pungă
[îm boldească] inim ile lor şi să cunoască că nevrednici sim t de darul lui
D u m n ezeu . C ăci d e vrem e ce Tatăl ca p e u n oarecare lu cru m are arată
[adevereşte] credinţa cea întru H ristos, ia r ei pe aceasta n u o au, arătat este
că au căzu t d in darul lu i Dum nezeu.
„Eu în s ă " - zice [D om nul] - „«nu î i v o i p ierd e» p e cei ce M i-i dă Mie
Tatăl, a d ică p e cei ca re cred M ie, ci «îi v o i în v ia » pe ei, adică de lum inată
în v iere îi v o i în v red n ici" (Γilipeni 3 , 20-21).
C ăci în d o ită este învierea59: una de o b şte şi sobornicească, întru care
şi toţi cei p ăcătoşi v o r învia, iar alta, întru care num ai d repţii, întru întâm ­
p inarea D o m n u lu i în văzd uh înălţând u -se şi în tâm p in ân d u -L p e Dom nul
cu în d răzn eală. Şi această înviere Pavel o num eşte „rid icare [răp ire]"60,
p en tru în ălţarea cea de la păm ânt (1 Tesaloniceni 4,16-17). Căci păcătoşii
v or în v ia d in m orm ânturi, însă de la p ăm ân t nu se v or ridica în văzduh,
p en tru că v or răm âne jos, ca nişte osândiţi. Aşadar, drepţii vor şi învia,
v or fi şi rid icaţi, fiind răpiţi p e nori, întru întâm pinarea D om nului, iar
p ăcătoşii num ai v or învia.
Şi, tâlcu in d D om n u l ce este aceasta: „tot ce M i-a dat M ie Tatăl să nu
p ie rd ", zice pe aceeaşi înţelegere, [însă] cu alte cuvinte: „ca tot cel ce vede
pe F iu l ş i cred e în tru El, să a ib ă viaţă v e şn ic ă ". C ăci nim ic altceva nu

56 In e d iţia de La 1805, în loc de „d in to ţi pe care M i i-a dat M ie " , se găseşte „tot ce

M i-a d at M ie ".
57 în ediţia de la 1805, în loc de „o ricin e v ed e pe F iu l ş i cred e în E l", se găseşte „tot
c el ce v ed e pe Fiu l ş i cred e în tru E l".
H Vezi loan 6, 3 7 ,3 9 , 65.
59 A dică, învierea obştească d e la sfârşitul lu m ii are două stări, m ăsuri, trepte - cea
a p ăcătoşilor şi cea a drepţilor. A ceste două stări (trepte) ale învierii le descrie în continuare
Sfântu l Teofilact.
® „Pentru că în su şi D om nul, întru poruncă, la glasul A rhan ghelului şi întru trâm biţa
lu i D u m nezeu, Se va p o g o n d in Cer şi cei morţi întru H ristos vor învia întâi, (17) după
aceea, noi cei v ii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, îm p reună cu ei, în nori, ca să întâm pinăm
pe D o m n u l în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu D o m n u l" (1 Tesaloniceni 4,16-17).
 ŢÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑΝ_____________ Capitolul 6__________ 177
I
I

zice, decât num ai ceea ce a zis m ai sus. P en tru că a ceea - „tot ce Mi-a dat
Mie Tatăl" - are acelaşi înţeles cu aceasta: „tot cel ce vede p e Fiul şi crede";
iar aceea ce zice: „să n u pierd", aceeaşi este [în în ţeles] cu aceasta ce z ice:
„să a ib ă viaţă v e şn ic ă ". ■>-
Şi adeseori p o m en eşte [D om nul] d e în v ie re , ca să -i p le c e p e o a m e n i,
nu num ai întru cele ce se văd să h o tărn icească [în g răd ească] P ro n ia lu i
D um nezeu, ci să ştie că este şi altă stare - în tru care, n e în d o ieln ic, v o r
dobândi răsp lătirile faptei bu n e, cu toate că a cu m , în v ia ţa aceasta, n u e s te
arătată răsp lătirea - şi, p en tru aceasta, să n u slăb ească d in tru ca le a c e a
către fapta bun a.

6, 41-44: Deci iudeii murmurau împotriva Lui61, fiindcă zisese: Eu sunt

pâinea Ce S-a coborât*2 din Cer. (42) Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus,
fiul Iui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El
acum: M-am coborât din Cer? (43) Iisus a răspuns şi le-a zis: Nu m ur­
muraţi63 între voi. (44) Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-1 va
trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
/
(6, 42) Malei 13,55 Marcu 6,3 /Luca 3,23; 4,22 (6,44) leremia 31,3/ Plângeri 5,21 /Luca 10,22 /loan 6 ,6 5
„Cârteau iudeii", fiind că D om nul a zis: „Eu sunt Pâinea", ca şi c u m a r
fi fost am ăgiţi64; căci atâta v rem e cât so co teau ei că p en tru p â in e s im ţită
grăieşte El, cu blând eţe sufereau [răbdau, în g ăd u iau ], n ăd ăjd u in d c ă le v a
da lor pâinea aceasta şi va face h ar [hatâr] p ân tecelu i lor. în să după c e le-a
descoperit lor că grăirea Sa nu este pentru p âin ea cea sim ţită, ci p en tru cea
duhovnicească, iu d eii deznăd ăjd uind u-se, „ câ rtesc". C ăci [oare] ei, unde
înţelegeau [pricepeau] hrană duhovnicească şi v iaţă şi în v ie re ?65
Aşadar, se sm in teau d e D ân su l, v ă z â n d p e „mama Sa" şi au z in d că
„din C er M -am pogorât". C ăci, n eîn ţeleg ân d [n ep ricep ân d ] ei că E l e s te ş i
! D um nezeu, ci [num ai] la ceea ce se ved ea că u tâ n d [p riv in d ], „cârteau", c a
şi cu m S-ar fi tru fît D o m n u l, şi ziceau: „A u nu e s te Acesta Fiul lux Iosif?"
Iar M ântuitorul nu le răspunde lor: „Nu su n t fiu al lui Io s if", căci n u p u te a u
să înţeleagă N aşterea cea negrăită, care se fă cu se d in F ecio a ră ; iar, d a c ă
N aşterea cea dup ă trup n u o încăp ea [cu p rin d ea] m in tea lor, cu m u lt m a i
vârtos [nu o p u teau cup rin d e] p e cea d in Tatăl, m ai în a in te d e v eci.

61 în ediţia de la 1805, în loc d e „iud eii m u rm u rau îm p o triv a L u i" , se g ăseşte „ c â rte a u
iu d e ii p entru E l".
In ediţia d e la 1805, în versetele 41-42, în loc d e „ c o b o r â t", se g ă se şte „ p o g o r â t".
63 în ediţia d e Ia 1805, în loc de „ m u rm u raţi", se g ă se şte „ c â r tiţi" .
64 Aşadar, iu d eii soco tin d u -se am ăg iţi întru n ă d e jd e a p â n te c e lu i lor, p e D o m n u l î l
prihăneau, cum că ar fi am ăgitor. Vezi şi loan 7 ,1 2 .
*5 A dică: „O are a u p u tu t ei vreodată să în ţe le a g ă , să p ătru n d ă ac e ste m ari lu c r u r i? "
178 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Dar, ce le răsp un d e lor [D om nul]? „N im en i n u p o a te să v in ă la M ine,

d acă nu-1 va trage T a tă l". Iar aceasta o zice n u le p ăd ân d stăpânirea de
sin e în su şi [voia liberă] - să nu fie! - ci arătân d că d e m u lt aju to r de la
D u m n ezeu are treb u in ţă cel care va să creadă.
Şi întru alt ch ip [înţeles]: pe aceia îi „trage T a tă l", care d in voinţă au i
în d em ân are [îndem n, prielnicie], iar pe cei care n u s-au făcu t pe ei înşişi j
în d em ăn o şi [cu în d em n , prielnici], nu-i „ tra g e" la cred inţă. C ăci, precum \
m ag n etu l nu pe toate d e câte se apropie le trage la sine, ci n u m ai fierul [îl i
atrage], tot aşa şi D um nezeu, de toţi Se apropie, însă pe cei m ai îndem ănoşi
[cu în d em n , prielnici] şi care arată oarecare plecare şi dragoste către Dânsul, j
îi „ tra g e ". 1
D eci, Tatăl „ tra g e " şi d uce la Fiul, iar Fiu l rid ică şi face vii, dăruind pe
cea întru cei buni su flare şi viaţă, Care este D u h u l Sfân t. A şadar, Sfânta i
Treim e face bine celor care cred, şi nu deosebi Tatăl singur, ori Fiu l singur,
ci, p recu m una este firea [D um nezeirii], aşa şi lu crarea facerii de bine, tot .
u na este; Tatăl ad u cân d , Fiul făcând vii, D u h u l Sfân t, în loc de suflare
făcân d u -S e celor care se fac vii - căci tot cel care este v iu are şi suflare.
Ş i vezi stăpânirea Fiului: „ E u " - zice - „îl v o i în v ia " , căci n u a zis: 1
„Tatăl îl va în v ia", ci „E u ". Pentru că nu totd eau n a sm erit grăieşte [după
p og orăm ân t], ci u n eo ri şi înălţim ea D u m n ezeirii S a le o descop eră. ■

6,45-47: Scris este în Prooroci: „ Ş i v or fi to ţi în v ă ţa ţi de D u m n ezeu ", j

D e c i o ric in e a au zit şi a în v ăţat de Ia T atăl la M in e v in e 66. (46) N u d oar că j
p e T a tă l L-a v ăzu t cin e v a , d ecât num ai C e l C e e s te d e la D u m n ezeu ; j
A c e sta L-a văzut p e Tatăl. (47) A devărat, a d ev ărat z ic v o u ă: C e l ce crede j
în M in e 67 are v ia ţă v e şn ică . ( 6 , 4SJ Isaia 54,13 /Ieremia 31, 34 /Miheia 4, 2 / i
Evrei 8,10; 10,16 16,46) Matei 11,271 Luca 10,22 ) loan 1,18; 3,15 (6 , 47) loan 5,24 j
A sp u s [D om nu l] m ai sus că pe acela care îl v a „ tra g e " Tatăl, acela j
„ v in e Ia M in e " (loan 6,44) şi voin d să întărească aceasta, la Prooroci aduce \
[abate] cu v ân tu l, căci zice: „ S cris este în P ro o ro ci: « Ş i v o r fi to ţi înv ăţaţi j
de D u m n e z e u » "; iar cu adevărat „ to ţi" care voiesc, căci Tatăl este de obşte j
în v ăţăto r, prin d esco p erire făcând u-L cu n oscu t celo r v red n ici pe Fiul Său, j
că a tin g â n d u -se de in im ile cele fără de v icle şu g şi fără d e rău tate, le j
d esco p ere lo r pe F iu l, p recu m şi lu i Petru I L -a d esco p erit p e El (Matei 16, I
16; M arcu 8, 29; Luca 9, 20; loan 6, 69). „D eci, « cel ce au d e de la Tatăl», j
ad ică cel care p rim eşte descoperirea Tatălui şi u ce n ic ad ev ărat al L u i se j
--------·----------------- !
64 In ed iţia de la 1805, în loc d e „o ricin e a a u z it ş i a în v ă ţa t d e la T atăl la M in e ■
v in e " , se găseşte „tot cel ce aud e de la Tatăl, ş i se în v a ţă , v in e către M in e ". !
67 în ed iţia de la 1805, în loc de „A devărat, ad ev ărat z ic v o u ă: C e l ce crede în M in e ",
se g ă se şte „A m in , a m in z ic vouă: C e l ce crede în tru M in e ".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 6 179

face, acela v in e la M in e ". Şi, vezi, cu m g răieşte to a te în tru m u ltă am ă­

nunţim e, căci nu a zis: „C ei ce aude de la Tatăl, acela v in e către M in e ", ci
a adăugit [în m ijloc]: „şi s e în v a ţă " - căci nu este d in d estu l „ a a u z i" , ci
trebuieşte şi „a se în v ă ţa ".
A şadar, cum ? A u, doară, m ai înainte, în Legea V eche, n u a u fo st „în v ă­
ţaţi de D u m n e z e u "? A u fost, cu adevărat, în să n u aşa, că aici m ai p resu s
[decât acolo] este - în L eg ea N ouă zic - , că atu n ci p rin oam en i se în v ăţau
cele p en tru D u m n ezeu . Iar acum , după ce S-a în tru p a t C el U n u l-N ăscu t,
de la în su şi Tatăl, în tru D u h ul Sfânt se face ştiin ţa [cu n o ştin ţa], în cât se
îm plineşte cu v ân tu l cel proorocesc: „în tru L u m in a T a " , a T atălu i, ad ică
întru D u hul, „vom v ed ea L u m in ă ", C are este Fiu l (Psalm 35, 9). A şadar,
cu cuviin ţă acum su n tem „înv ăţaţi de D u m n ez eu t o ţi" care a m p rim it
credinţa cea în tru H ristos.
Dar, fiindcă a spus: „«C el ce aude de la Tatăl» acela «v in e către M in e » ",
ca să nu bănuiască cineva că pentru tată trupesc grăieşte, zice: „N u aceasta
zic [adică despre tată trupesc], că doară îl vede cineva p e Tatăl, d ecât num ai
Fiul, Care, cu adevărat, este dintr-însul şi S-a N ăscut d in Fiinţa L u i". C ăci toţi
suntem de la Dum nezeu, însă chiar Fiul Unul este, C are şi îl ştie p e Tatăl.

6 , 48-51: Eu su n t p âin ea vieţii. (49) P ărin ţii v o ştri a u m â n ca t m a n ă în

pustie şi au m urit. (50) Pâinea care se coboară68 d in C er e ste a ce e a d in
care, dacă m ăn ân că cineva, n u m oare. (51) Eu su n t p â in e a cea v ie , care s-a
coborât d in Cer, C in e m ănâncă69 d in pâinea aceasta v iu va fi în veci. Iar
pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lu m ii este tru p u l M e u 70.
( 6 , 4 8 ) Pilde 9 ,5 /loan 6 ,3 5 ,5fl (6 ,49 ) Ieşire 16,14-15 /Numeri 11,7 /Psalm 7 7 , 24- 25 /
Isaia 8 ,16 /loan 6,31 /1 Corintem 10,3 ( 6 , 5 1 } loan 3,13
C u „ m a n a " aseam ănă hrana ceea ce de la D ânsul se dă, căci zice: „«Eu
sunt p â in e a v ieţii» ; iar cei ce «au m âncat m ană au m u rit» ". Şi nu aşa, de
rând [orişicum ], a adăugat aceea - adică „în p u s tie " - , ci v oin d să arate că
nu pentru m ultă vrem e a ţinut m ana la „ p ărin ţi", ci n u m ai în p u stie, însă
nu a intrat dim preună cu dânşii în păm ântul făgăd u in ţei (Ieşire 16,35). însă
„pâinea" aceasta n u este aşa, ci petrece [răm âne, d ăin u ieşte] în veci; pentru
aceasta, iudeii, cu m ult m ai mari bunătăţi decât „ p ă rin ţii" lor v or prim i, de

01 în ed iţia de la 1805, în versetele 5 0-51, în !oc d e „ c o b o a ră / c o b o râ t", se găseşte

„pogoară / p o g o râ t".
w In ed iţia d e la 1805, în loc de „cin e m ăn ân că", se g ăseşte „d e va m â n ca c in e v a ".
70 în ed iţia d e la 1805, ultim a propoziţie a versetului 51 este „ Ş i p â in e a ca re E u voi
da, tru pul M e u este, pe care Eu îl voi da pentru viaţa lu m ii" , av ân d şi această notă:
11805] Nu a zis: „pe care E u o d a u ", ci: „pe care Eu o voi d a ". P en tru că a v e a să o d ea la
Cina cea m a i de p e u rm ă, cân d , luând pâinea şi m u lţăm ind , a frâ n t şi a d at u cenicilor,
zicând: „L u aţi, m â n ca ţi, acesta e ste T ru pul M e u " (M atei 2 6 ,2 6 ) (d u p ă Z ig ab en ).
ISO Capitolul 6 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

v o r voi. Şi cum să n u fie mai m ari cele care se dau de către H ristos? Căci, de
va şi gusta cineva m oarte, însă viu este pentru nădejdea învierii, -j >
Şi aici, [în chip] arătat, pentru îm părtăşirea cea de taină a trupului
Său grăieşte [D om nul]. Căci zice: „Pâinea care Eu o voi da, tru p u l M eu
este, p e care Eu îl v o i da p en tru viaţa lu m ii". Şi stăpânirea [puterea] Sa
arătân d u-o, anum e ca nu ca o slugă [slujitor] şi [unul] mai m ic decât Tatăl
Său S-a răstignit, ci de bună voie, spune: „Eu voi da trupul M e u pentru
v ia ţa lu m ii". C ăci, m ăcar că se zice că este „d at" de Tatăl71 (Romani 8,32),
însă se sp u n e şi că El însu şi p e Sine72 „S-a d at" (Efeseni 5,2) - cea dintâi, ca
să cu n o aştem u n irea [Fiului] cea către Tatăl; iar cea de a doua [ca să
cu n oaştem ] stăpânirea cea de sine [voia liberă] a Fiului.
Şi, ia am inte, că „ p â in ea " aceea ce întru Taină73 de noi se m ănâncă, nu
este închipuire a trupului Dom nului, ci însuşi trupul Dom nului; căci nu a
zis [M ântuitorul]: „Pâinea care Eu o voi da, închipuire a trupului M eu este",
ci: „tru p u l M eu e s te ". Deoarece, cu nespuse cuvinte, „pâinea aceasta" se
preface prin blagoslovenia cea de Taină şi prin venirea Sfântului Duh, în
„ tru p u l" Dom nului.
Şi să n u turbure p e cineva aceasta - adică a se crede „ p â in e a " că este
„ tru p " - , pentru că şi cân d u m bla Dom nul cu trup şi prim ea hrana cea din
p â in e , p â in ea a c e e a care se m ânca, în tru p u l D o m n u lu i se sch im ba
[preschim ba, prefăcea] şi asem enea se făcea cu sfântul Lui trup şi spre
creştere şi stare [putere] lucra după om enire; deci şi acum , „p â in e a " în
„ tru p u l" D om nu lu i se schim bă [preschim bă, preface].
Ş i zice [vreunul]: „C um d e n u ni se arată nouă cam e, ci p â in e ?" Ca să
nu n e îng reţoşăm către [această] m âncare, căci de s-ar fi arătat cam e, cu
în g reţoşare n e-am fi a fla t către îm părtăşire. Iar acum , neputinţei noastre
p og orân d u -i-Se D o m n u l, întru acest chip n i se arată nouă m âncarea cea
de taină, în ce chip este şi cea obişnuită nouă.
Iar „pen tru v iaţa lu m ii", spre m oarte „tru p u l" Său Şi-a „ d a t", căci
m urind [D om nul], a stricat m o a rtea Şi, să înţelegi „viaţă a lu m ii", poate
[pesem ne] şi învierea, căci m oartea D om nului învierea cea de obşte la tot
n eam u l om enesc a lu crat [rodit]; dar, poate [pesem ne], şi viaţa cea întru
sfinţen ie şi fericire, „ v iaţă a lu m ii" o num eşte. C ăci, m ăcar deşi nu toţi au
prim it sfinţenia şi viaţa cea în tru D uhul, însă Dom nul pentru „lu m e" pe

71 „E l, C are pe în s u ş i F iu l S ău nu L-a cruţat, ci L-a dat m orţii, pentru noi toţi, cum
nu n e va da, oare, toate îm p reu n ă cu E l? " (Romani 8, 32).
72 „U m b laţi întru iu b ire , precum şi H ristos ne-a iu b it pe noi şi S-a dat pe Sin e
p en tru n o i, prinos şi je rtfă Iui D u m nezeu, întru m iros cu bună m h e a s m ă " (Efeseni 5 ,2 ).
73 A d ică întru Taina Euharistiei.
 tAl c u ir e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a i o a n Capitolul 6 181

Sine în su şi S-a „ d a t", încât dinspre D â n su l lu m ea s-a m ân tu it şi toată firea

s-a sfin ţit, ca u n a ca re a lu at pu tere d e a b iru i p ă ca tu l; şi p ăcatu l a fu g it [a
fost gonit] printr-u n om - adică prin D o m n u l nostru Iisu s H ristos - , p recu m
tot printr-u n o m - adică prin A d am - , în p ăcat s-a a lu n eca t [s-a p răv ălit]
(1 Corinteni 1 5 ,2 2).
6, 52-55: D e c i iu d e ii se certau în tr e ei, zicân d : C u m p o a te A ce sta să
ne dea tru p u l L u i să -l m âncăm ? (53) Ş i le -a z is Iis u s : A d ev ărat, ad ev ărat74
zic vouă, dacă nu v eţi m ânca tru p u l F iu lu i O m u lu i ş i n u v e ţi b e a s â n g e le
Lui, n u veţi av ea v ia ţă în v o i75. (54) C e l ce m ă n â n c ă tru p u l M e u ş i b e a
sân gele M eu are v ia ţă v eşn ică, şi E u î l v o i în v ia în z iu a c e a d e a p o i. (55)
Trupul M eu este adevărată m ân care ş i sâ n g e le M e u , ad ev ărată b ă u tu ră 76.
( 6. 531 Matei 26,26-28 ( 6. 54) loan 11,26
I A uzind iu d eii [cele] pen tru m ân carea „ tr u p u lu i" D o m n u lu i, n u cred,
pentru aceasta şi g ră iesc ei graiul a cesta al n ecred in ţei: „ C u m ?" C ă c i cân d
intră în su flet g â n d u ri ale n ecred in ţei, a tu n ci d im p reu n ă in tră şi acest
' „C u m ?" P en tru aceasta şi EI, v rân d să arate c ă a cea sta n u e cu n e p u tin ţă ,
ci şi foarte de n ev o ie [este], şi în a lt c h ip [fel] n u este cu p u tin ţă a „av ea
; v iaţă", spu ne: „ D a că n u v eţi m ân ca tru p u l F iu lu i O m u lu i. . . " şi celelalte
I [ce u rm ează]. [Tot] aşa şi N icod im , d in n ecred in ţă zicea: „C u m p o a te o m u l
î să în tre în p â n te c e le m a icii s a le ? " (loan 3 ,4 ). „
D eci ni se cu v in e nouă celor care au z im - p en tru că d e n u v o m „m ân ca

I trupul F iu lu i", n u avem „v iaţă" - a av ea cred in ţă fără d e înd o ială întru

îm părtăşirile D u m nezeieştilor Taine, şi a n u căuta [iscodi]: „ C u m ?" P en tru
I că om ul cel su fletesc - adică acela care u rm ează gân d u rilo r o m en eşti şi
sufleteşti, adică fireşti - „nu p rim e şte "77 cele care su n t m ai p resu s d e fire şi
I duhovniceşti (1 C o rin ten i 2 , 1 4 ); tot a stfel [om u l firesc] n ici m ân carea cea
I duhovnicească a „ tru p u lu i" D om n u lu i n u o în ţeleg e, cu care, cei care n u se
! îm părtăşesc, nu v or fi părtaşi ai vieţii celei v eşn ice, ca u nii care n u L -au
primit p e Iisus, C are este „viaţă" ad evărată. C ăci n u este trup d e o m gol
[simplu, de rând] cel ce se m ănâncă, ci cel al lui D u m n ezeu şi care p oate a
îndum nezei, ca acela care s-a unit cu D u m n ez eire a A cesta şi „ad ev ărat este
m ân care", ca acela care nu la puţină vrem e ţine [d ăin u ie], n ici nu se strică ·

74 în ediţia d e la 1805, în loc d e „A d ev ărat, a d e v ă ra t", se g ăse şte „ A m in , a m in " .

75 în ediţia d e la 1805, în loc d e „în v o i" , se g ăseşte „ în tru v o i" .
74 în ediţia d e la 1805, versetul 55 este: „C ă tru p u l M e u a d ev ă ra t e ste m ân care şi
sân gele M eu a d ev ărat e ste b ă u tu ră ",
77 „O m u l fire sc n u p rim e şte cele ale D u h u lu i lu i D u m n e z e u , c ă ci p e n tru e l su n t
n eb u n ie şi nu p o ate s ă le în ţe le a g ă , fiin d c ă e le s e ju d e c ă d u h o v n ic e ş te . (15) D a r o m u l
d u h o v n icesc to ate le ju d e c ă , p e el în să nu-1 ju d e c ă n im e n i" (1 C orin ten i 2 ,1 4 -1 5 ).
1β2 Capitolul 6 SFÂNTUL THOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p recu m m âncarea cea stricăcioasă, ci al „vieţii c e le i v e ş n ic e " este ajutător.

A sem enea şi băutura Sân gelu i D om nului „adevărat este b ă u tu ră ", pentru
că nu n u m a i o vrem e aju tă setei, ci pururea n eînsetat îl păzeşte şi nu-1 lasă
să aibă trebuinţă, p e cel care a „ b ă u t". Precum şi către sam arineancă zicea
[D om nu l]: „C el care v a b ea 'd in apa pe care Eu o v o i d a, n u v a în s e ta " (loan
4, 14), p en tru că cin e p rim eşte darul Sfân tu lu i D u h , p rin îm părtăşirea
D u m n ezeieştilor Taine, nici n u flăm ânzeşte cu foam e înţelegătoare [raţio­
nală, cuvântătoare], n ici nu însetează cu [acea] se te cu care însetează cei
n ecred incioşi. .

6, 56-58: C el ce m ă n â n că tru p u l M eu şi b e a s â n g e le M e u răm âne

în tru M in e 76 şi Eu în tr u el. (57) P recum M -a trim is p e M in e T atăl cel viu
şi E u v ie z pen tru T a tă l, ş i c e l ce M ă m ăn ân că p e M in e v a tră i7879 prin
M in e . (58) A ceasta e s te p â in e a care s-a p og orât d in C er, n u p recu m au
m â n ca t p ă rin ţii v o ştri m a n a şi au m u rit. C el ce m ă n â n că această pâine
va tră i80 în veac. (s, 58) loan 6,35,48
A icea n e în v ăţăm Taina C um inecătu rii [E u h aristiei, îm p ărtăşan iei],
căci „cel ce m ăn ân că şi b e a tru p u l ş i s â n g e le " D o m n u lu i, „ în tru " însuşi
D o m n u l „p etrece [ră m â n e ]" şi D om nul „ în tru " d ân su l. C ăci am estecare81
străin ă şi m ai presus d e cu v ân t se face, întrucât să fie D u m n ezeu întru noi
şi n oi în tru D u m nezeu .
A u , o a re , a u z i în fric o ş a ta au zire? N u D u m n e z e u g o l [sim p lu 82]
m ân căm - căci n ep ip ăit [neatins] este şi fără de tru p şi n ici cu ochii, n ici cu
d in ţii n u se poate ap u ca [cuprinde] - şi iarăşi n ici trup d e o m gol [sim plu]
- căci n im ic n u poate a folosi [aşa83]. Dar, fiindcă D u m n ezeu a u nit trupul
cu Sin e în su şi, întru u n irea cea negrăită [a în tru p ării], făcăto r de viaţă este
şi tru p u l, n u că s-ar m u ta [străm uta] în firea lui D u m n ez eu - să n u fie! - ,
ci [este] d u p ă asem ăn area fierului celui în fo cat [în cin s, în ro şit], care şi fier
răm ân e şi lucrarea focu lu i o arată [are]. A şadar, şi „ tru p u l" D om nului,
răm ân ân d trup, făcăto r d e „ v ia ţă " este (loan 6 ,5 4 ), ca acela care este trup
al lui D u m n ezeu -C u v ân tu l.

78 în ediţia d e la 1805, în loc de „răm âne întru M in e ", se g ăseşte „întru M in e petrece".
79 In e d iţia de la 1805, în loc d e „va tră i", se găseşte „ ş l a c e la va f i v iu ".
80 în ed iţia de la 1805, în loc de „va tră i", se găseşte „ v iu v a f i " .
81 A dică un ire, cum inecare, îm p letire, îm brăţişare prea tainică şi m ai p re su s de m inte
şi de cu v ân t se săvârşeşte p rin prim irea Sfin tei Euharistii.
82 Aici, „Dum nezeu g o l" are înţelesul de „numai D u m nezeu", iar „om g o l" cel de „numai
o m "; tot aşa, cu m zicem: „am m âncat pâine goală", în loc d e „am m âncat num ai p âine".
ω A d ică, d acă este n u m ai trup, nu poate să aibă pu tere în d u m n ezeito are.
TALCUIREA sf in t e i e v a n g h e l ii de l a io a n Capitolul 6 183

D eci, z ice [D om nul]: „«Precum Eu v iez p en tru T atăl», fiin d că M -am

Născut d in Tatăl, C are este viaţă, aşa şi Cel Care M ă «m ăn ân că» p e M ine,
«va fi v iu [va trăi] p rin M in e » , fiindcă se am estecă oarecu m şi se p reface
[preschim bă] întru M ine, Care pot să fac viu ".
Iară când auzi „Eu v ie z ", să nu-L socoteşti p e D ân su l că după îm p ăr­
tăşirea vieţii viază, căci de ar fi fost aşa, „jivină v ieţu ito are" S -ar fi n u m it
Dum nezeu, însă nu este [aceasta], pentru că nici D u m n ezeu n u S e n u m eşte
„jivină vieţuitoare", n ici vreo zidire [făptură] nu se v a [putea] n u m i „v iaţă".
Şi, ad eseori, în su s şi în jo s învârteşte [aduce, p o m en eşte] cu v ân tu l
acesta: „ P ă rin ţii v o ştri au m âncat m ană în p u stie " (loan 6, 31-34, 49, 58)
ca să-i p lece pe a scu ltători; căci de a fost cu p u tin ţă, ca în cei p a tru z eci d e
ani, fără seceriş şi fă ră sem nătură a se hrăni oam en ii ş i a li se ţin e [păstra,
păzi] viaţa lor, cu m u lt m ai vârtos acum , va ţin e [păstra, p ăzi] D o m n u l
viaţa noastră cea înţelegătoare cu „p âin ea" cea m ai b u n ă, adică cu „ tru p u l" -
Său cel alcătu it din p ă m â n t fecioresc, fără săm ânţă b ărb ătească.
Iar, p retu tin d en i, p om eneşte de „v ia ţă" şi m ai ad eseo ri a cest n u m e
[Domnul] îl aduce în m ijloc [întru pom enire], fiin d că n im ic n u le este aşa
de dulce [îndulcitor] oam enilor, ca lu crul acesta.
D eci, şi tu poţi, n u num ai întru îm părtăşirea ce a de tain ă a „ m â n c a " şi
a „b ea" tru p u l şi sân gele Stăpânu lu i, ci şi întru a lt ch ip [fel]; căci „ tru p u l"
îl „m ăn âncă" cineva, atunci când, prin fapta bună cea lucrătoare, călătoreşte
- pentru că anevoie d e lucrat, adică vânjoasă şi tare este carn ea, p recu m şi
fapta b u n ă cea lu crătoare este ostenicioasă. Iar „ s â n g e le " îl „ b e a " , ca nişte
„vin ce v e se le şte in im a " (Psalm 103,16), cel p riv ito r la cele în alte - pen tru
că fără de osteneală este privirea la cele înalte, iar m ai v ârtos [cu p risosin ţă]
şi odihnă a osten elilor - şi [„ sâ n g ele"] cu b ău tu ra este asem en ea, pen tru
că şi bău tu ra, m ai fără d e osteneală este decât m âncarea.

6,59-62: A ceasta le -a z is pe când în v ăţa în sin a g o g a d in C a p ern au m .

(60) D eci m u lţi din u ce n ic ii Lui, auzind, au zis: G reu este cu v â n tu l acesta!
Cine p oate sa-1 a scu lte 84? (61) Iar Iisu s, ştiin d în S in e că u c e n ic ii L u i
m urm ură îm p o triv a L u i85, le-a zis: V ă sm in teşte a ceasta? (62) D a că v eţi
vedea86 p e F iu l O m u lu i, su in d u -S e acolo u n d e era m a i în a in te ? 87
________________________ (6, 60) loan 6,66 (6,62) Matei 26,64 /loan 3,13 /Efeseni 4,8 64

64 în ed iţia d e Ia 1805, în loc de „să-l a scu lte ", se g ăseşte „să-l au d ă p e e l " .
m în ediţia d e la 1805, în loc de „Iisus, ştiind în Sin e că u ce n icii L u i m u rm ură îm p otriv a
L ui", s e găseşte „ştiind Iis u s în tru Sin e că cârtesc pentru aceasta u c e n ic ii L u i".
96 în ediţia de la 1805, în loc de „dacă v eţi v ed ea", se găseşte „d ar d e v e ţi v e d e a ".
87 [1805] L ipseşte d e aici urm area [continuarea întrebării]: „C e v eţi z ice ? " Iar aceasta
o zicea D om nul pentru înălţarea Sa Ia Cer, care avea să fie m ai p e urm ă (Faptele A postol ilar
l, 9-11).
184 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Pentru care pricină „învăţa în sinag ogă"? M ai întâi, vrând să vâneze

m ulţim ea, iar apoi, arătând că nu este potrivnic Legii care se citea în sinagogi.
Şi, pentru ce, unele ca aceste cuvinte aducea [Domnul] în m ijloc [întru
pom enire], de vrem e ce acestea pe nim eni nu avea să folosească, ci mai
vârtos, p e m ulţi să-i sm intească? Căci, ucenicii Lui, auzind, au zis: „Greu
este cu v ân tu l acesta! C in e poate să-l audă pe e l?" Aşadar, care este folosul
din graiurile acestea? Foarte m ult şi mare..Căci, de vreme ce, de hrană tru­
pească am inteau ei adeseori şi mana o aduceau în mijloc [întru pomenire],
arătând u-le lor [Dom nul] că toate acelea erau preînchipuiri şi umbre, iar
cele care acum se spun de El, acelea sunt adevărul, din această pricină grăieşte
cele p e care le spune şi de hrană duhovnicească pom eneşte, ca să-i plece pe
ei să se ridice câtuşi de cât d e la cele sim ţite, şi preînchipuirile şi umbrele88
să le d efăim eze şi la adevăr să alerge. Iar ei, neputând să înţeleagă nimic
m ai presus de sim ţire, nicicum nu se fac m ai buni, ci, m ai vârtos, sar înapoi
[se răzleţesc] şi zic: „G reu este cuvântul acesta!", adică aspru, de neprimit.
C ăci, cine, trupesc fiind, poate să prim ească hrană duhovnicească?; şi că
„ p â in e " se pogoară d in Cer? (loan 6 , 58); şi „trup " se m ănâncă? (loan 6,56)
Iar când auzi că „ u ce n icii Lui s-au în to rs în a p o i" (loan 6, 66), să nu-i
în ţeleg i p e acei cu adevărat ucenici, ci p e cei care în rân d u l ucenicilor
u m b lau 89 după D ân su l şi num ai la arătare se prefăceau că se învaţă d e la
EL C ăci, între u cenici, erau u nii care, fiind asem ănaţi cu gloata, li se zicea:
„ u ce n ici ai L u i", p en tru că petreceau [stăteau, răm âneau] lângă Dânsul
m ai m ultă vrem e d ecât gloatele, iar fiind alăturaţi [asem ănaţi] cu ucenicii
Lui cei adevăraţi, de nim ic n u erau vrednici, ca unii care, num ai la o vreme
au crezu t Lui. Şi v ezi, nesocotinţă, căci, fiind trebuinţă să întrebe şi să se
în v eţe cele pe care nu le ştiau, ei se duc şi nim ic duhovniceşte nu înţeleg,
ci, toate, după cu m se văd. C ăci, de vrem e ce auzeau „tru p ", socoteau că îi
sileşte pe ei să se facă m âncători de cam e şi băutori de sânge. Iar noi, cei
ce d uhovniceşte înţelegem , n u suntem m âncători de cam e90, ci, m ai vârtos,
ne sfin ţim prin u na ca aceasta hrană.
Şi, vrând să le arate lor că Lui, ca unui Dum nezeu, nim ic nu-I este
tăin uit, din cele ce su n t în inim ile lor, zice: „A ceasta vă sm in teşte pe voi?
Dar, dacă M ă veţi vedea pe M ine - Cel C e M ă arăt [sunt văzut] Fiu al
O m u lu i - , suindu-M ă în Cer, unde eram m ai înainte, ca un D um nezeu ?"

88 „P reînchipuirile şi u m brele", adică toate cele care preînchipuiesc şi în chip um brit

v estesc adevărul.
89 A dică aceia care înaintea m ulţim ilor se făţărniceau întru rânduiala de ucenici ai
D om nului.
98 A dică antropofagi, canibali.
 TÄLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΟΑΝ Capitolul 6 185

Că A cela şi S e su ie ca u n om , u n d e era m ai în a in te ca u n D u m n ezeu . Iară

aceasta a z is-o ca să-i d ep ărteze p e d ân şii de la a-L [m ai] so co ti p e E l că
este „ fiu a l lu i I o s i f " (loan 6, 42). C ă c i acel [u cen ic] ca re a c re z u t că
; neînd oielnic în C e r era m ai în a in te [Fiu l], cu ad ev ărat îl v a cred e p e E l şi
ca n u este fiu al lu i Iosif, ci al lu i D u m n ezeu , ş i d in tru acestea [u cen icu l]
va av ea c red in ţă p en tru cele ca re se grăiesc d e El.
Iar, au zin d că „F iu l O m u lu i" în C er „era m a i în a in te " , să n u so co teşti
că din C er s-a p o g o râ t trup ul [Său ] - că aceasta e s te b â rfeală a lu i M arcion ,
în cep ăto ru l eresu lu i şi a lu i A p o lin a rie91 - ci, fiin d că U n u l şi A cela şi era
j Fiul O m u lu i şi D u m n ez eu -C u v â n tu l, se zice - p re cu m am sp u s92 - că Se
I suie ca u n o m , u n d e era m ai în a in te ca u n D u m n ezeu .
I t t
I 6, 63-64: D u h u l este c e l ce d ă v ia ţă ; tru p u l n u fo lo s e ş te la n im ic .
j C u v in tele p e ca re v i le-am sp u s s u n t duh şi s u n t v ia ţă 93. (64) D a r su n t
I unii d in tre v o i ca re n u cred . C ă c i Iis u s ştia d e la în c e p u t94 c in e s u n t cei
j ce n u cred ş i c in e e s te cel ca re îl v a v in d e.
■ (6. 63) Romani 8 ,2 ,2Corin(en! 3, 6 (6, 64) Marcu 2, S /loan 2,24-25; 6,36
i De vrem e ce - precum de m ulte ori am zis - se sm inteau, înţelegându-le
j trupeşte pe cele care erau grăite de Iisus, spune D om n u l: „A înţelege duh ov-
niceşte cele care se grăiesc d e M in e - aceasta este cea care « fo lo se şte » , iar
«trupul» - ad ică trupeşte pe acestea a le lua [înţelege] - «n im ic nu fo lo seşte»,
ci pricină d e sm in teală se fa ce". A şad ar ei, trup eşte au zin d cele ce se grăiau
de H ristos, se sm inteau . Pentru aceasta [D om nul] ad u ce p e urm ă: „«G ra-
iu rile» p e ca re E u vi le grăiesc « d u h su n t» - ad ică d u h o v n iceşti su n t - şi
«viaţă su n t», n eav ân d nim ic tru p esc, şi viaţă v eşn ică p ricin u in d ".
Şi, arătând vred nicia D um nezeirii - care se v ed e d in tru a descoperi cele
ascunse - zice către dânşii: „D a r su n t u n ii dintre v o i care n u cred ", iar zicând
„u n ii", pe u cenici i-a osebit. Iar Evanghelistul, v rân d să n e arate n ou ă că El
pe toate le ştia m ai înainte de întem eierea lum ii, zice că „ Iisu s ştia din tru
început cin e su n t cei ce nu c red ", încă şi vicleşugul vânzătorulu i - lucru care
era arătare a ad evăratei D um nezeiri. Căci, Proorocul, pentru D u m n ezeu zice:
„Cel Ce ştie toate, m ai în a in te d e facerea lo r"95 (Sirah 2 3 , 2 8 ) . ____________

91 Pentru Apolinarie şi Marcion, vezi notele de la loan 3 ,1 3 ş i 4, 3 5 - 3 8 . =

92 Vezi finalul tâlcuirii Sfântului Teofilact, d e la loan 6, 35-38.
93 în ediţia d e la 1805, versetul 63 este: „ D u h u l este c a re le face v iu , tru p u l n u fo lo s e şte
n im ica. G r a iu r ile care E u g răiesc v o u ă, d u h su n t şi v ia ţă s u n t".
94 în e d iţia d e ia 1805, în loc d e „d e la în c e p u t", se g ăse şte „ d in tru în c e p u t" .
95 „O ch ii D o m n u lu i d e z e ce m ii d e o ri su n t m ai lu m in o ş i d ecât so a re le ş i p riv e sc
la toate c ă ile o a m e n ilo r şi văd to ate p ă rţile c e le ascu n se . M a i în a in te d e a se fi făcu t,
toate su n t c u n o s c u te L u i; aşa şi d u p ă ce s-au s ă v â r ş it" (S irah 23, 28). Vezi şi: P salm 138,
16; lerem ia 23, 24; Sirah 1 7 ,1 5 : E vrei 4 ,1 3 .
lS o Capitolul 6 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

6, 65-67: Ş i zicea: D e a c e e a * am spus v ou ă că n im e n i n u p o ate să

v in ă la M in e , dacă n u -i este dat de la T atăl97. (66) Ş i d e atu n ci m ulţi
d in tre u ce n icii S ă i s au dus9* în a p o i şi nu m a i u m b la u cu El. (67) D e ci a
z is lis u s celo r d o isp rezece: N u vreţi şi v o i să v ă d u ce ţi?99
16.65) loan 3,27; 6,44 (6. 66) Psalm 72,23 ) loan 6,60
D e m ulte ori am zis, anum e că atunci când auzi că Tatăl dă credinţa cea
întru Fiul, să nu socoteşti că Tatăl le face bine unora dup ă alegere [pe alese],
iară altora nu; căd aceasta este a unuia ce nedreptăţeşte. C i, socoteşte că Tatăl
acelora le face bine şi acelora le dă darul credinţei, cărora voinţa [voirea)
îm preună le ajută. C ăci acela care de voinţă [voire] n u se ajutorează, şi nid
m ăcar de ar fi primit de Dum nezeu, nu se foloseşte. A dică, precum am zice
aşa: tuturor ie dă Dum nezeu, însă unii iau şi uneltesc [folosesc, întrebuinţează]
b in e ceea ce li s-a dat, şi păzind aceasta [stare] arată darul lui D um nezeu; iar
alţii, iau şi ei, însă pierzând cele ce li s-au dat, se arată că nim ic nu au luat.
D eci, când zice Evanghelistul că „de nu-i va fi d a t" cuiva „de la T atăl", nu
poate să vină la Fiul, aceasta zice: „Acela vine la Fiul, căru ia îi va d a Tatăl,
acela care va păzi darul cel ce i s-a dat lui de la D u m n ezeu ".
D eci, „m ulţi d in tre u ce n icii Săi s-au în to r s [d u s] în a p o i" , adică,
d ezbinând u-se pe ei înşişi de învăţătorul, n u au m ers în ain te spre sporire,
ci „ în a p o i", adică întru necredinţă. Căci, cu adevărat, cel care se dezbină pe
sin e însuşi de Hristos, „în ap o i" merge; iar cel care - d u p ă cu m zice P avel -
„se lip e şte de D o m n u l", pururea „către cele d in a in te tin d e " (1 Corinteni 6,
17; FiUpeni 3,14).
Iar E l, arătând că nu are trebuinţă d e cineva, n ici d e slujirea ori de
cău ta rea [cercetarea, luarea-am inte] din p artea lor, z ice către dânşii: „Au
d o a ră şi v o i vreţi să v ă duceţi? [Nu vreţi şi v o i să v ă d u c e ţi? ]"
însă, pentru ce nu i-a lăudat mai vârtos [cu prisosinţă] pe cei doisprezece,
ca pe unii care nu s-au dus dimpreună cu ceilalţi? M ai întâi, păzind rânduiala
cea care se cuvine învăţătorului, iar apoi arătându-ne şi nou ă, că întru acest
fel este cu putinţă m ai vârtos a fi traşi [atraşi] ei. Căci, de i-ar fi lăudat, ar fi
pătim it ceva omenesc şi s-ar fi mândrit, socotind ei că îi fac Lui h ar [hatâr,
favoare], prin a-I urm a Iar aceasta - anume că le-a arătat lor că nu are trebuinţă

în ediţia de la 1805, în loc de „de aceea", se găseşte „pentru a cea sta ", cu următoarea
notă: [1805] „Pentru a c ea sta " - pentru care? „Pentru că sunt unii care nu c re d " (după
Z igaben ).
în ediţia de la 1805, în loc de „ d a ci nu-î este dat d e la T a t ii " , se găseşte „d e nu ya
ti d at lu i d e la T atii M e u ".
,JS în ediţia de Ia 1805, în loc d e „d u s", se găseşte „ în to rs".
99 în ediţia de ia 1805, în loc de „N u v ieţi şi voi să v ă d u c e ţi? ", se găseşte „A u doară
şi v o i v reţi să vă d u ceţi?"
 tAl c u ir e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 6 187

de urm area lor m ai m ult putea să-i ţie pe dânşii, ca p e cei ce m ai vârtos lor
li se făcea bine, decât ei făceau bine, şi luau har, m ai v ârtos decât dădeau 100. .
Şi socoteşte cu m cu pricepere a grăit [Domnul], căci nu a zis: „D uceţi-vă" - -
că aceasta este a unuia ce goneşte, d întreabă: „Au doară vreţi să vă duceţi?" -
[lucru] care îi făcea pe dânşii volnid [putindoşi101] de a-I urm a sau n u - , arătând
El că nu-i voieşte p e ei ca numai pentru evlavia cea către D ânsul să-I urm eze
ş Lui, ci, dim preună cu aceasta, a-I şi mulţămi, pentru că îi urm ează.

6 , 6S-71: Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tb ai

cuvintele vieţii celei veşnice102. (69) Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu
eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. (70) Le-a răspuns Iisus: Oare,
nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol! (71)
Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta, unul din cei
doisprezece fiind, avea să-L vândă. <6,68) Faptele Apostolilor 5,20
(6,69) Matei 16,16 /Mareu 8 ,2 9 1 Luca 9,20 /loan 1,49; 11,2 7 (6,70) Luca 6,13
P lin d e d ra g o ste fiin d P etru şi iu bitor d e fraţi, p e n tru to ată ceata
răspunde. P en tru că n u a zis: „D oam ne, la cin e m ă v oi d u c e ? " şi „eu am
cu n oscu t şi am c re z u t", ci: „Doamne, la cine ne vom duce?" şi celelalte
[care u rm ează]. Ia r „cuvinte a le vieţii veşnice" a z is că „ a re " D o m n u l,
fiindcă L -a au zit p e E l zicând: „C e! ce crede întru Mine, îl voi învia şi va
avea v ia ţă v e ş n ic ă " (loan 6,40) - căci acum aceştia [d oisp rezece] p rim iseră
învierea şi toată în v ăţătu ra103104.Aşadar, n u cuvintele erau cele care sm inteau ,
ί ci nelu area am in te şi lenevirea şi necunoştinţa ascu ltătorilor. C ă ci şi aceşti
\ „ d o isp rez e ce", p e aceleaşi le auzeau, însă nu s-au sm in tit, ci au răm as.
: Aşadar, ce zice H ristos? Oare, îl laudă pe Petru, p recu m în alt loc a făcut
; aceasta?101(Ma tei 16,17) Nicidecum, ca să nu se pară că îl m ăguleşte [pe Petru],
' ca să răm ână lângă Dânsul. Insă ce zice către Petru? „«Eu v -am ales p e voi»,
; pe «cei d oisp rezece», însă nici voi nu sunteţi toţi vrednici alegerii, ci «u nu l
i dintre voi este d iav o l»105". Iar aceasta în două feluri se poate înţelege: ori că

i 1<B A d ică, cu co v ârşire ucen icilo r li se făcea har d e către D o m n u l, p e n tru că ei,
urm ân d u -L p e D ân su l, nu-I puteau face vreun hatâr, p en tru că M ân tu ito ru l în su şi a
! spus: „S la v ă d e la o a m e n i nu p rim e sc" (loan 5, 41).
I 101 A dică a-şi face lucrătoare slobozenia, voia Liberă.
' 102 în ediţia d e Ia 1805, în loc d e „Tu ai cu v in tele v ie ţii c e le i v e ş n ic e " , se găseşte
„C u v in te a le v ie ţii v e şn ic e Tu a i".
1U1 „Prim iseră în v ie re a şi toată înv ăţătu ra", în în ţelesu l că au p rim it, p e c â t le-a fo st
cu pu tinţă, cele câte s-au zis despre învierea de obşte şi trupul şi sân g ele D o m n u lu i.
104 „ lis u s , ră sp u n z â n d , i-a zis: F ericit eşti S im o n e, f iu l lu i Io n a , că nu tru p ş i sâ n g e
ţi-a u d esco p e rit ţie a c e a sta , ci Tatăl M eu , C el d in C e ru ri" (M atei 1 6 ,1 7 ).
105 [1805] A dică „ clev etito r", că aceasta însem nează cuvântul tâlcu in d u -se rom âneşte,
p recum şi m alt loc s-a zis. [în tâlcuirea de la M atei 4, l b, p u tem citi: „ D ia v o l" care în seam n ă
188 Capitolul 6 SFÂNTUL TEOFILACr ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„şi acum toate ale M ele le cleveteşte şi nimic dintru acestea n u prim eşte"; ori
că „va să M ă clevetească pe M ine" - căci, cu adevărat, întru acest fel s-a arătat
Iuda, clevetind către iudei pe Domnul şi tainele Lui, spunându-le lor; precum şt
David zice pentru d ân su l „Ieşea afară şi grăiau îm preună"106 (Psalm 40,6-7).
Ş i D om n u l g ră ieşte acestea către Petru, îndreptându-1 pe dân su l; căci
fiind că a zis Petru cu m că toate [„cu v in tele"] „am cu n o scu t şi am crezu t",
îi zice: „Să nu so co teşti aceasta, căci nu toţi [îmi] su n teţi credincioşi, nici
n u M -aţi cunoscut to ţi".
Şi vezi pe Dom nul, cum, încă de departe [dinainte vrem e] răutatea vân­
zătorului oprindu-o şi înfrânându-o, zice acestea, ştiind însă că nim ic nu-i va
folosi [lui Iuda], dar E l făcând ceea ce era al Său. Şi nici arătat [adeverit] pe el nu
l-a făcut, n id cu totul a se tăinui nu l-a lăsat [pe Iuda]; cea dintâi, ca nu, lepădând
ruşinea d e la sine, m ai iubitor de ceartă să se facă; iară cea de a doua, ca nu fără
de frică să facă acel lucru la care a îndrăznit, socotind că este tăinuit.
Iar dintru aceasta n e învăţăm şi că nu cu sila şi d e n ev oie obişnuieşte
D u m n ezeu a face b u n i, nici alegerea Lui nu sileşte voinţa noastră, ca, fiind
ea rea, d e nevoie să o facă bun ă, ci alegerea se face d e la D um nezeu,
îndem nându-ne El p e noi la lucrul cel bun şi întinzând p este noi bunătatea
Sa. A şadar, în voinţa şi plecarea [aplecarea] noastră stă a n e m ântui şi, după
cu m se cuvine alegerii [slobode], a umbla [după Dom nul] sau îm potrivă.
Şi, te m inunează că diavolul atâta război face, în câ t a p u tu t de l-a
răp it p e unul din „ ce i d o isp rez ece", care au sculat [înviat] m orţi şi au
făcu t m in u ni şi d e înv ăţătu ra Domnului cea duhovnicească şi făcătoare
de v iaţă s-a îndulcit. A şadar, made avem noi nădejde d e m ântu ire, cei care
d e b u n ă voie pe n o i înşin e, d in tinereţe, ne-am făcut robi rău tăţii? Pentru
aceasta şi E vang helistu l, ca şi cum m inunându-se, a zis aceea: „u n u l din
c e i d o isp re z e ce ". C ăci zice: „M ăcar că dintru aceasta sfântă ceată a fost
[Iu d a], în să din v o in ţa cea rea, nevrednic s-a aflat". A şa jivină [făptură],
d e v o ie sch im băcioasă [schim bătoare], este om ul107.
P răp ăd ească-se, d ară, m aniheii, căci n u din fire su n tem răi, căci întru
a cest c h ip [fel] d e a r fi fost, întotdeauna ar fi lucrat în tru noi răutatea. Iar
a cu m , n u totdeauna a fost Iu d a rău, ci era când a fost sfânt. A şadar, din
v oin ţă, răutăţile şi s e nasc, şi cresc.

„ c le v e tito r" s e num eşte, pentru că L -a clevetit pe D um nezeu în faţa lu i A dam , zicându-i:
„D u m n ezeu p izm u ieşte slava v o astră" (Facere 3, 5-6). Iar d iavolul şi acum cleveteşte
către noi fap ta bună].
In ed iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem: „Iar de venea cin ev a să m ă vadă, m in ciu n i
g ră ia ; in im a Iui ad una fă ră d e le g e sie ş i, ieşea afară ş i grăia. îm p re u n ă îm p o triv a mea
ş o p te a u to ţi v răjm aşii m e i; îm p o triv a mea gândeau de m in e r e le " (Psalm 40, 6-7).
107 A d ică, omul este nestatornic.
 189

i:·' ***<'* ' ·' "*T tri Jt Λ . Γ » ·ι* .

C apitolul 7
Iisus învaţă în templu, la sărbătoarea corturilor 1

7, 2-5: Ş i d u p ă acestea m erg ea Iisu s p rin G a lile e a , căci n u v roia să

m eargă p rin Iu d ee a , d eoarece iu d e ii căutau să-L u cid ă2. (2) Şi era aproape
sărbătoarea iu d a ică a cortu rilo r3. (3) Au z is d eci către EI fraţii Lui: P leacă
I de-aici şi du-Te în Iu d ee a , p en tru ca şi u ce n icii T ă i să v ad ă lu cru rile pe
1 care Tu le faci. (4) C ăci n im en i n u lu crează ceva în ascu n s, ci cau tă să se
facă cu n o scu t4. D a că fa ci acestea, arată-Te p e T in e lu m ii. (5) P en tru că n ici
i fraţii L u i n u cred eau în El. i7,2Hoan5,16-lSr7, 2JLeviHc23,34irNunieri29,12
i f7, 3) M itei 12,46 /Marcu 3 ,3 1 1 Faptele.Apostolilor 1,14 (7,5) Psalm 68,11 /Marcu 3,21
P en tru u cig a şii iu d ei S e dă [D om nul] în lătu ri, n u ca şi cu m S-ar fi
tem ut d e m oarte, p en tru că îi era Lui cu p u tin ţă ca, şi p rin m ijlocu l lo r să
um ble şi să n u p ă tim ea scă n im ic, dar, d acă u n ele ca acestea a r fi făcut
întotdeauna, n u s-ar fi crezu t că S-a făcut om , ci n ălu cire S -a r fi p ăru t [a fi].
; Pentru aceasta, a cu m se d ă în lătu ri, ad ev erin d şi în cred in ţân d om en irea
ί [um an itatea S a 5] şi ru şin â n d u -i p e toţi cei care zic că d u p ă n ă lu cire S-a
1 în tru p at E l, p recu m M an ih eu , M arcion şi V asilid 6 şi c e i asem en ea lor.
I Iar, altă d a tă , fiin d iarăşi în „ m ijlo c u l" p o ftito rilo r de u cid ere şi care
[ se turb au asu p ra L ui, n ev ă tă m a t răm ân e7 şi-Ş i arată D u m n ezeirea (Luca 4,
i ------------------------- -
j 1 în e d iţia d e la 1805, titlu l cap ito lu lu i este: „P entru su irea D om n u lu i ca întru a scu n s la
i praznic. P en tru iu d ei câ n d s e m in un au cum Iisus ş tie carte n eîn văţân d. P en tru dezbin area
] poporu lu i pen tru H ristos. P entru prigon irea boierilor ş i a lui N icodim ".
; 2 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ s â -L u c id ă ", se g ăseşte „să-L o m o a re ".
[ 3 în ed iţia d e la 1805, versetu l 2 este: „Ş i e ra a p ro a p e p ra z n ic u l iu d e ilo r în fig e r e a
j c o rtu rilo r",
1 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ n u lu crează în a scu n s, ci c a u tă să s e fa c ă c u n o s c u t",
se g ăse şte „în tru a s c u n s fa ce cev a, c i c a u tă să f i e e l la a ră ta re ".
5 A d ică D o m n u l a lu a t d ep lin fire a o m en ească şi, prin u rm are, este D u m n ezeu
adevărat şi om ad ev ărat.
6 P en tru M an ih eu şi M arcio n , v e zi notele d e la loan I, 9 şi 3 , 14-15. V asilid a trăit în
A lexand ria, în p rim a ju m ătatea a v eacu lu i al Il-lea şi el a d ez v o lta t u n sistem gn o stic, în
care sp u n e a că D o m n u l H ristos n -a lu a t u n trup real, ad ică m a te ria l, ci u n u l eteric, care
s-a u n it la Botez c u o m u l Iisus.
7 „ Ş i s c u lâ n d u -se , L -au s co s a fa ră d in cetate ş i L-au d us p e s p râ n c e a n a m u n te lu i,
pe care e ra zid ită c e ta te a lo r, ca să-L aru n ce în p ră p a stie ; ia r E l, trecân d p rin m ijlo c u l
lor, S -a d u s " (Luca 4, 29-30). „D e ci au lu a t p ietre ca să aru n ce asu p ra Lui. D a r Iis u s S-a
ferit ş i a ie ş it d in te m p lu ş i, trecân d p rin m ijlo c u l lo r. S -a d u s " (loan 8, 59).
190 Capitalul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

29 -3 0 ; loan 8,59), ru şinând u-l pe P avel din S am o sata şi în v ăţân d u -i pe toţi

că nu o m gol [num ai om ], ci şi D um nezeu era.
D eci, acum , „m erge prin G a lile e a ", căci, fiind că în că n u so sise vremea
P atim ii, era zadarnic şi de prisosit ca în m ijlocul v răjm aşilor Lui să petreacă
[răm ân ă] şi pururea să li Se facă lor pricin uitor d e m ai m ultă turbare.
„Şi era ", zice [Evanghelistul], „înfigerea co rtu rilo r". Cu cuviinţă este a
sp u n e [acum ] despre praznicele care se făceau d e iudei. Trei erau acestea:
cel dintâi, al Paştilor, p e care îl făceau pentru că au trecut din Egipt, care
[praznic] şi era la dân şii cel mai însem nat (Deuteronom 16,1-8); al doilea, cel
„al celo r cincizeci d e z ile", pe care îl făceau, p en tru că s-au izbăvit de
pătim irile cele din p u stie şi au intrat în păm ântul făgăduinţei şi au gustat
atu n ci întâia data roadă de grâu (Deuteronom 16, 9-12) - pentru aceasta şi
m ăn un ch iu ri [legături, snopi] aduceau în praznicul acesta, ca o pârgă; cel
de al treilea, „înfigerea corturilor", pe care îl făceau spre m ulţăm ire pentru
strângerea roadelor®, în luna care se num eşte la rom an i septem brie, căci
atu n ci m ulţăm eau D om nului că au strâns toate roadele - dintru această
pricină şi înfigeau cortu ri (adică colibe) şi, ca şi cum ar fi petrecut [rămas] în
ţarini, se veseleau (Deuteronom 16,13-15 ; Levitic 2 3 , 34-44). Pentru aceasta şi
zic unii că oarecare psalm i ai lui David (Psalmii 8 ,8 0 şi 83) - care au scriere
d easu pra Pentru jgheaburi {teascuriP - că la acest p razn ic au fost alcătuiţi de
David. C ăci, atunci, culegând, um pleau jgheaburile [teascurile] lor şi pentru
acestea m ulţăm ind, unelteau [întrebuinţau] psalm i şi toate celelalte ce sunt
sp re m ulţăm ire, precum este Psalmul 8. D e aceea şi p om eneşte Proorocul
în tru acest psalm de bun ătăţile cele ce i s-au d at om u lu i d e la Dum nezeu.
în că şi acestea înseam nă [aceste trei praznice]: P aştile - trecerea noastră
cea d in necredinţă la Credinţă. Iar cel „al celor cin cizeci d e z ile" - intrarea
în B iserică, aşa, ca în tr-u n alt păm ânt al făgăduinţei, cân d , adică, şi „pâine"
m ân căm (loan 6,50-51), prim in d D um nezeieştile Taine. C ăci, n u îndată ce*9

9 [1805] Pe acestea le z ice d um nezeiescu l acesta P ă rin te [Teofilact]. Ia r Zigaben

scrie : „P raznicu l acesta se p răzn u ia sp re pom enirea z ile i în tru care M o ise a în fip t întâi
d u m n e ze ie scu l C ort {ieşire cap. 40), care fusese făcu t d e B eţa le e l (Ieşire 3 5 ,3 0 -3 5 şi cap.
3 6 -3 9 ). Şi p en tru aceasta, m ai jo s, u n d e scrie E v a n g h e listu l că « în ju m ă tă ţin d u -s e
p ra z n ic u l lis u s S -a su it» (loan 7 ,1 4 ), zice că întru a p atra z i S-a su it, căci «şap te zile»
îl p ră z n u ia u (D eu lero w m 16, 15)".
9 în tâlcuirea pe care C uviosul E utim ie Zigaben o face la su prascrierea P salm ului 8,
ne sp u n e astfel: „Teascuri nu m eşte aici bisericile aflate în toată lum ea. C ăci «viţa» este
D om nul, « m lid iţe le » s u n t A postolii (loan 15,5), iar strugurele este credinţa care se strânge
în biserici şi .scoate învăţătura ca pe un vin care veseleşte in im ile credincioşilor. După
E u sebie şi după H risostom , în faţa acestor duhovniceşti teascu ri s-a g lăsuit psalm ul acesta
d e că tre D av id ".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN Capitolul 7 191

am crezut şi am trecut dintru necredinţă, atunci şi d in „ p â in e " m ân căm , ci

trebuie în tâ i a ne boteza şi a ne face vrednici de a sta în Biserică, dim preună
cu cei b otezaţi şi [abia] atunci din „p âin e" a ne îm p ărtăşi. Iar „ în fig e re a
cortu rilo r" - învierea, când toate rodurile faptelor n o astre se p lin esc şi
„cortu rile" noastre cele ce s-au stricat prin m oarte (2 C om ite ni 5 ,1 -4 ) iarăşi
se „ în fig " [ ridică, întăresc]. Sunt încă şi alte cuvinte m ai d um nezeieşti pentru
aceste praznice, despre care nu este acum vrem e a grăi; căci p u rurea alegem
ceea ce este de folos celo r mai mulţi.
D eci, fiind la iu d ei praznic care se num ea „ în fig e re a c o rtu rilo r", de
vrem e ce „ fra ţii L u i" L -au văzut pe El că nu Se p reg ăteşte să Se su ie [la
praznic], zav istu in d u -I, îi zic Lui; „«Pleacă d e-a ici» şi m ergi acolo, «ca şi
u cen icii T ă i» -a d ic ă gloatele cele care m erg după Tine - «să v ad ă lu cru rile
pe care Tu le fa ci» ". C ăci nu pentru cei doisprezece zice, ci p en tru cei care
întru alt ch ip îi u rm au L u i10.
Şi îl p rih ăn esc p e E l „fra ţii L u i" - adică fecio rii [fiii] lu i Io sîf - din
pricina a d ou ă patim i: dintru frică şi dintru iubirea d e slavă. P en tru aceasta
şi zic că: „ N im en i n u fa c e ceva în tru a scu n s" - care lu cru este al fricii, „ci
caută e l s ă f ie Ia a ră ta re" - care lucru este al iu birii d e slavă. „ D a c ă fa c i
a cestea ", zic ei, „arată-Te pe T in e lu m ii". Iar aici, în ch ip u m b ro s [tăin uit]
grăiesc, an u m e: „N icid ecu m n u socotim ceva b u n p e n tru ce le ca re se fac
de Tine. C ă c i, «dacă fa c i acestea» ca pe nişte lu cru ri b u n e, «arată-T e pe
Tine». Ia r d acă Te ascu n zi, arătat [adeverit] este că rele lu cru ri făcând
[săv ârşind ]. Te ascu n z i".
D ar, p e n tru ca re p ricin ă, d in cin ci lu n i, n im ic a ltce v a p o v e s tin d
Evang helistu l - doar sem n u l [m inunea] pâinilor şi grăirea D o m n u lu i către
cei care a u m ân cat şi ap oi n em ulţăm itori s-au a ră ta t (loan cap. 6) - p e
celelalte le -a sărit, zicân d : „ Ş i era aproape p ra z n icu l iu d e ilo r în fig e re a
c o rtu rilo r"? C ăci, cu m că a tăcu t lucrurile [p etrecu te] în cin ci lu n i este
arătat [ad everit] d e aici: când a făcut m inunea p âinilor, erau P aştile , care
se făceau [săvârşeau] în luna care se zice Ia rom an i m artie şi ca re la d ân şii
[iudei] „ lu n a cea d in tâ i" se num eşte (Levitic 23, 5 ; N um eri 9, 5); iar acum
este „ în fig e re a co rtu rilo r", care se face [săvârşeşte] în luna care se n u m eşte
la noi septem brie (Levitic 23,34-44). Aşadar, pentru ce a făcu t E v an g h elistu l
aceasta? P en tru că nu se puteau toate a fi n u m ărate [în şiru ite, isto risite],
în că şi în a lt chip: Evang heliştii s-au sârguit a le sp u n e p e acelea p en tru
care a u rm at vreo prihan ă [prihănire, învinuire] sau îm p o triv ă -g ră ire din
partea iudeilor. Şi, cu cuviinţă este a se m inuna cin ev a d e iu b irea de ad evăr
a lor [a E v an g h eliştilor], cum nu se ruşinează a le sp u n e p e acelea care se

10 Vezi şi tâlcu irea S fân tu lu i Teofilact de la loan 6 ,5 9 -6 2.

192 Capitolul 7 ________SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p a r că ad u c oarecare necinste învăţătorului. C ăci m ulte şi m inuni şi graiuri

ale D o m n u lu i trecând [sub tăcere] Evanghelistul, povesteşte necredinţa
„ fra ţilo r L u i" şi cu câte ÎI ocărau pe EL Dar, de unde este la dânşii atâta
n e c re d in ţă ? Din v o in ţă [v rere, voire] şi d in zav istie . C ăci ru d en iile
o b işn u iesc, oarecum , pururea a se zavistui11 [pizm ui, invidia].
în să socoteşte [cum păneşte] că atâta necredinţă având ei [„fraţii Lui"]
către D ân su l, mai înainte de Cruce - când îl vedeau pe EI şi slăvit şi făcând
m in u n i după C ru ce şi după necinstea ceea ce se părea [a fi prin C ruce],
p e n tru D ân su l au m ă rtu risit, A postoli şi P ro p o v ăd u ito ri şi A rh ierei
fă câ n d u -se12, D intru aceasta este neîndoielnic că L-au văzut pe El înviat,
căci n u s-ar fi d at p e ei pentru Dânsul [la m oarte], de n-ar fi lu at adeverită
în cred in ţare pentru învierea Lui.

7, 6-8; Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea
voastră totdeauna e gata. (7) Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe
Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt
rele. (8 ) Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta,
căci vremea Mea nu s-a împlinit încă13. a, 6) loani , 4 ·, 7, e, 30; a, 20
Î 7 . 7 } P ild e 2 9 , 2 7 / În ţ e le p c iu n e 2 ,1 4 / L u c a 6 ,2 6 / lo a n 3 , 1 9 ; 1 5 ,1 8 - 1 9 ( 7 , 8 ) lo a n 7 , 6 , 3 0 ; 8 ,2 0

F ra ţii D o m n u lu i, zavistin d u -I Lui, îl p rih ăn esc [înv in u iesc] pe El

p en tru frică şi, to to d ată, şi pen tru m ândrie. Dar, El ce z ice către dânşii?
O a re a sp ru le g ră ieşte? Cu adevărat, n u , ci blân d. C ăci n u a zis; „Cine
su n te ţi voi, [cei] ca re Mă sfătu iţi şi M ă înv ăţaţi a ce ste a ?" în să ce zice?
„«Vremea M ea în c ă nu a sosit», adică cea C rucii şi a m o rţii M ele; «dar
v re m e a voastră to td ea u n a este gata», căci v oi, m ăcar d e aţi fi pururea
îm p reu n ă cu iu d eii, nu vă v o r ucide pe voi, fiin d că le râv n iţi p e aceleaşi
p e c a re şi ei [le p o fte sc ], însă pe M ine înd ată se v or sfă tu i să M ă om oare,
d e M ă v o r vedea c ă am m ers la p razn ic".

11 Aceasta se în tâ m p lă din pricină că întreaga fire căzută omenească se închină

în tr-o m ai mare sau m a i mică măsură stăpânitorului acestei lum i: „Pentru că tot ce
este în lu m e , adică pofta tru p u lu i ş i pofta o c h ilo r şi tru fia v ie ţii, n u su nt de la Tatăl,
ci su n t d in lum e. (1 7 ) Ş i lum ea trece şi pofta ei, dar cel ce face v o ia lu i D um nezeu
răm âne î n veac" (1 lo a n 2 , 16-17),
'■2 D e la Sfinţii E vangheiişti ştim că num ele tor sunt lacov, Sim eon, luda şi loste
(Matei 1 3 ,5 5 ; Marcu 6, 3). Despre prim ii trei ştim că au făcut parte d in ceata celor 70 de
A p o sto li ai D om nului (Luca 1 0 ,1 ), iar lacov şi Sim eon au fost şi episcopi de Ierusalim ,
lacov, care m ai este n u m it şi „cel M ic", s-a săvârşit prin m oarte m u cen icească la 23
o cto m b rie, în anul 63. Sim eon a m u rit m uceniceşte în 27 aprilie 111. D espre Iuda ştim că
a p red icat în P alestina şi a scris Epistola care îi poartă num ele; s-a săv ârşit tot prin m oarte
m artiri că şi este p râzn u it în 19 iunie.
în ediţia de la 1805, versetul S este: „V o i su iţi-vă la pra zn icu l acesta. Eu încă nu
M ă su i Ia praznicul acesta, căci vremea Mea încă nu s-a p lin it".
 φφ

TALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑ Ν ______________ Capitolul 7____________193

Sau , şi în a lt c h ip , să în ţeleg em aceasta: C el C are îi fericeşte p e „ c e i ce

p lâ n g " în v ea cu l d e acum (M atei 5 ,4 ), le grăieşte şi a cu m p e cele asem enea,
care şi p en tru to ţi Sfin ţii se p o t lu a [înţelege]. C ă ci z ice [D o m n u l]: „N u -M i
este M ie v rem e d e « p ra z n ic» cân d v ăd toată rău tatea p etrecâ n d în tru
plin irea iu d eilor. C ă ci, v rem e d e p lân g ere şi d e tâ n g u ire este , fiin d că
I adevărul s-a iz g o n it şi voia Iui D u m n ezeu n u stăp ân eşte. A şadar, p en tru
acestea, M ie n u -M i este v rem e d e «prazn ic», iar vouă ca unii c e în tr-u n

(
I
gând cu iu d eii p etrece ţi [vieţuiţi] şi de lum e su n teţi lip iţi, n u v ă e ste cu
s necuviinţă a p ră z n u i d im p reu n ă cu cei asem enea v o u ă. Ş i «p e v o i lu m e a
j nu p o a te să v ă u rască» - ad ică, aceia care cu g etă cele a le lu m ii - c a p e cei
care, p recu m s-a zis, su n teţi asem enea lor. « D a r p e M in e M ă u ră şte » ,
pentru că v ăd esc lu cru rile e i", căci aceasta se face p ricin ă a u râciu n ii [urii]
- m u strarea cea a ră ta tă şi vădirea.
i Şi-i trim ite p e „ fra ţi" la prazn ic, arătând că n u -i sile şte să răm ân ă cu
; D ânsul, dacă n u v oiesc.
j Şi ia am in te că, pen tru cele două p rihăn iri [învin u iri] p e ca re e i le
j ad uceau asu p ra L u i - zic d e frică şi de iubirea d e slav ă - , d ou ă răsp u n su ri
dă [D om nu l]: p en tru frică, a tu n ci când zice: „Eu v ă d e sc « lu cru rile » lu m ii,
; ad ică a celor care cu g etă cele ale lu m ii; căci d e aş fi fo st frico s - p re cu m
I voi so co tiţi ~, n u le-a ş v ă d i"; ia r p en tru iu birea d e slav ă, atu n ci câ n d n u -i
sileşte p e d ân şii ca să răm ân ă cu EL C ăci, de a r fi fost E l v in o v at p rih ă n irii
iubirii d e slavă, n u i-ar fi trim is p e d ânşii [la p razn ic], p en tru că iu b ito rii
de slavă şi tru fa şii se sârg u iesc m ai vârtos [cu p risosin ţă] a av ea m u lţi
[ u rm ători dup ă d ân şii. A şad ar, d e vrem e ce, cu aceste d ou ă [p rih ăn iri,
în v in u iri] îl o că ra u pe E l, cu cu v iin ţă , îm p o triv a a ce sto r d o u ă , li S -a
îm p otriv it [D o m n u l], arătân d p u tred ă [stricăcioasă] so co teala lor.
Iar ceea ce zice: „V rem ea M e a în c ă n u s-a p lin it " , aceasta în sem n ează,
anum e că: „ în că n u a so sit v rem ea m orţii şi a C ru cii. C ă ci, M i se ca d e M ie
încă în trup a v ie ţu i, ca şi m ai m u lte sem ne [m in u ni] să fac şi m a i m u lte
în v ăţătu ri să în v ă ţ [p ro p ov ăd u iesc, vestesc], ca ş i m ai m u lte n o ro ad e să
gătesc [p reg ătesc] să cread ă şi p e u cen ici m ai în tăriţi să -i fac p rin arătarea
[săv ârşirea] m ai m u lto r m in u n i şi prin în v ăţătu ră. D eci, în că n u a so sit
vrem ea m orţii [M ele], ca să M ă aru nc pe M ine în su m i celo r care se tu rb ează
asupra M ea, p en tru aceasta n ic i « n u M ă su i la p ra z n ic » ".

7 , 9-10: A cestea sp u n ân d u -le, a răm as în G alileea. (10) D ar d u p ă ce fraţii

S ă i s-au du s la sărb ătoare, atu n ci S -a su it şi El, d ar n u p e faţă, ci p e ascu n s14.

14 în ediţia de la 1805, versetu l 10 este: „ Ş i dacă s-au s u it fr a ţii L u i, a tu n ci ş i E l S-a

su it la praznic, n u d e faţă, c i cam p e ascuns".
194 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

P entru care pricină, după ce a zis fraţilor: „N u M ă su i la p razn ic",

to tu şi Se su ie [duce]? N u a zis că: „N icidecu m n u M ă s u i", c i; „Acum,
ad ică cu v o i", căci în tru început Se lepăda d e su ire [a m erge la praznic],
fiin d că iu d eii fierbeau [clocoteau] de m ânie. Iară d u p ă aceea, av ân d să se
risip ească p razn icu l15, „Se s u ie ", când era cu p u tin ţă ca şi tu rb area lor
[iu d eilor] să se fi potolit.
în că şi în alt chip: n u a făcut [Dom nul] îm p o triv a celo r ce le-a zis, căci
„n u S -a s u it" ca să prăzn u iască, ci ca să în v eţe - şi n u cu b u cu ria care o
u n eltesc [o au lucrătoare] cei ce prăznuiesc, „ci p e a s c u n s ".
încă Se ascunde şi ca să încredinţeze om en irea [firea Sa om enească],
căci d e S-ar fi arătat, s-ar fi turbat asupra Lui, voind să-L om oare; şi nu i-ar
fi lăsat pe ei să facă aceasta, fiindcă încă nu sosise v rem ea Patim ii, ci, fiind în
„ m ijlo c u l" lor, ar fi fugit de Patim ă (Luca 4 , 29-30; loan 8 ,5 9 ) şi s-ar fi părut
că după nălucire S-a întrupat - pentru aceasta fu g e [D om nul] şi Se dă în
lătu ri ca u n om , iconom isind cele cuviincioase.

7, 11-13: In tim p u l să rb ă to rii iu d e ii îl că u ta u ş i z ice a u : U n d e este

A c e la ? (12) Ş i cârtire m u ltă era d esp re El în m u lţim e 16; u n ii z ice a u : Este
b u n ; ia r a lţii ziceau : N u, ci am ăgeşte m u lţim ea. (13) T o tu şi, de frica iu de­
ilo r , n im e n i nu v o rb e a d esp re E l pe faţă.
(7, U ) loan 6,14; 7 ,40; 9,16; 10,19 <7, 23) loan 9,22; 12,42; 19,3S
Iu d eii din m ultă u râciun e [ură], n ici n u m ele L u i n u -L p o m en esc, căci
n u zic: „U nd e este Iisu s? " ci: „U n d e este A c e la ? ", în c â t şi în su şi n um ele
L u i îl pizm u iau . Şi so co teşte turburarea lo r ce a sp re u cid ere, căci nici
v rem ea praznicului n u o cruţau, ci în tru acesta v o iau să -L v ân eze [prindă]
pe EI şi pen tru aceasta îl şi căutau. A cest fel de e v la v ie şi d e cin ste păzeau
[se în g rijeau a aveau] către p razn ice şi u nele ca a cestea erau isp răv ile lor!
Iar „cârtire era p en tru D â n su l în tre n o ro a d e ", fiind că osebite socoteli
[socotinţe] em u d espre El, C ăci boierii [m ai-m arii, căpeten iile] ziceau că
„ am ăg eşte n o ro d u l", iar m ulţi ziceau că „este b u n " . Şi - p recu m se pare -
a ceştia care ziceau că El „este b u n ", erau d in n o ro d ; ia r că aceasta este
adevărată, arătat este din ceea ce a zis E vanghelistu l: „ n im e n i n u vorbea
d esp re El pe faţă, de fric a iu d eilo r". Căci, este v ăd it că aceia care n u îndrăz­
n eau să grăiască „d esp re E l p e fa ţă " erau din n orod şi tăceau tem ându-se
de boierii [m ai-m arii, căpeteniile] iudeilor. în că şi aceasta - adică a zice;
„a m ă g eşte n o ro d u l" - , este sem n cum că dintre b oieri [m ai-m ari, căpetenii]

15Adică spre sfârşitul sărbătorii, după ce şi oamenii au început să se risipească pe la

casele lor.
16în ediţia de la 1805, în loc de „despre El în mulţime", se găseşte „pentru Dânsul
între noroade".
 TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A ΙΡΑ Ν _______________Capitolul 7___________ 195

erau cei care îl cleveteau pe EI; căci de ar fi fost d in n orod, ar fi zis: „N e

amăgeşte pe n oi". însă acum , zicând ei că „am ăgeşte n o ro d u l", se arată că
nu din norod, ci dintre boieri [mai-mari, căpetenii] su n t aceia care ziceau
acestea. Şi vezi pretutindenea că boierimea este stricată, iar su p u şii răm ân
nestricaţi, însă pentru că nu au socoteală [socotinţă] m ai b ărb ătească şi în că
nu sunt de săvârşit [desăvârşiţi], nu îndrăznesc a grăi „p e fa ţă ".

7, 14-16: Ia r la ju m ă ta tea p razn icu lu i17 Iis u s S -a s u it în te m p lu şi

învăţa. (15) Ş i iu d e ii se m irau zicând: C um ştie A cesta ca rte fă ră să fi
învăţat18? (16) D e ci le -a răsp u n s Iisu s şi a z is: în v ă ţă tu ra M e a n u este a
' M ea, ci a C e lu i Ce M -a trim is.
1 7 , 15J Matei 13,541 Marcu 6 , 2 / Luea î , 4 7 ( 7, 16) loan 8.28; 12,49; 1 4 ,1 0 ,24
Pentru ce „ S -a s u it" , dacă s-a înjum ătăţit p razn icu l? C a să p o to lească
mânia lor, d ar încă şi, ca ei, cu îndeletnicire [preocupare, stăru in ţă] şi cu
j luare-am inte să ascu lte cele care se grăiau de D ân su l şi fă ră ca tu rb u rarea
I praznicului să le m ai astu p e [acopere] lor u rech ile. C ă ci, la în ce p u tu l
’ praznicului trebu iau să fi fost prinşi de către cele ale p razn icu lu i. D eci,
i fără de v este (n ea ştep ta t] arătân d u -Se [D o m n u l] lor, îl a s c u lta u to ţi,
îndeobşte: şi cei care ziceau că El „este b u n " şi c e i c e z ic e a u că este
am ăgitor; cei d in tâi - ca să dobândească ceva şi să se m ire [m in u n eze], ia r
ceilalţi - ca să-L p rind ă în ceva şi să-L apuce, ca pe u n am ăgitor.
Dar, c e a în v ă ţa t [propovăd uit D om nul], n u a sp u s E v a n g h e listu l; iar,
că oarecare lu cru ri m in u n ate a g răit [El] - p rin care i-a în frâ n t p e e i ş i a
schim bat socotelile [socotinţele] lor întru m irare - a a ră ta t p rin ceea c e a
zis, an u m e că „se m ira u cu m ştie carte n e fiin d în v ă ţa t" . în s ă , cu toate că
şi „se m ira u ", în să n ici aşa n u era slobodă m in tea lo r d e v icle şu g , căci n u
se m irau de în v ăţătu ră şi n ici nu prim eau cele ce se g ră ia u , c i „ se m ira u
cum ş tie c a r te " - a d ic ă , n u se p ricep eau , se sp ă im â n ta u , lu c ru ca re
obişnuiesc a-1 p ă tim i pizm ătăreţii [invidioşii]. P recu m a ş z ic e [acestea], ca
o pildă: în apropiere d e cineva este un vecin sărac; a p o i, d u p ă cu m s-a
întâm plat, [săracul] a d obân d it d e m ai m ulte ori v reo h ain ă m a i scu m p ă.
Aşadar, v ed n u l cel pizm ătăreţ, văzând u -lpe sărac, zice: „ C u m s-a îm brăcat
acesta în h ain ă scu m p ă, fiind el cu totul sărac? D e u n d e are acesta, acest
fel de h ain ă?" Iar acestea le spune nu d in pricină că se m iră cu a d ev ărat ci,
a p rin z â n d u -se d e z a v istie , sp re ocara v e cin u lu i u n e lte ş te [fo lo se ş te ,
întrebuinţează] u nele ca aceste cuvinte; căci zice: „C u a d ev ă ra t, a fu rat

17 în ediţia de Ia 1805, în loc de „ ia r la jumătatea p ra z n ic u lu i" , se găseşte „şi iată

înjum ătăţindu-se p ra zn ic u l".
18 în ediţia de la 1805, în loc de „fără să f i învăţat", se găseşte „ n e fiin d în vă ţa t” .
196 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

h a in a ". D eci, tot a stfel grăiesc şi iudeii: „«C um ştie A cesta carte?» Cu
ad evărat, întru Beelzebul19''. M ăcar că trebuiau ei dintru aceasta m ai vârtos
[cu p risosin ţă] să înţeleagă că nici un lucru om enesc20 nu era la D ânsul.
Dar, de vrem e ce ei n u voiau să mărturisească aceasta, El însu şi le răspunde
lor, învăţân d u-i, a n u m e că de la Dum nezeu şi Tatăl este învăţătura, căci
zice: „N im ic din ce este al M eu nu este de la M ine, nim ic nu grăiesc ca şi
cu m aş fi potrivnic lui D um nezeu, ci cuvintele cele ce sunt ale Tatălui,
acelea su n t şi ale M e le ". ■ ■ · ~ ■■■-■.■' 1

7, 1 7 - 1 8 : De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre

învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la
Mine însumi. (1 8 ) Cel care vorbeşte21 de la sine îşi caută slava sa; iar cel
care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate
nu este în22 el. <7. 17JPsalm49,24/IoanB,47i7,îtf)Ioan5,41;e,50
D u pă ce a zis [înainte] că: „învăţătura Mea n u este a Mea" (loan 7 , 16)
- adică potrivnică lui Dum nezeu - ci este a Tatălui M e u ", spune [acum]:
„D e va face [împlini] cineva voia lui Dum nezeu - adică d e se va ţine cineva
d e fapta bună şi nu va sluji zavistiei şi nici n u se v a întuneca de pizm uirea
p ornită zadarnic îm potriva M ea - , va cunoaşte puterea cuvintelor M ele, de
g răiesc Eu cele ale Tatălui sau oarecare străine şi [p resch im b ate [lucruri]".
Iar v oia lui D u m nezeu o „face" [îm plineşte] şi cel care cearcă [cerce­
tează] Scripturile şi Proorocii, căci unul ca acesta poate să cunoască despre
în v ă ţă tu ra D om nului [Hristos] că „este de la Dumnezeu". C ăci, Proorocii
n u sp u n despre D om n u l [M esia] cum că este potrivn ic lui D um nezeu şi
că de la Sin e însuşi grăieşte, c i cum că toate cele plăcute lui D u m nezeu şi
le zice, încă şi îe face (Isaia 9, 5-6).
A p oi, aduce pe urm ă şi altă pricină şi socoteală [socotinţă, cum pănire],
zicân d : „«C el care grăieşte de la sine» - adică acela care voieşte să-şi pună
[întocm ească, tem eluiască] învăţătură a sa osebită - pentru nim ic altceva
nu face aceasta, decât num ai ca să îşi dobândească dintru aceasta vreo
«slavă». Iar, dacă Eu nu voiesc să dobândesc o slavă osebită a Mea, ci caut
slava «C elu i Ce M -a trim is» pe Mine (loan 7,16), pentru care pricină [motiv,
tem ei] aş fi voit a ltele [osebite] să învăţ [propovăduiesc]? D rept aceea,

19 Vezi: M atei 10, 25; 12, 24-25; M arcu 3, 22-30; L u ai 1 1 ,1 5 -2 3 şi tâlcuirile Sfântului
Teofilact la aceste versete.
2C„Nici un lucru omenesc", în înţelesul că voia firii omeneşti a Mântuitorului nu
cârmuia voia firii Sale dumnezeieşti, ci urma ei. Despre unirea firilor în Persoana
Mântuitorului, vezi şi nota de la lo a n 7, 25-27.
21 în ediţia de la 1805, în loc de „vorbeşte", se găseşte „g răieşte".
22 în ediţia de la 1805, în Ioc de „în el", se găseşte „întru dânsul". 1" '
 t â l c u ir e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 7 197

«adevărat su n t23 şi n ed rep tate n u este în tru M in e » , ad ică nu răpesc slava

care se cu v in e A ltu ia - căci aceasta este nedreptate. A şadar, învăţătura M ea
are şi ad evăr şi dreptate întru aceeaşi dată, căci n u se face din trufie, ca să
aibă şi m inciu nă şi n ed reptate". C ăci trufaşul şi m in te - pen tru că cele ce
sunt m ai presus d e vrednicia sa, pentru sine le grăieşte - şi n ed rep tăţeşte -
pentru că slava cea străină şi care lui, nicidecum n u i se cu v in e, o răpeşte.
Iar D o m n u l, fiind că pe cele ale Tatălui le căuta şi pen tru Sin e n u grăia cu
trufie nim ic, n eînd oielnic că şi „adevărat e s te ", [dar] şi drept.
Ş i, în m u lte lo cu ri am zis24 - şi acu m ia r sp u n em - că a tu n ci cân d se
vede că D o m n u l g răieşte pen tru Sine oarecare [cu v in te, lu cru ri] sm erite,
nu se cu v in e să în ţeleg i că le g răieşte acestea, ca şi cu m a r fi m a i p rejos
decât Tatăl dup ă fire, ci, pen tru ca sa n u se pară p otriv n ic lu i D u m n ezeu
şi p en tru n ep u tin ţa ascu ltătorilor şi pen tru că este îm b ră ca t cu tru p şi
pentru ca să n e în v eţe pe n oi să n e sm erim şi n im ic m are să n u grăim
despre noi. Iar, când grăieşte [El] înalte şi pentru slava Sa, trebuie să cred em
noi cu m că - ca A cela C are este cu ad evărat în to cm ai cu T atăl - acestea
înalte le g răieşte p en tru m ărim ea [necuprinderea] firii Sale. —-i — ■

7,1 9 -2 0 : O a re n u M o ise v -a d a t L egea? Ş i n im e n i d in tre v o i n u ţin e

Legea. D e ce cău taţi să M ă u cid eţi? (20) Ş i m u lţim ea a răsp u n s: A i d em on .
■ C in e cau tă să te u cid ă ?25 ( 7 , I9 JIeşire2 0 ,l;2 4 ,3 / D eu lero n o n i3 3 ,4 !

I Matei 12,14 /Marcu 3 ,6 !Io a n 1,17; 5,16,18; 10,31 (7,20) loan 8,48-52; 10,20
S e pare că a ceasta pe care acum o grăieşte n u are n ici o leg ătu ră cu
I cele d e m ai sus. în să de vom lua noi seam a b in e v om vedea că fo arte su n t
ί legate. C ăci, de v rem e ce îl înv inu iau pe El că d ezleg a sâm b ăta şi strica
i Legea, în tru acestea le stă îm p otriv ă, arătân d u -i pe d ân şii m ai v ârto s [cu
\ prisosinţă] călcători d e Lege: „C ăci L egea zice: « S ă n u u ciz i!» (Ieşire 20,
13; 2 3 ,7 ; Deuteronom 5,17), iar voi «căutaţi să M ă o m o râţi», p en tru aceasta
voi [su n teţi cei care] stricaţi Legea, nu Eu. D eci, lăsân d voi aceasta - adică
a vă osân d i pe voi în şiv ă - M ă înv inu iţi pe M ine, ca şi cu m aş călca Legea,
p en tru că am v in d eca t om în zi de sâm b ătă".
Iar aceea: „ N im e n i d in voi n u fa ce [ţine] L e g e a ", a zis-o p en tru că
toţi cei către care v o rb ea îl căutau p e El ca să-L om oare. Şi v ezi, cu m E l cu
glas b lâ n d v o rb eşte cu d ânşii. Iar ei, cu ocară şi o b răzn icie îi zic: „D rac

23 „Adevărat sunt", adică Domnul nu este amăgitor, aşa după cum ziceau mai înainte
iudeii (loan 7 ,1 2 ).
Vezi tâlcuirile de la loan 3, 35-36; 5, 19-21, 22-24, 31-35, 43-47. ' ■''*'·
a în ediţia de la 1805, versetele 19-20 sunt: „Au nu Moise v-a dat vouă Legea? Ş i
nimeni din voi nu face Legea. Ce Mă căutaţi să Mă omorâţi? (20) Răspuns-a norodul şi
a zis: Drac ai. Cine Te caută să Te omoare?"
198 Capitolul 7______________ SFÂNTUL TEO Fii. ACT ARHIEPISCOPUL· BULGARE

a i" . C ă ci pentru aceasta II ocărăsc, socotind să -L în sp ă im â n tez e şi să-L în­

frico şeze pe El.
Şi z ice cum că „ M o ise le -a d at L eg e a " (m ăcar că El este D om nul lui
M oise şi D ătătoru l de Lege) pentru nepu tinţa şi n esim ţirea iudeilor, căci,
cân d ar fi suferit ei să au d ă că n u M o ise le-a dat lo r Legea, ci El - Stăpânul
şi D o m n u l lui M o ise?

7 , 21-24: Iisu s a ră sp u n s şi le-a zis: U n lu cru am făcu t şi toţi vă m iraţi.

(22) D e a ceea M o ise v-a dat tă iere a îm p re ju r, nu că este de la M o ise, ci
d e la p ă rin ţi, şi sâ m b ă ta tă iaţi îm p re ju r pe om . (23) D acă om u l prim eşte
tă ie re a îm p re ju r sâ m b ă ta , ca să nu se strice L egea Iui M o ise , vă m âniaţi
p e M in e că am fă c u t sâ m b ă ta u n om în treg să n ăto s? (24) N u ju d ecaţi
d u p ă în fă ţiş a re , c i ju d e c a ţi ju d eca tă d reaptă^, i7,22j Facere 1 7 , 7 , 1 0 /
Levitic 12,3 ( 7 , 2 3 } loan 5,8-16 (7, 24} Levitic 19,15 /Deuteronom 1,16-17; 16,19 1
Pilde 24, 23 /loan 8,15 /facov 2 , 1-4 f 2 Corinteni 10,7
D in oarecare silogism *27 îi arată p e dânşii că în zadar se turbează [înfurie,
întărâtă] asupra Lui, şi zice: „U n lucru am făcut sâm băta - îndreptarea
slăbănogu lu i (loan 5 ,9 ) - şi toţi vă m iraţi pentru aceasta - adică vă turburaţi,
vă întărâtaţi - , m ăcar că însuşi M oise, dătătorul de L ege, a dezlegat sâmbăta,
p en tru că a poruncit: «Tot sufletul în ziu a a opta să se ta ie împrejur»"
(lev itic 12, 3) - căci d e m ulte ori se întâm pla ca, ziu a a opta, întru care era
n ev oie să se facă tăierea îm prejur, să fie sâm bătă, „Aşadar, dacă sâm băta a
fost d ezleg ată de însu şi M oise, pentru tăierea îm prejur, n ici ziua sâmbetei
n u op reşte cu nim ic a fi tăiat om ul îm prejur, ci, m ăcar de s-ar fi şi întâm plat
ca sâ m b ă ta să fie ziu a a opta, se dezleagă Legea cea pen tru nelucrarea
sâm b etei (Ieşire 20, 9-11), ca să n u se strice cea a tăierii îm prejur. Deci, dacă
acestea su n t aşa, de ce «vă mâniaţi» şi vă iuţiţi asupra M ea, «că sâfirbăta am
fă cu t u n om în treg să n ăto s»? M ăcar că tăierea îm preju r nu a lui M oise era,
ci a P ărinţilor [Patriarhilor] (Facere 17, 9-12). însă aceasta, m ăcar că nu era a
Iui M o ise, a stricat L eg ea cea pentru sâm bătă, care a fost pu să de Moise. Iar
tăierea îm preju r - durere pricinuind28 - nu este oprită de sâm bătă. însă Eu,
izbăvindu-1 pe om d e durere şi «făcându-1 săn ătos», sunt clevetit. «Nu
ju d e c a ţi după faţă [în fă ţişa re]» , adică hotărâţi cu dreptate şi fără de căutare

2tt în ediţia de la 1805, versetul 24 este: „N u ju d e c a ţi după faţă, ci d reap tă judecată

ju d e c a ţi" .
27Silogismul este un raţionament deductiv, compus din trei judecăţi legate între ele,
astfel încât cea dea treia judecată, cea care reprezintă concluzia, se deduce din cea dintâi,
prin intermediul celei de a doua (exemplu: omul are suflet, sufletul este nemuritor, aşadar
omul este nemuritor).
28Este cunoscut că durerile tăierii împrejur nu puteau să înceteze în aceeaşi zi (vezi
Facere 34, 24-25).
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 7 199

la faţă. A şadar, pe M oise, care dezleagă sâm băta, p rin tăierea îm preju r, să
nu îl socotiţi afară de prihănire, iar pe M ine să M ă o sân d iţi, C are, m ai v âr­
tos [cu prisosinţă] pentru facerea de b in e a o m u lu i a m d ezleg at s â m b ă ta
Căci, dacă pe M oise, fără de prihană îl socotiţi, d in tru m ărim ea fe ţe i29, iar
pe M ine - C el Ce su n t socotit neslăvit - M ă o sân d iţi, a rătat [ad ev erit] este
că « ju d e c a ţi după în fă ţiş a re » ".

7 , 25-27 : D eci ziceau unii dintre ierusalim iteni: N u este, oare, A cesta pe
care-L căutau să-L ucidă? (26) Ş i iată că vorbeşte pe faţă şi e i n u -I zic nim ic,
j Nu cum va căp eten iile30 au cunoscut cu adevărat că A cesta este H ristos?
\ (27) D ar p e Acesta î l ştim de unde este. însă H ristosul, când va v en i, n im en i
I nu ştie de unde este, (7, 26) lo a n 7 , « Π, 27) Matei 13, 55 /Marcu 6 ,3 1 Luca 4,22
I N u aşa de rând [simplu] şi fără de pricină este p u să aceasta: „u n ii d in tre
I ie ru sa lim ite n i", ci ca să se arate că aceia care m ai v ârtos [cu p risosin ţă] au
dobândit sem nele cele m ari, aceia erau mai ticăloşi [ticăloşiţi] d ecât toţi.
Căci, cu m să nu fie ticăloşi [ticăloşiţi], de vrem e ce, v ăzând sem n [m inune]
I mare al D um nezeirii Lui, încă aveau stricată [putredă] ju d ecata? C ăci, de ar
■ fi voit, cu adevărat, m are sem n îl aveau pe acesta: că E l stă de faţă în m ijlocul
i celor care se turbau [întărâtau, oţărau] asupra L u i şi n u p ătim eşte n im ic de
j la dânşii. însă nu voiau ei ea, dintru acest sem n să cu n oască p u terea L ui. Şi
\ se îndoiesc, zicând: „N u cum va b o ierii [căp eten iile] a u cu n o scu t c u ade­
vărat că A cesta este H risto s?" Şi nici întru această părere n u stau [răm ân],
ci fac socoteală [cum pănire, chibzuială]: „Pe H ristos « n im e n i n u -L ş tie de
unde va v en i», iar «p e A cesta î l ştim de unde este». A şadar, n u este acesta
H ristos". M ăcar că, vezi răutatea, cum se şi îm potriveşte ei înseşi. C ăpeteniile
lor, întrebate fiind de Irod, zic că „în B etleem ul Iu d e ii" 31 Se v a n aşte H ristos
(M atei 2,4-6), iar aceştia zic că pe H ristos „n im en i n u -L ştie de u n d e e s te ".
Vezi că se îm potrivesc în cuvinte? Şi iarăşi, în alt lo c zic: „N oi ştim că
D u m n ezeu a g răit lu i M o ise, ia r pe A cesta n u -L ştim d e u n d e e s te " (loan
9,29). Văzut-ai cuvinte de nebuni? „ îl ştim " şi „n u -L ş tim "! C e [m ai] este
asem enea acestei nebunii? C ăci num ai la una cău tau - a n u crede. P en tru
aceasta, când le venea fpria] lor, spuneau: „ îl ş tim " , şi iarăşi, cân d nu le

29Adică, pentru num ele şi cinstirea ce i se cu vin lu i M oise, ca u n u ia p r in care S-a dat
Legea.
30 în ediţia de la 1805, în loc de „căpeteniile", se găseşte „ b o ie rii" .
31 „ Ş i [Iro d ] adunând pe toţi a rh ie re ii ş i cărturarii p o p o ru lu i, căuta să a fle d e la ei:
U n d e este să Se nască H risto s? (5) Iar e i i-au zis: In B e tleem u l Iu d e ii, că aşa este scris
de Proorocul: (6) «Şi tu, Betleeme, păm ântul lu i Iuda, n u eşti n ic id e c u m cel m a i m ic
între căpeteniile lu i Iuda, căci d in tine va ieşi C o nd ucă to rul care v a paşte pe p o p o ru l
M e u Israil»" (M atei 2 , 4-6). Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact la aceste versete.
200 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

v en ea [pria], se întăreau [zicând] că: „Nu-L ştim ". Aşadar, a răutăţii lor este
atâta îm potrivire în cuvinte.
Insă a r fi cercat [cercetat] cineva d e u nd e p ornesc ei, atu n ci cân d zic:
„ H risto s când va v e n i, n im en i nu ştie de u n d e e s te ". C ăci, d e n-ar fi avut
v reo m ărtu rie din Scripturi sau învăţături adevărate, n u a r fi grăit aşa de
a ră ta t [adeverit] îm potriva cărturarilor celor din vrem ea lui Irod - care au
zis lu m in a t [lim pede] că „In B etleem u l Iu d e ii" Se naşte H risto s (M alei 2,
4-6) - şi a celo r care z ic că „din cetatea B e tle e m " v a veni H ristos3132 (loan 7,
42). A şadar, ce se cu v in e a zice? C ăci şi unii şi alţii, de la Prooroci grăiau
acestea. Pentru că aceia care ziceau că El Se n aşte „în B e tle e m " şi este
„ d in ceta tea lu i D a v id ", lum inat [cu adeverire] pe Proorocul M iheia îl
a v ea u m artor, care - precum şi M atei spu n e - grăieşte: „ Ş i tu B etlee m e,
p ă m â n tu l Iu d ei, n icid ecu m nu eşti m ai m ic în tre d o m n ii Iu d ei, că din
tin e v a ie şi P ov ăţu itoru l, Care va paşte pe n orod u l M eu I s r a il" 33 (Miheia
5 , 1 ,3 ). D ar şi aceştia care zic că pe H ristos „ n im e n i n u-L ş tie de u n d e va
v e n i" , p e Prooroci îi aveau m artori ai acestei socoteli [socotinţe], în că şi
n u m a i pe M iheia, care zice că „ ie şirile Lui su n t d in în ce p u t, din z ile le
v e a c u lu i" - care arată neştiută „ieşirea [o b ârşia] L u i", adică N aşterea
(M iheia 5, Ί). C ăci, p e Acela Care „d in în c e p u t" şi „din z ile le v eacu lu i
[v e ş n ic ie i]" are „ ie şirile [ob ârşia]" - adică N aşterea n im en i din oam eni
n u -L p oate şti, căci oam enii sunt sub vrem e, iar A cela „d in z ile le v eacu lu i
[v e ş n ic ie i]" şi „din în c e p u t". Iar pe Cel veşnic, cum ÎI va sp u n e cel care
este su b vrem e? în că şi Isaia zice: „Iar n eam u l Lui cin e îl va sp u n e?"
(Isaia 53, 8). Deci, din acestea încredinţandu-se [ierusalim itenii] ziceau că
pe H risto s „nu-L ş tie " cineva „de unde e s te ". C ăci ei nu înţelegeau că,
în d o it fiind Domnul lisu s [în fire34], după N aşterea cea din Fecioară cu

31 „ N -a z is , o are. S c r ip tu r a că H risto s v a să v in ă d in s ă m â n ţa Iu i D a v id ş i d in
B e t l e e m , c e ta te a lu i D a v id ? " (loan 7, 42).
33 In e d iţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „ Ş i tu, B e t le e m e E fra ta , d e ş i e ş ti m ic în tr e
m i i le Iu i Iu d a , d in tin e v a ie ş i S tă p â n ilo r p e ste Is ra il, ia r o b â r ş ia L u i e ste d in tru în c e p u t,
d in z i l e l e v e ş n ic ie i. (2) P e n tr u a cea sta îi v a lă sa p â n ă în v re m e a câ n d a c e e a ce tr e b u ie
s ă n a s c ă v a n a ş te . A tu n c i ră m ă şiţa fr a ţilo r s ă i se va în t o a r c e la f i ii lu i I s r a il. (3,1 E l v a fi
v o in ic ş i v a p a ş te p o p o ru l p r in p u terea D o m n u lu i, în t r u s la v a n u m e lu i D o m n u lu i
D u m n e z e u l u i S ă u ş i to ţi v o r f î fă ră d e g r ijă , ia r E l v a f i m a r e , p â n ă la m a r g in ile
p ă m â n tu lu i" (Miheia 5, 1-3).
33 A d ic ă , a v ân d firea o m e n e a scă un ită cu cea d u m n e z e ie sca . D e sp re felu l în c a re s-a
s ă v â r ş it u n ire a celo r d o u ă firi, în P ersoana M â n tu ito ru lu i, în m ă rtu risire a d e c re d in ţă p e
c a re ip o p s ifiu l (cel care u r m e a z ă a fi h iro to n it a rh ie re u o rto d o x ) o ro s te ş te cu g la s m a re ,
a u z im : „ C u v â n tu l cel U n u l-N ă sc u t, C are S -a p o g o râ t d in C e ru ri, p e n tru n oi o a m e n ii şi
p e n tr u a n o a s tră m ân tu ire. S -a în tru p at d e Ia D u h u l S fâ n t şi d in M aria F e cio a ra S -a fă cu t
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 7 201

trup, a cea sta se ştia de unde este - d in B etleem ; iar, d u p ă cea fără d e tru p
{netrupească] şi n eg răită d in Tatăl, m ai înainte d e toţi v ecii, se z ice că are
„n eam " m a i presu s d e toată spu nerea {grăirea, cu v ân tu l]. D eci, aceşti
ieru salim iten i. N aşterea cea în tru p m ărturisesc că o „ ş tiu ", p recu m şi „de
unde e s t e " ; ia r p e cea m ai înainte de veci - du p ă care „ n u -L ş t ie " cin ev a
pe H risto s „de u n d e e s te " - nu o m ărturisesc. P en tru aceea - n eso co tin d
[n ecu m p ăn ind , n ech ibzu ind ] ei că, înd oită fiin d [N aşterea], d u p ă u na se
ştie, iar d u p ă a lta n u - zic că nu este E l H ristos.

7 , 2S-29. D eci a strig at Iisu s în tem p lu , în v ăţân d şi zicân d : Ş i p e M in e

M ă ş tiţi ş i ştiţi de u nd e su n t; şi E u n-am v e n it d e la M in e , d ar adevărat
este C el C e M -a trim is pe M in e şi pe Care voi n u -L ştiţi. (29) Eu î l Ş tiu pe
El, căci d e Ia El su n t şi El M -a trim is pe M ine. n. 28 ) loan 8, 4 2
D e v rem e ce, pe acest cuvânt ce zice: „pe A cesta î l ştim d e u n d e e s te ",
pentru n im ic altcev a nu-1 ziceau [ierusalim iten ii], ci n u m ai v râ n d să-L
arate că e ste de p e p ă m â n t şi că este fecior de tesla r, d in această pricin ă El
îi su ie la C er, zicând : „ « Ş i pe M in e M ă ştiţi şi ştiţi de u n d e s u n t" - ad ică,
cu toate că, p en tru rău tatea voastră acoperiţi [aceasta], în să « ş tiţi de u n d e
su n t», a n u m e că d in Cer. C ăci, de vrem e ce, d e aco lo este Tatăl M eu , arătat
[ad everit] este că şi E u su n t d e aco lo şi su n t « trim is » d e A cela C are
«adevărat este » . Şi, d e v rem e ce A cela «ad evărat este » , şi Eu su n t ad evărat
şi nu a m ăg ito r, că n u a r fi voit C el «ad evărat» să trim ită a m ă g ito r şi m in ­
cinos. Ia r p e A cesta C are «M -a trim is pe M in e , v o i n u -L ş tiţi» şi n u -L
cu n oaşteţi cu n ecu n oştin ţa cea p rin lucruri [dintru fa p te ]". C ăci - p recu m
Pavel zice - este necunoştinţa întru ştiinţă35: „pe D o m n u l m ărtu risesc că-L
ştiu, ia r cu lu cru rile îl tăg ăd u iesc" (Tit 1,16). „D eci, şi voi, iu d eii, «n u-L
ştiţi» p e Tatăl M eu d intru lu crurile [faptele] v oastre cele rele şi p en tru
socoteala [socotinţa] cea rea; iar «Eu î l ştiu p e E l», căci pe M in e nu M ă
îm piedică a-L şti p e E l n ici socoteală [socotinţă] rea, n ici lu cru ri n ep lăcu te *3

om , a d ic ă S -a f ă c u t o m d e s ă v â r ş it, ră m â n â n d D u m n e z e u , şi n im ic p r e fă c â n d s a u ş tirb in d
d in D u m n e z e ia s c a F iin ţă p r in u n ire a c u tru p u l, ci fă ră s c h im b a r e , lu â n d u -Ş i o m e n ita te ,
a s u fe rit c u d â n s u l P a tim a şi C ru c ea , r ă m â n â n d cu firea c e a d u m n e z e ia s c ă slo b o d d e
o rice p a tim ă . [ .. . ] în c ă m ă r tu ris e s c u n îp o s ta s al C u v â n tu lu i în tr u p a t şi c re d ş i v e s te s c p e
H ris to s U n u l şl A ce ia şi în d o u ă v o iri şi firi, d u p ă în tr u p a r e p ă z in d u -le p e a c e le a în tru
ca re şi d in tr u c a r e a ieşit. P e u r m ă c u n o s c şi d ou ă v o iri, p ă s tr â n d u -ş i fie c a r e fire , v o ia şi
lu cra re a s a " (Arhieraticon, e d . IB M B O R , B u c u re ş ti, 1 9 9 3 , p . 9 2 ).
33 „ T o a te s u n t c u ra te p e n tr u c e i c u ra ţi; ia r p e n tru c e i în t in a ţ i ş i n e c r e d in c io ş i n im e n i
n u e s t e c u r a t, c i l i s -a u î n t i n a t lo r ş i m in te a ş i c u g e tu l. (16) E i m ă r t u r is e s c c ă î l c u n o s c
p e D u m n e z e u , d a r c u f a p t e l e l o r î l tă g ă d u ie s c , u r â c io ş i f i i n d , n e s u p u ş i , ş i l a o r ic e
lu c ru b u n , n e t r e b n i c i " (7 ît 3 ,1 5 -3 6 ) .
202 Capitotul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A c e lu ia «C ăci d e la El su nt» - adică dintr-însul, n u din altă fiinţă ori străin

de D ân su l - «şi E l M -a trim is pe M in e»", .
Şi v ez i, aici, că cele d ou ă firi ale lui H ristos su n t arătate prin aceea ce
zice: „d e la El s u n t" - arată Fiinţa D u m nezeirii; iar prin: „şi E l M -a tri­
m is " - om en irea [firea om enească]; căci, după om enire, Fiu l lui D um nezeu
se z ice „ trim is ", p re cu m şi „ r o b "*36 (Filipeni 2 ,7 ).

7, 30-31: D e c i că u ta u să-L prindă, dar n im e n i n -a pu s m ân a pe El,

p en tru că nu v e n is e în c ă cea su l Lui. (31) D ar m u lţi d in m u lţim e au crezut
în E l şi z icea u : H ris to su l cân d va veni va face E l m in u n i m ai m u lte decât
a fă c u t A cesta ?37 i7,.30JMarcul2,12/Iuan7,6-e;8,20r7,3moan8,30
A rătân d E v a n g h elistu l că erau ţinuţi [ieru salim iten ii în chip] nevăzut
şi că d e b u n ă v o ie a p ătim it [Dom nul] şi n u d in nepu tin ţă, zice că: „îl
cău tau să -L p rin d ă , d a r n im e n i n-a pus m ân a p e E I", Iar aceea: „nu venise
în c ă ceasu l L u i" a sp u s-o nu ca şi cum ar fi fost [D om nul] supus vremurilor,
ci p en tru că toate, în ceasu l şi în vrem ea cea cu v iin cioasa şi potrivită, le
face [El]. C ăci, a tu n ci când a so cotit că este b u n ă vrem e pen tru a pătim i -
a d ic ă v re m e c u v iin c io a s ă şi p o triv ită 38 - , a tu n c i S -a ş i d at p e Sine
răstig n ito rilor, p en tru că toate în vrem i cu v iin cioase şi p otrivite le face şi
le ic o n o m ise ş te ; a d ic ă , treb u ia să se d ea L eg e a - în s ă în v rem ea cea
cu v iin cio a să [rân d u ită] ei, aşijd erea şi P roorocii şi E v a n g h e lia Aşadar,
p o m e n ire a a cea sta : „ c e a su l L u i" arată în ţe le p ciu n e a cea adevărată şi
p u rta rea d e grijă a M ân tu itoru lu i.
Şi „ m u lţi au c re z u t" L u i zicând: „Au d oară H risto s m ai m u lte sem ne
va fa c e d ecâ t a c e ste a care le -a fă c u t A cesta?" Şi grăiesc ei pen tru vinul cel
d in C an a (loan 2 ,1-11), p en tru fiu l om ului celu i îm p ărătesc (loan 4,46-54),
p en tru slăbăn og (loan 5 , 1-9), pentru pâini (loan 6,5-13) şi, în scurt [a zice],
p e n tr u c e le la lte , to a te , p e c a re n ici E v a n g h e liş tii, p e n tru m u lţim ea
p o m e n irii lor, nu le spu n . D ar, cu toate că au zi că „ m u lţi au c re z u t", însă
[să ştii că] nu era ad ev ărată [statornică] cred inţa lor, ci în ce fel urm ează să
fie [cea] a u nu i n o ro d d e râ n d [sim plu], care o d ată în tr-u n fel, iar altădată
în a lt fel, se sch im b ă [preschim bă] la socoteli [socotinţe].

56 „H risto s Iisus, (6) Care, D um ne zeu fiin d în ch ip , n-a socotit o ştirb ire a f i El
în to c m a i cu D um ne zeu, (7) ci S-a deşertat pe Sine, c h ip de ro b luând, făcându-Se
asem enea o a m e n ilo r ş i la în fă ţişa re aflându-Se ca u n om , (8) S-a sm erit pe Sine,
ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe C ru ce " (Filipen i 2 ,5 -8 ).
37 în ediţia de la 1805, sfârşitul versetului 31 este: „ H ris to s când va veni, au doară
m a i m u lte sem ne va face decât acestea care le-a făcut Acesta?"
36A d ic ă D om nul Şi-a îm p lin it lucrarea de m ântuire a firii omeneşti, lucrare ce-i era
L u i p o trivită şi cuviincioasă, ca U nuia C e este D um nezeu adevărat şi O m adevărat.
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIOAN Capitolul 7 203

7 ,3 2 -3 6 : A u a u z it fa ris e ii m u lţim ea m u rm u rân d a cestea d e sp re E l35*39

I şi au trim is a rh iereii şi fa rise ii slu jito ri ca să-L p rin d ă. (33) D a r Iis u s le-a
zis: P u ţin tim p m a i su n t cu v o i şi M ă duc la C el C e M -a trim is 40. (34) M ă
veţi căuta şi nu M ă v eţi g ăsi41; şi u nd e su n t Eu, v o i n u p u te ţi să v e n iţi,
j (35) D eci au zis iu d eii, în tre ei: U nde are să S e ducă A cesta , ca n o i să n u-L
găsim? N u cum va va m erg e la cei îm p răştiaţi p rin tre e lin i şi v a în v ă ţa

I
\

‘
pe elin i? 42 (36) C e în sea m n ă acest cuvânt pe care L -a sp u s: M ă v e ţi cău ta
şi nu M ă v eţi g ă si şi u n d e su n t Eu, v oi nu p u te ţi să v e n iţi?
( 7 ,3 3 ) loan 13,33; 16,5,16 ( 7 ,3 4 ) /
O s « 5,6 loan 8,21; 1 3 ,33 ( 7 , 3 5 ) loan 1,1/1 Fetru 1,1
Prin cele pe care „n orod u l le cârtea [m u rm u ra]", a arătat [E v an g h e-
j listui] că aceştia aveau m ai b u n ă cunoştinţă şi, în p a rte, o arecare cred in ţă
j către D om nu l, p recu m şi că voiau ei să se d ezbin e [d esp artă, d ezu n ească]
i de căpetenii; lu cru p e care, sim ţindu-1 aceia, „au trim is să -L p r in d ă " p e
i Dânsul, pentru aceasta num ai, că era crezut E l a fi H ristos. Şi „au tr im is " -
! căci nu ei înşişi au venit - tem ându-se de norod, ca n u cu m v a să se facă
Ş vreo turburare; pentru aceasta, îi trim it pe „ slu jito ri", ad ică ferin d u -se ei de
i primejdia cea care pu tea să se întâm ple, iar p e aceia [slujitori], b ăg ân d u -i
j [aruncându-i] în m ânia norodului. A stfei, pretu tin d en ea, folosu l lo r şi-l
I socoteau [ticluiau, orânduiau],
j Iar D om n u l, graiuri p lin e de sm erenie grăieşte: „ « în c ă p u ţin ă v rem e
J cu voi su nt». D e ce M ă siliţi să M ă duc? De ce M ă g o n iţi [alu n g aţi]? P u ţin ă
vreme aşteptaţi şi, nici m ăcar să voiţi voi să M ă ţineţi, n u v o i su feri [îngădui,
răbda]".
Vezi încă şi aceea ce zice: „C u voi su n t", adică „Fie că M ă v e ţi goni
[alunga], fie că voi n u M ă veţi voi, Eu «cu voi su n t», a d ică , pe cele p en tru
voi le iconom isesc şi cele spre m ântuire le g răiesc".
„Şi m erg la C el C e M -a trim is pe M in e ". A ici îi şi în g ro z eşte [în fri­
coşează] pe d ân şii, ca p e unii care vor să se îm p o triv ea scă „ C e lu i C e L-a
trim is" pe D ânsul. C ăci, aceia care-L necinstesc p e C el „ tr im is " , arătat

35 In e d iţia d e ia 1 8 0 5 , în lo c d e „ m u lţim e a m u rm u râ n d a c e s t e a d e s p r e E l " , s e g ă s e şte

„pe n o ro d c â r tin d p e n tr u D â n s u l a c e s t e a " , cu u rm ă to a re a n o tă : [1 8 0 5 ] A d ic ă , g ră in d
norod ul cu câ rte a lă a s u p ra c ă p e te n iilo r (d u p ă Z ig a b e n ).
10 in e d iţia d e la 1 8 0 5 , în lo c d e „ P u ţin tim p m a i s u n t cu v o i şi M ă d u c l a C e l C e M -
a tr im is " , se g ă s e ş te „ în c ă p u ţ in ă v re m e cu v o i s u n t ş i m e r g la C e l C e M -a t r i m i s p e
M in e ".
41 în ed iţia d e la 1 8 0 5 , în versetele 34 şi 36, în lo c d e „ M ă v e ţ i c ă u ta ş i n u M ă v e ţ i
g ă s i", s e g ă s e şte „ C ă u ta -M ă -v e ţi ş i n u M ă v e ţi a f la " .
32 în e d iţia d e la 1 8 0 5 , în lo c d e „ N u c u m v a v a m e r g e l a c e i î m p r ă ş t i a ţ i p r i n t r e
e lin i ş î v a în v ă ţa p e e l i n i ? " , s e g ă s e ş te „ N u c u m v a în t r u r i s i p i r e a e l i n i l o r v a s ă m e a r g ă
şi s ă - i în v e ţ e p e e l i n i ? "
204 Capitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI
!
[ad everit] este că se îm potrivesc „C elui C e L-a trim is ". Şi zicân d „m erg",
a în sem n a t [arătat] m oartea cea d e bună voie. Şi, arătân d că m oartea Lui
n u va fi întru acel fel, precum este cea de obşte, zice că, u n d e m erge El,
„voi n u puteţi să v e n iţi" . C ăci, dacă sfârşitul Lui ar fi fo st de obşte şi
ase m e n e a cu al celor m ulţi şi ar fi vrut să răm ân ă în m o arte, nu ar fi zis că j
„voi n u pu teţi să v e n iţi" , pentru că la m oartea cea de o b şte, toţi ne ducem \
[aju n g em ]. Aşadar, aceea pe care am spus-o, voind să o arate [D om nul] -
că m oartea Lui nu este în acest fel, precum este cea d e o b şte - zice: „Unde ;
«m erg » Eu, «voi n u p u teţi să v en iţi» ". j
în că şi aceea ce a zis, anum e că „Mă v e ţi căuta ş i n u M ă v eţi a fla ",
arată că dorit le va fi E l lor. Dar, când L-au „cău tat" p e El? [Evanghelistul]
L u ca a z is că m ulte fem ei „ p lân g eau " p en tru D ân su l43 (Luca 23, 27), însă
se p o a te ca şi alţii m u lţi să fi pătim it a ceasta încă şi câ n d se lua cetatea
[Ierusalim u lu i în robie], se poate să fi pom enit de H risto s şi de m inunile
Lui şi să fi căutat v en irea Lui de faţă.
Ia r acestea toate le zicea [Dom nul], vrând sâ-i tragă p e ei şi să-i plece
[să cread ă întru El]. C ăci, d e vrem e ce „ s lu jito rii" v en ise ră , voind „să-L
p rin d ă " p e Dânsul, le arată că ştie pricina venirii lor şi că v o r să-L om oare
şi p en tru aceasta le spu n e lor m ai înainte [despre] m o artea Sa, an u m e că
„ în că p u ţin " şi m erg e la Tatăl. în că şi a spione m ai d in a in te m oartea, m are
lu cru e s te şi nu om en esc; pen tru aceea şi D avid zice: „ A rată-m i m ie,
D o a m n e , sfârşitul m e u " (Psalm 38,5).
Şi ziceau iudeii: „Nu cum va întru risip irea e lin ilo r v a să m eargă?"
Vezi cu m au pătimit [suferit] oarece [întrucâtva] şi s-au în frân t [biruit] dintru
cele z ise de El? Şi a rătat [adeverit] este [acest lucru] d in tru a întreba ei: „Nu
cu m v a în tru risip irea e lin ilo r va să m eargă?", căci d e n u a r fi fost aceasta
[p ătim ire], ar fi zis: „Voieşti să m ergi? N oi asta p o ftim , d e aceasta ne
b u cu ră m ", insă, acu m nim ic întru acest fel nu zic ei, ci, c a şi cum s-ar fi
tem u t să nu se lipsească de El, caută „unde va să m earg ă". Ş i adeverită este
aceasta şi dintru aceea ce au zis - că la „elin i va să m ea rg ă ", ca şi pe ei „să-i
în v e ţe " . Căci nu au z is că: „Va să-i am ăgească pe e i", ci: „să-i în v e ţe ".
Ia r „risip ire" îi num eau p e păgâni, ca pe cei care e ra u risipiţi în tot
locu l. C ăci, în v rem ea veche iudeii nu se am estecau cu d ân şii, ci în tr-u n
lo c, în Palestina fiind adunaţi (Numeri 34,1-12), îi ocărau p e p ăgân i, ca pe
cei ca re erau pretutindenea risipiţi; lucru care la d ân şii s -a în tors m ai pe
u rm ă, căci, cu prisosin ţă, ev reii înşişi, „ risip ire " s-au făcu t.

n „ Ş i pe când l l duceau, o p rin d pe un oarecare Sim o n C îrin e u l, care venea d in

ţarină, i-au pus Crucea, ca s-o ducă în urma lu i lisus. (27) Iar d u p ă E l venea m u lţim e
m u ltă d e popor şi de fem ei, care se bâteau în p ie p t ş i l l p lâ n g e a u " (Luca 23, 26-27).
 *
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII de LA ΙΡΑΝ_____________ Capitolul 7__________205

7 , 37-38: Iar în z iu a cea d in urm ă - ziu a cea m are a sărbătorii*14 - Iis u s

a stat în tre ei şi a strig at, zicând: D acă în setează cin ev a, să v in ă la M in e şi
să bea. (3S) C el ce cred e în M in e 43, precum a z is Scrip tu ra: râu ri46 d e ap ă
vie v or curge d in p ân tecele lu i. <7, m lev»« 2 3 ,36 /Numen 2 9 , 3 7 /
2 Paralipomena 7,9 /Isaia 5 5 ,1 1 loan 4,14; 6 ,3 5 1 Apocalipsa 22,17 (7 ,3S) Deuteronom 18,18 /
Pilde 18,4 /Cântarea Cântărilor 4,15 /Isaia 12,3; 35, 6; 44,3 /lotl 4 ,1 8 1 loan 4,14
Ziua cea dintâi a praznicului şi cea m ai din urm ă, adică a şaptea, „ m a ri"
le num eau ei, fiind că şi Legea, ziua num ită cea de-a „ şa p te a "47 a p razn i­
cului, „ sfâ n tă " o a n um it (Levittc 2 3 , 35-36, 39). D eci, acesteia u rm ân d u -i şi
Evanghelistul, „ziu a cea d in u rm ă " o n u m eşte „m are". A şadar, cu cuviin ţă
în „ziua cea d in u rm ă " vorbeşte cu noroadele, ca o oarecare m erind e d ân -
du-le lor, fiindcă aveau să m eargă ei acasă. Pentru că în zilele cele d in m ijloc
[ale praznicului], fiind ei dedaţi la desfătare, n u era vrem e d e a le v orb i, c ă d
nici nu a r fi luat am inte.
Şi „a strig a t" Iisu s - m ai întâi ca să fie au zit, iar a p o i, arătân d u -Ş i în ­
drăzneala, şi cu m că n u se tem e de n im en i. A şadar, ce z ice? „Cel ce crede
întru M in e , p re cu m a z is S c rip tu ra " - c ă d aici treb u ie p u s p u n ct, a p o i a
Începe d e la alt în ce p u t şi a citi: „R âu ri de apă v ie vor cu rg e d in pântecele
lu i". Şi, p en tru că m ulţi, d in sem ne [m inuni] cred eau , arătân d E l că, n u
atât se cuvine a crede dintru sem ne [m inuni], cât dintru Scrip tu ri - d eoarece
credinţa înd rep tată [dreaptă] cea din Scrip tu ri este - p en tru aceasta z ice :
„«Cel ce cred e în tru M in e , p recu m a z is S crip tu ra » , ad ică a şa p re cu m
m ărturiseşte Scrip tu ra pen tru M ine că su n t: Fiu al lu i D u m n ezeu , Z id ito r,
Dom n a toate, M ân tu itor al lu m ii". C ăci m ultora li s-a p ă ru t că cred , în s ă
! nu „precu m a z is S crip tu ra ", ci precum au urm at ei eresu rilo r şi so co te lilo r
: [socotinţelor] lo r - întru acest fel sunt toţi ereticii.
i Şi a zis că „râu ri de apă v ie vor cu rge d in p â n te c e le " celu i care aşa a
crezut, „ p â n te c e " num ind tropologic48 inim a, p recu m şi D av id : „ Ş i le g e a
Ta în m ijlo c u l p â n tecelu i m e u "4445, adică „a in im ii m e le " (Psalm 39,11). Ş i
„râu ri" a zis că „ v o r c u rg e", iar nu „râu de apă v ie ", în sem n ân d [a rătân d ]
darul cel m ult şi d in d estu l al D u h ului; căci, în acest fel este D u hul: p e
acel su flet întru care va intra şi întru care va şedea, îl va face să iz v o ra scă ,
mai cu în d estu lare d ecât to t izvorul.

44 în ediţia de la 1805, în loc de „a sărbătorii", se găseşte „a p ra z n ic u lu i" . __

45 în ediţia de la 1805, în loc de „ în M in e ", se găseşte „ în tru M in e ".
46 In ediţia de la 1805, în loc de „Scriptura; râuri", se găseşte „Scriptura. R â u ri",
47 [1805] A dică, „covârşitoare".
49 Vezi însem narea Despre cele patru înţelesuri ale Sfintei Scripturi, aflată la p. 16.
44în edi{ia 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „C a să fac v o ia Ta, D u m n e z e u l meu, a m
voit şi legea Ta Înăuntru in im ii m ele" (Psalm 3 9 ,1 1 ).
206 C apitolul 7 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Şi, ar fi p u tu t cu n o a şte cineva, cum că „râuri v or curge din pân tecele"

celu i care cred e aşa, „p recu m a zis Scrip tu ra", de va socoti lim ba [grăirea]
lu i P etru (Faptele A postolilor 2 , 14-39) şi curgerea [revărsarea] cuvântului lui
P a v e l (Faptele A postolilor 13, 14-44) şi în ţelep ciu n ea lu i Ştefan (Faptele
Apostolilor 6, 10), căro ra n im eni n u le putea sta îm potrivă, ci toţi erau traşi
[atraşi, plecaţi] spre a le urma, ca de nişte repejuni cu nesuferită [necruţătoare]
curgere ale v reu n o r râuri.

7 , 39: Ia r a c e a s ta a z is-o d esp re D u h u l pe C are aveau să-L prim ească

a c e i ce cred în E l. C ă c i în că n u era (dat) D u h u l, p en tru ca lisu s nu fusese
p re a slă v it50. <7,39) Isaia 44,3 /loil 3,1/ Zahiria 12,10 /Faptele Apostolilor 2,17,33
Talcuind E vang helistu l care sunt „râu rile" cele „de apă v ie " (loan 7,38),
zice că „aceasta a z is-o pentru D u h u l pe Care aveau să-L prim ească acei ce
cred. C ăci în că n u era [dat] D u h u l S f â n t " . ________ . . . __________
D ar, aici, ar fi p u tu t în treb a cineva: C u m zice E v ang helistu l că „încă
n u era D u h u l S f â n t " , adică dat? C ăci Proorocii cu D u h u l grăiau? în că, şi
A p o sto lii, cu m să v â rşe a u tăm ăduirile? Aşadar, spu n em că Proorocii, întru
a d ev ăr cu D u h u l g ră ia u , însă d aru l acesta s-a tras în ap oi [s-a retras] şi de
la p ăm ân t s-a d ep ărtat. D eci, cu toate că în vrem ile Proorocilor lucra [Duhul
Sfâ n t], în să a tu n ci - cân d H ristos um bla [vieţuia, petrecea] în trup - din
p ricin a n e v re d n ic ie i n orod u lu i, nu se afla proorocie, n ici darul nu căuta
sp re cele sfin te a le lo r şi spre tem plu. D eci, de v rem e ce, atu n ci n u era
lu crarea D u h u lu i, ci a v ea să se dea, pentru aceasta zice [Evanghelistul] că
„ în c ă n u era [d at] D u h u l S f â n t " , adică nu p etrecea [sălăşluia] întru iudei,
n ici n u S e arăta p rin lu crări. Ia r A postolii n u cu D u h ul, ci întru puterea
D o m n u lu i [H ristos] făceau m inu nile; căci auzi şi Ev anghelia ce zice, căci
v râ n d [D o m n u l] s ă -i trim ită p e dânşii, „le -a dat p u te re ", iar nu Duhul
S fâ n t (M atei 10, l;M a r c u 3, 7; Luca 9 ,1 ). D e aceea, câte m in u n i făceau, nu
cu D u h u l, ci cu „ p u te re a " şi cu „ n u m ele" D om n u lu i le făceau (Luca 10,
17). Ia r câ n d a în v ia t [M ân tuitorul] din m orm ânt, atunci Ie-a zis lor: „Luaţi
D u h S f â n t " (loan 20, 22); şi în ziu a a cin cizecea [a C in cizecim ii] a venit
p este d â n şii D u h u l S fâ n t (Faptele Apostolilor 2 ,1-4).
în c ă şi în a lt c h ip [înţelege]: deşi era p u terea D u h u lu i întru Prooroci
[dar] şi în tru A p o sto li, m ai în a in te de C ruce, însă n u aşa, p recu m [a fost]
d u p ă în ă lţa r e , a d ic ă m u ltă şi d in d estu l, în câ t şi cu „ r â u r ile " să fie
a sem ă n a tă (loan 7, 38), D e aceea, cu cuviinţă a zis E v ang helistu l că „încă
n u era [d at] D u h u l S f â n t " - ad ică aşa, v ărsat din d estu l [cu îm belşugare],

50 în ed iţia de la 1805, în loc de „în c ă nu era (dat) D u h u l, pentru că lis u s nu fusese

p re a slă v it", se g ă s e ş te „în c ă nu era D u h Sfânt, că lis u s în că nu Se proslăvise".
 tALCUIREA SFINTEI EVANGHELII PE LA ΙΡΑΝ_________ Capitolul 7__________ 207

precum [a fost] m ai pe urm ă. Pentru că şi m ai în ain te d e C ru ce era, însă

nu aşa m ult, „că Iisu s în că nu S e p ro slă v ise " - „ p ro slă v ire " n u m in d aici
Evanghelistul C rucea, căci prin C ruce l-a su rpat p e tiran [pe d ia v o l] şi a
îm părăţii (Matei 28,18). A şadar, fiind că încă n u se în fip se se C ru cea, n ici
păcatul n u fusese stricat, n ici firea noastră întru H risto s n u b iru ise lu m ea
şi nu se îm p ăcase cu D u m n ezeu , cu cuviinţă nu se d ă d u se d aru l D u h u lu i . .
cel m ult şi din destul. C ăci trebuia, m ai întâi, să n e facem n oi p rie te n i ai lui
Dum nezeu, care lucru prin C ru ce s-a săvârşit, ap o i, aşa [astfel], să lu ăm
darul lui D u m n ezeu . Precum este şi la cele lum eşti: m ai în tâ i se face cineva
i prieten al îm păratului, şi abia apoi ia darurile.
Ş M ulţăm ită dară să fie lui D u m n ezeu , Care atâta de m u lt n e-a d at n ou ă
I da rul, cât n ici Proorocilor [nu le-a dat]; căci P roorocii av eau d ar al D u h u lu i,
J însă altora nu-1 dădeau, iar A postolii, milioane, au u m p lu t [cu daru l D u hului
j Sfânt]. —

I 7, 40-43: D e ci d in m u lţim e51, a u z in d c u v in te le acestea, z ice a u : C u

I adevărat, A cesta este Proorocul. (41) Ia r a lţii ziceau : A cesta e ste H risto su l. ____t
Iar alţii ziceau: N u cum va52 d in G a lile e a va să v in ă H risto s? (42) N -a z is, — -
oare, Scriptura că H ristos va să v in ă d in săm ânţa lu i D a v id şi d in B e tle e m , —
cetatea lu i D av id ? (43) Ş i s-a făcu t d ezb in are în m u lţim e 53 p e n tru El.
17,40) Matei 21,46; 26,5 /loan 7,12 (7,42) 1 Regi 16,1-4; 20,6! Mihcia 5,1 /Matei 2,5-6 /laifa 2 ,4 (7,43) loan 9,16
Pentru în d ră z n ea la cu v in telo r [D om n u lu i], p le câ n d u -se u n ii „ d in
norod" - nu dintre căpetenii, căci aceştia, din pricina p izm ei, p u ru rea [neîn­
cetat] se îm p otriv eau - m ărturisesc că „A cesta e s te P ro o ro c u l" C e l C are
este aşteptat (Deuteronom 18,15),
Iar alţii, ca unii care erau norod neînvăţat şi fără de socoteală [chibzuială],
ziceau că „este H risto su l", nepricepându-se ei că El este şi „ H ris to s u l" şi
„Proorocul", fiind unul şi acelaşi.
Iară cei m ai n em ulţăm itori zic: „«A u d oară d in G a lile e a v a să v in ă
H ristos?» N u, ci «din B etlee m » şi «d in săm ân ţa lu i D a v id » ". Ia r aceasta
o ziceau ei cu socoteală [chibzuire] vicleană şi, n u p recu m N atan ail; căci
acela, ca un în v ăţat în Lege şi cercă tor [cum pănitor] cu a m ă n u n tu l, zicea:
„D in N azaret p oate fi ceva b u n ? " (loan 1,46). P en tru aceasta şi D o m n u l îl
laudă p e el ca p e acela care n u cu vicleşug, ci d u p ă cercarea [cu m p ăn irea]
Legii cea cu d e-am ănuntul, grăia aceasta (loan 1 ,4 7 ). în să aceştia [de aici]
cu vicleşug zic aceasta, anum e că H ristos nu „d in G a lile e a v a să v in ă ".

S1 în e d iţia de la 1805, în Ioc d e „ d in m u lţim e " , s e g ă s e ş te „ m u lţi d in n o r o d " .

51 în e d iţia de ia 1 8 0 5 , în lo c d e „ n u c u m v a " , se g ă s e ş te „ a u d o a r ă " .
53 în ediţia de la 1 8 0 5 , în lo c d e „ d e z b in a r e în m u l ţ i m e " , s e g ă s e ş te „ îm p e r e c h e r e
în tre n o r o d " .
 i

208 ________ Capitolul 7____________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

C ă ci, par ei cum că ar fi ştiut că „din B etlee m " este H ristos - cu toate că, în
G alileea a fost crescut însă, din pizmă, nu voiau să m ărturisească Naşterea
Sa cea d in Betleem, ci „ g a lileia n " îl num eau pe D ânsul (Matei 26, 69; Luca
22, 59; 23, 6), Şi să zicem că nu-L ştiau pe E l că este „din B e tle e m ", însă că
este anum e „din săm ân ţa lu i D a v id ", cum se pu teau îndoi? A u, doară, nu j
arătat [adeverit] „din D a v id " îşi trăgea M aria neam ul? (Luca 2, 4-5) Deci, j
d in tru aceasta este adeverit căci cu vicleşug grăiau acestea \
Şi s-a făcut „îm p ărech ere în tre norod [d ezb in are în m u lţim e ]" şi nu
în tre căpetenii, căci căpeteniile într-un cu get erau în a n u -L prim i pe El că
este „ H risto s". j

7 , 44-46: Şi unii d in tre ei voiau să-L prindă, dar n im en i n -a pu s m âinile

p e E l. (45) D eci slu g ile au v en it la arh ierei şi la farisei, şi le -a u zis aceia: j
D e ce n u L-aţi adus?51 (46) S lu g ile au răspuns: N iciodată n -a v o rb it un om r
aşa cu m vorbeşte A cest Om 5556. o, 44) Marcu 1 2 , 1 2 a , 46) Luca 4 ,3 2
C ei care erau m ai m ăsuraţi [înfrânaţi, cum păniţi] în răutate, num ai cu
cu v inte se împotriveau slavei lui Hristos, iar cei m ai neruşinaţi, şi „ m âin ile"
voiau să le pună asupră-I - însă nevăzut erau legaţi, d um nezeiasca putere |
ţin ân d u -i p e dânşii, iar ei nici dintru această m inune nu se um ileau. Cu i
ad evărat, pentru aceştia a zis David: „D esp ărţitu -s-au şi n u s-a u u m ilit"*54 |
(Psalm 34,14). ;
Dar, să vedem cu m răspund fariseilor slu gile cele trim ise ca să-L aducă j
pe E l? Prea cu bună cunoştinţă! C ăci, fariseii, care şi m ai în ţelep ţi se păreau ;
a fi şi Scripturi citeau şi m inuni ved eau , se tu rb ează asu pra D o m n u lu i şi :
în trea b ă tâlhăreşte: „P en tru ce n u L-aţi ad u s p e E I?" Iar aceştia [slugile] şi j
fă ră d e sem ne [m inuni], num ai d in înv ăţătu ră s-au p lecat, atâta erau de j
isteţi [iscusiţi, dibaci] către lucrul cel bun! Iar cu m că nu din sem n e [m i- j
n u n i], ci din învăţătură s-au vânat [spre a crede] - lu cru care este mai
m a re - arătat este d in tru aceasta: ei nu au zis că „niciodată u n om nu a j
fă c u t aşa m in u ni", ci: „nu a g ră it a şa " - atâta erau ei d e g ătiţi şi d e iuţi57 j
sp re a p rim i cuvânt d e m ântuire. \
Şi, se cuvine, n u num ai d e priceperea [iscusinţa] lor a n e m inuna, ci şi ;
de îndrăzneală, că d n u s-au tem ut de m ânia fariseilor, n ici n u s-au sfiit - ca

M în ed iţia de la 1805, în loc de „D e ce nu L -aţi a d u s ?", se găseşte „P en tru ce nu L-

aţi a d u s p e E l?"
55 în ediţia de la 1805, versetul 4 6 este: „R ăsp u n s-au s lu g ile : N ic io d a tă om aşa n u a
g r ă it ca O m u l A cesta".
56 în ediţia 1988 a S fin tă Scripturi, avem: „R isipiţi au fo st şi nu s-au c ă it" (Psalm 34,14).
57 A dică aprigi, aprinşi, grabnici, înflăcăraţi, înfocaţi, năvalnici.
TÂLC UI REA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 7 209

nişte „ slu g i" - şi pe cele plăcute stăpânitorilor lor să le zică, ci m ărturisesc

adevărul; acestora se cuvine a le urm a toţi cei care su n t [se află] su b stăpâ-
nitori şi a nu-i asculta pe dânşii la cele care fără dreptate ar p oru n ci [stă-
pânitorii] - lucru care, şi în vremea lui Saul, s-a făcut53: căci, acesta, poruncind
să om oare fără de lege preoţii lui Dum nezeu, cei care stăteau de faţă [înaintea
lui Saul] nu s-au plecat [supus] să facă aceasta (1 Regi 2 2 , 17).

7, 47-51: Ş i le -a u răsp u n s d eci fa ris e ii: N u cu m v a a ţi fo s t şi v o i

am ăgiţi?*59 (48) N u cum va60 a crezut în El cineva d in tre căp eten ii sau d in tre
farisei? (49) D a r m u lţim ea aceasta61, care n u cu n o a şte L eg ea, este b le s ­
temată! (50) A zis către ei N icodim , cel ce v en ise m ai în a in te la E l, n oap tea,
fiin d u n u l d in tre ei: (51) N u cum va Legea n o a stră ju d e c ă p e om , d acă
nu-1 a scu ltă m ai în tâ i şi nu ştie ce a făcu t?62
i7 ,4S) loan 7,26 Î7,50) loan 3,1-2; 10,39 (7,52) Numeri 35,10-34 /Deu teronom 1,17; 17,8-11
Pentru care pricină, fariseii nu se poartă către slu gi cu m ân ie, ci cu
blând eţe, zicând aşa, lin: „Au şi v o i v -aţi a m ăg it?" D eoarece se tem eau ca,
nu cum va, slugile să se dezbine cu totul [de ei] şi să se lip ească d e H ristos
- pen tru aceasta, m ai cu blând eţe şi m ai cu m ăg u lire le zic lo r: „«A u şi
voi», cei care oarecu m sunteţi m ai înţelepţi d ecâ t alţii şi p etreceţi lân g ă
noi, ştiu torii de L ege, «v-aţi a m ă g it?» " Şi se isp itesc să-i p lece p e d â n şii d e
la u n sem n foarte fără de socoteală [foarte n eso co tit], căci zic ei: „A u d o ară
a crezu t în El cin ev a d in tre că p eten ii [sau d in tre fa r is e i]? " A şad ar, a cu i
este vina? A lu i H ristos? Ori a celor care nu au crezu t? C u ad ev ărat, aceia
care nu au crez u t su n t vrednici d e osândă.
Iar „ b le ste m a t" num esc ei n orod u l pentru că a crezu t, ei în şişi fiind
vrednici d e n en um ărate blestem e, ca nişte n ecred in cio şi şi care şi alto ra le
sunt p ricin u ito ri de necredinţă.
Dar, p en tru care pricină arată [spune] E v an g h elistu l d esp re N ico d im
că a v en it „ n o a p te a " la Iisus, şi cu m că era „ u n u l d in tre e i " ? C a să-i
vădească pe ei că m int. Şi, fiindcă au zis: „Au d o a ră a crezu t î n E l cin e v a

38 „ A p o i re g e le a zis către p a z n icii lu i, care stă te a u îm p re ju r u l său : « M e rg e ţi şi

om orâţi pe p re o ţii D o m n u lu i, căci şi m ân a lo r este cu D a v id ; au ştiu t că e l a fu g it ş i nu
m i-au d esco p e rit» . P azn icii reg elu i în s ă n -a u voit s ă -ş i r id ic e m ân a, c a să u c id ă p e
p reo ţii D o m n u lu i" (1 R egi 2 2 , 17).
s’ în ediţia d e la 1805, în loc de „N u cu m v a aţi fo st ş i v o i a m ă g iţi? ", s e g ă se şte „ A u
şi v o i v -aţi a m ă g it?”
60 în ediţia d e la 1805, în loc de „nu cu m v a ", se g ăse şte „au d o a ră ".
61 în ediţia d e la 1805, în loc de „m u lţim ea a c e a sta ", se g ăseşte „ n o ro d u l a c e s ta ".
62 în ediţia d e la 1805, versetu l 51 este: „A u doară L eg ea n o a stră ju d e c ă p e o m , d e n u
va au zi d e la e l m ai în a in te , ş i va cu n o aşte ce va fa c e ? "
210 Capitolul 7 SFÂNTULTEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d in tre c ă p e t e n ii? " , arată că şi întru aceasta m in t, căci, iată că N icodim ,

„ fiin d u n u l d in tr e e i" şi „ c ă p e te n ie " - a crezut în H ristos.
Ş i c u m v o r b e ş t e N ic o d im cu d ânşii? „A u d o ară L e g e a n o a stră
o s â n d e ş te p e o m , d e n u v a a u z i [de la el] m ai în a in te ? " A şadar, arată cu
tcea sta că n ic i L eg ea nu o citeau , n ici cele ale L egii nu le făceau, m ăcar
deşi p en tru c e le ale L eg ii se trufeau. C ăci, de vrem e ce Legea porunceşte
ca p e n im e n i să n u o m o are fără de judecată (Numeri 35,10-34; Deuteronom
1. 17; 17, 8-11), ia r ei m a i înain te de a auzi [cele cuvenite] au n ăvălit la
aceasta, su n t a ră ta ţi a fi călcători de Lege. Şi, zicând [N icodim ]: „ Ş i va
c u n o a ş te c e v a f a c e " , a arătat că nu de subţire [puţintică] ascu ltare este
treb u in ţă , ci d e u na foarte cu de-am ănuntul, ca să cunoască ce trebuie să
facă şi să n u o sâ n d e a sc ă aşa, fără de cunoştinţă.

7, 5 2 -5 3 : E i a u ră sp u n s şi i-au zis: N u cum va şi tu eşti din G alileea?

C e rc e te a z ă şi v e z i că d in G a lile e a nu s-a ridicat Prooroc. (53,) Şi s-a dus
fie c a r e la c a sa s a 0 .

w în e d iţia d e la 1805, versetele 52-53 sunt cuprinse în capitolul 8.

 C apitolul 8
Femeia păcătoasă. lisus este Lumina lumii. ...
Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor*1 iiftţ

7 ,5 3 - 8 , 1-22: Ş i s-a d u s fiecare la casa sa. (1) Ia r lisu s S -a dus la M u n tele

M ăslinilor. (2) D ar d im in eaţa iarăşi a venit în tem p lu , şi to t p o p o ru l v en ea
la El; şi El, şezând , îi în v ă ţa . (3) Ş i au adus la E l fa ris e ii şi cărtu rarii pe o
femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în m ijloc, (4) au zis Lui: în v ăţătoru le,
această fe m e ie a fo st p rin să asupra faptului de ad u lter; (5) iar M o ise n e-a
poruncit în L ege ca pe u n e le ca acestea să le u cid em cu p ie tre . D a r Tu ce
zici? (6) Ş i aceasta ziceau , isp itin d u -L , ca să a ib ă de ce să-L în v in u ia scă .
Iar lisu s, p lecân d u -se în jo s , scria cu degetul p e p ăm ân t. (7) Ş i stăru in d
să-L în treb e, E l S -a rid ica t şi le-a zis: C el fără d e p ăcat d in tre v o i să aru nce
cel d in tâi p ia tra asupra ei. (8) Iarăşi p lecând u -Se, scria p e p ăm ân t. (9) Iar
ei auzind aceasta şi m ustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte u n u l, încep ân d
de la cei b ă trâ n i şi până la cei din urm ă, şi a răm as lis u s s in g u r cu fem eia,
stând în m ijlo c . (10) Ş i rid icâ n d u -S e lisu s şi n ev ăzân d p e n im e n i d ecât p e
fem eie, i-a zis: F em eie, u n d e su n t pârâşii tăi? N u te-a o s â n d it n ic i u n u l?
(11) Ia r ea a z is: N ici u n u l, D oam ne. Şi lisu s i-a zis: N u te o sâ n d e sc n ici
Eu. M erg i; de-acu m să n u m ai păcătuieşti.
[La a ceste v ersete 7, 53 - 8,1-11, în ediţia d e la 1805 a v e m a ceastă în ­
sem nare:] A ici, în iz v o a d e le cele tip ă rite a le S fâ n tu lu i T e o fila c t lip s e ş te
p o v e s tir e a c e a pen tru f e m e i a ca re a f o s t p rin să în cttrvie; t o t a s t fe l e ste ş i
în tâ lc u irile S fân tu lu i lo a n Gură d e Aur la E v a n g h e lie ş i în tru c e le a le
Sfântului C hirii. [Din a ceastă pricină, în tâlcuirea sa, Sfân tu l Teofilact leagă
versetul d e la loan 7, 52 cu cel de la 8,12.] Ia r la în s e m n ă r ile lu i E u tim ie
Z igaben s e a f l ă întru a c e s t fe l:
7, 53 - 8, 1-2: Ş i s-a d u s fie ca re la casa sa, (1) Ia r lis u s S -a d u s la
M u n tele M ă s lin ilo r. (2) D a r d im in eaţa iarăşi a v e n it în te m p lu , şi tot
p op oru l2 v en ea la El; şi E l, şezând , îi învăţa.

1în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru cei ce fntrebau p e lisu s pen tru Tată!
Său. Pentru lisu s c â n d ß g S d u ia slobozenie celor ce li urm ează Lui. P entru cei ce ziceau cfl drac
are lisus. P entru iu deii cei ce se ispiteau cu p ietre să-Lom oare p e lisu s, căci a zis c ă m ai înainte de
Avraam este".
1 In ediţia de la 1805, In loc de „popor", se găseşte „norod".
212 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ N o ro d " îi n u m eşte aici pe aceia care ziceau : „C u ad ev ărat. A cesta

e s te P rooro cu l" (loan 1, 40); şi iarăşi, pe cei care spu n eau : „A cesta este
H ris to su l" (loan 7 , 41).

8, 3 - 6 Şi au ad u s la El fa ris e ii şi cărtu rarii p e o fe m e ie , p rin să în

ad u lter1 şi, aşezând-o în m ijlo c, (4) au zis Lui: In v ăţătoru le, această fem eie
a fo s t p rin să asupra fa p tu lu i de ad ulter*4; (5) ia r M o ise n e-a p o ru n cit în
L ege ca pe unele ca acestea să le u cid em cu p ietre. D a r Tu ce z ici? (6) Şi
a cea sta ziceau , isp itin d u -L , ca să a ib ă de ce să-L în v in u ia s că 5.
(8 ,51 Levitic 20,10 /Deutemnom 22,22 /Sirah 23,30-3218, 6) leremia 17,13
Ş tiin d u -L ei pe D ân su l că este M ilostiv şi L esn e-iertător, socoteau că o
va cru ţa p e ea şi aşa v o r avea pricină d e v in u ire [prihănire] îm potriva Lui,
p en tru că prin călcare d e L ege a cruţat-o p e cea care, d u p ă L ege, trebuia
să fie u cisă cu pietre (Levitic 2 0 ,1 0 ; Deuteronom 22,22).

8, 6b: Ia r lisu s, p le c â n d u -S e în jo s , scria cu d eg etu l p e păm ânt.

{D om n u l săvârşeşte] ceea ce obişnu iesc, de m u lte ori, a face cei care
nu v o iesc să răspundă celor ce întreabă [unele] n ecu v iin cioase şi fără de
cale [fără de rost]. C ăci, cunoscând m eşteşu girea lor, Se făcea că scrie pe
p ă m â n t şi nu ia am in te la cele ce ziceau ei.

8, 7: Ş i stăruind să-L în tre b e , El S -a rid ica t şi le -a z is: C el fără de

p ăcat d in tre voi să a ru n ce cel d in tâ i p iatra asu p ra ei. (s, ?) sirah 8,6
Vezi înţelepciunea Celui C are este în săşi „ în ţe le p c iu n e a " (1 Corinteni
1, 24), că ci cu bun ch ip [rânduială, iconom ie] strică m eşteşugirile lor? Vezi,
cu m în tru aceeaşi d ată şi Legea a păzit, în că şi p e fem eie o a cru ţat? C ăci a
dat v oie celui care este între ei fără de p ăcat să înceapă să aru nce cu piatră
asu pra ei - fiindcă toţi întru p ăcate suntem .

8, 8: Iarăşi p lecâ n d u -S e, scria pe păm ânt.

[Face Domnul aceasta] ca necăutând [neprivind] E l la dân şii, să se
ru şin eze ei, mai lesn e [uşor] văd ind u-se în tru acest fel [că sunt păcătoşi]
şi, ca aşa - zăbovind E l, ca şi cu m pentru a scrie - să poată să plece ei, mai
în ain te de a se osândi m ai arătat [adeverit]. C ăci şi pe ei îi cruţa [Dom nul],
pentru bunătatea Lui cea m ultă.

5 în e d iţia de la 1805, în loc de „ ad u lte r", se g ăseşte „ p re acu rv ie ".

4 In e d iţia de la 1805, în loc de „a fost prin să asu p ra fa p tu lu i d e a d u lte r", se găseşte
„o am p rin s aşa de faţă, p reacu rv in d ".
5 în ediţia de la 1805, în loc d e „de ce să-L în v in u ia s c ă " , se găseşte „ce cleveti
îm p o triv a L u i".
 ŢÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 8 213

8, 9a: Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul

câte unul, începând de la cei bătrâni şi până la cei din urmă
C ă nim en ea nu putea să spună d espre sine în su şi că este fără d e păcat.

8, 9b-10: Ş i a rămas Iisus singur cu femeia, stând în mijloc. (10) Şi

ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie,
unde sunt p â râ şii tăi? Nu te-a osândit4 nici unul?
P en tru că ieşind ei [pârâşii], au lăsat-o pe d ân sa slobod ă. Ş i, fiin d că
au lăsat-o slobod ă, fără de îndoială, şi n eosân d ită [au lăsat-o ], că ci d e a r fi
osândit-o pe ea, ar fi ţin u t-a

8,11"; Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc
nici Eu67.
„C ăci, dacă aceia, oam eni fiind n u te-au ju d eca t, c u m u lt m ai v â rto s
nici Eu n u te voi judeca, D um nezeu fiind şi D o m n a l L e g ii".

8, l l b: Mergi; de-acum să nu mai păcătuieşti.

Din destul fiindu-i spre m uncă [caznă] acea v ăd ire şi ru şin e înain tea
atâtora. C ăci a cunoscut-o [Domnul) pe dânsa că s-a şi p ocăit din toată in im a

7,52 - 8,12: Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva8şi tu eşti din Galileea?

Cercetează9 şi vezi ca din Galileea nu s-a ridicat Prooroc. (12) Deci iarăşi
le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie
nu va umbla în întuneric10, ci va avea lumina vieţii.
(S, 12) loan 1,4-5; 3,19; 9,5 ; 12,46 /1 loan 1 ,5 /Efeseni 5,8
i D e vrem e ce, N icod im 11, prea cu în ţelep ciu n e i-a m u strat p e farisei, ca
pe cei care făceau lucruri fărădelege, ei -n ep rice p â n d u -se altfel - cu m ojicie
şi m ai v ârto s cu sălbăticie îi dau răspunsul, zicân d: „Au doară şi tu eşti
; din Galileea?" C ăci, oare, ce potrivire are aceasta în sp re cele care s-au
! grăit de N icod im ? A cela a zis că: „Nu se cuvine fără d e cercare [cercetare]
, şi fără d e ju d ecată a-1 osândi pe o m " (loan 7,51). C u ad ev ărat, la aceasta ei
j trebuiau să răsp u n d ă şi să arate că n u fără de ju d eca tă îl o sân d esc p e
; Iisus, ci după L ege, [lucru] care nesuferindu-1 iu d eii, so co te şte [tu] ce
j vicleşug fac! C ăci pe slugi le-au trim is „să-L p rin d ă " p e El (loan 7, 32) şi
I toate le fac după cu m se cuvine [unui osândit]. Iar ei ce îi zic [lui N icod im ]?

6 în ediţia de !a 1805, în Ioc de „te-a osândit", se găseşte „te-a ju d e ca ta i i vino vată".

7 în ediţia de la 1805, în loc de „N u te osândesc n ic i E u", se găseşte „ N ic i Eu n u te
judec".
8 în ediţia de la 1805, în loc de „n u cum va", se găseşte „au doară".
8 In ediţia de la 1805, în loc de „cercetează", se găseşte „cearcă".
10 în ediţia de la 1805, în Ioc de „ în în tu n eric", se găseşte „ în tru în tu n e ric ".
la
” Vezi începutul cap itolu lu i8 , însemnarea despre tâlcuirea versetelor 7,53 - 8 , 1 - 32·
214_________ Capitolul 8____________ SFÂNTUL·TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ A u d o a ră şi tu e ş ti d in G a lile e a ? " Vezi nebunia? Vezi nepotrivirea cu­

v in te lo r? A p o i, ocărându-1 pe el, ca pe un n eînvăţat, îi spun: „C earcă şi
v e z i că d in G a lile e a n u s-a rid icat P rooro c", adică: „M ergi şi învaţă, de
v rem e ce până acum nu ai învăţat «că din G alileea n u s-a ridicat Prooroc»".
Şi îi g ră iesc acestea, batjocorindu-1 pe el pentru n eînvăţătu ră.
O , fariseilor, d ar ce a zis N icodim ? Au, doară, a spus că H ristos este
P ro o ro c? N u , ci a zis că nu se cuvine a om orî fără d e ju d ecată. Aşadar,
u n e le ca acestea g răin d el, cu m îi răspundeţi voi aşa?
Ia r H risto s, d e vrem e ce G alileea în sus şi în jo s i-o aduceau [vânturau]
L u i şi, ca u nu l d in tre Prooroci era prigonit, arătân d u-!e lor că n u este unul
d in tre P rooro ci, zice: „«Eu su n t L um ina» cea care deplin şi în tru adevăr
este lu m in ă , n u lu m in ă proorocească, adică din p arte şi care are puţină
stră lu cire, ci « L u m in a » cea adevărată, care nu poate fi cuprinsă în hotarele
G a lileii ori ale P a lestin ei, căci «su n t L um in a lu m ii» şi al tuturor oam enilor
Stă p â n şi p en tru M in e a zis Proorocul: «Iată Te-am p u s pe Tine spre lum ină
n e a m u r ilo r » " (Isaia 4 2 ,6 ; 4 9 ,6 ; Faptele Apostolilor 13,47).
în c ă şi pe a cest cu v ân t îl vei aduce îm potriva lu i N estorie1213, căci n u a
zis [D om nu l]: „întru M ine este Lum ina lu m ii", ci: „Eu su n t L u m in a lu m ii".
C ă ci A cela C are se v ed ea O m , Acelaşi era şi Fiul lui D um nezeu şi „Lum ina
lu m ii" şi nu aşa, p recu m b ârfea N estorie, că în tru om ul cel g ol [adică
sim p lu om ] lo cu ia Fiu l lui D um nezeu - să n u fie! C ăci, p recu m s-a zis,
U n u l a fo st F iu l M ăriei şi al lu i D um nezeu.
Ia r „ ce l ce îm i u rm ează M ie nu va u m b la în tru în tu n e ric ", adică nu
va ră m â n e a în tru rătăcire, ci se va izbăvi de rătăcire şi de întuneric. însă
[D o m n u l], totod ată, îl laudă şi pe N icodim şi pe slu jitori, ca pe cei care au
g răit cu în d ră z n ea lă şi pentru aceasta întru „L u m in ă " erau. în că şi pe
farisei îi ara tă , în chip um bros, că întru rătăcire şi „ în tru în tu n e ric " erau şi
pe a scu n s v icle şu g u ri îm p leteau [urzeau].

8, 13-14: D e aceea fa ris e ii I-au zis: Tu m ă rtu riseşti d esp re T in e '5

în s u ţ i; m ă rtu ria Ta nu este adevărată. (14) A ră sp u n s lis u s şi le-a zis:
C h ia r d a că E u m ă rtu risesc d espre M in e în su m i, m ărtu ria M ea este ade­
v ărată, fiin d c ă ştiu de u n d e am v en it şi u nd e M ă d u c14. V oi n u ştiţi de
u n d e v in , n ic i u n d e M ă duc.
D e vrem e ce a zis: „Eu sunt Lum ina lu m ii", [fariseii], Π învinuiesc că
m ărtu riseşte El în su şi pentru Sine. O, nebunie! El în sus şi în jos aducea [po­

12 Pentru N esto rie şi erezia sa, vezi nota de la !m n 1 ,1 4 “.

13 în ed iţia d e la 1805, în versetele 13-14, in loc d e „despre T in e / M in e " , se găseşte
„pen tru T in e /M in e '''.
14!n ediţia d e la 1805, în versetul 14, în loc de „unde M ă duc", se găseşte „u n d e merg".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN_____________ Capitolul 8___________ 215

menea] Scripturile, care m ărturiseau pentru Dânsul, iar ei îl învinuiesc că El

însuşi m ărturiseşte pentru Sine. Pentru aceasta şi El - către a lor răutate -
răspunde: „Fie că «Eu m ărtu risesc pentru M in e în s u m i» , m ăcar că Eu nu
fac aceasta, ci trei m ărturii am: p e Tatăl M eu, lu crurile [ce le fac] şi Scrip­
turile" - precum şi m ai sus s-a zis15 - „însă să p u n em [socotim ] aşa, că «Eu
însum i m ărtu risesc p en tru M ine». Aşadar, cu toate că Eu m ărtu risesc
pentru M ine, m ărturia M ea este adevărată, pentru că ştiu că su n t Fiu al lui
Dum nezeu şi nu om gol [sim plu, de rând], ci D u m n ezeu şi v en it d e Sus.
Cum va fi, deci, m incinoasă, m ărturia Mea, fiind Eu D u m n ezeu şi p en tru
aceasta vrednic d e a fi crezut? C ăci, fără de îndoială, că D u m n ezeu îşi este
Lui însu şi m artor vrednic de credinţă [crezare]. în că şi la D u m n ezeu l C el
Adevărat vrând să «m erg», cum aş fi minţit, voind să m erg la C el A d ev ărat".

8,15-16: V oi ju d e c a ţi d up ă trup; Eu nu ju d e c p e n im e n i. (16) Ş i ch ia r

dacă Eu ju d e c 16, ju d e c a ta M ea este adevărată, p e n tru că n u su n t sin g u r,
ci Eu şi C e l17 C e M -a trim is p e M in e. ;s, i5) loan i, za <s , ie> z corinteni 1 3 ,1
Z ice [D om n u l]: „Eu, fiind că su n t D u m n ezeu , şi am v e n it de Sus,
adevărate [lucruri] m ărtu risesc pentru M ine. Iar v o i, d eo arece cău taţi
[priviţi] n u m ai la ceea ce se v ed e şi, pentru că su n t în trup , M ă so co tiţi
trup gol [num ai tru p 18], însă n u şi D um nezeu, şi d e la D u m n ezeu v en it,
pentru aceasta ju d eca ţi trup eşte, adică cu g reşeală". C ăci, p re cu m ce l care
trăieşte tru p eşte, se zice că trăieşte rău, aşa şi cel care tru p eşte ju d e că , se
zice că ju d ecă fără d e dreptate.
A poi, ca şi cu m ar fi spus cineva: „Dacă fără d e d rep tate ju d e că m noi,
iudeii, pentru ce n u n e m u n ceşti [căzneşti, ch in u ieşti], p en tru ce n u n e
osân d eşti?", zice [D om nu l]: „N u am v en it pen tru aceasta, ca să ju d e c, căci
Eu p e nim en i n u ju d e c acum , « ia r de aş şi ju d e c a , ju d e c a ta M e a este
adevărată», căci osân d iţi aţi fi fost, de aş fi voit să ju d ec. Ia r acu m , scăp aţi
de osând ă, nu pen tru că nu pot să vă osândesc, ci, p en tru că, nu este acum
vrem ea, căci la a D oua Venire păzesc [rânduiesc a fi19] o sân d a v oastră,

15 Vezi iâlcuirea de la loan 5, 31-35.

16 în ediţia de Ia 1805, în loc de „ ş i chiar d a ci Eu ju d ec", se găseşte „ ia r de aş şi
judeca".
17în ediţia de la 1805, în loc de „ş i C e l", se găseşte „ş i T atăl C e l".
'8 A ic i „trup g o l" are înţelesul de „num ai tnip", tot aşa cum zicem: „am mâncat
pâine goală", în loc de „am mâncat num ai pâine".
19 Judecata este „p ă zită " pentru cei care, până în sfârşit, nu au crezut în tru graiurile
D om nului, du pă cum în su şi spune: „D acă aude cineva cu v in te le M e le ş i n u Ie păzeşte,
nu E u î l judec; căci n-am v e n it ca să judec lum ea ci ca să m ân tuiesc lum ea. (48) C in e
M ă nesocoteşte pe M in e ş i nu prim eşte cuvintele M e le are jud ecăto r ca să-l judece:
cuvântul pe care l-am spus acela î l va judeca în ziua cea de a p o i" (loan 12, 47-48).
216 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACF ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

precum şi în alt loc zice: «N-am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc»

(loan 12, 47). Iar cu m că El este Ju d e că to ru l tu tu ror, ascu ltă gu ra cea
nem incinoasă, care zice: „Tatăl toată judecata a dat-o Fiului"20 (loan 5 , 22).
A şadar, cân d auzi: „Eu nu judec pe n im e n i", nu pentru Venirea ce v a să fie
să o socoteşti că se z ice aceasta, ci pentru Venirea cea D intâi. --
Iară, zicând că „«Nu sunt singur, ci şi Tatăl» M eu este cu M in e ", a
arătat că: „N u Eu sin g u r vă osând esc pe voi, ci şi Tatăl. C ăci nu într-u n fel
ju d ec Eu şi într-alt fel Tatăl, ci, precum Eu, aşa şi El; şi p recu m El, aşa şi Eu".

8 ,1 7 -1 8 : Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este

adevărată. (18) Eu sunt Cel Ce mărturisesc despre Mine21însumi şi mărtu­
riseşte despre Mine Tatăl, Cel Ce M-a trimis. i?> 17 19 15 ce, Dcuteronom , e; , /
Matei 18,16 /2 Corintcni 13,1 /Evrei 10,28 IS, W Isaia 42,1 / loan 5,32 /1 loan 5,9
A rienii şi eunom ienii - care spun că Fiu l n u este de o Fiinţă cu Tatăl - să
zică, aici, cum ar fi îndrăznit [Domnul] să spu n ă că [El] este de aceeaşi
stăp ân ire cu Tatăl şi, deopotrivă vrednic d e credinţă [crezare], dacă n-ar fi
fost El d e o Fiinţă? C ăci, precum atunci cân d „doi oameni" m ărturisesc
pentru cineva şi „adevărată este mărturia" lor, arătat [vădit] este că e aceeaşi
şi vred nicia de a fi crezuţi, tot astfel şi aici arată [D om nul] că, întru nim ic nu
este mai prejos m ărturia Lui, decât cea a Tatălui. A scult-o, dar, pe cea care
vine pe urm ă, fiind grăită cu stăpânire: „Eu su n t Cel Ce mărturisesc pentru
M in e în s u m i şi m ă rtu rise şte p en tru M in e şi T a tă l" . Vezi stăp ân irea
[puterea] cea întocm ai [deopotrivă] şi cum p e Sine însu şi Se face vrednic de
credinţă [crezare], asem enea cu Tatăl? Pe care [lucru] n u ar fi îndrăznit a-1
zice, dacă ar fi fost m ai prejos decât Tatăl dup ă vrednicie şi nu întocm ai cu
D ânsul şi de o Fiinţă. C ăci de ar fi voit să arate că este m ai prejos şi m ai mic,
nu s-ar fi num ărat pe Sine însu şi îm preună cu Tatăl, n ici m ărturia Sa nu o ar
fi pus îm preună cu a Tatălui. Ci, de ar fi fost rob - p recu m ereticii păgâneşte
hulesc - la unul din cei îm preună cu El robi ar fi privit [căutat] şi, pe acela,
m artor, dim preună cu Sine însu şi, l-ar fi făcut, p recu m l-aş zice p e loan, ori
pe Prooroci; sau, aşa de rând [sim plu] să grăim , de ar fi voit acest fel de
m ărturii, nenum ărate ar fi aflat. Iar acum , vrând să arate că este de o Fiinţă
cu Tatăl, dim preună cu Tatăl Se num ără p e Sine însuşi.
Şi să nu te m inunezi dacă [Dom nul], în alt loc, şi pe loan şi p e M oise şi
p e Prooroci îi aduce în mijloc [întru pom enire], m ărturisind pentru D ânsul22,
căci după părerea [cunoştinţa puţintică a] ascu ltătorilor face aceasta Şi,
fiindcă aceia îi cinsteau pe loan şi pe M oise m ai m ult decât p e Dânsul, pentru

20 „Tatăl nu ju d e că p e n im e n i, ci toata ju d e ca ta a d at-o F iu lu i" (ian ! 5, 22).

21 în ediţia de la 1805,»m TSi.’fu/ ÎS, în loc de „despre M in e ", se găseşte „pentru M in e".
22 V ezi: Luai 24, 44; loan 3 , 14; 5, 33-36, 45-46; 6, 32; 7, 19, 22-23.
 TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 8 217

aceasta, pe cei care se socoteau la dânşii slăviţi şi m ari, spre m ărtu rie îi trage
[aduce, arată]. Drept aceea, fiindcă şi pentru D um nezeu şi Tatăl m are [cinste]
socoteau (şi nim ic altceva decât num ai că îl slăveau ca p e C el C are era cu
adevărat D um nezeu), îl aduce acum în mijloc M artor şi p e însuşi D u m n ezeu
j „Care este peste to a te " (Efeseni 4, 6). Şi, de vrem e ce şi p e Sin e îm p reu n ă Se
I pune cu acest fel de M artor neam ăgitor şi nem incinos, foarte arătat [lim pede]
i este că de aceeaşi stăpânire şi putere este cu Tatăl. R u şin eze-se, dar, cei care
I spun despre El [Fiul] că este rob şi, întru toate, m ai prejos decât Tatăl!

j 8, 19-20: îi z icea u deci: U nd e este T atăl T ă u ? R ă s p u n s-a Iîs u s : N u

j Mă ştiţi n ici pe M in e n ici pe Tatăl M eu ; daca M -a ţi ş ti p e M in e , aţi şti şi
I pe Tatăl M eu . (20) C u v in tele acestea le-a g răit Iis u s în v is tie rie 23, p e cân d
I învăţa în tem p lu ; şi n im en i nu L-a p rin s, că în că n u v e n ise c e a s u l L u i.
I ^ !8 , 1 9 ! 1 loan 2,23 (8, ZÜ) loan 7 ,6 ,8 ,3 0
I De vrem e ce, ca [şi cum ] ispitindu-L, îl întreabă pe E l p en tm Tatăl, şi n u
î ca să se înveţe, din această pricină, nici d e răspuns n u -i în v red n iceşte pe ei,
■ ci zice: „N u M ă ştiţi n ici pe M in e n ici pe Tatăl M e u " , adică: „ N u -L p u te ţi
I cunoaşte pe Tatăl M eu fără de Mine. Pentru aceea m ă car d e vi s-a r şi părea
Ş că-L cinstiţi pe D um nezeu, însă nu credeţi că E l îm i este Tată M ie, Fiu lu i
i Celui A devărat, cu nim ic n u vă folosiţi, nici n u îl ştiţi pe El, p recu m se
] cuvine a-L cunoaşte, pentru că M -aţi fi cunoscut şi M -aţi fi cinstit şi p e M ine.
i îar acum , de vrem e ce, pe M ine nu Mă ştiţi, n ici n u M ă cinstiţi, n ici p e A cela
I nu-L ştiţi şi nici nu îi aduceţi Lui cinstire, m ăcar d e v i se ş i p are [că-L cin stiţi].
i Iar, pentru că nu M ă ştiţi pe M ine, nu altul este vinovat, ci voi în şiv ă su n teţi",
i A u zi, cel care, păgâneşte, îl pogori p e Fiul m ai p rejos d ecât Tatăl?! D e
i nu ar fi fost [Fiul] d e o Fiinţă cu Tatăl, cum ar fi zis: „D acă M -a ţi ş ti pe
j M in e, a ţi şti şi pe Tatăl M e u ". C ăci dacă - precu m ziceţi voi - zid ire este
j Fiul, cum , cel care ştie zidirea, îl ştie şi p e D um nezeu? C ăci, cu ad ev ărat, cel
care ştie fiinţa îngerului, n u ştie şi Fiinţa lui D u m n ezeu . A şadar, d e vrem e
ce, acela care îl ştie pe Fiul, ÎI ştie şi pe Tatăl, [iată că] d e aceeaşi F iin ţă este
Fiu l cu Tatăl. „ A şa " - zice24 - , „însă cel care ştie zid irea, î l ş tie şi p e
D um nezeu ". N icidecum , căci m ulţi, iar mai vârtos [cu prisosinţă] toţi, zidirea
o văd şi o ştiu, însă p e Dum nezeu nici n u îl vede cineva, n ici n u îl ştie. - - -
Iar „acestea le g răia Iisu s în v istie rie ", în m ijlocu l „ te m p lu lu i" - atâta
grăia de cu înd răzneală în să cei care p ofteau [râv n eau ] a-L o m o r î pe El,
în m âini având u -L , n u înd răzneau a-L prinde. Ş i n ici aşa, n u a u p ricep u t
că lu crul acesta este cu adevărat al pu terii celei d u m n e z e ie şti, ad ică în

23 In ediţia d e Ia 1805, în loc de „ în v is tie r ie " , se g ăseşte „ în g a z o fila c h ia " .

24 A ici, Sfântul T eofilact con tin uă d ialogu l cu „cel care, p ă g â n e şte , Ii p o g o a ră p e Fiul
m ai p rejo s d ecât T atăl".
218 C ap ito lu l 8 SFÂNTUL TEDFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

m ijlo cu l v ră jm a şilo r fiind El cuprins, a Se p ăzi nev ătăm at şi n esu părat, şi

asta, m ai v â rto s, cu câ t ei II căutau şi II pândeau, m ai dinainte d e P aşte25.
A şad ar, p e A cela pe C are îl căutau când n u era, şi asu p ra C ăru ia se
sălbăticeau şi cân d lipsea şi n u se afla de faţă, pe Acesta, în m ijlocul mrejelor
a v â n d u -L , în să n ep u tân d a -L prinde, nici aşa nu cun oşteau puterea Lui.
C ăci zice [E v an g h elistu l]: „în că n u v en ise ceasu l L u i", adică vrem ea cea
cu v iin cio a să a m orţii Lui încă nu sosise, întru carea avea să Se dea pe
Sin e; căci n ici atu n ci nu ar fi putut ceva îm potriva Lui, de n u ar fi fost
v rem ea cea cu v iin cio asă, pe care El Şi-o păzea [iconom isea] Sieşi. C ăci, a
Se ră stig n i El, nu era lucru al neputinţei, ci al slobozirii, căci a slobozit
a tu n ci cân d a voit. Fiindcă, aceia de dem ult pofteau [râvneau] să-L omoare
pe El, în să erau ţin u ţi cu legături nevăzute ale puterii Lui. Pentru că trebuia
ca E l, m ai m u lt să petreacă în viaţa cea după trup, ca, oam enilor, de mai
m ult fo lo s să li Se facă pricinuitor, prin arătarea sem nelor [m inunilor] celor
m u lte şi p rin în v ă ţă tu ra cuvintelor.
Iar u nii, aceea ce zice: „U nde este Tatăl T ă u ?", aşa o înţeleg: an u m e că,
s-a zis de iudei către D om nul, ca spre ocară şi batjocură, ca, ocărându-L pe
E l, ca şi cu m ar fi fo st unul dintre cei născuţi din curvie şi care nu-1 cunoaşte
p e tatăl său. Sa u le grăiesc pe acestea şi pentru că Iosif - care era socotit tată
al L ui - era sim plu , şi zic ei aceasta: „Unde este Tatăl T ă u ?", ca şi cu m ar fi
zis: „N ev estit [necunoscut] şi din neam de rând este tatăl tău, ce ni-1 [tot]
aduci [învârţi, vânturi] nouă, în su s şi în jo s?" ' "

8, 21-24: Ş i ia ră ş i le-a zis: Eu M ă duc şi M ă veţi cău ta26 şi v eţi m uri în

p ă c a tu l v o stru . U n d e M ă d u c E u 27, voi nu p u teţi v en i. (22) D e ci ziceau
iu d e ii: N u cu m v a î ş i va rid ica sing ur viaţa?28 Că zice: U n d e M ă duc Eu,
v o i n u p u te ţi v en i. (23) Şi El le zicea: Voi su n teţi d in cele de jo s ; Eu sunt
d in c e le d e S u s. V o i su n te ţi d in lu m ea aceasta; Eu n u su n t d in lum ea
a cea sta . (24) V -a m sp u s d eci v ouă că veţi m u ri în p ăcatele voastre. Căci
d aca n u c re d e ţi că Eu su n t29, veţi m uri în p ăcatele voastre.
<8,21) loan 13,33-34 fS, 23J lom 3,31; 17,14 /Coloseni 3,1
Pentru care pricină le zice lor adeseori: „Eu m erg şi M ă veţi căuta"? Ca
să le clătească [clatine, zguduie] şi să le îngrozească sufletele. Pentru că, vezi

Vezi tălcu irile de la Ionii 2 , 12-37, 23-25.

26 în ediţia d e la 1805, în loc d e „Eu M ă duc şi M ă v eţi c ă u ta ", se găseşte „Eu merg
şi M ă v e ţi căuta p e M in e şi nu m ă v eţi afla".
27 In e d iţia de la 1805, în loc de „M ă duc E u", se găseşte „Eu m e rg ".
28 în ed iţia de la 1805, în loc de „N u cumva îş i va rid ica sin g u r v ia ţa ? ", se găseşte
„A u d o a ră va să S e o m o are în s u ş i pe S in e ".
29 [1805] A dică nu veţi crede că Eu sunt H ristos, Fiul lui D um nezeu.
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 8 219

cum, îndată au căzut în grijă [îngrijorare] şi, nepricepându-se, ziceau: „A u

i doară va să S e om oare în su şi pe S in e?" Şi, măcar că doreau să se izbăvească
j de El şi pofteau [jinduiau] să nu med fie în mijlocul lor şi, uneori, şi să-L om oare
voiau, ursă ei au nălucit [şi-au închipuit] ceva atâta de m are, p en tru lucrul
acesta [zis de D om nul], încât nu se pricepeau ce să înţeleagă d in el.
încă, zice, ad eseori, aceasta: „Eu m erg ", arătân d că m a i d in ain te ştie
moartea Sa, d ar şi că C rucea [Patim a] n u este lu cru al p u terii lor, c i al
voinţei S a le - căci zice „ m erg ", n u „voi M ă d u ce ţi", ci „E u , d e b u n ă v oie,
m erg". Iar, zicân d că: „ V o i nu p u teţi să v en iţi, u n d e E u m e r g " , arată că EI
va învia în tru slavă şi v a „şedea d e-a dreapta lu i D u m n e z e u " (M arcu 16,
19), iar e i întru „ p ă ca tele lo r vor m u ri".
D eci, aceia ce zic [răspund] la acestea? „A u d o ară v a s ă S e o m o a re
în su şi pe S in e ? " Iar D om nul, ridicând [înlăturând] d e la e i a ceastă p ărere
şi arătând că nu este lucru fără de osândă a se o m o rî cin e v a p e s in e în su şi,
zice: „Voi, fiind «din c e le de jo s » şi neputând să în ţe le g e ţi n im ic d u m ­
nezeiesc, prin urm are [în consecinţă], unele ca acestea so co tiţi [cu getaţi].
Iar Eu, nefiind «d in lu m e a aceasta», adică, n ecu g etân d n im ic lu m esc şi
păm ântesc, nu voi v en i [ajunge] vreodată la această n eb u n ie, în c â t E u
singur să M ă om or p e M in e însu m i, căci acest lu cru este d ia v o le sc, ş i n u
dum nezeiesc".
Iar aici, A polinarie, apucând acest cuvânt - cu ad ev ărat, m an ih eilor
urm ându-le ~ zice: „Vezi că nu a fost «din lum ea aceasta» tru p u l D o m n u lu i,
ci de « S u s» , din Cer, precum şi Pavel zice că «om u l cel d e -a l d o ile a e s te d in
C er»?" (1 Corinteni 15,47) Aşadar, ce rate cu putinţă a zice [răsp u n d e]? V ăd it
este, cu adevărat, că se cuvine să-l întrebăm pe el cu m în ţeleg e ceea ce a
grăit D om nul30 către A postoli: „V oi nu sunteţi d in lu m e " (loan 1 5,19) O are,
Domnul a zis aceasta, pentru că şi ei aveau trupurile din C er şi n u d in zidirea
aceasta [păm ântească], ori, pentru că nu cugetau cele a le lu m ii? A ră ta t este,
cu adeverire, că de aceea a grăit Domnul aşa către dân şii, p en tru c ă ei n u
cugetau cele ale lum ii. A şad ar se cuvine a înţelege şi aşa: „«E u n u s u n t d in
lum ea aceasta», adică n u sunt ca unul dintre voi, care cugetaţi cele ale lu m ii".
Precum şi Pavel31, când zice către oarecare: „Nu su n te ţi în tru p " (v. Rom ani

3J „Dacă vă urăşte pe v o i lumea, să ştiţi că pe M in e m a i în a in te decât p e v o i M -a

urât. (19) Dacă aţi fi d in lum e, lum ea ar iu b i ce este al său; d a r pe ntru că n u su n te ţi d in
lume, ci Eu v-am ales pe v o i d in lum e, de aceea lum ea vă urăşte" (loan 1 5 ,1 8 -1 9 ).
31 „P e n tru că ceea ce era cu neputinţă L e g ii - f iin d slabă p r in tru p - a săvârşit
D um nezeu, trim iţâ n d pe F iu l Său în tru asemănarea tru p u lu i p ă ca tu lu i ş i p e n tru păcat
a osândit păcatul în trup, (4) pentru ca îndreptarea d in Lege să se îm p lin e a sc ă în noi,
care nu u m b lăm după trup, ci după duh. (5) C ăci cei ce su nt d u p ă trup cugetă cele ale
220 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE!

8,3-13), nu spune că ar fi ei fără de trup, ci îi m ărturiseşte că sunt lucrători

ai fap tei b u n e şi izbăviţi de patim ile trupeşti.
A şad ar, ce a grăit D om n u l, iarăşi, către dânşii? „D e n u v eţi crede M ie,
în p ă c a te le voastre v e ţi m u ri". C ăci, dacă El pentru aceasta a venit, ca să
„ rid ic e p ă ca tu l lu m ii" (loan 1, 29) şi în a lt ch ip [fel] n u se poate lua
[d ob ân d i] iertarea păcatelor, fără num ai prin Botez, iar celu i care nu a
crezu t îi este cu n ep u tin ţă a se boteza, aşadar, este de n ev oie ca, negreşit,
acela care e necred incios, să m oară în p ăcatu l său, p en tru că nu s-a dez­
b ră ca t de „om ul cel v e c h i", fiindcă nu s-a botezat (Romani 6, 6; Efeseni 4,
22; Coloseni 3 , 9-10). D e aceea şi zice D om n u l, în alt loc: „C el ce nu crede a
şi fo s t ju d e c a t" (loan 3, 18), n u num ai p en tru aceasta că n u a crezut, ci
p en tru că se duce d e aici, având u -le şi p e cele m ai d in ain te păcate.

8,25-27: D eci îi z iceau ei: C in e eşti Tu? Ş i a zis lo r Iisu s: C eea ce v-am
spu s d e la început32. (26) M u lte am de sp u s despre v o i şi de ju d ecat33, Dar
C el C e M -a trim is pe M in e adevărat este, şi cele ce am au zit de Ia EI, Eu
acestea le grăiesc în lu m e. (27) Ş i ei n-au în ţe le s că le v orb ea despre Tatăl34.
( 8, 26) loan 3,32 /Evrei 1,2
D upă atâta vrem e şi după atâtea m inuni arătate, îl întreabă pe El: „Cine
e şti T u ?" - atâta erau ei de fără de socoteală [nesocotiţi] şi ocărâtori şi
batjocoritori. Iar D om nul zice: „Ceea ce v-am spus de Ia în cep u t". Spune:
„Voi su nteţi cu totul nevrednici de a auzi cuvintele cele grăite de M ine şi, cu
atât m ai vârtos [cu prisosinţă], a înţelege cine sunt Eu, căci p e toate le grăiţi
ispitind şi Ia nimic din cele care se grăiesc de M ine nu voiţi să luaţi aminte.
Insă Eu puteam şi p e v oi să v ă m ustru şi nu num ai să v ă m ustru, ci şi să vă

tru p u lu i, ia r cel ce sunt du pă D u h , cele ale D u h u lu i. (6) C ăci d o rin ţa că rn ii este moarte,
dar d o rin ţa D u h u lu i este viaţă ş i pace" (R om ani 8, 3-6).
32 In ediţia de la 1805, în lo c de „Ceea ce v-am spus de la în ce p u t", se găseşte
„ în c e p u tu l care şi grăiesc cu v o i", cu următoarea notă: [1805] Acest cuvânt „începutul",
dum nezeiescul Chiri! l-a înţeles în loc de adverbul „d in tru început", prefăcând cele zise
astfel: „M ă necinstiţi d in tru început, de când grăiesc cu voi, căci se cuvenea ca, dintru
început nicidecum să n u vorbesc E u cu v o i" (tom 4, fila 511). Iar sfin ţitu l A ug ustin i-a
înţeles în loc de nume, adică citea: „Spun că Eu sunt începutul", ca şi cum ar fi zis Domnul:
„E u sunt începutul. C a re şi grăiesc cu vo i" (C artea 1 pentru Facere, cap. 5 şi Cartea a V-a
pentru Treim e, cap. 13), cu care este de un cuget şi Sfântul A m b ro zie (C artea / a celor şase
zile, cap. 2 şi 4). Iar E u tim ie Zigaben l-a înţeles cu aceeaşi noimă, cu care l-a înţeles şi
Sfântul Teofilact şi spune că este cuvântul cu lipsă, du pă obiceiul gră irii, întrucât ceea ce
zice Evanghelistul, este în tru acest fel: „C u totul de prisosit este ceea ce grăiesc cu voi, că
nevrednici sunteţi de tot cuvântul, ca nişte ispititori".
33 în ediţia de la 1805, în loc de „ M u lte am de spus despre v o i şi de judecat", se
găseşte „ M u lte am pe ntru v o i a grăi şi a judeca".
34 în ediţia de la 1805, versetu l 27 este: „ Ş i n u au cunoscut că de Tatăl Său grăia".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN_______________ Capitolul 8__________ 221

muncesc [căznesc]". C ăci pe aceste două le însem nează [arată], zicând: „M u lte
am pentru v oi a grăi şi a ju d eca", prin „a g răi" în sem n ân d m ustrarea, iar
prin „a ju d eca " - osândirea şi munca [cazna, chinul]. „«D ar C el C e M -a trim is
pe M ine» nu pentru aceasta M-a trimis, ca să ju d ec şi să m ustru, «căci n u a
trimis D u m n ezeu pe F iu l Său , ca să ju d ece lu m ea, ci ca să se m ân tu iască
lumea» (loan 3 , 17). D ed , de vrem e ce Tatăl M eu spre a m ân tu i M -a trim is pe
Mine - şi «adevărat este» [Tatăl] cu cuviinţă p e nim en i nu ju d ec acum , ci
numai grăiesc «cele ce am au zit d e la [El]» Tatăl M eu , adică p e cele care
privesc m ântuirea şi nu pe cele ce sunt spre m u strare". Iar acestea le zicea
Domnul, ca să n u socotească ei că, din pricină că a r fi E l n ep u tin cios, nu-i
m unceşte [căzneşte] p e dânşii. Pentru aceasta, arată că nu ca şi cu m a r fi
neputincios nu-i m unceşte [căzneşte] p e dânşii, ci fiindcă nu v oieşte, pentru
că nu a v en it ca să m uncească, ci ca să m ântuiască. Şi acestea g ră in d u -le El,
atâta erau ei de nepricepu ţi, în cât zice [E v an g h elistu l]: „N u a u c u n o s c u t
că de Tatăl Să u le g ră ie şte ". M ăcar că E l câte le-a v o rb it lo r p en tru Tatăl?
Dar, cu adevărat, s-a întu necat inim a lo r cea n ep ricep u tă.
Iar oarecare, cuvântul acesta: „D ar C el C e M -a trim is p e M in e ad ev ărat
este", aşa îl înţeleg: „Puteam şi acum să vă ju d ec p e voi, d ar p en tru v eacu l
ce va să fie o păzesc [iconom isesc, rânduiesc] pe aceasta, în să v o i n u credeţi
şi vrem ea răsplătirii nu o socotiţi; şi cu toate că v oi n u cred eţi, în să Tatăl
Meu «adevărat este», Care a pus [rânduit] zi în tru care v i se v a răsp lăti
vouă, C are M-a şi trim is să propovăduiesc acestea şi să arăt lu m ii dreptatea
şi puterea L ui".

8 , 23-29: D e ci le -a zis îisu s: C ând v eţi în ă lţa pe F iu l O m u lu i, a tu n ci

veţi cu n o aşte că E u su n t şi că d e la M in e în s u m i n u fa c n im ic , ci p recu m
M -a în v ă ţa t Tatăl, aşa v o rb esc35. (29) Ş i C el C e M -a trim is e s te cu M in e ;
nu M -a lă sa t sin g u r, fiin d că Eu fac p u ru rea c e le p lă cu te Lui.
( 8, 28) loan 3,14; 5,19, 30; 7,16; 12, 32
După ce a făcut m ulte sem ne [m inuni] şi n u i-a tras [plecat] p e d ân şii,
acum le v orbeşte lor pentru C ruce: „Voi, atu n ci so co tiţi că v eţi scă p a de
Mine şi veţi fi întru cea de săvârşit [d esăv ârşită] n eg rijă [n eîn grijorare],
când M ă veţi răstigni. Iar Eu vă spun că veţi cu n o a şte că Eu su n t H ristos,
Fiul lui D u m n ezeu , C are pe toate le port şi le o câ rm u iesc, în că şi că n u
sunt potrivnic Tatălui şi nu fac, sau grăiesc de la M in e în su m i, căci n u am
voie osebită36 de cea P ărin tească". Şi, cum av eau să-L cu n o a scă p e El pe

33 în ediţia de la 1805, în loc de „M -a învăţat Tatăl, aşa vorb esc", se găseşte „M -a

învăţat pe M in e Tatăl M e u, acestea grăiesc".
36Despre unirea firilo r şi lucrarea voinţelor în Persoana M â n tu ito ru lu i, v e zi şi nota
de la loan 7 ,2 5 -2 7 .
Ύ>Ί Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

C ru ce ? D in s e m n e le cele d e atunci, din în v iere şi din robie37 - căci acestea

to a te, d in d e stu l [cu prisosinţă] erau, ca să arate puterea Lui. „D eci, când
M ă v eţi ră stig n i, p e am ân d ou ă le veţi cunoaşte: şi puterea Mea, şi unirea
cea către Tatăl. C ă c i Tatăl n u ar fi făcut izbândire pentru M ine, dând cetatea
v o a stră ro m a n ilo r, sau sem n e [minuni] pe C ruce nu ar fi săvârşit, de nu aş
fi fo st F iu al L u i şi de un cu g et [sfat] cu D ânsu l, iar n u potrivnic. Aşadar,
a tu n c i v e ţi c u n o a ş te că to a te câte învăţ şi «g răiesc» d e Ia A cela sunt,
d u m n e z e ie şti, cu ad ev ărat, şi ale lui D u m nezeu graiuri, iar n u ale M ele, ci
ale « C e lu i C e M -a trim is p e M in e » ".
A poi, ca să n u socotească ei că aceasta - adică a fi „trim is" - însemnează
[arată] m icşorare, spune: „Tatăl M eu «este cu M ine». Căci, cu toate că «M-a
trim is» , ca p e u n om , însă n u M -am despărţit de Dânsul, ci «este cu Mine»,
ca u n D u m n ezeu cu D um nezeu împreună fiind". Şi iarăşi, pogorând cuvântul
spre m ai sm erite, zice: „Şi «nu M -a lăsat singur» pe M ine, căci Eu pe cele
«p lăcu te Lui» le fa c" - iar aceste smerite [graiuri] pentru iudei le grăieşte.
C ăci, fiindcă z iceau ei că El „nu este de la D u m nezeu , pentru că n u păzeşte
[ţin e] sâ m b ă ta " (loan 9,16), zice [Domnul] că: „«Fac [pururea] cele plăcute
L u i» ; aşadar, cu toate că dezleg sâmbăta, plăcut îi este Lui acest lu cru".
Ia r d in tru aceste sm erite graiuri, El cu n im ic n u vătăm a slava Sa, însă
a sc u ltă to rilo r folos le făcea [pricinuia, aducea], iar, m ai vârtos, şi slava Sa
o în tă re a p rin aceasta, căci aceia care îl auzeau pe El că toate la Tatăl le
a d u ce , m ai m u lt trăgeau [veneau] la D ânsul şi credeau întru El şi, astfel,
ce le sm e rite , în c ă şi m ai m ult îl înălţau p e El. Vezi, isp răv ile fericitei
sm eren ii? Iar c u m că acestea aşa sunt, ascu ltă cele ce urm ează:

3, 30-32: S p u n â n d E l acestea38,* m ulţi au crezut în El. (31) D eci zicea

Iis u s către iu d e ii care crezu seră în El: D acă v eţi răm âne în cuvântul M eu s ,
s u n te ţi cu a d e v ă ra t u ce n ic i ai M ei; (32) şi v eţi cu n o aşte adevărul, iar
a d ev ă ru l vă va fa ce lib e ri40. (S, 30J loan 7 ,31 ii, 32) Isaia 42,7;61,1; Romani 6,12-22;8,2
C eea ce am sp u s, an u m e că, prin graiurile cele m ai sm erite, m ai mult
vene.au a scu ltă to rii, pe aceasta şi Evanghelistul o însem nează [arată], căci
zice: „ A c e ste a g ră in d E l, m u lţi au crezu t". „ A cestea ", adică acele smerite

E vorba de p ă tim irile şi robia pe care le-au suferit iu d e ii, încă d in perioada
ap o sto lică , Vezi şi an exa editoriala din Tălcuirea Sfintei Evanghelii d e la L u ai (pp. 348-358).
In ediţia d e la 1805. în loc de „Spunând El acestea", se găseşte „Acestea grăind ΕΓ.
în ediţia de la 1805, în lo c de „Dacă veţi rămâne în cuvântul M e u ", se găseşte
„ D e v e ţi petrece v o i în tru cuvântu l M eu".
4J în ed iţia de la 1805, în loc de „adevărul vă va face lib e ri", se găseşte „adevărul vă
va s lo b o z i pe v o i".
 TÂLCUIREA SFINTE] EVANGHELII DE LA lOAN Capitolul 8 223

graiuri, şi, ca şi cu m , nevrednice d e m ărirea L ui. D e aceea, p retu tin d en i

; unde îl au zi pe El g răin d pentru Sin e oarecare [lu cru ri) m ici şi sm erite, nu
I te turbura, căci p en tru ascu ltători grăieşte acestea, fiin d că n u p u teau să
înţeleagă cev a m ai în alt, ci îndată se sălbăticeau. Şi, cu m să n u p ătim ească
ei aceasta, n ep u tân d să aju ng ă la adâncul tain ei ce le i b o g o slo v eşti [de
Dum nezeu cuvântătoare], când, şi pentru creştinii care a u cu n oscu t puterea
Lui şi p rin tr-în su l s-au m ântu it, înălţim ea slavei L u i d e n e a ju n s s-a făcut?
Iar au zin d că „ m u lţi au crez u t", pe aceştia să -i în ţe le g i că au crezut
aşa, d e rând [sim plu ], şi cu m s-a întâm plat, şi n u cu m se căd ea, ci, ca şi
cum le-a p lăcu t şi s-au odihnit pentru sm erenia cu v in telor. D ar, că acest
fel d e cred in cioşi nu erau ad evăraţi, este a rătat [ad ev erit], c ă c i sp u n e
[Evanghelistul]: „ Z ice a Iisu s către iu d eii care c re z u se ră în E l: D e v eţi
petrece voi în tru cu v â n tu l m eu ". C ăci, n e dă să în ţe le g e m că e i au crezut,
însă [num ai aşa], pe deasupra, şi d intru aceasta n ici n u p etrece a u [ră­
m âneau] în cred inţă. Ş i, văd in d u-i pe ei, că în tru a ce st fel erau , arată că
ştie in im ile lor şi D u m n ezeu este.
Ş i, fiind că de la D ân su l s-au şi d u s vreunii, ca re m a i în ain te s e păreau
a fi „ u c e n ic i" d e-ai L u i (loan 6,66), pentru aceasta, c ă tre cei ca re acu m au
crezut - căci aceia [dinainte] se duseseră - zice: „Iar d acă «v oi v e ţi p etrece
întru cu v ân tu l M eu » şi întru cred inţă, «veţi c u n o a şte a d e v ă ru l» , adică p e
M ine, căci Eu su n t A d ev ăru l (loan 14, 6). P en tru că a cu m n u cu n oaşteţi
adevărul, căci toate ale L eg ii n u su n t adevăr, ci p re în ch ip u ire şi u m bră, pe
care, Lege, vouă vi se p a re că o păziţi. însă, d e M ă « v eţi cu n o a şte » pe
M ine C are sim t A d ev ăru l, «ad evăru l vă va s lo b o z i p e v o i» , ad ică Eu vă
voi slob ozi, cu a d ev ărat, de păcate. C ăci, acela care cred e în tru «C el C e
rid ică p ăcatu l lu m ii» (loan 1, 29), cu adevărat, s-a iz b ă v it de p ă ca te ".
D eci, precum celo r care nu au crezut, le-a zis că: „ v eţi m u ri în p ăcatele
v oastre" (loan 8 ,21,24), asem enea, şi celor care „p etrec [ră m â n ]" în credinţă
le fă g ă d u ie şte slo b o z ire d e p ă ca te. C ăci je r tfe le şi stro p irile L eg ii n u
izbăveau d e p ăcate, p en tru că preînchipuiri erau . Ia r je rtfa aceasta, care
este d u h o vn icească şi ad evărată, p rin credinţă şi cu n o ştin ţă n e slob ozeşte
pe n oi, care „n u m a i su n te m ro b i, c i f ii " n e facem „ a i lu i D u m n e z e u "
(Galateni 3 ,2 6 ; 4, 7; 1 loan 3,1-2).
8, 33-36: Ei în s ă I-a u răsp u n s: N o i su n tem să m â n ţa lu i A vraam şi
n im ă n u i n ic io d a tă n -am fo s t rob i. C u m zici Tu că: V eţi fi lib e r i? 41 (34)
Iisu s le-a răsp u n s: A d evărat, adevărat vă spun: O ric in e săv ârşe şte păcatul

11 în ediţia de Ia 1805, în loc de „V eţi f i lib eri?'', se găseşte „ S lo b o z i v e ţi fi? "

224 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

este ro b p ă c a tu lu i42. (35) Iar ro b u l n u răm ân e în casă în v ea c43; F iu l însă

ră m â n e în v ea c. (36) D e c i, d acă F iu l vă va fa ce lib e ri, lib e r i v eţi fi într-
a d e v ă r 44. (8. 33) 2 Paralipomena 20,7 /Matei 3,9/ loan 8,39 (8,34) 2 Petru 2,19/ Romani 6,16,20
(8,35) Facere 21,10 /Galateni 4,30 (S, 36) Romani 6 ,18; 8,2 /1 Corinteni 7,22 /Galateni 5,1
Tru faşii, uitând u -se iarăşi la cinstea [neam ului] lor, care n u era slăvită,
se sălbăticesc, zicând: „Săm ân ţă a Iui Avraam su n te m ", m ăcar că, de se
cu v en ea ca ei să se m âh nească, de altceva trebuiau să se m âhnească. Pentru
că le-a zis lo r [Dom nul]: „V eţi cu n oaşte ad ev ăru l" (loan 8,32). D eci, trebuiau
să zică: „A şadar, cum ? A u, doară, acu m n u ştim adevărul? Şi m inciună sunt
toate cele ale Legii şi cun oştin ţa n oastră?" în să, de nim ic d in acestea nu
p u rtau ei grijă, ci pentru lucruri lum eşti se m âhnesc, socotind ei că ü ocăreşte
în tru acest fel, anum e că su n t robi şi de neam p rost [de rârtd],
„ S ă m â n ţă a lu i A vraam su n te m " - nicăierea n u pom enesc de isprăvile
[fap tele] lor, ci la p ă rin ţi alearg ă; p en tru aceasta şi lo an [Botezătorul]
g ră ieşte către dânşii: „N u în c e p e ţi a zice: Tată av em pe A v raam " (Matei 3,
9; Luca 3, 8). M ăcar că arătat [vădit] m inţeau, zicân d că „n im ăn u i [n ici­
od ată] n -am fo st r o b i" , p en tru că au fost robi, de câte o ii au fost luaţi în
ro b ie d e eg ip ten i (D euteronom 16, 12; 14,18) şi d e b abilon en i (Ieremia 29,
20) şi d e alţii m ulţi (1 M acabei 9, 72 etc.). în să , D om n u l n u -i vădeşte pe
d â n şii că m int, pen tru că nu S e sârg u ia să-i arate că su n t robi oam enilor, ci
„ ro b i p ă c a tu lu i", care şi preagrea rob ie este, d in care num ai Dumnezeu
p oate să izb ăv ească; căci, a ierta păcatele, n u m ai a lui D u m nezeu este
(M atei 9, 6; M arcu 2, 10). P en tru aceasta zice: „«Tot cela ce face păcatul,
rob e s te p ă ca tu lu i» , d eci, şi voi su n teţi robi, ca u n ii care su n teţi păcătoşi".
A poi, fiind că era cu putinţă ca ei să zică: „Cu toate că unei robii ca
aceasta su n tem su pu şi, însă avem jertfe, avem preoţi, care n e vor curaţi pe
noi d e p ă c a te ", răsp u n d e [D om nul] că şi aceia sunt robi, „p en tru că toţi au
g re şit [păcătuit] şi su n t lip s iţi d e sla v a Iui D u m n ez eu " (Romani 3 , 23). „Şi,
pen tru aceasta, robi fiind şi preoţii voştri, nu au putere a ierta altora păcatele".
L u cru , care, şi însu şi P avel, m ai lum inat [lim pede] îl grăieşte: „D ator este
p reo tu l p en tru sin e să ad ucă je rtfe pen tru păcate, precum ş i pen tru norod,
de v rem e ce şi el este c u p rin s de n e p u tin ţă " (Evrei 5 , 2-3).
Z ice [D om nu l]: „ R o b u l n u ră m â n e în c a să ", adică nu are putere de a
d ă ru i, fiind că nu este stăp ân al „ c a s e i", însă F iu l, stăpân al „ ca se i" este şi
„ ră m â n e în c a să ". Iar „ c a să " n u m eşte puterea, tot astfel cu m , în alt loc,

42 în ediţia de la 1805, versetu l 34 este: „R ăspuns-a lo r Iisus: A m in , am in grăiesc

vouă, ca tot cela ce face păcatul, rob este pă catului".
43 în ediţia de la 1805, în versetul 35, în loc de „ în veac", se găseşte „ în veci",
44 în ediţia de la 1805, versetu l 36 este: „D e c i dacă vă va slo b o zi pe v o i Fiul, cu
adevărat slo b o zi veţi fi" .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIO AN Capitolul 8 225

num eşte stăpânirea, zicând: „în casa P ă rin telu i Meu multe lăcaşuri sunt"
(loan 14,2). „A şadar, aceia - adică preoţii voştri - «robi» fiin d , n u au p u tere
a ierta, însă «F iu l» - adică Eu - «rămânând în casă», z ic, în p u te rea şi
stăpânirea cea în cep ăto are [izv orâtoare, te m e lu ito a re , câ rm u ito a re ] şi
Stăpân al « casei» fiind , slobozenie v ă d ăru iesc v o u ă , căci «toate sunt ale
M ele» (loan 16,15; 17,10) şi, de o p u tere şi de o stăp ân ire su n t E u cu Tatăl.
Şi, de vă voi slob ozi [libera] Eu, atu n ci cu slo b o zen ia cea ad ev ă ra tă v eţi fi
cinstiţi, căci, acum , cu m incinoasă slob ozen ie [libertate] v ă lă u d a ţi, în să,
«cu ad evărat», şi cu în săşi lucrarea [în chip lu cră to r], d e către M in e «veţi
fi slo b o z iţi» ".

Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să M ă omo­

8 ,3 7 - 3 8 :
râţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi45. (38) Eu vorbesc ceea ce
am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru46.
< 8 ,3 7 ) Matei 3 , 9 1 loan 7,19; 18,40
Z ice [D om nu l]: „Voi, pe voi înşiv ă vă faceţi «sămânţă a lui Avraam»,
însă şi Eu, dim preună cu voi m ărturisesc aceasta: căci ru denia cea trup ească
către Sfân tu l [P atriarh ] o p ă z iţi [v eg h eaţi, stră ju iţi], în s ă ru d e n ia cea
duhovnicească lip seşte de la voi. A cela era d rep t şi iu b ito r d e o a m en i şi
iubitor de străini, iar voi - trecând cu vederea restu l v ieţii v o astre, şi n u m ai
această arătată fap tă, pe care acum o faceţi, să o cerc [sem u iesc] - su n teţi
ucigaşi şi neiu bitori de oam eni. C ăci «căutaţi s ă M ă omorâţi» şi z iceţi că
sunt «vinovat de m oarte»47(Matei 2 6 ,6 6 ; Marcu 14,64). A şadar, cu m p u teţi
să fiţi cu adevărat fii ai aceluia [Avraam], fiind atâta de d ep arte d e ch ip u rile
[pildele] p ărinteşti? D eci, întru cât cu ru d enia v ă tru fiţi, d ato ri su n teţi şi
faptei bune a aceluia să-i u rm aţi".
Apoi, ca să n u poată ei spune: „Cu d rep tate cău tăm să Te o m o ra m ",
arată [D o m n u l] p ricin a , z icâ n d : „ C ăci n u p e n tr u a ltc e v a v ă tu rb a ţi
[înverşunaţi, întărâtaţi] asupra M ea, ci num ai d eoarece cu v â n tu l M eu este
mai înalt d ecât cu g etu l vostru şi «nu în ca p e în tru v o i». M ă ca r că p en tru
aceasta nu se cu v en ea să Mă om orâţi, ci, m ai v â rto s [cu p riso sin ţă ], să M ă
rugaţi ca să vă în v ăţ înălţim ea dogm elor, şi [astfel] să M ă c in stiţi şi să M ă
aveţi la ev lav ie".
A poi, ca să n u -I zică Lui: „C u cuviinţă Te u râm p en tru cu v â n tu l T ău ,
căci nu ne grăieşti n ou ă d e la D u m nezeu , ci d e la Tine, şi de aceea, n ici n u

45 în ediţia de la 1805, în loc d e „în v o i" , se găseşte „ în tru v o i" .

46 în ediţia de la 1805, versetu l 38 este: „Eu ceea ce am v ă z u t la T atăl M e u , g ră ie s c, şi
voi ceea ce aţi v ăzu t la ta tă l vostru , fa c e ţi".
4,7C a un D u m nezeu adevărat, M ântu itoru l v o rb eşte c u ei, ca şi c u m d eja îm p lin ise ră
răstignirea S a
226____________Capitolul 8 " ' SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI '

p o a te să « în ca p ă în tru n oi» învăţătura Ta", zice [Dom nul]: „N u de la Mine

g ră ie sc , ci « ce le ce le-am v ăzu t la Tatăl M eu », acelea le «grăiesc», dar
« v o i c e e a ce aţi v ă z u t la ta tă l vostru , faceţi». C ăci Eu «grăiesc» [lucruri]
d u m n e z e ie ş ti şi cereşti - şi prin acestea îl arăt pe Tatăl M eu însă voi,
p rin cele p e care Ie « fa ceţi» , pe «tatăl vostru» îl închip uiţi48, pe diavolul,
cu a d e v ă ra t".
Iar, cân d îl au zi [pe D om nul], zicând: „C eea ce am văzu t, g răiesc", să
n u s o c o te ş ti v e d e re tru p ea scă , ci cu n oştin ţă firească şi ad ev ărată şi
în cred in ţa tă . „C ăci, precum ochii cei care văd bine, ceea ce este cu adevărat,
v ăd a d ev ă ra t şi nu se am ăgesc, aşa, şi Eu, cu adevărat, pe acelea le grăiesc,
pe ca re le-a m cu n o scu t de la Tatăl".

8, 39-41: Ei au răsp u n s şi l-a u zis: Tatăl n ostru este Avraam. Iisu s le-a
zis: D a c ă aţi fi fiii lu i A vraam , aţi face fap tele49 lu i Avraam. (40) D ar voi
a cu m că u ta ţi să M ă u cid eţi p e M ine, O m ul Care v-am sp u s adevărul pe
care l-a m a u z it de la D u m n ezeu . Avraam n-a făcut aceasta. (41) V oi faceţi
fa p te le ta tă lu i v ostru . Z is-au Lui: N oi nu n e-am născut d in desfrânate50.
U n tată av em : p e D u m n ez eu 51. (s,39;Matei3,9/Luca3,e/ioans,33;
Romani 4,11-12,16; 9 ,7 ! Gitateni 3,7 fi, 40} Psalm 108,3 /loan 8, 37 iS, 41) Isaia 63,16; 64.7
E l, ca „ ta tă " al lor li-I scrie [numeşte] pe diavolul (loan 8, 38), căci îi
v e d e a p e ei [a fi] asem enea aceluia prin „lu cru ri". Iară ei, pe „Avraam ", în
su s şi în jo s îl aduc [vântură]. Şi, adeseori, pom eneşte D om nul de voinţa lor
cea tu rb ată [întărâtată, înverşunată] spre ucidere şi îi depărtează [dezlipeşte,
o seb eşte] de ru d enia D reptului [Avraam], ca lauda lor cea m ultă să o taie
[cu rm e, reteze] şi să-i plece să nu-şi aibă nădejdile întru această deşartă
se m e ţie a ru d en iei celei după trup, ci întru asem ănarea voinţei [vrerii lui
A vraam ]. Şi, cu adevărat. D om nul, ca u n doctor, potoleşte [dom oleşte, alină]
u m fla rea su fletelor52, p e care o aveau din înşelarea cea pentru rudenia cu
A vraam , şi d intru ca re erau îm piedicaţi să vină la Hristos, socotind ei că ie

43 A d ică îl în ch ip u iţi p e diavol, îi p liniţi chipul, prin cruzim ea şi vrăjm ăşia voastră,
căci „e l d in tru în c e p u t a fo s t u cig ăto r d e oam eni şi n u a stat întru ad ev ăr, p entru că nu
e s te a d e v ă r în tru el. C â n d g răieşte m in ciu n a, grăieşte d in tru ale s a le , căci este m incinos
ş i ta tă l m in c iu n ii" (loan 8, 44).
49 în e d iţia de la 1805, în versetele 3 9 şi 41, în loc de „ fa p te le ", se găseşte „lucrurile".
53 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „d esfrân are", se găseşte „curvie",
51 [1805] Şi cum ei fără de frică îl num esc „tată" al lor pe D um nezeu, iar asupra lui
H risto s, câ n d îl n u m ea Tată al Său pe Dum nezeu, se m ân iau ? Pentru că El zicea că Tată
al L ui e ste , fire şte (d upă Zigaben).
52 „U m flare a su fle te lo r" - adică îngâm farea, trufia care, prin nădăjduirea omului în
sin e, p a re că ar ad u ce oarecare sporire, însă nu pricinuieşte decât p u ţinătate, micşorime,
m ic im e d e su flet şi, to to d ată, am ară deznădejde.
 TÄLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 8 227

este îndestulător spre m ântuire o rudenie ca aceasta „A şadar, nu su n teţi fii

ai lui Avraam , pentru că sunteţi ucigaşi şi «căutaţi să M ă o m o râ ţi» ".
A poi, ca să nu spună cineva: „Cu dreptate «caută să T e o m o a re» ", zice
[pe C ine vor a ucide]: „«O m ul Care» nu îi su n t p otrivn ic lu i D u m nezeu ,
nici «n u caut slava M ea» (loan 8, 50), ci cele «pe care le -a m au zit» de la
Tatăl M eu , acelea le «grăiesc» şi «adevărul» îl p ro p ov ăd u iesc". Şi care e
„ad ev ăru l" acesta? A deverit [lucru] că acesta este: an u m e că e d eop otrivă
[întocm ai] cu Tatăl, iar nu slugă [slujitor, rob], ca unul d in tre P rooroci, ci
Fiu, nim ic al Său deosebit [aparte, despărţit] făcând sau grăind, ci, toate
cele ale Tatălui. C ăci, pentru acestea îl „căutau " p e El „să-L o m o a re".
în să ei, iarăşi [din nou] zic: „N oi nu su n te m n ă scu ţi d in cu rv ie. U n
tată av em : pe D u m n e z e u ". Vezi îngâm fare n eb u n ească! D o m n u l şi din
rud eniaâu i A vraam îi scoate pe d ânşii, iar ei, atâta se m ân d resc, în cât, din
m ândrie, şi fii ai Iui D um nezeu se fac p e ei în şişi. C ăci, fiin d că au a u z it că:
„Fiul M eu cel în tâ i n ăscu t este I s r a il" 53 (Ieşire 4 ,2 2 ), se fălesc în tru d u m ­
nezeiasca prim ire d e fii. M ăcar că, se cuvenea să îl au d ă e i şi în a lt lo c p e
D u m nezeu , când zice: „F ii am n ă scu t şi i-am în ă lţa t, ia ră e i s-a u le p ă d a t
de M in e " 54 (Isaia 1,2). Şi, m ăcar că, putea D om n u l să-i v ăd ească p e d ân şii,
că m ulţi d in tr-înşii din curvie s-au n ăscut - căci, îm p o triv a L e g ii, fem ei
’ evreice se îm preunau cu păgâni, asem enea şi b ărbaţi iu d ei, cu fem ei p ăgân e
(1 Ezdra 10 ,1 -19, 44; Neemia 13, 23-30) - insă n u face a c e a s ta C ă ci, n u la
aceasta S e sârguia, an u m e să le v ăd ească n eam u l lo r cel p ro st [d e rân d ],
după trup , ci, toată osârd ia Lui era, ca să-i arate p e e i d e n ea m p ro st [de
rând], dup ă duh,

8, 42-43: Le-a zis Iisu s: D acă D u m n ezeu a r f i T atăl v o stru , M -a ţi iu b i

pe M in e , căci de la D u m n ezeu am ie ş it şi am v en it. P en tru că n -a m v e n it
de la M in e în su m i, ci E l M -a trim is. (43) D e ce n u în ţe le g e ţi v o rb ire a
M ea? F iin d că nu p u te ţi să d aţi ascu ltare cu v ân tu lu i M e u 55. îs, 42) loan 7, 2 8
D u pă ce i-a scos pe dânşii d in ru d en ia cea către A vraam , ei la cea m ai
m are s-au su it [cocoţat], p e D u m n ezeu făcân d u-L „ ta tă " al lo r (loan 8 ,4 1 ).
C ăci, după ce [D om nul] i-a înfru n tat pe d ân şii că sim t u cig aşi, ei, ca şi
cum în d rep tăţind u -se că pentru D um nezeu fac izb ân d ire şi p en tru aceasta

53 în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „A şa zice D o m n u l D u m n e z e u l e v re ilo r.

Isra il e ste fiu l M e u , în tâ i-n ă scu tu l M e u " (Ieşire 4 ,2 2 ).
54 în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, a vem : „A scu ltă, c e ru le , şi ia a m in te , p ă m â n tu le ,
că D o m n u l g ră ie şte : H răn it-am fe cio ri ş i i-am crescu t, d a r e i s-a u ră z v ră tit îm p o triv a
M e a " (Isaia 1, 2). .
Mîn ediţia d e la 1805, versetul 43 este: „P entru ce g la s u l M e u nu-1 c u n o a ş te ţi? C ăci
nu p u teţi să a u z iţi cu v ân tu l M e u ".
228 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFlLACr ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

se sfătu iesc asupra L u i [Fiului], u nele ca acestea grăiesc. D rep t aceea, şi

D o m n u l - arătând că ei nu fac izbân d ire p en tru D u m n ezeu , nici nu sunt
aşa, p recu m ei socoteau , fii ai lui D u m n ezeu , pen tru în săşi aceasta, că ei
c u g e tă a su p ra L u i c e le de u cid e re , ci m a i v â rto s [cu p riso s in ţă ] se
îm p otriv esc lui D u m n ezeu - , zice: „D e ar fi fost D u m nezeu Tatăl vostru,
M -aţi fi iu bit p e M ine, căci Eu «de la D u m n ez eu am ie şit» " în lu m e, adică,
dup ă V enirea cea în trup. „A u, doară, p otriv n ic su n t Eu lui D um nezeu?
De la A cela «am v en it» . Din această pricină, A celuia îi su n teţi vrăjm aşi,
cu M in e lu p tân d u -v ă [războin d u -vă]".
„«Pentru ce g la su l M eu nu-1 cunoaşteţi», n ici n u p ricep eţi, nici nu
înţelegeţi cele ce le grăiesc? A rătat este, cu adevărat, ca dintru n im ic altceva,
ci n u m a i pentru că «nu pu teţi să daţi ascultare cuvântului M e u » , adică
nu v o iţi". C ăci, cu v ân tu l acesta „nu puteţi", este pu s în loc d e „n u v oiţi".
„C ăci, p ân ă când p etrece [răm âne, sălăşlu ieşte] în tru v oi zav istie şi voinţă
[vrere] poftitoare de u cidere, cum v eţi «putea da ascultare» celo r pe care
le g ră iesc E u ?"

8, 44-45: Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele
tatălui vostru. El, de la început56, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru
adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte
dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (45) Dar pe Mine, fiindcă
spun adevărul, nu M ă credeţi57. a , 44) Facere x 4, îs /
Matei 13, 38 /Faptele Apostolilor 13,10/1 loan 3,8-9 /Iuda 1 ,6 /2 Corinieni 11,3
A zis că „nu pu teţi să daţi ascultare cuvântului Meu", adică „nu voiţi";
apoi adaugă în urm ă şi pricina pentru care nu voiau, pentru că „din tatăl
v ostru su n te ţi". Din care? Din „diavolul". „Căci voi, din trufie, vi-L scrieţi
[num iţi, socotiţi] v ouă înşivă p e D um nezeu drept «tată» (loan 8, 41), însă
« lu cru rile [faptele]» voastre p e diavolul vi-1 m ărturisesc v ou ă d e «tată»,
m ai a d ev ărat, căci «poftele» acestu ia «voiţi să le faceţi»". Şi n u a zis
„lu cru rile", ci „ p o ftele", arătând că foarte cu poftă [poftire, râvnire] se aflau
ei către m inciună şi către ucidere, care sunt m ai osebite răutăţi ale diavolului.
„Căci acela «a fo st d in tru început ucigător de oameni», pentru aceasta şi
voi, căutându-M ă să M ă om orâţi, vă asem ănaţi aceluia care l-a om orât pe
A dam ; dar încă nici «n u a stat întru adevăr» acela, ci este „tatăl m in ciu n ii";
deci şi voi, minţind asupra M ea şi zicând că nu sunt de la D um nezeu şi
«n estân d în tru adevăr» şi nici răm ânând întru cuvântul M eu , sunteţi fii ai

^ în ediţia de ia 1805, în loc d e „d e la în c e p u t", se găseşte „d in tru în c e p u t".

57 în ediţia de Ia 1805, în Ioc de „spun adevărul, n u M ă c re d e ţi", se găseşte „adevărul
g ră ie sc, n u cred eţi M ie ".
TÂLCUIRE A SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN______________ Capitolul 8___________ 229

aceluia care a născut m inciu na". Căci, acela, şi p e D u m n ezeu , către oam eni
L-a clevetit, zicând către Eva: „Zavistuindu-vă v o u ă [D u m n ezeu ], v -a op rit
pe voi d e la p o m " (cf. Facere 3, 5); şi pe oam eni iarăşi i-a clev etit către
D um nezeu, precum p e Iov, zicând: „A u doară î n z a d ar cin ste ş te Io v p e
D u m n ez eu ?" (Iov 1, 9). Aşadar, când grăieşte m in ciu n a, d in tru a le sale
grăieşte; adică, oam enii, cei care uneltesc [folosesc, întrebuinţează] m inciuna,
ca pe una străină o îm pletesc p e aceasta [într-ale lor], iar d iav olu l, ca p e a sa
osebită unelteşte m inciuna, căci el a născut-o şi el este cel d ep lin m in cin os şi
„tatăl" ei - adică al „ m in c iu n ii" - el este. C ăci a zis către Eva: „în orice zi
veţi m ânca, veţi fi ca nişte D u m n ezei" (cf. Facere 3, 5), ia r ei m oarte m ai
vârtos [cu prisosinţă] au cules.
Şi zice [D om nul]: „Eu, pentru că «ad evăru l II g ră iesc, n u cre d e ţi M ie » .
Căci, nepu tând p en tru nim ic altceva să M ă în v in u iţi [p rih ăn iţi], n u m ai
din pricin a «ad ev ăru lu i», vă tu rb aţi [întărâtaţi] asu p ra M ea, ca n işte fii ai
«tatălui m in c iu n ii» ".

8, 46-50: C ine d in tre voi M ă văd eşte de păcat58? D a că sp u n ad ev ăru l,

de ce v o i n u M ă cred eţi? (47) C el care este d e la D u m n e z e u a s c u ltă
cu v in tele59 lu i D u m n ezeu ; de aceea v oi n u ascu lta ţi, p en tru că n u su n te ţi
de la D u m n ezeu . (48) Au răsp u n s iu d eii şi I-au z is: O are, n u z ice m n o i
b in e că Tu eşti sam arin ean şi ai d em on 60? (49) A ră sp u n s Iisu s: E u n u a m
dem on, ci cin stesc p e Tatăl M eu , şi v oi n u M ă c in s tiţi p e M in e 61. (50) D a r
Eu n u caut slava M ea . E ste cin e să o caute şi să ju d e c e 62.
(8. 46) Pilde 8 ,7 /2 Corinteni S, 21 (8,47) Sirah 3,28 /loan 10,26-27 /1 loan 4 ,6
(8,48)2 Paralipomena 1 8 ,2 1 1 Matei 10,25/ loan 8,20; 10,20 (8,50) loan 7,18
Fiind că fii ai lui D u m nezeu se num eau p e e i în ş işi (loan 8, 41), zice
[D om nul]: „De su n teţi fii ai lu i D um nezeu, cu ad ev ărat, v i se ca d e ca, p e
cel ce păcătuieşte, a-1 urî. A şadar, dacă şi pe M ine, p e C are M ă u râ ţi, pu teţi
să «M ă v ăd iţi» că păcătuiesc, arătat [adeverit] este că M ă u râţi c u dreptate.
Iar, d acă n ici im u l n u poate să « M ă v ăd ească [d e p ă ca t]» , este cu n o scu t
[învederat] că, din pricina «ad evăru lui» M ă u râ ţi". Şi p en tru care „ad ev ăr"
îl u rau? C u adevărat, num ai p en tru acesta: că S e zicea p e S in e F iu al lu i

3S în ediţia d e ta 1805, în loc de „M ă v ăd eşte d e p ă c a t", s e g ăse şte „ M ă v ă d e şte p e

M in e p e n tru p ăcat".
59 în ediţia de la 1805, în loc de „ c u v in te le ", se g ăse şte „ g r a iu rile ".
40 în ediţia d e la 1805, în versetele 48-49, în loc d e „ d e m o n ", s e g ăse şte „ d ra c".
61 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „v o i n u M ă c in s tiţi p e M in e " , se g ă se şte „voi M ă
n e c in stiţi p e M in e ".
“ în ediţia de la 1805, în loc d e „E ste cin e să o c a u te ş i să ju d e c e " , s e g ăseşte „E ste
C ela C e caută ş i ju d e c ă ".
230 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

D u m n e z e u , lu c ru c a re , p rea ad ev ărat este. „Iar, « cel ca re e s te d e la

D u m n e z e u , a sc u ltă g ra iu rile lu i D u m n ezeu », pentru aceea şi voi, de aţi
fi fii ai lu i D u m n ez eu , nu v-aţi fi abătut de la a M ă asculta pe M in e, nici nu
aţi fi p o ftit [a să v â rşi] u cid ere asupra Fiului lui D um nezeu, a C elu i C are a
v en it d e S u s şi g ră ieşte cele a le lui D um nezeu". ■ ··-- -------
A şadar, D o m n u l aşa, cu blând eţe grăieşte, însă ei spre ocări se pornesc,
căci zic: „O are, n u z icem n o i b in e că Tu eşti sam arin ean şi ai drac?"
„ S a m a r in e a n " îl n u m eau p e El, ca pe C el C e strica obiceiu rile iudaiceşti -
p re cu m cel al sâ m b etei - , căci sam arinenii nu ţin eau cu d e-ad in su l cele
a le iu d eilor. Ia r „ în d r ă c it" îl num esc pe El, poate şi în felul acela, în care
z icea u ei că El: „cu d o m n u l d racilo r scoate d ra cii" (Matei 9, 34; Marcu 3,
22). C ă ci, toţi aceia ca re îl năpăstuiau pe El că scoate dracii „cu B e e lz e b u l",
z icea u că El îl are p e dracul Beelzebul, cu care săvârşea m in u n ile (Matei
20, 25; 12, 24-28; Luca 31, 35-20). în să, poate, şi pen tru că [D om nul] le
d esco p erea cu g ete le şi gândurile lor, de aceea socoteau că El „are drac",
b ă n u in d ei că d e la d raci I se descopereau Lui cele ascu nse ale in im ii lor.
Iar, câ n d I-au [m ai] zis Lui „ sa m a rin ea n ", aceasta E vanghelistu l nu a mai
sp u s-o nicăieri. A şad ar, d in tru aceasta este arătat [adeverit] că m ulte au
lă sa t E v a n g h eliştii şi n u le-au scris toate (loan 21,25), p recu m şi în alt loc
am m a i în sem n a t“
A şad ar, aceia cu u nele ca acestea îl ocărăsc [pe D om n u l], iar El, fără
d e ră u ta te p rim eşte ocările cele [grăite] asupra Lui. C ăci, atunci cân d fii ai
lu i D u m n ez eu se n u m eau pe ei înşişi (loan 8, 41), îi m ustră tare pe dânşii,
p e n tru a d e v ă r făcân d izbândire; iar, când îl ocărăsc pe D ân su l, nu le
ră s p lă te ş te [p e p o triv ă ], în v ăţân d u -n e şi pe noi ca, p en tru cele către
D u m n ezeu , să izb ân d im [să facem izbândire], iar cele către noi, cu blândeţe
să le su ferim , p recu m şi El lin zice: „E u nu am drac, ci c in ste sc pe Tatăl
M e u " . D ar cu m îl „ c in ste a " pe Tatăl? Izbândire făcând p en tru D ânsu l şi
n e su fe rin d u -i p e ei - care erau ucigaşi şi m incinoşi - a se n u m i fii ai
m â n tu ito ru lu i şi a d ev ă ra tu lu i D u m n ezeu . D eci, zice [D o m n u l]: „Voi,
p en tru că E u îl « c in ste sc pe T atăl M eu » - Care este ocărât d e voi, fiindcă
II n ă p ă stu iţi pe El că este tată al vostru (loan 8 ,4 1 ) - pentru aceasta «Mă
n e c in s tiţi p e M in e » . în să , d eşi E u, pentru M ine însu m i n u fac izbândire,
ci, o că râ t fiin d , su fă r [rabd, îngădui], să nu socotiţi că, fără de izbândire
[răsp lătire] vi se va lă sa vouă ocara aceasta. C ăci, Tatăl este C el C are va
fa ce iz b â n d ire pen tru M ine, C el C are su n t ocărât pentru aceasta, anum e
că iz b â n d e sc p en tru D ân su l şi n u v ă sufăr [rabd, îngădui] cân d vă faceţi*

43 Vezi şi tâlcu irea de la loan 1 ,3 1 -3 4 .

 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 8 231

j pe voi înşivă fii ai Aceluia. A şadar, «este C ela C e cau tă s la v a M e a » şi nu

I num ai o «caută», ci poate să « şi ju d ece» şi să o sân d ească p e cei care, fără
I de pricină [tem ei]. M ă o cărăsc pe M in e ". Căci, d e m u lte o ri, cin ev a cau tă
să-şi facă izbân d ire pen tru ocară, în să nu poate e l să ju d ece. Ia r T atăl şi
„caută sla v a " Fiului şi p oate „şi să ju d e c e "; aşadar, p en tru aceasta, a zis:
„Este C ela C e cau tă şi ju d e c ă ". - -------

8,51-52: A devărat, adevărat zic vouă64: D acă cin e v a v a p ă z i cu v ân tu l

M eu, n u va ved ea m oartea65 în veac. (52) Iudeii I-au zis: A cu m am cu n o scu t
că a i d em on 66. A vraam a m u rit, de asem enea şi P ro o ro cii; ş i Tu z ici: D acă
cineva v a păzi cu v ân tu l M eu , nu va gusta m oartea în v eac. (8. sv loan s, 24
O , iu bire d e oam eni! A ceia ocărăsc, iar El, cău tarea ş i iz b â n d ire a cea
pentru slava Sa lăsând u -o Tatălui, spre sfătuire şi în v ă ţă tu ră S e în to arce,
făcân d u -le b in e celo r care ÎI ocărăsc. A şa se cu v in e şi n oi s ă [Ie] răsp lătim
v răjm aşilor [noştri].
A şadar, ce le-a zis lor? „D acă v a păzi cin ev a cu v â n tu l M e u " , a d ică,
dacă dup ă ce a crezu t, v a av ea şi viaţă curată. C ă ci, atu n ci p ă z eşte cineva,
cu adevărat, în v ăţătu ra D o m n u lu i, cân d are şi v ia ţă cu rată. D e ci, u n u l ca
acesta „nu va v ed ea m o a rte a " cu care păcătoşii m o r „în v e a c u l" ce v a să
fie, d ând u-se [fiind daţi] la m uncă [caznă, ch in ] fără d e m o a rte67 şi d in
viaţa cea adevărată căzând.
în că , to to d a tă , le şi d ă lo r să înţeleagă că: „D acă « ce l ce p ă z e ş te
cu v ân tu l M eu » nu «m oare», cu m ult m ai vârtos [cu co v ârşire nici] E u [nu
m or]. Aşadar, p en tru ce v ă porniţi cu ucidere asu p ra M ea, C el C are [cu]
atâta [covârşire] n u p ot fi ţin u t de m oarte, încât, m ai v ârto s şi alto ra le dau
viaţa cea ad ev ărată?" C ăci, cei ce cred, cu toate că m or fireşte, în să întru
D u m n ezeu , vii sunt.
Iar iu d eii, ce răsp und la acestea? Socotesc că E l S e în d ră ce şte şi, ca [şi]
cu m din vătăm area m inţii, grăieşte nişte lucruri ciudate. C ăci, zic ei: „A ceia
care au lu at în u rech i68 cu v intele lui D um nezeu «au m u rit» - A vraam şi
Proorocii - iar cei care le iau în urechi pe ale Tale, n u v or m u ri? C u adevărat,
acu m am cu n oscu t, cu încred in ţare şi cu adeverire, că Te în d ră ce şti, u nele
ca acestea g răin d ".

61 în ediţia de Ia 1805, în loc d e „A devărat, ad evărat zic v o u ă ", se g ăse şte „A m in ,

a m in g răiesc v o u ă".
1,5 în ediţia d e la 1805, în loc d e „m o artea", se găseşte „m o arte ".
66 în ediţia d e la 1805, în loc d e „d em o n ", se găseşte „d rac".
67 A dică, fără d e sfârşit, n eîn cetată, nem ărginită, p u ru rea-d ăin u ito are, v eşn ică.
68 A u luat în urechi, ad ică au prim it în auz, au ascu ltat cu v in te le lui D u m n ezeu .
232 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

8, 53-55: Nu cu m v a69 eşti Tu m a i m are d e câ t tatăl70 n o stru Avraam,

care a m u rit? Şi au m u rit şi P rooro cii. C in e T e faci Tu a fi? (54) Iisu s a
ră sp u n s: D a că M ă slă v e sc Eu pe M in e în s u m i, slava M e a n im ic n u este.
T atăl M e u este C el C a re M ă slă v e şte 7172, d esp re C are z ic e ţi v oi că este
D u m n e z e u l vostru. (55) Ş i n u L -a ţi cu n o scu t, d ar Eu î l ş tiu ; şi, d acă aş
z ic e că n u -L ştiu, a ş fi m in cin o s ase m e n e a vou ă. C i II ştiu şi păzesc
CUVântul L u i73. ÎS, 541 loan 16,14/ Faptele Apostolilor 3 , 1 3 /Evrei S. 5
N eîn ţeleg ân d n ep ricep u ţii d esp re care m o arte z ice D o m n u l că nu se
va a tin g e d e cei ce cre d în tr-în su l, grăiesc că tre El nişte cu v in te fără de
so co tea lă [socotinţă] şi nebun eşti. C ă ci, vezi cu m răsp und: „A u doară eşti
Tu m a i m a re decât p ă rin tele n ostru A vraam ?" Şi, cu ad evărat, aşa trebuiau
ei să zică: „A u doară eşti Tu m ai m a re d ecât D u m n ezeu ? C ei care au auzit
cu v â n tu l lui D u m n ezeu au m u rit, iar cei care îl aud p e a l T ău , n u vor
m u ri? " în să nu spu n aşa, ci, ce grăiesc? V rând să-L arate p e El m ai m ic şi
d e c â t A vraam , ei zic: „A u d oară e ş ti Tu m a i m a re d ecât p ă rin te le nostru
A v ra a m ?" însă D o m n u l nu le d esco p ere lo r p en tru care m oarte a zis, iar
cu m că e ste m ai m a re decât A vraam îi în v aţă p e dân şii p u ţin m ai jo s7S.
Iar aceea ce o zic ei: „C ine T e fa c i Tu a fi? " , spre ocară o spun: „Tu, Cel
C are n u eşti vrednic d e nici u n cu v ân t, C el C are eşti fiu al teslaru lu i (loan
1, 45; 6, 42), Cel C are eşti din G alileea (Luca 2, 4, 39; loan 7, 41), «C in e Te
fa c i Tu a fi» ? Nu lu cru rile, n ici ad ev ăru l, n ici Scrip tu rile, ci «C in e Te faci
Tu a fi? » C ăci răpeşti sla v a ". însă, D om nu l, ce le răsp unde? Spune: „«D acă
M ă slă v e sc Eu pe M in e în s u m i, sla v a M e a n im ic nu e s te » , p recu m voi
socotiţi, însă acum «este» A ltul «C are M ă slăveşte» pe M in e, «Tatăl M eu »".
C ăci [Tatăl] îl slăvea p e El în toată vrem ea: cân d prin proorociile cele pentru
D â n s u l, câ n d p rin m ă rtu ria c e a d in C e r u r i74, c â n d p r in m u lte le şi
n en u m ăratele m inu ni. Şi spu n e [D om nu l]: „Voi ziceţi că a cest «Tată» este
« D u m n e z e u l v o stru » , însă n u -L cu n oaşteţi p e El, nici ca p e C el C are este
Tată a l M eu , nici ca p e Cel C are este D u m n ezeu al vostru . C ăci d e L -aţi fi
cu n o scu t pe El, ca p e C el C are este Tată, L -aţi fi cin stit p e Fiul L ui, însă
acu m , d e vrem e ce, p e Fiul n u -L cin stiţi, a ră ta t [ad ev eriţi este că «nu-L

69în ediţia de la 1805, în loc de „n u c u m v a ", se găseşte „au d o a ră ".

70în ediţia de la 1805, în Joc de „ ta tă l", se găseşte „ p ă rin te le ".
71 în ediţia de la 1805, în loc de „Tatăl M eu e ste C e l C are M ă s lă v e ş te ", se găseşte
„E ste T atăl M eu C arele M ă s lă v e şte p e M in e ".
72 în ediţia de la 1805, în loc de „Ci î l ş tiu ş i p ăze sc cu v ântu l L u i" , se găseşte „Ci îl
ştiu p e E l şi cuvântul Lui p ăze sc".
73Adică, în cele care urmează în tâlcuirea de la 8 , 56-59.
74 V e z i: M atei 3 ,1 7 ; 17, 5; M u rai 9, 7; Luca 9, 35; 2 P etru 1 ,1 7 .
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA lOAN Capitolul 8 233

cu n oaşteţi» pe El, ca pe Cel C are este Tată al M eu . în să , n ici ca p e C e l C are

; este D um nezeu «n u îl cu n oaşteţi». Căci, d e ar fi fo st a şa [adică d e L -aţi fi
\ cu n oscu t], v-aţi fi tem ut de cu v in tele L u i75, ca d e a le lu i D u m n e z e u
(Deuteronom 13, 4). Iar acum , într-atâta n u -L b ă g a ţi în seam ă p e E l, în câ t
Acela, legiuind: « S ă n u ucizi!» (Ieşire20,13; Deuteronom 5,17), voi v ă p o rn iţi
cu u cidere asupra M ea şi asta, cu atât m ai m ult, cu cât, n u p u teţi să «M ă
vădiţi pe M ine p en tru păcat» (loan 8,46). A şadar, d in tru acestea este arătat
[vădit] că nicidecum «nu-L cu n oaşteţi», însă «Eu î l ştiu » p e El, fireşte - cu
adevărat - având cunoştinţa Lui, căci, cum su n t Eu, întru acest fel este şi
Tatăl. D eci, de vrem e ce M ă ştiu p e M ine, « îl ştiu » şi pe Acela. « Ş i, dacă aş
zice că nu-L ştiu , aş fi m in cin os asem enea vouă». C ăci voi, tru fin d u -v ă că
«îl cunoaşteţi» p e El, m inţiţi; însă Eu, ştiindu-L p e E l, de voi z ice că nu-L
ştiu, tăgăduiesc adevărul".
[Ar fi zis iudeii:] „Aşadar, ce sem n dai că « îl ştii» p e E l?" Z ice [D om nu l]:
„Eu «păzesc cu v ân tu l L u i»" - „cuvân t" num ind p oru n cile Lui [Tatălui76] -
„căci n u Mă îm potrivesc A celuia, nici nu M ă trufesc, ca u n îm p o triv n ic a l
lui D um nezeu, n ici nu stric poruncile Lui. Iar voi, d e v rem e c e su n te ţi
călcători ai poruncilor Lui - de p ofte rele fiind cuprinşi şi d e u cid ere în setân d
şi celelalte care în Lege sunt oprite, cu poftă săv ârşin d u -le - v ă d iţi su n teţi
că «nu-L cunoaşteţi» pe El. C ăci, de L-aţi fi «cunoscut», aţi fi «păzit cuvântul
Lui», adică poruncile".
Iar unii, ceea ce zice: „păzesc cuvântul Lui", a şa înţeleg: „ P e n tr u
aceasta «îl ştiu pe EI», p en tru că am întru M in e, n e sch im b a t, «cuvântul»
[esenţa] Fiinţei L u i, ad ică h otărârea [tem eiu l, izv o ru l]. Şi, ce «cuvânt»
[natură] al firii are Tatăl, a celaşi «cuvânt» îl am şi E u , că ci a ce e a şi fire e s te
şi acelaşi «cuvânt»77 al F iin ţei Tatălui şi Fiu lu i. A şad ar, «îl ştiu» p e T a tă l,
pentru că [întrucât] «cuvântul» Fiinţei Lui «îl păzesc» n e sch im b a t78" . Şi,
acest fel de grăim 79 este ob işn u ită la Scrip tu ră, p re cu m e şi aceea ce z ic e :
„D ă-n e nouă ajutor d in n e c a z şi deşartă este mântuirea omului [d e la
om 80] " (Psalm 5 9,12). C ăci aici, aceasta p ărticică d e cu v â n t „şi", este p u s ă

75 „D om nului D u m nezeulu i vostru să-I urmaţi ş i d e El să v ă tem eţi; să p ăziţi p o ru n c ile

Lui ş i glasul Lui să-l ascultaţi; Lui să -l slu jiţi şi de El să vă lip iţ i" (D euteronom 13 ,4 ).
76 C are po ru n ci, în fapt, sunt, d eopotrivă, ale Tatălui şi F iu lu i şi S fâ n tu lu i D u h.
77 Adică P ersoanele Sfintei Treim i sunt d e o Fiinţă.
73A dică firea d um nezeiască a răm as deplină, n estrăm u tată, n e p refă cu tă , prin u n ir e a
săvârşită cu firea om enească în Persoana M ântu itoru lu i.
79 Sfântul T eofilact se referă la con jun cţia „ ş i" din: „ C i î l ş tiu p e E l ş i c u v â n tu l L u i
p ă z e sc".
80 „D ă-ne n o u ă aju to r, ca să n e sco ţi d in n ecaz, că d e ş a rtă e s te iz b ă v ire a d e la o m "
(Psalm 5 9 ,1 2 ).
234 Capitolul 8 SFANŢUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

în lo c d e „pentru c ă ", întrucât, ceea ce se zice este întru acest fel: „Dă-rte
n o u ă ajutor, pentru că deşartă este mântuirea de la o m ". Tot aşa şi aici: „îl
ştiu p e El ş i cu v ân tu l Lui p ă z esc", căci acest „ ş i", în loc d e „pentru că"
este p u s, căci zice [D om nul]: „Pentru că «cu v ân tu l Lui îl p ă z esc» ".

8, 56-59: Avraam , părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua M ea şi a

v ăzu t-o81 şi s-a bucurat. (57) D eci au zis iudeii către El: în că nu ai cincizeci
d e an i şi l-ai văzut pe Avraam? (58) lisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic
vouă: Eu su n t m ai în ain te de a fi fost Avraam82. (59) D eci au luat pietre ca să
aru nce asu pra Lui. D a r lisu s S-a ferit83 şi a ieşit din tem plu şi, trecând prin
m ijlo c u l lor, S -a d u s 81. rS,56)Facerel5,6;22,16/Iovl9,27/LucalO,24ifEvreill,13i'S,5ajIi!şire3,:U;
Isaia 43,13 /loan 1 ,1-2,15,30; 17, S, 24 1 Coloseni 1,171Apocalipsa 1,8 <8,59) Luca 4,30 / loan 10,31; 11,8
A ici, arată [D om nul] că este mai m are.decât Avraam ; şi, fiindcă aceia
Ii sp u n e a u Lui: „A u d oară e şti Tu m ai m are d e câ t p ă rin te le nostru
A v ra a m ?" (loan 8 ,5 3 ), El zice, aici: „Cu adevărat, într-atâta su n t m ai mare,
în c â t acela «a fo st b u cu ro s să vadă ziua M ea», adică aceasta îi era dorită
şi p o ftită şi d e b u cu rie pricinuitoare, fiindcă, n egreşit [neîndoios], şi cu
ad ev ărat sp re facerea de bine, avea să fie, ca una care nu era «zi» a vreunuia
m ic şi d e rând, ci a U nuia m are".
Iar „ z i" o n u m eşte pe cea a Crucii, căci p e aceasta, m ai în ain te a preîn-
c h ip u it-o A vraam întru aducerea lui Isaac şi întru jertfa b erbecu lu i (Facere
22, 1-14). C ăci, p recu m acela [purta] „ le m n e le " (Facere 22, 6-7), aşa şi
D o m n u l, C rucea a pu rtat-o (loan 19,17); şi p recu m Isaac a fost lăsat, şi s-a
je rtfit „ b e rb e c u l" (Facere 22,13), aşa şi D um nezeu, fără d e patim ă a rămas,
în s ă d u p ă om en ire85 şi cu trup ul a pătim it [D om nul H ristos[. P e această
„ z i" a C ru cii v ăzând u -o Avraam , „s-a b u cu ra t", fiind că avea să se facă
m â n tu ire a toată lu m e a
în s ă , to to d ată, [D om nu l] îi arată pe d â n şii aici că su n t stră in i de
A vraam , fiindcă d e cele care acela „se bu cu ra", aceştia turbează [se întărâtăj
şi s e tu rb u ră, şi arată că, n u fără de voie, v in e la P atim ă, d e v rem e ce-1

Ώ [1805] însă cu m „a v ăzu t-o "? Cunoscând m ai dinainte taina Răstignirii lui Hristos,
p o ftea să v adă ziua Lui şi „a v ăzu t-o " p e ea. umbros, m ai înainte însem nată şi preînchipuită
în ziua în tru care l-a ad us pe fiul său, Isaac, spre jertfă (Facere 2 2 ,1 -1 4 ). C ăci a cunoscut că
aşa, p recu m el, pe fiul său cel iubit nu l-a cruţat p entru D um nezeu, tot asem enea, nici
D u m n ezeu nu va cruţa p e Fiul Său Cel iubit (loan 3 , 16), pentru om (după Zigaben).
K în ediţia de la 1805, versetul este: „Şi le-a zis lo r lis u s : A m in , am in z ic v o u ă, mai
în a in te d e a se face A vraam , Eu su n t".
“ în ed iţia de la 1805, în loc d e „S -a fe rit", se g ăse şte „S-a a scu n s".
81 în ediţia de la 1805, în loc d e „trecând p rin m ijlo cu l lo r, S -a d u s ", se găseşte
„ m e rg â n d p rin m ijlo cu l lo r, şi a trecut aşa".
65 A d ică după firea om enească.
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA lOAN Capitolul 8 235

laudă pe cel care s-a b u cu rat de Cruce [pe Avraam] - căci P atim a aceasta,
• precum s-a zis, este m ântu ire a toată lumea.
; Iar alţii înţeleg prin „zi" toata vremea Venirii lu i H ristos [în trup], pe care
Avraam, m ai înainte „văzându-o, s-a bucurat", căci dintru el şi din săm ânţa
lui se va ridica M ântuitorul (Facere 22,18). Şi, poate, n u n u m ai „A vraam s-a
bucurat", ci toţi, precum David zice: „Aceasta este z iu a carea a făcu t-o
Dom nul, să ne bucurăm şi să ne veselim în tr-în sa" (Psalm 117, 24).
Şi El, unele ca acestea grăia, însă ei, neputând să aju n g ă la în ălţim ea
cuvintelor, nu su feră [îndură86] să întrebe şi să în v eţe care este „ z iu a " p e
care „A vraam a v ă z u t-o ", ci, m ai vârtos, îşi b at jo c d e D o m n u l, ca şi cum
[El] a r grăi nişte cu v in te nebun eşti. C ăci, ei îi zic: „ în c ă n u a i c in c iz e c i de
ani şi l-a i văzut p e A v raam ?" Iar aceasta au spu s-o ei, so co tin d că D o m n u l
este aproape de cin cizeci de ani, m ăcar că atu n ci, era ca p e la treizeci şi
trei. Dar, pentru care pricină nu a zis: „încă n u ai p a tru z eci d e a n i" , ci:
„cin ciz e ci"? De p risos este o întrebare ca aceasta; că, aşa, d e rân d [sim plu ],
le-a v en it lor şi au p o m en it de „cin ciz eci d e a n i" . în s ă sp u n u n ii că
pom enesc [iudeii] astfel, deoarece anul al jin cizecilea era cin stit de d ân şii
ca anul „ ju b ile u " (Levitic 25,12), întru care şi robii îi slo b o zeau , şi m o şiile
cum părate le lăsau, şi le făceau pe toate celelalte câ te erau sp re cin ste 87.
Iar D om nul ce zice? „M ai în a in te de a se fa ce A v raam , E u s u n t" .
Vezi, nu a zis: „m ai înain te de a se face Avraam, a m fo s t" , ci „ s u n t" , căci
acest cu v ân t „ su n t" îi este mai adevărat [potrivit] lu i D u m n ez eu - ca unul
care are înţeles de a fi totdeauna şi pururea - p re cu m şi T atăl Său , în
Scriptura cea Veche, pe acesta îl u nelteşte [foloseşte, în tre b u in ţe a z ă ]: „Eu
su n t C e l C e s u n t" (Ieşire 3, 14). Iar Ia A vraam , cu cu v iin ţă a zis: „a se
fa c e ", ca unul care era stricăcios, căci ceea ce s-a fă cu t se şi strică. Ia r cu v ân ­
tul acesta, „ su n t", are înţeles de neîm părtăşire d e toată stricăciu n ea şi dum ­
nezeiască pururea-vecuire. Pentru aceasta şi ei [iu d eii], so co tin d că h u lito r

86 A d ică, nu p ot să se sm erească înaintea M ântu ito ru lu i, re cu n o scâ n d u -se că n u

sunt iscu siţi în Scripturi şi nici ştiutori ai Legii şi ai celo r p rooroceşti.
87 „ S ă n u m eri ap o i şa p te a n i de o d ih n ă, adică de şap te o ri c â te ş a p te a n i, c a să ai în
cei d e şap te ori câte şa p te an i, patru zeci ş i nou ă de an i. (9) Ş i s ă trâ m b iţe z i cu trâ m b iţa
in lu n a a şap tea, în z iu a a zecea a lu n ii; în ziua cu răţirii să trâ m b iţe z i cu trâ m b iţa în
toată ţara voastră. (10) S ă s fin ţiţi an u l al cin cîzecilea ş i să s e v e ste a s c ă s lo b o z e n ie p e
păm ântul vostru p en tru to ţi lo cu ito rii lu i. S ă vă fie acesta a n d e s lo b o z e n ie , ca să se
întoarcă fiecare la m o şia sa; fiecare să se întoarcă la o g o ru l său . (11) A n u l a l c in c îz e c ile a
să vă fie an de s lo b o z e n ie : să nu sem ăn aţi, n ici să sece ra ţi c e e a ce v a creşte, d e la s in e
pe p ăm ânt, şi să nu c u le g e ţi p o am a d e p e v iţele netăiate, (12) că a cesta e ju b ile u ; s fâ n t
să fie p en tru v o i; ro a d e le d e p e o gor să le m âncaţi. (13) în a n u l ju b ile u s ă s e în to a rcă
fiecare la m oşia s a " (L evitic 25, 8-13).
236 Capitolul 8 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

e s te g raiu l [M ân tu ito ru lu i] - c ă c i n u m ai Iui D u m n ezeu I se cuvine - „au

lu a t p ietre ca să aru n ce asupra L u i". Iar El iarăşi Se „ascu nd e", pituIându-Se
[ferin d u -Se], ca, n u m ai înain te d e vrem e, să m oară. Ş i, oare, cum Se „as­
c u n d e " ? N u în v reu n ungher al tem plu lu i vârân d u -Se, n ici în vreo căs­
cio a ră [firid ă, p ortic] scăpând , sau d u p ă v reu n zid ori stâlp dându-Se, ci
cu p u tere d u m n ezeiască făcându-Se p e Sine nevăzut de cei care II pândeau,
m ă ca r că, „ p rin m ijlo c u l lo r" a ieşit. „Şi a trecu t a ş a ", ad ică s-a dus aşa,
d e rân d [sim p lu ], în tru acel c ea s şi fără de n ici o ispravă.
Ş i v ezi cu m E l, pe toate a le S a le le-a p lin it, căci din d estu l i-a învăţat
pe ei şi d esp re S in e şi d esp re Tatăl; şi n ea m u l cel cu ad ev ărat b u n şi
slo b o z en ia cea d in tru păcate le-a arătat, şi cu m că robie urâtă este numai
cea a p ă ca tu lu i, şi, în scurt z icâ n d , nim ic din cele cu v iin cioase n u le-a
lă sa t [D o m n u l], Iar ei ll şi îm proaşcă p e El cu pietre88. P en tru aceasta, îi şi
lasă p e ei, ca p e cei care nu m ai p rim eau îndreptare. Şi în seam n ă că aceştia
care II îm p ro şca u cu p ietre pe E l erau aceia care a zis E v an g h elistu l că „au
c r e z u t" în tr-în s u l (loan 8, 30). A şad ar, cred in ţa lor n u era cred inţă, ci
o a reca re v rem eln ică şi rece p lecare [aplecare], către cele care se grăiau de
H risto s.

** A dică L -ar fi şi o m o râ t p e D o m n u l, d acă El nu S -a r fi făcut nevăzut.

 237

1 ‘ l> şt
i'

C apitolul 9
Vindecarea orbului din naştere,
•i în zi de sâmbătă1 . ,
■ \ .V

9,1-3“: Ş i trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. (2) Ş i u cenicii Lui
L-au întrebat, zicând: învăţătorule, cine a păcătuit2; acesta sau părin ţii lu i, d e
s-a născut orb? (3) Iisu s a răspuns: N ici el n-a păcătuit, n ici părin ţii lu i3
(9,2) loan 9,34 Î9 ,3) loan 11,4
Iese D om nul din tem plu, m eşteşu g in d [u rz in d , lu crâ n d ] o arecare
potolire m âniei iudeilor şi spre tăm ăduirea orb u lu i Se în to arce [înd reaptă],
prin sem n u l [m inunea] acesta asprim ea şi n ep lecarea lo r d o m o lin d u -o ,
m ăcar că ei cu n im ic n u se foloseau . în că, totod ată, le şi arată lo r că n u în
zadar, nici fălindu-Se, a zis aceasta: „M ai în a in te d e a se fa c e A vraam , E u
s u n t"4 (loan 8,58). C ăci, iată El face m inune p e care n im e n i n icio d a tă n u a
făcut-o m ai înainte, căci chiar de a deschis cin ev a o ch ii v re u n u i orb , în să
nu orb din naştere (Tobit 11,7-15). A rătat este, aşadar, cu m că A cela C a re e
D um nezeu şi este m ai înainte d e Avraam , face aceasta, [m in u n e] care d in
veac în că nu s-a făcu t (Ieşire 4,11-12).
Şi într-adins a venit El la cel orb şi nu acela la D ân su l. P en tru aceasta, şi
ucenicii, v ăzân d u -L p e El că p riv e şte cu lu a re a m in te la c e l o rb , îl în tre a ­
bă: „ C in e a greşit, acesta sau p ă rin ţii lu i, de s-a n ă scu t o r b ? " Ş i se v ed e în ­
trebarea că este cu greşeală [greşelnică], căci, cu m ar fi p u tu t să „g reşească
[p ăcătuiască]" acesta, m ai înain te de a se naşte? C ăci, cu ad ev ărat, n u au
prim it Apostolii bârfelile elinilor, anum e că su fletu l m a i în ain te d e a fi în
trup, păcătuieşte petrecând [vieţuind, fiind] în tr-o altă lu m e, ap oi, dup ă
aceea, ca şi cu o m uncă [caznă] oarecare este p ed ep sit cu această p og orâre
în trup . Căci, fiind pescari, n ici că au auzit ei ceva d e acest fel, p en tru că
acestea erau dogm e [învăţături] ale filozofilor. S e v ed e, aşadar, că întreb area
este fără de socoteală, însă n u şi pentru cel care ia am in te.

1 în ediţia de la 1805, titlul cap ito lu lu i este: „Pentru o rb u l cel d in n a ştere”.

2 în ediţia de la 1805, în loc de „în v ăţăto ru le , c in e a p ă c ă tu it", s e g ăseşte „ R a b i,
cin e a g re şit".
3 î n ediţia de la 1805, în Ioc d e „N ici el n -a p ăcătu it, n ic i p ă r in ţii l u i " , se g ăse şte
„N ici a cesta nu a g reşit, n ic i p ă rin ţii lu i, de s-a n ă scu t o r b " .
4 A dică: „Eu su n t m a i în a in te d e a f i fo st A vraam " (loan 8 ,5 8 ).
238 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

C ă ci, în v a ţă -te : A p ostolii, auzindu-L pe H ristos zicând către slăbă­

n o g u l: „ I a t ă că t e - a i f ă c u t s ă n ă to s ; de a cu m să n u m a i g r e ş e ş ti
[p ă c ă tu ie ş tî], ca să n u -ţi fie ţie ceva m ai rău " (loan 5 ,1 4 ), după ce l-au
v ă z u t p e orb , n u se pricep [dum iresc] şi întreabă, ca şi cu m ar fi zis unele
ca a cestea : „Fie că acela pentru păcate s-a slăbănogii, însă pentru acesta ce
v ei z ice? El «a g re şit» ? Insă n u este cu putinţă a spune asta, fiindcă din
n a ştere e s te el orb. A şadar, părinţii lui [au păcătuit]? D ar n ici aceasta [nu
este], că ci fiu p en tru tată nu este m uncit [căznit, ch in u it]". D eci, nu atâta
în tre b â n d , cât n ep ricep ân d u -se [nedum irindu-se], grăiesc ei acestea. Iar
D o m n u l, d ez leg â n d n epriceperea [nedum erirea] lor, zice: „«N ici acesta
n u a g re ş it» - căci cu m ar fi p u tu t greşi mai înain te de a se naşte? - «nici
p ă r in ţii Iu i» " . Şi [D om nul] n u a zis aceasta ca să-i arate pe ei [pe părinţii
o rb u lu i] fă ră d e p ăca te, căci n u aşa, de rând [sim plu], a zis: „N u au greşit
p ă rin ţii", c i a ad ău g at: „de s-a n ăscu t o rb ". C ăci au greşit părinţii lui, însă
n u d e aco lo este orbirea acestu i orb. Pentru că n u este cu dreptate a pune
p ă c a te le p ă rin ţilo r peste fiii cei ce nu au făcut n ici o nedreptate. Şi aceasta
D u m n ez eu o în v a ţă prin Iezech iil, zicând aşa: „N u va m ai fi p ild a aceasta
care se z ic e : P ă rin ţii au m ân cat aguridă şi d in ţii fiilo r s-au stre p e z it"5
(Iezechiil 18, 2-3). L eg iu ieşte în că şi prin M oise: „N u v a m u ri tată pentru
f i u " 6 (D euteronom 2 4 , 16).
A şad ar, cu m este scris7: „C are dau [pedepsesc] păcatele p ărin ţilo r pe
fe c io ri p â n ă la al tre ile a ş i al patru lea n eam "? (Ieşire 2 0 , 5; Deuteronom 5,9)
M ai în tâ i, este cu pu tinţă a zice că nu este de obşte această hotărâre, nici nu
s-a zis p en tru toţi, ci num ai pentru cei care au ieşit din Egipt. A poi socoteşte
şi în ţelesu l [noim a] hotărârii, căci nu zice aceasta, anum e că pentru cele ce
au g re şit p ă rin ţii se m u n cesc feciorii [se pedepsesc fii], ci că „păcatele
p ă r in ţilo r " , ad ică m u n cile [caznele, pedepsele] cele pentru păcate se vor da
şi fiilor lor, ca acelora care pe cele asem enea le-au greşit. Căci, ca să nu soco­

5 în e d iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem: „Pentru ce sp u n eţi v o i în ţara lu i Israil
p ild a a c e a s ta ş i z ic e ţi: P ă rin ţii au m ân cat aguridă şi c o p iilo r li s-au stre p e z it d in ţii? (3)
P re cu m e s te a d e v ă ra t că E u su n t v iu , zice D om n ul D u m n ezeu , tot aşa e ste d e adevărat
că p e v iito r n u s e v a m a i g ră i p ild a aceasta lu i Isra il" (iezechiil 18,2-3).
‘ în e d iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „P ărinţii s ă n u fie p ed ep siţi cu m oartea
p e n tru v in a c o p iilo r ş i n ic i c o p iii să n u fie ped ep siţi cu m o artea p en tru v in a p ărin ţilor;
c i fie c a re să fie p e d e p s it cu m o artea pentru păcatul său "(D euteronom 2 4 ,1 6 ).
7 „ S ă n u -ţi fa c i c h ip c io p lit ş i n ic i un fe l d e asem ănare a n ici u n u i lu cru d in câte
s u n t în cer, s u s , ş i d in câte su n t p e p ăm ânt, jo s , şi din câte su n t în ap ele d e su b păm ânt!
S ă n u te în c h i n i lo r , n ic i să le s lu je ş t i, că E u, D o m n u l D u m n e z e u l tă u , su n t un
D u m n e z e u z e lo s , c a re p e d e p se s c p e cop ii pentru v in a p ă rin ţilo r ce M ă u răsc p e M in e ,
p â n ă la a l tr e ile a ş i a l p a tru le a n e a m " (Ieşire 2 0 ,4 -5 ; D euteronom 5, 9-10).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 9 239

tească cei care au ieşit d in Egipt căci ch iar dacă m ai rele d ecât p ărin ţii lor
vor greşi, n u cu aceleaşi [pedepse] se vor m unci [căzni], zice: „N u v a fi aşa,
ci păcatele părinţilor, adică certările [ce li se cuvin lor] şi p este voi v o r veni,
pentru că n u v-aţi făcut m ai buni, ci pe aceleaşi, o ri şi m ai rele aţi g reşit".
Iar d acă d e m ulte ori vezi şi prunci răpindu-se [din v iaţa aceasta], ca şi
cum pentru pedepsirea părinţilor, să ştii însă că pen tru iu b irea d e oam eni,
Dum nezeu m ai înainte îi răpeşte pe ei din viaţă, ca nu cum va, trăin d , să se
facă m ai răi d ecât părinţii, şi spre răul sufletelor lo r sau şi al altor m ultora să
vieţuiască. Dar, acestea adâncul dum nezeieştilor ju d ecăţi întru sin e le-a
ascuns, iar noi, către cele care urm ează de aici înainte, să p u rced em .

9 , 3 h-5: C i ca să se arate în e l8 lu crările lui D u m n e z e u . (4) T re b u ie să

fac9, p â n ă este z iu ă , lu c ră rile 10 C elu i ce M -a trim is p e M in e ; că v in e
noaptea11, cân d n im e n i n u poate să lucreze. (5) A tât cât su n t în lu m e.
Lum ină a lu m ii su n t. ( 9 ,3 1 lo a n 1 1 , 4 ( 9 ,4 ,1 l o a n 4 , 3 4 ; 5 , 1 7 ; 1 1 , 9 ; 1 2 ,3 5
(9, 5; I s a i a 4 2 , 6 / L u c a 2, 3 2 t lo a n 1 ,4 - 5 ; 8 , 1 2 ; 1 2 , 3 5 , 4 6 / F a p t e l e A p o s t o l i l o r 1 3 , 4 7

Iată ia ră şi altă n ed u m erire, căci ar fi în treb a t cin ev a: „C u m a zis

[Domnul] aceasta: «ca să se arate lu cru rile lu i D u m n e z e u » , că ci om u l
[orb] a p ă tim it n ed rep tate fiind lipsit d e lum ină [v ed ere]? D ar, n u era cu
putinţă ca, în tr-u n a lt ch ip [fel], «să s e arate» a cestea [«lucrurile lui
D u m n ez eu » ]?" Şi, cu care n ed rep tate ai fost n ed rep tăţit, o, o m u le?12 „D e
lumină [vedere] lip sin d u -m ă ". Şi ce vătăm are este d in tru a fi lip sit de
lum ina cea sim ţită? C ăci, d im potrivă, m ai v ârtos [cu p risosin ţă] i s-a făcut
bine, fiin d că d im p reu n ă cu ved erea cea tru p ească s-a lu m in a t ş i Ia ochii
sufletului, şi, astfel, sp re b in e i s-a întâm plat [i-a fost] lui orbirea, fiind că
prin vin d ecare L-a cu n oscu t pe „So arele D re p tă ţii"13 C el ad ev ărat (M aieahi
3 , 20). D e ci, nu a fo st n ed rep tăţit orbul, ci facere d e b in e a p rim it.

s în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ în e l" , se găseşte „ în tru e l" .

9 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „T rebu ie să fa c ", se g ăse şte „ M ie M i S e c a d e să
lucrez".
,u în e d iţia d e la 1805, în versetele 3-4, în Ioc de „ lu c ră rile ", se g ăse şte „ lu c ru r ile ".
11 A ici S fân tu l G rig o rie S in aitu l n e înv aţă astfel: „«N o ap tea» c a re v in e e ste , după
cuvântul D o m n u lu i, în crem en irea totală a întunericului v iito r sau în a lt ch ip A n tih ristu l
care este şi se n u m eşte no ap te şi întu neric; sau iarăşi, în în ţe le s m o ral, este nep ăsarea
continuă care, c a o n oapte fără lună, scufundă sufletul în so m n u l nesim ţirii. C ăci, p recum
noaptea face p e toţi să d oarm ă şi este chipul m orţii, prin am o rţirea ce o ad u ce, aşa n oaptea
în tunericului viitor îi face p c păcătoşi m orţi şi nesim ţitori prin am eţeala d u rerilo r" (Filocalia
rom ânească, C apete d u p ă acrostih, cap 39, voi. 7, ed. H u m anitas, B u cu reşti, 1999, p. 108).
12 în ch ip retoric, Sfân tu l Teofilact răspunde ned um eririi, p u n ân d în treb area d irect
celui tăm ăd u it, ca prin în să şi cu v in tele orbului să fie d eslu şită ned um erirea.
13 Vezi şi nota de la loa n 3, 31-34.
240 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A poi şi aceasta să ştii, tot cel care cerci [cercetezi, ch ib zu ieşti] cele
dum nezeieşti, că această părticică de cuvânt - „ca" - în Scriptură în multe
locuri n u e pusă, ca să arate pricina [tem eiul, cauza], ci întâm p larea [după
cu m s-a întâm plat], precum este cea de la D avid: „Ca sa Te în d rep tezi întru
cu v in tele Tale"14 (Psalm 50, 5). Căci, nu pen tru aceasta a greşit D avid, ca
D u m n e z e u să se „ în d r e p te z e " , ci d in tru în tâ m p la re [d u p ă cu m s-a
întâm plat] greşind el, a urm at de aici a se „în d rep ta" D u m nezeu . C ăci dacă
D u m n ezeu i-a dat lu i atâtea, câte nu era vrednic să le prim ească, iar el a
călcat porunca lui D um nezeu şi ucidere a făcu t peste p reacu rv ie (2 Regi 11,
14-17, 27) şi împărăţia rău o a iconom isit, spre lepădarea d e D um nezeu, ce
altceva urm ează d intru cele întâm plate? C u adevărat, num ai aceasta: ca
D um nezeu, „ ju d ecân d u -Se" şi vorbind cu David, să se „în d rep tez e" şi
„ b iru ito r" să Se arate, fiind osândit îm păratul (Psalm 50,5). C ăci, de C el de
la C are luase el îm părăţia, de ale Aceluia legi s-a lepădat, pen tru însăşi
aceasta, anum e că era îm părat. Pentru că, de ar fi fost om de rând [simplu],
n -ar fi putut ca acele două răutăţi [uciderea şi preacurvia] să le facă aşa de
lesne. Vezi că aceasta, anum e: „Ca să Te în d re p te z i", n u este p u să spre a
arăta pricina [temeiul, cauza], ci întâm plarea [după cu m s-a întâm plat]? Şi
nenum ărate [pilde, exem ple] de acest fel v ei afla şi la A p osto lu l [Pavel],
precum şi în Epistola cea către Romani. C ăd , „cele cunoscute a le lu i D um nezeu
su n t ad everite între e lin i, ca să fie ei fără de ră sp u n s"15 (Romani 1,20), mă­
car că nu pentru aceasta a d at Dum nezeu elinilor cunoştinţa, „ca să fie ei
fără d e răsp u n s" cân d greşesc, pentru că El a dat-o ca ei să n u greşească;
apoi, fiindcă au greşit, după cele ce s-au întâm plat, li s-a făcu t lor cunoştinţa
spre „a f i fără de ră sp u n s" [îndreptăţire, apărare]. Şi iarăşi: „L egea a intrat
ca să înm u lţească g re şe a la " (Romani 5,20), m ăcar că n u pentru aceasta s-a
d at, d , ca m ai m ult să se oprească păcatul. Dar, fiindcă nu au v rut să-l
oprească pe acesta cei care au prim it Legea, spre înm u lţirea păcatului Ii s-a
făcu t lor L eg ea Pentru că lo r li s-a socotit m ai mult şi m ai m are păcatul,
p en tru că şi Legea având u -o păcătuiau.
A şad ar şi aici, aceasta ce zice: „Ca să se arate lu cru rile lu i D u m n ezeu ",
n u este pusă ca să arate pricina [tem eiul, cauza], ci întâm plarea [după cum

14 în ediţia 1988 a B ibliei, avem : „Ţ ie u n u ia a m g re şit ş i rău în a in te a Ta am făcut,

aşa în c â t d rep t eşti Tu în tru c u v in te le Tale ş i b iru ito r cân d v ei ju d e c a T u " (P salm 5 0 ,5 ).
15 „ C e le nevăzute a le L u i s e văd de la facerea lu m ii, în ţe le g â n d u -s e d in făp tu ri,
ad ică v e şn ic a Lui p u tere ş i D u m n e ze ire , aşa ca e i să fie fără cu v â n t d e ap ărare, (21)
p e n tru că, cunoscând p e D u m n ezeu , nu L-au s lă v it ca p e D u m n e z e u , n ic i n u I-au
in u lţă m ii, c i s-au rătăcit î n gân d u rile lo r ş i in im a lo r cea n e s o c o tită s-a în tu n e ca t"
(R om an i 1 ,20-21).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 9 241

s-a întâm p lat], căci d in vindecarea orbului a u rm at a fi slăv it D u m n ezeu .

Căci, p re cu m de m u lte ori, u n oarecare ziditor al u n e i casei a isp răv it o
parte a e i, iar cealaltă a lăsat-o neisprăvită, ca dacă, oarecân d , cin ev a nu-1 va
crede p e dânsul că e l este cel care a zidit partea dintâi a casei, prin a zidi şi
cealaltă parte ce este neisprăvită să poată să arate că el este m eşteru l şi al
părţii care s-a zidit m a i înainte, aşa şi Iisus, D um nezeul n ostru, m ăd u larele
cele vătăm ate vindecându-le şi aşezându-le întru [rânduiala, starea] cea după
fire, arată că El este Făcătorul şi al celorlalte m ădulare. Ş i, zicând: „C a să se
arate sla v a [lu cru rile] lu i D u m n ez eu "16 pentru Sin e în su şi grăieşte, nu
pentru Tatăl, căci slava Aceluia arătată era, iar a Sa treb u ia să se arate - şi
cum că E l este C ei C are dintru început l-a făcut pe om . Ş i, cu ad ev ărat, nu
mică sla v ă este aceasta, adică a se arăta că A cesta C are acu m S-a arătat O m ,
l-a zidit în tru început pe om, ca Acela Care este D um nezeu, Şi cum că pen tru
Sine în su şi spune aceasta, ascultă-lepe cele care u rm ează, căci grăieşte apoi:
„M ie M i S e cade să lucrez lu cru rile C elu i C e M -a trim is ". Zice: „M ie M i
se cade să M ă arăt p e Mine însum i şi să fac lucruri care p o t să d ov ed ească
[arate] că le fac pe aceleaşi pe care şi Tatăl le face". Vezi că n u a zis: „A cel fel
de lucruri M i Se cad e şi M ie să lucrez, în ce fel face T a tă l", ci zice: „înseşi
acelea p e care le face Tatăl; căci «M i Se cade M ie să lu crez» înseşi «lu cru rile»
acelea p e care le face «C el C e M -a trim is». Iar acestea M i S e cade M ie să le
lucrez « p â n ă este z iu ă » , adică până stă [răm âne, dăinu ieşte] v iaţa aceasta
de acum şi p ot să cread ă întru M ine oam enii. Fiindcă « v in e n o a p tea , când
nim en i n u poate să lucreze», adică să creadă", căci „lucru [lu crare]" credinţa
o num eşte. în veacul cel ce v a să fie, nim eni n u poate să creadă. Ş i „ z iu ă "
(lom 9, 4) este viaţa aceasta d e acum, pentru că pu tem să lu crăm c a ziu a -
măcar că Pavel o n u m eşte pe aceasta „n oap te"17 (Romani 13,12), atât p en tru
că n u se ştiu [cunosc] aici cei care ori bunătate, ori rău tate lu crează, cât şi
dintru asem ănarea [com pararea] ei cu lum ina ce v a să strălu cească peste
drepţi - iar „ n o a p te" (loan 9 ,4 ) ceea ce v a să fie, p en tru că acolo n im en i n u
poate să lucreze - m ăcar că Pavel „ziuă" o num eşte p e aceasta (Rom ani 13,
12), d in pricin a arătării lum inii drepţilor şi descoperirii lu cru rilo r p e care
fiecare le-a făcut în viaţă. D rept aceea, în veacul ce v a să fie credinţă n u este,
ci şi d e v o ie , şi fără d e voie, v or asculta [toţi se v o r su p u ne] (Filipeni 2,9-11).

111 L u cru rile lui D u m n ezeu su nt slava Lui. Vezi şi loan 1 1 ,4.
17 „ N o ap tea e p e sfâ rşite ; ziu a este aproape. S ă le p ăd ăm d a r lu c ru rile în tu n e ric u lu i
şi să ne îm b ră că m c u a rm e le lu m in ii. (13) S ă u m b lăm c u v iin c io s , ca ziu a: n u în o sp eţe
ş i în b e ţ ii, n u în d e s frâ n ă ri ş i în fap te d e ru şin e , n u în c e a rtă ş i în p iz m ă ; (14) ci
îm b răcaţi-v ă în D o m n u l Iis u s H ris to s ş i g rija de tru p s ă n u o fa c e ţi sp re p o ft e " (R om an i
1 3 ,12-14).
242 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ A şa d a r « a tâ t cât s u n t în lu m e, L u m in ă a lu m ii su n t», căci prin

în v ă ţă tu ră şi [prin] arătarea m inunilor lu m inez su fletele. Pentru aceasta,
« M i S e cad e M ie » şi acu m să lum inez sufletele m ultora, prin a-1 vindeca
p e o rb şi a-i lu m in a lu i lu m in ile ochilor. C ăci, d e vrem e ce «L u m in ă sunt»,
M i S e cad e M ie şi sim ţitor, şi duhovniceşte să lu m in ez".

9, 6-7: A c e ste a z icâ n d , a scu ip at jo s şi a fă cu t tin ă din scu ipat, şi a

u n s cu tin ă o c h ii o rb u lu i18. (7) Ş i i-a zis: M erg i de te sp a lă în scăldătoarea
S ilo a m u lu i (care se tâ lc u ie şte : trim is). D e ci s-a dus şi s-a spălat şi a venit
văzând. (9, 6) Isaia 35,5/ Maieu 7,33; 8,23 /loan 9,11; t l , 37 (9, 714 Regi 5,10-14 /Neemia 3,13
„ A cestea z ic â n d " Iisu s, n-a stătut [nu S-a oprit] num ai la graiuri, ci şi
lu crul l-a adăugit, căci „a scu ip at jo s " şi, făcând tină, „a u n s ochii orbului",
a ră tâ n d prin „ tin ă " că El este C el Care şi pe A dam , din tină l-a făcut19.
C ă ci a zice că „Eu su n t C el C are l-am făcut p e A d a m ", [lucru] greu [de
p rim it] li se p ărea ascu ltătorilor, însă prin lucru [lucrare] arătându-se
[a d ev erin d u -se] aceasta, n u li se m ai arăta [lucrul] îm potrivă [de neprimit].
P e n tru aceasta, a şi făcu t d in „ tin ă " ochii, dup ă chipu l [felul] acela al zidi­
rii [facerii], cu care şi pe A d am l-a zidit (Facere 1, 26-27). Şi nu num ai a
fo rm ă lu it [alcătu it] och ii şi n ici num ai i-a d esch is, ci şi a vedea le-a dăruit,
care este sem n că şi sufletul El l-a insuflat în A dam . Căci, nelucrând sufletul,
m ă ca r şi în treg de ar fi och iu l, nu va putea v ed ea vreodată.
Iar „ sc u ip a t" u n elteşte [foloseşte, întrebuinţează] la vedere, ca - de
v rem e ce av ea să-l trim ită pe el la Siloam - să nu fie socotită m inunea a fi
d in tru ap a izvoru lu i, ci să cunoaştem că puterea ceea ce a ieşit din gura Lui,
a ceea şi a form ălu it [alcătuiţi Şi a deschis ochii lui; pentru aceasta „a scuipat
jo s " şi d in gură [din puterea gurii Sale] „a făcut tină". Apoi, ca să n u socoteşti
că m in u n ea a fo st a păm ântului, porunceşte orbului să se „sp e le", ca să
lep ed e cu ad ev ărat tin a Ia r unii zic că tina n u a căzut, ci s-a făcut ochi.
Ş i îi p o ru n ceşte lu i să m eargă la „Siloam". M ai în tâi pen tru ca să
c u n o a şte m cred in ţa orbului şi cât era de ascultător, căci n u a gândit: „Dacă,
cu ad ev ă ra t, tina şi scu ip a tu l su n t cele care îm i dau [dăruiesc, refac] mie
o c h ii, ce treb u in ţă a m de Siloam , ori de a m ă sp ă la ?", ci L -a ascu ltat pe Cel
C a re îi poruncea. Ia r ap oi, şi ca să astu pe gura n em ulţăm itorilor iudei,
c ă c i treb u ia să -l fi v ă z u t m ulţi p e orb m ânjit cu tina la ochi şi să fi luat
a m in te la el cu d e-a d in su l, încât să nu poată zice ei pe urm ă: „A cesta o fi,
n -o fi a c e sta ? " Iar, în al treilea rând, ca să Se arate pe Sin e în su şi că nu este

18 în ediţia d e la 1805, în loc de „a un s cu tin ă o c h ii o rb u lu i", se găseşte „şi a u n s cu

tin ă p e ste o c h ii o rb u lu i" .
19 „ A d a m " în seam n ă în ev reieşte „din lut, păm ânt, tin ă". Vezi şi Facere 2, 7.
 ■ ·'
^LCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN______________Capitolul 9__________ 243

străin [înstrăinat, osebit] de Lege şi d e Scriptura V eche, trim iţându-1 la

Ş ilo a m " (Neemia 3 ,1 5 ; Isaia 8, 6).
D a r pentru ce a ad ău g it E vanghelistu l şi tâlcu irea „ S ilo a m u lu i" ? Ca
sä cu n oşti şi că acolo l-a vin d ecat pe el H ristos şi că „ S ilo a m u l" era chip al
[ui H ristos, C ăci p recu m H ristos este „P iatră" d u h o v n icească (1 Corinteni
10, 4; Efeseni 2, 20), aşa este şi „ S ilo a m " d u h o vn icesc; şi p re cu m p ârâu l
acesta al Siloam u lu i fără d e veste şi cu însp ăim ân tare se arăta cu oarecare
repejune înfricoşată, aşa şi Venirea D om nului - a scu n să [tăin u ită] fiind şi
de în g eri neştiu tă - tot p ăcatu l cu puterea Sa îl în eacă.

9, 8-11: Iar v e c in ii ş i cei ce-1 văzuseră m ai în a in te că era o rb ziceau:

Nu este20 acesta cel ce şedea şi cerşea21? (9) U n ii ziceau : E l este. A lţii ziceau:
: Nu este el, ci seam ăn ă cu e l22. D ar a cela zicea: Eu su n t. (10) D e ci îi ziceau :
Cum ţi s-au d esch is o ch ii? (11) A cela a răspuns: O m u l C are23 se n u m eşte
lisus a făcu t tină şi a u n s o ch ii m ei; şi m i-a z is: M e rg i la scăld ăto area
Siloam u lu i şi te sp ală. D e ci, d ucându-m ă şi sp ălân d u -m ă, am v ăzu t.
(9,11 j Isaia 8 ,6 /loan 9,6-7
V ecinii, sp ăim ân tân d u -se de acea p reaslăvită m in u n e , n u cred eau .
Măcar că m ergerea lu i la Siloam , avându-şi och ii m â n jiţi cu tin ă , pen tru
aceasta s-a făcut, ca m u lţi să-l vadă p e el şi să n u tă g ă d u ia scă p e u rm ă, ca
şi cu m n u l-ar cu n oaşte, dar încă [aceia] n u cred.
Ş i n u aşa de rând [sim plu] însem nează E v a n g h e listu l că era cerşeto r
[orbul], ci ca să arate iu birea de oam eni cea n esp u să a D o m n u lu i, an u m e
că p ân ă şi la cei n eb ă g a ţi în seam ă se pleca, în c â t şi cerşeto rii, cu m ultă
purtare de grijă îi v in d ecă , pentru ca şi noi să n e în v ă ţă m d in tru aceasta să
nu-i d efăim ăm pe cei m ai m ici.
Iar orbu l, de orbirea cea m ai de dinainte n efiin d u -i ru şin e ş i n ici de
norod tem ân d u -se, m ărturiseşte: „E u su n t", p ro p o v ă d u in d u -L p e Făcă­
torul de b in e şi zicând: „«U n O m » oarecare «Ce se n u m e ş te lis u s » " . „ O m "
îl n u m eşte pe D om n u l, fiind că încă nu ştia n im ic d esp re D ân su l, iar ceea
ce a cu n oscu t atu n ci, aceea [şi] m ărturiseşte.
Ş i de u nd e îl cu n o ştea pe El că este lisus? D in tru g răirea [M ân tu ito­
rului] cea către u cen ici. C ăci, fiind că u cenicii îl în treb ase ră p e D om n u l
pentru d ân su l [pentru orb] şi El m ulte a vorbit cu d ân şii - an u m e că „M i
Se cad e M ie să lu c re z lu cru rile C elu i C e M -a tr im is " şi că „ L u m in ă a

20 în ediţia de la 1805, în loc d e „nu e ste ", se găseşte „au n u e s te " .

21 în ediţia de la 1805, în loc de „cerşea", se găseşte „ c e re a ",
22 în ediţia de la 1805, în loc de „Nu e ste e l, ci seam ănă cu e l " , se g ăse şte „ A se m en e a
cu el e ste ".
23 în ediţia de la 1805, în loc d e „O m u l C are", se găseşte „U n O m C e ".
244__________Capitolul 9______________ SFÄNTTUL TEOFiLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lu m ii s u n t" (imn 9, 4-5), iar u nele ca acestea n im en i altu l n u le învăţa

[p rop ov ăd u ia] fără n u m a i sin g u r Iisu s şi aceste graiuri ad eseori le vor­
bea - d intru acestea a cu n oscu t orbul, că an u m e Iisus este.
D eci, cu m că [D om nul] „a făcu t tin ă şi i-a u n s o c h ii" , din pipăire a
cu n o scu t [orbul] şi a sp u s-o [m ărturisit-o], iar cu m că El „a s c u ip a t" nu a
sp u s, căci nu o ştia; p en tru aceasta, ceea ce nu a ştiu t, n ici n u a adăugat,
atâta era de adevărat [nem incinos] om ul.

9,12-16: Zis-au lu i: U nde este Acela? Ş i el a zis: N u ştiu . (13) L-au dus la
fa risei pe cel ce fu sese oarecând orb. (14) Ş i era sâm bătă în ziua în care
Iisu s a făcu t tină şi i-a d eschis ochii. (15) D eci iarăşi îl în treb au şi fariseii
cum a văzut. Iar el le-a zis: T in ă a pus pe o ch ii m ei, şi m -am spălat şi văd.
(16) D eci ziceau unii dintre farisei: Acest om n u este de la D um nezeu, fiindcă
nu ţine sâm băta24. Iar alţii ziceau: Cum poate un o m păcătos să facă asemenea
m in u n i25? Ş i era d ezbin are26 în tre ei. « . m ia.™ 5 ,9 <9 ,1 e> io™ 3 , 2 - 7 , 12 , 43 ; 9 , 33 ; 10 ,»
Fiindcă Domnul, când vindeca şi făcea vreo m inune, obişnuia a Se da în
lături pentru neslavă [neiubirea de slavă], fiind întrebat orbul: „U nde este
A cela ?", zice: „N u ş tiu ", adevărul spunându-1, cu adevărat şi întru aceasta Şi
„l-au d u s" pe el la farisei ca să-l întrebe m ai aspru şi m ai cu de-amănuntul.
Şi însem n ează E v an g h elistu l că „era s â m b ă tă ", ca să arate vicleşugul
lor, căci voiau a ap u ca pricini [a prinde tem eiu ri] îm p otriv a lu i H ristos şi
II în v in u iau [prihăneau] pe El pentru călcarea sâm betei şi cu aceasta se
isp iteau să întunece [um brească) m in u n e a P en tru aceea, n ici nu îl întreabă
pe el: „C um ai v ă z u t? "27 ci: „ C u m ţi-a d e sch is ţie o c h ii? " (loan 9 ,1 7 , 27),
p rin to a te clevetind u -L pe D om n u l că a lucrat sâm băta, silin d u -l ei p e orb
să facă pom enire [să spună] că El a făcut tină sâ m b ă ta
Ia r el, fiindcă v o rb ea către cei care de acu m au ziseră, n ici de num ele
lu i Iisu s n u pom en eşte, nici ce a grăit D om n u l către d ân su l, ci n u m ai că:
„ T in ă a p u s pe o ch ii m e i, şî m -am sp ălat şi v ă d ". C ăci, trebuia să fi auzit
fariseii şi d e Ia cei ca re îl aduseseră pe orb la d ân şii, care, p oate, îl cleveteau
p e D o m n u l şi ziceau : „Iată ce fel de lucruri face Iisus sâ m b ă ta ”.
Şi se cade a v ed ea înd răzneala orbului, cu m şi cu fariseii, fără de sfială
v o rb eşte. C ăci aceia „ l-a u a d u s " pe el ca, d in tru frică, spăim ântându -se,
să tăgăd uiască vindecarea. Iar el, m ai tare strigă: „V ă d !"

- 1In ed iţia de la 1805, în loc d e „ fiin d că n u ţin e s â m b ă ta ", se g ăse şte „că n u păzeşte
s â m b ă ta ".
25 In ed iţia de la 1805, în loc d e „sem n e ca a c e s te a ", se găseşte „ asem en ea m in u n i".
26 în ed iţia de la 1805, în loc d e „d ez b in a re ", se găseşte „îm p ăre ch ere ".
27 A cu m fariseii n u îl întreabă literal aceasta, după cum se poate vedea şi d e la loan
9 ,1 7 , 27.
IV i
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 9 245

Şi „ z icea u u n ii d in tre fa ris e i", d ar nu toţi, ci cei m ai aspri: „ A ce st om

nu este de la D u m n ez eu ", iar alţii ziceau: „C um p o a te u n o m p ă că to s să
facă se m n e [m in u n i] ca acestea ?" Vezi că cei m ai m u lţi d in tru „ se m n e
[m in u n i]" se înm oaie? Iară aceşti farisei erau şi căp eten ii, în să d in sem n u l
acesta se îm blân zesc şi dau cu v ân t de răsp uns p en tru D ân su l, „ şi era
îm p ă rech ere [d ezb in are] în tre e i". A ceastă „ îm p ă rech ere [d e z b in a re ]",
mai în tâ i în tru norod s-a aţâţat [stârnit], căci u n ii ziceau că: „ A m ă g eşte
n o ro d u l", iar alţii că: „N u " (loan 7 , 12). Iar acum şi în tre că p eten ii se aţâţă
[stârneşte] „îm p ărech ere [d ez b in a re]", şi iată m u lţi d in tre farisei, d ez ­
bina n d u -se d e ceila lţi, sunt sp re aju to r m in u n ii. D ar, cu to a te c ă s-au
dezbinat, în să slab stau [stăruie, m ărturisesc] p en tru H risto s şi m ai v ârto s
întru în d o ia lă sunt şi îndoiţi [nehotărâţi] cu g ân d u l, d ecâ t în tăriţi. C ăci,
ascultă ce zic: „C um poate u n om p ăcătos să fa c ă se m n e [m in u n i] ca
a cestea ?" V ezi cât de slab stau [stăru ie, m ărtu risesc] p en tru D ân su l? Vezi
şi v icleşu g u l celor care II clev etesc, căci nu z ic: „A cesta n u e s te d e la
D um nezeu, p en tru că vind ecă sâ m b ă ta ", ci: „că n u p ă z e şte s â m b ă ta " , în
sus şi jo s ad u cân d [vânturând] n u facerea d e b in e , c i d ezleg area zilei. _
încă şi aceasta însem nează: căpeteniile sunt m ai lenevoase d ecât norodul
către lu crul cel bun. Căci, iată, norodul m ai înainte s-a desp ărţit cu socotelile
[socotinţele, cugetele], şi nu toţi se uneau [în cele privitoare] asu p ra lu i
H ristos, ia r căp eten iile abia m ai p e u rm ă au p ă tim it a c e a stă lă u d a tă
„îm p ărech ere [d ezbin are]". C ăci este şi „îm p ărech ere [d e z b in a re ]" bun ă,
precum şi D om nul zice: „ Sab ie am v en it să pun [aduc] pe p ă m â n t" (Matei
10, 34), cu adevărat, dezbinarea întru socoteli [socotinţe, cugete] pentru lucrul
cel bun şi creştinătate26*28.

9 , 17-19: Au zis d eci orbului iarăşi: D ar tu ce zici despre El, că ţi-a d esch is
ochii?29 Iar el a zis că Prooroc este. (18) D ar iu d eii n u au crezu t d esp re el că
era orb şi a văzut, până ce n-au chem at pe părin ţii celu i ce v edea. (19) Ş i i-au
întrebat, zicând : A cesta este fiu l vostru, despre care ziceţi că s-a n ăscu t orb?
D eci cum v ed e el acum ?30 /9, v) Luca 7, ie; 2 4 , 1 9 1 loan 4 , 1 9 ; s, 14
C are erau aceia ce îl întrebau pe orb: „Tu ce z ic i p en tru D â n s u l? " D in
partea [fariseilor] celor cu bună cunoştinţă erau, C ăci, d e v rem e ce a u zis:

26Adică, pentru învăţătura şi poruncile Iui H ristos, p e n tru creştinism . Vezi şi tâlcuirea
Sfântului Teofilact la M a tei 1 0 ,3 4 -3 6 .
29 în e d iţia de la 1805, în Ioc d e „D ar tu ce z ic i d esp re E l, că ţi-a d e s c h is o c h ii? " , se
găseşte „Tu c e z ici p en tru D ân su l, că a d e s c h is o ch ii tă i? "
30 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ D e c i cu m v ed e e l a c u m ? ", s e g ă se şte „ C u m d ară
acum v e d e ? "
246 Capitolul 9 SFÂNTUL TFOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ C u m p o a te u n o m păcătos să facă sem ne [m in u ni] ca acestea?", ca să nu

se p ară e i că în z a d a r sunt sp re ajutor [spre ajutorare], pe cel care a primit
facerea d e b in e, p e acela îl ad u c martor, ca pe u nu l care a sim ţit puterea
[d u m n ezeiască], ca să astu pe gurile clevetitorilor. Căci, vezi, cum, cu bună
cu n oştin ţă în treab ă, căci nu au zis: „Tu ce zici pentru Dânsul: că â făcut tină,
că nu a p ăzit sâ m b ă ta ?", ci d e m inune pom enesc: „că ţi-a d esch is o ch ii tăi",
ca şi cum , în d em n ân d u -l şi pe cel vindecat să grăiască pentru H ristos cele
cuviincioase. C ăci îi ad uc lui am inte şi îl îm boldesc [îndeamnă] pe el, zicând:
,,« Ţ i-a d e sch is ţie o ch ii» , ţi-a făcut ţie bine, de aceea dator eşti să-L vesteşti
p e E l". P en tru aceasta, şi orbu l m ărturiseşte ceea ce putea atunci: că „nu
e s te păcătos [Cel C e m -a tăm ăduit], d d e la D u m n ezeu ", că „«Prooroc este»,
cu toate că alţii zic că «nu este de la D u m n ezeu , pentru că n u păzeşte
sâ m b ă ta » " (loan 9 , 16). M ăcar că Hristos, cu u n deget ungând tina, li se
părea lor că strică sâm băta, iar ei cu toată m âna dezlegând sâm băta, ducând
d ob itoacele să le ad ape, li se părea că sunt bine-credincioşi (Luca 1 3 , 15).
D eci, îm p ietriţii şi n esu p u şii31 îi cheam ă pe părinţii lui, vrând să-i bage
în grijă [în g rijorare, tem ere] şi prin aceasta să tăgăduiască orbirea fiului
[lo r]. C ăci, d u p ă ce aceia n u au putut să astu p e gura celu i care a fost
cu n o sc ă to r a l facerii d e b in e, pe părinţi îi în g rozesc, nădăjduind că aşa vor
a c o p e ri m in u n ea . D e ci, îi p u n pe ei în m ijlo c şi, cu m u ltă m ân ie fac
în treb area, ia r m ai v â rto s [cu prisosinţă] cu m u lt vicleşug. C ăci, nu au zis:
„A cesta este fiu l v o stru care oarecând era o rb ?", ci „d esp re care ziceţi că
s-a n ă sc u t o r b " , ca şi cum ar fi zis: „pe care voi - cu adevărat, plăsm uind
şi m in ţin d - l-aţi făcu t [l-aţi înch ip uit celorlalţi] că este orb şi pretutindenea
aţi v e stit cu v â n tu l [a cesta ]". Dar, o, sp u rcaţilor farisei, care p ărinte ar fi
su ferit [ră b d a t, în d u rat] să m in tă unele ca acestea despre fiul său?
Şi, cu acestea d ou ă îi strâm torează pe părinţi şi îi silesc să-l tăgăduiască
p e fiu l lor, cu acestea ce le z i c „despre care v oi z ic e ţi" şi: „C um dar acum
v e d e ? " Vezi, că ei ca şi cu m părinţii m ai înainte ar fi m inţit că a fost orb
fiu l lor, ad u c a cest sem n , an u m e că el v ed e p e urm ă? C ăci zic: „Ori aceasta
e ste m in ciu n ă , a n u m e că «acu m vede», ori aceea: «că s-a n ăscu t orb».
D ar, cea d in tâ i este ad ev ărată, pentru că el vede, aşadar, m inciună este cea
p e care v oi aţi v estit-o, a n u m e că mai înain te a fost orb".

9, 20-23: A u ră sp u n s d e c i părinţii lu i şi au zis: Ş tim că acesta este

fiu l n o stru şi că s-a n ă sc u t o rb , (21) D a r cu m v ed e el acum , n o i nu ştim ;
sa u c in e i-a d e sc h is o c h ii Iu i, n o i nu ştim . în treb aţi-1 pe el; este în vârstă;

31Adică, acei dintre farisei care se împotriveau cu totul minunii.

tALCUIREA s f i n t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 9 247

ya vorbi singur despre sine. (22) Acestea le-au spus părinţii lui, pentru
c$se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale32că, dacă cineva
va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă33. (23) De
aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-1 pe el.
( 9 ,2 2 ) loan 7,13; 12,42; 19,38
Trei întrebări au ad us fariseii [înaintea] părinţilor orbului: dacă a fost
fiul lor, dacă s-a născut orb şi cu m a văzut. Iar ei două - an u m e că este fiul
lor şi că a fost orb - le m ărturisesc, însă chipul vindecării neştiindu-1, nu-1
adaugă.
Şi, într-adevăr, aceasta se face spre a fi m ărturisit adevărul m ai cu întărire
[putere, adeverire], ca, singur, acela care a dobândit facerea de bine, care şi
mai vred n ic de credinţă [crezare] este, să m ărturisească a cestea P recu m şi
părinţii Iui zic: „«Este în vârstă», căci, au doară, este pru n c sau n u este d e
săvârşit34 [desăvârşit], ca să nu priceapă cu m s-a v in d ecat?"
Iar părin ţii lui au zis unele ca acestea, tem ân d u -se de farisei, atâta nu
erau ei în că d e săv ârşit35 [desăvârşiţi], şi se aflau [arătau ] m ai frico şi decât
fiul lor. C ăci acela stă m artor neînspăim ântat al ad evăru lui, întru atâta s-a
luminat şi la ochii cei gânditori [sufleteşti].

9 ,2 4 -2 9 : Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au

zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul Acesta e păcătos. (25) A
răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind
orb, acum văd. (26) Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
(27) Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi
iarăşi? Nu cumva36 voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? (28) Şi l-au
ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui
Moise. (29) Noi ştim că Dumnezeu a vorbit Iui Moise37, iar pe Acesta
nU-L Ştim de unde este. ( 9 , 2 4 ) losua7,19 /loţm ia J .% 16 /loan 9.16 f9,29; Ieşire3,6; 19,19

Fiind că părinţii au îndem nat că se cuvine să fie în treb at fiu l lor, asu­
pritorii fac aceasta şi îl ad uc p e el în m ijloc, nu ca să-l întrebe, ci ca să-l su ­
pună [silească] să-L clevetească p e Tăm ăduitorul. C ăci aceea ce zic ei: „D ă

33 în ed iţia de la 1805, în loc d e „căci iu d e ii p u se seră acu m la c a le " , se găseşte

„pentru că a cu m se s fă tu is e iu d e ii".
33 în ediţia de la 1805, în loc d e „să fie dat afară d in s in a g o g ă " , se g ăseşte „să se
lepede d in s o b o r ". P en tru „ s o b o r", vezi tâlcuirea şi no ta d e la M atei 1 8 ,1 5 -1 7 .
MC u în ţelesu l că are p lin ătatea vârstei, este m atur, d ep lin , integru .
a A d ică, atâta erau ei în că de nedesăvârşiţi.
34 în ediţia de la 1805, în loc de „nu cu m v a", se găseşte „au d o a ră ".
37 în ediţia d e la 1805, în loc de „D u m n ezeu a v o rb it lu i M o is e " , se găseşte „lu i
M oise a g ră it D u m n e z e u ".
248 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

sla v ă lu i D u m n ez eu ", aceasta înseam nă: „M ărturiseşte că H ristos nimic

n u a lu crat întru tin e " - pentru că aceasta socotesc ei a fi „slav ă a lui
D u m n e z e u ", a nu se m ărturisi despre Iisus nici u n lucru bun; căci zic ei:
„ N o i ştim că păcătos e s te ". A şadar, cum de nu L-aţi v ăd it pe EI, când striga
către voi zicând: „ C in e d in v o i M ă vădeşte p e M in e d e p ăcat?" (loan 8,46).
Iar orb u l zice: „ D a că este p ăcăto s, n u ş tiu ", ad ică: „N u cerc [cercetez,
cu m p ăn esc] eu aceasta acum şi n ici nu h otărăsc [nu dau hotărâre]. Insă
aceea o ştiu arătat [ad everit], că m in u ne a făcut [a săvârşit] întru mine.
D eci, în su şi lucrul acesta să se socotească [să aducă adeverire] şi hotărârea
d in tru el însuşi să fie ad usă [pricinuită, izv o râtă]".
Apoi, de vrem e ce iarăşi îl întrebau pe el: „Ce ţi-a fă cu t?" - cu adevărat,
a su p rin d u -L pe M ân tu ito ru l pen tru u ngerea cu tină ce a făcu t-o sâmbăta
- a cu n o scu t om ul că ei nu ca să se în v eţe, ci ca să asu p rească fac [pun]
în treb area, şi m ai cu îm b old ire [îm pun gere] le ră sp u n d e lor: „N ici de
cu v â n t nu vă mai ju d e c [socotesc] pe v oi a fi v red n ici, căci d e m ulte ori
g ră in d eu, nu aţi lu a t a m in te". A poi, ceea ce m ai v ârto s [cu prisosinţă]
p u tea să-i îm bold ească [îm pungă] pe ei, ad u ce p e u rm ă: „A u d oară şi voi
v o iţi să v ă faceţi u ce n ic i ai L u i? " Şi arată [prin aceasta] că el voieşte să fie
u cenic al Lui. Şi b a tjo co rin d u -i şi râzând d e ei, g ră ieşte lin acestea, care
lu cru este al unui su flet înd răzneţ şi fără d e tem ere şi căru ia n u îi este grijă
de tu rbarea [îniărâtarea] lor.
Iar ei spre ocara lui zic: „Tu e ş ti u ce n ic al A c e lu ia , ia r n o i suntem
u c e n ic i ai lu i M o is e " . D ar se v ăd esc că m in t întru aceasta, căci d e ar fi fost
„ u ce n ici ai Iui M o is e " , ar fi fo st şi ai Iui Iisu s, p recu m şi El în su şi le zicea
lor: „D acă aţi cred e lu i M o ise , aţi cred e şi M ie " (loan 5 , 46). Şi n u au zis că
„noi am au zit", ci că „ n o i ştim că lu i M o ise a g ră it D u m n e z e u " - măcar
că străm o şii lor le-au p o v estit acestea zicân d ei că adevărată ştiinţă
[n em ijlocită cunoştinţă] au întru cele ce d in auzire le-au luat [căpătat], iar
p e A cela, pe C are cu ochii II v ed eau făcând m in u n i şi-L au zeau grăind
[lu cruri] d u m n ezeieşti şi de Su s, p e A cesta „ a m ă g ito r" II n u m eau (loan 7,
12). V ezi nesocoteală [n esocotinţă, n eb u n ie], făcu tă d in rău tatea lor!
9 , 30-33: A ră sp u n s o m u l şi le-a zis: T o cm ai în a ceasta stă m in u n ea3S:
că v oi n u ştiţi de u n d e este şi E l m i-a d e sch is o c h ii. (31) Ş i n o i ştim că
D u m n e z e u n u -i a sc u ltă p e p ă c ă to şi; d a r de e s te cin e v a c in s tito r de 38

38 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „to cm ai în aceasta stă m in u n e a " , se găseşte „întru

aceasta e ste m in u n a t".
îALCUIREA SFINTE» EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 9 249

D um nezeu şi face v o ia Lui, pe acesta îl a scu ltă . (32) D in v e a c n u s-a

auzit să f i d esch is cin ev a och ii u n u i orb d in n aştere. (33) D e n -a r f i A cesta
de la D u m n e z e u , n -ar p u tea să fa că n im ic. /9,32) iov 27 ,9 ; 3 5 , 12 - 1 3 /
Psalm 5,4-5; 17,44; 33,15-17; 65,17-18 /Pilde 1,28; 15,29; 28,9 /Isaia 1,15/ Ieremia 11,12; 14,12 /
lezechiil 8,18 /Miheia 3,4 /Zaharia 7,13 (9,32) Isaia 42, 7 /loan 10,21 (9, 33) loan 3,2; 9,16
Z ice orb u l: „Voi, o, iudeilor, nu-L prim iţi p e C el C are m -a v in d e ca t pe
mine, fiin d că «nu-L ştiţi pe El de und e este» 39. Iar eu zic că d in tru aceasta
mai m ult «este m in u n a t» 40, căci El, nefiind o m d in tre cei v estiţi la voi şi
nici dintre cei slăviţi, poate unele ca acestea; pentru aceasta, arătat [adeverit]
este d in sp re toate părţile că El este al oarecărei [v reu n ei] p u teri m ai m ari
şi de n ici u n ajutor om enesc nu are trebuinţă. A p oi, fiin d că ap u caseră m ai
înainte oarecare dintr-înşii şi ziseseră: „C um p o ate u n om p ă că to s să facă
semne [m in u n i] ca a cestea ?" (loan 9,16), p en tru aceea şi ju d e ca ta [soco­
tinţa] acelora o ia şi le ad uce am inte de cuvintele lor. C ăci zice: „Toţi «ştim
că D u m n ez eu n u -i a scu ltă pe p ăcătoşi; d ar d e este c in e v a c in s tito r de
D u m n ezeu şi face v o ia L u i, pe acesta îl a sc u ltă » ".
Ia seam a aici, cum n u num ai fără de păcate zice că este D om n u l, ci îl
arată pe E l că şi foarte plăcut îi este lui Dum nezeu şi toate cele care su n t ale
Lui le face, prin graiul ce îl spune: „Dar de este cineva cin stito r de D u m n ezeu
şi face v o ia L u i".
A poi, fiindcă îi cunoştea pe ei că voiau să în tu n e ce [să d efăim eze]
minunea, fiin d el plin d e m ultă pricepere, p ro p o v ăd u ieşte facerea d e b in e,
zicând: „ « D e n -ar f i fo s t A cesta de la D u m n e z e u » , n -a r fi fă cu t o a tâ t d e
mare m in u n e, în ce fel nim enea d in cei « d in v ea c» [n u a u săv ârşit]. C ăci,
poate, au fost deschişi ochi ai vreunor orbi, în să n u o rb i d in n aştere, ci
dintru oarecare patim ă (Tobit 2,10; 11,7-15), iar a ceasta care acu m s-a făcu t
este străin ă [nem aiauzită]. Aşadar, arătat [adeverit] este că m ai m are d ecât
oam enii este Cel C are a săvârşit o m inu ne a tâta d e m a re".
D ar întreabă vreunii o întrebare rece41 şi izv orâtoare d e am ăgire: „C um
a zis «că D u m n ez eu n u -i a scu ltă pe p ăcăto şi», d e v rem e ce, a tu n ci cân d
se roagă să li se ierte păcatele, îi aude [D om n u l], că ci Iu b ito r d e oam en i
este? A şadar, ce este aceasta, care aici grăieşte - «că D u m n e z e u n u -i a scu ltă
pe p ă c ă to şi» ? " Cu adevărat, la unele ca acestea treb u ia [se cu v en ea] a n ici
nu răspunde. Insă vom zice că „a-i asculta D u m n e z e u pe p ă c ă to şi", aceasta
înseam nă: D u m nezeu n u dă p ăcătoşilor să facă sem n e [m in u n i], că ci „n u

y> Vezi şi loan 7 , 28; 8 ,1 4 .

40 A dică „tocm ai în aceasta stă m in u n ea''.
41 „în treb a re re c e ", ad ică o în trebare plin ă d e în g â m fa re a u n e i m in ţi m o a rte şi
m ulţăm ite d e sine.
250 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARE

lo c u ie ş te [s ă lă ş lu ie ş te ]" D uhul lui Dum nezeu „în trup su p u s păcatelor"·5

(înţelepciune 1 ,4). Dar, când cer iertarea păcatelor după adevăr şi din inimă,
„ îi a sc u ltă D u m n e z e u ", nu ca pe nişte „ p ă că to şi", ci ca pe aceia care se
p o că iesc. C ă c i, în d ată ce cer iertare, s-au şi m utat dintru rânduiala păcă­
to ş ilo r, în tr u a c e lo r care se pocăiesc. A şad ar, cu cu v iin ţă s-a zis că
„ D u m n e z e u n u -i a scu ltă pe p ăcăto şi", pen tru că n ici nu dă păcătoşilor
d a ru l se m n e lo r [facerii m inunilor]. Căci, cu m îi va „ a scu lta " p e cei care, şi
d e a r cere v reo d a tă cev a de acest fel, îi u răşte, ca p e aceia care le fac ale lor,
p e ce le ca re n icid e cu m n u li se cuvin? Iar, de îi şi „ ascu ltă" cân d cer iertare,
n u -i a scu ltă ca p e n işte „p ă că to şi", d ca p e aceia care se p ocăiesc.
Ş i ia a m in te cu m a zis: „că de este cin ev a c in stito r d e D u m n ezeu " şi
a a d ă u g it: „ şi fa ce v o ia L u i" - că m ulţi su n t cinstitori de D u m nezeu , însă
v o ia lu i D u m n ez eu n u o fac [îm plinesc]. în să se cu v in e am ân d ou ă să fie:
şi c in stire d e D u m n ez eu şi îm plinire a v oii lu i D u m n ezeu - ad ică credinţă
şi lu cru ri, sau p recu m P avel num eşte: „cred inţă şi b u n ă ş tiin ţă "4243 (1 Tvnote:
1, 19), ia r m a i pe sc u rt să zic: videnie44 şi lu crare [făp tu ire]. Căci, cu
a d e v ă ra t, a tu n ci este vie credinţa, când are şi lu cru rile cele plăcute lui
D u m n e z e u , d in tru care ştiinţa [cunoştinţa, cugetarea] cea b u n ă se face
[a lcă tu ieşte]; p recu m d in lucrurile cele rele, ştiinţa [cunoştinţa, cugetarea]
c e a rea. Şi pe p otrivă [reciproc], lucrurile atunci sunt v ii, cân d au şi credinţă,
ia r d e sp ă rţin d u -se u nele d e altele, „ su n t m o a rte ", d u p ă cu m s-a zis:
„ C re d in ţa fă ră d e lu cru ri [fapte] este m o a rtă ", p recu m su n t şi lucrurile
fă ră de cred in ţă (lacov 2, 3 8,26).
în c ă v e z i şi cu m ad ev ăru l îi dă [d ăru ieşte] cerşe to ru lu i a grăi cu
în d ră z n e a lă - celu i care n u era vrednic d e n ici un cu v ân t45 - şi-i m ustră pe
c e i ca re la iu d ei erau m ari şi cinstiţi; aşa d e m are este p u terea acestuia [a
a d e v ă ru lu i], p re cu m [p e potrivă] şi n epu tin ţa şi n eîn d răzn eala [neîndrăz-
n irea ] m in ciu n ii.

42 „ Î n ţe le p c iu n e a n u p ătru n d e în s u fle tu l v ic le a n şi n u s ă lă ş lu ie ş te în trupul

s u p u s p ă c a tu lu i. (5) D u h u l C e l S fâ n t, p o v ăţu ito ru l o a m e n ilo r, fu g e d e v icleşu g , Se
d e p ă rte a z ă d e m in ţile fără d e p ricep e re şi S e d ă în lă tu ri cân d se a p ro p ie fărădelegea"
(în ţe le p c iu n e l , 4-5).
43 „ A ce a stă p o ru n c ă îţ i în cre d in ţez, fiu le T im o te i, ca p o triv it p ro o ro c iilo r făcute
m a i în a in te a su p ra ta, să te lu p ţi lu p ta cea b u n ă, d u p ă cu vântul lo r, (19) având credinţi
ş i c u g e t b u n , p e care u n ii, lep ăd ân d u -le, au căzu t d in c re d in ţă " (1 Tim atei 1,18-19).
44 P en tru c e e a ce în seam n ă „vid enia", v ezi tâlcu irea de la Im n 4, 23-24 şi nota cr
c u p rin d e în se m n a re a Sfân tu lu i Isaac Şirul.
45 A d ică cel care, ca u n u l care fusese cerşetor, era n eb ăg at în seam ă şi cu totul trecut
c u vederea.
IALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 9 251

9, 34-38: Au răspuns şi i-au zis: în păcate te-ai născut tot4 4*46, şi tu ne

înveţi pe noi? Şi l-au dat afara. (35) Şi a auzit lisus că l-au dat afară47. Şi,
glsindu-148, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? (36) EI a răspuns şi a
zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? (37) Şi a zis lisus: L-ai şi
văzut! Şi Cel Ce vorbeşte49cu tine Acela este. (38) Iar el a zis: Cred, Doamne.
Şi s-a în ch in a t Lui. o. 3« loan 4,2 6
A tâta [vrem e] cât nădăjduiau că om ul va grăi ce le ce ar fi sp re h aru l
[hatârul, placul] lor, îl cheam ă pe el şi îl întreabă - şi n u o [sin gu ră] dată
au făcut aceasta [fariseii]. Iar după ce din răsp un su ri l-au cu n o s cu t p e el
că nu cugetă cele ale lor, ci adevărului face har [priinţă], îl o cărăsc p e el, ca
şi cum s-ar fi n ăscu t „ în tru p ă ca te", fără de socotinţă - cu a d ev ărat - adu-
cându-i lui în ain te orbirea şi socotindu-1 ca pe un o sân d it, care m a i în ain te
de naştere a fost o sâ n d it a se n aşte orb, [lucru] care n u av ea cu v â n t [de
îndreptăţire]. Şi, fiii m inciunii „îl g on esc pe el a fa r ă " d in tem p lu , ca pe
un m ărtu risitor al adevărului.
Dar, v ezi folosul: a fost izgonit din tem plu şi în d a tă „l-a aflat p e e l"
Stăpânul tem p lu lu i; a fost n ecin stit pentru părerea p en tru H risto s şi s-a
cinstit cu cu n o ştin ţa Fiu lu i lui D um nezeu. Căci, z ice c ă lisu s „l-a aflat pe
el", ca şi cu m într-ad ins, pentru aceasta, ar fi venit, ca să-l m â n g â ie p e el,
precum un P u n ă to r [D ătător, Rânduitor] d e n e v o in ţă p e u n n ev o ito r, care
mult s-a o sten it şi s-a în cu n u n at prim indu-L. Şi ce z ice [D o m n u l]? „C rezi
tu în F iu l lu i D u m n e z e u ?" C e este aceasta? D upă a tâta g răire îm p o triv ă
către iudei şi după atâtea vorbe, îl întreabă: „C rezi?", [D om n u l] n u n eştiin d
face aceasta, ci cu n oscu t vrând să Se facă pe Sin e în su şi o rb u lu i. C ăci,
fiindcă orbu l n u -L v ăzu se nicid ecu m pe E l după v in d eca re - c ă c i cu m ar
fi pu tut să-L vad ă, d acă de iudei, câinii cei răi, S e ferea în tr-o p a rte şi în
alta? - , p en tru aceasta îl întreabă acum pe el, ca de v a în tre b a la râ n d u l Iui:
„Şi cine este F iu l lu i D u m n ezeu ?", prin u rm are, să i S e arate [d esco p ere]
pe Sine însuşi. în că, totodată, îi arată lui [Domnul] că m u lt cin steşte credinţa
lui şi grăieşte, ca şi cu m unele ca acestea ar fi zis: „M -a o cărât p e M ine
atâta norod, însă n ici o grijă nu-M i este M ie de ei, ci n u m ai de u n a îm i este
grijă: să crezi tu ". Iar el a răspuns: „«D ar cine este D o a m n e » , F iu l lui
Dum nezeu". A grăit cuvânt al u nu i suflet ce pofteşte [jin d u ieşte, râvn eşte],

44 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ în p ăcate te-ai n ăscu t to t", s e g ăse şte „ în tru p ăcate
tu te-ai n ă scu t to t".
47 în ed iţia de la 1805, în versetele 34-35, în loc d e „l-au d a t a f a r ă " , se g ă se şte „l-au
gonit p e el a fa ră ".
48 în ed iţia d e Ia 1805, în loc de „găsind u -1", se găseşte „aflân d u -1 p e d â n s u l".
49 în ed iţia de la 1805, în loc de „şi C e l C e v o rb e şte ", se g ăse şte „ şi C a re le g r ă ie ş te ".
252 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar D om nul zice: „L-ai şi văzut! Ş i C el C are g răieşte cu tin e A cela este".
N u a zis: „Eu sunt C el C e te-am vindecat pe tine. C el C e ţi-am zis ţie: Mergi
de te sp a lă ", ci întâi a g răit ascuns [tainic] şi nelăm urit: „L -ai şi văzut".
Apoi, şi m ai arătat: „ Ş i C el C are g răieşte cu tin e A cela e ste ". Şi se vede că
D om n u l într-ad ins a zis: „L -ai ş i văzut", ca să-l aducă p e el - cu adevărat -
întru pom enirea vind ecării şi cu m că de la D ân su l a luat puterea de a vedea
Iar acela îndată cred e şi lucru [făptuire] de credinţă fierbinte şi adevărată
arată, înch in ân d u -se şi încredinţând cu v ân tu l cu lucrul, slăvindu-L pe El,
ca pe A cela C are este D um nezeu. C ăci, era legiu it ca num ai Iui Dumnezeu
a I se ad u ce înch in ăciun ea [închinarea] (Ieşire 20,4-5; Deuleronom 5 , 8-9).
în să înţeleg e m in u n ea aceasta cum că s-a îm p lin it şi gân d itor50. Căci
„ o rb " era sau, în d eo b şte, tot om u l „d in n a ş te r e " (loan 9 ,1 ), adică dintru a
fi su b n a ştere [su pu s n aşterii], cu care, într-adevăr, şi stricăciu n ea dim­
p reu n ă este în ju g a tă , c ă c i d e cân d v in o v aţi m orţii n e-am făcut şi prin
n a şterea cea p ătim aşă n e-am osând it a creşte, de atunci un oarecarele nor
gros şi o „h ain ă de p ie le " - precum zic sfinţitele cuvinte (Facere 3,21) - s-a
întins p este ochii n oştri cei gând itori [d uhovniceşti]; sau , „ o rb " era şi noro­
dul p ăgân ilor, căci şi acesta, „d in n a ş te re " era orb, p recu m au fost elinii,
fiin d că îi făceau d u m n ezei p e cele [care] su p u se n a şterii şi stricăciunii,
orbind u -se, după [cum este] ceea ce zice: „ în tu n e ca tu -s-a neînţelegătoarea
lo r in im ă " 51 (Romani 1,21). în tru acest fel erau şi m agii perşilor, la naşteri
şi la v ră jile cele p en tru n aştere ch eltu in d u -şi v iaţa lo r5253. A şadar, p e acest
„ o r b " - ori în d eobşte pe tot om u l, ori pe n orod u l cel p ăg ân esc - „l-a văzut
I is u s " (loan 9,1). C ăci, de vrem e, ce acela n u p u tea să -L v ad ă pe Ziditorul,
El în su şi „p en tru m ilo s tiv irile m ile i, n e -a cercetat p e n o i R ă să ritu l din
în ă lţim e [de S u s ] " 33 (Luca 1, 78).
Şi cum „l-a văzu t" D om nul [pe acest „ o rb "]? „Trecând", adică nu în Cer
fiind, ci „trecând " - după cuvintele deşertării54 [chenozei] (Filipeni2, 7 )- ş i ,

™Adică în chip cuvântător, cugetător, raţional, după înalta cugetare. Aici Sfântul
Teofilact reia tâlcuirea minunii de la început, întru acest înţeles.
51 „P en tru ca, c u n o scâ n d pe D u m n e z e u , nu L -au s lă v it ca pe D u m n e z e u , n ici nu
I-au m u lţă m it, ci s-au ră tă c it în g â n d u rile lo r ş i in im a lo r cea n e s o co tită s-a întu necat.
(22) Z icâ n d că su n t în ţe le p ţi, au a ju n s n e b u n i" (R om an i 1, 21-22).
51 E vorba de astrologii care îşi cheltuiau preţioasa vreme a vieţuirii pământeşti
pentru calcule, măsurători şi predicţii prin care voiau a desluşi şi pecetlui destinul celor
care se năşteau în lume. Şi, de vreme ce ei făceau aceasta cu nădăjduire întru mintea şi
puterea lor, prin însăşi aceasta se învârtoşau întru puterea satanei şi mai mult se vrăjeau
pe ei înşişi, dintru a-i vrăji pe alţii.
53 Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact la Luca 1, 76-80.
114 „G ân d u l acesta să fie în v o i care era şi în H ristos Iisu s, (6) Care, D u m nezeu
fiin d în ch ip , n -a s o c o tit o ş tirb ire a fi El în to c m a i cu D u m n e z e u , (7) ci S-a d eşertat pe
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 9 253

precum zice Proorocul, „din C er p lecâ n d u -S e şi p riv in d p e ste to ţi fiii

oam enilor"*55 (Psalm 3 2 , 13J. încă şi întru alt chip „trecâ n d ", p e norod u l cel
păgânesc „l-a v ăzu t", adică nu venind într-adins la dânşii, că ci la „ o ile cele
rătăcite ale casei lu i Isra il" a venit (leremia 50,6; M atei 10,6; 15,24). A p o i, ca
în treacăt fiind pe cale, a făcut [Dom nul] cercetare norodului celu i care şedea
întru întunericul necunoştinţei celei covârşitoare (Psalm 106,10-14; M atei 4,
16; Luca 1, 79). Şi cum vindecă orbirea? „Scu ip ân d jo s " şi „ făcân d tin ă "
(loan 9,6). C ăci, acela care crede că, Cuvântul - „ca picătu ra ce p icu ră [cade56]
pe p ăm ân t" (Psalm 7 1 ,6 ) - S-a pogorât în Sfânta Fecioară, acesta se „ u n g e "
la „ochii" cei gânditori cu „tina" cea din „scuipat" şi din păm ânt, adică, cu Cel
Unul Hristos, Care este din Dum nezeire - al Cărei sem n [simbol] este „pi­
cătura" şi „scu ip atu l" - şi din o m e n ire - al cărei sem n [sim bol] e „păm ân tul",
dintru care este trupul Dom nului.
Dar, oare, plinătatea sănătăţii stă [răm âne] n u m ai în tru a cred e? N u,
ci este de trebuinţă a veni şi la „ S ilo a m " (loan 9 ,7 ), la iz v o ru l B o tezu lu i, şi
a se boteza întru C el „ trim is "57, ad ică „în tru H r is to s " , că ci câţi n e-a m
botezat d u h o vn iceşte, „întru H risto s n e-am b o te z a t" (R om ani 6, 3). Iar,
după ce se v a boteza cineva, va cădea şi în ispite. C ăci p o a te v a fi „ d u s "
(loan 9,13) la îm păraţi şi la d om n i pen tru C el C are l-a v in d e ca t pe el. D eci,
trebuieşte să fie întărit şi să stea n eclătit [n ezd ru n cin at, stato rn ic] în tru
mărturisire şi să nu se lepede d intru frică ci, de ar u rm a treb u in ţă, şi izgon it
şi lepăd at d in so bor să fie (loan 9, 22), după cu v ân tu l ca re zice: „V eţi fi
urâţi de to ţi pen tru n u m ele M e u " (M atei 10, 22) şi „d in s o b o a re v ă v or
goni [scoate] pe v o i" (loan 16, 2).
Iar, d acă oam enii, pizm u ind ad evăru lui, îl v or şi sco ate „ a fa ră " (loan
9 , 34) pe cel ce m ărturiseşte şi îl v or goni din cele sfin te şi cin stite a le lo r -
zic, din b o g ă ţie şi din slavă - îl va „ a fla " lisu s p e el (loan 9, 35) şi atu n ci,
când d e v răjm aşi va fi necin stit, m ai v ârto s [cu p risosin ţă] d e H risto s va fi
cinstit cu cu n oştin ţa şi cu cea m ai ad evărată [deplină] cred in ţă, căci atunci
se va „ în c h in a " m ai vârtos [cu covârşire] lui H risto s (loan 9, 38), C elu ia
Care se v ed e [a fi] „ O m " (loan 9, 11), însă este şi „F iu l lu i D u m n e z e u "
(loan 9, 35). C ăci n u este unul Fiul Iui D u m n ezeu şi altu l C el [n ăscu t] din

Sine, chip d e ro b lu ân d , făcân d u -S e asem e n e a o a m e n ilo r, şi la în fă ţiş a r e a flâ n d u -S e

ca un om , (S) S -a sm e rit pe S in e , ascu ltăto r făcân d u -S e p ână Ia m o a rte , ş i în c ă m o arte
pe C ru ce" (F ilipen i 2, S-S).
55 A c e s t verset în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, este: „ D in C e r a p riv it D o m n u l,
văzut-a p e to ţi fiii o a m e n ilo r" (Psalm 3 2 ,1 3 ).
56 „P og o râ-se-v a ca p lo aia pe lâ n ă şi ca p icătu rile ce cad p e p ă m â n t" (P salm 71, 6).
57 Căci, după cu m ne învaţă Evanghelistul, „Silo am u l s e tâlcu ieşte: trim is " (loan 9, 7).
254 Capitolul 9 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

M a ria - p e n tru că această păg ân ătate este a lu i N estorie ci u nu l şi acelaşi

este „ F iu l lu i D u m n e z e u " (loan 9 ,3 5 ) şi „ F iu l O m u lu i" (loan 8,28). Căci
v e z i c u m D o m n u l, fiin d că acela care odată era orb a zis: „D ar cin e esle
F iu l lu i D u m n e z e u , ca să cred în E l? ", îi spu ne: „L -ai şi văzut! Ş i C el Ce
g ră ie ş te cu tin e A c e la e s te ". A şadar, C ine era C el C are „g răia"? Arătal
este, cu a d ev ărat, că A cela, C are S-a născut din M aria, însă A celaşi este şi
F iu l lu i D u m n ez eu . A şadar, n u este u nu l şi altu l [dou ă persoane]. Cu
a d ev ă ra t, p en tru aceasta şi N ăscătoarea d e D u m n ezeu este Sfân ta Maria,
ca una ca re L-a n ă scu t p e Fiu l Iui D um nezeu C are „tru p S -a fă c u t" (loan 1,
14), n ed esp ă rţit fiind şi U nul C el îndoit [în firi58], C are esteH ristos Domnul.
9, 39-41: Ş i a z is Iisu s: S p re ju d ecată am v e n it Eu în lu m ea aceasta,
ca cei c a re n u v ăd să v a d ă , ia r cei care văd să fie o rb i. (40) Ş i au auzit
a ce ste a u n ii d in tre fa ris e ii, care erau cu E l, şi I-au zis: O are şi n o i59 suntem
o rb i? (41) Iis u s le -a z is: D a că aţi fi orbi, n -a ţi avea păcat. D a r acum ziceţi:
N o i v e d e m . D e a c e e a p ăcatu l răm âne asu p ra v oastră60.
(9, 39) Matei U , 25; 13,13-14/ loan 12, «/ÎCorirtteni 3,14 (9, 40) Romani 2,19/9,41J loan 15,22-24
D u p ă ce D o m n u l i-a văzut pe farisei că m ai vârtos s-au vătăm at, decât
s-au folosit din m inu ne, şi pentru aceasta, de m ai m are osândă sunt vrednici,
zice că: „P recu m se v ed e şi precum urm ează lucrurile, «spre ju d ecată am
v e n it E u » adică, sp re m ai m are m uncă şi osândă. «C a cei care nu văd să
vad ă, ia r cei care văd » - precum sunt fariseii - «să fie orb i» la ochii sufletului.
C ăci, iată: cel care d in naştere «nu vedea», «vede» şi cu sufletul şi cu trupul,
iar cei care se păreau că «văd», s-au «orbit» la m in te". Pentru că aici numeşte
[D o m n u l] d ou ă v ed eri şi două orbiri.
Iar fariseii, cei care la cele sim ţite pururea căscau61, socotind [cugetând]
că El g ră ie şte p e n tru orb irea cea sim ţită, zic: „A u şi n o i su n te m orbi?",
n u m a i d e a cea stă tru p ea scă orbire ru şinându-se ei. Ia r D om nul, vrând sâ
le a rate lo r că m ai b in e le este a fi orbi la trup şi n ecred incioşi, zice: „«Dacă
a ţi f i o r b i, n u a ţi a v e a păcat». C ăci, dacă, d e nevoie, d in fire «aţi f i orbi»,
s-a r fi d a t v ou ă o arecare iertăciune, celor care cu n ecred inţă boliţi. însă
« a cu m » , z icân d v o i că «v ed eţi», voi înşişi fiind în că şi v ăzăto ri ai minunii
celei ca re s-a fă cu t cu orb u l şi după aceasta tot în tru n ecred inţă bolind, nu
su n te ţi v red n ici d e iertăciu n e. C ăci «p ăcatu l v o stru » n eşters «răm âne», şi

58 P e n tru aceasta v e z i şi nota d e la loan 3 ,3 1 -3 4 .

59 în e d iţia d e la 180 5 , în loc d e „O are şi n o i" , se găseşte „A u şi n o i" .
“ în ed iţia de la 1805, în loc d e „D e aceea p ăcatu l răm âne asupra v o astră", se găseşte
„ P e n tru a c e a s ta p ă c a tu l v o stru răm ân e".
61 A d ic ă fariseii e rau d esch işi, luau am inte şi cugetau n eîn cetat după şi întru cele
sim ţite şi c a re se v ăd c u o ch iu l trupesc.
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑ Ν Capitolul 9___________ 255

mai m u lt vă v eţi m u n ci [căzni, pedepsi], că n ici din m in u n ile cele pe care

le v ed eţi nu ven iţi la cred inţă".
D ar, poate, cineva, aceasta - „D acă aţi fi o rb i n u a ţi av ea p ă c a t" - şi
aşa o v a înţelege: „Voi întrebaţi d e orbirea tru p ească, p en tru că n u m ai d e
aceasta vă ru şinaţi, iar Eu de orbirea voastră cea su fletea scă zic că «de aţi
fi o rb i» - ad ică n eîn v ăţaţi în Scripturi - «nu aţi avea p ă ca t» atâta de m are,
întru n eştiin ţă [necunoştinţă] păcătuind. «D ar acu m z ic e ţi: N o i v ed em »
şi p e v o i în şiv ă, înţelep ţi şi ştiutori de Lege vă faceţi, p en tru aceasta de voi
înşivă su n teţi osân d iţi şi m ai m are păcat aveţi, fiin d că, în tru cu n oştin ţă
[fiind] g reşiţi".
256

C apitolul 10
Iisus, Păstorul cel bun şi oile Sale*1*

10,1-5: A d ev ărat, adevărat1 zic vouă: C el ce n u in tră pe uşă3, în staulul

oilor, c i sare p e aiu rea, acela este fur şi tâlhar. (2) Ia r cel ce intră prin uşă
este p ăstoru l o ilor. (3) A cestu ia portarul îi desch ide şi oile ascultă de glasul
lu i, şi o ile sa le le ch eam ă pe num e şi le m ân ă afară4. (4) Ş i când le scoate
afară pe toate a le sale, m erg e în ain tea lor, şi o ile m erg după el, căci cunosc
g lasu l lu i5. (5) Ia r d u p ă u n străin , ele n u vor m erge, ci vor fugi de el, pentru
că n u cu n o sc g la su l străin ilo r.
(10,1) loan 10,7-9; 14,6 (10,2) loan 10,1,9; 14, 6 (10, 4) Cântarea Cântărilor 2,8
Fiindcă a în v in u it [prihănit] necredinţa lor, zicând: „Cu adevărat, sunteţi
orbi la su flet d in tru însăşi p atim a n ecred inţei" (loan 9, 40-41), ca ei să nu
poată spune: „N oi nu pentru că suntem orbi n u n e întoarcem [întum ăm
d in tru aceasta], ci pentru că fugim ca d e u n am ăgitor [înşelător]", tocmai
p en tru aceasta [D om nul] face lung cuvântul. Şi ce săvârşeşte? Pune6 atât
sem n ele [trăsăturile] „ p ă sto ru lu i" celui adevărat, cât şi p e cele ale „lu pu lu i"
şi ale. p ierzătoru lu i [„ fu ru lu i"], şi astfel Se arată pe Sin e însuşi că este al
părţii celei b u n e, d in lucruri făcând [adeverind] m ărtu ria Şi, m ai întâi pune
sem n ele [trăsăturile] pierzătorului, căci zice: „A cela n u intră prin u şă", adică
prin Scripturi, p en tru că n u unelteşte [foloseşte, întrebuinţează] Scripturile
şi n ici Proorocii7, drept m ărturii.

! în e d iţia d e la 1 8 0 5 , titlu l c a p ito lu lu i e ste : „Pentru P ăstorul cel bun şi năim itul. Pentru
Iisus câ n d L-au în trebat în pridvor cân d um bla p rin tem plu".
1 în e d iţia d e la 1 8 0 5 , în lo c d e „A devărat, ad ev ă ra t", s e g ă s e ş te „A m in , a m in ".
3 în e d iţia d e la 1805, în lo c d e „pe u ş ă ", s e g ă s e şte „p rin u ş ă ".
4 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „le m ân ă a fa ră ", s e g ă s e şte „Ie scoate p e e le " .
5 în e d iţia d e la 1 8 0 5 , v ersetu l 4 este: „Ş i cân d le sco a te afară pe toate a le s a le , merge
în a in te a lo r, ş i o ile m e r g d u p ă e l, căci cu n o sc g la su l lu i".
6 A d ic ă , d ă în s e m n e le , a d u c e în a in te , v e s te ş te tră s ă tu rile a c e s to ra
7 C r e d e m c ă S fâ n tu l T e o fila ct a sep a ra t aici m ă rtu ria P ro o ro cilo r d e c e a a S fin telo r
S crip tu ri, p e n tru c ă , d u p ă c u m b in e ştim , în v re m e a v ie ţii în tru p a D o m n u lu i, în că nu
fu s e s e r ă scrise E v a n g h e liile , iar m ă rtu ria p ro o ro cea scă făcu tă p rin v iu grai era m a i m ultă
d e c â t c e a a v e c h ilo r P ro o ro ci a i lu i Israil şi a b ia m a i a p o i a fo s t în s e m n a tă d e S fin ţii
E v a n g h e lişti. A şad ar, în că d in v re m e a vieţu irii p e p ă m â n t a M ân tu ito ru lu i, astfel d e m ărturii
a u d a t: D re p tu l Z a h a ria , tatăl în a in te m e rg ă to ru lu i (Luca 1 ,6 7 -7 9 ); Sfân tu l lo a n B otezătoru l:
a tâ t p rin g u ra m a m e i sa le (Luca 1, 39-45), c â t şi p rin m ă rtu ria sa n em ijlo cită (M atei cap. 3;
M arcu 1 ,1 -1 1 ; Lu ca 3 ,1 -1 8 ; loan 1, 6-36 etc.); P re a sfâ n ta N ă scă to a re de D u m n ez eu (Luca 1,
46-55); D re p tu l S im e o n (Luca 2, 25-35); şi P ro o ro ciţa A n a (Luca 2 ,36-38).
TĂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN _________ Capitolul 10__________ 257

C ăci, cu adevărat, „ u şă " surit Scripturile, p en tru că p rin a cestea ne

aducem la D um nezeu. A cestea [Scripturile] n u -i lasă p e „ lu p i" să „ in tre ",
căci îi op resc p e eretici, [iar] pe noi întărind u -n e şi d â n d u -n e so co tin ţe
[dăruindu-ne cugete] pentru toate cele pe care noi le v o im 8. A şad ar, „fu r"
este cel ce nu prin Scriptură „in tră în stau lu l o ilo r " , ca să p oarte grijă de
dânsele, „ci sare p e a iu re a ", ad ică îşi b răzd ează lu i în su şi o a ltă cale
neobişnuită, precum sunt Teuda şi Iuda - cei care au fo st m ai în a in te de
Hristos, şi care, înşelând norodul, l-au şi stricat şi s-au şi stricat (Faptele
Apostolilor 5, 36-37) - şi în ce fel va fi şi spu rcatul A n tih rist, c ă c i n u din
Scripturi este m ărturia a cesto ra D ar [prin aceasta], şi p e cărtu rari u m b ro s îi
însem nează, cei care, pentru poruncile Legii, n ici o p u rtare d e grijă n u făceau
[săvârşeau], ci învăţau [propovăduiau] porunci şi o b iceiu ri ale oam enilor.
Şi, potrivit a zis acest cuvânt „ sa re", deoarece este lu cru a l „ fu r u lu i", care
„sare" peste îngrădire şi toate cu prim ejdie le face. A i v ă z u t sem n ele [trăsă­
turile] „ tâ lh a ru lu i"? Vezi-le şi pe a le~ ,p a sto ru lu i", că ci p ă sto ru l „ p rin "
Scripturi intră şi „acestu ia portaru l îi d esch id e "9.
Iar „ p o rta r", să-l înţelegi ori p e M oise - p en tru că lu i i s-au în cre d in ţa t
cuvintele lu i D um nezeu (Ieşire 3 4 , 1] şi M o ise cu a d ev ă ra t „ i-a d e s c h is "
D om nului, pentru D ânsu l grăind , precum şi în su şi D o m n u l z ic e : „D acă
aţi fi crez u t lu i M o ise, a ţi fi crezu t şi M ie " (loan 5, 46) - sa u şi D u h u l
Sfânt e ste „ p ortar". C ăci, d e vrem e ce, prin D u h u l S fâ n t în ţe le g â n d u -se şi
d e sch iz â n d u-se Scripturile, n i-L arată nouă p e H risto s, cu c u v iin ţă este

8 C u adevărat, d obândim lum inare pentru toate cele p e ca re v o im să le a flă m în chip

lucrător, printru pocăinţă.
9 A ici, C uviosul Petru D am aschinul ne Învaţă astfel: „D acă e ste cineva « fu r ş i tâlhar»,
şi nu vrea să intre p e poarta aceasta, ci se urcă prin altă p arte, c u m zice D o m n u l (loa n 10,
1), d e u n ul ca acesta nu ascultă «o ile», adică în ţelesu rile d u m n ezeieşti, d u p ă S fân tu l
M axim. Fiind că hoţul nu intră d ecât ca să fure prin au z şi să în ju n g h ie p rin exp licare
străină (prin alegorie), neputând ridica Scriptura (2 C o r in le n i 3 ,1 3 -1 6 ), şi ca s ă se piard ă
pe sin e şi înţelesu rile prin cunoştin ţa sa m incinoasă ce v in e d in p ărerea d e sine, D a r
«păstorul» pătim eşte relele îm p reun ă cu înţelesurile ca un b u n o sta ş al lu i H risto s, cu m
zice A postolul (E fesen i 6 ,1 3 -1 7 ), prin păzirea p oruncilor d u m n ezeieşti. El in tră p rin p oarta
îngustă, ad ică prin cugetarea sm erită, şi prin uşa n ep ătim irii, Ş i în a in te d e a s e în v re d n ici
de harul d e Sus, se adună d in îm p răştiere şi învaţă d in auz d e s p re toate. Ş i d e câte o ri
vine v reu n lup în chip de oaie, îl alungă prin dispreţuirea d e sin e zicân d: «N u ştiu c i n e
eşti. D u m n e z e u ştie» . Iar dacă v in e un înţeles cu în d răzn eală şi c e re să fie p rim it, zicân d :
« D acă n u - ţ ifix e z i în ţelesu rile ş i n u d eo se b e şti lu cru rile, e ş t i n e c r e d in c io s ş i n e ş t iu t o r », acesta î i
răspunde, după d um nezeiescu l G ură de A u r : «De z ic i c ă s u n t n e b u n , a şa e , d a r e u ştiu c ă
n ebu n u l în lu m ea a cea sta s e f a c e în ţelep t» (1 Comitem 3 , 1 8 ); iar D o m n u l zice că « f i ii v e a cu lu i
acestuia su n t m ai în ţe le p ţi p e n tru n eam ul lo r d ecât f iii Îm p ă ră ţie i C e ru rilo r » (L u ca 1 6 ,
8)" (F ilo c a lia ro m â n ea sc ă , voi. 5, ed. H um anitas, Bucureşti, 2001, p p . 218-219).
25S Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL B U L G A R IE ]

„ p o rta r" D u h u l cel S f â n t prin C are Scripturile se deschid, ca prin Cel Care
este „ D u h u l în ţe le p c iu n ii şi al cu n o ştin ţei"10 (Isaia 11,2), prin care Scripturi,
D o m n u l „ in tră " spre a noastră purtare de grijă şi Se arată „Păstor".
în c ă şi „ g la s u l" P ăstoru lu i „ îl ascultă o ile " , căci pentru că aceia, în
su s şi în jo s [v ân tu rân d ], îl num eau pe El înşelător - şi aceasta dintru a lor
n ecred in ţă o în tă rea u , zicân d : „A u doară a crezu t cin ev a d in tre căpetenii
în e l? " (loan 7 , 48) - arată D om nul, că nu se cuvine a-L socoti pe El pierzător
[am ăg itor, în şelă to r] p en tru că aceia n u cred, ci a fi scoşi ei din rânduiala
„ o ilo r". C ă c i, zice: „Eu, «in trân d p rin u şă», arătat [adeverit] este că sun:
cu ad ev ă ra t « P ă sto r» , ia r voi, cei care n u v en iţi d u p ă M ine, vă [faceţi;
a ră ta ţi că n u su n teţi « o i» ".
Şi „ o ile s a le " de u nd e le „scoate"? A rătat [adeverit] este că din mijlocul
n ecred in cio şilo r, p recu m şi pe orb din m ijlocul iu d eilor l-a „scos", cart
[orb] L-a şi „ a s c u lta t" şi L-a şi „cu n oscu t" p e D ânsul.
în c ă şi „ în a in te a o ilo r m erg e ", cu toate că la păstorii cei trupeşti [la
c io b a n i], se face d im p o triv ă , căci aceia m erg pe urm ă. însă aici arată că pe
to ţi îi v a p o v ă ţu i [că lă u z i11] la ad evăr - de vrem e ce şi pe u cenici îi trimite,
„ca pe n iş te o i în m ijlo c u l lu p ilo r" (Matei 1 0,16; Luca 10,3) - aşa, cu ade­
v ă ra t, m a i m in u n ată este purtarea de grijă cea păstorească a lui Hristos!
„ Ia r d u p ă cel stră in n u m erg, pentru că nu cu n o sc g lasu l străinilor".
Ş i aici, c u a d ev ărat, p e Teuda şi pe Iuda îi însem nează [arată] (Faptele
Apostolilor 5, 36-37), d u p ă care oile „nu au m ers". C ăci puţini oarecare s-au
a m ă g it [în şelat] şi aceştia, după m oartea acelora, s-au lepădat [de Teuda ţ\
Iuda], Iar d u p ă H ristos şi când era El viu şi după ce S-a săvârşit, cu covârşire
lu m ea toată a m ers d u p ă D ânsul. încă îl însem n ează aici şi p e Antihrist,
p en tru că şi el la p u ţin ă vrem e înşelând, nu-i va avea pe cei care vor merge
d u p ă d â n su l, după ce el va p ieri12. Pentru că, aceea ce zice: „nu m erg”,

10 A ici, S fân tu l T eofilact face pom enire a proorociei lui Isaia: „O M lă d iţă va ieşi dir
tu lp in a lu i le s e i ş i un L ă sta r d in răd ăcin ile lu i va da. (2) Ş i Se va o d ih n i peste 0
D u h u l lu i D u m n e z e u , d u h u l în ţe le p ciu n ii şi al în ţe le g e rii, d u h u l sfa tu lu i şi al tăriei
d u h u l c u n o ş tin ţe i şi al b u n e i-c re d in ţe . (3) Ş i-L va u m p le p e E l d u h u l tem erii dc
D u m n e z e u . Ş i va ju d e ca n u după în făţişarea cea d in afară ş i n ici nu va da hotărârea
S a d u p ă c e le ce se z v o n e s c " (Isaia 11,1-3).
:l C u ad ev ărat, D o m n u l lisu s H ristos este C el C are ne deschide nou ă „calea cea
în g u s tă " a p o ru n cilo r (M atei 7, 14), fiindu-ne C ălău ză în su şi A cela C are este „Calea
A d e v ă ru l şi V ia ţa " (loan 14, 6).
12 Este cu putinţă a înţelege şi că Antihristul nu-i va avea următori întru întunericul ni
m ai dinafară p e cei care vor m erge după el, după acest înţeles: nimeni dintre oameni nu va
ajunge la acea culm e d e fărădelege întru care va fi el, şi tocmai de aceea, şi în veşnica osândi
cei care i s-au închinat, n u îi vor fi următori întru m ăsura caznelor; căci - după dreptatea Iu;
TÂLCUIREA s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 10 259

aceasta arată, că după m oartea înşelătorilor, n u v a fi c in e să-i a scu lte p e ei

sau să le u rm eze lor.
A şad ar, „ u ş ă " su n t Scripturile şi prin „ u şa " aceasta „ s c o a te " D om n u l
„ o ile " la „ p ă şu n e ". Dar, care este „ p ă şu n ea"? (loan 10, 9) D esfătarea ceea
ce va să fie şi odihna în tru care n e d u ce pe noi D om n u l. Iar, d acă, u nd ev a
şi „ u şă " Se n u m eşte pe Sin e însu şi (loan 1 0 ,7 ,9 ), n u se cu v in e a te m in u n a
C ăci, a tu n ci când v oieşte să arate purtarea S a d e g rijă cea p en tru noi,
„ P ă sto r" S e n u m eşte pe Sin e însuşi. Iar când v o ieşte să arate că E l este C el
Care d u ce la Tatăl, atu n cea „ u şă " S e n um eşte p e S in e . D e v rem e ce. El
însuşi, d u p ă alte înţelegeri [înţelesuri] este şi „ o a ie " şi „ P ă sto r". A poi,
dacă „ u ş ă " su n t cu v intele dum nezeieştilor Scrip tu ri, ş i în su şi D om n u l
este şi S e n u m eşte „ C u v â n t" flown 1 ,1 , 9), cu cu v iin ţă S e n u m eşte „u şă ".

10,6-8: A ceastă p ild ă le-a spus-o Iisu s, dar ei nu au în ţe le s ce în sea m n ă

cu v in tele Lui. (7) A z is d eci iarăşi Iisu s: A d evărat, ad ev ărat z ic v o u ă 13: Eu
sunt u şa o ilor. (8) T oţi14 câţi au v en it m ai în a in te de M in e su n t fu ri şi
tâlh ari, dar o ile n u i-a u ascultat15.
(10, 6) Luca 18,34 (W , 8) Ecclesiastu] 7, 25 /Ieremia 23,1-2; 50,67 lezechiil 34,2-3
Z ic e [E v a n g h e listu l]: „ A ceastă p ild ă le -a s p u s -o I is u s " , u m b ro s
grăind către d ânşii, ca m ai cu luare am in te să-i facă p e ei. D eci, d u p ă ce a
făcut [D om n u l] aceasta, de aici [d e acum ] d ezleag ă acea v o rb ă u m b ro asă,
zicân d aşa: „Eu su n t u ş a ". Iar aceasta ce z ice: „T o ţi câ ţi a u v e n it m ai
în a in te d e M in e " , n u o zice pentru Prooroci, p recu m rău în ţeleg m aniheii.
C ăci e i [m a n ih eii16], v oin d să arate că S crip tu ra cea V ech e e s te străină

D um nezeu - una este cazna aceluia cate se Închină celui c e se face p e sine d u m nezeu şi alta
este m ăsura osândei A ntihristului, m ăcar că amândouă osândiri su nt veşnice.
13 în ed iţia d e la 1805, în loc de „A devărat, ad ev ărat z ic v o u ă " , se g ă se şte „A m in ,
am in g ră ie s c v o u ă".
M [1805] Se cuvin e a şti că d e m ulte o ri, Scriptura, în ch ip u in d [în sem n ân d ] form a d e
obşte [p rin cu v in tele: „ to t", „ to ţi", „to a te "], arată o în ţe le g e re a p ă rţii [nu a întreg u lu i].
C ăci aici, acolo u n de zice „ to ţi", nu-i însem n ează în d e o b şte p e to ţi cei m ai d in ain te d e
D ânsul. A sem enea este şi ceea ce zice D avid: „Toţi s-au ab ătu t, îm p re u n ă n e tre b n ic i s-au
fă c u t" (P sa lm 1 3 , 3 ) , p entru că nu întru acest fel erau şi cei care atu n ci erau iubitori de
D u m n ezeu . Precu m este şi ceea ce zice Solom on: „Toate s u n t d e ş e rtă c iu n i!" (E cclesiastul
1, 2), d ar nu întru acest fel este şi fapta cea bună. Iar, un eori, u n d e este a cest cu v ânt,
„to t", el are în ţeles de „n im en i", precum este ceea ce zice M ân tu ito ru l: „ Ş i d e nu s-ar fi
scu rtat z ile le acelea, nu s-a r fi m ân tu it tot tru p u l" (M atei 24, 221, ad ică n ici u n trup. Ş i
aceea ce zice D avid : „ S ă n u m ă stăp ân ească toată fă ră d e le g e a " ( P s a lm 1 1 8 ,1 1 3 ) , ad ică
„nici o fărăd e le g e". Şi m u lîe altele su n t d e acest fel (d u p ă Z ig ab en ).
15 în e d iţia d e la 1805, în loc de „ o ile n u i-au a s c u lta t", s e g ăse şte „n u i-a u a s cu lta i
p e e i o ile " .
16 P en tru m an ih eism , vezi nota de la Im n 1, 9.
260 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[înstrăin ată] de D u m n ezeu , şi că Proorocii nu au fost trim işi d e Dum nezeu,

a d u c g raiu l acesta [d rep t m ărtu rie], fiindcă ei zic: „Iată că D om n u l a zis
că « to ţi c â ţi au v e n it m a i în a in te de M in e su n t fu ri şi tâ lh a ri» ". Deci, nu
p en tru P ro o ro ci zice [D om nu l] aceasta, ci p en tru Teuda şi Iud a (Faptele
A postolilor 5 , 36-37) şi p en tru alţi d ezbin ători şi îm p otriv n ici. Iar cu m că
p en tru a ceştia g ră ieşte, este arătat [adeverit], căci zice: „nu i-au ascultat
p e ei o ile " . P en tru că p e îm potrivn icii aceia „nu i-au a scu lta t o ile " , iar
p e P ro o ro ci i-au şi a scu lta t şi p rintr-în şii au şi crezu t, câţi au crezut în
H risto s17. în c ă şi într-u n alt chip [înţeles]: cuvântul acesta ce zice: „nu i-au
a sc u lta t p e e i o ile " , l-a zis lău d ân d u -le [pe „ o i"], şi nicăieri n u se v ed e că
îi lau d ă [D o m n u l] p e cei ce nu i-au ascu ltat p e P rooroci, ci, d im p otriv ă, îi
p rih a n eşte şi îi o că ră şte fo arte18.
A poi ia a m in te şi înţelegerea cea cu d e-am ăn un tul a graiului, pentru
că z ice „ câ ţi au v e n it" şi n u „câţi s-au trim is". C ăci, Proorocii veneau,
fiind trim işi, iar proorocii cei m incinoşi, precum şi îm potrivnicii cei numiţi,
n im e n i trim iţâ n d u -i, v en ea u sp re răzv rătirea celo r care erau am ăgiţi
[înşelaţi] d e către ei, p recu m şi D um nezeu zice: „Eu n u -i trim iteam pe
d â n ş ii şi e i a le r g a u " 1920(îeremia 23, 21; 27,9-10).

1 0 ,9 : E u su n t u şa : d e v a in tra cin ev a p rin M in e 70, se v a m ân tu i; ş i va

in tra ş i v a ie ş i şi p ă şu n e va afla. no, 9) Psalm 22, 2 /loan 10, 1,7,-14,6/ Evrei 10, w
Z ice: „C el ce «va in tra p rin M in e » - «uşa» - şi se v a ad u ce Tatălui şi
« o a ie » a A celu ia se v a face, «se va m ân tu i». Şi nu n u m ai se va m ântui, ci
şi ca u n d om n şi stă p â n , m ultă va avea n etem erea [n eînfricarea]". Căci
a ceasta o în sem n ează prin aceea ce zice: „şi va in tra , şi v a ie ş i" . P recum şi
A p o sto lii in trau şi ieşeau , înaintea tiranilor în d răzn in d , şi ieşeau , bucu-
râ n d u -se şi n eb iru iţi. Ş i zice: „şi p ă şu n e v a a fla " , ad ică h ran ă m ultă.
în c ă şi în tru a lt ch ip : d e vrem e ce „om u l n o s tru " înd oit este, „cel din
lă u n tr u " şi „ cel d in a fa r ă " - p recu m este spus21 d e către Sfân tul P avel (2
Corinteni 4, 16) - s -a r fi p u tu t zice că „ in tră ", acela care face pu rtare de
g rijă p en tru „o m u l c e l lă u n tr ic " 22 (Romani 7 , 22) şi „ ie s e " , cel care om oară

17 Vezi şi tâlcu irea S fâ n tu lu i Teofilact, d e la M a tei 11, 2-3.

18 V ezi: îe r e m ia 2 5 , 4 - 1 3 ; le z e c h iil 13, 9; D a n iil 9 , 6 , 1 0 ; lo a n 5 , 4 5 -4 6 ; 7 , 19 etc.
w în e d iţia 1988 a S fin t e i S c rip tu ri, av em : „N -am trim is E u p e p ro o ro cii aceştia, ci au
a le rg a t e i s in g u r i; E u n u le -a m sp u s, ci au p ro fe ţit e i d e la e i " (îere m ia 2 3 , 21).
20 In e d iţia d e la 1805, în loc d e „de va in tra cin ev a p rin M in e " , se găseşte „prin
M in e d e v a in tra c in e v a ".
21 „ D e a ceea n u n e p ie rd e m cu ra ju l ş i, ch iar dacă o m u l n o stru c e l d in afară se
tre c e , c e l d in ă u n tru în s ă s e în n o ie ş te d in zi în z i" (2 C o r in te n i 4 ,1 6 ) .
- „C ă, d u p ă o m u l c e l lă u n tric, mă b u c u r de Legea lu i D u m n e z e u " (R o m a n i 7, 22).
. TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN_____________ Capitolul 1Q 261

întru H risto s „ m ă d u la rele c e le de p e p ă m â n t"23 ş i lu cră rile tru p u lu i

(Coloseni 3 ,5 ). D eci, unul ca acesta, „şi p ă şu n e v a a f la " în v eacu l c e l viitor,
după cu v ân tu l care zice: „ D o m n u l m ă p aşte ş i n im ic n u -m i v a l i p s i . . . " şi
celelalte24 (Psalm 22,1). ...... .............

10,10-13: Fu rul n u v in e d ecât ca să fu re şi s ă ju n g h ie ş i să p ia rd ă . Eu

am v en it ca v iaţă să a ib ă şi d in b e lşu g să aib ă25. (11) E u s u n t p ă sto ru l cel
bun. P ă sto ru l cel b u n îş i p u n e su fle tu l pen tru o ile sa le . (12) Ia r c e l p lă tit26
şi cel care n u este păstor, ş i ale cărui o i n u su n t a le lu i, v ed e lu p u l v e n in d
şi lasă o ile ş i fu g e; ş i lu p u l le ră p eşte ş i le r is ip e ş te . (231 D a r c e l p lă tit
fuge, p en tru că este p lă tit ş i n u are g rijă de o i27.
<10,11) Psalm 22,1; 79,1 /Isaia 40,11! Iezechlil 34, 12,23,31; 37,24 /Sofonie 3,14 /
Zaharia 9,16 /loan 15,13 /1 Petru 2, 25; 5,4 /Evrei 13,20 (30,12-133 Zaharia 11,16-17
Fiin d că cei care s-au tras [care au urm at] c u Teuda şi cu Iu d a şi cu
ceilalţi îm p o triv n ici, s-au ju n g h ia t şi s-au p ră p ă d it28, p en tru a c e a s ta a
adăugit p e u rm ă, zicând : „F u ru l nu v in e d ecât ca să fu re şi să ju n g h ie şi
să p ia rd ă "; pe aceia şi pe cei asem enea lor, n u m in d u -i „ fu r i" .
„Iar «E u am v e n it ca v ia ţă să a ib ă». A ceia ju n g h ia u şi p ierd ea u p e cei
ce le u rm au lor. E u a m v en it ca să trăiască, şi cev a şi « m a i m u lt s ă a ib ă
[din b e lş u g să a ib ă ]» " , a d ică îm p ărtăşirea S fâ n tu lu i D u h , p e ca re şi
îm părăţie a C erurilor se cuvine s-o înţelegem . A şad ar, au to ţi v ia ţa cea
întru H ristos, căci toţi vor învia şi vor trăi. D ar d rep ţii au şi o areşce [ceva]
„mai m u lt" - îm părăţia C erurilor.

23 „ D re p t aceea, o m o râţi m ăd u larele V o astre, cele p ă m â n te şti: d e s frâ n a re a , n e c u -

tăţia, p atim a, pofta rea şi lăco m ia, (6) care e ste în c h in a re la id o li, p e n tru c a re v in e
mânia lu i D u m n ezeu peste fiii n e a s c u ltă rii" (Coloseni 3, 5-6).
2J „D om nul m ă paşte şi n im ic nu -m i va lip si. (2) La loc d e păşu n e, acolo m -a sălăşlu it;
ia apa o d ih n e i m -a hrănit. (3) S u fle tu l m eu l-a întors, p o v ăţu itu -m -a p e c ă ile d rep tăţii,
pentru n u m ele Lui. (4) Că de v o i şi u m b la în m ijlo cu l m o rţii, nu m ă v o i te m e d e rele; că
Tu cu m in e eşti. (5) Toiagul T ău şi varga Ta, acestea m -au m ân g âiat. (6) G ă tit-a i m asă
înaintea m ea, îm p otriva celor ce m ă n ecăjesc; uns-ai cu u n td e le m n cap u l m eu şi pah aru l
Tău este adăpăndu-m ă ca un p u ternic. (7) Ş i m ila Ta m ă va urm a în toate z ile le v ie ţii
mele, ca sa lo cu iesc în casa D o m n u lu i, în tru lu n g im e d e z ile " (P salm ul 22).
23 în e d iţia de la 1805, în loc d e „d in b e lşu g să a ib ă " , se g ăse şte „m ai m u lt s ă a ib ă ".
26 în ediţia de la 1805, în loc de „cel p lă tit", se g ăseşte „ n ă im itu l" .
27 în ediţia de la 1805, în loc d e „şi nu are g rijă d e o i" , s e g ăse şte „şi n u -i e s te lu i
grijă p e n tru o i".
28 „Că în a in te de z ile le acestea s-a rid icat Teuda, z icâ n d că el e ste cin e v a , c ă ru ia i
s-au a lă tu ra t un n u m ăr de b ă rb a ţi ca la patru sute, ca re a fo s t u c is ş i to ţi c â ţi l-au
ascultat a u fo st risip iţi şi n im ic iţi. (37) D u p ă aceasta s-a rid ic a t Iu d a G a lile ia n u l, în
vrem ea nu m ărăto ri i, şi a atras p o p o r m u lt d u p ă e l;ş ia c e la a p ie rit ş i to ţi câ ţi a u a scu lta t
de el au fo s t îm p ră ştia ţi" (F a p tele A p o s to lilo r 5, 36-37).
262 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A p o i, şi pentru P atim ă grăieşte şi zice că „ îm i p u n su fle tu l pentru

o i " , a rătân d că nu fără d e v oie, ci de b u n ă v oie m erge la P atim ă. C ăci acest
c u v â n t ca re zice: „ îm i p u n " , aceasta arată: „N u răp eşte cineva sufletul de
la M in e , c i Eu în su m i îl p u n pe el".
în c ă îi însem nează u m bros [tainic] şi p e îm p o triv n id i şi turburătorii cei
ce s-au n u m it de m ai m u lte ori [pom eniţi m ai sus], zicând: „Căci aceia nu
şi-au «p u s su fle tu l p en tru o i», ci i-au lăsat [lepădat] p e cei ce le urm au lor".
Ia r D om n u l [a făcut], dim potrivă. C ând a fost prins, a zis29: „D eci de Mă
că u ta ţi p e M in e , lă sa ţi pe aceştia să se d ucă; ca să se p lin ească cuvântul:
« C ă n ic i u n u l d in tr-în şii n u a p ierit»" (loan 18,8-9). Şi, cu prisosinţă, astfel
au n ă v ă lit iudeii asu p ră-I, precum nici lupii [nu se năpustesc] asupra oilor;
că ci zice [Evanghelia] că au venit să-L prindă p e E l „cu s ă b ii ş i cu ciom ege
[to ie g e ]" (Matei 2 6 ,4 7 ; M arcu 14,48; Luca 2 2 , 52).
Ş i este cu p u tin ţă ca, aici, „ lu p " a-1 înţelege p e vrăjm aşul cel gânditor -
p e care Scriptura îl n u m eşte şi „ leu "30 şi „ sco rp ie "31 şi „şarp e" (1 Petru 5 , 8;
Psalm 90 ,1 3 ; Facere 3 ,1 -5 ) - despre care se sp u n e că „răpeşte o ile ", când pe
cineva, prin fapta cea rea, şi-l face [diavolul] m âncare. Şi „ risip e şte", când
prin gân d u ri rele tu rb u ră sufletul, care cu cuviinţă şi „ fu r" se numeşte,
fiind că „ fu ră " prin g ân d u rile cele rele, „ ju n g h ie " prin plecare [învoire,
supunere] şi „ p ierd e" prin lucrare. Căci, poate, p e cineva îlbântuieşte gândul
ră u tă ţii - acesta este furtişagul; iar dacă se va şi pleca [învoi, supune] omul
la ad ucerea am inte cea rea, atunci se zice că se „ ju n g h ie " de către diavolul;
iar cân d v a şi face lu crul cel rău, atunci se „p ierd e" [e dat pierzării]. Şi
aceasta este, poate32, ceea ce zice: „Purul n u vine decât ca să fure şi să junghie
şi să p ia rd ă ". Deci, D om nul, făcându-le pe cele îm potriva „fu ru lu i" acestuia
dă şi d u m n ez eia sca v iaţă, sfinţind şi gân d u rile n oastre - prin venirea
ad ucerilor am inte celor b u n e - ş i trupurile [noastre] - prin faptele cele bune.
Şi d ă oareşce [ceva] „ şi m ai m u lt [şi d in b e lş u g ]" - aceasta, ca să putem,

29 „ D e c i, d acă M l c ă u ta ţi p e M in e , lă s a ţi p e a c e ş tia să se d ucă; (9) c a să se

îm p lin e a s c ă cu v ân tu l p e care I-a spus; D in tre c ei p e care M i i-ai dat, n-am pierd u t pe
n ic i u n u l" (loan 18, 8-9).
30 „Fiţi tre ji, p riv e g h e a ţi. P o triv n icu l v o stru , d ia v o lu l, u m b lă, răcnind ca un leu,
cău tân d p e cin e să în g h ită , (9) căru ia staţi îm p o triv ă, ta ri în cred in ţă, ştiin d că aceleaşi
s u fe r in ţe în d u ră ş i fra ţii v o ştri în lu m e " (1 Petru 5, 8-9).
31 „Peste aspid ă şi v asilisc v e i păşi şi vei călca peste leu şi peste b alau r" {Psalm 90,13).
32 S fâ n tu l Teofilact n u p u n e la îndoială acest în ţeles - căci, de n-ar fi fost această
n o im ă cu în cred in ţare, nu ar fi cuprins-o în tâlcu ire ci spune acesta întru smerită
cu getare, uim ind u -se d e n en u m ăratele înţelesuri ale Scriptu rii şi grăind tainic dim preună
cu P ro o ro cu l D avid : „La to t lu c ru l desăvârşit am văzut s fâ rşit, d ar p o ru n ca Ta e ste fără
d e s fâ r ş it " (P salm 118, 96).
tALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑ Ν ______________Capitolul 10___________ 263

prin darul învăţăturii, a aduce folos şi altora. încă şi îm p ărăţia C erurilor, ca

pe oarecarele dar „m ai m ult [din b elşu g ]" ne-o dăruieşte nouă. Cu adevărat,
Acesta este „P ăstoru l cel b u n " şi n u „năim it [p lă tit]", p recu m [erau] căpe­
teniile iudeilor, care nu purtau grijă pentru norod, ci n u m ai la aceea luau
aminte, anum e să ia „ p lăţi"33 de la dânşii, căci nu cău tau [„ n ă im iţii"] folosul
norodului, ci câştigu l cel rău [nedrept] de la norod.

10,14-16: Eu su n t Păstorul cel bun şi cunosc pe ale M e le şi ale M e le M ă

cunosc pe M ine. (15) Precum M ă cunoaşte Tatăl şi Eu cu n osc p e Tatăl. Şi
sufletul îm i pun pentru oi. (16) Am şi alte oi, care n u su n t d in stau lu l acesta.
Şi pe acelea treb u ie34 să le aduc, şi vor auzi glasul M eu şi v a fi o tu rm ă şi un
P ă sto r. m 1i) Psjîm 1.6/leiechiil 34,11 /2 Timotei 2,19 00, 15/ Matei 11,27/ Luca 10,22 /loan 15,13
110,16) Isaia 11,12; 56,8 /Iezechiil 37,22 /Osea 2,1,3 /Miheia 2,12 /loan 11, 52/1 Fetru 2,25
Şi de aici vei [putea] cunoaşte deosebirea [osebirea] „p ă sto ru lu i" şi a
„năim itului". Pentru că „n ăim itu l" nu cunoaşte oile, lu cru care se întâm plă
[petrece] dintru a n u le cerceta des pe ele; căci, de le-ar fi cercetat des, le-ar fi
cunoscut pe ele. Iar „păstorul" - precum este D om nul - „cu n oaşte pe oile
Sale", fiindcă poartă grijă pentru dânsele, ca de u nele care s-au învrednicit de
cercetarea Lui şi dintru obişnuinţă îl „cunosc" p e al lor P urtător d e grijă.
însă, vezi [ia am inte], că m ai întâi El ne „ cu n o aşte" p e n o i şi, a şa [astfel],
noi apoi îl „cu n oaştem " p e D ânsul. Şi nici nu este cu p u tin ţă în tru alt chip
[fel] să-L „ cu n o a ştem " noi pe D um nezeu, de n u n e v o m „ c u n o a ş te " noi de
[către] D ânsul. Pentru că întâi El S-a îm prietenit cu noi - p rin trup făcân-
du-Se om - şi dup ă aceea ne-am îm prietenit noi cu D ân su l - lu â n d [noi]
darul îndum nezeirii35 (2 Petru 1,3-4). Şi, vrând să a ra te că aceia care n u au
crezut, nevrednici su n t de a se „cu n oaşte" d e D u m n ezeu şi n ici „ o i" nu
sunt, a zis: „şi cu n osc pe ale M e le şi ale M ele M ă cu n o sc p e M in e " , după
cuvântul ce zice: „C un oscu t-a D o m n u l pe cei ce su n t a i L u i" 36 (N um eri 16,
5; 2 Timotei 2 , 19). Dar, ca să nu socotească cineva că E l ca u n o m „cu n o a şte ",

13 „Plăţi" sau „răsplăţi", adică ban i sau slav ă, căci n e m in cin o s este cu v ân tu l: „Tot ce
este în lum e, ad ică p o fta tru p u lu i şi p o fta o ch ilo r şi tru fia v ie ţii, n u s u n t d e la T atăl, ci
sunt d in lum e. Ş i lu m e a trece şi p o fta ei, d ar cel ce fa c e v o ia lu i D u m n e z e u ră m â n e în
veac" (1 loan 2 , 16 -17).
34 în ediţia de Ia 1805, în loc de „ tre b u ie ", se găseşte „M i S e c a d e ".
35 „D u m nezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce s u n t sp re v iaţă şi sp re bună
cucernicie, făcân d u -n e să cunoaştem pe C el C e ne-a c h e m at p rin sla v a S a şi p rin p u terea
Sa, (4) prin care El n e-a hărăzit m ari şi preţioase fă g ă d u in ţe , ca p rin e le s ă v ă faceţi
părtaşi d u m n ezeieştii fir i, scăpând d e stricăciu nea p o fte i c e le i d in lu m e " (2 P etru 1,3-4).
36 „D ar te m e lia c e a tare a lu i D u m n ezeu stă n e c lin tită , a v â n d p e c e te a aceasta:
«C u noscu t-a D o m n u l p e c ei ce su n t ai S ăi»; şi «să se d e p ă rte z e d e la n e d re p ta te o ricin e
cheam ă n u m e le D o m n u lu i» " (2 T im otei 2 , 19).
264 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

a ad ău g it, z icân d : „P recum M ă cunoaşte pe M in e Tatăl şi Eu cunosc pe

T a tă l". C ă ci, zice: „Aşa de bine îl ştiu [cunosc] pe El, precum El pe M ine".
Ş i, a d e se o ri, p u n e [ad uce înainte] acest cuvânt: „ S u fle tu l M eu îl pun
p e n tru o i " , arătân d că n u este am ăgitor. C ăci a zice: „Sunt «Lum ină» şi
« V ia ţă » " (loan 8,12; 10,10; 11,25), celor nepricepuţi li se păreau că [acestea]
su n t c u v in te a le m ân d riei; iar a zice: „Voiesc a m u ri", n ici o pizm uire nu
are [p ricin u ieşte], ci, m ai vârtos [cu prisosin ţă], şi m ultă purtare de grijă
arată, d e v re m e ce, pen tru aceia care II îm proşcau cu p ietre (loan 10,31-33)
av ea să S e d ea p e Sine însuşi.
Iar g ră in d : „A m şi a lte o i" - pen tru păgâni zice - „«care n u su n t din
s ta u lu l a c e s ta » care e ste sub L eg e, căci păgânii nu se cuprind în Lege;
d eci « şi p e a c e le a M i S e cad e M ie să le aduc», căci «risip ite» su n t şi acestea
[iu d eii] şi a ce le a [p ăg ân ii], neavând «p ăsto ri»" (loan 10,12). Pentru că şi
d in tre iu d e i, cei [ce erau ] bin ecu n oscători şi îndem ânatici [îndemănoşi,
p rieln ici] sp re a cred e, erau n epăstoriţi, şi, cu m ult m ai v ârtos [se aflau
aşa ], p ă g â n ii. „D eci, « M i S e cade [treb u ie]» şi p e acelea ale păgânilor «să
le a d u c», p re cu m şi pe a le iu d eilor". Iar aceea ce zice: „ S e cade [treb u ie]",
aici nu [lu cru de] nevoie înseam n ă, ci, cu m că, fără de îndoială [neîndo­
ieln ic], a şa se va întâm pla.
„ Ş i va fi o turm ă şi u n P ăstor", căci „în H ristos Iisu s n u este elin şi
iu d e u " (C alateni 3 ,2 8 ; Colosm i 3,11), n ici oarecare „d eo seb ire" (Romani 10,
12), căci u n ch ip [fel] este al tuturor, o pecete a Botezului (Efeseni 4 ,5 ), „un
P ă sto r" - C u v ân tu l lui D um nezeu şi Dum nezeu. Şi, ruşineze-se m an ih eiF
care lea p ă d ă [tăgăduiesc] Scriptura cea Veche! Audă că [e] „o turm ă şi un
P ă sto r", că A celaşi D um nezeu este şi al Scripturii celei Vechi şi al celei Noi.

10,17-21: Pentru aceasta M ă iu b eşte Tatăl3738, fiindcă Eu îm i pun sufletul,

ca39 iarăşi să -l iau . (18) N im en i nu-1 ia de la M in e , ci Eu de la M in e însum i
îl p u n . P u tere am Eu ca să-l pu n şi pu tere40 am iarăşi să-l iau. Această
p oru n că am p rim it-o 41 d e la Tatăl M eu. (19) Iarăşi s-a făcu t dezbinare42

37 P en tru m an ih eism , v ezi nota de la loan 1, 9.

39 în e d iţia d e la 1805, în loc de „M ă iu b e ş te T atăl", se găseşte „Tatăl M ă iu b e şte pe
M in e ".
39 [1805] Şi aici acest cu v â n t „ca" nu însem n ează pricina [cauza, tem eiul], ci, după
cum , fără d e în d o ială s-a Întâm plat, căci D om nul nu pentru aceasta îşi pune sufletul, ca
iarăşi să-l ia, ci şi-L p u n e p e n tru lum e şi îl ia pe el, ca să S e arate că este D u m nezeu (după
Z igaben ). Vezi şi tâlcu irea d e la loan 1 , 14c.
40 în e d iţia d e la 1805, în versetul 18, în loc de „p u tere", se găseşte „stăp ân ire".
41 în e d iţia d e la 1805, în loc de „am p rim it-o ", se găseşte „am lu at-o ",
41 In e d iţia d e la 1805, în loc de „ d e z b in a re ", se găseşte „p ricire".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 10 265

între iu d ei, p en tru cu v in tele acestea. (20) Ş i m u lţi d in tre ei z iceau : A re

dem on43 şi este n eb u n . D e ce să-L ascultaţi? (21) A lţii ziceau : C u v in tele
acestea nu su n t a le u n u i dem onizat. Cum p o ate u n d em o n să d esch id ă
ochii o rb ilo r?44 m , miwia53,7 -1 2 /Evrei2 , 9 fio, i& iio a « 2 ,i9 ;K t3i
(10,19) Cântarea Cântărilor 2,8 /loan 7,12; 9, 16 <10,20) Maren 3,21 /loan 7,20; 8,48 <10,21) loan 9,32-33
F iin d că ziceau [iudeii] că E l este străin [osebit, în străin at] d e Tatăl şi
am ăgitor şi pierzător, iar n u m ântuitor al su fletelor, p rin ceea ce le sp u n e
[Dom nul], arată că: „N u sunt «pierzător» al v o stru (loan 10,10), c i p en tru
voi su n t gata a le prim i p e toate, dacă nu p en tru altcev a, m ă car p en tru că
atâta vă iubeşte pe voi D um nezeu, încât şi Eu, fiin d că m o r p en tru voi,
pentru aceasta su n t « iu b it» de D ânsul. A şadar, cu m v ă v oi a m ă g i p e voi,
pe care vă ştiu iu biţi lui D um nezeu, şi nu, m ai v ârto s [cu p riso sin ţă], M ă
voi sârgui a m uri pentru voi, ca A cela Care, d acă nu p en tru altcev a, m ăcar
pentru aceasta voiesc a fi « iu b it» m ai m ult d e «T atăl» M e u ? " Ia r acestea
[graiuri], care sunt aşa de sm erite, le zice p o g o rân d u -S e [iu d eilor], fiindcă
ascultătorii n u L-ar fi prim it pe El de ar fi g ră it p en tru Sin e în s u ş i cele
înalte. D eoarece, în tru alt chip [înţeles], de se v a so co ti [cu m p ăn i] graiul
acesta, n ecu v iin cios se va părea a fi. C ăci, cu m ? A u , d o a ră , în v rem ea cea
mai d in ain te nu era [El] « iu b it» , ci acum Ş i-a în c e p u t T atăl d rag ostea
[pentru Fiu l], iar m oartea cea pen tru noi I s-a fă c u t L u i [H ristos] p ricin ă
[tem ei, cau ză] a acestei iubiri? N u este aceasta ci, aşa d u p ă cu m a m zis, c u
pogorâre Ie grăieşte [M ântuitorul] acestea.
în că, va zice cin ev a şi aceasta: d e vrem e c e d rag o ste a lu i D u m n ez eu ş i
Tatăl către n oi era m ărturisită45 şi a văzut D u m n ezeu -T atăl şi p e F iu l S ă u
că arată aceeaşi b u n ătate către n oi - încât a v oit şi a m u ri p en tru n o i - şi c ă
păzeşte ad evărate şi ch ip u rile [felurile lu crărilo r] b u n ă tă ţii T atălu i, c u
cuviinţă L-a « iu b it» p e El, şi n u ca o oarecare p la tă - p en tru m o artea c e a
pentru n oi - d ăru in d u -I Fiu lu i dragostea, c i v ă z â n d în tru F iu l n eîn stră -
inarea [nestrăm utarea] F iin ţei L u i şi - ca d e o arecare d e n ev o ie şi n e o c o lite
legi ale firii - la aceasta [dragoste] fiind ch em a t [Tatăl d e către F iu l]. C ă c i,
doară, nu lucru [făptuire] d e m are d rag oste a a ră ta t că tre n o i F iu l, c u
necinste m urind p en tru noi? Ş i n u num ai m u rin d , ci şi „ ia ră şi lu â n d u -Ş i
s u fle tu l" , ca să om oare m oartea şi nouă n em u rire p rin în v ie re să n e p ri­
cin u iască [izvorască]! D eci, aceasta o arată, câ n d z ice: „«T atăl M ă iu b e ş te

43 în ediţia de la 1805, în loc d e „are d e m o n ", se g ăse şte „d rac a re ".

44 în ed iţia de la 1805, versetul 21 este; „A lţii z ic e a u : a c e s te c u v in te n u su n t d e
înd răcit. A u , d oară, p o ate drac să d esch id ă o ch ii o r b ilo r ? "
45 Cu ad evărat, această d ragoste a iui D u m nezeu e ste m ărtu risită d in tru în c e p u t:
„Să facem o m după c h ip u l ş i după asem ăn area N o a stră " (F acere 1, 26).
266 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p e M in e » fiin d că m o r pentru v o i", adică ca şi cu m Se veseleşte şi Se bucură

T atăl, p en tru că F iu l Se aseam ănă Lui şi păzeşte [ţine, străju ieşte] semnele
[tră să tu rile, în su şirile] dragostei Lui celei către oam eni.
Iar aceea, p e ca re o grăieşte: „N im en i n u ia s u fle tu l M eu de la M ine",
o z ice p en tru cei ca re cău tau să-L om oare pe El. C ăci, spu ne: „Voi însetaţi
d e sâ n g e le M e u , d a r b in e să ştiţi, că fără voia M ea n im en i nu v a putea
[oareşce] asu p ra M e a ". Insă, ca să n u socotească cineva că [D om nul], ca o
slu g ă şi u n su p u s m oare, de altul poruncindu-i-Se [aceasta, adică moartea]
şi a celu ia su p u n â n d u -i-S e , zice: „ « Stăp ân irea» m orţii M ele Eu însum i o
am , ca u n S tă p â n al m o rţii". Aşadar, pentru aceasta zice că: „Stăpânire
am să -M i p u n s u fle tu l M e u ". Şi, cu toate că fiecare dintre noi are stăpânire
a -ş i „ p u n e s u f l e t u l " să u , p en tru că o rişicin e , d e v a v o i, are putere
[stă p â n ire l să se om oare p e sine însuşi, însă n u pen tru acest fel de chip
z ice D o m n u l [p en tru Sin e], ci anum e că: „Fără d e voia M ea, n im en i nu va
p u tea să-M i facă a c e a sta ". Lucru care la oam en i este cu n ep u tin ţă, pentru
că , şi n ev o in d , n o i p u tem fi om orâţi de alţii46. în s ă H risto s n u ar fi pătimit
v reo d ată de n u a r fi v oit El, pentru aceasta - ca A cela C are nici într-u n alt
ch ip n u este su p u s m orţii, ci num ai d intru a S a v o ie - o are şi pe cea mai
m are: a-Şi « lu a » su fletu l « iarăşi» [adică, a învia].
Şi „ a c e a stă p o ru n c ă " zice că „a lu at-o de la T a tă l", să m oară pentru
lu m e. C ă ci sp u n e: „într-atâta nu-I sunt p otrivn ic lui D u m n ezeu , încât şi
în să şi aceasta - a m u ri - de Ia Tatăl îm i este M ie p oru n cită". Că, zicându-o
m a i în tâ i pe cea în a ltă - adică: „Stăp ân ire am să -M i iau s u fle tu l M eu ",
că ci a ceasta îl arată p e D ânsul Stăpân al m orţii şi D om n al v ieţii - iarăşi pe
cea sm erită o p u n e [aduce înainte] - adică: „A ceastă p oru n că am luat-o
de la T atăl M e u " - atâta de m inu nat le îm pleteşte pe am ândouă, adică şi
p e a ceasta - a n u fi socotit că este m ai m ic şi slugă a Tatălui, şi pe aceea -
a n u fi so co tit că este îm p otriv n ic lui D um nezeu, ci de o îm preună-putere
şi d e o v o ie47. D rep t aceea, de înd ată, într-atâta s-au folosit cei m ai mulţi
d in tre cei ca re -L ascu ltau grăind unele ca acestea, în câ t şi „d ezb in a re" s-a
fă cu t [p en tru El], C ăci u nii, de vrem e ce graiurile [M ântuitorului] li se
p ă re a u lo r ca n işte gh icitu ri, îl socoteau pe El că este „ în d ră cit", fiindcă
g răia cu v in te n eîn ţelese. Iar cei care, oareşce p u ţin tel pricepeau, grăiau:
„ A c e ste c u v in te n u su n t de în d ră cit". A poi, fiindcă din graiuri nu puteau
să le astu p e lo r48 g u ra - pentru că nici înşişi cei care erau oarecum cu bună

46 în să şi aceasta se face în tru îngăduinţa ju d ecăţilo r n ep ătru n se ale lui Dum nezeu.
47 A d ică una este p u terea şi voia şi Fiinţa Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
wA dică, acelora cu care se certau cei care ziceau: „A ceste cuvin te nu sunt de îndrăcit".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 10 267

cunoştinţă n u u rm au cu de-adinsul celor zise d e D o m n u l ş i n ici p e ceilalţi

nu p u teau să-i p lece - d in lucruri se ispitesc să a ju te lu i H risto s, şi zic:
„«A ceste cu v in te n u su n t de în d răcit». Ş i d e u n d e e s te arătată aceasta?
Din lu cru ri [făptuiri], «A u doară p o a te drac să d e s c h id ă o c h ii o rb ilo r? »
Deci, d e vrem e ce lu cru l este d um nezeiesc, cu ad ev ărat, şi g ra iu rile su n t
[tot] d e acest fe l". D ar, pentru ce, H ristos nu răsp u n d e n im ic către aceia
care zic că El este „ în d ră cit"? Pentru că, a le astupa gura, erau în d estu lăto ri
şi m ai vred nici de credinţă cei care se îm potriveau acelora şi le răsp undeau 19
pentru D ânsu l. D eci, d e vrem e ce îşi stăteau u n ii alto ra îm p o triv ă şi se
d ezb in aseră, la ce m ai era de treb u in ţă, de a cu m , ca şi El să g răiască
îm potrivă c elo r care îl clev eteau ; şi, m ai v ârtos [cu p riso sin ţă ], n efiin d El
atâta d e v red n ic d e crezare50.

1 0 ,2 2 -2 6 : Ş i era atu n ci la Ieru salim sărbătoarea în n o ir ii te m p lu lu i51 şi

era ia rn ă . [231 Ia r lis u s u m b la p rin tem p lu , în p rid v o ru l lu i S o lo m o n . (24)
D eci L-au îm p resu rat iu d eii şi îi ziceau : Până cân d n e sco ţi su fle tu l? D acă
Tu eşti H risto su l, sp u n e -o n ou ă p e faţă52. (25) lis u s le -a răsp u n s: V -am
spus şi n u cred eţi. L u crările53 pe care Eu ie fac î n n u m e le 54 T a tă lu i M eu ,
acestea m ărtu risesc d esp re M in e 55. (26) D ar v oi n u cre d e ţi, p e n tru că nu
su n teţi d in tre o ile M e le . no, 22 ) Neemîa 1 2 , 2 7 / 1 M^cabei 4 ,5 9
< 10 , 2 3 ) 3 Regi 6,3 (10,2 5 ) loan 5,36 (10, 26) loan 8,47 /1 loan 4,6
C are „ în n o iri" se făceau în Ierusalim ? Unii zic că, în ziua în care s-a [is­
prăvit de] zidit tem plul d e către Solom on, întru aceea prăzn u iau „ în n o irile ".

49 A d ică, d ădeau cu v ân t de răspun s în locul D om n ului.

50 Pe d e o parte, D o m n u l nu era v redn ic de crezare, c a U n u l C a re a r fi m ărtu risit
despre El în su şi, iar p e d e altă p arte d in pricina o ch iu l p iz m a ş al ce lo r c u p rin şi de
d eznădejdea cugetării tru peşti, care nu voiau să le p rim ească p e c ele d u m n ezeieşti şi
veşnice, ci se pleacă m ai u şo r la m ărturiile şi cugetele p ăm ân te şti.
31 în e d iţia de la 180 5 , în loc de „să rb ă to a re a în n o ir ii t e m p lu lu i" , se g ăse şte
„ în n o irile ".
52 în e d iţia de la 1805, versetul 24 este: „D eci L-au în c o n ju r a t p e D â n s u l iu d e ii şi au
grăit L ui: P ân ă când v ei lu a s u fle te le n oastre? D e eşti Tu H risto s , s p u n e n o u ă fără de
s fia lă ".
51 în ed iţia de la 1805, în loc de „ lu c ră rile ", se g ăse şte „ lu c r u r ile ".
54 în ediţia de la 1805, în loc d e „în n u m e le ", se g ăse şte „ în tru n u m e le ", c u ur­
m ătoarea notă: [1805] Iar „n u m e " aici, unii au zis D u m nezeirea, alţii - Puterea, ia r alţii -
Stăpânirea, pentru că se nu m eşte şi D u m nezeu şi P uternic şi S tă p â n ito r şi altele întru
acest fel. Şi o rice este al Tatălui, aceasta este şi a Fiului. D eci, fiin d că iu d eii se prefăceau
că v o r cred e num ai prin cu v ân t, le arată lor lin {cu b lân d eţe] că u m b lă cu v icleşu g şi le
grăieşte, ca şi cum le-ar fi zis: „De nu credeţi lucrurilor [făp tu irilo r], cu m v eţi crede
cu v in telo r?" (după Z ig ab en )
33 în ediţia de ia 1805, în loc de „d esp re M in e ", se g ăse şte „ p e n tru M in e ".
268 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar alţii n u aceasta spun, ci cum că Evanghelistul zice acum de înnoirile zidirii
tem p lu lu i cele de după robie56. însă [orişicum] lum inat praznic se săvârşea şi
[asta] d e către tot norodul. Căci, fiindcă cetatea [Ierusalimului] după acea
înd elu ngată robie, îşi redobândise iarăşi podoaba [strălucirea] sa, zi de bucurie
o făceau [aveau] p e aceea a „înnoirilor". Deci întru acest praznic a m ers şi
Iisus, căci a cu m adeseori m ergea în ludeea, fiindcă Patima era aproape. Căci
„ ia m a " sosise, după care iarnă,în „luna cea d in tâi" (Levitic 23,5) a primăverii,
a pătim it D om nul. Pentru aceasta şi Evanghelistul a însemnat vremea, arătând
că aproape era vrem ea Patim ii şi, pentru aceasta mergea Dom nul la Ierusalim.
D eci „L -au în c o n ju ra t p e El iu d e ii" şi, dup ă părelnicie, din oarecare
d o rin ţă şi iu bire d e învăţătură, îl întreabă să le spună lor „dacă este El
H ris to s ", iar dup ă ad evăru l [lucrului], din socoteală iscoditoare şi răzvrătită
este în treb a rea [iudeilor], pentru că „lu cru rile" propovăduindu -Lpe El că
„ este H ris to s", e i d in cuvinte caută să se înveţe, faptă care este, cu prisosinţă,
a c e lo r ca re îşi b a t jo c şi iau în râs.
în să întrebarea fiind plină de multă nebunie şi mincinoasă, arată răutatea
acelora; căci ei zic: „ S p u n e n ou ă fără de sfia lă ". Dar, în m ulte locuri le grăia
[D o m n u l] fără d e sfială, fiindcă şi la praznice m ergea şi nim ic întru ascuns
n u grăia, c i „ F iu l lu i D u m n ez eu " pe Sine însuşi S e num ea (loan 3, Ί7-18; 5,
19-23; 8 ,2 8 ; 9 ,3 5 ) şi „ L u m in ă " (loan 3,20-21) şi „ C a le " (loan 14,6) şi „Uşă"
(loan 1 0 , 7 , 9) şi pe M o ise ü aducea m artor (loan 3,14; 5 , 45-46; 6,32; 7,19-23).
P en tru aceasta, m ustrându-i pe ei Domnul, ca pe cei care grăiau din socoteală
v iclea n ă , le zice: ,,«V -am spu s vouă» de m ulte o ri «şi nu cred eţi»". încă şi
în alt ch ip [fel]: „D e ce vă făţăm iciţi că veţi crede num ai din grai [cuvânt]?
L u cru rile cele p e care Eu le fac, n u ca un îm potrivnic al lui D um nezeu, ci
« în tru n u m e le T atălu i M eu » [săvârşindu-le],nu le primiţi, aşadar, cum veţi
cred e n u m a i cu v â n tu lu i?" C ăci, cu adevărat, spre a supune [pleca] au mai
m u ltă p u te re făptuirile decât cuvintele, pe care lucru îl ziceau şi aceia dintre
ei care erau m ai cu bun ă cunoştinţă: „Au doară poate om păcătos să facă
se m n e [m in u n i] ca a cestea ?" (loan 9,16). „Pentru aceasta" - zice Dom nul -
„«nu c red eţi» în M ine, «pentru n u su n teţi d in o ile M ele». C ăci Eu, ca un
«P ă sto r b u n » (loan 10,11,14), cele care se cuvenea să le fac, le-am făcut, iar

56 E v o rb a d e robia p e care evreii au pătim it-o fiind d uşi în Babilon. în Ierusalim,

prim u l tem p lu a fost co n stru it d e către So lo m on (pe la anul 960 î. Hr.), iar, după ce acesta
a fo st d ă râ m a t (586 î. H r.), a fo st reco n stru it cel de a l d oilea (538-515 î. H r), după
în to arcerea d in robia b abilo n ică. D ar şi cel de-al doilea tem plu a fost d ărâm at de către
ro m ani, o d ată cu d istru g erea Ierusalim ului în anul 70 (d. H r). C el d e-al treilea tem plul
va fi cel d in tru care A n tih rist va stăpâni peste întreaga lum e. Vezi m ai m ulte despre
acestea, în n o ta p en tru tem p lu , d e la loan 2 ,1 8 -2 2 .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 10 269

voi de nu urm aţi [acestora], nu Eu sunt Cel nevrednic d e num irea de «Păstor»,
d voi d e num irea de «oi»".
N evoieşte-te d ar şi tu, până este „ ia rn ă " - viaţa aceasta zic, care pururea
are turburări dinspre duhurile r ă u tă ţii-s ă prăznuieşti „ în n o irile " tem plului
tău celui duhovnicesc, „pururea n ou " (îsaia 40,31) făcându-te („înn oin d u-te"57]
şi „su işu ri în in im a ta p u n ân d " (Psalm 83,6). C ăci, atu n ci, cu ad evărat, va
veni la tine şi Iisus, dim preună cu tine făcând prăzn u irea „ în n o irilo r" aces­
tora în „prid vorul lu i S o lo m o n ", [adică] întru „a co p e ră m â n tu l" Său p ăzin -
du-te p e tine şi făcându-te a avea pace dinspre p atim i58. C ăci E l în su şi [îţi]
va fi „ S o lo m o n ",care se tâlcuieşte „paşnic". Deci, cel care „întru acoperăm ân­
tul" lu i H ristos C elui paşnic „se să lă şlu ieşte " - d u p ă cu m zice P roorocul59
(Psalm 9 0 ,1 ) - îl are p e însuşi D om nul, Care d im preun ă cu D ân su l p răzn u -
ieşte „ în n o irile " sufletului, în câtă vrem e este „ ia m a " - adică, în tru atâta
cât stă [răm âne] viaţa aceasta; pentru că „prim ăvara" este veacul c e va să
fie, întru care iarăşi toate viază şi „a d ou a n aştere [în n o ire a ]" p rim esc (Matei
19, 28), întru care nim eni nu poate să-şi înn oiască su fletu l, căci toate cele
care su n t de acest fel, dim preună cu veacul acesta se în ch eie60.

10, 27-30: O ile M e le ascu ltă de g lasu l M e u 61 şi Eu le cu n o sc p e ele, şi

ele v in după M in e. (28) Ş i Eu le dau viaţă v e şn ică ş i n u v o r p ie ri î n veac,
şi d in m ân a M ea n im en i nu le va răpi. (29) T atăl M e u , C are M i le -a d at,
este m a i m are decât toţi, şi n im en i n u poate să le răp ească d in m ân a Tatălui
M eu. (30) Iar Eu şi Tatăl M eu u na suntem . (io, 27) u m 10,4-14 «o, 2sjioan 6,39
<10,29) Deuteronom 33,3 <10, 30) Ieşire 23,21 / loan 17,11,22 (1 0 ,3 1 ) loan 5,18; 7,19; 8,59; 11,8
D u p ă ce le-a zis lor: „N u su n teţi dintre o ile M e le " (loan 10,26), acu m îi
îndeam nă pe ei să se facă „ o i", pentru aceasta şi adaugă, zicând: „ O ile M e le

57 „D a r c ei ce n ă d ă jd u ie sc în tru D o m n u l vor în n o i p u terea lo r, le v o r cre şte arip i

ca ale v u ltu ru lu i; vor alerga ş i n u -şi v o r s le i p u terea, v o r m e rg e ş i nu s e v o r o b o s i"
(Îsaia 40, 31).
5S D upă acest „aco p erăm ân t" suspina şi Proorocul D av id (P salm 16, 8; 30, 20; 6 0 ,4 ;
62, 8; 9 0 ,1 ; 120, 5).
53 „C el ce lo cu ie şte în a ju to ru l C elu i P reaînait, în tru a co p eră m â n tu l D u m n e z e u lu i
ceru lu i se va săllşIui"(Ps;7Îm 9 0 ,1 ).
“ Vezi tâlcuirea d e la M atei 19, 28. La Lu ca 2 1 ,2 8 -3 3 , S fân tu l T eofilact ne în v aţă aşa;
„P recu m Venirea D om n ului cea D intâi, sp re înnoire şi a d o u a n aştere a su fletelo r noastre
a fost, aşa şi Venirea cea d e a Doua, spre a d oua naştere a tru p u rilo r n o astre v a fi. Pentru
că, su fletele au m u rit m ai înainte, n eascu ltân d , iar tru p u rile, d u p ă nou ă su te d e ani ai
neascultării, p e m oarte, c u lucrul au p ătim it-o (Facere 5 ,5 ). P rin urm are, p rin V enirea cea
Dintâi se şi n asc a doua oară şi se fac mai b u n e sufletele, iar p rin cea d e a D oua, tru p u rile".
61 în ediţia de la 1805, versetul 27 în cep e astfel: „ P re cu m am z is v o u ă, o ile M e le
g lasu l M eu a s c u ltă ..."
270 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

g la s u l M e u a sc u ltă şi v in d u p ă M in e ". Apoi, îndem nându-i pe ei, spune

[D o m n u l] şi ce le ce le vor d obând i cei care m erg [sunt urm ători] după
D ân su l: „E u le d a u v iaţă v eşn ică şi n u vor pieri în v ea c" şi celelalte [ce ur­
m ează]. Şi, cu ad evărat, prin aceste graiuri îi deşteaptă pe ei şi spre râvnă şi
d orin ţă îi ad u ce, spre a m erge şi ei după Dânsul, fiindcă unele ca acestea
d ăru ieşte.
Z ice: „D ar p en tru ce «nu vor pieri»? Pentru că «n im en i» nu poate să le
«răp ea scă » pe ele «d in m ân a M ea», fiindcă «Tatăl M eu , Care M i le-a dat»
M ie pe acestea, « este m a i m are decât toţi» şi «d in m âna» Lui «n im en i nu
p oate să le răp ească» pe ele şi, pentru aceasta, nici «din m âna M ea», deoarece
« m ân a» M ea şi a Tatălui - «u n a sunt». C ăci «Eu şi Tatăl u n a suntem » după
stă p â n ire şi d u p ă p u te re". Pentru că, prin „m ână", stăpânirea şi puterea o
sp u n e. „D eci, «E u ş i T atăl u n a su n tem », după fire şi după Fiinţă şi după
p u te re ". C a re lu cru , cu adevărat, şi iudeii cunoscându-1 - anum e că prin
g raiu rile acestea d e o Fiinţă cu Dum nezeu Se face p e Sine însuşi - cu pietre
au a ru n ca t62*în tr-In su l, fiind că Se face pe Sine în su şi Fiu al Iui Dumnezeu.
în s ă , v a în tre b a cin ev a: „C um a zis D om nul că « n im en i n u le v a răpi
p e e le d in m â n a T a tă lu i M e u » , de vrem e ce pe m u lţi [îi] vedem pierind?"
A şad ar, este cu p u tin ţă a z ice că „a Ie răp i d in m ân a T a tă lu i" n u poate
„ n im e n i" , d ar a le înşela, m u lţi pot; căci, cu silă şi cu tiranie „ n im e n i" nu
p o a te să sm u lg ă d e la D u m n ezeu , iar prin înşelăciune, în fiecare zi piedică
p u n â n d u -n i-se , căd em .
Şi, cu m zice: „ O ile M e le v in după M in e şi n u vor p ie ri", pentru că
v e d e m că Iu d a a p ierit? în să , de vrem e ce nu a m ers după D ânsul şi nici
nu a ră m a s „ o a ie " p ân ă în sfârşit, [tocmai] pen tru aceasta a pierit. Iar
H risto s, p en tru cei care au m ers [urm at] după D ânsul şi au răm as „oi",
z ice că „ n u v o r p ie r i" . C ăci dacă cineva va cădea din rânduiala „ o ilo r" şi
d in tru a m erg e d u p ă „ P ă sto ru l", înd ată „ p iere". Insă, întâm plarea cea
p en tru Iu d a vei u n elti-o [folosi-o] şi îm potriva m aniheilor, pentru că şi
acesta, sfâ n t fiin d şi „ o a ie " a lui D um nezeu, a căzu t - cu adevărat, întru
v o in ţă sch im b ă cio s fiind şi d e bună voie căzând. Aşadar, nu sunt din fire
ră u tă ţile sau b u n ă tă ţile, ci prin voinţă şi se fac [săvârşesc, plinesc] şi se
strică [n im icesc, p răp ăd esc].

10,31-36: Ia ră şi au lu a t p ietre iu d eii ca să aru nce asupra Lui. (32) Iisu s

le -a răsp u n s: M u lte lu cru ri b u n e v-am arătat v ou ă de la Tatăl M eu. Pentru

ω S fâ n tu l T eofilact v ăd eşte d orin ţa lor ucigaşă şi sp u n e aici că iudeii L -ar fi şi om orât

pe D o m n u l d eîn d a tă , d acă El n u a r fi trecut prin m ijlocul lo r (Im n 1 0 ,3 9 ). Vezi şi sfârşitul
tâlcu irii d e la l a w 8 ,5 6 -5 9 .
rÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 10 271

care d in e le63 aru ncaţi cu pietre asupra M ea? (33) I-au răsp u n s iu d eii: N u
pentru lu cru b u n aruncăm cu pietre asupra Ta, ci p en tru h u lă şi p en tru că
Tu, om fiin d , Te faci pe T in e D um nezeu. (34) Iis u s Ie-a răsp u n s: N u e
scris6* în Legea voastră că „Eu am zis: d um nezei su n te ţi? " (35) D a că i-a
numit d u m n ez ei pe aceia către care a fo st cu v ân tu l lu i D u m n e z e u 65 - şi
Scriptura n u poate să fie d esfiin ţată66 - (36) d esp re C el p e C are Tatăl L-a
sfinţit şi L-a trim is în lu m e, voi ziceţi: Tu h u leşti, căci am spu s: F iu l lu i
Dum nezeu su n t?67 (Ί0, 34) Psalm Bl, 6 no, 36) loan 6,27
Fiind că a zis că: „Eu şi Tatăl una su n te m " (loan 20, 30) d u p ă stă p â n i­
re - cu ad ev ărat - şi dup ă putere, şi a arătat că u n a este „ m â n a " T atălu i şi
a Sa, iu d eii au socotit „ h u lă " lucrul acesta şi cu „ p ie tre a ru n c ă ", p en tru că
Se face pe Sin e în su şi întocm ai cu D um nezeu.
D eci D o m n u l, ru şin ân d u -i p e ei şi arătân d că n u au n ic i o p ricin ă cu ­
rioasă p en tru în tă râ ta rea cea asu p ra Lui, ci în z a d a r se tu rb e a z ă [se
îndârjesc], le ad u ce lo r am in te de m in u n ile cele p e care le -a făcu t D ân su l
şi zice: „ M u lte lu cru ri b u n e am a ră ta t vouă, p e n tru care d in a c e le a
aruncaţi cu p ie tre asu p ra M e a ? " Iar e i zic: „ P e n tru h u lă a ru n că m cu
pietre asu p ra Ta, căci te faci pe T in e D u m n e z e u ". D eci, E l nu tăg ăd u ieşte
aceasta, n ici n u zice: „N u M ă fac p e M in e în s u m i D u m n ez eu , n u su n t
întocmai cu T a tă l", ci, m ai vârtos, ad evereşte soco teala [socotin ţa, cu g etu l]
lor şi a ra tă - d in tru cele ca re s-au scris în „ L eg e" - că este D u m n ezeu . Iar
„Lege" n u m eşte şi Cartea lui David [Psaltirea ], p re cu m şi - aşa d e rân d
[simplu] - toată S crip tu ra
Iar ceea ce zice [Dom nul] întru acest chip este: „D acă aceia care au luat
îndum nezeirea după dar sunt «dum nezei» şi nu sim t prihăniţi, cu m să fiu
Eu înfruntat de voi cu dreptate6*. Cel C are din fire su n t D um nezeu, «p e Care
Tatăl M -a sfin ţit» , adică M -a rânduit a ft junghiat pen tru «lu m e»?" Pentru că
„sfinte" se num esc cele rânduite Iui Dum nezeu. „C ăci arătat este că, de vreme
ce «M -a sfin ţit» şi M -a rânduit Tatăl spre mântuirea lum ii, nu sunt deopotrivă
cu ceilalţi «dum nezei» (Psalm 81,6), ci Dumnezeu adevărat. Pentru că a m ântui

65 în ediţia de la 1805, în loc de „d in e le " , se găseşte „ d in aceste lu c ru ri".

61 în ediţia de la 1805, în loc de „nu e s c r is ", se găseşte „au n u e s te s c ris ".
65 în ediţia de la 1805, în loc de „către care a fo st cu v â n tu l lu i D u m n e z e u ", se
găseşte „către care C u v ân tu l lu i D u m n ezeu s-a făcu t".
M în ediţia de Ia 1805, în Ioc d e „şi S crip tu ra nu p o ate s ă fie d e s fiin ţa tă " , s e g ăseşte
„şi nu p o ate să s e stric e S crip tu ra ".
67 In e d iţia de la 1805, versetu l 3 6 este: „pe C arele T atăl M -a s f in ţ i t şi M -a trim is în
Lum e, v o i z ic e ţi: H u lă g ră ie ş ti, pentru că am z is că F iu a l lu i D u m n e z e u s u n t? "
*” A d ică, înfruntarea este c u totul nedreaptă.
272 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

este, cu adevărat, lucru al lui Dumnezeu, iar nu al omului care s-a îndumnezeit
d u p ă dar [har]. Deci, dacă „aceia către care s-a făcut [a fost] C u v ân tu l Iui
D u m n e z e u " ’9 - adică Eu, căci Eu sunt Cuvântul lui D um nezeu şi locuind
[sălăşluind] într-înşii. le-am dăruit lor punerea de fii (Romani 8,14-21) - sunt
«d u m n ezei», cu m ult m ai vârtos [cu covârşire] sunt Eu înafară de toată vina
[prihănirea] num indu-M ă Dum nezeu pe M ine însumi, Cel Care, şi din fire
su n t D u m n ezeu , şi altora le dăruiesc aceasta" (2 Petru 1,4).
R u şin eze-se de aici arienii şi nestorienii6970, căci „Fiu lu i D u m n e z e u " şi
D u m n ezeu d u p ă Fiinţă şi din fire este Hristos, iar nu zidire [făptură]; şi
altora dăruieşte îndum nezeire - „către care s-ar fi făcut [C u v ân tu l]", Cuvânt
fiind al lui D u m n ezeu iar El nu după dar [har] Se îndu m nezeieşte. Căci,
p rin cele ce zice aici [Dom nul], arătat [adeverit] se deosebeşte [osebeşte,
d esp arte] p e Sin e de cei care se îndum nezeiesc după dar [har] şi arată că şi
acelora El le e ste pricinuitor [izvorâtor] de îndum nezeire, C u v ân t fiind al
lui D um nezeu şi locuind [sălăşluind] într-înşii. Pentru că aceasta însemnează
p rin ceea ce zice: „către care C uvântu l lu i D u m n ezeu S -a fă c u t" , adică
„în tru care S-a sălăşlu it".
„A şad ar, c u m h u lesc E u, « F iu l lu i D u m n ezeu » n u m in d u -M ă p e M i­
n e în su m i? C ă ci, cu toate că port trup şi din săm ânţa lu i D av id su n t (Matei
1, 20; Luca 2, 4, 11; loan 7, 42; Apocalipsa 5, 5), însă n u cu n oaşteţi Taina
[întru pării] şi cu m că întru alt chip n u putea firea cea trupească a oam enilor
să p rim ească u n irea cea cu D um nezeu, de nu s-ar fi u n it p rin trup cu
d ânsa, ca p rin tr-o perd ea71".

10,37-38: D acă nu fac lucrările72 Tatălui M eu, să n u credeţi î n M ine. (38)

Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în M ine, credeţi în aceste lucrări, ca să
ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în M ine, şi Eu în Tatăl73, tio, 3sj loan u, io; i7r21
Z ice: „V oiţi să « cu n o aşteţi» cum că Eu, deopotrivă cu Tatăl sunt? De
la [d up ă] Fiin ţă nu pu teţi «cu n oaşte», căci cu neputinţă este să cunoaşteţi

69 „Eu am z is: « D u m n ezei su n te ţi şi to ţi fii a i C elui P re a în a lt» " (P salm 81, 6).
7UP en tru a rie n i şi nestorieni, vezi notele de la loan 1, V şi 1, 9 şi 1 ,1 4 “.
71 în v re m e a nopţii, o perdea care se află pe o fereastră este la fel d e întunecată
p recu m b ezn a d e afară. în să, când va răsări soarele şi ea s e v a uni cu lum ina, atunci îşi va
arăta fru m u seţea ţesăturii şi a podoabelor cu care a fost urzită. A şa este şi firea om enească;
p ân ă când a zăcu t în bezna lepădării de D um nezeu era urâciune şt întuneric prin mândrie,
d a r cân d a răsărit „ S o a re le D re p tă ţii" (M aleahi 3, 20) şi S-a unit preatainic şi m ai presus
d e cu v â n t cu ea, atun ci prin sm erenie (F ilîp a ii 2, 7-8) s-a făcut strălucită şi îm podobită
în tru C el C are El în su şi este „L um ina lu m ii" (loan 8 ,1 2 ).
72 în ediţia d e la 1805, în loc de „ lu cră rile ", se găseşte „lu cru rile".
73 în e d iţia d e la 1805, versetul 38 este: „Iar d e fac, deşi n u -M i cred eţi M ie , credeţi
lu c ru r ilo r, ca să în ţe le g e ţi şi să cred eţi că Tatăl este întru M in e şi Eu în tru E l".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 10 273

Fiinţa lu i D um nezeu, însă din «lu crările» cele care su n t d eo p o triv ă şi

aceleaşi, luaţi doved irea [adeverirea, m ărturisirea] p u te rii celei [care este]
deopotrivă şi aceeaşi, că dintru acestea veţi avea m ărtu ria D u m n ez eirii
M ele şi v eţi «cu n oaşte» şi veţi «cred e» că nim ic a ltcev a n u su n t E u - fără
num ai ceea ce este Tatăl74 - pen tru că aceeaşi Fiin ţă a L u i o am E u , ră m â ­
nând Fiu, şi cu Ipostasul [Persoana, Faţa] d eoseb in d u -M ă. A se m e n e a şi
Tatăl, răm ân ân d Tată, şi cu Ip ostasu l d eo seb in d u -S e [de M in e ], n im ic
altceva nu este - fără num ai Fiu 75 - după Fiinţă şi d u p ă fire. C ă ci m ă ca r
deşi cu Ipostasul ne deosebim , însă nu se d esp art Ip o stasu rile, ci U n u l
întru Altul, fără de am estecare, su n t Tatăl şi Fiul. C ă ci Tatăl este d esp ă rţit
de Fiul şi cu firea sunt una, dar nu precum [e] la v oi76, aşa [este] şi la D u m -
nezeieştile Ip ostasu ri, ci U nul întru A ltul su n t fără d e am estecare, p en tru
aceea şi N oi «trei O a m en i» 77 n e num im [su n tem n u m iţi] (Facere 18, 2),
fiindcă su ntem cu Ipostasu rile d espărţiţi şi n u ch ia r78 u na su n tem . In să
Sfânta Treim e U n D um nezeu este şi nu trei D u m n ezei, p en tru cea fără d e
am estecare a Ipostasurilor întru sine încăpere79 [cu p rin d ere], în că şi p en tru
una şi aceeaşi v oin ţă şi pen tru una şi aceeaşi v o ire "80. . . . . __

10, 39-42: C ăutau d eci ia ră şi să-L p rin d ă, şi I is u s a sc ă p a t d in m â n a

lor81. (40) Ş i a p leca t iarăşi d in co lo de Iord an , în lo c u l u n d e lo a n b o te z a
la în ce p u t, şi a răm as aco lo 82*87. (41) Ş i m u lţi au v e n it la E l şi zicea u : lo a n

74 A dică, în Sfânta Treim e, Fiul nu are însuşirea, calitatea d e Tată.

75 A dică, în Sfânta Treim e, Tatăl nu are însuşirea, calitatea d e Fiu.
76A dică şi la noi, oam enii, tatăl este despărţit de fiul său şi su n t una p rin fire, d eo arece
oam eni su n t am ândoi.
77 „A poi D o m n u l S -a arătat ia ră şi lu i A vraam la s te ja r u l M a m v ri, în tr -o z i p e la
am iază, când şed e a el în uşa cortu lu i său. (2) A tu nci rid ic â n d u -ş i o ch ii s ă i, a p riv it ş i
iată trei O am en i stăteau în a in te a lu i; şi cum l-a văzut, a a le rg a t d in p rag u l c o rtu lu i s ă u
în în tâm p in are a Lor şi s-a în ch in a t p ân ă la p ăm ân t" (Facere 1 8 ,1 -2 ).
78 A dică, Persoanele Sfintei Treimi sunt una după Fiinţă, d a r su nt osebite în Ipostasuri
şi, deci, nu su n t contopi te.
79 [1805] „încăpere în tru sin e" se num eşte, precum am z ice [că ar fi[ trei sori care să
se cuprindă şi să se afle u n ul întru altul, şi iarăşi să se d esp artă u n u l d e altul, m ăcar d e se
şi află unul întru altul. [„încăperea întru sin e" sau „cuprinderea întru s in e " e ste perihoreza
sau interpătru nd erea P ersoanelor Sfin tei Treimi. Vezi şi n o ta urm ăto are).
90 Pentru o mai am ănunţită înţelegere a celor tâlcuite aici d e S fân tu l T eofilact, v ezi
anexa editorială d e la sfârşitu l volum ului de faţă: Şapte în trebări desp re Sfân ta Treim e şi
răspunsurile lor.
sl în ediţia de la 1805, în loc de „a scăpat din mâna lo r", se găseşte „a ie şit d in m âna lo r".
87 în ediţia d e la 1805, versetul 40 este: „ Ş i a m ers ia ră şi d e c ee a p arte d e Io rd a n , în
lo cu l un de a fo st lo an în tâ i b o tezân d , şi a răm as aco lo ".
274 Capitolul 10 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

n -a fă c u t n ic i o m in u n e 83, d a r toate câte lo a n a z is d esp re A cesta erau

a d ev ă ra te. (42) Ş i m u lţi au crezu t în EI acolo.
Π 0.39) Marcu 3,6 Π0.40) Matei 19,1 /loan 1 ,2S (10,4V loan 5,33
„ C a u tă " ei „ să -L p rin d ă " pe D om nul, n esu ferin d u -L p e El pentru că
făcea a tâ ta d e în a ltă m ărtu ria cea pentru Sin e în su şi - căci nu răbdau
[în g ăd u iau , su ferea u ] ei, bogoslovind [teologhisind84] El cele înalte. Iar El
Se d u c e d e acolo, d â n d loc m âniei lor. Şi Se d u ce fără de voia lor, arătând
- ce e a ce d e m u lte o ri am zis - că nici îa C ruce n u ar fi putut fi prins, dacă
nu S -a r fi d a t d e b u n ă v o ie p e Sine însuşi. Dar, u n d e Se duce? „D in co lo de
Io r d a n " , u n d e iriai în a in te [Ia început] „b o teza lo a n ", n u aşa de rând
[sim plu ], d u câ n d u -S e acolo, ci aducând aminte n orodului de cele care acolo
s-au fă cu t [să v â rşit] şi d e cele care au fost sp u se de lo an pen tru Dânsul
(M atei cap. 3; M arcu 1,1-11; Luca 3,1-18; loan 1, 6-36).
Iar cu m că m u lto ra le-a fo st de folos petrecerea [răm ânerea] întru locul
acela, a a d ă u g it-o E v an g h elistu l, zicând: „Ş i m u lţi v en eau la D â n su l", şi
a d u câ n d u -şi a m in te de locul acela, grăiau: „ lo a n n ic i u n se m n nu a făcu t".
Ia r c e e a c e z ice e s te în tru acest fel: „Dacă am crezu t aceluia care «nici un
se m n n u a fă c u t» , cu m ult m ai vârtos [vom cred e] A cestuia, C are a făcut
a tâ te a m in u n i". Şi, fiin d că lo a n a m ărturisit p en tru H ristos, însă „n ici u n
se m n n u a fă c u t" şi, p oate, pen tru aceasta, n u a r fi fost socotit vrednic de
cred in ţă , au a d ău g it, zicând: „D ar toate câte lo a n a z is d esp re A cesta,
a d e v ă ra te e r a u " - n u pe A cesta de la acela, ci p e acela [loan], din cele pe
ca re le-a fă cu t H risto s, arătându-1 ei vrednic de credinţă [crezare]. Pentru
aceasta, zice [E v an g h elistu l]: „m ulţi au crezut a co lo ".
Iar aceea, p e care o zice: „ a co lo ", arată că locul acela foarte i-a folosit
pe d â n şii85. F iin d că şi p en tru aceasta, Iisus, adeseori, scotea noroadele în
lo cu ri p u stii, ca, izb ăv in d u -i pe dânşii de petrecerea [vieţuirea, răm ânerea]
cea îm p reu n ă cu oam en ii cei răi, să dobândească oarecare folos m are;
p recu m se v ed e că a făcut [Domnul] şi Ia Legea cea Veche86, adică scoţând u-i
d in E g ip t şi în p u stie p u n ân d la rânduială norodu l şi îndreptându-1 prin
d a rea [d ăru irea] L egii.
Insă să socoteşti că şi duhovniceşte se săvârşeşte „p lecarea" lui Hristos,
că ci Se d u ce d in Ieru sa lim - adică de la norodul iu deilor - şi Se m ută „în
lo c " ce are izv o are - ad ică în Biserica cea din p ăg ân i - care are izvoarele *856

53 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „n ici o m in u n e ", se găseşte „nici u n sem n ".

M „ B o g o slo v ie " este nu m ită d e D um nezeu cuvântarea, teologia.
85 A d ică le -a p ricin u it foarte m ult folos sufletesc.
86 A d ică, atu n ci cân d a dat iud eilor Legea Vechiului Testam ent.
ŢÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN____________ Capitolul 10___________ 275

Botezului. „ Ş i m u lţi v in " la D ânsul, m ergând „de ceea p arte [d in co lo ] d e

Iordan" şi prin Botez trecând. Pentru că trecerea „d e ceea p a rte [d in co lo ]
de Io r d a n " , aceasta însem nează - trecerea cea p rin Botez. C ă ci, în tru alt
chip [fel] nu v in e cin ev a la Iisus şi n ici nu se face cu ad ev ărat cred incios,
de nu v a trece prin Botez, care se însem nează [înch ip u ie, în făţişează] prin
„Iord an ".
276

C A r iT O U n .ll
învierea lui Lazăr. Arhiereii şi fariseii uneltesc
împotriva lui Iisus*

11,1-3: Ş i era b o ln a v un oarecare Lazăr d in B etan îa, satu l M ăriei şi al

M a rte i, sora e i12. (2) Iar M aria era aceea care a uns cu m ir p e D om nul şi I-a
şters p icio a re le cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era boln av. (3) Deci
au trim is su ro rile Ia E l, zicând: D oam ne, iată, cel pe care îl iu b eşti este
b o ln a v . m . l l t u c a 1 0 ,3 8 - 3 9 / l o a n 12, l ( Π , 2) M a t e i 2 6 , 7 , M a r c u 1 4 ,3 / l o a n 1 2 ,3

N u m ai lo a n ad u ce am inte şi de această istorie şi, face pom enire [a ei],

ca să n e în v eţe pe noi a nu n e cădea cu greu [a nu n e îm povăra], când
b ă rb a ţii cei îm bu n ătăţiţi şi iubitori de Dum nezeu v o r cădea întru vreo
b o a lă . D e vrem e ce şi Lazăr, fiind prieten al lui H ristos, s-a îm bolnăvit.
Şi se cu v in e să ştim şi aceasta, anum e că această M aria „care a u n s cu
m ir p e D o m n u l" nu este curva cea pom enită la Luca (7,37-38), ori cea de
la M a tei (26, 7), ci o alta, [care] n u [erai cu rvă, ci cin stită şi iubitoare de
D u m n ez eu şi îm bunătăţită. C ăci se sârguia pentru p rim irea lui H ristos şi
slujea, p recu m însuşi loan m ai jo s m ărturiseşte ( î l , 20); d ar şi „partea cea
b u n ă " se m ărtu riseşte că „şi-a a le s ", precum zice L u ca (10,42). Şi surorile
[acestea] aşa erau de m inunate şi cunoscute, încât şi L a zăr s-a făcut cunos­
cu t p rin ele. C ăci zice [Evanghelistul] că „era Lazăr d in B etan ia, din satul
M ă r ie i şi a l M a rte i".
Dar, p en tru ce „au trim is" să-L chem e p e Iisus şi n u m erg ele [însele],
p re cu m su taşu l şi om u l cel îm părătesc? (Matei 8,5-13; Luca 7 , 1-10; loan 4,
46-54). P en tru că foarte nădăjduiau la H ristos şi pentru că erau fem ei şi nu
se cu v en ea ca aşa, cu lesnire, să iasă din casă şi p en tru că erau ţinute de
p lâ n g e re 3 şi se înd eletniceau [zăboveau] pe lângă fratele lor. Şi cum că nu
d in nebăgare de seam ă au făcut aceasta, este arătat din cele de după acestea
[care u rm ează], căci m ultă cinste şi evlavie arată şi ru găm in te statornică.
Iar aceasta ce zic: „Iată, cel pe care îl iu b e şti" o spu n ele, vrând să tragă
pe D om n u l spre m ilostivire, prin a-I aduce Lui am inte d e num ele iubirii,

1 în ediţia d e la 1805, titlul capitolului este: „Pentru învierea lu i Lazăr. Pentru sfatul
arh iereilo r şi al fa riseilo r ca să-L omoare pe Iisus. Pentru cele ce a zis C aiafa proorocind de Hristos".
: în ediţia d e la 1805, în loc de „satul M ăriei şi a l M artei, so ra ei", se găseşte „din
sa tu l M ă rie i şi al M arte i, su ro rii e i".
3 A d ică, de lăcrim ări, suspinări şi de tânguire lăuntrică.
tAl c u i r e a SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 11 277

încă arată şi oarecare credinţă graiul acesta a l fem eilor. C ăci, în tr-atâta
cunoscuseră ele că este foarte m ultă putere la D om n u l, în cât se şi m inu nează
că s-a atins boala de bărbat, care era iubit de El. C ăci graiul acesta: „Iată, c e i
pe care îl iu b e şti este b o ln a v ", se pare că este, oarecu m , m in u n ăto r [cu
chip d e m irare]. . r r..-
; .«r* ίν)*ί4|.·Μ* ţş ,t

11,4-6: Iar Iis u s , au zin d , a z is: A ceastă b o a lă n u e s te sp re m o a rte, ci

pentru slava lu i D u m n ezeu , ca, prin ea, F iu l lu i D u m n e z e u să S e s lă ­
vească. (5) Ş i iu b e a Iisu s pe M arta şi pe so ra e i şi p e L azăr. (6) C â n d a
auzit, d eci, că este b o ln a v , a tu n ci a răm as d o u ă z ile în lo c u l î n care e ra 4.
(II, 4) loan 9,3; 11,40 0 1 , 5) Psalm 15,3 Π1. 6) Osca 6,2-3
Fiindcă avea să „ză b o v ea scă " acolo „d ou ă z ile " , p en tru a ceasta z ice
că „b o ala nu este sp re m o a rte", m ăcar că sp re m o arte se făcu se. în s ă ,
precum am zis, v rân d , totodată, să-i facă p e v estito ri să zăb o v ea scă şi,
cum va o m ân gâiere oarecare să le dea lor, ca, n u stăru in d asu p ră -I să -L
supere, pen tru aceasta, zice că „[boala] n u e ste sp re m o a rte ".
în că şi în tru a lt ch ip: dacă v ei socoti [cu m p ăn i] b in e, n ici „ b o a la " n u
era spre acel fel d e m oarte cu care m or cei m u lţi sp re v rem e în d e lu n g a tă 5,
ci v rem elnică şi de p atru zile. C ăci, de vrem e c e a în v ia t a p a tra zi, u itâ n -
du-ne noi la sfârşitu l lu crului, zicem că „n u sp re m o a r te " a fo st „ b o a la "
aceea. „C i p e n tru sla v a lu i D u m n e z e u , c a să S e s lă v e a s c ă F iu l l u i
D u m n ez eu ". Vezi că una este „ slav a" Tatălui şi a F iu lu i? C ă ci, d u p ă ce a
grăit: „pentru slav a lu i D u m n ez eu ", a ad ău g it, „ca să S e slă v e a sc ă F iu l
lui D u m n e z e u ", căci neschim bată este slava lu i D u m n ezeu - z ic a T atălu i
de a F iu lu i. D eci, şi Fiu l D u m n ezeu este, p re cu m şi T atăl - d ep lin şi
adevărat. C ăci, a C elor Cărora Ie este slava una, şi Fiin ţa le este u n a A şadar,
şi de aici ru şin eze-se arienii!
Iar cuvântul ce zice: „ca să S e slăv ească", să nu-1 în ţeleg i arătător de
pricină [cauză], ci însem nător de cele întâm plate şi de lu cru săvârşit, p recu m
de multe ori am zis6. Căci, nu „ca să S e slăvească" D um nezeu, pentru aceasta
s-a bolnăvit Lazăr, ci s-a întâm plat boala d e altu nd eva şi o a uneltit [folosit,
întrebuinţat] D om nul pe dânsa spre „slava lu i D u m n e z e u ".
Şi [D om nul] „a z ă b o v it d ou ă z ile ", ca să se răcească [cel m ort] şi să fie
îngropat, ca n im en i să nu poată zice că: „am eţeală a fo st, le şin are a fo st, că
uim ire a fost şi n u a m u rit". P en tru aceasta şi „ z ă b o v e şte " atâta v rem e, ca
şi stricăciune să se facă şi să zică sora lui că „ p u te " (loan 11, 39).

λ în ediţia de la 1805, în loc d e „atunci a ră m a s", se g ăse şte „ a tu n ci S -a z ă b o v it",

5 E vorba de m oartea cea de obşte, dintru care m o rţii se rid ică n u m ai la în v ie re a d e
la sfârşitul acestei lu m i văzute.
6 Vezi şi tâlcuirea Sfântul Teofilact de la loan 9, 3!’-5. -■ . .
278 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Ϊ Ϊ , 7-10: A p o i, d u p ă aceea, a zis u ce n icilo r: S ă m ergem iarăşi în

Iu d ee a . (8) U c e n ic ii I-au zis: învăţătorule7, acum căutau iu d eii să Te ucidă
cu p ie tre , ş i ia ră ş i Te d uci acolo? (9) A răsp u n s Iisu s: N u su n t oare
d o u ă sp re z ece ceasu ri în tr-o zi? Dacă u m b lă cineva ziu a, nu se îm piedică,
p en tru că el v ed e lu m in a acestei lum i; (10) iar dacă u m b lă cineva noaptea
se îm p ie d ic ă , p en tru că lu m in a nu este în e l8.
(11, 8) loan 6,59; 10,31 (11, 9) Neemia 9 , 3 ! loan 9,4 (31,10) loan 12,35
N icio d ată, în n ici u n alt loc, nu a spus de m ai înainte unde va să meargă,
ci n u m a i aici se v ed e că spune de dinainte. Aşadar, de vrem e ce ucenicii
fo a rte se tem eau a m erg e în Iudeea, pentru aceasta le spune m ai înainte,
ca n u d in tru m erg erea cea d e năprasnă [grabnică] ei să se turbure, ducân-
d u -se fără d e v este în locul de care se tem eau. D eci, fiindcă se tem eau şi
p en tru D ân su l - căci încă nu aveau cunoştinţa cea de săvârşit [desăvârşită]
p en tru E l - , în să m ai m u lt [fiindu-le frică] pen tru ei, zic: „A cum Te căutau
iu d e ii să Te u cid ă cu p ietre, şi iarăşi Te d u ci a co lo ?" Iar E l îi îm bărbătează
pe ei şi zice: „ P recu m acela care «vede lu m in a nu se îm p ied ică » , iar cel ce
« u m b lă n o a p tea » acela «se îm pied ică», aşa şi cel care face bine şi «umblă»
în lu cru ri [lu crări] lu m in ate, nici un rău nu va pătim i, iar cel care face cele
rele, v a p ă tim i rău. A şad ar, voi, nu se cuvine să v ă tem eţi, căci noi nimic
v re d n ic d e m oarte n -a m făcut".
Sa u şi în tru alt ch ip [înţeles]: „Dacă acela care v ed e «lu m in a» aceasta
« n u s e îm p ie d ic ă » , cu m ult mai vârtos «nu se v a îm p ied ica » cel care este
cu M in e , d acă nu se va depărta de Mine. D eci, şi v oi, fiind îm preu nă cu
M in e , C el C a re su n t «L um in a» (loan 8,12), în zadar vă tem eţi".
Ia r a lţii „ z iu ă " în ţeleg pe vrem ea cea m ai d in ain te d e P atim ă, iar
„ n o a p te " pe cea a P a tim ii. D eci, zice D om n u l: „Voi, pân ă este «ziuă»,
a d ică a tâ ta c â t în că n u a sosit vrem ea P atim ii, nu vă v eţi îm p ied ica9, căci
n u v e ţi fi g o n iţi [p rig o n iţi, alungaţi] de iu d ei, n ici altcev a p otriv n ic nu
v ă v a în tâ m p in a p e voi. Iar când va veni «n o ap tea» - P atim a M ea, zic -
a tu n c i, c u a d ev ă ra t, v ă v eţi încu ia întru o căşcio ară «de fric a iu d eilor»
(loan 2 0 ,1 9 ). Şi, d e a tu n c i, de când Eu, C el C are su n t «L u m in a», nu voi
m a i p e tre c e [răm ân e] îm p reu nă cu voi tru p eşte, [de atunci] necazu ri şi
d u reri şi m u lte îm p ied icări şi îm potriviri v eţi avea - şi «n oap tea» necazu­
rilo r a v e a -o -v e ţi".

7 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „în v ăţăto ru le", se găseşte „ R a b i”.

8 în ediţia d e la 1805, versetele 9-10 sunt: „Răspuns-a Iisu s: A u n u douăsprezece ceasuri
s u n t în z i? D e va u m b la cin ev a ziua, n u se va îm p ied ica, că v ed e lu m in a lu m ii acesteia.
(10) Ia r d e v a u m b la c in e v a noaptea, s e va îm p ied ica, că lu m in a nu este în tru e l".
’ A d ică „n u v eţi su fe ri îm p ied icări, poticniri, zăd ărniciri".
TÂLCUtREA SFINTEI EVANGHELII DE IA IOAN Capitolul 11 279

11,11-16: A z is acestea, şi d up ă aceea le-a s p u s 50: L azăr, p rie te n u l

n ostru, a a d o rm it; M ă d u c să -l trez esc1011. (12) D e c i I-a u z is u c e n ic ii:
D oam ne, d acă a ad orm it, se va fa ce b in e 12, (13) Ia r Iis u s v o rb is e d esp re
moartea lu i, iar ei cred eau că v orb eşte despre s o m n ca o d ih n ă 13. (14)
Deci a tu n c i Iis u s le -a spu s lo r p e faţă14: Lazăr a m u rit. (15) Ş i M ă b u cu r
pentru v o i, ca să cred eţi că n -am fost acolo. D a r să m erg e m la el. (16)
Deci a z is T om a, care se n u m eşte G eam ănu l, c e lo rla lţi u c e n ic i15: S ă m er­
gem şi n o i ş i să m u rim 16 cu El. tu, li) Deuteronom 31,16 /MaTCu5, 39
F iin d că aceia se tem eau să m eargă în Iudeea, D o m n u l le z ice lor:
„M ăcar d e M ă şi căutau pe M ine iudeii să Mă ucidă cu p ietre (loan 10, 31-
33; 11,8), în să aceasta era pentru că le vorbeam lo r şi îi m u stram . Ia r acum
nu «M ă d u c» ca să le vorbesc lor, ci ca să-l cercetez p e « p rie te n u l [n ostru ]».
Pentru aceasta, n u se cuvine să vă tem eţi. Căci n u «m erg» p en tru aceleaşi
pricini p en tru care [am fost] şi m ai înainte, ca să M ă tem şi de p rim ejd ia
[prim ejduirea] cea d e la iudei, ci pentru d eşteptarea « p rie te n u lu i» " .
Iar ei, v rân d să zăticnească [îm piedice] m ergerea acolo, zic: „înd eaju n s
este, «de a ad orm it, se va m ântui»; aşadar, nu se cu v in e să m erg em noi,
pentru că n u este lucru de nevoie". M ăcar că El şi p en tru aceea a ad ău g it
aceasta - „ p rieten u l n o stru " - , ca sa arate cum că, de n ev oie este m ergerea
acolo, însă ei zic că: „N u este de nevoie aceasta, fiind că, d e acu m , acela „s-a
m ântuit [se va face b in e ]" prin adorm ire. Iar m ai v ârto s [cu p risosin ţă] nu
numai că nu este de nevoie m ergerea Ta, ci şi spre v ătăm are «p rieten u lu i» .
Căci, dacă - precum nouă ni se pare - «som nul» îi este lui sp re m ântu ire
[izbăvire, însănătoşire], iar Tu v ei m erge ca să-l d eştep ţi [trezeşti], v e i zăticni
[îm piedica] m ântuirea [însănătoşirea] lui. Pentru aceasta, nu se cu v in e să
mergi ca să-l deştepţi, căci spre vătăm are îi este lu i aceasta".
Aşadar, dup ă c e i-a văzut pe dânşii că încă p regetau , atu n ci a rătat zice
că: „[Lazăr] a m u rit". Insă, pentru care pricină n u le-a spu s lor şi m ai înainte
aşa „arătat [pe fa ţă ]", ci ascuns [tăinuit] „som n" n u m in d „m o a rtea "? Pentru
multe.

10 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „le-a sp u s ", se g ăseşte „a g ră it lo r " .

11 în e d iţia d e la 1805, în loc de „M ă duc să-l tre z e sc ", se g ăse şte „ci m e rg ca să -l
d eştep t pe e l" .
12 în e d iţia d e la 1805, în loc de „se va face b in e ", se g ăse şte „se v a m â n tu i".
13 în e d iţia d e la 1805, versetul 13 este: „A ceasta zice a Iis u s p e n tru m o a r te a lu i, ia r
lo r le p ărea că p en tru ad orm i rea so m n u lu i z ice ".
14 în e d iţia d e la 1805, în loc de „arătat", se găseşte „p e fa ţă " .
15în ed iţia de la 1805, în loc de „celorlalţi u cen ici", se găseşte „către c e ila lţi îm p reu n ă
u c e n ici".
1( în e d iţia d e la 1805, în loc de „şi să m u rim '1, se găseşte „ca să m u rim ".
280 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

M ai în tâi pentru netrufie [sm erenie], căci nu voia a S e arăta trufaş, ci

în v ie re a ascu n s [tăin u it] a n u m it-o „ d e şte p ta re ". C ăci, cu m ar fi zis
cu v ân tu l acesta, dacă nu „so m n " ar fi num it „m oartea"? Iar cu m că aceasta
este ad evărată - an u m e că dintru sm erenie a zis ascu ns [tăinuit] arătat
[ad everit] este din cele de după acestea [care urm ează]. P en tru că, după
ce a zis: „[Lazăr] a m u rit", nu a adăugit: „M erg ca să-l înv iez p e el". Vezi
cu m n u voia a Se făli pentru cele ce prin lucruri avea să le adeverească?
D ar în că [face aceasta] şi învâţându-ne pe noi, ca nu aşa, c u lesnire, să
ne fă g ă d u im 17. C ăci, m ăcar deşi cu sutaşul a făcut aceasta, căci a grăit: „Eu
v e n in d îl v oi tăm ăd u i pe d â n su l" (Matei 8, 7), însă acolo a zis aceasta ca
să a ra te credinţa aceluia [a sutaşului]. Şi aceasta este o p ricin ă, pentru
care „ m o a rtea " o a n um it „so m n ". Iar o alta, ca să n e arate nouă că şi
[ch iar] toată „m oartea" este „ so m n " şi odihnă.
Şi a treia: deşi pentru alţii „m oarte" era săvârşirea lui Lazăr, însă pentru
Iisus - Cel Care peste puţin [timp] avea să-l învieze pe el - „som n " se socotea
Şi, precum nouă ne este lesne a-1 deştepta pe cel ce doarme, aşa şi Lui - însă mai
vârtos [cu prisosinţă] - de mii de ori îi este mai lesne să-l învieze pe cel mort.
Z ice [Dom nul]: „ « Ş i M ă b u cu r pentru v oi», ca acum m ai m ult «să
cred eţi» M ie [în M ine] ca lui Dum nezeu, „că n -am fo st a co lo " ci, departe
fiind, m ai înainte vă spun vouă de moartea cea din Betania, nu auzind despre
ea ci, ca u n D um nezeu, m ai înainte văzând ceea ce departe s-a întâm plat.
Iar u n ii aşa au înţeles-o aceasta: „«M ă bucur pentru voi» că aceasta,
[an u m e] că Eu «n-am fo st acolo», vă va fi de folos vouă sp re m ai multă
cred inţă. C ăci de aş fi fost de faţă, L-aş fi tăm ăduit pe cel bolnav, iar aceasta,
m ică m in u ne ar fi fost, spre arătarea puterii [M ele18]. însă, fiindcă Eu n-am
fost d e faţă şi m oartea a venit şi voiesc a m erge să-l înv iez p e el, m ai mult
v ă v eţi întări întru credinţa M ea19, când M ă veţi vedea pe M ine că şi aceasta
o p o t - p e care m ai înainte încă n u vi-o arătasem v ou ă [anum e] ca, unui
m o rt care d e acum era stricat20 şi îm puţit, să-i «închei vinele» lui21 şi să-l
în v ie z " (Iezechiil 37, 6 ,8 ).

17 A d ică, să nu facem făgăduinţe cu uşurinţă, p o ate d in tru uşurătatea m inţii.

18 A dică m inunea tăm ăd uirii ar fi fost cu m ult m ai m ică d ecât înv ierea Iui Lazăr, cu
atât m ai m u lt cu cât D om n ul a iconom isit-o, a rându it-o p e aceasta, d eo arece se plinise
v rem ea P ătim irii Sale. “ ~
19 A d ică, a crede în tru D om nul H ristos.
20 A d ică, era supu s stricăciunii, încep u se să se d escom pu nă şi puţea.
21 S p re a arăta D u m nezeirea M ântuitorului, Sfântu l Teofilact face referire aici la
p roorocirea lui Iezechiil: „Fost-a m ân a D o m n u lu i p e ste m in e şi m -a d u s D om n u l cu
D u h u l şi m -a aşezat în m ijlo c u l u n u i câm p p lin d e o ase o m en e şti, (2) şi m -a purtat
îm p re ju r u l lo r; dar iată o asele acestea erau foarte m u lte p e faţa p ă m â n tu lu i şi uscate
 tAl c u i r e a s f in t e i e v a n g h e l ii de l a io a n Capitolul 11 281

Acestea zicând Domnul, şi arătând că m ergerea lor acolo este d e nevoie,

Toma, cel mai fricos decât ceilalţi, zice: „Să m ergem să m u rim cu E l" , căci nu
s al îndrăznelii, ci al temerii şi al împuţinării de suflet este graiul acesta C ăci, ca
să-i zăticnească şi pe „ceilalţi îm preună u cen ici", le pom eneşte lor de m oarte.
Şi într-adins pune în mijloc aceasta: „să m urim ", ca şi cu m ar fi zis unele ca
acestea: „«Să m ergem şi noi» cei nebuni şi fără de socoteală, şi care n u pu rtăm
grijă pentru a noastră mântuire [izbăvire] şi viaţă*2122, «să m u rim c u El». Fie
_[aşa], c ă .£ l întru nim ic n u-şi socoteşte viaţa Sa, însă şi noi aşa d e fără d e
socoteală [nesocotiţi] să fim ?" Acestea sunt graiurile fricosului! Dar, vezi-1 p e
el m ai pe urm ă23 cum pentru adevăr ca un A postol a fo st om orât24, aşa [întru
atâta] l-a întărit pe el dumnezeiescul dar [har], în cât cuvântul lui P av el şi
pentru el [Toma] să se poată zice: „îndestularea n o astră de la D u m n ez eu
este" şi: „nu eu, d darul [harul]"25 (2 Corinteni 3 , 5; 1 Comiterii 15,10).

de tot. (3) Ş i m i-a z is D o m n u l: «Fiu l om u lu i, vor în v ia , o a s e le a c e ste a ?» Ia r e u am zis:

«D u m n ezeu le, n u m ai Tu ş tii aceasta». (4) D o m n u l în s ă m i-a z is : « P ro o ro c e ş te a su p ra
oaselor acesto ra şi le sp u ne: O ase uscate, ascu ltaţi cu v ân tu l D o m n u lu i! (5) A şa g ră ie ş te
D om n u l D u m n ezeu o a se lo r acestora: Iată Eu v o i face să in tr e în v o i d u h ş i v e ţi în v ia :
(6) V o i p u n e pe v o i v in e ş i cam e va creşte pe v o i; vă v o i a c o p e ri c u p ie le , v o i fa c e să
intre în v o i duh şi v eţi în v ia şi veţi şti că Eu su n t D o m n u l» . (7) P ro o ro cit-a m d e c i cu m
mi se p o ru n cise. Ş i când am proorocit, iată s-a făcu t u n v u ie t ş i o m iş c a re ş i o a s e le au
în cep u t să se apropie, fiec a re os la în ch eietu ra sa. (8) Ş i am p riv it ş i eu ş i ia tă e rau p e
ele v in e ş i crescu se cam e ş i pielea le acop erea p e d ea su p ra , ia r d u h n u e ra în ele, (9)
A tunci m i-a z is D o m n u l: «Fiu l o m u lu i, prooroceşte d u h u lu i, p ro o ro c e şte ş i sp u n e
d u hu lu i: A şa g răieşte D o m n u l D u m nezeu : D u h u le , v in o d in cele p a tru v â n tu ri şî
su flă p e ste m o rţii aceştia ş i vor în v ia!»" (Iezechiil 3 7 , 1-9).
21 Tom a zice aceasta, cu toate că. Dom nul H ristos, în v ă ţă to ru l lor, le s p u se se : „ C in e
va v o i să-şi scap e su fletu l îl va pierde, ia r cin e va p ie rd e s u fle tu l S ă u p e n tru M in e şi
pentru E v an g h e lie, acela î l va scăpa" (M atei 16, 25; M arcu 8, 35; L u ca 9, 24). în s ă tot
M ântuitorul a fost Cel C are a tăm ăduit în G hetsim ani to ată frica şi în frico şa rea o m e­
nească - v e zi şi tâieuirea Sfântului Teofilact d e la Luca 22, 39-46.
23 D upă ce S-a pogorât Duhul Sfânt asupra A postolilor.
23 Sfântul A postol Toma a propovăduit în India şi a m u rit m u cen iceşte, fiind străpun s
cu cin ci suliţe deodată. Şi poate că m oartea lui s-a săvârşit a stfel p e n tru că D o m n u l a v o it
să-L p roslăvească biruitor peste frica ce om ul o p rim eşte şi o lu crează p rin cele cin ci
sim ţiri ale sale. Sfântu l Tom a este prăznuit în Biserica n o astră a tâ t în 6 o cto m b rie, cât şi
în 2 0 iunie când e pom enit dim preună cu Sfântu l Lazăr, p rie te n u l M ân tu ito ru lu i şi fratele
M artei şi al M ăriei.
25 „N u că d e la noi în ş in e suntem d esto in ici să c u g e tă m cev a ca d e la n o i în ş in e , ci
d esto in icia no astră e ste d e la D u m nezeu , (6) C e l Ce n e -a în v re d n ic it să fim s lu jit o r i a i
N ou lu i T estam en t, nu ai lite re i, ci ai d u h u lu i; p e n tru că lite r a u c id e , ia r d u h u l fa c e
v iu " (2 C om iterii 3 ,5 -6 ). „ D a r p rin harul Iu i D u m n ezeu su n t c e e a ce s u n t; ş i h a ru l L u i
care e ste în m in e n-a fo st în zadar, ci m -am o ste n it m ai m u lt d e c â t ei to ţi. D a r n u e u , c i
harul lu i D u m n ezeu care e ste cu m in e " (1 Corinteni 1 5 ,1 0 ).
2S2 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE)

Iar O rigen spu n e şi o oarecare tâlcuire de vis [nălucitoare, năzăritoare]

pen tru T o m a C ăci zice că auzind Toma proorociile cele pentru H ristos şi
ştiind cu m cu su fletu l va să Se pogoare [Mântuitorul] în iad, să slobozească
su fletele, după ce a auzit că [a zis Domnul:] „M erg să-l d eştep t [trezesc] pe
L a z ă r", a so co tit că , nu întru alt chip va putea „să-l d eştep te [trezească]" pe
el - ad ică să slobozească sufletul lui - dacă nu şi El însuşi, lepădându-Şi
trupul, Se va p og orî în iad. Pentru aceea, ca un adevărat ucenic al lui Hristos,
nici întru aceasta nevoind să rămână [în urmă, m ai prejos] de Dascălul [învă­
ţătorul], îi sfătu ieşte şi pe „ceilalţi îm preună u cen ici" şi îi îndeam nă ca şi
el, şi ei să-şi lep ed e trupurile, ca să se pogoare îm preună cu Iisus, C are avea
să-Şi „p u n ă s u fle tu l" Său (loan 10,15) - precum socotea el [Toma] - ca să
scoată su fletu l „ p rie te n u lu i" din iad. Aceasta tâlcuire de râs [caraghioasă]
o am p u s [aici] sp re ruşinarea celor care [le] laudă pe cele ale lui Origem6.
C ăci, au doară, n u este bârfire arătată [adeverită] şi vis [nălucire, năzărire]
cu adevărat, această tâlcuire a înţeleptului?
în să , tu, so co te şte cum D om nul, m ăcar că Lazăr m u rise, a zis: „ S ă
m erg e m la e l" , ca şi cum ar fi fost viu, pentru că Lazăr v iu era la H ris to
ca la u n D u m n ez eu 2627.

26 Sp re a în ţe le g e felul cunoştinţei lui O rigen, p u tem citi o în tâm p lare folositoare in

an exele editoriale d in acest volu m (vezi: Cuvântul Sfântului Simeon cel N ebun pentru Hristos.
desp re O rigen). Sfân tu l lo an Scărarul ne îndeam nă astfel: „Să lu ăm am in te toţi, d ar niai
m u lt cei ce am c ăzu t. Să nu bo lim în inim ă de boala lui O rigen cel necred incios. Această
în v ăţătu ră p ân g ărită se face lesne prim ită d e iubitorii d e plăcere, d â n d ca m otiv (pretext)
iu birea d e oam eni a lu i D u m nezeu . în cugetarea m ea, m ai bine zis în p ocăin ţa m ea, seva
ap rin d e focul ru g ăciu n ii, care m istu ie m ateria păcatului (Psalm 3 8 ,4 ) ”. Părintele Dumitru
S tân ilo ae, care a tălm ăcit cu vântul d e mai sus al Sfântului lo an Scărarul, făcea aceste
însem n ări p e m arginea traducerii: „Acela [Qrigen] adm itea pedepsirea p ăcătoşilor pentru
o v re m e oarecare, p en tru a se cu râţi de întinăciunea păcatului în fo cu l chinurilor. După
aceea îi restabilea în îm p ărăţia C eru rilor şi p e aceştia îm preună cu d repţii [apocatastaza],
p re te x tân d în ch ip rău iubirea d e oam eni a lui D um nezeu. Sunt m u lţi astăzi, ch iar dintre
teo lo g i, care ar d o ri o reabilitare a lui O rigen. N u-şi dau seam a că origen ism u l duce la
d ev alo rizarea m işcării sau a efortului p ersonal, a im portanţei tim p u lu i p entru m ântuire
şi d eci a persoanei. O rig en ism u l e o teozofie sau atropozofie, sau p an teism . N u cunoaşte
v alo area etern ă a fiecărei p ersoane şi putinţa ei d e veşnică odihnă în in fin itatea dragostei
p erso n ale a lui D u m n ezeu . D eşi Scărarul, lăudând asprim ea fap telo r d e m ortificare a
tru p u lu i, p are să m an ife ste o dispreţuire a vieţii în trup, nu g ân d eşte ca O rigen, care
con sid eră viaţa în tru p şi m işcarea în ea o cădere din plirom a p reexistentă a spiritelor, ci
el dă o m are valo are acesteia, pentru că prin faptele v ieţii în trup, c h ia r d acă acesta nu are
v alo are în el în su şi, se câştigă m ân tuirea" (Filocalia rom ânească. C uvântu l V, cap 29, ed.
H u m an itas, B u cu reşti, 2002, pp. 154-155).
27 A dică, L azăr era viu înaintea lui Hristos, ca înaintea Celui C are, cu adevărat, este
D u m n ezeu şi O m şi „pentru aceasta şi poate să m ântuiască d esăvârşit p e cei ce se apropie
p rin El d e D u m n e ze u , căci pururea e viu ca să m ijlocească pentru e i " (Evrei 7, 25).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIOAN Capitolul 11 283

11, 17-20: D eci, venind, Iisu s l-a găsit pus de patru z ile în m orm ânt*12*23*.
(18) Iar Betania era aproape de Ierusalim , ca la cin cisp rezece stadii. (19) Ş i
mulţi dintre iu d ei veniseră la M arta şi M aria ca să le m ân g âie p en tru fratele
lor. (20) D eci M arta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în în tâ m p in a rea 29 Lui,
iar M aria şedea în casă.
într-adins D om nul a aşteptat ca să fie Lazăr [mort] „d e patru z ile " şi apoi
a venit, ca de pretutindeni [dintru toate părţile] m inunea n eclevetită să o facă.
D ar pentru care pricină adaugă Evanghelistul, că „ B e ta n ia era ap ro ap e
de Ieru salim , ca la cin cisprezece stad ii"? Ca să arate, că, prin u rm are, m ulţi
dintre ierusalim iteni erau acolo, că nu era departe B e ta n ia Şi ei „ [v en ise ră
ca] să le m â n g â ie" p e fem ei, nu ca pe cele care erau iu b ite d e H risto s - căci
se sfătuiseră că „de îl va m ărturisi cineva pe EI că este H risto s, să fie lep ăd at
din so b o r30 [sin ag o g ă]" (loan 9,22) - , ci pentru nevoia [povara] necazu lu i,
ori ca pe cele m ai blagorodnice [de neam bun] cin stin d u -le, o ri cei care n u
erau vicleni, aceia au venit, pentru aceasta şi m ulţi d in tr-în şii a u crezut.
Iar Marta singură iese înaintea Lui spre „întâm pinare" şi n u o ia îm preu nă
cu dânsa pe sora sa, fiindcă deosebi voia să vorbească cu El şi să-I vestească
ceea ce s-a făcut. D eci, după ce i-a dat ei [Domnul] n ăd ejd i, atunci se duce şi
o cheamă pe sora s a Şi nu i-a spus mai înainte surorii sale M aria, v rân d să
tăinuiască [lucrul] de cei care erau acolo Căci, de ar fi au zit M an a că vine
fisus, s-ar fi sculat spre „întâm pinare" şi ar fi m ers îm p reu nă cu d ân sa şi
iudeii cei ce erau de faţă, iar Marta nu voia să ştie aceştia că Iisu s a venit.

11,21-28: Ş i a zis M arta către Iisus: D oam ne, dacă a i f i fo st a ic i, fratele

meu n-ar fi m urit11. (22) D ar şi acum ştiu că oricâte v ei cere d e la D u m n ezeu ,

în ediţia d e la 1805, în loc d e „l-a g ăsit pus de patru z ile în m o r m â n t", se g ăseşte
„l-a a fla t pe el p atru z ile având acum în m orm ânt".
ÎT In ediţia d e la 1805, în loc d e „în în tâm p in area", se g ăseşte „ în tru în tâ m p in a re a " .
12 Pentru „ s o b o r " vezi tâlcuirea şi nota de la M atei 1 8 ,1 5 -1 7 .
■! Aici C u v io su l N ichita Stithatul ne învaţă aşa: „C ând C u v â n tu l lu i D u m n ezeu
vine la sufletul căzu t, ca în cetatea Betaniei, ca să învie m in tea lu i om o râtă d e p ăcat şi
îngropată sub stricăciu nea patim ilor, atunci înţelepciunea şi d rep tatea, scu fu n d ate în
întristare d e m oartea m inţii, v in plângând înaintea Lui ş i zic: « D a c ă e ra i a ic i cu n o i,
păzind şi su p rav e g h in d , fra te le no stru n -ar fi m urit» (loan 11, 21 ), ad ică n -a r fi m u rit
fratele nostru - m in tea - d in pricina păcatelor. Apoi d rep tatea s e g ră b e şte să h răn ească
C uvântul cu m u ltă grijă şi lucrarea poruncilor şi întinde m asa fe lu rită ş i b o g a tă a grelei
pătim iri. Iar în ţelepciun ea, n esocotind toate celelalte griji şi greau a p ă tim ire o sten ito are,
şi-a a le s lucrarea m in ţii şi v o ieşte să şadă să asculte m işcările cu v â n tu lu i cu n o scu te cu
m intea şi în ţelesu rile lui d esco p erite prin contem plaţie. D e aceea, p e cea d in tâ i C u v ân tu l
o prim eşte să se nevoiască p en tru a-L hrăni ia masa iubirii de în ţe le p ciu n e lu crăto are şi
felurită, d ar o m u stră în to td eau n a că se îngrijeşte de m u lte ch ip u ri ale g relei pătim iri şi
se înd eletn iceşte cu ceea ce la p u ţin e foloseşte; şi îi spune că un lu cru e d e treb u in ţă să fie
284 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Dumnezeu îţi va da. (23) Iisus i-a zis: Fratele tău va învia*32. (24) Marta I-a
zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. (25) Şi Iisus i-a zis: Eu
sunt învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
(26) Şi oricine crede şi trăieşte în Mine nu va muri în veac. Crezi tu
aceasta?33 (27) Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul,
Fiul lui Dumnezeu, Care a venit34în lume. (28) Şi zicând aceasta, s-a dus
şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: învăţătorul este aici35şi te
ch ea m ă . a i , 2 7 ) f a m 1 1 , 3 2 0 1 .2 2 -2 5 ) Iov 19 , 2 « 6 / Is a ia 2 6 ,1 9 / le z e c h ii] 3 7 ,4 - 5 / D a n ii! 1 2,2/
L u ca 1 4 ,1 4 1 F a p te le A p o stolilo r 2 3 ,6 ; 2 4 ,1 5 / 1 C o rin te n i 1 5 ,1 3 ,5 1 - 5 5 / F tlip e n i 3 ,2 1 /
A p o c a lip s a 2 0 ,1 2 ( î i . 26) lo a n 6 ,5 4 ίΠ, 27) M a t e i 1 6 ,1 6 /M a r c u S, 2 9 1 L u ca 9 ,2 0 /lo a n 6, W

A vea Marta credinţă către Hristos, însă n u câtă trebuia, pentru aceasta
şi zice: „Doamne, de ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu". Iar aceasta,
cu adevărat, a zis-o fiindcă nu credea că şi nefiind El de faţă, putea, de ar fi
v ru t, să oprească [îm piedice] moartea fratelui ei. Şi în că - prin cele d e pe
u rm ă - m ai m are neputinţă a necredinţei arată [M arta], căci zice: „Oricâte
vei cere de la Dumnezeu, [Dumnezeu] îţi va da Ţie". Vezi că îl socotea pe
E l ca pe un om cu fapte bune şi primit [bineplăcut] la D um nezeu. Căci nu a
zis: „O ricâte vei vrea, vei fa ce", ci: „Oricâte vei cere îţi va da Ţie". Iar El,
su rp ân d [năruind] aceasta socoteală a ei, zice: „învia-va fra tele tău". Căci
nu i-a zis ei: „Aşa [Da], voi cere de la Dum nezeu şi îm i v a da M ie ", nici nu
S-a u n it36 cu cuvântul ei, ci a uneltit [folosit, întrebuinţat] grai de mijloc,
în să , prin cele de p e urmă, m ai arătată face a Sa stăpânire şi putere, zicând:
„Eu su n t în v ierea şi V iaţa". Deci, fiindcă fem eia încă nu credea, şi aceasta
p e care a zis-o D om nul: „învia-va fratele tău" nu o cunoştea, ci la învierea

că u ta t p entru slujirea C uvântului: să supună ceea ce e rău, g ân d u lu i bun şi să prefacă

cu g e tu l păm ântesc al trupului în cuget duhovnicesc, prin sud orile virtuţii. Pe cealaltă o
lau d ă şi şi-o apropie în chip firesc, ca pe una ce şi-a ales partea cea bună a cunoştinţei
D u h u lu i, prin care, zburând deasupra lucrurilor om eneşti p ătru nd e la adâncurile lui
D u m n e z e u (1 C orin ten i 2, 10) şi scoate de acolo m ărgăritarul C u v ân tu lu i şi priveşte
v istieriile ascunse ale D uhului, fapt din care i se naşte o bucurie n egrăită, care nu se va
lua d e la dânsa. M intea om orâtă de patim i şi înviată devenirea Cuvântului lui Dumnezeu,
care rid ică piatra înv ârto şării, e dezlegată de legăturile p ă ca tu lu i de către slujitorii
C u v ân tu lu i, adică d e frica m uncilor şi de ostenelile virtuţii. Şi bu cu rân d u -se de lumina
v ieţii viitoare, e eliberată spre nepătim ire" (Filocalia românească, Cele 300 de capete, capetele
9 8 şi 99, voi, 6, ed. IBM B O R , Bucureşti, 1977, pp. 300-302).
32 în ediţia de la 1805, în loc de „Fratele tău va în v ia", se găseşte „înv ia-va fratele tău".
33 în ediţia de ia 1805, versetele 25-26 sunt: „Z is-a Iisus ei: Eu su n t în v ie re a şi Viaţa,
c el ce cred e întru M in e de va şi m u ri, viu va fi, f26) şi tot cela ce este v iu şi crede întru
M in e nu va m uri în v eci. Crezi aceasta?"
Μ în ediţia de la 1805, în Ioc de „a v en it", se găseşte „ai v e n it"
35 în ediţia de la 1805, în loc d e „este a ici", se găseşte „a v e n it" .
36 A d ică, nu 5-a înv o it, nu S-a făcut părtaş.
If
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA iOAN____________ Capitolul l i __________ 285

cea de A poi înţelegea ea că va învia el [Lazăr] - căci ştia şi d in d um n ezeieştile

Scripturi că va fi învierea cea d e Apoi, însă m ai vârtos [cu p risosin ţă] din
vorbele cele dese ale lui Hristos pentru înviere d eci fiin d că în c ă fem eia
era fem eie37, o deşteaptă Domnul pe dânsa şi cred in ţa e i ca pe o m oartă o
scoală [înviază], zicând mai arătat [adeverit]: „Tu zici că «oricâte voi cere
de Ia Dumnezeu, Imi va da M ie», însă Eu aşa, a ră ta t [vădit], îţi z ic ţie că
«Eu sunt învierea ş i Viaţa». Şi, pentru aceasta, n u în tru u n loc se cu p rin d e
[hotărniceşte, ţărm ureşte] puterea Mea, ci şi de n u v oi fi Eu d e faţă şi d e v o i
fi, pot a vindeca, căci Eu sunt Dătătorul bunătăţilor, şi nu ca şi cum altul M i-ar
da, ci E u însum i fiind «învierea şi V iaţa», pot şi să în v iez şi să fa c viu. Ş i
«cel ce crede întru Mine, de va şi muri» cu m oartea aceasta fire ască, «viu
va fi». « Ş i tot cel ce este viu, şi crede întru Mine, nu va muri» c u m oartea
cea sufletească. Pentru aceasta, nu te turbura, căci, m ăcar d e a şi m u rit fratele
tău, «viu va fi». Şi ce zic, fratele tău? Nici voi, d e v eţi « cred e întru Mine, nu
veţi muri», ci de m oartea cea m ai grea - a su fletu lu i - m ai p resu s v e ţi fi. Iar,
Cel C are izbăveşte de cea mai grea [moarte], cu m ult m ai v ârtos [cu covârşire]
de cea m ai uşoară îl va izbăvi p e fratele tău cel m o rt"38.
Şi o Întreabă [Dom nul] pe fem eie dacă crede, iar ea, cu toate că atâtea a
auzit, nu a înţeles însă ce i-a grăit e i Dom nul - socotesc că [s-a făcu t aceasta]
bolind [M arta] de patim ă şi de nepricepere. C ă ci u na în treb ân d E l, alta îi
răspunde ea. Pentru că El a întrebat-o dacă „ c re d e " că E l este „ în v ie re a şi
V iaţa" şi cum că „cel ce crede întru D ân su l n u va m u ri în v e a c " - [aici] p oţi
să înţelegi ori m oartea cea sufletească, ori cea a tru p u lu i, căci, cu ad evărat,
pentru nădejdea învierii, credincioşii nici nu se sp u n e că m or - ia r aceea ce
Ii răspunde? „Eu am crezut că Tu eşti H risto su l, F iu l lu i D u m n e z e u , C are
ai v e n it în lu m e". Bine, adică, a m ărturisit, şi ad evărat, d ar nu p o triv it cu
întrebarea a dat răspunsul. însă, deodată, dobândeşte aceasta - ad ică uşurare
a întristării celei m ulte şi contenire a plânsului celu i m ult.
Ş i în taină o cheam ă p e sora sa, foarte cu în ţelep ciu n e făcân d aceasta,
pentru iudeii cei care se întâm plau a fi acolo. C ăci, d e ar fi cu n o scu t aceia
că ea m erge să-L întâm pine pe H ristos, ei [iu d eii] s-a r fi dus şi aşa ar fi

37 A dică, încă nu dobândise bărbăţia credinţei în tru H risto s.

38 A ici, Cuviosul loan Carpatiul n e dă acest cu v ânt d e m ân gâiere: „L una crescând şi
iarăşi scăzând, arată starea omului, care ad face cele bune, şi aci p ăcătuieşte, ap o i se înto arce
prin pocăinţă la viaţa virtuoasă. Deci nu s-a pierdut m intea celu i ce a greşit, cu m soco tesc
unii d e la voi, precum nu se m icşorează trupul lunii, ci lu m in a ei. O m u l îş i recâştigă,
aşadar, iarăşi strălucirea sa prin pocăinţă, precum luna, d u p ă ce s-a m istu it, se îm bracă
iarăşi d e la sine cu lu m in a Căci «cel ce crede în H ristos, d e va ş i m u ri, v iu v a fi»; «şi v a
cu n o aşte că Eu D o m n u l am grăit şi voi face» (loan 11, 25; lez ech iil 28, 1 0)" (F ilocalia
rom ânească, Capete de m ângâiere, cap 4, voi. 4, ed. H um anitas, B ucureşti, 2000, p. 126).
286 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARE

răm as m inunea n em ărturisită. Iar acum , socotind ei că M aria m erge la

m o rm â n t ca să p lâ n g ă , şi pen tru aceasta, m ergând ei îm p reu nă cu dânsa,
ei în şişi, d e nevoie [prin urm are] s-au făcut văzători şi m artori ai m inunii
D ar, cum z ice M arta către M aria: „în v ăţătoru l te cheamă", fiindcă
E v an g h elistu l n u a însem n at [scris] că D om nul a chem at-o pe dânsa? Deci.
ori în tain ă I-a p o ru n cit D om nul M artei să o chem e pe so ra sa, o ri venirea
lui H risto s, în loc d e chem are socotindu-o ea că este, zice: „Te cheamă
în v ă ţă to ru l". C ă ci, cu m - venind H ristos - nu ar fi fost cu cuviin ţă să vie
şi ea la D ânsu l? D e ci, venirea Dom nului - care de n ev o ie cerea ca să-L în­
tâ m p in e p e D ân su l - o num eşte Evanghelistul chem are. C ăci zice: „«în­
v ă ţă to ru l a venit şi te cheamă». Şi fiindcă a venit, însăşi ven irea aceasta,
în lo c d e ch em are o face către tine, că, venind Acela, lu cru d e netrecut
[n eîn lătu rat] este să ieşi şi tu întru întâm pinarea L u i".

1 1 , 29-32: Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El. (30) Şi
Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta. (31;
Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând că Maria s-a scula!
degrabă şi a ieşit afară, au mers după ea, socotind39că a plecat la mormânt,
ca să plângă acolo. (32) Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L,
a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele
meu n-ar fi murit. m , 32) loan u .r ,
în d a tă ce a a u z it M aria că a venit Iisus, n u zăboveşte, ci „se scoală şi
v in e la Dânsul". D intru aceasta este arătat că n ici m ai în tâi nu a r fi mers
M arta m ai înainte d e dânsa, de ar fi ştiut [M aria] că v in e Iisus. „Şi încă nu
v e n is e Iisus în s a t " , căci um bla încet, ca să nu se pară cu m că El singur di
n ă v a lă [Se n ăp u steşte] la m inune, ci cum că, fiind El ru gat de acelea, a
fă cu t m in u n e a Şi, fiind că m inunea aceea ce avea să se facă m are era - şi
în tru a cest fel, în câ t de puţine ori aşa a făcut40 - şi printr-însa m u lţi aveau
să se folosească, p en tru aceasta iconom iseşte ca m ulţi să se facă [să fie]
m a rto ri ai m inunii. Căci, spu ne Evanghelistul: „iudeii cei care erau cu
d â n sa în casă, au mers după ea".
Ş i M aria, m a i cu fierbinţeală a venit la H ristos, d ecât sora sa, Marta
P en tru că, după c e L-a „văzut" pe El, zice [Evanghelistul] că „a căzut la
p ic io a re le Lui", n esfiin d u -se de norod, n ici b ănu in d [presupunând] cât
d e cât că , poate, aco lo vor fi vreunii care să se afle cu u râciu n e41 către

39 L i ediţia de la 1805, în loc de „soco tin d ", se g ăseşte „zicân d ".

43 în a in te de P atim a Sa, M ântuitorul Hristos a săvârşit trei în v ieri d in m orţi: a fiulu:
v ăd u v ei d in N ain (L u ca 7,11-15), a fiicei lui lair, m ai-m arele sin agogii (Luca 8 ,4 9 -5 6 ) şi a
lui L a z ă r (loan 1 1 ,3 9 -4 5 ).
41 A d ică, să aibă d isp reţ, v rajbă, răutate, ură către H ristos.
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN Capitolul 11 287

H risto s, ci tot g â n d u l om en esc lepădându-1 d e la s in e , fiin d d e faţă

în v ă ţă to ru l şi n e m işca tă stâ n d în tru c in ste a c e a c ă tr e D â n s u l, z ice :
„D o am n e, de ai f i fo s t aici, n -ar fi m urit fra te le m e u ". Ia r M arta, n im ic
de a cest fel nu a făcu t, căci n ici nu a căzut la p icio arele L u i ci, m a i v ârtos
[cu p risosin ţă], făgăduindu-i ei H ristos pentru fratele său cele m a i b u n e,
ea s-a a ră ta t necredincioasă. Şi, m ăcar că şi M aria se arată că n u este de
săvârşit [desăvârşită] - prin aceasta ce zice: „ D e a i f i fo st a ic i, n -a r f i
m urit fra te le m e u " - însă H ristos nim ic n u sp u n e că tre ea, p re cu m [a zis]
către sora ei, fiind că era de faţă norod m ult şi n u era v re m e d e n işte graiuri
ca acestea, ci, m ai vârtos [cu prisosinţă], Se p o g o ară e i şi îşi d esco p ere
firea Sa cea om en ească şi pe cele ale ei [ale firii acesteia], că ci a u z i c e zice
Evanghelistul:

11, 33-37: D eci Iisus, când a văzut-o plângând şi p e iu d e ii care v en ise ră

cu e a plâng ân d şi e i42*, a su sp inat cu duhul şi S-a tu rb u ra t în tru S in e 45. (34)
Şi a zis: U nde l-aţi pus? Zis-a Lui: D oam ne, v in o şi v e z i. (35) Ş i a lă crim a t
Iisus. (36) D eci ziceau iudeii: Iată cât de m ult îl iu b e a 44. (37.) Ia r u n ii d in tre
ei ziceau : N u putea, oare, A cesta45 Care a d esch is o c h ii o r b u lu i să facă aşa
ca ş i acesta să n u m oară? ai, n) ι <μπ 9,6
Firea spre lacrim i se pornea şi se turbura pentru M a ria cea ca re plângea
şi p en tru cei care veniseră îm preu nă cu d â n sa Iar D o m n u l S e „ ră ste ş te cu
D u h u l" asupra patim ii [pătim irii], adică ceartă tu rb u ra rea p rin D u h u l
[Sfânt] şi o opreşte, şi aşa [astfel] întreabă, ca să n u facă în tre b a re a cu
plân gere [plângând El], C ăci - pentru că om era c u a d e v ă ra t şi ca să
ad ev erească firea cea om enească - fiind că S-a m â h n it, i-a d a t ei [firii
om eneşti] să le lu creze pe cele ale sale şi m u stră tru p u l şi-l ce a rtă p e el
prin p u terea Sfân tu lu i Duh. D ar trupul, n esu ferind certarea, se tu rb u ră şi
se cu trem u ră şi ţin e m âhnirea. însă D om nul slo b o zeşte to ate a ce ste a spre
a le p ătim i firea, m ai întâi adeverind că El cu ad ev ărat şi n u d u p ă n ălu cire
este om , iar apoi [face aceasta] şi învăţând u-ne p e n o i şi p u n â n d h otare
[m ărginiri, îngrăd iri] şi m ăsuri ale m âhnirii şi ale n em â h n irii. P e n tru că
îm p ie trire a şi n elă crim a rea este a fiarelor, iar cea m u ltă lă c rim a re şi

4Î în ediţia de la 1805, în loc de „cu ea plângând ş i e i" , se g ă se şte „ îm p re u n ă cu

dânsa p lâ n g â n d ".
40 In ediţia de la 1805, în loc d e „a su sp in at cu d u h u l ş i S -a tu r b u ra t în tr u S in e " , se
găseşte „S-a răstit cu D u h u l şi S-a tu rb u rat pe S in e şi",
44 în ediţia de la 1805, în loc de „iată cât de m u lt îl iu b e a " , s e g ăse şte „ v e z i cu m îl
iu b ea pe e l" .
45 în ediţia de la 1805, în loc d e „Nu putea, o are. A c e s ta ", s e g ă se şte „ A u n u p u tea
A ce sta ".
288 Capitolul Π SFÂNTUL TCOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p lâ n g ere şi m âhnire - a femeilor. Deci, fiindcă D om nul S-a îm părtăşit cu

tru p u l şi cu sângele nostru , Se îm părtăşeşte şi cu cele om eneşti şi fireşti -
şi m ă su ri ale acestora n e arată nouă“ .
Şi întreabă: „U n d e l-aţi p u s? ", nu ca şi cu m nu ştia - căci cum să nu
ştie câ n d , El, şi departe fiind, ştia că a murit - ci ca să nu se pară că însuşi
dă n ăv ală la m inune, pentru aceasta voieşte ca, de toate, de la ele să Se
în ştiin ţez e şi, rugat fiind , să le facă [toate], pentru ca şi din toată bănuiala
să scoată m inunea4647. Dar, fiindcă încă nici un sem n [lucru] pentru învierea
Iui L azăr nu arătase şi n ici nu socoteau [gândeau] că pentru aceasta merge
ca să-l învieze pe el, ci ca să plângă, Ii zic Lui: „D oam n e, v in o şi vezi".
Iar viclenii iudei iarăşi nu se lasă nicidecu m de vicleşug, cu toate că
atâta d e m are necaz vedeau înaintea ochilor lor. Şi ce zic? „A u n u putea
A cesta C are a d esch is och ii o rb u lu i să facă aşa ca şi acesta să nu m oară?"
Iar acestea le zic ei, clevetind m inunea ceea ce s-a făcut cu orbul (loan 9,7).
C ăci ei, datori fiind să se m inu neze de m in u nea aceea, d e la m oartea
acestuia [Lazăr] şi pe aceea [a vindecării orbului] o clevetesc, ca şi cum nu
s-a r fi făcu t. Şi, n ea ştep tâ n d sfârşitu l lu cru lu i, m ai în ain te apucă cu
clev etirile , atâta d e stricaţi erau la socoteli [socotinţe], din zavistie.

46 D e la Sfântul D iad o h al Foticeii, le învăţăm pe acestea: „M ânia obişnuieşte m ai

m u lt d e c â t celelalte patim i să tulbure şi să zăpăcească sufletul. D ar uneori îi şi foloseşte
cât se p o ate de mult. C ăci, când ne fo lo sim d e ea fără turburare îm p otriv a celo r necuvioşi
sau în tr-u n fel sau altul n eîn frânaţi, ca sau să se m ân tuiască, sau să se ru şineze, prilejuim
su fletu lu i u n spor de b lân d eţe: fiindcă lucrăm potrivit cu scopul d rep tăţii şi al bunătăţii
lu i D u m n ezeu . Pe lângă aceasta, adeseori m âniind u-ne tare îm p otriv a păcatului, dăm
su fletu lu i vigoare, scăpân d u -l d e m oleşeală. De asem enea, nu în cap e n ici o îndoială că
m ân iin d u -n e împotriva duhu lu i stricăciunii când su ntem în m are întristare şi descurajare,
n e a flă m c u cugetul m ai presus de lauda cea spre m oarte. C a să n e înv eţe aceasta. D om nul
s-a m â n ia t şi s-a turburat d e două ori îm potriva d u h u lu i iadu lu i, deşi făcea toate câte
v o ia cu o voinţă neturburată. A şa a întors sufletul lui L azăr în trup, în cât m ie îm i pare că
m ân ia neprihănită a fost dăruită firii noastre d e D um nezeu, Care ne-a zidit-o mai degrabă
ca o arm ă a dreptăţii. D acă s-ar fi fo lo sit Eva de ea îm potriva şarp elu i, nu ar fi fost robită
d e p lăcerea aceea pătim aşă. A stfel m ie m i se pare că c el ce se fo lo seşte cu neprihănire de
m ân ie, d in râvna cu vioşiei, se va afla m ai cercat în cum păna răsplătirilor, d ecât cel ce nu
se m işcă nicidecum la m ân ie, pentru greutatea d e a se m işca a m inţii. Fiindcă cel din
urm ă se dovedeşte a nu -şi fi deprins vizitiul să stăpânească frâiele sim ţurilor om eneşti.
Iar celă la lt luptă strunind caii virtuţii şi c purtat în m ijlocu l bătăliilor c u dracii, conducând
neîn treru p t cu frica lui D um nezeu carul cel cu patru cai al înfrânării" (Filocalia rom ânească.
C uvânt ascetic, cap 62, ed . H um anitas, Bucureşti, 1999, pp. 361-362).
47 A d ică, să înlăture o rice presupunere sau băn u ială de ticlu ire a acestei m inuni,
b in e ştiin d Domnul rău tatea în care zace om ul precum şi ceea ce v o r z ice iudeii d espre
în v ierea Sa din morţi (M atei 2 8 ,4 ,1 1 -1 5 ).
 t Al c u i r e a SFIN TEI EVA N G H ELII DE LA IOAN C ap itolu l 11 289

11,38-42: D eci su sp in ân d iarăşi Iisu s în tru S in e 46*48, a m ers la m o rm ân t.

î Şi era o peşteră şi o p iatră era aşezată pe ea. (39) Iis u s a z is: R id ic a ţi p ia tra .
Marta, sora celu i răp o sat49,1 -a zis: D o am n e, d e ja m iro a se , că e s te a p a tra
zi50. (40) Iisu s i-a z is: N u ţi-am spu s51 că d acă v e i c re d e , v e i v e d e a s la v a lu i
Dum nezeu? (41) A u rid icat deci piatra52, iar Iis u s Ş i-a rid ica t o c h ii î n su s
şi a z is: P ă rin te , î ţ i m u lţă m e sc că M -a i a s c u lta t5354. (42) E u ş t ia m că
întotdeauna51 M ă a scu lţi, dar pentru m u lţim ea55 ca re stă îm p r e ju r a m z is ,
ca să creadă că Tu M -a i trimis.
(11.39) Iczediiil 37,11 (11,40) Mardi 9,23; 11,23 /loan 11,4 (11,42) loan 12,30
Pentru care p ricin ă Evanghelistul întoarce [p o m en eşte] în su s ş i în jo s
că Iisus „a lă c rim a t" (loan 1 1,35) şi cum că „ S -a r ă s t it " asu p ra p a tim ii56?
Ca să n e învăţăm n oi că [D om nu l], cu ad ev ărat. S -a îm b ră c a t în firea
noastră. Pentru că [loan, m ai m ult] d ecât to ţi E v a n g h e liştii, g ră ie ş te m ai
înalte [lucruri] p en tru Dom nul şi bog oslov eşte [teo lo g h iseşte] o are care
taine m ari, pentru aceasta şi întru cele trup eşti, m u lt m ai sm erite v o rb e şte .
Drept aceea şi întru plângere - ceea ce este a o m en irii [a firii o m e n e ş ti] -
mult zice că o are [D om nul], d intru aceasta a rătân d a d ev ă ru l tru p u lu i
[întrupării], ca tu să te înveţi că, deşi E l era E h im n ezeu , era în s ă ş i om .
Căci, precum Luca, d e la „n ev o in ţă [ch in de m o a r te ]" ş i d e la „ p ic ă tu r i"
şi de la „su d o are"57 (Luca 22, 44), aşa şi acesta, d e la p lâ n g e re [lăerim are]
(ban 11,35) ad evereşte că [D om nul] cu a d ev ărat a p u rta t trup .
Dar, pentru care pricină nu a făcut să în v ieze Lazăr, stân d „ p ia tra "
deasupra „peşterii", ci a zis: „Ridicaţi piatra"? Pentru că. A cela C are, cu glasul
Său a mişcat trup m ort şi a însufleţit pe cel care d e acu m se stricase [îm puţise],
cu mult mai vârtos [cu covârşire] ar fi putut să m işte [şi] p iatra cu glasul. A

46 în ediţia de la 1805, în loc de „su sp in ân d ia ră ş i I is u s în tr u S i n e " , s e g ă s e şte

„iarăşi răstin d u -Se în tru S in e şi".
49 în ediţia d e la 1805, în loc de „sora celu i ră p o s a t", s e g ă s e şte „sora m o r tu lu i".
50 în ediţia de la 1805, în loc de „d eja m iro ase, că e s te a p atra z i " , s e g ă s e ş te „p u te,
că este d e patru z ile " .
51 în ediţia de la 1805, în loc de „N u ţi-am s p u s ", s e g ă s e şte „ Â u n u ţi-a m s p u s ţ ie " .
52 în ediţia de la 1805, în loc de „au rid icat d eci p ia tr a " , s e g ăse şte „ ş i au rid ic a t
piatra de u n d e era m o rtu l zăcând ".
53 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ îţi m u lţă m e sc c ă M -a i a s c u lt a t " , s e g ă s e ş te
„m ulţăm escu-Ţi că M -ai ascu ltat pe M in e ".
54 în ediţia de la 1805, în loc de „în to td e a u n a ", se g ă s e şte „ p u ru re a ".
55 în ediţia de la 1805, în loc de „ m u lţim e a ", se g ăse şte „ n o ro d u l". î4
“ A dică, asupra pătim irii m âhnirii. Vezi şi în cep u tu l tâlcu irii a n te rio a re (d e la 11,
33-37) şi nota ce cu p rin d e cuvântul Sfântului D iad oh a l Fo ticeii.
37 „Iar El, fiin d în ch in de moarte [întru n ev oin ţă], m ai s tă ru ito r S e ru g a. Ş i su d o are a
Lui s-a fă c u t ca p icătu ri d e sânge care picu rau p e p ă m â n t" (L u ca 22, 44).
290 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOnLACT ARHIEPISCOPUL BULGAR1Q

zis: „R id icaţi p iatra", ca pe ei să-i facă martori ai m inunii şi să nu zică iarăşi,

precum Ia cel orb: „Acesta este, nu este acesta" (loan 9,9). Pentru că a merge
la locul aceia şi a „ridica piatra" cu m âinile lor, îndeajuns erau acestea, ca să
astupe gurile celor nem ulţămitori, făcându-se ei martori ai m inunii.
Iar aceea ce a zis: „pute, că de patru z ile e s te ", M arta o a grăit necre-
zând , socotind ea că este cu neputinţă a înv ia fratele ei din p ricin a lungimii
[m u lţim ii] z ile lo r58, în tr-a tâ ta se ţâra [ea] în că pe jo s 5960. în să Hristos,
ad u cân d u -i am in te ei de cele pe care m ai înainte le-a v orb it către dânsa, şi,
ca şi cu m m ustrându-o, ca pe ceea care a uitat, zice: „A u n u ţi-a m spus ţie
că d e v e i cred e, v ei ved ea slava lu i D u m n ez eu ?" D eci, u cenicilor le zicea:
„«C a F iu l lu i D u m n ez eu să S e slăvească», pentru aceasta a m urit Lazăr"
(loan 11,4), iar M artei îi spune: „Vei v ed ea slava lu i D u m n e z e u ", pentru
Tatăl grăind , căci n epu tin ţa ascultătorilor era pricină [cauză, tem ei] de a fi
sp u se în m ulte chipuri [feluri] cele care se ziceau; căci, fiindcă iudeii stăteau
acolo îm prejur, n u era cu cuviinţă să spu nă D om nul: „Vei vedea slava
Fiu lu i lui D u m n ez eu ", pentru că, de ar fi zis aşa, s-ar fi p ă ru t că grăieşte
cu trufie pentru Sin e însuşi. Iar acum , pen tru Tatăl zicând, a făcu t cuvântul
m ai lesn icios de p rim it Şi m ai m ăsurat^.
Dar, pentru ce Se roagă? însă mai vârtos [pentru ce] a lu at chip de rugă­
ciu ne? A uzi-L p e El grăind, căci zice: „P en tru norodu l care stă îm prejur
am z is, ca să creadă că Tu M -ai trim is". Iar ceea ce zice, întru acest fel este:
„C a să n u M ă socotească pe M ine împotrivnic lui Dum nezeu, ca să nu spună
că nu este de la D um nezeu [m inunea], ca să arăt că s-a făcut lucrul după
voinţa Ta", Iar cu m că aceasta este [pricina] şi nu pentru altă trebuinţă, ci
p en tru cei ce stă tea u îm p reju r se v ed e că S e roagă, v ez i rugăciunea:
„ M u lţăm escu -Ţ i Ţ ie , că M -ai ascultat pe M in e ".
Şi, cine s-a ru gat vreodată aşa? C ăci, mai înainte de a grăi ceva, zice:
„M -a i ascu ltat pe M in e ". Pentru aceea, nu rugăciune, ci chip d e rugăciune
este acesta şi num ai arătare [a ei]. Iar cum că nu are El trebuinţă de rugăciune,
ad everit este din m ulte altele, care fără de rugăciune le făcea: „Ţ ie zic,
d racu le, ie şi d in e l" (Marcu 1, 25) şi: „V oiesc, cu răţeşte-te" (Matei 8 ,3 ) şi:
„lartă-ţi-se ţie p ăcatele ta le " (Iaca 5, 20) - care lucru este m ai m are decât
toate - şi mării: „Taci! în cetează!" (Marcu 4,39). Deci, „ca să creadă cei care
stăteau îm p re ju r" că de Sus este [Hristos] şi nu îm potrivnic lui Dumnezeu,

58 Adică, pentru că trecuseră de la moartea lui patru zile şi el începuse să pută,

deoarece trupul intrase în putrefacţie.
59 „Se tara pe jos", în înţelesul că, duhovniceşte, nu cuprindea decât pământ şi trup
şi nu putea pricepe ceva mai înalt şi dintru cele de Sus şi dumnezeieşti.
60Adică, pe potriva neputinţei şi îngustimii ascultătorilor, al celor ce auzeau acest cuvânt
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 11 291

pentru aceasta Se roagă. Căci dacă pe acestea făcându-le şi d e pretu tin d en ea

arătând m u lţăm irea cea către Tatăl, [ei] iarăşi z icea u că n u e s te d e la
Dum nezeu, ce nu ar fi zis, dacă nim ic de acest fel n -a r fi făcut.

11,43-46: Ş i zicân d acestea, a strig at cu g la s m are: L a z ă re, v in o a fară!

(44) Ş i a ie ş it m ortu l, fiin d leg at la p icioare şi la m â in i cu f â ş i i d e p ân ză
şi faţa lu i era înfăşu rată cu m ahram ă. Iisu s le-a z is : D ezleg aţi-1 şi lăsaţi-1
să m ea rg ă 61. (45) D e ci m u lţi d in iu d e ii care v e n ise ră la M a ria şi care
văzuseră c e a fă cu t lis u s , au crezu t în EL (46) Ia r u n ii d in tre e i s-a u d u s
la fa ris e i ş i le-au sp u s cele ce făcu se lis u s . · ·.·.
D o m n u l, după ce m ai vârtos a m ulţăm it Tatălui d ecât S -a ru g at - căci,
precum s-a zis, nu avea trebuinţă de rugăciune şi d e aju to ru l cel dintr-m sa,
ca A cela C are este întocm ai la putere cu Tatăl - „ strig ă cu g la s m a re ",
dom nesc şi stăpânesc62; căci n u a zis: „în num ele Tatălui M e u , L azăre, v in o
afară!", n ic i „învieze-1 pe el Tatăl!" ci, precum s-a sp u s, cu stăp ân ire [a grăit],
astupând toate gurile celor care zic că E l este m ai p rejos d e câ t Tatăl. C ăci
[oare], ce a r fi putut fi deopotrivă cu stăpânirea aceasta, d eoarece, ca şi cu
un viu v o rb in d cu cel m ort, zice: „Lazăre, vin o a fa ră !"? Şi c u lu cru l [fapta]
s-a îm p lin it acum ceea ce zicea: „Va ven i ceasul, cân d m o rţii v o r au zi g la su l
Fiului Iu i D u m n ezeu şi care vor auzi v o r în v ia " (loan 5 , 25λ C ăci aceasta -
ca să n u socotească cineva că de la altul a luat lucrarea - m ai în ain te o sp u n e,
care [şi] p rin lucruri avea să o arate [îm plinească],
Iar „ g la s u l cel m a re" al M ântuitorului, care l-a în v iat p e L azăr, sem n
[închipuire, sim bol] este al „ trâ m b iţe i"63 celei m ari, care v a trâm b iţa Ia
învierea cea d e obşte (Matei 24,31). Şi pentru aceasta a strig at tare D o m n u l,
ca să a stu p e gurile elinilor celor ce băsnuiau [n ăsco ceau , sco rn e a u ], cu m
că su fle tu l este în m orm ânt - căci [D om nul], ca şi cu m a r fi el [su fletu l]
departe, îl cheam ă prin strigare. Şi p recu m în v ierea aceasta, d in p a rte , aşa,
şi cea de obşte, întru o clipită, în clipeala ochiului v a fi64.

61 în e d iţia d e la 1805, versetul 44 este: „ Ş i a ie şit cel m o rt, le g a te fiin d u -i m â in ile şi

picio arele c u făşi ş i faţa cu m ahram ă fiin d legată. Zis-a lo r lis u s : D ezleg aţi-1 p e e l şi-l
lăsaţi să m e a rg ă ".
“ „ S trig ă cu g las m a re ", ca U nul Care este Dom n şi S tă p â n al v ie ţii şi al m orţii.
65 „A tu n c i se va arăta p e cer sem nu l F iu lu i O m u lu i ş i v o r p lâ n g e to a te n e a m u rile
p ă m ân tu lu i ş i vor v ed ea pe F iu l O m u lu i v e n in d pe n o rii c e ru lu i, c u p u te re ş i c u slav ă
■m ultă. (31) Ş i va trim ite p e în g e rii S ăi, cu s u n e t m are d e trâ m b iţă , ş i v o r a d u n a p e c ei
aleşi ai L u i d in cele p atru v ân tu ri, de la m a rg in ile c e ru rilo r p ân ă la c e le la lte m a r g in i"
{M atei 24, 30-31).
64 S au , cum am spune în graiul de acum : „învierea d e o b şte s e v a săv ârşi într-o
fracţiune d e secu n d ă". A şad ar să ne cutrem urăm , p ricep ân d că fiecare d in tre n o i v om
învia, fie în b u n e , fie în rele, fie în „d a", fie în „ n u "! (M atei 5 , 3 7 : 2 C orin ten i 1, 20)
292 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

„Şi a ie ş it" - zice [Evanghelistul] - „cel mort, legate fiin d u -i m âinile şi

p icio a rele", iar a ieşi „legat fiin d ", nu era lucru mai puţin preaslăvit, decât a
învia. Iar a se mişca „legat fiin d ", era m inune cu totul împreunată [unită,
îngem ănată] cu m inunea învierii. Şi porunceşte să-l „d ezlege" pe el, ca ei
apropiindu-se şi pipăindu-1, să vadă ca însuşi acela [Lazăr] este. Şi zice „să
m ea rg ă " el, ca să fugă [Domnul] de trufie; căci nu-1 poartă după Sine, nici na
îi porunceşte să petreacă [rămână laolaltă] cu El, ca să Se arate pe Sine.
Iară după ce s-a făcut minunea, unii din cei care „au v ăzu t", „au crezut",
însă alţii au vestit fariseilor, clevetindu-L pe El, ca şi cum , oarecare lucru
n ecu v io s ar fi îndrăznit, fiindcă a poruncit să-l dezgroape p e cel mort.

12, 47-48: D eci a rh iereii şi fariseii au adunat sin e d riu l şi ziceau: Ce

fa cem , p en tru că O m u l A cesta face m u lte m in u n i? (48) D acă-L lăsăm
aşa to ţi v o r cred e în El şi vor veni rom anii şi ne v or lu a şi ţara şi n eam ul63.
I'll, 47) Psalm 2,1 /Matei 26,3/ Marcu 14,1/ LuCâ 22, 2 /Faptele Apostolilor 4, îfi
F iin d cu cuviinţă ca fariseii să se spăim ân teze şi să se m inuneze de
C el C are făcea atâta de m ari m inuni, ei, m ai vârtos se sfătuiesc să-L omoare
pe El, care lucru era al nebuniei celei m ari, căci pe C el C e a b iru it moartea
în tru p u rile altora, socoteau [cugetau] să-L d ea m o rţii, ca să ascundă
[îngroape] slava Lui. Şi după atâtea m inuni, om de rând [sim plu] II socotesc
p e E l şi zic: „Ce vom fa c e , că O m u l A cesta m u lte se m n e fa c e ? " Şi ce gre­
şeală este aceasta, dacă [El] „face se m n e"? Se cu v in e să cred eţi şi să vă
în ch in a ţi şi să nu-L m ai socotiţi pe EI om d e rând [sim plu].
Ş i v ezi răutatea fariseilor care, silindu-se să turbure n orodu l, aruncă
[vâră] în m ijloc cuvinte, ca şi cu m va [avea] să se prim ejd u iască norodul
iu d eilo r şi să fie dat pierzării de către rom an i, pen tru p resu p u s [bănuială]
d e scu la re asu p ră [răzv rătire, răzm eriţă]. C ăci zic: „De-1 vom lăsa pe
« A cesta», norod m ult va avea după Dânsul, care dintru arătarea minunilor,
se v a trage [atrage spre E l], şi de aici rom anii vor avea p resu p u s [bănuială]
- a s u p r a n oastră a tu tu ror - pentru sculare asupră [răzvrătire, răzmeriţă]
şi v o r lua cetăţile n oastre şi le vor pu stii". Iar acestea, p recu m am zis, le
g ră ia u d in răutate. C ăci, ca sa nu fie ei socotiţi că dintru p izm ă [zavistie]
se sfătuiesc îm potriva lui Hristos, aduc [bagă] în m ijloc prim ejdia obştească,
în tă râ tâ n d norodul asu pra lu i H ristos, ca şi cum El va [avea] să le fie lor
p ricin u ito r de pierzare. 65

65 în ed iţia d e la 1805, versetele 47-4S sunt: „D eci au ad u n at a rh ie re ii şi fariseii

s o b o r ş i g răiau : C e vom face, că O m u l A cesta m u lte se m n e fa ce? (48) D e -L vom lăsa pe
E l aşa, to ţi v o r cred e în tr -în s u l şi v o r veni rom anii ş i v or lu a ş i lo cu l n o stru şi n eam ul''.
ŢĂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN______________ Capitolul Î l ___________ 293

însă tu să iei [înţelegi] m inunea aceasta şi la cele dinlău ntru. C ăci m in tea .
noastră este „prieten" al lui Hristos66 (loan 1 2 , 11) şi, de m u lte ori d e n e p u tin ţa ,
firii celei om eneşti biru ind u-se, cade în p ăcate şi „moare" cu „moarte"
sufletească şi vrednică de plâns, iar de H ristos, v red n ică d e a s e m ilu i, căci
„prieten" este ceea ce „a murit" (loan 11,13-14). D eci, „surorile" şi ru d en iile
minţii celei ce „a m u rit", trupul ca „M arta" - căci m ai tru p ească şi m ai
materialnică era M arta - şi sufletul ca „ M a ria " - căci, m ai cin stită şi m ai
evlavioasă era aceasta - să „v in ă " la H ristos şi să „ ca d ă " în ain tea L u i (loan
11, 32), având îm preună cu dânsele urm ătoare şi gân d u rile m ărtu risirii,
precum acelea pe „iudei" (loan 11, 31) - pentru că „ Iu d a " m ărtu risire se
tâlcuieşte; şi, cu adevărat, D om nul, venind „la mormânt" şi o rb irea ce zace
[„era aşezată" (loan 11,38)] deasupra pom enirii - adică a ad u cerii a m in te -
ca pe oarecare „p iatră" poruncind să fie „ridicată" (loan 11, 39, 41), o va
aduce întru aducerea am inte a bunătăţilor celor ce v o r să fie şi a m u n cilo r
[caznelor veşnice], şi va striga „cu glas m a re" (loan 11,43), al trâ m b iţe i celei
evanghelic eşti: „«Lazăre, v in o afară» din lum e (loan 11, 43), nu te în g ro p a
cu grijile cele lum eşti şi cu patim ile!" - precum şi u cen icilo r le z icea : „Nu
sunteţi din lu m e" (loan 15,19); şi iarăşi Pavel: „Să ie ş im şi noi la Dânsul,
afară din tab ără", adică din lum e (Evrei 1 3 ,1 3 ). Şi aşa o v a scu la [D o m n u l]
din păcat pe cea „m oarta" [pe m inte], ale cărei răni ale rău tăţii s-au „împuţit"
şi care de aceea era „ îm p u ţită ", pentru că d e „patru zile" era m o artă (loan
11, 39), către cele patru fapte b u n e67 - care su n t ca ziu a d e lu m in a te şi de
strălucite - fiind om orâtă şi nelucrătoare şi n em işcătoare către a c e s te a în să,
cu toate că era nem işcată, „mâinile" şi „picioarele" ei „ le g a te fiind" (loan
11, 44) şi ea cu legăturile păcatelor sale [fiind] strân să şi cu totu l n elu crăto are
arătându-se; şi nu num ai [atât], ci şi Ia „ fa ţă " cu „mahramă" fiin d aco p e­
rită (loan 11, 44), ca n im ic d u m n ezeiesc să n u p o a tă v e d e a d in p ricin a
acoperăm ântului celui trupesc ce ü stă d easu pra; iar, în scu rt, a z ice: prea
rău aflându-se şi la partea cea lucrătoare - care prin „mâini" şi p rin „pî-

66 „M intea noastră este «p rieten » al lui H risto s" - în g reacă cu v â n tu l m in te (n o u s) e

de genul m asculin.
67 Pentru cele p atru fapte bu n e, dum nezeiescu l T eo filact n e s p u n e că: „ P o a te d e
aceea ne-au fost date p atru E van ghelii, pentru ca d in ele, cele p a tru s o b o rn ice ş ti v irtu ţi
să le învăţăm : bărbăţia, înţelegerea, dreptatea şi întreag a în ţe le p ciu n e . B ărb ăţia, ad ică
cea despre care zice D om nul: «N u v ă tem eţi d e c e i ce o m o a ră tr a p u l, ia r s u fle t u l n u p o t
să-l om oare» (M atei 1 0 ,2 8 ). Înţelegerea, când sfătu ieşte: « F iţi d a r în ţe le p ţi c a ş e r p ii»
(M atei 10,16). D reptatea, cân d n e învaţă: «P recu m v o iţi să v ă fa c ă v o u ă o a m e n ii, fa c e ţi
şi voi asem en ea» (Litca 6 ,3 1 ). Iar în treag a înţelep ciu n e, cân d h o tă ră şte : « O r ic in e s e u ită
la fe m e ie , p o ftin d -o , a şi s ă v â rşit ad u lte r cu e a în in im a lu i» (M a tei 5, 2 8 )" - v ezi
înaintecuvânlarea Sfântu lu i de la Tâlcuirea Sfintei E van ghelii d e la M atei.
294 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d o a r e " se arată - şi la cea văzătoare - care prin „faţa" cea acoperită se

în sem n ează. Deci, cu toate că întru atâta ticăloşie se află, însă va auzi:
„«D ezleg aţi-o » pe ea voi, îngerii cei buni şi ajutători ai m ântuirii, ori voi,
preoţii, şi daţi-i ei iertare de păcate, ca «să m eargă» şi să se m işte la lucrarea
b in elu i" (loan 11,44).
Iar unii, prin „ M a rta " au înţeles Sinagoga iudeilor, iar prin „M aria" -
B iserica cea din neam uri. Căci Sinagoga iudeilor „se g rijeşte pentru multe"
(Luai 10, 41), căci m ulte sunt poruncile Legii şi cu anevoie d e lucrat, iar
B iserica cea din neam uri n-are trebuinţă d e poru n cile cele m ulte, ci de
cele p u ţin e, întru care „toată Legea şi P ro o ro cii" se sp ân zu ră [se atârnă]
(M atei 22,37-40), care s-au legiuit pentru dragoste (loan 13,34-35). Iar prin
„ fra te le " acestora, care a înviat d in m orţi, [le înţeleg] p e su fletele celor
care p en tru păcate se pogoară în iad, după cu v ân tu l ce zice: „întoarcă-se
p ă că to şii la ia d "68 (Psalm 9,17). Aşadar, pe aceste suflete le înviază Domnul.

11, 49-53: Iar C a ia fa , u nu l d in tre ei, care în an u l acela era arhiereu,

le -a z is: V oi nu ştiţi n im ic ; (50) n ic i nu gân d iţi că n e este m ai de fo lo s să
m o a ră u n om p en tru pop or69, decât să piară tot n eam u l. (51) D a r aceasta
n -a z is-o d e Ia sin e , c i, fiin d arh iereu al an u lu i acelu ia , a p roorocit că
Iis u s avea să m oară p en tru neam , (52) şi nu n u m ai p en tru n eam , ci şi ca
să a d u n e la o la ltă p e fiii lu i D u m n ezeu cei îm p ră ştia ţi. (53) D eci, în ziua
a ce e a , s-au h o tărât ca să-L ucidă70. n i . 50> loan ie, 14 n i , 52) isaia 49,6
loan 10,16 /1 loan 2,1 Efeseni 3,12,17 (13,53) Matei 21,38 /Luca 20, U
D im preu nă cu altele, la iudei se stricase şi d regătoria arhieriei, căci,
d u p ă c e s-a u fă cu t în cep ă to riile cu m p ărate, n u m ai era u nu l [singur
arh iereu ] în toată vrem ea vieţii71, ci num ai câte u n an ţin eau ei arhieria
D ar, m ă ca r deşi era atâta de stricată dregătoria, însă tot lu cra D uhul cel
S fâ n t întru cei unşi. Iar, după ce şi-au ridicat m âin ile asu p ra lu i Hristos,
atu n ci d e săvârşit [desăvârşit] i-a părăsit pe ei darul şi s-a m u tat la Apostoli.
A şadar, ceilalţi, cu chip de sfătuire se socoteau [gândeau, chibzuiau]
p en tru om orârea lui H ristos, iar arhiereul atâta era d e tu rbat sp re ucidere,
în câ t, cu capu l gol (precum este vorbă72), asu p ra lu i H ristos cu cruzim e a

68 în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „Să s e în to a rcă p ă că to şii în iad ; ţoale
n e a m u rile care u ită pe D u m n e z e u " (P salm 9 ,1 7 ).
m în ed iţia d e la 1805, în loc d e „p o p o r", se găseşte „n o ro d ",
în ed iţia d e la 1805, versetele 52-53 sunt: „ Ş i n u nu m ai p en tru n o ro d , ci ş i ca pe
fiii lu i D u m n e ze u cei ris ip iţi să-i a d u n e în tru una. (53) D e c i d in acea z i s-au s fătu it ca
să -L o m o are p e E l".
71 Vezi şi Ieşirea 29, 29-30, L eviiic 2 1 ,1 0 şi N um eri 3 5 ,2 5 ,2 8 ,3 2 .
71 P oate că e vorba p e care o zice Sfântu l Apostol Pavel: „O rice b ă rb a t care se roagl
sau p ro o ro ceşte, av ân d cap u l acop erit, n ecin ste şte cap u l s ă u " (1 C orin ten i 11, 4). De
 1ÄLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA JOAN Capitolul 11 295

dat h otărâre; m ai vârtos [m ult] în că şi p e ceilalţi îi în fru n tă că n u p ricep

ceea ce se cade să facă şi zăbovesc [întârzie] p en tru so co tin ţa [cugetarea,
I chibzuirea] lucrului celu i de folos. C ăci, zice: „«V o i nu ştiţi nimic» căci
sunteţi zăbavnici spre a pricepe şi n u socotiţi «că mai de folos este să
moară unul» şi să se m ântu iască tot n o ro d u l" - iar a ceasta e l o a z is cu
gând rău, însă darul D uhului a u n eltit [folosit, în treb u in ţat] g u ra lu i spre
proorocie, pentru ceea ce avea să fie [să se îm plinească], cu toate ca n u s-a
atins d e inim a lui cea spurcată. Aşadar, socoteşte câtă este p u terea D u h u lu i,
căci din cu g et viclean a făcut d e au ieşit graiuri ce au p ro o ro cie m in u n ată.
Căci, m urind H ristos, toţi cei care au crezu t din neam u l iu deilor, d e m un ca
[cazna] cea m are şi v eşn ică s-au izb ăv it. Şi n u n u m a i p e n tru n o ro d u l
iudeilor a m u rit [D om nul], c i ca şi p e ceilalţi, „ fii a i lui Dumnezeu", ad ică
pe n eam uri, „întru una să-i a d u n e "73.
Iar „ fii ai lu i D u m n e z e u " le n u m eşte pe n eam u ri sau d in c e e a c e era
[avea] să fie, căci fiindcă aveau să se facă „ fii ai lu i D u m n e z e u " a stfel îi
numeşte p e ei - precum şi în alt loc zice: „A m şi a lte o i " (loan 10, Ί6), d in
ceea ce avea să fie şi pe acestea n um ind u -le - , sau p en tru că [u n ] T ată este
al tuturor, pentru că ne-a născut p e noi prin chipul zidirii74 şi p en tru că ne-a
dnstit, făcându-ne „după ch ipu l Său şi după a se m ăn are " (Facere 1,26-27) -
precum şi la Faptele Apostolilor vorbind P avel către a ten ien i z ic e : „ N ea m
dară al lu i D u m n ezeu fiin d n o i" 75 (Faptele Apostolilor 17,28). P e n tru aceea

asemenea, în rânduiala L egii era scris: „M are le p reot d in fra ţii tăi, p e c a p u l că ru ia s-a
turnat m iru l de un gere şi care este sfin ţit ca să se îm brace cu v e şm in te le s fin te , să n u -şi
descopere cap u l său , n ici să-şi s fâ şie h a in e le " (Levitic 2 1 ,1 0 ) . C u n o a şte m d in S fin te le
Evanghelii ce s-a făcut, când D om nul H ristos a fost judecat a fi vred n ic de m o arte: „ A tu n ci
arhiereul şi-a sfâ şia t h a in e le , zicân d: A h u lit! C e ne m ai tre b u ie m a rto ri? I a tă a cu m a ţi
auzit h u la L u i" (M atei 2 6 ,6 5 ; M areu 1 4 ,6 2 ). P oate că Sfân tu l T eo filact g ră ie ş te aici şi d e
preînchipuirea lepădării acestor arhierei, asem ănând u -se ei le p ăd ării p ă g â n ilo r (L evitic
1 5 ,26-30); căci, şi Proorocul Ierem ia le-a scris celor care au fo st d u şi în ro b ie şi av e a u s ă
vadă închinarea ia idoli din Babilon: „ în te m p le le lo r [b ab ilo n ien ilo r] s ta u p re o ţii cu
haina ruptă, cu cap u l ş i b ă rb ia rase, cu cap u l d e s c o p e rit" (E p istola lu i Ierem ia 1 ,3 0 ).
73A id , Sfântul M axim M ărturisitorul n e învaţă aşa: „Scopu l P rovid enţei d u m n ezeieşti
este să-i unească - prin dreaptă credinţă şi dragoste d u h o v n icească - p e cei p e care i-a
dezbinat răutatea în tot felul. Căci, pentru aceasta a pătim it M ân tu ito ru l, ca p e cop iii lu i
Dumnezeu cei îm prăştiaţi să-i adune, spre a fi u n a Prin u rm are, c el ce n u rab d ă lu cru rile
supărătoare, nu suferă pe cele întristătoare şi n u le înd ură p e cele d urero ase, um blă în
afară de dragostea dum nezeiască şi d e scopul P rovid enţei" (Fitocalia rom ân ească, A patra
sută a capetelor despre dragoste, cap 17, voi. 2, ed . H um anitas, B ucureşti, 1999, p, 108).
74 A d ică, p rin felul în care ne-a făcut p e n oi d in nim ic.
75 „C ăci în E l trăim ş i n e m işcăm ş i su n tem , p re cu m a u z is ş i u n ii d in tr e p o e ţii
voştri: căci a i L u i neam ş i su n tem . (29) F iin d d e c i n e a m u l lu i D u m n e z e u , n u tre b u ie s ă
296 Capitolul Π SFÂNTUL TEOFILACI ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

fiind că om ul este jiv in ă stăpânitoare76 şi prin aceasta lui D um nezeu îi este

asem enea, „fiu al Iu i D u m n ez eu " se n um eşte fiecare. Aşadar, „risipiţi
[îm p ră ştia ţi]" fiind n oi - c ă c i satana în m ulte feluri i-a despărţit pe oameni:
şi p e u n u l de altu l şi de D um nezeu, făcându-1 pe fiecare, pentru iubirea
de b og ăţie şi pentru iubirea de slavă, a se turba aproapelui - H ristos „întru
u n a " n e-a adus pe n oi, întru o Biserică7778şi întru un ju g adunându-ne7s şi
pe cei d e aproape şi p e cei d e departe un trup făcându-ne, în cât cel care
şad e în Rom a, pe cel care şad e în India, m ădular al său să-l socotească şi
un „ C a p " al tutu ror să-L m ărturisească p e H ristos (1 Corinteni 11,3; Efeseni
5 ,2 3 ; Coloseni 1,18).
Ia r ceea ce zice: „din acea z i s-au sfă tu it ca să-L om oare p e Iisus",
arată cu m că, d in tru acea zi, cu dinadinsul şi de săv ârşit [desăvârşit] au
în tă rit sfatul [lor]. Pentru că, şi mai înainte se socoteau {gândeau] pentru
u cid erea Lui, însă m ai slab [dom olit, potolit] şi lu cru l era m ai vârtos [mai
m ult] căutare iar n u hotărâre, ia r acum ju d ecată de săvârşit [desăvârşită]
şi h o tărâre întărită. Pentru că, m ai înainte, zice [Evanghelistul]: „Căutau
să -L om oare p e E l" (loan 5 , 1 6 , 18). în că şi El, m ustrându -i pe dânşii, gră­
ieşte: „ D e ce că u ta ţi să M ă om o râţi?" (loan 7 , 39).
D eci, socoteşte [chibzuieşte] puterea dregătoriei celei arhiereşti, cum
[cât] este [de] p lin ă d e darul D uhului, m ăcar deşi, cei care o poartă pe ea,
v or fi nevred nici; şi cin steşte-i p e arhierei, după cu m se cade darului ce
este într-înşii şi nu d u p ă aplecarea [înclinarea, pornirea] lor cea din voinţă.
Şi n u num ai C aiafa a proorocit, ci şi alţii, m ulţi, nevrednici le-au văzut
pe cele ce vor să fie. Faraon, pe cele pentru buna rodire şi nerodire (Facere
41,1-24), Nabucodonosor, pe cele pentru îm părăţii (Daniil cap. 4), iar Valaam,
[cele] pentru H ristos (Numeri 24, 1-9). însă, d e prooroceşte cineva, nu se
n u m eşte Prooroc, ci de este cineva Prooroc, acela şi prooroceşte. Precum , cu
adevărat, nu tot cel care face vreo doctorie, iată, şi este doctor, ci acela care,
şi d u p ă m eşteşugul cel doctoricesc, face doctoria, acela se num eşte doctor.
P recum şi drept, n u este cel ce face vreun lucru drept, ci acela care, după
dreptate face [săvârşeşte], precum s-a zis: „D u pă dreptate vei gon i pe ceea

so c o tim că D u m n ezeirea este a sem e n e a au ru lu i sau a rg in tu lu i sau p ie tre i cio p lite de

m e şte şu g u l şi de isc u s in ţa o m u lu i" (Faptele A postolilor 1 7 ,2 8 -2 9 ).
76 A d ic ă v ie ta te , fă p tu r ă d e s in e s tă p â n ito a re , în z e s tra tă c u v o ie lib eră.
77 D u pă cum n o i în şin e m ărtu risim în S im bolu l C red in ţei: „ în tru U n a , S fân tă,
S o b o rn ice a scă ş i A p o sto lească B ise rică ".
78 în tru „ ju g u l" poru n cilo r lui H ristos, săvârşite întru sm erenia şi blândeţea Sa:
„L u aţi ju g u l M eu asu p ra voastră ş i înv ăţaţi-vă d e la M in e că su n t b lân d ş i sm erit cu
in im a şi v e ţi găsi o d ih n ă s u fle te lo r voastre. (30) C ăci ju g u l M eu e b u n şi povara M ea
e ste u şo a ră " (M atei 11,29-30). Vezi şi tâlcuirea Sfân tu lu i T eofilact la aceste versete.
i
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII P E LA IOAN______________ Capitolul 11___________ 297

ce este cu d rep tu l"79*(Deuteronom 16,20). A şad ar, p ro oroceşte şi C a ia fa d ar

nu cu m in te proorocească, pentru aceasta [nici] n u este P rooroc. î .. > .

î l , 54-57: D e a ceea Iisu s n u m ai u m b la p e fa ţă p rin tre iu d e i, ci a

plecat60 d e acolo în tr-u n ţin u t81 ap ro ap e d e p u s tie , în tr -o ceta te n u m ită
Efraim, ş i acolo a răm as82 cu u ce n ic ii S ă i. (55) Ş i era a p ro a p e P a ş tile
iu deilor ş i m u lţi d in ţară83 s-au su it la Ie ru s a lim , m a i în a in te d e P a ş ti, ca
să se cu răţească. (56) D e c i cău tau p e Iis u s şi, p e câ n d stă tea u în te m p lu ,
ziceau în tr e ei: C e v i se p are? O are n u v a v e n i la s ă rb ă to a re 84? (57) Ia r
arhiereii ş i fa ris e ii d ăd u seră p o ru n ci, că d acă v a ş ti c in e v a u n d e e s te , să
dea de v este, ca să -L p rind ă. (11,54)2Paralipomeiu 13,19 d l, 55) 2 Paralipomena30,13,17
Sp re osânda iu d eilo r „ S e d u c e " D o m n u l, iar n u în frico şâ n d u -S e ; în că
şi pe noi în v ăţân d u -n e să nu n e aru n căm p e n o i în ş in e în p rim ejd ii, m ă ca r
pentru blag ocestie [buna-cinstire] de v o r fi, în să câ n d v o m fi p rin şi, să
stăm cu bărbăţie, iar când nu v o m fi p rin şi, să n u n e aru n că m d e v o ie în
prim ejdie, pentru întâm p larea cea neştiu tă.
Şi v ezi socoteala cea n eb u n ească a iu d eilor, cu m n ic i în v rem ea p raz­
nicului n u se opresc din turbarea spre u cid ere, ci şi o m o râ re s-a u sfătu it
să facă şi „se su ia u să se cu ră ţea scă ". P en tru că aceia ca re ar fi p ă că tu it,
ori de voie, ori fără d e voie, nu făceau [prăznuiau] P aştile, d e n u m ai în ain te
s-ar fi cu răţit după obicei, sp ălân d u -se şi p o stin d şi p ă z in d u -se , şi je rtfe ,
oarecare, legiuite, aducând. D eci, aceştia, m a i b u n i, ca re îşi fă c e a u [să­
vârşeau] curăţirea, II pând eau pe D om n u l şi zic: „ « C e v i s e p a re ? [O are]
nu va v e n i la p razn ic?» A d ică, d e n ev oie v a că d ea [El] în cu rsă, c ă c i dacă
nu de altceva, atu n ci vrem ea îl va sili pe El să fie p rin s în cu rsă ". O , rău tate!
Atunci, când m ai v ârtos şi pe cei cu ad ev ărat [d u p ă d rep tate] o sâ n d iţi, se
cuvenea să-i slo b o z ea scă p en tru p ra z n ic, a tu n c i, p e C el N e v in o v a t II
pândesc cu vicleşug, ia r de ar fi făcu t acestea n u m a i c e i d e râ n d , s-ar fi
părut ca patim a esle a celor ca sa
li se „d ea de v este, ca să-L p rin d ă ".
Bine, cu adevărat, „Se d u ce" D om nul [Iisus] de la d ân şii, căci C u v ân tu l
lui Dumnezeu, m ai înain te „de faţă u m bla în tre iu d e i", prin Prooroci „vestin-

79 în ediţia din 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „C au tă d re p ta te ş i ia r d re p ta te , ca să

trăieşti şi să stă p â n e şti p ăm ân tu l pe care D o m n u l D u m n e z e u l tă u ţi-1 d ă " (D eu teron om
1 6 ,2 0 )/
60 în ediţia de la 1805, în loc de „pe faţă p rin tre iu d e i, c i a p le c a t" , s e g ă se şte „d e
faţă în tre iu d ei, ci S -a d u s".
81 în ediţia de la 1805, în loc d e „ în tr-u n ţin u t" , se g ă se şte „ în tr u o lă tu r e " .
82 în ediţia de la 1805, în loc de „a ră m a s", se g ăse şte „ p e tre c e a ".
83 în ediţia d e la 1805, în loc d e „d in ţa ră ", se g ăse şte „ d in la tu re a a c e e a " .
84 în ediţia de la 1805, în loc d e „ s ă rb ă to a re ", se g ăse şte „ p ra z n ic ".
298 Capitolul 11 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

d u -S e " , iar acu m „nu m ai u m b lă ", ci „S-a d u s" în adunarea cea „pustie"
a n eam urilor, p en tru care s-a zis că: „M ai m ulţi su n t fiii p u stiei, mai
v ârto s d ecâ t a c e le i ce are b ă r b a t" 85 (Isaia 54,1). Şi „ap ro ap e" d e „Efraim "
este „ p u stia " a c e a sta Iar „ E fra im " se zice [tâlcuieşte] „aducere d e roadă"*66
şi acesta era frate m ai m ic al lu i M anase, care era m ai m are; iar „M an ase"
se tâlcu ieşte „ u ita re" (Facere 41,51-52). Deci, norodul iu d eilor era „fiu mai
m a re" al lui D u m n ezeu - căci zice: „fiu l M eu cel în tâi-n ăscu t Is r a il" (Ieşire
4 ,2 2 ) - dar l-a „ u ita t" pe el D um nezeu; însă pe „ E fra im " - adică „aducerea
de ro a d ă " cea d in neam uri - al doilea fiu îl face D om n u l. D eci în „pustia"
lu i „ E fra im " - ad ică în Biserica cea din neam uri ce „a ad u s ro ad ă" prin
E v a n g h elie - „ S -a d u s " C uvân tu l, după ce a p ărăsit Iudeea [pe „iudei"].

f-
Ψ

86 în ediţia 1988 a Sfin tei Scripturi, avem : „ V eseleşte-te, cea stearpă, c a re nu n ăţteai,
dă g la s ş i strig ă tu care n u te-ai zv ârcolit în d ureri de n aştere, căci m a i m u lţi su n t fiii
c e le i p ărăsite, d ecât ai celei cu b ă rb a t, zice D o m n u l" (Isaia 5 4 ,1 ).
66 „ C e lu i în tâ i-n ă s cu t, I o s if i-a pus n u m ele M an ase, p en tru că ş i-a zis: «M -a în ­
v re d n ic it D u m n e z e u să u it toate n ecazu rile m ele şi toate ale casei ta tă lu i m eu»; (52)
iar c e lu ila lt i-a p u s n u m e le E fraim , pentru că şi-a zis: «D u m n ezeu m -a fă c u t ro d ito r în
p ăm ân tu l s u fe rin ţe i m e le » " (Facere 41,51-52).
 299

·,ίι.

C a p it o l u l 1 2
Ungerea lui Iisus în Betanin Intrarea în Ierusalim.
L, ţ.~
Elinii vor să-L vadă pe Iisus. Clasul din Cer.
Necredinţa iudeilor

12,1-3: D eci, cu şa se z ile în a in te d e P aşti, Iis u s a v e n it î n B e ta n ia ,

unde era Lazăr, pe care îl în v ia se d in m orţi12. (2) Ş i l-a u fă c u t a co lo cin ă
şi M arta slu je a . Ia r L azăr era u nu l d in tre cei ce şe d e a u cu E l la m a să 3. (3)
Deci M a ria , lu â n d o litră cu m ir de nard cu rat, d e m a re p r e ţ4, a u n s
picioarele lu i Iis u s şi le -a şters cu p ă ru l5 cap u lu i e i, ia r ca sa s-a u m p lu t
de m iro su l m iru lu i. (22,1-2J Matei 26,6-7/Maieu 14,3/
Luca 10,38-40 /loan ÎL 1-2 (22,3) Matei 26,7 /Maieu 14,1 /Luca 7,37; 10,38 /loan 11,2
In ziua a zecea a lu n ii lu au m ielul cel ce treb u ia să se je rtfe a s c ă p en tru
praznicul Paştilor (Ieşire 12, 3), şi de atunci în ce p ea u c e le d e treb u in ţă
pentru praznic. P en tru aceasta, şi în ziu a care este m ai „ în a in te " d e cele
„şase z ile " - adică a noua a lu n ii - mai cu desfătare se o sp ă ta u şi în cep ătu ri
ale praznicului făceau în ziu a aceea, pentru a ceasta şi Iisu s, d u p ă ce „a
venit în B e ta n ia " , d im p reu n ă [cu ei] S-a o s p ă ta t. Ş i, v r â n d s ă a ra te
Evanghelistul sem n u l în v ierii celei adevărate a lu i Lazăr, z ice: „ Ia r L azăr
era unul d in cei ce şed ea îm p reu n ă ", căci nu cu m s-a a rătat [d in m orm ân t]
îndată a şi m urit, ci a p etrecu t [vieţuit] pentru m u ltă v re m e m â n cân d şi
bând şi p e celelalte, care su n t obişnuite [fireşti], fă câ n d u -le 6.
Iar, prin ceea ce [Evanghelistul] a zis că: „ M a rta s lu je a " , a în sem n at
[arătat] că în casa ei era ospăţul. Şi vezi credinţa fem eii, cu m n u la slu jn ice

1 în ediţia de la 1805, titlu l capitolului este: „Pentru fe m e ia ceea ce a u n s p e D om n u l cu

mir. Pentru cele ce a zis Iuda. P entru asin. Pentru elinii care ven iseră şi ru gau p e F ilip. P entru
glasul care s-a auzit din Cer".
2 în ediţia d e la 1805, în loc de „L azlr, p e care îl în v ia s e d in m o r ţi" , se g ăseşte
„Lazăr cel ce fu se se m ort, p e care l-a în v iat d in m o rţi".
3 în ediţia de la 1805, în loc d e „cu El la m asă", se g ăse şte „ îm p re u n ă c u D â n s u l" .
4 în ediţia de la 1805, în loc d e „d e m are p reţ", se g ăse şte „d e m u lt p r e ţ" .
5 în ediţia d e la 1805, în loc de „p ăru l", se găseşte „ p e r ji" ,
6 D in Sfânta Tradiţie cunoaştem că Dreptul Lazăr, p rietenu l D o m n u lu i, a m ai trăit
mulţi ani după ce a fost în v iat d e M ântuitorul. După Pogorârea D u h u lu i S fân t, alături de
Sfinţii A postoli, Lazăr a propovăd uit Evanghelia şi, m ai ap o i, s-a s ă v â rşit ca episcop al
Ciprului. în Biserica noastră, ziu a sa de prâznuire este 20 iu n ie; de asem en ea, în 4 m ai este
pomenită aducerea m oaştelor sale în Constantinopol, d im p reu n ă cu c ele ale S fin tei M aria
Magdalena, lucru care s-a săvârşit în anul 890, în vremea îm p ăratu lu i L eo n Filosoful.
300 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE!

lasă slujirea, ci ea însăşi slujeşte - şi Pavel zice pentru femeia văduvă: „de a
sp ălat p icio arele sfin ţilo r "7*(1 Timotei 5 , 10). Deci, aceasta [M arta], de obşte,
tutu ror slujeşte, iar Maria, num ai lui H ristos Ii aduce cinstea, fiindcă nu ca
pe u n om îl vedea pe Dânsul, ci ca pe un D um nezeu. Căci „m iru l" pentru
aceasta l-a vărsat şi „cu perii capului ei a şters" [picioarele Domnului],
fiindcă ea n u avea pentru Dânsul acel fel de socoteală [socotinţă] pe care o
aveau cei m ulţi - adică precum pentru un om d e rând [simplu] - , ci ca
pentru Stăpânul şi Dom nul.
însă, după chipu rile înaltei înţelegeri, „ M a ria " se ia [socoteşte] pentru
D u m n ezeirea Tatălui şi Dom nului tuturor (Efeseni 4, 6), căci „M aria" se
.tâlcu ieşte „D o am n ă". Deci, „D oam na" tuturor - D um nezeirea Tatălui -
„a u n s p icio a rele lu i Iis u s " - zic pe trupul „cel d in z ilele cele m ai de pe
u rm ă "3 al D om nului, adică al Cuvântului (Evrei 1 ,2 ) - cu „m iru l" Duhului.
D u pă cu m şi D avid zice: „Pentru aceasta Te-a u n s pe T in e D um nezeule,
D u m n ez eu l T ău , cu u ntd elem n al b u cu rie i"9 (Psalm 44,9), Şi m arele Petru:
„ Să cu n o ască toată casa lu i Isra il, că D o m n şi H risto s10 pe E l Dum nezeu
L-a făcu t, pe Iisu s A cesta pe Carele voi L-aţi ră stig n it"11(Faptele Apostolilor
2, 36). C ăci trupul care a fost luat de C uvân tu l, cu D um nezeiescul Duh,
C are a v en it peste m itra Fecioarei12 ungându -Se şi făcându-Se ceea ce este
C uvântu l, adică D um nezeu, „a u m p lu t" lum ea d e buna m ireasm ă, precum

7 Sfântul Teofilact îl pom eneşte aici pe m arele Pavel, ca să arate stăruinţa Martei in
slujire, căci A postolul spune care sunt sem nele statorniciei şi sârguinţei în bine ale femeii
celei văduve: „Să fie în scrisă în tre văduve cea care nu are m ai puţin de şaizeci d e ani şi a
fo st fem eia u n u i sin g u r bărbat; (10) dacă are m ărturie de fap te bune: dacă a crescut copii,
dacă a fo st p rim itoare de străin i, dacă a spălat p icioarele sfin ţilo r, dacă a v en it în ajutorul
celo r strâm toraţi, dacă s-a ţin u t stăruitor de tot ce este lu cru b u n " (1 Timotei 5,9-10).
* D e vrem e ce Sfân tu l Teofilact tâlcuieşte după în alta cugetare, aici nu este vorba de
zilele din urm ă ale vieţii p e păm ânt a M ântuitorului, ci d e ceea ce grăiau şi Sfinţii Apostoli:
„In z ile le a cestea m ai de pe urm ă ne-a grăit n ou ă p rin F iu l, p e C are L -a pus m oştenitor
a to ate şi p rin C are a făcu t şi v eacu rile" (Evrei 1 ,2 ); „C are a fo st cu noscu t m ai dinainte
d e în te m e ie re a lu m ii, d ar Care S -a arătat, în a n ii c ei m ai d e p e urm ă, p en tru v o i, (21) cei
ce p rin El a ţi crezut în D u m n ezeu , Care L -a în v ia t pe El d in m orţi, şi I-a dat L ui slavă,
ca să vă fie cred in ţa şi n ăd e jd e a voastră în D u m n e z e u " (1 Petru 1 ,20-21).
9 în ed iţia 1988 a S fin tei Scripturi, versetul este: „ Iu b it-a i d rep tatea ş i ai urât fărăde­
le g e a ; p e n tru aceasta T e-a un s p e T ine, D u m n e z e u l T ă u , cu u n td e le m n u l bucuriei,
m ai m u lt d ecât pe p ă rta şii T ă i" (Psalm 44, 9).
10 [1805] A dică, U ns.
11 în ed iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „C u sig u ra n ţă să ştie d eci toată casa lui
Is ra il că D u m n e ze u , p e A cest Iis u s pe C are v o i L -aţi răstig n it, L -a făcu t D om n şi
H ris to s " (F aptele A postolilor 2, 36).
12 „M itra Fecio arei", ad ică pântecele ei c el născător. Vezi ş i tâlcu irea şi n o ta de la
Luca 1, 31-33.
tAl c u ir e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 12 301

şi „ m iru l" M ăriei a u m p lu t toată „ ca sa " d e b u n „ m ir o s " . D ar, ca re su n t

„perii" cei ce „au şte rs p ic io a re le "? A ră ta t este, cu ad ev ărat, că S fin ţii cei
care îm p od ob esc „ c a p u l" lu i D u m n ezeu şi în ce p ă to a rea sca L u i stă p â n ie ,
cari aceştia, spre slava lui D u m nezeu fiind , p od o ab ă a L u i se z ic [n u m esc],
care şi ai ungerii tru p u lu i D o m n u lu i s-au făcu t p ă rta şi, p e ca re şi D a v id îi
numeşte „ p ă rta şi" (Psalm 44, 9). în că şi P avel z ice că tre co rin te n i: „C ela
Ce ne în tă re ş te p e n o i îm p reu n ă cu v o i, în tru H ris to s , şi n e -a u n s p e n o i,
D um nezeu e s te " (2 Corinteni 1, 21). Şi ştim că, p re tu tin d en ea , „ u n ş i" se
numesc cei care după [Legea lui] H ristos au vieţuit. D eci, creştin ii se în ţeleg
prin „ p e rii" cei ce „au şters p ic io a re le " lu i H risto s Iisu s şi s-au îm p ă rtă şit
de dum nezeiescul d ar [har]. U n oarecare lucru m o rt su n t „ p e rii [c a p u lu i]"
- m orţi su n t şi „cei care su n t ai lu i H ris to s ", p e n tru că „ şi-a u ră s tig n it
trupul" (Galateni 5, 24) şi şi-au o m o rât m ă d u larele ce le d e p e p ă m â n t şi
„lumii au m u rit" (Coloseni 2 , 20). „ P e rii" îm p o d o b esc cap u l ş i su n t „ sla v ă "
a lui (1 Corijjteni 11, 7); „ sla v ă " a lu i D u m n ezeu s u n t şi S fin ţii, a căro r
„lum ină lu m in e a z ă în a in te a o a m e n ilo r" ş i p e n tru d â n şii „ S e s lă v e ş te
Tatăl" (M atei 5 ,1 6 ); acestora şi „ m â n ca rea " şi „ b ă u tu r a " [li] se fa ce „sp re
slava lu i D u m n e z e u " (1 Corinteni 10, 31), care [aceştia] şi în m ă d u la re le
lor II slă v e sc pe El.
Deci şi tu, fiind că Iisu s „a în v ia t" m in tea ta ca p e [un ] o are care „ L azăr"
şi îl prim eşti pe E l în „ ca sa " su fletu lu i tău şi „ îm p re u n ă cu D â n s u l" se
ospătează şi acela care a în v iat, să „ u n g i p ic io a r e le " D o m n u lu i „m ai
înainte cu şase z ile de P a şti", m ai în a in te d e a v e n i P a ştile v e a cu lu i ce va
să fie, până când p etreci13 [vieţuieşti, răm âi] în lu m ea aceasta, care s-a făcut
în „şase z ile " . Iar, „ p ic io a re " ale lui H risto s su n t A postolul şi Evanghelia 14
şi - în scu rt să zic - p oru n cile, căci p rin tr-în sele „ u m b lă " 15 E l „ în tru n o i"
(2 Corinteni 6, 16). A şadar, la p oru n cile acestea ad u „ m ir", ad ică aşezarea

13 D upă cum n e sp u n e şi Sfântu l Teofilact, în tâlcu irea d e la L u ca (2 2 , 7-1 3 ) „P aşti"

înseamnă „trecere". A şadar, petrecerea, v ieţu irea noastră p ă m â n te a sc ă e ste pe trecere spre
Veşnicie.
H E v o rba d e cărţile d e cult în care su n t cu p rin se p e rico p ele d in S fin te le E v an g h elii
şi din Fap tele şi E pisto lele S fin ţilo r A postoli, d in tru care s e c ite s c în râ n d u ia la sfin telo r
slujbe. însuşi preotul, înainte de citirea E van gheliei, d in v re m e a S fin tei L itu rg h ii, se roagă
astfel: „S trălu ceşte în in im ile n oastre, Ittb iio m le d e oam en i. S tă p â n e, lu m in a cea cu rată a
cunoaşterii D um nezeirn Tale şi deschide ochii g â n d u lu i nostru sp re în ţeleg erea ev an g h elicelor
Tale propovâduiri. P u n e în noi ş i fr ic a fericitelo r Tale poru n ci, ca toate p o fte le tru p u lu i călcând,
vieţuire du hovn icească s ă petrecem , cu getân d şi fă c â n d toate cele c e su n t sp r e b u n ă p lă cerea Ta".
b „C ăci n o i su n te m tem p lu al D u m n e z e u lu i c e lu i v iu , p re c u m D u m n e z e u a z is
că: «Voi lo cu i în ei ş i v o i u m b la ş i v o i fi D u m n e z e u l lo r ş i ei v o r fi p o p o ru l M e u » " (2
Corinteni 6 , 16).
302 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cea a lcătu ită d in felu rim e de fapte bune, dintru care cea m ai bună este -
ca [şi] n işte „n ard " - credinţa cea fierbinte, că de n u vei arăta fierbinte şi
sârg u itoare şi îm bu n ătăţită aşezare către porunci şi de nu le v ei „şterge"
pe acestea cu m ăd u larele cele m oarte, ca şi cu nişte „ p eri", şi nu le v ei lua
întru sin e ţi, n u vei p u te a u m ple de bună m ireasm ă „casa" ta.
„ P ic io a re " ale D o m n u lu i su n t şi cei „prea m ic i fr a ţi" (Matei 25, 40,
45), p rin care H ristos m erge la u şa fiecăruia cerând cele d e trebuinţă, pe
care „ u n g e -i" cu „ m iru l" m ilosteniei. M u lţi, cu adevărat, m iluiesc, însă
spre arătarea cea cu trufie, pentru aceea n ici n u prim esc în tru sineşi folosul,
căci îşi iau plata aici. în să tu „şterg e-i" p e e i16 cu „ p erii ca p u lu i tău " şi în
su flet p rim eşte folosu l, în partea cea dom nitoare17 a su fletu lu i adună do­
b â n d a m ilosteniei. Ş i, de ai v reu n hicru m ort şi n eîn su fleţit, p recu m sunt
„ p e r ii" , cu această b u n ă u ngere „unge-1", ca şi cu nişte „ m ir". C ăci, zice:
„ şterg e cu m ilo s te n ii p ăcatele t a le " 18 (Daniil 4,24).

12,4-8: Iar Iud a Iscarioteanu l, u nu l dintre u cenicii L ui, care avea să-L
vândă, a z is 19: (5) P en tru ce nu s-a vândut m iru l acesta cu trei sute de dinari
şi să-i fi dat20 săracilor? (6) D ar el a zis aceasta, n u pentru că îi era g rijă de
săraci, ci pentru că era fu r şi, având punga, lua21 d in ce se p u n ea în ea. (7) A
zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării M ele l-a păstrat22. (8) Că pe
săraci totdeauna îi av eţi cu v oi, dar pe M in e nu M ă aveţi totdeauna23.
n i 4) Matei 26,8,14 /Marcu-14,4 /12,5) Matei 26,9 /Marc« 14,5 <12,6) loan 13,29 (12,7) Matei 26,10,12/
Maieu 14,6 <12, S) Deuteronom ÎS, 11 /Matei 26, U /Maieu 14,7 /loan 13,33; 14,19
Iubitor de argint fiind Iuda, prihăneşte chipul cinstei [cinstirii Domnu­
lui], căci zice: „Pentru ce nu ai adus argint, ca să pot fura, ci «m ir»?" însă cum
alt Evanghelist zice că toţi „ucenicii au z is " aceasta? (Matei 26, 8). Aşadar
răspundem că cu toţii „au zis", însă nu cu această socoteală [socotinţă] cu
care acesta [Iuda]. Şi nu-1 vădeşte pe el Domnul - cu toate că îl ştia că având
socoteală tâlhărească a zis aceasta - pentru că nu voia să-l ruşineze pe el,
învăţându-ne şi pe noi ca, îndelung să răbdăm , către unii ca aceştia.

pe cei „p rea m ici fra ţi".

16 A d ică,
17Partea cea domnitoare, adică asem enea „ M ă rie i", care se tâlcu ieşte „D oam nă".
lfl în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „R ăscu m p ără p ic a te le tale p rin fap te de
d rep tate ş i n e d re p tă ţile ta le p rin m ilă către cei să ra ci, d acă vrei ca b u n ă sta re a în care
te a fli să d ă in u ia scă " (D an iil 4, 24).
19 în ediţia de la 1805, versetul 4 este: „Zis-a d rep t aceea u n ul d in u c e n ic ii L u i, Iuda
al lu i S im o n d in Isca rio t, c a re le avea să-L vândă p e O " .
30 în ediţia de la 1805, în loc de „să-i fi d a t", se găseşte „să se fi d a t".
21 în ed iţia de la 180 5 , în loc de „ lu a ", se găseşte „p u rta".
22 în ediţia de la 1805, versetul 7 este: „Şi a z is Iisu s: Lasă-o p e d ân sa, că sp re ziua
în g ro p ă rii M e le l-a p ă z it p e acesta".
23 în ed iţia d e la 1805, în versetul 8, în loc de „ to td e a u n a ", se g ăseşte „p u ru rea".
 ŢÂLCUSREA SFINTEI EVANGHELII PE LA IOAN Capitolul 12 303

însă cu [în] chip tainic îl în fru n tă [D om nul] p e e l p en tru v in d e re şi că

I pentru iubirea de arg int va [avea] să-L dea p e E l sp re m o a rte , d re p t aceea
pom eneşte şi d e „ în g ro p a re ", îm b o ld in d [îm p u n g â n d ] in im a lu i cea
neînţelegătoare, ca, doară, se va îndrepta. încă şi ceea ce se ad u ce [grăieşte]
pe urmă, o înţelegere [noim ă] ca aceasta arată, căci zice: „ « P e să ra ci p u ru rea
îi aveţi cu v o i, d a r p e M in e n u M ă a v eţi p u ru rea». C â t de d e g ra b ă M ă v oi
duce, tu gătind u-M i M ie m oartea. D eci, de îţi su n t ţie în g re u n ă to r şi în săr-
dnâtoare [îm povărătoare] îţi este ţie cinstea [cin stirea] ce a că tre M in e ,
aşteaptă p u ţin şi te v ei izb ăv i d e M ine şi atunci v ei fi c u n o s c u t d e ai tre­
buinţă de «v in d erea m iru lu i» p en tru « să ra ci» ".
Dar, fiindcă era el iubitor de argint şi „ fu r", p en tru care p ricin ă, D om n u l
i-a încredinţat lui grija banilor? C u adevărat, p en tru în săşi aceasta că era
„fur", ca să-i taie [curm e, reteze] lui toată pricinuirea [d ezv in o v ăţirea], căci
nu putea să spună [m ai apoi] cu m că pentru dragostea b a n ilo r L -a vându t,
căci îndeajuns avea m ângâierea cea din „p u n g ă"24. în să şi „ p u n g a a v â n d ",
nu era credincios, căci „ p u rta " - adică fura - cele ce se p u n ea u [într-însa] şi
era „fu r" d e ceie sfinte, răpindu-le p e cele ce se d au la treb u inţa cea dum ­
nezeiască. A udă furii de cele sfinte, ai cărei p ărţi su n t - iar ca p u l [culm ea,
încununarea] răutăţii este că, m ai p e urm ă, L -a v â n d u t p e D o m n u l. Vezi
unde duce iubirea de argint? La vindere. Aşadar, b in e o a n u m it P av e l p e
aceasta: „rădăcină a tutu ror rău tăţilo r" (1 lîm otei 6 ,1 0 ), ca p e aceea care L-a
vândut pe D om nul şi în toate zilele face aceasta25.
Iar u nii zic că lu i Iud a i s-a d a t slu jb a b anilor, ca u n u ia m a i m ic d ecât
ceilalţi, căci slujba b an ilo r m ai m ică este decât ce a a în v ă ţă tu rii, p re cu m şi
la Fapte zic A postolii: „N u este cu cu v iin ţă n o u ă , lă s â n d c u v â n tu l, să
slujim m e s e lo r"26 (Faptele A postolilor 6,2).

12,9-11: D e ci m u lţim e m a re d e iu d ei au a fla t27 c ă e s te a c o lo ş i au v e ­

nit nu n u m a i p en tru Iis u s , ci ca s ă v ad ă şi pe L a z ă r p e c a re î l în v ia s e d in

24 „M ângâierea cea d in « p u n g ă » ", ad ică m ângâierea p e ca re o av e a d in tru fap tu l că

Domnul i-a d at în grijă, i-a în cred in ţat p u n g a; fiind iu b ito r d e b a n i, s e p a re că p en tru
Iuda era m a re cin ste a av ea grija pungii.
25 „Iu b irea de a rg in t e ste ră d ă cin a tu tu ro r re le lo r ş i c e i ce au p o ftit-o cu în fo c a re
au rătăcit d e la c re d in ţă şi s-au stră p u n s c u m u lte d u re ri" (1 T im otei 6 ,1 0 ) .
26 în ed iţia 3988 a Sfintei Scripturi, av em : „Şi ch e m â n d c e i d o is p re z e c e m u lţim e a
ucenicilor, au zis: N u este d rept ca n o i, lăsân d de-o p a rte c u v â n tu l Iu i D u m n e z e u , să
slujim la m e se '' {Faptele A postolilor 6, 2).
27 în ediţia d e la 1805, în loc de „d eci m u lţim e m are d e iu d e i au a f l a t " , se găseşte
„şi a în ţe le s norod m u lt d in iu d e i".
304 Capitolul 12 SFÂNTUL TE0F1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIH

m o rţi, (10) Ş i s-au s fă tu it a rh iereii ca şi p e Lazăr să-l om oare. (11) Căci,

d in cau za lu i28 m u lţi d in tre iu d ei m ergeau şi credeau în lisu s.
Voitori de bine erau aceştia care „au v e n it" la Dom nul, iar nu ca ceilalţi,
v oitori d e rău şi turburaţi. Pentru că zice: „au v en it n u n u m ai pentru
lis u s , ci ca să vadă ş i pe L azăr". Căci, cu adevărat, preamare fiind minunea,
m u lţi voiau să fie v ăzăto ri ai celui care a înviat, poate nădăjduind ei să
au d ă d e la Lazăr ce v a şi pentru cele din iad.
Iar fariseii aşa [atâta] de îm pietriţi erau, încât, nu num ai pe lisu s, ci
„şi pe L a z ă r" voiau „să-1 o m o a re", fiindcă m ultora li s-a făcut pricinuitor
d e m ân tu ire, prin m in u nea ce s-a făcut cu d ânsul, trăgând la credinţă pe
cei m ai fără de v icleşu g . în tru acest chip [fel], chiar facere de b in e de ar fi
lu at cin ev a, vină e ra socotită de către d ân şii [de farisei]. în să, mai vârtos
[cu prisosinţă], îi m âh nea pe ei aceasta, [anum e] că fiindcă sosise praznicul,
toţi alergau la Betania şi se făceau ascultători ai m inunii şi [ei] înşişi văzători
ai celu i ca re a în v ia t

12, 12-13: A d o u a z i, m u lţim e m u ltă, care v en ise la sărb ăto are29,

a u zin d că lis u s v in e la Ieru salim , (13) au lu at ram uri de fin ic 30 şi au ieşit
în tru în tâ m p in a rea L u i şi strigau: O sana! Binecu vântat este31 C el C e vine
în tru n u m e le D o m n u lu i, îm p ăratu l lu i Israil!
(12,13) Psalm 117,2 6 /Matei 21,8-9; 2 3 ,3 8 1Maieu 11,8-91 Luea 19,35-38
După ce [pentru] puţin S-a dus Dom nul în „p u stie" ca să stingă mânia
ucigătorilor (loan 11,54), iarăşi vine de faţă şi tuturor Se arată. Căci, se apropia
acum vrem ea Patim ii şi nu se cuvenea ca El să Se mai ascundă, ci să Se dea pe
Sine însuşi pentru „m ântuirea lu m ii" (loan 3,17). Căci, vezi, dintru ce a urmat
Patim a: l-a înviat p e Lazăr - această m inune, care este mai m are decât toate,
m ai pe urm ă păzind-o [iconomisind-o; rânduind-o]. Pentru această [minune]
„m ulţi [m ulţim e]" alergau şi credeau şi, crezând mulţi, zavistia [fariseilor]
m ai m are se aţâţa, ia r dintru aceasta - sfatul de pierzare şi C rucea [Căci
Evanghelistul] zice că „auzind" noroadele „că vine lisu s", L-au întâmpinat pe
El cu slavă pentru m inunea pe care o făcuse cu Lazăr - cu adevărat, dându-I ei
Lui cinste mai m are decât cea care se cuvenea să se dea unui om de rând
[sim plu]. Pentru că n u -L m ai aveau [socoteau, ţineau] pe El ca pe un Proo­
roc - căci părinţii lor, pe care Prooroc l-au cinstit vreodată aşa? Drept aceea
şi ziceau: „O sana, b in e este cuvântat C el C e vine întru num ele D om nu lu i!"

28 în ediţia de la 1805, în loc de „din cauza lu i" , se găseşte „p entru e l".

28 în ediţia de la 1 80 5 , în loc d e „a doua zi, m u lţim e m ultă, care v e n ise la sărbătoare",
se g ăseşte „iar a d o u a z i m u lţim ea norod ulu i care v en ise la p razn ic".
30 în ed iţia de la 1805, în loc d e „ram uri d e fin ic " , se găseşte „stâlp ări de fin ic ".
31 In ed iţia de la 180 5 , în loc d e „ b in ecu v ân tat e ste ", se găseşte „b in e este cu vântat".
: tAl c u ir e a s f i n t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 12 305

Iar, dintru aceste cuvinte, socotim [înţelegem ], m ai în tâi, că D u m n ezeu

este, pentru că „ o sa n a " se tâlcuieşte: „o, m â n tu ieşte". P recu m şi în Psalmul
117 se află tălm ăcit în elineşte d e către cei şaptezeci32. P en tru că cel evreiesc,
având „ O sa n a ", cel elinesc are „ O , D o a m n e m â n tu ie ş te " (Psalm 117,25).
Iar a m ântui este num ai lucru al lui D um nezeu şi către D ânsu l s-a z is aceasta:
„M ân tu ieşte-n e pe n oi D o a m n e, D u m n ez eu l n o s tr u " 3’ (4 R egi 19,18-19;
Isaia 37, 20). Ş i de pretutind eni [peste tot] ar fi p u tu t în ţeleg e cin ev a că
mântuirea num ai lui D um nezeu însuşi o d ă S crip tu ra
D eci, m ai întâi, p e aceasta o arată cei care z ic la [către, p en tru ] H ristos
graiurile lui David (Psalm 117,25), an u m e că este D u m n ezeu ; ap o i, cu m că
şi adevărat D um nezeu [este] deoarece zice: „C el C e v in e " , n u „cel ce se
aduce". Pentru că, „a se ad u ce" este, oarecum , al slu gii [slujitorului], iar „a
v e n i" este al S tă p â n u lu i. în c ă şi p rin ceea ce a u z is: „ în tru n u m e le
D o m n u lu i", însăşi aceasta o arată - că D u m n ezeu ad ev ărat este E l, căci zic
ei că n u „întru n u m e " de slugă [slujitor], ci de „ D o m n " v in e D ân su l. în că
arată şi că nu este îm potrivnic lui D u m nezeu , ci „în tru n u m e le " Tatălui a
venit, precum - cu adevărat - şi însu şi D om nul spu ne: „E u am v e n it în tru
n um ele T atălui M eu , iar altu l v a v en i în tru n u m e le s ă u " (loan 5 ,4 3 ). -
în că şi „ îm p ă ra tu l Iu i I s r a il" îl n u m ea u p e E l, p o a te sim ţită [văzută]
îm părăţie n ălu cin d 34 ei, căci n ă d ă jd u ia u că se v a scu la [rid ica] o arecarele
îm părat, m ai m are d ecât firea ce a o m en ească şi care îi v a iz b ă v i p e e i din.
stăpânirea ro m an ilo r35.

32 E vorba de cei şaptezeci d e în ţe le p ţi care au trad u s V echiul T estam en t d in e v reieşte

în greceşte, în vrem ea lui Ptolem eu Filadelful. D e ta n u m ăru l ce lo r şap tezeci d e tălm ăcito ri,
această traducere este cunoscu tă p ână azi su b d en u m irea d e S eptu agin ta. V ezi şi tâlcu irea
şi nota d e la Luca 2, 25-32.
33 în ediţia 1988 a S fin tei S crip tu ri, av e m : „ D o a m n e , D u m n e z e u l n o s tru , iz b ă v e ş -
te-ne d in m âna Iu i, (2 9 ) şi v o r a fla to a te re g a te le p ă m â n tu lu i că n u m a i Tu, D o a m n e ,
eşti D u m n ezeu !'' (4 R eg i 1 9,18-19); „ Ş i acum , D o am n e, D u m n e z e u l n o stru , iz b ă v e ş te -n e
din m ân a lu i ca să ş t ie to ate îm p ă ră ţiile p ă m â n tu lu i c ă Tu s in g u r e ş ti D o m n u l n o s tr u !"
(Isaia 37, 20).
•'4 A dică, în ch ip u in d , năzărin d , p lăsm u in d , p tăn u in d , u rz in d , n ăsco cin d .
35 Vezi, de p ild ă , capitolul 9 al cărţii P roorocu lu i Zaharia. D acă tot ceea ce g răieşte
acolo Proorocul v a fi în ţeles în cugetu l od ihnirii în v iaţa d e acu m şi al b iru in ţe i asu p ra
vrăjm aşilor văzuţi, proorociile p en tru M esia v o r fi p rim ite în ch ip tru p esc. P entru c ă
graiul ce zice: „C e fe ric ire şi ce b e lş u g va fi atu n ci! G râ u l va v e s e li p e flă c ă ii lu i ş i
vin ul pe fe cio a re le I u i!" (Zaharia 9 ,1 7 ) nu v esteşte îm b e lşu g are a tru p e a scă , ci b o g ăţia
îm părtăşirii Sfântului D uh şi pu terea Sfin tei E uharistii în tru cei care au b ă rb ă ţia cred in ţei
şi su n t feciorelnici cu duhul. Insă, în cu n u n area cu getării tru p eşti este aştep tarea u n e i
îm părăţii păm ânteşti d esăv ârşite, cârm u ite - după cu m sp u n e Sfân tu l T eo filact - d e u n
„oarecarele îm p ărat m ai m are d ecât firea cea o m e n e a scă ". D ar, în a in te d e p o g o râre a
D uhului Sfânt, în şişi ucenicii D o m n u lu i au p ătim it a c e st fel d e c u g e ta re şi au cerut a
306 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

12,14-16: Ş i Iisu s, găsin d u n asin tânăr36, a şezu t pe el, precum este

scris: (15) „Nu te tem e, fiica S io n u lu i! Iată îm păratul tău v in e, şezând pe
m ân zu l a sin e i37". (16) A cestea n u le-au în ţe le s u cen icii L u i la încep u t, dar
când S -a preaslăv it Iisu s38, atu n ci şi-au adus am inte că acestea erau scrise
pentru El şi că acestea I le-au făcut Lui.
0 2 , 14 ) 4 R e g i 9 , l J / M a t e i 2 1 , 7 / M a r a l 1 1 ,7 / L u ca 1 9 ,3 5 ( 12 , 15 ) Is a ia 6 2 ,1 1 / Z a h a r ia 9 ,91
M a t e i 2 1 ,5 0 2 , 16) P s a lm 7 2 ,2 2 / M a rc u 9 ,3 2 / L uca 2 ,5 0 ; 9 , 4 5 ; 1 8 ,3 4 / lo a n 1 0 ,6 ; 1 4 ,2 6

C u m alţi Evanghelişti spun că Dom nul a zis către u cenici: „Dezlegând

m â n z u l să -l ad u ceţi la M in e " (Matei 21, 2; Marcu 11, 2; Luca 19, 30), iar
lo a n aici n im ic de acest fel nu spune, ci aşa de rând [sim plu ] zice: „Aflând
Iisu s u n a s in "? Şi ce să fie aceasta? Au doară nu se unesc? [Ba da, se unesc,]
dar aceia grăind m ai pe larg, acesta m ai în scurt a zis: „ A flâ n d Iisu s un
a s in " ; căci, după ce a fost „ d ezleg at" [m ânzul] de u cenici şi a fost „adus",
[D om nu l] „l-a a fla t şi a şezut pe e l".
în să prin aceasta şi proorocie a lui Zaharia a îm plinit, care zice: „Nu te
tem e fiic a S io n u lu i! Iată îm p ăratu l tău v in e la tin e şezân d pe m ânz de
a s in ă " 39 (Zaharia 9, 9). C ăci, fiind că m ai de m ulte ori cei ce îm părăţeau în
Ieru salim erau ned repţi şi asupritori, zice Proorocul: „«N u te tem e» Sioane,
căci « îm p ă ra tu l» , C el Care d e m ine [ţi] se prooroceşte ţie, n u este [de]
acest fel, ci blând şi «sm erit» şi nim ic trufaş nu arată. Şi Se cunoaşte dintru
aceasta: că «vin e şez â n d pe m ân z de a sin ă » ". C ăci n u ad u cân d [Domnul]
oaste d u p ă Sine a in trat [în Ieru salim ], ci, călare fiind „pe m ân z de asin ă".
în că, „a şe d e a " El „pe a sin ă " era şi semn a ceea ce avea să fie, căci, cu
adevărat, „n ecu rat" era dobitocul acesta în Lege (Levitic cap. 11), însă era
sem n [preînchipuire] al norodului celui necurat al neam urilor, pe care „a
şez u t Iis u s " , C uvântu l lui D um nezeu, supunându-1 pe neînduplecatul şi
n eînvăţatul acela, ca p e un „m ân z" - zic pe norodul cel nou - pe care l-a şi

„şed ea d e-a d reapta şi d e-a s tâ n g a " D om nului, întru o îm p ărăţire d e acest fel (M atei 20,
21; M arcu 10, 3 7 j. D e aceea, m ai toate proorociile p entru H risto s, A n tihristu l le va
m aim u ţări a se îm plini tocm ai întru el, ca într-un „oarecarelc îm p ărat m ai m are decât
firea cea o m en ească".
36 în ediţia d e ia 1805, în Ioc de „Iisu s, g ăsin d un asin tâ n ă r", se găseşte „aflând
Iis u s u n a s in ".
37 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „v in e, şezând p e m ânzul a s in e i" , se găseşte „vine la
tin e ş ez â n d p e m ânz de a sin ă ".
38 în ediţia de la 1805, în loc de „acestea nu le-au în ţe le s u c e n icii L u i la în cep u t, dar
cân d S -a p re a slă v it Iis u s " , se g ăseşte „iar pe acestea nu ie-au cu n o scu t u cen icii Lui
m ai în a in te , ci d u p ă ce s -a p ro slăv it Iis u s ".
39 în e d iţia 1988 a S fin tei S crip tu ri, av em : „ B u c u ră -te fo a r te , fiic a S io n u lu i,
v e s e ie ş te -te , fiic a Ie ru s a lim u lu i, căci iată îm p ă ra tu l tău v in e la tin e d rep t şi bi ruitor;
s m e rit ş i c ă la re p e a s in , p e m ân zu l a s in e i" (Z aharia 9, 9).
TALCUIREA S F IN T E I E V A N G H E L II D E LA IO A N C ap ito lu l 12 307

adus la „ Ie ru sa lim u l" cel adevărat, după ce I s-a făcu t L u i su p u s şi plecat.

Căci, doară, pe cei din neam uri n u i-a adunat D o m n u l la C eru ri, făcân d u -se
ei norod al Lui şi su pu nând u -se propovăduirii?
încă p oate şi „ fin ic ii" (loan 12,13) v esteau că şi b iru ito r al m o rţii S-a
făcut El - fiin d că L -a în v iat pe L azăr căci fin ic se d ăd ea b iru ito rilo r la
lupte. D ar, p oate, arătau şi cu m că este C eresc C e l C a re era lă u d a t şi dintru
înălţime a v en it4041. C ăci, dintre ceilalţi copaci, n u m a i e l [fin icu lj s e în tin d e
până ch ia r în cer - ca să zic a şa - şi la în ă lţim e o d ră s le şte , fă câ n d m u g u ri
albi în v â rf, iar la tu lp in ă şi la cele d in m ijloc, p â n ă în v â r f este a sp ru şi cu
anevoie d e su it, p en tru sp in ii pe care-i are pe cren g i. în tru a ce st c h ip [fel],
şi cel ca re se sileşte sp re cu n oştin ţa Fiu lu i şi C u v â n tu lu i lu i D u m n ez eu ,
aspră o v a afla p e aceasta şi cu anevoie de su it, d e o a re c e c ă lă to re şte prin
ostenelile fap tei cele i b u n e, iar după ce va aju n g e la în ă lţim e a cu n o ştin ţe i,
va în tâ m p in a lu m in a cea strălu cito are a c u n o ş tin ţe i d e D u m n e z e u şi
descoperirea celo r n eg răite, ca p e nişte m uguri p re a alb i d e fin ic.
Iar tu , m in u n ează-te d e E v ang helistu l [lo an ], c u m n u se ru şin e a z ă , ci
vădeşte n ecu n oştin ţa cea m ai dinainte a A p ostolilor. C ă ci zice: „ p e acestea
nu le-au cu n oscu t u ce n icii L u i m ai în ain te, ci d u p ă ce Iis u s S -a p ro slă v it".
Iar „ p ro slă v ire " n u m eşte în ă lţa rea ceea ce s-a fă c u t d u p ă C ru ce şi d u p ă
Patimă. A tu n ci dar, atu n ci cu adevărat, au cu n o scu t p rin v e n ire a D u h u lu i
„că [acestea] erau sc rise p en tru D â n s u l". C ăci ei, cu m că „ e ra u s c r is e " -
poate că ştiau ; dar, că [„erau s c rise "] pentru H risto s - a cea sta sp re al lo r
folos era tăin uit de ei, pentru că, d e ar fi ştiut, s-ar fi sm in tit p en tru D ân su l,
când era răstig n it, fiin d că, „ îm p ă ra t" fiind E l p ro p o v ă d u it d e S crip tu ră ,
unele ca acestea pătim eşte.

12,17-19: D eci da m ărturie m ulţim ea45 care era cu E l, cân d l-a strig at pe
Lazăr d in m orm ânt şi l-a în v ia t d in m orţi42. (18) D e aceea L -a şi în tâ m p in a t
m ulţim ea43, pentru că au zise că E l a făcut m in u n ea aceasta. (19) D e c i fa riseii
ziceau în tre ei: V edeţi că n im ic n u folosiţi! Iată, lu m e a s-a d u s d u p ă E l44.
132,19} loan 11,47

48 C ă c i, cu ad ev ărat, d in tru în ălţim e a v en it D o m n u l (M atei 2 3 ,9 ; M arcu 1 1 ,1 0 ; Luca

1,73; 2 , 14; 1 9 ,3 8 ).
41 în e d iţia de la 1805, în loc d e „d eci da m ărtu rie m u lţim e a " , s e g ă se şte „m ă rtu risea
drept a ceea n o ro d u l", c u urm ătoarea notă: [1805] A dică, „ n o r o d u l" c e lo r c a re atu n ci au
crezut „ m ă rtu ris e a ", iar „ n o ro d u l" ce lo r care „au a u z it" [de m in u n e ] L -a în tâ m p in a t p e
El d im preună cu cei d in tâi (după Z igaben).
42 In ediţia de la 1805,în loc de „l-a înv iat din m o rţi", se află „l-a scu lat p e e l d in m orţi''.
45 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ m u lţim e a ", se g ă se şte „ n o ro d u l".
44 în ed iţia de la 1805, în Ioc de „lu m ea s-a d us d u p ă E l" , se g ăse şte „ lu m e a m erge
după D â n s u l".
308 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„N o ro d u l" cel care a văzut m inunea ce s-a făcut cu Lazăr, era m artor şi
p ro p ov ăd u ito r al puterii Lui, „de aceea L-au şi în tâm p in at" pe El cu slavă
cei care „au au zit că E l a făcut m inunea aceasta", adică cei care au crezut,
căci, de n -a r fi crezut, nicidecum nu s-ar fi preschim bat aşa de năprasnă.
Iară fariseii, cei care zic: „Vedeţi că nim ic nu folosiţi!", nu din răutate le
zic acestea, căci nu erau dintre cei cane cugetau rele împotriva Mântuitorului,
ci voitori de bine se par ca sunt, dar, însă, fără de îndrăzneală [sunt]. Pentru
aceea, necutezând [ei] să se împotrivească arăta t celor care se turbau [întărâtau]
asupra D om nului, din sfârşitul lucrului se ispitesc a-i opri pe dânşii, ca şi
cum unele ca acestea ar fi zis: „Ce folos aveţi voi din vrăjmăşiile cele multe
asupra O m u lu i Acestuia? C ăci pe cât voi îl vrăjmăşiţi, pe atâta E l creşte şi
slava Lui sporeşte, pentru că «lum ea», adică toată mulţimea, «după Dânsul
m erge». D rep t aceea, fiindcă nim ic nu isprăviţi, încetaţi [conteniţi] de la
vrăjm ăşii, ca să nu călcaţi Legea în zadar".

12, 20-24: Ş i erau n işte elin i dintre cei ce se suiseră să se în ch in e la

sărb ă to a re45. (21) D e ci aceştia au v en it la F ilip , cel ce era d in Betsaida
G a lile ii, şi l-au rugat zicând : D oam ne, voim să vedem pe Iisu s. (22) Filip
a v e n it ş i i-a spus lu i A ndrei, şi A ndrei şi F ilip au v en it şi I-au spus lui
Iisu s. (23) Ia r Iisu s le-a răspuns, zicând: A v en it ceasul să fie preaslăvit46
F iu l O m u lu i. (24) A devărat, adevărat zic vouă că dacă grău n tele de grâu,
când cade în păm ânt, n u va m uri, răm âne singur; iar dacă va m u ri4748,aduce
m u ltă road ă4S.
f i2, 2II Isaia 6 ,1 /Agheu 2,7 (12 ,23) loan 13,31-32; 17,1 f i2,24) Isaia 53,10/1 Corinteni 15,36-37
P en tru fru m u seţea tem plului şi pentru cele m inunate ce se vorbeau
de iudei, m ulţi şi d intre elini „se suiseră să se în ch in e". Iar aceştia, aproape
erau de a se face şi u cenici [prozeliţi], adică de a veni la credinţa iudeilor.
D eci, v estea cea pentru Iisus dându-se pretutindeni, ei „au v en it la F ilip "
şi „1-au ru g a t" pe el ca „să-L vadă pe Iisu s". Iar e l- v e z i, aşadar, smerenie
şi b u n ă rân d u ială - îi spune lui A ndrei, ca aceluia care era m ai întâi decât
dânsul. Şi acela nu răpeşte [de la Filip] vestirea, nici nu unelteşte [foloseşte,
în tre b u in ţe a z ă ] stă p â n ire a , ci, d im p reu n ă luându-1 şi p e F ilip , aşa
în d răzn eşte şi v esteşte Dom nului. Atâta de bună rânduială şi dragoste se
afla în tru [între] dânşii!

45 In ed iţia d e la 1805, în toc de „sărbătoare", se găseşte „praznic",

46 In ediţia de !a 1805, în loc d e „să fie p re aslăv it", se găseşte „ca să S e p roslăvească".
47 [1805] Iar „moarte" a grâului - să înţelegi stricăciunea lui (după Zigaben).
48în ediţia de Ia 1805, versetul 24 este; „A m in, am in grăiesc vouă: G rău n ţu l d e grâu
căzând pe păm ânt, de n u va m u ri, el singur răm âne; iar de va m uri, m ultă roadă aduce".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 12 309

Aşadar, ce zice D om n u l? Fiindcă u cenicilor le p oru n cise „să n u m earg ă

în ca lea p ă g â n ilo r" (M atei 1 0 , 5) şi-i ved ea acum p e p ăgân i că v in la D ân su l
- pentru că „ e lin ii" cei ce voiau „să-L vadă" p e D ân su l, p ăgân i erau cu
adevărat iar pe iu d ei îi ştia că -L vrăjm ăşesc p e E l, zice: „D e acu m este
vremea să m erg la P atim ă, căci a v en it ceasul C ru cii, «ca să S e p ro slăv ească
Fiul O m u lu i». P en tru că, [oare,] ce folos este ca p e p ăgân ii cei care vin la
noi să nu-i prim im , iar la iudeii cei c e n e u răsc şi n e g on esc [alu n gă] să
m ergem ? A şadar, fiind că cei din p ăgân i vin la n oi, acu m , dar, este ceasu l să
Mă răstignesc. D eci, voi d a voie iudeilor să aducă sfârşit [săvârşire] sfaturilor
lor şi Ii voi lăsa pe ei să M ă răstignească pe M in e , ca fără d e pricinuire
[dezvinovăţire] să fie p e u rm ă, deoarece, cu d rep tate i-am p ărăsit p e ei ca
pe nişte îm preu nă-răstignitori şi u cigaşi ai M ei, şi la p ăg ân i M -am d u s, care
acum au în cep u t a v en i la învăţătura M e a C ăci, fo arte cu n ed rep tate este ca
păgânilor, celo r care însetează de cu v ân t şi de m ân tu ire - a n u le d a nim ic,
iar pe iudeii cei care leapăd ă de la ei p e cele d ate şi v răjm ăşesc p e Făcătoru l
de bine - a-i ruga [să p rim ea scă ]"19.
Apoi, ca ucenicilor să nu le fie spre sm inteală că, d u p ă c e au în cep u t
păgânii a veni, atuncea şi m oare, zice: „însăşi aceasta - a m uri E u - m ai
vârtos va înm ulţi credinţa păgânilor; căci, p recu m «grău n ţu l de grâu », când
va fi sem ăn at şi «va m u ri» , atuncea «roadă m u ltă a d u ce », aşa, cu adevărat
şi m oartea M ea, «m u ltă road ă va aduce» în tru cred inţa păgânilor. D eci,
nim eni să nu se sm intească, pentru că venirea p ăg ân ilo r n u va fi oprită
[curm ată] prin m oartea M ea, ci, din pild a grău n ţu lu i d e grâu , să creadă că a
Mea «căd ere», întru m oarte, se va face adăugire [înm ulţire] a celo r care v o r
crede. C ăci daca se face aceasta la grău n ţ, cu m u lt m ai vârtos [se p lin eşte] la
M ine; pentru că, dup ă ce Eu voi m uri şi voi învia, m ai m u lt v oi arăta pu terea
Mea, prin în v iere şi toţi, ca lui D u m n ezeu , v or cred e M ie ".

19 A ici, spre în ţeleg erea a ceea ce este d reapta soco teală. C u v io su l P etru D a m a sch in
ne învaţă aşa: „La tot lu cru l b u n a v em trebuinţă d e d reap ta so co teală ca să ju d e c ă m
potrivit cu vrem ea toată fapta. C ăci d reap ta socoteală e ste o lu m in ă care arată celu i ce o
are: vrem ea, fapta, d esto in icia, tăria, cunoştin ţa, vârsta, puterea, h o tărârea slo b o d ă, râv n a,
zdrobirea, obişnuinţa, neştiinţa, puterea şi tocm irea trupului, săn ătatea şi oboseala, m o d u l,
locul, purtarea, educaţia, credinţa, starea d inăuntru, sco p u l, p etrecerea, slobozenia, ştiinţa,
cum inţenia firească, sârgu in ţa, priv egherea, zăbăvnicia şi cele a s e m e n e a P e urm ă fire a
lucrurilor, trebuinţa, câtim ea, felu rile lor, sco p u l lui D u m n ezeu a flă to r în d u m n e z e ie ştile
Scripturi, înţelesu l fiecăru i cu v ân t, ca d e p ild ă al acelu ia d in E v an g h elia lui loan: că a u
venit elinii cău tând să vadă p e D o m n u l şi îndată au zis « S o s it-a c e a su l» (loan 12, 2 3 ),
ceea ce înseam n ă că a sosit vrem ea d e ch em are a n eam urilor. C ăci a în c e p u t v re m e a
Patim ilor. Iar aceasta o p u n e c a sem n. D reapta socoteală lăm u reşte toate a ceste a " (Filocalia
rom ânească, în văţătu ri du hovn iceşti, voi. 5, ed. H um anitas, B u cu reşti, 2001, p. 118).
310 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

12, 25-26: C el ce iu b e şte su fletu l, îl va p ierde; iar cel ce îşi urăşte

s u fle tu l în lu m ea a cea sta îl va păstra p en tru viaţa v eşn ică. (261 D acă-M i
s lu je ş te cin ev a , să -M i u rm eze, şi unde su n t Eu, acolo va fi şi slu jito ru l
M eu . D a c ă -M i s lu je ş te cin ev a, Tatăl M eu îl va c in s ti5051.
(Ί2, 25) Matei 10, 39; 16,25/ Marcu 8, 35 /Luca 9,24; 14, 27; 17,33 ( 1 2 , 26) tain 14,3; 17,24
Fiindcă D om nul era aproape de Patimă şi-i ştia pe ucenici că vor fi plini
de întristare, pentru aceasta zice: „Intr-atâta nu vi se cuvine vouă să vă
întristaţi pentru m oartea Mea, încât şi voi înşivă, de nu veţi m uri, nici un
folos nu veţi a v ea încă şi tot om ul care cu dragoste se află [stă] către această
viaţă de acum şi «îşi iu b eşte su fletu l său» - adică face poftele lui cele
necuviincioase şi m ai presus de ceea ce se cuvine îi face har [hatâr, pe plac]
lu i - şi nu defaîm ă m oartea, «îl va pierde p e el». Iar, cel care «îl urăşte» pe
el - adică acela care nu se supune lui, nici nu i se pleacă - « îl va p ăzi pe el în
v ia ţa v eşn ică » ". Şi, v rân d să arate urâciunea cea m are care se cuvine să se
facă [săvârşească, lucreze] înspre poftele sufletului, a grăit aceasta: „cel ce
îş i u ră şte". Deoarece, cele ale acelora pe care-i urâm , n ici faţa a o vedea, nici
glasul a-1 auzi nu suferim . Deci, aşa se cuvine să ne aflăm către poftele cele
necuvântătoare ale sufletului, încât, cu urâciune de săvârşit [desăvârşită]
să Ie urâm pe ele5'.
Iar, prin ceea ce zice: „cel ce îşi urăşte su fletu l său în lu m ea aceasta"
arată că vrem elnic este lucrul, căci, fiindcă se părea că porunca este ucigătoare
şi cru dă, îi m ângâie p e ei, prin ceea ce adaugă: „în lu m ea aceasta". Căci,
zice [D om nul]: „Nu în vrem e fără de sfârşit [nemărginită] poruncesc să-ţi
«u răşti su fletu l» , ci, «în lu m ea aceasta» trecătoare, întoarce-te dinspre acela
care îţi p o ru n ceşte ţie cele necu v iin cioase". Şi ad u ce pe urm ă folosul

50 în ediţia de la 1805, versetele 25-26 sunt: „C el ce-şi iu b e şte s u fletu l său, îl va

p ie rd e p e el, şi cel ce îş i u ră şte s u fletu l său în lum ea aceasta, în v iaţa cea v eşn ică îl va
p ăzi p e el. (26) D e s lu je ş te cin ev a M ie, M ie să urm eze, şi u n de voi fi Eu, a co lo şi sluga
M e a va fi. Ş i de va s lu ji c in e v a M ie, îl va cinsti pe el Tatăl M e u ".
51 A ici C u v iosu l N ich ita Stithatul ne învaţă astfel: „Tuturor virtuţilor le prem erge
cred in ţa d in inim ă, pe care o are cineva atunci când sufletul nu poartă în el o socotinţă
în d o ieln ică, ci a lep ăd at cu desăvârşire iubirea de sine. Căci pe cel ce s-a gătit de curând
sp re iupte, n im ic nu-1 îm p ied ică aşa de mult de la lucrarea poruncilor, ca a-tot-reaua
iubire d e sine. A ceasta este piedica înaintării celor ce vor să se sârguiască. A ceasta le
pu ne în m inte boli şi p ătim iri ale trupului, greu de vindecat, prin care răceşte căldura
su fletu lu i şi-l înd up lecă să se ferească de greutăţi, ca fiind v ătăm ătoare unei vieţi care
v rea să se sim tă bine. Iubirea de sine este iubirea neraţională a trupului, care, făcând pe
m o n ah iu bito r de sine sau iubitor d e suflet sau de trup, îi înd ep ărtează de D um nezeu şi
d e îm p ărăţia Lui, după cuv ântu l; «Cel ce-şi iu b eşte su fletu l său, şi-l va pierde» (Ioni
12, 25)" (FHocalia rom ân ească, Cele 300 de capete, cap 28, voi. 6, ed. IBM BO R, Bucureşli,
1977, pp. 222-223).
TÂLCUIREA s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 12 311

[câştigul]: „ în viaţă v eşn ică îl va păzi p e e l". „ U ră şti" v rem eln ic, d ar în
veci îl „ p ă z eşti", vieţuind el v iaţa cea dum nezeiască. Şi, m ai m u lt [de atât]
îndem nându-i pe ei spre defăim area v ieţii acesteia de acum şi îm p otriv a
tnorţii îm bărbătându-i, zice: „«C el ce îm i slu je şte M ie , M ie sa-M i u rm eze»,
aşa [atâta] să fie de gata spre m oarte, precum su n t Eu. C ăci, aici, „u rm are"
[a Lui o] zice pe cea prin lucruri [făptuire]. Apoi [aduce, pune] şi m ângâierea:
„Unde su n t Eu, acolo şi slu g a M e a va f i" . D ar u n d e este H ristos? în Ceruri.
Deci, acela care, prin m oarte32 îi urm ează Lui (Galateni 2 ,2 0 ; 5, 24) şi n u se
pironeşte către lum ea aceasta, „ a co lo " v a fi, în C eruri. P en tru că „su s" şi
„jos" su n t potrivnice una alteia5253. C el ce iubeşte să fie jo s, Su s n u v a fi; iar
acela ce fuge de cele de jos şi de lum e, Sus şi în C eruri va fi. C ăci, zice: „D e-M i
slujeşte cin ev a M ie, îl v a c in sti pe el Tatăl M e u ". N u a zis: „Eu ÎI v o i cinsti
pe ei", ci „Tatăl [îl va c in sti]", arătând prin aceasta că Fiu A d ev ărat este,
căci, ca pe un „ s lu jito r" al Fiu lu i C elui A d evărat „ îl v a cin sti p e el T atăl"
Cel Adevărat. încă arată prin aceasta şi că nu este E l potrivnic lui D u m n ezeu ,
căci D um nezeu şi Tatăl n-ar fi cinstit p e acela care este „ s lu jito r " îm po-
trivnicului Său.
Deci, să nu [ne] iubim sufletul nostru, încât să-l p ăzim p e el de prim ejdiile
cele pentru ad evăr54 şi să n u v oim noi ca el să p ătim ească rău p en tru b in e55,
ci, fiindcă su ntem „ s lu jito r i" ai lui H ristos, să-l d ăm p e e l la p rim ejd iile cele
pentru adevăr. Şi, cum „vom f i" , cu adevărat, întru cele ce este H ristos acum ?

52 A dică prin chipul, prin felul m orţii, după cu ne învaţă şi Sfân tu l A postol P av el: „Iar
cei ce su nt a i lu i H risto s Iis u s ş i-a u răstig n it tru p u l îm p re u n ă cu p a tim ile şi cu p o fte le "
(Galateni 5, 24); „M -am ră stig n it îm p re u n ă cu H risto s; şi n u e u m a i trăiesc, ci H risto s
trăieşte în m in e. Ş i v iaţa d e acu m , î n trup, o trăiesc în cre d in ţa î n F iu l lu i D u m n e z e u ,
Care m -a iu b it şi S -a d a t p e S in e în s u ş i p en tru m in e " (G alaten i 2 ,2 0 ).
51 D u p ă cu m sp u n e În su şi M ân tu ito ru l: „ C in e s e va în ă lţa p e s in e s e v a sm e ri şi
rin e se va s m e ri p e s in e s e va în ă lţ a " (M atei 2 3 ,1 2 ; Lu ca 1 4 ,1 1 ). „ Ş i tu , C a p e m a u m e , nu
ai fo st în ă lţa t, o are, p â n ă la cer? P â n ă la iad v e i fi c o b o r â t!" (L u ca 1 0 ,1 5 ).
54 „P rim ejdiile p en tru ad ev ăr" nu su n tn eap ărat nu m ai cele d in afară, ci, cu priso sin ţă,
cele d in lău n tru l o m u lu i, d u p ă cu m m ărtu riseşte şi P rorocu l D av id : „E u a m z is în tru
uim irea m e a : «Tot o m u l e ste m in c in o s » " (P salm 115, 2). D e ci, acela care, p rin p o ru n cile
Sfintei E v an gh eliei, v a sta - în tru sin e în su şi - până la sân g e îm p o triv a m in c iu n ii d in tru
firea no astră căzu tă, s e poate sp u n e că se „p rim ejd u ieşte p en tru a d e v ă r". Iar, dintru
această osten eală, va p ricep e că n u el ap ără A d ev ăru l, ci A d e v ăru l îi lu m in e ază bezna
lăuntrică şi, cu razele D u m n ezeirii S ale , v ăd eşte lighioana p ăre rii d e sin e c a re a re pu tere
să otrăvească o rice g â n d , cu v ân t sau făp tu ire o m en ească. A şa va p u tea o m u l să biru iască
întru D o m n u l p rig o an a cea lău n trică a m in ciu n ii - care p rig o a n ă este n e în ce ta tă p ână la
sfârşitul v ieţii p ăm ân teşti iar, d acă v rem u rile o v o r cere, va b iru i m ai cu le sn ire şi în
chip nem in cin o s şi p rig o n irile cele d in afară, tocm ai p rin această n e în ce ta tă osten eală
lăuntrică în tru H risto s Iisu s, D o m n u l şi D u m nezeu l no stru .
55 „Să p ătim ească rău p entru b in e ", adică să pătim ească rău acu m , p en tru b in e veşnic.
312 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Z ic [răspund]: N u întru vredniciile cele cuviincioase lui D um nezeu - căci

A cela este din fire D um nezeu - , ci întru cele intru care este cu putinţă a se
îm p od obi firea om enească; adică: Acela este Dum nezeu din fire, noi, după
p u nerea de fii şi după dar [har] (Romani cap. 8; 2 Petru 1,4).

12, 27-28: A cum su fletu l M eu e turburat56, şi ce v oi zice? Părinte,

iz b ă v e şte -M ă 57 de cea su l acesta. D ar pen tru aceasta am v en it în 58 ceasul
acesta. (28) Părin te, p reaslăv eşte-Ţ i num ele! A tunci a v en it g la s d in Cer:
Ş i L -am p reaslăv it ş i iarăşi î l voi preaslăvi59.
132,27) Matei26,37-59 1 Luca 22,41/ Evrei 5,7-9
C e este aceasta p e care o zice [acum]? Căci, se pare cum că El însuşi îşi
grăieşte Sieşi îm potrivă; pentru că Acela Care m ai sus spre m oarte se părea
că înd eam nă şi sfătuia să [ne] „urâm su fletu l" (loan 12, 25), A cesta acum
zice că S e „turbură", vrând să moară [voind a m uri] - lucru care nu este al
u nuia ce îndeam nă spre m oarte, ci al unuia care opreşte [zăticneşte]. Insă,
de vei socoti bine, vei afla că şi aceea - adică a „se tu rb u ra" El - este
în d em n are spre a nu băga în seam ă moartea. Căci, ca să n u poată zice cineva
că El, fiind înafară de patim ile [pătimirile] om eneşti60, cu lesnire filosofează

56 în ediţia de la 1805, în loc d e „e tu rburat", se găseşte „s-a turburat".

57 în ediţia de !a 1805, in loc de „izbăveşte-M ă", se găseşte „m ântuieşte-M ă p e M ine".
5S în ediţia de la 1805, în Ioc d e „ în ", se găseşte „la".
59 în ediţia d e !a 1805, versetul 28 este: „P ărinte, p ro slăveşte n o m ele Tău. D e c i a
v e n it g la s d in C er: Ş i L -am p ro slăv it şi iarăşi î l voi p ro slăvi".
ω D in învăţătura d e credinţă a Bisericii noastre, ne este, Îndeobşte, cu noscu t că
D o m n u l lisu s H ristos este fără d e păcat. După cum am văzut din Evanghelia Sfântului
lo an, El însu şi îi întreabă p e iudei: „C ine dintre voi mă v ăd eşte de păcat?" (loan 8 ,4 6 ).
S fân tu l A postol Pavel m ărtu riseşte că M ântuitorul a fost fără d e păcat, d ar că, în aceiaşi
tim p, a p u rtat nep u tin ţele noastre de pe urma păcatului şi a fo st ispitit: „C ă nu avem
A rh ie re u care să nu p o ată su fe ri cu noi în slă b iciu n ile n o astre, ci isp itit în tru toate
d u p ă asem ăn area n o astră, afară d e p ăcat" ÎE ltcî 4 ,1 5 ); iar Sfântul A postol P etru spune
d esp re D om nui că „n -a săv ârşit n ic i un păcat, n ici s-a a fla t v icleşu g în gura L u i" (1
P etru 2, 22). M ântuitorul lisus H ristos, fiind D um nezeu adevărat şi om ad evărat, nu a
p ă c ă tu it, însă Ei a m o şte n it îm p re u n ă cu noi p ătim irile n oastre, ad ică slăb iciu n ile
n ep ătim aşe: foamea, setea, trebuinţa de odihnă, d e som n, frica d e m oarte, p u tinţa d e a
suferi durere. Satana s-a folosit de stările acestea pe care le pătim ea şi D om n ul lisus
p entru a-L ispiti să şi le astâm pere într-un fel cum nu trebuia, adică m ai m u lt decât
trebu ia, ori când nu trebuia. Dar, M ântuitorul a alungat isp ita în d ată ce s-a arătat,
n ep rim in d -o înlăuntrul Său şi a răbdat cu bărbăţie ostenelile, foam ea, durerea şi a biruit
frica d e m oarte. întru aceasta, D om n ul ne este şi nouă pildă. C ăci, dacă răbd ăm şi noi,
p recu m D ânsul, o sten elile şi durerile, putem birui şi noi isp ita Iar de răbdat şi noi putem
răbda, căci şi noi îl a v e m pe D om nul întru noi - prin Sfintele Taine - şi nem in cin o s este
cu v ân tu l care zice: „Fără de M in e nu puteţi face n im ic " (loan 1 5 ,5 ) (d u p ă catehism ul
C redin ţa O rtodoxă, E ditura M itropoliei M oldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996, pp. 96-98).
TÄLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΟΑΝ Capitolul 12 313

pentru [despre] m oarte şi ca A cela C are este înafară d e p rim ejd ii, p e alţii îi
îndeam nă [la acestea], arată că şi El însu şi, de în su şirile cele o m en eşti S-a
ispitit şi d e firea n oastră S-a îm părtăşit, m ăcar d eşi fără d e păcat. Pentru
aceasta, m ăcar d e S e şi întristează şi S e „ tu rb u ră ", ca u n om , care în chip
firesc este iu bitor d e viaţă, dar însă [D om nul] n u fu g e d e m oarte, ca d e una
care este pentru m ântu irea lum ii. C ăci, zice: „«P en tru aceasta am v e n it la
[în] cea su l acesta», ca să prim esc m oartea cea pen tru to ţi".
Şi prin aceasta n e înv aţă p e noi arătat [vădit, ad ev erit], ca şi n o i, m ăcar
de ne şi tu rb u răm , m ă ca r de n e şi în tristăm , în să să n u fu g im d e m o artea
cea pen tru adevăr. „D e v rem e ce şi E u M ă « tu rb u r» - căci O m su n t, cu
adevărat, şi las firea să şi le arate pe cele a le sale - , în s ă n u z ic că tre Tatăl
ca să M ă iz b ă v ea scă d e cea su l acesta, c i ce zic? « P ă rin te , p ro s lă v e ş te
n u m ele T ă u » , a d ică b in ev o ieşte ca să p rim esc Eu C ru cea şi p rim ejd ia cea
pentru m ân tu irea tu tu ro r".
Şi v e z i că a m u ri pen tru adevăr, „ s la v ă " a lu i D u m n ezeu o a n u m it p e
aceasta Pentru a ceea şi T atăl zice: „ « Ş i L -am p ro s lă v it ş i ia ră ş i ÎI v o i
p roslăv i». P en tru că şi cu m in u n ile cele p e care L e-ai făcu t m ai în ain te d e
Cruce, întru n u m ele M eu Te-am «proslăvit». « Ş i ia ră şi» , în tru în să şi C rucea
[răstignirea], p rin T in e, făcân d Eu m in u n i, Te « v o i p ro slă v i» . Şi după
îngropare, înv iin d u -T e pe Tine şi pe D u h u l cel S fâ n t trim iţân d u -L , încă
mai «p ro slăv it» şi n u m ele M eu , şi pe Tine Te voi fa ce ".
Iar unii, aceasta ce zice: „A cum s u fle tu l M eu S -a tu rb u r a t", n u o au
înţeles că se zicea ca şi cu m lisu s S-ar fi tem u t d e m oarte d u p ă om en ire
[după firea om en ească], ci zic că, văzân d E l m ai în ain te căd erea n eam u lu i
celui am ăg itor al iu d eilo r şi m âh n in d u -Se p en tru d ân şii şi fiin d u -I m ilă şi
purtând grijă, iu b ito ru l de oam en i S e „ tu rb u ră " şi Se în tristează p en tru
ei. C ăci, zic ei [aceşti tâlcu itori] că nu Se tem ea d e m oarte [D o m n u l], de
vrem e ce ştia p en tru care pricin ă a v en it la noi, p recu m şi în s u ş i zice:
„Pentru aceasta am v en it Ia [în] ceasu l a c e sta ". C ă ci, în alt ch ip [de ar fi
fost], cu m i-ar fi în d em n at p e alţii, zicân d : „N u v ă te m e ţi de ce i ce u cid
tru p u l"? (Matei 10, 28)

12, 29-33: Iar m u lţim e a 61 care sta şi auzea z icea: A fo st tu n et! A lţii
ziceau: în g e r l-a v o rb it62! (30) lisu s a răsp u n s şi a z is: N u p en tru M in e s -a
făcut g lasu l acesta, ci p en tru v oi. (31) A cu m este ju d e c a ta a ce ste i lu m i;
acum stăp ân ito ru l lu m ii acesteia va fi aru n cat63 afară. (32) Ia r Eu, câ n d

61 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ m u lţim e a ", se g ăseşte „ n o ro d u l".

62 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ v o rb it", se g ăseşte „ g ră it L u i”.
63 în ediţia d e la 1805, în loc d e „va fi a ru n c a t", se g ăse şte „ s e va g o n i" .
314 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

M ă v o i în ă lţa de p e păm ânt, îi voi trage pe toţi la M in e. (33) Ia r aceasta

zicea, arătân d 64 cu ce m oarte avea să moară.
( 12 , 30) loan 11,42 ( 12 , J JJ loan 14,30; 16,11/ Efeseni 6,12 ( 12 , 3 2 ) loan 3,14,8,25
C elo r m ai m ulţi, fiind m ai groşi65 şi mai n eîn v ăţaţi, li s-a păru t că
„ tu n e t" a fost „ g la s u l" acela, m ăcar că înţeles şi lăm urit a fost; căci, îndată
au u ita t cu v in tele „ g la su lu i" şi n um ai sunetul aceluia îl ţineau m inte. Iar
a lţii au ţin u t m in te şi acele cuvinte ale „ g la su lu i" - anum e: „ Ş i L-am
p ro slă v it şi iarăşi î l v o i p ro slă v i" dar, nepricepând care este înţelegerea
[noim a] cu v in telo r acestora, socoteau cum că „ în g e r I-a grăit L u i" - şi,
d in tru aceasta, cum că lor le sunt cu anevoie d e înţeles acestea, ca unele
care d e în g e r s-au grăit.
Iar Iisus zice: „«N u pen tru M in e , ci pentru v o i s-a făcut g lasu l acesta»,
căci Eu nu aveam trebuinţă să învăţ că Tatăl «ap roslăv it şi iarăşi va proslăvi»
n u m ele Său. însă voi aveţi trebuinţă de a vă învăţa cum că Eu nu sunt
potrivnic lu i D um nezeu, d spre «proslăvirea n u m elu i» lui D um nezeu. Căci,
dacă prin M ine va să se «proslăvească n um ele» lu i D um nezeu, cum sunt
îm p otriv n ic lui D um nezeu? Aşadar, pentru voi s-a făcut «glasul», ca să
cunoaşteţi că spre «proslăvirea» lui Dum nezeu sunt. Şi, de nu puteţi să
cunoaşteţi, m ăcar întrebaţi şi învăţaţi-vă ceea ce nu ştiţi".
Iar aceasta, p e care a zis-o: „A cum este ju d ecata lu m ii acesteia", se
pare că n u se potriveşte cu cele de mai înainte de ea. C ăci, ce potrivire are
aceasta cu aceea [ce zice]: „am proslăvit şi iarăşi v oi p ro slăv i"? însă, cu
adevărat, se potrivesc. Căci, de vrem e ce Tatăl a zis m ai sus că „voi proslăvi",
ne arată nouă D om n u l chipul [felul] proslăvirii. Dar, care este acesta? „Să
fie g o n it [aruncat] afară stăpânitorul lu m ii a ce ste ia " şi să fie biru it şi să fie
„ju d eca tă lu m e a ", adică să se facă izbândim [biruinţă] asupra ei. Iar, ceea
ce zice, întru acest chip [fel] este: „A cum «ju d ecată» şi izbândire a lumii a-
cesteia se face. Căci, de vrem e ce diavolul - făcându-i p e toţi oam enii vinovaţi
p ăcatu lu i - m orţii a supus lum ea, venind la M in e şi neaflând p ăcat întru
M ine, iar m orţii şi p e M ine, deopotrivă, ca şi pe ceilalţi supunându-M ă, va
fi osând it de M ine şi aşa Eu voi face izbândire [«ju decată»] lum ii. [Bine,] fie
că celorlalţi pentru păcat le-a adus moartea, d ar întru M ine, ce a văzut de
acest fel, precu m întru ceilalţi, ca şi pe M ine să M ă om oare? D eci, «judecată
a lu m ii» - adică izbândire - «acum » de M ine Se face, pentru că p e acela care
i-a om orât pe toţi şi apoi a venit şi la M ine, Cel fără de vină, omorându-1 Eu,

64 în e d iţia d e la 1805, în loc de „arătând ", se găseşte „în se m n ân d ".

65 „ G r o ş i" , a d ică în g ro ş a ţi, g ro sie ri, g ro so lan i d in tru în v â rto şa re a trupească,
n e p rim ito ri ai căii celei strâm te a ostenelii lăuntrice. Vezi şi tâlcuirea Sfântu lu i Teofilact
d e la M atei 7 ,1 3 .
*

TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡ Α Ν ______________ Capitolul 12___________ 315

Izbânditor voi fi al tuturor celor care au fost o m o râţi d e d ân su l şi «se va

goni [arunca] afară» tiranul, prin m oartea M ea fiind o sâ n d it". P en tru că,
acest cuvânt - „se v a g o n i [arunca] a fa ră " - s-a zis d u p ă asem ăn area celor
care sunt osând iţi la ju d ecăţi şi, d in d ivan66, se sco t afară. în că şi aşa vei
înţelege acest cuvânt: „se v a g on i [arunca] afară", ad ică în tru „ în tu n e ricu l
cel m ai d in a fa ră " (M atei 8 ,1 2 ; 22,13; 25,30).
„însă şi d in stă p â n irea cea cu tiranie pe care o a re asu p ra o am en ilo r se
va scoate «afară» şi v a fi lip sit [d eşertat], şi nu v a m ai îm p ă ra ţi în tr-în şii şi
în su fletele lo r şi în trup ul cel m uritor, precum m ai în a in te , ci E u «p e toţi
îi voi trage la M in e » cân d M ă «voi în ă lţa » pe C ru ce . C ăci, « to ţi» , şi cei
din p ăgân i, la cred in ţa cea în tru M ine se vor «trag e». P en tru că , d e vrem e
ce ei singuri n u p o t să v in ă la M ine, fiindcă su n t ţin u ţi d e tira n u l, Eu,
după ce îl voi b iru i p e e l şi-l v oi « g o n i afară» şi v o i tă ia v in ele p u te rii lui
celei asupra oam en ilor şi, nev rân d el, « îi voi trage [la M in e ]» " - care lucru,
într-alt Ioc şi „ ră p ire " l-a n u m it. C ăci, zice: „ N im en i n u p o a te să ră p e a scă
vasele ce lu i tare, d e n u v a le g a pe cel ta re " (M arcu 3, 27).
Şi zicea şi aceasta: „ C â n d M ă v o i în ă lţa ", în se m n â n d [arătân d ] „cu ce
m oarte avea să m o a ră ", an u m e că avea să fie răstignit, căci aceasta însem n a
„în ălţarea" C rucii.

22, 34-36": I-a ră sp u n s d eci m u lţim e a 6768: N o i a m a u z it d in L e g e că

H ristosul răm ân e în v eac; ş i cum z id Tu ca F iu l O m u lu i tre b u ie să fie
înălţat63? C in e este acesta, F iu l O m u lu i? (35) D e d le -a z is Iisu s: în c ă p u ţin ă
vreme L u m in a este cu voi. U m b la ţi cât69 aveţi L u m in a ca să n u v ă p rin d ă 70
întu nericu l. C ăci cel ce u m b lă în în tu n e ric71 n u ş tie u n d e m erg e. (36) C ât
aveţi L u m in a, cred eţi în L u m in ă 72, ca să fiţi fii a i L u m in ii.
(12,34) 2 Regi 7,13,16 /Psal m 44,7; 8S, 29,36/ [saia 9 ,5-61 lezechiil 3 7 , 25t Daniil 2 .44; 7,14 /
Miheia 4,7; 5 ,1 /Luca 1,33 ( 2 2 , 3 5 ) loan 1,4-5; 9 ,4-5; 11.10/1 loan ţ , 11 ( 1 2 , 3 6 ) Luta 16,8 /Efeseni 5 ,8
Socotind ei că -L v or b iru i pe D o m n u l şi îi v o r a stu p a gura, ca şi cum
n-ar fi El H risto su l C el ad ev ărat, zic: „D e vrem e ce H risto s este fă ră de

66 Adică, din locul scaunului de judecată, d e acolo d e u n d e s e face ju d e c a ta , d in

tribunal. In vechiul grai rom ânesc, cuvintele divan şi ju d e ţ erau s in o n im e şi aveau,
deopotrivă, înţelesul de ju d ecător, judecătorie.
t7 în ediţia de la 1805, în loc d e „ m u lţim ea '', se găseşte „ n o ro d u l".
68 în ediţia de la 1805, în loc d e „că H risto su l răm âne în v e a c; ş i c u m z i d Tu că F iu l
O m u lu i tre b u ie să fie în ă lţa t" , se găseşte „că H risto s p e tre c e î n v e c i. Ş i c u m Tu zici că
se cu v in e să S e în a lţe F iu l O m u lu i".
m în ediţia de la 1805, în v ersetele 35-36, în loc de „ c â t", s e g ă se şte „ p â n ă c â n d ".
70 în ediţia de la 1805, în ioc d e „p rin d ă", se găseşte „ c u p rin d ă ".
7: în ediţia de la 1805, în lo c d e „în în tu n e ric " , se g ăse şte „ în tr u în tu n e r ic " .
T: în ediţia de la 1805, în loc de „în L u m in ă ", se g ăseşte „ în tru L u m in ă " .
316 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

m oarte, iar Tu zici pentru Tine însuţi că vei m uri, cum , dar, Te vom crede
că eşti [Tu] «H risto s»?"
însă aceasta din răutate o ziceau, pentru că Scriptura - pe care ei „Lege"
o num esc - nu num ai de înviere, ci şi de Patimă face pomenire. Pentru că
Isaia, pe amândouă le pune [aduce împreună] - adică şi Patima şi moartea
zicând aşa: „Ca o oaie spre ju nghiere S-a adus" (Isaia 53, 7), iar învierea,
grăind : „D om n u l va să-L curăţească pe El de rană şi să-L arate pe El
L u m in ă "73 (Isaia 53, 10). Şi David dimpreună de moarte şi de înviere face
pom enire, zicând: „N u vei lăsa sufletul M eu în iad" (Psalm 15,10). încă şi
Patriarhul [lacov], blagoslovind [binecuvântând] pe Iuda, a proorocit pentru
H ristos: „ C u k ân d u -S e a adorm it ca un leu şi ca un pui de leu, cine îl va
d eştep ta p e E l? "74 (Facere 49, 9). Deci, tăgăduind ei Patima şi nemurirea
m ârturisindu-o la [pentru] Hristos, cu vicleană socoteală făceau [unelteau]
aceasta: „Noi ne-am învăţat «din Lege», adică din Scriptură" - căci, precum
de m ulte ori am zis, toată Scriptura se zice „Lege" - „că H ristos petrece

73 în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, capitolul 53 d e la Proorocul Isaia este: „C in e va

crede ceea ce noi am a u z it şi braţul Dom nului cui s e va descoperi? (2) Crescut-a înaintea
L u i ca o od raslă, şi ca o răd ăcină în păm ânt uscat; n u avea n ici c h ip , n ici fru m u seţe, ca
să ne u ităm la El, ş i n ic i o în făţişare, ca să ne fie drag. (3) D isp re ţu it era şi cel d in urmă
d in tre o am e n i; om al d u rerilo r ş i cunoscător a l s u fe rin ţe i, u n u l în a in te a căru ia să-ţi
aco p eri faţa; d isp reţu it şi n ebăg at în seam ă. (4) D a r El a lu a t a s u p r l-Ş i d u rerile noastre
ş i cu s u fe rin ţe le n o a stre S -a îm p o v ă ra t Şi n o i î l socoteam p e d ep sit, b ătu t ş i ch in u it
de D u m n ezeu , (5) d ar E l fu sese străpuns p en tru p ăcatele n o a stre şi zd ro bit pentru
fă ră d e le g ile noastre. E l a fo st p ed ep sit pentru m ân tu irea n o astră ş i p rin ră n ile L u i noi
to ţi n e -a m vindecat. (6) Toţi u m b lam rătăciţi ca n işte o i, fie c a re pe calea n o astră, şi
D o m n u l a făcut să cadă asupra Lui fărăd eleg ile n o astre ale tu tu ro r. (7) C h in u it a fost,
d ar S-a supu s şi nu ş i-a d esch is gura Sa; ca un m iel spre ju n g h ie re s-a adus ş i ca o oaie
fără de g la s în ain tea c e lo r ce o tu n d , aşa nu Ş i-a d esch is gura S a. (8) în tru sm eren ia Lui
ju d e c a ta L ui s-a rid ic a t ş i neam ul Lui cine îl v a sp u n e? Că s-a lu a t d e p e p ăm ân t viaţa
Lui! P en tru fă ră d e le g ile poporu lu i M eu a fost ad us sp re m oarte. (9) M o rm ân tu l Lui a
fo st p u s lângă cei fără d e lege şi cu cei făcători d e rele, după m o artea Lui, cu to ate că
nu să v â rşise nici o n ed rep tate şi n ic i în şelăciu n e nu fu sese în gu ra Lui. (10) D ar a fost
v o ia D o m n u lu i să-L zd ro bească prin suferinţă. Ş i fiin d că Ş i-a d at v iaţa ca je rtfă pentru
p ăcat, va vedea p e u rm a ş ii Săi, îş i va lungi viaţa şi lu crul D o m n u lu i în m ân a L ui va
p ro p ăşi, (11) Scăpat d e c h in u rile su fletu lu i Său , va vedea ro d u l o ste n e lilo r S a le ş i de
m u lţăm ire Se va satura. P rin su ferin ţele Lui, D rep tu l, S lu g a M e a , va Îndrepta p e m ulţi,
şi fă ră d e le g ile lo r Ie v a lu a asupra Sa. (12) Pentru a ceasta Ii voi d a partea Sa p rin tre cei
m ari şi cu cei p u tern ici va îm p ărţi prada, ca răsp lată ca Ş i-a dat su fletu l S ă u spre
m o arte ş i cu cei fă că to ri d e rele a fo st numărat. C ă El a pu rtat fă ră d e le g ile m u lto ra şi
p e n tru c ei p ăcătoşi Ş i-a dat v iaţa".
74 în ediţia 1988 a Sfin tei Scripturi, avem: „Pui de le u e şti, lu d o , fiu l m eu! D e la ja f
te -a i în to rs... Eî a în d o it gen u n ch ii şi s-a cu lcat ca un leu , ca o leoaică... C ine-1 va
d e ş te p ta ?" (Facere 49, 9).
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 12___________ 337

[răm âne] în v e c i". C u m se cuvine v-aţi învăţat aceasta, căci „petrece [răm âne]
în v e c i", şi ca un D um nezeu „petrece [răm âne]" şi după înviere. însă, despre
Patim a Lui nu v-aţi învăţat? Şi cum [aceasta]? Fiindcă aceleaşi Scripturi -
precum am arătat - d e am ândouă [acestea] dim preună învaţă? „Aşadar, cu m "
- zic ei - „Tu grăieşti că «se cuvine să Se în alţe F iu l O m u lu i»?" Vezi că şi din
cele ce se ziceau întunecat [umbros, tainic] de D om nul, ei m ulte înţelegeau,
precum , cu adevărat, şi aceasta - adică: „să se în a lţe " - o au înţeles că pentru
Cruce spune. A şa [astfel] - cu adevărat - m ulte înţelegeau, însă din răutatea
cea de bună voie se prefăceau că nu ştiu.
So coteşte [ch ibzuieşte] încă şi ce zic: „C u m z ici Tu că se c u v in e să S e
în a lţe F iu l O m u lu i? " , căci p lin de răutate este cu v ân tu l acesta al lor, ca şi
cum ar fi zis a ceasta: „N ici [nu] ştim [noi] p en tru cin e «zici» şi « cin e este
Fiu l O m u lu i» , însă [noi] arătăm adevărul, căci acela care va «să S e în a lţe » ,
oricine ar fi, nu este «H ristos», căci cum ar [putea] fi, de vrem e ce Scripturile
zic că H ristos este fără de m oarte?" A şadar, ce zice D o m n u l? A stu p ân d
gu rile lor şi a rătân d că P atim a cu nim ic nu se z ă ticn eşte [este îm p ied icată]
de aceasta - ad ică, de „a petrece [răm ân e]" El „îri v e c i" - zice: „ în c ă p u ţin ă
vrem e L u m in a e ste cu v o i", căci „ L u m in ă" p e Sin e în su şi S-a n u m it. „D eci,
p recu m lu m in a so arelu i n u se pierde cu totu l, ci, a p u n ân d , iarăşi răsare,
aşa şi m oartea M ea, nu este stricăciu n e, ci ap u n ere şi m u tare şi ia ră şi voi
«răsări» p rin în v ie re 75 (Maleahi 3 , 20). D eci, p en tru [însăşi] aceasta, fiindcă
P atim a cu n im ic n u M ă zăticn eşte [îm piedică] de a fi E u v eşn ic, ia r Scrip­
turile m ă rtu risesc pen tru « H risto s» că este v eşn ic, aşadar. Eu su n t H ristos,
m ăcar şi P atim a d e o voi su feri. C ăci «L u m in ă» su n t şi de voi şi ap u n e,
iarăşi voi « ră să ri» . D eci, voi, « u m b la ţi p â n ă câ n d a v e ţi L u m in a » , ad ică
întru M in e c re d e ţi".
Ş i, pe care v re m e o zice [num eşte] aici? P e cea m ai d in ain te d e C ru ce
sau pe cea d e d u p ă C ru ce? A rătat [adeverit] că p e am ân d ou ă. C ă ci, zice:
„ « U m b la ţi» şi « c re d e ţi în tru » M ine şi m ai în a in te de a M ă răstig n i şi d u p ă
C ru ce". P en tru că aceasta o arată când zice: „ P ân ă câ n d a v eţi L u m in a ",
adică: „« P â n ă c â n d » p u teţi «cred e în tru » M in e, căci p u teţi şi m ai în a in te
de C ru ce ş i d u p ă aceea a «cred e în tru » M in e, care su n t « L u m in ă » ". Iar c e l
care „ u m b lă " în tru n ecred inţă „nu ştie u n d e m e rg e ". C ăci, câ te iu d e ii
acu m fac şi „ n u ş t iu " ce fac, ci ca „în tru în tu n e ric u m b lâ n d " ii se p are c ă
„ m erg " p e ca le d rea p tă , însă tot p e cele îm p o triv ă Ie p ătim esc, sâm b ăta ş i
tăierea îm p reju r p ăzind u -o. D ar nu aşa [sunt] cei care au crezu t, c i „ în tru
L u m in ă u m b lă " , toate cele d e m ântu ire făcân d u -le [săv ârşin d u -le]; căci,

75 „Voi « răsări» p r in înv iere ca un «So are al D re p tă ţii» ( M a le a h i 3 ,2 0 ) şi ca un « R ă s ă ­

rit d e Su s» (Luca l , 78)".
318 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

d e „u m b ra L e g ii"76 (Evrei 1 0 ,1 ) şi de ceaţa cuvintelor celor întunecoase

[um broase, tăinuite] au scăpat şi au venit la „L u m in a" care era tăinuită şi
a cu m a strălu cit şi s-au făcut ei „ fii ai L u m in ii", adică ai lui H ristos. Căci
zice [D om n u l]: „«C a f i i ai L u m in ii» să vă faceţi [«fiţi»], adică fii ai M ei";
m ăcar că E v an g h elistu l a zis întru început77 că oarecare [vreunii] „d e la
D u m n e z e u s-au n ă s c u t" (loan 1,13). Iar aici, „fii ai L u m in ii" îi num eşte,
adică ai lui Hristos. Ruşineze-se, dar. Arie şi Eunom ie78, că una este lucrarea
T atălu i şi a Fiului şi d e aici se arată!

7 2 , 3&’-40: A cestea le-a g ră it Iisu s şi, p lecân d 79, S -a ascu n s de ei. (37)
Ş i, d e şi a fă cu t atâtea m in u n i80 în a in te a lor, e i tot n u cred eau în El81, (38)
ca s ă s e îm p lin e a s c ă 8283c u v â n tu l P ro o ro cu lu i Is a ia , p e ca re l-a zis:
„ D o a m n e, cin e a crez u t în ceea ce a au zit de la noi8î? Ş i b raţu l D om nului
c u i s-a d e sc o p e rit? " (39) D e aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis
Isa ia : (40) „A o rb it o ch ii lo r ş i a îm p ietrit in im a lor84, ca să n u v ad ă cu

76 „ în adevăr. L eg ea având u m b ra b u n u rilo r viitoare, iar nu în su şi ch ip u l lucrurilor,

nu p o ate n icio d ată - cu a celeaşi je r tfe , aduse neîn cetat în fiecare a n - s ă facă desăvârşiţi
p e c ei ce se ap ro p ie " (Evrei 10, V.
77 în tru începutul E van gheliei sale.
78 P en tru Arie şi E u n o m ie şi ereziile lor, vezi notele d e la loan ϊ , V ; 1, 9 şi 3 , 6-8.
79 în ediţia de Ia 1805, în loc d e „p lecân d ", se găseşte „m ergân d ".
80 în ediţia de la 1805, în loc de „ m in u n i", se găseşte „sem n e".
SI în ediţia de Ia 1805, în loc d e „ în E l", se găseşte „ În tr-în su l".
82 în ediţia de la 1805, în loc de „îm p lin e ască", se găseşte „ p lin e a scă ".
83 în ediţia de la 1805, în loc d e „în ceea ce a auzit de la n o i" , se găseşte „auzului
n o s tru ".
84 [1805] Este şi acesta obicei al Scripturii, ca părăsirea lui D um nezeu a o num i ca pe
o lu crare a Lui. Căci aceasta ce zice aici: „A o rb it o ch ii lo r şi a îm p ie trit in im a lor",
în se m n ează [arată] că i-a părăsit [spre] a se orbi ochii lo r şi a se îm pietri inim a lor, ca a
u n o r nev in d ecaţi. C ăci [D om nul], p e nim eni nu trage cu sila, pentru stăpânirea cea de
sin e [libertatea] a fiecăruia, întru acest fel este şi ceea ce zice: „îm p ietrin d voi îm p ietri
in im a lu i F a ra o n " (Ieşire 4, 21); şi: „A i abătut cărările noastre d e la cale a T a " (Psalm 43,
20); şi: „N e-a. rătăcit. D o am n e , de la calea T a" (Isaia 6 3 ,1 7 ). Şi m u lte obiceiuri de acest
fel su n t la Scriptura cea Veche. A sem enea încă este şi ceea ce zice Pavel: „l-a dat pe ei
D u m n e z e u întru m in te n e isc u s ită " (Rom ani I , 28); şi: „l-a d at p e ei D u m n ezeu întru
p a tim i d e o cară" (R om ani 1,26). C ăci, D um nezeu nu num ai că nu face nim ic de acest fel,
d ar nici [nu] ne lasă pe n o i [întru acestea], de nu îl vom lăsa [părăsi] noi pe Et. C ăci, zice:
„A u n u p ăcate le v o a stre d eo se b e sc în tre M in e şi în tre v o i?” (Isaia 59, 2); şi iarăşi zice:
„A i u ita t L egea D u m n e z e u lu i T ău , te voi uita şi Eu p e tin e " (O sea 4 ,6 ); şi D avid: „Iată
c ei ce se d ep ărtează p e s in e de la T in e , vor p ie ri" (P salm ii 7 2 ,2 6 ). Iarăşi, şi M ântuitorul
zice în E van ghelii către Ierusalim : „ D e câte o ri am v ru t să adun pe fiii tă i... ş i n-aţi
v o it" (M atei 23, 37) (d upă Zigaben).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul Ί2 319

och ii ş i să n u în ţe le a g ă cu in im a ş i ca n u cu m v a s ă s e în to a r că şi Eu să -i
v in d ec85" . (J2,36) Luca 16,8/Efeseni 5,8 /12,38) baia 53,1 /Romani 10,16/12, -10) ba ia 6,9-10/
lo a n i) 5,21 /Matei 13,12-15/Marcu 4,11-12 /Luca 8,10/ Faptele Apostolilor 28,26-27/Romani 11,8
P en tru ce „ S -a a scu n s d e d â n ş ii" ? C ăci, acu m n u a u rid icat p ietre
[spre a arunca] asu p ra Lui şi n ici nu au h ulit ei cev a în tru acel ch ip , p recu m
[făceau] m ai în a in te 86. P en tru ce „ S -a a s c u n s " ? în in im ile lo r in trân d
[D om nul], a v ă z u t m ân ia lo r ce a sălb ăticită, m ă ca r d eşi n im ic n u grăiau
ei. D eci, „Se a s c u n d e ", ca să p o to lea scă pizm a, căci, c u m că n u cred eau , ci
pizm u iau , E v an g h elistu l a în sem n a t [arătat] z icâ n d : „ Ş i a tâ te a se m n e
[m in u ni] făcân d E l, n u cred eau în tr -în s u l" . C ăci, cu a d ev ă ra t, n u al u n ei
mici rău tăţi este lu crul acesta, a nu cred e „atâto r s e m n e [m in u n i]". Şi zice
„atâtea s e m n e ", p e care E v an g h elistu l le-a lăsat [a le sp u n e87]· D eci, „ S -a
ascu n s" îisu s, ca să p o to lească p izm a lor, în că şi ca să [le] d ea lo r v rem e şi
îndeletnicire [întru zăbov ire], ca în tru lin işte să so co te a scă şi cu v in tele, şi
lucrurile Lui. C ăci, aşa [astfel], de ei ar fi v ru t, a r fi p u tu t v en i în tru sim ţirea
m ărim ii D u m n ezeirii Lui. C ăci, m ăcar d eşi n ecred in ţa lo r m ai în ain te o a
cunoscut [D om n u l], în să cele ce I Se cu v en eau L u i [a le săv ârşi] p e to ate le
făcea, şi Se d ăd ea în lătu ri - p recu m s-a zis - d â n d u -le lo r v rem e d e a
socoti [cum păni, chibzui].
Iar aceasta ce zice: „N u cred eau în tr-în su l, ca să s e p lin e a s c ă cu v in tele
Isa ie i", nu este cu v â n t a rătăto r d e p ricin ă [cauză], ci în se m n ă to r de în tâ m ­
plare, p recu m d e m u lte ori am zis88. C ăci, n u p en tru a ce a sta av eau e i să n u
creadă lui H ristos, d eoarece m ai în a in te a g ră it d esp re d â n şii Isaia, ci d e­
oarece aveau ei să nu cread ă, p en tru aceasta, m ai în a in te a sp u s d esp re
dânşii Proorocul. Iar a ceasta c e zice: „N u p u te a s ă cre a d ă , c ă ia ră ş i a z is
Isa ia p e n tru d â n ş ii" , a c e e a şi în ţe le g e re are. C ă c i, p r in to a te acestea,
[Evanghelistul] aceasta v rea să arate: că Scriptura n em in cin o asă este şi cum
că acelea pe care, m ai în ain te le-a zis Isaia, n u în tru a lt ch ip s-au întâm plat,
ci precum a zis.
C ă ci [E vanghelistu l], p en tru ca să nu poată cin ev a a z ice, ori a se îndoi:
„Pentru ce a v en it H ristos, d acă a ştiu t că n u era să-i cread ă L u i iu d e ii?",
[îi] ad u ce [m artori] şi p e P rooroci, ca re m ai în ain te au z is, d a r şi cu m că şi
H ristos a ştiu t n ecred inţa lor, în să a v en it ca să n u aibă [Cuvânt de] răsp u n s
pentru p ăcatul lor, n ici să nu p o a tă z ice că: „D e a r fi v e n it, am fi c re z u t"

85 în ediţia d e la 1805, în lo c d e „şi s ă n u în ţe le a g ă cu in im a ş i ca n u cu m v a să se

în to arcă şi E u să -i v in d e c " , s e g ăse şte „ n ic i să în ţe le a g ă c u in im a ş i să s e în to a rc ă s ă -i
v in d e c ''.
86 Vezi M atei 9 ,3 4 ; 12, 24; M arcu 3 ,2 2 ; L u ca 1 1 ,1 5 ; loan 8 ,5 2 ; 1 0 ,3 3 .
87 A dică n u le-a m ai în se m n a t în scris.
83 Vezi şi tâlcu irea d e la loan 9, 3b-5.
320 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar aceasta: „n u puteau să cread ă", să o înţelegi în loc de: „nu voiau",
pen tru că omul cel rău şi viclean nu poate să creadă, până când, întru acest
fel v a fi, adică până când voieşte şi alege cele rele.
Iar, când auzi că Dum nezeu „a orb it och ii lo r şi a îm p ietrit in im a lor",
să n u socoteşti că aşa, de rând [pur şi simplu], p e unii îi face bun i, iar pe alţii
răi - să n u fie! - ci părăsirea lui Dum nezeu să o socoteşti „o rb ire " deplină
[covârşitoare]. Precum aş zice ca o pildă: Fie oarecine, nu prea rău, cu acesta
se p are că încă este Dum nezeu împreună [cu el], căci este nădejde de a se
în to a rce . Iar, cân d om u l se va um ple de rău tate, atu n cea îl părăseşte
D u m n ezeu pe el, pentru voinţa Lui cea rea. Şi se zice că om ul petrece
[vieţuieşte, rămâne] ca un „orb", când este lipsit de dum nezeiasca „Lum ină"
şi „ u m b lă întru în tu n e ricu l" păcatului (loan 12,35). Şi atunci „o rb ire " i se
so coteşte lu ilipsirea „L u m in ii" celei dum nezeieşti şi, „îm p ietrire a in im ii"
- lipsirea dum nezeiescului cuvânt celui care m oaie [înm oaie] inim ile celor
care îl prim esc p e dânsul. D rept aceea, „ o rb " este cel care nu prim eşte
n icid ecu m raza dum nezeiescului cuvânt, iar „îm p ietrit" - cel ce nu voieşte
să ascu lte cuvântul cela care moaie [înmoaie] inimile. Şi, cu adevărat, lipsirea
Iui Dum nezeu orbeşte şi întunecă [sufletul]. Deci, când vei auzi că Dumnezeu
„ o rb e şte ", aşa să înţelegi, anum e că, prin a nu fi de faţă, „ o rb e şte ". C ăci, de
ar fi fost Dum nezeu de faţă, nu s-ar fi „orb it" om ul. De ar fi fost soare, n-ar
fi fost întuneric, însă acum soarele face [pricinuieşte] n o ap tea D ar cum?
A p u n ând . Aşa, şi Dum nezeu, îi face „orb i" pe oam eni, prin a nu le fi lo r de
faţă. însă [El] nu este de faţă pentru răutatea lor. Şi, de atunci, ca nişte „orbi",
fără d e întoarcere păcătuiesc şi fără de îndreptare greşesc.
Dară, ia să vedem şi pe ale Isaiei: „Doam ne, cin e a crezut auzului nostru
[în ceea ce a auzit de la noi]?" Adică, nimeni nu „a crezu t", căci aceasta -
„ cin e" - în multe locuri ale Scripturii în loc de „nim eni" este pusă89. Iar aceasta,
ca d espre faţa [dinspre partea] lui Hristos o a zis Proorocul, grăind Hristos
către Tatăl: „«D oam ne, cine a crezut auzului N ostru [în ceea ce a auzit de la
N oi]?» Adică, nim eni nu a crezut cuvântului Nostru şi propovăduirii M ele"
- pe care propovăduire „auz" o a numit. Pentru că zice [Domnul]: „C ele ce
am au zit de la Tatăl M eu, acelea grăiesc" (loan 8,26).
în c ă „şi b raţu l [D o m n u lu i] cui s-a d esco p erit?" A d ică: „Lucrarea cea
p u tern ică a «sem n elo r [m in u n ilor]»" - pe care „b raţ" o n um eşte - „nici
u nu ia din nem ulţăm itorii iudei nu i «s-a d esco p erit», ci şi «atâtea sem ne
[m in u n i]» făcând Eu, ei Mă clevetesc". 23*

85 Vezi: Facere 21, 7; 49, 9; Ieşire 1 5 ,1 1 ; Numeri 11, 4;24, 9; D euteronom 3, 24; 33, 29; I
R egi 4, 8; 6, 20; 24, 20; 2 R egi 2 2 ,3 2 ; Iov 6 ,8 ; 9 ,4 ,1 2 ; 24; 1 1 ,5 ,1 0 ; 2 3 ,1 3 ; 34, 7; 36, 22; Psalm
23, 3, 8 ,1 0 ; 39, 7; 70, 22; 71, 24; 75, 7; 7 6 ,1 3 etc.
t â l c u ir e a s f i n t e i e v a n g h e l ii d e l a i o a n Capitolul 12 321

12, 42-43: A cestea a z is Isa ia , cân d a v ăzu t sla v a L u i ş i a g ră it d esp re

El90. (42) T o tu şi şi d in tre că p eten ii m u lţi au crezu t î n E l91, d ar n u m ărtu ­
riseau d in p ric in a fa ris e ilo r, ca să n u fie iz g o n iţi92 d in sin a g o g ă ; (43) că ci
au iu b it sla v a o a m e n ilo r m a i m u lt d ecâ t slava lu i D u m n ezeu .
(12. 42) loan 7,13; 9,22 (12,43) loan S, 44
„ A c e ste a a z is Isa ia , cân d a v ăzu t slava L u i" . A C u i? A F iu lu i, m ăcar
căslava T atălu i se v ed e că o a v ăzu t Proorocul, d in tru ce le ce z ice 93 (Isaia 6,
MOL Ia r aici, E v an g h elistu l zice că slava Fiu lu i o a v ă z u t Isaia; ia r P av e l -
a D u h u lu i94 (Faptele Apostolilor 28,25-27). D eci, u n a este slava Sfin tei Treim i
- ceea c e este a T atălu i şi a F iu lu i este, şi ceea ce este a F iu lu i este şi a
Sfântului D u h . ■ ' ■■· „· ·
Ia r [E v a n g h elistu l] zice că „ Isa ia a v ă zu t s la v a " - „ fu m u l" acela p e
care l-a n ă lu cit95, p e „ S e ra fim i" , p e „ că rb u n i", p e „ je r tfe ln ic " , p e „ sca u n "

90 în ediţia de la 1805, în loc de „despre E l" , se găseşte „p e n tru D â n su l".

91 în ediţia de la 1805, în loc de „totuşi ş i dintre căpetenii m u lţ i au crezut în E l" , se
găseşte „în c ă şi d in b o ie ri m u lţi au crezut în tr-în su l".
M în ediţia de la 1805, în Ioc de „ iz g o n iţi", se găseşte „g o n iţi".
73 „ In a n u l m o rţii re g e lu i O zia , am v ăzut pe D o m n u l stând pe un scaun în a lt ş i
măreţ ş i poalele h a in e lo r L u i um pleau tem plul. (2) Serafim i stăteau înaintea L u i, fiecare
având câte şase a rip i: cu două îş i acopereau feţele, cu do u ă picio arele, ia r cu două
zburau (3) ş i strig au u n u l către altu l, zicând: «Sfânt, Sfânt, Sfânt este D o m n u l Savaot,
plin este tot păm â ntul de slava Lui!» (4) D in pricina acestor strig ăte,po rţile se zg u d u ia u
din ţâţânele lor, ia r te m p lu l s-a u m p lu t de fum . (5) Ş i am zis: «Vai m ie, că su n t pierdut!
Sunt om cu bu ze spurcate ş i locuiesc în m ijlo c u l u n u i p o p o r cu b u ze necurate. Ş i pe
D om nul Savaot L-am v ă zu t cu o c h ii mei!» (6) A tu n c i u n u l d in tre S e ra fim i a zb urat
spre m in e, având în m âna sa u n cărbune, pe care î l luase cu cleştele de pe jertfe ln ic.
(7) Ş i l-a a p ro p ia t de gu ra mea şi a zis: «Iată s-a atins de b u zele tale ş i va şterge toate
păcatele tale şi fă ră d e le g ile tale le va curăţa». (8) Ş i am a u z it g la su l D o m n u lu i care
zicea: «Pe cine î l v o i trim ite şi cine va m erge pentru N o i?» Ş i am răspuns: «Iată-mă,
trim ite-m ă pe m ine!» O ) Ş i E l a zis: «Du-te şi spune p o p o ru lu i acestuia: C u a u z u l veţi
auzi ş i n u v e ţi în ţe le g e şi, uitându-vă, vă v eţi uita, dar nu v e ţi vedea. (1 0 ) C ă s-a
învârtoşat in im a p o p o ru lu i acestuia ş i cu urechile sale greu a a u zit ş i o c h ii săi i-a
închis, ca n u cum va să vadă cu o c h ii şi cu urechile să audă şi cu in im a să înţeleagă şi
să se în to arcă la M in e ş i să-l vind ec» " (Isaia 6 ,1 -1 0 ).
„ Ş i n eînţelegând u-se u n ii cu a lţii, au plecat, zicâ n d Pa vel un cuvâ nt că: B in e a
vorbit D u h u l Sfânt p r in Isaia Proorocul, către p ă rin ţii noştri, (261 când a zis: « M erg i la
poporu l acesta ş i zi: C u a u z u l v e ţi auzi ş i n u veţi înţelege ş i uitâ n d u -vă v e ţi p riv i, dar
nu v eţi vedea. (27) C ă c i in im a acestui popor s-a învârtoşat ş i cu u re ch ile greu au a uzit
şi o c h ii lo r i-au în c h is . C a n u cum va să vadă cu o ch ii ş i să audă cu u re ch ile ş i cu in im a
să în ţe le a g ă ş i să se înto arcă şi E u să-l vindec»" (Faptele A p ostolilo r 28, 25-27).
95 „L -a nălucit", în înţelesul că, p rin voia şi pogorârea lu i D um nezeu, Isaia a dat
chip, form ă, în -ch ip u ire celor dum nezeieşti, care sunt m ai presus de orice form ă sau
circumscriere, însă pot fi îm părtăşite. Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la loan 1 ,1 8 .
322 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

(îsaia 6 ,1 -2 ,4 ,6 ). Deci, a văzut Isaia această „slav ă" şi a grăit pentru Dânsul,
ad ică p en tru Fiul. Şi c e a grăit pentru Dânsul? Pe cele m ai su s zise - cum
că „a o rb it o c h ii lo r " şi „a îm p ie trit inim a lo r " (loan 12,40).
Şi arată E vang helistu l că „şi d intre b oieri [căp eten ii] m u lţi au crezut
Î n t r - în s u l" , arătând că şi întru aceasta au m in ţit fariseii când au zis: „Au
d o ară cin e v a d in b o ie ri [căp eten ii] a crezut în tr-în s u l? " (loan 7, 48) Căci
iată: „şi d in tre b o ie ri [căp eten ii] m ulţi au crezu t, dar nu m ărturiseau
d in p ricin a fa ris e ilo r". „C ăci au iu b it slav a o a m en ilo r". Iar aceasta şi
H risto s m ai înain te o a zis lor: „Cum pu teţi v oi să cred eţi, sla v a de la oa­
m e n i p rim in d , ia r pe sla v a cea de la singur D u m n ezeu d efăim ân d u -o?‘
(loan 5, 44). D eci, arată Evanghelistul că aceasta o au p ătim it ei, care mai
în a in te le-a zis-o lor H ristos. Aşadar, nu au fost „ b o ieri [că p eten ii]", ci
ro b i, cu robia cea de p e urm ă fiind robiţi. D eci, dintru aceasta n e învăţăm
că acela este rob şi n ecin stit, care este iubitor d e slavă.

12,44-45: Ia r Iis u s a strig a t şi a zis: Cel ce cred e în % M in e n u crede în

M in e , ci în C el C e M -a trim is pe M in e. (45) Ş i cel ce M ă v ed e pe Mine
v ed e pe C el C e M -a trim is p e M in e. a i, Maieu %37/i.uca 9,43m . 4 5 } loan u 9
„ S -a a sc u n s" Iisu s întru puţină vrem e, dând loc m âniei iu deilor; dar,
iarăşi Se arată şi „ strig ă ", fără de sfială şi - arătându-Se pe Sin e că este şi
în to cm a i cu Tatăl, ia r n u îm potrivnic lui D u m nezeu , zice: „C el ce crede
în tru M in e , nu crede în tru M in e , ci în tru C el C e M -a trim is p e M in e ", ca
şi cu m ar fi zis aceasta: „Pentru ce vă tem eţi a crede întru M ine? Credinţa
cea în tru M ine, către Tatăl M eu trece".
Şi v ezi şi înţelegerea cea cu de-am ănuntul a cuvântului, căci nu a zis:
„cel ce crede M ie", ci: „cel ce crede întru M in e ", care arată credinţa cea
„ în tru " D um nezeu. Pentru că, una este a crede cuiva şi alta a crede întru
cineva. C ăci, acela care crede cuiva, poate să se înţeleagă că crede aceluia,
fiind că zice [lucruri] adevărate, iar cel ce crede întru cineva, crede - cu
adevărat - ca întru D um nezeu. Pentru aceasta, a crede Apostolilor, poate sä
.-pună cineva, însă a crede întru Apostoli - nicidecum . Drept aceea, Domnul
nu a zis „cel ce crede M ie" - căci aceasta poate şi Pavel şi Petru ar fi putut să
o zică: „cel ce crede m ie ", dar încă şi evreii, pentru că nu „au crezut lui
M o is e " , su n t prihăniţi (loan 5,46) - ci a zis-o pe cea mai mare: „cel ce crede
în tru M in e ", p rin care Se arată pe Sine însuşi că este D um nezeu, precum şi
u cen icilo r le zicea: „C red eţi întru D um nezeu şi întru M in e cred eţi" (loar.
14, 1). D rept aceea, pentru că acela care crede întru Dânsul, credinţa către
Tatăl o aduce, tot asem enea [şi] cel ce nu crede Lui, Tatălui nu crede.96

96 în ediţia de la 1805, în versetu l 44, în loc de „în " , se găseşte „în tru ".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 12 323

în că şi „cel ce M ă v ed e p e M in e , v ed e pe C el C e M -a trim is p e M in e ".

O are, cel care v ed e ch ip u l cel trup esc? Nu. P en tru că T atăl n u are trup ,
încât cel care îl v e d e tru p eşte pe H ristos, să se sp u n ă că îl v ed e şi p e Tatăl,
ci, ved erea cea cu m in tea să o înţeleg i aici. Ca şi cu m a r z ice aşa: „C el care
Fiinţa M ea, [atât,] p e câ t este cu p u tin ţă om u lu i, o a în ţe le s p rin vederea
[pu terea v ăzăto are a] m in ţii, acela, şi pe a T atălu i o a în ţeles. C el care p e
M ine M -a cu n o scu t că su n t D um nezeu, acela - cu ad ev ărat - şi p e Tatăl L-a
cu n oscu t, căci E u su n t « ch ip » al T atălu i" (2 Corinteni 4 ,4 ; Coloseni 1 ,1 5 ).
Şi, p rin toate acestea, s e arată că d e o Fiinţă este Tatăl cu Fiul.
A u d ă cei ce b o le sc cu eresul lu i A rie, că acela care cred e în tru F iu l, n u
crede în tr-în su l, ci în tru Tatăl. D eci, ori zidire [făptură] este şi Tatăl, ori
nici F iu l [nu este fă p tu ră ]. C a şi cu m ar zice cin ev a: acela care ia ap ă d in
râu, n u p e cea a râ u lu i, ci p e cea a izvoru lu i o ia A şa, şi cel ce cred e în tru
Fiul, n u întru F iu l cred e, C are este „R âu l" - p en tru că n ici nu este d e altă
Fiinţă F iu l, n ici n u are cev a osebit d e Tatăl97 - , ci în „ Iz v o ru l" b u n ă tă ţii
cred e, în Tatăl zic. . . .

12,46-47: E u , L u m in ă am v en it în lu m e, ca to t cel ce cred e în 98 M in e să

n u răm ân ă în în tu n e ric . (47) Ş i dacă aude cin e v a c u v in te le M e le şi n u le
p ăzeşte99, n u E u îl ju d e c ; că ci n -am v e n it ca să ju d e c lu m ea , c i ca să m ân -
tu ie s c lu m e a . <12. 46) Im n l, 5,9; 3,19; 8 ,1 1 9 ,5 ,3 9 ; 12,35- 36 <12.47) Matei 18,11 /loan 3,17
Şi prin aceasta, iarăşi arată cu m c ă de o Fiin ţă este c u Tatăl, căci, d e
vrem e ce şi Tatăl p retu tin d en ea în Scriptură „ L u m in ă " S e zice (Psalm 3 5 ,8 ;
Isaia 60,19; Iezechiil 1 ,27;Avacum 3,4), pentru aceasta şi d e S in e în su şi spune:
„Eu, L u m in ă am v e n it î n lu m e ". D rep t aceea, şi P av el „R ază [S tră lu c ire ]"
pe El îl n u m eşte (Evrei 1 ,3 ), arătând d e a id că n iri o d esp ărţire n u este între
Tatăl şi între F iu l, c i în tru aceeaşi d ată, îm preu nă este Tatăl, întru aceeaşi
dată îm p reu nă este F iu l, p recu m în tru aceeaşi d ată, îm p reu n ă cu lu m in a
este raza [strălucirea].
A şadar, „ L u m in ă " este şi F iu l: şi pentru că iz b ă v e şte d e în şelă ciu n e
şi risip eşte „ în tu n e r ic u l" (loan 1 2 ,3 5 ); şi pen tru că, p re cu m lu m in a d u p ă
ce se arată şi p e sin e în s ă şi se face arătată, în că şi p e cele la lte care se v ăd ,
aşa [asem en ea], ş i F iu l, d u p ă ce a v en it [în lu m e] şi S-a a ră ta t n o u ă şi pe
Sine în su şi S-a fă cu t c u n o sc u t n ou ă, în că şi p e Tatăl [ni L-a fă cu t cu n oscu t]
şi, sp re toată cu n o ştin ţa , a lu m in at in im ile celo r ca re L -au p rim it p e El.

97 Pentru o m ai am ănunţită înţelegere dogmatică despre Persoanele Tatălui, F iu lu i şi

Sfântului Duh, v e zi şi anexa editorială: Şapte întrebări despre S fânta Treim e ţ i răspunsurile lor.
98 în ediţia de la 1805, în versetu l 46, în loc de „ în " , se găseşte „în tru ".
99 în ediţia de la 1805, în loc de „dacă aude cineva cu v in te le M e le ş i n u le păzeşte",
se găseşte „de va a u z i c in e v a g ra iu rile M e le ş i nu le v a crede".
324 Capitolul 12 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„D e M ă va auzi cineva pe M ine" - zice [Domnul] - „şi n u va crede, Eu

nu-1 j udec p e el, căci n-am venit ca să judec lum ea, ci ca să m ântuiesc lum ea",
Iar, ceea ce zice, are această înţelegere: „Omului care nu crede, nu-i sunt Eu
pricinuitor de osândire, că nu chiar [tocmai] pentru aceasta am venit, ci dintru
urm are s-a întâmplat aceasta Căci Eu am venit «ca să m ântu iesc» şi pentru
aceasta am învăţat [propovăduit]. Iar, de cineva «nu crede», nu Eu Ii sunt lui
pricinuitor de osândire, ci el pe aceasta o a tras asupră-şi''. încă, şi prin cele de
m ai jos, m ai mult se va lumina ceea ce se zice; şi, auzi-le p e acestea:

12, 48-50: C ine M ă n esocoteşte pe M in e şi n u p rim e şte cu v in tele

M e le are ju d ecăto r ca să-l ju d ece: cuvântul p e care I-am sp u s, acela îl va
ju d e c a în ziua cea de apoi. (49) Pentru că Eu n-am v o rb it de Ia M in e , ci
T atăl C are M-a trim is, A cesta Μ ί-a dat poruncă ce să sp u n şi ce să vorbesc.
(50) Ş i ştiu că porun ca Lui este v iaţa v eşn ică. D e ci cele ce v o rb esc Eu,
p re cu m M i-a spu s M ie Tatăl, aşa v o rb esc100.
(11,48) Devteronom 1 8,19/Marcu 16,16/ Luca 10,16 f i2, 49) loan 7,16; 14, ID, 24
Z ice [Domnul]: „Eu pe nim eni «nu ju d ec», ci cel care nu crede, are pe
cel ce «îl va judeca» pe el". Precum de m ulte ori şi noi, atunci când pe un
copil care umblă fără de rânduială îl vom bate, obişnuim a-i grăi că n u noi îl
b atem , ci lenevirea şi neorânduiala lui. Şi nu noi îl osând im pe el, ci sfătuirile
n oastre, cărora nu s-a supus, acelea îl pârăsc p e el, ca pe u n neascultător.
A şadar, şi Domnul zice: „Nu Eu îl judec, ci «cuvântul [pe] care l-am grăit»,
acela îl va osândi. C ăci, pentru ce nu a crezut? O are, ca unuia C are aş fi
îm potrivnic lui D um nezeu şi caut slava M ea? Dar, Eu de la M ine însum i
«nu am grăit», ci, toate, de la Tatăl Meu le-am grăit şi nicăieri pe M ine însum i
n u M -am propovăduit a cugeta altceva Căci «Tatăl C el C e M -a trim is pe
M in e » , M ie «poruncă M i-a dat ce v oi zice şi ce voi g ră i» ".
O , câtă este sm erenia cuvintelor! C ăci, au, doară, şi m ai înainte - o,
D oam ne! - de a Te „ trim ite" pe Tine Tatăl şi de a-Ti „d a p o ru n că", nu ştiai
ce se cuvine a „g răi", ci erai neştiutor de „porunca" aceasta, care „este viaţa
v e ş n ic ă " şi nu cunoşteai pe această „viaţă v e şn ică "? Şi [atunci] cum ai zis
„E u su n t viaţa"? (loan 11,25; 14, 6) Vezi, câtă necuviinţă se iveşte dacă, nu
cu bun ă socoteală, le vom asculta pe cele ce se grăiesc? Aşadar, cunoaşte
pen tru ce grăieşte aşa sm erit, căci pentru ascultători [face aceasta], fiindcă
erau neputincioşi.

100 în ediţia de la 1805, versetele 48-50 sunt; „Cela ce se leapădă de M in e şi nu primeşte

g ra iu rile M cîe, are cin e să-l judece pe el, cuvântul care am grăit, acela î l va judeca pe el
în ziu a cea de apoi. (49) C ă Eu de la Sinem i nu am grăit, ci Tatăl Cela Ce M -a trim is pe
M in e , A cela poruncă M i-a dat ce voi zice şi ce voi grăi. (50) Ş i ştiu că porunca L u i viaţă
veşnică este. Deci cele ce grăiesc Eu, precum M i-a z is M ie Tatăl, aşa grăiesc".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA 10A N Capitolul 12 325

Şi c e v o ieşte să în sem n eze [arate Dânsul] p rin acestea? N im ic altcev a,

decât că E l n im ic n u grăieşte ori cugetă, afară [înafară] de cele ce [zice]
Tatăl. C ă ci, spune: „Precum cei care poartă porunci, nim ic n u grăiesc, afară
[înafară] d e ceea ce li s-a poruncit, aşa, cu adevărat, şi Eu în su m i, n im ic
altceva n ic i nu cu g et, n ici nu am învăţat, afară [înafară] de cele ce Tatălu i
S-au p ă r u t". D eci, aceasta voin d să o arate - ad ică, cu m că o so co teală are
cu Tatăl - a făcu t pom enire d e această pildă, d e „ p o ru n că " zic, p en tru
aceasta şi ad u ce pe urm ă: „«D eci cele ce g răiesc, p re cu m M i-a z is M ie
Tatăl, a şa g ră ie sc» . Pentru aceasta, dară, fiindcă n im ic de la M in e în su m i
nu am z is, ce răsp u n s vor p u n e înainte [aduce, da] cei care n u au crezu t?
Fără d e în d o ia lă [că] se vor osândi, ca aceia care Tatălui n u au c re z u t".
D eci [tu,] cela care eşti pravoslavnic [ortodox, d rept-m ăritor], nim ic
smerit să n u înţelegi dintru aceste smerite graiuri1D1 [ale M ântuitorului], adică
dintru aceasta ce zice: „Poruncă am lu a t..." şi dirt cele asem enea, ci, cu
bună so co teală [socotinţă, cugetare], pe acestea să le înţelegi, p recu m şi
aceasta: „ P o ru n că am luat, ce voi zice, şi ce voi g ră i''. C ăci, „ C u v â n t" fiind
Fiul (loan 1 ,1 ) ş i arătându-le p e toate cele ce su n t în „M in te" - în Tatăl z ic -
„p oru n că" d e la D ânsu l zice că „a luat, ce va zice şi ce v a g ră i". P recu m şi
cuvântul [graiul] nostru, de vom voi să zicem adevărul, p e acelea le grăieşte,
pe care m in tea i le arată lui şi nu este de altă fiinţă cuvântul d e m in te, ci de
o fiinţă cu ea, în tru adevăr.

101 „ N im ic sm erit să nu înţelegi d in tru aceste sm erite gra iu ri", adică noi, cei care
suntem ortodocşi - şi p rin aceasta îndatoraţi a cugeta drept cele despre D u m n e zeu - să
nu cugetăm pentru Dum nezeirea F iu lu i nim ic sm eritor ş i pogorâtor în tru m in ciu n ă ,
chiar dacă E i S-a pogorât neputinţei fir ii omeneşti şi a grăit cuvin te smerite. C ă ci, c u
adevărat, d in p ricin ă că noi suntem vase preastrâmte şi p lin e de toată necurăţia ş i
fărădelegea, cu p u terile făpturii noastre stricate şi p lin e de bezna p a tim ilo r nu p u tem
cuprinde în chip statornic n ici măcar o fărâmă de adevăr m ântuitor, dacă nu, în su ş i
Hristos D o m n u l, ar pune început în tru noi, p rin Sfintele Taine.
326

C apitolul 13
Iisus spală picioarele ucenicilor Săi la Cina cea de Taină.
A rată cine este vânzătorul. Porunca iubirii.
Petru îl va tăgădui*1

1 3 ,1 : Ia r în a in te de sărbătoarea Paştilor, ştiin d Iisu s că a so sit ceasul

L u i, ca să treacă d in lu m ea aceasta la Tatăl, iu b in d pe ai S ă i cei d in lume,
p â n ă la s fâ rş it i-a iu b it2, (13, IMeimiia 31,3 /Matri 26,2 /Marcu 14.1 /I.uca 22.1
Ştia D om nul şi m ai înain te de toţi vecii „ cea su l" m o rţii Sale, însă,
câ n d a so sit acela, fa ce lucru plin de multă iubire de oam en i şi de smerenie
şi care arată d ragostea cea m ultă către ucenici, căci v rân d [având] El să-i
la s e p e ei, m ai m are [îşi] arată dragostea. C ăci, aceea ce zice: „iu bin d u-i
p e d â n ş ii, până în s fâ rş it i-a iu b it pe e i" , aceasta arată: că nim ic nu a lă­
sa t d in tru cele ce se cuvine să le facă cel care foarte [m ult] iubeşte. Pentru
aceasta, m ai apoi d e toate, şi aceasta face: spală picioarele ucenicilor, ca să
le în m u lţească d o rin ţa [dorirea] lor şi m ultă m ângâiere, m ai în ain te, să le
la se sp re [pentru] g reu tăţile care aveau să le v ie asu pra, ca să-şi aducă ei
am in te că A cela C a re aşa „i-a iu b it pe e i", încât şi p icioarele lor le-a spălat,
n u -i v a trece cu v ed erea pe dânşii, nici întru [pătim irile] cele rele.
Şi „m utare" num eşte Evanghelistul moartea lui Hristos, pentru înălţarea
[la C er] cea de după înviere. Aşadar, fiindcă avea „să S e m ute din lumea
a cea sta ", îşi arată dragostea către „ai Să i". Iar „ai S ă i" îi num eşte pe ucenici,
după cuvântul prieteniei. încât, după chipul [felul] zidirii, şi toţi oamenii
su n t ai lu i D um nezeu, după cuvântul care s-a zis: „Intru ale S a le a venit,
d ar ai S ă i nu L-au p rim it" (loan 1,11). Dar „ai S ă i" sunt Sfinţii, fiindcă îi
su n t Lui prieteni, precum , şi aici, „ai S ă i" i-a num it pe ucenici. Şi a adăugit
[Evanghelistul] „pe cei din lu m e", devreme ce şi alţii sunt „ai S ă i" - Avraam
şi Patriarhii, însă [aceştia] nu erau în „lum e", căci au trecut de aici. Pentru
aceasta, pe aceştia „ a i S ă i" care erau în „lu m e", „până în sfârşit i-a iu b it",
ad ică dragoste de săvârşit [desăvârşită] spre dânşii a arătat.

1în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru spălare. P entru Iuda când a ieşit ca
să-L vân dă p e Iisus. P en tru porunca de a se iubi m u l p e altul. Pentru P etru când întreba: Unde
m ergi, D oa m n ei"
1 în ediţia de la 1805, v e r s e t u l l este: „Iar mai Înainte de p ra zn icu l Paştilor, ştiind
Iisu s că a ven it L u i ceasul, ca să Se mute din lumea aceasta către Tatăl, iu b in d pe ai Săi
pe cei d in lum e, până î n sfârşit i-a iu b it pe ei".
. TALCUIREA SFIN TEI EVA NGH ELII DE LA lOAN Capitolul 13 327

% 1 3 ,2-5: Şi făcându-Se Cină, şi diavolul punând dinainte în inima lui

Iuda, fiul lui Simon3 Iscarioteanul, ca să-L vândă, (3) Iisus, ştiind că Tatăl
I-a dat Lui toate în mâini şi că din Dumnezeu4 a ieşit şi la Dumnezeu
merge, (4) S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine5şi, luând un ştergar,
S-a încins cu el. (5) După aceea a turnat apă în vasul de spălat6şi a început
să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
(13,2) Malei 26,14,21 /Marcu 14,2 /Luca 22,3 i loan 13,27 (13,3) Matei 11,27; 28,15-19 /
Luca 10,22; 22,3-4 /loan 3,35; 17,2 /1 Corinteni 15,27! Evrei 2,8
(13,4) Matei 20,28 /Marcu 10,45 /Luca 12,37; 17,8; 22,27 ί Filipeni 2,7
M irând u -se E v an g h elistu l că pe acela care acum cu g etase vin d erea L-a
spălat H ristos, zice: „când diavolul acum p u sese în in im a lu i Iu d a al lu i
S im o n ", adică aşa [într-atâta], până în sfârşit, pe vânzător ü cinstea [Domnul],
încă şi ceea ce zice: „şi făcân d u-se C in ă", n u în zadar este pusă, ci ca să se
arate neom enia lui Iuda, căci nici îm părtăşirea m esei n u l-a îm blânzit pe el.
A şad ar, „ Iis u s , ş tiin d că Tatăl I-a d at L u i toate în m â in i" - adică,
anum e că m ântu irea necredincioşilor i-a încredinţat-o Lui şi se cuvine acum
să le a ra te lor toate cele care su n t spre m ân tu ire, p recu m este şi aceasta -
că a sp ă la t p icio a rele ucenicilor, p en tru că lege a sm eren iei se p u n e de aici
- S e „ sco a lă d e la C in ă " şi „sp ală p icio a rele u c e n ic ilo r",
în c ă şi întru a lt ch ip: „ Ş tiin d că Tatăl I-a d at L u i to a te " şi, cu m , că „de
la D u m n ez eu a ie ş it ş i la D u m n ez eu m erg e ", [ştia că] n ici slava L u i n u se
va îm p u ţin a sp ălân d picioarele ucenicilor - căci au doară a răp it slava, ca să
Se tea m ă că v a că d ea d in tru dânsa şi pentru aceasta să n u p rim ească să facă
ceva sm erit, p recu m p ătim esc cei de n eam d e rân d [sim plu ], când ar răpi
slavă, nevoind n icid e cu m să se sm erească, ca să n u p iard ă aceea p e care,
fără d e cuviinţă, o au răpit - ci Îm părat este al tutu ror şi F iu al lu i D um nezeu,
căci aceasta este ceea ce zice „de la D u m n ezeu a ie ş it" , ad ică d in Fiinţa
T atălu i, şi iarăşi „ la D u m n e z e u m erg e", şi p en tru aceasta n u avea să se
îm p u ţin eze slava L u i, a C elu i C are era atâta d e m are, d in tru a spăla p e
u cenici [pe p icioare]. Şi ia seam a căci dacă a se sm eri este lu cru al celu i care

3 In ediţia de la 1805, in loc de „şi d ia v o lu l p u n â n d d in a in te în in im a lu i Iuda, f iu l

lu i S im o n ", se găseşte „câ n d d ia v o lu l acum pusese în in im a lu i Iu d a a l lu i S im o n ", cu
următoarea notă: [1805] D ia v o lu l atunci pusese gând, când a turnat femeia m iru l pe
capul lu i Hristos, de care [lucru] a povestit M atei ( 2 6 , 7) (după Zigaben). Aceeaşi socoteală
[socotinţă] o are m ai jos şi dum nezeiescul acesta Părinte [Teofilact], cum că m iercuri l-a
bântuit [diavolul] pe Iuda, iar jo i seara a intrat în el.
1 în ediţia de la 1805, în lo c de „ d in D um nezeu", se găseşte „d e la D um n e zeu ".
5 în ediţia de la 1805, în lo c de „S-a dezbrăcat de h a in e", se găseşte „ ş i Şi-a p u s
veşm intele".
6 în ediţia de la 1805, în loc de „va su l de spălat", se găseşte „spălăto are".
328 Capitolul 13 SFÂNTUL THOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ie se d e la D um nezeu ş i la D um nezeu m erg e", aşadar, a se m ândri este -

cu ad evărat - lucru al aceluia care de la diavolul iese şi la diavolul merge!
Iar, când auzi că „Tatăl I-a dat L u i", să nu socoteşti că se arată aici
n epu tin ţă a Fiului, ci cinstea cea către Tatăl şi unirea [unitatea] voinţei [Lor].
C ăci, d e ţi se pare ţie neputincios Fiul, deoarece se spune că „Tatăl îi dă
L u i", neputincios să -L socoteşti şi pe Tatăl - pentru că Fiul „ îi d ă" Lui
„ îm p ă ră ţia "7*, precum zice Apostolul (Ί Corinteni 35, 243 - dar, n u este aşa'.
Ci „a d a " arată unirea [unitatea] şi îm preună-lucrarea - ca aşa să zic - şi
b u n ă voinţa Tatălui.
Vezi încă şi m ărim ea smereniei, căci nu m ai înainte de Cină „spală" ci,
după ce au şezut toţi, „ S e scoală" El singur - aceia [ucenicii] odihnind u-se -
şi „Se dezbracă de v eşm in te", învăţându-ne să n e facem pe noi înşine, fără
d e zăticnire [împiedicare, zăbovire], către slujire şi uşori [neîmpovăraţi].
Şi „ S e încing e cu şterg a r", însuşi El toate făcân d u-le - şi spălarea şi
şterg erea9. Şi „toarnă a p ă " - şi aceasta EI în su şi făcându-o, şi nu p e altul
lăsându-1. Iar acestea toate pilde ne sunt nouă şi puneri de L e g e - anum e
că se cuvine să slujim , şi aceasta cu toată osârdia, şi noi singu ri să le facem
p e toate, nu pe alţii [drept] slujitori să-i întrebuinţăm .

33, 6-7: A venit d eci la Sim on Petru. A cesta I-a z is: D o am n e, oare Tu
să-m i sp e li m ie p icioarele? (7) A răsp uns E su s ş i i-a zis: C eea ce fac Eu, tu
n u ştii acum , dar vei în ţeleg e după aceasta10. ns, &)Matei 3, i4 m, r>loan13,12
N u p e Petru ÎI sp ală dintâi - cu toate că el era cel întâi d ecât u cenicii11 -
ci, p oate că, vânzătorul, obraznic fiind şi fără d e ruşine, m ai înainte decât
Petru a şezut şi lui i s-a u spălat picioarele. Şi de unde este aceasta arătată?
De aici: „a început s ă sp e le p icioarele u cen icilo r şi să le ştea rg ă ", apoi „a
v e n it la Sim on P etru ". Deci, arată că întâi nu pe Petru l-a spălat, c a d n-ar fi
zis că „a venit la S im o n P etru ", dacă n u pe altcineva l-ar fi spălat m ai înainte
decât p e Petra. Deci, dintre ceilalţi ucenid , nu a r fi îndrăznit vreunul ca să

7 „D u p ă aceea, sfâ rşitu l, când D o m n u l va preda îm p ărăţia lui D u m n ezeu şi Tatălui,

când va d esfiin ţa orice d o m n ie şi orice stăp ân ire ş i o ric e p u tere" (1 C orin ten i 15,24).
s Adică, nici Fiul, nici Tatăl nu sunt neputincioşi, ci o Fiinţă au, a Dumnezeirii,
Atotputernică,
“Aici Sfântul loan Scărarul ne învaţă: „Cunoscând Stăpânul că putem întipări chipul
virtuţii sufletului în purtarea cea dinafară, «luând un ştergar», ne-a arătat calea smereniei
(lo a n 1 3 ,4 ) . Căci sufletul se face asemenea lucrărilor din afară şi ia chipul celor ce le face
şi se întipăreşte de ele" (F ito calia rom ân ea scă , C u v â n tu l X X V , cap 54, ed. Humanitas,
Bucureşti, 2002, p. 299).
wîn ediţia de la 1805, în loc de „vei înţelege după aceasta", se găseşte „vei cunoaşte
după a ceste a ".
11In înţelesul că el era verhovnicul Apostolilor.
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 13 ' 329

■j fie spălat m ai înainte de Petru, însă vânzătorul, poate să fi în d răzn it aceasta.

I Căci, d acă de la alţi ucenici ar fi început a spăla pe v reu nu l, l-ar fi oprit acela
pe D om n u l, oricare ar fi fost şi ar fi zis cele pe care şi Petru [le-a grăit]:
„D oam ne, oare Tu să-m i speli m ie picioarele?" Insă nu este aceasta12. A şadar
pe nim en i din ceilalţi nu i-a spălat m ai înainte, ci p e vânzătorul, apoi p e
Petru; şi d e la Petru, învăţându-se ceilalţi, prin urm are, este să n u se fi îm po­
trivit, ci să fi prim it acest fel de cinste ce li se aducea lo r de la H ristos,
în să v ezi şi graiurile lui Petru, câtă însem n are [în sem n ătate, înţeles]
au: „« O a re Tu să -m i sp e li p icio a rele m ele», cu m âin ile acestea, cu care
leproşi ai cu răţit? (Matei 8, 3; Maren I, 41; Luca 5, 13) C u care m orţi ai
înviat? (Luca 7 , 14; 8, 54) C u care ochi ai orbilor ai d esch is? (loan 9, 6) Tu,
Cela C a re acestea şi altele m ai m u lte ai făcut, [să le speli] p e a le m ele,
robului şi n eîn v ăţatu lu i? Şi nu m âinile, n ici altă p a rte m ai cin stită , ci
« p icio a rele» , partea cea m ai de jo s [prejos] d ecât toate, m ăd u laru l cel ce
se so co teşte m ai v ârto s întinat şi n ecin stit?"
D ar, D o m n u l, ce îi răspunde? „«C eea ce fac Eu, tu n u ş tii acu m », căci
sm erenie m u ltă cup rind e întru sine şi aceasta v ă în v ăţ şi p e voi. In să, pe
urm ă, câ n d întru n um ele M eu draci vei scoate, cân d M ă v e i v ed ea pe
M ine la C eruri înălţându-M ă, când de ia Duhul te v ei în v ăţa că de-a dreapta
■ Tatălui şed , atu n ci v e i cunoaşte că A cela C are a şa S-a sm erit, în câ t şi p i­
cioarele tale le-a spălat, Acela îţi dă ţie atâta p u te re asu p ra d ra cilo r şi S -a
înălţat şi îm preu nă cu Tatăl S-a proslăvit, întru nim ic m icşorân d u -Se, dintru
acea sm eren ie a Sa. Şi aşa, d e acia [dintru aceasta] v ei iu bi şi tu sm erenia,
care în a lţă m ai v ârtos, iar nu m icşorează".

13, 8-9: Petru I-a zis: N u-m i vei spăla p icio a rele în v eac13. Iisu s i-a
răspuns: D acă nu te v o i spăla, nu ai parte de M in e 14. (9) Z is-a S im o n Petru
Lui: D o a m n e, sp ală-m i n u num ai picioarele m e le , ci şi m â in ile şi capul.
M u ltă este ev lav ia lui Petru către în v ăţătoru l, p en tru aceasta şi se
cu cem iceşte foarte şi leapădă de la sineşi acest fel de cinste. Şi, cu toate că,
altădată a fost certat de H ristos (Matei 16,23; M arcu 8, 33; Luca 4 ,8 ) şi i se
cuvenea lui, m ăcar pentru certarea aceea, să p rim ească şi acu m să-l spele
pe el D o m n u l, însă pentru că m are şi m ultă este ceea ce acu m S e face de
H ristos, se leapădă [Petru d e sp ălare]. Şi nu p u n e [cugetă] în m in tea sa că
iarăşi îl va certa p e el D om nul, poate m ai aspru, ca p e u n neascu ltător.

12 Adică nici un ucenic nu a fost spălat înainte de Petru, afară de vânzătorul, lucru
pe care îl şi spune Sfântul Teofilact, în cele ce urmează.
1J în ediţia de la 1805, în loc de „în veac", se găseşte „în veci".
14 în ediţia de la 1805, în loc de „Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine", se
găseşte „De nu te voi spăla pe tine, nu ai parte cu Mine".
330 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

A şad ar, c e zice H ristos? Nu-i spune lui că: „Sm eren ie te în v ăţ pe tine,
o, P etre, şi p en tru aceasta spăl picioarele ta le "; p en tru că P etru l-a r fi zis
L u i şi s-a r fi ju rat că şi fără să-i spele picioarele, se v a în v ăţa sm erenie.
D ar, ce g ră ieşte către dânsul? Ceea ce cunoştea că m ai v ârtos îi răn eşte lui
inim a, aceasta îi ad u ce asupră, ca o oarecare îngrozire, zicând: „ D e n u te
v o i sp ă la p e tin e, nu a i parte cu M in e ". C ăci, de v rem e ce el era cel care,
m ai v â rto s d ecâ t toţi ceilalţi ucenici, dorea să fie îm p reu nă cu H risto s - şi
p en tru aceasta îl şj întreba: „U nde Te d u ci?" şi d in d ragoste se făgăduia:
„ S u fle tu l m eu p e n tru T in e voi p u n e " (loan 13, 36-37) - p rin aceasta
în g ro zire clăteşte [zdruncină] sufletul lui, zicând: „ D e n u te v o i sp ăla pe
tin e , n u a i p arte cu M in e ". Deci, îndată ce Petru a au zit această înfricoşată
în g ro zire, p e cât era d e tare în a nu prim i, pe atâta şi în tru a p rim i, iar, mai
v â rto s [cu p risosin ţăl şi mai tare, încât „şi ca p u l" îşi dă să i s e spele. Şi
a m ân d o u ă [acestea1516] d in dragoste erau, căci şi n ep rim irea era dintru a
cin sti foarte pe D om n u l, iarp rim irea - dintru a n u v oi să se despărţească
d e D ân su l.
Iar tu, când vei v ed ea pe cineva ca din îndrăzneală, foarte stă îm potrivă
şi zice şi cu ju răm ânt că: „Nu voi face aceasta!", apoi p en tru sfiala [ruşinea]
ju ră m â n tu lu i, ră m â n e întru ceea ce rău a h o tărât şi d in tru a ceasta se
p rim ejd u ieşte ori la su flet, ori la trup, potrivit v ei aduce [p om eni] pilda
lu i P etru , care, stând îm potrivă, după ce a v ăzu t că îm p otriv irea îl aduce
în tru d esp ărţirea de H ristos, s-a depărtat de a cea sta

13,10-11: Iisu s i-a zis: C el ce a făcut b a ie n-are n e v o ie să -i f i e spălate

d e c â t p icio a re le , căci este curat to tÎÂ. Ş i voi su n teţi cu raţi, în s ă n u to ţi17.
(11) Că. ştia pe cel ce av ea să-L vândă; de aceea a z is: nu su n te ţi to ţi curaţi.
(1 3 , 10 ) loan 15,3
P ricin ă aflând D om n u l, îl vădeşte pe vânzătorul, ca pe acela care avea
m in te n ecu rată şi av ea trebuinţă să se spele de v icleşu g şi să se pocăiască.
D eci, zice: „Voi, « sp ă la ţi» fiind, nu m ai aveţi trebuinţă de altă sp ălare, dar
u n u l este cel n ecurat, care are trebuinţă de sp ălare".

15Adică şi înainte a nu primi şi mai apoi a primi spălarea picioarelor. -------

16 în ediţia de la 1805, în loc de „Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate
decât picioarele, căci este curat tot", se găseşte „Cel spălat nu are trebuinţă fără numai
picioarele a i le spăla, ci este curat tot".
17 (1805] Ca să nu socotească ucenicii că aceasta spălare este vreo curăţire, precum
era botezul [pocăinţei, al lui loan], dezleagă cu pildă această socoteală [socotinţă], zicând:
„«Cel spălat nu are trebuinţă a se spăla, fără numai picioarele», căci cu acestea umblând,
iese din baie, «ci este curat tot», ca acela care acum s-a spălat «Şi voi sunteţi curaţi» ca
aceia care v-aţi curăţit prin învăţătura care v-am învăţat şi aţi lepădat toată răutatea şi
vicleşugul" (după Zigaben).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 13 331

însă în tre a b ă m u lţi: „C u m D om n u l a z is A p o sto lilo r: «v oi s u n te ţi

curaţi», căci în c ă n u erau slob ozi d e păcat, încă n u se în v red n iciseră de
Duhul, în că p ă ca tu l stăp ân ea, în că blestem ul lucra, căci, în că, « M ie lu l C el
Ce rid ică p ă ca tu l lu m ii» n u era ju n g h iat (loan 1,29), în că nu se spân zu rase
pe «lem n » C el C are n e-a răscu m p ărat pe noi d in b lestem ? f Galateni 3 ,2 3 ;
1 Petru 2, 24) A şadar, cu m erau «curaţi» A p o sto lii?"
Deci, este cu p u tin ţă a zice, căci cu toate că n u se slob oziseră d e păcate
cu totul, în să [D om nu l] zice: „«P en tru cu v ân tu l p e care L -am g ră it vouă,
sunteţi c u ra ţi» (loan 1 5 ,3 ), ad ică pen tru aceasta acu m « su n te ţi cu ra ţi» , de
acum aţi p rim it Lum ina, d e acum , d in rătăcirea iu d aicească v -aţi slo b o z it".
Fiindcă şi Isaia, au zi c u m n e în v aţă p e noi să n e sp ălăm : „ S p ă la ţi-v ă ş i v ă
curăţiţi, le p ă d a ţi v ic le ş u g u rile d in su fle te le v o a s tr e " 18 (Isaia 1 ,1 5 ). D eci,
şi aceştia, în tru c â t cu to a tă n erău tatea şi fără d e v icle şu g erau d im p reu n ă
cu H ristos, c u cu v iin ţă , „ s p ă la ţi" şi „ cu ra ţi" se n u m esc d e D o m n u l.
Iar, unii „ C in ă " (loan 13,2) au înţeles cunoştinţa Tainei lui H ristos, cea de
la sfârşitul veacurilor, p e care cunoştinţă, Iisus arătân d u -o ucenicilor Săi,
„spală" şi „p icio arele lo r " , n u ca şi cum ar fi avut întinăciune, ci gata făcân-
du-i pe ei spre buna vestire, după ceea ce s-a zis de Isaia: „Cât su n t de frum oase
picioarele celo r ce b in e vestesc p ace!"19(Isaia 52,7) C ăci, zice [Domnul]: „«Voi,
sunteţi curaţi» şi singuri, însă se cuvine şi spre curăţirea altora să fiţi trimişi,
ceea ce [lucru care], prin spălarea picioarelor voastre, se arată".
Aşadar, spălarea [picioarelor], nu ne dă [lasă] n o u ă să în ţeleg em cură­
ţire de p ăcate a A p osto lilor - căci „cu raţi" sunt m ărtu risiţi că su n t - , ci, este
semn cum că se v or trim ite ei la propovăduire, d u cân d şi la alţii curăţenia
[curăţia] ce li s-a d at lor prin cuvântul cel stăpânesc. P entru aceasta şi Petru
zice: „Nu n u m a i p icio a re le m ele să m i le sp eli, ci şi m â in ile şi c a p u l" (loan
13, 9), adică: „N u num ai Ia propovăduire să m ă trim iţi, ci, şi capul m eu,
prin m u cen icie, să-l c u ră ţe şti"20.
însă, să în ţe le g i că şi acu m se săvârşesc acestea, p en tru că şi acu m se
face „ C in ă " (loan 13,2), în tru dum nezeiasca jertfă a D u m n ezeiescu lu i Trup
şi Sânge, ca re su n t p u se în ain te. A şadar, ce se cere de la fiecare d in n oi să

18în ediţia 1988 a S fin te i S c rip tu ri, avem: „Când ridicaţi mâinile voastre către Mine,
Eu îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile
voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!" (Isa ia 1 ,1 5 ) .
19în ediţia 1988 a S fin te i S c rip tu ri, avem: „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele
trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea, care
zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat!" (Isaia 5 2 , 7)
MEste îndeobşte cunoscut că Sfântul Apostol Petru s-a săvârşit muceniceşte în anul
64, la Roma, fiind răstignit cu capul în jos. Prăznuireasa se săvârşeşte, în Biserica noastră,
în 29 iunie.
332 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

facem ? A scultă: toţi cei care am crezut în H ristos avem în tru noi Cuvântul
lui D u m n ezeu şi prop ov ăd u irea E v ang heliei, căci toţi L -am prim it pe
H risto s întru inim ile noastre. Aşadar, datori su n tem în tru dum nezeiasca
aceasta C ină să „ scu lă m " C uvântul şi să-L „d ezb răcăm d e v eşm in tele"
L u i (loan 13,4), care îl acoperă pe El. Iar „v eşm ân t" este iubirea d e argint,
„ v e şm â n t" - mărirea [slava] deşartă, „v eşm ân t" - zavistia şi toate celelalte
p atim i, care, fiind d easu pra D um nezeiescului C u v ân t C are este în tru noi,
îl îng reu iază pe El. D eci, pe acestea se cuvine să le „ d ez b răcăm ", Cuvântul
„ sc u lâ n d u -S e ", ca u şo r fiind, să poată lucra curăţirea n oastră cea prin
p o că in ţă . Căci, „ sc u lâ n d u -S e " C uvân tu l şi d e toată sarcin a şi de grija
lu m ea scă „ d e z b ră c â n d u -S e ", va „ sp ă la " gân d u rile n oastre, care sunt
„ u c e n ic i" ai Lui şi îi u rm ează Lui. Şi va „sp ăla p icio a re le ", adică mişcările
n oastre cele lucrătoare şi paşii noştri. Iar, de are cineva trebuinţă de altă
cu răţire şi pofteşte sporirea cea întru învăţătură şi în p artea cea privitoare
la ce le înalte, către D om n u l să zică: „D o am n e, nu n u m a i p icio a rele, ci şi
m â in ile şi capu l" (loan 13,9), adică „nu n u m ai p aşii m ei să-I curăţeşti, «ci
şi m â in ile » - ca şi p e alţii să p ot a-i povăţui (călăuzi] d e m ână şi către
lu cru l cel bun, îm p reu n ă cu m ine a-i d uce, «şi capu l» - ca în p artea cea
p rivito are la cele în alte şi bogosloveascâ [de D u m n ezeu cuvântătoare],
cu rată şi neîntinată să aibă socotinţa [cugetarea] cea p en tru D u m n ezeu ”.
D eci, în tru acest ch ip [fel] prin m ărturisire [spovedanie] pu tem a ne spăla,
ca n u , „cu n ev red n icie ", să ne îm părtăşim din „ C in ă " şi „spre osândă
n o u ă să mâncăm şi să b e m "21 (1 Corinteni 11, 29).

13,12-16: D upă ce le-a spălat picioarele şi Şi-a lu at h ain ele, S-a aşezat
iar la m asă şi le-a zis: înţelegeţi ce v-am făcut Eu?22 (13) V oi M ă num iţi pe

21 „Domnul lisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, (24) şi, mulţămind,
a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta
să faceţi spre pomenirea Mea. (25) Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest
pahar este Legea cea Nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea
spre pomenirea Mea. (26) Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest
pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. (27) Astfel, oricine va mânca pâinea
aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi
sângele Domnului. (28) Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine
şi să bea din pahar. (29) Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă
şi bea, nesocotind trupul Domnului. (30) De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincios:
şi bolnavi şi mulţi au murit. (3 1 ) Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi
judecaţi. (32) Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi
împreună cu lumea" (1 C o rin ten i 1 1 ,2 3 -3 2 ).
22în ediţia de ia 1805, în loc de „S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: înţelegeţi ce v-ant
făcut Eu?", se găseşte „şezând iarăşi, a zis lor: Cunoaşteţi ce v-am făcut vouă?"
 TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 13 333

M ine: în v ă ţă to ru l23 şi D om nul, şi b in e ziceţi, că sunt. (14) D eci, dacă Eu,

ţ D om nul şi învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi v oi su n teţi d atori ca
să spălaţi p icioarele unii altora; (15) că v-am dat v ouă p ild ă, ca, p recu m am
făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. (16) Adevărat, adevărat24 zic vouă: N u este
sluga m a i m are decât stăpânul25 său, n ici solul m ai m are decât cel ce l-a
trim is p e el. (13, 13) Matei 23, 8, IO /Luca 6,46 /1 Corinlem 8,6; 1 2 ,3 /Filipeni 2,11-12
( 1 3 , 14} Marcu 10,45 i 1 Petra 5,5 /Romani 12,10 /Galalent 6,1-2 ( 1 3 ,1 5 ) Matei 11,29 /
Filipeni 2,5-9 (13, I i i Matei 10,241 Luca 6 ,40 /loan 15,20/1 loan 2 ,6
Ia ră şi, nu n u m a i către Petru, ci şi către toţi face v o rb ă şi, p ricin a
[tem eiul] d e atâta sm erenie, către dânşii pune. Iar aceasta este că se cu v in e
să se facă şi ei urm ători Lui [să-I urm eze Lui]. în să n u cu m v a şi [atunci]
când îi z icea lui P etru că „vei cu n oaşte după a c e s te a " (loan 13, 7), p en tru
vrem ea cea d e acu m îi zicea? „C ăci, «vei c u n o a ş te » , o, P e tre , « d u p ă
acestea», cân d «voi lu a h a in e le » M ele şi, «şezân d », v oi în ce p e a v ă în v ăţa
pe voi şi a zice: « C u n o a şteţi ce v-am făcu t v ou ă?» C ăci, d acă E u , p e C are
voi M ă m ă rtu ris iţi cu m c ă su n t « D o m n » şi « D a s c ă l» - ş i b in e M ă
m ărturisiţi, «căci su n t» - picioarele voastre le-am sp ă la t" - şi n u a zis: „ale
slugilor, a le n ecărtu rarilor şi n eîn v ăţaţilo r", ci a lăsat aceasta, ca e i să o
socotească - „voi, datorie n etrecută [de n eînlăturat] a v eţi, u n u l altu ia a
spăla p icio arele, ad ică a sluji cu toată slujirea u n u l a ltu ia ". C ă ci a ceasta a
voit [D o m n u l a a răta], prin spălarea [picioarelor] - care lu cru se so co teşte
slujirea cea m ai d e jo s - anum e, că şi pe celelalte, care su n t m u lt m ai cinstite,
datori su n te m a le face. „C ăci «p ild ă v-am d at v o u ă, ca p re cu m E u v-am
făcut v o u ă , aşa şi v o i să fa ceţi» , cu aceeaşi osârd ie ad ică. M ă ca r că aceea
ce am fă cu t Eu şi m ai m are este, pentru că «Stăp ân » fiind E u, a le «slu g ilo r»
picioare le-am sp ălat, iar voi, picioarele celor d im p reu n ă cu v oi slu jito ri
să le sp ă la ţi". în să v e d e m că şi dascălii [învăţătorii] scriu co p iilo r slo v ele
[literele] foarte fru m os, ca prin asem ănare, m ăcar m ai în d e a p ro a p e să v ie
[învăţăceii cu scrierea].
Şi, d e n ev o ie îi sfătu ieşte p e A postoli acestea, căci, fiin d că av ea u să
dobând ească cin ste - unii ad ică m ai m ultă, iar alţii m ai p u ţin ă - , ca să nu
se în a lţe unii asu p ra altora, tuturor acestora le su rp ă cu g etele: „C ăci «nu
este slu g ă m ai m are decât stăp ân u l său», p ân ă cân d este « slu g ă » ; « n ic i
sol m a i m a re d ecâ t cel ce l-a trim is pe el», p ân ă cân d este «so l». Iar, cân d
se va fa ce m ai m are, atunci n u m ai este nici « slu g ă » , n ici « s o l» ". ■_

23în ediţia de la 1805, în loc de „în v ăţăto ru l", se găseşte „ D a s c ă lu l".

21 în ediţia de la 1805, în loc de „A devărat, ad ev ărat", se găseşte „ A m in , a m in ".
25 în ediţia de la 1805, în loc de „stăp ân u l", se găseşte „ d o m n u l".
334 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

13,17-19: Când ştiţi36 acestea, fericiţi su nteţi d acă le v e ţi face. (18) Nu

zic d e sp re v o i toţi; căci Eu ştiu pe cei pe care i-am ales. C i ca să se îm ­
p lin e a sc ă *27 Scriptura: „Cel ce m ănâncă pâinea cu M in e a rid ica t călcâiul
îm p o triv a M ea28". (19) D e acum vă spun vouă, în a in te de a fi aceasta, ca să
cred eţi, câ n d se va îm p lin i, că Eu sunt29.
(13,37J Iacov 1,2503,13-191 Psalm 40,9; 54,14-15 /Daniil U, 26 /Matei 10,36:26,23
/Luca 21,7; 22,21 /loan 14,29; 16,4 /Faptele Apostolilor 1,16,19
C a să n u zică ei: „Pentru c e n e zici nouă «acestea», ca şi cu m nu le-am
şti? Ş tim şi noi b in ele sm ereniei" - pentru aceea sp u n e [D om nu l]: „«D e
ş tiţi» , n u ajunge num ai aceasta, ci atunci cu ad evărat « su n te ţi fe ric iţi, de
Ie v e ţi ş i face» p e e le ". Pentru că şi iudeii ştiau p o ru n cile, în să n u sunt
„ f e r ic iţ i" , ci prea ticăloşi [ticăloşiţi, neputincioşi, slăbăn og iţi], fiindcă n u
le fă cea u [îm plineau].
„N u pentru v o i toţi grăiesc, căci Eu ştiu p e care i-am a le s". îl vădeşte
şi nu-1 văd eşte pe vânzătorul, umbros aducând [tainic grăind] cuvântul,
pen tru că voia să-l aducă pe el la pocăinţă. Pentru aceasta şi toate celelalte
faceri de b in e care către el [Iuda] le-a arătat, lăsându-le [trecându-le], pe cea
care m ai m u lt decât toate era îndeajuns să-l înfrunteze pe el, p e aceasta o a
pus: „C el care m ănâncă pâinea M ea30, cel care se h răn eşte d e la M ine, cel
care îm preu nă cu M in e se îndulceşte din m asă" - care, lu cru 31, şi p e vrăjm aşi
îi îm blânzeşte. Şi nu a zis [Domnul]: „Acesta M ă vinde p e M in e ", ci: ,,«A
rid ica t asu p ra M e a călcâiu l», adică vicleşug şi înşelăciu n e a alcătu it [urzit]
îm p otriv a M ea" - după asemănarea celor care, se luptă, care p u nând piedică
celo r îm potriva cărora se luptă, îi aruncă jos, prin a călca călcâiele lor.
Iar, grăind cu v ân tu l acesta - „Nu pen tru v o i to ţi g r ă ie s c " ca n u la
m u lţi [ucenici] să le aducă frica, îl d eosebeşte p e el [Iuda] în v ed erat şi
a ra tă că: „U nul este cel care îm potriva M ea c u g e tă ", p en tru aceea zice:
„ C e l ce m ăn ân că p â in e a M e a ".
Iar, sp u n ân d Iisus: „Eu ştiu pe care i-am a le s " , ce v o m zice pentru
Iu d a? A u n u şi p e el l-a ales? L-a ales, cu adevărat, când era b u n - precum

36 In ed iţia de la 1805, în loc de „când ştiţi", se găseşte „d e ş tiţi".

27 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „îm plinească", se g ăseşte „p lin e a scă ".
2S In ed iţia de la 1805, în loc d e „C el ce mănâncă pâinea cu M in e a rid ica t călcâiul
îm p o triv a M ea", se g ăseşte „C el ce mănâncă îm preună cu M in e pâine, a rid ica t asupra
mea c ă lc â iu l său".
29 în ed iţia de la 1805, Xfersetul 19 este; „D e acum z ic vouă m a i în a in te de a se face,
ca atunci când se va face, să credeţi, că Eu sunt".
30 „ C h ia r o m u l cu care eram în pace, în care am năd ăjduit, care a mâncat pâinea
m ea, a rid ic a t îm p o triv a mea călcâ iu l" (Psalm 4 0 ,9 ).
31 A d ică, îm preună şed erea la m asă şi îm preună ospătarea.
TALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IO A N Capitolul 13 335

şi pe Sau l (1 R egi 9,15-17) - , însă s-a schim bat, că d e sin eşi stă p â n ito r era
[cu voire slob od ă] şi D u m n ezeu îl lasă pe fiecare s ă facă p recu m v o ieşte,
căci nu rid ică [curm ă] stăpânirea d e sineşi [voia slo b o d ă a om u lu i]. în să,
după ce s-a sch im b at Iud a, l-a lepăd at, m ăcar, d eşi, m ai în ain te l-a „ a le s ".
Iar, a ceasta ce zice: „ca să se p lin ea scă S c rip tu ra ", aşa să o în ţeleg i,
precum şi p e celelalte care erau asem enea [cu a ceasta], pen tru care, de
multe ori a m zis32. C ăci, n u pentru aceasta a fo st s ilit Iud a să-L v â n d ă [pe
Domnul], p en tru ca să se arate adevărate cu v in tele Scrip tu rii, căci aceasta
este plină d e toată hula, c i ca să cunoaştem că p en tru acesta a zis Scriptura,
[acesta] p e carele îl v e d e m acum că a săvârşit lu cru l.
„Insă acestea to a te" - zice [Dom nul] - „«m ai în a in te » le grăiesc pentru
vânzătorul, «ca a tu n ci cân d se v or fa ce, să c re d e ţi, că Eu s u n t» , ad ică,
adevărate g ră iesc".

13,20: A devărat, adevărat zic vouă33: C el care p rim eşte p e cel p e care îl
voi trim ite Eu, pe M in e M ă prim eşte; iar cine M ă p rim eşte pe M in e p rim eşte
pe Cel C e M -a trim is p e M in e. <13, zo) M a t e i io, 4 0 / Luc« 9,4 8 ; io, i6

C e potrivire au către cele m ai dinainte acestea, care acu m se grăiesc?

Căci, la cu v ân tu l cel p en tru vânzătorul [Iuda], a adăugit: „C el care p rim eşte
pe cel p e care îl v oi trim ite Eu, pe M in e M ă p rim e şte ". C u ad ev ărat, prea
mare p otrivire [au], căci, după ce a zis că are să fie v ân d u t şi le-a sp u s că va
să-i lase pe d ân şii şi dup ă aceea aveau ei să iasă şi să se risipească şi m ulte
rele să pătim ească, prin două chipuri [pilde] îi m ân gâie p e dânşii: p rin unul,
adică, d e la Sine însu şi, căci le-a arătat lor cele c e şi E l în su şi av ea să le
pătim ească şi cele p e care le-a fă cu t către v â n z ă to ru l [Iu d a], sp ă lâ n d
picioarele lu i şi, părtaş m esei primindu-1. Căci, d acă de acestea îşi v o r aduce
aminte ei [ucenicii], cu adevărat, toate relele, cu lesn ire le v or suferi. A şadar,
un chip d e m ângâiere este acesta, prin cele ce El le-a făcut, cinstindu-1 pe
vrăjm aşul Să u p ân ă în sfâ rşit şi, p rin cele ce a v e a să p ă tim e a s c ă El,
m ângâindu-i p e dânşii. Iar alt chip este: că le-a d esch is lor casele tu tu ror şi
le-a făgăd u it că toţi îi v or «prim i» pe ei, cei care cu v ân tu l lor v or ascu lta
Vezi, acum , cum se potrivesc acestea cu cele m ai d e sus?
Avea E l să-i lase pe dân şii, aveau ei să p ătim ească n en u m ă ra te rele şi
greutăţi, i-a m ân g âiat p e ei cu p ild a Sa, având a Se v in d e d e u cen ic şi
spălându-i Iui p icioarele; îi m ân g âie pe ei şi p rin aceasta: că le sp u n e lor
mai în ain te, că de v o r şi pătim i m u lte rele, însă to ţi îi v o r p rim i p e e i, căci

32 Vezi, d e pildă, tâ lcu irile de la loan 9, 3 b-5; 1 1 ,4 -6 ş i 1 2 , 36b-40.

33 In ed iţia de la 1805, în loc de „A devărat, adevărat z ic vo uă", se găseşte „A m in ,
amin grăiesc vouă".
336 Capitolul 13 SFÂNTUL THOFILACT A RHJ EPISCOPUL BULGARIEI

g răieşte: „C el care v ă prim eşte p e voi, «p e M in e M ă p rim eşte» şi prin

M in e, pe D um nezeu şi T atăl"11. Socoteşte ch ip d e m ângâiere, căci zice:
„C a p e în su şi D um nezeu vă v or cinsti pe v oi oam enii, d eci, nu vă întristaţi
p en tru răutăţile acelo ra care vă v or goni [prigoni, alu n ga] pe v o i".

1 3 ,2 1 -2 2 : lisu s, z icân d acestea. S -a tu rb u ra t cu d u h u l şi a m ărtu risit

şi a z is: A devărat, a d ev ărat z ic v ou ă că u n u l d in tre v o i31 M ă va vinde.
(22) D e ci u cen icii s e u itau u n ii la a lţii, n ed u m e rin d u -se d esp re cine
vorbeşte343536. C U 21) M a te i 1 0 , 4 : 2 6 , 2 1 / M a ie u 1 4 ,1 8 / L u c a 2 2 ,2 1 <73,221 M a te i 2 6 ,2 2

Socotind Dom nul că vânzătorul de am ândouă s-a lip sit - şi de răbdarea

cea întru osteneli şi d e căutarea şi cin stea cea de la c e i ce aveau să-i pri­
m ească - „Se tu rb u ră cu d u h u l", adică Se m âh n eşte su fletu l Lui. „ Ş i a
m ă rtu risit" - zice [Evanghelistul] ad ică m ai în ain te a spus, m ai înainte
a m ă rtu ris ir ă h otărât37.
D eci, „u cenicii, n ep ricep ân d u -se, cău tau u n u l la a ltu l". C ăci, cu toate
că fiecare dintre ei se ştia pe sine însuşi cu rat şi n im ic v iclean întru cugetele
lor nu cunoşteau, în să cuvântul D om n u lu i, m ai v red n ic de credinţă îi
socoteau , decât cu g etele lor. Pentru a ceasta se şi întristează ei şi nu se
p ricep [dum iresc], că ci hotărârea [grăirea] era a C elu i nem in cin os, despre
care ei credeau fără d e înd oială că se va îm p lin i.
Iar unii, aceasta ce zice: „u n u l din [dintre] v o i", aşa o au înţeles: „Unul,
căzân d din ceata v oastră, şi din [dintre] voi ieşin d , M ă va v in d e". Precum
şi aceasta: „Iată A d a m s-a fă cu t ca u n u l d in [d in tre] N o i" (Facere 3, 22);
p en tru că şi aici, graiul acesta, m ai cu iscodire l-au în ţeles aceia: „S-a făcut

34 A ici, Sfântul M axim M ărturisitorul, ne învaţă aşa: „C uvântul lui D um nezeu şi al

Tatălui se află tainic în fiecare dintre poruncile Sale; iar D u m nezeu şi Tatăl Se află întreg
nedespărţit, în întreg C uvântul Sau , în chip firesc. C el ce prim eşte, prin urm are, porunca
dum nezeiască şi o îm p lineşte, prim eşte pe C uvântul lui D u m nezeu, aflător în e a Iar, cel ce
a prim it pe Cuvântul p rin porunci, a primit, totodată, prin El, pe Tatăl, Care Se află în El ir.
chip firesc şi pe Duhul Sfânt, C are Se află în El în chip firesc. C ăci, a zis: «A m in, am in zic
vouă, cel ce prim eşte p e C e l ce-1 voi trim ite, pe M in e m ă p rim eşte; iar cel ce M l prim eşte
p e M in e , prim eşte pe C e l Ce M -a trim is pe M in e » (lean 13, 20). Aşadar, cel ce a primit o
poruncă şi a împlinit-o p e ea, a prim it tainic pe Sfânta Treim e" (Filocalia rom ânească, A doua
su tăn capelelor gnostice, cap 71, voi. 2, ed. H um anitas, B ucureşti, 1999, p. 191).
35 în ediţia de la 1805, în loc de „A devărat, ad ev ărat z ic v o u ă că u n ul d in tre voi"', se
găseşte „A m in, am in g ră ie sc v ouă că unul d in v o i".
36 în ediţia de la 1805, versetul 22 este: „C ău tau d rep t aceea u n u l la a ltu l ucenicii
nep ricep ân d u -se p en tru cin e g ră ie şte ".
37 A dică, a grăit, a p u s înainte, a adus, a ho tărn icit, a exp rim at în cuvânt înaintea
u cen icilo r cele care p u teau fi v ăzu te şi ştiu te n u m ai d e p riv irea atotvăzătoare a Iu:
D u m nezeu.
TALCUIRE A SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 13 337

ca u nu l c e a căzu t «d in [d intre] N oi», adică p recu m şi d iav o lu l, că ci, aşa

cum acela a căzu t, aşa şi acesta, prin n eascu ltare, «s-a fă c u t [ca u n u l] d in
[d intre] N oi», adică a căzut de la N oi".

23, 23-26": Ia r la m asă era rezem at la p iep tu l lu i Iis u s u n u l d in tre

u cen icii Lui, pe care II iu bea Iisu s38. (24) D eci S im o n P etru i-a fă cu t se m n
acestuia şi i-a zis: în treab ă cin e este d esp re care v o rb e şte 39. (25) Ş i căzând
acela a stfe l la p iep tu l lui Iisu s, I-a zis: D o am n e, c in e este? (26) Iisu s i-a
răspuns: A cela este, căruia Eu, în tin g ân d b u că ţica d e p â in e , i-o v o i da40.
a S ,2 S > lo a n 1 9 ,2 6 ;2 0 ,2 ;2 1 ,7 ,2 0 - 2 4 1 1 3 ,2 4 - 2 5 1 L u c a 2 2 , 2 3 ( 1 3 ,2 6 ) M a t e i 2 6 , 2 3 / M a t c u 1 4 , 2 0 / L u c a 2 2 ,2 1

P en tru ce, toţi tem ând u-se, şi însuşi v erh ov n icu l P etru cu trem u rân -
du-se, lo an [Evanghelistul], ca şi cum s-ar d esfăta, se „cu lcă p e s â n u l"
D om nului? Şi iarăşi, pentru c e zice d esp re el în su şi: „p e care îl iu b e a
Iis u s "? A şadar, s-a „ cu lca t" pentru aceste două p ricin i: m ai în tâi, fiin d că
era iu b it m ai m u lt decât toţi ceilalţi şi al iu birii se m n este a se „ cu lca pe
sâ n u l" D om nului; iar apoi, vrând să se arate pe sin e în străin at d e v in ov ăţie,
prin în d răzn ire şi cutezare.
Iar, pen tru sine însuşi m ărturiseşte că „îl iu b e a " p e el Iisu s, în treb area
dezlegându-i-o, ca nu [cum va] auzind tu că „P etru i-a fă cu t lu i s e m n " să
întrebe, să socoteşti cum că i-a făcut lu i sem n ca u n u i m ai m are, zice E v an ­
ghelistul pentru sine: „Nu ca unuia m ai m are m i-a făcu t m ie se m n P etru ,
ci ca unuia iu bit de H ristos". D eci, m ai v ârtos [cu p riso sin ţă] a m in ţii c e le i
sm erite şi nu a celei trufaşe este aceasta. C ăci n u zice: „Eu ÎI iu b eam p e
Iisus, lucru care d e la ceea ce a făcut Petru se m ărtu riseşte [a d ev ereşte ]",
însă ce [zice]? „A cela mă iubea pe m ine, pentru m ila şi îndurarea Sa p rim in -
du-m ă pe m in e". C eea ce şi A postolu l zice: „A le rg , d o ar v o i ş i p rin d e ,
întru ce sunt şi p rin s de D u m n ez eu "41 (Filipeni 3,12); şi iarăşi: „ C u n o scâ n d
pe D u m n ez eu , iar m ai v ârtos fiin d cu n o scu ţi d e D u m n e z e u " 42 (G alateni
4,9). Aşadar, şi aceasta ce zice: „pe care îl iu b ea Iis u s " - n u fală, ci a ră ta re
a sm eren iei este.

38 în ediţia de ia 1805, versetul 23 este: „Ş i era u n u l d in u c e n ic ii L ui cu lca t pe s â n u l

Iui Iis u s , pe carele îl iu b ea Iis u s ".
39 în ediţia d e la 1805, în loc de „ şi i-a zis: în tre a b ă c in e este d esp re care v o r b e ş te " ,
se g ăseşte „să în tre b e , cin e ar fi de carele g ră ie şte ".
40 în ediţia de la 1805, în loc de „bu căţica d e p âin e, i-o voi d a ", se g ăse şte „ p â in e a
voi d a".
41 „Nu (zic) că am şi d o b ân d it în d rep tarea, ori că s u n t d esă v â rşit; d ar o u rm ă re sc
ca doar o voi p rin d e , în tru cât şi eu am fo st p rin s de H risto s I is u s " (filipeni 3,12).
41 „A cum în să , după ce aţi cu n o scu t p e D u m n e ze u , sau m a i d eg ra b ă d u p ă ce a ţi
fost cu no scu ţi de D u m n ezeu , cum vă înto arceţi iarăşi la în ţe le s u rile c ele s la b e ş i s ă ra ce ,
cărora iarăşi v o iţi să le slu jiţi ca în a in te ? " (G alateni 4, 9).
338 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Dar, pentru ce nu îl întreabă pe Dom nul însuşi Petru, ci lui loan „i-a făcut
s e m n "? Fiindcă, din m ulta fierbinţeală [aprindere a râvnei], se află [se vede
el] că de m ulte ori s-a pornit, însă apoi a fost certat, pentru aceasta, acum s-a
tem ut să întrebe, ca nu şi acum să-l certe pe el D om nul, ca pe u n îndrăzneţ.
Şi, p en tru care pricină, loan „cade pe p iep tu l lu i Iis u s " , aşa, fără de
n ici o ev la v ie şi fără d e n ici o sfială? Pentru că încă nu socotea n im ic mare
p en tru H ristos, n ici n u erau învăţaţi să aducă cin stea cea vred n ică celor
cin stiţi43, căci erau o a m en i pescari, şi neştiutori erau d e ceea ce se cuvine.
Şi-l lasă p e e l [loan] D om n u l să „cadă p e p ie p t", risip in d u -i lu i m âhnirea
şi a lin â n d turburarea cugetului lu i şi, în scu rt [a zice], în tristarea potolind.
C ă ci, se p oate că şi în feţele lor m ultă m âhniciune [m âhnire] se a ră ta
Ş i n ici aşa, întrebat fiind D om nul, n u -L arată an u m e p e v ân zătoru l, ci
p rin „ p â in e ", oarecum îl văd eşte pe el, ru şinând p e v ân zătoru l şi adu-
cându-1 p e el întru sim ţire a m esei şi a pâinii, din care îm p ărtăşin d u -se el,
nu i se cu v en ea a v in d e şi îm potriva H răn itoru lu i a se turba [întărâta].
Z ice [D om n u l]: „Ia «p âin ea», căreia, d im preună cu M in e te-ai îm părtăşit,
şi v in o în tru sim ţirea m esei celei de o b şte". Insă [Iuda] n u a înţeles, de
p a tim ă fiin d întunecat la suflet.
D e v oieşti şi tu să şezi aproape de Iisus şi „pe p ie p tu l L u i să c a z i" şi
tain ele de la Dânsul să te înveţi, sârguieşte-te ca să fii iu b it de D ânsul,
prin m in te fără de vicleşug şi bună. Pentru că, şi lo a n [E v an gh elistu l], mai
fără d e rău tate şi m ai fără de v icleşug şi m ai b lân d d ecât toţi era, pentru
aceasta era şi „ iu b it". D eci, şi tu, de vei fi întru acest ch ip fără d e răutate,
te v e i în v red n ici şi „pe p iep tu l lu i Iisu s a că d e a ", care lu cru este sem n al
v red n iciei celei bogosloveşti [de D um nezeu cuvân tătoare]. C ăci Scriptura
ştie [sp u n e] că „în in im ă se ascu nd cu v in tele D o m n u lu i" (Psalm 118,11).
Şi aşa se va descoperi ţie toată taina şi „ v â n z ă to ru l" C u v ân tu lu i. Căci,
acelu ia care i s-a încred inţat darul bogosloviei [cuvântării d e D u m nezeu ,
teo lo g iei], arătat [vădit, adeverit] i se face şi „ v â n z ă to ru l" C uv ân tu lu i,
ad ică a cela care nu are Dreaptă C red inţă. P en tru că ereticu l, stricân d
cu v â n tu l ad evărului - care este „ p â in e " - nu „ cu ra t" [d ep lin i, ci „ în tin s "
se arată că îl are pe el44*.

13, 26b-31°: Ş i în tin g â n d b u că ţica , a lu at-o şi a d at-o lu i Iu d a, fiu l lu i

S im o n Isca rio te a n u l. (27) Ş i după îm b u cătu ră a in tra t a tu n ci satan a în

43 A d ic ă , celor vrednici d e cinstire.

44 E re ticu l este „n e cu ra t", precum şi Iuda, care L-a v ân d u t p e D om nul, ia r sem nul,
p ecetea c elu i cu credinţa stricată este „pâinea în tin s ă ", prin care şi Iuda a fo st, deopotrivă,
v ăd it şi a şte p ta t să se întoarcă prin pocăinţă.
ţA lC U IREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 13 339

e l Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând45. (28) Dar nim eni din cei
ce şedeau la masă n-a înţeles46 pentru ce i-a zis aceasta. (29) Căci unii
socoteau, deoarece47 Iuda avea punga, că lui îi zice Iisus: Cum pără cele
de care avem trebuinţă la sărbătoare48, sau să dea ceva săracilor. (30)
Deci după ce a luat acela bucăţica de pâine, a ieşit num aidecât. Şi era
noapte. (31) Şi când a ieşit el49 U3,26)Matei 26, 23 / Mami 14, 20y
Luca22,21f13,27) Matei 26,14/ Maieu14,21/ Luca22,3 / loan13,2 (13.29) loan12,6
După ce Domnul „i-a dat lui Iuda pâinea [bucăţica]" - ca, venind
[acesta] întru simţirea mesei şi a „pâinii", doar, doar se va lepăda de
vindere, însă Iuda nici aşa nu s-a făcut mai bun - atunci, dar, atunci, mai
de săvârşit [desăvârşit] s-a făcut al satanei şi de atunci s-a dat lui ca un
neîndreptat. Aşadar, până când era socotit că este unul din ucenici şi parte
a acelei sfinte cete, nu avea intrare într-însul satana, însă, după ce l-a
despărţit pe el Domnul şi l-a osebit dintre ceilalţi ucenici, vădindu-1 prin
„pâine", d e atunci I-a luat pe el, ca pe un părăsit de Domnul şi despărţit
de dumnezeiasca ceată [a ucenicilor]. Căci, vezi şi aceasta ce zice: „a intrat
într-însul satana", adică, întru cele mai dinlăuntru ale inimii lui s-a vârât
şi a cuprins sufletul lui. Pentru că, mai înainte, din afară îl supăra pe el
prin patim a iubirii de argint, însă acum de săvârşit [desăvârşit] l-a stăpânit
pe dânsul, şoptindu-i lui vinderea
Deci, ü zice Iisus lui: „Ceea ce vrei să faci, fă mai în grabă". însă aceasta
nu este a unuia care îl îndeamnă pe el [Iuda] spre vindere, ci a unuia care
oarecum îl înfruntă pe el şi îi dă voie să vie spre vindere, căci i-a zis: „fă", ca
şi cum i-ar fi zis aceasta: „Iată, te las pe tine, fă ce voieşti, nu zăticnesc
[împiedic] voinţa ta, de acum nu te mai opresc". Pentru că mai înainte, Ei
oprea răutatea aceluia, păzindu-Şi [rânduindu-Şi, iconomisindu-Şi] Lui
vremea morţii, precum şi grăia: „Nimeni nu ia sufletul M eu de la M ine, ci
Eu îl pun pe el de la Mine însum i" (loan 10,18).
„Iar aceasta nimeni din cei ce şedeau nu a cunoscut-o". Vrednică de
cercare [cercetare] este aceasta - anume cum „nimeni nu a cunoscut"

1,5în e d iţia de Ia 1805, versetele 266-27 sunt: „Ş i în tin g â n d p â in e a , o a d at Iu d e i al lui

Sim o n Isc ă ri o tean u l, şi d u p ă p âin e, atun cea a intrat în tr -în s u l satan a. D e c i a z is Iisu s
lui: C e e a c e v re i să faci, fă m ai în g ra b ă ".
48 în e d iţia de la 1805, în loc de „şed eau la m asă n -a în ţe le s " , se găseşte „şed e au n u
a c u n o s cu t".
47 In e d iţia de la 1805, în loc de „d eo arece", se găseşte „de v rem e c e ".
48 în e d iţia d e Ia 1805, în loc de „sărb ăto are", se găseşte „ p ra z n ic ".
49 în e d iţia d e la 1805, versetul 30 este: „D eci după ce a lu a t el p â in e a , în d a tă şi a
ieşit. Ş i e ra n o a p te , când a ie ş it" , încheind u-se cu începutu l versetului 83 d in ed iţia 1988
a Sfintei S criptu ri,
340 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu toate că, întrebat fiind Dom nul: „C in e este v ân zăto ru l?", a zis: „Căruia
Eu îi v o i da p â in e " (loan 13, 25-26). A şadar, se v ed e că în taină a spus
[D om nul] aceasta, num ai lui loan, încât, n im en i altul, din ceilalţi să nu fi
auzit, de vrem e ce, şi loan, „pe piep t căzân d " (loan 13,25), întreabă, oarecum
ca la u reche, ca să n u se facă arătat vânzătorul; căci de s-ar fi făcut arătat,
poate P etru ar fi scos sabia şi l-ar fi tăiat pe el. Insă, oare, nici loan nu l-a
„ cu n o scu t" pe acela? N ici el, pentru că nu cred ea că [Iuda], fiind ucenic, la
atâta călcare de lege va veni [ajunge], d eoarece, d ep arte d e acest fel de
vicleşug fiind acel sfânt suflet [al lui loan], n ici pentru altul n u bănu ia cu
lesnire [cu uşurinţă] aceasta. Aşadar, „ n im en i n u a c u n o scu t", ci au socotit
că, spu n ân d aceasta: „fă m ai în g rab ă", îi zice ca „să cu m p ere ceva pentru
p ra z n ic ", sau ca „să d ea ceva săracilor", căci m ultă purtare de grijă avea
[D om nul] pentru săraci. Şi Cel Care pe alţii i-a sfătuit să n u aibă „traistă",
nici „ b a n i" (Matei 10,10; Marcu 6,8; Luca 9 ,3 ; 10,4), El şi „p u n g ă" purta [în
ceata Sa], arătând că şi celui neagonisitor şi răstignit lum ii, m ultă purtare
de grijă i se cuvine să aibă pentru partea aceasta [a m iluirii săracilor].
Şi zice: „ Ş i era n oap te, cân d a ie ş it". N ici aceasta n u o a în sem n at în
treacăt E v ang helistu l, anum e că „era n o a p te " , ci ca să n e arate nouă că,
n ici v rem ea nu l-a zăticn it [oprit, îm pied icat] p e el [Iuda], ci, şi „n o ap te"
fiind , a săvârşit răutatea. D eci, „a ie ş it" joi seara - p recu m m i se p are mie
- cân d „a in trat în tr-în su l sa ta n a " - căci m iercu ri l-a b ân tu it p e el, când
fem eia cea de la M atei a turnat m irul [pe capu l D om nu lu i] (M atei 26, 7) -
iar el, „ ie şin d ", s-a tocm it cu iudeii p en tru vin d ere. Şi joi seara „a intrat
în tr -în s u l sa ta n a ", ad ică în inim a lui - p en tru că una este a lovi pe cineva
cu m âna dinafară şi alta a înfige într-însul sab ia şi a o băga p e ea în inimă.
D eci, „a ie ş it" Iuda de la M ântuitorul şi sim ţito r şi gân d itor50. „Şi era
n o a p te " - încă poate şi gândită [raţională, cugetătoare] n oapte, întunecarea
ceea ce îl stăpânise p e el, a iu birii de argint.

13, 3 1 b-32: I is u s a z is : A cu m a fo s t p r e a s lă v it F iu l O m u lu i şi
D u m n e z e u a fo s t p re a slă v it în tru El. (32) Ia r dacă D u m n e z e u a fost
p re a slă v it în tru E l, ş i D u m n ez eu îl va p re a slă v i în tru E l şi în d a tă îl va
p r e a s l ă v i 51, a t , 31) loan 12, 23-28 /1 Petru 4,11 (13,32) loan 12,23; 17,1
F iin d că g ân d u rile u cen icilo r căzuseră [se ob orâseră], iarăşi le ridică
p e ele, zicând: „A cu m S -a p ro slă v it F iu l O m u lu i" , căci îi în v aţă p e ei să

50 Adică, şi în chip v ăzut şi simţitor, dar şi in chip nev ăzu t şi gânditor, raţional, cugetător.
51 în ediţia d e la 1805, versetele 31-32 sunt: „Z is-a Iisu s: A cu m S -a p ro slă v it Fiul
O m u lu i ş i D u m n ezeu S -a p ro slăv it în tru El. (32) D a c ă S -a p ro slă v it D u m n e z e u întru
E l, ş i D u m n ezeu II va p ro slăv i pe El în tru S in e ş i şi în d a tă II va p ro slăv i p e E l".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 13 341

nu se m âh nească, ci, m ai vârtos să se bucu re, căci „ sla v ă " este aceasta,
adică a pătim i E l, şi prin cele de n ecin ste, cin ste o a m en ilo r a p ricin u i.
în să şi întru a lt ch ip [fel]: „ S-a p ro slă v it" prin m in u n ile c e le d e la
C ruce, „ so arele în tu n e c â n d u -se " (Luca 23,45), „ p ie tre le d e s p ic â n d u -s e "
(Matei 27 ,5 1 ), „catap eteasm a ru p â n d u -se " (Marcu 1 5 ,3 8 ) şi toate ce le la lte
m inuni făcând u-se (Matei 27,52-54).
Dar, cum „ îl va p ro slăv i D u m n ezeu pe F iu l în tru S in e ş i [E l]"? A d ică ,
prin El în su şi, nu prin altul, nu prin îngeri şi A rh an g h elii, n ici p rin altă
Putere52, ci prin El în su şi, căci toate le-a făcut sp re sla v a F iu lu i. D eci, zice:
„înd ată î l va p ro slă v i pe E l" , adică nu va zăbovi, ci în tru în săşi C ru cea ; şi
iarăşi: dup ă trei zile, când îl va învia p e E l, şi d u p ă c in ciz e ci d e z ile cân d
va da u cenicilor d aru l D u h ului53.
în să , ia să v ed em şi d in cele d e m ai sus în ţeleg erea graiurilor. „« A cu m
S-a p ro slă v it F iu l O m u lu i» , adică E u, înv ăţân d , m in u n i făcân d , n u a stat
[răm as] la M ine slava, ci la D um nezeu şi Tatăl s-a su it. D e ci, d e v re m e ce
slava M e a se face slavă a Tatălui, nu vă m âh n iţi, că ci T atăl iarăşi M ă va
«proslăvi» pe M ine, ca şi El să S e «p ro slăv ească». C ăci, au d o a ră . E u la
M ine răpesc slava, ia r la E l n u se su ie [urcă]? N u , ci d e o b şte este slav a
[N oastră]. P en tru aceea, iarăşi M ă va «p ro slăv i» pe M in e , şi n u v a zăb o v i,
ci «înd ată» - când Patim ile cele d e necinste v o i p ătim i, câ n d p rin m o arte
voi fi socotit a fi lu at din m ijloc54 - atun ci, m ai v ârto s [cu p riso sin ţă], M ă
va cin sti, atunci, prin înv iere, arătat M ă va fa ce ".

H D u pă cum este, înd eobşte, cunoscut, ierarhia cerească a C e te lo r în g e re şti este

a lcă tu ită d in : S c a u n e , D o m n ii, în c e p ă to rii, S tă p â n ii, P u te ri, H e r u v im i, S e r a fim i,
A rhangheli şi îngeri.
53 Pentru aces Lea, Sfântul M axim M ărturisi torul, n e tâlcu ieşte şi în a cest fel: „S lăv eşte
pe D um nezeu în sine, nu cel ce-L laudă pe D u m nezeu în cu v in te , ci cel c e rabd ă d e
dragul lui D u m nezeu p entru virtute, pătim iri, dureri şi o sten eli. A cesta e slăv it. Ia rân du l
său, d e D u m nezeu, cu slava aflătoare în D u m nezeu, p rim in d p rin îm p ărtăşire h aru l
nepătim irii, ca o încoronare a virtuţii. Căci, tot cel ce slăv eşte pe D u m n ezeu în sin e, p rin
pătimiri pentru virtute în d ecursul făptuirii, se slăveşte şi el în D u m n ezeu , p rim in d lu m ina
celor d um nezeieşti într-o con tem p laţie liberă d e patim ă. « A cu m S -a p re a m ă rit F iu l
O m u lu i şi D u m n ezeu S -a pream ărit în tru El. (32) Ia r d acă D u m n e z e u S -a p re a m ă rit
întru El şi D u m n ezeu îl v a pream ări pe El în tru S in e . Ş i în d a tă îl va p re a m ă ri p e El»
(loan 13,31-32), D e aici, se vede lim pede că pătim irilor p en tru v irtu te le u rm e ază d arurile
d um n ezeieşti" (Filocalia rom ânească, A doua su tă a cap etelor g n o stice, cap 72, voi, 2, ed.
H um anitas, B ucureşti, 1999, pp. 191-192),
51 A dică, a fi d a t D om nul p e d ep lin pierzării, după g ân d u l şi cu n o ştin ţa tru p ească a
iudeilor.
342 Capitolul 13 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE!

1 3 , 33: F iilo r, încă p u ţin tim p su n t cu voi. Voi M ă v eţi căuta, dar, după
cu m am sp u s iu d eilor - că unde M ă duc Eu, voi n u p u teţi v en i - v ă spun
v o u ă acum 55. 03,33)1*4« 63,3 Moan 7,33-34; 8,21/1 Petro 4,11
Fiin d că, peste p u ţin e zile aveau ei să pătim ească cele d e întristare,
p en tru asta, m ai înainte le spune lor acestea [de acum ], ca în tru aducerea
a m in te să le aibă şi m ai înainte să se gătească [pregătească] pentru ele.
în că şi aceasta se aduce [urcă, trece] spre slava Lui, căci nu puţină
slavă îi era L u i aceasta, anum e că a spus m ai înainte u cen icilo r cele care
av eau să li se întâm ple lor, [mai] pe urm ă aducându -şi am in te ucenicii că
D o m n u l m ai înainte le-a grăit lor a cele a Şi, arătând că n u atu n ci ştia întâi
[pentru prim a dată], ci şi cu m u lt m ai în ain te că îl vor „ c ă u ta " pe El, fiind
e i întru ispite, z k e [D om nul] că şi iudeilor, însăşi aceasta le-a spus-o ( loan
7, 33-34; 8 ,2 1 ), ca A cela C are, cu m ult m ai înainte a ştiut56.
Iar, aceasta grăind El: „unde Eu m erg ", arată că m oartea Lui este trecere
şi m u tare m a i bun ă, în loc ce nu prim eşte trupuri stricăcioase. Şi iudeilor
le zicea că: „M ă veţi cău ta pe M in e şi u n d e Eu m erg, v o i n u p u te ţi v en i"
(loan 7, 34), frică ad ucând u -le [pricinuindu-le] lor, iar u ce n icilo r - dorinţa
aprinzând u -le-o. P en tru că obişnuim noi [oam enii], [ca atu n ci] cân d vom
v ed ea pe v reu nii d in cei iu b iţi că se d uc, m ai m ult a n e ap rin d e [de dorul
lor] şi, m ai vârtos [cu prisosinţă], când e i m erg în v reu n loc întru care
n o u ă nu n e este cu p u tin ţă a m erge. D eci, d orinţa lor ap rinzân d u -o, zice
acestea [D om nu l]. D e aceea, a adăugit şi cuvântul acesta: „fiilor", ca să nu
so co tească e i că şi lor le-a g răit acestea cu aceeaşi so coteală [socotinţă] cu
ca re [le-a spus-o] iudeilor, ci din dragoste. Şi, cu ad ev ărat L -au „căutat"
p e E l iu d eii, atunci cân d cetatea lor [Ierusalim ul] s-a ro b it şi m ân ia cea
trim isă de la D um nezeu, de pretutindenea asupra lo r se ad u cea - precum
şi Io sif [Ela viu] m ărtu riseşte57 căci, pentru m oartea lui Iisu s s-a făcut lor
aceasta. Iar ucenicii [L -au „căutat"] când fugeau [din cetate în cetate], când
n ecazu ri pătim eau - pen tru aceasta şi în alt loc zice: „Lua-se-va M ire le şi
vor posti f i i n u n ţii" (M atei 9 ,1 5 ; Marcu 11,19; Luca 5, 35). A şadar, mai
în a in te sp u n e [D om nul] cele ce v or să fie şi acestora [u cen icilo r] şi acelora
[iu d eilor]. A celora, p en tru n ecred inţă, iar acestora, p en tru d ragoste şi
p en tru ca să nu cadă ei întru neaşteptate greutăţi.

55 în ediţia d e la 1805, versetu l 22 este: „F iilo r, încă pu ţin cu v o i sunt; căuta-Mă-veţi

pe M in e şi, precum am z is iu d e ilo r, că unde Eu m erg v o i nu pu teţi v e n i, aşa şi vouă vă
z ic acum".
56 Vezi şi tâîcuirile S fân tu lu i Teofilact la loan 7, 32-36 şi 8, 21-24.
57 E v o rb a de p ă tim irile şi robia pe care le-au su ferit iu d e ii, în c ă d in perioada
ap o stolică. Vezi şi anexa ed itorială d in Tâlcuirea Sfintei Evanghelii d e la L u ca (pp. 348-358).
TALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DH LAIO AN ______________Capitolul 13___________ 343

13,34-35: Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum

Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. (35) întru
aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, daca veţi avea dragoste
unii faţă de alţii38. m, UvWc19, w/Matei 5,4 3 / Luca10 , 2 7 / io.™15 ,1 2 /1 ioa»2 , z 3 ,1 1 /
2 loan 1, 5/Galateni 6 ,2 / Efeseni 5 ,2 /1 Tesaloniceni 4 ,9 (13,35) 1 loan 2 ,5;3,10;4,20
Fiind că, auzind acestea, se putea ca ei să cadă în turburare, ca unii care
aveau să răm ân ă singuri, pentru aceasta îi m ângâie pe ei, grăind: „N u vă
mâhniţi, că v ă dau vouă păzitor tare «dragostea». C ăci, de o veţi av ea pe
aceasta, veţi fi nebiruiţi, unul de [pe] altul întărindu-vă". A poi, fiindcă, poate,
ar fi întrebat cineva: „Cum , «poruncă nouă dai» - o, D oam n e - «d ragostea»,
pe care şi în Legea cea Veche o ştim că este legiu ită?" (Oeuteronom 6, 5; 10,
12; Levitic 19,18), aduce [Dom nul] pe urmă că: „«P recum Eu v-am iu b it pe
voi, aşa şi v o i să vă iu b iţi u n u l p e altul»; căci precum Eu, în dar v -am iu bit
pe voi, n eav ân d voi vreo faptă bună, ci încă şi vrăjm aşă şi stricată fiin d firea
cea om en ească, însă Eu o am lu at pe ea şi o am sfinţit, aşa şi voi, în dar să v ă
iubiţi unul p e altul şi, de ţi-ar şi face ţie sm inteală fratele, să n u -i p om en eşti
lui a c e e a ". V ezi că aceasta este „porunca cea n o u ă " - ca p e v e cin u l5859
[aproapele], căruia nim ic nu-i eşti dator, în dar să-l iu beşti pe e l60. în să în

58 în e d iţia d e la 1805, în toc de „că su n teţi u cen icii M e i, d acă v e ţi avea d rag o ste u n ii
faţă de a lţ ii" , s e găseşte „că a i M e i u ce n ici sunteţi, d e v eţi av ea d ragoste în tre v o i".
5f C u v â n tu l vecin, cu în ţelesu l d e aproapele, sem enul, îl m ai în tâ ln im şi in tâlcu irile d e
Ia M atei 5, 4 3 -4 4 “; 19,17"-13 şi 19, 20. în lim ba rom ână, acest cu v â n t se p are că p ro v in e
din latin escu l vicinus (vecin, aproape). D e asem enea, este ştiu t că, p rin d en u m irea de
vecinie, era d esem n ată, în ev ul m ed iu , iobăgia. A ceastă stare d e şerb ie av ea m ai m u lte
denum iri: în Ţ a ra Rom ânească i se spunea rumânie, în Transilvania iobăgie, iov în M old ova
era num ită v ecin ie sau vecinătate. Vrem ea iobăgiei ţăranului se în tin d ea d e obicei asupra
întregii lu i v ie ţi p ăm ânteşti, d eoarece el depindea întru totul, c u toate cele v ă z u te ale
sale, de s tă p â n u l său. D e aceea, este cu putinţă ca denum irea d ată în M o ld o v a - vecin ie
sau vecin ătate - să cuprind ă şi un în ţeles m ai adânc. E în d eo b şte cu n o scu t că în tru această
stare d e ş e rb ie se aflau sate şi aşezări întregi. De aceea, relaţia d in tre sem en i era şi u n a de
vecinătate, a d ic ă d e asem ănare întru ju g u l pe care îl purtau în tru această v iaţă p ăm ân ­
tească. Şi, p e n tru că această povară era purtată, cel m ai adesea, p ân ă Ia sfârşitu l v ieţii,
adică al v ea cu lu i păm ântesc, era şi una d e vecinie - care se vecin icea (veşn icea), se în d elu n g a
în toată cu rg e re a vieţii u n u i om . N u n e îndoim că asupra acesto r şerb i, ca asu p ra unora
care au fo st su p u şi la m u lte silnicii d e către stăpânitorii lor. M ân tu ito ru l H risto s a făcut
lucrător c u v â n tu l Său: „ V e n iţi la M in e toţi cei o ste n iţi şi îm p o v ă ra ţi ş i E u vă v o i o d ih n i
pe v o i" (M atei î l , 28). Şi este cu pu tinţă ca, dintru harul D u hului Sfân t, să fi p ricep u t unii
din cei care e ra u sub ju g u l robiei trupeşti că aproapele este vecin ie (adică veşn ic-vecin ), iar
pecetea, în tru care su ntem zidiţi de D um nezeu, este de a fi „ u n a " (loan 17, 11, 22) cu
sem enii n oştri (adică cu cei asem enea nou ă) şi num ai astfel se p lin eşte în tru noi „ c h ip u l şi
asem ăn area" lui D u m nezeu (Facere 1, 26).
60 P en tru porunca cea nouă a dragostei, Cuviosul Isaia Pustnicul înv aţă aşa: „Sem nul
chipului L ui e ste iubirea C ăci El însuşi a zis: «întru aceasta vă vor c u n o a şte că su n teţi
344 Capitolul 13 SFÂNTUL THOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Legea cea Veche zicea „să iu b e şti" pe prietenul tău , ca [pe] o datorie po­
runcind să dea [întoarcă] înapoi dragostea celui care întâi a început [a dărui
dragoste] (Levitic 19,18).
Şi, arătând că n u se vor stinge [scăpăta, sfârşi, pieri] ei după ducerea
[plecarea] Lui, ci v or fi slăviţi, zice: „ în tru aceasta va vor cu n oaşte toţi".
Vezi cu m hotărăşte că ei „v or fi cu n o sc u ţi" de „ to ţi", nu pu ţin mângâin-
du-i pe e i prin aceasta. Şi, lăsând [trecând61] El a fi ei cunoscuţi din [prin]
m in u n i, d in [prin] „d ra g o ste " îi face„cu n o scu ţi". C ăci, m ulţi din cei care au
făcu t m inuni vor au zi: „N u vă ştiu [cu n osc] pe v o i" (Matei 7 , 22-23; 25,12).
în să, d eşi toată lu m ea d in m inu ni s-a adăugit [înm ulţit] la credinţă, ce lucru
d e m irare este? C ăci, pen tru că aveau ei dragoste, pentru aceasta aveau şi
p u tere d e a face m in u ni. Iar, d e s-ar fi despărţit u nu l d e altul şi s-ar fi osebit,
toate ale lor ar fi şi p ierit şi nim en i n-ar fi crezut, văzându-i pe ei aşa [atâta],
unul împotriva altuia turbându-se; precum - cu adevărat - şi „a fi una inima
şi s u fle tu l celor ce au cre z u t"6263, de m u ltă m in u ne i-a făcut pe ei vrednici
fFaptele Apostolilor 4, 32).

13,36-38: D o am n e, L-a în treb at S im o n Petru, u nd e Te d u d ? Răspuns-a

lisu s: U n d e Mă duc Eu, tu n u poţi să u rm ezi M ie acum , dar m ai târziu îm i
vei urm a. (37) Zis-a Petru Lui: D oam n e, d e ce n u p ot să u rm ez Ţ ie acum?
S u fle tu l m eu îl voi da pentru li n e . (38) lisu s i-a răspuns: Vei p u n e sufletul
T ău p en tru M ine? A devărat, adevărat zic ţie că n u va cânta cocoşul, până ce
n u te v ei lepăda de M in e d e trei ori!0
(73,36) 2 Petru 1,14 (13,37) Marcu 14,31 /Luca 2 1 . 33 <13,3S> Matei 26,34 /Marcu 14,30/ Luca 22 34
P etru - din m u lta fierbin ţeală făcân d u -se m ai în d răzn eţ fiindcă îl
au zise p e Dom nul zicân d : „U n d e Eu m erg , voi n u pu teţi v e n i" - întreabă:

u c e n icii M e i de veţi av ea iu b ire u n ui faţă de altul». D ar este cu neputinţă ca iubirea Lui

să fie cu noi câtă vrem e sufletul este îm părţit şi caută pe D um nezeu şi iubeşte cele ale
lum ii. Şi precum pasărea nu p oate zbura cu o singură aripă, nici având ceva d in ea atârnat,
aşa nici sufletul nu poate înainta spre D um nezeu de e legat de ceva d in cele ale lumii. Şi
prccu m corabia, având cev a con trar celor de care are trebuinţă, nu poate pluti, aşa îi este cu
nepu tinţă sufletului să treacă peste valurile patim ilor având ceva contrar virtuţilor" (Fîîomlu
rom ânească, Cuvântul X X V , cap 12, voi, 12, ed. H arism a, Bucureşti, 1991, p. 204).
61 A d ică, trecând p e ste aceasta, lăsându-o d e-o parte.
M „Iar inim a şi s u fle tu l m u lţim ii celo r ce au crezu t erau una şi n ici u n ui nu zicea
că este al său ceva d in av erea sa, ci toate Ie erau de o bşte. (33) Ş i cu m are p utere A postolii
m ă rtu ris e a u despre în v ie re a D o m n u lu i lis u s H risto s şi m are h a r era p e ste ei toţi"
(Faptele A postolilor 4, 32-33),
63 în ediţia de la 1805, versetele 36-38 sunt: „Z is-a S im o n P elru L ui: D o am n e, unde
m erg i? R ăsp u n s-a lis u s lu i: U n d e Eu m erg, nu p o ţi acum să vii d upă M in e , iar m ai pe
u rm ă v ei veni după M in e . (37) Z is-a P etru Lui: D o am n e , pentru ce n u p o t v e n i după
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 13 345

„Unde m e rg i? ", ca şi cu m ar fi z is aceasta către H risto s: „C e fel d e cale

• este aceea pe care eu să nu pot m erg e?" C ăci [Petru], n u v rân d a şti întreabă
aceasta, ci aceasta pe ascu ns [tainic] arată: „M ăcar, d eşi, p e o cale m ai grea
decât toate vei m erge, voi veni dup ă T in e ". A şa [in tr-atâta] iubea, p u ru rea
[neîncetat], îm preună cu H ristos a fi.
Pentru aceasta şi Dom nul după socoteala [socotinţa] lui îi răspunde:
„Nu poţi acum să v ii după M in e , ia r m ai pe u rm ă v ei v en i d u p ă M in e ",
însă el [Petru] aşa se obrăzniceşte, în cât şi îm potrivă îi grăieşte lu i H ristos.
Căci, neîndestulându-se cu aceasta, că a luat b u n e n ăd ejd i, că „m ai p e urm ă
va v e n i", stă întru îm potrivă-grăire şi se prigoneşte [ceartă]: „P en tru ce n u
pot v e n i după T in e [acum ]? S u fle tu l m eu p en tru T in e v o i p u n e ". Vezi,
fierbinţeală a dragostei! Fiindcă îl auzea pe D om n u l zicân d că: „ M a i m are
dragoste decât aceasta n im en i n u are, ca să-şi p u n ă cin ev a s u fle tu l său
pentru p rieten u l să u " (loan 15,13), pentru aceasta doreşte „ a cu m " [a aju nge
la] această treaptă şi înălţim e a d ragostei, drept aceea se şi făgăd u ieşte că
„îşi va p u n e su fletu l să u " pentru D om nul. D eci, M ân tu ito ru l, arătân d u -i
lui [Petru] că num ai însuşi a Lui este aceasta - adică a S e făgădu i cu stăpânire
unele d e acest fel - şi nu a vreunuia dintre oam eni, zice: „M ai în ain te, «până
nu va cân ta cocoşul, de trei ori te v ei lepăda d e M in e » , adică « a cu m »".
Pentru că nu avea să treacă m ultă vrem e, căci n oap tea târziu v orb eau şi
straja cea dintâi şi cea de a doua a nopţii erau trecute.
Deci, de vrem e ce dragostea cea m ultă l-a făcut pe P etru îm p otriv ă-gră-
itor, D om nul, dragostea o prim eşte, însă grăirea-îm potrivă o taie [retează,
curmă]. Pentru aceasta, îl şi goleşte [deşartă] pe el de aju toru l cel de Sus şi îl
învaţă să-şi cunoască neputinţa sa: „Dacă iubeşti, dator eşti a te su pu ne
Aceluia pe Care îl iubeşti; ţi-am spus că nu poţi, şi [tu] îm potrivă-grăieşti?
Prin lepădare, vei cunoaşte arătat [adeverit], că este cu n ep u tin ţă a n u fi [a
nu se îm plini] ceea ce zic E u ". Aşadar, purtând grijă de d ân su l l-a lăsat pe
Petru să cadă, ca şi [el] pe urmă, când va lua iconom ia lum ii, să n u pătim ească
aceasta, ci să se cunoască pe sine însuşi. Şi, vezi cu m a căzu t? N u o dată, ci
„de trei ori". Aşa [întru acest fel], părăsirea lui D u m nezeu v ăd eşte neputinţa
noastră, iar cel care ia am inte, o află p e aceasta p rea m are facere d e bine.

Tine acum ? S u fle tu l m eu pentru T in e v o i p u n e. (38) R ă s p u n s-a lis u s lu i: S u fle tu l tău

pentru M in e îl v ei p u n e? A m in, am in zic ţie , nu va c â n ta c o c o şu l, p â n ă n u te v e i
lepăda d e M in e d e trei o ri".
346

C apitolul 14
Cuvântarea de despărţire.
Făgăduinţa Duhului Sfânt 1

1 4 ,1 : S ă nu se tu rb u re in im a voastră; cred eţi în D u m n e z e u , credeţi

şi în M in e 2.
Fiin d că - auzind pen tru verhovnicul P etru că va să se le p ed e - urmau
să ca d ă ei în „ tu rb u ra re ", p en tru aceasta îi m ân g âie [D om n u l] pe ei şi
a lin ă „tu rb u rarea in im ii" lor. C ăci, dacă acela care este v erh ov n ic şi aşa
[într-atâta] de fierbin te, m ai înain te de cân tarea cocoşu lu i, „d e tre i ori"
a v ea să se „ le p e d e ", u rm au să aştepte ei [un] m are oarecarele necaz.
A poi, ca şi cu m ar fi spus ucenicii: „Şi cu m n u n e v o m «turbura»,
fiin d că v o m cădea n o i întru acest fel de g re u tă ţi?", zice: „C red eţi întru
D u m n e z e u , ş i în tru M in e c re d e ţi" şi toate greu tăţile v oastre se v or uşura
şi „ tu rb u ra rea " se v a alina prin credinţa cea „ în tru D u m n e z e u şi întru
M in e " . C ăci pentru aceasta a şi zis lor: „ S ă n u s e tu rb u re in im a voastră",
ca să creadă ei că D u m n ezeu este El, fiindcă ştie cele ce su n t în in im ile lor
şi turburarea cea nearătată [cea nevăzută înafară] o cun oaşte.

14, 2-3: în casa T atălu i M eu m u lte lo ca şu ri3 su n t. Ia r d e nu, v-aş fi

sp u s. M ă duc să vă g ă tesc loc. (3) Ş i dacă M ă v o i d u ce şi v ă v oi găti loc,
ia ră şi v o i v en i şi vă v oi lu a la M in e , ca să fiţi şi v o i u n d e su n t Eu4.
(14,2) Matei 25,34/ Evrei 6,20 (14, 3) loan 17,24/1 Tesaloniceni 4, i7
A zis Dom nul către Petru: „V ei v en i du p ă M in e , m ai p e u rm ă "5 (loan
13, 36), în să, ca să n u socotească ceilalţi [ucenici] că n u m ai lu i Petru i s-a
d at aceasta, dar nu şi lor, zice [M ântuitorul]: „Şi p e voi v ă p rim eşte acelaşi
lo c care şi pe Petru l-a prim it. Pentru aceasta, n u se cu v in e să vă turburaţi
p en tru loc, căci « m u lte lă ca şu ri su n t în casa T atălu i M e u » , adică, sub
stăp ân irea Tatălu i", d eoarece „ ca să ", puterea stăp ân irii [dum nezeieşti] să

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru Toma care nu ştia unde mergi·
D om nu l. P entru Iuda lu i Tndeu câ n d a întrebat pe lisus. P entru M ân g âietoru l" .
2 în ed iţia de la 1805, în loc d e „cred eţi în D u m n ezeu , cre d e ţi ş i în M in e ", se găseşte
„cre d e ţi în tru D u m n ezeu , ş i în tru M in e cred eţi".
3 In ediţia d e la 1805, în loc de „ lo ca şu ri", se găseşte „ lă c a ş u ri".
4 în ediţia de la 1805, în loc de „ca să fiţi ş i voi u n d e s u n t E u ", se găseşte „ca unde
s u n t E u ş i v o i sa fiţi".
3 A dică: „D ar m ai târziu îm i v ei u rm a" (Joan 13, 36).
f TÂLCUIRHA SFINTEI EVANGHELII P E LA IQAN______________Capitolul 14___________ 347

o înţelegi6. „Insă, ch iar şi d e n u ar fi fost «case», E u M -a ş fi « d u s» şi v -a ş fi

«gătit» v ou ă, pentru aceasta şi dinspre am ân d ou ă [acestea] n u se c u v in e
să vă turburaţi, fie de su n t gata, fie şi d e nu sunt. C ă ci, şi d e n u a r fi fo st
gata, Eu cu toată sârg uin ţa le-aş fi «gătit» pentru v o i p e acestea. « Ş i d acă
Mă d u c», pen tru ca v ouă «să vă g ătesc loc», nici aşa n u v ă v o i lăsa [părăsi]
pe voi, ci «vă v o i lu a , ca u n d e su n t E u ş i voi să fiţ i» " .
Vezi graiurile d e m ângâiere şi de bucurie? „«U n d e s u n t E u ş i v o i aco lo
să fiţi» ! D eci, nu av eţi cu v ân t [îndreptăţire] a v ă turbura, d e v rem e ce, cu
M ine av eţi să fiţi".

14, 4-6: Ş i u n d e M ă d u c Eu78, v oi ştiţi şi ş tiţi c a le a . (5) T o m a I-a z is:

D o am n e, n u ştim u n d e Te duci®; şi cum p u tem ş ti c a le a ? (6) Iis u s i-a z is :
Eu su n t C a lea , A d ev ăru l9 ş i V iaţa. N im en i n u v in e la T a tă l M e u d ecâ t
p rin M in e 10. îh, 6>isaîa35, e/ loan1, 4, 14, 1 7 6,33, 40; s, 32; 10, 1 , 2, 9 , 28; u, 25 /
1 loan 5, 20 /Efeseni 1 ,1 3 ,1 6 /Evrei 10,19
Fiind că ştia cu g etu l lor, că ei caută să ştie [afle] u n d e m e rg e E l, le d ă
lor pricină d e a în treb a şi spu ne: „U nde Eu m e rg ş tiţi ş i c a le a ş t iţ i" ,
în d em n â n d u -i p e d â n şii sp re a întreba. P e n tru a c e a s ta şi T o m a z ice :
„D oam n e, n u ştim u n d e m erg i; şi cu m p u tem s ă ştim c a le a ? " Ia r aceasta
Toma o grăieşte din m u lta tem ere [frică], şi n u p re cu m P e tru , care p o ftea
[râvnea] să m eargă d up ă Dânsul.
D eci, H ristos arătân d că lesnicioasă şi în d em ân atică [în d em ăn o asă] le
va fi lor m ergerea dup ă D ânsul, le d escopere şi „u n d e m e r g e " ş i care este

6 A ici Sfântul Isaac Şirul ne învaţă astfel: „M ântuitorul n u m eşte «m u lte lăcaşu ri a le
Tatălui»· (loan 14, 2) m ăsurile cugetării celor ce se sălăşluiesc în patria aceea, ad ică p u terile
felurite de a deosebi felurim ea darurilor (harismelor) d uhovniceşti, d e care se bu cu ră cu
mintea. N-a înţeles prin «m u ltele lăcaşuri» deosebiri de lo cu ri, ci trep te d e daruri. C ăci,
precum fiecare se bucură de soarele văzut după curăţia p u terii v ăzăto are şi p rim itoare şi
precum un sfeşnic ce lum inează într-o casă răspândeşte raze d iferite fără ca lum ina lui să
se îm partă între m ulte sfeşnice, aşa şi în veacul viitor toţi d repţii se sălăşlu iesc într-o sin gură
patrie, fără să se îm p artă, d ar fiecare e lum inat de unicul Soare în ţeleg ăto r şi în ţeles p e
m ăsura lui, ca d e un sin gu r văzduh şi loc, şi scaun, şi v edere, şi chip, Ş i n u v ed e vreun ul
m ăsurile soţului [sem enului] său, fie că acela e mai presus, fie că e m ai p rejo s d e e l, ca nu
cumva văzând harul m ai bogat a l soţului [sem enului] şi p e cel m ai m ic al său să i se facă
aceasta pricină d e întristare şi de nefericire. N u poate fi aceasta acolo u n d e nu e în tristare,
nici suspin, ci fiecare se veseleşte înlăuntrul său după harul d at lui, d u p ă m ăsura lui, d a r
una este vederea cea d in lău ntru a tuturor şi una le este b u cu ria " (Ftiocalia rom ân ească.
Cuvântul LVI, voi. 10, ed. H um anitas, Bucureşti, 2008, p. 254).
7 în ediţia d e la 1805, în loc de „M ă duc E u ", se g ăseşte „E u m e r g ".
8 în ediţia de !a 1805, în loc de „Te d u ci", se găseşte „ m e rg i".
9 în ediţia d e la 1805, în loc d e „C alea, A d ev ăru l", se g ăse şte „ C a le a ş i A d e v ă ru l".
10 în ediţia de la 1805, în loc de „decât prin M in e ", se găseşte „fără n u m a i p rin M in e " .
348 C ap itolu l 14 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„ c a le a " . P en tru că m erg e la Tatăl, iar „ C a le a " este în su şi E l - Hristos.

D eci, fiin d că zice: „E u su n t C a le a " , [arată că:] „«P rin M in e » , cu adevărat,
v ă v eţi su i şi voi « la Tatăl»; şi n u num ai «C ale» sunt, c i şi «A devărul»,
p en tru aceasta se cu v in e să în d răzn iţi voi, că ci n u vă voi m in ţi pe voi. Insă
şi « V ia ţă » su n t; p en tru aceasta, de v eţi şi m u ri, nu vă va îm p ied ica pe voi
m o artea în tru a nu « v en i la Tatăl». în d răzn iţi, aşadar, căci toţi, «prin M ine
v in la T atăl». Şi, fiin d că Eu su n t D om n [Stăpân] întru a ad u ce la Tatăl, cu
ad ev ă ra t, v eţi v en i acolo, căci n u prin altă cale, «fără n u m a i p rin M in e»
este cu p u tin ţă a m erg e (« a co lo » ]".
Iar tu să în ţeleg i şi de aici că întocm ai [deopotrivă] este Fiul cu Cel
C a re L-a născut, căci întru alt loc spune că Tatăl aduce la El: „N im en i nu
p o a te să v in ă Ia M in e , de nu-1 va trage p e el T a fă l" (loan 6, 44); iar aici
z ice că p rin El se a d u ce [cineva] la Tatăl. A şadar, întocm ai [deopotrivă]
este p u terea Tatălui şi a Fiului, p en tru că şi lucrarea una este. C ăci [atunci],
câ n d u n elteşti [săvârşeşti] fapta bun ă cea lu crătoare, ţi S e face ţie Hristos
„ C a le " , iar când la cea v ăzătoare [la v id e n ie 11] te în d eletn iceşti, ţi Se face
ţie „ A d ev ă r". Dar, fiin d că m u lţi şi pe cea lu crătoare u neltin d u -o [între-
b u in ţâ n d u -o ] şi la v id en ie în d eletn icin d u -se, nu au dobân dit, cu adevărat,
„ V ia ţa " - căci, ori p en tru m ărirea [slava] d eşartă folosind fapta bună şi-
au lu a t p lata aici, ori, pentru că în dogm e n u au înţeles drept, s-au rătăcit
d in ca lea cea dreap tă - pen tru aceasta la „ C a le a " şi la „ A d ev ăru l" - zic, la
p artea cea lu crătoare şi la cea v ăzătoare - s-a adăugit şi „ V ia ţa ". Căci ni se
cu v in e n ou ă şi a călăto ri şi a b ogoslov i [teologhisi], p rivin d la veacul cel
v iu , iar n u la lau d a cea m oartă a oam enilor.

1 4 , 7: D acă M -a ţi fi cu n o scu t pe M in e , şi pe Tatăl M e u L-aţi fi cu n os­

cu t; d ar de acum î l cu n o a şte ţi pe EI şi L -aţi şi văzut. __
C u m a zis m ai sus: „«U n d e m erg Eu ştiţi şi calea ştiţi», adică, pe M ine"
(loan 14, 4), iar aici zice că: „ D e M -aţi fi cu n oscu t pe M in e, şi pe Tatăl M eu
L -aţi fi cu n o scu t"? N u vorbindu-Şi îm potrivă zice acestea, căci îl ştiau [ei]
pe Tatăl, însă nu aşa precum se că d ea C ăci, cum că este D um nezeu îl ştiau,
în să cu m că este Tată, încă nu. D ară, m ai pe urm ă, după ce a venit Duhul,
toată cunoştinţa le-a dat-o lor.
Iar, ceea ce zice, întru acest chip [fel] este: „De aţi fi cunoscut Fiinţa Mea
şi vrednicia, [încă] şi p e a Tatălui aţi fi cunoscut-o. «D ar de acum » aţi început
a-L «cu n oaşte» pe El prin M in e şi «L -aţi văzut» pe E l - adică, cu mintea

11 Pentru ceea ce înseamnă „videnia", vezi tâlcuirea de la lo a n 4, 23-24 şi nota ce

cuprinde însemnarea Sfântului Isaac Sirui.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE L A IO A N C a p ito lu l 1 4 349

voastră, cât este prin [cu] putinţă, «L-aţi văzut». C ăci, d e vrem e ce p e M ine
Mă aveţi [socotiţi] «D om nu l şi învăţătorul» (loan 13,13), cu ad evărat, prin
Mine şi cunoştinţa Tatălui aţi luat, [atât] cât acum de voi s-a p u tu t cup rinde
şi după [a voastră] m ăsură [potrivă]. Căci, pe [cunoştinţa] cea m ai d e săvârşit
[desăvârşită], încă n u o aţi lu at".
Şi întru alt chip [înţeles], ceea ce zice: „D acă M -a ţi fi c u n o s c u t p e
M ine, şi pe Tatăl M eu L-aţi fi cu n o scu t", n u -i arată p e ei că n u L-au
cunoscut pe El, ci, ceea ce spu ne, această în ţeleg ere are: „V -am g ră it vouă
că «unde m erg E u , ştiţi» - adică la Tatăl - « şi ş tiţi ş i c a le a » , ad ică, pe
Mine (loan 14,4). Z is-a M ie Toma: «Nu ştim u n d e m e rg i şi p e n tru a cea sta
nici calea n u o ştim » (loan 14, 5). I-am zis lu i Tom a: «E u su n t C a le a şi
nim eni n u v in e la Tatăl fără n u m ai prin M in e» (loan 14,6). D eci, «d e M -aţi
fi cun oscut pe M in e ş i pe Tatăl L-aţi fi cu n o scu t». în s ă p e M in e M ă ştiţi,
aşadar, şi p e Tatăl M eu îl ştiţi. C ăci, «d e acu m î l c u n o a ş te ţi p e E l ş i L -aţi
văzut» p e E l, pe M in e v ăzând u -M ă".

14, 8-9: F ilip l-a zis: D o am n e, arată-ne n o u ă 12 p e T atăl ş i n e este de

ajuns13. (9) Iisu s i-a zis: D e atâta vrem e su n t cu v o i şi n u M -a i cu n o scu t,
Filipe? C el C e M -a văzut pe M in e a văzut pe Tatăl. C u m z ici tu: A rată-n e
pe Tatal? 0.4,9) loan 12,45/2 Corinteni 4,4/Coloseni 1,15 /Evrei 1,3
Socotea Filip cu m că pe H ristos preabine îl ştie [cu n o aşte], în să pe
Tatăl n u -L ştie, pen tru aceasta, a şi zis: „«A rată n o u ă p e T atăl şi n e va
ajunge nou ă». C ăci, m ăcar de m ii d e ori de n e-ai fi zis n o u ă că «d e M -aţi
fi cu n oscu t pe M in e şi pe T atăl L-aţi fi c u n o scu t» , aşa [astfel], n u îl v o m
putea şti [cunoaşte] pe Tatăl, A şadar, arată-n i-L n o u ă pe El la och ii cei
trupeşti". Căci, auzind Filip că şi Proorocii L-au v ă z u t p e D u m n ezeu , dorea
şi el ca, aşa, trupeşte, să-L vadă pe Dânsul, neştiin d [n ep ricep ân d ] că acelea
le-au văzut P roorocii prin p og orâre14.
D eci, H ristos, Învăţân d u-L pe Filip că n u este cu p u tin ţă a fi v ăzu t
Dum nezeu, zice: „ D e atâta vrem e su n t cu v o i ş i n u M -a i c u n o s c u t p e
M ine, F ilip e ? " Vezi că nu a zis: „N u M -ai v ă z u t pe M in e ", ci: „N u M -a i
cunoscut p e M in e " , depărtându-1 p e Filip d e la so co teala [soco tin ţa] cea

i2 In ediţia de la 1805, în v er sete le 8 -9 , în ioc de „arată-ne nouă", se găseşte „arată

nouă".
B în ediţia de la 1805, în loc de „ne este de ajuns", se găseşte „ne va ajunge nouă".
H[1805] Pogorâre este [atunci] când Dumnezeu nu [aşa] precum este Se arată, ci
precum este putincios cel care poate să-L vadă pe El; aşa [astfel], pe Sine însuşi Se arată,
măsurând [potrivind] cu neputinţa celor ce văd, arătarea Feţei [Persoanei Sale].
350 C ap ito lu l 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARig

d e jo s, d e a d ori să-L vad ă tru p eşte p e Tatăl. P en tru că, [îi] sp u n e că la

[pen tru) D u m n ezeu „ c u n o ş tin ţă " se zice, iar nu tru p ească ved ere. Apoi,
ad u ce p e u rm ă: „C el ce M -a văzut pe M in e a v ă z u t pe T a tă l". Iar, ceea ce
g răieşte [D om nu l], în tru acest fel este: „Tu, o, F ilip e, p rin tru p ească vedere
cauţi să-L v ezi pe Tatăl şi socoteşti [cugeţi] cu m că pe M ine acu m M-ai
v ăzu t, însă Eu îţi z ic ţie că, d e M -ai fi v ăzu t pe M in e, şi p e A cela L -ai fi vă­
zut. Iară acum , fiind că p e A cela n u L-ai văzut, n ici p e M ine n u M -ai văzut,
p recu m se cu v in e a vedea, ci, trupeşte, pe M ine M -ai v ăzu t, fiin d că şi trup
port, dar Fiin ţa cea D u m n ezeiască n u o ai văzut, p en tru aceasta nici pe
cea a Tatălui n u o v ei v ed ea trup eşte. D eci, n ici p e M in e, n ici p e Tatăl, nu
este cu p u tin ţă a ne v ed ea trupeşte. C ăci, «cel ce M -a v ă z u t p e M in e şi pe
T atăl L-a v ăzu t». Şi m u lţi socotesc că M ă văd pe M in e, iar p e Tatăl nu-L
v ăd ; p en tru aceea, n ici p e M ine n u M ă v ăd după firea cea dumnezeiască,
ci după o m en ire".
Dar, poţi - m ai lu m in a t [lăm urit, lim pede) - şi aşa a în ţeleg e că zice
[D om n u l]: „De o Fiin ţă su n t cu Tatăl. D eci, «cel ce M -a v ăzu t p e Mine»,
ad ică M -a cunoscut, L -a cu n oscu t pe Tatăl, căci, u n a fiind F iin ţa şi firea,
una este şi cu n o ştin ţa ".
R u şin eze-se A rie, a u zin d că acela care L-a „ v ă z u t" p e F iu l, adică a
cu n oscu t D um nezeirea Fiului, L-a cunoscut „pe T a tă l", adică Dumnezeirea
T atălu i! R u şin ez e -se şi S a b elie, ca re z ice că u n Ip o sta s e ste şi o Faţă
[P ersoană] a Tatălui şi a Fiu lu i! C ăci, iată D om nu l d esp ărţeşte [osebeşte]
Ip o stasu rile şi o Faţă [Persoană] o arată pe cea a T atălu i şi alta pe cea a
F iu lu i; p en tru că, zicân d : „C el ce M -a v ăzu t p e M in e " a arătat pe a Sa
Faţă [P ersoană], ap oi [grăind] „a v ă z u t pe T a tă l" - iată şi cealaltă Faţă
[Persoană]. însă, d e a r fi fost o Faţă [o P erso an ă D u m n ezeirea], nim ic de
acest fel n -ar fi grăit [M ân tuitorul], ci, Filip, zicând: „A rată n o u ă pe Tatăl",
ar fi răsp u n s: „N u a m Tată, ci Eu su n t şi Tată şi F iu ". Ş i, cu totu l al nebuniei
celei d e p e urm ă [celei m ai m ari] este a-L auzi p e F iu l, zicân d că: „la Tatăl
M e u m e rg " (loan 14,12, 28; 1 6 ,1 0 ,1 6 ,2 8 } şi: „Eu [su n t] în tru T a tă l" (loan
14, 10-11, 20) şi altele câte [sunt] d e a cest fel, şi a n u în ţeleg e că una este
Faţa [Persoana] F iu lu i şi alta a Tatălui, ci a le am esteca pe ele.
D eci, îl ceartă D o m n u l pe u cenic, fiindcă atâta v rem e u rm ân d după
D ân su l şi sem n e v ăzân d şi lucruri ale D u m n ezeirii, în că n u L -a cunoscut
p e El că este D u m n ezeu , ca p rin tr-în su l şi pe Tatăl să-L fi cu n oscu t. „însă
a c u m " - zice D om n u l - „fiind că trup eşte cau ţi să-L v ezi p e Tatăl, arătat
[ad ev erit] este că nu M ă crezi n ici p e M in e, n ici pe A cela a fi D um nezeu".
 TÄ LCU IR EA SFINTEI EVAN GH ELII DE LA IO A N C a p ito lu l 14 351

1 4 , 10-11: N u crezi tu că Eu su n t în tru Tatăl ş i T atăl este în tru M in e ?

I C u v in tele pe care vi le sp u n n u Ie v orb esc de M in e , c i T atăl - C are răm ân e
întru M in e - face lu cră rile L u i. (11) C red eţi M ie că Eu su n t în tru T atăl şi
Tatăl în tru M in e , iar de n u , cred eţi-M ă p en tru lu c ră rile a ce ste a 15.
(14,10) loan 5,17; 7,16; 10,38; 12,49
„«întru Tatăl» este Fiul, fiindcă în Fiinţa Aceluia Se arată, şi Tatăl, iarăşi,
întru a Fiu lu i". Precum şi îm păratul, întru icoana [zugrăvirea, înfăţişarea]
sa se arată şi icoana [zugrăvirea, înfăţişarea] întru îm p ăratu l, că u n u l este
chipul icoanei [zugrăvirii, înfăţişării] şi al îm păratului. „însă, cu m că una
este Fiinţa M ea şi a Tatălui, arătat este. «C ăci g raiu rile care Eu g răiesc, de la
M in e n u le grăiesc» adică E u n u întru alt chip le grăiesc p e acestea, ci precum
Tatăl le-a zis, aşa şi Eu le grăiesc, căci n u am cev a a l M eu d eoseb it [osebit]
de Tatăl, ci toate de obşte, căci Una este Fiinţa, d eoseb in d u -se Ipostasurile.
Şi, n u num ai «graiurile care grăiesc» sim t ale Tatălui, d şi «lu cru rile», pentru
că dum nezeieşti lucruri sunt. Şi, de vrem e ce, d u m n ezeieşti su n t lucrurile,
iar Tatăl este D um nezeu, şi Eu [sunt D um nezeu], D e d ale u nei Fiin ţe su n t
«lucrurile». Pentru aceasta, m ăcar Eu de fac. Tatăl face, m ăcar Tatăl [de face],
Eu fac. C redeţi «că Eu în tru Tatăl şi Tatăl în tru M in e este » , ad ică, se cuvine,
auzind voi „Tată" şi „ F iu ", nim ic altceva să nu [m ai] cău taţi spre arătarea
rudeniei celei după Fiinţă. Iar, de nu vă ajunge v o u ă aceasta spre arătare
[adeverire], cum că de o Fiinţă şi de o cinste sunt, şi cu m că Tatăl întru Fiin ţa
M ea Se arată şi Eu întru a Tatălui, m ăcar «pentru lu cru ri cred eţi M ie » , căci
lucruri ale lui D um nezeu su n t".

1 4 , 12-14: A d evărat, ad ev ărat16 z ic vouă: C el ce cre d e în tru M in e v a

fa ce şi el lu cră rile17 pe care le fac Eu şi m ai m ari d e câ t a ce ste a v a fa ce,
p en tru că Eu M ă duc la T a tă l18. (13) Ş i orice v eţi ce re în tru n u m e le M eu ,
a ceea v oi fa ce, ca să fie s lă v it19 T atăl în tru F iu l. (14) D a că v e ţi cere cev a
în n u m ele M eu , Eu v o i fa c e 20. (14, U) Faptele Apostolilor 19, U (14, 13) Ieremia 29,12-131
Matei 7,7; 21,22 /Marcu 11,24 /Luca 11,9 /loan 15,7; 16,231Iacov 1,5-6
A rătând H ristos că n u num ai aceste „ lu cru ri" p o ate să facă, ci şi altele,
cu m ult m ai m ari d ecât acestea, cu covârşire le p u n e p e ele. C ă ci, n u zice

15 în ediţia de la 1805, versetele 10-11 sunt; „N u crezi că E u în tr u T atăl ş i T atăl în tr u

M in e este? G ra iu rile care Eu g ră ie sc vouă d e la M in e n u le g ră ie s c , ia r T atăl C e la C e
răm ân e în tru M in e , A cela fa c e lu cru rile. (11) C red eţi M ie c ă E u în tr u T atăl ş i T atăl
în tru M in e este, ia r d e nu , p e n tru lu cru rile a c e ste a cre d e ţi M ie " .
16 în ediţia de la 1805, în lo c d e „A devărat, ad ev ărat", s e g ă s e şte „ A m in , a m in ".
17 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ lu c ră rile ", se găseşte „ lu c ru r ile ".
19 în ediţia de la 1805, în lo c d e „M ă d uc la T a tă l", se g ăse şte „la T atăl M e u m e rg ".
19 în ediţia de la 1805, în loc d e „ca să fie s lă v it", se g ăse şte „ca să s e s lă v e a sc ă ".
20 în ediţia d e la 1805, versetul 14 e: „O ricâte veţi cere în tru n u m e le M e u , E u v o i face".
352 C ap ito lu l 1 4 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

că: „Şi m ai m ari d ecâ t acestea pot să fac", ci, aceea ce este cu m ult mai
m in u n a tă [an um e]: „Şi altora pot să dau ca şi m ai m ari decât acestea să
fa c ă ". V ezi câtă este p u te rea Celui U n uia-N ăscu t, încât şi altora poate să le
d ea să facă lucruri m a i m ari decât [cele] care El le-a făcut? C ăci, prin a
z ice: „E u la Tatăl M e u m e rg ", aceasta arată, anum e: „De acum al vostru
lu cru este a face m in u n i, căci Eu, iată, Mă m u t de aicea".
Ş i, tâlcu in d u -n e n o u ă , cum acela care cred e într-Insul va pu tea face
lu cru ri m ari şi m in u n a te, zice: „O ricâte v e ţi cere în tru n u m ele M eu ".
C ă ci, n e arată nouă aicea m eşteşu gu l facerii de m inuni, an u m e că prin
cerere şi ru g ăciu n e şi ch em area num elui L ui, poate cineva să facă minuni.
A şa au fă cu t şi A p osto lii: „ în tru n u m ele lu i Iis u s H risto s [N azarineanul]
s c o a lă -te şi u m b lă " (Faptele Apostolilor 3, 6 ). Pentru aceasta, nu a zis:
„O ricâ te v eţi cere, îl v o i ruga pe Tatăl şi va fa ce ", ci: „Eu voi fa c e " , pe a Sa
p u te re arătân d u -o, „ ca să se slăvească Tatăl în tru F iu l". C ăci [atunci],
câ n d S e v a a ră ta F iu l că p o a te lucruri m ari, atuncea „se slă v e şte " C el Care
a n ă scu t a cest fel d e Fiu. Pentru că v ezi cu m a u rm at [s-a lucrat] slava
Tatălu i: întru n u m ele D o m n u lu i nostru Iisus H ristos s-au făcu t m inunile,
d in m in u n i [oam enii] cred eau cuvântului Apostolilor, iar, după aceea, spre
cu n o ştin ţa lu i D u m n ez eu v en in d , îl cunoşteau p e Tatăl şi aşa „se slăvea
T a tă l în tru F iu l".
Spună [dar] cei care bolesc cu eresul lui Arie: [„lucrurile"] cele care se fă­
ceau [săvârşeau] prin A postoli, El le făcea, iar cele care se făceau printr-însul,
n u El [le săvârşea], ci de la Tatăl luând lucrarea, altora da putere, iar El singur
pe aceasta nu o avea?21
în să pen tru care p ricin ă le-a spus de două ori p e aceleaşi? C ăci, zicând:
„ O ric e v e ţi cere în tr u n u m e le M eu , aceasta v oi fa c e ", aducând apoi pe
u rm ă: „ca să se slă v e a sc ă Tatăl în tru F iu l", iarăşi, a doua oară spune că:
„ O ric â te v e ţi cere în tr u n u m ele M eu , Eu v o i fa c e ". A doua oară grăieşte
aceasta, ad ev erind cu v â n tu l Său şi, arătând că El singur face [săvârşeşte]
şi n u are trebuinţă d e p u tere adusă de oareunde [altundeva]. Iar pe acestea
to ate le zice ucenicilor, m ân g âin d u -i pe ei şi arătând că El nu v a pieri, nici
nu se v a prăpăd i, d u p ă ce va m uri, ci va răm ânea iarăşi întru a Sa vrednicie
şi în C eru ri v a fi, căci zice: „«La Tatăl M eu m erg», căci nu M ă prăpădesc
[n im icesc, sfârşesc], c i M ă duc acolo unde este petrecerea [vieţuirea] mai
fe ric ită . Şi - m ă ca r d e voi şi m u ri - in tr-atâta nu M ă voi arăta [a fi]
n e p u tin cio s, în cât şi alto ra [le] voi da p u tere să facă «m ai m ari» lucruri.

21 S fân tu l Teofilact n u m ai răspunde acestei întrebări, deoarece răspunsul este cuprins

în e n u n ţu l ei.
t
TÂLCU1REA S FIN T E I EV A N G H ELII D E LA ÎO A N C ap itolul 14 353

Şi, «oricâte» veţi voi, [vă] voi da vouă. D eci, n u vă m âh n iţi p en tru m o artea
Mea, care întru acest chip [fel] este, p recu m v-am a ră ta t v o u ă " 22.

14,15-17: De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele23. (16) Ş i Eu voi ruga pe

Tatăl şi Alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac24, (17) Duhul
Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede,
nici nu-L cunoaşte; voi îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!25
(14,15) înţelepciune 6 ,1Θ /loan 14,21,23; 15,10,14/2 loan 1,6 (14,16) Luca 24,49 /loan 15,26; 1 6 ,7 1
Faptele Apostolilor 1,4; 2,33 /Co Ios en i 1 ,6(14.17) loan 15,26; 16,13/ 1 loan 2,27 /
2 loan 1 ,2 / Romani 8 ,2 7 /1 Corinteni 2,14
Fiindcă, a zis m ai sus: „ O ricâte v eţi cere, v o i f a c e " (loan 1 4 ,1 4 ), arată
acum că n u aşa, de rând [cum n e vine], se cu v in e a cere, ci c u d ragostea
cea către D ânsul şi cu păzirea poruncilor, „căci atu n ci « v o i fa ce » , cân d aşa
[întru acest fel] veţi cere".
Şi, întru alt ch ip [înţeles]: d e vrem e ce, prin u rm are26, av eau e i să se
mâhnească şi să se turbure cu sufletele, auzind că s e v o r lip si d e D ân su l,
zice: „N u aceasta este a M ă iubi pe M ine, adică a v ă m âh n i şi a v ă turbura, ci
a crede celor care se grăiesc d e M ine. Pentru că, p o ru n că a m d at vouă: «Să
nu vă tem eţi de cei ce ucid trup ul» (Matei 10,28; Luca 1 2 ,4 ). D e ci, «de Mă
iubiţi» p e M ine, aceasta [poruncă] să o «p ăziţi» şi s ă n u v ă m âh n iţi pentru
moartea Mea; căci a vă m âhni nu este a celui ce «păzeşte» această «poruncă».
Aşadar, cum , nepăzind voi porunca Mea, ci, tem ân d u -v ă d e m o arte, ziceţi
că «M ă iu b iţi» ? " A poi, de vrem e ce ei puteau să răsp u n d ă la acestea: „Şi
cum n u ne vom m âhni, având să ne lipsim de acest fel d e m ân g âiere şi
bucurie sufletească ce avem de la T in e?", zice [D om n u l]: „N u va fi aceasta,
nu vă veţi lipsi de m ângâiere, pentru că «voi ru ga p e Tatăl ş i A lt M ân g â­
ietor» va trim ite vouă, Altul ca M ine27".
R uşineze-se aici Sabelie28, cel care zicea [că este] o F aţă [P ersoană] a
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului D uh! C ăci, iată, a u d e că „ a lt M â n g â ie to r"

22 A dică, m oartea D om nului este biru inţă d esăv ârşită asu p ra m o rţii.
28 în ediţia d e la 1805, versetul 15 este: „D e M ă iu b iţi p e M in e , p o ru n c ile M e le le
veţi p ă z i".
2i în ediţia d e la 1805, în loc d e „ca să fie cu v o i în veac", se găseşte „ca să rămână
cu v o i în veci".
25 în ediţia d e la 1805, v ersetu l 1 7 este: „ D u h u l A d e v ă ru lu i, pe C a re le lu m ea n u -L
poate p rim i, că n u -L vede pe El, n ic i î i cunoaşte pe El. Iar v o i î l cunoaşteţi pe El, că cu
voi petrece şi întru v o i va fi".
26 A dică, d intru c e le care u rm au să se în tâm p le cu M â n tu ito ru l, a n u m e P atim ile şi
moartea Sa.
27 „A ltul ca M in e ", adică: „A ltu l, p recu m su n t E u , D u m n e z e u fiin d şi A cela şi
M ângâietor al v o stru ".
28 Pentru S ab elie şi învăţătura sa, vezi no ta de la loan 1, l b.
354 C ap itoiu l 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

va trim ite [Tatăl]. A şadar, alta este Faţa [Persoana] D u h u lu i. Ruşineze-se

şi M a ced o n ie, care z ice că d e altă fiinţă este D u h u l şi m ai prejos decât
Fiul! C ăci, aude şi acesta: „ M â n g â ie to r" este [D u h u l], ca [precum ] şi Fiul.
D eci, D u h ul este de o Fiinţă cu F iu l şi, întru adevăr, şi cu Tatăl. Pentru că,
de a ceea şi Fiinţă este Tatăl şi Fiul.
Şi să nu te m in u n ezi de zice [D om nul]: „v oi ru g a pe T a tă l", căci nu ca
o slu g ă [slujitor] îl roagă, ci ca să-i încred in ţeze p e u cen ici că întru adevăr,
va v e n i p este dân şii D uhul „ M â n g â ieto ru l". P en tru aceasta, Se pogoară
lo r şi sp u n e că: „voi ruga p e T a tă l", căci de ar fi sp u s: „voi trim ite [Eu]'',
nu a şa [într-atâta] ar fi crezu t [ucenicii], însă, acu m , v red n ic de credinţă
fă câ n d cu v ân tu l, zice: „voi ru g a p e T a tăl". C ăci, g răieşte [D om nul]: „De
va fi treb u in ţă d e ru g ăm in te şi de cerere, în tot ch ip u l M ă v oi sârgui ca să
v ie p este voi D u h u l". P recu m şi noi, d e m ulte ori o b işn u im a zice: „Sufletul
m eu v o i p u n e ca să se facă a cea sta " - m ăcar că, ad eseo ri, d e pu ţină sârgu-
inţă a re trebuinţă lu cru l [ce-1 făgăd u im ], în să, v rân d noi să arătăm că nu
n e v o m lep ăd a de sârg u in ţa, astfel grăim .
în că şi întru alt ch ip [înţeles]: de vrem e ce, p en tru noi S-a adus Domnul
pe Sin e „ je rtfă " Tatălui, îm blânzind u -L pe El prin m oartea Sa, ca un „Arhi­
e re u " (Evrei 8,1-3; 9,24-28), apoi, aşa [astfel]. D u h u l a v en it peste noi, dacă
s-a stricat păcatul şi vrajba s-a şters29 (Efeseni 2 , 13-16), pen tru aceasta, zice:
„V oi ru g a pe Tatăl şi p e M â n g â ieto ru l va da v o u ă ", ad ică voi îmblârui
pentru voi pe Tatăl şi-L voi îm păca pe El cu voi - cei care pentru păcat [îi]
su n teţi vrăjm aşi - şi aşa [astfel] v a trim ite vouă p e D u h ul, fiind [El] îmblân­
zit - prin m oartea M ea cea pen tru voi - şi îm p ăcat cu v o i".
Iar, aceasta ce zice: „C a să răm ân ă cu v o i în v e c i" , a grăit-o ca să-t
m â n g â ie pe d ânşii: „C ăci n u aşa, vrem elnică, e s te v en irea L ui, precum a
M ea, ci p â n ă în v eac [veci] v a sta [dăinui] şi n ici d u p ă ce v o i veţi m uri, nu
va lip si, ci, d im p reu n ă cu voi v a p etrece [răm âne] şi m ai slăviţi vă va face
şi cu to ţi Sfin ţii p u ru rea îm p reu n ă este; şi, d u p ă ce m or, m ai vârtos [cu
p riso sin ţă este cu ei], p recât [p e atâta pe cât] atu n ci şi de p atim ile trupeşti
m ai în a lţi [m ai p resu s], m ai v â rto s [cu p risosin ţă] sunt.
Iar, „ D u h u l A d e v ă ru lu i", zice în loc de: „D u h este n u al Legii celei
V ech i" - că ci aceea, ch ip [preînchipu ire] şi u m b ra era - „ci al C elei Noi,

„ A cu m în să, fiin d în H risto s Iis u s , v o i care a ltăd ată e raţi d e p a rte , v-aţi apropiat
p rin s â n g e le lu i H risto s, (14) căci E i e ste p acea n o astră, El care a fă c u t d in cele două -
un a, su rp â n d p e re te le d in m ijlo c al d e sp ă rţitu rii, (15) d e s fiin ţâ n d v ră jm ă ş ia în trupul
S ă u , le g e a p o ru n c ilo r ş i în v ă ţă tu rile e i, ca, în tru S in e , p e cei d oi s ă -i zid ească într-un
s in g u r o m n o u şi să în te m e ie z e pacea, (16) şi să-i îm p a ce cu D u m n e z e u pe amândoi,
u n iţi în tr -u n tru p , prin cru ce, om orân d p rin ea v ră jm ă ş ia " (E fesen i 2, 13-16).
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN______________Capitolul 14___________ 355

I care este A d ev ă ru l". Pentru că aveau Duh şi cei d in L ege, în să întru în ch ip u -

I ire [preînchipuire] şi um bros, iară acum , însuşi A d evăru l cu ch ip de Fiinţă30,
I cum ar zice cineva, S -a pogorât la ucenici. Dar, ca să n u so co tească e i că şi
Acela [D uhul] avea să Se întrupeze, precum A cesta [Fiul], zice că: „«L u m ea
nu-L poate p rim i» pe EI. N u aşa [astfel] vă va în v ăţa p e v o i, p recu m Eu [vă
învăţ], căci «lu m ea n u -L poate p rim i» pe El trup eşte, ad ică în tru sing u re
sufletele voastre se v a sălăşlui31". însă şi întru alt ch ip: „L u m ea n u -L p oate
prim i" - adică norodul cel de rând [simplu, neiscusit] şi carele a le lum ii
cugetă - „p en tru că n u -L vede p e E l" , căci necup rinsă de m in te este Fiin ţa
Lui. Pentru că, aici, „ v ed ere" - p e cea a m inţii o n u m eşte. P en tru aceea, şi
aducea pe urm ă: „n ici n u -L cu n oaşte pe E l". Vezi că şi aceea: „n u -L v e d e ",
ricându-o E l, a arătat-o pe aceasta - că „nu-L c u n o a ş te ". D eci, îi m ân g âie
pe A postoli, prin ceea ce a zis, că: „«Lum ea n u -L p o ate p rim i» p e E l, iar
vouă v i s-a d at acest d ar ales şi răm âne la v oi". A p oi [îi m ân g âie şi] prin
i ceea ce este m ai m are, [anum el «că şi întru voi va f i" . Pentru că, acest cuvânt:
„Ia v o i", îl arată pe cel d e afară şi grabnic ajutor; iar aceasta: „ în tru v o i" - p e
cea înlăuntru sălăşluire şi întărire [puternicie], care lu cru arată ş i cu m că
Duhul este D um nezeu. Deoarece, aceasta: „M ă v o i s ă lă şlu i şi v o i u m b la
întru v o i" 32 - D um nezeu o zice (Levitic 26,12; 2 Corinteni 6 ,1 6 ).

30 [1805] P e aceste cu v in te: „Iară acum , însuşi A d ev ăru l cu c h ip â e F iin ţă , c u m a r z ic e

cineva, S-a po go rât la u c e n ici". Ie-a lu at dum nezeiescul acesta P ă rin te [T eofilact] din
cuvântul S fân tu lu i G rigorie Bogoslovul [Cuvântătorul d e D u m n e z e u ], ce-1 face la Z iu a
C incizecim ii; p e care [cuvinte] tâlcu in du -le N ichita ep isco p u l [de] S erro n - tâlcu ito ru l
Sfântului, zice: „P e acest cuvânt «cu m a r z ic e cin eva» l-a zis S fân tu l spre v in d ecarea graiului
acestuia « cu c h ip d e F iin ţă » . C are nu s-a zis potrivit, [pentru] că nu are grai p o triv it, căci
tiu după Fiin fă S-a sălăşluit D uhul întru A postoli, precum întru Fiu l, ci d e la d u m n ezeiasca
insuflare, şi d e la lim bile cele d e foc, şi de Ia lucrarea cea ato tp u te rn ică, şi d e la u m p lerea
de Duhul S fân t, a r z ice cin ev a că Duhul cu ch ip d e F iin ţă îm p reun ă cu d ân şii era şi îm p reu n ă
petrecea [răm ân ea]". Iar [Sfântul] Teodor Scrisul la cartea ce se n u m e şte C a t a la g h ii (foaia
146) se ad uce [este adus] cu m că scrie aşa: „Fiindcă lu crarea cea d u m n e z e ia scă n u este
lucru d upă întâm plare, ci firească, şi p u rurea vecuitoare, iară m ai v â rto s d e sin eşi lucrare,
pentru că nu se d eosebeşte lucrarea d e Fiin ţă, ci pe acelaşi h o tă râ to r c u v â n t [îl] p rim e şte
pentru în su şire a firii celei singuratice şi nem ateriaînice, şi fiin d că n u m ai în a in te a fo st
întru p u tin ţă d e a se face şi m ai pe urm ă a v enit în lucrare d e s-a făcut, p e n tru aceasta se
zice că c u c h ip d e F iin ţă Se d ă şi Se sălăşlu ieşte în suflet S fâ n tu l D uh, a d ică d a ru l [harul]
şi lucrarea L u i". [Vezi şi tâlcu irea şi nota de Ia b a n 2 0 , 19-23].
31 A dică, înlăun tru 1 su fletelor săvârşind u-Şi lucrarea.
32 în ediţia 1988 a S fin tei S crip tu ri, găsim : „Voi u m b la p rin tre v o i, v o i fi D u m n e z e u l
vostru ş i v o i p o p o ru l M e u " (L e v itic 26, 12)·, „Voi lo cu i în e i şi v o i u m b la ş i v o i fi
D u m nezeu l lo r ş i ei v o r fi po p o ru l M e u '' (2 C o rin ten i 6 ,1 6 ) .

t-
356 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFUACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

„Aşadar, p e Duhul «lum ea nu-L poate prim i», pentru că «nu-L cunoaşte»
p e El, însă «v o i îl cunoaşteţi» pe El. Pentru ce? «Pentru că nu sunteţi din
lu m e» (loan 15,19) - şi pentru aceasta putincioşi sunteţi a-L «prim i» pe El, şi
răm âne acu m la voi, dar şi va fi pururea «întru voi»".

14,18-20: N u vă voi lăsa orfan i3334:voi v en i la voi. (19) în că pu ţin timp^

şi lu m ea n u M ă va m ai vedea; voi în să M ă veţi vedea, pentru că Eu sunt
v iu şi voi v ii v eţi fi. (20) în ziua aceea veţi cun oaşte că Eu su n t întru Tatăl
M e u şi v oi în M in e şi Eu în v o i35. tu, w Psalm67,6/tsaîa49, 1 5 /
leremia 51,3 /Matei 28,20 0 4 , 3St loan H, 25; 16,16! 1 Tesaloniceni4, u
Z ice [D o m n u l]: „Pentru că v-am zis vouă că «alt M ân gâieto r» voi
trim ite (loan 14, 16), să nu vă tem eţi, socotind că d e acia [dintru aceastaj
nu M ă v eţi m ai v ed ea pe M ine, căci [Eu] n u voi lipsi de la v oi, până în
sfârşit. C ăci «v o i v en i» şi «nu vă voi lă sa pe voi sirim a n i [orfani]»''.
F iin d că, m ai înain te, cân d a încep u t a-i sfătui, „ fii" pe dânşii i-a numit
(loan 13, 33), cu cu v iin ţă, acum zice: „N u vă v o i lă sa pe voi sirim ani
[ o r fa n i]" 36. Şi ca să n u socotească ei că [aşa] precum m ai înainte va să Se
a ra te şi lo r şi tu tu ror cu trup, zice că: „«Lum ea n u M ă va m ai vedea» pe
M in e , p en tru că n u m ai «v o i M ă veţi ved ea» pe M ine şi după înviere.
P en tru că « v iu su n t Eu» şi, m ăcar deşi m oarte voi prim i, voi învia. «Şi
v o i» în că, « v ii veţi fi» ad ică, v ăzând u -M ă pe M ine, vă veţi b u cu ra şi, ca şi
c u m aţi fi fost m orţi, iarăşi veţi în v ia prin a M ea arătare".
Sau şi a şa [întru a cest înţeles]: „Precum m oartea M ea spre viaţă s-a
făcu t, aşa şi v oi, m ăcar d e veţi şi m uri, «v ii v eţi fi». D eci, nu vă întristaţi
n ici p en tru M in e, C are voi m uri, n ici pentru voi înşivă. C ăci, m ăcar de
v e ţi [şi] m u ri, « v ii v e ţi fi» în viaţa ce va să fie. «în tru acea zi v eţi cunoaşte
că E u în tru T a tă l M eu su n t» ad ică, atunci când voi învia, veţi cunoaşte că
n u M -am desp ărţit de Tatăl, ci aceeaşi putere am [cu El]. «Şi voi în tru M ine
su n te ţi» , p ăziţi fiind de M ine; «şi Eu întru voi» adică [Eu] cu voi sunt,
izb ăv in d u -v ă din necazuri, făcând m inunile prin voi, proslăvindu-vă pe

33 în e d iţia d e Ia 1805, în loc de „ o rfa n i", se găseşte „p e v o i s irim a n i". Cuvântul

s ir im a n are în ţe le su l d e s ă r m a n , orfan , să ra n d ic.
34 în ediţia de la 1805, în loc de „încă p u ţin tim p ", se găseşte „încă p u ţin ".
35 în e d iţia de la 1805, versetul 20 este: „Intru acea zi v eţi cu n o aşte voi, că Eu sunt
în tru T atăl M e u şi v o i în tru M in e şi Eu în tru v o i".
36A ici C u v iosu l Isaia Pustnicul ne învaţă aşa: „Dacă iubeşte deci cineva pe Dumnezeu
şi v o ieşte ca El să locuiască în sine, şi să nu fie «lăsat orfan», să aibă grijă m ai întâi să
p ăzească cele ce le-a p o ru n cit lui Iisus, şi atunci va locui în ei. C ăci nu este departe de
noi, n ici nu este între noi şi E l ceva d ecât patim ile. Deci, frate, de spui de tine că te-ai
lep ăd at d e lu m e, d ar te afli lucrând ale lum ii, nu te-ai lepădat, ci te am ăgeşti pe tine
în s u ţi" (F ilocalia rom ân ească, C uvântul X X I, cap 4, voi. 12, ed. H arism a, 1991, p. 157).
tAl c u ir e a s f in t e i e v a n g h e l ii d e l a io a n Capitolul 14 357

voi p rin toate. în că şi întru alt ch ip [fel] « în tru v o i s u n t» , ca u n C ap în

m ădulare" - căci, m ăd ulare ale lu i H ristos su n t A p o sto lii - „ «şi v o i în tru
M ine», ca n işte m ăd ulare în C a p " (1 Corinteni 1 1 ,3 ; Efeseni 5 ,2 3 ; Coîoseni
1,18). D eci, după ce a înviat [D om nul], atu n cea le-a a ră ta t lor cu n o ştin ţa
cea p en tru toate a cestea C ăci, după înviere, d aru l [h aru l] D u h u lu i toate
pe d ân şii i-a învăţat.
Iar, cân d auzi că: „Eu în tru Tatăl su n t şi v o i în tru M in e şi Eu în tru
voi", să n u le înţelegi asem enea [deopotrivă] pe a c e s te a P en tru că Fiul
„întru T a tă l" este, ca A cela Care este de o F iin ţă, în să „ în tr u " A p o sto li, ca
A cela C are este a ju tă to r şi îm p reu n ă -L u crăto r; ia r A p o s to lii, „ în tr u "
Dânsul, ca aceia care sunt ajutători [ajutoraţi] şi lu crarea o au lu a t de la
Dânsul, şi se acoperă37. D e vrem e ce şi alte m u lte n u m e se zic la D u m n ezeu
şi la oam en i, dar n u asem enea [deopotrivă] se în ţe le g . P en tru că „d u m ­
n ez ei"38n e zicem [num im ] şi noi (Psalm 81,6), dar n u în to cm ai [deop otrivă
cu D u m n ezeu ]. S e zice Fiul „ c h ip " şi „slavă a T a tă lu i" (2 Corinteni 4, 4;
Coîoseni 1 ,1 5 ; 1 Petru 1 ,2 1 ; 2 Petru 1 ,1 7 ), se z ice [n u m eşte aşa] şi om ul
(Facere 1,2 6 -2 7 ; 5 ,1 ; 9, 6; înţelepciune 2 , 23; Sirah 17, 3; C oîoseni 3 ,1 0 ), în să
nu asem enea [deopotrivă]. D eci, [tot] aşa şi p e acestea se cu v in e a le în ţele­
ge, p recu m şi cu v ân tu l acela: „Precum M -a trim is p e M in e T atăl ş i E u v ă
trim it pe v o i" (loan 20,21). C ăci, au, doară, aşa de rân d [sim plu ] se cu v in e
să-l înţelegem ? N u. A dică Tatăl „L-a trim is " p e F iu l S ă u , C are era fără d e
trup, apoi S-a în tru p at şi din Fecioară S-a n ăscu t. A u , d o ară, şi A p o sto lii
au fost trim işi din C er şi fără de trupuri [erau]? Ş i ap oi s-au în tru p a t şi din
Fecioară s-a n ăscu t fiecare [dintre ei]? [N icid ecu m ,] ci b â rfe a lă arătată
[adeverită] este a înţeleg e aşa [astfel] Scriptura.

14, 21-22: C el ce are poruncile M ele şi le p ăzeşte, acela este care M ă

iubeşte; iar cel ce M ă iu beşte pe M ine va fi iu bit39 de Tatăl M eu şi-l voi iu b i
şi Eu şi M ă voi arăta lu i40. (22) I-a zis Iuda, n u Iscario tean u l: D o am n e, c e
este că ai să Te arăţi n ou ă41, şi nu lum ii? (ii, 21 ; suah 2 , îe/ioan 1 4 , 15114 , 22 ; iuda t i
Precum şi m ai sus am zis, prin acest fel d e graiuri [D om nul] p o to leşte
[dom oleşte] m âhnirea lor, învăţându-i pe d ân şii că acela îl „ iu b e ş te " p e E l,

37 „Se acoperă" în tru „acop erăm ân tu l arip ilo r D o m n u lu i" (P salm 1 6 ,8 ; 3 0 ,2 0 ; 6 0 , 4 ;

62, 8; 9 0 , 1; 120, 5).
M „Eu am zis: «D u m n e ze i s u n te ţi şi toţi fii a i C e lu i P re a în a lt» " (P salm 8 1 ,6 ).
ediţia
34 în d e la 1805, în loc d e „va f i iu b it", s e g ăse şte „ iu b i-s e -v a ".
40 în ediţia d e la 1805, în Ioc d e „M ă v o i arăta l u i" , s e g ă se şte „ M ă v o i arăta p e
S in e m i lu i" .
41 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ce este ca ai să T e a ră ţi n o u ă " , se g ăse şte „ce p o a te
fi că n o u ă v ei să T e a ră ţi".
358__________O p i toi ul 24____________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

care nu se m âhneşte pentru m oartea Lui - lucru care şi ei îl pătim eau - ci

„ p o ru n c ile " şi învăţăturile Lui „le p ă z eşte ", cele p en tru a n u iubi viaţa
aceasta de acum, ci a-şi pune sufletul său pentru D u m n ezeu şi pentru lucrul
cel b u n (Matei 10,39; 16,25-26; Marcu 8,35; Luca 9 ,2 4 ; 1 7 , 33; loan 12,25). Ca
şi cu m aceasta ar fi zis lor: „Voi socotiţi că din d ragoste vă întristaţi pentru
m oartea Mea, însă Eu sem n de dragoste m ai v ârtos [cu prisosinţă] am a nu
vă întrista42". Iar cum că aceasta grăieşte [D om nul], arătat [adeverit] este
d in cele ce m ai pe urm ă zice: „De M -aţi iubi pe M ine, v-aţi fi bucurat, căci ia
Tatăl M eu merg. Deci, «cel ce M ă iu b eşte p e M in e , are p o ru n cile M ele», şi
n u num ai le are, ci «le şi păzeşte pe ele», ca, nu cum va, venind furul diavolul,
să jefu iască vistieria", C ăci, este trebuinţă de m ultă străju ire cu trezvire
[trezvie, luare-aminte], ca să nu le pierdem pe acestea43. „Şi cel ce «M ă iubeşte
pe M in e » , ce plată va afla?" Zice: „Va fi iu b it de T atăl M e u şi Eu îl voi iubi
pe e l şi M ă voi arăta p e Sin em i lu i". Şi pentru care pricin ă a zis aceasta:
„ M ă v oi arăta pe S in e m i L u i"? Fiindcă după în v iere avea să S e arate lor cu
trup m ai dum nezeiesc, ca să nu socotească ei că E l este duh şi nălucire,
pentru aceea, mai înainte le spune lor aceasta ca atunci să n u fie necredincioşi,
v ăzân d u -L pe El, ci să-şi aducă aminte cu m că acestea m ai înainte le-a spus
lor, şi cum că pentru că „păzesc p o ru n cile" Lui, Se arată lor şi pentru aceasta
să se sârguiască totdeauna a le păzi pe acestea, ca şi pu rurea [de-a pururi]
să [li] Se arate lor. C ăci, mare fiind taina înv ierii, cu anevoie avea să fie
prim ită de ei, pentru aceasta mai înainte îi găteşte [pregăteşte] p e ei, zicând
că S e va arăta pe Sine însuşi lor. Fiindcă şi după ce a înviat [D om nul], pentm
aceasta a m âncat (Luca 24,42-43), ca să nu [li] se pară lor [că este] nălucire,
ceea ce şi acum acest Iuda [nu Iscarioteanul] a pătim it. C ăci socotea Iuda -
cel de care acum se face pom enire - că p recu m în vis îi v ed em pe cei morţi,
[tot] aşa şi Ei Se va arăta lor. Pentru aceasta şi zice: „D o am n e, ce poate fi că
n o u ă v ei [ai] să te arăţi, şi n u lu m ii?" Pentru că [Iuda] din m ulta mirare şi

42„Pentru Mine, semnul dragostei este tocmai acesta: a nu vă întrista pentru moartea
Mea".
43 Pentru acestea, Sfântul Simeon Noul Teolog ne învaţă: „Credinţa şi frica de
Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui ne răsplătesc pe măsura curăţirii noastre. Căci în
măsura în care ne curăţim, ne ridicăm de la frica de Dumnezeu la dragostea de El şi
înaintând ne mutăm, aşa zicând, de la frică la iubirea de Dumnezeu: «Cel ce are poruncile
Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte» (locui 14, 2 1 ). Şi aşa adăugăm nevoinţo
peste nevoinţe pentru a ne arăta iubirea prin fapte. Iar întâmplându-se aceasta, El însuşi
ne iubeşte, precum a făgăduit. Iar iubindu-ne, ne iubeşte şi Tatăl Său la fel, venind înainte
Duhul care împodobeşte casa noastră, ca prin întâlnirea Ipostasurilor tiv noi, să ne facem
locaş al Tatălui şi al Fiului şi at Sfântului Duh" (F ilo c a lia r o m â n e a s c ă , C ele 2 2 5 d e capele
te o lo g ic e ş i practice , cap 6, voi. 6, ed. 1BMBOR, Bucureşti, 1977, p, 18).
t &l c u i r e a s f i n t e i e v a n g h e l i i d e l a i o a n Capitolul 14 359

Itspăim ântare zice aceasta, ca şi cum ar fi zis: „Vai nouă, că ai să m ori şi, ca
{şi] cei m orţi, ai să Te arăţi nouă în v is!" Căci aceasta: „Ce poate fi?", cu
gând sp ăim ân tat şi îngrozit o a grăit. Aşadar, ce zice D o m n u l către acestea?
Cum strică această părere a lui, ca pe o m incinoasă? - " " - '■

14,23-24: Iisu s a răsp uns şi i-a zis: D acă M ă iu b e ş te cin e v a , va p ăzi

cuvântul M e u , şi Tatăl M eu îl va iu b i, şi vom v e n i la el şi v o m fa c e lăcaş
la el. (24) C e l ce nu M ă iu b eşte n u păzeşte cu v in tele M e le . D a r cu v â n tu l
pe care îl a u z iţi nu este al M eu, ci al Tatălui C are M -a trim is 44.
(14, 23) 3 Regi 6,13 /Zaharia 2r 14 /loan 14,15; 15r 10 /1 ÎDan 3,24 /1 Corinteni 3,16 /
Efcseni 3,17/ Apocalipsa 3, 20 (14, 24) loan 7,16; 12,49
Iu d a [nu Iscarioteanul], din m ulta tem ere socotea că, m u rin d D o m n u l,
în vis li Se v a arăta p e Sine însuşi, pentru aceea şi în treab ă, p re cu m s-a zis.
însă D o m n u l, stricând părerea lui, zice: „Precum Tatăl S e arată pe Sin e,
aşa şi Eu M ă voi arăta vouă pe M in e însum i. P en tru că E u şi Tatăl «vom
veni» la cel ce «va p ă z i cu v in tele M ele» . Nu în so m n M ă v o i arăta vou ă,
d, de v rem e ce, cu Tatăl voi veni, precum este cu cu v iin ţă a S e arăta Tatăl,
aşa va fi şi arătarea M ea la v o i". în că şi prin aceasta ce zice: „ lăcaş la
dânsul v o m f a c e " su rpă părerea lui Iuda, căci spu n e: „V isurile n u răm ân ,
insă E u, arătân d u -M ă, voi răm ânea îm preună cu Tatăl, d eci n u p rin v is va
fi venirea M e a ". Şi, m ai înainte le spune lor - p recu m a m z is - că S e v a
arăta, ca sâ n u -L socotească pe E l nălucire [când S e v a arăta]. în c ă îi şi
îndeam nă p e ei spre „ p ă z irea " porun cilor Lui, ştiin d e i că a celo ra care le
păzesc p e acestea li Se arată şi El şi Tatăl. Precum , iarăşi, d im p o triv ă, d e la
cel ce nu p ă z eşte poruncile Se d epărtează şi El şi Tatăl, ca d e la cel care n u
iubeşte. „P en tru că « cel ce nu M ă iu b e şte pe M in e , c u v in te le M e le n u le
păzeşte». D e ci, n ici p e Tatăl nu-L iubeşte cel ce n u -L iu b eşte p e F iu l, căci
« cu v â n tu l» F iu lu i, şi al Tatălui este. D rept aceea, cel ce « n u p ă z e ş te
cu v ân tu l» Fiu lu i, adică al Tatălui, precum îl u răşte p e F iu l, aşa şi pe Tatăl
[Π u răşte]. P en tru aceasta, voi, o, ucenici, să p ăziţi cu v in tele M ele, căci aşa
veţi arăta [adeveri] dragostea cea către M ine şi către T a tă l".
în să o arecare zic că ucenicul Iuda nu din tem ere, ci cu m in te iu b ito are
de o a m en i a sp u s aceasta: „Pentru ce nouă ai să Te ară ţi p e T in e în su ţi, şi
nu lu m ii? " (loan 14, 22), căci voia ca nu num ai u cen icii să aib ă folosin ţa
[folosul] cea d in arătare, ci şi toată lumea. Iar M ân tu ito ru l a ra tă că n u toţi

44 în e d iţia d e la 1805, v e r s d e k 23-24 sunt: „R ăsp u n s-a Iis u s ş i i-a z is lu i: D e M ă

iu b e ş te c in e v a p e M in e , cu v ân tu l M eu va păzi, şi Tatăl M eu îl v a iu b i p e e l, şi la el
vom v e n i ş i lă ca ş la d ân su l vom face. (241 C el ce nu M ă iu b e ş te p e M in e , c u v in te le
M e le n u le p ă z e şte. Ş i cu v ân tu l p e care-1 au ziţi nu este a l M e u , c i a l T a tă lu i C e lu i C e
M -a trim is p e M in e ".
360 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFIT ACI' ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

se în v re d n ice sc d e u nele ca acestea, ci num ai cei ce p ăzesc poruncile Lui

se v o r face vred n ici arătării L u i şi dragostei Tatălui. Căci, întru cel ce păzeşte
p o ru n c ile este D u m n ezeu şi Tatăl, însă nu precum întru F iu l, aşa [astfel] şi
în tru acesta , căci întru Fiul este fireşte, iar, în om , după d ar [har].

1 4 ,2 5 -2 6: A cestea v i le -a m sp u s, fiin d cu v o i; (26) d a r M ân gâietorul,

D u h u l S fâ n t, p e C are-L v a trim ite Tatăl, în n u m ele M e u , A cela vă va
în v ă ţa to a te ş i v ă v a ad u ce am in te d esp re toate cele ce v -am sp u s Eu13.
(14, 26) loan 15,26; 16,13 /Faptele Apostolilor 1,4
F iin d că, cele ce le zicea D om nul erau neînţelese de u cenici şi pe unele
nu le p ricep eau , iar de cele m ai m ulte se şi îndoiau, ca să nu-L întrebe iarăşi
p e E l şi să zică: „C e porunci suntem datori să păzim ?", îi izbăveşte pe ei de
su p ă ra re şi d e tu rb u rare, zicând : „«M ân g âieto ru l» p e cele întunecate
[u m b roase] şi cu an evoie d e înţeles, vi le va face vouă cunoscute. Pentru că
acestea ce vi se p ar vouă că sunt întunecate [umbroase], le-am grăit, la voi
p etrecân d [răm ânând], şi cu voi fiind. Insă, dacă Mă voi duce, «vă v eţi învăţa
to a te» . P en tru aceasta, n u se cuvine să vă întristaţi voi de ducerea [plecarea]
M ea, care v a v a fi v ouă pricinuitoare de atâtea bunătăţi şi d e atâta înţelep­
ciu n e. C ă ci, pân ă când, la voi Eu voi petrece [rămâne] şi D uhul nu va veni,
n im ic m a re [şi], n ici înalt, n u veţi putea înţelege".
Şi, adeseori, „M ân g âieto ru l" îl numeşte [pe Duhul Sfânt], pentru cele
d ese ale lor scârbe*4647,făcându-i pe ei bine nădăjduiţi că de Acela vor fi mângâiaţi.
Iar, aceea ce zice că: „întru n um ele M eu " va veni M ângâietorul, aceasta arată:
„A n u m e că nim ic străin [osebit] de Mine nu vă va învăţa pe voi, nici slavă a
Sa osebită nu-Şi va face, ci «întru num ele M eu» va veni, adică spre slava
n u m elu i M eu, [şi] nu al Său - precum fac cei care învaţă cele îm potrivă, întru
n u m ele lo r aducându-i după dânşii pe cei care Ie urmează lor".
Iară, unii, aceasta ce zice: „întru n um ele M e u ", aşa înţeleg: „n u m e" al
lui H risto s - „ M â n g â ieto r", căci zice: „avem M ân gâieto r [M ijlo cito r] pe
lis u s H ristos"·17 (1 loan 2 , 1). Deci, fiindcă şi Duhul venind, u cenicilor li S-a

13 în ediţia d e la 1805, versetele 25-26 sunt: „A cestea am zis v o u ă, cu voi petrecând,

(26) iară M â n g â ie to ru l, D u h u l cel Sfânt, pe C arele îl va trim ite Tatăl în tru n u m ele Meu,
A ce la p e v o i vă v a în v ăţa toate şi va aduce am inte vouă toate cele ce am grăit v o u ă”.
46 C u ad evărat, m u lte necazuri şi strâmtorări au venit mai pc urm ă asupra Apostolilor,
d u p ă cu m în su şi D om n u l grăia m ai dinainte: „R o to are, fiii n u nţii să fie trişti câtă vrem e
m ir e le e s te cu ei? D a r v o r v en i z ile când m irele va fi luat d c la ei şi atun ci v o r p o sti”
(M a tei 9, 15).
47 în ed iţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „C o p iii m ei, acestea vi le scriu , ca să nu
p ă c ă tu iţi, ş i d acă va p ăcătui cin ev a, avem m ijlo cito r către Tatăl, p e lisu s H risto s cel
d r e p t" (1 loan 2, 1).
1
TÂLCU1REA S FIN T E I E V A N G H EL II D E LA ÎO A N _______________ C apitolul 14____________ 361

făcut M ângâietor, scârbele lor m ângâindu-le, „întru n u m e le " lu i H risto s a

venit, căci „M ân g âieto r" este şi A cela [Duhul], p recu m şi H ristos. în să şi
Pavel L-a num it „H risto s" pe Duhul, întru cele ce zice: „Iară voi n u su n te ţi
în trup, ci în D u h , de vrem e ce D u h ul lu i D u m n ez eu lo c u ie şte în tru v o i.
Iar dacă cin ev a D u h u l lu i H ristos riu are, acesta n u e s te a l L u i" 48. A poi
aduce: „Iar de este H ristos în tru voi [ ...] " (Romani 8 , 9-10). Vezi, cu m , m ai
sus zicând D uhul - „ D u h u l lu i D u m n ezeu lo cu ie şte în tru v o i" - apoi a
adus: „H ristos în tru v o i"? C ăci „H ristos", pe D u h u l L-a n u m it. D eci, fiindcă
Duhul este num it „ H risto s", aşa eşti dator a înţelege aceasta: „în tru n u m e le
Meu îl va trim ite pe El T a tă l", adică cum că şi El Se v a n u m i „ H ris to s "49*.
Deci, Sfântul Duh şi „a în v ăţat" şi „a adus a m in te ". A dică: „a în v ă ţa t" câte
Hristos nu le-a spus lor, ca acelora care nu p u teau să le p o arte; şi „a ad u s
am in te" câte a zis D om nul, însă, ori pentru n elu m inarea, ori p en tru slăb i­
ciunea m inţii, nu au p u tu t să le ţină m inte A postolii.

în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „D ar v o i n u s u n te ţi în c a m e , ci în D u h ,

dacă D u h u l lu i D u m n ezeu lo cu ie şte în v o i. Iar dacă c in e v a nu are D u h u l lu i H risto s ,
acela n u este al Lui. (10) Ia r d a c i H risto s este în vo i, tru p u l este m o rt p e n tru p ăcat; ia r
D u hu l, v iaţă p entru d re p ta te " (R om ani 8, 9-10). în tâlcu irea acesto r v e rse te d in E pistola
către Rom ani, Sfântul Teofilact,'d im preu nă cu Sfântul N ic o d im A g h io ritu l, scriu astfel:
Iar, d acă cin ev a n u are D u h u l lu i H risto s, acela n u e ste al L u i. O ricare cre ştin care
nu are D u hul lui H ristos, acela n u este al lui H ristos şi, d u p ă cu v iin ţă, n u e ste a l lu i
H ristos c el ce nu are D u hul lui H ristos, p entru că p e cete a şi se m n u l lu i H risto s este
Duhul cel Sfân t. D rep t aceea, oricare creştin nu are p e cete a şi sem n u l S fâ n tu lu i D u h,
aceia n u este al S tăp ân u lu i H ristos, C are cu sem nul şi c u p ecetea aceasta S e face arătat.
Căci, zice Sfântu l M acarie: „A cesta este sem n u l şi pecetea D o m n u lu i în tip ă rită în su flete,
Duh d e lu m in ă neg răit fiin d ".
Iar, de e ste H risto s în tru v o i, tru p u l ad ică m o rt e p e n tru p ă ca t, ia r D u h u l, v ia ţă
pentru d rep tate. U n ii [Sfântul V asile cel M are] însă aici (n u m ele) „ H risto s", L -au în ţe le s
pe D uhul Sfânt. Dar, d um nezeiescu l H risostom zice că aceasta n u e ste aşa, c ă c i P avel
voieşte să arate că acela care are p e D uhul lu i H ristos, a re şi p e în s u ş i H risto s, p e n tru că
unde e ste o Faţă [P erso an ă] a S fin tei Treim i acolo s u n t şi c e le la lte a m â n d o u ă F e ţe
[Persoane], ca u n ele care s e ţin u n a d e alta şi sunt n e d e sp ărţite (cf. S fân tu l T e o fila ct al
Bulgariei, Trim iterile cel patru sprezece a le siăvitu lu i şi p reală u d a tu iu i A p o sto l P av el, to m I,
Bucureşti, 1904, p p. 118-119).
49 Pentru acestea, Sfântul C hirii a! A lexandriei zice: „A l lui H risto s este D u h u l, precum
însuşi întru noi este în ch ip u it"; şi iarăşi: „A l lui H ristos e D u hu l, căci D u m n ezeu C u v ântu l,
prin D uhul Se sălăşlu ieşte întru noi, de ne suim la v red n icia în fie rii". Ia r S fân tu l V asile
cel M are grăieşte: „Sfin ţin d u -ne prin D u hul, prim ind p e H risto s a locu i în o m u l cel
dinlăuntru al nostru şi îm p reun ă cu H ristos, pe Tatăl, o b ştească lo cu in ţă făcân d la c ei
vrednici". Şi Sfântul loan D am aschinul: „Chip a l Tatălui este Fiu l şi al Fiu lu i D u h u l; iar
H ristos locuind în om îi dă lui pe cea după chip [asem ăn are]" (cf. S fân tu l T eo filact al
Bulgariei, op. cit., p. 119).
362 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

14,27: Pace vă la s vou ă, pacea M ea o dau v ouă50, n u p recu m dă lumea

vă dau Eu. S ă nu se tu rb u re in im a voastră, n ici să s e în fric o ş e z e 51.
( 1 4 , 2 7 ) I o v 3 4 , 2 7 / F ilip e n i 4 .7

Iarăşi, întru întristare erau A postolii, au zin d u -L p e D o m n u l, zicând:

„E u M ă d u c, însă D u h u l va v e n i" (loan 14,25-26). P en tru aceasta, văzând
că este în tru turburare inim a lor, însă m ai vârtos [cu p risosin ţă], pentru
n ecazu rile şi războaiele [războirile, vrăjm ăşiile] ce av eau să le v ie asupră,
zice [D om nul]: „P ace [vă] las v o u ă ", aceasta g răin d u -le lor: „[D e] ce vă
v ătăm aţi voi din iu rb u rarea lum ii, până cân d aveţi «p ace» cu M ine; căci,
«pacea M ea » nu este în tru acest fel, precum e a « lu m ii» , care, de m ulte ori
sp re rău se face şi n efolositoare este. însă Eu acest fel [de pace] «[vă] dau»,
în câ t u nii cu alţii să aveţi pace şi un trup să fiţi. Şi, aceasta, m ai puternici
d ecâ t toţi, pe voi vă va face. Şi, m ăcar şi m ulţi d e se v o r scu la [ridica, oşti]
asu p ra voastră, nim ic nu veţi p ătim i, cu u n irea cea în tr-u n su flet52 şi cu
p acea cea între voi fiind în g ră d iţi"53.
A poi, fiindcă iarăşi a zis: „[vă] la s ", care [cuvânt] era al C elu i C e Se
d u ce şi în d eaju n s p u tea să-i tu rb u re pe ei, ad u ce [spu n e] p e u rm ă: „Să nu
s e tu rb u re in im a v o a stră , n ic i să se sp ă im â n te z e ". Ş i „tu rb u ra rea " o
p ătim eau ei din iu birea şi dragostea cea către D ân su l, fiin d că aveau să se
lipsească d e El, iar „ sp ă im â n ta re a ", pentru relele ce av eau să li se întâmple
lor d u p ă m oartea Lui. D eci, El n ici „ tu rb u rarea" cea d in iu b ire, n ici „spăi­
m â n ta re a " cea pen tru scârb ele [necazurile] ce av eau să fie , n u li le lasă lor
n ev in d ecate, ci pe am ân d ouă le potoleşte, zicând: „S ă n u s e tu rb u re inima
v o a stră , n ic i să se sp ă im â n te z e ".

x în e d iţia de la 1805, în ioc de „P ace v ă la s v o u ă, p acea M e a o dau v o u ă", se

g ăse şte „ P ace la s vouă, p a ce a M ea d au v o u ă".
5' în e d iţia de la 1805, în loc d e „ în fric o şe z e ", se g ăseşte „ s p ă im â n te z e ".
52 A ceastă unire „în tr-u n su flet" şi „în tr-u n c u g e t" a fo st m u lt-ro d ito are în viaţa
Bisericii. V ezi de pildă: F a p tele A postolilor 1 , 14; 2 , 46; 4 ,2 4 ; 5 ,1 2 ; 8 ,6 .
52 Aici, Cuviosul N ichita Stithatul ni le arată şi pe acestea: „Să n u zid în m im a ta: îmi
este cu neputinţă să dobândesc de aid înainte curăţia fecioriei, după ce am căzut în stricădunea
şi nebunia trupului în m ulte chipuri. C ăd u n de se stăruie cu ostenelile p o căin ţd şi cu căldura
inim ii în greaua pătimire şi curg râuri de lacrimi din um ilinţa inim ii, acolo se dărâm ă toate
întăritu rile, se stinge tot fo cu l patim ilor şi se săvârşeşte renaşterea d e Sus prin venirea
M ângâietorului; şi sufletul se face iarăşi palat al curăţie» şi al fecioriei. C oborându-Se apoi
D u m nezeu în acesta, printr-o lum ină şi bucurie negrăită, şi şezând p e înălţim ea minţii lui ca
p e un tron d e slavă, dă pacea Sa puterilor lui, zicând: «Pace vouă», d in partea patim ilor care
vă războiesc; «Pacea M ea dau vouă», ca să m işcaţi potrivit c u firea; «P acea M ea o las vouă»
ca să vă desăvârşiţi mai p resus de fire. D e d tăm ăduind cele trei p ărţi ale sufletului prin
întreitul d ar al păcii şi ridicându-1 pe acesta la desăvârşirea întreită şi unindu-1 cu Sine, îl face
întreg feciorelnic şi frum os, învăluindu-1 în buna m ireasm ă a m iru lu i cu răţiei" {Filocalia
rom ânească, C ele 300 d e capete, cap 50, vot. 6, ed. IBM BO R, Bucureşti, 1977, p. 277).
ŢÂLCUIREA s f i n t e i e v a n g h e l ii d e l a i o a n Capitolul 14 363

14, 28-29: Aţi au zit că v-am sp u s: M ă duc şi v oi v e n i la voi. D e M -aţi

iubi v-aţi b u cu ra că M ă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este m a i m a re decât
Mine. (29) Ş i acum v-am spus acestea în ain te de a se în tâ m p la , ca să cred eţi
când se v o r întâm p la54*. < u , 2 s j ι corm tem n , 3 m , 2 9 ) loan 16, a

F iin d că [îi] ved ea D om nul p e A postoli că n icid e cu m n u n ăd ăjd u iau

învierea L u i, nici nu o înţelegeau ce este - şi p en tru aceasta fo a rte erau
mâhniţi şi turburaţi, ca aceia care aveau să se lip sească d e D ân su l - Se
pogoară n ep u tin ţei lor şi grăieşte: „«Eu am zis v ou ă: m erg şi v o i v en i» ,
dar [voi] în c ă vă întristaţi, pentru că nu credeţi M ie că m ăcar d e voi şi
muri, în să în tru necazurile voastre nu vă voi lăsa [părăsi] p e v o i. D eci,
acum, a u z in d voi că la Tatăl M eu «m erg» - pe C are voi m are îl so co tiţi şi
«mai m a re» d ecât M ine - se cu v in e să vă «b u cu raţi», căci la A cela «m erg»,
Care este « m a i m are» decât M ine şi poate a risipi toate relele ". Vezi urm area
înţelegerii [înţelesului], anum e că aceasta ce grăieşte: „Tatăl M e u m a i m are
decât M in e e s te ", ca să-i m ân gâie pe ucenici o a zis? C ăci, de v re m e ce,
aceia se în trista u , ca şi cum H ristos n-ar fi pu tut să le aju te lor, spune:
„Chiar d a c ă Eu n-aş putea, însă m ăcar Tatăl Meu - pe C are v o i « m a i m are
decât M in e » îl socotiţi - au nu este puternic să vă aju te v o u ă ? " P recu m şi
în alt Ioc z ic e : „A u v i se pare că n u pot a ruga pe T atăl M e u şi s ă -M i p u n ă
înainte [trim ită ] d ou ăsp rezece le g iu n i de în g e r i? " (M atei 2 6 ,5 3 ) P en tru
că nici a ic i n u zice [M ântuitorul] aceasta, ca u n n ep u tin cio s. în s ă cum
[grăieşte acestea] Cela Care şi num ai întrebându-i p e iu dei, în d ată i-a arun­
cat pe jo s p e toţi? (loan 18, 4-8) în să , de vrem e ce, p e E l, ca pe u n o m îl
socoteau [u cen icii], pentru aceasta le grăieşte [D om nu l] acestea. A şad ar
astfel este şi ceea ce zice: „Tatăl M eu m ai m are d ecât M in e e s te " , pentru
că după p ă re rea lor a grăit-o aceasta, care îl socoteau p e E l n ep u tin cio s, iar
pe Tatăl, p u te rn ic a le ajuta lor în vrem ea necazurilor.
„«Şi a c u m v-am sp u s acestea în a in te de a se în tâ m p la , ca să cred eţi
când se v o r în tâ m p la » , adică aşa [într-atâta] în d răzn esc şi n u M ă tem de
m oarte, n ic i nu M ă întristez, în câ t şi m ai înainte v ă zic, iar v ouă şi să vă
bucuraţi v ă p oruncesc, «ca să cred eţi M ie când se v or în tâ m p la » . C ăci,
precum am ştiut necazurile cele ce vi se vor întâm p la v o u ă şi, m ai în ain te
spu nând u-le pe acelea, n-am m in ţit, tot astfel, n ici p en tru m ân g âierea şi
alinarea v o a stră m ai înainte spu n ân d , n u voi m inţi, ci to ate ce le de b u cu rie
vă vor în tâ m p in a pe v o i".

54 în e d iţia d e la 1805, versetele 28-29 sunt: „ A u zit-aţi că Eu am z is v o u ă: M e rg ş i voi

veni la voi. D e M -a ţi iu b i pe M in e , v -aţi fi bucurat că am zis m e rg la T atăl, că Tatăl
M eu m ai m a r e d ecât M in e este. (29) Ş i acum am zis vouă m ai în a in te d e ce v a fi, ca
când va fi să c re d e ţi".
364 Capitolul 14 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

Ia ră u n ii în ţeleg că Tatăl este „m ai m a re", dup ă [prin] aceasta, anume

fiin d că este P ricin u itor [Izvorâtor, N ăscător] Fiului, căci zice [Mântuitorul]:
„«T atăl M e u m a i m a re [decât M in e ) este» dup ă [prin] aceasta: fiindcă
e s te P ric in u ito r şi în cep ătu ră a Mea, căci dintr-însul M -am n ă scu t". Iar
a ceea - a fi Tatăl „m ai m a re " decât D ân su l - n u -L face pe E l a fi de altă
F iin ţă 55, P en tru că şi în tre oam eni - ca să zic spre pildă - tatăl m ai mare
este d ecâ t fiu l, însă nu este şi de altă fire. A poi, spu nă ereticii: cu m „merge
la T a tă l" H risto s - ca A cela C are era D um nezeu, ori ca A cela C are era om?
C u a d ev ă ra t, ca A cela C are era om , căci ca A cela C are era Dum nezeu,
p u ru rea în C eruri era şi nedespărţit de Tatăl (loan 3 , 13). Deci, dup ă omenire
[d u p ă firea o m en ească], se zice că este Tatăl „m ai m a re" d ecât Dânsul.

Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine şi stăpânitorul

14, 30-31“:
acestei lumi şi el nu are nimic în Mine; (31) dar ca să cunoască lumea că
Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac56.
(14,301 loan 12,31; 16,11 /Efeseni 6,12 (14,3ÎJ loan 10,18 1 Evrei 10,7
D u p ă c e i-a m ân g âiat p e ucenici p rin cele care m ai sus s-au zis, iarăşi
Ie grăieşte pe cele pen tru m oartea Sa. „Căci vine stăpânitorul lu m ii", adică
d ia v o lu l. Ia r „stăpânitor al lumii" pe el [pe diavolul] să-l în ţeleg i, însă nu
al zid irii, ci al n orod u lu i celu i fără d e socoteală [nesocotit, nesăbuit] şi
c a re cu g etă cele ale lu m ii, pentru că n u stăpâneşte [diavolul] C erul şi
p ă m â n tu l - căci toate le-ar fi răsturnat şi le-ar fi turburat ci p e cei care
sin g u ri pe ei înşişi se d au lui; pentru aceasta, şi „stăpânitor al întuneri­
c u lu i" se n u m eşte (Efeseni 6,12), iar „întuneric" - să înţelegi lu crurile cele
rele57 (Efeseni 5,11). . ___
în să fiin d că se pu tea ca să bănuiască [presupună] vreunii: „N u cumva,
şi H ristos, pen tru p ăcat S-a dat m orţii?", aduce pe urm ă [cele adeveritoare]
p en tru aceasta: „ « în tru M in e nu are n im ica», căci n u sunt vin ov at morţii,
n ici nu su n t d ato r cu ceva d iavolului, ci pentru dragostea cea către Tatăl,
d e b u n ă v oie, su făr P a tim ă ". Şi, adeseori, repetă [Dom nul] cu v intele cele
p en tru m o artea [Sa], am estecân d u -le cu dânsele şi p e cele ce ad u c m ângâ­
iere, ca m ai d e crezu t pe ea [pe m oartea Sa] să o facă lor. C ăci, au zind ei că
v a [avea] să m oară, cu n osc [află] cu m că şi de b u n ă voie [m oare], şi cum

35Pentru o mai amănunţită înţelegere dogm atică despre Persoanele Tatălui, Fiului şi
Sfântului Duh, vezi şi anexa editorială: Şapte întrebări despre S ß n t a Treime şi răspunsurile lor.
50în ediţia de la 1805, versetele 30-31 ’ sunt: „Nu voi mai grăi m u lte c u v o i, că vine
s tă p â n ito ru l lu m ii acesteia, şi în tru M in e nu are nim ica. (31) C i ca să cu n o ască lum ea
că iu b e s c p e T atăl, şi precum M i-a poruncit M ie Tatăl, aşa fac".
57 „ Ş i n u fiţi p ărtaşi la fa p te le cele fără roadă a le în tu n e ricu lu i, ci m ai degrabă,
0 5 â rid iţi-]e p e fa ţă " (E fesen i 5 ,1 1 ).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 14 365

ca nu b ag ă seam ă58 d e diavolul, şi cum că pentru d ragostea cea către Tatăl

moare. D eci, dacă Patim a ar fi fost pierzătoare [nim icitoare] şi n u d e m ân tu ­
ire, cu m Tatăl C el C e-L iubeşte [pe Fiul], ar fi binevoit [întru ea]? Sau , iarăşi,
cum Fiul, C el C are este iubit [de Tatăl], o ar fi p rim it pe aceasta? A şadar,
cum v om înţelege ceea ce spune [El, anum e] că m oare pentru dragostea cea
către Tatăl? Z ice [Dom nul]: „Tatăl iubeşte lum ea şi p en tru d ân sa M ă dă pe
M ine la m oarte. Deci, Eu, «iu bin d u-L pe Tatăl», cu bu n â-v oirea L u i şi cu
voia [M ea] îm preună bine-voiesc şi arăt că-L « iu b e s c p e T atăl», d in tru
aceasta, că p e cea «poruncită» de D ânsul, adică cea b in e-v oită şi în tărită d e
Dânsul, prim esc a o şi «face»".
Sp u n eţi [voi] arienilor, de ar fi fost slugă [slu jito r] F iu l, n u a r fi z is că:
„Pentru d ragostea cea către Tatăl m o r", căci slu g a [slu jito ru l], n u p en tru
că îl iu b eşte pe stăp ân u l său, pentru aceasta face v o ia lu i, c i p en tru că este
slugă şi se tem e d e p ed ep se, în să D om n u l Iisu s, fiin d că fa ce v o ia lu i
D u m n ezeu , ca A cela C are II iubeşte p e Tatăl, n u e ste slu g ă [slu jito r], n ici
zidire [făp tu ră], ci, dup ă adevăr, F iu - voia Tatălui îm p lin in d . D eci, cân d
auzi că: „ M i-a p o ru n cit M ie T a tă l", p en tru cu v ân tu l acela: „ I-a p o r u n c it",
să n u-L so co teşti m ai prejos p e Dom nul [H ristos], ca p e u n su p u s [slujitor],
ci pen tru acest cuvânt: „T atăl", să-L cunoşti [crezi] p e El F iu d e o Fiin ţă cu
Tatăl. Ia r aceasta ce zice: „I-a p o ru n c it", să o în ţeleg i în lo c d e: a v o it, a z is,
a întărit, I-a plăcut.

1 4 , 31b: S cu la ţi-v ă , să m ergem d e a ic i59.

58 A d ică, D om n ul n u ţine seam a de acela, tocm ai p e n tru c ă d ia v o lu l „ n u a re n im ic "

întru D ân su l (loan 1 4 ,3 0 ).
~
Λ F in alu l versetu lui 31 al capitalului 14 d in ediţia 1988 a S fin tei S criptu ri: „ S cu la ţi-v ă ,
să m e rg e m de a ic i" , e ste cuprins în versetul 1 al capitolului 1 5 d in e d iţia d e la 1805.
366

C apitolul 15
Viţa cea adevărată. Porunca lui Hristos şi iubirea cea mai mare.
Ura şi vina lumii. M ângâietorul, Duhul A devărului 1

14, 31h - 15, 1-3: Sculaţi-vă, să mergem de aici. (1) Eu sunt viţa cea
adevărată2 şi Tatăl Meu este lucrătorul. (2) Orice mlădiţă care nu aduce
roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte,
ca mai multă roadă să aducă3. (3) Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul
pe care vi l-am spus4. /15, V C â n ta re a C â n tă rilo r 1, 1 3 t S ira h 2 4,20
(1 5,2) M a t ă 7 ,1 9 ; 1 5 ,1 3 ; 2 5 ,2 9 i G î l a t e n i 5 ,2 2 /15,3 ) P sa lm 1 1 8 ,9 / l o a n 1 3 ,1 0 /1 P e tru 1 ,2 2 / 1 lo a n 2 7

D e v rem e ce pentru Patim ă m ulte grăind [D om n u l], a plecat sufletele

lor şi i-a cu n oscu t pe ei că se tem eau, ca şi cum în d egrabă vor fi prinşi, şi din
m ulta tem ere, nici nu lu au am inte la cele ce se grăiau, Se preface cum că va
să-i d ucă p e dânşii întru un loc ascuns, întru care nu v o r fi prinşi, şi pentru
a ceasta îi „ sc o a lă " d in locul acela în care erau, ca, p otolin d turburarea
su fletu lu i lor, să le dea [ucenicilor] dogm ele cele m ai tainice. Şi îi duce pe ei
- [aşa] p recu m după acestea [m ai pe urm ă] ne v om în v ăţa - în grădina pe
care Iuda o ş tia Şi aşa [astfel], după părere [păreînicie], ducere în lături
[ferire, ascu nd ere, îndepărtare] era lucrul, însă, după adevăr, dare de bună
v oie, d u cân d u -se [ei] întru acel loc p e care Iuda îl ştia.
A şadar, ce le-a dat lor de taină? Zice [Domnul]: „«Eu su n t bucium ul
v iţei», adică rădăcina [butucul], iar voi - «viţele [m lăd iţele]», iar «Tatăl Meu
este lucrătorul». Şi,p e lângă ce se îndeletniceşte Tatăl? O are pe lângă rădăcină?
N u, ci p e lângă «viţe [m lădiţe]». Căci «toată viţa [orice m lădiţă] care nu
ad uce roadă, o scoate [taie] pe ea»". Adică, tot om ul care, prin credinţă, s-a
făcut parte a rădăcinii [a viţei, a bucium ului] şi s-a u nit cu Dom nul şi un trup
cu D ânsul s-a făcut (Romani 12,5), se cuvine şi „roadă să ad u că", adică să aibă
viaţă îm bunătăţită. C ăci, dacă are cineva nu m ai goală [sim plă, deşartă]
m ărturisire a credinţei, însă nu aduce roadă şi prin păzirea poruncilor, este
„viţă [m lăd iţă]" m oartă, căci „credinţa fără de fapte m oartă este" (lacov 2,
20, 26). D eci, flecarele [orişicare], credincios întru H ristos se vede a fi, fiindcă

' în ediţia de !a 1805, titlul capitolului este: „Pentru via cea adevărată şi lucrătorul şi viţa".
2 în ediţia de îa 1805, în loc de „viţa cea adevărată", se găseşte „bucium ul viţei cel
ad ev ărat", cu urm ătoarea însem nare; [1805] „Bucium ul v iţe i", adică răd ăcina butucul viţei.
3 în ed iţia de la 1805, versetu l 2 este: „Toată viţa care n u a d u ce roadă în lru M in e, o
sco a te p e e a , şi to ată care ad u ce roadă, o curăţeşte pe ea, ca m ai m u ltă roadă să aducă".
4 In e d iţia d e la 1805, în loc d e „vi l-am sp u s", se g ăseşte „l-am g ră it v o u ă".
ifrlCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LAIOAN___________ Capitolul 15'________ 367

(jede că: „«Toată v iţa [orice m lăd iţăj» care este întru M in e, de n u v a aduce
joadă, o «scoate [taie] pe ea» Tatăl - adică afară de îm părtăşirea cea cu Fiu l o
pune iar pe cela ce «aduce roadă», îl «curăţeşte»". A ici, aceasta n e învăţăm :
măcar, deşi foarte îm bunătăţit ar fi cineva, are trebuinţă d e purtarea de grijă a
[ui Dum nezeu, pentru că [„m lădiţa"] cea fără de roadă, nici să fie în „b u ciu m "
(„viţă"] nu poate, iar pe ceea ce „aduce roadă", m ai roditoare o face Tatăl.
Insă să înţelegi că şi pen tru necazurile u cenicilor se zic acestea. P en tru
că, de vrem e ce necazurile se p ar că sunt - precum zic lu crătorii5 - „ tă ia tu l"
viei, le arată lor D om nul, că prin necazuri, mai roditori se v o r face, precum
şi viţele [m lădiţele], prin tăiere; căci, ispitele mai tari [puternici] îi [vor] arăta
[adeveri] pe dânşii. Apoi ca să nu zică ei: „Pentru cin e zici a cestea ?", zice
[Domnul]: „Voi curaţi su n te ţi pentru cuvântul care l-a m g răit v o u ă ". Vezi?
Mai sus zicea că Tatăl este C el Care „cu răţeşte", acu m iarăşi Se ad u ce p e
Sine însuşi a fi purtătorul d e grijă. Aşadar, una este lu crarea T atălu i şi a
Fiului. „Eu v-am «curăţit» p e voi prin a M ea învăţătură. D eci, datori sunteţi,
ceea ce este a voastră, de aici să arătaţi", pentru aceasta şi ad u ce p e urm ă:

25, 4-6: R ăm ân eţi în M in e şi Eu în voi. P recu m m lă d iţa n u p o ate să

aducă roadă de la sin e, dacă nu răm âne în v iţă, tot a şa n ic i v o i, d acă nu
răm âneţi în M in e . (5) Eu su n t viţa, v oi su nteţi m lă d iţe le . C e l ce răm ân e în
M ine şi Eu în el, a cela ad u ce roadă m ultă, căci fără M in e n u p u te ţi face
nimic. (6) D acă cirieva nu răm âne în M in e se aru n că afa ră ca m lă d iţa şi se
usucă; şi le adună şi le aru ncă în foc ş i ard6. as.vuoan 2 . e/coimeni 1 ,2 3
tt5,5} Luca 8, S/Faptele Apostolilor 4,12 (15,6) lezechîîl 15,4 /Ipremia 31,18-19 /Matei 3,10; 7,7,19; 21,22 /
Maieu 11,24 /Luca 11,9 /loan 14,13; 16,23 /lacov 1 ,5-6 /1 loan 3,22; 5,14-15
Zice [D om nul]: „Eu pe voi v-am şi «curăţit» prin cu v ân tu l M eu şi prin
învăţătură şi n im ica d in ce le care Se cuvenea să le fac, Eu n u le-am lăsat
[deoparte, nefăcute]. A şadar, se cuvine [ca], de acu m , să se în ceap ă şi cele ce
sunt dinspre voi7" .
[D om nul le] grăieşte: „R ă m â n eţi în tru M in e " , d eo arece, ca n u d in tru
frică să se d esp artă de D ân su l, su fletu l lor cel slă b ă n o g ii îl în tă reşte şi cu

’ A dică, vierii (v iticultorii) cu no sc că viţa, avâltd v iaţă în tru ea, su fe ră c â n d i se rup

sau i s e taie m lăd iţele şi este curăţată, în să, astfel, ea îşi lu crează to ată sev a şi p u terea
dătătoare d e v iaţă, spre ad ucerea de mai m u ltă roadă.
6 în ediţia d e la 1805, versetele 4-6 sunt: „R ăm âneţi în tru M in e ş i E u în tr u v o i. Precu m
viţa n u poate să ad u că roadă d in sin e sin g u ră, d e n u va ră m â n e a în b u c iu m , aşa n ici
voi, d e nu v eţi răm ân ea în tru M in e . (5) Eu su nt b u c iu m u l v iţe i, v o i v iţe le . C ela ce
răm âne în tru M in e ş i Eu în tru e l, acesta ad u ce roadă m u ltă . C ă fără d e M in e n u p u teţi
face n im ica. f6) D e n u răm ân e cin ev a în tru M in e , se sco a te a fa ră ca v iţa , ş i s e u su că ş i
o ad u n ă pe ea ş i în fo c o aru n ca şi ard e".
7 A dică: „cele d intru ale voastre osteneli şi străd u in ţe".
368 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Sin e îl lip eşte [îl ad u ce dim preună, îl alipeşte] şi, bune n ăd ejd i, de aici, le
d ă, „căci o ricâ te v eţi cere, v eţi lua, de veţi răm âne întru M in e " (loan 15,7).
Şi, d in pild a „viţei [m lădiţei]", lum inat ne arată nouă felurimea şi viaţa
ceea ce se dă celor ce îi plac Lui. „Căci, precum aceea - «viţa [mlădiţa]» -
răm ânând în «buciu m [viţă]», aduce «roadă», fiindcă de la acela îşi ia lucrarea
spre viaţă, aşa şi voi, «de veţi rămâne întru M ine» prin păzirea poruncilor,
atunci m ai «m ultă roadă v eţi aduce». Iar, cel ce «nu răm âne [întru M ine], se
u sucă», adică, de a avut ceva de la rădăcină, pierde, de a prim it vreun dar
d uhovnicesc, se goleşte [deşartă] de acela şi se lipseşte de ajutorul şi de viaţa
cea de acolo [izvorâte]". Şi, ce spune [Domnul], mai pe urm ă? „în foc se
aru ncă şi ard e". Iar, de aici, şi mângâiere - nu puţină - le dă lor, arătând ca
aceia care gândesc rău îm potriva Lui, precum era Iuda, se vor „arde". Iar ei,
„răm ânând în tru " Dânsul, „roadă vor aduce". Căci, fără de umezeala cea de
la D ân su l şi darea [dăruirea] de viaţă, „nu vom putea face n im ica "8.

15, 7-8: D a că răm ân eţi în tru M in e şi cu v in tele M e le răm ân în voi,

ce re ţi c e e a ce v o iţi şi se v a da vouă9. (8) în tru aceasta a fo st slă v it10 Tatăl
M e u , ca să a d u ce ţi road ă m ultă şi să vă faceţi u cen ici ai M ei.
115,7) lezechiil 15,4 /leremia 31,18-19! Matei 3 ,10,7 ,7 ,19; 21,22 /Marcu 11,24/
Luca 11,9 /loan 14,13; 16,23 /Iacov 1, S-6 /1 loan 3,22; 5 ,14-15 (75,8) Filipeni 1,11
A ici n e tâlcu ieşte n ou ă Dom nul ce este ceea ce zice: „de v eţi răm ânea
în tru M in e " , adică: „de v eţi păzi poruncile M ele". C ăci, aceea ce zice: „şi

8 A ici, Sfân tu l M axim M ărturisitorul ne învaţă astfel: „Dracul m ân d riei e plin de o

în d o ită rău tate: căci sau înd up lecă pe monah să pună în socoteala sa isp răvile, şi nu în a
lui D u m n ezeu , C are este şi D ătătorul celor b u n e şi A jutătorul spre izbutirea în ele, sau
n e p u tâ n d u 'l înd up leca la aceasta, îi insuflă gândul să d ispreţuiască pe c ei m ai puţin
d esăv ârşiţi dintre fraţi- Iar cel c e prim eşte acest gând nu -şi d ă seam a că şi p e el îl face să
se le p e d e d e aju torul lui D um nezeu. Căci dacă dispreţuieşte pe aceia ca p e unii ce nu
su n t în stare d e isp răvile lui, v ăd it este că se socoteşte pe sine ca u n ul ce-a înfăptuit
asem en ea isprăvi din proprie putere. Dar aceasta n-o poate nim enea, căci în su şi Dom nul
a zis: «F ără M in e nu p u teţi fa c e nim ic» (loan 3 5 ,5). Fiindcă slăbiciunea noastră, mişcată
sp re cele bu n e, nu poate aju nge la ţintă fără Dătătorul celor b u n e" {F iloailia rom ânească,
A d ou a su tă a capetelor despre dragoste, cap 38, voi. 2, ed. H um anitas, B ucureşti, 1999, pp.
75-76). Iar C u v iosu l Isihie Sinaitu l ni le grăieşte şi pe acestea: „Precum nu e cu putinţă
s o a re lu i să lu m in e z e fără lu m in ă, aşa nu e cu p u tin ţă să se c u ră ţe a s câ in im a de
în tin ăciu n ea gându rilor de pierzare, fără rugăciunea num elui lui Iisus. Iar dacă e adevărat
aceasta, precum văd [din lucrare], să ne folosim de ea ca de răsuflarea noastră. C ăci ea
e ste lu m in ă, iar acelea [gân d u rile de pierzare] întu neric; şi acela este D u m nezeu şi
S tăp ân u l, iar acelea slu gile d racilo r" (Filocalia rom ânească, Cuoânt despre trezuie, cap 68,
voi. 4, ed. H um anitas, B ucureşti, 2000, p. 84).
9 în ediţia d e la 1805, versetul 7 este: „D e v eţi răm ânea întru M in e şi c u v in te le M ele
d e v o r răm ân ea în tru v o i, o rice veţi vrea, v eţi cere şi se va face v o u ă".
10 în ediţia d e la 1805, în loc de „a fo st s lă v it", se găseşte „S -a p ro slă v it".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 15 369

cu v in tele M ele d e v or răm ân ea întru v o i", aceasta în sem n ea z ă , cu m că,

prin lucruri11 v oieşte [El] să se lipească [alipească] d e D ân su l, căci fiecare
[orişicare] dintre cei care după plăcerea lui D u m n ezeu v ieţu iesc, d in tru a
sa voinţă răm âne în „b u ciu m u l v iţei [viţa ce a a d e v ă ra tă ]" (loan 15, 1),
unindu-se cu El prin dragoste şi prin păzirea p o ru n cilo r şi în tru D u h u l
lipindu-se [alipin d u -se12]; precum şi, dim potrivă: cel care se d ep ărtează
de la lucrarea poruncilor, se înstrăinează de b u n ă v o ie d e D o m n u l.
Şi zice [M ântuitorul]: „ « în tru aceasta S e p ro slă v e şte [slă v e şte ] T atăl
M eu»: de veţi «ad uce» voi «roadă m u ltă»". C ăci, „ s la v ă " a lu i D u m n ez eu
şi Tatăl este sporirea cea bu n ă a „ u cen icilo r" F iu lu i Său . C ăci, „ lu m in â n d
lu m in a " A postolilor înaintea oamenilor, „Se slă v e a " Tatăl cel C eresc (Matei
5 , 16). „R oad ă" a A postolilor erau şi păgânii, care p rin în v ă ţă tu ra [p r o p o
văduirea] lor s-au adus la credinţă şi spre „ slav a" lu i D u m n ezeu s-au făcut.
„Deci, dacă întru aceasta « S e slăv eşte Tatăl» - în tru a ad u ce v oi «ro ad ă» —
aşadar, n u va fi n egrijin d u -Se de slava Sa13, ci vă va şi aju ta v o u ă , ca m ai
«m ultă roadă să ad u ceţi», ca şi m ai m ult să S e s lă v e a s c ă ". C ă c i, z ic e
[D om nul]: „ în tru aceasta S -a p ro slă v it T atăl M e u , ca ro a d ă m u ltă s ă
aduceţi şi să vă fa c e ţi ai M e i u ce n ic i". Vezi c ă acela care „a d u ce r o a d ă " ,
acela este, cu adevărat, „ u ce n ic"? Şi Tatăl în tru acesta „ S e s lă v e ş te " , a d ică
Se bucură şi slavă a S a socoteşte a fi aceasta.

15,9-10: P recu m M -a iu b it pe M in e Tatăl, a şa v -a m iu b it şi E u p e v o i;

răm âneţi întru iu b irea 14M ea. (10) Dacă păziţi p o ru n cile M e le , v e ţi ră m â n e
întru iu b irea M ea , după cu m şi Eu am p ăzit p o ru n cile T a tă lu i M e u ş i
răm ân întru iu b irea L u i15. tis, io> rsaim n e , 44/isaia 50,5 /loan 14, 15,23 /1 loan 1,3
îi îndeam nă p e ei să înd răznească, prin ceea ce zice: ,,« V -a m iu b it p e
voi» şi aşa v-am iubit, «precu m [M -a iu b it] p e M in e T a tă l» ". Ia r a ce a sta
după om enire [după firea om enească] o a zis. „D eci, « ră m â n e ţi în tru d ra ­
gostea M ea», căci al acestui lucru voi sunteţi d o m n i [stăp ân i, stă p â n ito ri1617].
Căci nu [acum, pentru] că aţi auzit că «v-am iu b it p e v o i» , să fiţi n e b ă g ă to ri
de seam ă [n e tre z v ito rF ], ci ca să vă sârguiţi a « ră m â n e în tru d ra g o s te a
” A dică, prin o sten eala îm p linirii poruncilor.
12 A dică, întru D u hul săvârşind u-se unirea cea d u h o v n icească.
° Adică, nu Se va afla negrijindu-Se de slava Sa, nu va fi întru nepăsare p en tru slava S a.
14 In ediţia de la 1805, în loc d e „ iu b ire a ", se g ăseşte „ d ra g o ste a ".
15 In ediţia d e la 1805, versetu l 10 este: „D e veţi p ă z i p o ru n c ile M e le , v e ţ i ră m â n e a
în tru d rag o stea M e a , p recu m E u p o ru n c ile T a tă lu i M e u am p ă z it ş i ră m â n în t r u
d ragostea L u i".
16A dică, toţi cei care se sârguiesc a fi ucenici ai D o m n u lu i, p rin v o ia lo r lib e ră ră m â n ,
•sau n u răm ân, în tru d ragostea Sa.
17 A dică, fără d e luare-am inte, fără de trezvia m inţii.
370 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

M e a » " . A p o i, îi în v aţă p e d ân şii cu m vor pu tea „ ră m â n e": de vor „păzi

p o r u n c ile " Lui. C ăci, p recu m de m ulte ori s-a z is, acela este cel care îl
iu b eşte p e E l - care p ă z eşte poruncile Lui. Iar prin acestea [Dom nul] arată
că a tu n ce a v o r fi în tru întem eiere [ucenicii], cân d v iaţă curată vor arăta
[în fă p tu i, p lin i, săv â rşi], „p recu m [după cum şi] Eu p o ru n cile Tatălui
M e u le -a m p ă z it ş i ră m â n în tr u d ra g o ste a L u i" . Ia r aceasta o zice
[D o m n u l] cu p o g o râ re, p en tru n ep u tin ţa c e lo r care au zeau . C ăci, cu
a d ev ă ra t, C el C are tu tu ror le este punător [dătător] de L eg e, n u era supus
[în ro b it, m ărginit] su b p o ru n ci şi fără de p o ru n cile Tatălui nu putea a-Şi
p etrece [trăi] viaţa S a - căci [una ca] aceasta a o socoti [cugeta] cineva,
p rea n ecu v iin cio s lu cru ar f i1R- ci zice aceasta, vrând [ca] m ai m ult să-i
m â n g â ie p e ei. C ăci, fiind că le grăia lor: „Eu v ă iu besc p e v o i", însă pe
u rm ă , a v â n d ei să se lu p te cu necazurile, ca să n u se sm intească, ca şi cum
d ra g o ste a L u i cu n im ic n u le-a r fi folosit lor, zice [D om nul]: „Nu vă tun
b u ra ţi, de vrem e ce şi p e M in e M ă iubeşte Tatăl, în să M ă d ă, ca să pătimesc
p en tru lu m e. D eci, p recu m nu se îm puţinează dragostea Tatălui pentru că
E u p ă tim e sc, aşa n ici v o i nu su n teţi m ai puţin iu b iţi d e M in e, m ăcar, deşi
în tru n eca z u ri veţi că d e a ".

2 5 , 11-13: A cestea v i le -a m sp u s, ca b u cu ria M e a să f ie în v oi şi ca

b u c u ria v o a stră să fie d ep lin ă . (12) A ceasta este p o ru n ca M ea: să vă iubiţi
u n u l p e a ltu l, precu m v -am iu b it Eu. (13) M ai m are d ragoste decât aceasta
n im e n i n u are, ca s u fle tu l lu i să şi-l pu nă p en tru p rie te n ii să i’9.
f 15, 1 2 ) Matei 5,43; 22,29 /Maieu 12,31 1 loan 13.34; ÎS, 17 /1 Petru 4,8 /1 loan 3,11; 4,21 1 Efeseni 5,2 1
iTesaloniceni 4,9 ( 1 5 , loan 3,16; 10,11-15/1 loan 3,16/ Romani 5,7/Efeseni 5·, 2
Z ic e [D o m n u l]: „ A c e ste a am g ră it v o u ă , ca să n u cu rm bucuria
v o a s tră ", căci se b u cu ra u , fiind îm preu nă cu D ân su l, cân d făcea El minuni
şi S e slă v e a , şi în c ă se b u cu ra u ei şi draci sco ţâ n d , p re cu m şi însuşi
[M ân tu ito ru l] zice: „N u v ă b u cu ra ţi că sco ateţi d r a c i" 20 (Luca 10,20). însă,
d e v re m e ce a so sit P atim a şi cele de m âhnire cu rm au bu cu ria lor, spune:
„A ceste graiuri de m ân gâiere le-am grăit vouă, ca pururea, şi până în sfârşit,18920

18 A d ică, nu poate fi m ărginit în litera, în slova, în form a exterio ară a poruncii Cel
C are este necu p rin s, ci în se şi p o ru n cile devin neţărm urite, asem en ea C elui C are le-a da!,
d u p ă cu m sp u n e şi d u m n ezeiescu l David: „La tot lu cru l d esă v â rşit am văzut sfârşii,
d ar p o ru n c a Ta este fără d e s fâ r ş it" (Psalm 118, 96).
19 în e d iţia de la 1805, v ersetele 11-13 sunt: „A cestea am g ră it v o u ă, ca b u cu ria Mea
în tr u v o i să răm ân ă ş i b u c u ria v o astră să se p lin ească. (12) Ş i aceasta este porunca
M e a , ca s ă v ă iu b iţi u n u l p e a ltu l, p recu m Eu v-am iu b it pe v o i. (13) M ai m are dragoste
d e c â t a c e a s ta n im e n i n u are, ca cin ev a su fletu l său să-şi p u n ă p e n tru p rieten ii săi",
20 „N u v ă bu cu raţi d e a ceasta, că d u h u rile vi se p le a că , ci v ă b u cu ra ţi că numele
v o a stre s u n t s c ris e în C e r u r i" (Luca 10, 20).
: tALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑ Ν _________ Capitolul 15___________ 371

bucuria voastră să răm ână necurm ată şi deplină şi d e săv ârşit [desăvârşită]
să fie. C ăci n u de în tristare sunt v red nice acestea d e a cu m , c i d e b u cu rie,
măcar C ru ce, m ăcar ru şin e şi necinste de va fi" .
însă, d e vrem e ce m ai sus a zis că: „«D e v eţi p ăzi p o ru n cile M ele» ,
atuncea «v eţi răm âne» întru M in e" (loan 15,10), acu m arată care p oru n ci
sunt datori să [le] păzească şi [le] arată lor dragostea, grăind : „C a să vă
iubiţi u n u l p e altu l, p recu m Eu v-am iu b it p e v o i" ; căci n u aşa d e rând
[simplu] şi d u p ă cu m s-ar fi întâm plat voieşte să n e iu bim n oi u n u l p e altul,
ci [aşa] p recu m El ne-a iubit pe noi. Şi ia am inte cu m , m ai su s, cu n u m ă r de
multe [la plural], a num it: „porun cile" (loan 15,10), iar acu m zice: „ şi aceasta
este porunca M e a ", cu n u m ăr de una [la singular n u m ind u -o]. Şi, socotesc
că pentru că a tuturor poruncilor cuprinzătoare şi cap [în cu n u n are, tem ei]
fiind dragostea, se n u m eşte şi „p oru n ci" şi „p oru n că".
Dar, în c ă n e şi a rată nouă cale cu m [prin care] v o m p ăzi p o ru n cile:
anume că, p rin p ăzirea u nei [singure] p oru n ci, a celei p en tru d rag o ste. Şi,
fiindcă a zis că: „P recu m Eu v-am iu b it pe v o i, s ă vă iu b iţi ş i v o i u n u l p e
altu l", a ra tă m ăsu ra d ragostei şi v ârfu l [culm ea ei], că ci „m ai m a re dra­
goste d ecât aceasta n im e n i n u are, ca să-şi pu nă cin ev a su fle tu l său p en tru
prieten i". „D rept aceea şi v q î , unul pentru altul p u n eţi-v â su fletele, fiindcă
şi Eu, p en tru voi mor. Dar, să n u socotiţi că d in u râ ciu n ea [d isp reţu irea]
cea către v o i se face d ucerea [plecarea] aceasta, în tru care M ă d u c a cu m de
ta voi, căci, m ai v ârtos [cu prisosinţă], din d rag ostea cea m ai d e săv ârşit
[desăvârşită], se face acea sta ".

15,14-16: V oi su n te ţi p rieten ii M ei, dacă fa ce ţi ceea ce v ă p o ru n cesc.

(15) D e acu m n u vă m ai zic slu g i21, că sluga n u ştie ce face stă p â n u l său , ci
v-am n um it pe voi p rie te n i22, pentru că toate câte am a u z it d e la T atăl M eu
vi le-am fă c u t cu n o scu te23*. (16) N u voi M -aţi ales pe M in e , ci E u v -am ales

21 11805] în s ă cân d i-a n u m it pe ei „ s lu g i"? C â n d , în v ă ţâ n d u -i, le d e s c o p e re a

stăpânirea D u m n ezeirii S ale ; în că şi m ai înainte Ie-a zis: „V o i M ă c h e m a ţi [n u m iţi] pe
M ine: în v ă ţă to ru l ş i D o m n u l, şi b in e z ice ţi, c ă ci s u n t" (loan 1 3 ,1 3 ) {d u p ă Z ig ab en ).
22 [1805] M ai su s zicân d : „V o i p rie te n ii m ei su n te ţi, d e v e ţi fa c e câ te Eu p o ru n c esc
vouă", Ie-a a rătat că în că n u sunt, ci atunci vor fi, când v o r face [îm p lini cele p o ru n cite].
Aşadar, cum aici z ice: „C i p e v o i v-am zis p rie te n i, că to a te câte am a u z it d e la T a tă l, am
arătat v o u ă "? P e acest cu v ân t: „ su n te ţi" să-l înţeiegi în loc d e „ ră m â n e ţi", „ c ă ci, fiind
acum [«p rie te n i»], şi p e u rm ă răm âneţi, de veţi face câte Eu p o ru n cesc v o u ă " (după
Zigaben).
13 în ediţia d e la 1805, versetele 14-15 sunt: „Voi p r ie te n ii M e i s u n te ţi, d e v e ţi face
câte Eu p o ru n cesc vouă. (15) N u vă m ai zic vouă slu g i d e acu m , că slu g a n u ş tie ce face
domnul său , c i p e voi v -am zis p rie te n i, că to ate câte am a u z it d e la T atăl M e u , am
arătat v o u ă".
372 C a p ito lu l 1 5 S F Â N T U L T E O F IL A C T A R H IE P IS C O P U L B U L G A R IE I

pe v o i şi v-am rân d uit24 să m ergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să

ră m â n ă , ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în n um ele M eu 25.
f35, W Cântarea Cântărilor 1,8/ Matei 12,50/Maieu 3,341Luca 8,211loan 14,15 (15.15) Facere 18,17 /
înţelepciune 7,141loan 17,261 Efeseni 1,9; 3,5 /Evrei 1,2 (15,16) Isaia 43,22 /
Matei 28,19/Manm 16,15/Coloseni 1,6
învăţătura cea pentru dragoste în sus şi în jos o întoarce [o pom eneştej,
prin aceste graiuri m ulte pe aceasta arătându-ne-onouă: această poruncă este
m ai vrednică de laudă decâtcelelalte şi mai vrednică de sârguinţă. Şi [Domnul]
p u n e înainte şi sem n m are al dragostei Lui, căci zice: „Atâta vă iubesc pe voi,
în câ t şi cele ascunse le-am descoperit vouă. C ăci «sluga n u ştie» tainele
stăpân u lui, iar voi acum , ca nişte «prieteni» ai M ei, tainelor v-aţi învrednicit,
pen tru că «toate câte am auzit de la Tatăl M eu , le-am arătat vouă»". Insă,
cu m în alt loc zice: „în că m ulte am a grăi vouă, dar acum n u le pu teţi purta"?
(loan 16,12) „Toate" le-a arătat lor câte puteau ei să le audă şi câte erau atunci
în căp u te de [a lor] m inte. Iar când zice [Domnul]: „Câte am auzit de la Tatăl
M e u ", să n u socoteşti că de învăţătură are trebuinţă Fiul, ci aceasta arată,
an u m e că nim ic străin [osebit al Său] nu zice, ci pe cele ale Tatălui şi, oricâte ar
zice, ale Aceluia [Tatălui] sunt. însă, zicând că: „Semn al dragostei celei către
voi fac aceasta, [anum e] că v-am «arătat» vouă tainele", aduce pe urmă şi alt
sem n [însemn, pecete] al dragostei, grăind: „«Eu v-am ales pe voi», adică nu
voi aţi venit la prietenia Mea, ci Eu la a voastră şi întâi Eu v-am iubit pe voi;
aşadar, cu m vă voi lăsa pe voi după aceasta? C i «şi v-am pus [rânduit] pe
v oi», adică v-am săd it pe voi, «ca voi să m ergeţi», adică să creşteţi şi să vă
lăţiţi şi să vă întindeţi şi să vă lungiţi şi «roadă să aduceţi»".
Iar aici, arătat [adeverit] şi Lucrător a fi pe Sine însuşi Se aduce [spune].
P en tru că, şi m ai su s, când spunea că „su n teţi cu raţi, pentru cuvântul
c a re le l-a m g răit v o u ă " (loan 15, 3), S-a arătat pe Sineşi că este Curăţitor,
iar, acu m , m ai ad ev erit, prin ceea ce zice că: „Eu v-am ales pe voi şi v-am
p u s [rânduit] pe v o i". Căci, lucrătorul, cu adevărat, alege şi pune în pământ
v iţele [m lădiţele, butaşii]. Vezi că întocm ai [deopotrivă] este Tatăl cu Fiul?
Tatăl - Lucrător, Fiul, acum Se arată Lucrător. îm bracă-te întru ruşine26
A rie, dim preună cu cei, care cu tine, întru păgânătate au căzut!
Vezi încă şi alta: „«O ricâte veţi cere de la Tatăl, să dau vouă», adică Eu
v ă voi da v ou ă". M ă ca r că se cădea, după urm are [după cele ce urmează],

34 în ediţia de la 1805, în Ioc d e „v-am râ n d u it", se găseşte „v-am pus ca v o i".

35 în ediţia de la 1805, în loc d e „ca Tatăl să vă dea o rice-I veţi cere în n u m e le M e u ",
se găseşte „ca oricâte v e ţi cere d e la Tatăl întru n u m ele M eu, să dau vouă", c u următoarea
n o tă: [1805] A dică: „Ca aceia care sunteţi ai M ei, ca aceia care sunteţi creştini, sau ca
aceia care chem aţi n u m e le M e u " (după Zigaben).
26 „îm bracă-te întru ru şine", adică „fii cu to tu l cuprins de ruşine, de o cară".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 15 373

aşa să spună: „O ricâte veţi cere de la Tatăl, [Acela] vă v a d a v o u ă ", în să El a

zis: „Ca Eu «să dau vouă», pentru cea întocm ai [deop otrivă] putere, cu
adevărat". Pentru că şi Tatăl, dând, cu „d reapta S a " dă, iar „d rea p tă " a Sa
Fiul este (Faptele Apostolilor 5, 31; Evrei 10,12-13).
Şi ia am inte şi aceasta - că [atunci] când v o m fi săd iţi [v om fi „ p u şi"]
şi v om „aduce ro a d ă ", atunci, şi „oricâte v om c e re , va d a n o u ă ", ia r d e n u
vom aduce roadă, n u vom lua [căpăta, prim i], fiin d că cel ce nu ad u ce roadă,
nici pe cele cuviincioase şi d e su flet folositoare n u le cere, ci, cu ad ev ărat,
lum eşti şi nefolositoare, pentru aceasta n ici n u ia. C ă ci z ice [Scrip tu ra27]:
„C ereţi şi nu lu a ţi, pentru că rău c e re ţi" (lacov 4, 3).

15,17-19: A ceasta vă poruncesc: să vă iu b iţi u n u l p e altu l. (18) D acă vă

urăşte p e voi lu m ea, să ştiţi că p e M in e m ai în a in te d ecât p e v o i M -a urât.
(19) D acă aţi fi d in lu m e, lu m ea ar iu b i ce este al său ; d a r p en tru că n u su n ­
teţi d in lum e, ci Eu v-am ales pe voi d in lu m e, d e aceea lu m ea v ă urăşte28.
(15.17) loan 15,12 <15.18) loan 7,7 /1 loan 3,1,13 (15,19) Pilde 29,27/ lacov 4 ,4 /1 loan 4 ,5
C a să n u socotească A postolii că D om nul, în fru n tân d u -i, le grăieşte lor,
anum e că sufletul Său va să-Şi pună pentru dân şii şi cu m că i-a ales, pentru
aceasta zice: „«A cestea vă poruncesc vouă», nu ca să v ă în fru n t, n ici să M ă
trufesc ca pentru vreo ispravă oarecare, ci, ca su fletele voastre, m ai întărite
[putem icite] să le fac întru dragostea cea a unuia către altu l, p en tru aceasta
num ăr [înşirui] isprăvile dragostei M ele cea către voi. C ă ci «aceasta vă
poruncesc vouă: să vă iu b iţi unul pe a ltu l» ". în să, d e vrem e ce greu lucru
este şi foarte întristător a pătim i [cineva] prigoană şi a fi u rât29, îi m ângâie
pe dânşii, zicând: „«D e vă vor u rî pe v o i», nim ica de m irare n u este, «căci
pe M in e , m ai în a in te [decât pe voi] M -au urât». D eci, p e aceasta, a fi părtaşi
şi dim preună cu M ine urâţi, datori sunteţi ca pe o m are m ân gâiere să o
aveţi". A duce încă şi alt chip [fel] de m ângâiere, m ai în d em nător spre aceasta
[suferire]. Căci zice [Domnul]: „Dim potrivă, se cuvenea ca voi să v ă întristaţi,
de nu v -ar fi «urât» pe voi «lum ea», adică oam enii cei răi; că, d in tru a nu v ă

27 „D e unde v in răzb o aie le şi d e u n de c e rtu rile d in tre v o i? O a re , n u d e aici: d in

p o ftele voastre care s e luptă în m ăd u larele v o astre? (2) P o ftiţi ş i n u a v e ţi; u cid e ţi şi
p izm u iţi ş i nu p u teţi d o bân d i ce d o riţi; vă s fă tu iţi şi v ă ră z b o iţi, ş i n u a v e ţi, p en tru că
nu cereţi. (3) C ereţi ş i n u p rim iţi, p en tru că ce re ţi rău , ca v o i să ris ip iţi în p lă ce ri. (4)
P read esfrân aţilo r! N u ş tiţi, oare, că p rie te n ia lu m ii e ste d u ş m ă n ie fa ţă d e D u m n e z e u ?
Cine d eci va voi să fie p rieten cu lu m ea se fa c e v ră jm a ş lu i D u m n e z e u " (la co v 4 ,1 -4 ).
28 în ediţia d e la 1805, versetul 19 este: „D e aţi fi d in lu m e , lu m e a a r i u b i p e al său,
iară căci d in lu m e n u su n te ţi, ci Eu v -am ales p e v o i d in lu m e , p e n tru a c e a s ta v ă u ră şte
pe voi lu m ea".
n A d ică este lucru foarte p lin d e m âhnire a înd ura, a su fe ri cin ev a p rig o n ire ş i a fi
urât, d ispreţuit, batjocorit de ceilalţi.
374 Capitolul 15 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

urî, aţi fi arătat că şi voi, dintru aceeaşi răutate şi vicleşug al lor vă împărtăşiţi,
însă acu m , de v rem e ce vă urăsc pe voi cei răi, bucuraţi-vă, căci pentru
fapta cea b u n ă a voastră vă urăsc pe voi, căci, cu adevărat, de nu aţi avea
faptă b u n ă, « lu m ea ar iu b i p e al său». însă, de vrem e ce «Eu v-am ales pe
v oi» d in rău tatea lu m ii, pentru aceasta «vă urăşte p e v oi lu m ea», ca pe cei
ce nu vă îm p ărtăşiţi cu lucrurile e i" 30.

15, 20-21: A d u ce ţi-v ă am in te de cuvântul pe care v i l-am spus31: Nu

este slu g ă m a i m are d ecât stăp ân u l32 său. Dacă M -au p rig o n it pe M ine, şi
pe v o i vă v o r p rig o n i33; d acă au păzit cuvântul M eu , şi pe al vostru îl vor
păzi. (21) Ia r to ate acestea le vor face vouă din cauza n u m elu i M eu , fiindcă
e i n u cu n o sc pe C el ce M -a trim is34. ns,20iMaieiio,24;2i,9/Ma«ui3.9/
Luca 6,40; 21,12 /loan 13,16; 16,2 <15,21) Matei 10,22; 24,9 /loan 16,3
C eea ce m ai sus a grăit; „pe M in e m ai înain te decât pe voi M -au urât"
(loan 15,18), aceasta acum , p e larg zicându-o, m ângâiere m ai m are le pune
[aduce] lor. C ăci, spune; „ «A duceţi-vă am inte» de cuvântul M eu, că «nu este
slu g ă m ai m are d ecâ t stăp ân u l său»; pentru aceasta, nici voi nu sunteţi mai
m ari d ecât M ine. D eci, vedeţi [luaţi aminte] cum pe M ine M -au avut [ţinut,
socotit]: d e L-au « g o n it [prigonit]» pe Stăpânul şi pe voi, slugile, cu mult mai
vârtos; d e n u M -au «g on it [prigonit]» pe M ine, ci cuvântul M eu L-au păzit, şi
p e al vostru îl v or păzi. însă nu este aceasta, pentru că nici pe al M eu, nici pe
al vostru nu-1 v or păzi. «C i acestea toate le vor face v ouă pentru» M ine [«din
cauza» M ea]. D eci, dacă M ă iubiţi pe M ine, suferiţi [răbdaţi] cele ce le pătimiţi
pentru M in e [«pentru n u m ele M eu»] pe Care Mă iubiţi, după cum [voi] ziceţi.
D ar şi alta este spre m ângâiere, pentru că şi pe Cel Ce M -a trimis pe Mine îl
batjocoresc d im preun ă [atunci], când şi pe voi [vă ocărăsc]. Deci, dacă nu
altceva, m ăcar aceasta fie-vă vouă spre mângâiere, căci aceştia - şi ai voştri şi
ai M ei şi ai Tatălui M eu - sunt vrăjm aşi".

30 A ici, C u v io su l Isaia P u stn icu l ne înv aţă şi acestea: „A spus D om n u l despre ai Săi
că i-a lu a t « d in lu m e » (loan 5 , 19). Din ce lume i-a luat, d acă nu din toată împrăştierea
p ăcatu lu i? D eci, cel c e v o ie şte să se facă ucenic al lui Iisus, să fugă de patim i. Căci de nu
le va d esfiin ţa p e a cestea, nu p o ate să se facă lăcaş a! lui Dumnezeu; nici nu vede dulceaţa
D u m n ezeirii L ui, d acă n u se d esp arte d e e le " {Filocalia rom ânească, Cuvântul XXI, cap 4,
v o i. 12, ed . H arism a, 1991, pp. 155-156).
31 în ed iţia d e la 1805, în loc de „pe care vi l-am s p u s ", se găseşte „carele Eu am
g ră it v o u ă ".
32 în e d iţia d e la 180 5 , în loc d e „stă p â n u l", se găseşte „ d o m n u l".
33 în e d iţia d e la 1805, în versetu l 20, în loc d e „prigo n it/ p rig o n i", se găseşte „gonit/
g o n i" .
31 în e d iţia d e !a 1805, versetu l 21 este: „C i acestea toate v o r face vouă pentru num ele
M e u , că ci n u ş tiu pe C e la C e M -a trim is pe M in e ".
ÎALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 15 375

15, 22-25: D e n-aş fi v en it şi n u le-aş fi v orb it3435, p ăcat n u ar avea; dar

acum nu au cuvânt de d ezvinovăţire3* pentru p ăcatu l lo r. (23) C el ce M ă
urăşte pe M in e urăşte şi pe Tatăl M eu. (24) D e nu aş fi făcu t în tre ei lu cru ri
pe care n im en i altu l n u le-a făcut, păcat nu ar avea; d ar acu m M -a u şi
văzut3738*şi M -au urât şi pe M in e şi pe Tatăl M eu. (25) D a r (aceasta), ca să se
îm plinească cu v ân tu l cel scris în Legea lor: „M -au u rât p e n e d re p t"35.
(15,22) 2 Petru 2 ,21 (15, 25) Psalm 24,18; 34,19; 68,5-6
„Şi, oare, cu dreptate fac acestea şi «M ă u răsc şi pe M in e şi pe Tatăl
Meu» şi pe voi? O are pentru cele ce le-am «grăit» sau le-am «făcu t» au .·
arătat acest fel de socoteală [socotinţă]? N u, căci n eiertat este «p ăcatu l» lor.
Căci, au, doară, n-am venit şi n-am învăţat? De n -aş fi venit, de n -aş fi grăit,
ar fi putut ei să zică: «N -am auzit», însă acum, fără de răsp u n d ere [dezvino­
văţire] este răutatea lor". Apoi, de vrem e ce, pretutindenea, nici o altă pricină
de îndreptăţire nu puneau [aduceau iudeii], fără n u m ai că fac izbândire
pentru Tatăl - căci ziceau: „O m u l acesta nu este d e la D u m n e z e u " (loan 9,
16) şi [altele] de acest fel pentru aceasta, aduce [M ântuitorul] p e urm ă:
„«Cel ce M ă urăşte pe M in e urăşte şi pe Tatăl M eu ». Şi astfel, n ici aceasta
nu le-a răm as lor spre răspundere [dezvinovăţire]. Şi n u n u m ai înv ăţătu ră
am dat, ci şi fapte am adăugit, în ce fel nim eni altul [nu a făcu t], p recu m este
m inunea orbului (loan 9, 6-7), m inunea lui Lazăr (loan 11, 41-44) şi celelalte
asemenea. D eci, ce răspundere [dezvinovăţire] au ? în v ăţătu ra cea dintru
cuvinte le-am dat-o, pe cea dintru fapte am ad ău g it-o - p recu m şi M oise,
poruncind, învaţă a asculta de acela care şi m inuni face şi b u n a cin stire [de
Dumnezeu] învaţă (Deuteronom cap. 13). «Iară acu m ş i au văzu t» acest fel
de lucruri, însă «şi p e M in e şi pe Tatăl M eu M -au u rât»".
A poi îl ad uce [D om nul] şi pe Proorocul m artor: „C ă M -a u u râ t în
zad ar", căci num ai dintru răutate s-a născut u râciunea [ura, înd u şm ăn irea],
nu dintru a ltă pricină. Şi, precum de m ulte ori a m zis, „ L e g e " n u n um ai
pe cea a lu i M oise, ci şi pe cărţile Proorocilor le n u m eşte . P recu m şi aici,
Cartea lai David [Psalmii], „ L e g e " o a num it. D eci, D av id , cu [în tru ] D uhul
Sfânt m ai înainte a grăit ceea ce avea răutatea lo r să facă. Iar ei, cu adevărat,
ca nişte răi [înrăutăţiţi], p e cea m ai înainte grăită d e P rooro cu l o a u îm p linit
şi proorocia o au arătat că este adevărată.

M în ediţia de la 1805, în loc d e „ v o rb it", s e g ăseşte „ g r ă it".

34 în ed iţia de la 1805, în loc d e „d ar acu m nu au cu v â n t d e d e z v in o v ă ţir e ", se
găseşte „iară acu m răsp u n s n u a u ".
37 în ed iţia d e la 1805, în loc de „d ar acu m M -au ş i v ă z u t" , se g ă se şte „ ia ră acu m şi
au v ăzu t".
38 în ediţia d e la 1805, versetu l 25 este: „C i ca să s e p lin e a s c ă c u v â n tu l c e l scris în
Legea lor, că M -au urât în z ad ar".
376___________ Capitolul 15____________ SFÂNTUL TCOFIT .ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

15,26-27: Iar când va veni M ângâietorul, pe Care Eu îl voi trim ite39vouă

de la Tatăl, D uhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede40, A cela va mărturisi
despre M in e41. (27) Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu M ine42.
(15, 26) Isaîa 48,16 /Luca 24,49 /loan 14,16-17,26
0 5 , Tt) Luca 24,48/ Faptele Apostolilor 1,8,21,22; 2,32 /1 Petru 5,1
A zis [Domnul] ucenicilor: „Vă vor goni [prigoni] pe voi, cuvântul vostru
nu-1 v o r p ă z i". Deci, ca să nu poată ei zice: „Aşadar, o, D oam ne, unde ne
trim iţi pe noi? Cum vom fi vrednici de credinţă [crezare]? Cine va lua aminte
la noi? C ine va cred e?", pentru aceasta aduce [spune]: „Iar când va veni
M â n g â ieto ru l, A cela va m ărturisi pentru M in e ", zicând: „M artor vrednic
d e cred inţă este A cela D eci, de D uhul fiind e i vădiţi că, fără de cuvânt de
înd reptăţire [dezvinovăţire] greşesc, vor prim i p rop ov ăd u irea «în că şi voi
m ă rtu risiţi, din în ce p u t cu M ine fiind », că şi cu cuvintele şi cu lucrurile,
fără de cuvânt de îndreptăţire [dezvinovăţire], i-am făcut pe ei. Pentru aceea,
îndrăzniţi, căci nu fără de mărturii va fi propovăduirea, ci şi Duhul împreună
v a m ărturisi cu sem n e şi cu m inuni şi M artor vrednic de credinţă va fi, căci
« D u h al A devăru lui» este. Deci, fiindcă este «D u h u l A d ev ăru lu i», va m ăr­
turisi adevărul; şi, fiindcă «de la Tatăl se purcede», toate le ştie cu de-amă-
n u n tu l, căci de acolo este, de unde este cunoştinţa tuturora".
Iar aceasta ce zice: „pe C arele Eu v oi trim ite ", arată că întocm ai cu
D ân su l este [Duhul]. C ăci, [dacă] întru alt loc a spus că Tatăl îl „trim ite"
p e D uhul (loan 14, 26), iar aici, zicând, cu m că El sin g u r 11 va trim ite pe
A cesta, nim ic altceva nu arată, decât că [Fiul] întocm ai [deopotrivă] este
cu Tatăl. însă, ca să nu se pară că Se scoală [ridică] El îm potriva Tatălui şi,
ca şi cu m dintru o altă stăpânire43 „ trim ite" pe D uhul, a adăugit: „de la
T a tă l". „C ăci îl voi «trim ite» Eu, însă «de la Tatăl», adică, binevoind Tatăl
şi, îm preună trim iţându-L, pentru că nu din sânurile M ele îl scot [izvorăsc]
Eu pe D uhul, ci de la Tatăl, prin M ine se d ă".
Iar când auzi că [Duhul] „se p u rcede", să nu socoteşti cum că „purce-
d erea " este „trim iterea" cu care „sunt trim ise d u h u rile cele slu jito a re "44, ci

3î în ediţia de la 1805, în loc d e „pe Care Eu î l v o i trim ite ", se găseşte „pe C arele
E u v o i trim ite ".
4U în ediţia de la 1805, în loc de „de la Tatăl p u rce d e ", se găseşte „de la Tatăl se
p u rce d e ".
41 în ediţia de la 1805, în loc de „d espre M in e ", se găseşte „p entru M in e ".
42 în ediţia de la 1805, versetul 27 este: „încă şi v o i m ă rtu risiţi, că d in tru în c e p u t cu
M in e su n te ţi''.
43 P entru ca una este stăpânirea şi puterea D um nezeirii.
44 „ în g e rii oare n u su n t toţi duhuri slu jito a re , trim ise ca să slu je a scă , p entru cei ce
v o r fi m o şten itorii m â n tu irii? " (Evrei î , 14).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 15 37 7

firească însuşire a D uhului este purcederea. C ăci, d e n u v o m în ţeleg e aşa

„purcederea", d oarecare „trim itere" ce se face d e afară, n earătat [nelăm urit]
va fi pentru care d u h zice. C ăci nenum ărate sunt d u h u rile care se trim it
spre slujire, „pentru cei ce vor să m oşten ească m â n tu ire " (Evrei 1,14). în s ă
aici zice că o însuşire oarecare aleasă şi osebită este „p u rced erea" [D u h u lu i],
rânduită U nuia C are este chiar şi cu adevărat [întru p lin ătate, în tru d e - —
săvârşire] Duh. Aşadar, prin aceasta, adică a „se p u rc e d e ", să n u în ţe le g e m
că se trim ite, ci că d in Tatăl are însuşirea cea firească45.
„D rep t aceea, D uhul A cesta va fi M arto r al p ro p o v ăd u irii. « în c ă ş i
voi m ă rtu risiţi» , pentru că n u de la alţii aţi au zit, c i v o i în şiv ă , « d in tru
în ce p u t» , îm preună «cu M in e su n te ţi» ". Şi n u m ică m ărtu rie este a c e a s ta
care se face de Ia cei care „d in tru în c e p u t" au fo st îm p reu n ă, lu cru care ş i
înşişi A postolii, m ai pe urm ă, îl ziceau către n o ro d 46, g răin d : „C are î m ­
p reu n ă cu D â n su l am m ân cat şi am b ă u t" (Faptele A postolilor 10, 41).
„Aşadar, îndoită este m ărturia: şi de la voi şi de la D u h u l; că ci d e v ă v e ţ i
părea voi că spre h ar [hatâr] m ărturisiţi, în să nu şi D u h u l v a m ă rtu ris i
spre h a r [hatâr]".

43 Pentru o m ai am ănunţită înţelegere d ogm atică d espre P erso an ele Tatălui, F iu lu i şi

Sfântului Duh, vezi şi anexa editorială: Şapte întrebări despre Sfânta Treim e şi răspu nsurile lor.
46 lată cuvintele Sfântului A postol Petru: „Ş i n o i s u n te m m a rto ri p e n tru to ate c e l e
ce a fă c u t El în ţara iu d e ilo r şi în Ieru sa lim ; pe A ce sta L -au o m o râ t, s p â n z u râ n d u -L p e
lem n. (40) D ar D u m n ezeu L-a în v ia t a treia zi ş i I-a d at să S e a ra te , (41) n u la t o t
po p o ru l, ci n o u l m arto rilo r, d in a in te rân d u iţi de D u m n e z e u , ca re am m â n ca t ş i a m
băut cu El, după în v ie re a Lui d in m orţi. (42) Ş i n e -a p o ru n cit să p ro p o v ă d u im p o p o ru lu i
şi s ă m ărtu risim că E l e ste C el râ n d u it de D u m n e z e u să f i e Ju d e c ă to r a l c e lo r v ii ş i a l
celo r m o rţi" (Faptele A postolilor 1 0 ,3 9 -4 2 ).
 ' C apitolul 16
Prigonirile viitoare. Ajutorul Mângâietorului. ’
întristarea schimbată în bucurie.
R ugăciu nile făcu te în numele lui Hrisios. Fuga ucenicilor 1

16,1-4*: A c e ste a vi le-am spus, ca să n u vă sm in tiţi. (2) V ă v or scoate

p e v o i d in sin a g o g i; dar v in e ceasu l când tot cel ce vă v a u cide să creadă că
a d u c e în c h in a re lu i D u m n ezeu . (3) Ş i acestea le v o r face, p en tru că nu au
cu n o sc u t n ic i p e T atăl, n ic i pe M ine. (4) Iar acestea v i le-am spus, ca să vă
a d u ce ţi a m in te d e ele, când v a v en i ceasu l lor, că Eu v i le -a m spus2.
(16,1) Matei 11,6; 24.10; 26,31ÎI6,2) Matei 10,17-18 /Marcu 13,9 i Luca 6,22,21,12/
loan 15,20 (16,3) loan 15,2106,4) Matei 9,15 /loan 14,29
Z ice [D o m n u l]: „«A m g ră it vouă acestea», m ai în ain te de a fi [a se
în tâ m p la ], ca să n u vă sm in tiţi mai pe urm ă, când v eţi v ed ea p e m ulţi că
n u cred şi că v o i în şiv ă p ătim iţi greutăţi. Dar, socotin d [cum pănind] voi
că , şi m ai în a in te d e a fi [d e a se întâm pla] acestea le-am grăit vouă, să
p rim iţi d in tru a ce a sta şi m ân gâierea cea de la M in e, căci n -am m inţit vouă
n ici în tru aceasta, p recu m n ici întru spunerea [grăirea] m ai înainte cea
p en tru g reu tăţi, C ăci, şi «d in sin ag og i v ă vor sco ate p e v o i» şi din adunări
şi d in cele c in stite ale lor şi, cu totul, din obştea lor v ă v or despărţi [osebi],
p en tru că «s-a u s fă tu it că d e va m ărturisi cineva pe H risto s, să fie lepădat
d in sin a g o g ă » (loan 9 , 22). Şi n u num ai aceasta - anum e că «vă vor scoate
p e v o i d in sin a g o g i» - ci şi m oarte veţi lua, şi m oarte de ocară, căci ca pe
n işte fă că to ri d e rele şi v răjm aşi ai lui D u m nezeu vă v or ucide p e voi. Ş:
to t cel ce vă v a o m o rî pe voi, aşa [într-aiâta] se v a sârgui pentru uciderea
v o a stră , în câ t «i se va p ă re a că slu jb ă aduce lu i D u m n ezeu », adică va
so co ti că lu cru p lă cu t lui D um nezeu şi blagocestiv [bine-cinstitor] a făcut".
Şi [D o m n u l] ad u ce şi m ângâiere destulă, căci zice: „«A cestea vor face
că n u au c u n o s c u t pe T atăl, n ici pe M ine». C ăci pentru M ine şi pentru

1 în e d iţia d e ia 1S05, titlul capitolului este; „Pentru lisu s când a spus m ai înainte cete ce
li se vor întâm pin ucenicilor. P entru cuvântul acela: Puţin şi M ă veţi vedea. Pentru că le va da
Tată! câte vor cere".
2 în ed iţia d e la 1805, versetele 1-4“ sunt: „A cestea am g răit, ca să nu vă s m in tiţi. (2)
S c o a te -v ă -v o r p e v o i d in s in a g o g i ş i va veni vrem ea ca tot cela ce va ucid e pe voi să i
se p ară că a d u ce s lu jb ă lu i D u m n ezeu . (3) Ş i acestea v o r face v o u ă, că nu au cunoscut
p e T atăl, n ici p e M in e . (4) C i acestea toate am g ră it vouă, ca d acă v a v en i vrem ea, să vă
a d u c e ţi a m in te d e a ceste a , că Eu am spus v o u ă ".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN______________Capitolul 16___________ 379

Tatăl acestea aveţi să [le] pătim iţi; deci, răbdaţi, p en tru că « fe r ic iţi v e ţi fi
când vă v or o cări pe voi şi vă vor goni [prigoni] şi v o r z ice to t g ra iu l rău
îm potriva v oastră, m in ţin d pen tru M in e» (M atei 5,11; Luca 6,22). A ceastă
fericire, m ângâiere fie-vă vouă, aducându-vă am in te de acestea. «C i acestea
[toate] am g răit v o u ă», ca dacă veţi vedea pe ce le m âh n icio ase [în tris­
tătoare] în tâm p lând u -se, să credeţi şi pentru celelalte [care v i le -a m spu s].
Căci n u veţi pu tea zice că p e cele de bucurie, m ai în ain te v i le -a m spu s
vouă, vrând să vă am ăg esc p e voi, ci, precum p e cele d e în trista re m ai
înainte vestin d u -le, n u am m inţit, [tot] aşa [astfel] n ici p e ce le d e b u cu rie
spunându-le, n u voi fi n ev red n ic de credinţă [crezare]. Şi în că [v -am g răit
acestea], ca v o i să n u fiţi negătiţi [nepregătiţi], ci g ătiţi [p reg ătiţi], «ad u ­
cându-vă a m in te că Eu v -am spus vouă acestea» şi p en tru a ceasta să staţi
cu v itejie către [înspre] cele d e întristare".

2 6 , 4l'-7: Ş i acestea nu v i le-am spus de la în ce p u t, fiin d c ă e ra m cu voi.

(5) D a r acu m M ă duc la C e l Ce M -a trim is ş i n im e n i d in tre v o i n u M ă
întreabă: U n d e Te duci? (6) C i, fiin d că v-am sp u s acestea , în trista re a a
um plut in im a voastră. (7) D a r Eu vă spu n adevăru l: V ă e s te d e fo lo s ca să
Mă d u c Eu. C ăci d acă n u M ă voi duce, M ân g âieto ru l n u v a v e n i la v o i, ia r
dacă M a v oi duce, î l v oi trim ite Ia v o i3. -- ------ - -— _
(16, i) Matei 9,15 /loan 14,29 (16,5) loan 7,33 (16, 6) loan 16,22 <16,7) loan 14,16; 15,26
Foarte îngreuiaţi d e întristare erau A postolii, au zin d că u n e le ca acestea
aveau să li se în tâm p le lor. Pentru aceasta şi D o m n u l z ice: „ « A ce ste a » ce
sunt aşa de întristăcioase [m âhnitoare], «nu vi le -a m sp u s d in tru în ce p u t» ,
nu ca şi cu m nu le ştiam , ci « fiin d că eram cu v o i» şi scăp are în d estu lată
Mă aveaţi p e M ine şi tot războiul asupra M ea era p o rn it, ia r v o i, întru
toată negrija [neîngrijorarea] eraţi. Aşadar, nu era treb u inţă d e acest fel de
cuvinte atu n ci, ca re m ai în ain te să vă g ătească [p reg ătească] şi să vă
întărească. Insă acu m , ducând u -M ă Eu Ia Tatăl M eu şi v râ n d să v ă las pe
voi, m ai înainte vă spu n v ouă acestea, ca să v ă în tăriţi p e v o i în şiv ă. « Ş i
n im en i d in v oi n u M ă în tre a b ă p e M in e : U n d e m erg i?» , c i de în tristare
v-aţi tu rb u rat şi u im ire aţi pătim it, dintru aştep tarea c e lo r g rele clătin -
du-vă [zd ru ncinân d u -vă] cu inim ile. însă «Eu ad ev ăru l z ic v o u ă » ".
Vezi cum îi m ân gâie pe ei: „M ăcar de m ii de o ri" - z ice [D om nu l] - „de
v-aţi întrista, Eu ceea ce vă este de folos vă sp u n , p en tru că v o i v o iţi ca *7

3 In ediţia de Ia 1805, versetele 4:,-7 sunt: „Şi acestea v o u ă d in tru în c e p u t n u am spus,

căci cu voi eram . (5) Iar acum m erg la Cela Ce M -a trim is pe M in e şi n im e n i d in v o i n u M ă
întreabă: U nde m ergi? (6) Ci, căci acestea am grăit vouă, Întristarea a u m p lu t in im a voastră.
(7) C i Eu, adevărul zic vouă, că d e folos este vouă ca Eu să M ă duc, c ă d e n u M ă v o i duce
Eu, M ângâietoru l n u va veni la voi. Iar de M ă voi duce, î l v o i trim ite p e El la v o i".
380___________ Capitolul 16_____________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p u rurea să fiu cu voi, însă nu [vă] este aceasta de folos. Căci, «de nu M ă voi
d u ce E u, M ân g âietoru l nu v a v en i la voi». Aşadar, m ăcar deşi voi voiţi ca
E u să fiu [neîncetat] de faţă cu voi, însă nu vă voi asculta, ci voi alege ceea ce
m ai v ârtos [cu prisosinţă] vă este vouă de folos, decât voia voastră care vă
este sp re vătăm are".
A şa şi noi, datori suntem a facepretutindenea lucrul cel de fo lo s - şi nouă
şi fraţilor să-l socotim [chibzuim, cum pănim] - , iar nu cel dulce [îndulcitori*4].
„C ăci de nu v oi m uri pentru lum e şi «nu M ă v o i duce Eu» la Tatăl,
je rtfă şi îm blânzire p e M ine în su m i d ân d u -M ă pen tru p ăcatele lum ii
(Rom ani 3,25), «M â n g â ieto ru l n u va v en i». Căci, cum va veni [A cela], de
n u se v a strica vrajba [vrăjm ăşia] - p ăcatu l om orându -se - , de nu se va
îm p ă ca Tatăl cu firea o m en ească?"
Dar, aici, cei care sunt [părtaşi] ai lui M acedonie567-c a r e micşorează slava
D u h ului şi îl num esc pe El „slugă" a Fiului - ce vor putea zice? C um este
[poate fi] de folos să se „ducă" Stăpânul [Hristos] şi „sluga" să „vină"?*
„D eci, m ăcar d e v ă veţi şi întrista, o, ucenici, pen tru ducerea [plecarea]
M ea, însă bucuraţi-vă pentru venirea D u h ului, C are m ai m ulte şi m ai mari
faceri d e bine vă v a face [săvârşi] vouă".
Ş i cum D om nul a zis: „A cestea nu v i le-am sp u s d in tru în ce p u t"?
P en tru că scris este că [El], chem ându-i pe cei doisprezece [A postoli], le-a
zis lor: „La d om n i şi la îm p ă ra ţi veţi f i d u ş i" 7 (Matei 10,18). A grăit, cu
ad ev ărat, că: „La d om n i v eţi fi d u şi", însă nu [a spus] că: „Aşa v ă vor
«u cid e» pe voi, ca p e nişte păgâni şi făcători de rele şi v răjm aşi ai lui
D u m n ez eu " (loan 16,2). Şi în tru alt chip: acolo [la M atei] a spus cele care
de la p ăg ân i urm au să le vin ă lor, iar acum , pe cele de la iu dei, căci: „Cu
ad ev ărat, «vă v or scoate pe v oi din sin a g o g i» iu d eii".

i Adică, secuvine a le săvârşi pe celetare sunt după dreptatea poruncilor Iui Dumnezeu
şi n u d upă îndulcirea cea din părerea de sine, ce m ocneşte întru toată slava pe care poftim
să o p rim im unii de la alţii. Insă, această unire m incinoasă dintre oam eni se face întru
stăpânitorul acestei lu m i şi nu întru Hristos D om nul; pentru că D ânsul a spus despre
m ârşav a şi preaîm puţita slavă om enească: „Slavă d e la o am en i nu prim esc; (42) dar v-am
cu n o scu t că n-aveţi în tru voi dragostea lu i D u m nezeu. (43) Eu am v en it întru nu m ele
T atălu i M eu şi voi n u M ă p rim iţi; dacă va v en i altu l în tru num ele său, p c acela îl veţi
p rim i. (44) Cum puteţi v o i să cred eţi, când p rim iţi slavă u n ii d e la a lţii ş i slava care vine
d e la U nu l D um nezeu nu o cău taţi?" (loan 5, 41-44).
5 Pentru M aced onie şi eresul lui, vezi nota de la loan 1 ,4 .
6 Sfântu l Teofilact nu mai răspunde acestei întrebări, deoarece răspunsu l este lăm urit
d in în săşi enunţarea ei.
7 „La dregători ş i la regi v e ţi fi d uşi p en tru M in e , sp re m ărturie lo r şi p ăg ân ilo r"
(M a teilO .W .
 TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 16 381

Şi v ez i întru aceeaşi dată îm preună [totod ată, d im p reu n ă] şi stăp ân i-

rea-de-sine [voirea sloboda8] a D uhului şi îm p reu n a-b u n a-v o in ţă a Fiu lu i.
î
Pentru că aceasta: „va ven i M â n g â ie to ru l", e s te a stăp ân irii D u h u lu i, iar
aceea: „E u II voi trim ite pe E l", este a b u n ei-v o in ţe a F iu lu i şi a p lăcerii
[prielniciei] Lui - de se cuvine aşa a zice - şi a p lecă rii [în v oirii, co n sim ţirii
Lui], ca să vie M ângâietorul.

16, 8-11: Şi El, venind 9, va vădi lu m ea de p ăcat şi d e d rep ta te ş i de

judecată, (9) D e păcat, pentru că ei nu cred în M in e ; (10) de d rep tate, p en tru
că M ă duc la Tatăl M eu 10 şi nu M ă v eţi m ai v ed ea; (11) şi de ju d e c a tă ,
pentru că stăpânitorul acestei lu m i a fo st ju d e c a t11.
(16, 8) Cântarea Cântărilor 4,16 /Isaia 4 ,4 / Miheia 4,3 /Avdie 1,21
06, U) Luca 10,181 loan 21,31; 14,30 /Efeseni 2 ,2 /Coloseni 2,15 /Evrei 2,14
Va „v en i" M ângâietorul, şi carev a fi folosul? Z ice [D om nu l]: „«V a v ă d i
lum ea de păcat» şi îi va arăta pe dânşii păcătoşi, «p en tru că n u c re d » ". C ăci
[atunci], când vor vedea prin m âinile u cenicilor făcân d u -se în tru D u h u l
semne mari şi m inuni şi n ici aşa nu vor crede, cu m n u v or fi v red n ici d e
osândă şi vinovaţi de păcat pream are? „Pentru că, acu m , p o t să sp u n ă c ă
sunt « fiu al teslarului» şi al unei M aici n ebăgate în se a m ă 12 (M atei 13, 55),
măcar deşi Eu fac minuni. Insă atunci, fără cu v â n t d e în d rep tăţire le v a f i
lor necredinţa, fiindcă D uhul, întru num ele M eu v a săv ârşi u n e le ca a ce ste a
[lucrări]. Deci, « îi va vădi de păcat» pe d ânşii, ad ică îi v a arăta p e e i că a u
păcătuit fără de iertare. în că «şi d e dreptate î i v a v ă d i» , că ci Eu « la T a tă l
M eu m erg», adică [Ie] va arăta lor că Eu, drept fiin d şi v iaţă fără d e p rih a n ă
vieţuind, fără de dreptate [pe ned rept] su n t o m o râ t d e d â n şii; şi s e m n '
[mărturie] al acestui lucru este că «la T atăl m erg », căci d e n u aş fi fo st d rep t,
nu M -aş fi înălţat la Tatăl". Căci, de vrem e ce, ca p e u n îm p o triv n ic al lu i
Dum nezeu şi ca pe un călcător de L eg e L-au o m o rât p e El (loan 19,18), z ic e
[Domnul]: „D uhul [le] v a arăta lor că n u su n t întru acest fel, că ci, d e aş fi
fost îm potrivnic lui D um nezeu şi călcător de L eg e, n u M -aş fi în v re d n icit
de cinste de la D um nezeu şi Punătorul [D ătătorul] L eg ii - şi n u d e cin ste
vremelnică, ci veşnică". Pentru că, aceea ce zice: „n u M ă v e ţi m a i v ed ea p e
M in e ", arată petrecerea [vieţuirea, răm ânerea] cea v eşn ică la Tatăl.

5 Voia liberă e ste o însuşire a oricărei persoane, fie că acesta e ste făcu tă - ca în g e rii ş i
oam enii fie că e nefăcută - precum su nt P erso an ele S fin tei Treim i.
9 în ediţia d e Ia 1805, în loc d e „şi E l, v e n in d ", s e g ăse şte „ şi v e n in d A c e la " .
10 In ediţia de la 1805, în loc de „p en tru că M ă d u c la T atăl M e u " , s e g ă se şte „căci la
Tatăl M eu m erg".
11 în ediţia d e la 1805, în loc de „a ceste i lu m i a fo s t ju d e c a t " , se g ă se şte „ lu m ii
acesteia s-a ju d e c a t".
;z A dică, trecută cu vederea, ca una care făcea p a rte d in tre c e i săraci.
3S2 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

„Iar, « d e ju d e c a tă îi va văd i pe ei», din pricină că «stăp ân ito ru l lum ii

a c e s te ia s-a [a fo st] ju d e c a t» , adică şi d intru aceasta, iarăşi d rep t şi fără de
p ă c a t M ă v a arăta pe M ine Duhul, căci «stăpânitorul lu m ii» d e M ine «s-a
[a fo st] ju d e c a t» şi s-a [a fost] b iru it". C ăci, de vrem e ce ziceau [despre
M â n tu ito ru l] că „are d ra c " (loan 10, 20) şi cum că întru „ B e e lz e b u l" face
m in u n i (M atei 12, 24; Marctt 3 ,2 2 ; Luca î l , 15) şi înşelător [am ăgitor] este
(loan 7 , 12), z ice [D o m n u l]: „A cestea toate se vor arăta d eşarte, fiindcă se
v a v e d e a d ia v o lu l o sâ n d it şi tuturor arătat v a fi că de M ine a fost biruit,
lu cru p e ca re n u l-aş fi p u tu t, de nu aş fi fost «m ai tare» decât dân su l (Luca
11, 21-22), şi d e tot p ă ca tu l înstrăinat [n eîm p ărtăşit]". Şi cu m s-a arătat
a c e a sta ? P rin „ v e n ire a " D uhului, căci toţi cei ce credeau în H ristos, Π
„ c ă lc a u " 13 (Psalm 9 0 ,1 3 ) şi-l batjocoreau pe „stăp ân itoru l lu m ii". D eci, se
a ră ta d in tru acestea că şi de H ristos a fost osândit, cu m ult m ai înainte.
D rep t aceea, i-a „ v ă d it" D uhul pe cei care „nu au crez u t", ca pe nişte
p ă că to şi, căci cred inţa dezleagă păcatele prin iertarea Botezului şi, lucrările
D u h u lu i, care se arată în tru cei ce au crezut, întru cei necred incioşi nu se
v e d e a u ; [iar] d in tru acestea se „vădea" că ei su n t vase rele şi necurate şi
n e v re d n ice d e p rim irea D uhului.
în c ă şi în tru a lt ch ip [înţeles]: D u h ul „v ăd eşte lu m e a " cea necre­
d in cio a să „d e d re p ta te ", adică anum e că este lipsit de dreptate cela ce nu
cred e în tru „ Iisu s cel D r e p t" 14*, C are pentru [dintrul dreptate S-a înălţat la
C eru ri (R om ani 3,24-26). [„L u m ea"], o „ v ăd eşte" şi o osândeşte şi ca pe o
trâ n d a v ă , căci, în frâ n t fiind diavolul [de către D om nul], n ici aşa nu a vrut
[e a !?] să -l b iru ia scă .

16,12-15: în c ă m u lte am a vă spu ne, dar acum nu puteţi să le purtaţi16.

(13) I a r c â n d v a v e n i A cela , D u h u l A d ev ăru lu i, vă v a c ă lă u z i17 la tot
a d ev ă ru l; căci n u v a g răi d e la S in e, c i câte va auzi va grăi şi cele viitoare

11 „P este a sp id ă şi v a silis c v e i păşi şi vei călca peste leu şi peste b a la u r" (Psalm 90,13).
14 „ ln d r e p tâ n d u -s e în d a r cu h aru l L u i, p rin răscu m p ărarea cea în H risto s Iisus.
(2 5 ) P t C a r e D u m n e z e u L -a râ n d u it (je rtfă d e) isp ă ş ire , p rin cre d in ţa în s â n g e le Lui,
c a 5 ă -Ş i a ra te d re p ta te a S a , p e n tru ie rta re a p ă ca te lo r c e lo r m a i în a in te fă cu te , (26)
în t r u în g ă d u in ţa lu i D u m n e z e u - ca s ă -Ş i arate d re p ta te a S a , în v re m e a d e acum,
s p re a f i E l în s u ş i d re p t, ş i în d re p tâ n d pe c el ce tră ie şte d in cred in ţa în I is u s " (Romani
3, 2 4 -26).
■’ A d ică „ lu m e a " şi toţi cei care se supu n cu getu lu i lum esc şi trupesc,
în e d iţia d e la 1805, în loc de „a vă sp u n e, d ar acum nu p u teţi să le p u rtaţi", se
■ ris.ste „a vă z ic e v o u ă, ci n u p u teţi a le p u rta acu m ".
!n e d iţia d e la 180 5 , în loc de „călău zi", se găseşte „povăţui pe v o i" .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 16 383

va va vesti. (14) A cela M ă va slăvi, pentru că d in tru al M e u v a lu a şi v ă va

vesti. (15) Toate câte are Tatăl ale M e le sunt; de a ceea am z is că d in tru al
M eu ia şi v ă v esteşte v ouă18. ( 16, 12) Matei 1 3 ,34 /Marcu 4,33 Π Corinleni 3, 1-2 /
Evrei 5, Π-12 (16. 13) înţelepciune 9, 11 / Matei 10,19-20 / Marcu 13,11 / Luca 12,11; 21,14-15 /
loan 4,17,26 <16,14) loan 8,54 (16, 15) loan 17,10
Z icân d m ai su s că: „V ă este d e fo lo s vouă, ca E u sa M ă d u c " (loan 16,
7), acu m p e larg sp u n e aceasta şi grăieşte câ: „«A cu m n u p u te ţi a le p u rta», -
însă d u p ă ce «va v e n i A ce la » , a tu n ci, cu a d e v ă ra t, d a ru rile A ce lu ia
dobân d in d u-le, veţi fi «p ov ăţu iţi Ia tot a d e v ă ru l» ". Ş i d e care „ a d e v ă r"
zice? A rătat [adeverit] este că de cunoştinţa cea p en tru to ate [grăieşte],
căci D om n u l în su şi n u a zis nim ic m are d espre S in e ca, m ai în tâ i, să şi dea
chip [pildă] de sm eren ie, iar apoi [nu g răia] şi d in p ricin a n ep u tin ţe i
ascu ltătorilor şi a n ecu n oştin ţei d e b in e [de ad ev ăr] a iu d eilor. în c ă n ici
ferirea d e rân d u ielile L egii n u o a în v ă ţa t [p ro p ov ăd u it] a ră ta t19, c a să n u
se p ară tutu ror a fi [El] îm potrivnic al lui D u m n ezeu . Iar, d u p ă c e a „ v e n it"
M â n g â ie to ru l, a tu n c i şi v re d n ic ia F iu lu i s-a d e s c o p e r it ş i s -a a ră ta t
cunoştinţa cea adevărată pentru toate, şi, închipuirile [preînchipu irile] Legii
rid icând u -se d in m ijloc [înlătu rând u-se] şi stricâ n d u -se, Ia slu jirea cea
adevărată şi în tru D uhul am fost „p o v ăţu iţi [c ă lă u z iţi]" , p rin sem n ele
cele ce întru D u h u l se fac - ad everind u -se credinţa.
A poi, de vrem e ce m ari oarecare [lucruri] a g răit p en tru D u h u l, ca să
nu socotească [cugete] vreunii că m ai m are decât D ân su l este D u h ul, fiindcă
El îi „va p o v ă ţu i la a d ev ă r" şi îi va face în ţeleg ători şi p rim ito ri a i celor
multe şi m ari, pe care, fiind de faţă H ristos, ei „n u p u te a u să le p o a rte ";
deci, ca să n u se socotească [cugete] aceasta, ad u ce [sp u n e D o m -n u l] pe
urm ă: „«C ăci n u va g ră i d e la S in e » , adică nim ica o seb it [aparte] a l Său n u
va grăi, ci nu m ai pe cele ale M ele". Pentru că, aceea ce zice: „câte v a a u z i",
aceasta arată, că nim ica, afară de cele ce su n t ale lu i H risto s n u v a în v ăţa
[propovădui D uhul]. P recum şi însu şi D om n u l, z icân d p en tru Sin e: „C âte
am a u z it de la Tatăl M eu g ră iesc" (loan 8 ,2 8 ; 2 5 , 15), n u S e ad u ce [arată]
pe S in e cu m că este înv ăţat [dăscălit] ca un oarecarele p ru n c, ci, cu m că
nim ica, afară de cele ale Tatălui, n ici nu ştie [cu n o aşte], n ici n u în v aţă
[propovăduieşte] - aşa [tot astfel] şi pentru D u h ul. Iar cu m că D u h u l nu
are trebuinţă de învăţătură, auzi ce zice Pavel: „P recu m n im e n i n u ş tie pe
cele a le o m u lu i, fără n u m ai d u h u l cel ce este în tr -în s u l, aşa ş i p e c e le ale

18 în ediţia d e la 1805, în loc d e „ia şi vă v e ste şte v o u ă ", se g ăse şte „va lu a ş i v a v esti
vouă".
19 A dică nu a p ropov ăd uit-o în chip vădit, răspicat, tăgăd u itor.
384 Capitolul 16 SFÂNTUL TKOHT ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

lu i D u m n e z e u , n im e n i n u le ştie , fără n u m a i D u h u l lu i D u m n e z e u "20

(1 Corinteni 2 , 11). Vezi că de Sine însuşi este învăţat D uhul cel Sfânt, precum
şi cel al nostru ?
C el cu b u n ă cu n o ştin ţă , în că şi d in cele de pe urm ă se v a învăţa
D um nezeirea Duhului. Căci, zice [Domnul]: „«C ele viitoare vă va vesti»,
adică cele ce vor să fie, care lucru mai vârtos [cu prisosinţă] al lui Dumnezeu
este". Pentru că, de vrem e ce nim ic altceva nu este aşa de dorit firii omeneşti
precum e cunoştinţa celor ce vor să fie, îi m ângâie [Domnul] pe Apostoli şi cu
aceasta: „Intr-atâta v ă va face vouă bine [Duhul], încât şi pe aceea care se
socoteşte m ai mare d ecât toate, vă o va da vouă, adică m ai înainte ştiinţa ce­
lor ce vor să fie". încă, d e vreme ce şi întru ispite aveau să intre ei [ucenicii],
sp u n e [Domnul]: „A cela vă va găti [pregăti] pe voi spre cele ce vi se vor
întâm pla vouă, ca nu fără de păzire, dintru neştiinţă, să cădeţi întru acelea Şi
«M ă va slăvi» şi pe M ine, căci «întru num ele M eu» (loan 14,26) «toate» şi le
v a grăi, şi le va face, şi nim ic împotrivă nu va zice, încât, prin m inunile ce se
v or face de A cela Eu să fiu crezut că sunt Dum nezeu, vărsându-se darul cu
bogăţie peste voi, ucenicii Mei, şi după m oartea M ea num ele M eu m ai mult
strălu cind " -ca rea cea sta mare slavă este şi căreia nu i se poate grăi împotrivă,
când cel ce a fost om orât şi a fost necinstit, dup ă aceea m ai m ult va străluci.
A poi de vrem e ce L-au au zit [ucenicii] p e D om nul, zicând că: „Unul
este în v ăţăto ru l vostru : H risto s" (Matei 23,8), ca să nu socotească [cugete]
ei: „D acă Tu singur eşti învăţătorul, cum n e zici nouă că şi D u h ul v a să fie
alt în v ă ţă to r?", ad u ce [grăieşte D om nul] p e urmă: „«D in tru al M eu va
lu a » , adică dintru cele pe care Eu le ştiu [cunosc], d in tru a M ea ştiinţă
[cu n oştin ţă]''. Sau şi întru alt chip [fel]: „«D in tru al M eu », care va [vrea]
să zică: d in vistieria M ea, adică a Tatălui. C ăci, de vrem e ce «toate câte are
T atăl a le M ele su n t» şi a M ea bogăţie - ia r M ângâietorul în că [şi] de la
Tatăl va grăi - cu cu v iin ţa zic: «d intru al M e u va lu a», adică d in vistieria
şi b og ăţia şi cun oştin ţa M ea".
Dar, pentru care pricină D uhul n e-a d at nouă atâtea b u n ătăţi, iar nu
Fiu l? M ai întâi, a ceasta zicem : calea la d aru rile D uhului, Fiul a făcut-o şi
E l este P ricinuitorul bu n ătăţilor celor atâta de m ari, că ci de n u ar fi stricat
E l păcatul, cum n e-am fi învrednicit noi d e Duhul? C ă nu v a locui [sălăşlui]
D u h u l „ în trupul c e l su p u s p ă ca tu lu i"21 (înţelepciune 1,4). P en tru aceasta,

70 „C ăci cin e d in tre o am en i ş tie ale o m u lu i, d ecât d uhu l o m u lu i, care e ste în el? -
A şa ş i c e le a le lu i D u m n e ze u , n im en i n u le-a cu n o scu t, d ecât D u h u l lu i D u m nezeu "
(1 C orinten i 2, 11).
21 „într-adevăr, c u g e te le v ic len e depărtează d e D u m nezeu , şi p u terea L u i, când îl
isp ite şti, m u stră pe c e i fă ră de m in te . (4) în ţe le p ciu n e a n u p ătru n d e în su fle tu l v iclean
TÂLCUIREA SF IN T E I EV A N G H ELII D E LA IO A N Capitolul 16 385

de a dat D u hul ceva m are, de la H ristos a a v u t p ricin ile [tem eiu rile]. A p o i,
de vrem e c e ereticii aveau să m icşoreze vred n icia D u h u lu i, p en tru c ă m ai
pe urmă a venit, pen tru aceasta L u i îi lasă [H ristos] s ă le lu crez e p e cele
„mai m a ri" întru A p osto li (loan 14,12) ca, p en tru m ărim e a d a ru rilo r siliţi
fiind - şi, fără d e v oie, să cu n oască vrednicia D u h u lu i; şi n u p en tru c ă m ai
pe urmă S-a arătat, p en tru aceasta, m ai m ic să fie so co tit d ecâ t F iu l.

16,16-18: Puţin şi n u M ă v eţi m ai v ed ea, ş i ia ră ş i p u ţin şi M ă v eţi

vedea, pentru că E u M ă duc la Tatăl22. (17) D e ci u n ii d in tre u c e n ic ii L u i
ziceau în tre ei: Ce e s te aceasta ce n e sp u n e: P u ţin ş i n u M ă v eţi m a i v e d e a
şi iarăşi p u ţin şi M ă veţi v ed ea, şi că M ă duc la T atăl23? (18) D e c i z ice a u :
Ce este aceasta ce zice: P u ţin ? N u ştim ce g răieşte. n e , w lo a n 7,3 3; μ , μ

Pentru care p ricin ă, H ristos iarăşi le ad u ce lo r a m in te d e d u ce re a

[plecarea] şi de m oartea Sa? Pentru că se cădea [se cu v en ea ca], m a i v ârto s
să le ascundă pe acestea învăţând m intea lor şi m ai iscusită făcându-o, pen tru
aceasta şi pururea Ie aduce am in te de cele d e în tristare, în sp re ob işn u in ţă
[obişnuire] aducându-i pe d ânşii şi spre aştep tarea acestora, ca să n u se
spăimânteze d ev en irea lor cea fără de v este [n ăpraznică]. Insă [D o m n u l le]
împreunează cu cele de întristare şi pe cele d e b u cu rie, p recu m , cu ad ev ărat,
şi aici [face]: „ Puţi n şi n u M ă v eţi m ai v ed ea ", zicân d u -o p e cea d e întristare,
a adăugit-o pe urm ă şi pe cea d e bucurie: „ «Şi iarăşi p u ţin şi M ă v e ţi v ed ea»
şi cum că la D um nezeu «m erg», Cel C are poate să v ă aju te v o u ă. Ş i n u pier,
ci Mă m ut şi, pentru «pu ţin ă» vrem e va fi d esp ărţirea, în să d u p ă aceea
veşnică [va fi] petrecerea cea îm preună cu v oi".
însă ei nu înţeleg eau , lu cru pentru care s-ar fi şi m ira t cin ev a, cu m n u
cunoşteau ei cele care le spu n ea El. S e v ed e, dar, că în trista rea [m â h n ire a ],
cuprinzând m intea lor, scosese [înlătu rase] p o m e n ire a c e lo r z is e [m a i
înainte d e D om nul]. Sau pen tru n elu m inarea [n elim p ezim ea] g ra iu rilo r l i
s-a întâm plat lor aceasta, a nu înţelege. Pentru a cea sta şi li se p a re că Iis u s
le grăieşte lor oarecare [lucruri] îm p otriv n ice24 - „P en tru că , d a că noi T e
vom vedea, unde m ergi? Iar, dacă Tu Te duci, n o i c u m Te v o m v e d e a ? "
pentru că vorbe în tu n ecoase [nelăm u rite] p ăreau acestea. *21

şi nu sălăşlu ieşte în tru pul supus p ăcatului. (5) D u h u l cel S fâ n t, p o v ă ţu ito ru l o a m e n ilo r,
fuge d e v icleşu g, S e d ep ărtează d e m in ţile fără d e p ric e p e re ş i S e d ă î n lă tu r i c â n d s e
apropie fă ră d e le g ea " (înţelepciu ne 1, 3-5).
n în ediţia de la 1805, în loc d e „pentru că Eu M ă d u c la T a tă l", se g ă se şte „că E u
merg la Tatăl M eu ".
21 în ediţia de la 1805, în loc d e „şi că M ă d u c la T a tă l" , se g ă se şte „ ş i c u m că E u
merg la Tatăl M eu ".
21 A dică lucruri potriv nice unul îm p otriva altuia. — - ---------- ----------
3S6 Capitolul 16 SFÂNTUL THOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

16,19-22: Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre

aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi
iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? (20) Adevărat, adevărat25 zic vouă că voi
veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista,
dar întristarea voastră se va preface în bucurie26. (21) Femeia, când e să
nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul,
nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în
lume27. (22) Deci şi voi acum sunteţi trişti28, dar iarăşi vă voi vedea şi se va
bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de Ia voi.
CIS, 20) Ieretnia 31,13 /Malei 5,4 ( 1 6 .1 1 ) Facere 16,3 /Isaia 26,17 (16, 22) Isaia 51,11; 66.11
Zaharia 10,7 /Luci 24,41,51-52 /loan 16,6; 20,20 /1 Fetni 1. s
D u pă ce i-a văzut pe ucenici că, din pricina turburării m inţii cea dintru
scârbă [m âhnire], nicidecum nu înţeleg cele grăite [de Dânsul], m ai luminari
[lăm urită] le face lor învăţătura cea pentru moartea Sa, ca, obişnuindu-se e,
cu graiurile şi cu lucrurile, să o sufere pe aceasta cu vitejie. Deci, zice [Domnul]
„«V oi veţi plânge şi vă veţi tângui»pentru moarte şi pentru Cruce, «iar lumea
se v a b u cu ra», adică, iudeii cei care cugetă cele ale lum ii «se v or bucura·
fiindcă M -au ucis pe M ine vrăjmaşul lor, «dar întristarea voastră întru bucurie
se va întoarce», precu m şi bucuria iudeilor, întru întristare le va veni, când,
după înviere, num ele M eu Se va slăvi".
în să p o ţi a în ţeleg e „b u cu rie a lu m ii" nu pe aceea a iudeilor, cu caro
s-au b u cu ra t când L -au om orât pe Dom nul, ci m ântuirea lum ii. încât si
fie ceea ce se zice în tru acest fel, adică: „Voi vă veţi întrista, însă aceasta
P atim ă a M ea, p en tru care voi vă întristaţi, va fi «b u cu rie» şi mântuire a
toată « lu m e a » ".
A p o i şi pild ă obştească aduce: a fem eii şi a durerii celei d e la naştere
Ş i a ceastă p ild ă şi P roorocii o uneltesc [întrebuinţează], prin cumpliciunea
[g rozăv ia] d u rerilor - m ulţim ea [m ărimea] m âhnirii arătându-o (Psalm
47, 6 ; îerem ia 6, 24; Osea 13, 13; Miheia 4, 9-10). Şi u na ca aceasta zice
[D om nul]: „Dureri ale m âhnirii vă vor cuprinde pe voi, dar, durerea, pricini
a n a şte rii se fa c e "; în că şi cuvântul cel pentru în v iere adeverindu-1 şi
ară tâ n d că aceasta - adică a m uri, este asem enea cu aceea - a ieşi din
p â n tece la lu m in ă. „C ăci, să nu vă m iraţi că prin atâta întristare aveţi si

25 în e d iţia d e la 1805, în loc de „Adevărat, ad evărat", s e găseşte „A m in , am in".

Mîn e d iţia de la 1805, în loc de „se va p reface în b u c u r ie ", se găseşte „întru bucurit
s e v a în to a r c e " .
27 în e d iţia de la 1805, v ersetu l 21 este: „Fem eia când n aşte, în trista re are, că a sosi!
c e a s u l e i; ia r d acă n a ş te co p ilu l, n u -şi m ai ad u ce am in te de scârbă p en tru bu curia clei
s -a n ă s c u t o m în lu m e ".
28 în ediţia de la 1805, în loc de „acum sunteţi trişti", se găseşte „întristare acum aveţi'
ŢÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN______________Capitolul 16___________ 387

veniţi la b u cu rie, fiind că şi m am a, prin întristarea cea d in tru ch in u rile

naşterii v in e [ajunge] la aceasta: a se face m am ă"29.
Şi se însem nează [înfăţişează] aici şi o oarecare taină, an u m e că El a
stricat du rerile m orţii şi a făcut a se naşte „om " nou [„în lu m e "], care n u se
mai strică, n ici nu m ai m oare şi care este însuşi D om n u l. C ăci, v ez i că n u a
zis că „ n u -şi m ai aduce am in te de scârbă", pentru că i s-a n ăscu t ei copil, ci,
pentru că „s-a n ăscu t om în lu m e". Căci aceasta n u în zad ar a g răit-o aşa, ci,
vrând să arate cu pildă arătată [văzută] şi tainică [cum ] că E l este „ o m u l"
Cel C are „ S -a n ă scu t", [însă] nu iadului celui ce cu d u reri L -a n ă scu t p e El,
ci „ lu m ii", p en tru că nouă ni S-a născut din în v iere „ o m u l" c e l n ou şi
nestricăcios - Iisu s H ristos D um nezeul nostru (1 Corinteni 1 5 , 53-54; Efeseni
2,15; 4 , 24). în să pild a fem eii celei ce naşte nu căuta a o p otrivi cu toate cele
ce s-au în tâm p lat [petrecut] la Hristos, fără num ai a arăta cu m că v rem eln ică
este „ sc â rb a ", şi cum că m are este dobânda chinurilor, şi cu m că sp re viaţă
şi spre „a d o u a n a şte re "30 este naşterea învierii (Matei 19, 28). în s ă celelalte
toate ale p ild ei nu se potrivesc. Şi, cu cuviinţă [e aceasta] p en tru că p ild ă
este, iar pilda, de se v a potrivi întru toate, nu m ai e p ild ă, ci în su şi lu crul
acela p en tru care este [pusă] pilda. Deci şi aici, durerile n aşterii le lu ăm
[socotim însem nătoare] pentru întristarea Apostolilor, iar b u cu ria - p en tru
m ângâierea cea de după înviere, Şi iarăşi: stricarea durerilor n aşterii - pentru
stricarea iad u lu i, iar naşterea - pentru învierea C elu i „ în tâ i-N a scu t d in
m orţi" (Coîoseni 1,18); însă nu este şi iadul însem nat prin m am ă, căci n u s-a
bucurat iadul, ci A postolii s-au bucurat şi cu „b u cu rie p e care n im e n i n u o
a lu at d e la e i" . C ăci, atu n ci când erau „ocărâţi"31 - şi pen tru „ n u m e le lu i
H risto s" erau necinstiţi - atunci „se bucu rau" (Faptele A postolilor 5 ,4 1 ). Şi,
prin ceea ce a zis că: „b u cu ria voastră nim en i n-o v a lu a " , în că arată că El
nu va m ai m uri32, ci, pururea viu fiind, de bucu rie n eîn cetată le v a fi lor
Pricinuitor.

16, 2 3 -2 4 : Ş i în z iu a a ceea n u M ă v eţi în t r e b a n im ic . A d e v ă ra t,

adevărat33 z ic vouă: O ric e v eţi cere de la Tatăl în n u m e le M e u 34 E l v ă v a

19 „C a fe m e ia în să rc in a tă şi gata să nască prunc, care se z v â rc o le ş te ş i strig ă în

durerea e i, aşa am fo st n o i, D o am n e, cu toţii în faţa T a!" (Isaia 2 6 ,1 7 )
30 Vezi tâlcuirea de la M atei 19,28, precum şi finalul tâlcuirii şi nota d e la loan 10, 22-26.
3' „ Ia r e i au p le ca t d in fa ţa sin e d riu lu i, bu cu rân d u -se că s-au în v re d n ic it, p en tru
nu m ele L u i, să s u fe re o c a ră " (Faptele A postolilor 5 ,4 1 ).
32 A d ică , D om n u l n u va m ai m uri după înviere.
33 în ed iţia d e !a 1805, în loc d e „A devărat, ad ev ărat", s e g ăse şte „ A m in , a m in ".
34 în e d iţia d e la 1805, în versetele 23-24, în loc de: „ în n u m e le M e u " , s e g ăseşte
„întru n u m e le M e u ".
388 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

da. (24) P ân ă acum nu aţi cerut nim ic în nu m ele M eu ; cereţi şi veţi prim i33,
ca b u c u ria voastră să fie d ep lin ă .
( 1 6 , 23) M a t e i 7 , 7 ; 2 1 , 2 2 / M a i c i i 1 1 ,2 1 / L u ca 1 1 , 9 / l o a n 1 4 ,1 3 ; 1 5 , 7 / l a c o v 1 ,5 -6

Z ice [D om nul]: „D upă ce voi învia, atunci «v en in d » peste voi - cu

adevărat - M ângâietorul şi «povăţuindu-vă spre [la] tot adevărul» (loan
1 6 ,13), p e M ine «nu M ă v eţi în treb a nim ic» de acest fel, precum şi mai
înainte [grăiaţi]: «U nde m ergi?» (loan 13,36; 14,5; 16,5) şi: «A rată-ne nouă
p e Tatăl» (loan 14,8-9), că toate le veţi cunoaşte întru D u h u l" - sau: „nu Mă
v eţi în tre b a " în loc de: „nu M ă veţi ru g a", „nu Mă veţi p ofti". „Deci, după
ce, d in m orţi înviind, îl voi trim ite vouă p e M ângâietorul, atunci «nu Mă
v eţi m a i în treb a», adică nu veţi cere ca să fiu Eu m ijlocitor, ci vă va ajunge
vouă « n u m ele M eu », spre a lu a [dobândi, căpăta] d e la Tatăl cererile". Deci,
arată aici puterea „ n u m elu i" Său, d e vrem e ce, nici văzut fiind, nici rugat,
ci n u m ai num it, u nele ca acestea face.
Z ice [Dom nul]: „«Până acum n u aţi ceru t n im ic în tru n u m ele M eu»,
însă d e acum cereţi şi, cu adevărat, veţi lu a Pentru aceasta, de folos vă este
vouă ca Eu să mor, de vrem e ce aveţi să dobândiţi d e acum îndrăzneală mai
m are la Tatăl M eu. Căci, din pricină că M ă despart d e voi, să n u socotiţi
[gândiţi] că veţi fi părăsiţi de M ine, ci «n um ele M eu », m ai mare îndrăzneală
vă va d a vouă şi «bucu ria voastră» atuncea va fi prea «d eplin ă», luând
[dobândind, căpătând] voi toate cererile".
Şi ia aminte, că acela ia [primeşte], carele „întru n u m ele" lui Hristos cere!
A şad ar, nim eni din cei care cer [vreunele] lum eşti şi de suflet vătămătoare,
nu „întru n u m ele" lui Hristos cer, pentru aceasta nici nu iau [dobândesc,
capătă], căci num ele lui H ristos este dum nezeiesc şi de mântuire3536 (Filipeni 2,
9-11); iar, când cineva le cere pe cele ce duc spre pierzarea sufletului, cum
vom zice că acesta cere „întru n u m ele" cel d e mântuire?

16,25-28: A cestea v i le -a m g răit în p ild e, d ar v in e ceasu l cân d n u vă

v o i m a i g ră i în p ild e , ci p e faţă v ă v oi v esti d esp re Tatăl3738. (26) în ziua
a ceea v e ţi cere în n u m ele33 M e u ; ş i n u v ă z ic că voi ruga pe Tatăl pentru
v o i, (27) căci în s u ş i Tatăl vă iu b eşte pe v o i, fiin d că v oi M -a ţi iu b it pe
M in e şi aţi crezu t că Eu de la D u m n ezeu am ie şit. (28) Ieşit-am de la
T atăl ş i am v en it în lu m e; iarăşi la s lu m ea şi M ă d u c39 la Tatăl.
(1 6 .2 6 ) R o m a n i 8 ,3 4 0 6 , 2 7 ; loan 1 7 , 2 5 ( 3 6 , 28) l o a n 3 ,1 3

35 în ediţia d e la 1805, în loc d e „veţi p rim i", se găseşte „veţi lu a ".

36 în su şi nu m ele „Iisus" înseam nă „M ântu itor".
37 în ediţia de la 1805, în loc de „ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl", se găseşte „ci
de faţă pentru Tatăl voi vesti vouă".
38 în ediţia d e la 1805, în loc de „în n u m e le ", se găseşte „în tru n u m e le ".
39 în ediţia de la 1805, în loc d e „M ă d u c", se găseşte „m e rg ".
TÂ LCUIREA S F IN T E I E V A N G H ELII D E LA IOA N C ap ito lu l 16 389

Pilda este cu v ân t care, cu ch ip piezeşat [în ceţoşat] şi tă in u it şi - ca să

zic în [pe] scu rt - p rin asem ănare, arată vreo p ricin ă c e e s te p u să în ain te .
Deci, de vrem e ce m u lte le-a zis lo r cu ch ip tăin u it, şi a se m ă n a re e ra ceea
ce s-a g răit pen tru fem eie şi pentru naştere (loan 1 6 ,2 1 ), z ice: „ A c e ste a v i
le-am g răit în p ild e, d ar v in e cea su l cân d n u v ă v o i m a i g ră i î n p ild e , ci
de faţă p en tru Tatăl v o i v esti v o u ă ". C ăci, du p ă în v ie re , a ră tâ n d u -S e p e
Sine în su şi viu , printru [cele] patru zeci de zile le -a g ră it lo r p e n tru Tatăl
cele m ai d e taină şi m ai d eplin [de săv ârşit]. P en tru că , m ai în a in te [de
învierel, întru acest ch ip [fel] socoteau ei că D u m n e z e u e s te Tată a l Lui,
[tot aşa] precum şi al nostru este - d up ă dar [h ar] (Psalm 81, 6),
Şi iarăşi, dân d u -le lor înd răzneală că în tru isp ite v o r lu a a ju to r d e Su s,
zice: „«In tru n u m ele M eu cereţi» şi în tr-atâta v ă în cre d in ţe z că v ă este
vouă prieten Tatăl, în cât, dup ă aceasta, n ici d e m ijlo cire a M ea n u av eţi
trebuinţă, căci « în s u ş i» A cela «vă iu b e şte p e v o i» " . A p o i, ca să n u sară
[să nu se răzleţească] de la H ristos, ca şi c u m n u m ai a u treb u in ţă d e D ân su l,
ci de Tatăl, fără d e m ijlocire su n t iubiţi, zice: „ P en tru a cea sta «v ă iu b e ş te
pe voi Tatăl, fiin d c ă v oi M -a ţi iu b it p e M in e » . Iar, câ n d v o i v e ţi căd ea
din dragostea M ea, în d ată şi d in tru a Tatălui v eţi c ă d e a " 40.
Şi, de vrem e ce, pream u lt i-a m ân gâiat p e d â n şii aceasta, [an u m e] că
au auzit că „de la D u m n ez eu a ie ş it" şi iarăşi la D u m n e z e u „ m e rg e " -
pentru aceasta, ad eseori [o] întoarce aceasta41; d re p t aceea, şi e i fo lo sin -
du-se după ce au au zit acestea, şi lu ând răsu flare, c e zic?

16, 29-32: A u z is u ce n icii S ă i: Iată acum v o rb e şti p e fa ţă ş i n u sp u i

n ici o pildă. (30) A cu m ştim că Tu ştii to ate ş i n u a i n e v o ie ca să T e în tre b e
cineva. D e aceea cred em că ai ie şit de la D u m n ezeu . (31) Iis u s le -a răsp u n s:

® A ici, Sfântu l M axim M ărtu risitorul ne în v aţă şi aceste a: „P ân ă c e s tră b a te cineva

bărbâteşte prin lu p tele d um nezeieşti cile filo so fiei lu crăto are, ţin e în sin e C u v â n tu l, C are
a venit în lum e d e la Tatăl, prin poru nci. D ar d u p ă ce a lă sa t în u rm ă lu p te le c u fapta
împotriva patim ilor, d oved in du -se biru itor al patim ilo r şi a l d racilor, şi a trecu t la filosofia
cunoaşterii prin con tem p laţie, în g ăd u ie C u v ântului, în c h ip ta in ic, să p ă ră s e a sc ă iarăşi
lumea şi să m eargă la Tatăl. D e aceea z ice D o m n u l u cen icilo r: „ V o i M -a ţi i u b it p e M in e
şi aţi crezut că d e la D u m n e z e u am ie şit. E u d e la T atăl am ie ş it ş i a m v e n it î n lu m e ;
iarăşi las lu m ea şi M ă d uc la T atăl". L um e num eşte, poate, lu crarea o sten ito are a virtu ţilor
cu fapta. Iar Tată, starea m inţii cea m ai presus d e lu m e şi slo b o d ă d e to t cu g etu l p ăm ân tesc,
de la care C u v ântul iu i D u m nezeu v in e la noi, p u nând c a p ă t lu p te i îm p o triv a p a tim ilo r
şi a d racilor" (Filocalia rom ânească. C ele 200 d e capete d esp re cu n o ştin ţa d e D u m n ezeu , c a p
94, voi. 2, ed. H u m anitas, B ucureşti, 1999, p. 203).
41A dică, D om n ul spune adeseori că d e la Tatăl a v e n it în lu m e ş i ia ră şi S e v a în to a rc e
la Tatăl (vezi: loan 7 , 33-34; 8,1 4 ,2 1 ; 1 3 ,3 3 ; 1 4 , 28; 1 6 ,1 6 ).
390 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULG ARIH

A cu m cred eţi? (32) Ia tă vin e ceasul, şi a ven it, ca să vă risip iţi fiecare la
a le sa le şi pe M in e să M ă lăsaţi singur. D ar nu sunt singur, pentru că Tatăl
e s te CU M in e 42. a s, 30) loan 2 ,25 as, 32) Zatiaria 13,7 /Matei 2 6 ,31,56 /Marcu 14,27-»
A u zin d u cen icii cu m că prieten le va fi lor D um nezeu şi Tatăl, şi cum
că n u au trebuinţă d e m ijlocirea Lui, ca unii care sunt îm prieten iţi cu Tatăl
şi, cu m că „a ie ş it de la D u m n ez eu " (loan 16,27-28), zic; „«A cum ştim că
ştii to a te» , adică le cun oşti pe cele ce sm intesc inim a fiecăruia şi nu ai
treb u in ţă să Te în v eţi d e la cineva acestea şi, prin aceasta, credem că «de la
D u m n e z e u ai ie şit» , căci a şti ascunsurile [ascunzişurile, tainiţele] inimii,
a lu i D u m n ezeu [lucru] este" (1 Regi 16, 7; Psalm 43, 23).
Şi vezi cu m nu erau ei de săvârşit [desăvârşiţi], zicând: „Acum ştim",
căci aceia care atâtea învăţături au auzit [de la Domnul], grăiesc: „Acum
ş tim " . în să, H ristos, arătându-le lor că încă nu sunt de săvârşit [desăvârşiţi]
şi în că nim ic m are pentru Dânsul nu au înţeles, ci jo s şi p e păm ânt se
înv ârtesc, spune: „A cum cred eţi?" Căci, ca şi cum îi îhfruntă p e ei şi ocărăşte
zăbăvn icia [întârzierea] credinţei lor, ca să nu li se pară că îi fac Lui har
[hatâr], unele ca acestea, pentru Dânsul înţelegând ei, zice: ,,«A v en it vremea
ca sa vă risip iţi fieca re» , căci voi socotiţi că oareşce [lucru] m are pentru
M in e aţi închipuit [aţi încropit cu mintea], însă Eu vă zic v ouă că într-atâta
n u su n te ţi de să v â rşit [d esăvârşiţi], în cât av eţi să M ă lăsaţi pe Mine
v răjm aşilor şi, atâta tem ere va să vă cuprindă, încât n id im u l cu altul nu
veţi putea să v ă duceţi [să mergeţi], ci şi unul de altul vă veţi „risip i" [răzleţi],
şi fiecare îşi va căuta sieşi scăpare şi mântuire [izbăvire]. însă Eu nim ic rău
d in tru aceasta n u voi pătim i, căci «nu su n t singur», ci îl am şi pe Tatăl
îm p reu nă «cu M in e » şi, astfel, nu pentru neputinţă pătim esc, ci de bună
v o ie M ă dau p e M in e însum i răstignitorilor".
D eci, când v ei auzi: „Pentru ce M -ai lăsat [p ărăsit]?" (M atei 27, 46;
M arcu 15, 34; Psalm 21, 1), nu aşa de rând [sim plu] să înţelegi că a fost
„ lă sa t [p ă răsit]" M ân tuitorul de Tatăl - căci cu m aici m ărturiseşte că „Tatăl
îm p re u n ă cu M in e e s te "? ci să înţelegi că s-a zis aceasta d esp re firea
o m en ească, care p en tru păcate a fost lăsată şi lepădată, iar prin Hristos
îm p ă ca tă şi p rim ită d e Tatăl.41

41 în e d iţia d c la 1805, v ersetele 29-32 sunt: „Z is-au c ă tre E l u c e n ic ii L u i: Iată

a c u m a ră ta t g r ă ie ş ti ş i n ic i o p ild ă nu zici. (30) A cu m ş tim c ă ş tii to a te ş i nu-Ţi
t r e b u ie ş te c a să T e în tr e b e cin e v a . P rin aceasta cre d e m că d e la D u m n e z e u ai ieşit.
(3 1 ) R ă s p u n s -a lo r I is u s : A cu m cre d e ţi? (321 Ia tă v in e v rem e ş i acu m a s o s it, ca să
v ă r i s ip iţ i fie c a r e la a le s a le ş i p e M in e sin g u r M ă v e ţi lăsa. D a r n u su n t sin g u r, că
T a tă l M e u cu M in e e s t e " .
yÂLCUIREA SFINTEI EVANGH ELII DE L A ÎO A N Capitolul 16 391

16, 33: A cestea v i le-a m grăit, ca întru M in e p a ce s ă a v e ţi. î n lu m e

necazuri v e ţi av ea; d a r în d ră z n iţi. Eu am b iru it lu m e a 43.
(16, 3 3 )1 loan 4,4 ; 5 ,4 /1 Coiinteni 15,57
Z ice [D om nu l]: „«A cestea am g răit vouă», ca să nu M ă sco a teţi din
mintea v o a stră , n ic i să vă clătiţi [zd ru ncinaţi] şi să v ă tu rb u r a ţi din
statornicia d rag ostei celei către M ine, ci «întru M in e p a ce să a v e ţi» , ad ică
să răm âneţi n eclătiţi [nezdruncinaţi], prim ind ca p e n iş te cred in cio ase
[vrednice de crezare] câte am zis vouă". A udă, dar, şi A rie că to ate aceste
[graiuri] sm erite şi care se par nevrednice slavei Fiu lu i, p e n tru ascu ltăto ri
s-au zis, n u , [pentru] ca noi, Ia dogm e44 să le luăm pe acestea. C ă ci [Ii] s-au
zis A postolilor spre m ângâiere, ca nişte arătătoare [sem n e] ale d ragostei
Lui celei către dânşii.
„«în lu m e n ecaz v e ţi avea», [şi] nu num ai până la g reu tăţile ce s-au
zis voi face să vă stea [să vi se oprească] vouă isp itele, ci, p ân ă cân d veţi fi
în lum e, «n ecaz v e ţi avea», nu num ai acum , când M ă d au [spre p rin d ere],
ci şi d u p ă aceasta; însă staţi îm potriva gândului, «D a r în d r ă z n iţi» , căci
«Eu am b ir u it lu m ea» şi Eu, biruindu-o, nu se cu v in e ca v o i, u ce n icii, să
vă m âhniţi, ci să o defăim aţi pe ea, ca p e o b iru ită "45.
Şi cum „a biruit lu m ea" [Domnul Hristos]? Pe începătorul patim ilor lum ii
surpându-1. însă şi din cele de pe urmă arătat este că toate I s-au su p u s Lui şi

43 în e d iţia d e la 1 8 0 5 , versetul 33 este: „ A ce s te a a m g r ă it v o u ă , c a în t r u M i n e p a c e

să a v e ţi. î n lu m e n e c a z v e ţ i a v e a , c i în d r ă z n iţi, E u am b i r u i t l u m e a " .
44 A d ic ă s ă n u Ie lu ă m d r e p t d o g m e p e cele c a re au fo s t g r ă it e d e D o m n u l H r is to s c u
p o g o râre p e n tr u n e p u tin ţa c e lo r ce ascu lta u .
45 S fâ n tu l M a x im M ă rtu ris ito r u l n i le g ră ie ş te şi p e a c e s te a : „ C e l c e n -a le p ă d a t
îm p ă tim irea d u p ă c e le m a te ria le v a av ea p u ru rea n e c a z , s c h im b â n d u - ş i în c lin ă r ile v o ii
d eod ată c u c e le ce s e s c h im b ă p r in firea lor. D a r cel c e a a ju n s în H r is to s n u s e v a m a i
resim ţi î n n ic i u n fel d e s ch im b a re a ş i stricarea c e lo r m a te ria le . D e a c e e a z ic e D o m n u l:
„ A ce ste a le -a m g r ă it v o u ă , ca î n M in e p a c e să a v eţi. î n lu m e n e c a z u r i v e ţi a v e a ; d a r
în d ră z n iţi, E u a m b ir u it lu m e a " (loan 1 6 , 33J. C u a lte c u v in te : în M in e - C u v â n tu l v ir tu ţii
- av eţi p a c e , iz b ă v iţi fiin d d e v â rte ju l şi d e tu lb u ra rea p r o d u s e d e p a tim i şi d e lu c ru r ile
m ateriale; d a r în lu m e , a d ic ă în îm p ă tim irea d u p ă cele m a te ria le , a v e ţi n e c a z u r i, p e n tru
sch im b a rea ş i s tric a re a n e în c e ta tă a lor. C ăci n eca z u ri au a m â n d o i: a t â t c e l c e s ă v â r ş e ş te
v irtu te, p e n tr u o ste n e a la şi d u rerea îm p reu n a tă cu ea, c â t şi cel ce iu b e ş te lu m e a , p e n tru
n e d o b â n d ire a sta to r n ică a c e lo r m ateria le. D a r c e l d in tâ i a re n e c a z u r i m â n tu ito a r e ; ia r
cel d e -a l d o ile a n e c a z u ri stric ă to a re şi p ierz ă to a re. A m â n d u ro ra l e e s t e D o m n u l u ş u r a re :
celui d in tâ i p e n tr u că-1 o d ih n e ş te în S in e d e o ste n e lile v irtu ţii, rid icâ n d u -1 la c o n te m p la ţie
prin n e p ă tim ire ; c e lu i d e -a l d o ilea, p en tru că -i sm u lg e îm p ă tim ir e a d u p ă c e le s tric ă c io a s e ,
prin p o c ă in ţă '' (Filocalia românească, Cele 200 âe capete despre cunoştinţa de Dumnezeu, c a p
95, v o i. 2, e d . H u m a n ita s , B u cu re şti, 1999, p. 204).
392 Capitolul 16 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGAIHH

I s-au plecat. D eci precum A dam biruindu-se, toată firea s-a osândit, aşa şi
H ristos biru ind , în toată firea a trecut biruinţa şi „putere" ni s-a dăruit nouă
întru H ristos Iisus „a călca peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea
v ră jm a şu lu i" (Luca 10,19). C ăci „prin o m " a intrat moartea şi [tot] „prin om"
v iaţa46 şi biru inţa asupra diavolului (1 Corinîetii 15,21). Că de ar fi biruit gol
[singur47] D u m nezeu , nici u n folos n-am fi avut noi.

16 „C ă d e v re m e ce p rin tr-u n om a v e n it m oartea, lot p rin tr-u n om şi învierea

m o r ţilo r" (1 C orin ten i 1 5 ,2 1 ).
377A d ic ă d a c ă n u S -a r fi în tr u p a t M â n tu ito ru l, ca să ia firea n o a s tră o m e n e a scă şi să
b ir u ie El p e n tr u n o i, c u a d e v ă r a t, n ici u n fo lo s n -am fi av u t.
I
393

C apitolul 17
Rugăciunea lui lisus pentru Sine, pentru A postoli
. şi pentru taţi credincioşii1

1 7 , 1-3: A ceasta a g răit lis u s şi, rid icâ n d o c h ii S ă i la C er, a z is : P ărin te,
a v en it ceasu l! P rea slă v e şte2 pe F iu l T ă u , ca ş i F iu l să Te p re a s lă v e a s c ă 3.
(2) P recu m I-ai d at stă p â n ire p este to t tru p u l, ca să d e a v ia ţă v e şn ică
tuturor acelora pe care Tu i-a i d at L u i4. (3) Şi a ceasta e ste v ia ţa c e a v eşn ică:
Să Te cunoască pe T in e, sin g u ru l D u m n ezeu a d e v ă ra t5, şi p e li s u s H risto s
pe C are L-ai trim is. (37 , v loan 12,23,13,32 <Ί7,21 Daniil 7 ,13-14/Matei 11 ,27; 28 , 1 8 /
Luca 10, 22 i loan 3,35; 5,271Evrei 2 ,S 3 (27,3} Ieremia 9,24 /înţelepciune 1 5 ,3 1loan 6,29 /1 loan 3,23
D upă ce a zis u cen icilo r că „n eca z veţi a v e a " şi i-a sfă tu it p e ei să în ­
drăznească (loan 16,33), iarăşi îi ridică p e ei p rin ru g ăciu n e , în v ă ţâ n d u -n e
pe noi ca, întru isp ite, toate lăsân d u -le, la D u m n e z e u să a le rg ă m .
Şi întru alt chip [înţeles]: n u este rugăciune lu cru l acesta, c i v o rb ă [grăire]
către Tatăl. Iar, dacă întru a lt loc Se roagă şi g en u n ch ii îş i p le a că (Luca 22,-
41), să nu te m inunezi, căci H ristos a v en it nu n u m a i ca p e S in e în su şi să S e
arate, ci şi toată fapta bun ă să înveţe. Iar, celui c e în v aţă [p ro p ov ăd u ieşte],
nu num ai prin cuvinte, ci şi prin lu cru ri i se cu v in e să în v eţe. -- -
Şi, vrând să arate ca n u fără de v oie, ci de b u n ă v o ie v in e la P a tim ă , zice:
„Părinte, a v en it ce a su l!", căci iată, ca pe o d o rită o p o fteşte [râvn eşte] p e
aceasta şi „slavă" [proslăvire] n u m eşte lucrul a ce sta - n u a S a n u m a i, ci şi a
Tatălui - care s-a făcut, căci n u n u m a i Fiul, ci şi Tatăl S-au p ro slăv it. C ăci,
mai înainte de C ruce, nici iudeii n u L-au ştiu t [cu n oscu t] p e E l, căci zice
[Proorocul]: „Israil pe M in e n u M -a cu n o scu t" (Isaia 1 ,3 ). Iar, d u p ă C ruce
[Patimă], toată lum ea a alergat [tins] la El.
Şi arată [Dom nul] care este „ slav a" [proslăvirea] Sa şi a Tatălui: „A cred e
«tot trupul» şi a prim i facere de b in e, aceasta este «slav a» [proslăvirea] lu i
Dumnezeu. C ăci, n u num ai la iu d ei se va în tin d e [revărsa] d a ru l, ci în toată

1 în ediţia de la 1805, titlul capitolului este: „Pentru rugăciunea lui Usus către Tatăl,
pentru ucenicii cei ce l s-au dat Lui".
2 în ediţia de !a 1805, în loc de „ p r e a s lă v e ş t e " , s e g ă s e ş t e „ p r o s l ă v e ş t e " .
3 în ediţia de la 1805, în loc de „ p r e a s lă v e a s c ă " , s e g ă s e ş t e „ p r o s l ă v e a s c ă p e T i n e ''.
4 în ediţia de la 1805, în loc de „ca s ă d e a v ia ţă v e ş n i c ă t u t u r o r a c e l o r a p e c a re T u i -
ai d at L u i " , se găseşte „ c a to t c e a i d a t L u i s ă l e d ea l o r v i a ţ ă v e ş n i c ă " ,
5 în ediţia de la 1805, în loc de „ s in g u r u l D u m n e z e u a d e v ă r a t " , se găseşte „ U n u l
a d ev ă ra tu l D u m n e z e u " .
394 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

lu m ea se v a întind e". Iar aceasta o a zis, fiindcă avea să-i trim ită pe dânşii la
păgâni; deci, ca să n u socotească [cugete] ei că aceasta este izvodire nouă şi
fără d e voia Tatălui, arată [Domnul] că de la Tatăl „I S -a dat Lui stăpânire
p este to t tru p u l", pen tru că, m ai înainte [vrem e] le grăia lor: „în calea
p ă g â n ilo r să nu m erg e ţi" (Matei 10,5). Şi ce este aceea [ce zice]: „peste tot
tru p u l"? C ăci, cu adevărat, nu toţi au crezut, însă H ristos, cât [era] dinspre
a Sa parte, Se silea ca pe toţi să-i aducă la credinţă; iar, dacă aceia nu au
ascultat, n u a Celui C e învaţă [propovăduieşte] este vina, ci a celor ce nu au
prim it [învăţătura].
Iar cân d auzi aceasta: „ai d at" şi „am lu a t" şi [altele] ca acestea (vezi şi
, loan 1 0 ,1 8 ; 1 7 , 8), să în ţeleg i că s-au grăit după p og orâre, p recu m de multe
ori am [m ai] zis. C ăci, păzind pururea [neîncetat] aceasta, adică să nu zică
El cev a m a re pen tru Sin e în su şi, Se pogoară n ep u tin ţei ascultătorilor. Şi,
fiin d că se sm in teau e i, au zin d m ari [lucruri] p en tru D ân su l, grăieşte
[D o m n u l] d intru ce le ce p o t ei să cuprindă. P recu m şi noi, vorbind cu
copiii, şi pâinea a şa o num im , precum ei [o n u m esc], şi apa, şi, în scurt
[într-u n cu v ân t], toate celelalte. însă, când E v anghelistu l g răieşte pentru
D om nul, auzi ce zice: „toate printr-însul s-au fă cu t" (loan 1,3) şi: „câţi L-au
p rim it p e E l, le-a d a t lo r stăp ân ire fii ai lu i D u m n ez eu să se fa că " (loan
1 ,1 2 ). [A şadar] C el C are altora dă, cum nu o av ea El p e aceasta [„stăpâ­
n ir e "]? Sa u lua de la Tatăl?6 A poi şi aici, întru aceste graiuri ce se p ar sme­
rite, am estecă şi oareşce înalt, căci spune: „ca to t ce ai d at L u i" - aceasta
cu p o g o râ re s-a zis; „să le d ea lor viaţă v e şn ică " - aceasta arată stăpânirea
şi D u m n ezeirea C elu i U nuia-N ăscut, căci a lui D u m n ezeu este a da viaţă
şi - pe aceasta - veşn ică.
Iar „U n u l adevăratul D u m n ezeu " L-a num it pe Tatăl, spre osebirea do
d u m n ezeii cei m incinoşi ai elinilor, iar nu despărţindu-Se pe Sine de Tatăl -
să n u fie! - , pentru că şi însuşi Fiul adevărat fiind, nu este „dumnezeu
m in c in o s", ci „ad ev ărat"7. Precum [şi] însuşi Evanghelistul acesta, întru a
sa Epistolă sobornicească i8, spune pentru [despre] D om nul: „Că lisu s Hristos
A cesta este ad evăratul D u m nezeu şi viaţă v e şn ică " (1 loan 5, 20). Insă de

6 în tr e b a r e a S fâ n tu lu i T e o fila c te s te retorică: „S a u lu a F iu l d e la T atăl c ee a ce avea El

în s u ş i, c a u n D u m n e z e u ? "
7 D u p ă c u m şi n o i în ş in e , în Simbolul Credinţei, m ă r tu r is im d e s p r e F iu l că esie:
„ D u m n e z e u a d e v ă ra t d in D u m n e z e u a d ev ă ra t".
8 „ Ş t i m ia r ă ş i c ă F iu l lu i D u m n e z e u a v e n it şi n e - a d a t n o u ă p r ic e p e r e , ca să
c u n o a ş t e m p e D u m n e z e u l cel a d ev ă ra t; şi n o i s u n te m în D u m n e z e u l c e l adevărat,
a d ic ă în t r u F iu l S ă u l i s u s H ris to s . A ce s ta e ste a d e v ă ra tu l D u m n e z e u ş i v ia ţa d e veci'
(1 loan 5, 20).
tAl c u i r e a s f i n t e i e v a n g h e l i i d e l a io a n Capitolul 17 395

stau îm p otriv ă ereticii zicând că: „Fiul este «m incinos d u m n ezeu », fiindcă
numai Tatăl a fost n um it «adevăratul Dumnezeu»", în v eţe-se că acest Evan ­
ghelist [loan] zice pentru Fiul aşa, că: „Era Lumina cea adevărată" (loan 1,
9). Deci, d u p ă a lor socoteală [al lor raţionam ent], Tatăl este „m in cin oasă
Lum ină" - însă să nu fie [aceasta]! De aceea, şi cân d îl sp u n e [n um eşte]
„adevărat Dumnezeu" pe Tatăl, zice [aceasta] d eoseb in d u -L [osebind u -L ]
pe El d e d um nezeii cei m incinoşi ai elinilor, p recu m [este] şi aceea: „Pe
slava cea d e la Unul [Singur] Dumnezeu nu o căutaţi" (loan 5 , 44). C ăci,
aşa după cu m înţeleg ereticii - anum e că Unul [Singur] D u m n ezeu este
Tatăl, iară Fiul nicidecum nu este Dum nezeu - cu ad evărat, n eb u n eşti sunt
acestea [ce s-au grăit],

1 7 ,4r&: Eu Te-ampreaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai

dat să-l fac, l-amsăvârşit. (5) Şi acum, preaslaveşte-MăTu, Părinte, IaTine
însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea9. ( 6)
Arătat-amnumele Tău oamenilor.
(17.4) Isaiâ 49,3 0 7 .5 ) lo am , 1; 8,58/ Apocalipsa 5,12(17, 6) loan 17,26; 18,9
C u n oaşte d e aici cu m îl „proslăveşte" Tatăl pe Fiul, că ci, cu ad evărat,
întru acelaşi chip [îl „proslăveşte"], precum şi Fiul pe Tatăl: „Eu pe Tine
Te-am p ro slă v it pe p ă m â n t"; Cu cuviinţă a adăugit aceasta: „pe p ă m â n t",
căci în C eru ri era proslăvit, de îngeri fiind închinat101; iar „pământul" n u -L
cunoştea p e EI. Deci, fiind că Fiul L-a vestit tuturor p e El [p e T atăl], zice:
„«Te-am p ro slă v it pe T in e», semănând peste tot «p ăm ân tu l» cu n o ştin ţa de
Dumnezeu şi «săvârşind lucrul carele ai dat M ie»", Căci acesta este „ lu cru l"
Întrupării C elui Unuia-N ăscut: să sfinţească firea n oastră" şi, p e stăpânitorul
lumii - c a re m ai în a in te se făcea [pe sine] D u m n ezeu - , să-I su rp e şi
cunoştinţă de D um nezeu să sădească în zidire. Şi, cu m l-a „ să v â rşit" pe
acesta [„ lu c ru "], când încă nici [nu] l-a început? „C ât desp re M in e [în ce M ă
priveşte], «am să v â rşit» " - ori şi fiindcă, pe cea m ai m are d ecât toate a fă­
cut-o şi răd ăcin a bu n ătăţilor la [întru] noi o a sădit, biruindu-1 p e d iav olu l,
şi pe Sine în su şi Ia m oarte - fiara cea a-tot-m âncătoare - aru n cân d u -Se. Iar
rădăcinii acesteia, d e nevoie era să-i urm eze şi road ele cu n o ş tin ţe i de
Dum nezeu, pentru aceasta zice: „«Lucrul am săv ârşit», am sem ăn at, ră­
dăcina [o] am sădit, roadele se vor coace. Deci, « p ro slă v e şte -M ă şi Tu,

9 în e d iţia d e la 1805, versetele 4-5 su n t: „Eu Te-am p ro slăv it p e T in e p e p ăm ân t.

Lucrul am s ă v â rşit carele M i-a i dat M ie ca să-l fac. (5) Şi acum Mă p ro slăv eşte Tu, P ărin te,
Ia T in e s in g u r cu slav a care am avut-o la T in e m ai în ain te d e ce s-a făcu t lu m e a ''.
10 A d ic ă , p r im in d D u m n e z e u T atăl în c h in a re a cete lo r în g e re ş ti.
11 F ire a n o a s tră , a c e lo r c a r e su n tem d in A d a m - ca re s e tâ lc u ie ş te „ d in l u t " , „ d in
p ăm ân t" - ş i, c u to tu l p ă m â n te ş ti n e-a m fă c u t p rin g ân d , c u v â n t şi fa p tă .
396 Capitolul 17 SFÂNTULTEOHLACI' ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

P ărin te, la T in e cu sla v a care am avut-o la T in e m ai în ain te de ce s-a

în te m e ia t lu m ea»". C ăci, încă n u se proslăvise firea trupului, nici nestri-
căciu ne n u d obândise, nici scaunului [tronului] îm părătesc nu se împăr­
tăşise12 şi, pentru aceasta, zice: „«Proslăveşte-M ă», adică, pe firea M ea cea
om enească, pe aceasta ce acum este cinstită13, pe aceasta ce va să se răstig­
nească, şi o înalţă pe dânsa la «slava carea aveam la Tine», Eu, Cuvântul şi
Fiul Tău , «m ai în a in te de a fi lu m ea»". C ăci, firea cea omenească o a pus de
şade îm preună pe scau nu l [tronul] cel îm părătesc şi este închinată acum de
toată făptura14 (Filipeni 2,6-11).
„A rătat-am n u m ele Tău oam en ilor". A cum tâlcuieşte ceea ce zice: „Eu
Te-am p ro slăv it p e T in e pe p ăm ân t", adică „am arătat num ele T ă u ". Insă,
cu m „a ară ta t" Fiul [num ele Tatălui]? Pentru că şi Isaia zice: „Juraţi-vă pe
D u m n ez eu l cel ad ev ărat"15 (Isaia 19,18). Dar, aici e ceea ce de m ulte ori am
zis, [anum e] că deşi era „arătat" [numele Tatălui], însă numai iudeilor şi,
n ici acelora, tuturor. Ia r acum pentru neam uri grăieşte, căci [le] va fi lor
„arătat n u m ele" lui D um nezeu, fiindcă H ristos a d at de acum seminţele
cunoştinţei d e D um nezeu, pentru că l-a su rpat pe diavolul - povăţuitoru]
slujirii d e idoli.
Şi întru alt chip [fel, înţeles]: deşi [îl] cunoşteau [oamenii] pe Dumnezeu,
însă nu ca p e un Tată îl cunoşteau, ci num ai ca pe un Făcător [Ziditor,
C reator], iar Fiul L -a „arătat" pe El Tată - şi prin cuvinte şi prin lucruri
făcând u-L pe El cunoscut. Pentru că, „arătân d u -Se" pe Sine însuşi Fiu al lui

12 E vorba d e „ scau n u l", de „ tro n u l" întru care H ristos Dom nul a şezut „de-a dreapta
T a tă lu i", după ce S-a în ă lţa t cu trupul la Ceruri (R om ani 8, 34; Efeseni 1, 20; Coloseni 3 , 1;
E vrei 3, 3, 33; fi, 3; 10, 32; 12, 2; I Petru 3,223.
13 „C in stită", prin fap tu l că Dom nul a luat-o asupra Sa prin întrupare, căci, altfel,
necin stită era prin pu terea păcatului şi a m orţii.
1,1A ici, Sfântul Sim eon N oul Teolog ne învaţă şi acestea: „Să luăm aminte cum slăvim
p e D u m nezeu, Căci nu se slăveşte altfel de către noi d e cum a fost slăvit de către Fiul,
Fiin d că p rin acelea prin care a slăvit Fiul pe Tatăl Său , prin acelea a fost slăvit şi Fiul de
către Tatăl. Şi aceleaşi trebuie să le facem şi noi cu sârguinţă, ca prin aceleaşi să slăvim pe
C el C e p rim eşte să se nu m ească Tatăl nostru cel d in Ceruri şi să fim slăviţi d e El cu slava
Fiu lu i în C are a fost în ain te de a fi lum ea prin El floan 1 7 ,5 ). Iar acestea sunt: crucea sau
m o rtificarea lum ii în treg i, necazurile, ispitele şi orice altceva din pătim irile Sui Hristos.
P u rtân d u -le p e acestea în tru răbdare m ultă, urm ăm iui H ristos în Patim ile Sale şi slăvim
prin ele p e Tatăl nostru şi D um nezeu, ca fii ai Lui p rin h ar şi ca îm preună-m oştenitori cu
H ristos " (Filocalia rom ânească, Cele 225 de capete teologice şi practice, cap 6, voi. 6, ed. 1BMBOR,
B u cu reşti, 1977, p. 88),
15 In ediţia 1988 a Sfin tei Scripturi, avem : „ în vrem ea aceea, vor fi nu m ai cinci
cetă ţi în păm ântul E g ip tu lu i care vor grăi lim b a C an aan u lu i ş i vor ju ra în numele
D o m n u lu i Savaot; u n a s e va n u m i «C etatea S o a re lu i» " (Isaia 19,181.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 17 397

D um nezeu, este lum inat [lim pede, lăm urit] cu m că îm p reu n ă L -a „ arătat"
şi p e A cela că îi este Tată,

17, 6b-8: Pe care M i i-ai dat M ie d in lu m e 16[.] ai T ă i e ra u şi M ie M i i-ai

dat şi cu v ân tu l T ău L-au p ăzit17. (7) A cu m au cu n o scu t că to ate câte M i-a i
dat su n t de la Tine. (8) Pentru că cu v in tele p e care M i le -a i dat le -a m dat
lor, ia r e i le-au p rim it şi au cu n oscu t cu ad ev ărat că de la T in e am ie ş it, şi
au crez ut că Tu M -ai trim is. ( 7 7 ,6 ) l o a n 1 7 , 26; 18 , 9 ÎJ 7, SJ lo a n 8 , 28; 16 , 2 7 ; 1 7 ,2 5

A cestea două vrea să înveţe: m ai întâi, că n u este p otrivn ic Tatălu i, iar,

apoi, că voia Lui [a Tatălui] este să creadă ei Fiu lu i. P en tru aceasta, spu ne:
„pe care M i i-ai dat M ie , ai T ă i era u ". C ăci acestea am ân d ou ă se arată prin
ceea ce zice: ,,«I-ai d at M ie», căci nu i-am răp it p e ei, ci Tu ai b in ev oit ca să
se facă aceştia ai M ei, pentru aceasta - o, Tată! - n u îm p otriv ire, ci u nire şi
dragoste au către M ine. «Şi cu v ân tu l T ă u a u p ăzit», p rin aceasta, că au
crezut M ie şi nu i-au ascultat pe iu d ei18" . C ă ci, cel ce cred e lu i H risto s,
„cu v ân tu l" lui D um nezeu „ p ă z eşte ", ad ică Scriptura şi Legea, p en tru că,
de Scriptură este vestit H ristos.
însă şi întru alt chip [fel, înţeles]: toate câte [le] grăia D o m n u l ucenicilor,
ale Tatălui erau - căci zice [D om nul]: „Eu d e la M in e n u g r ă ie s c " (loan 14,
10). D eci, îm p reu n ă cu ce le la lte [d in a in te 19], le -a s p u s lo r şi a ce a sta :
„răm âneţi în tru M in e " - şi iată că au p ă z it şi această p o ru n că , p e n tru că,
au „ ră m a s", şi, aşa [astfel], „ c u v â n tu l" Tatălu i „au p ă z it" .
„A cu m au cu n oscu t că toate câte M i-a i d at M ie d e la T in e s u n t" . U n ii
aici20citesc „am cu n oscu t" şi spun ei că D u m n ezeu zice: „A cu m am cunoscut
E u ", însă aceasta n u are înţelegere, p en tru că treb u ie a se citi: „A cu m au
cun oscut u ce n icii M e i" - zice [D om nul] - „că nim ic al M eu osebit n u am ,

16 [1805] în să cu m a zis: „P e care M i I-ai d at M ie d in lu m e " , c ă ci m ai s u s a grăit

către d ânşii: „N u su n te ţi d in lu m e "? (loan 1 5 ,1 9 ) „ L u m e " , a co lo i-a n u m it p e c e i răi, iar,
aici, o zice şi p e zidirea aceasta [văzută] (d upă Z ig ab en ).
17 în e d iţia 1988 a S fin tei Scriptu ri, stru ctu ra v ersetu lu i 6 e ste : „A râtat-am n u m e le
Tău o a m e n ilo r p e care M i i-ai d at M ie d in lu m e. A i T ă i e ra u ş i M ie M i i-a i d a t ş i
cu v ân tu l T ă u l-a u p ă z it" , iar în e d iţia d e la 1805 g ă s im : „ A ră ta t-a m n u m e le T ă u
o am en ilo r. Pe care M i i-a i dat M ie d in lu m e , ai T ă i erau ş i M ie M i i-a i d a t p e e i ş i
cuvântul T ă u au p ă z it".
18 A dică ucenicii n u i-au ascu ltat p e iu d ei în tru n e a scu lta rea lo r d e C u v â n tu l lui
Dum nezeu.
19 E vorba d e cele cu p rin se în capitolul 14, a n u m e : „N u c r e z i c ă E u în tr u T atăl şi
Tatăl în tru M in e este? G ralu rile care E u g ră ie sc v o u ă d e la M in e n u le g ră ie s c , ia r Tatăl
Cela C e răm ân e în tru M in e , A ce la fa c e lu c r u r ile " (loa n 1 4 ,1 0 ).
20 [1805] în [Sfânta Scrip tu ră] cea grecească. [S fân tu l T eo filact v o rb e şte a ici d e unii
tâlcuitori ai acestui loc d in E van gheliei.
398 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

n ici n u su n t înstrăinat d e Tine, ci, «toate câte M i-ai dat M ie», nu ca şi unei
făpturi hărăzindu-le M i le-ai dat, căci nu-Mi sunt M ie agonisite de altundeva
acestea, ci d e la Tine sunt, adică, fireşte, Mie M i se cad, şi Mi se cuvin M ie, ca
u nu i F iu şi Stăpânitor al celor părinteşti. Şi de unde «au cunoscut» aceasta
u cen icii M ei? «P en tru că cuvintele care M i le-ai dat M ie le-am dat lor»,
ad ică, d in cuvintele M ele şi din învăţături, căci pururea îi învăţam pe ei că
toate câ te am , ale Tatălui «sunt». Şi nu numai aceasta, ci, cum că şi «de la
T in e a m ieşit» şi cu m că «Tu M -ai trim is»". C ăci, prin toată Evanghelia,
a c e a s ta v o ia să isp ră v e a sc ă [în cred in ţeze D o m n u l], cu m că n u este
îm p otriv n ic lui D um nezeu, ci voia cea Părintească o îm plineşte.

17, 9-10 : Eu pen tru aceştia M ă rog; nu pentru lu m e M ă rog, ci pentru

cei212*p e care M i i-ai d at M ie, că ai T ăi sunt. (10) Ş i toate ale M ele sunt ale
Tale, şi ale Tale su n t a le M ele şi M -am preaslăvit întru ei32. ri7. iot loan«,i;
A rătân d că pen tru nim ic altceva nu zice acestea către Tatăl, ci pentru
d ân şii, ca să cunoască ei că îi iubeşte pe dânşii şi poartă grijă d e ei, zice:
„«E u p en tru aceştia M ă rog» şi poftesc [râvnesc], «nu p en tru lu m e». Căci
d in tru aceasta arăt, cu adevărat, că îi iubesc pe ei, pentru că n u num ai cele
ce su n t « ale M ele» le dau, d şi pe Tine Te «rog» să-i păzeşti pe ei. N u pentru
cei fără de socoteală [nesocotiţi, nesăbuiţi] şi care cugetă cele lumeşti Te
«rog» p e Tine, «ci p en tru aceştia pe care M i i-ai dat M ie, că ai T ăi sunt»".
în să , ca nu au zindu-L pe El adeseori zicând: „i-ai d at M ie " , să socoteşti
că d e cu rân d I S-a d at Lui stăpânirea şi puterea aceasta - şi cân d îi avea pe
d â n şii Tatăl, El n u -i avea, sau, iarăşi, acum , când EI îi are, Tatăl S-a lipsit
de stăp ân irea lor - , pentru aceasta, zice: „ « Ş i a le M e le to ate a le Tale sunt,
şi a le T ale su n t a le M ele» . C ăci, n u acum am lu at stăpânirea, ci când erau
ai T ă i, erau şi ai M ei. Pentru că «ale T ale toate, ale M e le su n t», aşadar,
cân d E u îi am aceştia şi Tu îi ai şi n u eşti lip sit de ei, căci «a le M e le toate,
a le T a le su n t». Şi « M -am p ro slăv it întru ei», adică, stăp ân ire p este dânşii
a v â n d , ca un S tă p â n în tru ei M ă proslăvesc". P recu m şi fiu l îm păratului,
c in s te a şi îm p ă ră ţia cea în to cm a i [d eop otriv ă] cu tatăl av ând u -o, se
p ro slă v eşte întru aceasta: că are atâtea câte şi tatăl [său are]. D eci, de ar fi
fo st F iu l m ai m ic d ecâ t Tatăl, cu m ar fi înd răznit a zice: „ale T ale toate, ale
M e le s u n t" - căci, stăpânul le are pe toate cele ale slu gii, însă sluga nu le
a re p e toate cele ale stăpânului. Iar, aici, îm potrivă se întorc [sunt reciproce]:

21 în ediţia de la 1805, în loc d e „p entru c e i", se g ăseşte „p en tru a c e ş tia ".

22 în ediţia de la 1805, versetul 10 este: „Şi ale M e le to ate ale T ale su n t, ş i ale Tale ale
M e le ş i M -am p ro slă v it în tru e i".
ţAlCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑΝ Capitolul 17 399

şi cele ale Tatălui, ale Fiului sunt, precum şi cele ale Fiului, [sunt] ale Tatălui.
Deci, Se «proslăv eşte» Fiul întru cele ce sunt ale Tatălui, căci atâta stăpânire
are peste to a te, câtă şi Tatăl [are].

17,11-12·': Şi Hu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la

line. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat23, ca să
fie una precum suntem şi Noi. (12) Când eram Eu cu ei în lume, Eu îi
păzeam în numele Tău24.
(17, 1 1 ) loan 10,30; 17,21/ Efeseni 4 ,3 (17,12/ Psalm 1 0 8 ,7 /Matei 26,24 /loan 6,39; 18,9
P en tru care pricină, adeseori zice aceasta: „nu m a i su n t în lu m e " şi:
.când era m cu ei în lu m e"? Deoarece se văd [a fi] n ep otriv ite acestea, d e le
va lua cin ev a fără de cercetare; pentru ca, întru alt loc S-a făg ăd u it lo r că:
.voi fi cu voi" (Matei 28,20) şi că: „Mă veţi v ed ea p e M in e " (M atei 28,10),
iar acum, a ltele se vede că spune. Deci, se poate [a se] g răi ad ev ăru l, pentru
că, după m in tea lor [ucenicilor] zice acestea [D om nul25*]; căci, d e v rem e ce -
prin cele care urm au - aveau ei să se întristeze, fiind că răm ân eau lip siţi de
ajutor, le arată lor că Tatălui îi încredinţează pe dânşii, şi, p e D ân su l, îl lasă
păzitor al lor şi cu Tatăl vorbeşte: „De vrem e ce, Tu M ă ch em i p e M in e la
Tine, în su ţi «păzeşte-i pe ei întru n um ele Tău », adică prin aju to ru l T ău şi
puterea p e cam M i-ai dat-o M ie". Şi care este „p ăzirea" [aceasta]? „«C a să
fie una», căci, de vor avea dragoste între dânşii şi n u se v o r îm părech ea
[dezbina, dezu ni], nebiruiţi vor fi şi nici un rău nu-i va stăp ân i pe dân şii. Şi
nu aşa, d e rând [sim plu], «ca să fie una», ci, p recu m su n t Eu şi Tu, una
cugetând ei, una voind, căci aceasta [Ie] este lor păzitoare - u n irea la [întru]
un c u g e t", D eci, ca să-i m ângâie pe ei, pe Tatăl îl roagă ca să-i „ p ă z e a scă " pe
dânşii; căci, de ar fi zis: „Eu vă voi păzi pe v o i", n u intr-atâta ar fi crezut
[ucenicii], însă acum , dintru aceasta - că pe Tatăl îl roagă p en tru ei - întru
bune n ăd ejd i îi aduce pe dânşii.
Iar ceea ce zice: „Eu îi păzeam pe ei întru n u m ele T ă u " , o grăieşte nu
ca şi cum E l n u putea întru alt chip [alt fel să-i păzească], decât prin „ n u m ele"
Tatălui, c i - precum de m ulte o ri am zis - pen tru că erau n ep u tin cio şi
ascultătorii şi ceva m are pentru D ânsul încă nim ic n u so co teau [cugetau],
pentru aceasta zice că: „întru ajutorul Tău «îi p ăzeam p e e i» " . Ş i în că şi
bune n ă d ejd i le dă lor: „Precum şi când eram de faţă, îm p reu nă cu voi aţi

a în e d iţia de la 1805, în loc de „p ăzeşte-i în n u m e le T ă u , în care M i i-a i d a t", se

găseşte „ p ă z e şte -i pe ei întru nu m ele T ă u , pe care M i i-ai d a t M ie " .
3J în e d iţia de Sa 1805, în Ioc de „îi p ăzeam în n u m ele T ă u " , se g ăse şte „ îi p ăzeam
pe ei întru n u m e le T ă u ".
25 A dică D om nui spune adevărate, însă grăieşte num ai în tr-a tâ ta m ă su ră , câ tă putea
cuprinde m in te a şi aşezarea d e atunci a ucenicilor.
400 Capitolul 17 SFÂNTULTEOFILACTARHIEPISCOPUL BULGARIA

fost păziţi «întru numele» şi ajutorul Tatălui Meu, aşa, şi acum să credeţi că
d e D ânsul veţi fi păziţi - căci obişnuieşte El a vă păzi pe v o i"26.

1 7 , 1 2 b- 1 3 : Pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul

dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura27.
( 1 3 ) Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină
bucuria Mea în ei28. (17. U) Psalm108,7 / Matei 26, 24t loan6,39; 18,9
M ultă se arată sm erenia cuvintelor, d e cineva nu le va înţelege pe ele
d u p ă cum se cuvine. Pentru că, vezi ce se vede aici: „pe care M i i-ai dat
M ie i-am p ă z it", căci, se pare că porunceşte Tatălui, ca să-i păzească şi Tatăl
p e ei - precum de a r da cineva cuiva bani spre păzire, ar zice: „Bagă de
seam ă, eu nim ic n -am pierdut, nici tu să nu pierzi!" - dar, acestea toate le
sp u n e pentru m ângâierea ucenicilor. Că, zice [Domnul]: „Acestea le grăiesc
în lum e, pentru odihna şi m ângâierea şi bucuria ucenicilor, ca să aibă ei
odihnă şi să răm ână fără de grijă, fiindcă îi iei Tu pe dânşii întregi şi ü vei
p ă z i pe ei, precum şi Eu «i-am păzit» p e ei, şi nici pe unul n-am pierdut".
C u m , dară, o, D oam ne, n -ai pierd ut pe „nici u n u l"? P en tru că Iuda „a
p ie r it" şi alţii m ulţi „s-au în to rs în a p o i"29 (loan 6,66). „C ât dinsp re partea
M ea, n ici p e unul n -a m pierdut, pentru că dinspre M ine nim ica n-am lăsat
[d eop arte] d in cele ce sunt sp re păzirea lor, ci i-am p ăzit pe ei, adică în tot
ch ip u l [felul] M -am silit sp re străjuirea lor. însă, dacă e i înşişi s-au tras
în ap oi [s-au răzleţit], cu nim ic nu le sunt Eu pricină [pricinuitor] la aceasta".
Iar aceea ce zice: „ca să se p lin ea scă S crip tu ra", aceasta este - adică
toată Scriptura, ceea ce mai înainte a g răit pentru fiul pierzării. Pentru că
şi în tru m u lţi din Psalm i s-a z is pentru dânsul, precum şi în celelalte Cărţi
ale P roorocilor30.
Iar p en tru această părticică de cuvânt, „ca", de m ulte ori am zis31 că
o b işn u ieşte Scriptura, pe cele după întâm plare [după cu m se întâm plă] a
le p o v esti, ca şi cu ch ip arătător de pricin ă [tem ei, cauză],

ÎA „ D o m n u l te va p ă z i pe tin e . D om n u l e ste acop erăm ântu l tău, d e-a d reapta ta.

(6) Z iu a s o a r e le n u te v a arde, n ic i lu n a n o ap tea. (7) D om n u l te va păzi p e tin e de tot
ră u l; p ă zi-v a s u fletu l tău.* (8) D o m n u l va păzi intrarea ta ş i ie şire a ta d e acum şi până
în v e a c " ('Psalm 120,5-8).
17 In e d iţia d e la 1805, versetul 12 este: „Când eram cu ei în lu m e. Eu î i păzeam pe ei
în tru n u m e le T ău . Pe c a re M i i-ai d at M ie i-am p ăzit şi nici u n u i d in ei nu a p ierit, fără
n u m a i fiu l p ie rz ă rii, c a să s e p lin e a scă S crip tu ra ".
28 In e d iţia d e Ia 1805, în loc d e „ca să fie d e p lin ă b u cu ria M ea în e i" , se găseşte „ca
să a ib ă b u c u ria M ea d e p lin în e i " .
29 Vezi şi tâlcu irile Sfântu lu i Teofilact d e la Ionii 6 ,5 9 -6 2 şi 65-67.
30 Vezi: Psalm 2 6 , 18; 4 0 ,9 ; 5 5 ,6 ; 1 0 8 , 7; Iov 3 0 ,1 2 ; lcremia 3 2 , 44; Zaharia 11,12-13 etc.
31 Vezi şi tâlcuirea d e la loan 1 , 14c.
T Â L C U IR E A S F IN T E I E V A N G H E L II D E L A IO A N Capitolul 17 401

17,14-16: Eu le -a m d at lo r cu v â n tu l T ă u , ş i lu m e a i-a u rât, p e n tru că

n u su n t d in lu m e, p recu m E u n u su n t d in lu m e , (15) N u M ă ro g ca să-i
ie i d in lu m e32, c i ca să-i p ă z e şti p e e i de c e l v ic le a n . (16) Ei n u s u n t d in
lu m e, p recu m n ic i Eu n u su n t d in lu m e33.
Π7, U ) loan 8,23 (17,15) Matei 6,13 /2 Tcsaloniceni 3,3
Rugând p e T atăl pen tru a ju to ru l A p osto lilor, sp u n e şi p ricin a p en tru
care su n t ei v red n ici a d ob ân d i d e la Tatăl m u ltă p u rta re d e grijă. C ăci,
zice [D om nul]: „P entru « cu v â n tu l T ă u » , p e care « l-am d at lo r», le-a u rm at
urâciune [din p a rtea lum ii] şi, p en tru aceasta, v red n ici su n t d e a fi aju taţi
d e Tine, cei ce, p en tru Tine, au fo st u râţi d e cei care cu g e tă cele lu m eşti.
C ăci, norod u lu i celu i fără d e so coteală [n eso co tit, n esăb u it] le su n t u râţi
aceştia, «p en tru că n u su n t d in lu m e » , ad ică n u au m in te lip ită d e lu m e şi,
care, toată sârg u in ţa să şi-o ch eltu iască p en tru d â n sa ".
însă, cum în tru alt loc zice: „p e care M i i-a i d at M ie d in lu m e, a i T ă i
erau "? (loan 17, 6) Acolo, adică, p en tru fire zice, căci oam en i su n t şi p arte a
lum ii, iar aici, m intea şi voinţa o arată, spunând: „p en tru că n u su n t d in
lu m e". Iar aceasta ce zice: „p recu m [n ici] Eu d in lu m e n u s u n t" , să n u te
turbure pe tine, căci n u aşa d e Sfin ţi şi de neîm părtăşiţi d e p atim ile lu m ii au
fost A postolii, „ p re cu m " D o m n u l, pentru că: „El p ăcat n u a fă cu t, n ic i
vicleşug s-a aflat în gura L u i"34 (Isaia 53,9), iar aceia [ucenicii], peste neputinţa
firii om eneşti nu au trecut. D eci, aceasta - „p recu m [n ici] Eu d in lu m e n u
su n t" - auzind tu, să n u în ţeleg i că A p ostolii, în tru n im ic nu a u fo s t m ai
prejos d ecât D om n u l. C i, cân d la Tatăl şi la E l [Fiul] se zice aceasta - „p re­
cu m " - , num ai a tu n ci să în ţeleg i a fi [însuşirea] în to cm ai [d eop otriv ă].
Iar, aceea ce grăieşte: „N u M ă rog ca să-i iei p e d â n şii d in lu m e ", o a zis,
vrând să arate dragostea cea spre ei şi cum că m ultă purtare de grijă are pentru
dânşii, prin aceasta ce face cu osârdie - rugăciunea cea pentru ei. C ăci n u-L
învaţă [Fiul] pe Tatăl pentru cine Se roagă, pentru că aceasta este fără de cale
[mijloc35] ci, ceea ce am zis: arătând că foarte îi iubeşte pe ucenici şi poartă
grijă pentru ei, grăieşte acestea către Tatăl: „«N u M ă rog ca să-i ie i p e aceştia
d in lum e», ci, ca în lum e fiind ei, să-i păzeşti de cel viclean". D eci, iarăşi
repetă: „«D in lum e nu su n t ei». D e m ult ajutor au trebuinţă, pentru că nim ic

32 In ediţia de la 1805, în loc d e „ca să-i ie i d in lu m e " , se găseşte „ca s â -i ie i p e

aceştia d in lu m e".
33 în ediţia de la 1805, versetu l 16 este: „ D in lu m e n u s u n t e i, p re cu m Eu d in lu m e
nu su n t".
34 în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, av em : „M o rm â n tu l L u i a f o s t p u s lâ n g ă c e i fă ră
de le g e şi cu c e i fă c ă to ri de re le , d u p ă m o artea L u i, c u to a te că n u s ă v â rşise n ic i o
n e d re p tate şi n ic i în ş e lă c iu n e n u fu s e s e în gu ra L u i" (Isaia 53, 9).
35 A dică, e lucru ce n u este d e trebu inţă în tre P erso an e le P re a sfin te i T reim i. _
402 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

nu le este lor îndeobşte cu pământul, [celor] care s-au făcut cetăţeni ai Cerurilor.
Deci, fiindcă toată lumea, ca p e nişte străini va să-i aibă pe ei, Tu dară, Cel
Ceresc, ca unor cereşti cetăţeni, ajută-Ie". Şi, adeseori, zice unele ca acestea
întru auzul ucenicilor, ca, auzindu-le ei aceste^, să urască lumea şi să nu le
facă de ruşine [ocară] pe [cele] atâtea de multe laude ale lor.
Iar aceea: „păzeşte-i pe ei de cel viclean", nu num ai pentru izbăvirea
cea din primejdii o zice, ci şi pentru statornicia şi întărirea cea întru credinţă,
pentru aceasta şi ad u ce pe urm ă: . . .

17, 17-19: Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul T ău ; cu vân tu l T ău este

ad evăru l36. (18) Precum M -ai trimis pe M ine în lum e, şi Eu i-am trim is pe
ei în lum e. (19) Pentru ei37*39Eu M ă sfinţesc pe M ine însum i, ca şi ei să fie
sfinţiţi în tru adevăr. i v , i7) Psalmns, 86,142,151 / loan 14,6
<17, IS) Isaia 61,1 / loan20,21 (17,1911 Corinteni 1,2,30 / Evrei 9,14; 10,10
„Sfinţi îi fă pe ei" - zice [Domnul] - „prin darea [dăruirea] Duhului şi
îi p ăzeşte p e ei întru «cu vân tu l» şi dogmele cele drepte şi îi învaţă pe ei şi
le descoperă «ad evăru l»". C ă aceasta este sfinţirea: păzirea dogm elor celor
drepte. Iar cu m că pentru dogm e zice, arătat este, căci tâlcuieşte: „«Cu­
v ân tu l T ău ad ev ăr este», nici o minciună nu este într-însul. Deci, d e îi vei
face şi pe dânşii să păzească «cuvântul Tău» şi să se păzească de cel viclean,
întru «ad evăr», se v or sfinţi".
însem nează [însă] şi alt oareşce cuvântul acesta: „Sfinţeşte-i pe ei întru
adevăru l T ă u ", adică: „Alege-i pe ei spre cuvânt şi spre propovăduire şi
jertfă îi fă pe ei, «adevărului» acestuia să slujească, Ia aceasta să-şi afie-
rosească viaţa lor". Căci aduce [spune] după aceea: „«Precum pe M ine M-
ai trim is în lum e, şi pentru dânşii Eu M ă sfinţesc pe M in e însum i» adică
M ă aduc jertfă, aşa şi pe ei «îi sfinţeşte», adică, alege-i jertfă pentru pro­
povăduire (Psalm 43, 24; Romani 8, 35) şi îi rânduieşte să se facă martori ai
«ad evăru lu i»3S (Faptele Apostolilor 5, 29-32), precum şi pe Mine M-ai trimis
M artor al «adevărului» şi «junghiere»3"" (Isaia 53, 7; Ieremia 11,19). Pentru

36 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „cuvântul T ău este a d e v ă ru l", se găseşte „cuvântul

T ă u ad ev ăr e ste ".
37 în ed iţia de la 1805, în loc d e „pentru e i", se găseşte „şi p en tru d â n ş ii".
3S „Iar P etru şi A p o sto lii, răspunzând , au zis: T reb u ie să a scu ltă m pe D u m nezeu
m ai m u lt d ecât pe o am en i. (30) D u m n ezeu l p ărin ţilo r n o ştri a în v ia t pe lis u s , p e Care
v o i L -aţi o m o rât, sp an zu rân d u -L p e lem n. O l) P e A cesta, D u m n e z e u , p rin dreapta Sa,
L a în ă lţa t S tă p â n ilo r şi M â n tu ito r, ca să d ea iu i Israil p o căin ţă ş i iertarea p ăcatelo r. Şi
s u n te m m artori ai acesto r c u v in te n oi şi D uhul S fân t, pe C are D u m n ezeu L-a d at celor
ce î l a s c u ltă " (Faptele A postolilor 5 ,2 9 -3 2 ).
39 „ C h in u it a fost, d a r S -a su p u s şi nu Ş i-a d esch is gu ra S a ; ca u n m ie l sp re ju n g h i-
ere S -a ad u s şi ca o o aie fără d e g las în ain tea c e lo r ce o tu n d , aşa n u Ş i-a d esch is gura
TĂICUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ÎOAN______________Capitolul 17___________ 403

că, „sfinte", se num esc toate cele ce sunt afierosite lu i D u m n ezeu . „C a şi ei

-precum [sunt] Eu - să fie sfinţiţi şi afierosiţi Ţie, lu i D u m n ezeu , n u p recu m
cele ale L eg ii care se jertfeau întru închipuire [p reîn ch ip u ire], ci întru
«adevăr»". Pentru că, jertfele cele vechi, închipuitoare [preînchipuitoare]
erau şi toate cele sfinte întru închipuire [preînchipuire] erau afiero site lui
Dumnezeu, a lt oareşce duhovnicesc, [în chip] um bros în sem n ân d - p recu m
mielul (Ieşire 12, 5), porum beii (Levitic 12, 8), tu rtu relele (Numeri 6, 19) şi
celelalte. Iară sufletele cele afierosite lui D um nezeu, în tru «ad ev ăr» sunt
«sfinţite» şi alese şi afierosite lui D um nezeu, p recu m şi P avel zice: „ S ă vă
puneţi în ain te m ădularele voastre, jertfă vie, sfâ n tă "40 (Romani 12,1). „Deci,
«sfinţeşte» şi afieroseşte [Părinte] sufletele ucenicilor şi d an ii «ad ev ărate»
le fă pe ele şi întăreşte-i, ca pentru «adevăr» să se jertfească ei".

17,20-21: D a r nu num ai p en tru a ceştia M ă rog, ci şi p en tru c e i ce vor

crede în M in e , p rin cu v ân tu l lor, (21) ca toţi să fie u n a , d u p ă cu m Tu,
Părinte, în tru M in e şi Eu în tru T in e , aşa şi aceştia în N o i să f ie u n a , ca
lum ea să cread ă că Tu M -a i trim is41. _ î i 7, m loan io, 38; i7, π /Gaiaieni 3,28

A zis că „P entru ei Eu M ă sfin ţesc pe M in e în s u m i" (loan 17,19). D eci,

ca să nu socotească cineva că num ai pentru A postoli a m u rit, ad u ce p e u rm i:
„Şi n u nu m ai pen tru aceştia M ă rog, ci şi pentru to ţi c e i ce vor c re d e p rin
cuvântul lo r în tru M in e " - şi, aici, iarăşi a m ângâiat su fletele A p ostolilor,
căci vor avea m ulţi ucenici. Căci, de vrem e ce a zis câ: „N u n u m a i p en tru
aceştia M ă ro g ", ca să n u se scandalizeze A postolii p en tru că, n im ic osebit
[aparte] d ecât celorlalţi, lo r nu le dă, îi m ângâie pe ei prin ceea ce le-a arătat,
[anume] că m ultora le vor fi pricinuitori de credinţă şi d e m ân tu ire.
Iar, d u p ă ce, d in destul i-a încredinţat pe ei Tatălui, ca să-i „ s fin ţe a s c ă "
pe ei prin cred inţă şi jertfă sfântă, prin «adevăr» să -i să v â rşe a scă [d esă­
vârşească] p e ei, z ice de aici iarăşi pen tru u nire; şi, d e la ca re cap [căp ătâi,

Sa" (Isaia 53, 7); „Eu în să , ca u n m ie l b lâ n d , dus la ju n g h ie re , n ic i n u ş tia m ca e i u rzesc

gânduri rele îm p o triv a m ea, zicân d : «S ă-i p u n em lem n o tră v it î n m â n ca re a lu i ş i să-l
sm ulgem de p e p ăm ân tu l ce lo r v ii, p en tru ca n ic i n u m ele să n u i s e m a i p o m e n e a s c ă » "
(leremia 1 1 ,1 9 ).
40 „V ă în d e m n , d eci, fr a ţilo r , p en tru în d u ră rile l u i D u m n e z e u , să în f ă ţ i ş a ţ i
trupurile v o a stre ca p e o je rtfa v ie , sfân tă, b in e p lăcu tă lu i D u m n e z e u , ca în c h in a r e a
voastră cea d u h o v n icească, (12) ş i să n u vă p o triv iţi cu a c e s t v e a c, ci să v ă s c h im b a ţi
prin în n o ire a m in ţii, ca să d e o se b iţi care e ste v o ia lu i D u m n e z e u , ce e s te b u n ş i p lăcu t
şi d esăv ârşit" (R om an i 1 2 ,1 -2 ).
41 în ed iţia d e la 1805, versetele 20-21 sunt: „ Ş i n u n u m ai p e n tru a c e ş tia M ă ro g , ci şi
pentru to ţi c e i ce v a r cred e p rin cu v ân tu l lo r în tru M in e, (21) ca to ţi u n a să f ie , p re cu m
Tu, Părinte, în tr u M in e , şi Eu în tru T in e, aşa şi aceştia în tru N o i u n a să fie , c a lu m e a să
creadă că Tu M -a i trim is".
404 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

tem ei] a în cep u t - al dragostei zic (loan 13,34-35) - , iarăşi la acela încheie
cu v â n tu l şi zice: „«C a toţi una să fie», adică pace şi u nire să aibă, şi „întru
N o i" , a d ică întru cred in ţa ce a întru N oi, n ed esp ărţirea [u n itatea] să
p ă z e a sc ă ". C ăci n im ic n u -i sm inteşte aşa pe ucenici, precum despărţirea
şi n eu n irea dascălilor. C ăci, cu m vor crede vreunii celor ce nu cugetă una?
P en tru aceasta, zice: „C a şi aceştia «una să fie» întru credinţa cea «întru
N o i, p re cu m Tu, P ă rin te, în tru M in e, şi Eu întru T in e » ".
Iarăşi, acest cuvinţel, „p recu m ", nu însem nează potrivire întocm ai cu
d e-am ăn u n tu l întru toate, căci n u este cu putinţă aşa a ne uni noi unul cu
altu l, p recu m Tatăl cu Fiul, după cum [e] şi când zice: „Fiţi m ilostiv i,
p recu m şi T atăl v o stru " (Luca 6, 36). „«Ca lu m ea să creadă că Tu M -ai
trim is» , pentru ca d in tru unirea ucenicilor Eu, D ascălul [învăţătorul], Mă
voi arăta ca «de la D u m n ez eu am ieşit» (loan 16,27). însă, de se vor lupta
ei şi se v o r îm părechea [dezbina, dezuni], nu îi v or num i pe e i că sunt
u cen ici ai C elui P aşnic. Şi, n efiin d Eu paşnic, nu v or m ărturisi că [Eu]
su n t trim is de Tine". Vezi, cum , până în sfârşit aceasta învaţă, ad ică unirea
cea către Tatăl?

27, 22-23°: Ş i slava pe care Tu M i-ai dat-o, le-am dat-o lo r, ca să fie

u n a , p re cu m N oi u n a su n tem : (23) Eu în tru ei şi Tu în tru M in e , ca ei să
fie d esă v â rşiţi în tru u n im e, şi să cun oască lu m ea că Tu M -ai trim is42
0 7 ,22J loan 10,30 (17,23) loan 6,29
C a re „ sla v ă " zice că le-a dat lor? C ea prin sem ne [m inuni], cea prin
d og m e şi învăţături, încă şi altă „slav ă", [cea] a unirii - „ca să f ie u n a" -
p en tru că slava aceasta, m ai m are este decât cea din sem ne [m inuni]. Căci,
p recu m şi d e D u m nezeu ne m inunăm , pen tru că n u este neunire, n ici îm-
p ărech ere [dezbinare, dezunire] întru firea aceea43 şi preamare este această
„ sla v ă ", „aşa, şi a ce ştia " - z ice [Dom nul] - „de aici, dintru u n ire adică,
facă-se lu m in aţi [strălu ciţi]".
„Eu în tru d â n şii şi Tu în tru M in e ". A ici arată că A postolii şi p e Tatăl
L -au în că p u t întru sine [prin îm părtăşire]. C ăci, zice [Domnul]: „«Eu întru
d â n şii» su n t şi pe Tine iarăşi Te am «întru M in e» însum i, pentru aceasta
şi Tu în tru ei eşti". Iar intr-un a lt loc zice că şi Tatăl şi El va veni şi lăcaş va
face (loan 14, 23), gura lui Sabelie astupând şi două Ipostasuri arătând
[ad ev erind ]. Aici şi n eb u n ia lu i A rie înfrânându-o, zice că Tatăl prin El
v in e în tru ucenici.

42 în ed iţia d e la 3805, versetele 22-23° stint: „ Ş i Eu slava p e care M i-ai dat M ie, am
d at lo r, ca s ă fie un a, p re cu m N oi u n a suntem . (23) Eu în tru d â n şii şi Tu în tru M ine, ca
să fie e i de săv ârşit în tru un a, şi ca să cunoască lu m ea că Tu M -a i trim is".
43 E v o rb a d e firea d um nezeiască.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 17 405

„Ca să cu n oască lu m ea ca Tu M -a i trim is ". A d eseo ri şi zice a ce a sta

arătând că pacea poate să-i tragă [atragă, plece] p e oam en i la cred inţă, m ai
m u lt d e c â t to a tă m in u n ea . C ă ci, p re cu m îm p ă re c h e re a [d e z b in a re a ,
d ezu n irea] este lu cru p ricin u ito r de d esp ă rţire, [tot] aşa şi u nirea, d e
îm preunare [adunare întru una]. Li... ... . . . . : ,

17,237'-24: Şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. (24) Părinte,
voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai
dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe
Mine mai înainte de întemeierea lumii44. n7,23Hoin6,29a7.24Uoan8,58;i2,26
Iarăşi, aici, prin acest cuvinţel, „ p re cu m ", să în ţeleg i că însem n ează [se
arată] cum că „i-a iu b it pe ei", pe cât este cu p u tin ţă a fi iu bit om u l. D eci,
după ce a spus că vor fi întem eiaţi [tem eluiţi45], că v o r fi Sfinţi, că m ulţi v or
crede printr-înşii, că m ultă slavă vor d obân d i, g răieşte de aici [acum ] şi
pentru răsplătirile şi cunu nile cele de d u p ă ducerea de aici46, care le sunt
gătite lor. C ăci, zice [D om nul]: „Voiesc ca u n d e sunt Eu şi aceia să fie". Şi,
ca n u auzind tu aceasta, să socoteşti că aceeaşi vrednicie v or dobândi, adaugă:
„ca să vadă slava Mea". Pentru că n u a zis: „ca să d ob ân d ească slava M e a ",
ci: „ca să vadă". C ăci, odihnă p ream are este o m u lu i a v ed ea p e F iu l lu i
D um nezeu. P entru că aceasta este „slavă" Ia toţi cei v red n ici - p e care şi
Pavel o zice: „Iar noi, cu faţă descoperită, slava Domnului ca în o oglindă
privindu-o"47(2 Corinteni 3 , 18). Şi arată aici [M ântuitorul] că n u aşa - precum
acum este văzut d e d ân şii, cu ch ip n eb ăg at [neluat] în seam ă - va fi v ăzu t
atunci, ci întru „slava" pe care o avea „mai înainte de întemeierea lumii"48.
„Şi a v ea m " - sp u n e [D om nul] - „această slavă, p en tru că «M-ai iubit pe
Mine»". D eoarece, aceea ce zice: „M-ai iubit" este cu îngrăd ire [hotărnicire,
m ărginire] şi n u se ţin e de cea m ai de jo s [parte] a cu v ân tu lu i49. D eci, precum
şi mai su s a zis: „proslăveşte-Mă cu slava pe care o aveam mai înainte de

44 In e d iţia d e la 1805, versetele 23b-24 su n t: „ Ş i i-a i i u b it p e e i, p re c u m p e M in e

M -a i iu b it. (24) P ă rin te , p e care M i i-a i d at m ie , v o ie s c c a u n d e s u n t E u , ş i a c e ia să fie
îm p re u n ă cu M in e , ca să v ad ă sla v a M e a , ca re a M i-a i d a t-o m ie , (p e n tru că M -a i
iu b it p e M in e ) m a i în a in t e d e în te m e ie re a lu m ii" ,
45 C u în ţelesu l că v o r fi întru tem elia o m u lu i no u , c ă v o r fi afiero siţi lu i D u m nezeu .
Vezi tâlcuirea Sfân tu lu i T eofilact d e m ai sus (loan 1 7 ,1 7 -1 9 ).
44 „D ucerea d e a ic i" , ad ică p lecarea d in tru această lu m e văzu tă.
47 In ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, av em : „ Ia r n o i to ţi, p riv in d ca în o g lin d ă , cu fa ţa
d esco p e rită , sla v a D o m n u lu i, n e p re fa c e m în a c e la ş i c h ip d in slav ă î n sla v ă , ca d e la
D u h u l D o m n u lu i" (2 C orin ten i 3 ,1 8 ).
45 Vezi şi tâlcu irea d e la loan 1 7 ,4-6“.
JU A dică p ro p o ziţia s e în ch eie aşa: „p re cu m p e M in e M -a i iu b i t " , ia r apoi în c e p e
, ··.·.·· ; 4
406 Capitolul 17 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

a fi lu m e a " (loan 17, 5), aşa şi acum , „mai în ain te de în tem eierea lum ii"
zice că I S-a dat „slav a" Dum nezeirii. Pentru că, Tatăl, fireşte [prin fire] I-a
dat Lui, cu adevărat, Dum nezeirea, ca un Tată Fiului [Său], Căci, de vreme
ce L-a n ăscu t pe El, d e nevoie se zice [numeşte] şi pricinuitor şi dătător al
„ sla v e i". C el Care este pricinuitor [izvorâtor] al Fiinţei.

17, 25-26: P ărin te d rep te, lu m ea50 pe T in e nu Te-a cu n oscu t, dar Eu

T e-am cu n o scu t, şi a ceştia au cunoscut că Tu M -a i trim is51. (26) Ş i le-am
fă cu t cu n oscu t n u m ele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iu b ire a cu care M-ai
iu b it Tu să fie în ei şi Eu în e i52. n7,25,1inan i s , n-,n,s,is m. 26) loan 15, 15; 17,6
D u p ă ce, pentru cei credincioşi, unele ca acestea S-a rugat şi atâtea
b u n ă tă ţi lo r le-a p ricin u it [tem elu it], g răieşte d e aici oareşce plin de
m ilo stiv ire şi vrednic iubirii Lui de oam eni, căci zice: „«P ărin te drepte».
Eu, ad ică, voiam [ca] şi toţi oam enii să d ob ân d ească u n ele ca acestea
b u n ă tă ţi p e care le-a m ceru t p en tru cei c re d in c io şi, în s ă «n u Te-au
c u n o scu t» pe Tine, pen tru aceasta se vor şi lipsi de „ sla v ă " şi de răsplătiri
(loan 17, 24). «D ar Eu Te-am cunoscut» pe T in e".
Ş i, [în chip] u m bros îi însem nează aici şi pe iudei - care ziceau cum că
îl cu n o sc pe D u m nezeu - şi îi arată [vădeşte] p e ei că „n u -L cu n o sc" pe
Tatăl; căci, „ lu m e", pe iudei îi num eşte în m ulte locuri. „Şi zic adică iudeii
că n u Tu M -ai trim is pe M ine, însă. Eu acestor u cenici ai M ei «le-am arătat
n u m ele T ă u şi-l voi arăta». Şi cum îl voi arăta? Trim iţând lor D uhul, Carele
«îi v a p o v ă ţu i pe ei la tot adevărul» (loan 16,13). Şi de vor cunoaşte Cine
eşti Tu, atunci «d rag ostea cu care M -ai iu b it p e M in e , în tru d ân şii va fi
şi Eu în tru ei». Pentru că vor cunoaşte că Eu n u su n t d esp ărţit [dezunit]
de T in e , ci foarte iu b it şi adevărat Fiu şi îm p reu n at [dim preun ă una
su n tem ]. Şi, cunoscând aceasta, [ei] şi credinţa cea întru M ine şi dragostea
vor p ă z i şi, de acum [dintru aceasta], voi p etrece [sălăşlui, răm âne] Eu
în tru d ân şii, [întru cei] care sunt în acest fel şi p e Tine Te-au cunoscut, şi
p e M in e , ca pe Cel C e sunt D um nezeu Mă cin stesc, şi credinţa cea către
M in e p ă z esc neclătită [nezdruncinată]".

50 în e d iţia de la 1805, în ioc de „Părinte drepte, lu m e a ", se găseşte „P ărinte drepte

şi lu m e a ".
51 în ediţia de la 1805, în loc de „Tu M -ai trim is", se găseşte „Tu M -ai trim is pe
M in e ".
52 în e d iţia de la 1805, versetul 26 este; „Şi am arătat lo r n u m e le T ău şi-l voi arăta, ca
d rag o stea cu care M -ai iu b it pe M in e în tru d ân şii să fie ş i Eu în tru e i".
 407

C apitolul 18
Prinderea lui lisus şi aducerea Lui la arhiereii -
Anna şi Caiafa. Lepădarea lui Petru. — — 7- - 77
lisus înaintea lui Pilat. Baraba*1 ‘

ÎS, 1-2: Zicând acestea, lisu s a ie şit cu u ce n icii L u i d in co lo d e pârâu l

Cedrilor, u nd e era o grădină, în care a intrat El şi u ce n ic ii Săi. (2) Ia r Iuda
vânzătorul cunoştea acest loc, p en tru că ad esea lis u s ş i u c e n ic ii S ă i se
adunau a co lo 2. as. V 2 Regi 1 5 ,2 3 / 3 Regi 2 ,3 7 /Matei 26,36/
Marcu 14,26,32 /Luca 21,37; 22, 39 (ÎS, 2) Luca 21,37; 22,39
Nu a zis: „acestea ru gându -Se lisu s", ci: „ a ce ste a g r ă in d " , că ci n u era
lucrul [acesta] rugăciune, ci voroavă [grăire] care se făcea sp re m ân g âierea
ucenicilor.
Şi în m iezul nopţii călătoreşte, şi „râu l" îl trece, şi S e sârg u ie şte a m erge
la „locu l" cel „ştiu t" de [Iuda] vânzătorul, singur p e S in e în su şi d ân d u -Se
ucigaşilor, ca să arate că de bună voie vine la P atim ă şi-i sco ate p e iu d ei din
osteneala ce aveau să o facă [lucreze] căutându-L. C ăci, p en tru ca să n u se
trudească, um blând încoace şi încolo şi căutându-L p e D ân su l, m erg e El
singur la ei şi în m âinile lor Se dă pe Sine. Căci, ca în tr-o oarecare în ch isoare
Se află [D om nul] în grădină. Şi, ca să nu socoteşti că [aşa], ca şi cu m S-ar fi
ascuns, S-a d u s în „g răd ină", aduce [spune] pe u rm ă E v an g h elistu l că: „ştia
şi Iuda lo c u l". Deci, m erge la locul acela mai v ârtos [cu p risosin ţă] v rân d ca
să Se arate p e Sine, iar nu ca să Se ascundă. Şi „ştia Iu d a lo c u l" , fiin d că „de
multe ori S e aduna lis u s acolo [cu u cenicii S ă i]" . P en tru că lo cu rile cele
singuratice şi locaşurile cele de linişte le vâna [urm ărea] D o m n u l şi, mai
vârtos [cu prisosinţă], când avea să dea vreun lu cru de taină. Şi, d e unde
ştia Iuda că lisus este în „g răd ină" în acel ceas şi n u a so cotit [gândit] că în
casă II va afla pe El, dorm ind? îl ştia p e D om nul că, de m u lte ori, afară din
cetate p etrece noaptea - şi pentru aceasta şi a ieşit atu n ci afară. Şi, în tr-alt fel
[de altfel], m ai vârtos [cu prisosinţă] în vrem ea p razn icu lu i îl ştia pe E l că

! în ed iţia de ia 1805, titlu l capitolului este: „Pentru vân zarea lu i lisu s. P en tru iudei
când au căzut jos. Pentru Petru când a tăiat urechea slugii arhiereului. P en tru lisu s câ n d L-au
dus la Arma ş i la Caiajri şi la Pilat. Pentru ju decata Lui".
1 în ed iţia d e la 1805, versetele 1-2 sunt: „A cestea g răin d lis u s , a ie ş it îm p re u n ă cu
ucenicii Săi d e ceea parte d e râu l C ed ru lu i, unde era g r ă d in ă , în care a in tr a t El şi
u cenicii Lui. (2) Ş i ştia şi Iu d a, cel ce L-a v ân d u t pe El, lo c u l, că d e m u lte o ri S e ad una
lisu s acolo cu u c e n icii S ă i" .
40S Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

are ob icei a-i învăţa p e ucenici ceva mai înalt; şi-i învăţa pe ucenici ~ precum
am zis - cele de taină întru acest fel de locuri. Deci, de vrem e ce atunci,
p razn ic era, Iuda socotea că acolo va fi Domnul, vorbind cu ucenicii cele ale
p razn icu lu i, după obicei.

ÎS, 3-6: D eci Iu d a, luând oaste şi slu jitori, d e la arhierei şi de la farisei,

a v e n it a co lo cu fe lin a re şi cu fă clii şi cu arm e. (4) Iar Iis u s , ştiin d toate
c ele ce erau să v in ă asu pra Lui, a ie şit şi le-a zis: Pe cin e căutaţi? (5)
R ă sp u n s-a u Lui: P e Iisu s N azarineanul. El le-a zis: E u sunt. Iar Iuda
v â n z ă to ru l era şi e l cu e i3. (6) A tunci când Ie-a spus: Eu su n t, ei s-au dat
în a p o i ş i au căzut la p ăm ân t4.
(ÎS, 3t Mâţei 16, 47 1 Marcu 14,43/Luca 12,47 1 Faptele Apostolilor 1,16 (ÎS, 6) Estera 6,13
Pe „ o a ste" cu b an i o au plecat [supus] să le ajute lor, căci în acest fel este
tagm a cea ostăşească - se tocm eşte cu aur. Şi vin mulţi, tem ându-se de cei
ce-I u rm au lui Iisus şi se ţineau de El pentru învăţătură şi pentru m inuni. Şi
ad u c „ fă c lii" şi „ fe lin a re ", ca [Domnul] să nu scape de ei, întru întuneric
ascu nzân d u -Se. Iar El, în tra tâ ta nu căuta să fugă, încât şi iese Ia dânşii,
sin g u r pe Sine însu şi dându-Se [lor], Şi-i întreabă, nu ca şi cum ar fi avut
trebuinţă d e a afla, căci zice [Evanghelistul] că „ştia toate cele ce erau să
v in ă asu p ra L u i"; pentru aceasta, de vreme ce ştia că vin asupra Lui, nu ca
şi cu m ar fi avut trebuinţă d e a afla întreabă, ci vrând să arate ca şi, de faţă
fiind , [El] era nevăzut şi necunoscut pentru dânşii. Dar şi întreabă [Domnul],
ca u n u l [ce ar fi] străin , şi, nici din glas nu-L cunosc pe El, nici ceilalţi, nici
în su şi Iu d a Şi cu m că nu d in pricina întunericului nu L -au cunoscut pe El,
m ai înain te a zis Evanghelistul: „au venit [acolo] cu fă c lii". Insă dacă din
p ricin a întunericului nu L-au cunoscut pe EI - ca să zicem şi aşa [şi astfel]
m ă ca r d in glas se cuvenea să-L cunoască pe El. Deci, [D om nul îi] întreabă,
ca să a r a t e - precum am zis - că nici din chip, nici din glas nu L-au cunoscut
p e E l. A şadar, n egrăită era puterea Lui, încât nici să-L răstignească n u ar fi
p u tu t, de n u S-ar fi dat [Dânsul] de bună voie.
Şi n u num ai aceasta - anum e că a orbit ochii lor - m in u n e m are era, ci
şi a sta : că i-a făcu t d e „au căzu t jo s " , num ai dintru a-i întreba. Şi aceasta -
a n u m e că „au căzu t jo s " cei care au venit îm potriva lu i Iisus - era semn
[sim b o l] al căderii celei de obşte a neam ului [iudeilor], care, m ai pe urmă
a v en it asupră-le, pen tru m oartea lui Hristos; precum şi Ierem ia a proorocit:

3 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „Iar Iuda v ânzătoru l era şi e l c u e i'', se găseşte „ Ş i sta
ş i Iu d a c el ce îl vând u se p e E l, îm p reu n ă cu d ân şii".
4 în ed iţia de la 1805, u r s e lu l 6 este: „D eci după ce a zis lo r că: Eu sunt, s -au întors
e i în a p o i ş i au căzu t jo s " .
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 18 409

„ C a sa lu i Is ra il a c ă z u t, n u e s te c in e să o r i d i c e " 5. Ia ră şi, „ c a d " şi to ţi cei

c a re C u v â n tu lu i lu i D u m n e z e u s e îm p o triv e sc. .. .
Ia r „ g r ă d in a " d e la c a re m â n tu ire a n o a s tră şi-a lu a t în c e p e re a [în­
ce p ă tu ra ] e ste în c h ip u ire a R aiu lu i. C ăci în g ră d in a R aiu lu i c ă z â n d noi
(Facere 3 ,1 -7 ), în „ g r ă d in ă " a m v ă z u t P a tim a lu i H ris to s c e a m â n tu ito a re
lu ân d în ce p e re (Luca 22,44) şi În d iep tân d u -Ie p e to a te cele c e m a i în ain te
erau s trica te 6.

ÎS, 7-9: Şi ia ră ş i i-a în tre b a t: P e cin e c ă u ta ţi? I a r e i a u z is : P e Iisu s

N a z a rin e a n u l. (8) R ă s p u n s -a Iisu s: V -am s p u s c ă E u s u n t7. D e c i, d a c ă M ă
că u ta ţi p e M in e , lă s a ţi p e a c e ş tia să se d u c ă ; (9) c a s ă s e îm p lin e a s c ă
cu v â n tu l p e c a re l-a sp u s: D in tre ce i p e c a re M i i-a i d a t, n -a m p ie r d u t p e
n ici u n u l8. ( 1 8 , 9> loan 6,39; 17,6,12
F ă cu tu -i-a d e „ a u c ă z u t" jos, p e sp ate, m a i în tâi p u te re a Sa a ră tâ n d u -o
şi, c u m c ă , d e b u n ă v o ie v in e la P atim ă şi, p e lâ n g ă a ce ste a , şi a lt o a re c e v a
icon om isin d . C ă c i, c a s ă n u z ică cin ev a c ă iudeii n im ica n u a u g re ş it, p e n tru
că E l s in g u r S -a d a t p e Sine în m âin ile lor şi a ră ta t S -a fă c u t, p e n tru a c e a s ta
arată lo r se m n u l a ce sta , c a re în d eaju n s e ra să -i în to a rc ă p e ei „ în a p o i"
[d in tru ră u ta te ] (loan 18, 6). în s ă , d e v re m e c e a u r ă m a s în tru r ă u ta te a lo r
şi d u p ă m in u n ea a c e a s ta ; a tu n c e a Se d ă p e Sine în m â in ile lor.
Şi v ezi c u m n ici p â n ă în ceasu l cel m ai d e p e u r m ă n u îm p u ţin e a z ă
d ragostea cea c ă tre u cen ici! C ăci, zice [D om nul]: „ D a c ă p e M in e M ă că u ta ţi,
lăsaţi p e a ce ştia să s e d u c ă " - „ca să se p lin e a s c ă c u v â n tu l c a re l-a z is: P e
care M i i-ai d a t M ie , n -a m p ie rd u t d in tr-în şii n ici p e u n u l". în să „ p ie rz a re "
n u m ea D o m n u l9 p e cea a sufletu lu i (loan 6, 39), p e c a re nici u n u l dintre
ucenicii Lui nu a p ătim it-o , d ar, E van gh elistu l, p e n tru cea tru p e a s c ă o a luat
[înţeles aici] p e a c e a s ta
Şi m in u n e e s te c u m n u i-a u p rin s d im p re u n ă şi p e A p o sto li şi nu i-au
tăiat [junghiat, sp in tecat] p e ei, şi, m ai v â rto s, P e tru în tă râ tâ n d u -i p e d ânşii.
D in tru acestea, a r ă ta t [ad ev erit] e ste că p u te re a C e lu i C a re S -a p rin s făcea

5N u am putut identifica această trimitere biblică în ediţia d in 1988 a S fin tei Scripturi;
vezi şi Ierem ia 1 1 ,1 0 ; 13", 18 şi P lân gerile tui lerem ia 1, 7; 5 ,1 6 . „Casa lu i Isra il, o a re n u pot
să fac ş i Eu cu v o i, ca o la ru l acesta, z ice D o m n u l? (5) Iată, ce e ste lu tu l în m â n a o laru lu i,
aceea su n te ţi şi v o i în m ân a M e a , casa lu i Is ra il!" (lerem ia 18, 4-5).
6 Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la Luca 22, 39-46.
7 în ediţia de la 1805, în ioc de „V -am spus că E u s u n t" , se g ăseşte „A m sp u s vouă
că Eu su n t".
8 In ediţia d e la 1805, versetu l 9 este: „Ca să se p lin e a sc ă c u v â n tu l, care l-a zis: Pe
care M i i-ai d at M ie , n -am p ie rd u t d in tr-în ş ii n ici p e u n u l" .
9 Vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la loan 6, 39-40.
410___________ Capitolul 18_____________ SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[săvârşea, lucra] aceasta, şi hotărârea pc care m ai înain te o a zis - că: „Nici

u n u l d in tr-în ş ii n u a p ie rit" (loan 17, 12). Deci, aceasta învăţându-ne şi
E v an g h elistu l pe noi, că a h otărârii D om nului era aceasta - a nu fi tăiaţi
[ju ngh iaţi] ucenicii, zice: „ca să se p lin ească cu v ân tu l care l-a zis: că nu
am p ierd u t d in tr-în şii n ici p e u n u l". C ăci, pentru n ep u tin ţa lor, afară de
isp ite îi face pe dânşii a fi10. Aşa, şi pe noi acum ne iconom iseşte, măcar
d eşi n u cunoaştem . D eci, când îţi va veni ţie ispita, crede că de nu ar fi
cu n o scu t [Dom nul] că poţi să scapi dintr-însa, nu ar fi slobozit-o pe ea să
v ie asu p ra ta, precum n ici atu n ci asupra ucenicilor.

18, 10-11: D ar Sim on Petru, având sab ie, a scos-o şi a lo v it pe sluga

arh iereu lu i, şi i-a tăiat u rechea dreaptă; iar n u m ele slu g ii era M alhus. (îl)
D e ci a z is lisu s lu i Petru: Pune sab ia în teacă. N u voi b e a , oare, paharul pe
care M i l-a dat Tatăl?11 116,10} Matei 26,51/Marc« 14,47/Luca 22,49-50
V ă z â n d Petru pe D om n u l că a fă cu t d e au că z u t aceia jo s, şi de
în d răzn eală um plându-se pentru glasul D om nului, C are a zis: „Lăsaţi pe
a ceştia să se d u că" (loan 18, 8), a socotit că vrem e este acum de răsplătire
[răzbu n are, izbândire]; pentru aceasta, scoate sabia şi o loveşte pe slugă.
însă de întrebi: „Cum, acela căruia i s-a poruncit să n u aibă «n ici traistă,
n ic i d ou ă h ain e», are sab ie?" (Matei 10,10), învaţă-te [pricepe] că pentru
m iel avea trebuinţă de dânsa şi o a ţinut [purtat] p e ea şi dup ă C ină. Sau,
şi tem ân d u -se de năvală [tăbărâre], s-a gătit m ai în ain te spre aceasta. însă,
d e nu te pricepi [dum ireşti], cum , cel ce avea porun că n ici cu palm a să nu
lo v ea scă , spre ucidere se gătea, să auzi că, m ai v ârtos [cu prisosinţă], nu
p en tru sine însuşi, ci pentru D ascălul răsplătea [izbândea]. A poi, încă nici
de săv ârşit [desăvârşiţi] nu erau ei, căci m ai pe urm ă vezi-I p e e l cum , cele
p rea g rele pătim indu-le, se bucu ră (Faptele Apostolilor 5 , 41). D ară, acum,
p en tru D ascălul părându-i rău, chiar înspre cap p orneşte [întinde sabia]
şi, fiin d că pe acela nu l-a nim erit - „taie u rech ea". în să lisu s o aşează la
loc, iar prin m inunea aceasta, iarăşi, pe iudeii cei neînţelegători îi înfrânează
de la pornirea cea spre ucidere. Şi, fiindcă m are era m in u nea ceea ce s-a
făcu t la ureche, pentru aceasta şi num ele slugii îl pune [îl dă] Evanghelistul,
ca să fie cu putinţă celor care citesc, de se vor îndoi, să cerce şi să iscodească
de este a şa 12*.

Adică, nu-i supune ispitirilor, încercărilor.

11 în ediţia de la 1805, versetul Π este: „Şi a z is lis u s lu i P etru : B agă sab ia ta în
te acă. P ah aru l carele Mi-a dat Mie Tatăl, au nu-1 v o i b ea p e e l? "
Ί2 Vezi şi tâlcuirile Sfântului Teofilact de la M a tei 2 6 ,5 1 - 5 4 , M a r c a 14, 4 3 -4 9 şi Lues
22, 47-53.
t ä l c u ir e a s f i n t e i e v a n g h e l i i d e l a i o a n Capitolul 18 411

Iară D om nul opreşte pornirea lui Petru şi îl ceartă, căci zice: „B ag ă sa b ia

ta în tea că ". Insă îl şi m ân gâie, zicând: „Paharul c a re le M i-a d a t M ie Tatăl,
au nu-1 v oi b ea pe e l? " P en tru că arată cum că a p ătim i E l n u e ste lu cru
[lucrare, făptuire] al pu terii acelora, ci al slobozirii [în găd u in ţei] L u i şi, cu m
că nu este potrivnic lui D um nezeu, ci, până la m o a rte face v o ia Tatălui,
încă, zicând „ p a h a ru l", arată dulceaţa şi dorinţa m o rţii celei p e n tru m ân ­
tuirea oam enilor.
în să tu vezi [ia am in te] că şi aceasta, [anum e] c ă s-a tă ia t „ u re c h e a cea
dreaptă" a „slu g ii a rh ie re u lu i", a fost sem n [sim bol] al n ea u z iţii [surzeniei]
lor. C ă „ o rb ire " s-a făcu t lui Israil, ca „au zin d să n u a u d ă " (Isaia 6, 9-10;
loan 12, 40), pen tru p ăg ân ătatea cea îm potriva M â n tu ito ru lu i, c a re a fost
mai v â rto s [cu p riso sin ţă ] a arhiereilor, [şi] p e n tru a ce a sta şi la slu g a
arhiereului s-a făcu t sem n u l tăierii urechii. Iar aceea, că a fo st aşe z a tă iarăşi
la loc urechea (Luca 2 2 ,5 1 ), însem n ează [închip uie] p e a şe z a rea la loc cea
de pe urm ă a p ricep erii israilitenilor, p e care a cu m o au p ie rd u t. C ă d ,
„Ilie v e n in d îi v a a ş e z a " (Marcu 9 ,1 2 ), adică îi v a în to a rce p e d â n şii la
H ristos şi îi v a îm p reu n a p e ei, care su n t „ p ă rin ţi", cu n o i, „ f i i i " 13, p recu m
şi M aleahi a p ro orocit (3,23-24).

18,12-14: D eci o sta şii şi com an d an tu l şi slu fito rii14 iu d e ilo r au p rin s p e
Iisus şi L-au legat. (13) Ş i L-au dus în tâi la Anna, c ă d era so cru l lu i C aiafa,
care era arhiereu al an u lu i acelu ia. (14) Ş i C aiafa era cel ce sfă tu ise p e iu d ei
că este de folos să m oară u n om pentru popor15. as, m Matei 26, 57/Marcu 14, S3
fia, 13) Matei 26,57! Marcu 14,53 /Luca 22,54 /loan 18,24 (18,14) loan 11,50
D upă ce a făcu t toate câte erau în d eaju n s d e a-i o p ri p e d â n şii, iară ei
nu au înţeles, atu n ci S-a dat p e Sine ca să-L du că, iar ei II şi „ le a g ă " şi îl
„d u c" la Anna, ca şi cu m , fălind u -se ei cu ceea ce s e făcu se şi lă u d â n d u -se
că m are biru in ţă au izbân d it.
Iar d e proorocia lui Caiafa pom eneşte [Evanghelistu l], v rân d să arate
că pentru m ântuirea lum ii se făceau acestea şi cu m că atâta este m ărim ea şi
puterea adevărului, încât şi vrăjm aşii, m ai înainte îl v estesc. C ăci, ca nu
auzind tu de „leg ătu ri" [legarea Dom nului] să te turburi, îţi ad u ce ţie am in te
de proorocie, pentru că m ântuitoare era şi legătura [legarea] şi m oartea, şi
pentru această pricină, le suferea [Dom nul] pe acestea.

15 „Iată că Eu vă trim it p e I lie P ro o ro cu l, în a in te d e a v e n i z iu a D o m n u lu i cea

mare ş i în fric o şă to a re ; (24) el va în to arce in im a p ă rin ţilo r către fii ş i in im a f iilo r către
părin ţii lo r, ca s ă n u v in ş i să lo v e s c ţara cu b le s te m i" (M aleahi 3, 23-24).
,J In ed iţia d e la 1805, în loc d e „ o sta şii şi c o m a n d a n tu l ş i s l u jit o r i i " , s e g ăse şte
„oastea ş i că p e ten ia cea p e ste o m ie ş i s lu g ile ".
'5 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „că e ste d e fo lo s să m o a ră u n o m p e n tru p o p o r", se
găseşte „că m ai d e fo lo s e ste sa m o ară un om p en tru n o ro d ".
412 Capitolul 18 sf An t u l t e o h l a c t ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

18, 15-16: Ş i S im o n Petru şi alt u ce n ic m ergeau după Iis u s 16. Iar

u c e n ic u l acela era cu n o scu t arh iereu lu i şi a in trat îm p reu n ă cu Iisu s în
c u rte a a rh iereu lu i; (16) iar Petru a stat la p o artă17, afară. D e ci a ie şit celă­
la lt u ce n ic , care era cu n oscu t arh iereu lu i, şi a v orb it cu p ortăreasa18 şi a
b ă g a t p e Petru în ă u n tru . ·
(18,15) Matei 26,58 /Mărcii 14,54 /Luca 22,54-55 (ÎS, 161 Matei 25,69 /Marcu 14,66 /Luca 22,51
C in e a fost „ celă la lt u cen ic"? însuşi acesta care le-a scris acestea, dar se
tăin u ieşte p e sine însu şi, pentru smerenie. C ăci, fiindcă va să povestească o
isp rav ă, anum e că ucenicii ceilalţi, fugind, el „m ergea după Iis u s ", pentru
aceasta se tăinuieşte p e sine şi îl pune mai înainte de el pe Petru. Căci, zice:
„m erg ea după Iisu s Sim on P etru ", apoi aduce pe urmă: „şi celălalt ucenic".
D eci, pentru sm erenie se tăinuieşte pe sine. încă şi însăşi aceasta [ce o spune],
care pom eneşte de sine, pentru aceasta o am inteşte, ca să cunoaştem că mai
cu de-am ănuntul decât ceilalţi povesteşte pe cele ce s-au făcut în ciu te, fiindcă
a fost înlăuntru. Şi v ezi şi cum scurtează lauda sa [loan]. Căci, ca n u auzind
că îm p reu nă cu Iisu s a intrat loan, să socoteşti ceva m are pentru dânsul,
zice: „era cunoscut arh iereu lu i". „Pentru că, nu ca un mai viteaz decât ceilalţi
am in trat îm preună, ci ca un «cunoscut al arh iereu lu i»". Iar pe Petru ü pro-
p ov ad u ieşte că a m ers după Iisus dintru dragoste, dar, pentru că n u era
cu n oscu t, „stătea a fa ră ". Căci, arătat [adeverit] este că şi Petru ar fi intrat,
căci d up ă ce „a ie ş it" loan şi a poruncit portăriţei sa-I „bage în ău n tru ",
în d ată a intrat Petru înlăuntru. Şi pentru ce nu l-a băgat loan pe el, ci i-a
p o ru n cit acestei fem ei? Pentru că foarte se ţinea de Hristos şi m ergea după
D ân su l şi nu voia să se despărţească de El.

18,17-18: D eci slu jn ica portăreasă19 i-a zis lu i Petru: Nu cum va eşti şi
tu d in tre20 u cenicii om u lu i acestuia? A cela a zis: N u sunt. (18) Iar slugile
şi s lu jito rii făcu seră foc, şi stăteau şi se încălzeau, că era frig, şi era cu ei şi
P etru , Stând şi în călzin d u -se, ( I i . 17)Matei26,69/Marcu 14,66/Luca22,56
îl întreabă slu jn ica pe Petru, nu cu sem eţie, nici cu asprim e, ci foarte
cu b lân d eţe. C ăci n u a zis: „Au şi tu eşti din ucenicii am ăgitoru lu i?" ci:
„ o m u lu i acestu ia ". C are aceasta era a uneia ce mai vârtos [cu prisosinţă]
îi era m ilă şi era iubitoare de oameni. Şi a grăit ea aceasta: „Au şi tu",

16 în ediţia de Ia 1805, în loc d e „şi Sim on P etru şi alt u cen ic m ergeau d upă Iisu s",
se g ăse şte „şi m ergea d u p ă Iisu s Sim o n Petru şi celălalt u cen ic",
17 în ediţia de la 1805, în loc de „a stat la p o a rtă ", se găseşte „a stătu t la u şă".
18 în ediţia de la 1805, în Ioc d e „a vorbit cu portăreasa", se găseşte „a z is p ortăriţei".
19 în ediţia de la 1805, în loc d e „portăreasa", se găseşte „p ortăriţa".
M în ediţia de îa 1805, în loc d e „Nu cum va eşti şi tu d in tre u c e n ic ii", se găseşte
„A u şi tu eşti din u c e n ic ii".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 18 413

fiindcă lo a n era în lău n tru . Şi fem eia, aşa cu b lâ n d eţe v orb ea, însă el n im ic
dintru acestea n u a sim ţit, n ici n u a pus în m in te [nu şi-a am intit] proorocia
lui H ristos. într-atâta d e nepu tin cios lu cru este firea cea om en ească, atunci
când va fi lăsată [părăsită] d e D u m n ezeu .
în să , u nii, în z ad ar făcând h ar [părtinind] lui P etru , zic că P etru n u s-a
lepădat pen tru că s-a tem ut, ci, fiindcă voia să fie îm p reu nă pururea şi să
m eargă d u p ă H ristos; şi ştia că, de se va m ărtu risi p e sine în su şi că este
ucenic a llu i H ris tos, se va d cspărţi de E l şi nu va m ai avea încăpere [putinţă]
ca să m earg ă după E l şi să-L vadă pe C el dorit - p en tru aceasta a tăgăduit:
„Nu s u n t" . Fiindcă şi acel lucru - anum e că el „se în c ă lz e a " - cu această
minte o făcea, pen tru că se făţăm icea că le face p e cele a le slugilor, ca unul
dintr-înşii, pentru ca n u din întristarea feţei fiind cu n oscu t, să se scoată afară
[să fie înd ep ărtat] d e a-L vedea p e H ristos, izg o n in d u -se din m ijloc, ca un
ucenic al A celu ia21.

1 8 ,19-23: D e c i a rh ie re u l L-a în tre b a t p e Iis u s d e sp re u c e n ic ii L u i şi

desp re în v ă ţă tu ra L u i. (20) Iisu s i-a ră sp u n s: E u a m v o rb it p e fa ţă lu m ii;
Eu am în v ă ţa t în to td e a u n a în sin a g o g ă şi în te m p lu , u n d e s e a d u n ă toţi
iu d eii şi n im ic n u am v o rb it pe a sc u n s22. (21) D e ce M ă în tr e b i p e M in e ?
în tre a b ă p e cei ce -a u a u z it ce le-a m v o rb it. Ia tă a c e ş tia ş tiu c e am sp u s23
Eu. (22) Ş i z icâ n d E l acestea, u n u l d in s lu jito r ii ca re e ra d e faţă2425,1 -a d at
lui Iis u s o p a lm ă , z icâ n d : A şa ră sp u n z i Tu a rh ie r e u lu i? (23) Iis u s i-a
răsp u n s: D a că am v o rb it rău, d o v ed eşte că este rău , ia r d acă am v o rb it
b in e, d e ce M ă b a ţi? 23 Π5,20.) lsaia 45. 19/Faptele Apostolilor 26,26 as, 22)2 Paralipomena 18,23
îl întreabă arhiereul p e Iisu s „d esp re u ce n ic i", p oate u nele ca acestea:
unde su n t şi care sim t şi cu ce scop [ţel] i-a ad u n at p e aceştia şi ce [anum e]
voind? C ăci, ca pe un turburător [răzvrătitor] oarecare şi îm p otriv n ic al
îm păratului voiau să -L a ra te [scoată] p e El. întreabă încă şi „d esp re în v ăţă­
tură": oare care era, nu cum va se abatea de la L ege şi se îm p otriv ea lui
M oise? - ca, şi d e la aceasta pricină aflând, ca p e u n lu ptător de D u m n ezeu
să-L om oare. A şadar, ce zice D om nu l? îi răsp u n d e lu i dup ă a sa b ăn u ială:
„«Eu în tru a scu n s n u am g ră it n im ic» . C ăci, tu îm i b ăn u ieşti M ie a fi
A d ică, u cen ic a l D om n ului, al A celuia C are fu se se ad u s în m ijlo c, p en tru a fi
ju d ecat şi o sân d it ia m o a rte d e ocară.
21 în e d iţia de la 1805, în loc d e „ n im ic nu am v o rb it p e a s c u n s " , se g ăse şte „ în tr u
ascu ns n u am grăit n im ic ".
-1 In e d iţia d e la 1805, în Ioc d e „ce am s p u s ", se g ă se şte „ cele ce am g r ă it". 3
21 în ediţia d e la 1805, în loc d e „u n u l d in s lu jito r ii c a re era d e fa ţă " , se g ă se şte
„unul d in s lu g ile ce sta în a in te ".
25 In ed iţia d e la 1805, versetul 23 este: „ D e am g ră it rău , m ă rtu ris e ş te d e rău , ia r d e
am g ră it b in e , de ce M ă b a ţi? "
414 Capitolul IS SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

oarecarele turburător [răzvrătitor] de norod şi cum că întru ascuns niscaiva

sfaturi am izvodit [urzit]. însă Eu îţi grăiesc ţie că «nim ica în tru ascuns nu
am grăit», adică nim ic de turburare [răzvrătire] şi - precum ţi se pare ţie -
cu m in te scom itoare şi vicleană şi ascunsă n-am grăit ceva deosebi [osebit]
al M eu ". Pentru că d e n u vom înţelege aşa, anum e că, după bănuiala arhie­
reului o a zis D om nul aceasta, se va arăta [adeveri] că m inte [Mântuitorul],
C ăci, m ulte a grăit întru ascuns, câte adică erau m ai înalte decât înţelegerea
celor m ulţi (Matei 13,10-15).
Iar aceasta: „D e ce M ă în treb i? în treab ă pe cei ce au a u z it", nu este a
unuia ce grăieşte cu semeţie,.ci a celui ce îndrăzneşte la adevărul celor grăite.
Căci, zice: „întreabă-i p e vrăjm aşi, pe cei ce gândesc rele asupră-M i, pe slugi­
le «acestea», care M -au legat". Pentru că, aceasta este dovedire fără de
înd oială a adevărului, când cineva pe vrăjm aşi îi are m artori ale acelora ce
le grăieşte. Că zice [Dom nul]: „Slujitorii aceştia sunt cei care au zis mai
înainte: «N iciodată n u a grăit nouă om, ca O m u l A cesta»" (loan 7 , 46). Şi,
astfel răspunzând D ân su l, ei nu se m inunează, ci I-au „dat o p a lm ă "; decât
care aceasta, ce este m ai fără de omenie? Şi, putând EI p e toate să Ie clătească
şi să le piarză:Â, nim ic de acest fel nu face, ci grăieşte cuvinte care pot să
îm blânzească toată sălbăticia cea de fiară. Căci, zice: „De poţi prihăni cele
grăite de M ine, «dovedeşte» cum că «rău am grăit»; iar, de n u poţi, pentru
ce te turbezi [încâinoşezi]?" Sau şi aşa: „«D e am grăit rău », adică de am
Învăţat rău, când învăţam «în sinagogi», venind în m ijloc, mărturiseşte
pentru acea învăţătură a M ea că este rea şi deplin mcredinţează-1 pe arhiereul,
care acum M a întreabă pentru învăţătura M ea însă dacă «b in e» am învăţat,
şi, atuncea - voi « slu jito rii» - v-aţi minunat de M ine, pentru ce, acum «Mă
b aţi» pe M ine, [pe Cel] de Carele mai înainte te m inunai?" Deci „sluga" L-a
lovit pe Dom nul, ca de m are vină [prihănire] să se izbăvească pe sine însuşi.
C ăci, de vrem e ce Iisu s, pe cei care „sta în a in te [erau de fa ţă ]" îi chema
m artori, zicând: „Iată aceştia ştiu cele ce am grăit E u ", vrând slujitorul să
se izbăvească pe sine însuşi de bănuială, cum că nu a fost din cei care se
m in u nau d e Iisus, L-a lovit pe El.
Iar zicând H ristos: „Eu întru ascuns nu am grăit n im ic ", aduce aminte
d e proorocia ce g răieşte: „N im ic întru ascu ns n u am grăit, n ici în loc de
p ă m â n t în tu n e c o s "2627*(Isaia 45,19).

26 Adică, putând Domnul ca pe toate să le zdruncine din temelii şi să le dea pierzării,

lăsându-le să alunece, să se prăvălească întru nefiinţă.
27 în ediţia 1988 a S fin t e i S c rip tu ri, avem: „N-am grăit acestea într-ascuns, undeva
în vreun colţ întunecos al pământului; şi n-am zis fără rost neamului lui Iacov:
Căutaţi-Mă! Eu sunt Domnul Cel ce grăieşte drept şi spune adevărul!" (Isa ia 45,191.
 TALCUÎREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IO AN Capitolul 18 415

18,24-27: D eci A n n a l-a trim is le g a ţia C aiafa arh iereu l. (25) Ia r S im o n

Petru stătea şi se în călzea. D eci i-au zis: N u cum va eş ti ş i tu d in tre u ce n icii
Lui?28 E l s-a le p ă d a t şi a zis: N u sunt. (26) U n a d in tre s lu g ile a rh ie r e u lu i,
care era ru d ă cu c e l că ru ia Petru î i tăiase u rech ea, a z is : N u te -a m v ăzu t2930
eu pe tin e , în g ră d in ă , cu El? (27) Ş i ia ră şi s-a le p ă d a t P e tru ş i în d a tă a
cântat co co şu l. flfl,24;Matei26,57;27,1/Mareu 14,53/Luca22,54/loan 18,13
f IS, 25J Matei 26,69,71 /Maitu 14,69 /Luca 22,58 (18,27) Matei 26,74 /Manm IA 71-72 /Luca 22,60
îl d uc pe E l „ la C a ia fa ", fiind că n ici o p ricin ă [de în v in o v ă ţire ] n u au
aflat în tru El, p oate socotind ei că acela, fiind m ai în ţe le p t, v a afla ceva
vrednic d e m oarte îm p o triv a lu i Iisu s, ori în ră sp u n s în cu n ju râ n d u -L
[îm presurându-L3CI], ori în vreo fap tă oarecare p rin zân d u -L .
Iar P etru , cel ca re foarte cu fierbin ţeală iubea, d e a tâta în tu n e ca re era
ţinut la m in te, încât şi d ucând u -L ei [slugile] p e în v ă ţă to ru l, el n ic i n u se
m işcă, ci în că „se în c ă lz e şte ". D eci, iarăşi fiind în tre b a t, se leap ăd ă. Şi n u
ί num ai a doua oară, ci şi a treia oară.
Dar, pentru ce, to ţi E v ang heliştii d im p reu n ă a u scris p e n tru P etru ?
Nu pe cel îm p reu nă cu ei ucenic grăindu-1 de rău , c i p e n o i în v ă ţâ n d u -n e
câtă ră u ta te este a nu lăsa toate la D u m n ezeu , ci în tru noi în ş in e a n e
nădăjdui. Şi se cu v in e a ne m in im a de iu birea de o a m e n i a S tă p â n u lu i că,
şi fiind leg a t şi dus de ei [de slu gi], n u S-a lăsat d e a p u rta grijă d e u ce n ic31
ci, „ în to rcâ n d u -S e a că u tat [p rivit] spre P e tru " - p re cu m a lt E v a n g h e list
zice (Luca 22,61) - şi prin căutătură [privire] i-a im p u ta t [p rihăn it, rep roşat]
lui slăbirea şi spre p ocăin ţă şi lacrim i l-a d eştep tat.
Insă ceea ce atunci Petru a pătim it şi acum este cu p u tin ţă a v e d e a p e
mulţi din noi pătim ind: căci este „ le g a t" C u v ân tu l lu i D u m n ezeu cel din
noi şi, oarecum [într-un fel], se face rob, ori de n ecaz, ori d e d ezm ierd are
robindu-se; căci d inspre am ândouă părţile suntem „ le g a ţi" şi su n tem „d u şi"
(loan 8 ,1 3 ): sau d intru dezm ierdările lum ii, ori dintru n ecazu ri, u itân d u -L
p e D u m n e z e u . Ş i e s te o sâ n d it C u v â n tu l32 (loan 19, 6-7) şi b ir u ie ş te
necuvântarea33 şi „slu g a dă p a lm ă " Stăpânu lu i (loan 18,22) - că acest fel de
lucru este scularea asupră [răzvrătul] a p atim ilor - , iară m in tea n o astră, ca
un „P etru ", de m ulte ori grăieşte vreunele cu în d răzn eală, că „n u se va le-

a în ediţia de ta 1805, în loc de „N u cum va e şti şi tu d in tre u c e n ic ii L u i? " , se găseşte

„Au nu şi tu d in u c e n icii L u i e şti? "
Μîn ediţia de la 1805, în loc d e „N u te-am v ă z u t", se găseşte „A u n u te -am v ă z u t".
30Adică nădăjduiau ei ca să-L viclenească întru cuvânt Caiafa
31Adică nu a zăbovit, nu a încetat de a avea purtare de grijă faţă de Petru.
ΏFie că este osândit Cuvântul Cel dintru noi (C a la t e n i 2 ,1 9 - 2 0 ) , fie că este osândită
mintea, partea cea cuvântătoare din noi.
33Adică partea neraţională, necuvântătoare dintru noi.
416 Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p ă d a " d e C uvânt (Matei 26,35), pentru aceasta şi „stă" şi „se în călzeşte".

„ S tă ", ca aceea care n u se pleacă, nici nu se sm ereşte, ci întru îndrăzneală
stă şi răm ân e tot aşa; iar a „se în c ă lz i" se zice, fiindcă, d in fierbinţeală
[aprind ere] şi m ândrie boleşte cu semeţia [trufia]. Şi o v ăd eşte pe ea o
„ s lu jn ic ă " (loan 18,17), adică o oarecare dezm ierdare m ică şi înverşunătoare
şi, înd ată se leapădă de Cuvânt şi n ecu v ân tăriP se supune; încă şi de vreo
ispită m âhnicioasă [întristătoare] se vădeşte - precum şi atunci „P etru" de
„ s lu g ă " - şi, aşa slăbiciunea ei se arată. Dar, să n e ru găm ca să „caute
[p riv e a scă ]" spre noi Iisus (Luca 22, 61), C u v ân tu l lui D um nezeu, şi spre
p ocăinţă şi lacrim i să n e ridice, ieşind noi afară din „curtea arh iereu lu i"
(loan 1 8,15) care răstigneşte pe Domnul şi este „stăp ân ito r lu m ii" (loan 12,
31; 14, 30; 16, 11). C ăci, când v o m ieşi d in lu m e, c a re „ cu rte " este a
„stăp ân itoru lu i lu m ii", atunci, dar, atunci spre pocăinţă adevărată n e vom
ridica, precum şi P avel zice: „Să ieşim la D ân su l, afară d in tab ără"*35-a d ic ă
d in lu m e - „ocara L u i purtând" (Evrei 13,13).

18,28-32: D eci L-au adus pe Iisu s de la C aiafa la p retoriu ; şi era di­

m in ea ţă . Ş i ei nu au intrat în pretoriu, ca să n u se sp u rce, ci să m ăn ânce
P a stile. (29) D eci P ilat a ieşit la ei, afară, şi le -a zis: C e în v in u ire aduceţi
O m u lu i A cestu ia?36 (30) Ei au răspuns şi i-au zis: D a că A cesta n-ar fi
ră u fă că to r37*, nu ţi L-am fi dat ţie. (31) D e ci le-a zis P ilat: Luaţi-L v oi şi
ju d e c a ţi-L după Legea voastră35. Iudeii în să i-au răspuns: N ouă nu n e este
în g ă d u it39 să om oram pe nim eni; (32) ca să se îm p lin e a scă 40*cuvântul lui
Iisu s, p e care îl sp u sese, însem nând cu ce m oarte avea să moară.
CIS, 28) Matei 27, 2 1M im 15,1 /Luca 22,66; 23,1 (Ii, 32J Matei 20,19; 27,11 /Maieu 10,34 f Luca 18,32-33
La m ulte ju d eţuri [judecăţi] îl duc pe D om nul, socotind ei a-Lbatjocori
p e D â n su l, însă adevărul mai m ult se arăta prin acele m ulte ju deţuri
[ju d ecăţi]. Căci, nevinovat prin toate acestea ieşind [vădindu-Se] D om nul,
n eg ră ită îm potrivă avea biruinţa'11. Deci, îl „ad u c" pe El „în d iv an [la

M A dică, părţii necuvântătoare, pătim aşe.

35 în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem; „D eci d a r să ie şim la El, afară d in tabără,
lu â n d asu p ra noastră ocara L u i" (Evrei 1 3 ,33).
36 în ediţia de la 1805, versetele 28-29 sunt: „D eci aduc pe Iisu s de la C aiafa în divan,
ş i era d im in eaţă, iar e i nu au intrat în divan ca să nu se spurce, ci ca să m ănânce Paştile.
(29) Ie şit-a drept aceea P ilat la ei, şi a zis; C e pâră ad u ceţi asupra O m u lu i A cestu ia?"
37 în ediţia de la 1805, în loc de „rău făcător", se găseşte „făcăto r d e rele".
39 în ediţia de la 1805, în loc de „Luaţi-L voi şi ju d e c a ţi-L d u p ă Legea v o a stră ", se
g ăseşte „L uaţi-L pe E l v o i, şi după Legea voastră ju d e c a ţi-L p e E l".
39 în ediţia de la 1805, în ioc de „nu n e este în g ă d u it", se g ăseşte „nu este cu p u tin ţă".
40 în ediţia d e la 1805, în loc de „îm p lin ească", se găseşte „ p lin e a sc ă ".
" A dică biruinţa Sa era de netăgăduit, nim eni nu putea ad u ce m ărturie îm potrivă
acestei izbânzi a adevărului.
TÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 18 417

p re to riu ]", p en tru că n u aveau ei putere să „ o m o a re ", fiin d că lu cru rile

erau su b stă p â n irea rom an ilor; în să, pe lângă aceasta, se şi tem eau ca, nu
cum va fiin d p ârâţi, m a i p e urm ă v or avea certări [înfru n tări], că ci fără d e
judecată [ju d ecare] L -a u om orât.
„ Ş i e r a d im in e a ţă " , zice [E vanghelistul], ca tu să cu n o şti că la m iezu l
nopţii era întrebat [D om nul] de Caiafa, căci m ai în ain te de a „cânta c o co şu l"
(loan 18, 27), a fost d u s la Caiafa. Iar ce a fost în treb a t d e e l a lăsat [nespu s]
E v ang helistu l aceasta, însă alţii au spus (M atei 26, 57-67; M arcu 14, 55-65;
Luca 22, 66-71). Şi n oap tea întru acestea cheltu in d u-se [trecând], d im in eaţa
îl duc la P ilat.
„ Ia r e i n u au in tra t în divan [pretoriu] ca s ă n u se sp u rce ". O , n eb u n ie!
U cigând fără de d reptate, nu socoteau că se spu rcă, însă de v or intra în
„divan [p re to riu ]", socoteau că se vor spurca. Şi, ce este aceasta: „ca să
m ănânce P a ştile "? C ăci D om nul le-a făcut [săvârşit42] p e ele „ în z iu a cea
dintâi a a z im e lo r" (Marcu 14,12). Deci, prin „ P a şti", ori v om înţelege tot
[întreg] prazn icu l, ad ică pe cele şapte zile [ale lui], ori, cu m că ei, atunci
aveau să le m ăn ânce p e acestea - adică vineri seara iar D ân su l m ai în ain te
cu o zi le -a dat pe ele, păzind [iconom isind, rân d u in d] „ ju n g h ie re a " Sa vi­
neri (Isaia 53,7; Ieremia 11,19), când şi Paştile cele v ech i se făceau [săvârşeau].
Iar P ila t, făcân d oarece [un lucru] m ai sm erit, sin g u r „ ie s e " . Ş i fiin d că
L-a v ă z u t p e D o m n u l legat, n u a socotit că în d a tă d e aici şi are d o v ed ire
asupra lu i H risto s, c i întreabă pricin a [tem eiu l] legătu rilor, în să e i n im ic
având a sp u n e, zic: „ D e n -ar f i A cesta fă că to r d e re le , n u ţi L -am f i d at p e
El ţie " . V ezi-i pe ei cu m pretu tin d en ea se a b a t în lătu ri de la d o v ed iri
[m ărturii, d o v ezi]? A n n a L-a întreb at şi, n im ic aflân d , L -a trim is Ia C aiafa;
acesta ia ră şi, dup ă ce L-a cerca t [cercetat], la P ilat îl trim ite; a p o i P ilat
iarăşi îi în trea b ă : „C e p âră a v eţi asu pra A c e stu ia ? ", şi n ici aici [iu d eii] n u
au cev a a zice [îm p otriv a D om nului]. P en tru aceasta, fiin d că n im ic n u
spun, [P ila t] zice: ,,« L u a ţi-L p e E l voi». C ăci, d e v rem e ce v oi sin g u ri faceţi
judecata şi v ă făliţi, ca şi cu m n u faceţi niciodată v reo n ed rep ta te" - p en tru
că sp u n ei: „ D e n u a r f i fă că to r de rele nu L -am fi dat p e E l ţ ie " - „p en tru
aceasta « v o i lu a ţi-L ş i î l ju d e c a ţi» . în să dacă la m in e L -a ţi ad u s şi ch ip d e
divan [ju d ecare] lip iţi [alipiţi] la lucrul acesta, d e n ev o ie u rm ea z ă să -m i
spuneţi p ricin ile [înv in u irile] om ului. D eci, « ju d e c a ţi-L » v oi p e E l, căci e u
nu v oi fi a cest fel d e ju d ecător. A şadar, de « L eg e a v o astră», fără d e v in ă
m unceşte [osân d eşte, căzn eşte], « ju d eca ţi-L » v o i". Ia r ei zic: „N o u ă n u
este c u p u tin ţă să o m o ram p e n im e n i". în să aceasta o g ră iesc e i, ştiin d c ă

42 „ Ia r în z iu a cea d in tâ i a azim ilo r, când je rtfe a u P a ştile , u c e n ic ii L ui L -au în tr e b a t:

Unde v o ie ş ti să g ă tim , ca să m ă n â n ci P a ştile ? " (M urcu 1 4 ,1 2 ).
418 Capitolul 18 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

rom an ii p e C ruce îi osând esc pe cei care se scoală îm potrivă [fac răzmeriţă,
răzv rătire]. D eci, ca să fie răstignit Dom nul şi m oartea L u i să se dea în
p riv eală d eobşte43 şi „ b le ste m a t"44 să fie propovăduit (Deuteronom 21,23;
Galateni 3,13), pentru aceasta se prefac [iudeii] că lor „nu le este cu putinţă
s ă o m o a r e " . C ăci p e Ş te fa n cu m l-au îm p ro şca t cu p ietre?45 (Faptele
A postolilor 7, 54-60) în s ă aici este ceea ce am zis: ei, fiindcă voiau să fie
ră stig n it D om n u l, zic aceasta, ca şi cum ar fi zis astfel: „«N ouă nu este cu
p u tin ţă a o m orî» prin C ru ce «pe n im en i», însă a fi răstig n it Acesta, poftit
[d orit, râvnit] lucru n e este n o u ă ".
„C a să se p lin e a sc ă cu v â n tu l lu i Iisu s, pe care îl sp u se se " pentru
„ m o a rte a " Sa, anum e că va fi răstignit, sau a im că nu num ai de iudei, ci şi
de p ă g â n i avea să fie om orât. D eci, după ce au zis iudeii că: „nouă nu este
cu p u tin ţă să o m o ra m ", de acia [de acum ] îl iau p e El păgânii şi îl răstig­
n esc d u p ă obiceiul lo r şi, aşa, „se p lin eşte cu v ân tu l Iu i Iis u s " dinspre a-
m ân d ou ă părţile - şi dinspre aceea: că S-a dat păgânilor; şi dinspre aceasta:
că S-a răstignit.

2 8,33-36: D e ci P ila t a in tra t iarăşi în p retoriu 46 şi a ch em at p e Iisus şi

I-a z is: Tu eşti îm p ă ra tu l iu d eilo r? (34) R ăsp u n s-a Iisu s: D e Ia tin e însuţi
z ic i a ceasta, sau a lţii ţi-a u sp u s-o d espre M in e ? (35) P ila t a răspuns: Nu
cu m v a su n t iu d eu eu ? P op oru l Tău şi a rh ie re ii T e-au p red at m ie. Ce ai
fă c u t? 47 (36) Iisu s a răsp u n s: îm p ărăţia M ea n u e s te d in lu m ea aceasta.

43 A d ică, m o a rte a L ui s ă fie privelişte pentru toţi, înd eobşte.

44 „T ru pul lu i să nu răm ân ă peste noapte sp ânzu rat d e cop ac, ci să-l în g ro p i tot în
z iu a acee a, căci b le ste m a t este în a in te a D o m n u lu i tot cel sp ân zu rat p e le m n şi să nu
sp u rc i p ăm ân tu l tău pe care D o m n u l D u m nezeu l tău ţi-1 dă m o ş te n ire " (Deuteron;:-.
2 1 ,2 3 ); „H ristos n e-a răscu m p ărat d in blestem u l L eg ii, fă câ n d u -S e p entru n o i blestem,
p e n tru că scris este: « B le ste m a t este to t cel spânzurat pe le m n » " (G alaieni 3 ,1 3 ),
45 „Iar ei, au zind acestea, fre m ătau de fu rie în in im ile lo r ş i scrâşneau d in dinţi
îm p o triv a lu i. (55) Iar Ş te fa n , fiin d p lin de D u h S fân t şi p riv in d la Cer, a văzut slava
lu i D u m n e z e u ş i pe Iis u s stân d d e-a dreapta lu i D u m n ezeu . (56) Ş i a zis: Iată, văd
C e ru rile d esc h ise şi pe F iu l O m u lu i stând de-a dreapta lu i D u m n ezeu ! (57) Iar ei.
strig ân d cu g las mare, şi-au astupat urechile şi au năv ălit asupra lui. (5S) Şi scoţându-1
a fa ră d in cetate, îl b ateau cu p ietre. Ia r m artorii şi-au p u s h a in e le la picio arele unui
tân ăr, n u m it S au l. (59) Ş i îl b ă te a u cu p ietre pe Ş tefan , care se ruga şi zicea: Doamne.
Iis u s e , p rim e şte d u hu l m eu ! (60) Ş i, în g en u n ch in d , a strig at cu g la s m are: D oam ne, r.u
le s o c o ti lo r p ăcatu l acesta! Ş i zicân d acestea, a m u rit" (Faptele A postolilor 7 , 54-60).
46 în ediţia de la 1805, în loc d e „p retoriu ", se găseşte „d iv an ".
47 în ed iţia de la 1805, versetele 34-35 sunt: „R ăspun s-a Iisu s lui: D e Ia tine tu zici
a cea sta , sau a lţii au grăit ţie p en tru M in e? (35) R ăsp u n s-a F ila t L ui: A u doară eu iudeu
su n t? N e a m u l Tău şi a rh ie re ii Te-au dat pe T in e m ie ".
t Al c u i r e a SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 18 419

Dacă îm p ă ră ţia M e a a r f i d in lu m ea a ceasta, s lu jito r ii M e i s -a r fi lu p ta t

$ă n u fiu p re d a t iu d e ilo r45*48. D a r acu m îm p ă ră ţia M e a n u e s te d e a ici.
fl8 , 33) Matei 27,11 /M a ie u 15,2 /L u ca 23,3 /loan 18,37 /1 Timotei 6,13 fl«, 3 6 ) Daniil 2,44
P ilat L-a ch em a t p e Iisu s d eosebi [d eop arte], fiin d că m a re v este era
pentru D â n su l şi v o ia să se în ştiin ţez e cu d e-a d in su l, în lă tu ri [osebit,
deoparte], fiin d el slob od d e gâlceava iudeilor. Ş i îl în tre a b ă p e E l d acă
este „ îm p ă ra t" - ceea ce se pu rta [vestea] la to ţi49 - [pricina, în v inu irea]
aceasta în m ijlo c ad u cân d u -o, Iar H risto s îl în tre a b ă p e e l d a că „z ice
aceasta" de la d â n su l sau de la „ a lţii", n u pen tru că E l n u ştia, ci p en tru că
voia să d escop ere [vădească] gând ul cel rău al iu d eilor, ca şi d e P ila t să fie
ei prihăniţi. P en tru aceasta, şi Pilat, d u p ă u rm are50 ad u ce [sp u n e] că iu d eii
L-au „ d a t" pe El, şi p e sin e se face slobod de vin ă.
încă şi în alt ch ip [fel] îl în treab ă D om n u l p e P ila t d a că „ z ic e a c e a sta "
de la d ân su l sau d e la „ a lţii" a auzit, căci prin aceasta îl m u stră p e el că.
este fără d e so co teală [nesocotit, n ech ib zu it] şi că fă ră d e ju d e c a tă o sân ­
d e ş t e - c a şi cu m u n ele ca acestea ar grăi către P ilat: „ « D e z ic i a c e a sta de
la tin e » , arată sem n ele scu lării M ele îm p otriv ă [ră z m eriţe i]; ia r d acă de la
«alţii» te-ai în ştiin ţa t, fă cercarea [cercetarea] cu a m ă n u n tu l". Ia r el n u
zice cum că d e la a lţii a au zit, ci, aşa, d e rân d , h o tă râ rii n o ro d u lu i u rm ează
şi zice: „T e-au d at p e T in e m ie ".
Iar ceea ce zice: „C e a i fă c u t? " se ved e a fi cu v â n t ca al u n u ia care se
am ărăşte şi d e aci se răsteşte: „Spune ce ai fă c u t? " Ia r D o m n u l, p rin a
răspunde că „ îm p ă ră ţia M e a n u este d in lu m e a a c e a s ta ", acestea d o u ă le
isprăveşte: m ai întâi, îl în v aţă pe P ilat să cunoască cu m că n u este o m gol
[sim plu], n ici d in cei d e jo s, ci D um nezeu şi Fiu al lu i D u m n ezeu ; iar, apoi,
strică presup usu l [bănuiala] cel pentru tiranie [silnicie, p u tern icie], p rin care
ei ziceau că u m b lă să se facă îm părat. „«N u este îm p ă ră ţia M e a d in lu m ea
aceasta», p en tru aceasta, să n u te tem i de M ine, ca d e u n tira n şi îm p otriv n ic.
Căci, «de ar fi d in lu m ea aceasta îm p ă ră ţia M ea, s lu g ile M e le s-a r fi n ev o it

45 în ediţia d e la 1805, în loc de „ slu jito rii M e i s-ar fi lu p ta t să n u f i u p re d a t iu d e ilo r",

se găseşte „ s lu g ile M e le s -a r fi n e v o it ca să n u M ă fi d at iu d e ilo r " .
i9 A cest lu cru nu era n icid ecu m tăinuit, deoarece, Ia intrarea S a în Ieru sa lim , iud eii
L-au în tâ m p in a t p e D o m n u l zicâ n d : „ B in e c u v â n ta t e s te îm p ă r a tu l c a re v in e în tr u
n u m ele D o m n u lu i! P ace în C e r şi slav ă în tru cei d e S u s " (Lu ca 19, 38) şi: „O san a!
B in ecu v ân tat e ste C e l ce v in e în tru n u m e le D o m n u lu i, îm p ă ra tu l lu i I s r a il!" (loan 12,
13). N eîn d o ieln ic că v estea d esp re acest „ îm p ă ra t" a ju n se se şi la u re ch ile au to rităţilo r
rom ane, însă e c u p u tin ţă ca, au zin d că El a in trat în c e ta te p e un a s in şi n e în so ţit d e nici
un o staş, vor fi p ricep u t că n u este v reo prim ejd ie p e n tru stăp ân irea lo r şi v o r fi socotit
acest lucru v reo ciu d ăţen ie a cred in ţei iudaice.
50 A d ică, p rin u rm area, p rin con tin u area, prin în lă n ţu irea lo g ică a c u v â n tu lu i, a
d ialogului.
420 Capitolul 18 SFÂNTUL TF.OFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

ca să n u M ă fi d at»". Şi aici însem nează şi neputinţa îm părăţiei celei de la

noi, căci în slujitori are tăria, iar [împărăţia] cea de Sus, singura este îndeajuns,
d e n im en i având trebuinţă51.
ia r maniheii52, de aici luând pricină, zic că lumea aceasta este înstrăinată
şi n u este a „dumnezeului celui bun", pentru că, spun ei că Fiul lui Dumnezeu
zice că: „îm părăţia M ea nu este de a id ". Dar, o, neînţelegătorilor, întâi învăţa-
ţi-vă d in cuvântul acesta că a zis cum că: „îm părăţia M ea nu este d in lumea
a cea sta " şi [apoi] iarăşi: „nu este de a id ". Pentru că nu a zis că „nu este în
lu m e", nici „nu este aici". Pentru că îm părăţeşte în lum e şi poartă grijă de
dânsa şi, precum voieşte, le poartă pe toate. însă «nu este din lum e împărăţia»
Lui, ci d e Sus şi mai înainte de veci şi nu de aid, de jos zic, aşezată; ci aici ea
stăpân eşte şi chiverniseşte, insă n u este de aid , n id n u îşi are aşezământul
din acestea de jos, n ici nu este vremelnică. Apoi, cum s-ar fi înţeles aceea ce
zice: „întru ale Sale a v en it" (loan 1,11), de nu ar fi fost lum ea aceasta a Lui?

1 8,37-39: D e d I-a z is Pilat: Aşadar eşti Tu îm p ărat?53 R ăsp u n s-a Iisus:

Tu z ic i că Eu sunt îm p ărat. E u spre aceasta M -am n ăscu t şi p en tru aceasta
am v e n it în lu m e, ca să dau m ărturie pen tru ad ev ăr; o ricin e este din
ad ev ă r54 ascu ltă g lasu l M eu. (38) P ilat i-a zis: Ce este ad ev ăru l? Ş i zicând
a cea sta , a ieşit iarăşi la iu d ei şi le-a zis: Eu nu g ăsesc în El n ic i o v in ă55;
(39) d a r este Ia voi o b ic e iu l ca ia P aşti să vă e lib e re z 56 pe u n u l. V o iţi deci
să v ă e lib e re z pe îm p ăratu l iu d eilor? as, j ?j Psalm2,5/Matei2 7 ,1 1 /Marmîs,2 /
Luci 23,3 1 loan 18,33 1 1 loan 3,19/1 Timotei 6,13 (ÎS. 38) Luca 23,14 /18,39) Matei 27,15- 201
Marcu 15,6-11 /Luca 23,17-18 /Faptele Apostolilor 10,3,14
P ila t, întrebându-L de este „îm părat", D om nul zice: „«Eu sp re aceasta
M -a m n ăscu t», adică pentru ca să fiu îm părat, căci din fire o am aceasta şi
d in în să şi naşterea d in Tatăl. Căci însăşi aceasta: a M l naşte din îm părat,
M ă m ărturiseşte pe M ine că sunt îm p ărat". Pentru aceasta, şi cân d auzi că
Tatăl „I-a dat" Fiului „viaţă" (loan 5,26) şi „ ju d ecată" (loan 5,22) şi celelalte
„ to a te " (loan 3,35; 5, 36; 13,3), aşa să înţelegi aceasta: „I-a d a t", în loc de:
L -a n ă scu t pe E l ca să aibă viaţă şi să ju d ece şi, fireşte [prin fire], acestea

51 A dică îşi este înd eajun s p rin însăşi a ei tărie şi neclătire şi nu are trebuinţă de
n im en i sp re a-i da putere să dăinuiască, însă are trebuinţă de toţi spre a ne cuprinde
v e şn ic în tru dragostea Iui Dum nezeu, Este cu putinţă ca „împărăţie" să înţelegem şi
în v ierea Dom nului H ristos şi Îm părtăşirea d in d um nezeiasca fire (2 Petru 1, 4).
52 P en tru m aniheism , vezi nota de la loan 1, 9.
33în ediţia de la 1805, în loc de „Aşadar eşti Tu împărat?'', se află „Au împărat eşti Tu?"
51 în ediţia de la 1805, în loc de „ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din
adevăr", se găseşte „ca să mărturisesc adevărul; tot cela ce este din adevăr".
55în ediţia de la 1805, în loc d e „Eu nu găsesc în El nici o vină", se găseşte „Eu nici
o vină nu aflu întru El".
56 în ediţia de ia 1805, în versetul 3 9 , în loc de „eliberez", se găseşte „slobozesc".
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN____________ Capitolul 18__________421

toate su n t ale Fiu lu i d e la Tatăl. „ « Ş i pen tru aceasta am v e n it în lu m e » , ca

singură a ceasta să o spu n şi să o în v ăţ [propovăd uiesc] şi să-i în cred in ţez
pe toţi că « îm p ă ra t» şi Stăpân şi D om n « su n t»".
V rând încă să tragă prin acestea şi pe Pilat şi să-l p lece57 ca să prim ească
pe cele ca re se g răiau , zice: „«Tot cela ce este d in ad ev ăr, a scu ltă g la s u l
M eu». D e ci şi tu - o, Pilate! - de eşti fiu al « ad ev ăru lu i» şi d o reşti de
[dintru] acesta, v ei «ascu lta glasu l M eu» şi M ă vei cred e p e M in e că «su n t
îm p ă ra t» , n u de a cest fel, precum su n t cei ai lu m ii, având stăp ân irea
d obân d ită de altu nd eva, ci firească [stăpânire] şi p e care E u o a m d in tru
însăşi a cea sta : că M -a m născut din D u m nezeu şi îm p ă ra t".
Ş i ara tă aici că n ici iudeii nu su n t „ d in a d e v ă r", fiin d că n u v o ie sc ca să
„ascu lte g la s u l L u i" ; şi, nefiind ei «d in ad evăr», cu ad ev ărat, m in cin o ase
p lăzm u iesc şi îm p o triv a Lui şi El nu este întru ad ev ăr v in o v at m orţii.
A şadar, l-a prins p e Pilat prin aceste scurte cu v in te, prin care e l pentru
„ad evăr" a întrebat „ce este?", că m ai că pierise d e la oam en i ad ev ăru l şi n u
de toţi era ştiut, fiindcă erau ei încă întru necredinţă. Şi, fiind că întrebarea
aceasta av ea trebuinţă de vrem e osebită, iar el se silea să-L răp ească p e lisu s
de la p ornirea [întărâtarea] iudeilor, pentru aceasta „ ie s e " la d ân şii şi zice:
„Eu n ic i o v in ă nu a flu întru E I". Şi, aceasta, cu p ricep ere [iscusinţă] o
grăieşte, p en tru că n u a spus: „De a şi greşit şi este v red n ic d e m oarte, dăru-
iţi-L însă pe El prazn icu lu i", ci întâi L-a arătat pe E l slob od de toată vina
[învinuirea] şi atu n cea îi pofteşte [îndeam nă] pe d ân şii spre slobozirea Lui.
Pentru ca, de va fi slobozit lisus, cu nici u n har [hatâr] să n u le fie lo r dator,
fiindcă pe C el nevinovat L-a slobozit; însă de îl v or h o tărî spre pierzare, să
se arate rău tatea lor, căci pe Cel nevinovat L-au osândit.
Şi v ezi şi aceasta ce zice: „pe îm p ăratu l iu d e ilo r", ce înţelegere are, căci
Pilat, lu m in a t arată prin aceasta că lisu s cu nim ic n u a greşit, ci, în zadar
este p â râ t d e dân şii că pofteşte [râvneşte] îm p ărăţie. P en tru că n u ar fi
slobozit voievodu l [cârm uitorul] rom anilor pe cel c e se făcea p e sineşi
îm părat şi se scula [ridica] îm potriva puterii rom anilor. D eci, prin ceea ce a
zis: „Să v ă slo b o z esc pe îm păratul iu d eilo r?", cu to tu l n ev in ov at L-a arătat
pe lisu s şi îşi face râs d e iudei58, ca şi cum ar fi zis u n ele ca acestea: „P e A cela
pe C are voi îi năpăstu iţi că pofteşte [râvneşte] îm p ărăţie, p e A cela despre
Care ziceţi că este sculător-îm potrivă [răzvrătitor] şi turburător, p e A cesta
eu vă p oftesc să-L sloboziţi, fiind arătat [adeverit] pen tru aceasta [învinuire]
că nu era întru acest fel". *5

57 D in sem eţie se în alţă o m u l şi naşte toată necredinţa, ia r cel care se p le acă a prim i
adevărul se Întâln eşte c u C el Care a plecat C eru rile, ca să n e izbăvească d in nebunia
m ândriei n oastre.
55 A d ică râd e d e ei, îi ia în zeflem ea.
422 Capitolul IS SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar oarecare, ceea ce zice: „spre aceasta M -am născut", nu o au înţeles că

însem nează [arată] Naşterea cea din Tatăl mai înainte d e veci, ci pe cea mai
de pe urm ă, din Fecioară. „Căci «pentru aceasta» M -am făcut om şi «M-am
născut» din Maria, ca să pierd minciuna şi pe diavolul şi să arăt dumnezeiasca
fire că îm părăţeşte peste toate. Deci, «adevărul» acesta este: cunoştinţa Mea
şi m ântuirea cea prin aceasta Căci «pentru aceasta am venit», ca şi cunoştinţa
de D um nezeu cea adevărată şi mântuirea să [le] dăruiesc".
Şi, vrednic lucru este de cercare [cercetare, cum pănire], de unde îndem-
n ân d u -se [fiind îndem naţi] iudeii, aveau obicei să slobozească un vinovat.
D eci, m ai întâi, pu tem să zicem că aceia care învăţau [propovăduiau] în­
văţături porunci om eneşti, mai de m ulte ori socotelilor lor le urmau, însă
legile [poruncile] lui Dum nezeu nu le făceau (Matei 15,2-6; Marcu 7 , 3-13).
De u nd e şi aceasta se îndătinase fără de socoteală [nesocotit, nechibzuit],
deoarece căzuseră ei din rânduielile Legii. Apoi şi oarecare punere de Lege
ca aceasta se află în Scriptură, de unde era cu putinţă să se fi îndem nat ei şi
sa aibă întru obicei pe unele ca acestea sloboziri ale celor osândiţi. Deoarece
este scris59 pentru cel care omoară fără de voie: „D acă cineva nu pentru
v ră jm ă şie sau în tr-a d in s voin d să facă rău aproapelu i său, va arunca vreo
u n e a ltă şi aceea căzând îl v a lovi pe cel ce s-ar fi a fla t [în preajm ă] şi va
m uri om u l, cu adevărat, ucigaş fără de v oie este u n u l ca acesta. însă îl va
ju d e c a toată ad un area şi îl vor slob ozi pe acesta de m oarte, căci nu cu
gând rău a făcut m oarte, însă îl vor aşeza pe e l în cetatea cea de surghiunie",
ad ică îl vor pedepsi cu surghiun [pribegie] (Numeri 35,22-25). Poate, dintru
aceasta înd em nân d u -se ei - precum putem noi sem u i [chibzui, cumpăni] -
av eau obicei ca acesta, a-1 slobozi pe u n u l din cei osândiţi pentru gând de
ucidere. D eci, Legea poruncea ca acesta să fie lucru al adunării iudeilor,
în să d e vrem e ce lucrurile erau sub stăpânirea romanilor, pe stăpânitorii
rom an ilor îi fac voln ici de a slobozi, precu m şi acu m pe Pilat.

18, 40: D eci au strig a t iarăşi, zicân d : N u pe A cesta, ci p e B araba. Iar

B a ra b a era tâlh ar60.

91 în ed iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem: „D acă în s ă cin ev a iz b eşte p e altu l din
n e b ă g a re de seam ă, fă ră d u şm ăn ie , (23) sau aru n că ceva asupra lu i fără gând rău, sau
v re o p iatră a ro sto g o lit asu p ra lu i fără să-l vadă ş i acela m o are, iar el nu i-a fo st duşman
ş i n u i-a d o rit rău l, (24) atu n ci o b şte a treb u ie să ju d e c e în tre ucigaş ş i răzbunătorul
s â n g e lu i v ărsat după ac e ste rân d u ieli; (25) ş i o b şte a tre b u ie să izb ăv ească p e ucigaş
d in m â in ile ră z b u n ă to ru lu i sân g e lu i vărsat, şi să -l în to arcă o b ştea în cetatea Iui de
scă p a re, u n d e a fu g it e l, ca să trăiască acolo p â n ă la m o artea m arelu i p reot, care este
m iru it cu m ir s fin ţit" (N u m eri 35, 22-25).
60 în e d iţia d e la 1805, acest verset este cuprins în începutu l capitolului 19.
 C apitolul 19
P atim ile D om nului. M am a lu i lisu s lân g ă C ruce.
• ■ - C u vin tele rostite p e Cruce.
· - - - - - - - M oartea şi îngroparea L ui1 —

1 8 ,4 0 -1 9 ,1 -7 : D e ci au strigat iarăşi, zicând: N u p e A cesta, ci p e Baraba2.

Iar B a ra b a era tâlhar. (1) D e ci atu n ci P ila t a lu at p e lis u s ş i L-a b ic iu it3. (2)
Şi osta şii, îm p le tin d cu n u n ă d in sp in i, I-a u p u s-o p e ca p şi L -au îm b răcat
cu o m an tie purpu rie4. (3) Ş i veneau către El şi ziceau : Bucu ră-T e, îm p ăratu l
iudeilor! Ş i-I d ăd eau palm e. (4) Ş i P ila t a ie şit afa ră ş i le -a z is: Ia tă vi-L
aduc p e El afară, ca să ştiţi că n u g ă sesc în E l n ic i o v in ă 5. (5) D e c i a ie şit
lisus afară, p u rtând cu n u n a d e sp in i şi m a n tia p u rp u rie6. Ş i le-a z is P ilat:
Iată O m u l! (6) C â n d L-au v ăzu t d eci a rh ie r e ii şi s lu jito r ii a u strig at:
R ăstigneşte-L ! R ă stig n e şte-L !7 Z is-a lo r P ilat: L u aţi-L v o i şi ră stig n iţi-L ,
căci eu nu-1 g ăsesc n ici o v in ă 8. (7) Iu d e ii i-au ră sp u n s: N o i av em L ege şi
după L eg ea n oastră El treb u ie să m oară, că S -a fă c u t p e S in e F iu a l lu i
D u m n ezeu 9. (18,40) Matei 27, ÎS- 20/Marcu 15,5-11 /Luca 23,17-18 /Faptele Apostolilor 10,3,14
<19, 1) Matei 27,26 /Marcu 15,15 /Luca 23,25/ loan 19,16 fi 9,21 Matei 27,29 /Marcu 15,17 (19,3) Matei 26,67/
Marcu 15,18-19 (19,4) Luca 23,14 /loan 18,38 /Faptele Apostolilor 3,13 (19,61 Matei 27,23 /Marcu 15,14/
Luca 23,4 /Faptele Apostolilor 13,28 (Î9,71 Levitic 24,161Deuteronom 18,20 /Matei 26,66 /Marcu 14,64
Vezi prin câte se arată [vădeşte] răutatea iu d eilor? C ă ci pe V arava cel
mărturisit „tâlh ar" îl cer, iar p e D om nul îl dau. A şadar, îl „b ate [b ic iu ie ş te ]"
pe El P ilat, vrând să-i m ângâie şi să îm blânzească m â n ia lo r; căci d e vrem e
ce, prin cuvinte n u a pu tut să-L scape p e E l, îl „b ate [b ic iu ie ş te ]" , sârguin-
du-se ca până aici să facă să stea [să îng răd ească] tu rbu rarea lor. Şi hlam ida

’ în e d iţia de la 1 805, titlul cap itolului este: „P entru bătaia lu i H ristos. P en tru răstignirea
lui Hristos. P en tru cei ce stăteau lâ n g ă C ruce. P en tru cererea tru p u lu i D om n u lu i. P entru
îngroparea Lui".
} în ed iţia d e la 1805, în versetu l 4 0, în loc d e „ B a ra b a ", s e g ă se şte „V a ra v a ".
3 în ed iţia d e la 1805, în loc de „L-a b ic iu it " , se găseşte „L -a b ă tu t" .
1 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „I-au p u s-o p e cap şi L -au îm b r ă c a t cu o m a n tie
p u rp u rie", se găseşte „au pus în c a p u l L ui şi c u h a in ă m o h o râ tă L -au îm b r ă c a t p e E l".
5 în ed iţia d e ia 1805, versetu l 4 este: „ D e c i a ie ş it iarăşi a fa ră P ila t, şi a z is lo r: Iată
aduc v o u ă p e El afară, ca să c u n o a şte ţi că în tr u D â n su l n ic i o v in ă n u a f lu " .
6 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ m an tia p u rp u rie ", s e g ăse şte „ h a in a cea m o h o râ tă ".
7 în ed iţia d e la 1805, în loc d e „ R ă s tig n e ş te -L !", se g ăse şte „ R ă s tig n e ş te -L p e E l!"
8 în ediţia d e la 1805, în loc d e „nu-I găsesc n ic i o v in ă ", se află „nu aflu în tru El vină",
9 în ed iţia d e la 1805, versetul 7 este: „R ă sp u n s-a u lu i iu d e ii: N o i L e g e av em şi
după L eg e a n o astră d a to r este să m oară, c ă ci p e S in e F iu a l lu i D u m n e z e u S -a fă c u t".
424 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFTLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

şi cu n u n a [de spini] lasă de se pu n pe El, ca să p o to lească iu ţim ea lor, iar

ostaşii to ate le fac spre harul [hatârul] iudeilor. C ăci, fiind că l-au auzit pe
Pilat, zicând: „Să vă slob ozesc pe îm păratul iu d e ilo r?" (loan 18,39), pentru
a ceasta îl batjocoresc p e El ca pe un „îm p ărat", căci, cu adevărat, nu de
P ilat fiind îndem naţi făceau acestea, cei care şi n oap tea au v en it asupra lui
Iisu s - înafară de voia [îngăduinţa] dregătorului - , iu d eilor făcân d u -le ei
h ar [h atâr], pentru b ani.
M oale [molatic], cu adevărat, este Pilat, însă n u cu răutate, precum iudeii,
pentru că îl scoate „afară" pe Iisus, vrând iarăşi să stingă [potolească] mânia
lor. în să ei nici aşa nu s-au îm blânzit, ci strigă: „R ăstign eşte-L ! R ăstigneş-
te-L p e E l!" Şi, văzând Pilat că în zadar se fac toate, zice: „Luaţi-L p e El voi,
şi îl ră stig n iţi, căci eu n u aflu întru El v in ă". Iar aceasta face, silindu-i pe ei
spre lu cru care nu le era lor slobod [îngăduit], ca, doară, ar fi fost slobozit
Iisus. C ăci zice [Pilat]: „Eu, care am putere să-L răstignesc, „n ici o v in ă nu
a flu [în tru E l]"; însă voi, care n u aveţi putere să-L răstigniţi, ziceţi că El este
v in ov at. Aşadar, luaţi-L pe El şi îl răstigniţi, în să nu aveţi putere, deci să fie
slob ozit om u l". Aşa era scopul [ţelul] lui Pilat, m ai blând adică, însă nu a
stătu t [stat] îm potrivă pentru adevăr. Insă aceia şi la aceasta ruşinându-se,
zic: „ D u p ă Legea noastră dator este să m oară, căci F iu al lu i D u m nezeu
p e S in e S -a făcut". Vezi răutatea, cum nu se uneşte cu sine10? [Mai] sus le
zicea lo r Pilat: ,,«Luaţi-L pe El voi» şi după Legea voastră ju decaţi-L pe El"
ş i e i n u a u primit aceasta; acum , iarăşi aduc [spun]: „D u p ă L egea noastră
d a to r este să m oară". Su s îl învinuiau cum că îm p ărat pe Sine însu şi Se
face; acu m [însă,] fiindcă aceea s-a arătat m incinoasă, î l învinuiesc cu m că
„Fiu a l lu i D u m n ezeu pe S in e în su şi Se fa c e ". Şi ce vină este aceasta? De
face lucrurile [lucrările] lui D um nezeu, ce îl opreşte [îm piedică] pe El a fi
„ F iu a l lu i D u m n ezeu "?
Ş i v ezi iconom ia lu i D um nezeu, cum , aceia, la m ai m u lte divanuri
[ju d ecăţi, judecări] îl dau pe D om nul, ca să-L necin stească p e E l şi să-I
stin g ă slava, însă spre capul lo r se întoarce ocara, căci, d e aici, m ai m ult se
arată [a fi Dânsul] nevin ovat, fiindcă se cearcă [cercetează] lucrul m ai cu
d e-ad in su l. C ăci, de câte ori P ilat a m ărturisit că n im ic nu a aflat „întru
E l" , v red n ic de m oarte?

10 A d ică, răutatea n u este consecventă cu ea însăşi, tocm ai d intru faptul că săvârşeşte

fărăd eleg e şi - din râvna d e a-şi îm plini pofta - pe toate le face şi le v ed e d upă chipul şi
asem ănarea ei. Iar această pecetluire a chipului lăuntric este taina fărădelegii, care se lucrează
d im p reu n ă cu cel despre care M ântuitorul Ie grăia iudeilor; „Voi sunteţi d in tatăl vostru
d iav o lu l ş i vreţi să faceţi p o ftele tatălui vostru. EI, d e la în cep u t, a fost ucigător d e oam eni
f i n u a sta t întru adevăr, pentru că nu este adevăr în tru el. C ân d grăieşte m inciuna,
g ră ie şte d in tru ale sale, c ă ci este m in cin o s şi tatăl m in c iu n ii" (loan 8 ,4 4 ).
TÂ LC U IRE A SF IN T E I EV A N G H ELII DE LA IOAN C apitolul 19 425

1 9 ,8 - 1 1 : D e ci, cân d a au zit P ila t acest cuvânt, m a i m u lt s-a tem u t. (9)

Şi a in trat iarăşi î n p retoriu 11 şi I-a z is lu i Iisus: D e u n d e e ş ti Tu? Ia r Iisu s
nu i-a d at n ic i un ră sp u n s12. (10) D eci Pilat i-a zis: M ie n u -m i v o rb e şti? N u
ştii că am pu tere să Te elib erez şi putere am să Te ră stig n e sc?13 (1 1 ) Iisu s a
răspuns: N -a i avea n ic i o putere asupra M ea, dacă n u ţi-ar fi fo s t d at ţie d e
Sus. D e aceea cel ce M -a predat14 ţie m ai m are p ăcat are.
(19, $) Isaia S3,7 /Matei 27,12 /Maieu 15,5 1loan 18,33(19,11) Luca 22,53 /loan 3,27
Pilat, num ai su bţire [puţintel] cuvânt auzind - că [A cel ju d ecat] este
„Fiul lu i D u m n e z e u " (loan 1 9 ,7 ) - „se tem e"; însă, aceia [iudeii] şi lucruri
dum nezeieşti văzând - pentru care trebuiau [se cădea] să I se în ch in e Lui -
îl om oară p e El.
Şi nu, aşa, ca m ai înainte îl întreabă pe El: „C e ai fă c u t? " (loan 1 8 ,3 5 ) ci:'
„Cine eşti T u ?" C ăci, atunci, fiindcă îl pârâu că p ofteşte [râvneşte] să fie
îm părat, cu cuviinţă îl întreabă: „Ce ai făcu t?", iar acum , fiindcă îl p ârăsc
că: „Se fa c e pe S in e F iu al lu i D u m n ezeu " (loan 19, 7), îl întreabă: „ D e
unde eşti T u ?" însă Iisus tace. Căci, înţelesese de la D ân su l P ilat că: „S p re
aceasta M -am n ă sc u t" şi „îm părăţia M ea nu este de a ic i" (loan 1 8 ,3 6 - 3 7 ),
însă nim ic dintru acestea nu s-a folosit, nici nu a stătut [stat] îm potrivă pentru
adevăr, ci s-a p lecat [supus] la pornirea norodului. D in această pricină,
lepădând D om nul întrebările lui, ca pe cele care se făceau în zadar, n im ic
nu răspunde.
Şi întru toate se v ed e [vădeşte] Pilat că nu este vreunul statornic şi întărit,
ci foarte se clăteşte [d atină] şi [asta] dintru fiecare îngrozire [înfricoşare] ce
se întâm pla. P en tru că şt de iudei se temea, [dar,] şi d e Iisu s, ca d e F iu l lu i
D um nezeu se cu trem u ra D ar ia să vedem încă şi cu m p e sin e în su şi se
osândeşte, prin cele ce zice: „Putere am să Te ră stig n esc ş i p u te re am să Te
s lo b o z e sc ". C ăci, d acă toate întru stăpânirea ta erau , p en tru oe n u L-ai
slobozit p e A cela pe C are L-ai aflat nevinovat? în s ă D o m n u l, trufia lu i
îm pilându-o, zice: ,,«N -ai avea n ic i o putere asu pra M ea , d e n u ţi-a r fi fo st
dat ţie d e Su s». P en tru că, nu aşa, d e rând [sim plu] m or, ci oarecarea taină
săvârşesc şi aceasta «d e Su s», spre m ântuire d e ob şte, m ai în ain te este
rânduită". Şi, ca n u auzind că „de S u s este d a t" să socoteşti că Pilat nevinovat
este la [înaintea lui] D um nezeu, aduce pe urm ă: „ C el ce M -a d at [predat]

11 în e d iţia de la 3805, în loc d e „p re to riu ", se g ăseşte „ d iv a n ".

12 în e d iţia d e !a 1805, în loc de „Iar Iisu s nu i-a dat n ic i un r ă s p u n s ", se g ăseşte „Iar
Iisu s ră sp u n s nu i-a d a t lu i".
13 în ed iţia de la 1805, versetul 10 este: „D eci a zis P ila t L u i: M ie n u -m i g ră ie ş ti? A u
nu ştii că p u tere am să T e răstig n esc ş i p u tere am să Te s lo b o z e s c ? ".
14 în ed iţia de !a 1805, în loc d e „M -a p red at", se g ăseşte „M -a d a t".
426 Capitolul 19 SFANŢUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

p e M in e ţie m ai m are păcat a re ", căci arată prin aceasta că şi Pilat este
su p u s su b păcat, măcar, deşi Ia m ai mic. C ăci, nu pentru că „de S u s este
d a t" - a d ică lăsat [îngăduit, slobozit] - a m uri H ristos, pentru aceasta
n ev in ov aţi su n t P ilat şi iudeii, ci voinţa noastră cea slobodă voia răul, iar
D u m n ezeu a lăsat şi a slobozit [îngăduit] a veni în lucru [lucrare] aceea
D eci, nu su n t nevinovaţi cei răi, pentru că Dum nezeu slobozeşte răutatea
lor a ieşi spre lucru [a veni spre lucrare], ci pentru că şi voiesc, şi fac, de
toată o sâ n d a sunt vrednici.

19,12-14?: Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elib ereze; ia r iu d eii strigau,
z icâ n d : D a că II elib erez i pe A cesta, n u eşti prieten al C ezarului. Oricine
se fa ce p e sin e îm p ărat este îm potriva C ezarului. (13) D e ci P ilat, auzind
c u v in te le acestea, L-a d us afară pe Iîsu s şi a şezu t pe scau n u l de judecată,
în lo c u l n u m it pard osit cu pietre, ia r evreieşte G abbata. (14) Ş i era Vinerea
P a ştilo r, ca m Ia al şaselea ceas15
(19, 1 2 1 Matei 17,25 /Marcu 12,17 /I.uca 20,25; 23,2 /Faptele Apostolilor 17, 7
F iin d că D om n u l l-a sp ăim ân tat p e P ilat prin cuvinte, încă şi arătat
[văd it] i-a d at răsp un su l: „C ăci, dacă n u M -aş fi dat d e bun ă voie Eu, pe
M in e în su m i, şi Tatăl n u ar fi lăsat [îngăduit], nu ai avea stăpânire asupra
M ea; şi «p ăcat» ai şi tu, şi Iuda «m ai m are» încă, «cel care M -a d at [predat]
p e M in e » (loan 19,11), sau şi norodul, «căci spre d u rerea ră n ilo r M ele au
a d a o s [a d ă u g it16]» (Psalm 68, 30) şi «nu şi-au adus am in te a face m ilă17»
(Psalm 10 8 ,1 4), ci aflând u -M ă pe M ine fără de apărare şi fără d e ajutor.
C ru cii M -au dat; şi n ici de atâtea divanurî [judecări, ju d ecăţi], de la care
n e v in o v a t am ieşit [E u], nu S-au îm blânzit, ci strigau: «Răstigneşte-L!
R ă s tig n e ş te -L !» ". D eci, fiindcă acestea zicând D om nul l-a spăim ântat pe
P ila t, „ d in tru a ce a sta c ă u ta " [acela] m ai v ârtos [cu p risosin ţă] „să-L
s lo b o z e a s c ă pe E l".
Iar iu d eii, după ce - pârându-L pe El că „Se face pe S in e D um nezeu"
şi Legea ad ucân d -o în mijloc (loan 19,7) - au fost biruiţi [înfrânţi] - căci Pilat

15 în e d iţia d e la 1805, v ersetele 32-34* su n t: „D in tru a c e a s ta cău ta P ila t să-L

slo b o z e a sc ă pe El, ia r iu d e ii strig au , zicân d; D e v e i slo b o zi pe A cesta, nu eşti prieten
C e z a ru lu i. T o t cela ce se face pe s ir e îm p ărat stă îm p o triv a C ezaru lu i. (13) D eci Pilat
a u z in d cu v â n tu l acesta, a scos afară pe Iisu s şi a şezu t pe scau n la ju d ecată, în locul ce
se ch e a m ă p ard o sit cu p ietre, ia r ev reieşte G ab b ata, (14) Ş i era V in erea Paştilor, şi
c e a su l ca la al şa se le a ".
16 în e d iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „Că p e care Tu l-ai b ătu t, e i l-au prigonit şi
au în m u lţit d u rerea ră n ilo r lu i" (Psalm 6 3 ,3 0 ).
17 în ediţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „Să fie în ain tea D o m n u lu i pu rurea şi si
p iară d e p e p ăm ân t p o m en irea lu i, pentru ca n u şi-a adus am inte să facă m ilă " (Psalmul
1 0 8 ,1 4 ).
tAl c u i r e a SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 19 427

dintru aceasta m ai m u lt s-a tem u t şi voia „să-L slo b o z e a scă p e E l" , ca nu

cumva să g reşească lui D u m n ezeu - iarăşi la legile cele d e afară18 aleargă şi
pe Pilat, ca p e un fricos, îl îngrozesc. C ăci, după ce l-au v ăzu t p e e l că se
sfieşte, ca n u cum va F iu al lui D u m n ezeu fiind Iisu s, să-L o sân d ească şi
[astfel] să greşească, frica de C ezarul o aduc asupra lu i şi d e răpirea îm părăţiei
[prin răzm eriţă] p e D om nul p ârân d u -L [prihănindu-L], îl în g rozesc pe Pilat,
ca şi cu m av ea să g reşească C ezarului, d e îl v a slo b o zi pe cel c e îi este
îm potrivnic lu i19. Şi u n d e a fo st prins A cesta în răp ire d e îm p ărăţie [prin
răzmeriţă]? D e u nd e v eţi arăta-o aceasta? D e la m an tie? D e la coro an ă? De
la ostaşi?20 A u , nu toate ale L ui - şi îm brăcăm in tea şi h ran a şi casa - su n t d e
rând [sim ple]? Şi n ici o casă [nu avea D om nul]! D a r v ai de n eb ărb ăţia şi
frica lui Pilat! Socotind [el] că se va prim ejdui de v a lăsa o pricină [învinuire21]
ca aceasta necercată [necercetată], iese „afară", ca şi cu m să cerce [cerceteze]
lucrul - p en tru că aceea: „a ş e z u t", aceasta în sem n a - în să n ici o cercare
[cercetare] făcând, îl dă pe El, socotin d că îi v a îm b lâ n z i p e dânşii.
însă cu m M arcu zicând că era la „ceasu l al tr e ile a " , cân d H risto s era
răstignit22 (Marcu 15,25), loan spu n e „al şa selea"? D eci u n ii dezleagă aceasta,
zicând că a scrierii [prescrierii23] este greşeala. C ăci gam m a în sem n ează „al
treilea"24*ceas şi caracterul ei este aşa: Γ, iar slova [litera] cea care se n u m eşte
episimon - „al şa s e le a " şi are caracterul întru acest fel: S . D eci, este cu pu tinţă

18E vorba de legile imperiului roman.

19 Adică, acela ce unelteşte răzmeriţă împotriva stăpânirii ro m an e e ste p o triv n ic
legilor imperiului şi, deopotrivă, Cezarului,
wSfântul Teofilact întreabă: „De ia mantie? De la coroană? De la ostaşi?'', deoarece
acestea erau trei dintre semnele stăpânirii şi puterii împăraţilor pământeşti. Mantia fusese
pusă asupra Domnul spre ocară, în loc de sceptru, a avut „trestie", în loc de coroană -
.cu n u n ă de s p in i" , în loc de ostaşi - biciul şi batjocura acestora. Şi toate aceste „semne
împărăteşti" erau adeverite în ochii iudeilor, când Filat L-a scos pe Domnul afară d in
pretoriu şi le-a grăit: „Iată Omul!" (loan 19, 5) Pentru că, ostaşii, „ îm p le tin d o cu n u n ă
de sp in i, I-au p u s-o p e cap ş i în m ân a L u i cea dreaptă tre stie ; ş i, în g e n u n c h in d în a in te a
lui îşi bateau jo c d e E l, zicâ n d : B u cu ră-T e, împăratul iu d e ilo r !" (Matei 27, 29 ).
21 E vorba de învinuirea de răzmeriţă împotriva stăpânirii romane pusă de iudei în
seama Mântuitorului.
22 „ Ia r cân d L-au ră s tig n it, era c e a s u l a l tre ile a " (M arcu 15, 25).
21 A d ică a celo r ce au co p ia t m an u scrise le E v an gh eliilo r. P e n tru a cea sta v ezi şi
însemnarea C u v io şilo r G rigorie şi G herontie d e la M atei 1 ,1 2 şi tâlcu irea S fân tu lu i Teofilact
de la M atei 1 ,1 7 .
u în d e o b şte , în v e ch ile scrieri c re ştin e , n u m eralele erau în se m n a te c u sim b o lu rile
numerice sp ecifice, care p e atu n ci n u erau cele arabe, ri o arecu m asem ăn ăto are sistem u lu i
de nu m ărare ro m an , în să m ai restrân se c a form ă. A stfel, în c e p â n d d e la o rd in u l zecilor,
numerele m ari e rau o b ţin u te d in alătu rarea caracterelor, o rd in e a scrierii zecilo r, sutelor
şi m iilor fiin d la fel ca şi în sistem u l n u m eric arab. Trebuie ştiut c ă această tra d iţie s-a
428 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT A RH IEPISCOPUL BULGARIEI

c a slo v a [litera] a cea sta gam m a, d in n elu area a m in te a p rescriito rilo r

[copiştilor] gârbovindu-se dunga [linia] cea dreaptă care se întinde în sus,
să fi căzu t [ajuns, trecut] în caracterul slovei ce se n u m eşte episimon, care
în sem n ează numărul al şaselea, şi aşa să se fi făcut această greşeală. Iar cum
că aceasta este cu p u tin ţă să se fi făcut, şi „al treilea c e a s" să fi fost scris şi la
lo a n , iar nu „al ş a s e le a " , precum [e] acu m , arătat este de aici: cei trei
E vanghelişti -M a te i, M arcu şi Luca - cu o unire, zicând că: „D e la al şaselea
ceas, în tu neric s-a fă cu t peste tot păm ântul până la al nou ălea ce a s"25 (Mată
27, 45; Marcu 15, 33; Luca 23, 44), arătat [adeverit] este că D om nu l nostru,
m ai înain te de „ceasu l al şa selea ", până a nu se face „ în tu n e ric", fusese
răstig nit, adică întru „al treilea ceas", precum şi M arcu a povestit (Marcu
15,25) şi loan asem enea, deşi greşeala prescriitorilor [copiştilor] a strămutat
pe gam m a în caracterul slovei [literei] num ărului al şaselea, ce se numeşte
episim on . Unii [tâlcuitori] aşa dezleagă aceasta, în să alţii zic că M arcu,
„ c e a su l" întru care s-a dat hotărârea să fie răstignit D om n u l, îl descoperă
arătat şi fără de înd oială [neîndoielnic]. Căci, fiindcă ju decătorii d e atunci
se zic [spun] că au răstignit şi au m uncit [osândit], de când dau hotărârea,
pen tru că au puterea m uncii [osândirii] şi a m orţii p e lim bi [în grai], pentru
aceasta, M arcu zice că întru „al treilea cea s" a fost E l „ ră stig n it", dintru
care [vrem e] Pilat a d a t hotărârea însă loan, fiindcă a spus M arcu vremea
h otărârii, el a spus „ ce a su l", în care L-au răstignit p e D om nul. Pentru că,
socoteşte [chibzuieşte] şi câte s-au lucrat între hotărârea cea de la Pilatpentru
C ru ce şi până la ceasul acesta, întru care pe C ruce S-a su it [înălţat] Domnul.
Slobozindu-1 „pe V arav a", p e Iisus „L-a b ă tu t" şi „L-a dat [p red at]" pe El,
cu adevărat, ca să fie răstignit (Matei 2 7,20-2 2; Marcu 15,7-15; Luca 23,18-21;
loan 19, 16). C ăci, slo b o zirea [eliberarea] lu i V arava, a fost osân d ire a
D o m n u lu i. Ostaşii îl batjocoresc26 - şi socoteşte câtă vrem e să se fi cheltuit
la acea m are batjocură (Matei 27,27-31). L-a scos p e E l afară P ilat şi a vorbit *29
p ăstrat ş i la noi atâta v re m e câ t a dăinuit scrierea chirilică. C ifrele arabe au intrat în
g rafia lim b ii române a b ia pe la m ijlocul veacu lu i al X IX -lea, o d ată cu renunţarea la
alfab etu l chirilic şi trecerea ta cel latin.
~ „Iar de ia ceasu l a l şa se le a , s-a făcut în tu n e ric p e ste to t p ăm ân tu l, p â n ă la ceasul
a l n o u ă le a " (Matei 2 7 ,45 ), „Iar cân d a fo st ceasu l al şa se le a , în tu n e ric s-a fă c u t p este tot
p ă m â n tu l până ia c ea su l al n o u ă le a " (M arcu 1 5 ,3 3 ); „ Ş i e ra acu m ca la c ea su l al şaselea
ş i în tu n e ric s-a făcu t p e s te tot p ăm ân tu l p ână la ceasu l al n o u ă le a " (Luca 23, 44).
36 „A tu n ci ostaşii d reg ăto ru lu i, ducând e i p e Iis u s în p reto riu , au ad u n at în jurul
L u i to ată cohorta, (28) şi d ezbrăcân d u -L de toate h a in e le L u i, I-a u p u s o h la m id ă roşie.
(29) Ş i îm p letin d o c u n u n ă de s p in i, I-au p u s-o p e c a p şi în m ân a L u i cea dreaptă
tre s tie ; ş i, în g en u n ch in d în a in te a lu i îş i b ă te au jo c d e E l, z icâ n d ; B u cu ră-T e, regele
iu d e ilo r! (30) Şi scu ip â n d asupra L ui, au lu a t tre stia ş i-L b ă te a u p e ste cap. (31) Iar
d u p ă ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de h lam id ă, L-au îm brăcat cu h a in e le Lui şi L-au
d u s să-L răstig n ească" (M atei 27', 27-31).
TÂ LC U IR EA S FIN T E I E V A N G H ELII DE LA IO A N C ap itolul 19 429

cu iu d eii (loan 19,4-8), iarăşi intrând înăuntru îl în trea b ă p e Iisu s (loan 19,
9-12), iarăşi ieşind afară vorbeşte cu iudeii (loan 19,13-16). A cestea, toate
din d estu l erau să cheltuiască vrem ea cea de la „al tre ile a c e a s ", pân ă la „al
şa se le a ", p e care loan, scriindu-le m ai cu d e-am ănuntul, ca acela care la
toate a u rm at (a fost de faţă], de „al şaselea c e a s" p om eneşte, cân d şi „L-a
dat [p re d a t]" p e El d e săvârşit [deplin, co v ârşito r], ca să fie ră stig n it,
nem aivorbind [Pilat] cu iudeii, ori întrebându-L p e Iisu s, ci h otărârea cea
de săv ârşit [covârşitoare, deplină] asupra Lui dând. în să, d e va zice cineva:
„Şi, pen tru ce întru «al treilea ceas» - precum zici - h otărân d să fie răstig nit
[D om nul], iarăşi voia să-L slobozească pe E l?", cun oască: întâi, d e n orod
fiind silit [Pilat] a dat hotărârea, apoi, d in visu l fem eii se temea, că ci ea îi
vestise lui: „N im ic să nu-I faci D rep tu lu i A cestu ia " (M atei 2 7 , 19). Ş i, p este
toate acestea, ia seam a şi la loan, cum a zis: „ceasu l era ca la al ş a s e le a " ; căci
nu a zis: „ceasul era al şaselea", ca şi cum ar fi h otărn icit, ci, ca şi lăsân d la
îndoială [nehotărât], a grăit: „ca la al şa selea ". D e aceea, n u va fi n ici o deo­
sebire [diferenţă] aceasta - [anume,] că se văd Ev an g h eliştii că, nu cu totul
se u nesc unii cu alţii pentru „ceas" [vreme] - d e v om şi lăsa [îngădu i a zice]
că este neu nire [nepotrivire]. Căci, aceasta socoteşte-o: dacă n u a u z is toţi că
S-a răstignit [D om nul]; însă, dacă aceasta d e toţi este m ărturisită, ia r dacă
pentru „ cea s", unul a zis că era „al tre ile a ", iar altu l „ca la al ş a s e le a ", cu ce
vatăm ă aceasta adevărul? însă, cu toate acestea, s-a arătat d in destu l, că n ici
neunire [deosebire, diferenţă] nu este [între sp u sele Evangheliştilor]. rr^
1 9 , 14b-18: Ş i a z is P ilat iu deilor: Iată îm p ăratu l v ostru . (15) D e c i au
strig at aceia: Ia-L ! Ia-L ! R ăstig n eşte-L ! P ila t le -a z is : S ă ră stig n e sc pe
îm p ă ra tu l v ostru ? A rh iereii au răspuns: N u av em îm p ă ra t, d ecât27 pe
C ezarul. (16) A tu n ci L-a predat2829lo r ca să fie ră stig n it29. Ş i e i au lu a t p e
Iisu s şi L -au d us ca să fie răstig nit. (17) Ş i d u cân d u -Ş i C ru cea, a ie ş it la
locul c e se ch eam ă a l C ăpăţânii30, care ev reieşte se z ice G o lg o ta. (18) U n d e
L-au răstig n it, şi îm p reu nă cu El pe alţi d oi, d e o p arte şi d e alta, ia r în
m ijlo c p e Iisu s. « 9, 16) Matei 27, 26-31 /MaKU 15, 15, 2 0 /Luca 23,24
<19,17.1 Matei 27,33 /Marcu 15,22 /Luca 23,33 /Evrei 13,12 (1 9,1 8) Matei 27,36 /Luca 23,32
De m ulte ori a m zis că, m ai vârtos [cu prisosinţă] m oale [m olatic] şi
fricos era Pilat, d ecât cu răutate. Căci vezi şi acum : ch ip d e cercare [cercetare]
şi de ju d ecată p u n e lucrului, însă cu totul m oale [m olatic] îl u n elteşte [fo­
loseşte, întrebuinţează]. C ăci, spune: „lata îm p ăratu l v o stru " - că n id pe
v în ed iţia de la 1805, în loc de „d ecâ l", se găseşte „fără n u m a i". '' -
28 în ediţia de la 1805, în loc de „L-a p red at", se g ăseşte „L -a d a t".
29 în ediţia de la 1805, în versetul 16, în loc d e „ca să fie ră s tig n it", se găseşte „ca să-L
răstig n ească".
x în ediţia d e la 1805, în loc d e „C ăp ăţân ii", se găseşte „L o cu l C ă p ă ţâ n ii".
430 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iisus nu îl osândeşte, nici iudeilor arătat [vădit] nu le astupă gura, ci, oarecum
ascu n s ocărându-i pe ei că îl năpăstuiesc, zice: „Iată, ce om , ziceţi [voi] că se
ispitea să vi se facă vouă îm părat, adică unul de rând [simplu] şi care nu s-ar
fi isp itit la unele ca acestea, pentru aceasta dar, m incinoasă este pâra. Căci,
ce se m n d e răpitor de îm părăţie are acesta? O staşi? Bogăţie? N eam bun?
«Iată îm p ăratu l vostru». Ce folos [vă] este de îl veţi om orî pe El, om care,
n ici câtu şi de puţin nu poate să vatăm e". Şi acestea, adică, le zicea Pilat, însă
n u stân d îm potrivă şi întărindu-se [putem icindu-se] şi luptân-du-se ca
pentru adevăr. Iar ei, zicând: „la-L! Ia-Li R ăstig n eşte-L !", îl silesc şi cer
Crucea, pentru că voiau ca presupus rău [bănuială rea] şi necinste să lipească
[alipească] la H ristos; căci această m oarte prea de ocară era şi blestemată,
p recu m s-a zis: „ B lestem at tot cel ce se spânzură pe le m n "31 (Deuteronom
21 ,2 3 ; Galateni 3 , 13). Şi n u ştiau ei că, aşa, precum prin lem n, a fost căderea
(Facere 3,1-7), tot aşa, prin lem n a fost scularea [ridicarea].
Ş i v ezi cum nu-şi n u m esc loruşi alt „îm părat, fără n u m ai pe Cezarul",
d e b u n ă voie su p u n ân d u -se pe ei înşişi stăpânirii rom anilor şi lepădând
îm p ă ră ţia lui D um nezeu. Pentru aceea şi D um nezeu rom anilor i-a dat pe
ei, p e ca re i-au n um it „ îm p ă ra ţi" peste dânşii, depărtându-se e i de a iui
D u m n ez eu purtare d e grijă şi povăţuire.
D eci, atuncea, nebunul [Pilat32] L-a dat pe E l lor, fiind trebuinţă să cerce
[cerceteze] de are cu adevărat putere să răpească împărăţia, însă el se supune
şi se pleacă, fără de înd răzneală şi fără de bărbăţie făcând ju d ecata
„ Ş i d u cân d u -Şi C rucea a ieşit". Pentru că şi num ai a se atinge de Lemn,
n ecurat lucru îl socoteau ei, pentru aceea, peste C el osândit şi blestemat,
p u n L em n u l cel blestem at. Şi vezi că şi întru închipuirea [preînchipuireaj
cea v ech e s-a făcut aceasta33; căci şi acolo, Isaac, ducând „ le m n e le ", mergea

31 „Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot in
ziua aceea, căci blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn şi să nu
spurci pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-1 dă moştenire" (D eu teron om
2 1 ,2 3 ) ; „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem;
pentru că scris este: «Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn»" (G a la ten i 3 ,1 3 ) .
32Credem că Sfântul Teofilact îl numeşte astfel pe Pilaf din pricina sfârşitului vieţii
sale. Privitor la acest lucru, Eusebiu de Cezareea scrie; „Nu se cade să trecem cu vederea
că, după câte se spune, chiar şi Pilat, care trăise pe vremea Mântuitorului a ajuns în aşa
de mari necazuri sub domnia lui Gaius, încât, de nevoie, a ajuns propriul său ucigaş şi
propriul său călău, căci se vede că până în sfârşit, dreptatea dumnezeiască nu l-a iertat
nici pe el". Cele mai multe izvoare spun că Pilat a fost exilat în Galia, la Vierme, unde s-a
sinucis (cf. Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească şi M artirii din P alestin a, PSB13, traducere
de pr. prof. Teodor Bodogae, ed. 1BMBOR, Bucureşti, 1987, p. 74).
33E vorba despre ducerea spre jertfă a lui Isaac, de către tatăl său Avraam (F acere 22,
1 -1 8 ). Pentru aceasta, vezi şi tâlcuirea Sfântului Teofilact de la loan 8, 5 6 -5 9 .
ţÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII PE LA IOAN_____________ Capitolul 1 9 _________ « 1

spre a fi ju n g h iat (Facere 22,6-7); aşa, şi aici, D om nul, ţinând C rucea, S e duce
şi, ca un ostaş poartă arm a cu care îl biruieşte pe cel îm p otriv ă luptător. însă
cum că [Avraam] ch ip [preînchipuire] era al lui D u m n ezeu , arătat [adeverit]
este, p entru că „ Isa a c" se tâlcuieşte „râs", adică „b u cu rie". D eci, C in e Altul
S-a făcut n ou ă b u cu rie, d ecât num ai C el Care în tru zăm islire, în d ată, prin
înger, a dat firii celei om en eşti aceasta, adică: „B u cu ră -te" (Luca 1 ,2 8 ); căci,
bunele-vestiri cele ce le au zea Fecioara34, toată firea le p rim e a L u i Isaac
acestuia, tată i-a fo st A vraam , cel care era tată [părinte] al m u ltor neam uri,
[închipuindu-L prin aceasta p e Cel] Care este D u m nezeu l tuturor, C el C e şi
iudeilor le este Tată şi neam urilor, cu a C ărui b u n ăv oin ţă şi sfat, Fiu l Lui
duce Crucea. Insă, în tru [preînchipuirea] cea veche, p ân ă la v oin ţa [voirea]
tatălui a stătut [stat] lucrul, pen tru că închipuire [preînchipuire] a fost, însă
aici şi în tru lu crare a ieşit [venit], pentru că adevărul a fost [şi n u preînchi-
puire]. Şi, poate, p recu m acolo Isaac s-a lăsat, iar m ielu l s-a jertfit (Facere 22,
13), aşa şi aici, firea cea d um n ezeiască, fără de patim ă a răm as, iar om enirea
[întreg om ul] - care şi „m ie l" se num eşte, ca aceea ce este fiu al lui A d am , al
„oii celei ră tă c ite " (Isaia 53, 6) - aceasta este care s-a jertfit.
însă, cu m , alt E v an g h elist zice că pe Sim on „l-au s ilit să d u că C ru cea"?
(Matei 2 7 , 32) P en tru că, am ândouă [acestea] s-au făcut. P en tru că, la început,
singur D om nul „ d u c â n d u -o " p e aceasta, „a ie ş it" , fiin d că toţi se întorceau
de către L em n u l acela şi n ici [m ăcar] a se atinge d e el n u prim eau. Ia r după
ce „a ie ş it" , i-a în tâ m p in a t „ S im o n , v en in d din ţa rin ă " şi, aşa [astfel], au
pus pe d ân su l L em n u l35 (M atei 2 7 ,3 2 ; Marcu 15,21; Luca 23,26).

M „ Ş i in trâ n d în g e r u l la e a , a z is : B u cu ră-te, ceea ce e şti p lin ă d e h a r. D o m n u l este

cu tine. B in e c u v â n ta tă e şti tu în tr e fe m e i. (29) Ia r ea, văzându-1, s-a tu lb u ra t d e cu v ân tu l
lui ş i c u g e ta în s in e : C e fe l d e în c h in ă c iu n e p o a te să fie a ce a sta ? (30) Ş i în g e ru l i-a zis:
N'u te te m e , M a rie , c ă c i a i a fla t h a r la D u m n e z e u . (31) Ş i ia tă v e i lu a în p â n te c e şi vei
naşte F iu ş i v e i c h e m a n u m e le L u i lis u s . (32) A cesta va f i m a re ş i F iu l C e lu i F re a în a lt
se va ch e m a ş i D o m n u l D u m n e z e u î i va da L u i tro nu l lu i D a v id , p ă rin te le S ă u . (33) Şi
va îm p ă ra ţi p e s te ca sa lu i la c o v în v e ci şi îm p ă ră ţia Lui n u v a av ea s fâ rş it. (34) Ş i a zis
M aria c ă tre în g e r : C u m v a f i a c e a s ta , d e v re m e ce e u n u ş tiu d e b ă r b a t? (35) Ş i
răspunzând , în g e r u l i-a z is: D u h u l S fâ n t S e va p o g o n p e s te tin e ş i p u te re a C elu i
P reaîn alt te va u m b r i; p e n tru a c e e a ş i S fâ n tu l care S e v a n a ş te d in tin e , F iu l lui
D um nezeu s e v a c h e m a . (36) Ş i iată F lisa b e ta , ru d enia ta, a z ă m is lit ş i ea fiu îa b ătrân eţea
ei şi aceasta e ste a ş a se a lu n ă p e n tru ea, cea n u m ită stea rp ă . (37J C ă Ia D u m n e z e u
nim ic nu e ste cu n e p u tin ţă . (38) Ş i a zis M aria: Iată ro ab a D o m n u lu i. Fie m ie după
cuvântul tău! Ş i în g e r u l a p le ca t d e Ia e a " (Luca 1, 29-38).
35 „ Ş i ie şin d , au g ă s it p e u n o m d in C ire n e , cu n u m e le S im o n ; p e acesta l-a u s ilit
să ducă C ru cea L u i" (M atei 27, 3 2 ); „ Ş i au s ilit p e un trecăto r, care v e n e a d in ţarin ă, pe
Sim on C irin e u l, tatăl lu i A le x a n d ru şi al lu i R u f, ca să d u că C ru cea L u i" (M arcu 15,
21); „Ş i p e cân d îi d u c e a u , o p rin d p e un o arecare S im o n C ir in e u l, care v e n e a d in
ţarină, i-au p u s C ru cea , ca s-o d u că în urm a lu i lis u s " (Luca 23, 26).
432 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

Iar „Locul Căpăţânii'' num eau locul acela, pentru că se ţinea [preda-
nisea] cuvânt că acolo a fost îngropat Adam , ca, unde a fost începătura morţii,
acolo şi căderea [pierzarea] ei să se facă36, C ăci, predanie [tradiţie] biseri­
cească e ste că, după ce om ul a fost izgonit din R ai, [mai] în tâi Iudeea l-a
av u t locuitor, fiind d ată lui spre m ângâierea bun ătăţilor celor din Rai, ca
aceea care era, decât toate celelalte laturi, m ai bună şi m ai grasă [mănoasă];
pen tru aceasta şi ea [m ai] întâi a prim it om m ort. D eci, oam enii cei care erau
atunci, m inunându-se de căpăţână cea goală şi m oartă - deoarece căzuse
pielea de p e dânsa - în locul acela o au pus şi dintru aceasta au num it locul
aşa [„Locul Căpăţânii"], şi după Potop s-a dat d e [către] N oe vestea la toţi.
Pentru aceasta şi D om nu l, unde a fost izvorul m orţii, acolo este om orât, ca
să-l u suce [sece, secătuiască] p e acesta
Şi răstignesc şi „pe a lţii d o i împreună cu El", v rân d iu d eii să aducă
asu p ra L u i presupus rău [bănuială rea] şi n ecin ste, ca şi cu m şi El ar fi fost
tâlh ar; în să, şi n evrân d - şi la aceasta - p ro orocie îm p lin esc, care zice că:
„ Ş i cu cei fărăd eleg e S -a so c o tit"37 (Isaia 53, 9). Şi vezi în ţelep ciu n ea lui
D u m n ez eu , cum şi p e aceasta, care spre ocara D o m n u lu i o făceau ei, spre
sla v a L u i a ieşit [a aju n s]. Pentru că şi pe C ru ce fiind, tâlh ar a m ân tu it -
ca re d ecâ t n ici una n u este m ai m ică m in u ne. Şi, dintru aceasta, Se arată
m a i m u lt că este D u m nezeu , d in tru a Se slăvi n u m ai El singur, cu toate că
şi „ a lţii" au fost răstigniţi „împreună", care [lucru] n u s-ar fi făcut, de n-ar
fi fost [El] nevin ovat; şi - ca să zic aşa - nu n u m a i că n u era fără d e lege, ci
şi d ecâ t toată Legea m ai presus - şi al celor fărăd eleg e Judecător.

19, 19-22: Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii38. Şi era
scris: Iisus N a z a r in e a n u l , Î m p ă r a t u l i u d e i l o r ! (20) Deci mulţi dintre iudei
au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de
cetate. Şi eraseris: evreieşte, latineşte şi greceşte39. (21) Deci arhiereii
iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: împăratul iudeilor, ci că Acela a zis:
Eu sunt împăratul iudeilor40. (22) Pilat a răspuns: Ce amscris, amscris41.
<19,20-221 Malei 2 7 ,35,37 /Mareu 15,24-26 /Luca 23,34-38

36 Vezi şi tâlcuirile Sfântu lu i Teofilact de la M atei 27, 33-37; M areu 15, 22-28 şi Luca
23, 32-3».
37 în ed iţia 1988 a S fin tei Scriptu ri, avem : „ M o rm â n tu l Lui a fo st pus lân g ă cei fără
d e le g e şi cu cei făcăto ri d e ie le , d u p ă m oartea L u i, cu toate că n u săv ârşise n ici o
n e d re p ta te şi n ici în ş e lă c iu n e nu fu s e se în gura L u i" (Isaia 53, 9).
38 în ediţia de la 1805, în loc d e „deasupra C r u c ii" , se găseşte „p e C ru ce".
39 în e d iţia de la 1 8 0 5 , în loc d e „ la tin e ş te ", s e g ăse şte „ râ m le n e ş te ". A ceastă
d en u m ire a lim bii latine provine d e la num ele cap italei d e atun ci a im p eriu l. R om a, care
în lim ba noastră veche e ra cunoscută ca şi Râm,
40 în ediţia de la 1805, în loc d e „ci că A cela a z is: E u su n t îm p ă ra tu l iu d e ilo r", se
g ăse şte „ci cum că El S -a z is: îm p ărat su n t al iu d e ilo r " .
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN Capitolul 19 433

Scrie Pilat şi „ titlu pe C ru ce ", adică p ricin a şi în scrisu l d easu p ra şi

arătarea [vin eil - căci acestea se tâlcuiesc a fi „ titlu " ; şi, p rin titlu , se arăta
a căruia este Crucea. D eci, „scrie titlu ", m ai în tâi în p izm a iu deilor, p en tru
că n u l-au ascu ltat p e el şi arătând [totodată] rău tatea lor, că asu p ra îm ­
păratului lo r s-au scu lat [ridicat]; iar, apoi, p ărtin in d slavei lu i H risto s.
C ăci, de vrem e ce, aceia, cu tâlhari pe El L-au răstig nit, v rân d să-i o cărască
n u m ele Lui, pen tru aceasta, Pilat arată [ad evereşte] că n u e ste tâlh ar, ci
„ îm p ă ra t" al lor; şi aceasta, n u într-o lim bă, ci în trei, o face a rătată. C ăci,
era cu pu tinţă ca pentru praznic [Paşti], m ulţi elin i să se fi a m e ste ca t cu
iudeii, p recu m şi E vanghelistu l m ai sus a sp u s p en tru oarecare e lin i care
veniseră să-L vad ă şi pe Iisus (loan 12,20-21). D eci, ca toţi să cu n o ască, în
toate lim bile turbarea iu deilor o a vădit.
Insă ei, şi răstignit fiind El, îi pizmuiau. Şi ce zic? „Scrie «că El a zis», pentru
că [aşa cum e scris] acum hotărâre de obşte a iudeilor se arată că este, însă de se
va adăugi «că Η S-a zis» pe Sine «împărat», al îndrăznelii şi al trufiei Lui se
arată că este vina". însă Pilat nu s-a plecat [supus], ci la cea dintâi socoteală
[socotinţă] stă. Drept aceea şi zice: „Ceea ce am scris, am scris".
Dar, încă şi alt oarece [lucru] m are se ico n o m iseşte, că ci, d e v re m e ce,
îngropa n d u-se cele trei C ruci, aveau să fie la un loc îm p reu n ă, ca să se
cunoască [ştie] care este a D om nului, pentru aceasta, s-a ico n o m isit ca
num ai aceasta să aibă „ titlu " şi înscris deasupra, ca, p rin acest se m n , să se
cunoască [recunoască], pentru că acelea ale tâ lh arilo r n u av eau titlu . —
însem nează încă şi oarece m ai înalt înscrisul cel c u trei feluri d e slove
scris deasupra. îl arată pe D om nul că este „ îm p ă ra t" al filo so fiei celei
lu crătoare şi al celei ştiutoare [cunoscătoare] d e c e le fireşti, şi a l ce le i
bogosloveşti [de D um nezeu cuvântătoare]. C ăci, prin slo v ele [literele] cele
latin e, [filosofia] ce a lu crătoare se în ch ip u ieşte, p en tru că , stă p â n ire a
rom anilor era prea vitează şi prea lucrătoare la cele a le răzb oiu lu i; iar, prin
cele g receşti - cea ştiu toare d e cele fireşti, p en tru că e lin ii, la ştiin ţa
[cunoştinţa] de cele fireşti s-au îndeletnicit; iar p rin cele ev reieşti - cea
b o g o slo v ea scă [cu v ân tătoare d e D u m n ezeu ], p en tru că e v re ilo r li s-a
încredinţat cunoştinţa lui D um nezeu. Slavă, dar, C elu i C are prin C ru ce S-a
arătat că are o îm p ărăţie ca aceasta - şi [Care] „ lu m ea a b ir u it" (loan 1 6 , 33;
1 loan 5 ,4 ), şi pe cea lucrătoare faptă bună nouă n e-a „ n e te z it-o "42, şi ştiinţa

“ în ediţia de Ia 1805, în loc d e „C e am scris, am s c r is " , se g ăse şte „ C e e a c e a m s c ris ,

am scris ".
42 Poate S fân tu l T eofilact face alu zie la cuvântul lu i S o lo m o n : „ P u n e -ţi n ă d e jd e a în
D om n u l d in toată in im a ta şi nu te b iz u i p e pricep erea ta. (6) în to ate c ă ile ta le g â n d e şte
la D â n su l ş i El îţi va n e te z i toate c ă ră rile ta le " (P ilde 3, 5 -6 ), sa u la cel a l P ro o ro cu lu i
434 Capitolul 19 SFÂNTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[cunoştinţa] de cele fireşti ne-a dăruit, şi, de la aceasta, la cea m ai dinlăuntru

a „ ca ta p cte sm ei"43 - la a Sa cunoştinţă şi privire [vi denie44] zic, adică la
B og oslovie [de D um nezeu cuvântare] - ne-a băgat (Evrei 9 ,3 ,8 -9 ).

19, 23-24": D upă ce au răstig n it pe lisu s, o s ta ş ii au lu a t h a in e le Lui şi

le -a u fă cu t patru p ă rţi, fiecă ru i ostaş câte o parte, şi căm aşa. D a r cămaşa
era fără cusătu ră, de su s ţesută în întreg im e45. (24) D eci au z is u n ii către
a lţii: S ă n -o sfâ şiem , ci să aruncăm sorţii p en tru ea, a cui să fie ; ca să se
îm p lin e a s c ă 46 S crip tu ra care zice: „îm părţit-au h a in ele M e le lo ru şi, şi
p en tru căm aşa M ea au aruncat so rţii".
( 1 9, 23) Matei 27,35,37 1 Mirai 15,24-26 i Luca 23,34-38 (19,24) Psalm 21,20
P rin răutăţile cele ce ie făcea diavolul, se plinesc proorociile. Şi vezi
adevărul: trei au fost cei ce s-au răstignit, însă la El singur se plinesc cele ale
Proorocilor. Şi ia am inte la înţelegerea cea cu de-adinsul a proorociei, căci nu
num ai că „au îm p ărţit", ci şi ce nu au îm părţit a zis Proorocul, pentru că
„ h a in ele" celelalte le-au împărţit, însă „cămaşa" nu, ci la „sorţi" au lăsat lucrul.
Iar ceea ce zice: „d e su s ţesu tă", nu aşa, de rând [sim plu], este pusă, ci
unii zic că alegorie47 se arată prin aceasta, cum că n u aşa, d e rând [simplu],
n u m ai om era Cel C are era răstignit, ci şi Dum nezeirea o avea „de S u s"; iar
alţii sp u n că num ai în ce fel a fost „căm aşa" grăieşte Evanghelistul. Căci,
fiin d c ă , în P alestina, [luând] d ouă fâşii, a d ică d ou ă b u că ţi d e pânză
îm preunându-Ie, ţes hainele, în loc de cusătură folosind ţesătura, arătând
loan că într-acest fel era căm aşa, a zis că: „de su s tot era ţesu tă ", adică de
su s d e la gură, până jos. Şi arată cu aceasta sim plitatea [m odestia] hainelor
lui H ristos. Insă alţii zic că în Palestina nu se ţes pânzele ca la noi - adică,
sus fiind urzitura [urzeala] şi sulul, iar jos, ţesându-se pânza şi, astfel, suin-
d u-se [cu ţeserea] ci dim potrivă: jos este urzitura [urzeala] şi su s se ţese
pânza. în tru acest fel - zice [Evanghelistul] - era „căm aşa" D om nului. Taină

Isaia: „Eu v o i m erge în a in te a ta ş i d rum uriie cele m u n to ase le v o i n e te z i, v o i zdrobi

p o rţile c e le d e aram ă şi zăv o arele c e le de fier le v o i s fă râ m a " (isaia 45, 2).
43 „ D u h u l S fâ n t n e lăm u reşte că drum ul către S fâ n ta S fin te lo r n u era să fie arătat,
câtă v re m e co rtu l în tâ i m ai sta în picio are, (9) care era o p ild ă p en tru tim p u l d e faţă şi
în s e m n a că d aru rile ş i je r tfe le ce se aduceau n-aveau p u tere să d esăv ârşească cugetul
în c h in ă to r u lu i" (Evrei 9, 8-9).
44 P en tru ceea ce în seam n ă „v id en ia", vezi tâlcuirea de la loan 4, 23-24 şi nota ce
cu p rin d e însem narea Sfân tu lu i Isaac Şirul.
4:1In ediţia de la 1805, în loc de „căm aşa era fără cusătură, de su s ţesu tă în în treg im e",
se g ăseşte „era căm aşa n ecu su tă, d e sus ţesută peste to t".
46 In e d iţia de Ia 1805, în loc de „îm p lin ească", se găseşte „ p lin e ască".
47 P en tru înţelesul alegoric, vezi însem narea D espre cele patru înţelesuri ale Sfintei
S criptu ri, aflată la p. 16.
tAl c u i r e a s f i n t e i e v a n g h e l i i d e l a i o a n Capitolul 19 435

oarecare, cu ad evărat, şi prin aceasta arătându-se: căci, tru p u l D om nu lu i,

„de S u s " s-a „ ţe su t", pentru că „D u h u l Sfâ n t S -a pog orât ş i p u te rea C elu i
Preaînalt a u m b rit" p este Fecioara (Luca 1,35). Căci, m ăcar, d eşi firea om ului
a luat - cea ca re era jo s şi căzută - însă de darul cel „de S u s " al Sfântului
Duh s-a u rz it şi s-a în ch eg a t dum nezeiescul trup. D eci, sfân tu l tru p al lui
Hristos n ed esp ă rţit e ste, întru cele „patru p ărţi" ale lu m ii „ îm p ă rţin d u -se "
şi dând u-se. C ăci, „ îm p ă rţin d u -se " părticele întru flecarele şi al fiecăruia
suflet îm p reu n ă cu tru p u l sfinţindu-1 C el U n ul-N ăscut, p rin tru p u l S ă u , cu
totul în treg şi fără d e despărţire întru toţi este, fiind pretu tin d en ea, căci
nicidecum „n u S -a îm p ă rţit" - p recu m şi Pavel strigă [p ro p ov ăd u ieşte cu
putere] (1 Corinteni 1 , 13). -
Şi, d e v rem e ce, d in „p atru " stihii48 toată lu m ea este alcătu ită, înţelege
„h ain ă" a lu i Iisu s p e făptura aceasta care se v ed e şi este p u să în ain te, pe
care dracii o „ îm p ă rţe sc ", când p e cuvântul lui D u m n ezeu , cel ce este întru
noi îl om oară şi se sârg u iesc să n e facă pe noi ai „ p ă rţii" lor, prin îm părtăşirea
cea către c ele lu m eşti. însă „căm aşa" nu pot să o „ îm p ă rţe a scă " - adică
cuvântul49 cel ce este în tru cele ce sunt, cu care toate s~au adus în tru a fi
[întru fiinţă]. C ăci, m ă c a r de m ii de ori de m -aş am ăgi d e cele trecătoare,
însă iarăşi le cunosc [aflu] pe.ele că su n t trecătoare, şi cu v ân tu l şi fiin ţa celor
am ăgitoare şi trecătoare [o] ştiu50. __

19,24^27: A şad ar o sta şii acestea au făcut. (25) Ş i stăteau , lâ n g ă C rucea

lu i Iis u s , m a m a L u i ş i sora m a m e i L u i, M a ria lu i C le o p a , ş i M a ria
M ag d alen a. (26) D e ci Iis u s , v ăzând p e m am a S a ş i p e u ce n icu l p e care îl
iu bea stân d a lă tu ri, a z is m am ei Sa le: Fem eie, iată fiu l tău! (27) A p o i a zis
u cen icu lu i: Ia tă m a m a ta! Ş i d in ceasu l acela u ce n icu l a lu at-o la s in e 51*.
<19,24) Psalm 21,20139,25) Psalm 37,11-13 /Matei 27,55 /Marcu 15,40; 4J 1 Luca 23,49
„ A şa d a r o s ta ş ii" , ce le ce erau ale n ebuniei lor le „ fă c e a u ". în s ă E l, de
M aica [Sa] S e g rijeşte, în v ăţân d u -n e pe noi ca, p ân ă şi la cea m ai d e pe

48 în filo zo fia an tică, stih iile d esem n au fiecare dintre elem e n te le d e b ază a le naturii:
foc, apă, a e r şi p ăm ân t.
49 E v o rb a d e ra ţiu n ile , d e cu v in tele d um nezeieşti în tru care s-a z id it fiecare făptură.
A ceste cu v in te , d in zid iri, s u n t asem enea unei Evanghelii tainice, iar îm p ă rtă şire a d intru
ele îşi are în ce p u tu i to t a şa p recu m şi E vanghelia: „De a tu n ci a în c e p u t Iis u s să p ro p o ­
vădu iască ş i să sp u n ă : P o c ă i fi-vă, căci s-a ap ro p iat îm p ă ră ţia C e r u r ilo r " (M atei 4 ,1 7 ).
Pentru acestea, v e z i şi cu v â n tu l Sfântului M axim M ărtu risitorul, aşez a t în în sem n area
de la loan 5 ,1 7 -1 8 .
50 A ici, S fâ n tu l T e o fila c t g răieşte ac e ste cu v in te, în n u m e le tu tu ro r, s u sp in â n d
d im preună cu toată firea o m en ească.
3! în e d iţia d e la 180 5 , in Ioc de „ Ş i d in ceasu l a cela u c e n ic u l a lu at-o la s in e " , se
găseşte „ Ş i d in tru a c e l c e a s o a lu at u cen icu l întru ale s a le ".
436 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

urm ă su flare, toată p u rtarea de grijă să facem pen tru părin ţii cei ce ne-au
n ăscut. Şi v ezi cum , fiind şi alte fem ei, num ai de M aica Sa S e grijeşte; căci,
dacă părinţii ne îm piedică înspre cinstirea d e D um nezeu, se cuvine să nu-i
ascu ltăm pe dânşii, în să de n u ni se fac p oticn ire, toată [îngrijirea] pentru
d ânşii să o facem . P recum şi El, de vrem e ce S e ducea d in v iaţă, şi, prin
urm are, M aica Lui avea să aibă durere şi să ceară ajutor, pen tru aceasta îi
în cre d in ţe a z ă u cen icu lu i să p o arte de g rijă d e ea. Şi E v an g h elistu l îşi
ascu n d e n u m ele său , sm erind u-se; căci, de ar fi voit să se fălească, ar fi
pus şi p ricin a pentru care era iu bit, p en tru că trebuia să fi fost aceasta
vreu na m are şi m in u nată. Şi, o, cum îl cin stea p e u cen ic, frate al Său pe el
făcându-1! A tâta de b u n lucru este a „ sta " lân g ă H ristos când pătim eşte -
că la frăţia Lui aduce52.
Şi te m inunează, cu m , p e C ru ce, pe toate, fără de tu rbu rare le face: de
M aica Sa grijeşte, proorocii îm p lin eşte, tâlh aru lu i R aiu l i-1 d esch ide; iar,
m ai în a in te de C ruce, în g rijin d u -Se [Îng rijorân d u -Se53], asu d ă (Luca 22,
44). în să acelea erau ale firii celei om en eşti, iar acestea ale pu terii celei
d um nezeieşti. R u şineze-se M arcion54şi ceilalţi toţi care b ârfesc că Domnul,
după n ă lu cire S-a a ră ta t lum ii! C ăci, de n u S -ar fi n ăscu t şi n ici m am ă nu
a a v u t, p en tru care p ricin ă face atâta p u rtare d e g rijă pen tru dânsa?
Şi cu m „M aria lui C le o p a " este n u m ită „soră a M a ic ii Lui", pentru
că lo a ch im 55 nu a a v u t a lt cop il? C leopa era frate al lu i Io sif şi, fără de fii
m u rin d C leop a - p recu m zic oarecare Io sif a lu at-o p e fem eia lui şi i-a
n ăscut fii fratelui său, d in care una este şi M aria, ceea ce acum se pom eneşte,
n u m in d u -se „soră" a N ăscătoarei d e D u m n ezeu , în loc d e „ ru d ă " [a ei].
C ăci, o b işn u ieşte Scriptura, pe rudenii a-i n u m i „ fr a ţi" 56. P recu m şi Isaac
zice p en tru Rebeca că: „soră îm i e s te " (Facere 2 6 ,7 ), m ăcar că fem eie îi era
lui. A şad ar, şi aici - p en tru ru d en ie - „ so ră " a N ăscătoarei d e Dum nezeu
se n u m eşte ceea care era socotită a fi fiică a lu i C leopa.
Deci, patru Marii se arată [cunosc] în Evanghelii: cea dintâi-N ăscătoarea
d e D u m n ezeu , pe care şi „m am ă a lu i la co v şi I o s i" 57 o n u m esc (Matei 27,
56; Marcu 15,40), pen tru că aceştia erau feciori ai lu i Iosif, născuţi din cea
dintâi fem eie a Iui - p o a te, din fem eia lui C leopa. Ş i se zice N ăscătoarea de

53 A d ică, la înfrăţirea c u M ântu itoru l.

53 A d ică, fiind „în c h in d e m o a rte ", „întru n e v o in ţă " (Luca 22, 44), sau în înfiorare,
îngrijire, Vezi şi tâîcuirea şi însem n ările d e la Luca 22, 39-36.
w P en tru M arcion, v e z i nota de la loan 3 , 14-15.
55 D rep tu l loachim , tatăl Preasfintei N ăscătoare d e D u m nezeu .
56 în S fin tele E van ghelii, vezi: M atei 12, 46; 13, 5 5 -5 6 ; M arcu 3, 31-32; 6, 3 ; Luca 8 ,1 9 ;
loan 7, 3-5.
57 Vezi şi tâlcuirile Sfântu lu i Teofilact de la M atei 2 7 ,5 4 -5 6 şi M arcu 15, 38-41.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 19 437

Dum nezeu „m am ă" a lor, ca aceea care le era m am ă v itregă, căci se socotea
ca este fem eia lui Iosif. A doua - M agdalena, din care Iisus „scosese şapte
draci" (Marcu 16,9; Luca 8 ,2); a treia - a „Iui Cleopa"; şi a p atra - so ra lui
Lazăr (loan 11,1,5).
D eci, „a luat ucenicul" pe M aria „întru ale sale", căci, celui curat -
cea curată i s-a încredinţat.
Şi vezi cum , n eam u l fem eiesc răm âne în tru g reu tă ţi, ia r b ă rb a ţii L -au
părăsit toţi pe D om nu l. Aşadar, [El] a v en it, pe ce a slab ă în tă rin d şi pe cele
defăim ate, lu ân d u -Şi-le Lui58 (1 Corinteni 1,27).

19, 28-30: După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se
împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. (29) Şi era acolo un vas plin cu
oţet; iar cei care îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete
înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui. (30) Deci după ce a luat oţetul, Iisus
a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul. Şi-a dat duhul59.
a 9 ,2 8 ) P s a lm 6 8 , 25 / M a te i 2 7 ,4 8 (1 9 ,2 9 ) P s a lm 2 0 ,2 ; 2 1 ,1 6 ; 6 8 ,2 5 / M a t e i 2 7 ,4 8 / M a r c u 1 5 ,3 6 /
L u ca 2 3 ,3 6 ( 1 9 ,3 0 ) P sa lm 3 0 ,6 / M a te i 2 7 ,5 0 / M a rcu 1 5 ,3 7 / L u c a 2 3 ,4 6 / F a p t e le Apostolilor 7 ,5 9
Z ice [Evanghelistul]: „Ştiin d Iisus că toate s-au săvârşit", ad ică nim ica
nu lipseşte rânduielii [iconomiei] Lui - într-atâta d e sch im b ată [osebită] era
moartea Lui de a noastră, căci nu a venit m ai înainte p este trupul L u i sfârşitul,
până când El nu a voit; şi a voit, după ce pe toate le-a p lin it - că ci p en tru
aceasta şi grăia: „Putere am să-M i pu n su fletu l M e u " (loan 10,17-18). D eci,
a zis: „M i-e se te " - plinind aici proorocie. însă ei, arătân d u -şi n ărav u l lor
cel spurcat, îl adapă pe El cu „oţet", pe care aceasta, celo r o sân d iţi o făceau.
Pentru că şi „isop u l", pentru aceasta s-a adăugit, ca u nu l care este otrăvicios.
Iar unii zic că „isop u l" se num eşte trestia, căci frunzele cele d in vârful trestiei,
întru acest fel sunt. D eci, au pus „b u retele" în „ tre s tie ", p en tru că era sus
gura lui Iisus şi, astfel, s-a plinit proorocia care zice: „ Ş i întru setea M e a
M -au adăpat cu o ţe t" (Psalm 68, 25). Iar, după ce a fost „adăpat", a zis:
„Săvârşitu-s-a", adică: „Şi aceasta proorocie, dim preună cu toate s-a isprăvit
[plinit], nim ica nu lipseşte, toate s-au săvârşit". Ş i fără d e tu rb u rare şi cu
stăpânire le face pe toate, precum , şi cele ce v in p e u rm ă, aceasta o arată.
Căci, după ce s-au isprăvit toate, „plecându-Şi capul" - că n u era pironit
acesta - „ Şi-a dat duhul", adică Şi-a dat sufletul. M ăcar că, la noi, dim potrivă

38 „Ci D um nezeu Ş i-a ales pe cele n ebu n e ale lu m ii, c a să ru şin e ze p e c e i în ţe le p ţi;
D um nezeu Ş i-a ales p e cele slabe ale lu m ii, ca să le ru şineze p e cele ta r i" (1 Corinteni 1 ,27).
59 în ediţia d e la 1805, versetele 28-30 sunt: „D u p ă a c e s te a , ş tiin d Iis u s c ă to a te s-au
săvârşit, ca să se p lin e a sc ă S crip tu ra, a z is: M i-e sete . (29) Ş i e ra a c o lo u n v as p lin d e
oţet, ia r ei um plând un b u re te de o ţet ş i în iso p pu nând u-1, l-a u d u s la g u ra L u i. (30)
D eci dâcă a lu at o ţetu l Iis u s , a zis: Săvârşitu -s-a. Ş i p le c â n d u -Ş i ca p u l, Ş i-a d a t d u h u l".
438 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

se face, p en tru că întâi ne dăm duhul şi apoi ne plecăm capul. însă, El întâi
„ Ş i-a p leca t ca p u l", ap oi „Şi-a dat su fletu l" - prin care toate [acestea] se
arată că al m orţii D o m n [Stăpân] era El şi toate cu stăpânire le făcea.

29, 32-34: D eci iu d eii, fiindcă era vineri, ca să nu răm ân ă tru p u rile pe
cruce, căci era m are z iu a sâm betei aceleia, au rugat pe Pilat sa le zdrobească
flu ie re le p icio arelo r şi să-i ridice. (32) D eci au v en it o staşii şi au zdrobit
flu ie re le celu i d in tâi şi ale celu ilalt, care era răstig n it îm p reu n ă cu el. (33)
D a r v en in d la Iisu s, dacă au văzut că m urise, n u I-au zd rob it flu ierele.
(34) C i u n u l dintre o staşi cu su liţa a îm puns coasta L u i şi în d ată a ieşit
sâ n g e şi apă. U 9 ,3 ÎJD eu tero n o m 21,2îy io an l9,42rî9,34n io an 3.6
D om n u l Şi-a „ în cre d in ţa t d u h u l" lui D um nezeu şi Tatăl (Luca 23,46),
arătân d că nu m ai p etrec în morm ânturi60 su fletele Sfinţilor, ci aleargă mai
v â rto s [cu p riso sin ţă ], în „ m â in ile " Tatălui tu tu ro r (în ţelepciun e 3 ,1 ;
Ecclesiastul 9, 2); iar ale păcătoşilor, în locul cel de m uncă se trag [sunt
trase], ad ică î n iad.
însă aceia [iudeii] care „îng hit căm ila şi streco ară ţâ n ţa ru l"61 (Mutei
23, 24), atâta de m are îndrăzneală făcând62, pen tru „ziu a a ce e a " fac [să­
vârşesc] păzire cu osârd ie. Căci, zice: „ca să n u răm ân ă pe cru ce trupurile,
au ru g at p e P ilat ca să se rid ic e " [acestea]. Dar, pentru care p ricin ă cer ca
„să li se zd robească flu ie re le "? Ca, de vor mai trăi p e urm ă, să fie netrebnici
[n ep u tin cioşi], pentru că erau tâlhari. Deci, n u voiau ca, în ziu a praznicu­
lu i, să se arate m u n citori [căznitori] şi ucigaşi. Şi întru alt ch ip [înţeles]:
a şa p o ru n cea şi L eg ea: „Să nu apună soarele în tru p ed eap să d e o m "63
(D euteronom 21, 23).

“ Sfântu l Teofilact sp u n e că sufletele „nu mai petrec [răm ân] în m o rm ân tu ri", nu

p en tru că ele a r fi petrecut, ar fi răm as vreodată acolo, ci, înv ăţând u -n e lucru îndreptător
d e c re d in ţă . C ăci, to t d â n s u l, tâlcuind despre în d răciţi! g ad aren i „ care ie ş e a u din
m o rm in te , fo arte c u m p liţi, în cât n im en i nu putea să treacă pe calea a c e e a " (M atei 3,
2 8 ), grăieşte aşa: „Petreceau în m orm inte, pentru că dracii voiau să se creadă că sufletelor
celo r ce m o r se prefac în d em oni - lucru care este cu totul lip sit de tem ei. C ăci sufletul,
ie şin d , nu răm ân e în lu m e , căci « su flete le d rep ţilo r s u n t în m ân a lu i D u m nezeu »
(în ţelepciu n e 3 , 1; E cclesiastul 9 , 1); iar ale păcătoşilor, p leacă şi ele, după cum îl v edem pe
al bo gatu l nem ilostiv (Lu ca 16,19-31)",
61 „Vai vouă, că rtu ra rilo r şi fariseilo r făţarnici! Că d aţi z e ciu ia lă d in izm ă, din
m ă ra r şi d in ch im e n , d ar aţi lăsat p ărţile mai grele ale L eg ii: ju d e cata, m ila şi credinţa;
p e acestea treb u ia să le fa c e ţi şi p e acelea să nu le lăsaţi, (24) călăuze o arb e care strecuraţi
ţâ n ţa ru l şi în g h iţiţi c ă m ila !" (M atei 23, 23-24).
62 A d ică au în d răzn it a-L om orî pe Fiul lui D um nezeu.
63 în ediţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem: „Trupul lu i să nu răm ân ă p e ste noapte
s p â n z u ra t d e cop ac, ci s ă -l în g ro p i tot în ziua aceea, c ă ci b le s te m a t este în ain tea
ŢÂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 19___________ 439

Şi vezi că prin cele ce m eşteşugesc [m ăiestresc] iudeii, proorociile se

plinesc, p re cu m şi aici, două proorocii întru aceeaşi d ată se îm p lin esc,
precum , m ai pe urm ă zice Evanghelistul (loan 19,36-37). D eci, „ flu ie re le "
lui Iisus „ n u le-au z d ro b it", însă făcând har [hatâr] iudeilor, îl îm p u n g pe
El şi „ sân g e şi apă ie s e " - şi acesta este lucru străin [m inunat]. C ăci, aceia
[iudeii], şi m o rt fiind trupul, se ispiteau să-Locărască; însă ocara spre m inune
li s-a întors, căci şi „sân g e a ie ş i" din trup mort, este lucru m inunat. în să, se
poate ca, oarecin e, n ăpăstu in d [clevetind, defăim ând], să spună că se poate
să m ai fi fo st în trup v reo putere oarecare de viaţă, în să „ie şin d a p a ", fără
de grăire îm p otriv ă se face m in u n ea Şi nu, aşa, d e rând [sim plu] se fac
acestea, ci, fiind că în Biserică, viaţa, prin aceste două se face şi se alcătuieşte:
adică, p rin „ a p ă " n e naştem , iar prin „sân g e" şi p rin „tru p ", n e hrănim .
Deci, cân d te apropii d e paharul îm părtăşirii sân gelui lu i H ristos, aşa să te
afli, ca şi c u m ai b ea din însăşi „coasta" [Lui]. Şi ia am in te cum , prin „coasta"
cea rănită, rana „ c o a ste i" - adică a Evei (Facere 2, 22) - se vindecă. Acolo,
A d am d o rm in d , i s-a „ lu a t c o a sta "64 (Facere 2 , 21), iar aicea, D o m n u l
adorm ind - „coasta S a " ostaşului îşi dă.
Iar arm a ostaşu lu i [„ su liţa "] este închipuire a arm ei celei ce se învârtea
şi ne oprea p e noi de la R ai65 (Facere 3 , 24). Şi, de vrem e, ce tot ce se învârteşte,
de nu se v a lovi d e ceva n u stă [nu se opreşte] din dru m ul său - arătând
Domnul că pe arm a aceea o va face să stea [se oprească] - pune cu închipuire
„coasta S a " îm potriva arm ei „ o sta şu lu i", ca să n e arate nouă că, p recu m
aceea, a ostaşu lu i, rezem ând u -se d e „coastă", a stătut [s-a oprit], aşa şi cea
„de fo c " v a sta [se v a opri] şi nu va m ai îngrozi p rin învârtire, n ici n u va m ai
înfricoşa în cu in d intrarea în Rai.
R u şin ez e -se [dar] arm en ii, care nu am estecă ap a cu v in u l în Sfin tele
Taine! C ă ci nu cred , p recu m se ved e, că şi „apă a ie ş it " d in „ co a stă " - care
este m ai m in u n a t lu cru - ci n um ai „ sâ n g e"; şi, d in tru aceasta, su rp ă [tăgă­
duiesc] p a rtea cea m a i m are a m inunii. Căci „ sâ n g e le " este sem n [însem n,
sim bol] că o m este C el C are S-a răstig nit, iar „ a p a ", că este m ai p resu s de
om, ad ică D u m n ezeu .

D o m n u lu i to t c el s p â n z u ra t p e le m n şi sa n u spurci p ă m â n tu l tău p e care D o m n u l

D u m n e z e u l tău ţi-1 d ă m o ş te n ire " (D euteronom 21, 23).
M „ A tu n c i a a d u s D o m n u l D u m n ezeu asu p ra lu i A d am so m n g re u ; şi, dacă a
ad orm it, a lu a t u n a d in co a s te le lu i şi a p lin it lo cu l ei cu c a m e . (22) Ia r co a sta lu ată d in
A dam a fă c u t-o D o m n u l D u m n ezeu fe m e ie şi a adus-o Ia A d a m " (Facere 2, 21-22).
65 „Ş i iz g o n in d p e A d am , [D um nezeu] l-a aşezat în p re a jm a g r ă d in ii c e le i d in
Eden şi a p u s h e ru v im i şi s a b ie d e flacără v âlv ăito are, să p ăzească d ru m u l către p om u l
v ie ţii" (F acere 3, 24).
440 Capitolul 19 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

19, 35-37: Ş i cel ce a văzut a m ărturisit şi m ărturia lu i e adevărată; şi

acela ştie că spu ne ad evăru l, ca şi voi să credeţi. (36) C ăci s-au făcut acestea,
ca să se îm p lin e a scă Scrip tu ra: „Nu I se va zd rob i n ici un o s". (37) Ş i ia­
răşi a ltă Scrip tu ră zice: „V or p rivi la A cela p e care L-au îm p u n s"66.
(19,351 loan 21,24 0 9,36) Ieşire 12,10,46 /Numeri 9,12 /Psalm 33,23
(19,37) Psalm 21,18-191Zahaiia 12,10 /Apocalipsa 1,7
Z ice [Evanghelistul]: „N u de la alţii am auzit, ci [eu] însum i fiind de
faţă, am «văzut» - şi «ad evărată este m ărtu risirea»". Cu cuviinţă [este
această m ărturie], căci ocara care s-a făcut o spune, iar nu ceva m are şi de
cin ste, ca să-ţi fie su b -b ăn u ială cuvântul, ci, pentru aceasta zice [Evan­
ghelistul]: „A cestea cu d e-am ăn un tul le povestesc şi cele care se par a fi de
ocară, în m ijloc le aduc, «ca voi să le credeţi»; căci, cu bună seam ă [socotinţă,
ju d eca tă ], adevărate su n t şi n u spre har [hatâr] alcătu ite". Pentru că, acela
care sp re h ar [hatâr] grăieşte, m ai vârtos [cu prisosinţă], pe cele slăvite le
sp u n e. Şi, d e vrem e ce, M oise, m ai vrednic de credinţă decât el [loan] se
părea, îl ad uce în m ijloc şi p e acesta martor, căci, ceea ce a grăit acela pentru
„ m ie lu l" cel ce se jertfea la Paşti - că „os nu i se va z d ro b i" (Ieşire 12,3-5,10,
46) - aceasta a zis Evanghelistul că s-a „p lin it" la Hristos. Pentru că, „m ielul"
acela, ch ip [p reîn ch ip u irej al A cestu ia a fost şi m u ltă este asem ănarea
ch ip u lu i [preînchipuirii] către adevăr.
Se „ p lin e ş te " în că şi altă proorocie, care zice: „V ed ea-v or p e C arele
au îm p u n s " 67 (Zaharia 12,10), căci, atunci cân d [D om nul] va ven i să judece,
îl v or v ed ea p e E l cu tru p m ai bun şi m ai d u m n ezeiesc şi îl v or cunoaşte
cei ce „L -au îm p u n s " şi v o r plânge. Şi nu num ai aceasta, ci şi celor ce
a v e a u să n u creadă, u şă a cred in ţei şi sem n le-a fo st ceea ce cu îndrăzneală
s-a fă cu t de v răjm aşi [ - ad ică m oartea D o m n u lu i - ] , p recu m lui Toma,
c ă c i p rin „ co a stă " a crez u t el înv ierea (loan 20, 25-28).
D e ci, „n u I se v a z d ro b i n ic i u n o s " lu i Iisus, iar „coasta L u i" ne
izv orăşte n ou ă izvoarele [izvorârile] care n e dau înfiinţare [fiinţare] şi viaţă,
ad ică: „ a p ă " n e izv o răşte n ou ă - care este izv or al fiinţei, că ci printr-însa
v e n im sp re [întru] a fi creştin i - şi „ sâ n g e le " - care este izv or al vieţii, că

“ în e d iţia d e la 1805, versetele 3 5 -3 7 sunt: „ Ş i c e l ce a v ăzu t a m ărtu risit ş i adevărată

e ste m ă rtu risire a lu i, şi a c e la ş tie că ad evărate z ice , ca ş i voi să cred eţi. (36) C ă s-au
fă c u t a c e ste a , ca S crip tu ra să se p lin e a scă : «O s n u s e va zd ro b i d in tr-în su l» . (37) Şi
ia ră şi a ltă S crip tu ra zice : «V ed ea-v o r pe C arele au îm p u n s » ".
67 în ed iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „A tu n ci v o i v ărsa p este casa lu i D avid şi
p e s te lo c u ito rii Ie r u s a lim u lu i d u h d e m ilo s tiv ire ş i d e ru g ă ciu n e , ş i îş i v o r aţinti
p r iv ir ile în s p re M in e , p e C a re ei L -au străp u n s ş i v o r fa ce p lân g ere asu p ra L ui, cum se
fa c e p e n tru u n f iu u n u l n ă s c u t ş i-L v o r je l i ca p e c e l în tâ i n ă s c u t" (Zaharia 1 2 ,1 0 ).
TÂICUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ÎOAN Capitolul 19 441

printr-însul n e hrănim . C ăci „ M ie l" este C uvântu l lu i D u m n ezeu 68 (Facere

12, 3; loan 1, 29, 36), p e care îl m âncăm d e la „ ca p ", p ân ă la „ p icio a re "6*
(Facere 12, 9), adică: de la „cap " - care este D um nezeirea, c ă d a ceasta este
„cap" - şi până la „p icio are" - care sunt trupul, că acesta este c e l d e p e
urmă (Evrei 1 ,2; 1 Petru 1,20). în că şi „m ă ru n taiele" lu i (Facere 1 2 ,9 ), adică
cele tainice şi ascunse, cu cucernicie m âncându-le, „oasele n u le v o m z d ro b i"
(Facere 12,10), adică înţelegerile [înţelesurile] cele m ai grele şi m ai cu anevoie
[de pătruns]. C ăci, cele care n u le putem înţelege, p e acestea „n u le vom
zd ro b i", adică nu ne vom nevoi [strădui, sârgui] a le înţelege ră u şi pri­
mejdios. C ăci, atunci când sănătos [drept] înţelegem , „nu z d ro b im ", pentru
că întregi le păzim p e cele dum nezeieşti. Iar când v o m face silă şi ereticească
înţelegere [socotinţă] vom prim i, atuncea „ z d ro b im " înţelegerea cea tare şi
grea D eci, trebuie să le „ard em " pe unele ca acestea „cu fo c " (Facere 12,10),
adică să le dăm D uhului pe unele ca acestea, ce su n t cu greu d e înţeles
(Faptele Apostolilor 2, 2-3), prin Carele D u h se m istu iesc şi se zd ru m ică, ca
prin C ela C e p e toate le ispiteşte [cearcă], şi „ ad ân cu rile lu i D u m n e z e u " (1
Corinteni 2,11; Psalm 41, 9), ■___ ·; ·.*· ·· — ·=*- ----- ■■

19,38-42: D u p ă acestea Io s if din A rim ateea, fiin d u ce n ic a l lu i Iisu s,

dar în tr-a scu n s, d e frica70 iu d eilo r, a ru gat p e P ila t ca să rid ice71 tru p u l lu i
Iisus. Ş i P iîa t i-a d at voie. D eci a v en it ş i a rid ica t72 tru p u l L u i. (39) Ş i a
venit şi N ico d im , cel care v en ise la E l m a i în a in te n o a p tea , ad u cân d ca la

68 S fân tu l Teofilact n e arată aici şi că, nu m ai întru C u v â n tu l lu i D u m n e z e u - H rîsto s

Dom nul - p o ate fi în ţe le s adevărat ş i drept C u v ân tu l lu i D u m n ezeu - a d ic ă S fin tele
Scripturi.
69 „V o rb eşte d eci la to ată o b şte a fiilo r lu i Isra il ş i le sp u n e : în z iu a a z e c e a a lu n ii
acesteia s ă -şi ia fie c a re d in cap ii d e fa m ilie u n m ie l; câte u n m ie l d e fa m ilie să lu a ţi
fiecare. (4) Iar d acă v o r f i p u ţin i în fa m ilie , în câ t să nu fie în d e a ju n s ca să p o a tă m ân ca
m ielu l, să ia cu s in e d e la v e cin u l c el m ai ap roap e d e d â n s u l u n n u m ă r d e s u fle te :
nu m ăraţi-v â la u n m ie l atâţia cât pot să-I m ăn ânce. (5) M ie lu l s ă vă fie d e u n an , p arte
b ărb ătească şi fără m e te a h n ă , şi să lu a ţi sau un m iel, sa u u n ie d , (6) S ă -l ţin e ţ i p ân ă în
ziua a p a isp re z e ce a a lu n ii acesteia ş i atunci to ată a d u n area o b ş tii f iilo r lu i Isra il să-l
ju n g h ie c ătre seară. (7) S ă ia d in sân g ele lu i şi să u n gă a m â n d o i u ş o rii şi p ra g u l cel de
sus al u ş ii casei u n d e au să-l m ăn ânce. (8) Şi s ă m ă n â n c e în n o a p te a a c e e a carn ea lu i
friptă la fo c; dar s -o m ăn ân ce cu azim ă şi cu ie rb u ri am are. (9) D a r s ă nu-1 m ân caţi
n e frip t în d e a ju n s sa u fie rt în ap ă, ci să m ân caţi to tu l frip t b in e p e fo c , ş i cap u l cu
p icio arele şi m ă ru n ta ie le. (10) S ă nu lăsaţi d in el p e a d o u a z i ş i o a se le l u i să n u le
zd ro biţi. C eea ce va răm ân e p e a d oua z i să ard eţi în fo c " (F acere 12, 3-10),
70 în e d iţia d e la 1805, în loc de „de fric a ", se găseşte „ p e n tru fr ic a " .
71 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „să rid ic e ", se g ăseşte „ să ia ".
72 în e d iţia d e la 1805, în loc de „a rid ica t", se găseşte „a lu a t" .
4 4 2 _______________ C a p i t o l u l 1 9 _________________ S F Â N T U L T E O F I L A C T A R H I E P I S C O P U L B U L G A R I E I

o su tă de litre d e am estec73 de sm irnă şi aloe. (40) Au lu at deci trupul lui

Iisu s şi l-au în făşu rat în giulgiu cu m iresm e, precum este o b iceiu l de
în m o rm ân tare la iu d ei74. (41) Iar în locul unde a fo st răstig nit era o grădină,
şi în g răd in ă un m orm ânt nou, în care nu m ai fu sese n im e n i îngropat75.
(42) D e ci, d in p ricin a vin erii iu d eilor76, acolo L-au pu s pe Iisu s, pentru că
m o rm â n tu l era aproape. - <i9,38) M atei 27 , 5 7 /M arcui 5, 42 -43 . 4 5 /
Luca 23,50-51 (19,39} loan 3,1-2; 7,50 <19,40) Marcu 15,46-47 fl 9 ,42) loan 19,31
Pentru care pricină, nu a venit unul din cei doisprezece [Apostoli] la
Pilat, ci poate, din cei şaptezeci (Luai 10,1) fiind Iosif, îndrăzneşte la una ca
aceasta? Căci, de ar spune cineva că de frica iudeilor erau ascunşi ucenicii,
şi acesta, cu aceeaşi „frică" era cuprins. Deci, zicem că [Iosif] era foarte vestit
şi cu n o scu t lui Pilat, pentru că era slăvit. Drept aceea, socotind că se va fi
stins m ân ia [iu d eilor], fiindcă acum fusese răstignit p otrivn icu l lor, cu
înd răzneală vine [la Pilat]. Şi, cu multă cheltuială, face [Iosif] îngroparea
d im preun ă cu N icodim , am ândoi necugetând nim ic dum nezeiesc despre
D ân su l, ci, ca şi către un om din cei de obşte aflându-se [având socotinţă],
de vrem e ce, şi nişte arom ate ca acestea aduc, care m ai vârtos [cu prisosinţă]
pot să păzească trupul.la [pentru] multă vrem e şi să nu-1 lase curând să se
su pu nă stricăciunii; care lucru îi arată [vădeşte] pe ei că nim ica m are nu
n ălu ceau [nu îşi închipuiau] pentru Dânsul, însă dragostea lor o arată, căci, .
nu ca pe u n osândit îl îngroapă, ci cu multă cheltuială, „precum este obiceiul
la iu d e i". Şi, fiindcă erau strâmtoraţi de vrem e [timp] - căci întru „al nouălea
c e a s " I-a fost D om nului sfârşitul (Matei 2 7 , 45-50; Marcu 15,33-37; Luca 23,
44-46), apoi, după acea vrem e, venind [Iosif] Ia P ilat şi pogorând trupul,
prin u rm are, este să-i fi apucat noaptea, întru care noapte n u era slobod
[îngăd u it] de Lege să facă m orm ânt - pentru aceasta îl p u n pe El în mor­
m â n tu l cel de aproape, căci „era o grădină în lo cu l u n d e a fo st răstignit, şi
în g ră d in ă u n m o rm ân t n o u ". Şi se iconom iseşte aproape a fi m ormântul,
ca şi ucenicii să poată m erge şi, văzători şi m artori ai celor ce se făceau să
fie; în că şi ostaşi să fie trim işi de strajă şi să n u aibă încăp ere cuvântul cel
p en tru furtişag (Matei 27,62-66). Care, toate, n u s-ar fi în tâm p lat [petrecut]
aşa, d e [El] ar fi fo st îngropat departe.

73 Ln ediţia de la 1805, în loc de „am estec", se găseşte „ a m e ste că tu ră ".

74 In ediţia de la 1805, în loc de „în giu lg iu cu m iresm e, p recu m e ste o b ice iu l de
în m o rm â n ta re la iu d e i" , s e găseşte „în giu lg iu ri cu m iresm e, p recum este o b ice iu l la
iu d e i a în g ro p a ".
73 în ediţia d e la 1805, în loc d e „în care n u m ai fu se se n im e n i în g ro p a t", s e găseşte
„ în tru care n im e n i n ic io d a tă nu se p u sese".
·* în ediţia d e la 1805, în loc de „din pricina v in e rii iu d e ilo r", se găseşte „pentru
v in e re a iu d e ilo r".
T Â L C U I R E A S F I N T E I E V A N G H E L I I D E L A L O A N _____________ C a p i t o l u l 1 9 _______________ 4 4 3

Şi „ m o rm â n tu l" era „nou, întru care n im en i n icio d ată nu s e p u se se ",

ca să nu se n ăp ăstu iască [defaim e, clevetească] învierea, ca şi cu m altul ar fi
înviat şi n u lisu s. în că şi în alt chip [înţeles]: „n o u " era „ m o rm â n tu l", cu
închipuire arătân d u -se aceasta: că se v a face prefacere nouă prin îngroparea
Dom nului, îm potriva m orţii şi a stricăciunii, şi ne vom înnoi toţi întru Dânsul.
Şi v ez i şi b o g ă ţia [m ulţim ea, m ărim ea] sărăciei D o m n u lu i celei p en tru
noi, că ci A cela, C are n u avea casă în viaţă, nici după m oarte m o rm ân t nu
are, ci în [u n u l] străin se p u n e şi, gol fiind [El], de Io sif este îm brăcat.
E ste şi a cu m m o rt lisu s - de cei care fac strâm b ătate şi asu p resc fiind
om orât, o ri, d e foam e, p e aceeaşi pătim indu-o. în c ă şi „gol" este, pentru
că toate câ te săracu l le p ătim eşte, H ristos le p ătim eşte (M atei 25, 34-40).
U rm ează şi tu acum lui Iosif, ad ăugeşte la lu crul cel b u n - că „ I o s if" se
tâlcu ieşte „ a d ă u g ire" - şi acopere goliciunea lu i H risto s - adică a săracului
- şi acestea le fă n u o dată, ci în m orm ântul su fletu lu i le p u n e şi pu rurea
îţi ad u a m in te de ele şi pu rurea le gândeşte şi [te] g rijeşte d e a cest fel d e
lucru. „ A m e s te c ă " încă şi „ sm irn ă şi a lo e ", căci treb u ie să ai în m in te şi
ju d ecă ţile [osân d irile] cele am are şi iu ţi77 ale veacu lu i acelu ia şi g la su l cel
care îi n u m e ş te „ b le s te m a ţi" şi îi trim ite „în fo c " p e cei n em ilo stiv i (M atei
25, 41) - d e c â t care n u so co tesc a fi n im ic m ai am ar.

77 S m irn a este, d eop otriv ă, iute şi am ară, iar aloea este foarte am ară - v ezi şi tâlcuirea
de la M arcu 15, 22-28. C u ad ev ărat, „am are şi iu ţi" sunt o sân d irile v eacu lu i viitor, în să
acum su n t s tra şn ic îm p o triv ito are cu getu lu i tru p esc şi lum esc.
444

: I J' Mi

C apitolul 20 l

învierea D omnului. Ei Se arată M ăriei M agdalem,

apoi ucenicilor şi la opt zile,
’ 1 după aceea, lui Toma 1

20,1-4: Ia r în z iu a în tâ ia a săptăm ânii [D u m in ica], M aria M agdalena

a v e n it la m o rm â n t d is-d e-d im in eaţă, fiin d în că în tu n eric, şi a văzut piatra
rid ica tă d e p e m o rm â n t2. (2) D eci a alergat ş i a v en it la S im o n Petru şi la
c e lă la lt u ce n ic p e care-1 iu b e a lisu s, şi le-a zis: A u lu at pe D o m n u l din
m o rm â n t şi n o i n u ştim u n d e L-au pus. (3) D eci a ie şit Petru şi celălalt
u c e n ic şi v en ea u la m o rm ân t. (4) Ş i cei doi alergau îm preu nă, d ar celălalt
u c e n ic , alerg â n d în a in te , m a i rep ed e d ecât Petru, a so sit cel d in tâi la
m o rm â n t3. a 0.1} Matei 28, l /Marcu 16,1,4 /Luca 24,1 <20.3) Luca 24,12
„U na d in sâ m b e te ", o num eşte pe ceea ce la noi se cheam ă „D u m in ică",
căci ei n u m esc „ sâ m b ete" zilele săptăm ânii, iar „una d in sâ m b e te " - ziua
cea dintâi. C ăci, cu ad ev ărat, toate zilele [câte] una sunt şi, d e [mai] multe
o r i lu ân d u -se acea u n a şi alăturându-se, le face pe cele m ulte. D eci, „una"
este ziua cea d in tâi [D u m in ica], şi, luându-se de două ori, se face a doua
[lu ni], şi, de trei ori - a treia [m arţi], şi pe rând, celelalte4.

1 In ediţia d e la 1805, titlul cap ito lu lu i este: „Pentru Învierea Ini H ristos. Pentru arătarea
lui H ristos, întâi M ăriei M ag d alen a ţ i apoi ucenicilor, fiin d ei adunaţi".
: în ediţia d e la 1805, v ersetu l l este: „Iar în tru u n a d in sâm b ete, a v e n it M aria
M a g d a le n a de d im in e a ţă , în c ă în tu n e ric fiin d , la m orm ân t, şi a v ăzu t p iatra lu ată de
pe m o rm â n t".
? în ed iţia d e la 1805, v ersetu l 4 este: „Şi alerg au am ân d oi îm p re u n ă ş i celălalt
u c e n ic a ale rg a t m ai în a in te m ai cu rân d d ecât P etru ş i a v en it m ai în tâ i el la m orm ânt".
4 Vezi şi tâlcu irile d e la M atei 2 8 ,1 -8 ; M arcu 16, 1-8 şi Luca 2 4 ,1 -1 2 . D enum irea de
„ sâ m b ă tă ", ca şi cea d e „ să p tă m â n ă ", legată d e ea au răm as în N oul Testam ent ca un
ebraism , sau ca u n fel de exp rim are evreiască, fel care nu corespunde m odului nostru de
g ân d ire şi exp rim are. T rebuie ştiu t că evreii nu cu no şteau sau nu foloseau „săptăm âna
p la n e ta ră ", cu d en u m irea zilelo r săptăm ânii după zei, cu m o aveau rom anii; Luna, M arte,
M ercur, Ju p iter, Venus, S atu rn şi Ziua Soarelui. C i iu d eii, ca şi elin ii (grecii) num ărau
z ile le săp tăm ân ii, zicân d: „prim a zi a sâm betei (sau a săp tăm ân ii)", „a d oua zi a sâm betei
(sau a s ă p tă m â n ii)"... iar a şap tea se num ea „sabat". A cesta era un fel greoi d e exprim are
a zilelo r. D e aceea, trep tat, au ad o p tat şi creştinii - d u p ă rom ani - n u m irile zilelor, încât,
la în ce p u t, Z iu a D o m n u lu i era nu m ită „Ziua S o are lu i", până când s-a creat expresia
„ D ie s-D o m in ica ", care trad u ce exp resia grecească „ K ir ia k i irnera" - D um inica: „Ziua
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 20 445

în că, ziua aceasta şi veacului celui viitor îi este ch ip [închip uire]; care
veac este o zi, ce niciodată n u se curm ă şi nici n u se d esp arte în m ijloc d e
[către] noapte, căci Dum nezeu este „So arele" lui [acelui veac], C are niciodată
nu apune (Avacum 3 ,4 ; Maleahi 3 , 20; Apocalipsa 21,23). D eci, p re cu m întru
aceasta [zi] a înviat D om nul, făcând nestricăcios trup ul S ă u cel stricăcios,
aşa, şi noi, în veacul cel viitor, nestricăciunea o v o m lua [dobândi].
Deci, a v en it „în tru " aceasta „u n a ", adică întru cea în tâi d in sâm b ete -
care vrea să zică: „din zilele sâm betei şi ale să p tă m â n ii" - „a v e n it M a ria
M a g d a len a ". C ăci, de vrem e ce sâm băta trecu se şi d e acu m n u m ai era
oprită d e către Lege, [ea] se d u ce, vrând să afle [d o b ân d ească] oarecare
m ângâiere d e la locul acela; şi, „văzând p iatra lu a tă " în lătu ri, cu m u ltă
grabă a v en it la P etru şi la loan. C ăci, cu toate că D o m n u l a în v ia t, cân d
piatra sta [se afla] deasupra şi peceţile erau nestricate, în să, fiin d că trebuiau
ca oarecare şi m artori ai înv ierii să fie şi în m o rm ân t să in tre, „ p ia tra " este
„rid icată" [şi dată] în lături de îng eri. Iar Maria, n eştiin d în că n im ica despre
înviere, fu rtişag şi m utare n u m eşte lu cru l [săv ârşit]. P en tru a ceasta şi
„aleargă" ucenicii la „m orm ân t" şi „văd g iu lg iu rile sin g u re z ă c â n d " (Luca
24,12), care, aceasta era cu adevărat sem n al în v ierii. P en tru că, n ici d e ar
fi m utat oarecare trup ul, nu L -ar fi g olit pe EP, n ici de L -ar fi fu rat, n -ar fi
grijit [îngrijit] de a „ în v ă lu i [în fă ş u ră ]" m ah ram a şi a o p u n e „ d e o s e b i
întru u n Io c " (loan 20,7), ci, aşa, de rân d [sim plu ], ş i cu m s-ar fi aflat, L -ar
fi luat pe El. Şi, din această pricină E v an g h elistu l a ap u cat m ai în a in te şi a
spus că [D om nul] cu sm irnă m ultă a fost în g ro p at56, care, n u m ai p u ţin
decât p lu m b u l7 lipeşte de trup giu lg iurile; ca, atu n ci cân d v o m au zi că
m ahram a sta „ d e o s e b i", să nu-i su ferim [îngăd u im , răb d ăm ] p e c e i ce zic
că a fost fu rat (Matei 28,11-15). C ăci, n u era atâta de n eb u n cel care fura,
încât, p en tru u n lu cru de p risosit să ch eltu iască atâta v rem e şi să arate
atâta osârd ie, şi să n u socotească că întru v rem ea în care z ă b o v eşte la acest
lucru, p oate va fi prins, furând.

D om n ească" sau „Ziua D om nului''. A şa se explică d e ce ziu a în care a în v ia t D om n ul

Hristos este num ită când „una a s â m b e te lo r" sau „ziua în tâ i, p rim a a s ă p tă m â n ii" (Mutei
2 8 ,1 ; M arcu 16, 2, 9; loan 2 0 ,1 ,1 9 ) , ad ică D um inica, cân d „p rim a zi d e d u p ă s â m b ă tă "
(Luca 2 4 ,1 ).
5 A dică n u ar m ai fi stat să piardă vrem e m ultă p en tru a da jo s g iu lg iu l d e p e trupul
D om nului, cu atât m ai m ult, cu cât, la m o rm ân t erau străjeri - v ezi c o n tin u a re a tâlcuirii.
6 D om n u l a fost îngropat cu sm irn ă, în înţelesu l că aceasta a fost în treb u in ţată spre
a-I fi uns trupul, care, m ai apoi, a fost acop erit cu g iu lg iu ri şi m ah ram â.
7 C red em că Sfântul Teofilact foloseşte expresia: „nu m ai p u ţin d e c â t p lu m b u l",
pentru ca, prin com p araţie cu tăria lipirii m etalelor (aşa c u m se va fi făcu t e a în v ech im e),
să arate că giu lgiu rile şi m ahram a erau covârşitor lipite d e trup,
446 C a p ito lu l 2 0 S F Â N T U L T E O F II A C T A R H IE P IS C O P U L B U L G A R IE

A şadar, în care ceas s-a făcut [săvârşit] în v ierea nim en i n u ştie, precum
şi v rem ea Venirii celei de a D oua este nearătată. în să, d acă M atei zice câ
„ sâ m b ă tă târziu " fiind, s-a făcut „cu trem u ru l" (M atei 28, 1-2), iar loam
„de d im in e a ţă , în că fiin d în tu n e ric " venind M aria [M agdalena] „a văzut
p ia tra rid ic a tă ", nu este neunire [deosebire]. A şadar, aceasta zicem: la
M atei, fem eile au v en it „sâm bătă târziu ", iar Ia loan, nu su n t pomenite
acu m fem ei, fiindcă era de prisos ca, şi loan aceeaşi să o sp u n ă, deoarece a
z is-o M a tei aceasta, ci [loan grăieşte]: „a v e n it M a ria M a g d a le n a de
d im in e a ţă ". Pentru câ, m ulte sunt venirile la m orm ân t, fiin d că M aria a
v en it cân d îm preună cu celelalte femei, cân d ea, singură. P en tru aceasta,
E v an g h eliştii, venirile cele m ulte spunându-le, u nu l pe u na şi altul pe
alta, se pare că n u se unesc. Aşadar, [mai] în tâi aceasta zicem : una din
v en irile fem eilor o zice M atei şi alta loan, a uneia sin g u re - a M agdalenei.
A poi: „ sâm b ătă tâ rz iu " şi „de d im ineaţă, în c ă fiin d în tu n e r ic " , pe care
a ltu l o z ice „[la] m ân ecare a d â n că " (Luca 24, 1), la aceeaşi înţelegere
[soco tin ţă] aduc - căci, toate aceste vrem i au fost m iezu l nopţii.
în să de întrebi: „C um , şezând străjerii îm prejur, loan şi Petru şi femeile·
au in trat în m orm ân t?", [să ştii că] adevărat este cu v ân tu l, p en tru că, după
ce a în v ia t D om nul şi, îm preună cu cutrem urul, în g eru l a sta t deasupra
m orm ân tu lu i (Matei 28,2), străjerii s-au dus ca să vestească fariseilor (Mate:
2 8,11) şi aşa, m orm ântul izbăvindu-se de p aza ostaşilor, u ce n icii au aflat
p rilej d e a u mers.

Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat'.

2 0 ,5 -1 3 :
(6 ) A sosit6*9şi Simon Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a
văzut giulgiurile puse jos10, (7) iar mahrama, care fusese pe capul Lui,
nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, intr-un
loc11. (8 ) Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise12întâi la mormânt,
şi a văzut şi a crezut. (9) Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să
învieze din morţi. (10) Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor13*.(11) Iar Maria
stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat’1
6 în e d iţia de la 1805, versetul 4 este: „Şi p le câ n d u -se , a v ă z u t g iu lg iu rile zăcând,
d ar n u a in tra t".
9 în e d iţia de la 1805, în loc d e „a so s it", se găseşte „a v e n it".
10 în ed iţia de la 1805, în loc de „p u se jo s ", se g ăseşte „sin g u re z ă c â n d ".
u în ediţia de la 1805, versetul 7 este: „Şi rnahram a, care a fo s t p e ca p u l L ui, nu ca
g iu lg iu r ile zăcând, ci d e o s e b i în v ălu ită, întru un lo c ".
12 în ed iţia de la 1805, în loc de „ so sise ", se găseşte „ v e n ise ".
13 în e d iţia de la 1805, în loc de „la ai lo r", se g ăseşte „ în tru s in e ".
'-1 în ed iţia de ia 1805, în loc d e „s-a ap lecat", se găseşte „s-a p le ca t".
t Al c u i r e a s f i n t e i e v a n g h e l i i d e l a i o a n Capitolul 20 447

spre m orm ân t. (12) Ş i a văzut d oi în g e ri în v eşm in te a lb e şe z â n d , u nu l

către cap şi altu l către p icio a re, unde zăcuse tru p u l lu i Iisu s. (13) Ş i aceia
i-au zis: F em eie, d e ce p lân g i? Pe cin e cauţi? E a le -a z is : C ă a u lu a t pe
D om nul m eu şi n u ştiu u n d e L-au pus.
(20,6) Luci 24,12 (20,9) Psalm 15,10 /Isaia 53,10 Mor,a 2,1/ Luca 24,26,46 /Faptele Apostolilor 17,3
(20, Ώ) Matei 28,1,2-3 /Marco 16,5 (20,12} Maxcu 16,5 /Luca 24,4 (20,13) Matei 28,5
So co teşte sm erenia E vanghelistului, cum m ărtu riseşte cercarea cea cu
de-am ănuntul a lui Petru. C ăci, ajungând mai înainte el şi „v ăzând g iu lg iu ­
rile z ă c â n d ", nim ic m ai m u lt n u iscodeşte, ci îl aşteap tă p e acela. Insă
Petru, cel preafierbin te, mai înlăuntru intrând, toate le-a cercat cu d e-am ă­
nuntul; [şi] atunci, şi lo an după dânsul intrând, le-a „ v ă z u t" p e acelea cu
care a fo st îng rop at [D om nu l], deosebi „zăcân d " şi „a c re z u t" - n u că a
înviat D o m n u l, ci - cu m că a fost furat. Pentru că au crezu t cu v ân tu lu i
M ăriei, ca re a zis: „A u lu a t pe D o m n u l" (loan 20, 2).
în să, pen tru ce au crezut M ăriei şi n u au so co tit [gân d it] că a înv iat?
Pentru că încă nu ştiau Scriptura, că trebuia să în v iez e E l d in m o rţi şi,
pentru aceasta, au crezu t ei M ăriei, ce presupunea [bănu ia] fu rtişa g şi
m utare a trupului. Şi aceştia „s-au d u s în tru s in e ", ad ică e i sin g u ri, nim ic
mai m u lt iscodind. Insă M aria - pentru că neam ul fem eiesc este m a i duios
şi mai p leca t spre lacrim i - , „ stă " la „m orm ânt" şi „ p lâ n g e ". C ăci, d e v re m e
ce nu-L a v ea pe Iisus, p riveşte locul u nd e fusese p u s d o ritu l tru p , num ai
dintru a ceasta aflând m ângâiere. Pentru aceasta, s e şi în v re d n ice şte de
mai m are v id en ie15 [vedere d um nezeiască] d ecât u ce n icii, că ci acele a pe
care aceia n u le-au v ăzu t, acestea ea le-a văzut: „ d o i în g e r i" - zic. Şi spre
mare m ân g âiere i ş-a făcu t ei vederea îngerilor, căci ch ip u l [înfăţişarea]
„ v e şm in te lo r" lor era lu m inat. încă şi aceasta: a „ ş e d e a " ei „ u n u l către
cap şi a ltu l către p ic io a re ", îi arată [adevereşte] p e e i că ştiu ce v a m ai
m ult şi, d e v or fi în treb aţi, p o t să spună.
în să şi cuvântul acesta: „ D e ce p lâ n g i?", d e m u ltă d u io şie e s te plin.
Căci, p en tru ca ea să n u se turbure - ca o fem eie16 - , p rin în treb area aceasta
potolesc turburarea ei, cu duioşie şi cu blândeţe întreb ân d u -o aşa: „Fem eie,
de ce p lâ n g i? " Iar ea, cu m a reja le şi, dim preună cu d rag oste, zice: „P en tru
«că au lu a t pe D o m n u l m eu » pentru aceasta p lân g, că ci «n u ş tiu u nd e»
L-au m u ta t p e El, ca, acolo d ucân d u -m ă, să îm b răţişez tru p u l cu p lân gere
şi să aflu [d obândesc] m ăcar puţină m ângâiere".
15 P en tru ceea ce în seam n ă „v id en ia" vezi tâlcuirea d e la loan 4, 2 3 -24 şi no ta ce
cuprinde în sem n area S fân tu lu i Isaac Şirul.
16 S fâ n tu l Teofilact nu sp u n e aici: „ca o fem eie", în în ţeles în jo sito r, d efăim ăto r, ci ca
să ne arate că lucrul ce-1 săv ârşesc îngerii este cu m ultă d reap tă-ju d ecată şi, tocm ai de
aceea, p u n în trebarea cu d u io şie şi blân d eţe. D ealtfel, mai su s cu câtev a rân d u ri, Sfântul
Teofilact sp u n e a „că n eam u l fem eiesc este m ai duios şi m ai p le ca t sp re la crim i".
448 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar tu să în ţeleg i „ P etru " - partea cea lucrătoare şi fierbinte, iar „lo an " -
p artea cea privito are şi isteaţă [iscusită] spre cunoştinţa celor dumnezeieşti.
A şadar, d e m u lte ori, privitorul Ia cele înalte îl întrece cu cunoştinţa şi cu
isteţim ea firii, ia r lucrătorul răm âne „în u rm ă ", însă cu fierbinţeala şi cu
m ulta osârd ie b iru ieşte ascuţim ea m inţii aceluia şi întâi el, adică lucrătorul,
v ed e d u m n ezeiasca taină. Au, nu una ca aceasta se întâm plă şi la învăţături
[învăţări, d ăscălii]? C ă la acestea fiind [aflându-se] doi copii, cel m ai tâmp
şi m ai zăb avn ic [cu m intea], cu osârdia sa întrece iuţim ea firii celuilalt. însă
şi la cele d u h o vn iceşti de m ulte ori cel lucrător şi de rând [sim plu] la cuvânt,
a p rim it oarecare înţelegere m ai bună, decât cel privitor la cele înalte.
Dar, încă şi tot su fletu l care a stăpânit patim ile „ M arie" se num eşte. Şi,
fiin d că s-a c u ră ţit, p rin n ep ătim ire, îl „v ed e p e I is u s " (loan 20, 14) -
d im preun ă D u m n ezeu şi om - , căci dintre îngeri, cel care „şedea către cap"
este chip [însem n] al D um nezeirii, iar cel de „către p icio a re" - al întrupării
C u v ân tu lu i, celei [care s-a făcut] „m ai de pe u rm ă" (Evrei 1 , 2; 1 Petru 1,20).

20, 14-18: Z ic â n d acestea, ea s-a în to rs cu faţa17, şi a văzut p e Iisus

stâ n d , dar n u ştia că este Iisu s. (15) Z is-a e i Iisu s: F em eie, d e ce plângi? Pe
c in e ca u ţi? Ea, cre z â n d 18 că este grăd inaru l, I-a z is : D o am n e, dacă Tu L-ai
lu a t19, sp u n e-m i u n d e L-ai p u s şi eu îl v oi ridica20. (16) Iisu s i-a zis: M aria!21
în to rcâ n d u -se , a ceea I-a zis evreieşte: R ab u n i! (adică, în v ăţăto ru le)22. (17)
Iis u s i-a z is: N u te a tin g e de M in e, căci în că n u M -am su it la Tatăl Meu.
M e rg i23 la fra ţii M e i ş i le sp u n e: M ă su i la Tatăl M eu ş i Tatăl vostru şi la
D u m n e z e u l M e u ş i D u m n ez eu l vostru. (18) Ş i a v en it M aria M agdalena
v e stin d u c e n ic ilo r că a v ăzu t pe D o m n u l şi acestea i-a sp u s ei.
<20,1Π Matei 28,9 /Marcu 16,9-10 /Luca 24,16 / loan 21,4 <20,17) Psalm 21,24; 67,27 /
Matei 28,10 /Romani 8,29 / Evrei 2 ,11 (20,18) Marcu 16,10 /Luca 24,20,22
Pentru ce, M aria „s-a întors în a p o i"? C ăci, vorbind ea cu îngerii, ce va fi
pătim it de „s-a întors în a p o i"? Se vede, aşadar, că, întrucât ea vorbea cu îngerii,
stând Iisus în spatele ei, i-a spăim ântat pe dânşii, iar ei văzându-L pe Stăpânul,
şi cu chipul, şi cu m işcarea, şi cu privirea au arătat [adeverit] îndată că L-au
v ă z u t p e D om nu l, şi, aceasta văzându-o femeia, „s-a întors în a p o i".

17 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „s-a în to rs cu fa ţa ", se găseşte „s-a în to rs în a p o i".

15 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ea, cre z â n d ", se găseşte „iar ei p ă râ n d u -i-se ".
19 în ediţia d e la 1805, în ioc d e „dacă Tu L-ai lu a t", se găseşte „de L-ai luat Tu pe El".
30 în e d iţia d e la 1805, în loc de „ rid ica ", se găseşte „lu a".
31 în e d iţia d e la 1805, în ioc d e „M aria!", se g ăseşte „M a rie !"
33 în e d iţia de la 1805, în loc d e „I-a z is e v re ie şte : R a b u n i! (ad ică, în v ă ţă to ru le )", se
g ăse şte „a z is L u i: R a b u n i, ce se z ice în v ă ţă to ru le ".
23 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „m e rg i", se găseşte „ci m erg i".
TÄLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 20 449

Deci, poate, îngerilor, cu chip spăim ântător li S -a arătat, însă M ăriei nu

aşa {astfel], ci cu ch ip de rând [sim plu] şi de o b şte. P en tru aceasta, şi
„grăd inar" L-a socotit pe El că este, adică al a cele i g răd in i în ca re era
m orm ântul (loan 19, 41-42). Drept aceea, şi zice: „ D o a m n e , de l*ai lu a t Tli
pe Ε Γ , adică: „De L-ai furat Tu"; şi nu spune: „pe Iis u s ", ci: „pe E l" , făcând
[grăind] cuvântul, ca şi către unul care ştia „D eci, «de L -a i lu at», ad ică de
L-ai ridicat şi L-ai furat de aici, spune-m i unde L -ai p u s p e D ân su l, şi eu îl
voi lua pe El şi îl voi m uta întru alt loc, unde cu m are cuviin ţă va fi în g rop at".
Căci, poate, se tem ea ca nu cum va, iudeii, şi m ort fiin d trup ul, să-şi b ată joc
de Dânsul şi, pentru aceasta voia în alt loc neştiut să-L m u te pe El. Iubitoare,
cu adevărat, este m intea femeii, dar încă nu poate să nălu cească [să închipuie]
ceva înalt; pentru aceasta, şi D om nul, de vreme ce, de la ea în săşi n u a putut
ea să înţeleagă [priceapă] ceva înalt, din glasul L u i Se face pe Sine cun oscut
ei. Căci, num ai chem ându-i numele, prin aceasta ei cunoştinţă i-a dat, precum
şi iudeilor, uneori li Se făcea cunoscut, iar alteori Ie era n ecu n o scu t, m ăcar
de se şi afla de faţă (loan 18,4-8). Tot astfel şi grăind [D om nu l]: atu n ci când
voia, Se făcea cunoscut pe Sine, precum şi acum, [num ai] atunci câ n d a voit
I S-a făcut M ăriei cunoscut prin glas; fiindcă, şi m ai în ain te, cu ad evărat, a
strigat-o pe ea: „Fem eie, de ce p lâ n g i? ", însă ea n u L -a cu n oscu t, p en tru că
Iisus nu v o ia însă, când a. voit [El], atunci, prin g las a fo st cu n oscu t.
„ în to rcâ n d u -se aceea, a z is L u i". C e să fie aceasta? C ătre E l v o rb ea şi
zicea: „ S p u n e -m i, u n d e L -ai pus pe E l? ", d eci, cu m z ice E v an g h elistu l:
„ în to rcâ n d u -se"? Se v ed e, dar, că dup ă ce ea a zis: „ U n d e L -ai pus?", s-a
întors către îng eri, ca să-i întrebe, poate, pentru ce s-au sp ă im â n ta t; apoi,
Hristos, ch em ân d -o p e dânsa, a speriat-o prin g lasu l acela [„ M a rie !"] şi,
dintru aceea, o a în tors către Sine. Şi aşa, dup ă c e ea L -a cu n o scu t, a zis:
„ R a b u n i"; şi voia să se apropie de El şi să fie d im p reu n ă cu E l, p re cu m şi
mai în ain te, şi p oate, încă şi de C el C are era d o rit, să s e atin g ă. în să El,
ridicându-i ei m intea, ca să înţeleagă ceva m ai în a lt p e n tru D â n su l, şi m ai
cu ev lav ie sa ia am in te la E l, a zis: „Nu te a tin g e de M in e " , ad ică: „Nu
mai su n t aşa lu crurile, precum erau m ai înain te, n ici n u v oi fi d im p reu n ă
cu voi, ca m ai în a in te ". C ăci, m ăcar, d eşi cu cu v in tele n u a z is aceasta, însă
aşa se înţelege. „C ăci M ă v oi «su i la Tatăl M eu » şi aco lo M ă g ră b e sc. Iar la
Cela C a re acolo Se grăbeşte şi n u m ai are a cest fel d e tru p , ca oam en ii să
petreacă [vieţuiască, răm ână] d im preună cu E l, m ai cu ev lav ie se cu v in e a
lua am in te, ca şi la u n u l C are este m ai presus d e câ t cea d e o b şte v o rb ire şi
atingere, adică petrecere [v ieţu ire]"24.21*

21 A ic i, Sfântu l M axim M ărtu risitoru l n e înv aţă ş i a c e ste a : „C el ce so co te şte p e

Dom nul zid ito r nu m ai a l celor ce su nt su p u se naşterii şi stricăciu n ii î l ia în ch ip greşit
450 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOF1LACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Şi vezi, câtă înţelegere [cuprindere] a arătat, în scurt, Evanghelistul.

C ăci, a zis [Domnul]: „Nu te atinge de M in e ". Apoi, ca şi cum L-ar fi întrebat
cineva: „Pentru ce?", răspunde: „Pentru că nu va m ai fi trupul M eu în acest
fel, încât să fie cuviincios petrecerii [vieţuirii, rămânerii] celei de pe pământ,
ci C erului şi celor de Sus". Apoi, ca şi cum iarăşi ar fi zis [întrebat cineva]:
„D acă ai acest fel d e trup, aşadar, pen tru ce u m bli pe p ăm ân t?" Zice
[D om nul]: „Pentru că «încă nu M -am su it la Tatăl M eu », dar M ă voi sui".
C ăci, prin cea de pe urm ă, aceasta o arată, zicând: „C i m ergi la fraţii Mei şi
Ie sp u n e lor: M ă su i la Tatăl M eu şi Tatăl vostru ", m ăcar că nu îndată avea
[El] să Se suie [înalţe], ci după „patruzeci de z ile "*2526(Faptele Apostolilor 1,3).
A şadar, cum zice aceasta? Vrând să-i ridice ei m intea şi să o plece să creadă
că la C eruri Se duce şi, prin aceasta, să o m ângâie. Iar, Rindea a zis „fraţi”,
ad ău g eşte pe urm ă: „şi Tatăl vostru", căci Dum nezeu este Tată şi al nostru,
însă dup ă dar [har] (2 Petru 1,4), iar D om nului [Hristos] îi este Tată, fireşte
[prin fire]. Precum şi, dimpotrivă [reciproc]: „D u m n ezeu al n o stru " este,
fireşte, iar al Dom nului, după omenire; căci D um nezeu al Lui S-a făcut,
fiind că [Hristos] a luat firea omenească.
D eci, Maria, după ce s-a învrednicit de la D om nul de acest fel de cuvinte,
se d uce şi le „vesteşte acestea u cenicilor". Atâta de b u n lucru este stăruirea
şi aşteptarea! Aşadar, stăruieşte şi tu, şi te vei învăţa, poate, ceva - şi ucenicilor
C u v ân tu lu i te vei face învăţător!

20,19-23: Ş i fiin d seară, în ziuaaceea, întâia a săptăm ânii [D um inica]“'',

şi u ş ile fiin d în cu iate, unde erau adunaţi u cenicii de frica iu d eilo r, a venit
Iisu s şi a stat în m ijlo c ş i le -a zis: Pace vouă! (20) Ş i zicând acestea, le-a
arătat m â in ile şi coasta Sa. D eci s-au b u cu rat ucenicii, văzând pe Dom nul.
(21) Ş i Iisu s le-a z is iarăşi: Pace vouă! Precum M -a trim is pe M in e Tatăl,
v ă trim it şi Eu p e v o i27. (22) Ş i zicând acestea, a su fla t asupra lo r şi le-a

d re p t u n «grădinar», asem enea M anei M agdalena. D e aceea, spre folosul aceluia Se fereşte
D o m n u l d e atingerea lu i, întrucât pentru el încă n u S-a p u tu t «su i la T atăl». A stfel, zice.
«N u m ă atin g e» (loan 2 0 ,1 7 ). Căci, ştie că cel ce se apropie de El cu o asem enea prejudecată
co b o râtă, s e v atăm ă" (Filocalia românească, A doua su tă a capetelor gn ostice, cap 45, voi. 2,
ed. H u m an itas, B ucureşti, 1999, pp. 182-183).
25 „P ân ă în z iu a în care S -a în ălţat la C er, p o ru n cin d p rin D u h u l S fâ n t A p o sto lilo r
p e care i-a a les, (3) cărora S -a ş i în făţişat p e S in e v iu d u p ă P atim a S a p rin m u lte sem ne
d o v e d ito a re , afâ tâ n d u -li-S e tim p de patruzeci d e z ile ş i v o rb in d c e le d esp re îm părăţia
lu i D u m n e z e u " (Faptele A postolilor 1,2-3).
26 în e d iţia de la 1805, în loc de „în ziua a cee a, în tâ ia a săp tăm ân ii [D u m in ica ]", se
g ăse şte „ în z iu a aceea, în tru u n a din sâm b ete".
27 în ediţia de la 1805, în loc de „vă trim it şi Eu pe v o i", se află „şi E u vă trim it pe voi".
TÂLCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 20 451

zis28: L u aţi D u h S fâ n t; (23) cărora veţi ierta p ăcatele, le v o r fi iertate29 şi

cărora le v e ţi ţin e , v or fi ţin ute, ao, MiMareuifcH/LucaM,»/
Faptele Apostolilor 15,30-31 /1 Corinteni 15,5-7 (20,20) Cântarea Cântărilor 3,4 1
Lui a 24,39 /loan 16,22 (20,211 loan 17,18 (20,231 Malei 16,19; IS, 1β
D upă c e M aria [M agdalena] „a v estit acestea u ce n ic ilo r" (Joan 20,18), se
putea ca aceia, ori să nu-i fi crezut ei, ori, de îi vor fi crezut, să se fi m âhnit,
cum de n u s-au învrednicit ei de a-L vedea pe Dânsul. Pentru aceasta în aceeaşi
zi „stă" [D om nul J înaintea lor, a celor care însetau, pen tru aceea, ca au auzit ei
de la fem eie că [El] a înviat, însă se tem eau de iudei, şi, pen tru aceasta, pofteau
mai m ult să-L vadă pe Cel Care era singura lor m ângâiere. Deci, „a stat"
înaintea lor „ se a ra ", pentru că a aşteptat ca să se adune toţi; iar, „fiin d uşile
încu iate" - ca să arate că aşa a înviat şi când era piatra deasupra m orm ântului.
Şi s-ar fi m in u n at cineva, cum nu L-au socotit pe El a fi n ălu că [nălucire]?
întâi, m ai v ârto s [cu prisosinţă] pentru că femeia, m ai înain te apucând, m ultă
credinţă Ie-a p ricin u it; iar apoi, şi pentru că, lină Ie-a arătat lo r faţa [Sa], încă
şi prin g la s le-a alin at lo r m intea, care era turburată, zicân d : „Pace v o u ă !",
adică: „N u v ă tu rb u raţi"; încă, totodată, le aduce a m in te lo r şi d e graiul
acela, care m ai înain te de C ru ce li l-a g răit lor: „P acea M e a o dau v o u ă"
(loan 1 4 ,2 7 ), Şi s-au bucurat, văzându-L pe D om n u l, căci şi aceasta o a zis
[El] m ai în ain te d e Cruce: „[Iarăşi] v ă v oi v ed ea p e v o i ş i se v a b u cu ra
in im a v o a stră " (loan 16,22). Şi, fiindcă cu iudeii aveau ei război neîm păcat,
iarăşi le zice lor: „P ace!" C ăci, precum fem eilor le-a zis: „B u cu raţi-v ă!" (Matei
28,9), pentru că în scârbe [dureri] era neam ul lor, aşa şi acestora, „p acea" le-o
dă, pentru răzb oiu l [războirea] pe care îl aveau şi av eau să-l aibă toţi cu
dânşii. A şadar, potrivit le este acelora aceea - adică „ B u cu ra ţi-v ă !" - pentru
că, întru scârb e [dureri] au fo st blestem ate să n ască (Facere 3 ,1 6 ); iar bărba­
ţilor, a avea „ p a ce" - pentru războaiele [războirile] cele pen tru propovăduire.
încă întru aceeaşi dată arată şi isprăvile Crucii, iar acestea au fost „p acea".
Pentru aceea şi zice: „De vrem e ce, prin Cruce «pace» s-a săvârşit, pentru
aceasta, v ă trim it p e v oi la prop ov ăd u ire". Şi, m â n g âin d u -i p e ei şi îm -
bărbătân d u-i, zice: „«P recu m M -a trim is pe M in e Tatăl, şi E u v ă trim it pe
voi». C ăci lu crul M eu îl prim iţi, pentru aceasta înd răzniţi, că voi fi îm preună
cu v o i". Şi, v ez i stăpânirea, căci nu a zis că: „Voi ru g a p e Tatăl M eu şi v ă va
trim ite p e v o i" , ci: „Eu vă trim it p e v o i".
Ş i su flă ş i le d ă D uh Sfân t, nu d arul cel d e să v â rşit [desăvârşit] al
Sfântului D u h a cu m dându-li-L lor - căci pe acesta în ziu a a cin cizecea avea
să-L dea (Faptele Apostolilor 2,2-4) - , ci spre prim irea Dulăului, vredn ici pe ei

28 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „a s u fla t asu p ra lo r ş i le -a z i s " , s e găseşte „a s u fla t

şi a z is lo r".
29 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „a s u fla t ş i a zis lo r " , se g ăse şte „se v o r ie rta lo r".
452 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

făcân d u-i. C ă c i, zice: „«L u aţi D u h Sfân t» adică, faceţi-vă vrednici spre a
lu a D u h ". Ş i este [trebuie] a zice că o putere oarecare şi dar duhovnicesc le-a
d a t lor: n u ca să scoale [învieze] m orţi şi să facă puteri [minuni], ci ca să
ie rte p ă ca tele30. Pentru aceasta, a şi adăugit pe urm ă: „Cărora veţi ierta
p ă ca tele , se v o r ierta lo r " , arătând că pe acest chip [fel] al darurilor du­
h ov n iceşti li l-a d a t lo r - ad ică al iertării păcatelor. Iar, după înălţare, însuşi
D u h u l p og orân d u -S e, şi p e ale sem nelor puteri, şi pe ale tuturor celorlalte
d aru ri, d in d estu l Ie-a d a t lor.
Şi, cu cu v iin ţă este a cerca [cum păni], pentru ce nu Se arată [Domnul]
u cen icilo r în G alileea, c i în Ierusalim . Căci M atei şi M arcu zic că E l S-a
făgăd u it lo r că „ în G a lile e a î l vor ved ea" (Matei 2 8 , 7; Marcu 14,28). Aşadar,
cu m S e arată în Ierusalim ? D eci, zic unii: C e este această [nedumerire]?
P en tru că n u a zis că: „N um ai în Galileea M ă veţi vedea31, iar în Ierusalim
n u M ă veţi v e d e a ", p en tru aceea, aceasta este bogăţie a arătării [Sale] celei
d e m u lte ori şi n u are prihănire de m inciună32. A poi, aceea, anum e că „îl vor
v e d e a " p e E i „ în G a lile e a ", tuturor ucenicilor - nu num ai celor doisprezece,

30 [1805] Zice [Sfântul Teofilact]: „Nu ca să scoale [învie] morţi şi ca să facă puteri",
căci, pe acest dar, mai înainte de Patimă îl dăduse, ci ca să ierte păcatele, care [dar] este
mai mare decât cel al semnelor [minunilor]. Căci, în trei rânduri S-a dat Apostolilor
Duhul, după cum arată Sfântul Grigore Bogoslovul [Cuvântătorul de Dumnezeu] în
cuvântul ce îl face la sfânta Zi a Cincizecimii. Căci, spune: „Lucra puterea Duhului întru
ucenicii lui Hristos, Şi, întru aceştia, de trei ori, după cât erau ei puiincioşi a încăpea [a
cuprinde], în trei vremi: mai înainte de a Se slăvi Hristos prin Patimă, după ce S-a slăvit
prin înviere, [şi] după suirea la Ceruri sau întoarcerea la starea cea dintâi sau orice se
cade a grăi [despre aşezarea Lui de-a dreapta]. Şi arată aceasta curăţirea cea dintâi a
bolilor şi a duhurilor, care, cu adevărat, nu fără de Duh s-a făcut (Luca 10, 19); şi în
suflarea cea după iconomia ce s-a făcut pentru mântuirea noastră - care arătat era insuflare
mai dumnezeiască (loan 20, 22-23); şi împărţirea cea de acum a limbilor celor de foc
(Faptele A postolilor 2 ,2-4), care lucru îl şi prăznuim. însă, cea dintâi [a fost] umbroasă, iar
cea de a doua mai descoperită, iar cea de acum mai de săvârşit [desăvârşit], nu încă prin
lucrare fiind de faţă, precum mai întâi, ci, precum ar zice cineva, cu chip de Fiinţă împreună
fiind şi împreună petrecând" [Vezi şi tâlcuirea şi nota de la loan 14,15-17],
-11Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învaţă aici şi acestea: „Cei ce de frica iudeilor şed
într-un foişor din Galileea cu uşile încuiate, adică cei ce de frica duhurilor răutăţii petrec în
regiunea descoperirilor pe înălţimea vederilor (contemplaţiilor) dumnezeieşti, încuind
pentru siguranţă simţurile ca pe nişte uşi, primesc în chip neînţeles pe Cuvântul lui
Dumnezeu, care vine la ei şi li se arată fără lucrarea simţurilor. Iar venind El le dăruieşte
starea de nepătimire spunându-le „Pace vouă!", şi împărţirile Duhului Sfânt, suflând asupra
lor; de asemenea le dă «putere» şi le arată simbolurile tainelor Sale" (Filocalia românească,Λ
doua sută a capetelor gnostice, cap 46, voi. 2, ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 183).
32 Adică, dacă Domnul, întru iconomia Sa dumnezeiască a binevoit a Se arăta de
multe ori ucenicilor, mulţimea arătărilor Sale nu poate fi prihănită de îngustimea minţii
noastre, care le hotărniceşte şi le circumscrie pe toate în chip samavolnic.
%
TAl CUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA ΙΡΑ Ν _____________ Capitolul 20__________ _453

d şi celor şaptezeci - li S e făgăduieşte, iar în Ieru salim , num ai celo r doi­

sprezece S-a arătat - aşadar, nici o neunire nu este aici. C ăci în G alileea S-a
arătat tuturor, iar celor doisprezece, în Ierusalim ; că m u lte fiind arătările,
unii pe unele, alţii p e altele le-au scris33. însă, uneori, şi pen tru acelaşi lucru
spunând doi Evanghelişti, cel d e-al doilea le îm p lineşte p e cele care s-au zis
cu lipsă de cel dintâi.
Şi, socoteşte vrednicia preoţilor, căci d um nezeiască este, pen tru că a lui
Dum nezeu este a ierta păcatele (Matei 9 ,2 ; Marcu 2 ,5 ; Luca 5 ,2 0 ; 7,47-48; 1
loan 2,12). A şa se cuvine să-i cinstim pe ei, ca p e D u m n ezeu ; căci, m ăcar [şi]
nevrednici d e vor fi, ce este aceasta? A i darurilor celo r d u m n ezeieşti sunt
slujitori şi darul lucrează printr-înşii, precum şi p rin asinul lu i V alaam a
grăit (N im eri 2 2 , 30); şi nu opreşte nevrednicia n oastră, darul. A şadar, fiindcă
prin preoţi se dă d arul, se cuvine să-i cin stim p e ei.

2 0 , 24-29: Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul34,
nu era cu ei când a venit Iisus. (25) Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am
văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul
cuielor, şi daca nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi
pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. (26) Şi după opt zile, ucenicii
Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei35. Şi a venit Iisus, uşile
fiind încuiate, şi a stat36 în mijloc şi a zis: Pace vouă! (27) Apoi a zis lui
Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o
pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. (28) A răspuns
Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (29) Iisus i-a zis: Pentru
că M-ai văzut, ai crezut3738.Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut!
120,25) loan 19,34 (20,2 7) Isaia 42,3 /Luca 24,39 (20,28) Psalm 117,28 (20,29)1 Pttru 1,8 /2 Corint™ 5,7
N u era Tom a îm preu nă cu u cenicii, căci se p o a te ca, el, în că să n u se fi
adunat din risipire [îm p răştiere33]. Şi ce este aceasta: „carele se zice Gea-

33 Iată şi m ărturia Sfântului A postol Pavel: „C ăci v -am d at, în tâ i d e to ate, ceea ce şi
eu am p rim it, că H ristos a m u rit pentru păcatele noastre d u p ă S crip tu ri; (4) ş i că a fo st
îngropat şi că a în v ia t a treia zi, după Scriptu ri; (5) şi că S -a arătat lu i C h ifa , a p o i celo r
doisprezece; (6) în urm ă S-a arătat d eod ată la p este cin ci su te d e fraţi, d in tre care c ei m ai
m ulţi trăiesc până astăzi, ia r u n ii au şi ad orm it; (7) după aceea S -a arătat lu i la co v , apoi
tuturor A p o sto lilo r; (8) iar ia urm a tuturor, ca un ui n ăscu t în a in te d e v re m e , m i S-a
arătat şi m ie " (1 Corinteni 15, 3-8).
31în ediţia de la 1805, în loc de „cel n u m it G eam ăn u l", se află „carele se z ice G e a m ă n ".
15 în ediţia de la 1805, în loc de „şi Tom a, îm p reu n ă cu e i " , se găseşte „şi T o m a cu e i" .
36 în ediţia d e Ia 1805, în loc de „a s ta t", se găseşte „a s tă tu t".
37 în ediţia de ia 1805, în loc d e „P en tru c ă M -a i v ăzu t, a i c re z u t" , se g ăse şte „C ăci
M -ai v ăzu t p e M in e , ai cre z u t".
38 E vorba de risipirea, de îm p râştierea A p o sto lilo r, ca re s-a p e tre c u t în vrem ea
Patim ilor M ântu itoru lu i şi, despre care în su şi D om nul le-a v e stit m ai în ain te u cenicilor,
454 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

m ă ri"? A ceasta este tâlcuire a num elui „Tom a". C ăci, p recu m „C hifa se
tâ lc u ie şte P etn T '3!>(loan 1,42), aşa şi „Tom a, se z ic e " - ad ică se tâlcuieşte
- „ G e a m ă n ". Şi, cu cuviinţa pom eneşte [Evanghelistul] de tâlcuirea aceasta
a n u m e lu i, ca să ne arate nouă că u n în d o icio s [ln d oios“ , şovăielnic]
o a reca re era el, şi, m ai dinainte, dintru început, avea acest fel de obicei
[n ărav ], precum îl arată şi numele.
Ş i, grăind u-i ceilalţi ucenici despre D om nul, el „nu cre d e a ", nu ca pe
n işte m incinoşi pe ei socotindu-i, ci lucrul înv ierii p ărân d u -i-se a fi cu
n ep u tin ţă ; pentru aceasta şi este m ustrat, ca u n iscod itor m ai presus de
m ăsu ră [cuviinţă, cum păt]. Căci, precum a cred e lesne este lucru al uşun-
m ii m in ţii, tot astfel, foarte a se îm potrivi este al m ojiciei şi al grosimii
[grosolăn iei]. Şi vezi că a zis că nici ochilor [săi] n u [va] crede, ci a adăugit
şi a ceea: „ D e nu v o i pune m âna m ea ". Şi de u nd e ştia că „ se m n e " avea
„ c o a sta " [D om nului]? Fiindcă auzise de la ucenici. Şi p en tru care pricină
nu în d ată i Se arată lui [M ântuitorul], ci „după opt z ile "? Ca, învăţându-se
el d e la cei îm preună cu dânsul ucenici şi pe aceleaşi au zin d u-le, spre şi
m ai m u ltă dorinţă să se aprindă şi m ai credincios, pe u rm a, să se facă [să
d ev in ă ]. Şi, vrând să arate Stăpânul că şi atunci era d e faţă, cân d Toma
g răia graiurile necredinţei, către cei îm preună cu e l u cen ici, n u aşteaptă
ca, d e la acela să audă ceva de acest fel, ci El m ai înain te ap u cân d , plineşte
cele ce [le] poftea, pentru că graiurile lui le-a zis [D om n u l]. Şi v ezi că mai
în tâ i l-a certat, căci zice: „A du m âna ta " , iar dup ă aceea l-a sfătuit: „Nu fi
n e c re d in c io s , ci c re d in c io s". De und e este arătat că, d in n ecred inţă este
în d o ia la , şi, în zadar, unii îi fac har [hatâr, favoare] lu i Toma, zicând că
în t r - a d in s nu a c r e z u t le sn e , c ă c i ia tă : D o m n u l îl n u m e ş te p e el
„ n e c re d in c io s". Şi vezi-1 pe cel care m ai în ain te era n ecred in cios, cum,
d in p ip ăirea coastei, Bogoslov [C uvântător de D u m n ezeu ] p reabu n s-a
arătat. C ăci, p e cele două firi şi un Ipostas al u n u ia H ristos a înv ăţat [vestit,
m ă rtu risit]. Pentru că, zicând: „D o m n u l m e u ", a în sem n at [arătat] firea
ce a om en ească, d eoarece la oam eni se zice n u m ele acesta: „ D o m n u l" -
p re cu m [şi] aceea: „D o am n e, de L-ai lu a t tu pe E l" (loan 20,15); iar, zicând:
„ D u m n e z e u l m eu ", a arătat Fiinţa cea d um nezeiască; şi, aşa, [a mărturisit]
că U n u l şi A celaşi este „ D o m n " şi „ D u m n ezeu ".
Ş i, arătându-ne nouă D om nul că acesta este lucrul cred in ţei - a primi
c ele ca re n u se văd - grăieşte: „F ericiţi c e i ce n u au v ăzu t, şi au crezut".
Ş i-i în sem n ează [arată] aici pe ucenici, care n ici „sem n u l cu ie lo r" şi nici3940
p rin proorocia lui Zaharia: „V o i toţi vă v eţi sm in ti în tru M in e în n o a p te a aceasta, căci
s c ris e ste : «B ate-v oi p ă sto ru l ş i se vor risip i o ile tu rm e i» " (M atei 2 6 ,3 1 ; Zaharia 13, 7).
39 Vezi şi tâlcuirea d e la loan 1, 40-42.
40 A d ică unul care este şovăielnic lăuntric şi stă în tre două socotinţe.
TĂLCU1REA SFIN TEI EVANGHELII DE LAIO AN Capitolul 20 455

„coasta", p ip ă in d u -o , au crezu t; şi, nu numai p e aceia, c i şi p e cei care

{mai] p e u rm ă au crezu t. Ş i n u , lipsindu-1 pe Toma d e fericire, a zis aceasta
{D om nul], ci m ân g âin d u -i pe cei ce nu au văzut. C ăci, d e v rem e ce, m u lţi
zic că: „ F ericiţi su n t ochii care L -au v ăzu t pe D o m n u l"41, îi m ân g âie pe
aceştia [ca re n u au v ăz u t], pentru că, acesta, m ai v ârto s [cu prisosinţă]
este lu cru fericit: a n u vedea, şi a crede.
Ş i cu m , tru p nestricăcios [având Dom nul], S -a arătat av ân d sem n e şi a
fost p ip ăit d e m ân a om enească? Pentru că, acestea toate au fost pogorâre
pentru n ep u tin ţa lor. C ăci, trupul acela, care a intrat înău n tru , „ fiin d u şile
în cu ia te" şi atâta d e subţire şi de uşor a fost, de toată grosim ea era slobod42.
Deci, arată acestea, ca să fie încredinţată învierea şi, p en tru aceasta, înviază
având se m n ele C ru cii şi găurile piroanelor. De v rem e ce şi ceea ce a m âncat,
nu p en tru n ev o ia trupului, ci spre încredinţarea în v ierii a m ân cat (Luca 24,
42-43). C ăci, precu m m ai înainte de Cruce, deasupra valu rilor um blând (han
6,19), n u d e altă fire [îşi] avea trupul, aşa şi acum , p ip ăicio s [pipăibil, pal­
pabil] şi se m n e av ân d , îl arată p e el; însă şi n estricăcio s îl p oartă p e el
[Dom nul], m ăcar că, p ip ăit şi văzut îl arată. C ăci, acestea se arată pentru
încred in ţare şi n u pen tru n ev oia şi legea trup ulu i. P en tru că, to t ce se
m ănâncă, în afed ron se d uce şi se preface43 (Matei 15,17), care lu cru n u a
fost după înviere, la H ristos, ci, de oarecare putere nevăzută şi dum nezeiască
se m istu ia u c e le ca re se m â n ca u , num ai spre în cre d in ţa re a în v ie rii lu ân -
du-se [m ân cân d u -se acelea].
Şi vezi, cu m , p en tru u n om - pentru Toma zic - , n u a ju d ecat [a socotit]
D om nul a fi lu cru nevred nic a Se pogon neputinţei şi „co asta" a-Şi arăta, ca
să m ân tu iască u n suflet care nu cred ea Aşa şi noi, n u trebuie să defăim ăm
pe n ici u n u l, m ăcar, orişicât d e mic [ar fi],

20,30-31: D e c i şi alte m u lte m in u n i44 a făcu t Iisu s în a in te a u ce n icilo r

Săi, ca re n u su n t sc rise în cartea aceasta. (31) Ia r a cestea s-au scris, ca să

41 însuşi Domnul le zicea ucenicilor înainte de Patimă: „Adevărat grăiesc vouă că

mulţi Prooroci şi Drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă
cele ce auziţi voi, şi n-au auzit" (M a tei 1 3 ,1 7 ; L u ca 10, 2 4 ). Şi, cu adevărat, Proorocii şi
Drepţii L-au văzut pe Mântuitorul prin credinţă şi, prin însăşi aceasta, sunt fericiţi, ca
unii ce „nu au văzut" pe Domnul cu ochii trupeşti, „dar au crezut" întru El, văzându-L
cu ochii credinţei.
42 Adică nu mai era grosier, nu mai avea greimea pe care o are trupul nostru.
43Adică, aşa, după cum zice şi Mântuitorul: „Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se
duce în pântece şi se aruncă afară [iasă pe afedron]?" (M a te i 15, 1 7 ). Vezi şi tâlcuirea
Sfântului Teofilact de la M a te i 1 5 ,1 6 -2 0 .
44în ediţia de la 1805, în loc de „deci şi alte multe minuni", se găseşte „multe încă şi
alte semne".
456 Capitolul 20 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

c re d e ţi că Iis u s e s te H risto su l, Fiu l lui D u m n ezeu , şi, crezân d , să aveţi

v ia ţă în n u m e le L u i45. 120, JOJ loan 2 1 ,25120 W loan 3 , 1 5 / 1 loan 5,13/Romani 15,4
P en tru ca re „ se m n e [m in u n i]" zice aici Evanghelistul? O are, pentru
cele m ai d in ain te de C ruce46? N u, ci pentru cele de după înviere, căci aduce
pe u rm ă: „a fă c u t [Iisu s] în a in te a u cen icilo r S ă i", iar p e cele m ai dinainte
d e C ru ce, nu „ în a in te a u ce n ic ilo r", ci înaintea tuturor le fă cea Pentru
aceea, acestea d esp re care acum grăieşte Evanghelistul, cele de după înviere
su n t. C ă ci, n u m a i cu u cenicii îm preună petrecând „patru zeci de z ile "
(Faptele A postolilor 1, 3), arăta „sem n e" ale învierii. Pentru că, precum ,
m a i în ain te d e C ru ce, făcea sem n e [m inuni], arătându-Se pe Sin e însu şi că
este „ F iu l lu i D u m n e z e u ", aşa, şi după în v iere săvârşea m inuni „Înaintea
u c e n ic ilo r " , a ră tâ n d u -S e p e Sin e că este „Fiu l O m u lu i" - adică poartă
tru p , m ă ca r că n estricăcio s şi m ai dum nezeiesc şi n em aisupu s d e acum
le g ilo r tru p eşti.
D eci, „ m u lte se m n e [m in u n i]" ale înv ierii s-au făcut, în să num ai
„ a c e ste a s-a u s c r is " şi, n ici acestea, pentru iubirea d e cin ste sau adăugirea
sla v e i C elu i U n u ia -N ă scu t ci, „ca v o i" - zice [Evanghelistul] - „să cred eţi".
Şi ca re este fo lo su l? Şi cu i i se aduce [acesta]? Nu lui H ristos, căci ce folos
îi este Lui d in tru a cred e noi? C i la noi se întoarce. Pentru că, zice [Evanghe­
listu l]: „Ca, crez â n d , v iaţă să aveţi întru n u m ele L u i". Pentru că „crezând"
că [El] a în v ia t şi este viu, nouă „viaţa" n e-o câştigăm , căci pentru noi a
în v ia t şi este v iu . Iar cel ce îl socoteşte pe EI că este m ort şi nici nu a înviat,
n ici n u este v iu , sin g u r lui în su şi îşi adevereşte [vădeşte] şi îşi hotărăşte
m o a rtea şi stricăciu n ea.

15 în ediţia de la 1805, în ioc de „şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui", se

găseşte „ca, crezând, viaţă să aveţi întru numele Lui".
w Adică cele săvârşite de Mântuitorul de la începutul propovăduirii şi până la
răstignirea Sa
 457

C a p it o l u l 21
Dom nul Se arată ucenicilor la Marea Tiberiadei.
■Iertarea lui Petru şi repunerea lui
între Apostoli1 — „-------- «·

21, 1-8: D u p ă acestea, Iisu s S -a arătat ia ră ş i u c e n ic ilo r 2 la M a re a

T iberiad ei, ş i S-a arătat aşa: (2) Erau îm preu nă S im o n P e tru şi T om a, cel
num it G ea m ă n u l3, şi N atanail, cel d in Cana G a lile ii, şi f i i i lu i Z ev e d e u şi
alţi d oi d in u ce n icii Lui. (3) Sim o n Petru le-a zis: M ă duc s ă p e s c u ie sc 4*. Ş i
i-au z is ei: M erg em şi noi cu tin e3. Ş i au ieşit şi s-a u su it î n c o ra b ie , şi în
noaptea aceea nu au p rins n im ic6. (4) Iar făcân d u -se d im in e a ţă , Iis u s a
stat la ţărm ; dar u ce n ic ii n u au ştiu t că este Iis u s 7. (5) D e c i le -a z is Iisu s:
Fiilor, nu cum va aveţi ceva de m âncare? Ei I-au răsp u n s: N u. (6) Ia ră E l le-a
zis: a ru n caţi m rea ja în partea dreaptă8 a co ră b ie i ş i v e ţi a fla . D e c i au
aruncat-o şi n u m ai puteau s-o tragă de m u lţim ea p e ş tilo r. (7) Ş i a z is lu i
Fetru u cen icu l acela pe care-1 iu b ea Iisus: D o m n u l este! D e c i S im o n Petru,
auzind că este D o m n u l, şi-a în c in s hain a, căci era d ezb răcat, ş i s-a aru ncat
în apă9. (8) Ş i c e ila lţi u cen ici au v en it cu corab ia, căci n u erau d ep a rte d e
ţărm 10, c i ca la d ou ă su te de coţi, trăgând m reaja cu p eşti.
O i, V Matei26,32; 28,7/Marcu 14,28; 16,7/Luca 6,7/Faptele Apostolilor 1,3; 10,3041 /
1 Corinteni 15,5/22,3/ Psalm 126,2/22,4/ Luca 24,16/ loan 20,41/22,5/ Uica 24,41 /21,6/ Luca 5,4
P rin ceea ce a zis că: „S-a arătat Iisu s pe S in e ş i" , aceasta o în sem n ea z ă
Evanghelistul: de n u ar fi v oit şi d e n u S-ar fi a ră ta t E l sin g u r, p e Sin e,

1 In ediţia d e Ia 1805, titlul capitolului este; .F en in t arătarea lu i Iisus d u p ă În viere lui Petru
şi altora, când prindeau peşte la M area Tiberiadei. Pentru ceea ce s-a zis lui P etru: P a şte oile M ele".
2 în ediţia d e la 1805, în loc d e „Iisu s S -a arătat iarăşi u c e n ic ilo r " , s e g ă s e şte „ iarăşi
S-a a ră ta t Iis u s u c e n ic ilo r p e S in e ş i" .
5In ediţia d e la 1805, în loc de „cel n u m it G eam ăn u l", se află „ carele s e z ic e G e a m ă n ".
4 In ediţia de la 1805, în loc de „M ă duc să p escu iesc", se află „M ă d uc să v â n e z p eşte".
3 în ediţia de la 1805, în loc de „cu t in e ", se găseşte „ îm p re u n ă cu t i n e " .
In ed iţia d e la 1805, în loc d e „în co ra b ie , ş i în n o a p te a a c e e a n u au p r in s n im ic ",
se găseşte „în c o ra b ie în d a tă şi, ş i în tru acea n oapte nu a u p rin s n im ic ".
7 înediţia de 1805,
la versetul 4 este: „Iar dacă s-a fă c u t d im in e a ţă , a s tă tu t Iis u s la
ţărm uri, d ar n u ştia u u c e n icii că Iis u s e ste ".
8 în ediţia d e la 1805, în loc de „în partea d reap tă", se g ăseşte „ d e-a d re a p ta p a rte ".
9 în ediţia de la 1805, versetul 7 este; „Zis-a d rept a cee a u c e n ic u l a c e la , p e care-1
iu b ea Iis u s , lu i P etru : D o m n u l este, Ia r S im o n P etru a u z in d c ă Domnul e ste , cu
e p en d itu l s-a în c in s (că era g o l) ş i s-a aruncat în m are".
10 în ediţia de la 1805, în loc de „ţărm ", se găseşte „ p ă m â n t".
458 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHTEPlSCOPUl· BULGARIEI

d in tru p og orâre [faţă de ucenici], nu ar fi fost v ăzu t, fiin d că tru p u l era ne-
stricăcios. .
Şi, p en tru ce pom eneşte şi de locul „M ării T îb e ria d e i"? A rătând că, de
acum [ei] nu se mai tem eau atâta de iudei, ca şi m ai în ain te, c i frica cea
m ultă o au lepădat. P entru aceasta, nici nu m ai erau [stăteau] închişi, ci ie­
şeau şi afară din casă, lucru care, m ai înainte nu-1 îndrăzneau. Şi, pretutindeni
u m b lau , în cât au mers până şi la Tiberiada, care este d ep arte d e Ierusalim şi
este m are a Galileii. Şi „vânau p eşte " ucenicii, deoarece n u aveau ce altceva
să facă, pen tru că nici E l n u era necurm at îm preu nă cu d ân şii, n ici Duhul
nu era dat, nici învăţătura nu le era încredinţată lor d e săvârşit [desăvârşit];
pen tru a c e a sta aşadar, d e m eşteşugul lor se apucaseră.
Şi Petru, mea osârduitor la lucru fiind, n u suferă [rabdă, îngăduie] să
şadă fără de lucru [lucrare, osteneală], ci, fierbinte, la lucru [treabă] se porneşte,
iar ceilalţi „îm preună" îi urmează, pentru că erau legaţi de acum unii cu alţii.
D eci, stând [fiind] D om nul de faţă înaintea lor, când ei se osteneau şi se
trud eau, n u îndată „ S e arată pe S in e ş i", pentru că voieşte ca întâi să se ia
[prindă] cu dânşii la vorbă; pentru aceasta, şi zice: „F iilo r, n u cum va aveţi
cev a d e m ân care?", ca şi cum ar fi vrut să cum p ere ceva d e la dânşii. Iar,
dup ă ce au zis ei: „N u", şi poruncindu-le să arunce „de-a d re a p ta ", au nime­
rit, atu n ci zice „ucenicul acela, pe care-1 iu b ea I is u s " , lui Petru: „D om nul
e s te !" Iarăşi aflăm aici că se arată osebirile ucenicilor: căci u n u l este m ai iute
v ăzăto r - adică loan, iar Petru - m ai fierbinte; pentru aceasta, loan întâi L-a
cu n oscu t pe Domnul, ia r Petru, întâi a venit la D ânsul. Şi, prin a se „în cin ­
g e " - sfială a însem nat [arătat]; iar prin a se arunca în m are - dorinţa π
a rătat [vădit]. Căci nu a aşteptat, precum ceilalţi, ci, înotân d , a m ers, măcar
că [nu] era departe de păm ânt, „ca Ia două su te de c o ţi" 11.
Iar „ependi’fesl" este u n cearşaf [o pânză] de in, cu care pescarii fenicieni
şi sirien i se înfăşoară - ori goi fiind, ori p e d easu p ra hain elor, pe acesta
punându-1. Şi în scurt să zic: astfel, cum zografii12 [iconarii] îi zugrăvesc
[înfăţişează] pe A postoli, deasupra hainelor [fiind] înfăşu raţi. D eci, fiindcă
P etru „era gol [d ez b ră ca t]", ca acela care se osten ea la v ân area peştilor,
p en tru sfială, s-a în făşu rat cu „ ep e n d itu l" - căci acesta este cel cu care 12

11 „C o tu l" era în v ech im e 0 unitate de m ăsură p entru lu ng im e, egală cu aproxim ativ

50 d e cen tim etri, atâta cât era, în m edie, antebraţul u n ui om ad ult, m ăsu rat din cot până
în v ârfu l d eg etelo r m âinii. A şa d a r corabia ucenicilor se afla „ca la d ou ă su te de c o ţi" de
ţărm , cu a lte cuvinte, cam la 100 de m etri.
12 In v ech im e, p ictoru l-iconar era n u m it „zugrav" - cu v ân t d eriv at, care în forma
p rim ară era „zo graf", intrat în lim ba rom ână d in grecescul „zoos g ra fe in ", care înseam nă
„scriito r d e v ia ţă ".
TALCUIREA SFIN TEI EVANGHELII DE LAIOAN Capitolul 21 459

zice că „s-a în c in s " - şi el, întâi, vine la Dom nul. Pentru că n u erau oarecare
lucruri m ici c ele care se făceau, c i m ari: m ai întâi, că „ m u lţi p e ş ti" s-au
prins, [iar] a p o i că „n u s-a ru pt m re a ja " (loan 21,11),

21,9-14: D e ci, când au ie şit la ţărm , au văzut ja r p u s jo s 13 şi p eşte pus

deasupra, şi p âin e. (10) Iisu s le-a zis: A duceţi din p e ştii p e care i-a ţî p rin s
acum . (11) S im o n Petru s-a su it în corabie şi a tras m re a ja la ţărm , p lin ă
de peşti m a ri: o su tă cin ciz e ci şi trei, şi, deşi erau a tâ ţia 14, n u s-a rupt
m reaja. (12) Iisu s Ie-a zis: V en iţi să prânziţi. Ş i n ic i u n u l d in tre u ce n ici
nu în d ră z n ea să-L în treb e: C in e eşti Tu?, ştiin d că este D o m n u l15. (13)
D eci a v en it Iisu s şi a lu at pâinea şi le-a dat lor, şi de ase m e n e a şi p e ş te le 16.
(14) A ceasta este , acum , a treia oară când Iisu s S-a arătat u ce n ic ilo r, după
ce S-a scu la t d in m o rţi17.
(2 1 ,12) Faptele Apostolilor 10,41 (21,13) Faptele Apostolilor 10,41 (23,14) loan 20,19-26
Şi aceasta este m inune, pe care acum o văd ei - zic: „jă ra tecu l" şi „peşte­
le " şi „ p â in ea " - căci [D om nul] n u m ai făcea [înm ulţea] d in m aterie p u să îna­
inte - p recu m m ai înainte, în pustie, din cele „cinci p â in i" şi din „doi p eşti",
pe cele care la atâţia au ajuns (loan 6 , 9) - ci :h iar aşa, d in tru nefiinţă.
Şi, zicân d D o m n u l: „V en iţi de p râ n z iţi", nim en i n u c e a rc ă [ispiteşte],
n ici „nu cu tea z ă să în tr e b e " ; C ăci nu m ai av eau ei aceeaşi în d ră z n ea lă , ci
c u tăcere şi c u spaim ă se m inu nau , pentru că „ ştiau că D o m n u l e s te " ;
p en tru ace a sta , nici nu îl „ în treb a u ". Insă, faţa m ai în tr-alt fel v ă 2 ân d -o şi
d e m ultă însp ăim ân tam p lin ă18, foarte se sp ăim ân tau şi v oiau , cu adevărat,

13 în e d iţia d e la 1805, în loc d e „ ja r pus jo s " , se găseşte „ jă ra te c s tâ n d ".

14 în e d iţia d e la 1805, în loc de „d eşi erau atâţia", se g ăse şte „ a tâ ţia f iin d " .
15 în ed iţia d e la 1805, versetu l 12 este: „Z is-a lo r Iisu s: V e n iţi d e p râ n z iţi. Ş i n im e n i
nu cuteza d in u ce n ici s ă -L în tr e b e p e EI: Tu cin e eşti?, ş tiin d că D o m n u l e ste ".
16 in ediţia de la 1805, în loc de „şi d e asem enea ş i pestei e ", se află „şi p eş tele aşi j derea".
17 In e d iţia d e la 1805, versetul 14 e s te : „Cu aceasta acum a tre ia oară S -a arătat Iisu s
u cen icilo r S ăi, d upă ce S-a scu lat din m o rţi", cu următoarea însem nare: [1805] întâi, „S-a
arătat" fiind seară, în ziua aceea în care a înviat (lain 2 0 ,1 9 ). Iar a d o u a oară, „d u p ă opt
z ile " (loan 2 0 ,2 6 ). Iar „a treia o a ră ", acum. Deci, se vede că după aceasta s-au su it „u cen icii
la m u n te le u n d e le-a p o ru n cit lo r" (M atei 2 8 ,1 6 ) când, adică, au fo st în d em n aţi iarăşi de
D om nul. S-a a ră ta t însă şi ucenicilor (1 Corint tu l 15,6-8) şi celor doi, d e care se p o v esteşte
la M arcu (1 6 ,1 2 ) şi lui Petru (1 Coritüeni 1 5 ,5 ) şi lui Cleopa şi celu i îm p reu n ă cu dânsul
(Lu ca 24, 15-31). în să ucenicilor, d im preun ă, „a treia o a ră " - cu aceasta [de acum ] - li
„ S -a a ră ta t", p en tru că nu v e n e a ad eseori la dânşii. Şi, p re cu m soco te sc, aici n u a spus
că şi El a m â n ca t, fiindcă L u ca o a arătat aceasta în Faptelor A p o sto lilor, u n d e P etru zice
Că: „A m m â n c a t ş i am b ă u t îm p re u n ă cu E l, d upă ce a în v ia t d in m o r ţi" (1 0 ,4 1 ).
'* Poate că, prin ch ip u l S ău , D o m n u l le arăta ucen icilo r - p e c â t v o r fi p u tu t ei
cu p rin d e p a rte d in înfrico şăto area sm eren ie a D u m nezeirii, d ecâ t c a re , ce p o a te să fie
m ai cu tre m u răto r? Vezi şi tâlcu irea de ia loan 2 0 ,1 4 -1 8 .
460 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACr ARHIEPISCOPUL BULGARIE]

s ă -L în tre b e p en tru dânsa, însă spaim a, şi aceasta, că „ ştia u " că nu este

a ltcin ev a, ci E l, oprea întrebarea şi m âncau num ai pe cele pe care lor le
zid ise. în să , cu m le zid ise? Cu stăpânire. Pentru că n u m ai „căuta [privea]
la C e r " (M atei 14, 29; Marcu 6, 41; 7 , 34; Luca 9 ,1 6 ), n ici n u îl cheam ă pe
Tatăl (M atei 11,25-26; M arcu 14,36; Luca 10,21; loan 11, 41), căci acelea se
fă cea u cu p o g o râre, pen tru neputinţa noastră. .......
Şi le p oru n ceşte să aducă „din p eşti", ca să arate că ceea ce se vedea nu
era n ălu că [nălucire]. Şi aici nu zice [Evanghelistul] că a m âncat [Domnul]
îm p reu n ă cu dânşii. Ia r Luca zice că, petrecând [răm ânând] îm preună cu
d ân şii, „a m â n c a t" (Luca 24,43), însă cum a m âncat nu este lucru al nostru
a sp u n e, căci cu chip preaslăvit acestea s-au făcut [săvârşit]; nu că avea firea
treb u in ţă de bucate, ci pogorâre se făcea, spre arătarea [adeverirea] învierii.
Şi, arătân d că nu adeseori venea la dânşii, n ici asemenea, ca m ai înainte,
zice [E vanghelistu l]: „cu aceasta [acum] a treia oară S -a arătat".
Şi să în ţeleg i acestea şi după vid en ie1920, adică după înaltă şi tainică
în ţe le g e re . „ N o a p te " (loan 21, 3) era, când întu nericu l slu jirii d e idoli
stăpân ea, m ai înainte de venirea Soarelui H o sto s“ (loan 2 1 ,4 ), când s-au
o sten it P roorocii şi „ n im ic " nu au „vânat" (loan 21, 3), pentru că, m ăcar
d eşi se p ărea că ei au apucat în „m reajă" u n neam - p e Israil, însă, de
v rem e ce, şi acesta adeseori la închinarea de idoli se abătea, m ai „n im ic nu
au p r in s ". în să, când „d im in eaţa" (loan 21,4) „Soarelu i D re p tă ţii" (Maleahi
3, 20) a lu m in at, şi „ m re a ja " cea apostolească s -a „aru ncat" (loan 21, 6),
în v ă ţă tu ra cea „d e-a d reap ta" cu adevărat - către care Legea şi Prooroci
asem ăn ân d u -se, „stâ n g ă " se înţeleg - atunci, dar, se trage „ m reaja" şi se
„ a d u c " la H ristos (loan 21,10) nu num ai cei din neam uri - pe care „o su tă"
îi v ei şi z ice ci şi cei d in Israil - care „ cin cize ci" se înţeleg (loan 21,11).
C ă c i, câ n d plinirea n eam urilor va intra înlăuntru, atuncea şi Israil se va
m â n tu i (Rom ani 11,11-12). Iar, cei „ trei" [peşti], pe credinţa cea întru Sfânta
T reim e o în sem n ează [arată], căci cei „o su tă " şi „ cin cize ci" ce s-au vânat -
zic cei d in n eam uri şi [dintre] iudei - , fără d e adăugirea celor „ trei", nu
su n t. P en tru că , fără d e credinţa cea în Treim e, nim eni n u se zice că a fost
„ v â n a t". Iar aceea, ce zice: „V en iţi de p râ n z iţi" (loan 21,12), o înţelegere
a scu n să ca aceasta are: [anum e] că, după osteneli, îi va prim i [cuprinde] pe
S fin ţi od ih n ă şi d esfătare şi îndulcire.

w P en tru ceea ce înseam n ă „v id en ia", vezi tâlcuirea d e la loan 4, 23-24 şi nota ce

c u p rin d e în sem n area Sfân tu lu i Isaac Şirul.
20 A ic i, S fâ n tu l T e o fila ct reia d e la încep u t tâlcu irea capitolu lu i 21, d u p ă înalta
în ţe le g e re şi, îl n u m eşte p e D om nul „Soarele H risto s", pentru că E van ghelistu l loan
zice : „ F ă c â n d u -se d im in e a ţă , Iis u s a stat la ţărm " (21, 4). Vezi continuarea tâlcuirii.
 '' i
TÂLCU1REA SFINTEI EVANGHELII DE LA 10AN Capitolul 21 461

C ăci, câte atuncea s-au făcut, ori s-au zis, toate su n t p lin e d e taine.
P recu m şi „g ră d in a r" a fi socotit H ristos de M aria [M agd alen a] (loan 20,
15), lucru d e rând se pare, însă are şi oareşce ascu ns. C ăci, A cest ad ev ărat
L u crător al R aiului21, era cu adevărat în grădina m o rm ân tu lu i ca în Rai,
n eam u l fem eiesc îndreptându-1 şi din înşelăciune şi n ecu n o ştin ţă „ în to r­
câ n d " (loan 20, 14, 16) p e aceea ce l-a am ăgit pe A d am , g răd in aru l cel
dintâi (Facere 2 ,1 5; 3,1-7). Pentru că, a o „ în to arce" p e M aria [M agd alen a]
şi a o învăţa pen tru înviere, aceasta însem na - că n eam u l fem eiesc se v a
„ în to a rce " şi se va ridica din greşeală.

21, Ϊ5 -1 9 '1: D e ci după ce au p rân zit, a z is I is u s lu i S im o n P etru :

Sim on e, fiu l lu i lo n a, M ă iu b eşti tu m ai m ult decât aceştia? EI I-a răsp u n s:
D a, D o a m n e, Tu ştii că Te iu b esc. Z is-a Iisu s lu i: P a şte m ie lu ş e ii M e i.
(16) Iisu s i-a z is iarăşi, a doua oară: Sim on e, fiu l lu i lo n a , M ă iu b e ş ti? EI
I-a z is: D a, D o am n e, Tu ştii că Te iu b esc. Z is-a Iis u s lu i: P ă sto re ş te o ile
M ele. (17) Iis u s i-a z is a treia oară: Sim on e, fiu l lu i lo n a , M ă iu b e ş ti?
F etru s-a în trista t, că i-a zis a treia oară: M ă iu b e ş ti? şi I-a z is : D o a m n e ,
Tu ş tii toate. Tu ş tii că Te iu b e sc . Iisu s i-a z is: P a ş te o ile M e le . (18)
A d evărat, ad ev ărat zic ţie: C ân d erai m ai tânăr, te în c in g e a i s in g u r ş i
u m b la i u n d e v o ia i; d ar când v e i îm b ătrân i, v ei în tin d e m â in ile ta le ş i
altu l te v a în c in g e şi te va d uce u n d e nu v o ie şti. (19) Ia r a ce a sta a zis-o ,
în sem n â n d cu ce fe l d e m oarte va p reaslăv i pe D u m n e z e u 22.
(21, i 6 ) 2 Regi 7 ,2 0 / F a p te le Apostolilor 2 0 ,2 8 / 1 Petru 5 ,2 1 2 1, 1 8 ) 2 P e tru 1 ,1 4 1 2 1. 19 ) 2 P e t a l 1 ,1 4

După ce El a sfârşit prânzul, lui Petru îi încredinţează isprăvnicia „o ilo r"

lum ii şi n u altuia, ci lu i o dă p e aceasta; m ai întâi, pen tru că d ecâ t toţi era
mai ales şi gură a toată ceata [verhovnic]; iar apoi, arătân d u -i lui că trebuie
să îndrăznească, pentru că lepădarea s-a şters. Şi de lepăd are nu-i pom eneşte
nici nu îi îm putează [prihăneşte, im putai, ci îi zice: „D e «M ă iu b e şti» ,
prim eşte asupră-ţi grija fraţilor şi dragostea cea fierbinte p e care ziceai că o

îl Sfântul Teofilact n e arată aici că însuşi D um nezeu e ste C e l C are a făcu t şi a „ s ă d it"
Raiul (Facere 2, 8).
71 In ediţia de la 1805, versetele 15-29" sunt: „D eci d acă au p râ n z it, i-a z is Iis u s lu i
S im o n Fetru: S im o n e al lui lo n a, iu b e şti-M ă m ai m u lt d ecât aceştia? Z is-a Lui: A şa
D o am n e, Tu ştii că Te iu besc. Zis-a lu i: Paşte m ie lu şeii M e i. f 16) Z is-a lu i ia ră şi, a d oua
oară: S im o n e al Iui lo n a, iu b eşti-M ă? Zis-a Lui: A şa D o am n e, Tu ştii că T e iu b e s c . Z is-a
lui: P ăstoreşte o ile M ele. (17) Zis-a lu i a treia oară: S im o n e al lu i lo n a , iu b e ş ti-M ă ? S-a
m âh nit Petru că i-a zis lu i a treia oară: Iu beşti-M ă? Ş i i-a zis L ui: D o a m n e Tu toate le ştii.
Tu ştii că Te iu besc. Z is-a Iisu s lui: P aşte o ile M ele. (18) A m in , a m in zic ţie: cân d e rai m ai
tânăr te în cin g e ai pe tin e în su ţi şi u m blai unde voiai, iar d u p ă ce v e i îm b ă trâ n i, v e i
în tin d e m âin ile tale şi altu l te va în cin g e şi te va duce u n d e tu n u v o ie şti. (19) Ş i aceasta
a zis, în se m n â n d cu ce m oarte va slăv i pe D u m nezeu".
462 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIE

ai că tre M ine, încât v e i [şi] «m uri»23 pentru M ine (M atei 26, 35), acum o
a ra tă ". Ş i îl întreabă pe el de trei ori, arătând, m ai în tâi, câtă grijă face pentru
cei cred incioşi şi, cum că, atâta iubeşte „ o ile ", încât şi sem n [însem n, pecete]
al d ragostei celei către D ânsul o pune aceasta: a prim i asu pră-şi grija „oilor".
Iar, apoi, cu întrebarea şi m ărturisirea cea întreită, lepăd area cea întreită o
v in d ecă şi, prin cuvinte îndreptează greşalele cele ce p rin cu v ân t se făcuseră
(M atei 26,69-75). Dintru aceasta, obicei s-a făcut a se cere trei m ărturisiri de
la cei ce v o r a se boteza24.
D eci, fiind întrebat o dată şi a doua oară, p e S in g u r C el C e ştie inimile îl
ch ea m ă martor, nu obrăznicind mai m ult25, n ici cu în d răzn eală grăind, ci
aceasta: „Tu ştii", pretutindenea [de fiecare dată] adăugând. în să, după ce
şi a treia oară a fost întrebat, Petru s-a turburat: oare, nu cum va, lui i se pare
că iubeşte, însă nu iubeşte, de vrem e ce şi m ai înainte, m u lt părându-i-se [a
iubi] şi întărindu-se [putem icindu-se], s-a v ăd it p e u rm ă [întru lepădări].
D e aceasta şi acum s-a tem ut, pentru aceea, şi cu sfială, răspunde: „«Doamne,
Tu to ate le ştii», şi cele ce sunt de faţă, şi cele viitoare, «Tu ştii că Te iubesc»
acu m , precum mie m i se pare; iar, de v a răm ânea şi pe urm ă dragostea, şi
aceasta «Tu ştii», eu pentru m ine nu m ă întăresc [p u tem icesc]".
Ş i după ce Domnul i-a zis lui pentru dragostea cea către Dânsul, mai
în ain te îi spune lui şi m ucenicia pe care av ea el să o su fere. Şi aceasta o
sp u n e, arătând prin graiuri că şi ceea ce îl întreabă pe el - dacă II iubeşte -
n u îl întreabă pentru că nu-1 crede pe el, ci şi foarte ştie că îl iubeşte, căci
cu m nu iubeşte acela, care va să şi m ărturisească p en tru D ânsu l? Ci, ca mai
m u lt să arate dragostea lui Petru, şi p e ceilalţi, p e toţi, să-i înveţe că, de
voim să-L iubim pe E l, aşa să ne sârguim să-L iu bim pe El, întru a primi
asu pră-n e grija fraţilor. Şi, cum îi spune lui, m ai înainte, m ucenicia? Ascultă.
„C ând erai m ai tânăr, te încingeai pe tin e în s u ţ i..." şi celelalte [ce urmează].
Z ice [Dom nul]: „De vrem e ce, Mă iubeşti pe M ine şi, de m ulte ori, în pri­
m ejd iile cele pentru M ine te-ai făgăduit a-ţi p u n e sufletului tău, îndrăzneşte,

23 „F etru i-a zis: Ş i d e ar fi să m or îm p reu n ă cu T in e , n u m ă v o i lep ăd a de Tine. Şi

to ţi u c e n ic ii au zis la f e l" (M atei 2 6 ,3 5 ).
24 Până astăzi, în rân d u iala Sfântului Botez, ce! care u rm ează a fi botezat, sau naşul
său (dacă acela ce va fi bo tezat este prunc mic), trebuie să m ărtu risească de trei ori Simbo/ul
C redin ţei. E cu putinţă ca, un ii dintre cititori, să n ici n u aibă ştiinţă d e acest lucru, deoarece
în u n ele biserici de la noi d in ţară s-a înd ătinat atât o biceiul ca, la Botez, să fie rostit
Crezu! nu m ai o singură d ată, cât şi ca această Taină să se săv ârşească prin stropire, şi nu
prin în treită cufundare. D om nul să ne m iluiască şi pe noi, p e toţi ca, prin osteneala
săv ârşirii poruncilor evangheliceşti, să nu mai fim iu b ito ri de scu rtim e şi u şurătate, întru
cele dum nezeieşti.
25 A d ică, Petru nu s-a m a i obrăznicit dintru n ăd ăjd u irea în sin e şi în p ropriile puteri.
l^LC U IREA SFIN TEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 21 463

pentru că aşa voi u m p lea pofta ta [voi plini poftirea ta], în cât, cele p e care
nu le-ai pătim it când erai tânăr, acestea le vei pătim i, d u p ă ce v ei îm bătrân i".
Şi îi pom eneşte lui de viaţa cea mai dinainte, arătând că cele duhovniceşti
sunt îm potrivă [potrivnice] celor trupeşti. Pentru că, întru cele lum eşti, cel
tânăr este de treabă [isprăvilor], iar cel bătrân, n u este de treabă [trebnic];
âisă întru cele d uhovniceşti, când bătrâneţile vor sosi, atu n ci, m ai strălu cită
este bărbăţia. D eci, zădărând [întărâtând] d orinţa lu i şi spre m u cenicie
aţâţându-o, zice acestea [Domnul]. încă îi arată lui um bros, cu m că şi el va fi
răstignit26, pentru că aceasta ce zice: „vei în tin d e m â in ile ta le şi altu l te va
în cin g e", n im ica altceva, decât num ai întinderea cea p e C ru ce şi legăturile
[legările] le însem nează [înfăţişează], iar, prin ceea ce a spus: „când erai
mai tânăr" şi iarăşi: „iar după ce v ei îm b ă trâ n i", arată că atu n ci Petru nu
era nici tânăr, n ici bătrân , ci bărbat desăvârşit. Şi, cu m i-a zis lu i D om nul că:
„altul te va în c in g e şi vei m erge unde tu nu v o ie şti"? D o ară, n u voia Petru
m ucenicia? Voia, cu adevărat, şi poftea [râvnea aceasta]; în să, ceea ce zice
Domnul însem n ează [arată] m âhnirea firii şi cum că, fără de voie se desparte
sufletul de trup. Iar aceasta, Dum nezeu spre folos o a ico nom isit, ca să nu
ne om orâm noi pe noi înşine; aşadar, nim eni nu-şi leapădă trupul fără de
m âhnire, m ăcar şi sfânt de ar fi.
Şi tâlcu in d u -n e nouă Evanghelistul - precum are el o b icei - p en tru ce
a spus D om n u l acestea, grăieşte: „ Ş i aceasta a zis] în s e m n â n d cu ce m oarte
va slăvi pe D u m n e z e u ". Căci, zice: „Iisus i-a grăit acestea lu i P etru - adică:
«vei în tin d e m â in ile tale» şi celelalte - «în sem n ân d » [arătân d ] că v a m ăr­
turisi pen tru D â n su l". Şi „slavă a lu i D u m n ez eu " n u m e şte m o artea lui
Petru, căci, cu ad evărat, slavă a lui D um nezeu este starea îm p o triv ă [ne-
voinţa] cea p en tru D ânsul, [dusă] până şi la m oarte. C ă ci, d e n u s-ar fi
încredinţat su fletu l că [H ristos] este D um nezeu ad ev ărat, n u ar fi m u rit
pentru D ân su l; pen tru aceasta, adeverire a „ sla v e i lu i D u m n e z e u " este
moartea Sfin ţilor.
Şi, ar fi p u tu t cineva afla osebire [diferenţă] în tre „ m ie lu ş e i" şi „ o i",
şi între „a p a ş te " şi „a p ă sto ri". C ăci, poate, „ m ie lu ş e i" su n t c e i noi,
începători şi pru n ci cu cunoştinţa; iar „ o i", cei m ai de săv ârşit [desăvârşiţi].
Deci, cela ce-L iu beşte pe H ristos, şi de „ m ie lu ş e i", şi d e „ o i" v a p u rta
grijă, şi pe „ m ie lu ş e i p ă scâ n d u -i" - adică p o v ă ţu irea ce a m ai b lâ n d ă
potrivindu-o lor - şi p e „oi p ă sto rin d u -Ie" - care în sem n ea z ă p ov ăţu irea
cea m ai de să v â rşit [desăvârşită], însă, de vrem e ce, şi ce i m ai d e săv ârşit

26 Este, în d eo b şte, cu n o scu t că Sfântul A postol P etru s-a să v â rşit m u cen iceşte în
anul 64, la Rom a, fiind răstignit cu capul în jos. Prăznuirea sa s e săv ârşe şte în Biserica
noastră, în 29 iunie.
464 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOHLACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

[d esăv ârşiţi] au trebuinţă d e m ulte ori şi de povăţuirea cea m ai moale,

p en tru a ceasta li se p oru n ceşte şi pe „ o i" a le „ p a şte", p ov ăţu itorilor lor.
C ăci, acu m , aceasta - adică „a p ă sto ri" - povăţuirea cea m ai cu asprim e o
în sem n ea z ă , ia r aceasta - adică „a le p a şte " - p e cea m ai blân dă. Aşadar,
ce v o m răsp lăti D om nu lu i, C are într-atâta ne-a iu bit pe noi, în câ t şi dra­
g o ste a cea că tre El întru aceasta o însem nează [înfăţişează] - întru a purta
g rijă d e „ o i" , cei care îl iu besc pe El?

21, 19b-23: Ş i sp u n â n d a cea sta , i-a z is : U rm ea z ă M ie . (20) D ar

în to rc â n d u -se , P etru a văzu t v en in d dup ă e l pe u cen icu l p e care îl iubea
Iis u s , a cela care la C in ă s-a rezem at de p iep tu l L u i şi I-a z is: D oam ne,
c in e este cel ce Te v a v in d e? (21) Pe acesta d eci, văzându-1, P etru a zis lui
Iis u s : D o a m n e, d ar cu a cesta ce se va în tâm p la? (22) Z is-a Iisu s lu i: Dacă
v oi esc ca a cesta să răm ână până v oi v en i, ce ai tu? Tu u rm ează M ie . (23)
D e a ceea a ie ş it cu v ân tu l acesta în tre fraţi, că u cen icu l a ce la n u v a muri;
d ar Iis u s n u i-a sp u s că n u v a m u ri, ci: D acă v o ie sc ca acesta să răm ână
p â n ă v o i v e n i, ce a i tu?27 m, vn2 Pet™1, 1 4 (21 , 20 ) loan 13,23
A în cred in ţat [M ântuitorul] lu i P etru grija tuturor credincioşilor, căci,
m ă ca r că Iaco v 28 a lu at scau nu l Ierusalim ului, însă Petru, [scaunul] a toată
lum ea. Şi a zis către el, după aceea: „U rm ează M ie " , arătând purtarea de
g rijă şi, cu m că , cu prietenie şi cu dragoste, se află către dânsul.
în că să în ţeleg i aici „u rm are" şi plinirea cea întru toate lucrurile şi
cu v in tele. C ăci, aceia care, în urm ele petrecerii [vieţuirii] Lui p ăşesc29 şi se
a se a m ă n ă L ui în tru toate, cu de-am ănuntul, aceştia „u rm ează" Lui. însă,
totod ată, acum îl îndeam nă p e Petru şi sim ţitor a urm a Lui, arătând [adeve­

27în ediţia d e la 1805, versetele 19b-23 sunt: „Ş i aceasta grăind, a z is Iu i: U rm ează M ie.
(20) Ş i în to rcân d u -se Fetru, a văzut pe ucenicu l, pe care-I iu bea Iisus, m ergân d după el,
care a şi căzut la C ină pe p iep tu l Lui, şi a zis: D oam ne, cin e este cela ce va să Te vândă?
(21) Pe acela văzându-1 Fetru , a zis lui Iisus: D oam ne, dar cu acesta ce va fi? (22) Zis-a
Iis u s lui: D e v o i vrea să răm ână acesta până voi v eni ce-ţi este ţie? Tu urm ează M ie. (23)
D e c i a ie şit cuvântul acesta în tre fraţi, că u cenicul acela nu va m uri. Ş i nu a z is Iisus Iui
că n u va m u ri, ci: D e v o i vrea să răm ână acesta până voi veni, ce-ţi este ţie?"
18 Iacov, cel care este p o m en it aici, nu e fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului loan
T eo lo g u l (M atei 10, 2) şi nici Iacov a! Iui Alfeu, care a fost din ceata celor doisprezece
A p o sto li (M arcu 2 ,1 4 ; 3, ÎS ), ci este dintre „ fra ţii" D om nului. D e la Sfinţii Evanghelişti
ştim că nu m ele acestora sunt: Iacov, Sim eon, Iuda şl losle (M atei 13, 55; M arcu 6, 3).
D esp re prim ii trei ştim că au făcut parte dintre cei 70 d e A postoli ai D om nului (Luca 10,
1), iar Iaco v şi S im eo n au fost şi episcopi de Ierusalim . Iacov, care mai este nu m it şi „cel
M ic " , s-a săv ârşit prin m oarte m ucenicească la 23 octom brie, în anul 63.
25 A dică p ăşesc în urm ele plinătăţii făptuirilor M ântuitorului, căci e d e neapărată
trebu in ţă să „avem g ân d u l lu i H risto s" ( î Corinteni 2 , 15).
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 21 465

rind] ceea ce am zis - prietenia cea către el; căci, p e cei m ai p rieten i, p e
aceştia îi facem urm ători [ai noştri].
Iar, după ce Petru a auzit acestea şi s-a învrednicit d e u n ele ca acestea,
încât şi lum ea să i se încredinţeze, şi de m ucenicie să se înv red n icească,
fiindcă foarte îl iubea p e loan, întreabă şi pentru d ânsul: „«D ar cu acesta ce
va fi?» Nu pe aceeaşi cale cu noi va veni? N u va fi şi acesta părtaş p o v ăţu iţii
«oilor» şi alegerii celei la acestea?" Pentru că, aceea ce zice: „U rm ează M ie " ,
aceasta însem nează: „Vino, de ia oile, ieşi în lu m e !" D eci, de v rem e ce,
D om nul a văzut pe Petru că se grijeşte [poartă de grijă] de lo an şi n u v oieşte
să se dezlipească de el, despărţindu-i p e ei d e cea fără d e v rem e u nire şi
dragoste, zice: „Lucru ţi s-a încredinţat, pe acesta isprăveşte-1 şi «u rm ează
M ie » , C arele te scot p e tine la propovăduite şi toată lu m ea îţi încred in ţez.
Iar acesta, de voi vrea să răm ână aici în locurile cele d e p rim p reju ru l G alileii
şi să nu-1 trim it îm preună cu tine, «ce-ţi este ţie » ?"
Iar aceasta, ce zice: „până voi v e n i", unii aşa o au înţeles: „ « P â n ă v o i
v en i» asupra iudeilor celor ce M-au răstignit, fiin d că îi v o i b a te p e ei, prin
toiagul rom anilor şi voi răsturna cetatea lor [Ieru salim u l]". P en tru că sp u n
[aceşti tâlcuitori] că A postolul acesta [loan], m ai pân ă în v rem ea stăp ân irii
lui Vespasian, în locurile cele de sus [în Galileea] aju n g ân d , p ro p ov ăd u ia şi
petrecea [vieţuia] acolo, iar, când avea să se ia [robească] Ieru salim u l, s-a
m utat. Deci, de vrem e ce, m are lucru li se încred in ţa - p ro p ov ăd u irea - n u
trebuia, aşadar, să fie ei îm preună, ci deosebi: u n u l in u n ele, iar altu l, în alte
locuri să m eargă. Şi pentru care pricină pom eneşte Evanghelistu l d e culcarea
cea „pe p ie p t" şi cum că a întrebat: „C ine este ce la ce v a să T e v â n d ă ? "
(loan 13,23). N u aşa, de rând [simplu], şi precum s-ar fi în tâm p lat, ci c a să
arate înd răzneala lu i Petru, cea de după lepăd are. C ăci, celu ia care n u
îndrăznea, m ai înainte de Cruce, să întrebe pen tru [despre] v ân zăto ru l, ci
pe altul, adică p e lo an îl îndem na spre întrebare, acestu ia şi isp ră v n icia
tuturor i se încredinţează şi nu num ai că nu înd eam nă p e altul la cele p en tru
dân su l30, ci, şi num ai pentru ucenicul acela - care m ai m u lt d ecâ t toţi era
„ iu b it" - întreabă şi, ca un m ijlocitor către D o m n u l se face.
Şi te m inunează de sm erenia Evanghelistului, cu m părerea ce a greşită a
celor mulţi o îndreptează; pentru că nu au înţeles ceea ce a zis D o m n u l p en tru
dânsul, ci au socotit că „nu va m u ri"; însă aceasta n u a fost, căci D o m n u l a
zis „să ră m â n ă ", n u pentru că el „nu va m u ri", ci ca să n u fie e l în so ţit c u
Petru, în vrem ea propovăduirii şi să răm ână sin g u r [întru această lu crare].

30 A dică, P etru nu cere în chip osebit, pentru u n a lt A p o sto l, cele c e lu i i-au fo s t

încred in ţate, d p en tru lo an m ijloceşte.
466 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGA RIH

Iar, ceea ce zice [Dom nul]: „până v oi v e n i", aceasta este, adică: „Până iarăşi
şi p e e l v oi binevoi a-l scoate la propovăduire. C ăci, p e tine acu m te scot la
grija [îngrijirea] lumii şi «urm ează M ie» , iar el, răm ân ă aicea, «până» când
iarăşi «v oi v en i» şi îl voi scoate pe el [la aceeaşi lu crare], ca şi p e tine".
Iar alţii, aşa înţeleg: auzind Petru - spu n e i [aceşti tâlcu itori] - că va
m u ri p en tru H ristos, a zis: „D ar cu lo an ce va fi? «N u v a m u ri» şi e l?" însă
H risto s nu a întărit aceasta - anum e că „nu va m u r i" , p en tru că, tot cel ce
s-a n ă scu t, va şi m uri - , ci a zis: „«D e v o i vrea să răm ân ă e l» , adică să fie
v iu p ân ă la sfârşitul lu m ii şi atuncea să m ărturisească p en tru M in e ". Pentru
a c e a s ta şi z ic [aceşti tâ lcu ito ri] că e l e s te v iu şi, d im p re u n ă cu Ilie
p ro p o v â d u in d u -L p e H ristos, de A ntih rist va să fie om o rât. Iar, dacă, şi
m o rm â n t al lui se arată [găseşte], ce este aceasta?31 C ăci, v iu fiind el, a
in trat în tr-în su l, apoi s-a m utat [străm utat], p re cu m şi E n o h şi Ilie (Facere
5, 24 ; 4 R egi 2, 11). D eci, surpă E vanghelistul p ăre rea cea m in cin oasă a
celor ce socotesc că „nu v a m uri u cenicul a cesta ", ci v a fi nem uritor. Pentru
că, m in ciu n ă este, cu ad evărat, a fi om n em u rito r; căci, m ă car că Enoh şi
Ilie n u au m u rit, însă su n t m uritori32. A şa şi acesta, m ă ca r că n u a murit,
d ar v a m uri. D eci, aceasta, că „nu va m u r i" - ad ică fără d e m oarte va fi -
este m in ciu n ă.
In să a lţii se întăresc [încredinţează, m ărtu risesc] că a m u rit [loan]. Iar
aceasta: „ D e v oi vrea să răm ână e l" , aşa o în ţeleg , p recu m m ai sus am
tâ lcu it33. Şi toate socotelile [socotinţele, părerile] le -a m sp u s, ca n ici una să

31 Vezi şi v iaţa Sfântului Evanghelist loan, aşezată la în c e p u tu l a cestu i volu m .

32 Ilie ş i E noh sunt m u ritori, iar lucrul acesta se ad ev ereşte şi p rin fap tu l că v o r fi
o m o râţi d e A ntihrist: „ A ce ştia su n t cei doi m ă s lin i ş i c e le d o u a s fe ş n ic e care stau
în a in te a D o m n u lu i p ăm â n tu lu i. (5) Ş i dacă v o ie şte c in e v a să i v a ta m e , fo c ie se din
g u ra lo r ş i m is tu îe ş te pe v ră jm a ş ii lo r; ş i d acă ar v o i c in e v a să -i v a tă m e , acela trebuie
u cis, (6) A ce ş tia au pu tere s ă în c h id ă cerul, ca p lo a ia să n u p lo u ă în z ile le proorociei
lo r, ş i p u te r e au p e ste ap e s ă le sch im b e în sâ n g e ş i să b a tă p ă m â n tu l cu o rice fe l de
u rg ie , o ri d e c â te o ri v o r v o i. (7) Ia r când v o r isp ră v i cu m ă rtu ria lo r, fia ra care s e ridică
d in a d â n c v a face răzb o i cu e i, şi-i va b iru i şi-i v a o m o rî. (8) Ş i tru p u r ile lo r vor zăcea
pe u liţ e le c e tă ţii c e le i m ari, care s e cheam ă, d u h o v n ic e şte , S o d o m a ş i E g ip t, u n de a
fo st ră s tig n it ş i D o m n u l lo r. (9) Ş i d in p opoare, d in s e m in ţii, d in lim b i ş i d in neam uri
v o r p riv i la tru p u rile lo r trei z ile ş i ju m ătate ş i n u v o r în g ă d u i ca e le să fie pu se în
m o rm â n t. (10) Ia r lo cu ito rii d e p e păm ânt s e v o r b u c u ra d e m o artea lo r şi vor fi în
v e s e lie ş i îş i v o r trim ite d a ru ri u n ul altuia, p en tru că a c e ş ti d o i P ro o ro ci au ch in u it pe
lo c u ito rii d e p e p ăm ânt. (11) Ş i d upă cele trei z ile ş i ju m ă ta te , d u h d e v iaţă d e la
D u m n e z e u a in tra t în ei şi s-a u rid icat p e p icio a re le lo r ş i fric ă m a re a căzu t p este cei
c e s e u ita u la e i. (12) Ş i d in c e r au au zit glas p u tern ic, z icâ n d u -le : S u iţi-v ă aici! Ş i s-au
s u it la C e r, în n o ri, ş i au p riv it la ei d u şm anii lo r " (A pocalipsa 1 1 ,4 -1 2 ).
33 A d ic ă , lo an să nu fie în so ţit c u Petru, în v rem ea p ro p o v ăd u irii.
TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 21 467

nu fie neştiu tă de cei iubitori de ştiinţă [cunoştinţă]. în să, n ou ă, aceasta ce

zice: „să răm ân ă pân ă v oi v e n i", aşa ne place a se înţelege, p recu m dum n e­
zeiescului lo an , cel cu G ura d e Aur, i se pare: n u p en tru v iaţă [n em u rire],
ci pen tru a n u fi în soţit [loan] cu Petru.

2 1 , 24-25: A cesta este u cen icu l care m ărturiseşte d esp re a ce ste a şi care
a scris acestea, ş i ştim că m ărturia lu i e adevărată. (25) D a r s u n t ş i alte
m ulte lu cru ri p e care le-a făcut Iisu s şi care, d acă s-ar fi scris cu d e-am ă-
n u n tu l, cred că lu m ea aceasta n-ar cu p rin d e cărţile ce s-a r fi scris. A m in 34.
( 2 1 .2 i) lo a n 1 9 ,3 5 ( 2 1 ,2 5 ; lo a n 2 0 ,3 0

P en tru care pricină, nici unul d in ceilalţi E v an g h elişti n u a m ărtu risit

desp re el în su şi, iar acesta m ărturiseşte pentru sine? S e p o v e ste şte că, m ai
pe urm ă, a v en it spre a scrie, H ristos m işcându-1 şi în d em n ân d u -1 p e el;
pentru aceasta, şi pom eneşte adeseori d e dragoste, arătân d p ric in a d in tru
care a v en it sp re a scrie şi cum că, fiind „ iu b it" m ai m u lt d e câ t c e ila lţi, i-a
încred in ţat H ristos acest lucru.
„Şi ş tiu " - z ice [loan] - „că ad evărate g răieşte, ad ică în cre d in ţa t fiind
am scris cele ce am scris, ca unul care la toate am fo st d e faţă: şi la lu cru ri
şi la cu v in te [graiuri] şi la Patim i şi la cele d e dup ă în v iere. P e n tru că
«iu b it» eram şi n u m ă lăsa [a nu fi] de aproape35, pen tru aceasta, în d răzn esc
şi pentru m in e însum i grăiesc; căci, ad evărate zic, în d e m n â n d a le cerca
[cerceta] p e cele «făcute» şi a le iscod i [una] câte u n a ". C ăci, c u ad ev ărat,
obişnuim noi, oam enii, ca, atunci când foarte suntem năd ăjd u iţi la adevăr36,
niciod ată a n u tăgădui m ărturia n oastră, care lu cru şi A p o sto lii îl ziceau :
„N oi su n te m m ărtu rii acestora ce grăim , şi D u h u l p e C a re le L -a d a t c e lo r
ce se p lea că L u i" 37 (Faptele Apostolilor 5 , 32). „Şi, d e u n d e este a ră ta t [vădit]

u în ediţia d e Ia 1805, versetele 24-25 su n t: „A cesta e s te u c e n ic u l ca re m ă rtu ris e ş te

p e n tru acestea ş i a scris acestea. Ş i ştim că adevărată e s te m ă rtu ria lu i. (25) S u n t în c ă şi
a lte le m u lte câte a făcu t lis u s , care de s -a r f i scris câte u n a , n ic i în lu m e a a c e a s ta (m i s e
p are) că nu a r în c ă p e a că rţile ce s-ar fi scris. A m in ".
35 D om n u l „n u îl iăsa d e a p ro ap e" pe lo an , adică îl ţinea ap ro ap e, n e d e p ă rta t de E l,
după cum s e p o ate vedea şi d in Sfintele Evanghelii, d eoarece, lo a n , a lă tu ri d e fratele
său , laco v şi de Petru, a fo st m artor d e taină la învierea fiicei m a i-m a re lu i sin ago gii
(M arcu 5 ,3 7 ; Luca 8 ,5 1 ), la Schim barea la faţă a D om n ului (M atei 1 7 ,1 ; M a rcu 9 , 2 ; Lu ca
9, 28) şi la ru găciu n ea din grăd ina G h etsim an i (M arcu 14, 33)} ia r la C in a c e a d e Taină,
lo an s c rezem a p e pieptul D om n ului (loan 13, 23; 21, 20). D e asem en ea, c u v in te le c ele
care în ain te-v esteau robirea Ierusalim ului şi sfârşitul lu m ii D o m n u l le-a g r ă it în ain tea
lu i Petru, lacov, lo a n şi A ndrei (M arcu 1 3 ,3 ); iar Verhovnicul, d im p reu n ă c u Teolog u l au
fo st c ei trim işi să gătească P aştile fLiioi 22, 8).
36 A dică, atu n ci când su ntem întem eiaţi întru ad evăru l celo r g răite d e noi.
37 în ed iţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem : „ Ş i su ntem m artori ai a c e s to r c u v in te n o i
şi D u h u l S fâ n t, p e Care D u m n ezeu L-a d at celo r ce îl a s c u ltă " (F aptele A p o sto lilo r 5 ,3 2 ).
468 Capitolul 21 SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

că «ad ev ă ra te» grăiesc, şi nu fac h ar [hatâr, prielnicie] în văţătorului? Şi

d in tru aceasta: că «m ulte» le-am lăsat [nescrise] - d e u n d e este arătat
[ad ev erit] că n -am fă cu t h ar [hatâr, prielnicie]. C ăci eu , cel care p e toate
c ele d e ocară le-am p u s în m ijloc [le-am pom enit] şi n ici aceasta nu am
a scu n s-o , că pe El L -au num it şi fărădelege (loan 9 ,1 6 ; 1 9 ,1 8 ) şi înşelător
(loan 7, 12) şi în d răcit (loan 10, 20), arătat [vădit] este că n -am făcu t har
[hatâr, prieln icie]. C ăci, acela care face h ar [hatâr, p rieln icie], săvârşeşte
[lu cru rile] d im potrivă: cele d e ocară le lasă, iar, pe cele d e slavă le aduce
în m ijlo c [le p om eneşte]".
Şi să nu te m inunezi de zice: „«Cărţile cele ce s-ar fi scris» pentru lucrurile
lui Iisus «nu le-ar încăp ea lu m ea»", d , luând în minte [pricepând] puterea
cea nespu să [negrăită] a lui Dumnezeu-Cuvântul, cu credinţă prim eşte ceea
ce s-a zis. Căci, precum nouă [ne este uşor] a grăi, aşa, A celuia - însă mai
v ârtos [cu prisosinţă], cu m ult mai lesne - îi era a face cele c e le v o ia
Ia r u n ii zic că, d u p ă obiceiul Scripturii, cu covârşire s-a g ră it aceasta.
Şi o b işn u ieşte Scrip tu ra a întrebuinţa v orb e [grăiri] cu cov ârşire, precum
este aceea: „V ăzu t-am cetăţi care a ju n g eau până Ia c e r " 36*(Deuteronom 1,
28) şi: „V ăzu t-am b ă rb a ţi şi eram în a in te a lo r ca n işte lă c u s te "39 (Numeri
13, 34) şi altele câte su n t de acest fel. Aşa şi aceasta: „N -ar p u te a în căp ea
în lu m e că rţile c e le ce s-ar fi sc ris"40.
Iar unii [tâlcuitori] înţeleg [aici] „lum e" pe cel care gândeşte cele lumeşti,
ia r „ lu cru rile " făcute d e Iisus, pe cele dum nezeieşti şi d e taină ale Lui, cele
d in lu m ea cea nevăzută şi cea văzută şi câte a făcut pen tru rânduiala cea
d in v rem ile cele „m ai de pe u rm ă" (Evrei 1 ,2; 1 Petru 1,20), care, pline fiind

x în e d iţia 1988 a S fin tei Scripturi, avem : „F raţii noştri n e -a u în fr ic o ş a t, sp u n ân -

d u -n e : P op o ru l acela e m ai mare, m a i m u lt şi m ai puternic d ecât n o i; c e tă ţile d e acolo
s u n t m a r i ş i cu în tă r itu ri până l a cer; şi am m ai v ăzu t a c o lo ş i p e f i ii lu i E n a c "
(D eu teron om 1, 28).
59 In e d iţia 1988 a Sfintei Scripturi, avem: „A colo am văzut noi şi u riaşi, p e fiii lui
E n a c , d in n eam u l u ria ş ilo r; şi nou ă ni se părea că suntem faţă d e ei ca n iş te lă cu ste şi
to t a ş a le păream şi n o i lo r" (N um eri 13, 34).
10 C u adevărat, pentru mintea trupească şi lum ească este de necuprins tainica lucrare
a d u m nezeieştilor cuvinte. Spre adeverire, aşezăm la sfârşitul acestui volu m mărturia
Videniei avute de monahul Teodosiedin Mănăstirea Neamţ, în 20/21 decem brie 1797. Dintru această
tainică mărturisire, cititorul se vaputea încredinţa că sfintele cărţi cuprind intr-însele cuvinte
p lin e d e dum nezeiască putere. Intre „blestematele terfeloage de că rţi" - aşa cu m numea
atu n ci diavolul cărţile Sfinţilor Părinţi, aflate în acea vrem e în Sfânta M ănăstire a Neam ţului
- s e nu m ără şi T âkuirea celor patru Evanghelii a Sfântului Teofilact. Tălm ăcitorii Tâlcuirii -
C u v io s u l G h ero n tie d im p reu n ă cu Sfântul G rig o rie D ascălul, ca re mai apoi a ajuns
m itro p o lit al Ţării Rom âneşti - isprăviseră traducerea ei încă d in anu l 1796.
TÂLCUIREA SFfNTEI EVANGHELII DE LA IOAN Capitolul 21 469

de taine, om ul cel lum esc nu le poate înţelege f i Corinteni 2 , 14-16); precu m

este şi aceea ce zice: „M ulte a m a vă grăi v ou ă, d a ră n u le p u te ţi p u rta "
(loan 16,12). D ar n oi să ne rugăm ca niciodată să n u v en im în tru u itarea
„ lu cru rilo r" şi cuvintelor D om nului, ci p u rurea să d esch id e m „ c a rte a "
aceasta a [ucenicului] celui iu bit şi să cercăm 41 com oara ceea ce s e află în
m in u nile şi în graiurile lui Iisus. Ca să pu tem să n e cu răţim p e n o i şi p rin
cu v ân t şi prin v ia ţă şi să ne învrednicim şi de cele m ai n eg răite lu cru ri şi
taine în ziua descoperirii [lor], p e care, acum , „în lu m e " fiind , „nu le p u te m "
încăpea [„p u rta", cuprinde]. Şi să ne facem d e săv ârşit [desăvârşiţi] în tru
însuşi Hristos, C arele ne-a iubit pe noi şi, prin iubitul Său ucenic, n e-a lu m inat
întru bogoslovia [d e Dum nezeu cuvântarea] şi cu n oştin ţa Sa şi a Tatălui şi a
Sfântului Duh, C ăruia fie-1 slava în veci. „ A m in ".

■ Sfârşit al tâlcuirii Sfân tu lu i T eofilact — 1

la Evanghelia cea d e Ia
loan .

41 A dică, să o „cercăm " prin osteneala, prin truda cea lău n trică, întru e v a n g h e lice ştile
p o ru n ci. ,
470

Şapte întrebări d esp re S fâ n ta Treim e

ş i ră sp u n su rile lo r

Pentru o m ai am ănunţită înţelegere a celor tâlcuite de Sfântul Teofilact la

loan 10, 37-38, aşezăm, în continuare, şapte întrebări despre Sfânta Treime,
precum şi răspunsurile lor, aşa cum sunt cunoscute în învăţătura de credinţă
a Bisericii noastre O rtodoxe'.
C ele trei P ersoane sau trei Ip o sta su ri p o t f i în ţelese ca trei D um nezei?
Cele trei Persoane dumnezeieşti nu se înţeleg ca persoanele omeneşti, ci în
felul în care ne arată M ântuitorul în Evanghelia de la loan, când zice: „Eu şi Tatăl
M eu u na su n te m " (loan 10, 30). „Legătura Tatălui cu Fiu l şi a Fiului cu
M ângâietorul (Sfântul Duh) uneşte pe Cei Trei U nul cu Altul. Aceştia trei sunt
una, nu unul, după cuvântul: «Eu şi Tatăl M eu una suntem », una după unitatea
Fiinţei, nu după unitatea num ărului"12. C ele trei Ipostasuri, zice Sfântul Grigorie
Teologul, su n t o singură Dum nezeire şi „o singură fire în trei proprietăţi
înţelegătoare, desăvârşite, existând prin ele însele, deosebite în număr, dar nu
deosebite în Dumnezeire"3. Acelaşi Sfânt Părinte explică felul unirii Ipostasurilor
astfel: „Se deosebesc fără să se împartă, ca să zic aşa, şi se unesc deosebit. Unul
în trei este Dumnezeirea şi trei fac una»4. N u sunt, deci, trei Dumnezei.
Care e legătu ra Ip o stasu rilo r între ele?
D eşi m are taină, lucrul acesta a fost lăm urit pe larg de Sfinţii Părinţi.
S fâ n tu l C hirii al A lexandriei ne spune că firea dum n ezeiască, sim plă şi
necom pusă e lărgită de însuşirile Ipostasurilor şi de deosebirile de Persoană
şi d e num e. în fiecare Persoană se înţelege întreaga fire, îm preună cu însuşirea
ei, adică îm preună cu Ipostasul. Rămâne fiecare ceea ce este, având în sine şi
pe celelalte, prin unirea firească cu ele. Tatăl este în Fiul şi în Sfântul Duh. De
asem enea şi Fiul şi Sfântul Duh Se află în Tatăl, iar Tatăl, în ceilalţi doi5.
C ele trei Ip ostasu ri v oiesc şi lucrează sep a ra t sau la un loc?
Sfântul loan Damaschin spune că fiecare din cele trei Ipostasuri nu voieşte
şi nu lucrează aparte, separat şi deosebit, ci îm preună6. Sfânta Treime e o

1Reproducem textul ce urmează după catehism ul Credinţa Ortodoxă, Editura Mitropoliei

M oldovei şi Bucovinei, laşi, 1996, pp. 54-56.
2 Tertulian, Contra lui Praxeas, 25, Migne, P. L., II, col. 188.
3 Sfântul G rigorie Teologul, Contra Arienilor şi despre sine, 16, M igne, P. G., XXXVI, col.
236 A.
* Idem , La Sfintele lum ini (Bobotează), 11, M igne, P. G ., XXXVI, col. 345 C. D.
s Sfântul Chirii a] A lexandriei, Despre Sfânta şi cea de o fiin ţă Treime, 7, M igne, P.G., LXXV,
col. 1092.
6 Sfântul loan Damaschin, Despre două voinţe în Hristos, 8, Migne, P, G., XCV, col. 136. Vezi
şi pr. dr. O lim p N. Căciulă, Hristologia Sfântul loan D amaschin după Tratatul despre cele două voinţe
în H ristos, Bucureşti, 1938, p. 106.
 471

singură fire, o singură voinţă, o singură lucrare, o singură putere, o singură

autoritate, pentru că e o singură Dumnezeire7*.
Ce au Îm preună şi ce au d eosebit P ersoanele S fin tei Treimi?
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh au împreună însuşirea de a fi nefăcuţi şi D um ­
nezeirea. Fiul şi Sfântul Duh au împreună însuşirea că su n t din Tatăl. Tatăl
este nenăscut. Fiul este născut, Sfântul Duh este purces.
Prin ce Se d eosebeşte m ai de aproape Tatăl?
Tatăl este nenăscut. El nu primeşte existenţa de la nim eni, nu are cauză. El
e izvorul celorlalte două Persoane. Dumnezeu e Tată din veci. El nu este însă
Tată îh felul omenesc. El n-a început să fie Tată în tim p, după îm plinirea vârstei,
odată cu apariţia puterii de a naşte, asemenea oamenilor şi celorlalte vieţuitoare.
Dumnezeu e Tată deodată cu veşnicia. El e, deci, dintotdeauna Tată3.
Prin ce Se d eosebeşte m ai de aproape Fiul?
Fiul este născut, este Unul-Născut, fiind îm preună veşn ic cu Tatăl şi de o
Fiinţă cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului şi de totdeauna. E l nu Şi-a
început cândva existenţa, ci de când e Tatăl e şi Fiul. Şi când gândim la Tatăl,
gândim şi la Fiul, Fiul nu e creat, cum pretindea A rie, ci e n ăscut din Tatăl,
dar nu printr-o naştere om enească, nici constrânsă, ci p rintr-u n a voită şi
firească. E o naştere necuprinsă de m intea om enească. Fiu l şi Tatăl sunt una
ca Dum nezeire, ca fire, ca veşnicie, ca voinţă, ca lucrare, ca bu n ătate etc., dar
Se deosebesc ca Ipostasuri: im ul e născut, pe când celălalt e nenăscut; în această
privinţă, Tatăl este izvorul şi cauza Fiului. Fiul Se deosebeşte, apoi, şi de
Tatăl şi de Sfântul Duh, prin aceea că El Şi-a luat asupră-Şi lucrarea m ântuirii.
N um ele propriu al Fiului este „C uvân tu l" (loan 1, 1). E l Se n u m eşte şi
„înţelepciunea lui Dumnezeu. El e Cuvântul, Strălucirea şi C hipul Tatălui"9
(l Corinteni, î , 24; Evrei 1,3).
Prin ce Se d eosebeşte m ai de aproap e Duhul Sfânt?
D uhul Sfânt purcede din Tatăl, cum spune însuşi M ântuitorul: „Iar când
va v en i M ângâietorul, pe Care Eu ÎI voi trim ite vouă de la T atăl, D uhul
A devărului, C are de la Tatăl purcede, Acela v a m ărtu risi d esp re M in e "
(loan 15, 26). Însuşirea Lui personală este de a fi purces d in Tatăl şi de a Se
face cunoscut după Fiul şi îm preună cu Acesta10. E l e sfinţen ia în săşi şi prin
aceasta izvorul sfântului har, care desăvârşeşte opera M ân tu ito ru lu i, după
înălţarea Sa la Cer: „Iar când va veni Acela, D uhul A d ev ăru lu i, v ă va călăuzi
pe voi la tot adevărul... A cela pe M ine M ă va slăv i, p en tru că d in a l M eu va
lua şi va vesti v ou ă" (loan 16,13-14).

7 Sfântul loan Dam aschin, Despre Sfânta Treime, 1, M igne, P. G ., XCV, col. 9.
' Sfântul Grigorie de Nissa, Contra Iui Eunomie, 1, M igne, P. G., XLV, col. 369.
7 Sfântul A tanasie, Sfântul Vasile cel M are şi alţii.
10Sfântul Vasile cel Mare. S c r i s o a r e a 38 (Cătrefratele său Grigorie), M igne, P. G., XXXII, col. 329.
472

(2)
Cuvântul Sfântului Siineon cel Nebun pentru Hristos, >
despre Origen' --- - ■>- ^ · ·.· -‘· >'
D u pă ce Sfântul Sim eon s-a despărţit de împreună nevoitorul său loan, şi
dintru dumnezeiască încredinţare a luat jugul nebuniei pentru Hristos şi a
venit în cetatea Emesei, a săvârşit multe semne minunate. El vedea tainele
gândurilor inimilor om eneşti, iar acest lucru s-a adeverit în felul următor.
Aproape de cetatea Em esei era o mănăstire, în care, vorbind doi părinţi, făceau
cercetare despre Origen, anume: „De ce un înţelept ca acela a căzut în eres şi a
pierit?" Aşadar, unul zicea că înţelepciunea lui Origen nu era de la Dumnezeu,
ci din învăţătură şi din m ulta citire a cărţilor, iar celălalt zicea că este cu neputinţă
om ului ca, fără darul lui Dumnezeu să vorbească şi să scrie unele ca acelea,
dintre care câteva şi până astăzi se primesc de cei dreptcredincioşi. Astfel,
certându-se ei mult şi neînţelegându-se, au zis unul altuia: „Se aude că pustia
Iordanului are mari sfinţi părinţi înţelepţiţi de Dumnezeu. Aşadar, să mergem
acolo, doar vom găsi pe unul ca acela ca să ne dezlege îndoiala noastră". Astfel,
sfătuindu-se ei, au m ers mai întâi în Sfânta Cetate a Ierusalimului şi, după ce
s-au închinat la Sfintele Locuri, s-au dus în pustiul Mării Moarte.
Acolo, după rânduiala lui Dumnezeu Care n-a defăim at ostenelile lor,
au găsit pe Cuviosul loan, ce era prieten şi împreună pustnic cu Simeon; însă
acum , ajunsese şi loan în măsura cea desăvârşită a sfinţeniei şi avea darul
proorociei. Deci, văzând pe părinţii care veniseră la dânsul, a zis către dânşii:
„Bine aţi venit, voi, care aţi lăsat marea şi voiţi să scoateţi apă din iezerul cel
u sca t". D eci, făcându-se între dânşii multă vorbire duhovnicească şi po-
m enindu-se pric ina cea despre Origen, Cuviosul loan a zis că tre cei ce veniseră:
„O, părinţilor, eu încă n-am luat de la Dumnezeu un dar ca acesta, ca să pot
socoti pe cele neştiute, dar să mergeţi la nebunul Simeon, cel din cetatea
voastră. Acela vă va spune vouă despre toate câte îl veţi întreba".
Iar ei, întorcându-se la locul lor, s-au dus în cetatea Em esei şi întrebau:
„U nde este Simeon, stareţul cel nebun?" Unii le-au răspuns, râzând: „Ce voiţi
să auziţi de la un nebun, care pe toţi îi sminteşte şi îi ocărăşte, iar, mai ales, pe
m onahi îi dosădeşte?" Iar ei, neluînd în seamă acele cuvinte, îl căutau pe
bătrân şi l-au găsit în casa unui vânzător de legume, zăcând pe bob şi mâncând
din acela ca un urs. Atunci, unul dintr-înşii, smintindu-se, a zis singur întru
sine, râzând: „Cu adevărat, mare înţelept am venit să vedem ! Mult ne va
învăţa acesta!" Apoi, apropiindu-se de dânsul, a zis: „Binecuvintează, pă­
rin te!" Iar Sfântul Sim eon, uitându-se la dânşii cu mânie, le-a zis: „Rău aţi1

1 C f. V i e ţ i l e S f i n ţ i l o r pe iu lie , ziua a d ouăzeci şi una, ed iţia a IlI-a, M ăn ăstirea Sihăstria,

2 0 0 6 , p p . 445-446.
 ·:ί
473

venit şi cel ce v-a trimis pe voi la m ine este nebun!" A poi, scu lându-se, a lovit
tare peste obraz pe cel ce se sm intise şi i-a zis: „Pentru ce huleşti bobu l? El
este înm uiat de patruzeci de zile. Origen n-a m ân cat din acesta şi, in trân d în
mare, n-a putut să iasă dintr-însa, ci s-a înecat în adânc! D u ceţi-v ă d e aici!
D u ceţi-vă, că veţi fi bătu ţi!" Iar ei s-au dus, m in u n â n d u -se de m ai în a in -
te-vederea stareţului; căci mai înainte de întrebarea lor despre O rigen, e l le-a
răspuns, pomenind de cel ce i-a trimis Ia dânsul şi vădind gândul in im ii lor.
Dar nu puteau să spună la nimeni nim ic de dânsul. Iar, pentru că a z is despre
bob - că este m uiat de patruzeci de zile - însem na că a p etrecu t atâtea zile
fără de hrană, precum mai pe urm ă singur i-a sp u s aceasta prietenului său ,
diaconul loan.

(3 ) j- ■= - - ' ” - '
Videnia avută de monahul Teodosie din Mănăstirea Neamţ1
în 20121decembrie 1797
Dintru această tainică mărturisire - consemnată în scris d e ucenicii paisieni - cititorul se
va putea încredinţa că sfintele cărţi cuprind într-însele cuvinte pline de dum nezeiască putere.
Intre „blestematele terfeloage de cărţi" - aşa cum numea atunci diavolul cărţile Sfinţilor Părinţi,
aflate în acea vreme în Sfânta Mănăstire a Neamţului - se num ără şi Tâlcuirea celor patru
Evanghelii a Sfântului Teofilact. Tălmăcitorii Tâkuirii - C uviosul G herontie dim preună c u
Sfântul Grigorie Dascălul, care mai apoi a ajuns m itropolit al Ţării Rom âneşti - isp răviseră
traducerea ei încă din anul 1796.

în al treilea an al stăreţiei ieromonahului Sofronie12 s-a întâm plat P ărintelui

Teodosie acest fel de videnie: într-o zi, după ce a ieşit de la cân tarea U tren iei,
s-a culcat să se odihnească puţin. Şi iată că i s-a păru t cu m că a ieşit afară p e
poarta mănăstirii şi a stat înaintea porţii. Iar m on ah u l era îm brăcat cu rasa ş i
cu cam ilafca pe cap şi cu carjuliţa [toiagul] în m ân ă, o m d in tre b ătrân ii c e i
vechi ai stareţului Paisie, procopsit şi învăţat îritru m ulte lim bi. Şi, rid icând u -şi
ochii săi în sus, a văzut un trup înalt şi foarte înfricoşător la ved ere, care e ra
îm brăcat cu haine nem ţeşti, precum sunt căpitanii d e oaste. Barba lu i e ra
îm pletită din şerpi vii, care cu capetele închip uiau pietre scu m pe, o b ra z u l
lu i, negru cu totul, nasul m are şi nările foarte largi; cu och ii scăpăra foc c a

1Cf. Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ (după manuscrisul nr. 154 din Biblioteca M ănăstirii N eam ţ),
ediţie îngrijită dc diac. loan Ivan, ed. Trinitas, Iaşi, 1997, pp. 112-116- Redăm aici num ai p artea
videniei care face referire la sfintele cărţi şi la puterea lor; celelalte descoperiri - care se referă la
stricarea rânduielilor de la Neamţ - cititorul le poate găsi în volumul menţionat mai sus.
2 Cuviosul Paisie Velicicovski a trecut la Domnul în 15 noiem brie 1794, iar iero m o n ah u l
Sofronie a fost cel care a luat jugul stăreţiei obştii d e la N eam ţ. Videnia părintelui Teodosie s -a
petrecut la trei ani după moartea Sfântului Paisie şi suntem încred inţaţi că iconom ia a cesto r
descoperiri s-a lucrat pentru rugăciunile Marelui Stareţ, spre întărirea Intru statornicie ş i
nevoinţă a ucenicilor şi obştii p e care o călăuzise.
474

fulgerul şi erau însângeraţi, dinţii lui erau de oţel şi din nasul lui ieşea fum
puturos, ca de pucioasă (după cum scrie la Iov), iar urechile îi erau lungi şi
ascuţite ca de măgar. Ceafa lui era bătută ca fierul, um erii lui, asemenea unei
nicovale de oţel, iar în cap avea patru coam e de capră: două înainte, strâmbe
şi două înapoi. M âinile lui erau ca nişte balauri şi fiecare deget al mâinii lui,
cap de şarpe. H aina lui era piele de aspidă, iar brâul său era u n şarpe ca şi cei
din In d ia Avea şi coadă, ca de vasilisc, ascuţită în v ârf şi încârligată în sus, ca
şi a caprei. Iar picioarele lui erau drepte, cu ciubote verzi de aspidă, potcovite
cu fier, în chipul unghiilor leului. Baston avea un şarpe viu pe care, ţinându-1
de cap , se rezem a într-în sul. Sabia lui - paloş lung de văp aie, cu două
ascuţişuri; era legat la brâu, iar tronul diavolului era un tigru. îm prejurul lui,
cu m are frică stându-i înainte, era o m ulţim e de ofiţeri şi de obşte, toţi fiind la
fel de urâţi şi de scârnavi ca şi acela.
Deci, apropiindu-se, m onahul i-a zis: „Cine eşti tu ?!" Iar el a răspuns:
„Voievod sunt, o, călu găre!" Iarăşi i-a zis m onahul: „M oschicesc [rusesc] sau
nem ţesc?!" El a zis: „Eu nu sunt o m ". M onahul i-a zis: „D ar ce eşti tu?" A
răspuns: „Eu sunt al doilea după cel pe care voi îl num iţi Satana şi sunt
orânduit arhistrateg peste oştile lu i". Iarăşi i-a zis m onahul: „Apoi ce cauţi
aici?!" El a răspuns: „Am oştire aici la voi". M onahul i-a zis: „Aici nu este nici
război, nici oaste". U râtul i-a zis: „Cum zici că nu sunt?! D ar călugării ce
sunt? Căci ei ne dau nouă război şi noi, lor!" Iarăşi a zis m onahul: „Dar ce
m ulţim e de oaste ai tu aici, cu tine?" El a răspuns: „60.000!" Monahul l-a
întrebat: „Dar, pentru ce sunt atâţia? Fiindcă aicea nici 300 de călugări nu
su n t!" El a zis: „Nu te mira, o, călugăre! Că, unde su n t ostaşi tari, acolo
îm păratul trim ite m ai m ulte oşti. Priveşte Ia îm păraţii lum ii. Ce a făcut Darius
îm păratul perşilor când era în război cu Alexandru M acedon? I-a trimis un
sac de mac, zicându-i: D e vei putea număra m ulţim ea sem inţelor macului,
vei putea num ăra şi oştile mele! Iar, Alexandru i-a răspuns: M acul este dulce
şi bun când e mâncat. A poi i-a trimis şi Alexandru M acedon o traistă de piper,
zicând: A şa sunt oştile m ele!" A tunci, m onahul s-a m irat auzind unele ca
acestea, dar urâtul a zis: „Ce te miri, o, călugăre! Aceste m ii de oşteni totdeauna
şed aici, iar, în vrem e de nevoie, înm iit mai multe oşti aducem la război. însă,
m ai pe scurt, să-ţi spun adevărul, o!, călugăre, eu încă de la Sfântul M unte al
A thosului, de când şedea Stareţul Paisie în M ănăstirea Pantocratorului, la
C hiliile Sfântului C onstantin, de atunci sunt rânduit ca să-i dau război, în
toată viaţa lu i". Şi, apoi, a început a se lăuda, pe rând, diavolul pentru toate
necazurile pe care i le-a pricinuit Stareţului în Sfân tu l M unte Athos, în
M oldova la M ănăstirea Dragom irna, la M ănăstirea Secului şi în Mănăstirea
Neam ţului, unde a zis că num ai doi dracia găsit. însă m onahul l-a mai întrebat:
„Dar, acum , ai m ulţi oşteni cu tine?!" Urâtul a răspuns: „Aicea, în Neamţ, am
*
475

zece m ii". M onahul i-a zis: „Dar îngeri nu sunt aicea?!" U râtul a răspuns:
„Cum sa nu fie? Fiecare călugăr are câte un înger, iar cei ce îl ascultă pe lisus
au încă şi m ai mulţi îm prejurul lor". Monahul i-a zis: „Apoi îng erii n u pot
nimic îm potriva voastră?!" Răspuns-a urâtul: „Să-ţi spun, o!, câlugăre! Atâta
putere are un înger, încât pe tatăl nostru, Satana, îl goneşte cu toate oştile lui,
încât nici nu pot a privi înapoi. Dar când se petrece aceasta? N um ai atunci
când îl ascultă călugărul pe lisus, şi îm plineşte poruncile lui D u m n ezeu !"
[...] Aşa vorbind ei, părintele Teodosie a văzut în depărtare alţi doi draci pe
nume Savracachie şi Lostruţion, la fel de urâţi şi de scâm avi. Savracachie
m ergea spre Târgu N eam ţ, fiind trim is acolo d e v oievo d u l dracilor, iar
căpitanul Lostruţion venea !a Mănăstirea Neamţ fiind trim is de în su şi Satan a
Atunci, Savracachie i-a spus căpeteniei Lostruţion să se înfăţişeze voievodului
său Zaraf ie J Zarafie era cel care vorbea cu m onahul Teodosie], Lostru ţion s-a
înfăţişat înaintea voievodului Zarafie, iar acesta, iu ţindu-se în cuvânt, i-a zis:
„Cei ai venit tu, b ăi?!" Căpitanul a răspuns: „Stăpânul m -a trim is". C neazul
a zis: „La ce?! La ce?! La ce te-a trim is?!" El a răspuns: „Un călugăr s-a aşternut
cu faţa la păm ânt şi cu lacrim i îl roagă pe Dum nezeu ca să n e dea pierzării, şi
prin aceasta a ars inim a stăpânului". Iar cneazul înd ată i-a zis: „D ar aicea
este treaba m ea". El a răspuns: „Nu ştiu, stăpânul m -a trim is". C neazu l i-a
zis: „Du-te, băi!" Şi ducându-se, îndată a şi început a scutura chilia călugărului
care se ruga, Dar, deîndată, asupra drăceştii căpetenii Lostruţion a fost trim is
un fulger din Cer şi a început a-1 trânti pe diavol şi a-1 străpu nge cu foc,
tăvălindu-1 la păm ânt. Iar el striga: „Vai! Vai! M -a ars!" Şi aşa; tăvălindu-se, a
fugit la cneazul Zarafie. Iar acesta i-a zis lui: „Vai de capul tău m işelule! Acum ,
cu ce obraz te vei înfăţişa înaintea stăpânului?!" A tunci, Părintele Teodosie a
râs de neputinţa dracului. Iar voievodul dracilor i-a zis deîndată: „O! câlugăre,
pentru ce râzi şi zici că m ulţi sunt ostaşii mei? Că, m ăcar de ţi se şi pare că
sunt m ulţi, însă nu toţi sunt iscusiţi la treburi!" M onahu l l-a întrebat: „Pentru
ce mai şezi aicea?!" El a răspuns: „O, câlugăre! îţi voi spu ne p e rând: după ce
a m urit Stareţu l P aisie, cel înfricoşător nouă, şi aju to r v ouă şi m are Ia
Dum nezeu, îndată a trim is stăpânul m eu, Satana şi, luând 30.000, au m ai
rămas num ai 30.000 aicea. Apoi, în locul lui Paisie, ajungând stareţ Sofronie
şi, din fire fiind m ilostiv, a prim it tot felul de oam eni, pân ă şi cop ii m ici, să
petreacă îm preună cu călugării în Mănăstire. Pentru acest lucru şi în cărţile
voastre scrie, zicând că pe copii nu-i aduce Dum nezeu în M ănăstire, ci Satana;
şi, tot în ale voastre cărţi, se scrie că unde este vin m ult, şi unde su n t copii, nu
este trebuinţă de Satana. Deci, a m ai ridicat stăpânul încă 10.000 şi au răm as
numai 20.000. Apoi, fiindcă au început a aduce vin m ult în M ănăstire, a mai
ridicat stăpânul 10.000, iar eu am rămas numai cu 10.000". A tunci, m onahul
i-a zis cneazului: „Aici unde sunt rânduiţi?!" C neazul i-a răspuns: „în ău n tru ,.
476

în M ănăstire, 8.000; iar pe la chiliile cele de afară, 2.000". Iarăşi a zis monahul:
„D ar la Schiturile Mănăstirii câţi sunt?" El a zis: „La Vovidenia 200, iar la
Pocrov, 300". Monahul i-a zis: „Dar pentru ce, la Pocrov sunt mai mulţi, iar la
Vovidenia, mai pu ţin i?" Urâtul a răspuns: „La Pocrov, totdeauna se roagă Iui
D um nezeu şi este loc dosit şi fără de sm inteală, iar la Vovidenia, vin mireni
cu fem ei şi copii". M onahul i-a zis: „Dar cu cei din ascultările cele din afară,
câţi draci um blă?" U râtul a răspuns: „Nici u nu l!" M onahul i-a zis: „Din ce
p ric in ă ? " Urâtul i-a răspuns: „Cei ce um blă în voile lor, singuri cad în
prăpăstiile răutăţilor şi a poftelor celor rele şi nu ne sârguim să luăm aminte
la ei, căci ei înşişi se pierd şi se aruncă în unghiile noastre. Iar de cei care, cu
ascu ltare dreaptă şi cu frica lui Dumnezeu um blă, nicidecum nu putem să ne
atingem de dânşii, pentru că îi păzeşte H ristos al vostru". Acestea, toate,
auzindu-le monahul de la acel voievod drăcesc, l-a m ai întrebat: „Dar acum,
de c e m ai şezi aici? Căci toate se fac după voia ta: Stareţul Paisie a murit,
vinul se aduce din destul, copii se primesc, fem ei vin în M ănăstire, aşadar, de
ce m ai zăboveşti?" Atunci, urâtul diavol, oftând greu, a zis: „Ah! Blestematele
terfeloage de cărţi, arde-le-ar focul! Pentru acelea m ai şedem , că Stareţul şi-a
întrărm at ucenicii cu cele m ai tari arme. Iar acum, din această pricina, nu
putem a ne duce. însă, degrabă, şi de acelea mă voi izbăvi, căci le vor răpune
şi după aceea mă voi odihni!" Apoi, iarăşi a zis monahul: „Cum de mi-ai
spus aceste taine ale tale?!" Iar el a răspuns: „Cum pot să nu-ţi spun? Măcar
că, foarte fără de voie îmi este, însă Dum nezeu mă sileşte. Au, nu vezi pe
în g e ru l lui D um nezeu că şade deasupra cap u lu i m eu ?!" Iar m onahul,
ridicându-şi ochii, îndată l-a văzut pe Arhanghelul M ihail, mai mult decât
soarele strălucind, iar toiagul Arhanghelului era înfipt în grumajii urâtului.
Dar m onahul, când l-a văzut pe Arhanghel, îndată a căzut la pământ şi a zis:
„Pier, Doam ne!" Iar Arhanghelul i-a zis: „Nu te teme, că nu vei pieri". Apoi,
sculându-se monahul de la pământ, i-a zis îngerul Domnului. „Vezi, smerite
călugăre, ce vrăjmaşi cumpliţi şi neadormiţi aveţi asupra voastră? însă să vă
întăriţi întru Domnul şi întru puterea tăriei Lui şi să vă siliţi din tot sufletul
spre poruncile Lui, că Dumnezeu cu voi este". Acestea zicându-le îngerul,
s-a atins cu toiagul cel de foc p e care îl ţinea în mână de grum ajii urâtului şi,
îndată s-a prefăcut, asemenea unui fum şi asem enea unei ape împuţite şi,
făcându-se nevăzut, a intrat în pământ, m istuindu-se cu toate oştile lui. Iar
îng erul, cu multă slavă şi bucurie s-a înălţat la Ceruri. Apoi, bietul călugăr,
căzân d la pământ uim it şi înspăimântat, cu am ar plângea şi, aşa plângând,
s-a trezit. După aceea a stat două zile şi două nopţi nem âncând nici bând
nim ic ci, plin de m ultă mâhnire. După aceea, a treia zi adorm ind puţin, i-a zis
oareşcine: „Pentru ce te m âhneşti? Scoală-te şi mergi, de le spune acestea
fraţilor tăi, ca să le scrie spre folos, întărindu-se întru Dum nezeu şi păzind
poruncile Sale".
 477

i ,. - ·

' i A R M O N IA C E L O R PATRU E V A N G H E L II

I. Naşterea şi pruncia Domnului Hristos

M ă r t u r ii / f a p t e / c u v â n t ă r i / p ild e M a tei M arcu Luai lo a n

Dumnezeirea şi întruparea Cuvântului - - - 1 ,1 -5 ,9 -1 8

Genealogia Mântuitorului 1,1-17 3 ,2 3 -3 8 -
Arhanghelul Gavriil vesteşte naşterea - - 1 ,5 -2 5 -
Sfântului loan Botezătorul
Fecioara Maria -lo g o d n ica lui Iosif 1,18-19 - 1, 27 -
Bunavestire a întrupării Domnului - - 1, 26-38 -
Vizita Fecioarei Maria la Elisabeta _ - 1, 39-56 -
întoarcerea Fecioarei în Nazaret - - 1, 56 -
Visul Iui Iosif şi plinirea celor vestite 1, 20-25 - - -
Naşterea Sfântului loan Botezătorul - - 1, 57-80 -
Naşterea Domnului Iisus 1,25 - 2 ,1 - 7 -
Păstorii se închină Pruncului - - 2, 8-20 -
Tăierea împrejur a Domnului - - 2,21 -
Aducerea Pruncului Hristos la templu - - 2 ,2 2 -2 4 -
întâmpinarea Domnului de către Drep- - - 2 ,2 5 -3 5 -
tul Simeon
Vestirea Proorociţei Ana pentru Prunc - - 2 ,3 6 -3 8 -
Magii se închină şi îi aduc daruri lui 2,1 -1 2 . - - -
Hristos
Fuga în Egipt 2,13-15 - - -
Uciderea pruncilor din porunca lui Irod 2,16-18 - - -
întoarcerea în Nazaret 2,19-23 - 2 ,3 9 -
Despre pruncia Domnului Hristos - - 2 ,4 0 -
La 12 ani. Pruncul Iisus vorbeşte cu în- - - 2, 41-50 -
vătafii în templu
Despre tinereţea Mântuitorului - - 2, 51-52 -
— . . ----------
II. D e la propovăduirea lui loan Botezătorul până la p rim u l P aşte

Propovăduirea lui loan Botezătorul 3,1-12 1,1 -8 3 ,1 -2 0 1, 6-8

Botezarea noroadelor de către loan 3,5-6 1,S 3 ,7 -
Prima mărturisire a Botezătorului pentru 3,11-12 1 ,7 -8 3 ,1 5 -1 8 1 ,1 9 -2 8
Hristos Domnul
Botezarea Domnului Iisus de loan 3,13-17 1 ,9 -1 1 3 ,2 1 -2 3 -
întreita ispitire a Mântuitorului 4,1-11 1 ,1 2 -1 3 4 ,1 -1 3 -
loan Botezătorul face a doua mărturi- _ _ - 1 ,2 9 -3 4
sire pentru Hristos Domnul
Chemarea primilor Apostoli - - - 1 ,35-51
Prima minune săvârşită de Domnul la - - - 2,1 -1 1
nunta din Cana
Călătoria în Capernaum - - - 2,12
4 7 8 ________________________________________ '__________________________________________________ A R M O N I A C E L O R

M ă rtu r ii /f a p t e / c u v â n tă r i/p ild e Mntei M arat 1 LüCfl ÎUfliî

Prim ul Paşte şi cea dintâi curăţire a - - 2,13-23
"
tem plului din Ierusalim
M ântuitorul cunoaşte ce este in om - - - 2, 24-25
Convorbirea Domnului cu X ico d im - - - 3,1-21

[II. D e la cel dintâi până la al doilea Paşte

Ucenicii Dom nul botează in ludeea - - - 3,22

Cea din urmă mărturisire a Iui loan Bo- - - - 3,23-36
tezătorul pentru Hristos
întem niţarea Înaintemergătoruluî 4 ,1 2 1 ,1 4 (3,19-20) -

Călătoria Domnului în Samaria şi întâi- - - - 4,1-42

nirea de Ia fântâna Iui lacov
Convorbirea Domnului cu fem eia sa- - - - 4, 4-26
m arineancă
Apa vieţii - - - 4,13-15
Rugăciunea în duh şi în adevăr - - - 4,21-24
Adevărata mâncare a Mântuitorului şi - - - 4,27-38
cuvântul despre seceriş
Sam arinenii cred în Hristos - - - 4,39-42
D om nul propovăduieşle în Galileea - 1,14-15 4,14-15 4 ,4 3
M ântuitorul predică în N'azaret - - 4,16-30 -

Întoarcerea în Cana Galilei: - - - 4,43-46

M ântuitorul îl vindecă pe fiul slujba- - - 4,46-54
şului Îm părătesc
Dom nul dă învăţătură în Capernaum 4,13-17 - 4,31-32 -

Chem area Iui Andrei, Petru, Iacov şi 4,18-22 1,16-20 5,1-11 -

loan
Vindecarea îndrăcitului în sinagoga din - 1, 21-28 4,33-37 -

Capernaum
Vindecarea soacrei lui Petru 8,14-15 1, 29-31 4,38-39 -

Vindecarea m ultor bolnavi 8,16-17 1, 32-34 4,40-41 -

Dom nul Se retrage în singurătate, iar - 1, 35-38 4, 42 -

ucenicii vin să Ii vorbească

Înconjurul G alileii - 1 ,3 8 4 ,4 3 -

M ântuitorul binevesteşte în sinago- 4,23 1 ,3 9 4 ,4 4 -

gile G alileii
Dom nul propovăduieşte din corabia - - 5,1-3 -

lui Petru
Pescuirea m inunată - - 5, 4-11 -

Vindecarea leprosului 8 ,1 -4 1, 40-45 5,12-15 -

Domnul Se retrage în singurătate pentru - 1, 45 5 ,1 6 -

rugăciune
Vindecarea slăbănogului slobozit prin 9,1-8 2,1-12 5,17-26 -
acoperiş
Chem area Iui hiatei-Levi şi răspunsul 9,9-17 2,13-22 5, 27-39 -

dat fariseilor şi cărturarilor

 ■{ .

PATRU EVANGHELII 479

M ä r t u r ii / f a p t e /c u v â n t ă r i / p i l d e M a tei M ereu Lu ce ban

Domnul urcă la Ierusalim pentru praznic - - - 5 ,1
Vindecarea în zi d e sâmbătă a slăbă- - - ~ 5 ,2 -1 5
nogului de la scăldătoarea Vitezda
Cuvânt către iudei pentru vindecarea - - - 5 ,16-47
în zi de sâmbătă şi cele ale Fiului lui
Dumnezeu
Ucenicii sm ulg spice din holde în zi 12, 1-S 2, 23-28 6.1 - 5 -
de sâmbătă
Vindecarea om ului cu mâna uscată 12, 9-14 3 ,1 -6 6, 6-11 -
Mântuitorul pleacă dimpreună cu uce- 12,15-21 3 ,7 - -
nicii înspre mare
Mulţimile l! urm ează pe Domnul spre 4,24-25 3 ,7 -1 2 - —
a fi tämäduifi bolnavii
Domnul lisus Se retrage în singurătate - - 6,12 -
pentru rugăciune
Alegerea şi chem area celor doispre- 10,1-4 3 ,13-19 6 ,1 3 -1 6 -
zece Apostoli
Predica de pe M unte cap. 5-7 ' - 6 ,1 7 -4 9 -
Vindecarea slugii sutaşului 8, 5-13 - 7 ,1 -1 0 -
învierea fiului văduvei din Nain - 7 ,1 1 -1 7 -
Trimişii înainte morgă torul ui loan 11, Z-3 - 7 ,1 8 -2 0 -
Mărturisirea Domnului Hristos despre 11,4-19 - 7 ,2 1 -3 5 -
loan Botezătorul
Mustrarea Horazinului, Betsaidei şi 11, 20-24 - - -
Capemaumului
Domnul Hristos mulţumeşte Tatălui şi 11,25-30 - - -
îi cheamă la Sine pe toţi cci osteniţi şi
împovăraţi
Mântuitorul vine in casa fariseului - — 7, 36-50 —
Simon, iar o femeie plânge şi unge
cu mir picioarele Sale
Pilda celor doi datornici care au fost - - 7,40-43 -
iertat!
Drumul prin G alileea cu cei doispre- , - 8,1 -3 -
zece Apostoli şi femeile ce slujeau
Domnului
Vindecarea unui îndrăcit orb şi mut 12,22-23 3 ,2 0 -2 2 . - -
Hula fariseilor împotriva Duhului Sfânt 12, 24-37 3, 22-30 - -
Fariseii şi cărturarii cer semn din cer - 12, 38-42 8,1 1 -1 3 11,16,29-32 -

semnul lui Iona

Lucrarea duhului necurat 12, 43-45 - 11, 24-26 -
Domnul este întrerupt din cuvântare 12,46-50 3 ,3 1 -3 5 8,19-21 -
de către rudele Sale - răspunsul Său
Pilda sem ănătorului şi tâlcuirea ei 13,3-9,18-23 4, 3-20 8, 5-17 -
Pilda neghinei şi tâlcuirea ei 13,24-30, 4, 26-29 -
36-43
Pilda seminţei de muştar 13,31-32 4, 30-32 -
Pilda aluatului 1 3 ,33 - 1 3 ,20-21 -
480 A R M O N IA CELOR

M a r i u m j f a p t e / c u v â n t ă r i / p il d e M a te i M arcu Lhoi lo a n

Cuvântarea Domnului în pilde 13,34-35 4,33-34 - -

Pilda făcliei puse în sfeşnic - 4, 21-23 8,16-17 -

_
Pilda com orii din ţarină 13,44 - -
Pilda mărgăritarului 13, 45-46 - - -
Pilda năvodului 13, 47-50 - - -
Mântuitorul întreabă dacă au fost în- 13,51-53 - - - '
ţelese pildele
Domnul porunceşte ucenicilor să trea- 8 ,1 8 4 ,5 8, 22 -
că de cealaltă parte a mării
Mântuitorul linişteşte furtuna pe mare 8,23-27 4,36-41 8, 23-25 -
Tămăduirea îndraciţilor ghergheseni 8, 28-34 5,1-20 8, 26-39 -

Domnul vine cu corabia în Capernaum 9 ,1 5,21 8 ,4 0 -

M irele e dimpreună cu fiii nuntii 9 ,1 5 2,19-20 5, 34-35 3 ,2 9
Petic nou la haină veche şi vin nou în 9,16-17 2,21-22 5,36-39 -
burdufuri vechi
Vindecarea femeii cu sân g ere de sânge 9,20-22 . 5,25-34 8.43-48 -
învierea fiicei lui lair 9,18-26 5, 22-43 8,41-56 -
Tăm ăduirea a doi oameni orbi 9,27-31 - - -
Izbăvirea îndrăcitului mut 9,32-34 - - -
N cprim irea Domnului in Nazaret 13, 54-58 6,1-6 - -
Trim iterea Apostolilor 9, 35 - 1 1 ,1 6,7-13 9 ,1-6 -
M oartea Botezătorului loan 14,1-12 6,14-29 9 ,7-9 -
întoarcerea celor doisprezece 14,13 6,30-32 9 ,1 0 6 ,1
lisus învaţă mulţimile şi vindecă bol- 14,14 6,33-34 9,11 6 ,2
navii lor
Săturarea celor cinci mii de oameni 1 4 ,1S-21 6,35-44 9 ,12-17 6,3-14
M ântuitorul Se roagă în singurătate 14, 22-23 6, 43-47 - 6,15
Mersul pe apă ai Domnului 14, 24-27 6, 48-52 - 6,16-21
îndrăzneala şi cufundarea lui Petru în 14,28-33 - - -
valuri
Tăm ăduiri săvârşite în Ghenizarefc 14, 34-36 6,53-56 - -
Cuvântarea despre Pâinea Vieţii Care — - - 6, 22-71;
S-a pogorât din Cer 7,1

IV. D e la cel de-al doilea pană Ia al treilea Paşte

Îndârjirea fariseilor şi cărturarilor pentru 15,1-2 7,1-5 - -

călcarea datinii bătrânilor
Călcarea poruncii lui Dumnezeu şi care 15,3-20 7,6-23 - -
sunt cele care îl spurcă pe om
Vindecarea fiicei femeii cananeence 15,21-28 7, 24-30 - -

Tămăduirea celui ce era surd şi gângav - 7, 31-37 - - .

însănătoşirea mai multor bolnavi 15,29-31 - - -

Saturarea celor patru mii de oameni 15,32-39 8,1-10 - -
Fariseii cer Domnului semn 16,1-4 8,11-13 - -

Semnele plinirii vremii şi ferirea de alu­ 16, 5-12 8,13-21 - -

atul fariseilor
PATRU EVANGHELII 481

M ă rtu r ii 1 fa p te /c u v â n ţâri /p i l d e M a tei Marc« L u ca icwn

Arhiereii şi fariseii trimit slujitori ca - - — 7 ,3 2 -3 6
sâ-L prindă pe Domnul
Cea din urmă z i a praznicului - - - 7 ,3 7
„Râuri de apă vie" - - - 7, 37-39
Mulţimea se dezbină pentru Hristos - - - 7 ,4 0 -4 4
Arhiereii şi fariseii întreabă slujitorii - — 7 ,4 5 -4 9
de ce nu L-au adus pe Iisus
Judecata Iui Ni codim şi răspunsul fa­ - - — 7 ,5 0 -5 3
riseilor
Domnul m erge la Muntele Măslinilor - - - 8 ,1
Mântuitorul vine şi învaţă dimineaţa - - - 8 ,2
în templu
Domnul o izbăveşte pe fem eia desfrâ­ - - - 8 ,3 -1 1
nata
In templu, Domnul mărturiseşte că El “ - - 8 ,1 2 -2 0
este „Lum ina lum ii"
Fiul va m erge la Tatăl - . - - 8 ,2 1 -3 0
Fiii diavolului nu pot fi fiii lui Avraam - - - 8, 31-59
Domnul părăseşte templul - - - 8 , 59
Vindecarea orbului din naştere - - - 9 ,1 - 7
Vecinii îl întreabă pe cel vindecat cum - - 9 ,8 - 1 2
s-a tămăduit
Fariseii îl iau la întrebări pe cel tămă­ - - - 9 ,1 3 -3 4
duit şi pe părinţii lui
lisus îl găseşte pe cel vindecat şi îi - - - 9 ,3 5 -3 9
arată că EI este Fiul lui Dumnezeu
întrebarea şi vădirea fariseilor de orbire - - - 9 ,4 0 -4 1
Pilda celui ce intră pe uşă în staul - - - 1 0 ,1 -6
Hristos e „uşa oilor" - - - 1 0 ,7 -1 0
Hristos e „păstorul cel b u n " - - - 1 0 ,1 1 -1 8
Din nou se face dezbinare pentru cuvin­ - - - ' 1 0 ,1 9 -2 1
tele lui iisus
Trimiterea celor şaptezeci - - 1 0 ,1 -1 6 -

Întoarcerea celor şaptezeci - - 1 0 ,17-20 -

Bucuria Mântuitorului H ristos - - 10, 21-22 -

Binecuvântarea ucenicilor Domnului - - 1 0 ,2 3 -2 4 -

Ispitirea făcută de învăţătorul de Lege - - 1 0 ,25-28 - .

pentru cea mai mare poruncă
Pilda bunului samarinean - - 1 0 ,2 9 -3 7 -

Primirea Domnului în casa Măriei şi a - - 1 0 ,38-42 —

Măriei
Domnul îşi învaţă ucenicii să se roage - - 11 ,1 -1 3 -

Vindecarea mutului îndrăcit şi hula - 1 1 ,1 4 -1 6

împotriva Mântuitorului
Dezbinarea şi lucrarea dracilor - - 1 1 ,1 7 -2 6 -

Binecuvântarea Maicii Domnului de “ 11, 27-28

către o femeie din mulţim e
482___________ '______________________________________________ A RM O N IA CELOR

M ă r t u r i i / f a p t e / c u v â n t ă r i /p i l d e M a tei M arcu L itc a han

A rhiereii şi fariseii trim it slujitori ca - - - 7, 32-36

să-L prindă pe Domnul
Cea din urmă zi a praznicului - - - 7 ,3 7
„R âuri de apă v ie" - - - 7,37-39
M ulţim ea se dezbină pentru Hristos - - - 7, 40-44
A rhiereii şi fariseii întreabă slujitorii - - - 7, 45-49
de ce nu L-au adus pe Iisus
Judecata lui N icodim şi răspunsul fa- - - - 7, 50-53
riseilor
D om nul m erge la M untele M ăslinilor - - - 8 ,1
M ântuitorul vine şi învaţă dimineaţa - - - 8 ,2
in tem plu ,
Dom nul o izbăveşte pe femeia desfrâ- - - - 8,3-11
nată
In tem plu, Dom nul m ărturiseşte că El - - - 8,12-20
este „Lum ina lu m ii"
Fiul va m erge la Tatăl - - - 8, 21-30
Fiii diavolului nu pot fi fiii lui Avraam - - - 8, 31-59
Dom nul părăseşte templul - - - 8,59
Vindecarea orbului d in naştere - - - 9,1-7
Vecinii îl întreabă pe cel vindecat cum - - - 9, 8-12
s-a tăm ăduit
Fariseii îl iau la întrebări pe cel tămă- - - - 9,13-34
d uit şi pe părinţii lui
lisu s îl găseşte pe cei vindecat şi Π - - - 9,35-39
arată că El este Fiul lui Dumnezeu
întrebarea şi vădirea fariseilor de orbire - - - 9, 40-41
Pilda celui ce intră pe uşă în staul - - - 10,1-6
H ristos e „uşa oilo r" - - - 10,7-10
H ristos e „păstorul cel b u n " - - 10,11-18
Din nou se face dezbinare pentru cuvin- - - - 10,19-21
tele lui Iisus
T rim iterea celor şaptezeci - ' - 10,1-16 -

întoarcerea celor şaptezeci - - 10,17-20 -

Bucuria M ântuitorului H ristos - - 10,21-22 -

Binecuvântarea ucenicilor Domnului - - 10,23-24 -

Ispitirea făcută d e învăţătorul de Lege - - 10,25-28 -

pentru cea m ai m are poruncă
Pilda bunului sam arinean - - 10,29-37 -

Prim irea D om nului în casa M artei şi a - - 10,38-42 -

M ăriei
D om nul îşi învaţă ucenicii să se roage - - 11,1-13 -

V indecarea m utului îndrăcit şi hula - - 11,14-16 -

îm potriva M ântuitorului
D ezbinarea şi lucrarea dracilor - - 11,17-26 -

Binecuvântarea M aicii Dom nului de - - 11, 27-28 -

către o fem eie d in m ulţim e

PATRU EVANGHELII 483

M ă rtu r ii / fa p t e /c u v â n t ă r i / p i l d e M a tei M arcu L u ca lo a n

Semnul lui lona şi căinţa ninivitenilor - - 1 1 ,2 9 -3 2 -

Luminătorul trupului - - 1 1 ,3 3 -3 6 -

Domnul prânzeşte la un fariseu, fără - - 1 1 ,37-38 -

să îşi spele mâinile

M ântuitorul îi m ustră pe farisei - - 1 1 ,3 9 -4 4 -

M ustrarea învăţătorilor de Lege - - 1 1 ,4 5 -5 2 -

Ura cărturarilor şi a fariseilor faţă de - _ 11, 53-54 -

H ristos
Domnul învaţă că toate cele lăuntrice - - 1 2 ,1 -3 -

vor fi vădite
De Cine să ne temem? - - 1 2 ,4 -7 -

M ărturisirea sau lepădarea de Fiul lui - - 12, 8-12 -

Dumnezeu
Păzi rea de lăcomie - - 1 2 ,1 3 -1 5 -
Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina - - 1 2 ,16-21 -
„Viaţa este mai m ult decât hrana" şi _ - 12, 22-30 - -
Dumnezeu poartă grijă de toate
Căutarea Împărăţiei Cerurilor şi irnbo- - - 12, 31-34 -
gă firea în Dumnezeu
îndem n Ia priveghere - - 1 2 ,3 5 -
PUda slugilor care îşi aşteaptă stăpâ- - - 1 2,36-40 -
nul priveghind
Pilda iconom ului credincios ' - - 1 2 ,4 1 -4 8 -
„Foc am venit să arunc pe păm ânt" - - 12, 49-50 -

Dezbinarea cea pentru Hristos - - 12, 51-53 -

Judecarea vremurilor după semnele lor - - 1 2 ,5 4 -5 7 -
îm păcarea cu pârâşul pe cale - - 12, 58-59 -
Galileenii ucişi de Irod - 1 3 ,1 -5 -

Pilda smochinului neroditor - - 1 3 ,6 -9 -

Vindecarea fem eii gârbove în zi de w - 1 3,10-13 -

sâmbătă
îm potrivirea mai-m arelui sinagogii şi - - 1 3 ,1 4 -1 7 -

răspunsul Domnului
Pilda grăuntelui d e m uştar - - 1 3 ,1 8 -1 9 -

Pilda aluatului - - 1 3 ,20-21 -

La praznicul înnoirii templului - - - 10, 22-23

îm potrivirea faţă d e Hristos şi dorinţa - - - 10, 24-39
iudeilor de a-L om orî
îisus Se retrage peste Iordan - - - 10,40-42
Domnul călătoreşte spre Ierusalim - - 1 3 ,2 2 -

Sunt puţini cei care se află pe calea ■ - - 1 3 ,2 3 -3 0 ~

mântuirii?
H ristos dă cuvânt lui Irod prin farisei - - 1 3 ,31-33 -

Domnul mustră Ierusalimul - - 1 3 ,3 4 -3 5 -

Prânz în casa unui fariseu - - 1 4 ,1 ■ -

Vindecarea în zi de sâmbătă a botna- - - 14, 2-6 -

vului de idropică ‘
484 . - . . A RM O N IA CELOR

M ă r tu r ii /f a p t e / c u v â n t ă r i / p i l d e M n lei Mărar L u ca lo a n

Pilda locurilor dintâi la masă - - 14, 7-11 -

Cine se cade să fie musafirii la ospeţe? - - 14,12-14 -

Pilda despre cina cea mare - - 14,15-24 -
M ulţimile călătoresc împreună cu lisus - - 14, 25 -
Ura cea bună si purtarea Crucii - - 14, 25-27 -
Pilda omului care zideşte turn - - 14, 28-30 -
Pilda regelui ce merge la război - - 14, 31-32 -
U rm area lui Hristos şi tăria sării - - 14, 33-35 - -
M ulţi vam eşi şi păcătoşi se apropie de - - 15,1 -2 -
Domnul
Pilda oii celei pierdute - - 15, 3-7 -
Pilda drahmei pierdute - - 15, 8-10 -
Pilda fiului risipitor - - 15,11-32 -
Pilda iconom ului nedrept - - 16,1-13 -
îndreptăţirea de sine a fariseilor şi le- - - 16,14-18 -

gât ura dintre femeie şi bărbat

Pilda bogatului nemilostiv şi a săracu- - - 16,19-31 -
lui Lazăr
Sm intelile - - 1 7 ,1 -2 -
Iertarea aproapelui - - 17, 3-4 -
Cererea Apostolilor pentru sporirea - - 17, 5-10 -
credinţei
Înştiinţare din Betania despre boala - - - 11,1-6
lui Lazăr
Domnul mai întârzie două zile - - - 11,6
H ristos îşi pregăteşte ucenicii pentru - - - 11,7-16
a m erge în Betania
Sosirea în Betania - - - 11,17-18
M arta 11 întâmpină pe Domnul - - - 11,19-29
Maria vine la Mântuitorul - - - 11,30-37
Domnul vine la mormântul lui Lazăr - - - 11,38
învierea lui Lazăr din morţi - - - 11, 39-44
Vestirea învierii lui Lazăr în Ierusalim - - - 11,45-46
U neltire pentru omorârea lui Hristos - - - 11,47-53
lisus Se retrage în oraşul Efraim - - - 11, 54
Vindecarea celor zece leproşi - - 17,11-14 -

Sam arineanul se întoarce să mulţu- - - 17,15-19 -

m ească Domnului
Fariseii Întreabă când va veni Împărăţia - 17,20-21 -

lui Dumnezeu
Cum va fi ziua Fiului Om ului şi care - - 17, 22-37 -

va fi atunci starea oamenilor?

Pilda judecătorului nedrept - - 1 8 ,1 -8 -

Pilda vameşului şi a fariseului - - 18, 9-14 -

Cea din urmă călătorie la Ierusalim 19,1 10,1 - -

M ulţim ile îl urmează pe lisus 19,2 - - -

Cuvânt despre despărţirea soţilor 19,3-12 10,2-12 - -

 ►
>*

PATRU EVANGHELII 485

M ă rtu r ii /f a p t e / c u v A n t i i r i / p i i d e Motei M arcu L u ca lo a n

Hristos binecuvinlează pruncii 19,13-15 1 0 ,1 3 -1 6 1 8 ,1 5 -1 7 -

Tânămi cel bogat cere cuvânt 19,16-26 1 0 ,1 7 -2 7 1 8 ,1 8 -2 7 -
Răsplata celor ce l-au urmat Domnului 19,27-30 1 0 ,28-31 18, 28-30 -
Pilda lucrătorilor tocmiţi la vie 20,1-16 - - -
Cea de a treia vestire a Patimilor 20,17-19 1 0 ,32-34 1 8 ,3 1 -3 4 -
Cererea de m ărire a lui Iacov şi loan 20,20-24 10,35-41 - -
„Cine va vrea să fie m ai mare, să fie 20,25-28 1 0 ,4 2 -4 5 - -
slu jitoru l vostru"
Vindecarea în preajma Ierihonului a lui 20,29-34 1 0 ,4 6 -5 2 1 8 ,3 5 -4 3 -
Bartimeu ce) orb
Zaheu crede în Hristos şi îl primeşte în - - 1 9 ,1 -1 0 -
casa sa
Domnul Se apropie de Ierusalim - - 1 9 ,1 1 -
Pilda m inelor date spre înmulţire - - 1 9 ,1 2 -2 7 -
în preajma Paştilor, m ulţim ile urcă în - — 1 1 ,5 5 -5 6
Ierusalim, întrebându-se pentru Iisus
Arhiereii şi cărturarii dau porunci spre - - - 1 1 ,5 7
a fi prins Hristos
Mântuitorul vine în Betania - - - 1 2 ,1
La cina din Betania, M aria îl unge pe - - - 1 2 ,2 -8
Hristos Domnul cu nard
Cina din casa lui Sim on ■ 26, 6-13 1 4 ,3 -9 - -
Femeia care îl unge pe lisus cu mir 26,7-13 1 4 ,3 -9 _ -
Mulţimile vin în Betania să-L vadă pe - - - 1 2 ,9
Hristos şi pe Lazăr
Arhiereii pun la cale să-L om oare şi - - - 1 2 ,1 0 -1 1
pe Domnul şi pe Lazăr

V. Săptăm âna P atim ilor D o m n u lu i

Mântuitorul urcă spre Ierusalim 2 1 ,1 1 1 ,1 1 9 ,2 8

Doi ucenici sunt trimişi după mânz 21,1 -7 1 1 ,1 -7 1 9 ,2 9 -3 5 -
Intrarea Domnului în Ierusalim 21, 8-11 11, 8-10 1 9 ,3 5 -3 8 1 2 ,1 2 -1 8
împotrivirea fariseilor - - 1 9 ,3 9 -4 0 1 2 ,1 9
Mântuitorul plânge pentru Ierusalim - - 1 9 ,4 1 -4 4 -
Domnul ia am inte la templu şi apoi Se - 1 1 ,1 1 - —
întoarce în Betania
Uscarea smochinului neroditor - 1 1 ,12-14 -
Cea de a doua curăţire a templului 21,12-13 1 1 ,15-17 21, 45-46 -
Domnul vindecă oibi şi şchiopi în templu 2 1 ,1 4 - - -
Căpeteniile iudeilor vor să-L ucidă pe 21,15-16 1 1 ,1 8 1 9 ,4 7 -4 8 “
Mântuitorul Hristos
Retragerea Domnului în Betania 2 1 ,1 7 1 1,19 - -
Smochinul găsit uscat a doua zi 21,18-22 11,20-26 - -
Preoţii ÎI întreabă pe Domnul cum în­ 21,23-27 11,27-33 2 0 ,1 -8 -
dreptăţeşte lucrările Sale din templu
Pilda celor doi fii 21,28-32 - - -
4S6 ARMONIA CELQr

M d r h t r iî / f a p t e / c u v â n t ă r i / p ild e M atei M arat Lu ca ban ~

Pilda lucrătorilor celor răi ai viei 21, 33-46 12,1 -1 2 20,9-18 - '
Pilda celui fără veşminte de nuntă 2 2 ,1-14 - - -
întrebarea despre banii dajdiei 22,15-22 12,13-17 20,19-26 -
întrebarea saducheîîor despre înviere 22, 23-33 12,18-27 20,27-40 -
Porunca cea mare din Lege 22,34-40 12,28-34 - -
lisus - „Fiul lui D avid" 22,41-46 12,35-37 20,41-44 -
Păzirea d e cărturari şi farisei 23,11-39 12, 38-40 20,45-47 -
Banul văduvei - 12, 41-44 2 1 ,1 -4 -
L cenicii se minunează de templu, iar 24,1 -2 13,1-2 21,5 -6 -
Dom nul îi vesteşte dărâmarea
„Când vor fi acestea?" 2 4 ,3 13, 3-4 2 1 ,7 -
Prigonirile la care vor ft supuşi Apostolii 2 4 ,4 -1 4 13, 3-13 21, 8-19 -
Vestire pentru dărâmarea Ierusalimului 23,15-28 13,14-23 21, 20-24 -
Vestire pentru cea de a Doua Venire 24, 29-31 1 3,24-27 21, 25-28 -
Pilda m iădiţelor de sm ochin 24, 32-33 13, 28-29 21,29-31 -
Îndem n la priveghere 24, 34-51 13, 30-37 21, 32-36 ~
Pilda celor zece fecioare 2 5,1-13 - - -
Pilda talanţilor 25,14-30 - - -
Vestirea despre Înfricoşătoarea Judecată 25, 31-46 - - -
Dom nul vesteşte ziua în care va fi râs- 26,1 -2 - - -
tignit pe Cruce
M ântuitorul învaţă in templu, iar po- - - 21, 37-38 -
porul vine de dimineaţă să-L asculte
Cererea elinilor de a-L vedea pe lisus - - - 12, 20-22
Domnul vorbeşte despre credinţa cea - - - 12, 23-50
întru El şi de proslăvirea Sa de la Tatăl
I Uneltirea sinedriului pentru omorârea 2 6 ,3 -5 14,1 -2 22,1 -2 -
1 lui Hristos
1 Învoiala lui Iuda pentru 30 de arginţi 2 6 ,14-16 24,10-11 22, 3-6 -

V I. M oartea şi îngroparea D om nului H ristos

Pregătirea pentru Paşte 24,17-19 14,12-16 22, 7-13 -

Dim preună cu ucenicii în foişor 2 4 ,2 0 1 4 ,1 7 2 2 ,1 4 -
Spălarea picioarelor - - - 13,1-20
Cina cea d e taină 26,26-29 14, 22-25 22,14-20 -
„U nul d in tre voi M ă va v in d e" 26,21-25 14,18-21 22, 21-23 13, 21-26
[uda iese d e la Cină - - - 13, 27-30
Porunca cea nouă a iubirii - - - 13,31-35
C ine este m ai mare între ucenici? - - 22, 24-30 -
Smintirea ucenicilor în vremea Patimilor 26,31-32 14, 27-28 - -
Domnul îi spune lui Petru că S a rugat - - 22,31-32 -
pentru El
Vestire pentru lepădarea lui Petru 2 6,33-35 14,29-31 22, 33-34 13,36-38
Îndem n pentru ucenici spre a fi gala - - 22,35-38 -
Cuvântarea de despărţire: făgăduinţa - - - cap. 14
D uhului Sfânt
PA TR U E V A N G H E L II ________________________________________________ 4 8 7

M ă rtu r ii / fapte / c u v â n t ă r i / p i l d e Mrtfei ! M ttrc u Luca loan

Mângâiere pentru Apostoli - - 1 4 ,1 -4
Domnul răspunde lui Toma - - 1 4 ,5 -7
Mântuitorul răspunde lui Filip - - - 14, 8-21
Răspunsul Domnului către Iuda {nu - - - 14,22-31
Iscarioteanul)
Lauda dată după Cină 2 6,30 1 4,26 - -
Cuvântarea de despărţire: porunca dra- - - - cap. 15
gostei desăvârşite
Viţa cea adevărată - - - 1 5 ,1 -8
Porunca lui H ristos şi dragostea cea - - - 15, 9-17
mai mare
Ura şi vina lumii - - - 15,18-25
Mângâietorul, Duhul Adevărului - - - 1 5,26-27
Cuvântarea de despărţire: despre pri- - - cap. 16
goniri şi întristări
Prigonirile viitoare ale Apostolilor - - 1 6 ,1 -4
Vădirea şi ajutorul Mângâietorului - - 16, 5-16
întristarea preschimbată în bucurie - - - 1 6 ,17-23
Rugăciuni şi cereri în numele lui Hristos - - - 16, 23-28
Domnul vesteşte ucenicilor că îl vor - - - 16, 29-33
părăsi
Rugăciunea lui lisus pentru Sine, pentru - - - c a p .17
Apostoli şi pentru toţi credincioşii'
Rugăciunea Dom nului pentru Sine - - - 1 7 ,1 -8
Rugăciunea Domnului pentru Apostoli - - - 17, 9-19
Rugăciunea Domnului pentru toţi ere- - - - 1 7 ,20-26
dincioşii
Domnul vine cu ucenicii în Ghetsimani 26,36 14, 32 23, 39-40 1 8 ,1
întreita rugăciune a Domnului 26, 36-46 14,32-42 22, 40-46 -
Sudorile de sânge - - 22, 43-44 -
Apostolii dorm 26, 40-45 14,37-41 22, 45-46 ' -
Mulţimea adusă de Iuda spre a-L 2 6 ,4 7 14,43 22, 47-48 18,2 -3
prinde pe Domnul
Trădarea lui luda prin sărutare 26,48-50 14,44-45 22, 47-48 -
Petru taie urechea lui Malhus 26, 50-54 14,46-47 22, 49-50 18,10-11
Hristos îl vindecă pe Malhus - - 22, 51 -
lisus este prins şi e părăsit de ucenici 26, 55-56 14,48-52 22, 52-54 1 8 ,1 2
Hristos e dus la arhierei spre judecare 2 4,57 1 4 ,5 3 22, 54 18,13-14
Petru urmează de departe pe Domnul 26, 58 14, 54 22, 54 18,15-16
Cea dintâi lepădare a lui Petru 26, 69-70 14, 66-68 22, 55-57 18,17-18
Arhiereul Anna 11 întreabă pe lisus - - - 18,19-24
Cea de a doua lepădare a lui Petru 26, 71-72 14, 69-70 2 2 ,5 8 18, 25
Cea de a treia lepădare a lui Petru 26, 73-75 14, 70-72 22, 59-62 18, 26-27
Hristos e bătut şi batjocorit de ostaşi - - 22, 63-65 -
Martorii m incinoşi 26,59-61 14,55-59 - -
Caiafa 11 osândeşte pe Hristos 26, 62-66 14,60-64 22, 66-71 -
Domnul e scuipat şi batjocorit în sinedriu 26, 67-68 1 4 ,6 5 - -
488 A R M O N IA CELO R

M ă r tu r ii /f a p t e / cu v â n tări /p ild e M a tei M arcu L u ca lo a n

H ristos e adus înaintea lui Pilat 27,1-2 15,1 23,1-2 18, 28

Căinţa lui iuda 27,3-10 - Fapte 1,16-20 -
Dom nul înaintea lui Filat 27,11-14 15,1-5 23, 3-7 18,29-38
Dom nul înaintea lui Irod - - 23, 8-10 -
Soldaţii lui Irod 11 bat pe Domnul - - 23,11-12 -

Pilat îl slobozeşte pe Baraba 27,15-25 15,6-14 23,13-25 18,38-40

Soţia lui Pilat îi trimite vestire 27,19 - - -

Piiat ordonă ca Iisus să fie biciuit 27, 26 15,15 - 19,1

Soldaţii lui Pilat ÎI încununează cu 27,27-30 15,16-20 - 19,2-3
spini şi 11 batjocoresc pe Hristos
Pilat încearcă să-L slobozească pe Utomnul - - - 19, 4-7
Iisus, arătat de Pilat: „Iată O m ul" - - - 1 9 ,5
Pilat 11 întreabă din nou pe Hristos - - - 19, 8-11
Pilat încearcă din nou să 11 elibereze - - - 19,12
pe Domnul
Pilal rosteşte sentinţa asupra lui Iisus - - - 19,13-15
Dom nul este dat spre a fi răstignit - - - 19,16
Mântuitorul îşi duce Crucea - - - 19,17
Sim on Cirincul poartă Crucea 27, 31-32 15, 20-21 23,26 -
Domnul grăieşte femeilor care î) plângeau - - 23,27-32 -
Mântuitorul urcă Goigota 27,33 15,22 23,32-33 19,17
Dom nului 1 se dă oţet şi fiere 27,34 15, 23 23,36 -
H ristos e ţintuit pe Cruce 27,35 15,24-25 23,33 19,18
Doi tâlhari răstigniţi îm preună cu Iisus 27,38 15,27-28 23,33 19,18
Inscripţia scrisă de Pilat 27,37 15, 26 23,38 19,19-22
„Părinte, iartă-le lor!" - - 2 3,34 -

Hainele împărţite şt cămaşa pentru care 27,35 15, 21 1 3,34 19, 23-24
s-au tras sorţi
Trecătorii batjocoresc pe Domnul 27,39-43 15,29-32 23,35-37 -

Cei d oi tâlhari îl defaim ă pe Hristos 27,44 15,32 23,39 -

Tâlharul pocăit - - 23,40-42 -

„Azi vei fi cu Mine în ra i" - - 23,43 -

încredinţarea Maicii Domnului lui loan - - - 19, 25-27

Întuneric peste tot păm ântul 27,45 15,33 23, 44-45 -

„E li, Eli, lam a sabahtani!" 27,46 15,34 - -

„M i-e se te " -
- - 19,28
Dom nului I se dă oţet 2 7 , 47-49 15,35-36 - 19,29-30
„Săvârştlu-s-a" - - - 19,30
„P ărinte, în m âinile T a le dau duhul - - 2 3,46 -

M eu "
Domnul strigă cu glas m are şi îşi dă 27,50 15,37 23,46 -

duhul
Sfâşierea catapetesme! templului 27,51 15,38 23,45 ~

Cutremurul 27,51 - - -

Deschiderea mormintelor şi învierea 27,52-53 - - -

sfinţilor
M ărturisirea sutaşului 27, 54 15,39 2 3,47 ~
PATRU EVANGHELII 489

M ă r tu r ii /f a p t e / c u v â n t ă r i / p i l d e Matei M n rc tt Luai lo a n

Mulţimile se întorc în Ierusalim, bă· - - 2 3 ,4 8 -

tându-şi pieptul
Vegherea femeilor 27, 55-56 1 5 ,4 0 2 3 ,4 9 -

Cererea pentru zdrobirea picioarelor - - - 1 9,31-32

Străpungerea coastei Domnului - - - 1 9 ,3 3 -3 4
Plinirea proorociei - - - 1 9 ,35-37
Iosif cere de la Pîlat trupul Domnului 17,57-58 15,42-43 23, 50-52 1 9 ,3 8
Sulaţul raportează moartea lui lisus - 15, 44-45 - -
Iosif şi Nicodim iau trupul Domnului - 1 5 ,4 5 - 1 9 ,3 8
pentru înmorm ântare
Trupul lui Hristos e uns ţi înfăţat în - - - 1 9 ,39-40
giulgiu
Trupul Domnului este pus intr-un mor- 27,59-60 1 5 ,4 6 2 3 ,5 3 1 9 ,41-42
mântnou
Femeile privesc la îngropare 27,61 1 5 ,4 7 23, 54-55 -
Straja rânduită la mormânt 27,62-66 - - -

Femeile pregătesc m iresm e şi miruri - - 2 3 ,5 6 -

V II. A r ă tă r ile de după în v ie r e ţi în ă lţa r e a D o m n u lu i

Femeile aduc miruri la mormânt 2 8 ,1 1 6 ,1 -4 2 4 ,1 -3 2 0 ,1

Un Înger prăvăleşte piatra . 2 8 ,2 -4 - - -
îngerii se arată femeilor 2 8 ,5 -7 1 6 ,5 -7 2 4 ,4 -8 -
Femeile vestesc învierea Apostolilor 2 8 ,8 1 6 ,8 24, 9-11 2 0 ,2
şi se reîntorc la mormânt
Petru şi loan vin, alergând, la morman- - - 2 4 ,1 2 2 0 ,3 -9
tul Domnului
Petru şi loan se întorc Ia ceilalţi Apostoli - - 2 4 ,1 2 2 0 ,1 0
Maria Magdalena plânge înaintea mor- - - - 2 0 ,1 1
mântului
Maria vede doi îngeri - - - 2 0 ,1 2 -1 3
Hristos Se arată; Măriei Magdalena - 1 6 ,9 - 2 0 ,1 4 -1 7
Hristos Se arată: femeilor în cale spre 2 8 ,9 -1 0 - - -
casa
Femeile vestesc Apostolilor învierea - 16,10-11 - 2 0 ,1 8
Străjerii vestesc arhiereilor despre mor- 28,11-15 _ - -

mântui gol
Domnul Se arată: celor doi ucenici în - 1 6 ,12-13 2 4 ,1 3 -3 2 -

drumul spre Emaus

Domnul Se arată: lui Petru 1 Cor. 1 5 ,5 - 2 4 ,3 4 -
Luca şi Cleopa vestesc Apostolilor cele - - 2 4 ,3 3 -3 5 -
petrecute pe cale
Domnul Se arată: celor unsprezece Apos- - - 2 4 ,36-43 2 0 ,19-24
toii, în cămara cea de sus
Ucenicii îi vestesc lui Tom a - - - 2 0 ,2 5
Domnul Se arată: celor unsprezece - 1 6 ,1 4 - 20, 26-29
Apostoli
490

Mărturii / f a p t e / cuvântări/ p i l d e M a tei Marcii i Luca loan

Domnul Se arată: ucenicilor, la lacul - 20,1-14
Tiberiadei ' “
Domnul cere de trei ori tui Petru să-şi
mărturisească dragostea
Domnul Se arată; celor cind sute de fraţi
-
~ 1
1 Corintenî 15,6
"
21,15-23

Domnul Se arată: Sfântului lacov 1 Corinteni 15, 7

Domnul Se arată: celor unsprezece Apos­ 28,16 _ - ” -
toli, pe un munte, în Galileea
Trimiterea Apostolilor la propovăduire 28,16-20 16,15-18 24,44-49 -
înălţarea la Cer a Domnului - 16,19-20 24, 50-53 -
Prima mărturie a Sfântului loan Evan­ - “ 20,30-31
ghelistul
A doua mărturie a Sfântului loan Evan­ - - — 21, 24-24
ghelistul
Sfântul Luca dă mărturie despre arătă­ Fapte 1,3-11
rile şl poruncile Domnului din ultima
le 40 de zile
 491

SC A R A ' ...
ÎN T O C M IR II SFIN TEI E V A N G H ELII
D E LA IO A N

C apitolul 1 _

2. 1- 3: M ântuitorul Iisus H ristos e D um nezeu-Cuvânhil, prin C are toate s-au făcut.

2,4-5: D um nezeul-C uvântul - viaţa ţi lum ina oamenilor.
2, 6-9: Sfântul loan Botezătorul, înaintem ergătorul, a fost trimis să m ărturisească d esp re C u vânt că
este „Lum ina cea adevărată care lum inează p e tot om ul ce v in e în lu m e".
2, 10-11: H ristos, Cuvântul şi Lum ina cea adevărată, nu a fost prim it de lum e.
2,12-13: M ântuitorul dăruieşte dum nezeiasca înfiere celor ce cred întru El.
2,24: „C uvântul S-a fă c u t trup şi S-a sălăşlu it în tre n o i".
2, 15: Vestirea lui loan Botezătorul pentru întruparea lut M esia
1,16-17: Plinătatea harului şi adevărului a venit prin Iisus Hristos.
2, IS: „Pe D u m n ezeu n im en i nu L-a văzut vreodată; Fiu l Cel U n u l-N ăscu t, C are e ste în s in u l
T atălu i, A cela L -a făcu t cunoscu t".
2.29- 20: Sfântul loan Botezătorul răspunde trimişilor d in Ierusalim : „N u su n t eu H risto su l".
1,21-23: «Eu sunt g la su l celu i ce strigă în pustie: „îndreptaţi calea D o m n u lu i", p recu m a zis
Isa ia Proorocul».
1,24-2S: în Betabara, în locul în care boteza, înaintem ergătorul loan răsp u n d e fa rise ilo r „Eu botez
CU apă, dar în m ijlo cu l vostru se află A cela pe Care voi nu-L ş t iţ i ..."
1.29- 31: M ărturia lui loan Botezătorul despre Domnul Hristos.
1,32-34: înaintem ergătorul vesteşte pogorârea Duhului Sfânt asupra M ântu itoru lu i şi m ărturiseşte
că Iisus Hristos este Fiu! lui Dumnezeu.
1,35-36: „tată M ielu l lui D u m nezeu!"
1,37-39: M ântuitorul este urm at de doi dintre ucenicii lui loan Botezătorul.
1,40-42: A ndrei îi vesteşte lui Simon că L-a găsit pe M esia şi îl aduce p e Sim on la Iisus.
1,42: M ântuitorul îl num eşte Chifa pe Sim on (nume care se tâlcuieşte Petru).
1,43-44: M ântuitorul îl cheam ă pe Filip să-l urmeze.
1,45-46: Filip îi grăieşte lui Natanail că L-a găsit pe Mesia, iar el întreabă: „ D in N azaret poate fi
ceva b u n ?"
î, 47-50: Convorbirea dintre Mântuitorul H ristos şi N atanail,
1,51: „A devărat, adevărat zic vouă, de-acum veţi vedea Cerul d esch izân d u -se şi p e în g e r ii lui
D u m n ezeu su in d u -se şî coborându-se peste F iu l O m u lu i".

Capitolul 2

2 .1 - 11: C e a d in tâ i m in u n e săvârşită de D om n ul H ristos la n u n ta d in C an a G a lile ii, prin

preschim barea apei în vin.
2 1 2 : D om nul coboară dim preună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui, în Capernaum .
2,13: M ântuitorul urcă în Ierusalim pentru prăznuirea Paştilor.
2,14-17: Izgonirea d in tem plu a vânzătorilor şl a schim bătorilor de bani.
2 , 18: Iud eii cer sem n de încredinţare de la Dom nul Iisus.
219-21: M ântuitorul dă sem n: „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi rid ica", însă iudeii cârtesc.
2, 22: U cenicii îşi aduc am inte de acest cuvânt al D om nului, însă nu m ai d u p ă înviere.
2,23: M ulţi d in Ierusalim cred în Hristos dintru m inunile săvârşite.
2,24; Dom nul nu Se încrede în oameni „pentru că nu avea nevoie sâ-I m ărtu risească c in e v a despre
om , căci El în s u ş i cunoştea ce era în om ".
492 SCARA LmTOCMIRII SFINTEI

Capitolul 3

3 . 1 - 2: Fariseul N icodim vine noaptea la Mântuitorul pentru a vorbi cu Dânsul.

3, 3-11: N aşterea d e Sus este din apâ şi d in Duh.
3.12- 21: Domnul vesteşte lui Nicodi m despre înălţarea Fiului Om ului, plinirea m ântuirii ş i judecata
lum ii celei c e iubeşte întunericul.
3, 22: M ântuitorul vine cu ucenicii în pământul Iudeii, iar ei botează.
3,23-25: N eînţelegerea iscată între un iudeu şi ucenicii lui loan, asupra curăţirii.
3, 26-28: înaintem ergătorul m ărturiseşte din nou că nu este el Hristosul.
3 , 29-36: Hristos este Mirele, cuvintele Sale sunt din Cer, iar cel care crede în Fiul Tatălui are viaţă veşnică.

Capitolul 4

4.1- 4: Ferindu-se de farisei. Domnul pleacă dimpreună cu ucenicii Săi mGaiileea, trecând prin Samaria
4,5-6: M ântuitorul şi ucpnidi fac popas în cetatea Sihar, la fântâna lui lacov.
4, 7-8: D om nul H ristos cere apă femeii samarinence.
4, 9-12: Convorbirea fem eii cu M ântuitorul Hristos. ■ ·
4 . 13-19: Apa vieţii. —
4 ,2 0 -2 4 : închinarea în duh şi adevăr.
4 ,2 5 -2 6 : M ântuitorul m ărturiseşte că El este M esia cel aşteptat.
4 , 27-3Ö: Fem eia vesteşte despre Hristos, iar cei d in cetate v in către Domnul.
4 , 31-34: Hrana cea duhovnicească a Domnului: „Mâncarea M ea este să fac voia Celui Ce M -a trimis
pe M ine şi să săvârşesc lucrul Lui".
4 , 35-38: D om nul sp u ne ucenicilor d n e sunt seccrătorii şi care este vremea roadelor şi a secerişului
d uhovnicesc.
4,39-42: M ulţi sam arineni cred în Hristos, iar Dânsul răm âne două zile în cetatea Sihar.
4 , 43-45: M ântuitorul pleacă, dim preună cu ucenicii, în Galileea.
4, 46-54. Vindecarea fiului slujitorului regesc.

Capitolul 5

5 , 1: D om nul H ristos merge în Ierusalim.

5 ,2 -9 : Vindecarea slăbănogului de la lacul Vitezda.
5 , 10: Iudeii cârtesc pentru vindecarea slăbănogului în zi d e sâmbătă.
5 ,1 1 -1 3 : Slăbănogul vindecat mărturiseşte pentru Cel C are l-a tămăduit.
5 ,1 4 -1 5 : D om nul Se întâlneşte în tem plu cu slăbănogul şi îl îndeam nă să nu mai păcătuiască, iar
apoi el m ărturiseşte că lisus e C el Care l-a vindecat.
5 , 16-18: Aprinşi din pricina zavistiei, iudeii caută să-L om oare pe Hristos.
5, 19-23: Fiul le săvârşeşte pe toate asem enea Tatălui, iar Tatăl a d at judecata Fiului, ca Fiul să fie
cinstit deopotrivă cu Tatăl.
5, 24: C el ce ascultă cuvântul lui Hristos şi crede în el, are viaţă veşnică.
5, 25-2 9 : M ântuitorul vesteşte cele despre judecata lumii şi judecata viitoare.
5 ,3 0 -3 2 : Tatăl este Cel Care m ărturiseşte pentru FiuL
5 ,3 3 -3 6 : Mărturia Domnului despre Dumnezeirea Sa este mai mare decât mărturia lui loan pentru El.
5 ,3 7 -3 8 : Covârşitoarea m ărturie a Tatălui pentru Fiul.
39-40: înd em n la cercetarea Scripturilor,
ϋι Vi

41-42: M ântuitorul nu prim eşte slavă de la oam eni şi cunoaşte unde nu este dragostea lui
Dum nezeu.
5 ,4 3 : Prim irea A ntihristului d e către iudei, ca unul ce va veni întru num ele său.
5 , 44-47: însuşi M oise mărturiseşte pentru Hristos, de aceea iudeii, necrezând cuvintelor Proorocului,
nu cred nici în cuvintele lu i Hristos*
EVANGHELII DE LA IDAN 493

...............■........· - ....... C a p it o lu le -----------— . ..... ......... .. . .

6, 1-13: Săturarea celor cei cinci m ii d e oam eni în părţile Tiberiadei, p rin în m u lţirea celor cinci
pâini şi doi peşti.
6,1 4 -1 5 : Văzând minunea, m ulţim ile voiesc să-L facă pe H ristos rege cu d e-a sila, d a r E l S e retrage
singur în munte. „ ,
6 , 16-21; D om nul potoleşte furtuna d e pe m are, în vrem ea nopţii.
6,22-25: M ulţim ile trec marea Tiberiadei şi vin în Capernaum , întrebân d : „ în v ă ţă to ru l« , când ai
ven it a ici?"
6,26-27: Dom nul îndeam nă m ulţim ile să caute m âncarea cea nepieritoare.
6.25- 29: N oroadele întreabă care sunt lucrările lui D um nezeu, iar D om n u l le spune c ă aceasta este
credinţa în Cel pe Care L-a trimis Tatăl.
6.30- 40: Dom nul m ărturiseşte înaintea m ulţim ilor că El este Pâinea C are S-a p o g o rât d in Cer, iar
voia Tatălui este să nu piardă pe nim eni d in cei pe care îi va d a Lui.
6,41-42: Iudeii m urm ură îm potriva lui H ristos, socotindu -L doar fiul lui Iosif şi al M ăriei.
6,43-46: N im eni nu vine la H ristos decât dacă este chem at de Tatăl.
6,47-51: Dom nul m ărturiseşte că aceia care cred în El au viaţa veşnică şi El este P â in ea vieţii Care
S-a pogorât din Cer.
6,52: Iudeii se ceartă şi se sm intesc pentru cuvântul Domnului.
6,53-59: Trupul şi Sângele Dom nului sunt adevărata m âncare şi băutu ră.
6,60-66: Mulţi dintre ucenicii Săi se smintesc de cuvântul despre P âine şi nu îi m ai u rm ează, însă
Mântuitorul dă mărturie; „D uhul este Cel C e d ă viaţă; trupul nu foloseşte la n im ic, Cuvintele
pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă".
6, 67-69: Dom nul lisus îi întreabă pe cei doisprezece: „Nu vreţi şi v o i s l vă d u c e ţi? ", iar P etru
m ărturiseşte în num ele tuturor că învăţătorul lor este H ristosul, F iu l lui D u m n ezeu .
6, 70-71: M ântuitorul dă m ărturie că unul din A postoli este diavol, an u m e Iuda Iscariotean u l.

Capitolul 7

7 , 1: D om nul merge în Galilee^, deoarece iudeii v o r să-L ucidă.

7 ,2 -5 ; Din pricină că nu credeau în El, fraţii D om n ului îl sfătuiesc să m eargă în Ieru sa lim să Se
arate lumii,
7, 6-9: Dom nul îşi îndeam nă fraţii să m eargă ei la sărbătoare în Ierusalim şi zice: „Vremea Mea
încă n-a so sit; dar vrem ea voastră totd eau n a e gata".
7 , 10: Dom nul m erge în taină la praznic în Ierusalim .
7,13-13: Mulţimea e cârtitoare şi se ceartă pentru lisus, d ar de frica iudeilor nim eni nu vorb eşte pe faţă.
7 .3 4 - 15: La jum ătatea praznicului, lisus învaţă în tem p lu şi iudeii se m inu nează de u n d e ştie carte,
fără a fi învăţat.
7, 16-3 S: Domnul dă m ărturie că învăţătura Sa este cea a Tatălui, iar acest lucru se p o ate pricepe
prin lucrarea poruncilor.
7,19: M ântuitorul îi vădeşte pe iudei că vor să-L u cidă.
7 , 20: M ulţim ile îi spun lui H ristos că este îndrăcit.
7 , 21-24: Dom nul arată iudeilor că îl judecă strâm b pentru cele săvârşite sâmbăta.
7.25- 27: Noroadele se întreabă asupra M ântuitorului, grăind că nimeni nu ştie de unde v a veni Hristos.
7,2 8-29: Dom nul arată că este trimis de Sus şi El îl cunoaşte pe Tatăl.
7,30: Iudeii voiesc să-L prindă, însă nu pot, pentru că încă nu a venit ceasul Său. , . ..
7 .3 1 - 32: M ulţi cred în H ristos, iar arhiereii şi fariseii trim it să-L prind ă p e D om nul. ^
7,33-34: M ântuitorul dă m ărturie iudeilor că m ai răm âne puţină vrem e în lume.
7.35- 36: M ulţim ile se întreabă unde Se va duce H ristos.
7,37-39: înaintevestirea trim iterii Duhului Sfânt - „râuri de apă v ie ".
7 , 40-44: în m ulţim e se face dezbinare pentru H ristos, iar unii voiesc să pună m âinile p e E l, însă nu
izbutesc.
494 s c a r a Î n t o c m i r ii s f in t e i

7, 45*49.· Slu gile se în torc la arhierei şi farisei fără Domnul, iar aceştia, pe m ulţim ea ce a crezut în
H ristos, o o sân d esc, ca fiind blestem ată.
7, 50-53. N icodim ad uce înainte m ărturia Legii în apărarea Dom nului, iar fariseii grăiesc că din
G alileea nu s-a rid icat Prooroc.

■ ' C apitolul 8 1 ' - '

8 ,1 -2 ; D om n ul Iisus Se d uce la M untele Măslinilor, iar dim ineaţa vine iarăşi în templu şi învaţă
m ulţim ile.
8, 3 - S : Fariseii aduc la H ristos o fem eie păcătoasă pe care vor să o uddă cu pietre, iar Domnul ii
îndeam nă ca, acela care este fără de păcat, să arunce dintâi.
8, 9 - 1 1 ; învinuitorii pleacă, iar M ântuitorul o îndeamnă pe fem eia păcătoasă să nu mai greşească.

8 , 1 2 - 1 3; H ristos m ărturiseşte că este Lum ina lumii, iar fariseii îi stau îm potrivă, zicând că mărturia
Sa nu este adevărată.
8 , 1 4 - 1 9 : Judecata şi m ărturia Domnului este adevărată, pentru că El a venit de la Tatăl şi merge la Tatăl.
3 , 20: N im eni nu poate să-L prindă pe Domnul în templu, pentru că încă nu a venit ceasul Lui.
8, 2 1 - 2 7 : Iudeii m or în p ăcatu l lor şi nu pricep că Mântuitorul le grăieşte despre Tatăl.
8 , 2 8 - 3 0 ; G răind u-le de în ălţarea Sa prin răstignire, mulţi nu cred în El,
8 , 3 1 - 3 2 : C elor ce au crezu t întru Dânsul, le spune: „Veţi cu noaşte adevărul, iar adevărul vă va
face lib e r i" .
8 , 3 3 : în d reptăţirea m ulţim ii cu nădejdea că sunt fiii lui Avraam.
8 , 3 4 - 3 S : Soarta robilor păcatulu i şi dorinţa iudeilor de a-L ucide pe Hristos.

8 , 3 9 - 4 4 : Lucrarea celor ce su n t fii ai diavolului, tatăl minciunii.

8 , 4 5 -4 7 : M ântuitorul nu poate fi vădit de păcat, iar cel care este de la Dum nezeu, ascultă cuvintele
lui D um nezeu.
8 , 4 8 : Iudeii îi sp u n D o m n u lu i că are demon.
8 , 4 9 - 5 1 : D om n u l ad evereşte că nu are dem on, ci este Fiul Tatălui şi îl cinsteşte şi este cinstit dc
A cela; iar cei care v o r asculta cuvintele lui Hristos, nu vor vedea m oartea în veac.
8 , 5 2 - 5 3 : Iu deii se îm p otrivesc Dom nului şi îl numesc din nou îndrăcit.
8, 5 4 -5 5 : M ân tuitoru l d ă d in nou m ărturie că Tatăl este Cel C are îl slăveşte, iar iudeii nu L-au
cu n oscu t p e A cela.
8 , 5 6 : „A vraam , p ă rin te le vo stru , a fo st bu curos să vadă ziua M ea şi a văzut-o şi s-a bucurat".
8 , 5 7 - 5 8 : La în trebarea iu d eilo r dacă L-a văzu t pe Avraam, D om nul H ristos a răspuns: „Eu sunt
m ai în a in te d e a fi fo st A vraam ".
8 , 5 9 : Iu deii vor să îl om oare cu pietre, dar M ântuitorul trece prin m ijlocul lor, fără a putea să-I facă

nim ic.

C a p ito lu l 9

9 ,1 -7 : D om n ul H ristos îl vind ecă pe orbul d in naştere şi le spune ucenicilor săi că acesta a pătimii
această orbire p en tru a se arăta în el lucrările lui Dum nezeu.
9, 8 - 1 0 : Vecinii şi m u lţim ile se m inunează d e tămăduirea orbului şi îl întreabă cine l-a vindecat.
9 , 1 1 : C el tăm ăd u it d ă m ărturie că Iisus i-a dăruit vederea.
9, 1 2 - 1 6 : P entru că a tăm ăd u it în zi de sâm bătă, fariseii se scandalizează şi caută prihănire pentru

C el C are l-a tăm ăd uit pe om ul orb.

9 ,1 7 -2 3 : Iudeii ch eam ă p e părinţii orbului, pentru a adeveri că fiui lor a fost orb din naştere.
9, 2 4 -3 4 : A d oua z i, orbu l v in d ecat dă m ărturie înaintea iu d eilo r pentru Iisu s, iar aceştia îl
d ispreţuiesc şi îl defaim ă pe cel tămăduit.
9 ,3 5 -3 8 : D om nul Iisu s îl găseşte pe omul vindecat şi îi arată C in e este Fiul lui Dumnezeu.
9 ,3 9 : M ân tuitoru l a v en it în lum e spre judecată şi spre a dărui vedere celor orbi.
9 , 4 0 - 4 1 : A uzind cuvântul acesta, fariseii întreabă dacă şi ei sunt orbi, iar Dom nul le arată că făţărnicia
lăuntrică e cea care îi orbeşte.
EVA N G H ELII D E LA IO A N 495

J ’ C a p ita lii! 1 0

10.1- 11: Dom nul H ristos m ărturiseşte că El este Păstorul cel bu n şi uşa oilor, iar oile ascultă de
glasul Său, pentru că El îşi pune sufletul pentru ele. ■ ,
10, 1 2 - 1 3 : Păstorul care este p lătit fuge şi nu poartă cu adevărat grija oilor.
10, 1 4 - 1 S : Tatăl cunoaşte pe Fiul şi Fiul cunoaşte pe Tatăl şi îşi pu ne su fletul pentru oi, pentru că
aceasta este porunca Tatălui,
10,19-21: M ulţim ea se dezbină pentru Iisus, iar unii zic că Domnul are dem on şi este nebun.
10,22-24: în vrem ea praznicului înnoirii templului, iudeii I-au zis M ântuitorului: „P ână când ne
scoţi su fletu l? D acă Tu eşti H ristosu l, spune-o nouă pe fa ţă ".
10, 25-30: M ântuitorul îi vădeşte că le-a mai spus Cine este şi le arată că din lucrările Sale se
adevereşte cuvântul „Eu şi Tatăl M eu una suntem ".
10, 3 1 - 3 2 : Iudeii iau pietre să arunce asupra Domnului, iar Dom nul îi întreabă pen tru care din
lucrările Sale vor să arunce cu pietre în Dânsul.
10,33: Iudeii îi răspund că pentru hula de a Se fi făcut Dumnezeu.
10,34-33: M ântuitorul m ărturiseşte Dumnezeirea S a
10,39: Iudeii caută din nou să pună m ână pe Dom nul, însă nu izbutesc.
10,40-42: Iisus pleacă dincolo de Iordan.

Capitolul 11

1 1 . 1- 3: Lazăr, fratele Martei şi al M ăriei se îm bolnăveşte, iar surorile trim it veste D om n ului despre
boala fratelui.
11.4 - 6 : Mântuitorul grăieşte că această boală este spre slava lui D u m nezeu şi Se op reşte în locul în
care era, încă două zile.
11, 7 - 8 : Domnul le spune ucenicilor că vor merge dim preună în Iudeea, iar ei îi ad uc am in te de
iudeii care nu dem ult voiau să-L ucidă cu pietre.
II, 9-10: Cel care um blă ziua nu se îm piedică, deoarece vede lum ina acestei lum i.
11,1 1 - 1 5 : M ântuitorul vesteşte ucenicilor că Lazăr a m urit şi că vor m erge la el.
1 1 , 1 6 : Toma îi îndeam nă pe ceilalţi Apostoli să meargă cu toţii dim preună şi să m oară cu Hristos.
II, 1 7 - 1 8 : Domnul vine în Betania, la Lazăr, care era de patru zile în m orm ânt.
11.29- 27: Marta iese în întâm pinarea Domnului, iar Dânsul îi vesteşte că E l este în vierea şi Viaţa.
11,27-29: M arta o cheam ă pe M aria în numele lui Iisus.
11.3 0 - 3 2 : Maria m erge şi cade la picioarele Domnului.
11,33-44‘ Dom nul m erge la m orm ântul lui Lazăr şi, mulţumind Tatălui, îl în vie pe Lazăr.
11,45-46: M ulţi dintre iudeii ce erau dc faţă au crezut în Iisus, iar unii au m ers şi au v estit fariseilor
cele săvârşite.
11,47-53: Arhiereii şi fariseii adună sinedriu! şi hotărăsc să-L ucidă p e Dom nul, iar Caiafa pecetluieşte,
zicând: „Mai de folos este să m oară un om pentru popor, d ecât să m oară tot neam u l".
11,54: Mântuitorul pleacă dim preună cu ucenicii săi în Efraim, până în preajm a praznicului Paştilor.
II, 55-57: Cei din Ierusalim se întreabă dacă Domnul Hristos va ven i la praznic, iar arhiereii şi
cărturarii au dat porunci ca M ântuitorul să fie prins, dacă va fi văzut.

C a p ito lu l 12

1 2 ,1 :Cu şase zile înainte de Paşti, Dom nul vine în Betania, unde era L azăr p e care îl Înviase.
1 2 .2 - 3 : La cina făcută în cinstea Dom nului, Maria unge picioarele D om nului cu m ir de nard şi le

şterge cu părul capului ei.

12.4 - 6 : Din pricină că era fur, Iuda cârteşte că mirul nu a fost vândut cu trei sute d e d inari, care a fi
putut fi daţi săracilor.
12, 7 - 8 : Dom nul vesteşte că Ma ria a săvârşit lucrul ei spre îngroparea Sa, iar m ilostenia că tre săraci
se poate face în toată vremea.
4% SCARA ÎNTOCMIRII STINTEI

12, 9: M u lţim e m are de iudei vine în Betania ca să-L vadă atât p e Iisus, cât şi pe Lazăr cel înviat.
1 2 ,1 0 -1 1 : Arhiereii se sfătuiesc să-l om oare şi pe Lazăr, căci d in pricina iui mulţi dintre i udei mergeau
şi credeau în Iisus.
1 2 .1 2 - 1 3 : A doua zi. Ia intrarea Sa în Ierusalim, mulţimea îl întâmpină pe Domnul cu ramuri de finic,
strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil!"
1 2 , 1 4 - 1 6 : M ântuitorul Se urcă pe asin spre a împlini proorocia cea pentru Mesia.
3 2 ,1 7 - 1 8 : Mulţimea îl întâmpină astfel pe Domnul, din pricină că auzise de minunea învierii lui Lazăr.
1 2 ,1 9 : Fariseii deznădăjduiesc: „Vedeţi că nim ic nu fo lo siţi! Iată, lum ea s-a dus după E l".
12, 20-23: Elinii vor să-L vadă pe Dom nul, iar Dânsul răspunde: „A venit ceasul să fie p reasllv it
F iu l O m u lu i".
1 2 , 2 4 : M ărturisirea D om nului prin pilda grăuntelui de grâu care, trebuie să moară, spre a aduce
m ultă roadă.
2 2 . 2 5 - 2 6 : „C el ce îş i iubeşte su fletu l, îl va pierde; iar cel c e îşi urăşte su fletu l în lumea aceasta, îl
va păstra pentru viaţa v eşn ică" şi va dobândi cinstirea Tatălui.
12, 2 7 - 2 8 : Domnul Se tulbură cu sufletul şi cere Tatălui să-Şi preaslăveascâ num ele, iar din Cer s-a
auzit glas de adeverire.
1 2 ,2 9 -3 3 : Mulţimea s-a m inunat de glasul care a tunat d in Cer, iar M ântuitorul vesteşte judecata
săvârşită asupra lum ii şi izbânda ce va veni prin înălţarea pe Cruce a Fiului Omului.
1 2 . 3 4 - 3 6 : Noroadele întreabă cine este Fiul Omului, iar Domnul îi îndeam nă să umble, cât Lumina
încă este cu ei.
1 2 ,3 7 -4 1 : Cu toate că M ântuitorul a săvârşit multe m inuni înaintea iudeilor, aceştia nu cred întră
El şi astfel se plineşte cuvântul Proorocului Isaia.
1 2 , 4 2 - 4 3 : U ncie dintre căpetenii cred în Domnul Hristos, însă nu m ărturisesc pe faţă, deoarece „au
iu b it slava oam enilor, m ai m u lt decât slava lu i Dum nezeu".
12, 44-5 0 : Dom nul propovăduieşte puterea credinţei întru El şi arătând că Dânsul este Lumina
acestei lumi, adevereşte că graiurile Sale sunt cele pe care I le spune Tatăl.

C a p ito lu l 13

1 3 ,2 -3 : D om nul i-a iubit până în sfârşit pe ai Săi, cei d in lum e, însă Iuda s-a supus diavolului, spre
a-L vinde pe Hristos.
13, 4 -1 2 : Încingându-Se, M ântuitorul spală picioarele ucenicilor, iar Petru, cârtind mai întâi, se
su pun e apoi DomnuluL
1 3 .1 3 - 1 7 : Pilda de sm erenie pe care Dom nul Hristos o dă ucenicilor.
33, 33-22: M ântuitorul vesteşte ucenicilor Săi că unul dintre ei îl va vinde, iar ei se minunează.
13, 23-2 5 : A postolul loan , fiind rezem at pe pieptul M ântuitorului, este îndem nat d e Petru să Îl
întrebe pe Dom nul cine este vânzătorul.
13.2 6 - 30: Mântuitorul Hristos îl arată tainic pe Iuda şi apoi ti îndeamnă pe acesta să facă ce are de făcu L
1 3 ,3 1 -3 3 : Domnul vesteşte ucenicilor despre proslăvirea Sa şi că va mai răm âne doar puţin cu ei
1 3 .3 4 - 35: Porunca cea nouă a dragostei.
13, 36-38; Sim on Petru îl întrebă pe Mântuitorul unde Se duce şi de ce nu îi poate urma, iar când
Petru grăieşte că îşi va pune sufletul pentru Dânsul, Domnul îi arată că în acea noapte se va
lepăda de trei ori de El.

C a p ito lu l 14

1 4 ,1 -4 :Cuvântarea de despărţire: credinţa în Hui lui Dumnezeu, lăcaşurile din Ceruri şi calea Donmulia.
1 4 ,5 ; Toma îi spune M ântuitorului: „Doam ne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?"
14, 6-7: „Eu su nt Calea, A devărul şi V iaţa"; toţi cei care vin la Tatăl şi îl cunosc, săvârşesc această
lucrare prin darul Fiului.
14, 8: Filip grăieşte Dom nului: „D oam ne, arată-ne nouă p e Tatăl şi n e este de aju n s".
1 4 , 9 -1 2 : Fiul este întru Tatăl şi Tatăl este întru Fiul; puterea ce se dă celuia care crede aceasta.
EVANGHELII DE LA ΙΟΑΝ 497

1 4 .1 3 - 14: îm plinirea cererilor întru num ele D om nului H ristos. i

14, 15: „D e Mă iu b iţi, păziţi po ru n cile M ele". .- · '·
1 4 , 16-20: Făgăduinţa trim iterii M ângâietorului - Duhul Sfânt.
14,2 1 : „Cel ce are po ru n cile M ele şi Ic păzeşte, acela este care M ă iu b eşte; iar cel ce M ă iubeşte pe
M ine, va fi iu b it de Tatăl M eu şi-l voi iubi şi Eu şi M ă voi arăta lu i".
14,22: iuda Apostolul îi întreabă pe Dom nul: „D oam ne, ce este că ai să Te arăţi no u ă, şi nu lu m ii?"
1 4 , 2 3 - 2 5 : Prin pă 2 irea poruncilor, om ul devine locaş al Preasfintei Treimi.
1 4 ,2 6 : Duhul Sfânt va fi pentru A postoli M ângâietor şi în văţător. ,
1 4 ,2 7 : Pacea pe care o lasă Dom nul H ristos Apostolilor.
14 .2 5- 31: M ântuitorul vesteşte ucenicilor cele ce urm ează a se îm plin i şi adevereşte că E l îl iubeşte
pe Tatăl şi îm plin eşte poruncile Sale.

C a p ito lu l 1 5 ,

1 5 ,1 -8 : H ristos Dom nul e „viţa cea adevărată", iar cei ce îm p lin esc cu vin tele Sale su n t „m lă d iţele"
roditoare, cu răţate d e către Tatăl.
1 5 ,9 -1 3 : Porunca şi pu terea dragostei desăvârşite: „M ai m a re d ragoste d ecât aceasta n im en i n u
are, ca su fle tu l lu i să şi-l pu nă pentru p rieten ii s ă i".
3 5 .1 4 - 17; Apostolii sunt prietenii M ântuitorului şi trimişii S ăi în lum e şi plinitori ai poruncii iubirii.
1 5 , 1 8 - 2 5 : Ura lumii faţă d e D om nul H ristos şi faţă de A postolii Săi.
1 5 .2 6 - 2 7 : Mărturia D u hu lu i Sfânt şi a A postolilor pentru M ântuitorul.

C a p ito lu l 16

1 6 .1 - 4 : Prigonirile viitoare la care v o r fi supuşi A p o s t o l i i . --“ ------- ' ' ~~— ------ ----------- ----
16, 5-7: Dom nul H ristos m erge la Tatăl pentru a trimite M ângâietorul. ; -- ■- - ~
1 6 , 8 - 1 1 : Duhul Sfânt va vădi lum ea de păcat şi de dreptate şi de jud ecată. —
16,12-35: Mângâietorul le va vesti Apostolilor toate cele pe care nu le puteau pricepe şi ÎI va slăvi, pe
Fiul.
1 6 , 1 6 : „Puţin şi nu M ă veţi m ai vedea, şi iarăşi puţin şi M ă v eţi vedea, pentru că Eu M ă duc la Tatăl".
1 6 , 1 7 - 1 9 : Ucenicii se întreabă asupra înţelesului acestor cu v in te ale D om nului.
1 6 , 2 0 - 2 2 : Plângerea şi tânguirea A postolilor este asem ănată cu durerile fem eii care naşte dar, care,
mai apoi, se bucură că s-a născut om în lume.
1 6 .2 3 - 27: „Orice veţi cere de la Tatăl în nu m ele M eu El vă va d a "; îm plinirea cererilor A postolilor
către Tatăl.
1 6 ,2 8 : „Ieşit-am de la T atăl şi am v en it în lum e; iarăşi las lu m ea şi M ă duc la T âtăl".
16, 29-30: „Iată acum v o rb eşti pe faţă şi nu sp u i nici o p ild ă. A cum ştim că Tu ştii toate şi nu ai
n evoie ca să T e în tre b e cineva. D e acee^ credem că a i ie şit de la D u m n ez eu ".
1 6 , 3 1 - 3 2 : Domnul vesteşte ucenicilor că foarte curând îl vo r părăsi.
1 6 ,3 3 : „ în lum e necazu ri v eţi avea; d ar în d răzn iţi. Eu am b ir u it lu m e a ".

C a p ito lu l 1 7

3 7 .1 - 8 : Rugăciunea M ântuitorului pentru Sine, pentru A postoli şi pentru toţi credincioşii; cererea
pentru proslăvirea Fiului şi cele săvârşite d e Dom nul pen tru ca noi să-L cunoaştem pe
Tatăl.
17,9-36: Rugăciunea D om nului H ristos pentru păzirea A postolilor şi a credincioşilor care vieţuiesc
în lume, precum şi pentru dobândirea bucuriei depline.
1 7 , 1 7 - 1 9 : Sfinţirea întru adevărul lui Dum nezeu.
17, 20-23: Rugăciunea M ântuitorului pentru toţi cei care vor crede întru El şi pentru dobândirea
întru Duhul Sfân t a unităţii soborniceşti a firii om eneşti.
1 7 .2 4 - 2 6 : Fiut cerc Tatălui ca să fie dim preună cu El cei care L -au cu noscu t p e Tatăl p rin Fiul.
498 SCARA ÎNTOCMIRII SFINTEI

*··''“ Λ C a p ito lu l 1 8 " *

l. *1,·,*
3S, 3 . D o m n u l lisu s m erge dim preună cu ucenicii în Grădina Ghetsim ani. ·. >-■·'
18, 2 - 3 : Iuda, care cunoştea acest loc, călăuzeşte oastea şi slujitorii spre prinderea Domnului.

1 8 ,4 -9 : M ân tuitoru l S e dă de bunăvoie în mâinile celor ce au venit să-L prindă, însă poartă de grijă
ucenicilor, spre a fi lăsaţi slobozi.
1 8 , 1 0 - 1 1 : Sim on Petru taie urechea lui Malhus, iar M ântuitorul îi adevereşte lui Petru că El trebuie
să bea paharul pe care i L-a dat Tatăl.
ÎS, 1 2 - 1 4 : O sta şii şi slujitorii îl prind şi îl leagă pe Domnul, iar apoi îl duc la A nn a
Î S , 1 5 - 1 6 : Petru şi loan urm ează Domnului şi intră în curtea arhiereului.
ÎS, 37-3S: Prim a lepădare a lui Petru.
1 8 .1 9 - 2 1 : Arhiereul îl întreabă pe Domnul despre ucenicii şi învăţătura Sa, iar Domnul îi adevereşte că

nu a săvârşit nim ic tăinuit, încă şi că se cuvine să îi întrebe pe cei ce au ascultat cuvintele Lui.
1 8 , 2 2 - 2 3 : U n a din slugile arhiereului îl pâlmuieşte p e Mântuitorul.
18, 2 4 : A nn a îl trim ite pe D om nul legat la Caiafa.
1 8 , 2 5 - 2 7 : P etru se leapădă a doua şi a treia oară, iar apoi aude cântarea cocoşului.

ÎS, 2 8 - 2 9 : D om n u l este adus d e la Caiafa înaintea iui Pilat, în pretoriu.

1 8 , 3 0 -3 2 ; Iudeii îi socotesc Dom nului vină de moarte.
1 8 , 33 -3 S: C onvorbirea dintre Pilat şi Mântuitorul Hristos.

Î 8 , 3 8 - 4 0 : Pilat vrea să îl slobozească pe Domnul după datina praznicului, însă mulţimile îl cer pe Baraba

C a p ito lu l 19
-

1 9 ,1 : P ilat porun ceşte ca lisu s să fie biciuit.

1 9 , 2 - 3 : O staşii pun asupra Dom nului cunună de spini şi m antie purpurie, iar apoi îl batjocoresc.
1 9 , 4 - 5 : P ilat îl scoate p e M ântuitorul înaintea m ulţim ii şi grăieşte; „Iată O m u l!"
19, 6 - 7 : A rh iereii şi slujitorii cer ca Domnul să fie răstignit pentru că S-a făcut p e Sine Fiul lui
D um nezeu.
1 9 , 8 - 1 1 : A uzin d acest cuvânt, P ilat S-a tem at m ai mult şi, întrebându-1 pe Domnul, află Că puterea
ce o are asupra Lui i-a fost dată de Sus.
1 9 , 1 2 - 1 6 : Filat vrea să-L slobozească pe Hristos,însă prin stăruinţa iudeilor, Domnul este dat răstignirii.
1 9 , 1 7 - 1 8 : D om n u l îşi poartă C rucea spreG olgota şi acolo este răstignit între doi tâlhari.
1 9 .1 9 - 2 2 : P ilat scrie titlul de deasupra Crucii: „lisu s N azarineanu l, îm păratul iu d eilo r", iar iudeii
câ rte sc pentru aceste cuvinte.
1 9 , 2 3 -2 4 : O staşii îm part hainele Domnului, iar pentru căm aşa Sa trag sorţi.
1 9 , 25: F e m e ile , dim preună cu M aica Domnului, stau lângă Cruce.
19, 26-2 7 ; D om n u l o încred inţează p e M aica Domnului Apostolului loan.
19, 28: „M i-e sete".
1 9 , 2 9 : D om n ul este adăpat cu oţet.
1 9 , 3 0 : „Săvârşitu-s-a".
O staşii zd robesc flu ierele picioarelor celor doi tâlhari răstigniţi.
1 9 ,3 1 -3 2 :
19, 3 3 -3 7 : V ăzân d că D om nul a m urit, ostaşii îm pung coasta Sa şi din ea ţâşneşte sânge şi apă,
astfel că nu Lui n u î-au mai zdrobit picioarele, plinindu-se Scripturile.
19, 3 8 : Io sif d in A rim ateea cere de la Pilat trupul Domnului şi îl primeşte.
19, 39-42: losif, dim preu nă cu N icodim , înm orm ântează trupul M ântuitorului.

C a p ito lu l 2 0

20, 1 -2 : D u m inica, M aria M agdalena, venind la m orm ânt şi văzând piatra ridicată, aleargă să
v estească lui P etru şi loan că au luat trupul Domnului.
20, 3 - 1 0 : P e tru şi lo an vin la m orm ânt şi se încredinţează de cele grăite de M aria M agdalena şi se
în to rc la ceilalţi A postoli.
e v a n g h e l ii d e l a io a n 499

2 0 ,1 1 -1 3 : Plângând în grădină, Maria vede doi îngeri la m orm ântul M ântuitorului.

2 0 ,1 4 -1 8 : Dom nul înviat Se arată M ariei Magdalena, iar ea le vesteşte A postolilor. ■'
2 0 , 1 9 - 2 0 : M ântuitorul vine în m ijlocul ucenicilor şi le arată m âinile şi coasta Sa.

2 0 , 2 1 - 2 3 : D om nul dăruieşte A postolilor putere spre iertarea păcatelor: „L uaţi D u h S fâ n t".

2 0 , 2 4 - 2 9 : îndoiala şi încredinţarea lui Toma pentru învierea Dom nului.
2 0 , 3 0 - 3 1 : M ulţim ea m inunilor M ântuitorului H ristos sunt spre a dobândi noi credinţă în Fiul lui
Dum nezeu.

C u p ito lu l 21

2 1 ,1 : D om n ul Se arată ucenicilor la M area Tlberiadei. -ί — -- ■

2 1 ,2 -3 : Şapte dintre ucenici pescuiesc toată noaptea şi nu prind nimic.
21, 4 -6 : Dim ineaţa, M ântuitorul S e arată Ia ţărm şi îi îndeam nă pe A postoli să aru n ce mreaja în
partea dreaptă a corăbiei, iar năvodul se um ple de peşti.
21, 7 : lo a n îi spune lui Petru că A cela Care stă pe ţărm este D om nul, iar atu n ci P etru se aruncă în

apă, pentru a ajunge m ai grabnic la m al.

2 1 ,8 -1 4 ; Ceilalţi ucenici vin cu corabia, iar Domnul le cere să aducă din peştii prinşi care erau în
număr de 153; apoi îi pofteşte la prânz pe ucenici.
2 1 ,1 5 -1 9 : Petru este întrebat de trei ori d e către Mântuitorul dacă îl iubeşte, iar el, m ărturisindu-şi
dragostea, D om nul H ristos îi vesteşte m oartea m ucenicească pe care o va pătim i.
21, 2 0 - 2 4 : Petru întreabă ce se va întâm pla cu lo an , iar Domnul îi răspunde: „D acă v o le sc ca acesta
să răm ână p ân ă vo i v e n i, ce ai tu ? H i urm ează M ie".
21,25; M ulţim ea nenum ărată a lucrurilor pe care le-a săvârşit D om nul H ristos p e păm ânt.
500
IN D IC E A L R EFERIN ŢELO R EVAN GH ELICE
U ŞO R DE REŢIN U T
SA U D ESEO RI ÎN TREBU IN ŢA TE
A A ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mor­
A alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt
ucenic pe care-1 iubea lisus, şi le-a zis: Au
luat pe Domnul din mormânt şi noi nu
ştim unde L-au pus - loan 20,2
A auzit lisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l,
i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? -
Imn 9, 35
A crezut el şi toată casa lui - loan 4,53
A doua minune pe care a făcut-o iarăşi lisus,
venind din Iudeea în G alileea- loan 4,54
A doua zi a văzut loan pe lisus venind către el
şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce
ridică păcatul lumii - loan 1, 29
A doua zi iarăşi stătea loan şi doi dintre ucenicii
lui - Imn 1,35
A doua zi vroia să plece în Galileea şi a găsit pe
Filip. Şi i-a zis lisus: Urmează-mi -loan 1,43
A doua zi, mulţime multă, care venise la săr­
bătoare, auzind că lisus vine la Ierusalim -
Imn 12,12
A doua zi, mulţimea, care sta de cealaltă parte a
mării, a văzut că nu era acolo decât numai o
corabie mai mică şi că lisus nu intrase în
corabie împreună cu ucenicii Săi, ci pleca­
seră numai ucenicii Lui - le n 6,22
A făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochit
orbului - loan 9, 6
A fost chemat şi lisus şt ucenicii Săi la nuntă -
loan 2, 2
A fost tunet! Alţii 2 iceau: înger I-a vorbit! -
loan 12, 29
A găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi
oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani -
Jam 2,14
A ieşit lisus afară, purtând cunună de spini şi
mantia purpurie. Şi te-a zis Pilat: Iată
Omul! - loan 19,5
A ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care
evreieşte se zice Golgota - loan 19,17
A ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini
cu fâşii de pârtză şi faţa lui era înfăşurată
cu mahrarnă. lisus le-a zis: Dezlegaţi-i şi
lăsaţi-1 să meargă - loan 11, 44
m ânt - loan 20,3
A intrat împreună cu lisu s în curtea arhiereu­
l u i - loan ÎS, 15
A intrat în mormânt ş i a văzut giulgi urii e puse
jo s - loan 20,6
A îm p u n s coasta Lui ş i îndată a ie şit sânge şi
apă - loan 19,34
A în cep u t să spele p icioarele u cen icilo r şi să
le şteargă cu ştergarul cu care era încins -
loan 13,5
A lăcrim at Iitfus - loan 11,35
A lăsat Iudeea şi s-a dus iarăşi în G alileea -
Imn 4,3
A lo vit pe sluga arhiereului, şi i-a tăiat urechea
dreaptă; iar n u m ele Lui era M alh u s - Imn
ÎS, 10
A m ers după El m u lţim e m u ltă, pentru că
vedeau m inu nile pe care le făcea cu cei
boln av i - loan 6, 2
A m ers în Cana G a lileii, unde p refăcuse apa
în vin. Ş i era un slu j itor regesc, al cărui fiu
era bolnav în Capernaum - loan 4, 46
A pecetluit că Dumnezeu este adevărat - loan 3,33
A plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde
lo an boteza la început, şi a răm as acolo -
loan 10,40
A rămas lisus singur cu femeia, stând în mi j loc -
loan S, 9
Arăspuns deci acela: Dacă este păcătos nu ştiu. Un
lucru ştiu: că fiind orb, acum văd -loan 9,25
A răspuns deci lis u s şi le-a zis: Adevărat, a-
d evărat zic vouă: F iu l nu poate să facă
nim ic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tată!
făcând; căci cele ce face Acela, acestea le
face şi Fiul întocm ai - loan 5,19
A răspuns lisus şi i-a zis: Ceea ce fac eu, tu nu
ştii acum, dar vei înţelege după aceasta -
loan 13,7
A răspuns lisus şi i-a zis: M ai în ain te de a te
chem a Filip, te-am văzut când erai sub
sm ochin - Imn 1, 48
A răsp u n s lisu s şi le -a zis: C h ia r dacă Eu
mărturisesc despre M in e Însum i, mărturia
M ea este adevărată, fiindcă ştiu de unde

am ven it ţi unde M ă duc. Voi n u ştiţi de
unde v in , n ici unde M ă duc - loan 8,14
A răspuns lisu s: Eu nu am demon, ci cinstesc pe
Tatăl M eu, şi voi nu M ă cinstiţi p e M ine -
/Mii S, 49
A răspuns lisu s: Nu su n t oare d ouăsprezece
ceasuri în tr-o zi? D acă um blă cin e v a ziua,
nu se îm p ied ică, p en tru că el ved e lum ina
acestei lu m i - loan 11,9
A răspuns N icodim şi I-a zis: Cum p o t să fie
acestea? - loan 3, 9
A răspuns om ul şi le-a zis: Tocm ai în aceasta
stă m in u n ea: că voi nu ştiţi de u n d e este şi
El m i-a d esch is och ii - loan 9,30
A răsp u n s Tom a şi l-a zis: D o m n u l m eu şi
D u m n ezeu l m eu! - loan 20, 28
A scu ipat jo s şi a făcu t tin ă d in scu ip a t, şi a
uns cu tin ă ochii orb u lu i -loan 9, 6
A so sit şi Sim on -P etru , urm ând d u p ă el, şi a
in trat în m orm ân t şi a văzut g iu lg iu rile
puse jo s - loan 20, 6
A şezu t acolo cu u cen icii S ăi - loan 6, 3
A treia zi s-a făcu t n u ntă în Cana G a lile ii şi
era şi m am a lu i lis u s acolo - loan 2 ,1
A văzut d oi în g e ri în v eşm in te a lb e şezând,
u n ul către cap şi altu l către p icio a re , unde
zăcuse tru p u l lu i lis u s - loan 20, 12
A văzut g iu lg iu rile p u se jo s , dar n -a in trat -
loan 20,5
A văzut piatra ridicată de pe morm ânt - Jam 20,1
A venit ceasul să fie p reaslăv it F iu l O m u lu i -
Joflti 12, 23
A venit ded la Sim on Petru. Acesta l-a zis: Doamne,
oare Tu să-mi speli m ie picioarele? - loan 13,6
A venit lis u s şi a stat în m ijlo c şi le -a z is: Pace
vouă! - loan 20,19
A venit la o cetate a Sam ariei, n u m ită Sihar,
aproape de locul pe care Iacov l-a d at iu i Iosif,
fiu l său - loan 4,5
A venit M aria M agd alena vestind u cen icilo r că
a văzut pe D om n ul şi acestea i-a sp u s ei -
loan 20, ÎS
A venit noaptea la lis u s şi I-a zis: K a b i, ştim că
d e la D u m n e z e u a i v e n it în v ă ţă to r ; că
nim eni nu poate face aceste m in u n i, p e care
le faci Tu, dacă nu este D u m n ezeu cu el -
loan 3, 2
A ven it o fe m eie d in Sam aria să sco a tă apă.
lisu s i-a zis: D ă -Μ ι să beau - loan 4, 7
A venit şi N icodim , cel care venise la El m ai
înainte n o a p tea aducând ca Ia o su tă de litre
de am estec d e sm irnă şi aloe -loan 19,39
501
A z is acestea, şi d u p ă aceea le -a sp u s: Lazâr,
p rieten u l n o stru , a ad orm it - loan 11,11
A zis către el N icodim , cel ce venise m ai înainte
la El, noapte^ fiin d unul dintre ei - I m « 7,50
A z is d ed iarăşi lis u s : A devărat, ad evărat zic
vouă: Eu su n t u şa o ilo r - loan 1 0,7
A zis deci lisus: Las-o, că pentru ziua îngropării
M ele l-a p ăstrat -lo a n 12, 7
A zis ei lisus: Ce n e priveşte pe M in e şi p e tine,
fem eie? în că n -a venit ceasul M eu - loan 2,4
A z is lisu s celo r d oisp rezece: nu vreţi şi vot să
v ă duceţi? - loan 6,67
A zis lisu s lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu
voi bea, oare, paharul pe care M i l-a dat tatăl
M eu? - Im « 18,11
A zis lisus: Faceţi p e oam eni să se aşeze. Ş i era
iarbă m ultă în acel loc. D e d au şezut b ărbaţii
în num ăr ca Ia cin ci m ii - loan 6,10
A zis lui Petru ucenicul acelape care-1 iu bea lisus:
D om nul este! D e d Sim on-Petru, auzind că
este D o m n u l, ş i-a în c in s h a in a , c ă d era
dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă - loan 21,7
A z is Lui u n u l d in tre u cen ici. A n d re i, fra tele
lu i S im o n P etru - loan 6, 8
A z is m am a lu i lis u s către E l: N u m a i au v in -
Imn 2,3
A z is m am ei S a le : F em e ie , iată fiu l tău! - loan
19,26
A z is M arta către lis u s : D oam n e, dacă ai fi fo st
aici, fratele m eu n -a r f i m u rit - Im n 11,21
A z is Pilat iud eilor: Iată îm p ăratu l v ostru - Imn
19,14
Aceasta a vorbit lisu s şi, ridicând och ii S ă i la Cer,
a zis: Părinte, a v en it ceasul! Preaslăveşte pe
Fiul Tău, ca şi Fiu l să Te preaslăvească - loan
17,1
A ceasta adevărat ai spus - loan 4 ,1 8
Aceasta este a doua m inu ne p e care a flcu t-o
iarăşi lisus, venind din ludeea în G alileea ~
ίοα« 4,54
A ceasta este ju d ecata, că L u m in a a v en it în
lum e şi o a m en ii au iu b it în tu n e ricu l m ai
m ult decât L u m in a Căci fap tele lo r erau
rele - loan 3 , 19
Aceasta este lucrarea lui D um nezeu, ca să credeţi
în Acela pe care El L-a trimis - loan 6,29
A ceasta este p âin ea care s-a p o g o rât d in Cer,
n u precum au m ân cat p ărin ţii v o ştri m ana
şi au m urit. C el ce m ăn âncă această pâine
v a trăi în veac - loan 6,58
A ceasta este p o ru n ca M ea; să v ă iu b iţi unul
p e altul, precum v-am iu b it E u - loan 15,12
502
A ceasta este viaţa veşn ică: S ă Te cunoască pe
T în e , sin g u ru l D um nezeu adevărat, şi pe
Iisu s H ristos pe Care L-ai trim is - l o a n 17,3
A ceasta este voia C etu i Ce M -a trim is, ca din
to ţi pe care M i i-a dat M ie să nu pierd pe
n ic i u n u l, ci să-i în v iez pe ei în ziu a cea de
ap o i - l o a n 6 , 3 9
A ceasta este voia Tatălui M eu , ca oricin e vede
p e Fiul şi crede în El să aib ă viaţă veşnică şi
Eu îl v o i în via în ziua cea de apoi - loan 6,40
Aceasta este, acum, a treia oară când Iisus S-a ară­
tat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi -
loan 21,14
A ceasta o zicea ca să-I în cerce, că EI ştia ce avea
să fa că - l o a n 6 , 6
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul -
ioni 15,17
A ceasta z icea , arătând cu ce m oarte avea să
m oară - l o a n 1 2 , 3 3
A ceas ta z iceau , isp itin d u -l,ca să aibă de ce să-L
în v in u ia scă . Ia r Iisu s, plecân d u -se în jos,
scria cu d egetu l p e păm ânt - loan 8 ,6
A ceastă b o a lă nu este spre m oarte, ci pentru
slav a lu i D u m n ezeu , ca, p rin ea, Fiul lui
D u m n e z e u să Se slăvească - l o a n 1 1 , 4
A ceastă b u cu rie a m ea s-a îm p lin it - l o a n 3 , 2 9
Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles
ce înseam nă cuvintele Lui - l o a n 1 0 , 6
A ceastă poruncă am prim it-o de la Tatăl M e u -
loan 10,18
A cela (lo a n ) era făclia care arde şi lum inează,
şi vot aţi voit să vă veseliţi o clip ă în lumina
lu i - l o a n 5, 35
A cela a răspuns: O m u l care se nu m eşte Iisus a
făcu t tin ă si a u n s och ii m ei; şi m i-a zis:
M e r g i la s c ă ld ă to a re a S ilo a m u lu i şi te
S pală. D eci, ducându-m ă şi spălând-m ă, am
văzu t - l o a n 9 , 11
A cela a zis: N u s u n t -io a u 1 8 , 1 7
A cela C are era cu tin e, d in colo de Iordan, şi
d esp re Care tu ai m ărturisit, iată El botează
şi to ţi se duc la EI - l o a n 3 , 2 6
Acela este Cel Ce botează cu Duh Sfâ n t - l o a n 1,33
A cela este, căru ia Eu, în tin g ân d bu căţica de
p â in e, i-o v o i da. Ş i în tin g ân d bucăţica, a
lu a t-o şi a d at-o lui Iuda, fiu l lui Sim on
Isca rio te a n u l - l o a n 13,26
A cela M ă va slă v i, pentru că d in al M eu va tua
şi vă va vesti - l o a n 1 6 , 1 4
REFERINŢE EVANGHELICE
Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea D uhul co-
borându-Se şi răm ânând peste El, Acela este
Cel Ce botează cu D uh Sfânt - l o a n 1 , 3 3
A cela ne va vesti nouă toate - l o a n 4 , 2 5
Acela trebuie să crească, iar eu sâ mă micşorez -
l o a n 3 ,3 0
A cela va m ărturisi d espre M in e - l o a n 1 5 , 2 6
Acela vă va învăţa toate ş i v i va aduce aminte
despre toate cele ce v-am spus Eu - l o a n 1 4 , 2 6
Acest început al m inunilor l-a făcut Iisus în Carta
Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi
au crezut în El - l o a n 2 , 1 1
A cest om nu este de la D um nezeu, fiindcă nu
ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un
om păcătos să facă asem enea m inuni? Şi era
dezbinare în tre ei - l o a n 9 , 1 6
Acesta ag ă sitîn tâ i pe Sim on , fratele său, şi i-a
zis: am găsit p e M esia (care se tâlcuieşte:
Hristos) - l o a n 1 , 4 1
Acesta a venit noaptea la Iisu s şi I-a zis: Rabi,
ştim că de la D u m nezeu ai venit în văţător
că nimeni nu poate face aceste m inuni, pe
care Ie faci Tu, dacă n u este D um nezeu cu
e! - I m n 3 , 2
Acesta a venit spre m ărturie, ca să m ărturiseas­
că despre Lum ină, ca toţi să creadă prin el -
l o a n 1 ,7
Acesta era întru început Ia Dumnezeu - l o a n 1 , 2
Acesta este cu adevărat H ristosul, M ântuitorul
lum ii - loan 4, 42
A cesta este despre Care eu am zis: D upă mine
vine un bărbat, Care a fost în ain te dem ine,
fiindcă mai în ain te de m ine era - l o a n 1 , 3P
Acesta este Fiul lui D u m nezeu - loan 1 , 34
Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a
niscai orb? Deci cum vede el acu m ?- loan 9,19
Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva
din Gatileea va să vină Hristos? - loan 7, 43
Acesta este într-adevăr Proorocul, C are va s i
vină în lum e - loan 6 , 1 4
Acesta este ucenicul care m ărturiseşte despre
acestea şi care a scris acestei), şi ştim că
mărturia lui e adevărată - loan 21,24
Acesta I-a zis: D oam ne, oare Tu să-m i speli mie
picioarele? - loan 13, 6
Acesta L-a văzut pe Tatăl - loan 6 , 4 6
Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să
vorbesc -loan 12,49
Acesta, auzind că Iisu s a venit din Iudeea în
Galileea.s-a dus la El şi îl ruga să Se coboare
şi să vindece pe fiu l lui, căci era gata să
m oară-fost: 4 ,4 7
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
A cestea a z is Isaia, când a vâzut sla v a Lui şi a
grăit d esp re El - loan 22,41
Acestea Ie v or face, pentru că n -au cunoscut
nici pe Tatăl, nici pe M in e - loan 2 6,3
Acestea Ie-a v o rb it lisu s şi, plecând. S -a ascuns
de ei -loan 2 2 ,3 6
Acestea le-a zi s p e când învăţa în sinagoga din
Capernaum - loan 6,59
Acestea le-au spus părinţii lu i, p en tru că se
temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum
la cale că, dacă cineva va m ărturisi că El
este H ristos, să fie dat afară d in sinagogă -
loan 9, 22
Acestea nu le-au Înţeles ucenicii Lui la început,
dar când S-a preaslăvit lisu s, atu n ci şi-au
adus am in te că acestea erau scrise pentru
El şi că acestea 1 le-au făcut Lui - loan 12,16
Acestea s-au scris, ca să credeţi că lisu s este
H ristosul, F iu l lui D um nezeu, şi, crezând,
să aveţi viaţă în n u m ele Lui - loan 20,31
A cestea se petreceau în Betabara, d in colo de
Iordan, unde boteza loan - loan 1, 28
A cestea sp u nân d u-le, a răm as în G a lileea -
loan 7, 9
A cestea vi le-am grăit, ca întru M in e pace să
a v e ţi. în lu m e n e c a z u ri v e ţi a v e a ; d ar
în d răzn iţi. E u a m b iru it lum ea - l o a n 36 , 33
A cestea v i le-am spus de la în cep u t, fiindcă
eram cu v o i - loan 2 6 ,4
A cestea v ile -a m spus în p ild e, d ar v in e ceasul
când nu vă voi m ai vorbi în p ild e, c i pe faţă
vă voi vesti d espre Tatăl - l o a n 1 6 , 2 5
A cestea v i le-am spus, ca bu cu ria M ea să fie
în voi ş i ca b u cu ria voastră să He d ep lină -
lo a n 1 5 ,1 1
Acestea v i le-am spus, ca să n u vă sm intiţi -
lo a n 1 6 ,1
A cestea vi le-am sp u s, ca să vă ad u ceţi am inte
de e le , când va veni ceasu l lor, că Eu vi
le-am sp u s. Ş i acestea vi ie-am sp u s de ia
început, fiin d că eram cu voi - l o a n 1 6 , 4
A cestea v i le-am spus, fiin d cu v o i - l o a n 1 4 , 2 5
Acestea zicând, a scuipat jo s şi a făcut tină din
scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului - l o a n 9 , 6
Acestuia portaru l îi d esch id e şi o ile ascu ltă de
glasul lu i, şi o ile sale le cheam ă p e num e
ş i le m ân ă afară - l o a n 1 0 , 3
Aceştia au ven it la Filip , cel ce era d in Betsatda
G aliteii, şi l-au rugat zicând: D oam n e, voim
să vedem pe lisu s - l o a n 1 2 , 2 1
Acolo L-au pus pe lisu s, pentru că m orm ântul
era ap roap e - l o a n 1 9 , 4 2
503
Acum a fost preaslăvit Fiul O m ului şi Dumnezeu
a fost preaslăvit întru El - ioeii 23,32
A cum am cu n o scu t că ai d em on. A vraam a
murit, de a sem en ea P ro o ro cii; şi Tu zici:
Dacă cineva va păzi cuvântul M eu , nu va
vedea m oartea în veac ~ loan 8, 5 2
A cum au cunoscut că toate câte M i-a i dat sunt
de la T ine - l o a n 2 7 , 7
Acum credeţi? - l o a n 1 6 , 3 1
Acum este judecata acestei lum i; acum stăpânitorul
lumii acesteia va fi aruncat afară - loan 1 2 , 3 1
Acum M-au şi vâzut ş i M -au urât şi p e M in e şi
pe Tatăl M eu - law 25, 24
Acum M i duc la Cel Ce M-a bim is şi nim eni dintre
voi nu M ă întreabă: Unde Te duci? - loan 1 6 , 5
Acum n-au cuvânt d e d ezvinovăţire p entru pă­
catul lor -loan 15, 22
Acum stăpânitorul lu m ii acesteia va fi aruncat
afară -loan 12, 31
A cum sufletul M eu e turburat, şi ce v o i zice?
Părinte, izbăveşte-M ă, de ceasu l acesta. D ar
pentru aceasta am v e n it în ceasu l acesta -
lo a n 1 2 ,2 7
A cum ştim că Tu ş tii toate şi nu ai n ev o ie ca să
Te întrebe cineva. D e aceea credem că ai ieşit
de la D um nezeu - l o a n 1 6 , 3 0
Acum v-am spus acestea înainte de a se întâm pla
ca să credeţi când se vor întâm pla - l o a n 1 4 , 2 9
A cum voi sunteţi cu raţi, p en tru cu vântu l pe
care vi l-am sp u s - l o a n 1 5 , 3
Acum, vin la Tine şi acestea Ie grăiesc în lum e, ca
să fie deplină bu cu ria M ea în ei - l o a n 1 7 , 1 3
A desea lisu s şi u c e n icii S ă i se ad u n au acolo -
lo a n 1 8 ,2
Adevărat este C e! C e M -a trim is p e M in e şi pe
Care voi nu-L ştiţi - l o a n 7 , 2 8
Adevărat zic vouă: N u este sluga m ai m are decât
stăpânul său, n ic i solu l m ai m are d ecât cel
ce l-a trimis p e el - l o a n 1 3 , 1 6
Adevărat, adevărat v ă spun: O ricin e săvârşeşte
păcatul este rob p ăcatu lu i - Jna;i 8, 34
Adevărat, adevărat zic ţie că nu va cân ta coco­
şul, până ce n u te v ei lep ăd a de M in e de
trei ori! - l o a n 1 3 , 3 8
Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim
vorbim şi ce am văzut m ărturisim , dar măr­
turia noastră nu o prim iţi - l o a n 3 , 1 1
Adevărat, adevărat z ic ţie: Când erai m ai tânăr,
te încingeai s in g u r ş i um b lai u n d e v o iai;
dar când vei îm b ătrân i, v e iîn tin d e m â in ile
tale şi altul te va în c in g e şi te va d u ce unde
nu voieşti - l o a n 2 1 , 1 8
504
A devărat, adevărat zic ţie: D e nu se va naşte
cineva de Su s,n u va putea să vadă împărăţia
lu i D u m n ezeu -fo n i 3 , 3
A devărat, adevărat zic ţie: D e nu se va naşte
cinev a d in apă şi din D u h , nu va putea să
in tre în îm părăţia lui D um nezeu - l o a n 3 , 5
A devărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele
d e grâu, când cade pe păm ânt, nu va muri,
răm ân e sin g u r; iar d acă va m uri, aduce
m u ltă roadă - foni 1 2 , 2 4
A devărat, adevărat zic vouă că unul dintre voi
M i va vin d e - foni 13, 2 1
A devărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge
şi vă veţi tângui, iar lum ea se va bucura.
V oi vă veţi în trista d ar întristarea voastră
se va p reface in bu curie - l o a n 1 6 , 2 0
A devărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi
a cu m e ste , când m o rţii vor auzi g lasu l
F iu lu i lu i Dum nezeu şi ce i ce vor auzi vor
în v ia - fa a n 5, 25
Ad e vărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca
trupul F iu lu i Om ului şi nu veţi bea sângele
Lui, nu v eţi avea viaţă în voi - h a n 6 , 53
A d e v ă ra t, ad evărat zic v o u ă, de-acum veţi
vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui
D u m n e z e u su in d u -se ş i cabO Tându-se
p e ste F iu l O m ului - Jcwn 1 , 5 1
A devărat, adevărat zic vouă: Cel care prim eşte
pe ce l pe care Ü voi trim ite Eu, pe M in e M ă
p rim e şte ; iar cine M ă prim eşte p e M ine
prim eşte pe Cel Ce M -a trimis pe M in e -
foni 13, 20
A d ev ărat, adevărat zic v o u ă: Cel ce ascu ltă
cu vân tu l M eu şî crede în Cel C eM -a trimis
are viaţă veşnică şi la ju d ecată nu va veni,
c i s-a m utat din m oarte la viaţă - h a n 5 , 2 4
A devărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în
M in e are viaţă veşnică - l o a n 6 ,4 7
A devărat, adevărat zic v o u ă: Cel ce crede în
M in e va face şi el lu crările pe care le fac
Eu şi m ai m ari decât acestea va face, pentru
că Eu M ă duc la Tatăl - l o a n 1 4 , 1 2
A devărat, adevărat zic v o u ă: C el ce n u intră
pe uşă, în staulul o ilor, ci sare pe aiurea,
acela e ste fu r şi tâlhar - l o a n 1 0 , 1
A d ev ărat, adevărat zic v o u ă: Dacă cineva va
p ăzi cu vântul Meu, n u va vedea m oartea
în veac - l o a n S , 51
Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte
de a fi fo st Avraam - l o a n 8 , 5 8
Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor -
lo a n 1 0 ,7
REFERINŢE EVANGHELICE
Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să
facă nim ic de la S in e , dacă nu va vedea pe
Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea
le face şi Fiul în to cm ai - l o a n 5 , 1 9
A devărat, adevărat zic vouă: M l căutaţi nu
pentru că aţi văzut m inuni, ci pentru că aţi
m âncat din pâini şi v-aţi săturat - l o a n 6 , 2 6
Ad e vărat, ade vâra t zic vouă: Nu M o ise v-a dat
pâinea cea din C er; ci Tatăl M eu vă dă din
Cer pâinea cea adevărată - l o a n 6 , 3 2
Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la
Tatăl în numele M eu El vă va d a - foni 16,23
A devăraţii închinători se vor în chin a Tatălui
în duh şi-n adevăr, că şi Tatăl astfel de în­
chinători îşi doreşte - l o a n 4 , 2 3
Adu d egetu l tău în c o a c e şi v ezi m â in ile M e­
le şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea
şi nu fi n ecred in cio s, ci c re d in cio s - l o a n
20, 27
A duceţi din peştii pe care i-aţi p rin s acum -
l o a n 21,30
Aduceţi-vă aminte de cuvânlul pe care vi l-am
spus: Nu este sluga mai m are decât stăpânul
său. Dacă M-au prigonit pe M in e, şi pe voi
vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu,
şi pe al vostru îl vor prim i —foni 35, 2 0
A dunaţi fărâm iturile ce au răm as, ca să nu se
piardă ceva —l o a n 6 , 1 2
Ai dem on. O n e caută să te ucid ă? - l o a n 7, 2 0
Ai Tăi erau şi M ie M i i-ai dat şi cuvântul Tău
L-au păzit - l o a n 1 7 , 6
A le T ale sunt ale M ele şi M-am preaslăvit întru
ei - h a n 1 7 , 1 0
AU M ângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi
în veac - J o a n 1 4 , 1 6
Alte corăbii m ai m ici au venit d in Tîberiada în
apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea,
după ce Domnul m ulţum ise - l o a n 6 ,2 3
A ltul este care m ărturiseşte d espre M in e; şi
ştiu că adevărată este m ărturia pe care o
m ărturiseşte d espre M in e - l o a n 5 , 3 2
A lţii au muncit şi voi aţi intrat în m unca lor -
lo a n 4 ,3 8
A lţii ziceam Cuvintele acestea n u sunt ale unui
demonizaL Cum poate un d em on să deS;
ch id ă ochii o r b ilo r ? -fo n i 1 0 , 2 1
A lţii ziceau: în g er l-a vorbit! - l o a n 1 2 , 2 9
Am a fla t pe A cela despre C are au scris M oise
în Lege şi P roorocii, pe lisu s, fiu l lu i Iosif
d in Nazaret - l o a n I , 4 5
Am cunoscut că Tu eşti Hi istosul, Fiul Dumne­
zeului Celui viu - l o a n 6 , 6 9
în t r e b u in ţ a t e d e s e o r i
Am găsit pe M esia (care se tâlcuieşte: Hristos) -
loan 1 ,41
Am ş i alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi
pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul
M eu şi va fi o turm ă şi un păs tor - ftwi 10,16
Am văzut D u hu l coborând u -Se, d in C er, ca un
poru m bel ş i a răm as peste El - lo in Ϊ , 32
Am văzut ş i am m ărtu risit că A cesta este Fiul
lu i D u m n ezeu - loan 1,34
A plecându-se, a văzut g iulgiu rile p u se jo s , dar
n-a in trat - l o a n 2 0 , 5
A poi a zis lui Tom a: Adu d egetul tău în coace
şi vezi m âin ile M e le şi adu m âna ta şi o
pune în coasta M ea şi nu fi n ecred in cios,
ci cred incios - l o a t t 2 0 , 27
Apoi a zis ucenicului; Iată mama ta! Ş i din ceasul
acela ucenicul a luat-o la sine - fam 1 9 , 2 7
A poi, după aceea, a z is ucenicilor. Să m ergem
iarăşi în lu d eea - l o a n 1 1 , 7
Arătând cu ce m oarte avea să moară - l o a n 1 2 , 3 3
Arătat-am num ele Tău oam enilor pe care M i i-ai
dat M ie din lum e. Ai Tăi erau şi M ie M i i-ai
dat şi cuvântul T ău L-au păzit - lom; 1 7 , 6
A re rin ei pâin i de orz şi doi peşti. D a r ce sunt
acestea Ia atâţia? - l o a n 6 , 9
Are dem on şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? -
lo a n 10, 2 0
A re viaţă veşn ică şi ta jud ecată nu v a veni, ci
s-a m utat d in m oarte la viaţă - loan 5, 24
A rh iereii au răspuns; Nu avem îm părat, decât
pe C ezarul - loan 19,15
A rh ie re ii şi fa ris e ii au ad unat s in e d r iu l şi
ziceau; Ce facem , pentru că O m u l A cesta
face m u lte m in u n i? - fonii 11,47
A rh iereii şi fa rise ii d ăduseră porunci, că dacă
va şti cineva u n d e este, să dea d e v este, ca
să-L p rin d ă - loan 11,57
A runcaţi m reaja în partea dreaptă a co răbiei şi
veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu m ai puteau
s-o tragă de m ulţim ea peştilor - fam 2 1 , 6
Astfel este cu oricine născut din D uhul - loan 3,8
A şa răspunzi Tu a rh iereu lu i? - loan 18, 22
A şa şi aceştia în n o i să fie una, ca lu m ea să
creadă că Tu M -ai trim is - loan 17, 21
Aşadar eşti Tu îm părat? Răspuns-a lisu s: Tu zici
că Eu sunt Îm p ă ra t Eu spre aceasta M-am
născut şi pentru aceasta am venit în lum e, ca
să dau m ărturie despre adevăr; oricin e este
d in adevăr ascultă glasul M eu - im n 18,37
A şadar tatăl a cu n oscu t că în ceasul acela a fost
în care lis u s i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a
crezut el şi toată casa lu i - loan 4 ,5 3
505
A tât cât sunt în lu m e, Lum ină a lu m ii su n t -
loan 9,5
A tunci a intrat şi celălalt ucenic care so sise întâi
la m orm ânt, ş i a văzut şi a crezut - loan 20,8
A tu n ci a venit g las d in Cer; Ş i L-am p reaslăv it
şi iarăşi ÎI voi p re a s liv i - loan 12, 28
A tu n ci a v en it o fe m e ie d in Sam aria să scoată
apă. lisu s i-a zis; D ă-M i să b eau - loan 4, 7
A tu n ci când le -a sp u s: Eu su n t, ei s-au dat
Înapoi şi au căzu t la păm ânt - loan 18, 6
A tu n ci L-a p red at lo r ca să fie r ă s tig n it Ş i ei
au luat p e lis u s ş i L-au dus ca să fie răstig ­
n it -lo a n 19,16
A tunci om ul a p lecat ş i a spus iu d e ilo r că lisu s
este Cel C are l-a făcu t săn ătos - fonii 5 ,1 5
Atunci Filat a luat pe lisus şi L-a biciuit - loan 19,1
A tu n ci S-a su it ş i EI, d ar nu p e faţă, ci p e as­
cuns - loan 7 , 10
A ţi auzit că v-affl spus: M ă duc şi voi v en i la voi.
D eM -aţi iu b i v-aţi bucura că M ă duc Ia Tatăl,
pentru că Tatăl este m ai m are decât M in e -
loan 14,28
Au adunat şi au strâns douăsprezece coşuri cu
fărâmituri, care au rămas de la cei ce au m ân­
cat din cele cin ci pâini de orz - loan 6,13
A u adus la El fa ris e ii ş i cărtu rarii pe o fem eie,
prinsă în adulter, aşezând-o în m ijlo c - loan
8 ,3
A u auzit acestea u n ii d intre farisei, care erau
cu EL ş i l-a u zis; O are şi n o i su ntem orbi? -
loan 9,40
A u auzit fariseii m u lţim ea m urm urând acestea
despre El şi au trim is arh iereii ş i fa riseii
slu jito ri ca să-L prind ă - loan 7,32
Au chem at a doua oară pe om u l care fu sese orb
şi i-au zis: D ă slavă Iui Dum nezeu. N oi ştim
că Om ul A cesta este păcătos - loan 9,24
Au ieşit d in cetate şi veneau către El - loan 4,30
A u ieşit întru întâm pinarea Lui şi strigau: Osana!
Binecuvântat este C el Ce v in e întru num ele
D om nului, îm păratul lu i Israil! - loan 12,13
A u iu b it slava o a m en ilo r m ai m u lt d ecât slava
lu i D u m nezeu - loan 12,43
Au luat deci trupul lu i lisu s şi l-au în făşu rat în
giulgiu cu m iresm e, precum este obiceiu l
de înm orm ântare la iud ei - loan 19,40
Au luat pe D om n u l din m orm ânt şi n o i nu ştim
unde L-au p u s - loan 20, 2
A u lu a t pe D o m n u l m eu şi n u ştiu u n d e L-au
p u s - loan 20,13
A u lu at pietre iu d e ii ca să aru n ce asupra Lui -
lo a tt 1 0 ,3 1
506
A u luat ram uri d e fin it ţ i au ieşit întru întâm ­
pinarea Lui şi strigau: O sana! Binecuvântat
este C el C e v in e întru nu m ele D om nului,
îm p ăratu l lu i Israil! - loan 12,13
\u m ers d e ci ş i au văzut unde locuia; şi au
răm as la E l în ziua aceea. Era ca la ceasu l al
z ecelea - Jam 1, 39
j nu este A cesta lisu s, (iu l lu i Iosif, şi nu ştim
noi pe tatăl S ă u şi pe m am a Sa? Cum spune
El acum : M -am coborât d in C er? -lo a n 6,42
,,Au o rb it o c h ii lo r şi a îm p ie trit inim a lor, ca
să nu v a d ă cu o ch ii ş i să nu înţeleagă cu
in im a ş i ca n u cum va să se întoarcă şi Eu
să-i v in d e c " - icnii 12, 40
Au- p rin s pe lis u s şi L-au leg at - Jam 18,12
A u răm as la El în ziu a aceea. Era ca la ceasu l al
ze ce le a - loan 1 , 39
Au răsp u n s d e ci iu d eii şi l-a u zis: Ce sem n ne
arăţi că fa ci acestea? - Jam 2, IS
Au răspuns părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta
este fiu l nostru şi că s-a născut orb - loan 9,20
Au răspuns iu d eii şi I-au zis: O are, nu zicem noi
b in e că Tu eşti sam arinean şi ai dem on? -
loan S, 4S
Au răspuns şi i-au zis; în păcate te-ai născut tot, şi
tu ne în veţi pe noi? Şi i-au dat afară - loan 9, 34
Au ridicat d eci piatra, iar lis u s Ş i-a ridicat ochii
în sus şi a z is: P ărin te, îţi m ulţum esc că
M -ai a scu lta t - loan 11,41
Au trim is a rh ie re u şi fa riseii slu jito ri ca să-L
prind ă - Jo.ni 7, 32
Au trim is s u ro rile la El, zicân d : D oam ne, iată,
ce! pe care îl iu b eşti este b o l n a v - loan 11, 3
Au văzut pe lisus um blând pe apă şi apropiin-
du-Se de corabie, ei s-au înfricoşat - loan 6,19
Au v e n it la lo a n şi i-au z is: R abî, A cela Care
era cu tin e , d in colo d e Iordan, şi despre
C are tu ai m ărturisit, iată E l botează şi toţi
se d uc la El - loan 3, 26
Au v e n it o sta şii şi au z d ro b it flu ierele celui
d in tâ i şi a le celu ilalt, care era răstignit îm ­
p reu n ă cu e l - loan 19,32
Au z is către El: Ce să facem , ca să săvârşim
lu cră rile lu i D u m nezeu? - loan 6, 28
Au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea
aceasta - loan 6,34
Au zis d eci către El fraţii Lui: Pleacă de-aici şi
du-Te în lud eea, pentru ca şi ucenicii T ăi să
vadă lu cru rile pe care Tu le faci - loan 7 ,3
Au zis deci orbu lu i iarăşi: D ar tu ce zici, despre
El, că ţi-a deschis ochi i? Iar el a zis că Prooroc
este - loan 9,17
REFERINŢE EVANGHELICE
Au zis iudeii în tre ei: U n d e aTe să S e ducă
Acesta, ca n o i să nu -L g ăsim ? N u cum va va
merge la cei îm p răştiaţi printre elin i şi va
Învăţa pe e lin i? - lom 7, 3 5
Au zis Lur. învăţătorule, această fem eie a fost
prinsă asupra faptului d e adulter - Jam 8,4
Au zis ucenicii S ăi: Iată acum vo rb eşti pe faţă
şi nu spui n ic i o pild ă - Join 16,29
Avraam a m urit, de asem enea Proorocii; şi Tu
zici: Dacă cin ev a va păzi cuvântul M eu, nu
va vedea m oartea în veac - loan 8,52
Avraam n-a făcu t aceasta - fam 8,40
Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă
ziua M ea şi a văzut-o şi s-a b u cu rat- loan 9,56
B
B etania era ap roap e d e Ieru salim , ca la cinci­
sprezece stad ii - loan î l , 18
Bine ai zis că n -ai bărbat - loan 4 ,17
Binecuvântat e ste Cel C e v in e în tru num ele
Dom nului, Îm păratul lu i Israil! - loan 12,13
Bolnavul l-a răspun s: D oam ne, nu am om , ca
să mă a ru n c e în s c ă ld ă to a r e , câ n d se
turbură apa; că, până când vin eu , altul se
coboară în ain tea mea - loan 5, 7
Boteza şi loan în Enom , ap roap e d e S alim , că
erau acolo ape m u lte ş i veneau şi se bote­
zau - Jam 3 ,23
Bucură-Te, regele iudeilor! Ş i-I dădeau palme -
loan 19,3
Bucuria voastră si fie deplină - Jam 15,11
c
Ca bucuria M ea să fie în voi şi ca bucuria
voastră să fie d e p lin i - Jam 15,11
Ca ei să fie desăvârşiţi în un im e, şi să cunoască
lumea că Tu M -ai trim is şi că i-ai iu bit pe
ei, precum M -ai iu b it pe M in e - l o a n 1 7 , 2 3
Ca iubirea cu care M -ai iu b it Tu să fie în ei şi
Eu în ei - l o a n 1 7 , 2 6
Ca s i aduceţi roadă m ultă şi să vă faceţi ucenici
ai Mei - Jam 15,8
Ca s i adune laolaltă pe fiii lui D um nezeu cei
îm prăştiaţi - Join 11,52
Ca să credeţi că lisu s este H ristosu), Fiul lui
D um nezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în
numele Lui - loan 20, 31
Ca să fie arătat lui Israil, de aceea am venit eu,
botezând cu apă - Jom 1 , 31
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Ca să fiţi ş i vo i unde su n t Eu - l o a n 1 4 , 3
Ca să nu -ţi fie ceva m ai rău - l o a n 5 , 1 4
Ca să se îm plinească cu vântul pe care l-a spus:
D in tre cei pe care M i i-ai dat, n-am pierdut
pe n ici unul - l o a n 1 3 , 9
Ca să se îm p lin e a scă cu vân tu l Proorocului
Isaia, pe care l-a z is: „D oam ne, cine a crezut
în ceea ce a auzit de la noi? Ş i braţul Dom­
nu lu i cu i s-a d escop erit?" - J o a n 1 2 , 3 8
Ca să se îm p lin e a s c ă S c r ip tu r a ca re zice:
„îm părţit-au h a in ele M ele loru şi, şi pentru
căm aşa M ea au aruncat so rţii". Aşadar osta­
ş ii acestea au făcut - l o a n 1 9 , 2 4
Ca să se îm plinească Scriptura: „C el ce mănân­
că pâinea cu m in e a ridicat călcâiu l îm po­
triva M ea" - l o a n 1 3 , 1 8
Ca să se în d ep linească cuvântul lui Iisus, pe
care îl spu sese, în sem nân d cu ce moarte
avea să m oară - l o a n 1 8 , 3 2
Ca Tată! să vă dea o rice-I veţi cere în num ele
M eu - tam 1 5 , 1 6
Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă
viaţă veşnică - l o a n 3 , 1 5
Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc
pe Tatăl. C e l ce nu cin steşte pe Fiul nu
cinsteşte pe Tatăl Care t - a trim is - l o a n 5 , 2 3
Ca to ţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru
M in e şi Eu întru T in e, aşa şi aceştia în noi
să fie una, ca lum ea să creadă că Tu M-ai
trim is - l o a n 1 7 , 2 1
Caia fa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos
să m oară un om pentru p o p o r-io tm 1 8 , 1 4
Când a auzit aceea, s-a scu lat degrabă şi a venit
la El-îtWM 1 1 , 2 9
Când a auzit Pilat acest cuvânt, m ai m ult s-a
tem u t - l o a n 1 9 , 8
Când a auzit, deci, că este b o ln a v atunci a rămas
două zile în locul în care era - l o a n 1 1 , 6
Când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El
face şi botează m ai m ulţi ucenici decât loan -
lo a n 4 ,1
Când a venit în G alilee^ L-au prim it galileienii,
cei ce văzuseră toate câte făcuse El în Ieru­
salim , la sărbătoare, căci şi ei veniseră la săr­
bătoare - l o a n 4 , 4 5
Când a văzut m ulţim ea că Iisu s nu este acolo,
n ici ucenicii Lui, au intrat ş i ei în corăbiile
cele m ici ş i au venit la C apernaum , căutân-
du-L pe Iisu s - l o a n 6 , 2 4
Când era în Ieru salim , la sărbătoarea Paştilor,
m u lţi au crezut în nu m ele L ui, văzând m i­
n u n ile pe care le făcea - l o a n 2 , 2 3
507
Când erai m ai tân ăr, te în c in g e a i s in g u r ş i
um blai unde vo iai; dar când v ei îm bătrân i,
vei întinde m âin ile tale şi altu l te va în cinge
şi te va duce unde n u voieşti - l«rn 21 , 1 8
Când eram Eu cu ei în lum e, Eu îi păzeam în
numele T ău , pe cei ce M i i-a i d at; ş i i-am
păzit şi n -a p ierit n ic i un ul d in tre ei, decât
numai fiu l pierzării, ca să se îm p lin ească
Scriptura - l o a n 1 7 , 1 2
Când grăieşte m in ciu n a, g ră ieşte d in tru a le
sale, căci este m in cin o s şi tatăl m in ciu n ii -
lo a n 8 ,4 4
Când L-au văzu t d eci arh iereii ş i s lu jito rii au
strigat: R ăstig n eşte-L ! R ăstig n eşte-L ! Z is-a
lo r Filat: L uâţi-L v o i şi răsti g n iţi-L , căci eu
nu-I găsesc n ici o v in ă - l o a n 1 9 , 6
Când le scoate afară p e toate a le sale, m erge
în a in tea lo r, ş i o ile m erg d u p ă e l , c ă c i
cunosc g la su l lu i - l o a n 1 0 , 4
Când Mă voi în ălţa d e p e p ăm ân t, î i voi trage
pe toţi la M in e - l o a n 1 2 , 3 2
Când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu
ştia de unde este, ci nu m ai slu jito rii care
scoseseră apa ştiau, a chem at n u n u l p e m ire -
lo a n 2 , 9
Când s-a făcu t seară, u cen icii L u i s-au co b orât
la mare - l o a n 6 , 1 6
Când 5-a scu lat d in m o rţi, u c e n ic ii L u i şi-au
adus a m in te că aceasta o sp u se se şi au cre­
zut Scripturii şi cu vântului p e care î l sp u se­
se Iisus - l o a n 2 , 2 2
Când ştiţi acestea, fe riciţi su n te ţi d acă le veţi
face - l o a n 1 3 , 1 7
Când va ven i A cela, D u h u l A d ev ăru lu i, vă va
călăuzi Ia to t ad evărul; căci n u v a v o rb i de
la S in e , c i câte v a a u z i v a v o r b i ş i ce le
viitoare v a va v esti - l o a n 1 6 , 1 3
Când va veni M ân g âieto ru l, pe C are E u îl voi
trimite vouă de la Tatăl, D u h u l A devărului,
care de la Tatăl pu rced e. A cela va m ărtu risi
despre M in e - l o a n 1 5 , 2 6
Când va v e n i, A cela n e va v esti n o u ă to ate -
Jew: 4 , 2 5
Când veţi în ă lţa p e F iu l O m u lu i, atu n ci veţi
cunoaşte că Eu su n t ş i că de la M in e În su m i
nu fac n im ic, ci precu m M -a în v ă ţa t Tatăl,
aşa vorbesc - l o a n 8 , 2 8
Care înainte de m in e a fost şi C ăru ia eu nu su nt
vrednic să-I d ezleg cu reaua în călţăm in tei -
lo a n 1 , 2 7
Care luminează pe tot om ul, care v in e în lum e -
l o a n 1, 9
508
Care nu d in sânge, nici din poftă trupească, nici
d in p oftă bărbătească, ci de Ia Dumnezeu
s-au născut - l o a n 1 ,1 3
Care se num ea Nicodim şi care era fruntaş al
iu d e ilo r-Io n i! 3 , 1
C ârtire m ultă era despre El în m ulţim e; unii
ziceau : Este bun; iar alţii ziceau: Nu, amă­
g eşte m ulţim ea - l o a n 7 ,1 2
Cât av eţi Lum ina, credeţi în Lum ină, ca să fiţi
fii ai Lum in ii. Acestea le-a vorbit lisus şi,
p lecâ n d . S-a ascuns de ei - l o a n 1 2 , 3 6
Cât su n t în lum e, Lumină a lum ii sunt - i m n 9,5
Că aceasta este voia Tatălui M eu, ca oricine vede
pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi
Eu îl voi învia în ziua cea de apoi - I m n 6 , 4 0
Că cin ci bărbaţi ai avui şi cel pe care îl ai acum
nu -ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus -
icwu 4 , 1 8
Că dacă aţi crezut lui M oise, aţi fi crezut şi Mie,
căci despre M in e a scris acela - l o a n 5 , 4 6
Că n im e n i nu poate face aceste m inuni, pe care
le faci Tu, dacă nu este D um nezeu cu el -
lo a n 3 ,2
Că o ric in e face rele urăşte Lum ina şi nu vine
la L um in ă, pentru ca fap tele lui să nu se
v ăd ească - l o a n 3 , 2 0
Că p e săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe
M in e nu M ă aveţi totdeauna - l o a n 1 2 , 8
Că ştia pe cel ce avea sâ-L vândă; de aceea a
zis: N u su nteţi toţi curaţi - l o a n 1 3 , 1 1
Că Tatăl i ubeşte pe Fiu! şi-I arată toate câte face
El şi lucruri m ai mari decât acestea va arăta
L u i, ca voi să vă miraţi - l o a n 5 , 2 0
Că u n u i este semănătorul şi altul secerătorul -
l o a n 4, 3 7
Că v-am d at vouă pildă, ca, precum am făcut
Eu vouă să faceţi şi voi - i o a n 1 3 , 1 5
Că v in e noaptea, când n im e n i nu poate să
lu creze - l o a n 9 , 4
Căci au iu b it slava oam en ilor m ai m uit decât
siav a lui D um nezeu - l o a n 1 2 , 4 3
C ăci ce l ce um blă în întu neric nu ştie unde
m erge - l o a n 1 2 , 3 5
Căci cel pe care i-a trimis Dumnezeu vorbeşte
cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu
nu dă Duhul cu măsură - l a i n 3 , 3 4
C ăci ce le ce face Acela, acestea le face şi Fiul
în to cm ai - l o a n 5 , Ί 9
C ăci d acă nu credeţi că Eu su nt, veţi muri în
p ă ca te le voastre - I o n i i 8 , 2 4
Căci dacă nu M ă voi duce, M ângâietorul nu
va v e n i la voi - l o a n 1 6 , 7
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
C le i Dum nezeu aşa a Iu bit lumea, încât pe Fiul
Său Cel U nul-N ăscut L-a dat ca oricin e cre­
de în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşni­
c i - l o a n 3, 1 6
Căci El însuşi cunoştea ce era în om - l o a n 2 ,25
Căci faptele lor erau rele - l o a n 3 , 1 9
Căci lisu s în su şi a m ărturisit că un prooroc nu
e cinstit în ţara lui - l o a n 4 , 4 4
Căci lisu s se dăduse la o parte d in m ulţim ea
care era în acel loc - l o a n 5 ,7 3
Căci lisus ştia de la început cine sunt cei ce nu
cred şi cine este cel care îl va vind e - l o a n 6 , 64
Căci loan nu fusese încă aruncat în închisoare -
lo a n 3 ,2 4
C ăci iu d eii p u seseră acum la ca le că, dăcă
cineva va m ărturisi că Ei e ste H ristos, să
fie dat afară din sinagogă - l o a n 9 , 2 2
Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul
e semănătorul şi altul secerătorul - l o a n 4,37
C ăci încă nu era (dat) D u hu l, pentru că lisus
nu fusese preaslăvit —l o a n 7 , 3 9
Căci încă nu ştiau Scriptura, că lisu s trebuia
să învieze d in m orţi - l o a n 2 0 , 9
Căci în suşi Tatăl vă iu b eşte pe v o i, fiin dcă voi
M -aţi iu b it pe M in e şi aţi crezut că de la
Dum nezeu am ie şit - l o a n 1 6 , 2 7
Căci lucrurile pe care M i le-a dat Tatăl ca să le
săvârşesc, lu cru rile acestea pe care Ie fac
Eu, m ărturisesc d esp re M in e că Tatăl M-a
trim is - l o a n 5 , 3 6
Căci n-a trim is D u m nezeu Fiul Său în lum e ca
să judece lumea, ci ca să se m ântuiască, prin
El, lum ea - l o a n 3 , 1 7
C ăci n im en i n u lu crează ceva în ascu ns, ci
caută să se facă cunoscut. D acă faci acestea
arată-Te pe T ine lu m ii - l o a n 7 , 4
Căci nu va vorbi de la Sin e, ci câte va auzi va
vorbi şi cele viitoare va va vesti - h i m 1 6 , 1 3
Căci pâinea iui Dumnezeu este cea care se coboa­
ră din C erşi care dă viaţă lum ii - foni 6 , 33
Căci precum Tatăl are viaţă în Sin e, aşa t-a dat
şi Fiului să aibă viaţă în S in e - l o a n 5 , 2 6
Căci s-au făcut acestea, ca să se îm plinească
Scriptura: „Nu I se va 2 drobi nici un os" -
lo a n 19, 3 6
Căci ucenicii Săi se duseseră în cetate, ca să cum­
pere bucate - l o a n 4 , 8
Căci un înger al Dom nului se cobora la vreme
în scăldătoare şi turbura apa şi cine intra
întâi, după turburarea apei, se făcea sănătos,
de orice boală era ţin u t - l o a n 5 , 4
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Căci unii socoteau, deoarece Iuda avea punga,
că Iui îi aice Iisus: Cumpără cele de care
avem trebuinţă Ia sărbătoare, sau să dea
ceva săracilor - imn 13, 29
Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau
ţi credeau în Iisus - loan 12.11
Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi ţi Ie
dă viaţă, tot aţa ţi Fiul dă viaţă celor ce
voieţte - Im n 5,21
Cărora le veţi ţine, vor fi ţinute - loan 20,23
Cărora veţi ierta păcatele. Ie vor fi iertate ţi
cărora le veţi ţine, vor fi ţinute - Imn 2 0 .23
Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua
încălţăm intei - loan 1,27
Căutau deci iarăţi să-L prindă, ţi Iisus a scăpat
din mâna lor - loan 10, 39
Căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu,
ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu v-a
veni la sărbătoare? - loan 11,56
Căutau să-L omoare, că făcea acestea sâmbătă -
loan 5,16
Căutau să-L prindă, dar nim eni n-a pus mâna
pe El, pentru că nu venise ceasul Lui - loan
7,30
Ce am scris, am scris - loan 19,22
Ce căutaţi? iar ei I-au zis: Rabi (cafe se tâlcuieţ-
te: învăţătorule), unde locuieşti? - loan 1,38
Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi
mai vedea şi iarăţi puţin ţi M ă veţi vedea,
că Mă duc la Tatăl? - loan 16,17
Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce este -
loan 16,18
Ce este adevărul? Şi zicând aceasta a ieşit iarăşi
la iudei ţi le-a zis: Eu nu găsesc în El nici o
vină - Imn 13,38
Ce este născut din Duh, duh este - loan 3 ,6
Ce este născut din trup, trup este; şi ce este
născut din D uh, duh este - loan 3, 6
Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe
minuni? - loan 11,47
C e înseamnă acest cuvânt pe care L-a spus: Mă
veţi căuta şi nu M ă veţi găsi şi unde sunt
Eu, voi nu puteţi să veniţi? - ioan 7, 36
Ce învinuire aduceţi Omului Acestuia? - loan
18,29
Ce ne priveşte pe M ine şi pe tine, fem eie? încă
n-a venit ceasul Meu - loan 2 ,4
Ce o întrebi?, sau: Ce vorbeşti cu ea? - loan 4,27
Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dum­
nezeu? - loan 6 ,2 8
Ce semn ne arăţi că faci acestea? - loan 2,18
Ce spui tu despre tine însuţi? - loan 1, 22
509
Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? - loan 9,26
Ce vi se pare? Oare nu v-a veni la sărbătoare? -
loan 11,56
Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege
după aceasta -lo a n 1 3,7
Ceea ce faci, fă mai curând - loan 13,27
Ceea ce v-am spus de la început - loan 8 ,2 5
Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic,
alergând înainte, mai repede decât Petru,
a sosit cel dintâi la mormânt - loan 20,4
Cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta
şi au mers după Iisus -lo a n 1,37
Cel care lucrează adevărul vine Ia Lumină, ca
să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt
săvârşite - loan 3 , 21
Cel care primeşte pe cel pe care îl voi trimite
Eu, pe Mine Mă primeşte; iar cine Mă
primeşte pe Mine primeşte pe Cel Ce M-a
trimis pe Mine - loan 13, 20
Cel Care vine după mine a fost înaintea mea,
pentru că mai înainte de mine era - Joan 1,15
Cel Care vine după mine. Care înainte de mine
a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic Să-l
dezleg cureaua încălţămintei - loan 1 ,27
Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava şai
iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe
el, acela este adevărat şi nedreptate nu este
în el - loan 7 ,18
Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate
decât picioarele, căci este curat tot. Şi voi
sunteţi curaţi, însă nu toţi - loan 13,10
Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că
Dumnezeu este adevărat - Imn 3,33
Cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e
adevărată; şi acela ştie că spune adevărul,
ca şi voi să credeţi - loan 19, 35
Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul
mirelui, care stă şi ascultă de mire, se bucură
cu bucurie de glasul luL Deci această bucu­
rie a mea s-a împlinit - loan 3 ,29
Cel ce are poruncile mele şi le păzeşte, acela
este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte
pe mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi
iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui - loan 14,21
Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Ce
M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată
nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă -
Imn 5,24
Cel ce crede în El nu esle judecat, iar cel ce nu
crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut
în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui
D um nezeu - loan 3 ,18
510
Cel ce crede în Fiul are viaţă v eşn ici, iar cel ce
nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia
lui Dum nezeu rămâne peste el - l o a n 3 , 3 6
Cel ce crede în M ine are viaţă veşnică - l o a n 6 , 4 7
C el ce crede în M ine nu crede în M ine, ci în
C el Ce M -a trimis pe M in e - l o a n 1 2 , 4 4
Cel ce crede în M ine nu va în seta niciodată -
/λτ; ι 6, 35
Cel ce crede în M ine va face şi el lucrările pe care
le fac Eu şi mai mari decât acestea va face,
pentru că Eu Mă duc la Tatăl - l o a n 1 4 , 1 2
C el ce crede în M ine, ch iar dacă va muri, va
trăi - l o a n 1 1 , 2 5
Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui
■ D um nezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru
că nu sunteţi de la D um nezeu - îoiîî 3 , 4 7
C el ce este de pe păm ânt păm ântesc este şi de
pe păm ânt grăieşte. Cel Ce vine din Cer
e ste deasupra tuturor - l o a n 3 , 3 1
Cel ce intră pe uşă este păstorul oilor - l o a n 1 0 , 2
Cel ce îm i urm ează M ie nu va um bla în în tu ­
neric, ci va avea lu m ina v ieţii - l o a n 8 , 1 2
C el ce îş i iu b eşte su fletu l, îl va pierde; iar cel
ce îşi urăşte su fletul în lum ea aceasta îl va
păstra pentru viaţa v eşn ică - l o a n 1 2 , 2 5
Cel c e îş iu r ă ş te s u f le t u lîn lum ea aceasta îl va
păstra pentru viaţa v eşn ică - l o a n 1 2 , 2 5
C el Ce m -a făcut sănătos. A cela m i-a zis: î-aţi
p a tu l şi um blă - l o a n 5 , 1 1
C el Ce M -a trim is este cu M in e; nu M -a lăsat
singu r, fiin d că Eu fac pururea cele plăcute
Lui - l o a n S , 29
C el Ce m -a trim is să b o tez cu apă, A cela mi-a
zis: P este Care vei ved ea D u h u l coborân-
d u -S e şi răm ânând peste EI, A cela este Cel
C e b o te a z ă cu Duh S fâ n t - l o a n 1 , 33
Cel ce M -a văzut pe M in e a văzut pe Tatăl. Cum
z ici tu: A rată-ne pe Tatăl? - l o a n 1 4 , 9
C el ce M ă m ăn ân ci pe M in e va trăi prin Mine -
lo a n 6, 5 7
C e l ce M ă urăşte pe M in e urăşte şi pe Tatăl
M eu - l o a n 1 5 ,2 3
Cel ce m ă ved e pe M in e ved e pe C el Ce M-a
trim is p e M in e - lom 1 2 , 4 5
C el ce m ănân că această p âin e va trăi în veac -
lo a n 6, 5 8
„C el ce m ănân că pâinea cu m in e a ridicat căl­
câ iu l îm potriva M ea " - l o a n 1 3 , 1 8
C ei ce m ănâncă trupul M eu ş i b e a sângele Meu
are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua
cea de apoi - l o a n 6 , 5 4
REFERINŢE EVANGHELICE
Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele meu
rămâne întru Mine şi Eu întru el - fain 6,56
Cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci
mânia lui Dumnezeu rămâne peste el -loan
3,36
Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl
Care L-a trimis - loan 5, 23
Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare
pe aiurea, acela este fur şi tâlhar-fom 10, 1
Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele
Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este
al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis - loan
14, 24
Cel ce rămâne în M ine şi Eu în el, acela aduce
roadă multă, căci fără M ine nu puteţi face
nimic - loan 15, 5
Cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre
viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi
cel ce seamănă şi cel ce seceră - loan 4,36
C el ce umblă în întuneric nu ştie unde merge -
loan 12,35
Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu
va înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da
Eu se va face în el izvor de apă curgătoare
spre viaţa veşnică - loan 4 ,14
Cel ce vă învinuieşte este M oise, în care voi
aţi nădăjduit - loan 5 ,45
Cel Ce vine de Sus este deasupra tuturor; cel
ce este de pe pământ pământesc este şi de
pe pământ grăieşte. Cel Ce vine din Cer
este deasupra tuturor - loan 3,31
Cel Ce vine din Cer este deasupra tuturor -
loan 3 ,31
Cel ce vine la M ine nu va flămânzi şi cel ce crede
în Mine nu va înseta niciodată - loan 6,35
Cel Ce vorbeşte cu tine Acela este - loan 9,37
Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi
piatra asupra ei - loan 8, 7
Cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvin­
tele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu
dă Duhul cu măsură - loan 3,34
Cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se
dăduse la o parte din mulţimea care era în
acel Ioc - loan 5,13
Cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc
în lume - loan 8,26
Cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întoc­
mai - loan 5 ,1 9
Celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi aces­
tea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă
de negustorie - loan 2,16
 . i
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Cercetaţi Scripturile, c i socotiţi că-n ele aveţi
viaţă veşnici. Ş i acelea sunt care mărturi­
sesc despre Mine - loan 5,39
Cercetează şi v ezici din Galileea nu s-a ridicat
Prooroc -lo a n 7 ,52
Cerea, deci, s i afle de la ele ceasul în care i-a
fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul
al şaptelea l-au lisat frigurile - loan 4,52
Cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă - loan 15,7
Cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră s i fie
deplină - loan 16,24
Chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevă­
rată, pentru că nu sunt Singur, ci Eu şi Cel
Ce M-a trimis pe Mine - loan 3,16
Chiar dacă Eu mărturisesc despre M ine în­
sumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă
ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi
nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc -
loan 8,14
Ci de la Dumnezeu s-au născut - loan 1,13
Ci judecaţi judecată dreaptă - loan 7,24
Ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl
Său, făcăndu-se pe Sine deopotrivă cu
Dumnezeu - loan 5 ,18
Ci unu! dintre ostaşi cu suliţa a împuns coasta
Lui şi îndată a ieşit sânge şi a p !-Joan 39,34
Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a
umplut inima voastră - loan 16,6
Cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu
îţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus -
loan 4 ,18
Cine caută să te ucidă? -lo a n 7, 20
Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă
spun adevărul, de ce voi nu mă credeţi? -
loan 8,46
Cine este Acesta, Fiul Omului? - loan 12,34
Cine este cel care îl va vinde - loan 6,64
Cine este om ul care ţi-a zis: la-ţi patul şi
um blă? - Imn 5,32
Cine eşti tu? - loan 1,19
Cine eşti Tu? Şi a zis lor lisus: Ceea ce v-am
spus de la început - loan 8,25
Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul - loan 21,12
C in eeşti?C asăd âm u n răspuns celor ce ne-au
trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? - loan
1,22
Cine intra întâi, după turburarea apei, se făcea
sănătos, de orice boală era ţinut - loan 5 ,4
Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte
cuvintele M ele are judecător ca să-l judece:
cuvântul pe care l-am spus, acela îl va jude­
ca în ziua cea de apoi - loan 12,48
511
Cine Mă prim eşte pe M ine primeşte pe Cel Ce
M-a trimis p e M ine - loan 13,2 0
Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în
vecL Iar pâinea p e care Eu o voi da pentru
viaţa lum ii este trupul M eu - loan 6,51
Cine poate să-l asculte? - loan 6 ,6 0
Cine Te faci Tu a fi? - loan 8 ,5 3
Cred, Doamne. Ş i s-a închinat Lui - loan 9,38
Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci
noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este
cu adevărat H ristosul, M ântuitorul lum ii -
loan 4, 42
Credeţi în Dum nezeu, credeţi în M ine - loan
14,1 __
■ ____
Credeţi în M ine - loan 14,1
Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru
Mine, iar de nu,credeţi-M ă pentru lucrările
acestea - loan 14,11
Credeţi-Mă pentru lucrările acestea - loan 14,11
Crezi tu în Fiul lui Dum nezeu? - loan 9,35
Cu adevărat Acesta este Proorocul - loan 7, 40
Cu mult mai m ulţi au crezut pentru cuvântul
Lui - fam 4,41
Cu slava pe care am avut-o la l in e , m ai înainte
de a fi lum ea - loan 1 7,5
Cu şase zile înainte de Paşti, Iisu s a venit în
Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase
din morţi - Joan 12,1
Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l
mâncăm? - l o a n 6 ,5 2
Cum poate o m u lsăse nască, fiind bătrân? Oare,
poate să intre a doua oară în pântecele ma­
mei sale şi să se nască? - loan 3 ,4
Cum poate un dem on să deschidă ochii or­
bilor? - l o a n 1 0 , 2 1
Cum poate u# om păcătos să facă asemenea
minuni? -a imn 9,16
Cum pot să iie acestea? - loan 3, 9
Cum puteti voi să credeţi, când primiţi slavă
unii d^la alţii, şi slava care vine de la unicul
Dumjâezeu nu o căutaţi? - loan 5 , 44
Cum spune El acumrM -am coborât din C e r? -
loaij 6, 42
Cum ş;îe Acesta carte fără să fi învăţat? - loan 7,15
Cuii. TU, Care eşti iudeu, ceri să bei de la mine,
care sunt femeie samarineancă? Pentru că
iucieii nu au amestec cu samarinenii - loan 4,9
Cum ţi s-au deschis ochii? - loan 9 ,1 0
Cum ţi-a deschis ochii? - loan 9, 26
Cum veţi crede de vă voi spune cele cereşti? -
loan 3,12
Cum veţi crede în cuvintele M ele? - loan 5 ,4 7
512
Cum z ici Tu că Fiul O m u lu i treb u ie să fie
în ă lţa t? C ine este Acesta, F iu l Om ului? -
Jîwii 32 , 3 4
C um z ici Tu că: Veţi i i lib eri? - l o a n 8 , 3 3
Cum z ici tu: aratâ-ne pe Tatăl? - l o t m 1 4 , 9
Cum pără cele de care avem trebuinţă la sârbă-
loare, sau să dea ceva săracilor - l o m 3 3 , 2 9
C u no scân d deci Iisus că au să vină şi să-L ia
cu sila, ca să-L tacă rege. S-a dus iarăşi în
m u n te. El sin gu r - ioni 6, 35
C u v ân tu l era la Dumnezeu şi D um nezeu era
C u vân tu l - l o a n 3 ,1
C u vân tu l era Lumina cea adevărată care lu­
m in ea z ă p e tot omul, care vine în lume -
. lo a n 1, 9
C u vân tu l Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că
v o i n u credeţi în Cel pe Care L-a trim is
A cela - Joan 5 ,3 3
C u vântul pe care l-am spus, acela îl va judeca
în z iu a cea de apoi - I m n 3 2 , 4 8
C u v â n tu l S-a făcut trup şi S-a sălăşlu it între
n o i şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unu-
ia -\ ă s c u t d in Tatăl, p lin de har şi de ade­
văr - l o a n 1 , 1 4
C u vân tu l T ău este adevărul - J o a n 1 7 , 1 7
C uvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe
când învăţa în templu;şi nim eni nu L-a prins,
că în că nu venise ceasul Lui - l o a n 8 , 2 0
C u v in tele acestea nu sunt ale un ui dem onizat.
C u m p oate un dem on să desch id ă ochii
o rb ilo r? - l o a n 1 0 , 2 1
C u vin tele pe care vi le spun nu le vorbesc de Ia
M in e, ci Tatăl - Care răm âne întni M ine -
face lucrările Lui - l o a n 1 4 , 1 0
C u v in te le pe care vi le-am sp u s sunt d uh şi
su n t v ia ţă - l o a n 6 , 6 3
D n u poate să fie d esfiin ţată - l o a n 1 0 , 35
Da, D o am n e, Tu ştii că Te iu b esc. Zis-a Iisus
lui: Paşte m ieluşeii M ei - l o a n 2 3 , 1 5
Da, D o am n e, Tu ştii că Te iu b esc. Zis-a Iisus
lui: Păstoreşte oile M ele - l o a n 2 1 , 1 6
Da, D oam ne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul,
F iu l lu i Dum nezeu, Care a ven it în lum e -
lo a n 1 1 ,2 7
D acă A cesta n-ar fi rău făcător nu ţi L-am fi
dat ţie - l o a n 1 8 , 30
Dacă am vorbit bine, de ce M ă b a ţ i ? - l o a n 1 8 , 2 3
Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă
am vorbit bine, de ce Mă baţi? - iron 28 , 2 3
REFERINŢE EVANGHELICE
Dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi m in cinos ase­
m enea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc cuvântul
Lui - l o a n 8 , 5 5
D acă aţi crezut lu i M o ise, aţi fi crezut şi M ie,
căci despre M in e a scris acela - l o a n 5 , 4 6
D acă aţi fi din lum e, lu m ea ar iu b i ce este al
său; dar pentru că n u sunteţi d in lu m e, ci
Eu v-am ales pe v o i d in lu m e, d e aceea
lum ea vă urăşte - l o a n 1 5 , 1 9
D acă aţi fi orbi, n -aţi avea păcat. D a r acum
ziceţi: Noi vedem. D e aceea păcatul rămâne
asupra voastră - l o a n 9 , 4 1
Dacă au păzit cuvântul M eu, şi pe al vostru îl
vor prim i - l o a n 1 5 , 2 0
D acă aude cineva cu vin tele M ele şi nu le pă­
zeşte, nu Eu îl ju d e c - l o a n 1 2 , 4 7
D acă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi
crede în cu vin tele M ele? - l o a n 5 , 4 7
D acă cineva nu răm âne în M ine se aruncă afară
ca m lădiţa şi se u su că; şi le adună şi le
aruncă în foc şi ard - l o a n 15,6
Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea
m oartea în veac - l o a n 8 , SI
D acă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M -aţi iubi
pe M ine, căci d e la D um nezeu am ieşit şi
am venit. Pentru că n-am ven it de la M ine
în su m i, ci El M -a trim is - loan 8 , 4 2
D acă este păcătos n u ştiu . Un lucru ştiu : că
fiin d orb, acum văd - l o a n 9 , 2 5
Dacă fad acestea, ara tă-Tc pe Tine 1urnii - l o a n 7 , 4
D acă Fiul vă va face lib e ri, liberi veţi fi într-a-
devăr - l o a n 8 , 3 6
D acă grăuntele de grâu, când cade p e păm ânt,
n u va muri, răm âne singur; iar dacă va mu­
ri, aduce m ultă roadă - l o a n 1 2 , 2 4
D acă i-a num it dum nezei pe aceia către care a
fo st cuvântul lu i D um nezeu - şi Scriptura
D acă II eliberezi pe a ce s ta nu eşti prieten al
Cezarului, O ricin e se face pe sin e împărat
este îm potriva C ezarului - foni; 1 9 , 1 2
D acă îm părăţia M ea ar fi din lum ea aceasta
slu jitorii M ei s-ar fi luptat să nu fiu predat
iudeilor. D ar acum îm părăţia M ea nu este
de aici - l o a n 1 8 , 3 6
Dacă însetează cineva, să vină la M in e şi să
bea - /nan 7 , 3 7
D acă le fac, chiar dacă nu credeţi în M in e, cre­
deţi în aceste lu crări, ca să şti ţi şi să cunoaş­
teţi că Tatăl este în M in e, şi Eu în Tatăl -
3oan 3 0 ,3S
 A
î n t r e b u i n ţ a t e d e s e o r i _________________
D acă M -aţi fi cu noscut pe M in e, şi p e Tatăl
M e u L -a ţi fi cu n o s cu t; d ar d e-a cu m îl
cu noaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut - lom 14,7
Dacă M -aţi şti pe M in e, aţi şti şi pe Tatăl M eu -
loan 8,19
D acă M -au p rig on it pe M ine, şi pe v o i vă vor
p rigon i; dacă au p ăzit cuvântul M e u , şi pe
al vostru îl vor p rim i - loan 15,20
Dacă M ă iub eşte cineva, va păzi cuvântul Meu,
şi Tatăl M eu îl va iu b i, şi vom v en i la el şi
vom face lăcaş la e l - loan 14,23
D acă M ă slăvesc Eu pe M in e în su m i, siava
M ea nim ic nu este. Tatăl Meu este C el Care
M ă slăveşte, d espre Care ziceţi v o i că este
D u m n ezeu l vostru - loan 8,54
Dacă M ă voi duce şi vă voi găti toc, iarăşi voi
veni şi vă voi lu a la M ine, ca să fiţi şi voi
unde su n t Eu - loan 14,3
D acă m ă rtu rise sc Eu d espre M in e în su m i,
m ărturia M ea nu este adevărată -loan 5,31
D a că nu cre d e ţi că Eu su n t, v e ţi m u ri în
păcatele voastre - loan 8,24
Dacă nu fac lucrările Tatălui M eu, să nu credeţi
în M in e - loan 10,37
D a c ă n u M ă v o id u c e , M ângâietorul nu va veni
la voi - loan 16,1
Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de M ine - l e a n 1 3 , 8
D acă nu veţi m ânca trupul Fiului O m u lu i şi
nu veţi bea sân g ele Lui, nu veţi avea viaţă
în voi - l o a n 6 , 5 3
D acă nu veţi vedea sem ne şi m in un i, nu veţi
crede - l o a n 4 , 4 8
Dacă nu voi vedea, m âin ile Lui, sem nul cuielor,
şi dacă nu voi pu ne degetul meu în sem nul
cuielor, şi dacă nu voi pune m âna mea în
coasta Lui, nu voi crede - loan 20,25
D acă om ul prim eşte tăierea îm prejur sâm băta,
ca să nu se strice Legea lui M oise, v ă m âni­
aţi pe M in e că am făcut sâm băta u n om
în treg sănătos? - loan 7, 23
D acă păziţi po ru n cile M ele veţi răm âne întru
iu b ir e a M ea, d u p ă cum şi Eu am păzit
p o ru n c ile T a tă lu i M eu şi răm ân în tru
iu b irea Lui - loan 15,10
D acă răm âneţi în tru M in e şi cu vin tele M ele
răm ân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da
vouă - loan 15, 7
D acă s-ar fi scris cu de-am ănuntul, cred că lu­
m ea aceasta n -ar cuprinde cărţile ce s-ar fi
scris - loan 21,25
D acă spun adevărul, d e ce voi nu mă credeţi? -
l o a n 8 ,4 6
513
D acă Tu eşti H ristosu l, sp u n e-o n o u ă p e faţă -
loan 10,24
D a c ă u m blă c in e v a n o a p te a s e îm p ie d ic ă ,
pentru că lu m in a nu este în el - loan 11,10
D acă umblă cineva z iu ^ n u se îm piedică, pentru
că el vede lum ina acestei lum i - loan 11,9
D acă va muri, ad u ce m u ltă ro ad ă - loan 12,24
D acă va veni un altu l în n u m ele său , pe acela
îl veţi prim i - loan 5 , 43
D acă v-am spus cele păm ânteşti ş i n u credeţi,
cum veţi crede de vă voi spune cele cereşti? -
loan 3,12
Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe M ine
m ai înainte decât pe voi M -a urât - loan 15,18
D acă veţi avea d ragoste u n ii fa ţă d e a lţii - loan
13,35
D acă Teţi cere ceva în num ele M eu , Eu voi face -
loan 14,14
D acă veţi răm âne în cuvântul M e u , su nteţi cu
adevărat u cen ici a i M e i - loan 8,31
D a că veţi vedea p e F iu l O m u lu i, su in d u -Se
acolo unde era m ai în a in te ? - loan 6,62
D acă voiesc ca acesta să răm ână pân ă v o i veni,
ce ai tu? - loan 21,23
D a că voiesc ca acesta să răm ână pân ă v o i ven i,
ce ai tu? Tu urm ează M ie - loan 21,22
D acă-L lăsăm aşa to ţi v or crede în E l ş i v o r v en i
rom anii ş i ne v o r lu a şi ţara şi n eam ul -
loan î l , 48
D acă-M i slu jeşte cin eva, să-M i urm eze, şi un­
d e sunt Eu, a c o lo va fi ş i s lu jito ru l M eu.
D acă-M i s lu je ş te cineva. Tatăl M eu îl va
cin sti - loan 12, 26
D acă-M i slujeşte c in ev a Tatăl M eu îl va cinsti -
loan 12,26
D a r (aceasta), ca să se îm p linească cuvântul cel
scris în Legea lor: „M -au urât p e ned rep t" -
loan 15,25
D a r aceasta n-a zis-o d e la sine, ci, fiin d arhiereu
a l anului aceluia, a proorocit că Iisu s avea
să moară pentru neam - loan 11,51
Dar acum împărăţia M ea nu este de aid -loan 18,36
D a r acum M -au şi v ăzu t şi M -au u rât ş i p e M i­
n e şi pe Tatăl M e u - loan 15, 24
D a r acum M ă d uc la C el Ce M -a trim is şi n i­
m en i dintre v o i n u M ă în trea b ă : U nd e Te
d u d ? - f a m 16, 5
D a r acum n-au cuvânt d e d ezvinovăţire pentru
păcatul lo r - loan 15,22
D a r acum ziceţi: N o i vedem . D e aceea păcatul
răm âne asupra voastră - loan 9,41
D a r ai Săi nu L-au p rim it - loan 1,11
514
D a r am sp u s vouă că M -a ţi şi văzu t şi nu
cred eţi - l o a n 6 , 3 6
D ar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că
vorbea cu o femeie. însă nim eni n-a zis: Ce o
în trebi?, sau: Ce vorbeşti cu ea? - l o a n 4,27
D a r când S-a preaslăvit Iisu s, atunci şi-au adus
am in te că acestea erau scrise pentru El şi
că acestea I le-au făcut Lui - loan 1 2 , 1 6
D a r când v ei îm bătrâni, vei întinde m âinile
tale şi altu l te va în cin g e şi te va duce unde
n u v o ie şti - îmh 21 , 1 3
D a r căm aşa era fără cusătură, de su s ţesută în
în treg im e - Icuri 1 9 ,2 3
D a r ce m in u n e faci Tu, ca să ved em şi să
credem în T ine? Ce lucrezi? - l o a n 6 , 30
D a r cel care lucrează adevărul vine ia Lumină,
ca să se arate faptele lu i, că în D um nezeu
su n t săvârşite - loan 3, 21
D a r C el C e.M -a trim is pe M in e adevărat este,
şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea ie
g răiesc în lum e - l o a n S , 2 6
D a r cel ce va bea din apa p e care i-o voi da Eu
nu va înseta în veac, căci apa pe care i-o
v o i da Eu se va face în el izvor de apă
curgătoare spre viaţa veşn ică - l o a n 4 ,1 4
D a r ce i p lătit fuge, pentru că este p lătit şi nu
are g rijă de oi - l o a n 1 0 , 1 3
D ar cine este, Doamne, ca să cred în El? - l e a n 9,36
D a r cin e eşti? Eşti Hie? Z is-a el: Nu su nt. Eşti
tu P roorocul? Ş i a răspuns: Nu - l o a n 1 , 2 1
D a r cu m vede el acum, n o i nu ştim ; sau cine
i-a deschis ochii lui, n o i nu ştim. întrebaţi-i
p e e l; este în vârstă; va v o rbi sin gu r despre
sin e - l o a n 9 , 2 1
D a r cu vântu l pe care îl au ziţi nu este al Meu,
ci a l T atălu i care M -a trim is - l o a n 1 4 , 2 4
D a r d e este cineva cin stito r de D um nezeu şi
fa ce voia lu i, pe acesta îl ascultă - l o a n 9 , 3 1
D ar de-acum îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut -
lo a n 1 4 ,7
D a r d im ineaţa iarăşi a ven it în tem plu, şi tot
poporul venea Ia El; ş i El, şeiân d , ii învăţa -
l o a n 8 ,2
D a r după aceea a venit Iisu s şi ucenicii Lui în
păm ântul Iudeii şi stătea cu ei acolo şi boteza -
lo a n 3 ,2 2
D a r după ce a născut co p ilu l, nu-şi m ai aduce
a m in te d e durere, p en tru bu curia că s-a
n ă scu t om în lum e - l o a n 1 6 , 2 1
D a r d u p ă ce fraţii Săi s-au d u s la sărbătoare,
a tu n ci S-a suit şi El, d ar nu pe faţă, ci pe
ascu ns - l o a n 7 , 1 0
REFERINŢE EVANGHELICE
D ar ei n-au înţeles ce înseam nă cuvintele Lui -
lo a n 1 0 ,6
D ar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de
săraci, ci pentru că era fur şi, având punga,
lua din ce se pu nea în ea - loan 12,6
Dar el a zis: Dacă nu voi vedea, mâinile Lui, semn ul
cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu in
semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mei
în coasta Lui, nu voi crede - loan 20,25
D a re s te la v o io b ic e iu lc a la P a ş tis ă v ă eliberez
pe unul. Voiţi d eci să vă eliberez pe regele
iudeilor? - loan 18,39
D ar Eu nu caut slava M ea. Este cine să o caule
şi să judece - loan S, 50
D ar Eu nu de la om iau m ărtu ria ci vă spun
acestea ca să vă m ân tuiţi - loan 5, 34
D ar Eu vă spun adevărul: V ă este de folos să
mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce. Mân­
gâietorul nu va veni la voi - loan 16, 7
D ar Iisus ie-a răspuns: Tatăl M eu până acum
lucrează, şi Eu lu crez - loan 5,17
D ar Iisus le-a zis: P u ţin tim p m ai sunt cu voi
şi m ă duc la C el Ce M -a trim is - loan 7 , 33
Dar Iisu s nu i-a sp u s că n u va m u ri, ci: Dacă
voiesc ca acesta să răm ână până voi veni,
ce ai tu? - loan 21,23
D ar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând
p rin m ijlocul lor. S -a dus - loan 8,59
D ar iu d eii n-au crezut despre el că era orb şi a
văzut, până ce n -au chem at pe părinţii celui
ce vedea - fon« 9 ,1 8
D ar îndrăzniţi. Eu am biru it lum ea - fonii 16.33
D arîn toreând u-se, P etru a văzut venind dup)
. el p e ucenicul p e care îl iu b ea Iisus, acela
care la C ină s-a rezem at de pieptul Lui şi
I-a zis: D oam n e, cin e este cel ce Te va vin­
d e ? - f a m 2 3 ,2 0
D ar judecata M ea este dreaptă, pentru că nu
caut voia Mea. ci voia Celui Care M -a trimis -
loan 5 , 30
D ar lum ea nu L-a cu n oscu t ~ loan 1,10
D ar mai târziu îm i vei urm a - loan 13,36
D ar M ângâietorul, D u h u l S fân t, pe c a re -l va
trim ite Tatăl, în n u m ele M eu, A cela vă va
în v ăţa toate ş i vă va aduce am inte despre
toate cele ce v-am spus Eu - loan 14, 26
Dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni -loan 3,32
D ar m ulţi din m ulţim e au crezut în El şi ziceau:
H ristosul când va v en i va face El minuni
m ai m ulte decât a făcut A cesta? - loan 7,3]
D ar m ulţim ea a cea sta care nu cunoaşte Legea,
este blestem ată! - loan 7,49
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
D ar n im e n i d in cei ce şed eau la m a să n-a
în ţeles pentru ce i-a zis aceasta - l o a n 13, 2 8
D ar nu num ai pentru aceştia M ă rog, ci şi pen­
tru cei ce vor crede în M in e, prin cuvântul
lor - icon 1 7 ,2 0
D ar nu su n t singu r, pentru că Tatăl este cu
M in e - loan 16, 32
D ar pe A cesta îl ştim d e unde este. în să Hris-
tosul, când va veni, nim eni nu ştie de unde
este - fam 7 , 2 7
D ar pe M in e, fiin d că sp u n adevărul, nu Mă
credeţi - l o a n 8 , 45
D ar pentru aceasta am v en it în ceasul acesta -
lo a n 1 2 ,1 7
D ar Sim on F etru , având sab ie, a scos-o şi a
lovii p e slu ga arh iereulu i, şi i-a tăiat ure­
chea d reaptă; ia r nu m ele lui era M alh u s -
lo a n 1 8 ,1 0
D ar sunt şi alte m ulte lucruri pe care le-a făcut
lisus şi care, dacă s-ar H scris cu de-am ănun-
lu i, cred că lum ea aceasta n-ar cuprinde
cărţile ce s-ar fi scris - l o a n 2 1 , 2 5
D arsunt u n ii dintre voi care nu cred. C ăci lisus
ştia de ta în cep u t cin e su nt cei ce nu cred şi
cine este cel care îl va vinde - l o a n 6 , 6 4
D ar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumne­
zeu, D um nezeu îţi va da - l o a n 1 1 , 2 2
Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum - l o a n 2 , 1 0
D ar tu ce z ici, despre El, că ţi-a d esch is ochii?
Iar e l a z is că Prooroc este - l o a n 9 , 1 7
D ar Tu ce z ici? - l o a n 8 , 5
D ar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea
de D um nezeu - l o a n 5 , 4 2
D ar venind la lisu s, dacă au văzut că m urise,
nu I-aia zd ro b it flu ierele - l o a n 1 9 , 33
D ar vine ceasu l când tot cel ce vă va ucide să
creadă că aduce în ch in are lui D u m nezeu -
lo a n 1 6 , 2
D ar vine ceasu l şi acum este, când adevăraţii
în chin ători se v o r în chin a Tatălui în duh
şi-n adevăr, că şi Tatăl astfel de în chin ăto ri
îş i d oreşte - l o a n 4 , 23
D ar voi acum cău taţi să M ă ucideţi p e M ine,
O m u l C are v-am spu s adevărul p e care
l-am au zit de la D um nezeu. Avraam n-a
făcut aceasta - l o a n 8 , 4 0
D ar voi nu credeţi, pentru că nu su nteţi dintre
o ile M e le - tain 10 , 2 6
D ar vrem ea voastră totdeauna e gata - loan 7,6
Dă slavă lu i D u m n ezeu. N oi ştim că Om ul
acesta este păcătos - loan 9, 24
D ă-M i să beau - loan 4, 7
515
D ărâm aţi tem p lu l acesta ş i în trei z ile îl v o i
ridica -loan 2,19
D e aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că
ucenicul acela nu vam uri; dar lisus nu i-a spus
că nu va muri, ci: D acă voiesc ca acesta să ră­
mână până voi veni, ce ai tu? - loan 2 1 , 23
D e aceea a zis: Nu sunteţi toţi curaţi - loan 13,11
D e aceea am spus v ou ă că n im en i n u p o ate sâ
vină la M in e, dacă n u -i este dat de la T atăl -
loan 6,65
D e aceea am zis că d in al M eu ia ş i vă v esteşte
v o u ă -Jo an 16,15
D e aceea au zis p ărin ţii lu i: E ste în vârstă; În tre ­
baţi-Ι pe el - loan 9 ,2 3
D e aceea credem că a i ie şit d e la D u m n ez eu —
loan 16,30
De aceea fariseii i-au zis: Tu m ărturiseşti d espre
Tine în su ţi; m ărturia Ta n u este ad evărată -
loan 8,13
D e aceea lis u s n u m a i u m b la p e faţă p rin tre
iu d ei, ci a p le c a t d e a c o lo în tr -u n ţin u t
ap roap e de p u s tie , în tr -ο c e ta te n u m ită
Efraim , şi acolo a răm as cu u ce n icii S ă i -
Joan 11,54
D e aceea L-a şi în tâ m p in a t m u lţim e^ p e n tru
că auzise că El a fă c u t m in u n ea a cea sta —
loan 12,18
D e aceea M o ise v-a d at tă ierea îm p re ju r, n u că
este de la M o ise, ci de Ia p ărin ţi, şi sâ m b ă ta
tăiaţi îm p re ju r p e om - loan 7, 22
D e aceea nu p u teau să cread ă - Joan 1 2 ,3 9
D e aceea păcatul răm ân e asu p ra v o a stră -loan
9 ,4 1
D e aceea voi nu a scu ltaţi, p en tru că n u s u n te ţi
de la D u m n ezeu - loan 8, 47
De acum nu vă m ai zic slugi, că sluga nu ştie ce
face stăpânul său, ci v-am num it pe voi prieteni,
pentru că toate câte am auzit de la Tatăl M eu vi
le-am făcut cunoscute - Jam 1 5 , 15
D e acum să nu m ai p ă că tu ie şti, ca s i n u -ţi fie
ceva m ai rău - loan 5,14
D e acum vă spun vouă, în a in te de a fi a c e a s ta
ca să credeţi, când se va îm p lin i - loan 13,19
D e atâta v rem e su n t cu v o i ş i n u M -a ţi cu ­
noscut, F iiip e ? C el ce M -a văzut p e M in e a
văzut pe T atăl. C u m z ic i tu: ara tă -n e p e
Tatăl? - loan 14, 9
D e atunci m u lţi d in tre u ce n icii S ă i s-au d u s
înap oi şi nu m ai u m b lau cu El - loan 6,66
De ce botezi d eci, dacă tu n u eşti H risto su l,
nici Ilie , nici P ro o ro cu l? - loan 1, 25
D e ce căutaţi să M ă u cid eţi? - loan 7,19
516
D e ce M ă în tre b i pe M in e? întreabă pe cei
ce-au au zit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu
ce am spu s Eu - l o a n 1 8 , 2 1
De cenu înţelegeţi vorbirea Mea?Fiindcănu puteţi
să daţi ascultare cuvintulul Meu - l o a n 8 , 4 3
De ce nu L-aţi adus? - l o a n 7 , 4 5
D e ce v o iţi să auziţi iarăşi? Nu cumva v o iţi şi
voi să vă faceţi ucenici ai Lui? - l o t m 9 , 2 7
D e d reptate, pentru că mă duc la Tatăl M eu şi
nu M ă veţi mai vedea - l o a n 1 6 , 1 0
D e este cin ev a cinstitor de D um nezeu şi face
voia lu i, pe acesta îl ascultă - l o a n 9 , 3 1
D e frica iu d eilo r, nimeni nu vorbea d espre El
pe faţă - l o a n 7 ,2 3
D e ju d e ca tă , pentru că stăp ân itoru l acestei
lum i a fo st judecai - l o a n 1 6 , 1 1
D e la El su nt şi El M-a trimis p e m in e - l o a n 7 , 2 9
D e la tin e în su ţi zici aceasta, sau alţii ţi-au
spus-o d espre Mine? - l o a n 1 8 , 3 i
D e M -aţi iu b i v-aţi bucura câ M ă duc la Tatăl,
pentru că Tatăl este mai m are decât M in e -
lo a n 1 4 , 2 8
De M i iu b iţi, păziţiporundle M e le -fa m 1 4 , 1 5
De n-ar fi A cesta de ia D um nezeu, n-ar putea
s i facă n im ic - faau 9 , 3 3
D e n-aş fi v e n it şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar
avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire
pentru păcatul lor - l e a n 1 5 , 2 2
De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nim eni
altu l nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar
acum M -au şi văzut şi M -au urât şi pe M ine
şi pe Tatăl M eu - l o a n 1 5 , 2 4
D e nu se va naşte cineva de Su s, na va putea
să vadă îm părăţia lui D um nezeu - l o a n 3 , 3
De nu se va naşte cineva din apă şi din D u h, nu
va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu -
b a n 3 ,5
De păcat, pentru că einu cred în M in e - l e a n 1 6 , 9
D e unde eşti Tu? Iar lisu s nu i-a dat n ici un
răsp u n s - l o a n 1 9 , 9
De unde m ă cunoşti? A răspun s lisus şi i-a zis:
M ai În ain te de a te chema F ilip, te-am văzut
când era i su b smochin - l o a n 1 , 4 8
D e unde vom cumpăra p âin e, ca să m ănânce
aceştia? - h a n 6 , 5
D e unde, dar, ai apa cea vie? - l o a n 4 ,12
D e va intra cineva prin M ine, se va mântui; şi va
intra şi va ieşi şi păşune va afla - l o a n 1 0 , 9
D e vrea cinev a să facă voia Lui, va cunoaşte
despre învăţătura aceasta dacă este de la
D u m n ezeu sau dacă Eu vorbesc de la M in e
în s u m i-/ « !)! 7,17
REFERINŢE EVANGHELICE
D e-acu m să nu m ai p ăcâtu ieşti - loan 8.11
De-acum veţi vedea C eru l deschizându-se şi pe
în g erii lui D u m n ezeu suindu-se şi cobo-
rârtdu-se peste F iu l O m u lu i - loan 1,51
D eci a alergat şi a v en it la Sim on-Petru şi la
c e lă la lt ucenic pe care-1 iu b ea lisu s, şi le-a
zis: Au luat pe D o m n u l din mormânt şi noi
nu ştim unde L-au p u s - loan 20,2
D eci a ieşit celălalt u cen ic, care era cunoscut
arh iereulu i, ş i a v o rb it cu portăreasa şi a
băg at pe Petru în ău n tru - loan 18,16
D eci a ie şit lisu s a fa ră , purtând cunună de
sp in i şi m antia p u rpurie. Ş i le-a zis Pilat:
Ia tă O m ul! - loan 19,5
D eci a ie şit Petru şi c e lă la lt ucenic ş i veneau
la m orm ânt - loan 20,3
D e c i a strig at iis u s în tem p lu , în văţân d şi
zicând : Ş i pe M in e M ă ştiţi şi ştiţi de unde
s u n t; şi Eu n-am v e n it de Ia M in e , dar
adevărat este C el C e M -a trim is pe M in e şi
pe C are voi nu-L ş tiţi - loan 7,28
D eci a ven it lisu s ş i a lu at pâinea şi le-a dat
lor, şi de asem enea şi p e ş te le -loan 2 2,23
D eci a v en it la o ce ta te a Sam ariei, num ită
Sih ar, aproape de lo cu l pe care Iacov I-a dat
lu i Io sif, fiu l său - loan 4,5
D eci a z is lisu s celo r d oisp rezece: N u vreţi şi
voi să vă duceţi? - loan 6, 67
D eci a zis Toma, care se num eşte G eam ănul,
celorlalţi ucenici: S ă m ergem şi n o i şi să
m urim cu El - loan 11,16
Deci această bucurie a m ea s-a îm p lin it- loan 3,29
D eci aceştia au venit la F ilip , cel ce era din Betsa-
id a G alileii, şi l-au rugat zicând: Doamne,
voim să vedem pe lis u s - loan 12,21
D eci Arma l-a trimis legat la Caiafa arhiereul -
loan 18, 24
D eci arhiereii iudeilor au zis lui Filat: Nu scrie:
îm păratul iud eilor, ci A cela a zis: Eu sunt
îm păratul iu d eilo r - l o a n 1 9 , 2 1
D eci arhiereii şi fa rise ii au adunat sinedriul
şi ziceau: Ce facem , pentru câ Om ul Acesta
face m ulte m in u n i? - l o a n 1 1 , 4 7
Deci arhiereul L - a întrebat pe lisus despre ucenicii
Lui şi despre învăţătura Lui - l o a n 1 8 , 1 9
D eci atunci lisus le-a sp u s lor pe faţă: Lazăr a
m u r it -Joan 1 1 , 1 4
D eci atunci Pilat a lu a t p e lisu s şi L-a b iciu it -
loan 19,1
D eci au adunat şi au strâns douăsprezece coşuri
cu fărâmituri, care au rămas de la cei ce au
m âncat din cele cinci p âin i de orz - l o a n ά , 1 3
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Deci au aru ncat-o ţi nu m ai puteau s-o tragă
de m u lţim ea p eştilor - loan 2 1 , 6
Deci au chem a t a doua oară pe omul care fusese
orb şi i-a u zis: Dă slavă tui Dum nezeu. Noi
ştim că O m u l acesta este păcătos - icwrt 9, 2 4
Deci au lu a t pietre ca să arunce asupra Lui, Dar
Iis us S-a feri t şi a ieşit din templu ţ i, trecând
prin m ijlo cu l lor, S-a dus - loan 8, 59
Deci au strig at aceia: la-L! Ia-L! R ăstigneştc-L !
Pilat le-a zis: Să răstignesc pe îm păratul
vostru? A rh iereii au răspuns: N u avem îm ­
părat, d e câ t p e Cezarul - loan 19,15
Deci au strigat iarăşi, zicând: Nu pe A cesta, ci
pe Baraba. Iar Baxaba era tâlh ar -Joan 18,40
D e cia u şe z u t bărbaţi· în num ăr ca la d n d m ii -
loan 6 , 1 0
Deci au trimis surorile la EL zicând: Doam ne, iată,
cel pe care îl iubeşti este bolnav - l o a n 11,3
Deci au v en it ostaşii şi au zdrobit flu ierele celui
dintâi ş i ale celuilalt, care era răstignit îm-
pre-ună cu ei - loan 1 9 ,32
Deci au zis către El: C e să facem , ca să săvârşim
lu crările tui D um nezeu? - loan 6 ,2 8
D eci au zis că tre El: D oam ne, dă-ne totdeauna
pâinea aceasta - l o a n 6 , 3 4
Deci au z is iu d e ii către El; încă nu ai cincizeci
de âni ţ i l-ai văzut pe Avraam? - loan 8, 57
Deci au zis iu d e ii între ei: Unde are să Se ducă
Acesta, ca n o i să nu-L găsim ? Nu cum va va
m erge la cei Îm prăştiaţi printre e lin i şi va
învăţa p e e lin i? - l o a n 7 , 3 5
Deci au zis lu i ceilalţi ucenici: Am văzu t pe
D om nul! D a r el le-a zis: Dacă nu voi v e^ f a,
m âin ile L ui, sem nu l cuielor, şi dacă nu voi
pune d e g e tu l m eu în sem nu l cu ielo r, şi
dacă nu v o i pune m âna mea în coasta Lui,
nu voi cre d e - l o a n 2 0 , 2 5
Deci au zis u n ii către alţii: Să n-o sfâşiem , ci
să aru ncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca
să se îm p lin e a s c ă S c rip tu ra c a r e zice:
„îm părţi t-au hain ele M ele loruşi, şi pentru
căm aşa .Mea au aru n cat s o rţii". A şadar
ostaşii a cestea au făcut - l o a n 1 9 , 2 4
Deci când a cunoscut Iisu s că fariseii au auzit
că El face şi botează m ai mulţi ucenici decât
loan... - loan 4,1
Deci căutau p e Iisus şi, pe când stăteau în tem­
plu, z iceau între ei: Ce vi se pare? O are nu
va veni la sărbătoare? - l o a n 1 1 , 5 6
Deci căutau să-L prindă, dar nim eni n-a pus
mâna p e E l, pentru că nu venise ceasul Lui -
lo a n 7,30
517
D eci cele ce vorbesc Eu, precum M i-a spus M ie
Tatăl, aşa v o rb esc - loan 12,50
D eci cu şase zile în ain te de Paşti, Iis u s a v en it
în Betania, unde era Lazăr, pe care î l în v iase
d in m orţi - loan 12,1
D eci cum vede el acum ? - loan 9 , 19
D eci da m ărturie m u lţim ea care era cu EI, când
l-a strig a t pe L azăr d in m o rm â n t ş i l-a
Înviat d in m orţi - loan 12,17
D eci d in m u lţim e, au zin d cu v in tele acestea,
ziceau: C u adevărat A cesta este Proorocul -
loan 7,4 0
D eci după ce a lu at acela b u căţica de p âin e, a
ieşit num aidecât. Ş i era noapte - loan 13,30
D eci după ce a lu a t o ţe tu l, Iisu s a z is: Săvâr-
şitu -s-a . Ş i p le c â n d u -Ş i c a p u l. Ş i-a d at
d u h u l-Jo a n 19,30
D eci după ce au p râ n z it, a z is Iis u s lu i S i-
mon-Petru: Sim one, fiul lui Iona, M ă iubeşti
tu mai m ult decât aceştia? El I-a răspuns:
Doamne, Tu ştii că Te iu b e sc Z is-a Iisus lui:
Paşte m ieluşeii M ei - loan 21,15
D eci fariseii ziceau în tre ei: V ed eţi că n im ic
n u fo lo siţi! Iată, lu m ea s-a d u s d u p ă El -
loan 12,19
D eci I-a zis F ila t: A şad ar eşti Tu îm p ărat? R ăs­
puns-a Iisu s: Tu zici că Eu su n t îm p ărat. Eu
spre aceasta M -am n ăscu t şi p en tru aceasta
am venit în lum e, ca să dau m ărturie despre
adevăr; o ricin e este d in adevăr ascu ltă g la­
sul M eu - loan 18,37
D eci iarăşi a mers în Cana G alileii, unde pre­
făcuse apa în vin. Şl era un slu jitor regesc, al
cărui fiu era bolnav în Capernaum - loan 4,46
D eci iarăşi ÎI în treb au şl fa riseii cu m a văzut.
Iar el Ie-a zis: T in ă a pus pe o ch ii m ei, şi
m-am sp ălat şi văd - loan 9 ,15
D eci iarăşi le-a v o rb it Iis u s zicân d : Eu sunt
Lum ina lu m ii; cel ce îm i urm ează M ie nu
va um bla în în tu n eric, ci va avea lu m ina
v ieţii - loan 8,12
D eci i-au spus că ieri, în ceasul al şa p te le a l-au
lăsat frig u rile - loan 4,52
D eci I-au zis ucenicii: D oam ne, dacă a adorm it,
se va face b in e - Imn 11,12
D eci i-au zis: Ce ţi-a făcu t? Cum ţi-a d eschis
o ch ii 2 -lo a n 9, 26
D eci i-au z is: C in e eşti? Ca să dăm un răspun s
celorce ne-au trim is. C e spui tu d espre tine
însuţi? -lo a n 1,22
D eci I-au zis: D ar ce m inu ne faci Tu, ca să vedem
şi să credem în T in e? C e lu cre z i? -lo a n 6,30
518
Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii
Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu su n t-ία?« 18,25
D eci lisu s i-a zis: Dacă nu veţi ved ea sem ne şi
m in u n i, nu veţi crede - loan 4, 48
D eci lisu s le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă:
Nu M oise v-a dat pâinea cea d in C ei; ci Tatăl
M eu vă dă din Cer pâinea cea adevărată -
loan 6 , 32
Deci lisu s, când a văzut-o plângând şi pe iudeii
care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspi­
n a t cu d uhu l, şi S-a tu rb u rat întru Sin e -
fonii 33,33
D eci lis u s , văzând pe mama S a ş i pe ucenicul
p e care îl iubea stând alătu ri, a zis mamei
S ale: Fem eie, iată fiu l tău! - loan 19,26
D eci Iuda, luând oaste şi slu jito ri, de la arhierei
ş i de la farisei, a venit acolo cu felinare şi
cu fă c lii şi cu arme - lo a n 1 8 ,3
D eci iud eii murmurau Lui, fiin dcă zisese: Eu
sunt pâinea ce s-a coborât d in C e r - loan 6,41
D eci iude ii se certau între ei, zicân d : Cum poate
A cesta să ne dea trupul Lui să-I mâncăm? -
loan 6 ,5 2
D eci iu d eii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână
tru purile pe cruce, căci era mare ziua sâm­
b e te i aceleia, au rugat pe P ilat să le zdro­
bească fluierele picioarelor şi să-i ridice -
loan 1 9 , 33
D eci îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Ş i a zis lor lisus:
C eea ce v-am spus de la în cep u t - loan 8 ,2 5
D e c i îi z iceau : Cum ţi s-au d esch is ochii? -
loan 9 ,1 0
D e ci L-au a d u sp e lisu sd e la C a ia fa la p re to riu ;
şi era dim ineaţă. Şi ei n-au intrat în pretoriu,
ca să nu se spureg, ci să m ănânce Paştile -
lo a n 1 8 ,2 8
D eci L-au îm presurat iudeii şi Î î ziceau: Până
când ne scoţi sufletul? D acă Tu eşti Hris-
tosu l, spune-o nouă pe faţă - loan 10,24
Deci le-a răspuns lisus şi a zis: învăţătura Mea nu
este a Mea, ci a Celui Ce M -a trimis - loan 7,16
D eci le-a zis lisus: Când veţi înălţa pe Fiul O m u­
lui, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la
M in e însum i nu fac nim ic, ci precum M-a
învăţat Tatăl, aşa vorbesc - loan 8,28
D eci le-a zis lisus: Fiilor, nu cum va aveţi ceva
d e m âncare? E il-au răspuns: Nu -lo a n 21 ,5
D e ci le-a zis lisu s: încă puţină vrem e Lumina
este cu voi. U m blaţi cât aveţi Lumina ca să
nu v i prindă întunericui. C ăci cel ce um blă
în întu neric nu ştie unde m erge -lo a n 12,35
REFERINŢE EVANGHELICE
Deci le-a zis lisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar
vremea voastră totdeauna e gata - loan 7,6
D eci le-a zis Pilat: Luaţi-L voi şi judecaţi-L după
Legea voastră. Iu d eii în să i-a u răspuns:
Nouă nu n e este îngăduit să omoram pe
nim eni - loan 18,31
D eci Maria, când a venit unde era lisu s, vă*
zându-L, a căzut la picioarele Lui, zicând:
Doamn e, dacă ai fi fost aici, fratele m eu n-ar
fi murit - loan 11,32
D eri M aria, luând o litră cu m ir de nard curat,
de mare preţ, a un s p icioarele lu i lisu s şi
le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a
umplut de m irosul m irului - loan 12,3
D ed M arta, când a auzit c i vine lisu s, a ieşit
în în tâm p in area Lui, iar M aria şedea în
casă - loan 11,20
D eci m ulţi d in iu d eii care veniseră la M aria şi
care văzuseră ce a făcut lisu s au crezut in
El - loan 11,45
D eci m ulţi d in ucen icii Lui, auzind , au zis:
Greu este cuvântul acesta! C in e poate să-l
asculte? - loan 6,60
Deci m ulţi d in tre iu d ei au citit acest titlu, căci
locul unde a fost răstignit lisu s era aproape
de cetate. Ş i era scris: evreieşte, latineşte şi
greceşte - loan 19,20
D eci m u lţim e m are de iud ei au aflat că este
acolo şi au venit nu nu m ai pentru lisu s, ci
să vadă şi pe Lazăr p e care îl înviase din
morţi - loan 12,9
D eci oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl, la
M ine v in e —loan 6, 45
Deci ostaşii şi com andantul şi slu jitorii iudeilor
au prins pe lisu s şi L-au legat - loan 18,12
D ed pentru aceasta căutau iudeii şi mai mult
să-L om oare, nu num ai pentru c l dezlega
sâmbăta, ci ş! pentru că zicea că Dumnezeu
este Tatăl Său, făcându-se pe Sin e deopo­
trivă cu D um nezeu - ίοαιι 5,18
Deci Pilat a ieşit la ei, afară, şi le-a zis: Ce învinu­
ire aduceţi O m ului A cestuia? - ίοαιι 18, 29
D ed Pilat a intrat iarăşi în pretoriu şi a chemat
pe lisu s şi l-a zis: Tu eşti regele iudeilor? -
loan 18, 33
Deci Pilat î-a zis: M ie nu-m i vorbeşti? Nu ştii
că am putere să Te eliberez şi putere am să
Te răstignesc? - loan 19,10
Deci Pilat, auzind cu vin tele acestea, L-a dus
afară pe lisu s şi a şezut pe scaunul de jude­
cată, în locu l num it pardosit cu pietre, iar
evreieşte G abbata - loan 19,13
 A
ÎN TREBU IN ŢA TE DESEORI
D eci rid kând u-Şt Iisus ochii şi văzând că m ul­
ţim e m ultă vine către El, a zis către Filip;
De unde vom cumpăra pâine, ca să m ănân­
ce aceştia? - loan 6,5
D eci s-a dus şi s-a spălat ş i a v en it văzând -
loan 9,7
D eci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Dom nul -
ban 20,20
D eci Sim on Petru i-a făcut sem n acestuia şi i-a
zis; întreabă cine este despre care vorbeşte -
lo a n 1 3 ,2 4
D eci Sim on-Petru, auzind că este D om nul, şi-a
încins haina, căci era dezbrăcat, ş i s-a arun­
cat în apă -loan 21, 7
Deci slugile au venit la arhierei şi la farisei, şi le-au
zis aceia: D e ce nu L-aţi adus? -loan 7,45
D eci slu jn ica portăreasă i-a z is lu i Petru: Nu
cumva eşti ş i tu dintre u cen icii O m u lu i
acestuia? A cela a zis; Nu su n t - loan 13,17
D eci suspinând iarăşi Iisus în tru S in e, a m ers
la m ormânt. Ş i era o peşteră şi o piatră era
aşezată pe ea - loan 11, 38
Deci şi alte m ulte m inuni a făcu t Iisus înaintea
ucenicilor Să i, care nu sunt scrise în cartea
aceasta - loan 20,30
D eci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi
vedea şi se va bucura inim a voastră şi bucu­
ria voastră n im e n i nu o va lua de la voi -
b a n 1 6 ,2 2
D eci ucenicii se uitau unii la a lţii, nedum erin-
du-se despre cin e vorbeşte - loan 13,22
D eci unii d in tre u cen icii L u i ziceau în tre ei:
Ce este aceasta ce ne spune; Puţin şi nu Mă
veţi m ai ved ea ş i iarăşi p u ţin şi M ă veţi
vedea, că M ă d uc la Tatăl? - loan 16,17
D ed voiau să-L ia în corabie, ş i îndată a sosit
corabia ia ţărm ul la care mergeau - loan 6,21
D ed zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El;
Dacă veţi răm âne în cuvântul M eu, sunteţi
cu adevărat u ce n id ai M ei - loan 8,31
D e ci ziceau iu d e ii către cel vindecat: Este zi
de sâm bătă, ş i nu -ţi este îng ăd u it să-ţi iei
p a tu l-fa m 5 ,1 0
D eci ziceau iu d e ii: Iată cât d e m u lt îl iubea -
lo a n 1 1 .3 6
D eci ziceau iu d eii: Nu cum va îş i v a rid ica sin ­
gur viaţa? Că zice: U nde M ă duc Eu, voi
nu puteţi veni - loan 8,22
Deci ziceau unii despre ierusalim iteni: Nu este,
oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă? -
loan 7,25
519
D eci ziceau u n ii d in tre fa rise i: A cest om nu
este de la D u m n ezeu , fiin d c ă nu ţin e sâm ­
băta. Iar alţii ziceau : Cum poate u n om pă­
cătos să facă asem en ea m in u n i? Ş i era d ez ­
b inare în tre ei - loan 9,16
D eci ziceau: C e este aceasta ce z ice : P u ţin ? N u
ştim ce este - loan 16,18
D eci, a zis Iisu s lu i P etru : P une sa b ia în teacă.
Nu voi bea, oare, p aharu l pe care M i l-a dat
tatăl M eu ? - loan 18,11
D eci, când a a u zit Pil at acest cu v ân t, m al m u lt
s-a tem ut - loan 19,8
D e d , când a v e n it în G a lile e ^ L-au p rim it g ali-
leien ii, cei ce văzu seră to a te câ te fă cu se El
în Ierusalim , la sărbătoare, c ă d ş i ei v en ise­
ră la sărb ăto are - loan 4,45
D e ci,cân d au ieşit ia ţărm , au văzut ja r pus jo s
şi peşte pus d easu pra, şi p âin e - loan 21, 9
D eci, când au văzut m u lţim ea că Iisu s nu este
acolo, n ici u c e n icii L ui, au in trat şi ei în
corăbiile cele m ici şi au venit la Capernaum ,
căutându-L pe Iisu s - loan 6,24
D eci, când 5-a scu lat d in m o rţi, u ce n icii Lui
şi-au adus a m in te că aceasta o sp u sese şi
au crezut S crip tu rii şi cu v ân tu lu i p e care îl
spusese Iis u s - loan 2,22
D ed , dacă Eu, D om nul şi învăţătorul, v-am spălat
vouă picioarele, şi voi su n teţi datori ca să
spălaţi picioarele u n ii a lto r a -lo m 13,14
Deci, dacă F iu l vă v a face lib e ri, lib e r i v e ţi fi
într-adevăr - loan 8,36
D e d , dacă M ă căutaţi p e M in e , lă sa ţi p e aceştia
să se ducă - loan 18, 8
D eci, d in p ricin a v in e rii iu d eilo r, acolo L-au
p u s p e Iis u s , p e n tru că m o r m â n tu l e ra
aproape - loan 19,42
D eci, ducându-m ă ş i sp ălân d u -m ă, am văzu t -
loan 9, 11
D eci, după ce au v e n it la E l, s a m a rin e n ii î l
rugau să răm ână la ei. Ş i a răm as acolo două
zile - loan 4,40
D eci, în ziu a aceea, s-au h o tă râ t să-L u cid ă -
loan 11,53
D eci, venind , Iis u s l-a g ă sit p u s d e p atru z ile
în m orm ânt - loan 11,17
D espre aceasta v ă în treb a ţi în tre v o i, că am zis:
P uţin şi n u M ă v e ţi m a i v e d e a ş i ia ră şi
puţin şi M ă v eţi vedea7 - loan 16,19
Despre Cel pe Care Tatăl L-a sfin ţit şi L-a trim is
în lum e, voi ziceţi: Tu h u le ş ti, căci am spus:
Fiul lu i D u m n ezeu su n t? - loan 10,36
520
D eşi a făcut atâtea m inuni în ain tea lor, ei tot
nu credeau în El - /can 12, 37
D eşi lisu s nu boteza El, d ucenicii Lui - loan 4,2
D ezlegaţi-1 şi lăsaţi-1 să m earg ă - îm îi 1 1 , 44
D im ineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul
venea la El; şi El, şezând, îi învăţa - loan 8,2
D in cau za lu i m ulţi dintre iu d ei m ergeau şi
credeau în lisu s - loan 12,11
D in N azaret poate fi ceva b u n ? F ilip i-a zis;
V in o şi vezi - Jtwn 1 , 46
D in veac nu s-a au zit să fi d esch is rineva ochii
u n u i orb d in naştere - loan 9 ,3 2
D in tre că p eten ii m ulţi au crezu t în E l, d ar nu
m ărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu
; fie iz g o n iţi d in sinagogă - loan 12,42
D in tre cei pe care M i i-ai dat, n-am pierd u t pe
n ici unul - loan 18,9
D o a m n e, arată-ne nouă p e T atăl ş i ne este de
a ju n s - loan 14,8
D o am n e, ce e ste că a i să T e arăţi nouă, şi nu
lu m ii? - l o a n 1 4 , 2 2
„D oam ne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la
noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?" -
lo a n 1 2 ,3 8
D oam ne, cine este cel ce Te va v in d e ? -Jam 2 1 , 2 0
D o am n e, cin e este? - lom 13, 25
D o am n e, co boară-T eîn ain te d e a muri copilu l
m eu - l o a n 4, 4 9
D o am n e, dacă a adorm it, se va face bin e - huni
11,12
D oam n e, dacă ai fi fost aici, fra tele m eu n-ar fi
m urit - Joan 11, 21, 32
D oam ne, dacă Tu L-ai luat, spu ne-m i unde L-ai
pus şi eu ÎI voi ridica - loan 2 0 , 15
D oam ne, dar cu acesta ce se va întâm pla? -loan
21 , 21
D oam ne, dă-m i această apă ca să nu mai însetez,
nici să m ai vin aici să sco t - l o a n 4 , 1 5
D oam n e, dă-ne totdeauna p âinea aceasta - l o a n
6 ,3 4
D o am n e, de ce nu pot să u rm ez Ţie acum ?
S u fle tu l m eu îl voi da p en tru T ine - loan
13,37
D oam n e, d e ja m iroase, că este a patra zi - loan
11 ,39
D o a m n e, la cin e n e vom duce? Tu ai cu vin tele
v ie ţii celei v eşn ice - l o a n 6 , 6 8
D o am n e, L-a în trebat Sim on F etru , unde Te
d u ci? R ăspun s-a lisus; U n d e M ă d uc Eu,
tu n u poţi să urm ezi M ie acum , d ar m ai
târziu îm i vei urma - l o a n 1 3 , 3 6
REFERINŢE EVANGHELICE
D oam ne, nici gălea tă nu ai, şi fântâna e adâncă;
d e unde, dar, ai ap a cea vie? - loan 4,11
D oam ne, nu am o m , ca să mă arunce în scăl-
dătoare, când s e turbură apa; că, până când
vin eu, altul se coboară înaintea m ea - loan
5,7
D o am n e, nu ştim u n d e Te duci; ş i cum putem
şti calea? - loan 14,5
D o am n e, oare Tu să -m i sp e li m ie p icioarele? -
loan 13,6
D oam n e, spală-m i n u num ai p icioarele m ele,
ci ş i m âin ile şi cap u l - lom 13, 9
D oam n e, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. lisus
î-a zis; Paşte o ile M e le - lom 2 1 ,1 7
D oam n e, văd că tu eşti Prooroc loan 4 ,1 9
D o am n e, vino şi v ezi - loan 11,34
D oam n e, voim să v ed em pe lisu s - loan 12,21
D o i u cen ici l-au au zit când a spus aceasta şi
au m ers după lis u s - loan 1 ,3 7
D o m n u l este! D eci S im o n -P etru , au zind că
este D om nul, şi-a în cin s haina, căci era dez­
brăcat, şi s-a aru n cat în apă - loan 21, 7
D o m n u l meu şi D u m n ezeu l m eu! -loan 20,2S
D u cându-m ă şi spălân du -m ă, am văzut - loan
9. n
D u cănd u -şi Crucea, a ie şit la locu l c e se chea­
m ă al C ăpăţânii, care evreieşte se zice G ol-
gota - loan 19,17
D u h e ste D u m n ezeu şi cei ce I se în ch in ă
treb u ie să 1 se în c h in e în duh şi în ad evăr -
loan 4, 24
D u h u l A devărului, care de la Tatăl purcede,
A cela va m ărturisi despre M in e - Jocm 35 ,2b
D u h u l A devărului, p e Care lum ea nu poate
să-L prim ească, pentru că nu-L vede, nici
nu-L cunoaşte; v o i îl cunoaşteţi, că rămâne
la v o i şi în voi va fi! - loan 14,17
D u h u l este cel ce dâ v iaţă; trupul nu foloseşte
la n im ic. C u v in tele pe care vi le-am spus
su n t duh şi sunt viaţă -loan 6, 63
D u m nezeu aşa a iu b it lum ea, încât pe Fiul Său
C el U nul-N ăscut L-a dat ca o ricin e crede
în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică -
loan 3,16
D u m nezeu era C u vântul - loan 1,1
D u m n ezeu este ad evărat - loan 3,33
D u m n ezeu nu dă D u h u l cu măsură - loan 3,34
D u pă aceasta lisu s l-a aflat în tem plu şi i-a zis;
Iată că te-ai făcut sănătos. D e acum să nu
m ai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău -
loan 5,14
ÎN TREBU IN ŢA TE DESEORI
D upă aceasta S -a coborât în Capernaum , EI şi
m am a S a ţ i fraţii şi ucen icii S ăi, ş i acolo
n-au răm as decât puţine z ile - loan 2,12
D upă aceea a turnat apă în vasul de sp ălat şi a
în cep u t să spele picioarele ucenicilor şi să
le şteargă cu ştergarul cu care era în c in s -
loan 13, 5
După aceea a v e n it Iisu s şi ucen icii Lui în
p ăm ân tu l Iu d eii şi stătea cu ei a c o lo şi
boteza - l o a n 3 , 2 2
După aceea, ştiin d Iisus că toate s-au săvârşit
acum, ca să s e îm plinească Scriptura, a zis:
M i-e sete - lain 19, 28
După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus
S-a su it la Ierusalim - loan 5,1
După acestea Iisu s S-a dus dincolo de m area
G a lile ii, în p ărţile Tiberiadei - loan 6,1
După acestea Io sif din Arimateea, fiin d ucenic
al lui Iisu s, d ar într-ascuns, de frica iud e­
ilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul Iui
Iisus. Ş i P ilat i-a dat voie. D eci a v en it şi a
ridicat trupul Lui - Joan 19, 38
După acestea m ergea Iisus prin G a lile e ^ căci
nu vroia să m eargă prin ludeea, deoarece
iudeii căutau să-L ucidă - loan 7,1
După acestea, Iisus s-a arătat iarăşi ucenicilor ia
Marea T iberiadei - loan 21,1
După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au lu at hai­
n ele Lui ş i le-au făcut patru părţi, fiecăru i
ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar căm aşa era
fără cusătură, de sus ţesută în întreg im e -
loan 19,23
D upă ce au vâslit deci c a Ia douăzeci ş i cin ci
sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisu s um­
blând pe ap ă ş i apropiind u-$e de corabie,
ei s-au în frico şa t - lom 6 ,1 9
D upă ce au v e n it la El, sam arinenii îl ru gau să
răm ână Ia ei. Ş i a răm as acolo două z ile -
loan 4, 40
D upă ce le -a spălat picioarele şi Ş i-a lu at h ai­
nele, S-a aşezat iar la m asă şi Ie-a zis: în ţe le ­
geţi ce v-am făcut? - loan 13,12
După ce s-au săturat, a zis ucenicilor S ă i: adu­
n aţi fărâm itu rile ce an răm as, ca să nu se
piardă ceva - loan 6,12
După cele două zile , a plecat de-acolo în G a li-
leea - loan 4,43
După cum M oise a înălţat şaipele în pustie, aşa
trebuie să Se înalţe şi Fiul Omului - loan 3,14
După cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui M eu
şi răm ân întru iubirea Lui - loan 15,10
521
D u p ă cum Tatăl scoală pe cei m o rţi ş i le d ă v ia­
ţă, tot aşa ş i F iu l dă v ia ţă c e lo r c e v o ie ş te -
lo a n 5 ,2 1
D u p ă îm bucătură a intrat atunci satan a în eL
Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă m ai curând -
lo a n 1 3 ,2 7
D u p ă m in e v in e u n b ă rb a t, C are a fo st în a in te
de m ine, fiin d că m ai În ain te d e m in e era -
lo a n 1 ,3 0
D u p ă opt zile , u cen icii L u i erau ia ră şi în ă u n ­
tru, şi Tom a, Îm p reu n ă cu e i. Ş i a v e n it
Iisus, u şile fiin d în cu iate, şi a stat în m ijlo c
şi a zis: Pace vouă! - l o a n 2 0 , 2 6
D upă un străin, ele nu vor m erge, c i vor fug i de
el, pentru că nu cu n osc glasul străin ilo r -
lo a n 1 0 ,5
E
Ea s-a în tors cu faţa, şi a văzut p e Iis u s stân d ,
d ar nu ştia că este Iis u s - l o a n 2 0 , 1 4
Ea, crezând că este grăd inarul, I-a z is: D oam n e,
dacă Tu L-ai luat, sp u n e-m i u n d e L -ai pus
şi eu îl voi rid ica - l o a n 2 0 , 1 5
Ei au lua t pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstig n it -
lo a n 1 9 ,1 6
E i au răspun s şi au z is: D a c i A cesta n -a r f i
răufăcător, n u ţi L-am fi d at ţie - l o a n 1 8 , 3 0
Ei au răspuns şi i-au zis: N u cum va şi tu eşti
d in G alileea? C ercetează şi vezi că d in G a li-
leea nu s-a ridicat Prooroc - l o a n 7 , 52
Ei au răsp u n s ş i I-au z is : T atăl n o s tru e s te
Avraam. Iisu s le-a z is: D acă a ţi fi fiii lu i
Avraam, aţi face fa p te le lu i A vraam - l o a n
8 ,3 9
Ei în să I-au răspuns: N oi su n tem săm ân ţa Iui
Avraam ş i nim ănui niciodată n-am fo st robi.
Cum zici TÜ că: Veţi fi lib e ri? - l o a n 8 , 3 3
Ei l-au în treb at: C in e e ste o m u l care ţi-a zis:
la -ţi patul şi u m b lă? - l o a n 5 , 1 2
Ei n-au intrat în p reto riu , ca să n u se sp u rce, ci
să m ănânce P aştile - l o a n 1 8 , 2 8
Ei n-au în ţeles că le vo rb ea d espre T atăl - l o a n
8 ,2 7
Ei n u su n t d in lu m e, p recum n ic i E u n u su n t
d in lum e - l o a n 1 7 , 1 6
E l a răspuns şi a zis: D ar cin e este. D o am n e, ca
să cred in El? - l o a n 9 , 3 6
El a zis aceasta, nu p en tru c i îi era g r ijă d e să­
raci, ci pentru c i era fu r ş i, având punga,
lu a d in ce se pu nea în ea - l o a n 1 2 , 6
522
El a zis: Eu su n t glasul celu i ce strigă în pustie:
„ în d rep taţi calea D o m n u lu i", precum a zis
Isa ia Proorocul - loan 1, 23
El b o te a z ă ş i toţi se duc la El - loan 3 , 26
El este. A lţii ziceau: Nu este el, ci seam ănă cu
el. D a r acela zicea: Eu su n t - loan 9, 9
El I-a răspun s: Da, D oam ne, TU ştii că Te iu­
besc. Zis-a lisu s lui: Paşte m ielu şeii M ei -
fam 21,15
El în su ş i cunoştea ce era în om - l o a n 2, 25
El ie zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din
cele de S us. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu
nu sunt din lumea aceasta - imn 8,23
El le-a răspuns: Cel Ce m -a făcut sănătos, Acela
m i-a zis: l-a ţi patul şi u m blă - l o a n 5 , 1 1
El le-a zis: Eu am de m âncat o m âncare pe care
voi nu o ştiţi - fam 4, 32
El Ie-a zis; Eu s u n t Iar Iu d a vânzătorul era şi
ei cu e i -lo a n ÎS, 5 ·
El !e-a zis: Eu sunt; nu vă tem eţi! - fonii 6, 20
El le-a zis; Veniţi şi veţi ved ea Au mers deci şi
au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua
ace e a Era ca la ceasul al zecelea - loan 1, 39
El nu are n im ic în M in e - loan 14,30
El s-a lepăd at şi a zis: Nu su n t - loan 18, 25
El s-a rid icat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre
voi să arunce cel d in tâi piatra asupra ei -
loan S, 7
El vorbea despre templul trupului S ă u - fam 2,21
El zicea de Iuda a llu i Sim on Iscarioteanul,căci
acesta, u n u l din cei d ouăsprezece fiin d ,
avea să-L vândă - loan 6, 71
El, de la în ceput, a fost u cigător de oam en i şl
nu a stat întru adevăr, pentru că nu este
ad evăr întru el. Când grăieşte m inciuna,
grăieşte d intru ale sale, căci este m in cinos
şi tatăl m in ciu n ii - loan 8,44
E l, v en in d , va vădi lum ea de păcat şi de drep­
tate şi de judecată - loan 16,8
Era a co lo fâ n tâ n a In i lacov. Iar lis u s , fiin d
o ste n it de călătorie. S-a aşezat lâng ă fân­
tân ă şi era ca la al şa sele a ceas - loan 4, 6
Era aco lo u n om , care era bolnav de treizeci şi
op t de ani - loan 5, 5
Era ap roap e Paştile iu d eilo r şi m ulţi d in ţară
s-au su it la Ierusalim , m ai în ain te de Paşti,
ca să se curăţească - loan 11,55
Era aproape sărbătoarea iud aică a co rtu rilo r-
loan 7, 2
E ra a tu n ci la Ierusalim sărbătoarea în n o irii
tem p lu lu i şi era iarnă - loan 10,22
Era b o ln a v de treizeci şi op t de ani - loan 5 ,5
REFERINŢE EVANGHELICE
Era b o ln av un oarecare Lazăr d in Betania, satul
M ăriei şi al M artei, sora e i - loan 11,1
Era o scăldătoare, care se n u m ea pe evreieşte
Vitezda, având cinci pridvoare - loan 5 ,2
Era sâm bătă în ziua în care lis u s a făcu t tină şi
i-a deschis o ch ii - loan 9,14
Era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte - loan
19,20
Era şi mama lu i lisu s acolo - loan 2,1
Era un om dintre farisei, care se numea Nicodim
şi care era fruntaş al iu d eilo r - loan 3,1
Era u n slu jito r regesc, al cărui fiu era bolnav
în Capernaum - loan 4, 46
Era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi
a zis P ilat iud eilor: Iată îm p ăratu l vostru -
loan 19,14
Erau acolo ape m ulte şi ven eau ş i se botezau -
loan 3,23
Erau acolo şase vase de piatră, puse pentru
curăţirea iud eilor, care luau câte două sau
trei vedre - loan 2, 6
Erau aproape Pa ştele iudeilor, şi lisu s S-a urcat
la Ierusalim - loan 2,13
Erau împreună Sim on-Petru şi Toma, cel numit
G eam ănul, şi N atanail, cel d in Cana Gali­
lei!, şi fiii lu i Zevedeu şi alţi doi din uceni­
cii Lui - fam 2 1 ,2
Erau nişte elin i d intre cei c e se suiseră să se
în ch in e la sărbătoare - loan 12,20
E ste aici un băiat care are cin ci p â in i de orz şi
d oi peşti. D ar ce sunt acestea la atâţia? -
loan 6,9
Este cin e s i o caute şl să ju d ece - loan 8,50
Este de folos să m oară un om pentru popor -
loan 18,14
Este în vârstă; întrebaţi-1 p e el - fam 9,23
Este zi d e sâm bătă, şi nu -ţi este îngăduit^ă-ţi
ie i p a tu l-fa m 5 ,1 0
Eşti Tu mai mare decât părintele nostru lacov, ca­
re ne-a d at această fântână şi el însuşi a bă ut
d in ea şi fiii lu i şi turm ele lu i? - fam 4 , 1 2
Eu am biruit lum ea —loan 16,33
Eu am de m âncat o m âncare p e care voi nu o
ştiţi -loan 4,32
Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în
tem plu, unde se adună toţi iu d eii şi nim ic
n u am vorbit pe ascuns - loan 18,20
Eu am m ărturie m ai mare d ecât a lu i loan; căci
lucrurile p e care M i le-a d at Tatăl ca s i Ie
săvârşesc, lucrurile acestea p e care le fac
Eu, m ărturisesc despre M in e că Tatăî M-a
trim is - loan 5,36
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Eu am venit ca viaţă să aibă ţi din belşug s i
aibă - Γαππ 10,10
Eu am venit în numele Tatălui Meu, şt voi nu
mă primiţi; dacă va veni un altul în numele
său, pe acela îl veţi primi - im n 5 , 43
Eu am vorbit pe faţă lum ii; Eu am învăţat
întotdeauna în sinagogă şi în templu, unde
se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit
pe ascuns - loan 18, 20
„Eu am zis: dumnezei sunteţi?" - loan 10,34
Eu botez cu apă; dar în m ijlocul vostru Se află
Acela pe Care voi nu-L ştiţi - Imn î, 26
Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi
trage pe toţi Ia Mine ~ loan 12,32
Eu i-am trimis pe ei în lume - loan 17,18
Eu îl Ştiu pe El, căci de la El sunt şi El M-a tri­
mis pe mine - loan 7 ,29
Eu ÎI voi învia în zi ua cea de apoi - loan 6,44,54
Eu im i pun sufletul, ca iarăşi să-l iau - loan 10,17
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desă­
vârşiţi în unime, şi să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai
iubit pe M ine - loan 17, 23
Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac,
şi din mâna M ea nimeni nu le va.răpi -loa n
10,23
Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât,
pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu
sunt din lume - Imn 17,14
Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede
în Mine să nu rămână în întuneric - loan
12,46
Eu Mă duc şi M ă veţi căuta şi veţi muri în
păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu
puteţi veni - fam 8,21
Eu n-am venit de la M ine, dar adevărat este
Cel Ce M-a trimis pe Mine şi pe Care voi
nu-L ştiţi - loan 7 ,28
Eu tiu am demon, ci cinstesc pe Tatăl M eu, şi
voi nu M ă cinstiţi pe Mine - Imn 8, 49
Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să
judece - Im n 8, 30
Eu nu de la om iau mărturia, ci vă spun acestea
ca să vă mântuiţi - Imn 5 , 34
Eu nu găsesc în El nici o vină - Imn 18,38
Eu nu judec pe nimeni - loan 8 ,15
Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi
Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în
numele Tău, în care M i i-ai d a t - I m n 17,11
Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea
Mea nu s-a îm plinit încă - Imn 7, 8
523
Eu nu pot să fac de Ia M ine nim ic; precum aud,
judec; dar judecata M ea este dreaptă, pentru
c i nu caut voia Mea, ci voia Celui Care M-a
trimis - loan 5 ,3 0
Eu nu sunt din lum ea aceasta - loan 8 ,2 3
Eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel Ce m-a trimis
să botez cu apă. Acela mi-a zis: Peste Care
vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând
peste El, Acela este Cel Ce botează cu Duh
Sfânt -lo a n 1,33
Eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israil, de
aceea am venit eu, botezând cu apă-loan 1,31
Eu pentru aceştia M ă rog; nu pentru lum e M ă
rog, ci pentru cei pe care M i i-ai dat, că ai
Tăi sunt - lo a n 17, 9 '
Eu să mă micşorez - loan 3,3 0
Eu spre aceasta M -am născut şi pentru aceasta
am venit în lume, ca să dau mărturie despre
adevăr; oricine este din adevăr ascultă gla­
sul Meu - lo a n 18,37
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine
la Tatăl Meu decât prin M ine - loan 14,6
Eu sunt Cel Ce m ărturisesc despre M in e în ­
sumi şi mărturiseşte despre M ine Tatăl, Cel
Ce M-a trim is - Imn 8 ,1 8
Eu sunt din cele de Sus. Voi sunteţi d in lumea
aceasta; Eu nu sunt din lum ea aceasta - loan
8,23
Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „în­
dreptaţi calea D o m n u lu i", precum a zis
Isaia Proorocul - Imn 1. 23
Eu sunt întru Tatăl M eu şi voi în M in e şi Eu în
v o i-im n 14,20
Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în M ine,
chiar dacă va muri, va trăi - loan 11, 25
Eu sunt Lumina lum ii; cel ce îm i urmează M ie
nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieţii -lo a n 8 ,1 2
Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam - fam 8,58
Eu sunt pâinea ce s-a coborât din Cer - loan 6,41
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din Cer.
Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi
în v eci.Iarp âin eap ecareE u o v o id ap en tru
viaţa lum ii este trupul M eu - loan 6,51
Eu sunt pâinea vieţii - loan 6, 48
Eu sunt pâinea v ieţii; cel ce vine la M ine nu
va flămânzi şi cel ce crede în M in e nu va
înseta niciodată - loan 6, 35
Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale M ele
şi ale M ele M ă cunosc pe M ine - loan 10,14
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi
pune sufletul pentru oile sale - loan 10,11
524
Eu sunt uşa: de va intra cineva prin M ine, se
va mântui; ţi va intra ţ i va ie ţi ţi păşune
va afla - loan 10, 9
Eu sunt viţa cea adevărată ţ i Tatăl M eu este
lucrătorul - loan 15,1
Eu sunt viţa, voi sunteţi mlâdiţele. Cel ce rămâne
în Mine ţi Eu în el, acela aduce roadă multă,
căci fără Mine nu puteţi face nimic - loan 15,5
Eu sunt viu ţ i voi sunteţi vii - loan 14, 19
Eu sunt. Cel Ce vorbesc cu tine - Jon» 4,26
Eu sunt; ei s-au dat înapoi ţi au căzut la pământ -
Imn 18,6
Eu sunt; nu vă temeţi! - loan 6 ,20
Eu şi Tatăl M eu una suntem - loan 10, 30
Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru
m ulţim ea care s tl îm prejur am zis, ca să
creadă că Tu M-ai trimis - loan l h 42
Eu Te-am preaslăvil pe Tine pe.pământ; lucrul
pe care M i l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit -
loan 17,4
Eu v-am ales pe voi şi v*am rânduit să mergeţi
ţ i roadă să aduceţi, şi road a voastră să ră­
mână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în
numele M eu -lo a n 15,16
Eu v-am trim is să seceraţi ceea ce voi n-aţi
muncit; alţii au muncit ţi voi aţi intrat în
munca lor - Joe« 4,38
Eu vă spun adevărul: V i este de folos să mă
duc Eu. Căci d aci nu M ă voi duce. Mângâ­
ietorul nu va veni la voi - loan 16, 7
Eu voi ruga pe Tatăl ţi alt Mângâietor vă va da
vouă ca să fie cu voi în veac - Imn 14,16
Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi
faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru -Joan
8 .38
F Fem eie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit
Faceţi orice vă va spune - lo a n 2,5
Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă
în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr
ca la cinci mii - loan 6 ,10
Faptele lor erau rele - loan 3 ,1 9
Fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nim ic nu
folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El - Joc«
12,19
Făcându-se Cină, şi diavolul punând dinainte
în inim a lu i luda, fiul lui Simon Iscări o-
teanu), ca si-L vândă - loan 13,2
Făcându-se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu -
loan 5,18
REFERINŢE EVANGHELICE
Făcându-şi un bid din ştreanguri, i-a scos pe toţi
afară din templu, ţi oile şi boii, şi schimbăto­
rilor de bani le-o răsturnat mesele - loan 2,15
Fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut -loan 1,3
Fără M ine nu puteţi face nimic - loan 15,5
Fem eia a răspuns şi I-a zis: N-am b ărb at Iisus
i-a zis: Bine ai zis că n-ai bărbat - loan 4,17
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această
apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin
aici să scot - loan 4,15
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi
fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea
vie? - loan 4,11
Femeia I-a zis: Doamne, văd că tu eşti Prooroc -
J«m 4,19
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care eşti
iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt fe­
meie samarineancă? Pentru că iudeii nu au
amestec cu sam arin en ii- loan 4, 9
Fem eia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi
a zis oamenilor - loan 4,28
Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă
a sosit ceasul ei; dar după ce a născut
copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere,
pentru bucuria că s-a născut om în lume -
loan 16,21
Fem eie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe
muntele acesta nici în Ierusalim nu vă veţi
închina Tatălui - loan 4,21
Fem eie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-azis:
Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde
L-au pus - loan 20,13
Femeie, de ce plângi? Pe dne cau ţi? Ea, crezând
că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă
Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu
îl voi ridica - loan 20,15
Fem eie, iată fiul tău! - loan 19, 26
nici unul? - loan 8 ,1 0
Fem eii îi ziceau: Credem nu num ai pentru
cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi
ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul,
Mântuitorul lum ii - loan 4,42
Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! - Joan 20,29
F iilo r încă puţin timp sunt cu voi. Voi M ă veţi
căuta, dar, după cum am spus iudeilor - că
unde M ă duc Eu, voi nu puteţi veni - vă
spun vouă acum - Imn 13,33
Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei l-au
răspuns; Nu - loan 2 1 ,5
Fiind arhiereu al anului acelui^ a proorocit că
Iisus avea să moară pentru neam- J osh 11,51
 ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Fiind orb, acum văd - loan 9 ,25
Fiindcă spun adevărul, nu M5 credeţi -lo in 8, 45
Fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut
inima voastră - loan 16, 6
Filip a găsit pe Natanail ţi i-a zis: Am aflat pe
Acela despre Care au scris Moise în Lege
ţ i Proorocii, pe Iisus, fiul lui lo sif din
Nazaret - loan 1,45
Filip a venit ţi i-a spus lui Andrei, şi Andrei ţi
Filip au venit ţi l-au spus lui Iisus - loan
12, 22
Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei
ţi a lui Petru - loan 1,44
Filip l-a răspuns: Pâini de două sute de dinari
nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin -
fonii 6, 7 i-a dat n ici u n răsp u n s - loan 1 9,9
Filip I-a zis: Doamne, arată-nc nouă pe Tatăl
ţi ne este de ajuns - loan 14,8
Filip i-a zis: Vino şi vezi - loan 1,46
Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui,
Acela L-a făcut cunoscut - loan 1,18
Fiul dă viaţă celor ce voieţte - loan 5,21
I Fiul însă rămâne în veac - loan 8,35
Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va
vedea pe Tatăl făcând; căd cele ce face Acela,
acestea le face şi Fiul întocmai - loan 5,19
Fiul Omului, Care este în Cer - loan 3,13
Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui
era lo an -Jo im 1, 6
Fratele tău va învia - loan 11,23
Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi
să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi
din belşug să aibă - Imn 10,10
G r e l e - han 3,19
Găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: învăţă-
torule, când ai venit aici? - loan 6,25
Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, nu
va muri, rămâne singur; iar dacă va muri,
j aduce multă ro ad ă-to m 12, 24
Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-1 as­
culte? - loan 6, 60
H fiindcă eram cu voi - loan 16, 4
Har peste h a r - loan 1,16
Harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos -
loan 1,17
Hristos va să vină din sămânţa lui David şi
din Betleem, cetatea lui David? - ioiîrt 7, 42
525
·, 4· w * . . . ·ί i' i u j- .r ··, i » * ·:·.« * i ' i ■■
I-a dat putere să facă judecată, pentru că este
Fiul Omului - loan 5,27
I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din
Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum
zici Tu c l F iu l O m u lu i tre b u ie să fie
înălţat? Cine este Acesta, Fiul Omului? -
loan 12,34
I-a zis fem eia: Ş tim că v a v e n i M esia, C are S e
cheam ă H risto s; când v a v e n i, A cela n e va
vesti no u ă to ate - loan 4 ,2 5
I-a zis Iud a nu Iscarioieanul: Doam ne, ce este că
ai să Te arăţi nouă, Ş i nu lum ii? - loan 14,22
l-a zis lu i Iisu s: D e un d e e şti Tu? Iar Iisu s n u
I-a zis: M ergi de te scaldă în scăldătoarea Silo-
amului (care se tâlcuieşte: trimis). D eci s-a dus
ţ i s-a spălat şi a venit văzând - loan 9 ,7
Ia-L ! Ia-L! R ă s tig n e ş te -L ! P ila t le -a z is : S ă
răstignesc p e Îm p ăratu l v ostru ? A rh iereii
au răsp u n s: N u av em îm p ă ra t, d ecât p e
Cezarul - loan 19,15
Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau
sâ-L primească acei ce cred în EL Căci încă
nu era (dat) D u h u l, pentru că Iisu s nu
fusese preaslăvit - loan 7,39
Iar aceasta a zis-o, însem nând cu ce fel de
moarte va p re a slă v i pe D u m nezeu. Ş i
spunând aceasta, i-a zis: Urmează M ie -
han 21,19
Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în
lume şi oamenii au iubit întunericul mai
mult decât Lumina. Căci faptele lor erau
Iar aceasta o zicea ca să*l încerce, că El ştia ce
avea să facă - loan 6, 6
Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să
moară - han 12,33
Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este
Hristosul, Fiul lui D um nezeu, şi, crezând,
să aveţi viaţă în num ele Lui - tom 20, 31
Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte
de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am
spus. Şi acestea vi le-am spus de la început,
la r acum, vin Ia Tine şi acestea le grăiesc în
lume, ca să fie d eplină bucuria M ea în ei -
tom 3 7,13
Iar alţii ziceau: Acesta este H ristosul. Iar alţii
ziceau: Nu cumva din G alileea va să vină
Hristos? - h a n 1, 43
526
Iar a lţii ziceau: Cum poate un o m păcătos să
facă asem en ea m inuni? Ş i era dezbinare
în tre ei - l o a n 9 , 1 6
Iar a rh ie re ii şi fa rise ii dăduseră porunci, că
dacă va şti cineva unde este, să dea de veste,
ca să-L p rin d ă - l o a n 1 1 , 5 7
Iar B araba era tâlh ar - l o a n 1 8 , 4 0
Ia r B e ta n ia era aproape de Ieru sa lim , ca la
cin cisp rez ece stad ii - l o a n 1 1 , 1 8
Iar C aiafa, u n u l dintre ei, care în anul acela
era arh iereu, le-a zis: Voi n u ştiţi nim ic -
lo a n 1 1 ,4 9
Ia r când va v en i A cela, D uhul A devărului, vă
v a călău zi la tot adevărul; căci n u va vorbi
de la S in e , ci câte va au zi va vorbi şi cele
viito are va va vesti - l o a n 1 6 , 1 3
Ia r când va ven i M ângâietorul, p e Care Eu îl
voi trim ite vouă de la Tatăl, D u hu l Adevă­
ru lu i, care d e la Tatăl pu rced e. A cela va
m ărturisi d espre M in e - l o a n 1 5 , 2 6
Iar cei ce au făcu t cele rele, sp re în v ierea osân­
d irii - l o a n 5 , 2 9
Iar cel care caută slava celui ce l-a trim is pe el,
acela este adevărat şi nedrep tate nu este în
el - loan 7 , 18
Iar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor - loan 10,2
Iar ce l ce îşi urăşte su fletu l în lum ea aceasta îl
va păstra pentru viaţa veşn ică - lo a n 12, 25
Ia r cel ce M ă iu b eşte pe m in e va fi iu b it de
T atăl M eu şi-l voi iu b i şi Eu şi M ă voi arăta
lu i - loan 14, 21
Iar cel ce nu ascu ltă de F iu l nu v a vedea viaţa,
ci m ân ia lu i D um nezeu răm âne peste el -
loan 5, 36
Iar cel ce nu cre d ea şi fost ju d ecat, fiindcă nu
a crezu t în num ele C elu i U nuia-N ăscut,
F iu l lui D um nezeu - l o a n 3 , 1 8
Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade
spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună
şi cel ce seam ănă şi cel ce seceră - loan 4,36
Iar cel plătit şi cel ce nu este păstor, şi ale cărui
oi nu sunt ale lui, vede lu p u l venind şi lasă
oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte -
loan 10,12
Iar cel vind ecat nu ştia cine este, căci Iisu s se
d ăduse Ia o parte din m ulţim ea care era în
acel loc - l o a n 5 ,2 3
Iar cin e M ă prim eşte pe M in e prim eşte pe Cel
C e M -a trim is pe M in e - Joan 13, 20
Iar d acă celo r scrise de el nu cred eţi, cum veţi
crede în cu vin tele M ele? - h a n 5 , 4 7
REFERINŢE EVANGHELICE
Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El,
şi Dumnezeu îl va preaslăvi întru El ş!
îndată îl va preaslăvi - icon 23,32
Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine,
credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi si
cunoaşteţi că Tatăl este în Mine, şi Eu in
Tatăl-loan 20, 38
Iar dacă umbli cineva noaptea se împiedici,
pentru că lumina nu este în el - loan 11,10
Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc -
loan 14, 2
Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi:
adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu
se piardă ceva - loan 6,12
Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi
de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor -
loan 10,5
Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi lisus i-a zis:
Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de-acum să
nu mai păcătuieşti -lo a n 8,11
Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanut - Joan 18,7
Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget,
ieşeau unul câte unul, începând de la cei
bătrâni şi până la cei din urmă, şi a rămas
Iisus singur cu femeia, stând în mijloc -
loan 8 ,9
Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: învăţâ-
torule), unde locuieşti? - loan 2,38
Iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat
că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu
M-ai trimis - loan 17,8
Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui -
lo a n 9 ,3 8
Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe
care voi nu o ştiţi - loan 4 ,32
Iar El Ie-a zis: Eu sunt; nu vă temeţi! - lean 6,20
Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am
spălat şi văd - loan 9,15
Iar El vorbea despre templul trupului Său -
lo a n 2 ,2 1
Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscărioteanul,
căci acesta, unul din cei douăsprezece fiind,
avea să-L vândă - loan 6, 71
Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui loan;
căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să
le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac
Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a
trimis - loan 5, 36
Iar eu să mă micşorez - loan 3 ,3 0
Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem - loati 10,30
Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi
trage pe toţi la Mine - loan 12,32
 În t r e b u in ţ a t e d e s e o r i
! Iar făcându-se dimineaţă, Ii sue a stat la ţărm; dar
ucenidi n-au ştiut că este lisus - loan 21,4
jar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate
şi a zis oamenilor - loan 4,28
jar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru
cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi
ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul,
Mântuitorul lumii - loan 4, 42
Iar Filip, era din Betsaida, din cetatea lui
Andrei şi a lui Petru - loan 1, 44
■ tar fisus a strigat şi a zis: Cet ce crede în Mine
nu crede în Mine, ci în Cet Ce M-a trimis
pe Mine - tain 12, 44
Iar fîsus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând -
loan 33,27
Iar lisus însuşi nu se încredea în ei, pentru că
îi cunoştea pe tofi - loan 2, 24
lar lisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul
să fie preaslăvit Fiul Omului - loan 12,23
Iar lisus S-adus la Muntele Măslinilor - loan 8,1
Iar lisus umbla prin templu, în pridvorul Iui
Solomon - loan 10, 23
Iar lisus vorbise despre moartea Iui, iar ei cre­
deau că vorbeşte despre somn ca odihnă - loan
1113
Iar lisus, auzind, a zis: Această boală nu este
1 spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu,
i ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slă-
I vească - loan 11, 4
lar lisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg
i după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei l-au zis:
Rabi (care se tâlcuieşte: învăţătorule), unde
i locuieşti? - loan 1,38
laT lisus, plecându-se în jos, scria cu degetul
pe pământ - lean S, 6
far lisus, ştiind în Sine că ucenicii murmură
împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceas­
ta? - loan 6, 61
Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra
Lui,a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi?-lo a n
18,4
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui,
care avea să-L vândă... - loan 1 2,4
Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru
că adesea lisus şi ucenicii Săi se adunau
acolo - loan 18,2
Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei - loan 18,5
Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau,
văzând că Maria s-a sculat degrabă şi a ieşit
afară, au mers după e a , socotind că a plecat
la mormânt, ca să plângă acolo - loan 11,31
527
Ia r iu d e ii strigau, z icâ n d : D a c ă î l e lib e re z i pe
acesta, nu eşti p rie te n a l C eza ru lu i. O ricin e
se face pe sine Îm p ărat e ste îm p o triv a C eza­
ru lu i -lo a n 19,12
Iar în Ierusalim , lâ n g ă P o a rta O ilo r, era o scăl-
dătoare, care se n u m ea p e e v re ie ş te V itez-
da, având cin ci p rid v o a re - loan 5, 2
Iar în locu l unde a fo st ră s tig n it era o g răd in ă,
ş i în grădină u n m o rm â n t no u , în care nu
m ai fusese n im e n i în g ro p a t - loan 19,41
Ia r în ziua cea d in u rm ă - ziu a cea m are a
sărbătorii - lis u s a stat în tre ei ş i a strig ai,
zicând: D acă în se te a z ă cinev a, să v in ă la
M in e şi să b e a - loan 7, 3 7
Iar în ziua întâia a săp tăm ân ii (dum inica), Maria
M agdalena a ven it la m orm ânt dis-de-dim i-
neaţă, fiind încă în tu n eric, şi a văzu t piatra
ridicată de pe m orm ânt - loan 20,1
Iar înainte de să rb ăto are a P aştilor, ş tiin d lisu s
că a sosit ceasu l L u i, ca s ă treacă d in 1u mea
aceasta la Tatăl, iu b in d p e a i S ă i c e i d in lu­
m e, p ln ă la sfâ rş it i-a iu b it - loan 13,1
la r la jum ătatea p ra z n icu lu i lis u s S-a su it în
tem plu şi în v ăţa - loan 7 ,1 4
la r la masă era rezem at Ia p iep tu l Iu i lis u s unul
d intre u cen icii L u i, p e care îl iu b e a lis u s -
loan 13, 23
Ia r Lazăr era u n u l d in tre c e i ce şe d e a u cu E l la
m asă - loan 12, 2
Iar mahrama, care fu se s e p e cap u l L u i, n u era
pusă îm preună cu g iu lg iu rile , ci în făşu rată,
la o parte, în tr-u n lo c - loan 20, 7
la r M a ria era a c e e a c a r e a u n s c u m ir pe
D o m n u l ş i I-a ş te r s p ic io a r e le cu p ăru l
capului ei, al căru i fra te L azăr era b o ln a v -
loan 11,2
Ia r M aria stătea a fa ră lâ n g ă m o rm â n t p lân ­
gând. Ş i pe cân d p lân g ea, s-a a p le ca t spre
m orm ânt - loan 20,11
Ia rM o ise ne-a p o ru n cit în L eg e ca p e u n e le ca
acestea să ie u cid em c u p ietre. D a r Tu ce
zici? - l o a n 8 , 5
Ia r m ulţim ea care sta ş i au zea z ic e a : A fost
tunet! A lţii z ice a u : în g e r l-a v o rb it! - loan
12,29
Ia r Ntcodim a z is că tre E l: C u m p o ate o m u l să
se nască, fiin d b ă trâ n ? O are, p o a te să intre
a doua oară în p â n te c e le m a m e i s a le ş i să
se nască? - loan 3, 4
Iar oam enii v ăzân d m in u n e a pe ca re a făcut-o,
ziceau: A cesta e s te în tr-a d e v ă r P roo rocu l,
Care va să v in ă în lu m e - loan 6 ,1 4
528
Ia r p â in e a p e care Eu o voi d a pentru viaţa
lu m ii este tru pul M eu - Join 6.51
Ia r pe când e l c o b o r a slu g ile l-au întâm p inat,
sp u n ân d u -i că fiu l lui trăieşte - loan 4 , 51
Ia r P etru a stat la poartă, afară. D eci a ie şit celă­
la lt u cen ic, care era cu n oscu t arh iereu lu i,
ş i a v o rb it cu portăreasa şi a băgat p e Petru
în ă u n tru - loan 1$. 16
Ia r P ila t a scris şi titlu şi l-a pus deasu pra Cru­
c ii. Ş i era scris: Iisus N azarineanu l, îm p ă­
ratu l iu d e ilo r! - loan 19,19
Iar ro b u l nu răm âne în casă în veac; F iu l însă
răm ân e în veac —loan 8 , 35
Ia r S im o n -P etru stătea şi se în c ă lz e a D eci i-au
z is: Nu cum va eşti şi tu d in tre ucenicii Lui?
El s-a lep ăd at şi a z is: N u su n t - loan 18,25
Ia r s lu g ile ş i slu jito rii făcuseră foc, şi stăteau
ş i se în că lz ea u , că era frig, şi era cu ei şi
P etru, stân d ş i în călzin d u -se - loan 18,18
la r to a te acestea le vor face vouă d in cauza
n u m e lu i M eu , fiin d că ei nu cunosc pe C el
C e M -a trim is - loan 15, 21
Ia r Tom a, un ul d in cei d oisp rezece, cel nu m it
G e a m ă n u l, nu era cu ei când a v en it Iisu s -
loan 20,24
Ia r u ce n icu l acela era cunoscut arh iereu lu i şi
a intrat îm preună cu Iisu s în curtea arhiere­
u lu i - loan 18,15
Iar u n ii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus
cele ce făcu se Iisus - loan 11,46
Ia r u n ii d in tre ei ziceau: Nu putea, oare. Acesta
care a d esch is ochii o rb u lu i c a s ă facă ca şi
acesta să n u m oară? - ioni 23,37
Iar v e cin ii şi cei ce-1 văzuseră m ai în a in te că
era o rb Ziceau: Nu este acesta cel ce şedea
şi cerşea? - loan 9, 8
Ia r voi z ice ţi că-n Ierusalim este lo cu l unde
tre b u ie să ne închinăm - loan 4,20
Ia ră E l le -a z is: A ru n caţi m re a ja în p artea
dreaptă a corăbiei şi veţi afla. D eci au arun­
cat-o şi nu m ai puteau s-o tragă d e m u lţi­
m e a peştiloT - loan 21, 6
Iarăşi a m ers în Can a G a liie ii, unde prefăcuse
apa în vin . Ş i era un s lu jito r regesc, al cărui
fiu era b o ln a v în Capernaum - loan 4,46
Ia ră şi au lu a t pietre iu d eii ca să aru nce asupra
Lui - loan 10,31
Iarăşi îl în treb a u ş i fariseii cu m a v ă z u t Ia r el
le-a zis: T in ă a pus pe o ch ii m ei, şi m-am
Spălat şi văd - loan 9,15
Iarăşi las lu m ea şi M ă duc la Tatăl -loan 16, 28
REFERINŢE EVANGHELICE
Iarăşi le-a vorbit Iisu s zicând : Eu su n t Lumina
lu m ii; cel ce îm i urm ează M ie nu va umbla
în întuneric, ci va avea lu m in a vieţii - l o a n
8,12
Iarăşi plecându-Se, scria p e p ăm ânt - l o a n 8 ,8
Iarăşi s-a făcut d ezb in are in tre iu d ei, pentru
cu vin tele acestea - l o a n 10 , 1 9
Iarăşi voi veni şi v i v o i lua la M in e, ca să fiţi
şi voi unde su n t Eu - l o a n 1 4 , 3
Iată cât de m ult îl iu b ea - l o a n 1 1 , 3 6
Iată că tc-ai făcut săn ăto s. D e acum să nu mai
păcâtuieşti, ca să n u -ţi fie ceva m ai rău -
lo a n 5 ,1 4
Iată că vorbeşte pe faţă ş i e i n u - I zic nim ic. Nu
cum va căp eten iile au cu noscu t cu adevărat
că A cesta este H ristos? - l o a n 7 , 2 6
Iată cum vorbeşti pe faţă şi nu spu i n id o pildă -
/m ii 1 6 , 2 9
Iată EI botează şi toţi se d uc la E l - Imn 3 , 2 6
„Iată Îm păratul tău v in e , şezân d pe mânzul
a sin e i" - loan 1 2 , 1 5
Iată m am a ta! - l o a n 1 9 , 2 7
lată M ielul Iui D u m n ezeu! - l o a n 1 , 3 6
Iată M ielu l lui D u m n ezeu, C el C e ridică păca­
tul lum ii - t o o n 1 , 2 9
Ia tă O m ul! - I m n 1 9 , 5
Iată vi-1 aduc pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc
în El n id o vină - l o a n 1 9 , 4
Iată v in e ceasul, şi a v en it, ca să vă risipiţi
fiecare la ale sale şi p e M in e să M ă lăsaţi
singur. Dar nu su n t singu r, pentru că Tatăl
este cu M ine - l o a n 1 6 , 3 2
Iată zic vouă: Ridicaţi och ii voştri şi priviţi hol­
d ele că sunt albe p en tru seceriş - l o a n 4 , 35
Iată, cu adevărat, isra elît în care nu este vicle­
ş u g - Joan 1, 4 7
Iată, lum ea s-a dus d upă El - l o a n 1 2 , 1 9
l-aţi patul şi um blă - l o a n 5 , 8 , 1 1
l-a u răsp u n s iu d e ii: N u p e n tru lucru bun
aruncăm cu pietre asu p ra Ta, d pentru hulă
şi pentru că Tu, om fiin d . Te faci pe Tine
Dum nezeu - l o a n 1 0 , 33
l-a u z is deci iud eii: în patru zeci ş i şase de ani
s-a zidit tem plul acesta! Ş i Tu îl vei ridica
în trei zile? - l o a n 2 , 2 0
l-au z is ucenicii: D o am n e, d acă a adorm it, se
va face bin e - l o a n 1 1 , 1 2
Ie şit-a m de Ia Tatăl şi am ven it în lum e; iarăşi
las lumea şi M ă d u c la Tatăi - l o a n 1 6 , 2 8
Iisu s a ieşit cu u cen icii Lui d in co lo d e pârâul
Cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat
El şi ucenicii S ăi - Joan 1 8 , 1
În t r e b u i n ţ a t e d eseo ri
Iisus a luat pâinile şi, m ulţum ind, a dat uce­
nicilor, iar ucenicii celor ce şed eau; asem e­
nea şi din peşti, cât au voit - loan 6,11
Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru M in e s-a făcut
glasul acesta, ci pentru voi - loan 12,30
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiu t darul
lui Dum nezeu şi Cine este C el C e-ţi zice:
D ă-M i să beau, tu ai fi ceru t de la El, şi ji-ar
fi dat apă vie - loan 4, 10
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiu t darul
iui Dum nezeu şi C ine este C el C e-ţi zice:
D â-M i să bea u, tu ai fi ceru t de la E l, şi ţi-ar
fi dat apă vie - /onn 4 ,3 0
Iisu s a răspuns şi i-a zis: Dacă M ă iubeşte
cin ev a va păzi cuvântul M eu , şi Tatăl Meu
îl va iubi, şi vom veni Ia el şi vom face lăcaş
la el - leu« 14, 23
Iisus a răspuns şi i-a zis: O ricine b e a d in apa
aceasta va înseta iarăşi - loan 4,13
Iisu s a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul
Iui Israil şi nu cu noşti acestea? - loan 3,10
Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta estelucrarea
lui Dum nezeu, ca să credeţi în A cela pe
care El L-a trim is - l o a n 6 , 2 9
Iisu s a răspuns şi le-a zis: D ărâm aţi tem plul
acesta şi în trei z ile îl voi ridica - Ioc« 2,3 9
Iisu s a răspuns şi le-a zis: Nu m urm uraţi între
voi - J o a n 6 , 43
Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcu t şi
toţi vă m iraţi - l o a n 7,21
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu
se va naşte cineva din apă şi din D uh, nu va
putea să intre în împărăţia lui Dum nezeu -
lo a n 3 ,5
Iisu s a răspuns: D acă M ă slăvesc Eu p e M ine
însum i, slava M ea nim ic nu este. Tatăl Meu
este Cel Care M ă slăveşte, despre Care ziceţi
voi că este Dum nezeul vostru loan 8,54
Iisu s a răspuns: îm părăţia M ea n u este din
lum ea aceasta, slu jito rii M ei s-a r f i luptat
să nu fiu predat iudeilor. D ar acu m îm pă­
răţia M ea nu este de aici - loan 18,36
Iisus a răspuns: N ici el n-a păcătuit, n ici pă­
rinţii lui, ci ca să se arate în el lu cră rile lui
Dum nezeu - loan 9,3
Iisus a scăpat din m âna lor - loan 10, 39
Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând : Dacă
însetează cineva, sa vină Ia M in e şi să bea -
loan 7,3 7
Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în M in e nu
crede în M in e, ci în Cel Ce M -a trim is pe
M in e - loan 12, 44
529
Iisu s a văzut pe N atanaîl v en in d către EI ş i a
zis către el: Iată, cu adevărat, isra elit în care
nu este v icleşu g - loan 1 , 47
Iisu s a venit în B etania, unde era Lazăr, pe care
îl în v iase d in m orţi - loan 12,1
Iisu s a zis: R id ica ţi piatra. M arta, sora ce lu i
răposat, I-a zis: D oam ne, d e ja m iro ase, că
este a patra z i - loan 11, 39
Iisu s a zis: Săvârşitu-s-a. Ş i p le câ n d u -Ş i cap u l,
Şi-a d at d u h u l - loan 19, 30
Iisu s este C el C are l-a făcut s ă n ă to s -io a » 5 , 15
Iisu s i-a răspuns: A cela este, căru ia Eu, în tin ­
gând bucăţica de pâine, i-o v o i da. Ş i în tin ­
gând bucăţica, a luat-o şi a d at-o lu i Iuda, fiu l
lui Sim on tscarioteanul - loan 13,26
Iisu s i-a răsp u n s: D acă am v o rb it rău, d o v e­
deşte că este rău, iar dacă a m v o rb it b in e ,
de ce M ă b a ţi? - loan 18, 23
Iisu s î-a răsp u n s: D acă nu te v o i sp ăla, n u ai
parte d e M in e - loan 13,8
Iisu s i-a răsp u n s: Eu am v o rb it p e faţă lu m ii;
Eu am în v ă ţa t în to td eau n a în sin a g o g ă şi
în tem p lu , u n d e se a d u n ă to ţi iu d e ii şi
nim ic nu am v o rb it pe a scu n s - loan 18,20
Iisu s î-a răspuns: N-ai avea n ici o pu tere asu pra
M ea, d acă n u ţi-a r f i fo st d at ţie d e S u s. D e
aceea c e l ce M -a predat ţie m a i m are p ăcat
a r e -fo n « 19,11
Iisu s i-a răspuns: Vei pu ne su fle tu l T ău p en tru
M in e? A devărat, adevărat z ic ţie că n u va
cânta co co şu l, p ân ă ce nu te v ei lepăda d e
M in e de trei o ri1. - loan 13, 38
Iisu s i-a z is a treia oară: S im o n e, fiu l lu i lo n a.
M ă iu b eşti? F etru s-a în trista t, că ΐ-a z is a
treia oară: M ă iu b e şti? Ş i I-a z is: D o am n e,
Tu ştii toate. Tu ştii că T e iu b e sc . Iisu s i-a
zis: Paşte o ile M e le - loan 21,17
Iis u s i-a z is ia ră şi, a doua o ară: S im o n e , fiu l
tui lona· M ă iu b e şti? E l I-a z is: D a D oam n e,
Tu ştii că Te iu b esc. Zis-a Iis u s lu i: P ăsto ­
reşte o ile M e le - loan 21,16
Iisu s i-a zis: B in e ai z is că n-ai b ă rb a t - loan 4,17
Iisu s i-a zis: C el ce a făcut baie n -are nevoie să-l
fie spălate decât picioarele, căci este curat t o t
Ş i voi sunteţi curaţi, însă n u to ţi - loan 13,10
Iisu s i-a zis: D acă n u veţi v ed ea sem n e şi m i­
nuni, nu v eţi cre d e - lom 4,48
Iisu s i-a zis: D ă -M i să beau - loan 4, 7
Iisu s i-a zis: D e atâta vrem e su n t cu voi şi n u
M -aţi cunoscut, Filip e? Cel ce M -a v ăzu t p e
M in e a văzut p e Tatăl. Cum z ici tu: arată-ne
pe Tatăl? - loan 14,9
530
L iu s i-a zis: Eu sunt Calea, A devărul şi Viaţa.
N im eni nu vine la Tatăl M eu decât prin
M in e - loan 14, 6
lisu s i-a zis: Eu sunt, Cel Ce vo rbesc cu tin e -
lean 4, 26
lisu s i-a zis: Fem eie, crede-M ă că vine ceasul
când nici pe m untele acesta, nici în Ierusalim
nu vă veţi închina Tatălui - loan 4, 21
lisu s i-a zis: Fratele tău va în v ia - loan 11, 23
lisu s i-a zis: M aria! în torcân du -se, aceea I-a zis
evreieşte: R a b u n i! (adică, Invăţătorule) -
loan 20,16
lisu s i-a zis: M ergi şi cheam ă p e bărbatul tău
şi v in o aici - l o a n 4 , 1 6
lis u s i-a zis: M erg i, fiu l tău trăieşte. Ş i om ul a
crezut în cuvântu! pe care i l-a spus lisu s
şi a p lecat - l o a n 4 , 5 0
lis u s i-a zis: Nu te atinge de M in e, căci încă
nu M -am su it la Tatăl M eu . M ergi la fraţii
M ei şi le spune: M ă sui la Tatăl Meu şi Tatăl
vostru şi la Dum nezeul M eu şi Dum nezeul
vostru - l o a n 2 0 , 1 7
lisu s i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede,
vei vedea slava lui D u m n ezeu ? -loan 11,40
lisus i-a zis: Pentru că M-ai văzu t, ai crezu t. Fericiţi
cei ce n-au văzut şi au crezut! - loan 20,29
lisu s i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul şi um blă -
loan 5, S
lis u s în su şi a m ărturisit că un prooroc nu e
cin stit în ţara lu i - loan 4, 44
lis u s în su şi nu se încred ea în ei, pentru că îi
cu noştea pe toţi - loan 2, 24
lisu s l-a g ăsit pus de patru z ile în m orm ânt -
loan 11, 17
lis u s le-a răspun s şi a zis: A devărat, adevărat
zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut
m in u n i, ci pentru că aţi m ân cat din pâini
şi v-aţi săturat - l o a n 6 , 2 6
lis u s Ie-a răspuns: Acum cred eţi? - I m n 1 6 , 3 1
lisu s le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun:
O ricin e săvârşeşte păcatul este rob păca­
tului - l o a n 8 , 3 4
lisus 1e-a răspuns: Multe lucruri bu ne v-am arătat
vouă de la Tatăl M eu. Pentru care din ele
aruncaţi cu pietre asupra M ea? - I m n 1 0 , 3 2
lisu s le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că
„Eu am zis: dum nezei su n teţi?" - l o a n 1 0 , 3 4
lisu s le-a răspuns: Tatăl M eu până acum lucrea­
ză, şi Eu lucrez - l o a n 5 , 1 7
lisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lu­
crările pe care le fac în num ele Tatălui Meu,
acestea mărturisesc despre M in e - l o a n 1 0 , 2 5
REFERINŢE EVANGHELICE
lisus Ie-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt
m ai Înainte de a fi fost Avraam - loan 8,58
lisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu
M eise v-a dat pâinea cea din Cer; ri Tatăl Meu
vă dă din Cer pâinea cea adevărată - loan 6,32
lisu s le-a zis: Aduceţi d in peştii p e care i-aţi
prin s acum - Imn 21,10
lisu s le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi
face faptele lui Avraam - loan 8,39
lisu s le-a zis: Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat.
D ar acum ziceţi: N oi vedem. D e aceea păca­
tul răm âne asupra voastră - loan 9,41
lisu s le-a zis: Dezlegaţi-1 şi lăsaţi-l să meargă -
lom 71,44
lisu s le-a zis: Eu su nt pâinea vieţii; ce l ce vine
la M in e nn va flăm ânzi şi cel ce crede în
M in e nu va Înseta niciodată —loan 6, 35
lisus le-a zis: M âncarea M ea este să fac voia
C elu i ce M -a trim is pe M in e şi să săvârşesc
lucrul Lui - imn 4, 34
lisus !e-a zis: Puţin tim p m ai sunt cu voi şi mă
duc la Ce! Ce M-a trim is - t o n 7 ,3 3
lisus le-a zis: Veniţi să prânziţi. Şi nici unul din­
tre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine
eşti Tu?, ştiind că e Dom nul - loan 21,12
lisus nu boteza Ei, ci u cen icii Lui - loan 4,2
lisu s nu m ai um bla pe faţă printre iu d ei, ci a
plecat de acolo în tr-u n ţin u t aproape de
pustie, într-o cetate num ită Efraim , şi acolo
a răm as cu ucenicii S ăi - loan 11, 54
lisus nu venise încă în sat, ci era în locu l unde
îl întâm pinase M arta - ban 11, 30
lisu s s-a arătat iarăşi u cenicilo r la M area Tibe-
riad ei, şi 5-a arătat aşa - loan 21,1
lisu s S-a dus d in co lo d e m area G a lile ii, în
p ărţile T iberiad ei - loan 6,1
lisu s S-a dus la M u n tele M ă slin ilo r - Ioni! S , 1
lisu s S-a suit în tem plu şi învăţa - loan 7,14
lisu s S-a suit la Ierusalim - loan 5,1
lisu s S-a urcat la Ierusalim - lean 2, 13
lisu s se dăduse la o parte din m u lţim ea care
era în acel loc - loan 5, 13
lisu s şi i-a zis: Pentru că ţi-am spu s că te-am
văzut sub sm ochin, crezi? M ai m ari decât
acestea vei vedea —loan 1 , 50
lisus um bla prin templu, în pridvorul lui Solo­
m on - lam 10, 23
lisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că
vorbeşte despre somn ca odihnă -loan 11,13
lisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care
veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu
duhul, şi S-a turburat întru Sin e - ban 11,33
În t r e b u i n ţ a t e d eseo ri
Hsus, fiin d o s te n it d e că lă to rie , S -a a şezat
lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas -
loan 4 ,6
Iisus, fiul lu i Io s if d in N azaret - loan 1 ,45
Iisus, găsind u n asin tânăr, a şezu t pe el, pre­
cum este scris - loan 12,14
Iisus, întorcând u-Se şi văzându-i că m erg după
El, le-a zis: Ce căutaţi? Ia r ei l-au zis: R a b i
(care se tâ lc u ie ş te : în v ă ţă to r u le ), u n d e
locuieşti? - loan 1,38
Iisus, plecându -se în jo s, scria cu d eg etu l pe
pământ - loan 8,6
Iisus, privind la e i, i-a zis: Tu eşti S im o n , fiu l
lui Iona; tu te vei nu m i C h ifa (ce se tilc u -
ieşte: Petru) - loan 1,42
Iisus, ştiin d că Tatăl I-a dat Lui toate în m â in i
şi că d in D u m nezeu a ie şit şi la D u m n ezeu
merge - loan 13, 3
Iisus, ştiind în S in e că ucenicii m urm ură îm po­
triva Lui, le-a zis: V ă sm in teşte aceasta? -
loan 6, 61
Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui,
a ieşit şi le-a zis; Pe cine căutaţi? - loan 18,4
Iisus, văzând pe m am a Sa şi pe ucenicu l p e ca­
re îl iubea stând alături, a zis m am ei Sale:
Femeie, iată fiu l tău! - loan 19,26
Iisus, văzându-1 pe acesta zăcând şi ştiin d că
este aşa în că de m ultă vrem e, i-a zis: V oieşti
să te faci sănătos? - loan 5, 6
Iisus, zicând acestea, s-a turburat cu duhul şi a
mărturisit şi a zis; Adevărat, adevărat zic vouă
că unul dintre voi M ă va vinde - icon 13,21
Intrănd în co rabie, m ergeau spre C apernau m ,
dincolo de m are. Ş i s-a făcu t în tu n eric şi
Iisus în că nu ven ise la ei - loan 6 ,17
loan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia
nimic, dacă nu i s-a dat lui din C er - loan 3,27
loan !e-a răspuns, zicând; Eu b o tez cu ap ă; dar
in m ijlocu l vostru S e a flă A cela pe Care voi
nu-L ştiţi - Imn I, 26
loan mărturisea despre El şi strig a zicând: Cei
Care vine după m ine a fost în ain tea mea,
pentru că mai înainte de m in e era - loan 1,15
loan n-a făcut nici o m inune, dar toate câte loan a
zis despre Acesta erau adevărate - icw;! 10,41
loan nu fusese încă aruncat în în ch iso are - loan
3,24
531
Io s if d in A rim ateea, f iin d u cen ic a l lu i Iisu s,
d a r în tr-ascu n s, d e fric a iu d eilo r, a rugat
p e P ilat ca să rid ice tru p u l lu i Iisu s. Ş i Pilat
i-a d at voie. D eci a v e n it ş i a rid ica t trupul
L u i - loan 19,38
Iu b e a Iisu s pe M a rta ş i p e sora ei ş i p e L a z ă r -
loan 11,5
Iu b in d p e ai S ă i c e i d in lu m e , p â n ă la sfârşit
i-a iu b it - loan 13 ,1
Iuda vânzătorul cu n o şte a acest lo c, p en tru că
adesea Iisus şi u cen icii S ă i se adunau acolo -
Joan 18,2
Iuda, lu ân d o a ste ş i s lu jito r i, d e la a rh ierei şi
d e la farisei, a v e n it aco lo cu fe lin a re şi cu
fă c lii şi cu arm e - loan 18. 3
Iu d e ii care erau cu ea în casă şi o m âng âiau ,
văzând că M aria s-a scu lat d eg rab ă şi a ieşit
afară, au m ers d u p ă ea, so co tin d că a plecat
la m orm ânt, ca să p lân g ă a co lo - loan 11,31
Iu d e ii căutau să-L u c id ă - loan 7,1
Iu d e ii l-au răsp u n s: N o i avem L e g e şi după
L egea noastră E l tre b u ie să m o ară, că S-a
făcu t pe S in e F iu al lu i D u m n e z e u - loan
19,7
Iu d eii l-au zis: A cum am cu noscut că ai demon.
Avraam a m u rit, d e asem en ea P roo rocii; şi
Tu zici: D acă cin e v a va p ăzi cu v â n tu l M eu,
n u va ved ea m o artea în veac - loan 8,52
Iu d e ii îl căutau şi z ice a u : U nd e e ste A c e la ? -
loan 7 ,11
Iu d e ii în să i-au răsp u n s: N ouă n u n e este în ­
găduit să om oram p e nim en i - loan 18,31
Iu d e ii m urm urau L u i, fiin d că z is e s e : Eu su nt
p âin ea ce s-a co b o râ t d in C er - loan 6,41
Iu d e ii n-au cre z u t d e sp re el că era o rb şi a
văzut, până ce n -a u chem at p e p ărin ţii celui
ce ved ea -loan 9,18
Iu d e ii nu au am estec cu sa m a rin e n ii - Imn 4,9
Iu d eii prigoneau p e Iisu s şi căutau să-L omoare,
că făcea acestea sâ m b ă tă - loan 5 ,1 6
Iu d e ii se certau în tr e ei, zicâ n d : C u m poate
Acesta să ne d ea tru p u l Lui să -l m âncăm ? -
loan 6,52
Iu d e ii se m irau z icâ n d : C u m ş tie A cesta carte
fără să fi în v ă ţa t? - loan 7,15
Iu d e ii, fiin d că e ra v in e r i, ca s ă n u răm ână
t r u p u r ile p e c r u c e , că ci e ra m a re z iu a
sâ m b etei a c e le ia , au ru g at p e F ila t să le
z d ro b e a scă f lu i e r e l e p ic io a r e lo r ş i să -i
rid ic e -Io n ii 19, 31
 Γ
532
!i cu n o şte a pe toţi - l o a n 2 , 2 4
ii voi trage pe toţi la M in e - I m n 1 2 , 3 2
ii z iceau d eci; U nd e este Tatăl T ău ? R ăsp u n s-a
lis u s ; N u M ă ştiţi nici pe M in e nici p e Tatăl
M eu ; d acă M -aţî şti pe M in e, aţi şti şi pe
T atăl M eu - l o a n 8 , 1 9
ii ziceau e i: C in e eşti Tu? Şi a zis lo r lisu st Ceea
ce v-am sp u s de la în cep u t - I m n S , 2 5
ii ziceau : C um ţi s-au d esch is o c h ii ? - l o a n 9 ,1 0
îl în tre b a u şi fa rise ii cum a văzut. Iar el le-a
z is; T in ă a pus pe och it m ei, şi m -am sp ălat
şi văd - l o a n 9 , 15
ll ştiu şi p ăzesc cu vântul Lui - l o a n 8 , 5 5
îm părăţia M ea nu este din lum ea aceasta. Dacă
îm p ă ră ţia M e a ar f i d in lu m ea aceasta,
s lu jito rii M e i s-ar fi lu p tat să nu fiu predat
iu d e ilo r. D a r acum Îm părăţia M ea nu este
de aici - l o a n 1 8 , 3 6
„ îm p ă rţit-a u h a in e le M ele lo ru şi, şi p en tru
căm aşa M ea au aru ncat so rţii" - l o a n 1 9 , 2 4
îm pletind cunună din spini, l-au pus-o pe cap şi
L-au Îm brăcat cu o m antie purpurie -lo w 19,2
în aceasta s e ad evereşte cu vântul: C ă u n ul este
S e m ăn ăto ru l şi altu l secerăto ru l - l o a n 4 ,3 7
In a ce ste a zăceau m u lţim e de b o ln a v i, o rb i,
şch io p i, u scaţi, aşteptând m işcarea ap ei -
lo a n 5 , 3
in casa T atălu i M eu m ulte locaşuri s u n t Iar de
nu, v-aş fi spus. M ă d uc să vă gătesc loc -
lo a n 1 4 , 2
în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile - l o a n 4 , 5 2
în d uh şi în ad evăr - loan 4 , 2 4
în Ie ru sa lim , lâng ă Poarta O ilo r, era o scăld ă-
toare, ca re s e nu m ea pe ev re ieşte V itezda,
avân d cin c i prid voare - l o a n 5 , 2
în le g e a v o astră este scris că m ărturia a doi
O am eni e ste adevărată - l o a n 8 , 1 7
în lo cu l u n d e a fost ră stig n it era o grăd in ă, şi
în g ră d in ă un m orm ânt nou, în care nu m ai
fu se se n im e n i în g ro p at - l o a n 1 9 . 4 1
în lum e era ş i lu m ea p rin El s-a făcu t, d ar lu ­
m ea n u L-a cu n oscu t - l o a n 1 , 1 0
în lum e n e cazu ri veţi avea; d ar în d răzn iţi. Eu
am b ir u it lu m ea - l o a n 1 6 , 3 3
în m ijlo c u l vostru S e a flă A cela p e C are voi
n u -L ş tiţi - l o a n 1 , 2 6
în patruzeci şi şase de a n i s-a zidit tem plul aces­
ta! Ş i 111 îi vei ridica în trei zile? - l o a n 2 , 2 0
în păca te te-a i născut tot, ş i tu ne în v eţi p e n o i?
Ş i l-a u d at afară - l o a n 9, 3 4
REFERINŢE EVANGHELICE
în tim p u l sărbătorii iu d eii îl căutau şi ziceau:
U nde este A cela? - l o a n 7 , 1 1
în ziu a aceea nu M ă veţi în treba nim ic. Ade­
vărat, adevărat zic vouă; O rice veţi cere de
ia Tatăl în n u m ele M eu El vă va da - Jaw
16,2 3
în ziua aceea veţi cere în numele M eu; şi nu vă
zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi - l o a n 1 6 , 2 6
în ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl
M eu şi voi în M in e şi Eu în voi - l o a n 1 4 , 2 0
în zi ua aceea s-au hotărât să-L ucidă - l o a n 11,53
în ziua întâia a săptăm ânii (dum inica), Maria
M agdalena a ven it la m orm ânt dis-de-di-
m in eaţă, fiin d în că în tu n eric, ş i a văzut
piatra ridicată de pe m orm ânt - l o a n 2 0 , 1
În ain te d e sărbătoarea Paştilor, ştiin d lisu s că
a so sit ceasul L ui, ca să treacă d in lumea
acesta la Tatăl, iu b in d pe a i S ă i cei din
lu m e, până la sfâ rş it i-a iu b it - l o a n 1 3 , 1
în cât p e Fiul Său C el U nui-N ăscut L-a dat ca
o ricin e crede in E l să nu piară, ci să aibă
viaţă veşnică —l o a n 3 , 1 6
în că m u lte am a vă sp u n e, dar acum nu puteţi
să le purtaţi —loan 1 6 , 1 2
în că n -a ven it ceasu l M eu - l o a n 2 , 4
în că nu ai cin ciz eci d e ani şi l-a i văzut pe
Avraam? - l o a n 8 , 5 7
în că n u ştiau Scrip tu ra, că lis u s trebu ia să
în v ieze din m orţi - l o a n 2 0 , 9
în că pu ţin timp su nt cu voi. Voi M ă veţi căuta,
dar, după cum am spu s iud eilor - că unde
M ă d uc Eu, voi nu pu teţi veni - vă spun
vouă acum - l o a n 1 3 , 3 3
în că pu ţin tim p şi lum ea nu M ă va m ai vedea;
voi în să M ă veţi vedea, pentru că Eu sunt
viu ş i voi su nteţi v ii - l o a n 1 4 , 1 9
în că puţină vrem e Lum ina este cu voi. Umblaţi
cât aveţi Lum ina ca să nu vă prindă înlu-
n ericuL Căci cel ce um blă în în tu n eric nu
ştie unde m erge - l o a n 12,35
îndată a sosit corabia la ţărmul Ia care mergeau -
lo a n 6 ,2 1
în d ată om ul s-a făcut sănătos, şi şi-a luat patul
ş i u m b la D ar în ziu a aceea era sâm bătă -
l o a n 5, 9
„ în d re p ta ţi calea D o m n u lu i", p recum a zis
Isa ia Proorocul - l o a n 1 , 2 3
în g e r l-a vorbit! - Joan 1 2,29
în să H ristosul, când va veni, n im en i nu ştie
de unde este - Joan 7, 27
în s ă n im en i n-a z is: C e o în treb i?, sau: Ce
v o rbeşti cu ea? - l o a n 4 , 2 7
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
întingând bucăţica, a luat-o ş i a dat-o lu i ludg,
fiu l lui Sim o n Iscarioteanul - l o a n 1 3 , 2 6
în tre tim p ucenicii Lui îl rugau, zicând: în vâţă-
torule, m ănâncă - l o a n 4 , 3 1
în treabă cin e este d espre care vorbeşte - l o a n
1 3 ,2 4
întreabă pe cei ce-au auzit ce le-am v o rb it. Iată
aceştia ştiu ce am sp u s Eu - l o a n 1 8 , 2 1
întrebaţi-) pe el; este în vârstă; va vorbi singur
despre sin e - l o a n 9 , 2 1
întristarea a um plut inim a voastră - l o a n 1 6 , 6
în tru aceasta a fost slăv it Tatăl M eu, ca să adu­
ceţi roadă m ultă şi să vă faceţi u cen ici ai
M ei - l o a n 1 5 , 8
în tru aceasta vor cu noaşte toţi că su n teţi uce­
n icii M ei, dacă veţi avea dragoste u n ii faţă
de alţii - to n 1 3 , 3 5
întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au prim it -
lo a n 1 ,1 1
în tru El era viaţa şi viaţa era lum ina oam eni­
lo r -to n 1 ,4
în ţeleg eţi ce v-am făcut? - t o n 13 , 1 2
învăţătorul este aici ş i te cheam ă - l o a n 1 1 , 2 8
învăţătorule, această fem eie a fost p rin să asu­
pra faptu lui d e ad u lter - t o n 8 , 4
învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu
pietre, şi iarăşi Te duci acolo? - t o n II, 3
învăţătorule, când ai ven it aici? - l o a n 6 , 2 5
învăţătorule,cine a păcătuit; acesta sau părinţii
lui, de s-a născut orb? - l o a n 9 , 2
învăţătorule, m ănâncă - t o n 4, 3 1
învăţătura M ea nu este a Mea, ci a C elu i Ce
M -a trim is - l o a n 7 , 1 6
I Lazăr, p rietenu l nostru , a ad orm it - l o a n 1 1 , 1 1
Judecata M ea este adevărată, pentru că n u sunt
singur, ci Eu şi Cel Ce M-a trim is pe M in e -
to n 8 , 1 6
Judecaţi ju d ecată dreaptă - t o n 7 , 2 4
L diavol! - l o a n 6 , 7 0
L-a dus afara pe lisu s şi a şezut pe scau nu l de
judecată, în locul nu m it pardosit cu pietre,
iar evreieşte G abb ata - t o n 19, 13
La început era C uvântul şi C u vân tu l era la
Dum nezeu ş i D u m n ezeu era C uvântul -
lo a n 1 ,1
La j udecată n u va ven i, ci s-a m utat d in m oarte
la viaţă - to n 5, 24
533
La jum ătatea p razn icu lu i lis u s S-a su it în tem ­
plu şi în văţa - l o a n 7 , 1 4
La m asă era rezem at Ia p iep tu l lu i lis u s u n u l
dintre u c e n icii L u i, p e care îl iu b ea lis u s -
l o a n 13, 23
L-ai şi văzut! Ş i C el C e v o rb eşte cu tin e A cela
este - t o n 9 , 3 7
L -am preaslăvit şi ia ră şi î l voi p re aslăv i - l o a n
1 2 ,2 8
L ângă Poarta O ilo r; era a scăld ăto are, care s e
num ea p e ev re ieşte V îtezd a, având cin c i
pridvoare - l o a n 5 , 2
L as-o, că pen tru ziu a în g ro p ării M e le l-a p ăs­
tra t-to n 1 2 ,7
L-au adus pe lis u s d e la C aiafa la p reto riu ; ş i
era d im ineaţă. Ş i e i n-au in trat în p re to riu ,
ca să nu se sp u rce, ci să m ăn ân ce P a şrile -
lo a n 1 8 ,2 8
L-au dus întâi la Αητόν căci era socrul lu i Caiafa,
care era arhiereu al anului aceluia - l o a n 1 8 , 1 3
L-au dus la fa rise i pe ce l ce fu se s e oarecând
orb - l o a n 9 , 1 3
L-au îm brăcat cu o m an tie purpurie - l o a n 1 9 , 2
L -au îm presurat iu d e ii ş i î i ziceau : P ână cân d
n e scoţi su fle tu l? D acă Tu eşti H risto su l,
spune-o n o u ă p e fa ţă - to rt 1 0 , 2 4
L -au înfăşurat în g iu lg iu cu m iresm e, precum
este o b iceiu l de în m o rm ân tare la iu d ei -
lo a n 1 9 , 4 0
L -au prim it g a lile le n ii, cei ce v ăzu seră toate
câte făcuse El în Ieru salim , la sărbătoare,
căci şi ei v en iseră la sărb ătoare - l o a n 4 , 4 5
L azăr a m urit - t o n 1 1 , 1 4
L azăr era u n u l d in tre cei ce şed eau cu El la
m asă - l o a n 1 2 , 2
Lazăre, v ino a fară! - l o a n 1 1 , 4 3
Le adună ş i le aru n că în fo c şi ard - l o a n 1 5 , 6
Le-a dat putere ca să se facă fii ai lu i D um nezeu -
lo a n 1 ,1 2
L e-a răspuns lis u s : O are, nu v-am a le s pe v o i,
cei d ou ăsp rezece? Ş i u n u l d in tre voi e ste
L e-a răspuns: V -am spu s acum ş i n -aţi auzit?
D e ce v o iţi să au ziţi iarăşi? N u cu m va v o iţi
şi voi să vă faceţi u cen ici ai L u i? - l o a n 9 , 2 7
Le-a zis lisu s: C ân d veţi în ălţa p e Fiul O m u lu i,
atunci v eţi cu n o aşte că Eu su n t şi că d e Ia
M in e în su m i n u fac n im ic, ci precum M -a
învăţat Tată), aşa v o rb esc - l o a n 8 , 2 8
L e-a zis lisus: D acă D um nezeu a r fi Tatăl vostru,
M-aţi iubi pe M in e, căci de la D u m n ezeu am
534
ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de Ia
M ine în su m i, ci Ei M -a trim is - 1 a m 3 , 4 2
Le-a zis lis u s ; V rem ea M ea încă n-a sosit; dar
vrem ea voastră totdeauna e gata - faur 7, 6
Legea prin M o ise s-a dat, iar haru! şi adevărul
au ven it prin lisu s H ristos - l o a n 1 , 1 7
Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui
M eu casă de n egu storie - l o a n 2 , 1 6
Luaţi D u h S fâ n t! - t e n 20, 2 2
Luaţi-L voi şi jud ecaţi-L după Legea voastră.
Iu d eii în să i-au răspuns: N ouă nu ne este
în găduit să om oram pe nim eni - l o a n 1 8 , 3 1
Luaţi-L voi şi răstig n iţi-L , căci eu nu -I găsesc
nici o v in ă - t e n 1 9 , 6
Lucraţi nu pentru lucrarea cea pieritoare, ci
p e n tru m â n ca rea ce ră m â n e spre viaţa
veşnică şi pe care o va da vouă Fiu! Om ului,
căci p e El L-a p ecetlu it D um nezeu-Tatăl -
lo a n 6 , 2 7
Lucrările pe care le fac în num ele Tatălui Meu,
acestea m ărturisesc despre M ine - l o a n 1 0 , 2 5
Lucrul pe care M i l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit -
te u 1 7 ,4
Lucruri m ai m ari decât acestea va arăta Lui, ca
voi să vă m iraţi - t e u 5, 20
L ucrurile acestea pe care le fac Eu, m ărturisesc
d espre M in e că Tatăl M -a trim is - t e n 5 , 3 6
Lum ea pe T in e nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am
cu noscu t, şi aceştia au cu noscu t că Tu M -ai
trim is - l o a n 1 7 , 2 5
Lum ina lu m in ea z ă în în tu n eric ş i întunericul
nu a cu p rin s-o - l o a n 1 , 5
Lum ină a lu m ii su n t - t e n 9 , 5
Lum ină am v e n it în lum e, ca fot cel ce crede în
M in e să nu răm ână în în tu neric - t e n 12,46
M miroase, că este a patra zi - l o a n 1 1 , 39
M ahram a, care fu sese pe capul Lui, nu era pusă
îm p reu n ă cu g iu lg iu rile, ci înfăşurată, la o
parte, în tr-u n loc - loan 2 0 , 7
M ai în a in te de a te ch em a F ilip , te-am văzut
când erai su b sm och in - l o a n 1 , 4 8
M a i m are d ragoste d ecât asta nim eni nu are,
ca su fle tu l Iui să şi-l pună pentru prietenii
săi - t e u 1 5 , 1 3
M ai m ari d ecât acestea v ei v ed ea - l o a n 1 , 50
M -am co b orât d in Cer, nu ca să fac voia Mea,
ci voia C e lu i Ce M -a trim is pe M in e - l e a n
6 ,3 8
M am a Lui a zis celo r ce slu jea u : Faceţi orice
vă va sp u n e - l o a n 2 , 5
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
„M-au urât pe nedrep t" - te u 1 5 , 2 5
Mâncarea Mea este să fac voia C elu i Ce M-a
trimis pe M ine şi să săvârşesc lu cru l Lui -
te u 4 ,3 4
M ângâietorul, D u hu l Sfânt, pe eare-L va tri­
m ite Tatăl, în nu m ele M eu, A cela vă va
învăţa toate şi vă va aduce am in te despre
toate cele ce v-am spus Eu - t e u 1 4 , 2 6
Mânia lui Dumnezeu rămâne peste el - l o a n 3 , 3 6
M ântuirea din iudei este - l o a n 4 , 2 2
M area se întărâta - l o a n 6 , 1 8
M aria era aceea care a uns cu m ir p e Dom nul
şi l-a şters picioarele cu părul capului ei,
al cănii frate Lazăr era bolnav - l o a n 1 1 , 2
Maria Magdalena a ven it la m orm ânt dis-de-di-
tnineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra
ridicată de pe mormânt - te u 2 0 , 1
Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi
pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt -
lo a n 2 0 ,1 1
M aria! întorcându-se, aceea I-a z is evreieşte:
Rabuni! (adică, învăţătorule) - l o a n 2 0 , 1 6
Maria, când a venit unde era lisu s, văzându-L,
a căzut la picioarele Lui, zicân d : Doam ne,
d acă ai fi fost aici, fratele m eu n -a r fi murit -
te u 1 1 ,3 2
M aria, luând o litră cu m ir d e nard curat, de
m are preţ, a uns picioarele lu i lisu s şi le-a
şters cu părut capului ei, iar casa s-a umplut
de mirosul m irului - l o a n 1 2 , 3
Marta I-a zis: Ştiu că va învia la în v iere, în ziua
cea de apoi - t e u 11, 24
M arta, când a au zit că vine lis u s , a ieşit în
întâmpinarea Lui, iar M aria şed ea în casă
t e u 11, 20
Marta, sora celui răposat, I-a zis: D oam ne, dej a
M -aţî şi văzut ş i nu credeţi - l o a n 6 , 3 6
M ă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost
acoio. D ar să m ergem la el - l o a n 1 1 , 15
Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut m in un i, ci
pentru că aţi m âncat din pâini şi v-aţi sătu­
rat - l o a n 6 , 2 6
Mă duc sa pescuiesc. Şi i-au zis ei: M ergem şi noi
cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, şi în
noaptea aceea n-au prins nim ic - l o a n 21,3
M ă duc să vă gătesc loc - t e n 1 4 , 2
M ă duc şi voi v en i la voi. De M -aţi iubi v-aţi
bucura că M ă duc la Tatăl, pen tru că Tatăl
este mai mare decât M ine - l o a n 1 4 , 2 8
M ă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul
Meu şi Dumnezeul vostru - te u 20,17
În t r e b u i n ţ a t e d eseo ri
MS veţi căuta ş i nu M ă veţi găsi ş i u n d e sunt
Eu, voi nu puteţi să v en iţi? - l o a n 7 , 3 4 , 3 6
M ărturia Lui nu o prim eşte n im en i - I m n 3 , 3 2
M ărturia Ta nu este adevărată - l e a n 8 , 1 3
M ergem şi noi cu tin e. Ş i au ie ş it ş i s-au su it
în corabie, şi în noaptea aceea n -au prin s
nimic —iocrri 21, 3
M ergi de te scaldă în scăld ătoarea Silo am u lu i
(care se tâlcuieşte: trim is). D eci s-a dus şi
s-a spălat şi a venit văzând - l e a n 9 , 7
M ergi la fraţii M e i şi le spune; M ă su i la Tatăl
M eu şi Tatăl vostru şi Ia D u m n ez eu l M eu
şi D um nezeul vostru - l o a n 2 0 , 1 7
M ergi la scăldătoarea S ilo am u lu i şi te spală.
D eci, ducându-m ă şi sp ălân d -m ă, am vă­
z u t - l e a n 9 ,1 3
M ergi şl cheam ă pe b ărb atu l tău ş i v in o aici -
lo a n 4 ,1 6
M ergi, fiu l tău trăieşte. Ş i om ul a crezu t în cu­
vântul pe care i l-a spus Iisu s ş i a plecat -
l o a n 4 ,5 0
M ergi; de-acum să nu m ai păcătuieşti - I m n 8 , 1 1
M i-a spus toate câte am făcut - l o a n 4 , 3 9
M ie nu-m i vorbeşti? Nu ştii că a m putere să
Te elib erez şi pu tere am să Te răstig n esc? -
Joan 1 9 ,1 0
M i-e sete - l o a n 1 9 , 2 8
M o ise n e-a porun cit în Lege ca p e u n ele ca
acestea să le ucid em cu p ietre. D a r Tu ce
zici? - l o a n 8 , 5
M u lte am a vă sp u n e, d ar acum n u pu teţi să le
p u rta ţi-Jo a n 1 6 ,1 2
M u lte a m d e s p u s d e s p re voi ş id e ju d e c a t.D a r
Cel C e M -a trim is pe M in e a d ev ărat este,
şi cele ce am au zit d e la El, Eu acestea Ie
grăiesc în lum e - l o a n 8 , 2 6
M u lte lucruri bu ne v-am arătat vouă de la Tatăl
M eu. Pentru care d in ele aru n caţi cu pietre
asupra M ea? - l o a n 1 0 , 3 2
M u lţi au crezut în El - l o a n 8 , 3 0
M u lţi au crezut în El aco lo - l o a n 1 0 , 4 2
M u lţi au crezut în n u m ele Lui, v ăzân d m inu­
n ile pe care le fă cea - lom 2, 23
M ulţi au venit la El ş i ziceau; loan n -a făcu t nici
o m inune, dar toate câte lo a n a z is despre
Acesta erau adevărate - l o a n 1 0 , 4 1
M ulţi din iudeii care veniseră la M a ria si care
văzuseră ce a făcu t Iisu s au cre z u t în El -
lo a n 1 1 ,4 5
535
M u lţi d in m u lţim e au crezu t în El ş i ziceau :
H ristosu l când va v en i va fa c e E l m in u n i
m ai m u lte d ecât a făcu t A cesta? - Joan 7 , 3 1
M u lţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: G reu este
cuvântul acesta! C in e poate să-l ascu lte? -
lo a n 6 ,6 0
M u lţi dintre iu d ei au citit acest titlu , căci lo cu l
unde a fost răstig n it Iisu s era aproape d e
cetate. Ş i era scris: evreieşte, latin eşte şi gre­
ceşte - l o a n 1 9 , 2 0
M u lţi dintre iudei veniseră ia M arta şi M aria ca
să le m ângâie pentru fratele lo r-Jo n n 1 1 , 1 9
M u lţi d intre u c e n icii S ăi s-au dus în ap o i şi nu
mai u m blau cu El - l o a n 6 , 6 6
M ulţi sam arineni din cetatea aceea au crezut în
El, pentru cuvântul fem eii care m ărturisea:
M i-a spus toate câte am făcut - I m n 4 , 39
M ulţim e mare de iudei au aflat că este acolo şi au
venit nu num ai pentru Iisus, ci să vadă şi pe
Lazăr pe care îl înviase din m orţi - Joan 1 2 , 9
M ulţim e multă, care venise la sărbătoare, auzind
că Iisus vine la Ierusalim - l o a n 12,22
M u lţim ea aceasta, care nu cu n o aşte L egea, este
blestem ată! - l o a n 7, 4 9
M u lţim ea care sta şi auzea zicea: A fo st tu n et!
A lţii ziceau; în g e r I-a vo rb it! - Joan 12, 29
M ulţum ind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce
şedeau; asem enea şi d in peşti, cât au voii -
lo a n 6 ,1 1
N
N -a trim is D u m n ezeu F iu l S ău în lu m e ca să
ju d ece lum ea, ci ca să se m ân tu iască, p rin
El, lum ea - Joan 3 ,2 7
N -a zis, oare, S crip tu ra că H risto s va să v in ă
d in să m â n ţa lu i D a v id şi d in B e tle e m ,
cetatea lui D av id ? - l o a n 7 , 4 2
N -ai avea nici o putere asupra M ea, dacă nu ţi-ar
fi fost dat ţie d e Su s. D e aceea cel ce M -a
predat ţie m ai m are păcat are - l o a n 1 9 , 1 1
N -am bărbat. Iisu s i-a z is: B in e a i z is că n -a i
bărbat - l o a n 4 , 1 7
N atanail I-a zis: D e unde mă cu n oşti? A răs­
puns Iisu s şi i-a zis: M ai în a in te de a te
chema Filip, te-am văzut când erai sub sm o ­
c h i n - Joan 1 , 4 8
N-au cuvânt de d ezvin ovăţire p en tru păcatul
lor - h a n 1 5 , 2 2
N ici el n-a păcătuit, nici p ărin ţii lu i, ci ca să se
arate în el lucrările lu i D u m n ezeu - l o a n 9 , 3
ί- :'ίΐ^ * ύ · ,4
536
'i N ici gla su l Lui nu l-aţi auzit vreodată, n ic i faţa
i L u i n -a ţi văzu t-o - l o a n 5 , 3 7
î N ici n u gândiţi că ne este m ai de folos să moară
un om p en tru popor, d ecât să m oară tot
n e am u l - l o a n I I , 5 0
N ici p e m u n tele a c e s ta n ic i în Ieru salim nu
j: vă veţi în ch in a T atălu i - l o a n 4 , 2 1
A N ic i u n u l, D o a m n e . Ş i lis u s i-a zis: N u te
osând esc n ici Eu. M ergi; d e-acu m să nu mai
p ă că tu ie ţti —l o a n S , 31
f N iciod ată n-a v o rb it un om aşa cum vorbeşte
A cest O m - l o a n 7 , 46
V N ico d im a z is către E l: C um p o ate om u l să se
ii n ască , fiin d b ă trân ? O are, p oate să intre a
1 ' d ou a oară în p â n tece le m am ei sale ş i să se
n a scă ? - l o a n 3 , 4
, N im en i d in tre vo i nu ţin e Legea. D e ce căutaţi
Să m ă u cid eţi? - l o a n 7 , 1 9
N im e n i n u L-a p rin s, că în că n u v en ise ceasul
1 Lui - lo a n 8 , 2 0
, N im en i n u lu crează ceva în ascu n s, ci caută să
se facă cu noscut. D acă fa ci acestea, arată-Te
p e T in e lu m ii - l o a n 7 , 4
N im en i n u p oate să v in ă la M in e, dacă nu-1 va
trag e T atăl, C are M -a trim is, şi Eu îl voi
în v ia în z iu a cea d e ap o i - l o a n 6 , 4 4
N im e n i nu s-a su it la Cer, d ecât C el Ce S-a
co b o râ t d in Cer, F iu l O m u lu i, Care este în
C e r- lo a n 3 ,1 3
N im eni nu vine la Tatăl M eu decât p rin M ine -
lo a n 1 4 , 6
N im en i nu-1 ia de la M in e, ci Eu de la M ine
în su m i îl pu n. Putere am Eu ca să-l pun şi
p u tere am iarăşi să-l iau. A ceastă poruncă
am p rim it-o de la Tatăl M eu - l o a n 1 0 ,1 8
N oi am au zit d in L ege că H ristosu l răm âne în
v eac; şi cum zici Tu că F iu l O m u lu i trebuie
să fie în ă lţa t? C in e este A cesta, F iu l O m u­
lu i? - l o a n 1 2 , 3 4
Noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul,
F iu l D u m n ezeulu i Celui viu - l o a n 6 , 6 9
N oi avem Lege şi d upă Legea noastră El trebu­
ie să m oară, că S-a făcu t p e S in e F iu al lu i
D u m n ezeu - l o a n 1 9 , 7
N oi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut m ărturi­
sim , dar m ărturia noastră nu o prim iţi - I m n
3 , 11
N oi În şin e am au zit şi ştim că A cesta este cu
ad ev ă ra t H risto su l, M â n tu ito ru l lu m ii -
l o a n 4 , 42
N o i ne în ch in ă m C ăruia ştim , pen tru că m ân­
tu ire a d in iu d ei este - l o a n 4 , 2 2
REFERINŢE EVANGHELICE
N oi nu ne-am născut d in desfrânare. Un tată
avem : pe D u m n ezeu - l o a n 8 , 4 1
N oi su ntem săm ânţa lu i Avraam ş i nimănui
n icio d ată n-am fo st robi. Cum zici Tu că:
V eţi fi liberi? - l o a n 8 , 33
N oi su ntem ucenici ai lu i M o ise - I m n 9 , 2 8
Noi ştim că D um nezeu a vorbit lu i M oise, iar
p e Acesta nu-L ştim d e unde este - l o a n 9 , 2 9
N oi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi;
dar d e este cineva cinstitor de Dumnezeu şi
face voia Lui, pe acesta îl ascultă - l o a n 9 , 3 1
N oi ştim că Omul acesta este păcătos - imn 9 , 2 4
N ouă nu ne este îngăduit să omoram pe nimeni -
Ioni 1 8 ,31
Nu avea nevoie să-l mărturisească cineva despre
om , că FI în suşi ştia ce era în om - Icon 2,25
Nu avem împărat, d ecât p e C ezaru l-Iran 1 9 , 1 5
Nu crezi tu că Eu su n t întru Tatăl şi Tatăl este
în tru Mine? C u vin tele pe care vi le spun nu
le vorbescde la M in e, ciTatăl - Care rămâne
în tru M ine - face lucrările Lui - l o a n 1 4 , 1 0
N u cum va a crezut în El cineva d intre căpetenii
sau d intre farisei? - l o a n 7 , 4 8
N u cum va aţi fost şi v a i am ăgiţi? - l o a n 7,47
N u cum va căp eten iile au cunoscut cu adevărat
că A cesta este H ristos? - l o a n 7, 26
N u cum va din G a lile e a va să vin ă Hristos? -
lo a n 7 ,4 1
N u cum va este acesta H ristosul? — l o a n 4 , 2 9
Nu cum va eşti şi tu d in tre ucenicii Lui? El s-a
lepădat şi a zis: N u su nt - l o a n 1 8 , 25
N u cum va eşti şi tu dintre ucenicii Omului
acestu ia? A cela a zis: Nu s u n t - l o a n 1 8 , 1 7
N u cum va eşti Tu m a i mare decât părintele
n ostru Iacov, care ne-a dat această fântână
şl el Însuşi a băut din ea şi fiii lu i şi turmele
l u i ? - î a m 4 , 12
N u cu m va eşti Tu m ai m are decât tatăl nostru
Avraam, care a m urit? Şi au m urit şi Prooro­
cii. C in e Te faci Tu a fi? - l o a n 8 , 5 3
Nu cumva l-a adus cineva să m ănânce?-Imn 4 , 3 3
Nu cumva îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Un­
de M ă duc Eu, voi nu puteţi veni - l o a n 8 , 2 2
Nu cum va Legea noastră judecă pe om, dacă
nu-1 ascultă m ai în tâ i şi nu ştie ce-a făcut? -
lo a n 7 ,5 1
N u cu m va su n t iu d e u eu? P op o ru l T ău şi
arh iereii Te-au p red at mie. Ce ai făcut? -
lo a n 1 8 ,3 5
N u cum va şi tu eşti d in G alileea? Cercetează şi
vezi că din G alileea nu s-a ridicat Prooroc -
l o a n 7 , 52
 t
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Nu cumva va merge Ia cei împrăştiaţi printre
elini şi va învăţa pe elini? - Joan 7,35
Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai
Lui? - loan 9 ,2 7
Nu doar că pe Tatăl L-a văzut cineva, decât nu­
mai Cel Ce este de la Dumnezeu; Acesta L-a
văzut pe Tatăl - loan 6,46
Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis:
dumnezei sunteţi?" - loan 10,34
Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre
Lumină - loan 1 ,8
Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? - loan 9,8
Nu este sluga mai marc decât stăpânul său, nici
solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el -
loan 13,16
Nu este sluga mai mare decât stăpânul său.
Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă
vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu,
şi pe al vostru îl vor primi - ίοβn 15,20
Nu este, oare. Acesta pe care-L căutau să-L
ucidă? - loan 7, 25
Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie -
loan 2,16
„Nu I se va zdrobi nici un os" -T'loan 19, 36
Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi jude­
cată dreaptă - loan 7,24
Nu L-aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi dacă aş zice
că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă.
Ci îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui - loan 8,55
Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-ί păzeşti
pe ei de cel viclean - loan 17,15
Nu Mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu;
dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl
Meu -lo a n 8,19
Nu Moise v-a dat pâinea cea din Cer; ci Tatăl
Meu vă dă din Cer pâinea cea adevărată -
loan 6,32
Nu murmuraţi între voi - icwtt 6,43
Nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă
pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi - loan
11,5 2
Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era
tâlhar- loan 18,40
Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra
Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind,
Te faci pe Tine Dumnezeu - /om 20, 33
Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care
Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt - loan 17,9
Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci
pentru voi - loan 12,30
Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat
lui din Cer - loan 3,27
53 7
N u putea, o are. Acesta care a deschis ochii
orbului ca să facă ca şi acesta să nu moară? -
loan 21,37
N u scrie: îm păratul iudeilor, ci Acela a zis: Eu
sunt îm păratul iudeilor - loan 19,21
N u se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe
toţi - loan 2 ,2 4
Nu sunt d in lum e, precum Eu nu sunt din
lume - loan 17,14
Nu sunt eu H ristosul - loan 1,20
Nu sunt eu H ristosul, ci sunt trim is înaintea
Lui - lo a n 3, 28
N u sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă
umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru
că el vede lumina acestei lumi - loan 11,9
Nu sunteţi toţi curaţi - loan 13,11
Nu ştia cine este, căci lisus se dăduse la o parte
din m ulţim ea care era în acel loc - loan 5 ,1 3
Nu ştii că am putere să Te eliberez ş i putere
am să Te răstignesc? - loan 19,10
Nu te atinge de Mine, căd încă nu M-am suit la
Tată! Meu. Mergi la fraţii Mei şd le spune: Mă
sui ia Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul
Meu şi Dumnezeul vostru - Imn 20,17
Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi
de Sus - loan 3, 7
Nu te osândesc n ici Eu. M ergi; de-acum să nu
mai păcătuieşti - loan 8,11
„Nu te teme, fiica Simţului! Iată împăratul tău
vine, şezând pe mânzul asinei" - loan 12.15
Nu te-a osândit nici unul? - loan 8 ,1 0
N u te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu E l? -
loan 18,26
N u ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea
slava lui Dum nezeu? - loan 11,40
N u va înseta în veac, căd apa pe care i-o voi da
Eu se va face în el izvor de apă curgătoare
spre viaţa veşnică - fonti 4,14
Nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu -
loan 3,5
Nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu -
loan 3,3
Nu vă miraţi de acestea; că vine ceasul în care toţi
cei din morminte vor auzi glasul Lui - loan 5,28
Nu vă temeţi! - loan 6,20
Nu vă voi lăsa orfani: voi veni Ia voi - Joe« 14,18
Nu veţi avea viaţă în voi - loan 6, 53
Nu voi bea, oare, paharul pe care M i l-a dat
tatăl M eu? - loan 18,11
Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine şi
stăpânitorul acestei lum i şi el nu are nimic
în M ine - loan 14,30
538
Nu voi M -aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe
voi şi v-am rânduit s i mergeţi şi roadă să
aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl
să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu -
loan 15,16
Nu voiţi să veniţi Ia Mine, ca să aveţi viaţă! -
foni 5, 40
Nu vreţi şi voi să vă duceţi? - loan 6, 67
Nu zic despre voi toţi; căci Eu ştiu pe cei pe care
ΐ-am ales. Ci ca să se împlinească Scriptura:
„Cel ce mănâncă pâinea cu mine a ridicat
călcâiul împotriva M ea" - imn 13,18
Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine se­
cerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi
priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş -
Ioiu 4, 35
N um ele lui era loan - lain 1, 6
Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Iisus i-a
răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte
de M ine - loan 13,3
Nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul - loan 5 , 30
: O
O sută cincizeci şi trei, şi, deşi erau atâţia, nu
s-a rupt mreaja - loan 21,11
O am enii văzând minunea pe care a făcut-o,
ziceau: Acesta este într-adevâr Proorocul,
Care va să vină în lume - loan 6,14
Oare nu M oise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre
voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să mă uci-
deţi? - loan 7,19
Oare nu v-a veni la sărbătoare? - Imn 11,56
Oare, nu v-am ales pe voi, cei douăsprezece?
Şi unul dintre voi este diavol! - loan 6, 70
Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean
şi ai demon? - foan 8, 48
Oare, poate să intre a doua oară în pântecele
mamei sale şi să se nască? - îoou 3, 4
Oare şi noi suntem orbi? - loan 9, 40
Oare Tu să-mi speli mie picioarele?-foiiu 33,6
Oile M ele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc
pe ele, şi ele vin după M ine - loan 10, 27
Oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară -
loan 10, 3
Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus
Iisus şi a plecat - loan 4, 50
Omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este
Cel Care l-a făcut sănătos - loan 5,15
Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns
ochii mei; şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea
REFERINŢE EVANGHELICE
Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mî ş!
spâlându-mâ, am văzut - loan 9,11
Omul s-a făcut sănătos, şi şi-a luat patul şi umbla.
Dar în ziua aceea era sâmbătă - loan 5,9
Oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu
îţi va da-fom 11, 22
Orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte,
ca mai multă roadă să aducă - loan 15, 2
Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine,
El o taie; şi orice mlădi ţă care aduce roadă. El
o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă -
loan 15,2
Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se
ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai
ţinut vinul cel bun până acum - loan 2,10
Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El
vă va da - Jam 16,23
Orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi facev
ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul - loan 14,13
Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la Mine
vine - loan 6, 45
Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi -
loan 4,13
Oricine Clyde şi trăieşte în Mine nu va muri
în veac Crezi tu aceasta? - loan 11,26
Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu -
loan 18,37
Oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la
Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vă­
dească - loan 3 , 20
Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului -
loan 8,34
Oricine se face pe sine împărat este împotriva
Cezarului - loan 19,12
Oricine vede pa Fiul şi crede în El să aibă viaţă
veşnică şi Eu îl voi învia înzîuaceade apoi -
loan 6,40
Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru
numele Domnului, împăratul lui Israil! -
Imn 12,13
Ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru
părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa
Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută
în întregime - imn 19, 23
Ostaşii şi comandantul şi slujitorii iudeilorau
prins pe Iisus şi L-au legat - loan 18,12
Ostaşii, împletind cunună din spini, l-au pus-o
pecapşiL-au îmbrăcat cu o mantie purpu­
rie - Ic™ 19,2
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
4- 4 L . .. . ,_14L .
Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu
precum dă lumea vă dau Eu, Să nu se tul­
bure inima voastră, nici să se înfricoşeze -
lo a n 14, Π
Pace vouă! - l o a n 2 0 , 2 6
Pace vouă! Precum M -a trim is pe M in e Tatăl,
vă trim it şi Eu pe voi - l o a n 2 0 , 2 1
„Pâine din Cer le-a dat lor să m ănânce" - l o a n 6 , 3 1
Pâinea care se coboară din Cer este aceea din care,
dacă m ănâncă cineva, nu m oare - l o a n 6 , 5 0
Pâinea lui D u m nezeu este cea care se coboară
din C er şi care dă viaţă lu m ii - l o a n 6 ,3 3
Pâinea pe care Eu o voi da pentru v iaţa lum ii
este trupul M eu - l o a n 6 , 5 1
P âin i de două su te d e d in ari nu le v o r aju n g e,
ca să ia fiecare câte pu ţin - l o a n 6 , 7
Până acum n-aţi cerut nim ic în n u m e le M eu;
cereţi şi veţi p rim i, ca b u cu ria vo astră să
fie d eplină - l o a n 1 6 , 2 4
Până când ne scoţi su fletul? Dacă Tu eşti Hristo-
sul, sp une-o nouă pe faţă - l o a η 1 0 , 2 4
Până când vin eu, altul se coboară în ain tea m e a -
Im n 5, 7
Paşte m ielu şeii M e i - l o a n 2 1 , 1 5
Paşte oile M ele - l o a n 2 1 , 1 7
Păcatul răm âne asupra voastră - l o a n 9 , 4 1
P ărinte drepte, lum ea p e T in e nu T e-a cu n os­
cut, d ar Eu Te-am cu noscut, şi aceştia au
cunoscut că Tu M -ai trim is - îm îi 1 7 , 2 5
Părinte Sfinte, păzeşte-i în nu m ele T ă u , în care
M i i-ai d a t-/ o « « 17 , 1 1
Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe F iu l Tău,
ca şi Fiul să Te preaslăvească - l o a n 1 7 , 1
Părinte, izb â v eşte-M ă, de cea su l acesta. D ar
pentru aceasta am v en it în cea su l acesta -
lo a n 12, 2 7
Părinte, îţi m u lţu m esc că M -ai ascu ltat -
1 1 ,4 1
P ă rin te , p re a s lă v e ş te -Ţ i n u m e le ! A tu n c i a
venit glas d in Cer: Ş i L-am p re a slă v it şi
iarăşi II voi preaslăvi - l o a n 1 2 , 2 8
Părinte, voiesc ca, unde su n t Eu, să fie îm pre­
ună cu M in e şi aceia pe care M i i-a i dat, ca
Să vadă slava M ea pe care M i-a i dat-o, pen­
tru că Tu M -ai iu b it pe M in e m ai în ain te
de în tem eierea lu m ii - l o a n 1 7 , 2 4
P ă rin ţii n o ştri au m ân cat m a n ă în p u stie,
precum este scris: „P âin e d in C er !e-a dat
lor să m ăn ân ce" - l o a n 6 , 3 1
539
P ărinţii noştri s-au în ch in a t p e acest m unte,
iar voi ziceţi că-n Ieru salim este locu l unde
trebuie să ne în ch in ă m - loan 4, 20
P ărinţii voştri au m â n ca t m ană în p u stie şi au
m urit - loan 6, 49
Păstoreşte oile M ele - loan 21,16
Păstorul cel b u n îş i p u n e su fle tu l pentru o ile
s a le -lo a n 1 0 , 1 1
P ăzeşte-i în n u m ele T ă u , în care M i i-a i dat -
h a n 1 7 ,1 1
P ăziţi poruncile M e le - l o a n 1 4 , 1 5
Pe acesta deci, văzându-1, Petru a z is lu i Iisu s:
Doam ne, dar cu acesta ce se va în tâ m p la ? -
loan 21, 21
Pe Acesta nu-L ştim d e u n d e e ste - l o a n 9 , 2 9
Pe când plângea, s-a ap lecat sp re m orm ânt -
/oiiu 20 , 1 1
Pe cel ce v in e la m in e nu-1 voi scoate afară -
lo a n 6 , 3 7
Pe cine cauţi? Ea le -a z is: Că au lu a t pe D om nul
m eu şi nu ştiu u n d e L-au p u s - l o a n 2 0 , 1 3
Pe cine căutaţi? - l o a n 1 8 , 4
Pe cine căutaţi? Ia r ei au zis: P e Iis u s Nazarî-
n e a n u l-ίο β ιι 1 8 , 7
Pe D um nezeu n im e n i n u L-a văzu t vreodată;
Fiul C el U n u l-N ăscu t, C are este în sânul
Tatălui, A cela L -a făcut c u n o s c u t-io m 1 , 1 8
Pe El L-a pecetlu it D u m n ezeu-T atăl - ierni 6 ,2 7
P e Fiul Său C el U n u l-N ăscu t L -a dat ca oricin e
crede în El s i n u piară, ci să aib ă viaţă veş­
n ic ă - J o s « 3 , 1 6
P e Iisu s N azarin ean u l. El le-a zis: E u su nt. Iar
luda v ân zăto ru l era ş i el cu ei - l o a n 1 8 , 5
Pe M ine m ai în a in te d ecât p e voi M -a urât -
loan 15,18
Pe M ine M ă u ră şte , pentru că Eu m ărturisesc
despre ea că lu c ru rile ei su n t rele - l o a n 7 , 7
Pe M in e nu M ă a v e ţi totd eau n a - l o a n 1 2 , 8
Pe M ine, fiindcă sp u n adevărul, n u M ă credeţi -
lo a n
loan 8, 45
Pe săraci totd eau n a îi aveţi cu v o i, dar pe M in e
nu M â aveţi totd eau n a - l o a n 1 2 , 8
Pe voi lum ea nu p o ate să vă u rască, dar pe
M ine M ă u răşte, pentru că Eu m ărturisesc
despre ea că lu cru rile ei su n t rele - loan 7, 7
Pentru aceasta căutau iu d eii şi m ai m ult să-L
omoare, nu nu m ai pentru că dezlega sâm­
băta, ci şi pentru că zicea că D um nezeu este
Tatăl Său, făcân d u -Se pe S in e deopotrivă cu
Dum nezeu - l o a n 5 , 1 8
Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să
îl omoare, că făcea acestea sâm bătă - l o a n 5 , 1 6
540
Pentru aceasta M ă iu b eşte Tatăl, fiin d că Eu îm i
pun su fle tu l, ca iarăşi să-l iau - faur 10,17
Pentru aceasta. P ila t cău ta să-L elibereze; iar
iu d eii Strig au , zicân d : D acă î l eliberezi pe
acesta, nu eşti p rieten al C ezarului. O ricine
se fa ce p e s in e îm p ă ra t e s te îm p o triv a
C ezarului - loan 1 9 ,1 2
P e n tru c a fa p te le lu is ă n u s e vădească - fain 3,20
Pentru ca ş i u c e n icii T ă i să vad ă lu cru rile pe
care Tu le faci - loan 7 , 3
Pentru care d in e le aru ncaţi cu pietre asupra
M ea? - fam 10, 32
Pentru că c u v in te le pe care M i le-ai dat le-am
dat tor, iar ei le-au p rim it şi au cunoscut cu
adevărat că de la T in e am ie şit, şi au crezut
că Tu M -a i trim is - han 17, S
Pentru că d e la în ce p u t su n teti cu M ine - loan
15, 27
Pentru că D u m n ezeu nu dă D u hu l cu m ăsură -
l o a n 3 , 3-1
Pentru că Eu n-am vo rb it de la M ine, ci Tatăl
care M -a trim is. A cesta M i-a dat poruncă
ce să sp u n şi ce să vo rb esc - loan 12, 49
Pentru că Eu su nt viu şi voi sunteţi vii - loan 14 , 19
Pentru că iu d eii nu au am estec cu sam arinenii -
loan 4, 9
P entru că îi cu n o şte a p e toţi - loan 2, 24
Pentru că Legea prin M oise s-a dat, iar harul şi
adevărul au venit prin lisus H ristos-fam 1,17
P entru că M -a i văzu t, ai crezut. Fericiţi ce i ce
n-au văzu t ş i au crezut! - loan 2 0 , 29
Pentru că M -a m co b o rât d in Cer, n u ca să fac
voia M ea , ci voia C elu i C e M -a trim is pe
M in e - loan 6, 38
Pentru că m â n tu ire a d in iu d ei este - loan 4 , 22
P entru că n-am v e n it d e la M in e în su m i, ci El
M -a trim is - loan 8, 42
Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El - loan 7, 5
Pentru că n u a v ea n e v o ie să-I m ărturisească
cinev a d esp re om , că ci E l în s u ş i cu noştea
ce era în om - han 2,25
P entru că nu ca u t v o ia M ea, ci voia C elu i Care
M -a trim is - loan 5, 30
Pentru că Tu M -ai iu b it pe M in e m ai în ain te
de în te m e ie re a lu m ii - h a n 17, 2 4
P e n tru că ţi-a m sp u s că te -a m v ă zu t su b
sm o ch in , crezi? M ai m ari decât acestea vei
ved ea - l o a n 1 , 5 0
Pentru că v ed eau m in u n ile pe care le făcea cu
cei b o ln a v i - loan 6 , 2
Pentru că v o i n u cred eţi în C el pe C are L-a
trim is A cela - loan 5 ,3 8
REFERINŢE EVANGHELICE
Pentru ce nu s-a vândut m irul acesta cu trei sute
d e dinari şi să-i fi dat săracilor? - l o a n 1 2 , 5
Pentru ei Eu M ă sfin ţesc p e M in e în sum i, ca
şi ei să fie sfin ţiţi întru adevăr - l o a n 1 7 , 1 9
P este Care vei vedea D u hu l coborându-Se şi
răm ânând peste E l, A cela este Cel Ce bo­
tează cu D u h S fâ n t - l o a n 1 , 3 3
Petru a stat Ia poartă, afară. D eci a ieşit celălalt
ucenic, care era cunoscut arhiereului, şi a
v o rb it cu portăreasa şi a băgat pe Petru
înăuntru - fam 1 8 , 1 6
P etru I-a zis: N u-m i vei spăla p icioarele în
veac. lisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla,
nu ai parte de M in e - ionii 13, 8
Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă
iubeşti? Ş i l-a zis: D oam ne, Tu ştii toate.
Tu ştii că Te iu b esc. lisu s i-a zis: Paşte oile
M ele - l o a n 2 1 , 1 7
P ilat a ieşit afară şi le-a zis: Iată vi-L aduc pe
El afară, ca să ştiţi că nu găsesc in El nici o
vină - icni; 1 9 , 4
P ilat a ieşit la ei, afară, şi Ie-a zis: Ce învinuire
aduceţi O m ului A cestuia? - ionii 1 8 , 2 9
Pilat a intrat iarăşi în pretoriu şi a chemat pe lisus
şi I-a zis: Tu eşti regele iud eilor? - l o a n 1 8 ,33
Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris - fam 19,22
P ila t a răspuns: N u cum va su nt iudeu eu? Po­
porul Tău şi arh iereii Te-au predat m ie. Ce
a i făcut? - fam 1 8 , 3 5
P ilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii.
Ş i era scris: lis u s N azarineanul, îm păratul
iudeilor! - Ionii 1 9,19
P ilat i-a zis: Ce este adevărul? Ş i zicând aceasta,
a ieşit iarăşi la iudei şi le-a zis: Eu nu găsesc
în E l n ici o vină - l o a n 1 8 , 3 8
P ilat i-a zis: M ie nu -m i vorbeşti? Nu ştii că am
putere să Te eliberez ş i putere am să Te
răstignesc? - l o a n 1 9 , 1 0
P ila t Ie-a zis: Să răstignesc pe îm păratul vos­
tru? A rhiereii au răspuns: Nu avem îm pă­
rat, decât pe Cezarul - Icuri 1 9 ,1 5
P ilat, auzind cu vin tele acestea. L-a dus afară
pe lisus şi a şezu t pe scaunul de judecată,
în locul nu m it pardosit cu pietre, iar evre-
ieşte G abbata - l o a n 1 9 , 1 3
Pleacă de-aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi
ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le
faci - l o a n 7 , 3
Plecând, S-a ascu ns de ei - l o a n 1 2 , 3 6
Flecându-se în jo s, scria cu degetul pe pământ -
h a n 8 ,6
P lin de har şi de adevăr - lo a n 1 ,1 4
 ÎNTREBUINŢATE DESEORI 541

P oporul T ău ş i arh iereii Te-au predat m ie. Ce R

ai făcut? - lemn IS , 35
Poruncă nouă dau vouă: Să vă iu b iţi unul pe R abi (care se tâlcuieşte: învăfătorule), unde
altu l. Precum Eu v-am iu b it p e voi, aşa şi
locuieşti? - loan 1,38
voi să vă iu b iţi unul pe altu l - loan 13,34
R abi, Acela Care era cu tine, dincolo de Iordan,
Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslă-
şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botea­
vească - loan 17,1
ză şi toţi se duc la El - loan 3, 26
Precum am făcut Eu vouă să faceţi şi v o i- loan 13,15
Rabî, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător;
Precum aud, judec; dar judecata M ea este dreap­
că nimeni nu poate face aceste m inuni, pe
tă, pentru că nu caut voia M ea, ci voia Celui
care ie faci Tu, dacă nu este Dum nezeu cu
C are M -a trim is - loan 5,30
el - loan 3 ,2
Precum Eu v-am iu b it pe voi, aşa ş i voi să vă
Rabi, Tu eşti Fiul lu i Dum nezeu, Tu eşti regele
iu b iţi u n ul p e altu l - loan 13,34
lu i Israil - loan 1,49
Precum l-a i dat stăpân ire peste tot trupul, ca
Rămâne întru M in e şi Eu întru el - loan 6, 56
să dea viaţa veşn ică tuturor acelora pe care
Rămâneţi în M ine şi Eu în voi. Precum mlădiţa
Tu i-a i dat Lui - loan 17.2
nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu
* Precum M -a iu b it pe M in e Tatăl, aşa v-am iubit
!
j
şi Eu p e voi; răm âneţi intru iu b irea M ea -
loan 15, 9
rămâne în viţă, tot aşa şi voi, dacă nu răm â­
neţi în M in e - loan 15, 4
Rămâneţi intru iubirea M ea - loan 15 ,9
j Precum M -a învăţat Tatăl, aşa vorbesc -lo an 8,28
Răspuns-a Iisu s şi i-a zis: Adevărat; adevărat
j Precum M -a trim is pe M ine Tatăl ce l viu şi Eu
zic ţie: D e nu se va naşte cineva de Sus, nu
I viez pentru Tatăl, şi cel ce M ă m ănâncă pe
va putea să vad ă îm părăţia lui Dum nezeu -
i M in e va trăi prin M in e - loan 6, 57
loan 3,3 ~~
j Precum M -a trim is p e M in e Tatăl, vă trim it şi
Răspuns-a lisu s şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus
ϊ Eu pe vai - loan 20,21
că te-am văzu t su b sm ochin, crezi? M ai
Precum M -ai trim is pe M in e în lu m e, şi Eu
mari decât acestea vei vedea - loan 1 ,5 0 __
i-am trim is pe ei în lum e - to rt 1 7, 1 8
Răspuns-a Iisus: D e la tine însuţi zici aceasfct
Precum M ă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl.
sau alţii ţi-au spus-o despre M ine? - loan ^
Ş i su fletul îm i pun pentru oi - loan 10,15
18,34 ~~
Precum M i-a spus M ie Tatăl, aşa vorbesc - loan
Răspuns-a Iisu s: N u M ă ştiţi nici pe M in e n ici
12,50
pe Tatăl M eu; dacă M -aţi şti pe M in e, aţi
i Precum m lăd iţa nu poate să aducă roadă de la
î sin e, dacă nu răm âne în viţă, tot aşa şi voi,
şti şi pe Tatăl M eu - loan 8 ,19
Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu
dacă nu răm âneţi în M in e - b a n 15,4
spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta
Precum Tatăl are viaţă în S in e, aşa l-a dat şi
am venit în lume, ca să dau mărturie d espre
F iu lu i s i aib ă viaţă în S in e - loan 5, 26
Punând în vârful unei trestii de iso p un burete
adevăr; oricine este din adevărascultă glasul
în m u iat în oţet, l-au dus la gura Lui - loan M e u - loan 18,37
19, 29 Răspuns-a lisu s: V-am spus că Eu sunt. Deci,
Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul dacă Mă căutaţi pe M ine, lăsaţi pe aceştia
pe care M i l-a dat tatăl M eu? - loan 18,11 să se d u c ă - t o n 18, 8
Putere am Eu ca să-l pun şi pu tere am iarăşi Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul, El ie-a
să-l iau. A ceastă poruncă am prim it-o de zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el
^ la Tatăl M e u - loan 10,18 cu e i - t o n 18,5
j P u ţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin Răspunsu-I-a Natanail: Rabi, Tu eşti Fiul lui
‘ şi M ă veţi vedea? - loan 16,19 Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israil- t o n 1, 49
i P u ţin şi nu M ă veţi m ai vedea, şi iarăşi puţin Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Z is-a lo r Pilah
şi M ă veţi vedea, pentru că Eu M ă duc la Luaţi-L vo i şi răstigniţi-L, căci eu nu-I gă­
T a tă l-Im n 16,16 sesc nici o vină - loan 19, 6
Puţin tim p mai sunt cu voi şi m ă duc la C el Ce Ridicând ochii Săi la Cer, a zis: Părinte, a venit
M -a trim is - loan 7, 33 ceasul! Preaslăveşte pe Fiul T ău, ca şi Fiul
„Râvna casei Tale mă m istu ie" - loan 2 , 17 să Te preaslăvească - loan 17,1
542
Ridicând u-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât
pe fem eie, i-a zis: Fem eie, unde sunt pârâşii
tăi? Nu te-a osândit nici un ul? - loan 8, 10
R id icâ n d u -Ş i Iisu s ochii şi văzând că muiţime
m ultă v in e către El, a zis către Filip: De
unde vom cum păra pâine, ca să mănânce
aceştia? - l e a n 6, 5
R id ica ţi o chii voştri şi p riviţi hold ele că sunt
a lb e pentru s e c e r iş - l o a n 4 , 35
R id icaţi piatra. Marta, sora celu i răposat, l-a
zis: D o am n e, deja m iroase, că este a patra
z i - l o a n 1 1 , 39
R o b u l nu răm âne în casă în veac; Fiul însă
răm âne în veac - lo a n 8 , 35
s ce vă în vinu ieşte este M o ise, în c a re v o ia ţi
S-a aşezat iar la m asă şi ie-a zis: înţelegeţi ce
v-am făcut? - fam 1 3 , 1 2
S-a aşezat lâng ă fântână şi era ca la al şaselea
ceas - l o a n 4 , 6
S-a dus fie ca re la casa sa - Imn 7 , 53
S-a dus iarăşi în m unte. El sin g u r - loan 6 , ÎS
S -a d u s la El şi îl ruga să S e coboare şi să
v in d ece pe fiu l lui, căci era gata să m oară-
lo a n 4 , 4 7
S-a dus şi s-a sp ăiatşi a venit văzând - loan 9,7
S-a făcut dezbinare în mulţime pentru El-Irou
7, 43
S-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la ei -
lo a n 6 ,1 7
S-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui loan
şi un iudeu, asupra curăţirii - loan 3, 25
S-a lepădat Petru şi îndată a cântat cocoşul -
loan 18, 27
S-a m utat din moarte la viaţă - loan 5,24
S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi,
luând un ştergar. S-a încins cu el - loan 13,4
S-a su it Iisu s în munte şi a şezut acolo cu
ucenicii Săi - Iran 6 , 3
S-a suit şi El, d ar nu pe faţă, ci p e ascuns -loan
7. 10
Sam arinenii II rugau să răm ână la ei. Şi a ră­
m as acolo două zile - loan 4 ,4 0
S -a u fă c u t acestea, ca să se îm p lin e a scă
Scriptura: „N u I se va zdrobi nici un os" -
lo a n 1 9 , 3 6
S-au hotărât să-L ucidă - loan 11, 53
S-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare -
lo a n 1 2 ,1 0
Să credeţi în acela pe care El L-a trimis - la tin 6 , 2 9
R E F E R IN Ţ E E V A N G H E L IC E
Să cunoască lu m ea că Eu iu b esc p e Tatăl şi
precum Tatăl M i-a poruncit, aşa fac. Seu-
laţi-vă, m ergem de aici - loan 1 4 , 33
Să m ărturisească despre L u m in ă, ca toţi să
creadă în el - loan 1, 7
Să mergem iarăşi în ludeea - loan 11, 7
Să mergem şi noi şi să m urim Cu EI - Iron 13,3 6
Să moară un om pentru popor, d ecât să moară
tot neamul - loan 11,50
Să nu se piardă ceva -loa n 6,12
Să nu se tu rb u re in im a v o astră, n ic i să se
înfricoşeze - loan 14, 27
Să nu se turb u re in im a v o astră; credeţi în
Dumnezeu, credeţi în M in e - loan 1 4 , 1
Să nu socotiţi că Eu vă voi în v in u i la Tatăl; cel
nădăjduit - loan 5 ,45
Să răstignesc pe Îm păratul vostru ? Arhiereii
au răspuns: Nu avem îm p ărat, decât pe
Cezarul - loan 19,15
Să se bucure îm preună şi cel ce seam ănă şi cel
ce seceră - l o a n 4 , 3 6
Să ştiţi că nu găsesc în El nici o v in ă -loa n 19,4
Să ştiţi că pe M in e m ai în a in te d ecât pe voi
M -a urât - loan 15,18
Să Te cunoască pe T ine, sin gu ru l Dumnezeu
adevărat, şi pe Iisu s H ristos pe Care L-ai
trim is-io n « 37, 3
Să vă faceţi ucenici ai M ei - loan 15, 8
Să vă iubiţi u n ul pe altul ~ loan 3 5 ,3 7
Să vă iu b iţi unul pe altu l, precum v-am iubit
E u -Jo an 1 5 ,3 2
Să v i iubiţi u n u l pe altu l. P recum Eu v-am
iubit p e v o i, aşa şi voi să vă iu b iţi unul pe
altul - loan 13,34
Scoală-te, ia-ţi patul şi u m b li - Iro« 5, 8
Scoateţi acum şi aduceţi n u n u lu i. Iar ei i-au
dus - loan 2, 8
Scria cu degetul pe păm ânt - loan 8, 6
Scriptura nu poate să fie desfiinţată - loan 10,35
Scris este în Prooroci: „ Ş i v o r fi to ţi învăţaţi
de D u m n ezeu". D eci oricin e a auzit şi a
învăţat de la Tatăl la M in e v in e - loan 6,45
Sculaţi-vă, m ergem de aici - loan 14, 31
Se numea N icodim şi care era fru n taş al iude­
i lo r - loan 3, 3
Se vor închina Tatălui în duh şi-n adevăr; că şi Ta­
tăl astfel de închinători îşi doreşte - loan 4, 23
Sfârşindu-se v in u l a z is m am a lu i Iisu s către
El: Nu m ai au vin - Jtw« 2, 3
Sfinţeşte-ΐ pe ei întru adevărul T ău ; cuvântul
Tău este adevărul - loan 17,17
în t r e b u in ţ a t e d e s e o r i
Simon Iscarioteanul, căci acesta, unul din cei
douăsprezece fiind, avea să-L vândă - loan 6, 71
Sim on Petru i-a făcut sem n acestuia şi i-a zis:
întreabă cine este despre care vorbeşte -
loivi 13,24
Sim on Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne
vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşni­
ce - loan 6 ,68
Sim on Petru le-a zis: M ă duc să pescuiesc. Şi
i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit
şi s-au suit în corabie, şi în noaptea aceea
n-au prins nim ic - icon 21, 3
Simon Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la
ţărm, plină de peşti mari: o sută cincizeci şi
trei, şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt mreaja -
imn 21. 72
Simon Fetru stătea şi se încălzea. D eci i-au zis:
Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? El
s-a lepădat şi a zis: Nu sunt - imn 18,25
Simon Petru şi alt ucenic mergeau după Iisus.
Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului
şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhie-
r e u lu i-t o n 18, 15
Simon Petru, având sabie, a scos-o şi a lovit pe
sluga arhiereului, şi i-a tăiat urechea dreaptă;
iar n urnele Lu i era Malhus - loan 18,10
Simone, fiul lui Iona, M ă iubeşti tu mai mult
decât aceştia7 El I-a răspuns: Da, Doamne,
TU ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Paşte
m ieluşeii M ei - loan 21,15
Simone, fiul Iui Iona, M ă iubeşti? El I-a zis:
Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus
lui: Păstoreşte oile M ele - loan 21,16
Simone, fiul lui Iona, M ă iubeşti? Petru s-a
Întristat, că i-a zis a treia oară: M ă iubeşti?
Şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tb ştii că
Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele -
loan 21,17
Slava pe care Tu Mî-ai d at-o, le-am dat-o lor, ca să
fie una precum Noi una suntem - loan 17, 22
Slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har
şi de ades'ăr - loan 1,14
Slavă de la oameni nu prim esc - loan 5, 41
Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om
aşa cum vorbeşte Acest O m - loan 7 ,46
Slugile au venit Ia arhierei şi la farisei, şi le-au
zis aceia: De ce nu L-aţi adus? - loan 7 ,45
Slugile l-au întâm pinat, spunându-î că fiul lui
trăieşte - loan 4, 51
Slugile şi slu jitorii făcuseră foc, şi stăteau şi
se încălzeau, că era frig, şi era cu ei şi Petru,
stând şi încălzindu-se - loan 18,18
543
Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, co-
boară-te înainte de a m uri copilul meu -
ton 4,4 9
Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: Nu cumva
eşti şi tu dintre ucenicii Omului Acestuia?
Acela a zis: Nu sunt - loan 18,17
Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei
care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie
orbi - loan 9, 39
Spunând El acestea mulţi au crezut în El - to n
8,30
Stăruind să-L întrebe. El s-a ridicat şi le-a zis:
Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel
dintâi piatra asupra ei - t o n 8, 7
Stătea loan şi doi dintre ucenicii lui - loan 1 ,35
Stăteau, lângă Crucea lui Iisus, mama Lui şi
sora mamei Lui, Maria lu i Cleopa, şi M aria
Magdalena - loan 19,25
Suflând vânt mare, marea se întărâta - to n 6,18
Sufletul îm i pun pentru oi - loan 10,15
Sufletul meu îl voi da pentru t in e - to n 13, 37
Sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut
Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amă-
nuntui, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde
cărţile ce s-ar fi scris. Amin - loan 21, 25
Sunt trimis înaintea Lui - loan 3, 28
Suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a m ers la
mormânt. Ş i era o peşteră şi o piatră era
aşezată pe ea - to n 11,38
Ş
Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-1,
i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dum nezeu? -
to n 9, 35
Şi a crezut el şi toată casa lui - to n 4 ,53
Şi a cunoscut Iisus că vroiau să-L întrebe şi
le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între
voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai
vedea şi iarăşi puţin şi M ă veţi vedea? -
to n 16,29
Şi a fost chemat şi Iis us şi ucenicii Săi la nuntă -
loan 2,2
Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau
boi şi oi şi porumbei şi pe schim bătorii de
bani - to ii 2, 34
Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare ş i la
mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era în fă­
şurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezle-
gaţi-1 şi lăsaţi-] să meargă - loan 11,44
544
Ş i a in tra t ia ră şi în pretoriu şi I-a zis lu i Iisus:
D e u n d e e şti Tu? Iar Iisu s nu i-a dat nici
un răsp u n s - l o a n 1 9 , 9
Ş i a lă crim a t Iisu s - l o a n 1 1 , 3 5
Ş i a m ă rtu risit lo a n , zicând : A m văzut D uhul
ca b o râ n d u -S e , d in Cer, ca un porum bel şi
a ră m a s p e ste E l - Jaît! Ϊ, 32
Ş i a m ers d upă El m u lţim e m ultă, pentru că
v e d e a u m in u n ile pe care le făcea cu cei
b o ln a v i - l a i n 6 , 2
Ş i a p leca t ia ră şi d in co lo de Iordan, în locul
u n d e lo a n b o te z a la în cep u t, şi a rămas
aco lo - l o a n 1 0 , 4 0
Ş i a răm as Iis u s sin g u r cu fem eia, stând in
. m ijlo c - I a i n 8 , 9
Ş i a treia z i s-a fă cu t nu ntă în C an a G alilei· şi
era şi m am a lu i Iisu s acolo - loan 2, 3
Şi a văzu t d oi în g e ri în v eşm in te albe şezând,
u n u l că tre cap şi altul către picioare, unde
zăcu se tru p u l lu i Iisu s - l o a n 2 0 , 1 2
Ş i a v e n it M aria M agd alena vestind ucenicilor
că a văzu t pe D o m n u l şi acestea i-a spus ei -
Ian i 20,18
Şi a v e n it şi N icod im , cel care venise la El mai
în a in te noaptea, adu când ca la o sută de litre
de am estec de sm irnă şi aloe - Iba?: 1 9 , 3 9
Ş i a v o rb it CU p ortăreasa şi a băg at pe Petru
în ă u n tru - h a n 1 8 , 1 6
Ş i a z is Iisu s: F aceţi p e oam en i să se aşeze. Şi
era ia rb ă m u ltă în acel lo c. D eci au şezut
b ă rb a ţii în nu m ăr ca la cin ci m ii - l o a n 6 , 1 0
Ş i a z is Iis u s : L-ai şi văzut! Ş i C e l C e vorbeşte
cu tin e A cela este - l o a n 9 , 3 7
Ş i a zis lu i Petru ucenicul acela pe care-I iubea
Lisus: D om nul este! Deci Simon-Petru, auzind
că este D o m n u l, şi-a în cin s haina, căci era
dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă - ioni 23, 7
Ş i a z is Lui u n u l d in tre u cen ici. A ndrei, fratele
lu i S im o n P etru - l o a n 6, 8
Ş i a zis M arta către Iisu s: D oam ne, dacă ai fi fost
aici, fratele m eu n-ar fi m urit - l o a n 1 1 , 2 1
Ş i a z is: S p r e ju d e c a tă am v e n it în lu m ea
aceasta, ca cei ca re nu văd să vadă, iar cei
ca re văd s ă fie o rb i - l o a n 9 , 3 9
Ş i a z is: Linde l-a ţi pu s? Z is-a Lui: D oam ne,
v in o şi v e z i - l o a n 1 1 , 3 4
Ş i aceasta este m ărturia lui lo an , când au trimis
la El iu d e ii d in Ieru salim , p reoţi şi leviţi,
ca să-l în tre b e : C in e eşti tu? - l o a n 1 , 1 9
Ş i aceasta este viaţa veşn ică: S ă Te cunoască pe
T in e , sin g u ru l D u m n ezeu adevărat, şi pe
Iisu s H ristos pe Care L-ai trim is l o a n 1 7 , 3
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi aceasta este voia C elu i Ce M -a trim is, ca din
toţi pe care M i i-a dat M ie să nu pierd pe
nici unul, ci să-i în v iez pe ei în ziua cea de
apoi - l o a n 6 , 3 9
Şi aceasta ziceau, ispitindu-L , ca să aibă de ce
să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-se în
jo s , scria cu degetul pe păm ânt - l o a n 8 , 6
Şi aceia i-au zis: Fem eie, de ce p lâng i? Pe cine
cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul
m eu şi nu ştiu unde L-au pus - l o a n 2 0 , 1 3
Ş i acela ştie că sp u ne adevărul, ca şi voi să
credeţi - l o a n 1 9 , 3 5
Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut
nici pe Tatăl, nici pe M ine - l o a n 1 6 , 3
Ş i acum v-am spu s acestea în a in te de a se
întâm pla ca să credeţi când se vor întâmpla -
lo a n 1 4 ,2 9
Ş i acum , preaslăveşte-M ă Tu, Părinte, la Tine
în su ţi, cu slava pe care am avut-o la Tine,
m ai înainte de a fi lumea - l o a n 1 7 , 5
Şi alte corăbii mai m ici au venit din Tiberiada în
apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea,
după ce Domnul mulţumise - l o a n 6 ,2 3
Şi alte multe m inuni a făcut Iisus înain tea uce­
n icilo r Săi, care n u sunt scrise în cartea
aceasta - l o a n 2 0 , 3 0
Ş i au adus ia El fariseii şi cărturarii pe o femeie,
prinsă în ad ulter şi, aşezând-o în m ijloc -
ioni fi, 3
Ş i au auzit acestea u n ii dintre farisei, care erau
cu El, şi l-au zis: O are şi noi su ntem orbi? -
lo a n 9 ,4 0
Ş i au crezut Scrip tu rii şi cuvântului pe care îl
spusese Iisu s - l o a n 2 , 2 2
Ş i au ieşit din cetate şi veneau către El - J o a n 4 , 3 0
Ş i au ieşit şi s-au su it în corabie, şi în noaptea
aceea n-au p rin s n im ic - l e a n 2 1 , 3
Ş i au răm as la El în ziu a aceea Era ca la ceasul
al zecelea - l o a n 1 , 3 9
Ş i au venit la loan şi i-au zis: R abi, A cela Care
era cu tine, d in co lo de Iord an , şi despre
Care tu ai m ărturisit, iată El bo tează şt toţi
se duc !a El - l o a n 3 ,2 6
Ş i boteza ş i loan în Enom , aproape de Salim ,
că erau acolo ape m ulte ş i ven eau şi se
botezau - l o a n 3 , 2 3
„Ş i braţul Dom nului cui s-a descoperit?" - l o a n
1 2 ,3 8
Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că e de folos
să moară un om pentru popor - I m n 1 8 , 1 4
Ş i când a ieşit el, Iisus a zis: Acum a fost preaslă-
vit Fiul Om ului şi Dumnezeu a fost preaslă-
vit întru El - I m n 13 , 3 1
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Şi fin d era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor,
mulţi au crezut în numele Lui, văzând mi­
nunile pe care le făcea - loan 1,23
Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge
înaintea lor, şi oile merg după el, căci cu­
nosc glasul lui - loan 10, 4
Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin
şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii
care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe
mire - loan 2, 9
Şi când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au cobo­
rât la mare - loan 6,16
Şi cârtire multă era despre Ei în mulţime; unii
ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, amă­
geşte mulţimea - loan 7,12
Şi căzând acela astfel la pieptul lui Iisus, l-a
zis: Doamne, cine este? - loan 13, 25
Şi ce a văzut şt a auzit, aceea mărturiseşte, dar
mărturia Lui nu o primeşte nimeni - loan 3,32
Şi ce este născut din Duh, duh este - loan 3,6
Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic,
alergând înainte, mai repede decât Petru,
a sosit cel dintâi la mormânt - loan 2 0,4
Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta
şi au mers după Iisus - loan 1, 37
Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia, căci nu
erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi,
trăgând mreaja cu peşti - loan 21, S
Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e
adevărată; şl acela ştie că spune adevărul,
ca şi voi să credeţi -lo a n 19,35
Şi Cel Ce M-a trimis est e cu Mine; nu M-a lăsat
singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute
Lui - loan 8, 29
Şi cel ce M l vede pe Mine vede pe Cel Ce M-a
trimis pe M ine - imn 12, 45
Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele
Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui
Dumnezeu - loan 1,12
Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi
acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu
casă de negustorie - loan 2,16
Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a
fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în
ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile -lo m
4,52
Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este ade­
vărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi
Cel Ce M-a trimis pe M ine - loan 8 ,16
Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul
Lui - loan 4, 41
Şi cum putem şti calea? - loan 14,5
545
Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru
c3 voi nu credeţi în C el pe Care L-a trimis
Acela - loan 5 , 38
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între
noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unu-
ia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr-
loan 1,14
Ş i dacă aude cineva cuvintele M ele şi nu le
păzeşte, nu Eu îl judec - loan 12,47
Ş i dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi
voi veni şi vă voi lua la M ine, ca să fiţi şi
voi unde sunt Eu - loan 14,3
Ş i de atunci m ulţi dintre ucenicii Săi s-au dus
înapoi şi nu m ai umblau cu El - loan 6, 66
Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei
lumi a fost ju decai - loan 16,11
Şi deşi a făcut atâtea m inuni înaintea lor, ei
tot nu credeau în El - loan 12,37
Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine -
loan 19,27
Ş i dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar
nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca sâ
nu He izgoniţi din sinagogă - Joan 12,42
Şi ducându-şi Crucea, a ieşit ia locul ce se chea­
mă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Gol-
gota - loan 19,17
Ş i Dumnezeu era Cuvântul - loan 1,1
Ş i după acestea mergea Iisus prin Galileea, căci
nu vroia să meargă prin ludeea, deoarece
Iudeii căutau să-L ucidă - loan 7,1
Ş i după cele două zile, a plecat de-acolo în
Galileea - lo a n 4, 43
Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa
trebuie să S e înalţe şi Fiul Omului -loan 3,14
Şi după îmbucătură a intrat atunci satana în
el. iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai cu­
rând -ferm 13,27
Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăun­
tru, şi Toma, îm preună cu ei. Ş i a venit
Iisus, uşile fiind încuiate, ş ia s ta tîn m ijlo c
şi a zis: Face vouă! - loan 20,26
Ş i ei au luat pe Iisu s şi L-au dus ca să fie râstig-
n it-ÎM Ji 19,16
Ş i ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Itie? Zis-a
el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Ş i a răspuns:
N u-fcun 1,21
Ş i ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se spurce,
d să mănânce Paştile - loan 18,28
Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl -
loan 3 ,2 7
Ş i el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit:
Nu sunt eu H ristosul - loan 1,20
546
Şi EI le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt
din cele de Sus. Voisunteţî din lumea aceasta;
Eu nu sunt din lumea aceasta - lean 8,23
Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de
dreptate şi de judecată - loan 16,8
Şi era acolo fântâna lui lacov. Iar lisus, fiind
ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână
şi era ca la al şaselea ceas - loan 4, 6
Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci
şi opt de ani - loan 5, 5
Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care II
loviseră, punând în vârful unei trestii de
isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la
gura Lui-/ ou i 19,29
Şi era aproape Pastile iudeilorşi mulţi din ţară
s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti,
ca să se curlţească - loan 11,55
Şi era aproape Paştile, sărbătoarea iu d eilor-
lain 6, 4
Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturi­
lor - lo a n 7, 2
Şi era atunci la ierusalim sărbătoarea înnoirii
tem plului şi era iarnă - loan 10, 22
Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania,
satul M ăriei şi al M artei,sora e i-la t » 11,1
Şi era dezbinare între ei - loan 9,16
Ş i era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut
bărbaţii în număr ca la cinci mii - loan 6,10
Ş i era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea -
loan 11,38
Ş i era sâmbătă în ziua în care lisus a făcut tină
şi i-a deschis ochii - loan 9,14
Ş i era un om dintre farisei, care se numea
N icodim şi care era fruntaş al iudeilor -
loan 3,1
Ş i era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav
în Capernaum - loan 4,4 6
Şi era Vinerea Paştilor; cam la al şaselea ceas, şi
a zis Pilat iudeilor Iată împăratul vostru -
loan 19,14
Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru
curăţirea iudeilor, care luau câte două sau
trei vedre - loan 2 ,6
Şi erau aproape Paştele iudeilor, şi lisus S-a
urcat la Ierusalim - 7oh?i 2,13
Şi erau nişte elini dintre cei ce se suiseră să se
în ch in e la sărbătoare - loan 12, 20
Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este
Fiul lui Dumnezeu - loan 1,34
Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în
veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi -
b a n 10,28
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume Sunt şi
Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în
numele Tău, în care M i i-ai dat - loan 17,11
Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel Ce M-a
trimis să botez cu apă. Acela mi-a zis: Pesle
Care vei vedea Duhul coborându-Se şi ră­
mânând peste El, Acela este Cel Ce botează
cu Duh Sfânt - loan 1,3 3
Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israii,
de aceea am venit eu, botezând cu apă -
loan 1,31
Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va
da vouă ca să fie cu voi în veac -loa n 14,16
Şi făcându-Se Cină, şi diavolul punând dina­
inte în inima lui Iuda, fiul lui Simon Isca-
rioteanul, ca să-L vândă - loan 13,2
Şi fără EI nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut -
loan 1, 3
Şi fiind seară,în ziua acee% întâia a săptămânii
(duminica), şi uşile fiind încuiate, unde
erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a
venit lisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace
v o u ă !-/ « « 20,19
Şi Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de
dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte
puţin - Imn 6, 7
Şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte - loan 5,21
Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: învăţă-
torule, când ai venit aici? - fonti 6, 25
Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este
Fiul Omului - loan 5,2 7
Şi i-a zis lisus: Urmează-mi - fonti 1,43
Şi i-a zis Natanail: D in Nazaret poate fi ceva
bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi - loan 1, 46
Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de-acum
veţi vedea Cerul deschizându-se şi pe
îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi cobo-
rându-se peste Fiul Omului - loan 1,51
Şi i-a zis: Mergi de te scaldă în scăldătoarea Silo-
amului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus
şi s-a spălat şi a venit văzând - fam 9,7
Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi,
când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu
ai ţinut vinul cel bun până acum - Imn 2,10
Şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei,
decât numai fiul pierzării, ca să se împli­
nească Scriptura - loan 17,12
Ş i iarăşi altă Scriptură zice: „Vor privi la Acela
pe care L-au îm puns" - lotri 19, 37
Ş i iarăşi i-a întrebat: Pe cine căutaţi? Iar ei au
zis: Pe lisus Nazarineanut - loan 18, 7
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi
veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc
Eu, voi nu puteţi v en i-/ «m S, 21
Şi iarăşi s-a lepădat Petru şi îndată a cântat co­
coşul -Ia in ÎS, 27
Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic.
Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu ade­
vărat că Acesta este Hristos? - loan 7, 26
Şi l-au făcut acolo cină şi Marfa slujea. Iar La-
zăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la
masă - loan 12,2
Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru,
despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci
cum vede el acum? - loan 9,19
Şi I-au zis deci iudeii; în patruzeci şi şase de
ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei
ridica în trei zile? - loan 2,20
Şi i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit
şi s-au suit în corabie, şl în noaptea aceea
n-au prins nim ic - loan 21,3
Şi lisus a luat pâinile şi, mulţumind, a da t uceni­
cilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea
şi din peşti, cât au voit - loan 6,11
Şi lisus ΐ-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce
crede în M ine, chiar dacă va m uri, va trăi -
loan 11, 25
Şi lisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul
când nici pe muntele acesta, n ici în Ieru­
salim nu vă veţi închina Tatălui -lo a n 4,21
Ş i lisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi;
de-acum să nu mai păcătuieşti - loan 8,11
Şi lisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M:a
trimis pe M ine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi -
loan 20,21
Şi lisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce
vine la M ine nu va flămânzi şi cel ce crede
în M ine nu va înseta niciodată - loan 6,55
Şi lisus nu venise încă în sat, d era în locul
unde II Întâmpinase Marta - loan 11, 30
Şi lisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el,
precum este scris - loan 12,14
Şi intrând în corabie, mergeau spre Caperna­
um, dincolo de mare. Şi s-a făcut întune­
ric şi lisus încă nu venise la ei - Joan 6,17
Şi iubea lisus pe Marfa şi pe sora ei şi pe Lazăr-
loan 11,5
Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte
fără să fi învăţat? - loan 7, 15
Şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de
alta, iar în m ijloc pe lisus -lo a n 19,18
Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi
oameni este adevărată - loan 8 ,1 7
547
Şi în ziua aceea nu M ă veţi întreba nimic.
Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere
de ia Tatăl în numele Meu El vă va da -
loan 16, 23
Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi şi-a luat
patul şi umbla. D ar în ziua aceea era sâm-
b i ţ i -lo a n 5 ,9
Şi întingând bucăţica a luat-o şi a d at-o lui Iuda,
fiul lui Simon Iscarioteanul - loan 13,26
Şi l-a adus la lisus. lisus, privind la el, i-a zis:
Tu eşti Sim on, fiu l lui Iona; tu te vei numi
Chifa (ce se tllcuieşte: Petru) - loan 1,42
Şi L-am preaslăvil şi iarăşi îl voi preaslâvi -
loan 12,28
Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui
Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia -
loan 18,13
Şi I-au Întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci,
dacă tu nu eşti Hris tosul, nici Iii e, nici Pro­
orocul? - l o a n 1 , 2 5
Şi I-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Ace­
luia, iar noi suntem ucenici ai lui M oise -
lo a n 9, 2 8
Ş i le-a zis lisus: Adevărat, adevărat zic vouă,
daci nu veţi m ânca trupul Fiului Omului
şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea
viaţă în voi - loan 6,5 3
Şi le-a zis Pilat: Iată Omul! - loan 19,5
Ş i Ie-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului.
Iar ei i-au dus - loan 2, 8
Şi lc-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi
face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit
Tu să fie în ei şi Eu în ei - loan 17, 26
Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost
şi voi am ăgiţi? - loan 7,4 7
Ş i le-au umplut până sus - loan 2, 7
Şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui,
ca voi să vă m iraţi - loan 5, 20
Ş i lumina lum inează în întuneric şi întuneri­
cul nu a cuprins-o - loan 1,5
Ş i mai mari decât acestea va face, pentru că Eu
Mă duc la Tatăl - loan 14,12
Ş i Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am
fost acolo. D ar să mergem la el - loan 11,15
Ş i mulţi au crezut în El acolo - loan 10,42
Ş i mulţi au venit la El şi ziceau: loan n-a făcut
nici o m inune, dar toate câte loan a zis
despre Acesta erau adevărate - b a n 1 0 , 4 1
Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este
nebun. De ce să-l ascultaţi? - l o a n 1 0 , 2 0
Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria
casă ie mângâie pentru fratele l o r - loan 1 1 , 1 9
548
Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut
în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea;
M i-a spus toate câte am făcut - Joan 4,39
Şi m ulţim ea a răspuns; Ai demon. Cine caută
să te ucidă? - loan 7 ,2 0
Ş i nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L
întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Dom­
nul - loan 21,12
Şi nim eni dintre voi nu ţine Legea. De ce cău­
taţi să m ă ucideţi? - loan 7,19
Şi nim eni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul
Lui - loan 8 ,2 0
Ş i nim eni nu s-a suit la Cer, decât Cel Ce S-a
coborât din Cer, Fiul Om ului, Care este în
C er - loan 3 ,1 3
Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristo-
sul, Fiul Dumnezeului Celui viu - I îwh 6,69
Ş i noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe pă­
cătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dum­
nezeu şi face voia lui, pe acesta îl ascultă -
loan 9, 31
Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice
că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă.
Ci Q ştiu şi păzesc cuvântul Lui - loan 8,35
Şi nu numai pentru neam, ci ş i ca să adune lao­
laltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi -
loan 11, 52
Şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa?Cum
spune El acum: M -am coborât din Cer? -
lo a n 6 , 4 2
Şi nu voiţi să veniţi la M ine, ca să aveţi viaţă! -
loan 5 ,40
Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus
Iisus şi a plecat - loan 4 ,5 0
Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face,
ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul - loan 14,13
Şi oricine crede şi trăieşte în M ine nu va muri
în veac. Crezi tu aceasta? - loan 11,26
Şi ostaşii, îm pletind cunună din spini, l-au
pus-o pe cap şi L-au îm brăcat cu o mantie
purpurie - loan 19,2
Şi pe când plânge^ s-a aplecat spre mormânt-
loan 20,11
Şi pe cel ce vine la m ine nu-i voi scoate afară -
loan 6 ,3 7
Şi pe M ine M ă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi Eu
n-am venit de la M ine, dar adevărat este
C el Ce M-a trim is pe M ine şi pe Care voi
nu-L ştiţi - loan 7, 28
Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească
cineva despre om, căci Ei însuşi cunoştea
ce era în om - loan 2, 25
REFERINŢE EVANGHELICE
Şi Pilat a ieşit afară şi Ie-a zis: Iată vi-L aduc
pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc în EI nici
o vină - loan 19,4
Şi Pilal i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat
trupul Lui - loan 19,38
Şi plecându-Şi capul. Şi-a dat duhul -In a n l 9,30
Şi prin bunătatea Lui noi toţi am luat, şi har
peste har -loa n 1,16
Ş i privind pe lisus. Care trecea, a zis: Iată
M ielul lui Dumnezeu! - loan 1,36
Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni
decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt
pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? - k\in
8,10
Şi s-a dus fiecare la casa sa - loan 7,5 3
Ş i s-a făcut dezbinare in mulţime pentru El -
loan 7,43
Şi s-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la
ei - loan 6 ,17
Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui loan
şi un iudeu, asupra curăţirii - loan 3, 25
Şi S-a suit lisus in munte şi a şezut acolo cu
ucenicii Săi - loan 6,3
Ş i s-au dus ucenicii iarăşi Ia ai lo r -fa in 20,10
Şi s-au sfătuit arhiereii ca şt pe Lazăr să-l omoa­
re -ierni Ϊ 2 , 10
Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Insă nimeni
n-a zis: Ce o întrebi?, sau: Ce vorbeşti cu
ea? - lain 4,27
Şi sfâtşindu-se vinul a zis mama tui lisus către
El: Nu mai au vin - loan 2,3
Ş i Simon Petru şi alt ucenic mergeau după
lisu s. Iar ucenicul acela era cunoscut
arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în
curtea arhiereului - loan 18,15
Ş i slava pe care Tu M i-ai dat-o, le-am dat-o lor,
ca să fie una, precum Noi una suntem - Imn
17.22
Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie - loan
21,19
Şi stăruind să-L întrebe. El s-a ridicat şi le-a
zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce
cel dintâi piatra asupra ei - loan 8, 7
Şi stăteau, lângă Crucea lui Iisus, mama Lui şi
sora mamei Lui, Matia lui Cleopa, şi Maria
Magdalena —loan 19,25
Şi su f lând vânt mare, marea se întărâta - loan 6,18
Ş i şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris:
„Râvna casei Tale mă mistuie" - loan 2,17
Şi ştim că mărturia lui e adevărată - loan 21,24
Ş i ştiu că adevărată este mărturia pe care o
mărturiseşte despre Mine - loan 5, 32
 în t r e b u i n ţ a t e d e s e o r i
Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnici. Deci
cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie
Tatăl, aşa vorbesc - loan 12, 50
Şi Tatăl Care M-a trimis. Acela a mărturisit despre
Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi auzit vreodată,
nici faţa Lui n-aţi văzut-o - l o a n 5,37
Şi toate ale Mele sunt ale Taie, şi ale Tale sunt ale
j Mele şi M-am preaslăvit întru ei -leu» 17,10
j Şi trebuia să treacă prin Samaria - loan 4 ,4
1 Şi trec ând lisus, a văzut un om orb din naştere -
I lo a n 9 ,1
I Şi trim işii erau dintre farisei - loan 3,24
Şi Tu îl vei ridica în trei zile? - loan 2, 20
I
_
Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: învăţăto-
rule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui,
de s-a născut orb? - loan 9 ,2
1 Şi ucenicii Săi au crezut în El - loan 2,11
I Şi unde Mă duc Eu voi ştiri, şi ştiţi calea - loan
' 1 4 , 4
Şi unii dintre ei vroiau să-L prindă, dar nimeni
n-a pus mâinile pe El - loan 7, 44
Şi unul dintre voi este diavol! - loan 6 , 70
Şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla-loan 10,9
Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-Te, regele
iudeilor! Şi-I dădeau p alm e-lo a n 1 9 ,3
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va
face liberi - loan 8,3 2
Şi viaţa era lumina oamenilor - loan 1 ,4
Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sun­
teţi cu M ine - loan 15,27
Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi - loan 13,10
Şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii
altora -lo a n 13,14
„Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu". Deci
oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl la
M ine vine - loan 6, 45
Şi vor i eşi cei ce au făcut cele bune, spre învie­
rea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre
învierea osândirii - loan 5, 29
Şi zicând aceasta, a ieşit iarăşi la iudei şi le-a zis:
Eu nu găsesc în El n id o vină - loan 18,38
Şi zicând aceasta, s-a dus şî a chemat pe Maria,
i sora ei, zicându-i în taină: învăţătorul este
I aici şi te cheamă - loan 11, 28
î Şi zicând acestea, a strigat cu glas tare: Lazlre,
; vino afară! - loan 11,43
ţ Şi zicând acestea a suflat asupra lor şi Ie-a zis:
Luaţi Duh Sfânt! - loan 20,22
Ş i zicând acestea, le-a arătat m âinile şi coasta
Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe
Domnul - loan 20, 20
549
Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care
era de faţă, l-a dat lui lisus o palmă, zicând;
Aşa răspunzi Tu arhiereului? - loan 18,22
Şi zicea: De aceea am spus vouă că nim eni nu
poate să vină la M ine, dacă nu-i este dat de
Ia Tatăl - loan 6, 65
Şi ziceau: Au nu este Acesta lisus, fiul lui Iosif,
şî nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa?
Cum spune E l acum: M -am coborât din
Cer? -lo a n 6, 42
Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jo s,
dar n-a intrat - loan 2 0,5
Şi, făeându-şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe
toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schim­
bătorilor de bani le-a răsturnat mesele - loan
2,15
Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în
E l -lo a n 2,11
Şi-I dădeau palme - loan 19,3
Ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis:
Voîeştî să te faci sănătos? - loan 5, 6
Ştiind lisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din
lumea acesta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din
lume, până la sfârşit i-a iubit - loan 13,1
Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut
orb - loan 9 ,2 0
Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos;
când va veni, Acela ne va vesti nouă toate -
loan 4,25
Ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărtu­
riseşte despre M ine - loan 5 ,3 2
Ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele
ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus M ie Tatăl,
aşa vorbesc - loan 12,50
Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi
să Mă omorâţi, pentru că cuvântul M eu nu
încape în voi - loan 8,37
Ştiu că va învia la înviere, m ziua cea de apoi -
loan 11,24
T
Tatăl - Care răm âne întru M ine - face lucrările
L u i-loan 14,1 0
Tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care
lisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Ş i a crezut el
şî toată casa Iui - loan 4,53
Tatăl Care M-a trimis. Acela a mărturisit despre
Mine.Nici glasul Luinul-aţi auzit vreodată,
nici faţa Lui n-aţi văzut-o - loan 5,37
Tatăl este mai mare decât M ine - loan 14,28
550
Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat in mâna
Lui - Imn 3, 35
Tatăl iubeşte pe Fiul şi-l arată toate câte face
El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta
Lui, ca voi să vă miraţi - han 5,20
Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, despre
Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru -
loan 8, 54
Tatăl Meu este lucrătorul -Ja m 15,1
Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez -
loan 5, 17
Tatăl Meu vă dă din Cer pâinea cea adevărată -
foni 6,32
Tatăl Meu, care Mi Ie-a dat, este mai mare decât
toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din
mâna Tatălui Meu - han 10,29
Tatăl nostru este Avraam. lisus le-a zis: Dacă
aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui
Avraam - han 8, 39
Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a
dat-o Fiului - loan 5,22
Te vei lepăda de Mine de trei ori! - loan 13,38
Te-am văzut când erai sub smochin -few.'! 1, 48
Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd -
law 9,15
Toată judecata a daf-o Fiului - J« uî 5,22
Toate acestea le vor face vouă din cauza nume­
lui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel Ce M-a
trimis - loan 15,21
Toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale
Mele şi M-am preaslăvit întru ei loan 17,10
Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am
zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă -
loan 16.15
Toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine - faun 17,7
Toate le-a dat în mâna Lui - loan 3,35
Toate prin El s-au făcut;şi fără Ei nimic nu s-a
făcut din ce s-a făcut - loan 1,3
Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de
unde este şi El mi-a deschis ochii -loan 9,30
Toma l-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci;
şi cum putem şti calea? - loan 14,5
Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Gea­
mănul, nu era cu ei când a venit lisus - loan
20. 24
Tot aşa şi Fiul dă Mâţă celor ce voieşte - loan 5,21
Tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică - loan 3, 15
Tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întu­
neric - loan 12,46
Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pc cci ce
vine la Minenu-I voi scoate afară- loan 6,37
REFERINŢE EVANGHELICE
Tot poporul venea la El; şi El, şezind, îi învăţa -
loan 8,2
Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El,
dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca
să nu fie izgoniţi din sinagogă - loan 12,42
Totuşi, de frica iudeilor, nim eni nu vorbea
despre El pe faţă - loan 7,13
Toţi câţi au venit mai înainte de M ine sunt furi
şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat - loan 10, S
Toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe
Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteş te
pe Tatăl Care L-a trimis - loan 5,23
Toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru
Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în noi
să fie una, ca lum ea să creadă că Tu M-ai
trimis - icuri 1 7 ,2 1
Trebuia să treacă prin Sam aria -lo a n 4,4
Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui
Ce M-a trimis pe M ine; că vine noaptea,
când nimeni nu poate să lucreze - loan 9,4
Trebuie să vă naşteţi de Sus - fain 3, 7
Trecând lisus, a văzut un om orb din naştere -
loan 9,1
Trupul M eu este adevărată mâncare şi sângele
Meu, adevărată băutură - loan 6 .5 5
Trupul nu foloseşte la nim ic - loan 6,63
Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice - loan 6, 68
Tu ai fi cerut de la EI, şi ţi-ar fi dat apă vie -
loan 4,10
Tu ai ţinut vinul cel bun până acum - loan 2 .10
Tu eşti Ilristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu -
loan 6,69
Tu eşti învăţătorul lu i Israii şi nu cunoşti aces­
tea? - loan 3 ,1 0
Tu eşti regele Iudeilor? - loan 18,33
Tu eşti regele lui Israii - loan 1,4 9
Tu eşti Simon, fiu l lu i lona; tu te v e i numi
Chita (ce se tâlcuieşte: Petru) - loan 1,42
Tu eşti ucenic al A celu i^ iar noi suntem uce­
nici ai iui M oise - loan 9, 28
Tu huleşti, căci am spus: Fiu l lu i Dumnezeu
sunt? - loan 10,36
Tu îl vei ridica în trei zile? - loan 2 ,2 0
Tu mărturiseşti despre Tine în suţi; mărturia
Ta nu este adevărată - loan 8,13
Tu zici că Eu sunt îm părat Eu spre aceasta M-am
născut şi pentru aceasta am venitîn lume, ca
să dau mărturie despre adevăr; oricine este
din adevăr ascultă glasul M eu - loan 18,37
Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dum nezeu - loan
10,33
 X
în t r e b u in ţ a t e d e s e o r i
Ü Unde Mă duc Eu voi ştiţi, şi ştiţi calea - loan 14,4
Ucenicii I-au zis: învăţătorule, acum căutau
iudeii sä Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci
acolo? - lo a n 1 1 ,8
Ucenicii Lui îl rugau, zicând: învăţătorule,
mănâncă - loan 4,31
Ucenicii Lui L-au intrebat, zicând: învăţăto­
rule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii Iui,
de s-a născut orb? - loan 9, 2
Ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spu­
sese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe
care îl spusese Iisus - loan 2,22
Ucenicii Săi au crezut în El - loan 2,11
Ucenicii Săi se duseseră în cetate, ca să cumpere
bucate - Imn 4 ,8
Ucenicii se uitau unii la alţii, nedumcrindu-se
despre cine vorbeşte - loan 13, 22
Ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci -
loan 7,3
Ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi a
intrat împreună cu Iisus în curtea arhiere­
ului - lo a n 18,15
Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă
întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric
nu ştie unde merge - loan 12, 35
Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până
sus - loan 2, 7
Un înger al Domnului se cobora la vreme în
scăldătoare şi turbura apa şi cine intra întâi,
după turburarea apei, se făcea sănătos, de
orice boală era ţinut - loan 5 ,4
Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi - loan 7, 21
Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd -loa n 9,25
Un tată avem: pe Dumnezeu - loan 8,41
Una dintre slugile arhiereului, care era rudă cu
cel căruia Fetru îi tăiase ureche^ a zis: Nu
te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu El? -
loan 18,26
Unde are să Se ducă Acesta ca noi să nu-L găsim?
Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre
elini şi va învăţa pe elini? - l a i n 7,35
Unde este Acela? - loan 7,33
Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu - loan 9,12
Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu Mă ştiţi
nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti
pe Mine, aţi şti şi pe Thtăl Meu - loan 8,3 9
Unde l-aţi pus? Zis-a Lui: Doamne, vino şi vezi -
loan 11,34
Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi,
de o parte şi de altg, iar în mijloc pe Iisus -
loan 19,18
551
Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi M ie acum,
dar mai târziu îm i vei urma - loan 13,36
Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi ven i - loan 8,
21,22,33
Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul M eu.
D aci-M i slujeşte cineva. Tatăl M eu îl va
cin sti-/« !« 12 ,2 6
Unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi - loan 7,34
Unde Te duci? - loan 16,5
Unde Te duci? Răspuns-a Iisus: U nde M ă duc
Eu, tu nu poţi să urm ezi M ie acum, dar m ai
târziu îm i vei urm a - loan 13,36
Unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus
cele ce făcuse Hsus - loan 11,46
U nii dintre ei vroiau să-L prindă, dar nim eni
n-a pus m âinile pe El - loan 7, 44
Unii ziceau: El este. A lţii ziceau: N u este el, ci
seamănă cu el. D ar acela zicea: Eu sunt - loan
9,9
Unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: N u, am ă­
geşte mulţimea - Joan 7 ,12
U nul dintre cei doi care auziseră de la loan şi
veniseră după Iisu s era A ndrei, fratele lui
Simon Petru - loan 1,40
Unul dintre ostaşi cu suliţa a îm puns coasta Lui
şi îndată a ieşit sânge şi apă - loan 19,34
U nul dintre voi este diavol! - loan 6, 70
Unul dintre voi M ă va vinde - loan 13,21
U nul este sem ănătorul şi altul secerătorul -
l o a n 4 ,3 7
Urm ează M ie - loan 2 1 ,1 9
Urm ează-M i - loan 1, 43
V
Va cunoaşte d esp re în v ăţătu ra aceasta dacă
este de la D u m n ezeu sau d acă Eu vorbesc
de la M in e în su m i - loan 7 ,1 7
Va fi o turmă şi un p ăsto r - Joa« 10, 16
Va vădi lum ea de păcat şi de d reptate şi de
judecată - loan 16, 8
V-am cunoscut că n -aveţi în voi dragostea de
Dum nezeu - loan 5, 42
V-am dat vouă p ild ă, ca, precum am făcut Eu
vouă să faceţi şi voi - loan 13, 15
V -am num it pe v o i p rieten i, pentru că toate
câte am auzit de la Tatăl M eu vi le-am făcut
cunoscute - h a n 1 5 ,1 5
V-am spus acum şi n -aţi auzit? D e ce v o iţi s l
auziţi iarăşi? N u cum va v o iţi şi voi să vă
faceţi ucenici ai L u i? - h a n 9, 27
552
V -am sp u s că Eu su nt. D eci, dacă Mă căutaţi pe
M in e , lăsaţi p e aceştia să se ducă - Imn 18,8
V -a m sp u s d eci vo u ă şi veţi m uri în păcatele
v o astre. C ă ci dacă n u credeţi că Eu sunt,
v e ţi m u ri în păcatele voastre - Joan 8,24
V -am sp u s ş i n u credeţi. L ucrările pe care le
fa c în n u m ele Tatălu i M eu , acestea mărtu­
rise s c d esp re M in e - loan 10, 25
Vântul su flă unde voieşte şi tu auzi glasul lui,
dar n u ştii de unde vine, nici încotro se du­
ce. A stfel este cu oricine născut din Duhul -
Imn 3 ,8
V ă este de folos să mă duc Eu. Căci dacă nu
M ă v o i duce. M ângâietorul nu va veni la
vo i - lo a n 16, 7
Vă m âniaţi pe M ine că am făcut sâmbăta un
om în treg sănătos? - loan 7, 23
Vă sm inteşte aceasta? - Imn 6, 61
V ă spun acestea ca să vă mântuiţi - loan 5,34
Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul
când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce
închinare lui Dum nezeu - Joan 36,2
V ăzând că M aria s-a sculat degrabă şi a ieşit
afară, au m ers după ea, socotind că a plecat
la m orm ânt, ca să plângă acolo—Joan 11,31
Văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iu­
bea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie,
iată fiul tău! - loan 19,26
V ăzându-1 pe acesta zăcând şi ştiind că este
aşa încă de m ultă vrem e, i-a zis: Voieşti să
te faci sănătos? - Imn 5, 6
V ecinii şi cei ce-1 văzuseră mai înainte că era
orb ziceau: N u este acesta cel ce şedea şi
cerşea? - Joan 9, 8
Vedeţi că nim ic nu folosiţi! Iată,lum ea s-a dus
după El - loan 12,19
Vei pune sufletul Tău pentru Mine? Adevărat, ade­
vărat zicţiecănuvacânta cocoşul, până ce nu te
vei lepăda de Mine de trei ori! - loan 13,38
V enind la Iisu s, dacă au văzut că murise, nu
l-au zdrobit fluierele - Joan 19,3 3
Veniţi să prânziţi. Ş i nici unul dintre ucenici
nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?,
ştiind că este Dom nul - loan 21, 12
Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte
am făcut. N u cumva este acesta Hristosul? -
Imn 4, 29
Veniţi şi veţi vedea. Au m ers deci şi au văzut
unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea.
Era ca la ceasul al zecelea - loan 1, 39
Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face
liberi - loan 8,32
REFERINŢE EVANGHELICE
Viaţa era lumina oamenilor - loan 1 ,4
Vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici
în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui -
loan 4,21
Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci
pe faţă vă voi vesti despre Tatăl - Imn 16,25
Vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă
că aduce închinare lui Dumnezeu-Joan 16,2
Vine ceasul în care toţi cei din morminte vor
auzi glasul Lui - loan 5 ,28
Vine ceasulşiacum este, când adevăraţii închi­
nători se vor închina Tatălui în duh şi-n
adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi
doreşte - Joan 4, 23
Vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că in
Dumnezeu sunt săvârşite - Jüan 3, 23
Vine noapte^· când nimeni nu poate să lucreze v
Imn 9,4
Vine şi stăpânitorul acestei lumi şi el nu are
nimic în Mine - Joan 14,30
Vino şi vezi - Imn 3,4 6
Voi aţi trimis la loan şi el a mărturisit adevărul -
Imn 5,33
Voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui -
Imn 5 ,35
Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la săr­
bătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a
împlinit încă - Imn 7, 8
Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-a Lui: Noi
nu ne-am născut din desfrânare. Un tată
avem: pe Dumnezeu - Imn 8,41
Voi îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va
fi! -lo a n 14,17
Voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu
şi voi sunteţi vii - Imn 14,19
Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu
sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea
Lui - Joa?t 3, 28
Voi j udecaţi după trup; Eu nu j udec pe nimeni -
loan 8,15
Voi Mă numiţi pe Mine: învăţătorul şi Domnul,
şi bine ziceţi, că sunt-Jcu« 13,13
Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iude­
ilor - că unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni
- vă spun vouă acum - loan 13,33
Voi nu credeţi în Cel pe Care L-a trimis Aceia -
loan 5,33
Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile
M ele -loa n 10,26
Voi nu puteţi să veniţi - Im n 7, 34
Voi nu ştiţi de unde este şi Ei mi-a deschis
ochii - Imn 9, 30
ÎNTREBUINŢATE DESEORI
Voi nu ştiţi de urde vin, nici unde M ă duc -
loan 8,14
Voi nu ştiţi nimic - loan 11,49
Voi sunteţi curaţi, însă nu toţi - Imn 3 3 ,10
Voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi
l-am spus - loan 15,3
Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de
Sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu
sunt din lumea aceasta - Imn 8, 23
Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din
lumea aceasta - loan 8, 23
Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să
faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început,
a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru
adevăr, pentru că nu este adevăr întru el.
Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale
sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii -
fonii 8,44
Voi sunteţi prietenii M ei, dacă faceţi ceea ce
vă poruncesc - loan 15,14
Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închi­
năm Căruia ştim, pentru că mântuirea din
iudei este - loan 4, 22
Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se
va preface în bucurie - loan 16,20
Voi veni la voi - foii! 14,18
Voi ziceţi că-π Ierusalim este locul unde trebu­
ie să ne închinăm - loan 4,20
Voiau să-L ia în corabie, şi îndată a sosit corabia
la ţărmul la care mergeau - loan 6,21
Voieşti să te faci sănătos? - loan 5, 6
Voiţi deci să vă eliberez pe regele iudeilor?-
loan 18,39
Vom veni la el şi vom face lăcaş la el - loan 14,23
Vor ieşi cei ce au făcut cele bune, spre învierea
vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învi­
erea osândirii - loan 5,29
„Vor privi la Acela pe Care L-au îm puns" -
loan 19,37
Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră
totdeauna e gata - loan 7, 6
Vremea voastră totdeauna e gata - loan 7,6
553
■T '»' τ Ι'Λ f it Vi it ·■ j , ; - %. ,, ' . ; <* t j . _ , ,
Zicând aceste^ a suflat asupra lor şi le-a zis:
Luaţi Duh Sfântl - loan 20,22
Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa, şi a văzut pe
lisus stând, dar nu ştia că e lisus -loa n 20,14
Zicând aceste^ lisus a ieşit cu ucenicii Lui dinco­
lo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în
care a intrat El şi ucenicii Săi - loan 18,1
Zicând acestea, le-a arătat m âinile şi coasta Sa.
Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Dom­
nul -fonii 20, 20
Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva l-a
adus cineva să mănânce? - loan 4 , 33
Ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi desâmbătă,
şi nu-ţi este Îngăduit să-ţi iei patul - funii 5,10
Ziceau unii despre ierusalimiteni: Nu este, oare,
Acesta pe care-L căutau să-L ucidă?- fam 7,25
Zis-a ei lisus: Fem eie, de ce plângi? Pe cine
cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, l-a zis:
Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-m i unde
L-ai pus şi eu îl voi ridica - loan 20,15
Zis-a lisus Iui: Dacă voiesc ca acesta să rămână
până voi veni, ce ai tu? Tu urmează M ie -
loan 21,22
Zis-a lor lisus: U m pleţi vasele cu apă- Şi le-au
umplut până sus - loan 2, 7
Zis-a Lui: Doam ne. Eu am crezut că Tu eşti
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit
în lum e-fonii 11,27
Zis-a Lui: D oam ne, vino şi vezi - loan 11,34
Zis-a Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare.
Un tată avem: pe Dumnezeu - loan 8 ,4 1
Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot să urmez
Ţie acum? Su fletul meu î l voi da pentru
Tine - loan 13,3 7
Zis-a Simon Petru Lui: Doam ne, spală-m i nu
numai picioarele m ele, ci şi m âinile şi ca­
pul - loan 13,9
Zis-au lui: Unde esle Acela? Ş i el a zis: Nu ştiu -
loan 9,12 __________ ________
I* 554
IN D IC E R E A L Ş I O N O M A ST IC
A apa preschimbată în vin - han 2, 5-8
acoperământul aripilor Domnului - loan 14, 18-20
Adam: b iru it de păcat - te n 16, 33
Adam: căderea lu i - loan 13,21-22; 19, 81-84
Adam: era Prooroc - loan i, 28-30
Adam: moartea şi îngroparea lui - te u 19,14b-l8
, adaosul Filioque - loan 3 , 31-34
adevărata înrudire cu Avraam - hint 8,39-4 1
adevărata rudenie - han 8, 37-38
adevăratul neam bun - loan 8,37-38
adevăraţii închinători - loan 4, 23-24
adevărul - loan 3,19-21; 4,23-24; 17,14-16
adevărul: îndrăzneala lui - han 9, 30-33
adevărul: ne face liberi - te u 8, 30-32
aducerea aminte de chinurile veşnice - te u 5,
14-16
aducerea aminte de moarte - loan 3, 19-21; 5,
14-16
• adunarea fiilo r lu i Dumnezeu - te u Π , 49-53
a fie ro s ire a - h a n 17,14-16
ajutorul îngeresc - loan 11,47-48 -
ajutorul lui D u m n e ze u -te u 13, 36-38
alegerea lui Baraba pentru eliberare - te n 18,
40 + 19,1-7
alinarea în turburări - loan 14,1
alipirea de Dumnezeu - loan 15, 7-8
alungarea diavolilor - loan 5,14-16
alungarea D u h u lu i Sfânt - loan 16, 72-15
amăgirea celor trecătoare - loan 1 9 ,23-24a
am ăgitorul - loan 6,10-13
Andrei şi Filip; îi vestesc lui Hristos despre elinii
ce vo r să-L vadă - loan 12, 20-24
Andrei: îl aduce pe Petru Ia Hristos -loan 1,40-42
Andrei: întâiul ucenic al lu i H ris to s -te n 1 , 40-
42
Andrei: nu cugetă înalt despre Hristos - loan 6,
5-9
Anna, arhiereul - loan 18,10-11
A n tih ristu l - loan 5, 43-47; 10,1-5; 12,12-13
anul jubileu - te n 8, 56-59
apa Botezului - loan 5, IA
apa cea veşnică a lu i Hristos - te n 4,12-15
apa cea vie - te n 4, 9-72; 4, 28-30; 7,37-38
apa cea vie: bogăţia revărsării ei - loan 4.12-15
apa: care a ieşit din coasta lu i Hristos - han 79,
31-34; 19, 35-37
Apolinarie: erezia lui - loan 7, 14a; 2, 18-22; 3,
23; 6 , 59-62; 8, 21-24
Apostolii: au revărsat peste lume darul Duhului -
ten 7,39
Apostolii: evlavia lor faţă de Hristos - han 4,
25-27
Apostolii: frica lor - te n 14, 31b + 15, 1-3
Apostolii: însetau a-L vedea pe Hristos, după
Înviere - han 20,19-23
Apostolii: întristarea lo r - loan 16, 4b-7
Apostolii: necazurile lor - loan 14,27
Apostolii: necunoştinţa lor - han 12, 14-16
Apostolii: prigonirile lor - han 14, 27; 16, 4b-~
Apostolii: primirea lor - loan 13,20
Apostolii: războirile lor - han 14, 27
Apostolii: sunt trim işi spre curăţirea tuturor -
te n 13,10-11
arătările lui Hristos de după înviere - loan 72.
23-24; 16,25-28; 20,19-23
arderea păcătoşilor - t e n 15, 4-6
arhiereii şt fariseii: adună sinedriul şi se sfătuiesc
să-L omoare pe Hristos - loan 11, 47-48
arhiereii: cinstirea lor - loan 11, 49-53
arhiereii: darul lor - t e n î l , 49-53
arhieroi: se sfătuiesc să-L omoare pe L azâr- te u
12.9-71
arfcieria creştină - loan 2 , 12-17
Arie: erezia lui - t e n 1 ,10; 1 , 15; 1, Ic; 1,2; 1 ,3a;
1,9; 1 ,30; 2,1-4; 2,18-22; 3,16-17; 5,17-18; 5,
19-21; 5,22-24; 8,17-18; 10,27 30; 11,4-6; 12,
34-36a; 12,44A 5; 14,8-9; 14,12-14; 15,14-16;
16,33,17,22-23«;
armenii: erezia lor - t e n 1 , 14b; 19,31-34
ascultarea - loan 1, 40-42
ascultarea cuvântului lui Hristos - loan 8, 42-
43; 8,46-50
ascultarea de Hristos - loan 3,35-36
astrologia - loan 4 , 28-30
aşteptarea ~ loan 20,14-18
Avraam: bucuria sa - t e u 8,56-59
Avraam: îl duce pe Isaac spre jertfă - loan 8,56-
59; 19,148-18

m i B ■■■· . ·
Baraba: alegerea lui pentru eliberare - loan 18,
40 + 19,1-7
bărbaţii îmbunătăţiţi; bolile lor - loan 11,1-3
bărbaţii samarinencii - loan 4,28-30
bărbăţia duhovnicească - loan 6,10-13; 11,54-57
bătrâneţea - Jam 4,35-38
băutura adevărată - Joan 6,52-55
băutura duhovnicească - loan 6, 56-5S
băutura obişnuită - loan 6,56-58
Betania - loan 1 1 ,17-20
j Betsaida - Joan 2 ,43-45
binecuvântarea smereniei - loan 4, 43-45
binele: săvârşirea lui - loan 11, 47-45
biruinţa asupra celui râu - loan 16, $-11
biruinţa asupra lumii - loan 16, 33
Ϊ biruinţa asupra morţii - loan S, 51-52
; biruinţa asupra patimilor - loan 20, 5-13
1 biruinţa asupra stăpânitorului lumii - lom 12,
29-33
; biruinţa întru neputinţe-lo a n 19, 245-27
Biserica e Una - loan 11,49-53
Biserica neamurilor - loan 10, 39-42; 11, 47-48;
11,54-57; 12,14-16; 12,20-24; 11/49-53
blândeţea - loan 1,40-42; 6,22-26; S, 46-50
blândeţea lui Hristos - Joan 18,17-18
blestemul - Joan 7,47-51
blestemul celui răstignit - iod« 18, 28-32
blestemul celui spânzurat pe lemn - l o m 19,14b-18
blestemul veşnic - loan 19,38-42
boala lui Lazăr e spre slava Fiului lui Dumnezeu -
loan 11,4-6
bolile - Joan 5 , 14-16; 11,1-3
B otezu l-iun; 3 ,29;5,1-4;5,14-16; 6 , 35-35; 7 ,1-
5; 8, 21-24; 10,14-16; 10, 39-42; 16, 8-Π;
botezul cu apă al înaintemergătorului - loan 1 ,
31-34; 3, 22-24
Botezul Duhului Sfânt - loan 1, 31-34
Botezul: darul său - loan 3,28-30
Botezul: închipuie m oartea şi învierea lui
Hristos - loan 3,4-5
Botezul: puterea lui -- loan 4,28-30
bucuria - loan 14, 28-29
bucuria deplină - loan 15,11-13; 16, 23-24
bucuria firii omeneşti - loan 19,146-18
bucuria întru necazuri - loan 15, 17-19
bucuria învierii - loan 20,19-23
bucuria lui Avraam - loan 8,56-39
bucuria lui Hristos - loan 15, 31-33
bucuria lumii - loan 16,19-22
555
bucuria ucenicilor lui Hristos - loan 15, 11-13;
16,19-22
Bunavestire - loan 1 9 ,14b-18; 19, 23-24a
bunătatea: se lucrează prin voinţă - loan 10,27-30
c
Caiafa: prooroceşte fără de voie pentru Hristos -
loan 33,49-53
Caiafa: proorocia lui - loan 1 8 ,10-11
calea poruncilor-fam 25, 11-33 ^
cântarea cocoşului - loan 18, 24-27
Capemaumul - loan 2 , 12-37
casa sufletului - loan 12,1-3
catehumenii - loan 1 ,12
căderea din Rai - loan 18, 3-6
Căderea noastră zilnică - loan 10,27-30
căderea omului - loan 1 , 14a
căile Domnului - loan 1, 21-23 ___
căile mântuirii - loan 4, 28-30 '
călăuzirea aspră - loan 2 1 ,15-19a
călăuzirea blândă - loan 2 1 ,1 5 - 1 9 a ____
călcarea Legii-lo a n 7,19-20 -
cămaşa lui Hristos - loan 1 9 ,23-24a
căpeteniile iudeilor: unii a e d în taină în Hristos -
loan 22,41-43
ceasul al şaselea şi vremea Răstignirii - loan 19,
12-14a
ceasul al treilea şi vremea Răstignirii - loan 19,
12-14a
cele nevăzute: s-au făcut prin Fiul - loan 1,3a; 1,3b
cele patru fapte bune - loan 5,14-16; 11,47-48
cele văzute: s-au făcut prin Fiul - loan 1 ,3a; 1 ,3b
cererea celor bune - Joan 3 5 ,14-16
cererea celor mântuitoare - loan 16, 23-24
cererea celor nefolositoare-Jo an 35, 34-16
cererile în numele lui Hristos - lemn 14, 12-14;
15,7-8; 15,14-16; 16,23-24; 16, 25-28
Cerul-Dau 6,16-21
chenoza lui Hristos - loan 9, 34-38
chinurile naşterii - loan 16,19-22
chinurile veşnice - loan 3, 35-36
Cina cea de Taină - loan 1 3 ,1
cinci pâini şi doi peşti - loan $, 5-9
cinstea urmării lui Hristos - loan 6, 65-67
cinstirea Fiului - loan 8, 53-55
cinstirea Fiului trece la Tatăl - h a n 5, 22-24
cinstirea lui Dumnezeu - h a n 9, 30-33
cinstirea lui Hristos - loan 13, 8-9
cinstirea părinţilor - Joan 2,1-4; 19, 245-27
cinstirea preoţilor - loan 20,19-23
cinstirea Tatălui - loan 8 , 53-55
556
cocoşul: cântarea sa - loan 18, 24-27
conştiinţa: puterea ei - Joan 7,53 + 8,1-11
coroana de spini - loan 18,40 + 19,1-7
coşurile cu fărâmituri - loan 6,10-13
credinţa - loan 3,18; S, 25-29; 7 , 1-5; 9,30-33; 16,
8-11; 16,12-15
credinţa adevărată - loan 20,24-29
credinţa fără fapte e moartă - Imn 6,28-30
credinţa fierbinte - loan 12,1-3
credinţa în înviere - loan 19,35-37
credinţa în Sfânta Treime- loan 5,14-16; 17,20-21;
17,25-26; 21,9-14;
credinţa în Sfintele Taine - loan 6,52-55
credinţa întru Dumnezeu - loan 12,44-45; 14,1
credinţa întru Fiul lui Dumnezeu - loan 3,18; 6,
39-40; 9,34-38
credinţa întru Hristos-/oan 6 ,23-30; 6,39-40; 6,
41-44; 6, 45-47; 7, 37-38; 8, 28-29; 12, 41-43;
2 4 ,1; 24,20-22; 2 4 ,12-14; 27,2-3; 27,20-21;
credinţa întru Hristos e dar al Tatălui - loan 6,
35-38
credinţa întru Hristos trece la Tatăl - Jcwn 22,
44 -45
credinţa lui Toma - loan 1 9 , 35-37
credinţa nestatornică - loan 8,56-59
credinţa nestatornică a mulţimilor - Imn 7 ,30-32
credinţa: întărirea ei - loan 20,30-31
credinţa: mărturisirea ei prin fapte-/win 14,316
+ 15,1-3
credinţa: ostenelile ei - loan 15,4-6
credinţa: roadele ei - loan 15, 7-8
creştinătatea - loan 1 2 ,1-3
creştinismul adevărat - loan 3, 29-22
creştinismul lu crăto r- /ortn 3,19-21
Crucea lui Hristos - loan 3,14-15; 6,10-13; 7,6-8;
7,9-10; 8,21-24; 8,56-59; 1 2 ,12-13; 12,27-23;
12, 29-33; 13, 316-32; 15,11-13; 1 6 ,19-22; 19,
12-14a; 1 9 ,14b-18; 19,19-22
Crucea lui Hristos: slava ei - loan 1 9 ,14b-18
C ru cea: arm ă de biruinţă asupra lum ii şi
diavolului - loan 1 9 ,14b-18
cugetarea dreaptă - loan 4, 23-24
cugetarea lumească -lo a n 1 ,10
cugetul iumesc şi pământesc - b a n 8, 21-24
cugetul trupesc - loan 12, 29-33
cugetul trupesc: trufia sa - loan 8,33-36
cunoaşterea lui Dumnezeu - loan 8,19-20; 8,53-
55; 10,14-16; 12, 44-45
cunoaşterea iui Dumnezeu: e viaţa veşnică -loan
17,1-3
cunoaşterea tainelor - loan 13, 23-26a
cunoştinţa adevărată - loan 8, 37-38; 17,14-16
IN D ICE REAL
cunoştinţa adevărului - loan 8,30-32; 16,12-15;
21,24-25
cunoştinţa celor dumnezeieşti - loan 1, 49-51;
19,19-22
cunoştinţa celor fireşti - loan 19,19-22
cunoştinţa celor trecătoare - lemn 29, 23-24/j
cunoştinţa de Dumnezeu - loan 17, 4-6a
cunoştinţa dumnezeiască - loan 29, 35-37
cunoştinţa Fiului lui Dumnezeu -loa n 12,14-16
cunoştinţa lui Dumnezeu - loan 6,45-47; 12,46-
47:14,8-9:18,37-39
cunoştinţa prin Duhul Sfânt - loan 24 ,7
cunoştinţa Sfintei Treimi - loan 21, 24-25
cunoştinţa tainelor - loan 16, 23-24
cunoştinţa Tatălui - loan 14, 7
cununa de spini - loan 18, 40 + 19,1-7
curăţarea prin rele pătimiri - loan 5,14-16
curăţia minţii - loan 4,23-24
curăţia: păzirca ei - loan 1,32
curăţirea - Icrm 33, 20-Π
curăţirea lăuntrică - loan 13,10-11
curva prinsă săvârşind păcat- loan 7,53 + 8,1-22
cuvântul dumnezeiesc primirea lui - loan 12,
36b-40
cuvântul evangheliccsc - loan 2,5-8
Cuvântul lui Dumnezeu - fam 2, 2; 19,35-37
cuvântul omenesc: felul alcătuirii sale - loan 1,2
cuvântul Tatălui - loan 27,24-16
cuvântul Tatălui: e adevărat - loan 1 7 ,14-16
Cuvântul: Dumnezeirea Sa - loan 1,1a
Cuvântul: eîmpreună-veşnic cu Tatăl-loan 1,36
Cuvântul: întruparea Sa - loan 1 ,9
cuvintele dumnezeieşti - /mu 21,24-25
cuvintele Fiului sunt ale Tatălui - loan 12,48-50
cuvintele lui Hristos - loan 12,48-50
cuvintele lui Hristos: credinţa întru ele - loan
12,46-47
cuvintele lui Hristos: judecă lumea - lo a n l 2,48-50
cuvintele lui Hristos: simt ale Tatălui - Imn 14,10-11
cuvintele lui Hristos: sunt duhovniceşti - /mu
6 ,63-64
cuvintele minunate ale lui Hristos - loan 7,44-46
D
darul arhiereilor - loan 11, 49-53
darul Botezului - loan 5,2-4; 5,24-26
darul dat bărbaţilor - loan 20, 19-23
darul dat femeilor - loan 2 0 ,29-23
darul dragostei - loan 23, 34-35
darul Duhului Sfânt - loan 4, 9-22; 5,14*26; 7,
37-33; 21,49-53;
$1 ONOMASTIC
darul dumnezeiesc - loan 4, 28-30
darul iertării păcatelor - loan 3,31-34; 2 0 ,19-23
darul mântuirii - t o n 1,36
darul minunilor - loan 13, 34-35
darul păcii - loan 20,19-23
darurile Duhului Sfânt - to n 36,12-15
dascălul: trebuie să fie trecut prin ispite - loan
1 ,3S-39
datoria „spălării picioarelor" - loan 13,12-16
datoria milosteniei - loan 13, 266-31 a
David; greşeala lui - loan 9, 3b-5
dărâmarea templului din lerusalitn - loan 2,18-22
defăimarea celor mici - to ţi 2 0 ,24-29
desăvârşirea - Imn 21, 24-25
desăvârşirea întru adevăr - loan 17, 20-21
desăvârşirea întru dragoste - loan 1 7 ,22-23a
desăvârşirea întru neputinţe - to n 19,246-27
desăvârşirea întru unime - loan 17,22-23a
descoperirea adevărului - loan 17,14-16
desfătarea cea veşnică - loan 21, 9-14
despărţirea de oamenii răi - loan 10, 39-42
despărţirea sufletului de trup - loan 21,15-19a
dezbinarea bună - loan 9,12-16
dezbinarea dintre farisei, pentru Hristos - to n
9,12-16,9,17-19
dezbinarea rea -lo a n 9,12-16
dezlegarea sâmbetei - t o « 7, 21-24; 9,17-19
d ezm ierdările-ton 18,24-27
deznădejdea - loan 5 , 1-4
diavolii: izgonirea lor - loan 5,14-16
diavolul: căderea lui - loan 13, 21-22
diavolul: cruzimea sa - loan 8,37-38
diavolul: dintru începu t e ucigător de oameni -
loan 8,44-45
diavolul: e surpat de Hristos - to n 17, 4-6a
diavolul: e tatăl minciunii - loan 8,44-45
diavolul: e tatăl ucigaşilor - to n 8,44-45
diavolul: faptele lui - to n 8, 39-41
diavolul: lucrarea lui - loan 12,29-33
diavolul: osândit de Hristos - loan 12, 29-33
diavolul: puterea lui - loan 4,28-30
diavolul: războirea lui cu mintea omului - Joan
4, 28-30
diavolul: războirea sa cu omul - loan 6, 68-71
diavolul: robeşte minţile - loan 4,28-30
diavolul: stăpâneşte cu tiranie - loan 12,29-33
diavolul: stăpânirea lui e prin lucrarea omului -
loan 14,30-3la
diavolul: ucigaş de oameni - loan 12, 29-33
dobândirea vieţii veşnice - loan 3,36-3 7
dochetismul: erezie - loan 4 , 3-4
dogmele: vânzarea lor - loan 2,12-17
557
doi peşti - loan 6,5-9
douăsprezece coşuri cu fărâmituri -lo a n 6,10-13
d rago stea-to n 13, 34-35
dragostea desăvârşită - loan 33 ,1
dragostea desăvârşită a lui Hristos - loan 3 ,1 4 -
15:15,11-13
dragostea faţă dc fraţi - loan 2 1 ,1 5-19a
dragostea faţă de viaţa de acum - loan 12,25-26
dragostea faţă de vrăjmaşi - to n 9,46-50; 8 ,53-52
dragostea lui Dumnezeu - loan 5,39-42; 10,17-21
dragostea lui Hristos - loan 21, 396-23
dragostea lui Hristos pentru om - b a n 15,9-10;
2 1 ,15-19a
dragostea lui Hristos pentru ucenici - loan 15,
9-10
dragostea lui Hristos: se află prin porunci - loan
34, 23-22
dragostea lui Petru - loan 2 3 ,15-I9a
dragostea pentru H risto s-to n 33, 8-9; 2 1 ,15-19a
dragostea pentru Hristos trece la Tatăl - to n 36,
25-23
dragostea pen tru Hristos: se arată prin porunci—
ton 32, 23-24; 14,25-26
dragostea unuia către celălalt - loan 14, 27; 15,
27-39
dragostea: puterea ei - loan 14, 27
dragostea: unirea ei - t o n 17, 20-2-1------- » ■ ■-
dregătoriile lumeşti: defăimarea lo r - t o n 6,14-15
dreptatea lăuntrică -lo a n 6,35-38
dreptatea: e vădită de Duhul S f â n t - t o n 16,8-11
drepţii - to n 6,10-13; 6,35-38
drepţii: răsplata lor - loan 10,10-13
Duhul A d ev ăru lu i-to n 14,15-37; 15,26-27; 16,
12-15
duhul dă viaţă - to?t 4,23-24
duhul omului: legea sa - loan 4,23-24
Duhul Sfânt: alungarea Lui - loan 16,12-15
Duhul Sfânt: când a fost dat? - loan 7, 39
Duhul Sfânt: călăuzeşte la tot adevărul - loan
16,12-15
Duhul Sfânt: cunoaşte tainele şi adâncurile lui
- ,
Dumnezeu loan 3 6 32-25; 29, 35-37
Duhul Sfânt: darul S ă u - loan 4,9-11; 5,14-16; 7,
37-38:11, 49-53; 1 9 ,23-24a
Duhul Sfânt: darurile Lui - loan 16,12-15
Duhul Sfânt: dă viaţă - loan 6, 63-64
Duhul Sfânt: deschide înţelesul Scripturilor -
loan 10, 1-5
Duhul Sfânt: Dumnezeirea Sa - loan 1,4; 16,12-15
Duhul Sfânt: e al Fiului -lo a n 3, 31-34
Duhul Sfânt: e de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul -
loan 15,26-27; 16, 46-7; 16,12-15
 558
j' Duhul Sfânt: e Mângâietorul - loan 14, 25-26
'ii Duhul Sfânt: e martor al propovăduiţii - loan
ţ 15,26-27
Duhul Sfânt: e trimis de Hristos - loan 1 6 ,4b-7
Duhul Sfânt: îl slăveşte pe Hristos -loan 16,12-15
\ Duhul Sfânt; împărtăşirea Sa - loan 10, 10 13;
14,15-17
Duhul Sfânt: învrednidrea de El - loan 20,19-23
I Duhul Sfânt: lucrarea Sa - fonti 6, 41-44; 7, 39;
•j 14,25-26
Duhul Sfânt: lumea nu-L vede - loan 14,15-17
■s
Duhul Sfânt: mărturia Sa - fonti 15, 26-27
Duhul Sfânt: nu eprim it de lu m e -loa n 14,15-17
■ Duhul Sfânt: nu purcede de la Fiul-fam 3,31-34
Duhul Sfânt: nu se dă cu măsură - loan 3,31-34
Duhul Sfânt: numirea Sa - loan 14, 25-26
Duhul Sfânt: pogorârea Sa - loan 3, 31-34; 13,
33)1-32; 20,19-23
Duhul Sfânt: primirea Lui de către om - loan 7,39
Duhul Sfânt: purcede de la Tată! - loan 3,31 -34;
15, 26-27
Duhul Sfânt: rămâne la ucenicii lui Hristos - loan
ţ 14,15-17
Duhul Sfânt: S-a pogorât la ucenid - loan 14,
15-17
Duhul Sfânt: S c pogoară ca un porumbel asupra
lui H ristos - fonti 1 , 31-34
■ Duhul Sfânt: trimiterea Sa - loan 15, 26-27; 36,
23-24; 17, 25-26
D uhul Sfânt: va fi trimis de Tatăl în num ele lui
H ristos - loan 14,25-26
Duhul Sfânt; vădeşte lumea de dreptate - loan
16,8-11
Duhul Sfânt: vădeşte lumea de judecată - loan
16,8-11
Duhul Sfânt: vădeşte lumea dep ăcat-fam 16,8-11
Duhul Sfânt: venirea S a - loan 14,15-17; 16,12-15
Duhul Sfânt: vremea dăruirii Lui - fam 3,22-24
Duhul: venirea Sa - loan 16, 4b-7
Dum inica: Ziua învierii - loan 20, 1-4
d um nezeiasca cunoştinţă - loan 1, 49-51
d um nezeieştile cuvinte - fonii 23, 24-25
, Dum nezeirea: e foc - loan 5, 43-47
D um nezeu: „este duh" - loan 4, 23-24
Dum nezeu: „nu-i ascultă pe păcătoşi" - fonti 9,
30-33
Dumnezeu: dragostea S a -Im n 5,39-42; 10,17-21
D um nezeu: e Atotştiitor - fonti 6, 63-64
D um nezeu: e izvorul slavei - loan 17, 23b-24
D um nezeu: e slăvit prin m oartea m ucenicească
! a celor ce cred întru El - fonti 21,15-19a
Dumnezeu: e Soarele veacului viitor - loan 20,1-4
IN D IC E REAL
Dumnezeu: e Tatăl nostru - loan 20,14-18
Dumnezeu: iubeşte lumea - loan 3,16-17
Dumnezeu: iubirea Sa de oameni - loan 4, 6b-8
Dumnezeu: L-a dat pe Fiul Său pentru mântuirea
lumii - loan 3,16-17
Dumnezeu: lucrările Sale - loan 9 , 3b-5; 1 2 ,3-3
Dumnezeu: Mirele sufletelor - loan 1,5-8
Dumnezeu: prietenia Sa cu oamenii-fonti 10,14-36
Dumnezeu: proslăvirea Sa - loan 1 3 ,31b-32
Dumnezeu: sălăşluirea Sa în om - fcwn 3 2,23-24
Dumnezeu: Se arată Proorocilor - loan 1,18
Dumnezeu: slava Sa - lo a n 15, 7-8
' E
Efraim - loan 11, 54-57
eliberarea întemniţaţilor - loan 18, 37-39
elinii: caută să-L vadă pe Hristos -lo a n 12,20-24
elinii: vieţuirea lor - lean 3,19-21
Elîsei: a înmulţit pâini - loan 6,5-9
Enoh: nu a murit, dar va muri în vremea lui
Antihrist - loan 2 1 ,396-23
ependitul - h a n 21, 1-8
ereticii - loan 7, 37-38; 10,1-5; 14,28-29; 17,1-3;
19,35-37
ereticul: e asemenea lui Iuda Iscarioteanul - loan
1 3 , 23-200
ereziile - l o a n 7 , 3 7 - 3 8
ereziile: nebunia lor - h a n 1 7 , 3-3
Euharistia - l o a n 6 , 4 8 - 5 1; 6 , 5 6 - 5 8 ; 1 3 ,1 0 -1 1 ; 19,
2 3 -24a; 19, 3 1 -3 4 ; 19, 3 5 -3 7
Euharistia: sfinţirea printru ea - l o a n 6 , 5 9 - 6 2
Eunomie: erezia lui - h a n 3 , 6 - 8 ; 5 , 1 9 - 2 1 ; 8 , 1 7 -
18; 12, 3 4 -3 6 a
Eutihîe: erezia lui - l o a n 1 , 1 4 a ; 4 , 1 - 4
Eva: căderea sa - h a n 1 9 , 3 1 - 3 4
Eva: înşelarea sa din Rai - h a n 8 , 4 4 - 4 5
Evanghelia: puterea ei - l o a n 2, 9-30
Evanghelia: roada ei - h a n î l , 5 4 - 5 7
Evanghelia: vremea ei - l o a n 7 , 3 0 - 3 1
Evangheliile: scrierea lor - î n a i n t e c a v â n t a r e
evlavia Apostolilor faţă de Hristos - l o a n 4 , 2 5 - 2 7
F
facerea de minuni - l o a n 1 3 , 3 4 - 3 5
facerea omului - h a n 3 , 9 - 1 2 ; 1 1 , 4 9 - 5 3
fântâna lui Iacov - l o a n 4 , 5 - 6 a ; 4 , 22-35
fapta bună cea lucrătoare - l o a n 1 , 3 8 - 3 9 ; 4 , 2 3 - 2 4 ;
5 , 34-26; 6 , 3 9 A 0 ; 6 , 5 6 - 5 8 ; 8 , 2 1 - 2 4 ; 3 0 , 1 0 - 1 3 ;
23, 20-32; 24, 4-6; 1 5 , 1 7 - 1 9 ; 1 9 , 29-22
 V
ŞI ONOMASTIC
fapta bună cea lucrătoare: e închipuită de Petru -
lo a n 2 0 ,5 - 1 3
fapta bună: răsplătirea ei - loan 6 , 39-40
fapta: e cel mai bun cuvânt - loan 1 0 , 2 2 - 2 6
faptele bune - loan 10,10-13
faptele credinţei - b a n 9 , 3 0 - 3 3
faptele diavolului - l o a n S , 3 9 - 4 1
faptele întunericului - l o a n 1 4 , 3 0 - 3 1 a
faptele rele - l o a n 3 , 1 9 - 2 1 ; 1 0 , 1 0 - 1 3
faptele sunt moarte fără credinţă - l o a n 6 , 2 8 - 3 0
fariseii şi arhiereii: adună sinedriul şi se sfătuiesc
să-L omoare pe Hristos - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8
fariseii: îl întreabă pe Botezătorul de ce botează -
fam 1,24-25
fariseii: îi întreabă pe orb cum a fost vindecat -
îoari 9 , 1 2 - 1 6
fariseii: îl ocărăsc pe Nicodim - l o a n 7 , 5 2 + 8 , 1 2
fariseii: împietrirea lor - l o a n 1 2 , 9 - 1 1
fariseii: minciuna \ ο τ - l o a n 1 2 , 4 1 - 4 3
fariseii: mojicia lor - l o a n 7 , 5 2 + 8 , 1 2
fariseii: orbirea lor - l o a n 9 , 3 9 - 4 1
fariseii, sălbăticia lor - l o a n 7 , 5 2 + 8 , 1 2
fariseii; se sârguiesc să batjocorească minunea
vindecării orbului - l o a n 9 , 1 2 - 1 6
fariseii: trimit slugi ca să-L prindă pe Hristos -
icni! 7 , 4 4 - 4 6
făgăduinţele - l o a n 1 3 , 3 6 - 3 8 _____________
fărâmiturile - l o a n 6 , 1 0 - 1 3
făţărnicia - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6
femeia prinsă în curvie - l o a n 7 , 5 3 + 8 , 1 - Π
femeia: îndreptarea ei - l o a n 2 1 , 9 - 1 4
femeile: care L-au uns pe Hristos cu mir - l o a n
1 1 ,1 -3
femeile: statornicia lor - l o a n 1 9 , 2 4 ί > - 2 7
fcmeile. vin la mormântul Domnului - l o a n 2 0 , 1 - 4
fericirea - l o a n 6 , 4 8 - 5 1
fericirea celor ce n-au văzut şi au crezut - l o a n
20, 24-29
fericirea răbdării prigonirilor - l o a n 1 6 , l - 4 a
fericirea slujirii aproapelui - l o a n 1 3 , 1 7 - 1 9
fericirea smereniei - l o a n 1 3 , 1 7 - 1 9
ferirea de primejdii - l o a n 1 1 , 5 4 - 5 7
fiii adevărului îl ascultă pe Hristos - fotm 1 8 ,
3 7 -3 9
fiii lui Dumnezeu - l o a n 1 0 , 2 7 - 5 0 ; 1 1 , 4 2 - 5 3
fiii lui Dumnezeu: adunarea lor - l o a n 1 1 , 4 9 - 5 3
fiii luminii - l o a n 1 2 , 3 4 - 3 6 ( 1
fiii tunetului - Joan 1 , 4 0 - 4 2
Fiinţa tui Dumnezeu - l o a n 1 4 , 7 ; 1 4 , 8 - 9 ; 1 4 , 1 0 - 1 1
Fiinţa lui Dumnezeu: e cunoscută de Fiul - icun
1 ,1 8
Filioque - lo a n 3 ,3 1 -3 4
559
Filip şi Andrei: îi vestesc lu i H ristos despre elinii
ce vor sâ-L vadă - loan 12, 20-24
Filip: avea nevoie d e m ai m ult învăţătu ră - loan
6,5-9
Filip: e chemat de H ristos - loan 1,43-45
Filip: e încercat de H ristos dacă are credinţă -
loan 6,5-9
Filip: îi cere lui H ristos să li-L arare pe Tatăl -
loan 1 4 , 8-9
Filip: îl aduce pe Natanail la H risto s- lai« 3,43-45
filosofia cuvântării de Dum nezeu - loan 19,19-22
filosofia lucrătoare - loan 19,19-22
finicul: tâlcuire d uhovnicească - loan 12,14-16
firea dum nezeiască - loan 19, Î4b-18
firea dumnezeiască: îm părăţeşte p este toate -
loan 18, 37-39
firea omenească - loan 1 9 ,14b-18
firea omenească: bucuria ei - loan 1 9 ,14b-18
firea omenească: neputinţa ei - loan 18,17-18
firea omenească: slăbanogirea ei p rin păcat -
loan 5 , 14-16
firea omenească: starea ei dintâi - loan 4, 23-30
firea omenească: unitatea e i -lo a n 10,14-16; 17,
20-21
firea om enească: vindecarea ei - l o a n 5 , 14-16
Fiul: „raza" Tatălui - l o a n 1,1b
Fiul: cunoaşte pe Tatăl - l o a n 10,14-16
Fiul: e Cuvântul Tatălui - l o a n 12, 48-50 —
Fiul: e Dumnezeu -lo a n 6,41-44 ■ -
Fiul: e Lumină - l o a n 1 , 4 ; 1 , 5 ; 1 , 8
Fiul: e un Ipostas îndoit în firi - l o a n 1 , 14b
Fiul: e viaţă - l o a n 1 , 4
Fiul: face ce face şi Tatăl - b a n 5 ,1 9 -2 3
Fiul: face Jud ecata - fouir 5 ,2 5 -2 9
Fiul: îi iubeşte pe ucenicii Ta tătui -lo a n 16,2 5-28
Fiul: îl cunoaşte pe Tatăl - b a n 5 ,36-38
Fiul: îl face cunoscut pe Tatăl - l o a n 1 , 1 8
Fiuhîlproslăveşte pe Tatăl -loan 12,29-33; 17,1-3
Fiul: îl vede pe Tatăl - loan 6,45-47
Fiul: întruparea Sa - loan 1, 9; 3 , 14a
Fiul: judecă precum Tatăl - loan 8,15-16
Fiul: ie are pe toate ale Tatălui - lo a n 5, 22-24
Fiul: lucrează pururea - loan 5,17-18
Fiul: merge la Tatăl - loan 16, 8-11
Fiul; Mijlocitorul nostru - loan 1 ,1 7
Fiul: naşterea Sa cerească - loan 3, 9-12
Fiul: ne-a dat harul şi adevărul - icon 1 , 17
Fiul: nu a fost prim it de ai Săi - loan 1, 11
Fiul: numai El 11 cunoaşte pe Tatăl - loan 5,36-38
Fiul: S-a făcut om adevărat şi deplin - loan 1 ,14a
Fiul: S-a născut m ai înainte de veci d in Tatăl -
loan 1,15
560
Fiul: slava Sa - loan 1 , 14c
Fiul: stăpâneşte peste toate - loan 3,35-36
Fiul; toate s-au făcut prin El - Joan 1 ,3a
Fiul: Ziditorul lumii - loan 1,10
foamea duhovnicească - loan 6 ,35-38; 6,52-55
Fotin: erezia lui - loan 1, 9
fraţii Domnului: îl prihănesc pe Hristos - fam 7,3 -5
fraţii Domnului: II zavistuiesc pe Hristos - loan
7.1-5
fraţii Domnului: vor mărturisi pentru Hristos -
fonii 7, 3-5
fraţii lui Hristos - Jam 39, 24b-27
fraţii şi surorile Domnului - înamtecuvântarc
frăţia lui Hristos - loan 1 9 ,24b-27
frica - loan 7,6-8; 19,12-14a
frica Apostolilor - loan 1 4 ,31b + 15,1-3
frica de m oarte-fam 13,7-10; 12,27-28,14,15-17
frica Judecăţii - Joan 5,22-24
frica ucenicilor de iudei -lo a n 11, 7-10; 11,11-16
furii de cele sfinte - loan 12,4-8
furai: însuşirile lui - loan 10,1-5
G Hristos: arătarea Dumnezeirii Sale -lo a n 3,28-30
Galileea: tâlcuirea numelui - loan 1,49-51
gândul ucigaş - J cwh 11, 54-57
gânduri bune - loan 10,10-13
gânduri rele - loan 1 0 ,30-33
gândurile lumeşti - loan 21, 24-25
gätirea ucenicilor - loan 7,6-8'
gheena: îngrozirea ei - loan 3,19-21
Ghetsimani - loan 18, 3-6
giulgiurile puse jos în mormânt - loan 20, 5-13
glasul celui ce strigă în pustie - loan 1,21-23
glasul din Cer mărturiseşte pentru Hristos - loan
12,29-33
glasul lui Hristos e minunat - fam 1, 43-45
glasul Păstorului - loan 10,1-5
grija fraţilor - loan 2 1 ,15-19a
grija zilnică - loan 6 ,2 7
grijile lumeşti - loan 11,47-48
H Hristos: cuvintele Sale sunt de ia Tatăl-tom 7,14-16
haina de piele - loan 9, 34-38
hainele lui Hristos: simplitatea lor - loan 19,23-24a
harul dumnezeiesc - loan 11,11-16; 12,3-3
Heruvimul ce păzea intrarea în Rai - loan 19,
31-34
hotărârea cea rea - loan 13,8-9
hrana sufletului - loan 6 , 31-34
IN D IC E REAL
hrănirea sărăcitor - loan 4 , 31-34 ‘'
Hristos: „chip" al Tatălui - loan 1 4 ,18-20
Hristos: „raza" Tatălui —Joan 3, 31-34
Hristos: „vine întru numele Domnului" - loan
12, 12-13
Hristos: a biruit lumea - loan 19,19-22
Hristos: a biruit moartea-loan 10,27-21; 12,24-16
Hristos: a biruit pentru noi - Joan 16,33
Hristos: a Doua Sa Venire - loan 8,15-16
Hristos: a fost proorocit de Moise - loan 5,43-47
Hristos: a fost sărac - form 4, 6b-8
Hristos: a ieşit de la Tatăl - loan 26,25-28; 3 7, 6b-
8; 17, 20-21
Hristos: a ieşit de la Tatăl şi merge la Tatăl - loan
13,2-5
Hristos: a mâncat după înviere spre încredinţarea
ucenidîor- loan 24, 21-22
Hristos: a venit de Sus - loan 12,14-16
Hristos: a venit pentru mântuirea lumii - loan
8,15-16; 8,25-27
Hristos: arată iudeilor că Hristos e nevinovat -
J«jn 19,14b-18
Hristos: arătările Sale după înviere -lo a n 12,23-
24; 14, 21-22
Hristos: are cuvintele vieţii veşnice - l o a n 6 ,6 8 - 7 1
Hristos: are putere să învieze morţii - Joan 5,
29-23
Hristos: are stăpânire asupra morţii - Joan 20,
37-21
Hristos: are stăpânire să-Şi „pună sufletul" -
Jurrn 30, 37-23
Hristos: batjocorirea Sa de către ostaşii romani -
/om 39, 32-34a
Hristos: Bărbat desăvârşit - loan 1, 30
Hristos: blândeţea Sa - loan 18,17-18
Hristos: cere apă samarinencii - loan 4, 6b-8
Hristos: cere prinzătorilor să-i lase pe ucenici -
Joan 38,7-9
Hristos: cinsteşte nunta - Joan 2 , 1-4
Hristos: cunoaşte ce avea să facă Iuda - loan 12,4-S
Hristos: cunoaşte inimile tuturor - Joan 12,36b-
40; 16,29-32
Hristos: cuvintele Sale sunt minunate - loan 7,
44-46
Hristos: dă mărturie despre Natanail - loan 1.
46-48
Hristos: dă mărturie pentru adevăr - loan 38,
37-39
Hristos: dă slava Sa ucenicilor - loan 37, 22-23a
Hristos: dă viaţa veşnică - Imn 10,10-13
ŞI O NOM ASTIC
Hristos: descoperă samarinencii apa cea vie -
loan 4, 9-11
Hristos: domoleşte mânia iudeilor - loan 9,1 -3a
Hristos: dragostea Sa - loan 13,1
Hristos: dragostea Sa către Tatăl - lam 14,30-31a
Hristos: dragostea Sa e desăvârşită - loan 3,14-
15; 15,11-13
Hristos: dragostea Sa pentru om - loan 1 0 ,17-
2 1 :1 1 ,15-19a
Hristos: dragostea Sa pentru ucenici - loan 13,1
Hristos: dreptatea Sa - Im « 9, S -ll
Hristos: Dumnezeirea Sa - loan 3, 28-30
Hristos: e „Cel Ce vine de Sus" - loan 3, 31-34
Hristos: e „Întâi-Născut din morţi" -Ja m 16,19-22
Hristos: e „oaia" care S-a jertfit pentru noi - loan
10.1- 5
Hristos: e „Piatră" duhovnicească - loan 9,6-7
Hristos: e „raza" Tatălui - fam 12, 46-47
Hristos: e „uşa" - loan 10,1-5; 10, 6-8; 10,9
Hristos: e adăpat cu oţet - loan 19, 28-30
Hristos: e Adevărul - loan 14, 4-6
Hristos: e Arhiereu veşnic - Imu 14,15-17
Hristos: e batjocorit de ostaşii romani - loan 18,
40 + 19,1-7
Hristos: e biciuit de ostaşii romani - loan 1 8,40-
19.1- 7
Hristos: e bucuria noastră - loan 1 9 ,14b-18
Hristos: e Calea - loan 14, 4-6
Hristos: e Capul Bisericii - lortît 14,18-20
Hristos: e Chip al Tatălui - loan 12, 44-45
Hristos: e clevetit de iudei - loan 10, 17-21
Hristos: e cu iudeii puţină vreme - loan 7,32-36
Hristos: e Cuvântul lui Dumnezeu - loan 10,27-30
Hristos: e dat de Tatăl pentru mântuirea lumii -
loan 10,27-30
Hristos: e de aceeaşi putere şi stăpânire cu Tatăl -
loan 8,17-18
Hristos: e de o Fiinţă cu Tatăl - loan 1, la; 1,1b; 1,
Ic; 1,2 :1 ,3a; 1,18; 3,31-34;3,35-36;5,17-18; 5,
19-21; 5,22-24; 5,30; fi, 27; 6 ,45-4 7; 7 ,28-29; 8,
17-18; 8,19-20; 8,3 7-38; 8 ,39-42; 8,42-43; 8,53-
55; 8. 5 6-59; 10,17-21; 10, 27-30; 20, 37-38; 11,
38-42; 11,4-6; 11,43-46; 12,23-24; 12,25-26; 12,
34-36a; 12,41-43; 12,44-45; 12,46-47; 12,48-50;
13.2- 5; 14,4-6; 14, 7; 14, 8-9; 14,10-11; 14,18-
20; 14, 28-29; 14, 30-31a; 14, 32b + 25,1-3; 25,
14-26; 16, 25-28; 17, fili-8; 17, 9-10; 17, 11-12a;
17,14-16; 17,23b-24; 17,25-26:18,37-39
Hristos: e de o lucrare cu Tatăl - loan 12,34-36a
Hristos: edeoslavă cu Tatăl-loan 11,4-6; 12,4143
Hristos: e din Cer - loan 3, 25-27; 7 , 28-29
Hristos: e dintru ceie de Sus - loan 8, 21-24
561
Hristos; e Domn al vieţii - loan 10,17-21
Hristos: e Dumnezeu adevărat - loan 7, 49-51;
5, 25-29; 8,15-16; 9, l-3a; 11, 38-42; 17,1-3;
1 9 ,14b-18;
Hristos; e Dumnezeu şi om - loan 6, 35-38; 8,
13-14; 9,34-38; 10, 27-30; 20,24-29
Hristos: e dus în pretoriu ca să fie judecat de
Pilat -lo a n 18, 28-32
Hristos: e fără de păcat —loan 1, 26-27; 1,29; 12,
29-33; 14,30-31 a
Hristos: e Fiul lui Dumnezeu - loan 8, 28-29; 8,
46-50; 1 8 ,4 0 + 1 9 ,1 -7
Hristos: e iubit de Tatăl - loan 10,17-21
Hristos: e iubit de Tatăl mai înainte de întemeierea
lumii - loan 17,23b-24
Hristos: e îmbrăcat cu mantie purpurie - loan
18,40 + 19,1-7
Hristos: e împărat - loan 12,14-16; 18,33-36; 18,
37-39
HristoS: e împărăţia Cerurilor - loan 2,23-25 + 3,1-2
Hristos: e în Cer - loan 3 , 13
Hristos: e întrebat de arhiereu despre învăţătura
S a - loan 18,17-18
Hristos: e întru Tatăl - loan 10,37-38; 14,10-11;
14,18-20
Hristos: e înţelepciunea lui Dumnezeu - loan 2,
23-25 + 3,1-2; 5,19-21
Hristos: e învăţătorul nostru - loan 16,12-15
Hristos: e învierea şi Viaţa-lo a n 11, 21-28
Hristos: e jertfă de îmblânzire - loan 16, 4b-7
Hristos: e jertfă de împăcare - loan 1 6 ,4b-7
Hristos: e judecat de farisei că nu ţine sâmbăta -
loan 9,12-16
Hristos: e judecat pe nedrept de iudei - loan 18,
28-32
Hristos: e legat şi dus la Anna - loan 18,10-11
Hristos: e Lumina —loan I, 4; 1 ,5; 1 , 8; 11, 7-10
Hristos: e Lumina adevărată - loan 17,1-3
Hristos: e Lumina lumii -loan 6,45-47; 7,52 + 8,
22; 9 ,3b-5; 1 2 ,34-36a; 12, 3 6 b 4 0 ; 12, 4 6 4 7
Hristos: e mai mare decât Avraam - loan 8,5 3 -
55; 8,56-59
Hristos: e mai mare decât Proorocii—loan 8,53-55
Hristos: e mai presus de Lege - loan 1 9 ,14b-18
Hristos: e mărturisit pentru faptele Sale - loan
10, 22-26
Hristos: e Mesia - loan 1,40-42; 4 ,25-27; 10,22-
26; 12, 34-36a
Hristos: e nevinovat - loan 18, 37-39
Hristos: e nevinovat faţă de învinuirile iudeilor -
loan 1 8 ,4 0 + 1 9 ,2-7
Hristos: e numit „galileean" - loan 7, 4 0 4 3
 ? 562 _____________________________________
' Hristos: e ocărât de iudei - h a i t 8,19-20
■ ■î Hristos: e om adevărat - lo a n 5,25-29; 11,33-37;
•i 11. 38-42; 12, 27-28:20,14-18
'f Hristos: e omorât cu nedreptate - han 16,8-11
Hristos: e Pacea adevărată - h a n 17, 20-21
.. Hristos: e pâinea care s-a pogorât din Cer - l o a n
6, 5 5 -3 8
<
■ Hristos: e pâinea vieţii - han 6 , 35-35; 6, 48-51
Hristos: e pălmuit de o slugă a arhiereului -tan
13.17-18
Hristos: e pizmuit pentru cunoştinţa Sa - tail
i' 7, 14-16
Hristos: e pus întru-un mormânt nou - loan 19,
38-42
' Hristos: e răstignit de bună-voie - tan 16, 29-32
Hristos: e răstignifin locul incare a murit Adam-
; ta.·: 39,14b-18
Hristos; e răstignit între doi tâlhari - loan 19,149-18
Hristos: e singura mângâiere a ucenicilor -ta ;:
20, 19-23
Hristos: e smerit - loan 6,1-4
Hristos: e Soarele Dreptăţii - loan 9,3b-5; 21,9-14
Hristos: e socotit că lucrează cu Beelzebul-tan
7, 14-16
Hristos: e socotit îndrăcit - han 10,17-21
Hristos: e socotit înşelător - han 10,17-21
Hristos: e stăpânul îngerilor - tan 1, 49-51
Hristos: e stăpânul tuturor oamenilor - Joan 1,
52 -i- S, 12
Hristos: e Stăpânul vieţii şi al morţii - loan 19,
28-30
Hristos: e trimis de Tatăl - tan 7, 25-29; 17, 6b-
8 :1 7 , 22-230
Hristos: e trimis legat de la Arma la Caiafa - loan
18, 24-27
Hristos: e un Ipostas îndoit în firi - tan 1,14b
Hristos: e uns cu mir de trei femei -ta n 11,1-3
Hristos: e urât de lume - loan 7, 6-8
Hristos: e văzut după fireaomenească- tan 14,8-9
Hristos: e veşnic - tan 8,56-59
Hristos: e Viaţa - loan 14,4-6
Hristos: e viaţa veşnică - han 3,35-36
Hristos: e viaţă - tan 1, 4
Hnstos: e viţa cea adevărată - loan 14,31b + 15,1-3
Hristos: face cunoscut numele Tatăiui - loan 17,
25-26
Hristos: face hrană dintru nefiinţă - loan 21,9-14
Hristos: face Judecata - han 5, 25-29
Hristos: face lucrările Tatălui - loan 9, 36-5; 10,
37-38
Hristos: face până la moarte voia Tatălui - loan
18, 10-11
IN D IC E REAL
Hristos: fiind Eî pe Cruce, o încredinţează pe
Maica Sa lui loan - t a n 19, 246-27
Hristos: fuge de slava deşartă - loan 6,1-4
Hristos: fuge de slava om enească - loan 6,14-15
Hristos: găteşte loc ucenicilor - h an 14, 2-3
Hristos: glasul Său - t a n 1, 43-45
Hristos: grăieşte adevărul - loan 8, 44-45
Hristos: i-a ales pe cei doisprezece ucenici - ta n
6,68-71
Hristos: intră la ucenici prin uşile încuiate - han
20,19-23
Hristos: ispitirea Ba - loan 3, Î4 -I5
Hristos: iubeşte pe Tatăl - loan 14, 30-3ία
Hristos: îi arată orbului vindecat Cine e El - t a n
9,34-35
Hristos: îi arată tainic lui loan cine e vânzătorul -
loan 13, 23-26a; 13, 26b-31a
Hristos: îi aşteaptă pe ucenici la ţărm cu peşte
fript şi pâine - loan 21, 9-14
Hristos: îi cheamă pe toţi la pocăinţă - t a n 10,
27-30
Hristos: îi dă bucăţica Iui iuda Iscarioteanul -
loan 13, 26b-31a
Hristos: îi e milă de neam ul iudeilor - h a n 12,
27-28
Hristos: îi face să cadă p e prinzătotii Săi - han
18,3-6
Hristos: îi iscuseşte p e ucenici - loan 1 6 , 16-15
Hristos: îi iubeşte pe ucenici - loan 17, 9-10
Hristos: îi încearcă pe cei dintâi ucenici - loan I,
38-39
Hristos: îi încredinţează pe ucenici Tatălui - lo a n
17, ll-12a
Hristos: ii mângâie pe ucenici - loan 13, 34-35; 14,1
Hristos: îi păzeşte pe ucenici - loan 1 7,1 26-13
Hristos: îi păzeşte pe ucenici în numete Tatălui -
loan 17,11-12 a
Hristos: îi păzeşte pe ucenici nevătăm aţi - t a n
18, 7-9
Hristos: îi spune lui Petru că se va lepăda de
trei ori - t a « 1 3 ,36-38
Hristos: îi spune M ăriei M agdalena să nu îl
atingă - t a n 20,14-18
Hristos: îi trimite pe A postoli - t a n 2 0 , 19-23
Hristos: îi va lua pe ucenici la Sine - t a n 14,2-3
Hristos: ii vesteşte lui Petru m ucenicia - t a n
2 1 , 15-I9a
Hristos: îl aşteaptă pe Iuda Iscarioteanul să se
întoarcă din lepădare - loan 13, 23-26a; 13,
26b-31a
Hristos: îl biruie pe diavol - loan 12, 29-33
Hristos: îl cheam ă pe Filip - t a n 2 , 43-45
 ŞI ONOMASTIC
Hristos: îl cunoaşte pe Tatăl - loan 8,53-55; 17,
25-26
Hristos: îl face cunoscut pe Tatăl - loan 1, 18
Hristos: II înfruntă tainic pe Iuda - loan 12, 4-8
Hristos: îl înviază pe Lazăr - loan 11, 43-46
Hristos: îi proslăveşte pe Tatăl - loan 17,1-3
Hristos: îl proslăveşte pe Tatăl pe pământ -loan
: 1 7 ,4-6a
Hristos: îl pune pe Toma să atingă cu degetul
coasta Sa - loan 20, 24-29
Hristos: îl vădeşte tainic pe Iuda - loan 13,17-19
Hristos: îl vindecă pe orbul din naştere -Icon 9,6-7
Hristos: împlineşte pe Cruce proorociile - loan
19, 28-30
i Hristos: împlineşte voia T atălu i-Jam 14,30-31 a
H ristos: în ain tev esteşte ucenicilor despre
Răstignirea Sa - loan 13,33
Hristos: înălţarea Sa la Cer - loan 12,14rl6;16,8-11
Hristos: înălţarea Sa pe Cruce - Joan 3 , 14-15; 8,
28-29
Hristos: încununat cu coroană de spini - loan
i 18,40 + 19,1-7
Hristos:întreabă undeepusLazăr-loa n 11,33-37
Hristos: întruparea Sa - loan 1, 9; 1, 14a; 1, 26-
27; 4, 22b
! Hristos: Înţelepciunea Sa dumnezeiască - loan
] 7, 53 + 8,1-11
■j Hristos: învaţă în templu - loan 7 , 14-16
i Hristos: învăţătorul Apostolilor - Joan 1 4 ,7
î Hristos: învăţătorul faptei bune - Joan 1 7 ,1-3
; Hristos: învăţătura Iui e adevărată - loan 7,17-18
’ Hristos: învăţătura lui e dreaptă - loan 7 ,1 7-18
i Hristos: învăţătura Sa - loan 9 ,3b-5; 15,4-6
• Hristos: învăţătura Sa cu răţeşte- Joan 14,31b +
ί 15,1-3
I Hristos: învierea Sa din morţi - loan 8, 28-29;
I 20,1-4
ί Hristos: îşi dă duhul pe Cruce - loan 19,28-30
·) Hristos: îşi duce Crucea spreGolgota - loan 19,
ί 14b-18
I Hristos: îşi pune sufletul pentru „oi" - loan 10,
' 14-16
H ristos: îşi pune sufletul pentru mântuirea
I noastră - loan 10,17-21; 13,26b-31a
1 Hristos: judecă drept - loan 5 ,3 0
j Hristos: Judecătorul lumii - loan 8 ,25-27; 19,35-37
j Hristos: Ta făcut pe Adam - loan 9 ,6 -7
j Hristos: L-a făcut pe om - loan 9,35-5
■ Hristos: 1-a surpat pe diavolul - loan 17,4-6a
j Hristos: lăcrimează - loan 11,33-37; 11,33-42
Hristos: le are pe toate ale Tatălui - Joan 16,12-15
Hristos: le face pe toate pentru noi - loan 4,1-4
563
Hristos: lucrările Sale sunt dumnezeieşti - loan
14,10-11
Hristos: lucrările Sale sunt în numele Tatălui -
loan 10,22-26
Hristos: Lucrătorul Raiului - foan 21,9-14
Hristos: lucrează pururea - Joan 5 , 17-18
Hristos: lucrurile Sale sunt dumnezeieşti - loan
3, 31-34
Hristos: lucrurile Sale sunt pline de adevăr - loan
1,14c
Hristos: Mântuitorul lumii - Joan 4,39-42
Hristos: mădularele trupului Său-Joan 34,18-20
Hristos: mănâncă spre adeverirea învierii - Joan
23,9-14
Hristos: mărturiseşte despre Sine - Joan 8,17-18
Hristos: merge cu ucenicii în Ghetsimani, după
Cină - Joan Joan 3 4 ,31b + 35,3-3; 18,1-2
Hristos: merge de bunăvoie la Cruce - Joan 10,
39-42
Hristos: merge în taină la sărbătoarea corturilor -
Jtwjj 7,3-5
Hristos: merge înaintea „oilor" Sale -lo a n 10,3-5
Hristos: merge la Tatăl - Joan 7, 32-36; 8,13-14;
14,4-6; 14,28-29; 1 6 ,4b-7; 16,8-11; 16,16-18;
16,25-28
Hristos: Mielul lui Dumnezeu - loan 1,29; 1,31-
34; 12,34-36a; 13,10-11
Hristos: Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni-
Joan 3,26-27
Hristos: Mijlocitorul nostru - Joan 1,17
Hristos: minunile Sale - form 9 ,3b-5
Hristos: minunile Sale din copilărie - Joan 1,31-34
Hristos: Mirele Bisericii - Joan 1, 30; 3,28-30
Hristos: Mirele firii omeneşti - loan 1 ,35-37
Hristos: Mirele sufletelor - loan 1, 30; 2, 5-8; 3,
28-30
Hristos: moare ca să ne învieze pe noi - loan 12,
27-28
Hristos: moare nevinovat - Joan 39, 32-34a
Hristos: moare pentru firea omenească - loan
10,17-21; 14,30-3la
Hristos: moartea lui e pentru viaţă - foan 14,18-20
Hristos: moartea Sa - loan 7 ,32-36; 30,34-36; 32,
4-9; 13,33; 14,12-14; 16,16-18
Hristos: moartea Sa pe Cruce - loan 19,28-30
Hristos: mulţămeşte Tatălui -lo a n 6,10-13
Hristos: mulţimea minunilor Sale - loan 7, 30-
33; 11,47-43
Hristos: Naşterea Sa din Fecioară - foan 6, 41-
44; 7, 25-27; 18, 37-39; 19, 23-24a
Hristos: Naşterea Sa din Tatăl - loan 3, 9-12; 6,
41-44; 7, 25-27
564
Hristos: ne-a dat harul şi adevărul - loan 1,17
Hristos: ne-a împăcat cu Tatăl - loan 14, 15-17;
16,29-32
Hristos: nu a făcut nici o minune în copilărie -
loan 2,1-4
H ristos: nu a făcut nici o minune până la
propovăduire - loan 1,31-34
Hristos; nu a grăit nimic în ascuns - loan 18,17-18
Hristos: nu caută slava deşartă - loan 3, 22-24
Hristos; nu caută slava Sa - loan 8, 46-50
Hristos: nu e din lumea aceasta - loan 8, 21-24
Hristos: nu e potrivnic Legii Vechi - lain 6,59-62
Hristos: nu e potrivnic Tatălui -loa n 17, 6b-8
Hristos: nu e supus vremilor - loan 2 ,1-4
Hristos: nu îi lasă „orfani" pe ucenid - k m 14,18-20
Hristos: nu judecă pe nimeni -Joan 12, 48-50
Hristos; nu poate fi vădit de păcat - luau 8, 46-50
Hristos: nu răspunde la întrebările lui Pilat -
loan 19, 8-11
Hristos: numele Lui - loan 15, 20-21
Hristos: numirea Sa - loan 14, 25-26
Hristos: o aşază pe Maica Sa în Capernaum -
loan 2,12-17
Hristos: o cheamă pe Maria Magdalena pe nume -
loan 20,14-18
Hristos: o vădeşte pe samaiineancă-loan 4 ,16-22a
Hristos: obârşia Lui - loan 7, 25-27
Hristos: ostaşii împung coasta S a -loan 19,31-34
Hristos: Patima Sa e mântuitoare - loan 14,30-31a
Hristos: Păstorul cei bun-loa n 10,10-13:10,14-16
Hristos: păzeşte cuvântul Tatălui - loan 8,53-55
Hristos: pildă de smerenie - loan 16,12-15
Hristos: plânge - foan 11,33-37; 11,38-42
Hristos: pleacă în Efraim cu ucenidi - loan 11,
54-57
H risto s: p lin eşte proorocie ia intrarea în
Ierusalim - loan 1 2 ,14-16
Hristos: plineşte proorocii pe Cruce - loau 19,
35-37
Hristos: poartă grijă de noi şi în căderile noastre -
loan 13, 36-38
Hristos: poruncile Sale - loan 12,23-24; 14,21-22
Hristos: prigonirea Sa - loan 15, 20-21
Hristos: primeşte ocările fără răutate - loan 8,
46-50
Hristos: prooroceşte pentru Petru - loan 1 ,40-4 2
Hristos: propovâduirea Sa - loan 17,1-3
Hristos: proslăvirea firii omeneşti întru El - loan
3, 22-24; 17, 4-6a
Hristos: proslăvirea Sa -lo a n 13,31b-32
Hristos: proslăvirea Sa de către Tatăl - Joan 12,
27-28
INDICE REAL
Hristos: puterea cuvintelor Sale - loan 7,17-18;
13,21-2 2
Hristos: puterea Sa dumnezeiască - loan 7, 25-
27; 8,19-20; 21,9-14
Hristos: puterea Sa e negrăită - loan 18,3-6; 18,
7-9; 21,24-25
Hristos: puterea Sa nemărginită - loan 11, 21-
28; 14,12-14
Hristos: rămâne două zile în cetatea Samariei -
loan 4,39-42
Hristos: rămâne necunoscut faţă de cei ce-L
prind - loan 18,3-6
Hristos: ridică păcatul lumii - loan 1,29; 8,21-24
Hristos: rugăciunea Sa - loan 11, 38-42
Hristos: S-a făcut om adevărat şi deplin - loan 1,14a
Hristos: S-a născut din Fecioara - loan 6,41-44;
7 ,25-27; 18,37-39; 19,23-24a
Hristos: S-a pogorât din Cer - loan 3 , 13
Hristos: sărăcia Sa - loan 19,38-42
Hristos: Se arată după înviere în Ierusalim şi
Galileea - loan 20,19-23
Hristos: Se arată după înviere Mariei Magdalena -
loan 20,1-4
Hristos: Se arată ucenicilor ia Marea Tiberiadei
în timp ce pescuiau-lo a n 21,1-8
Hristos: Se aşază lângă fântâna tui Iacov - loan
4, 6b-8
Hristos: Se aşază pe asin pentru a intra în
Ierusalim - loan 12,14-16
Hristos: Se dă pe Sine în mână prinzătorilor -
loan 18,3-6
Hristos: Se dă pentru mântuirea lumii - loan 12,
12-13
Hristos: Se înalţă la Cer aî 40 de zile după înviere -
loan 20,14-18
Hristos: Se întristează ca un om - loan 12,27-28
Hristos: Se proslăveşte întru ucenici - Joc« 17,
9-10
Hristos: Se roagă pentru toţi credindoşii - loan
17.20- 21
Hristos: Se roagă pentru ucenici - loan 17,9-10
Hristos: Se suie în munte - loan 6,1-4
Hristos: Se suie la Tatăl - loan 20,14-18
Hristos: Se turbură cu sufletul - loan 12,27-28;
1 3 .21- 22
Hristos: Se va arăta ucenidlor după înviere -
loan 14,21-22
Hristos: slava Sa - loan 1 ,14c; 8, 28-29
Hristos: slava Sa e ncîmpuţinată - loan 13,2-5
Hristos: smerenia cuvintelor Sale - loan 12,48-50
Hristos: smerenia Lui e înfricoşătoare şi mare -
Joan 13,6-7
Ş! ONOMASTIC
Hristos: smerenia Sa - loan 4 ,6b-S; S, 28-29; 9,8-11;
12, 22-26; 11, 29-32; 11 ,43-46; 12,14-16
Hristos: socotit un amăgitor - loan 7,11-13
Hristos: spală picioarele ucenicilor - loan 13,1;
. 13,2-5
Hristos: spune adevărul - loan 8,46-50
Hristos: stăpânirea Sa dumnezeiască - loan 11.
38-42
Hristos: strigă, învăţând în templu - loan 7,28-29
Hristos: suflă asu pra Apostolilor dându-le darul
iertării păcatelor - loan 20,19-23
Hristos: suspină cu Duhul - loan 11, 33-37; II,
38-42
Hristos: trebuie să „crească" - loan 3,28-30
Hristos: trebuie să moară pentru popor - loan
21, 49-53
Hristos: trece prin Samaria - irwn 4, 5-6a
Hristos: trupul său de după înviere - loan 20,
14-1S
Hristos: trupul Său e uns cu miresme şi înfăşurat
în giulgiu - loan 19,38-42
Hristos: trupul Său se împarte şi nu se desparte -
loan 29,23-24a
Hristos: ucenicii Lui - loan 8, 30-32
Hristos: umblă pe ape - loan 6,16-21 —-— -
Hristos: urcă în taină la Ierusalim - loan 7 ,9-10
Hristos: va bea paharul pe care i l-a dat Tatăl -
icon 18,10-11
Hristos: va trimitepeMängäietorul-/oen 26,4b-7
Hristos: vândut de luda - loan 12,4-8
Hristos: vădeşte mulţimile că îl caută pentru
pâini - loan 6,22-26
Hristos: Venirea Sa Dintâi - loan 8,15-16; 8,56-59
Hristos: Venirile Sale - loan 3,16-17
Hristos: vindecă urechea lui Malhus - loan 18,
10-11
Hristos: vinderea Sa de către Iuda Iscarioteanul -
loan 13,21-22
H ristos: vine de bună-voie la Patimă - Γαιη ÎS,
1-2
Hristos: vine în [ietania - loan 22, 17-20
Hristos: vine în mijlocul ucenicilor fiind uşile
încuiate - foeii 20,24-29
Hristos: vine ia cina din Betania - loan 12,1-3
Hristos: vine la fântâna lui lacov - loan 4 , 5-6a
Hristos: vine ta Patimă - loan 12,12-13
Hristos: vorbeşte cu femeia samarineancâ - fam
4 , 6b-8
Hristos: vorbeşte cu Pilat - loan 18, 33-36
565
ϊ ■
Iacov Patriarhul - loan 4 , 5-6a
iadul -lo a n 1 7 ,4-6a
iconomia morţii lui Hristos - loan 19,28-30
iertare păcatelor e a lui Dumnezeu -loa n 20,19-23
iertarea păcatelor - loan 1,17; 7 , 53 + 8,1-11; 8,
21 -24; 8,33-36; 9 , 30-33; 1 1 ,47-48
ierusalimitenii: îl tăgăduiesc pe Hristos - loan
7.25- 27
Ierusalimul ceresc-lo a n 12, 24-16
Ierusalimul: robia lui de către romani - loan 21,
19b-23
ieşirea din lume - loan 11,47-48
lisus: e Hristosul, Fiul Iui Dumnezeu - loan 20,30-31
Ilie Proorocul - loan 1, 21-23
Hie Proorocul; nu a murit, dar va muri în vremea
lui Antihrist - loan 2 1 ,19b-23
llie Proorocul: venirea şi lucrarea sa - loan 18,
10-11
inima - loan 7, 37-38
inima dreaptă - loan 6,35-38
inima: cuprinde cuvintele lui D u m n e z e u -loan
23,23-26a
inima: împietrirea ei - loan 1 2 ,3 6b-40
inima: înfricoşarea ei - loan 1 4 ,2 7
inima: întunecarea ei - loan 8,25-27
inima: turburarea ei - loan 1 4 ,1 ; 14,27
intrarea în Biserică - loan 7 ,1 -5
Intrarea în Ierusalim - loan 12,12-13
intrarea în împărăţia lui Dumnezeu - loan 3 ,4 -5
invidia - loan 7,14-16
loan Botezătorul: are încredinţare de Sus - fain
3.25- 27
loan Botezătorul: blândeţea lui - loan 1, 26-27
loan Botezătorul: botează cu apă ca Hristos să
fie arătat lui Israil - Jain 1, 31-34
loan Botezătorul: bucuria lui - loan 3, 28-30
loan Botezătorul: bucuria lui pentru Hristos -
loan 1,35-37
loan Botezătorul: e „ g lasu l c e lu i ce strig ă în
p u stie" - loan 1,21-23
loan Botezătorul: e „ p rie te n u l M ir e lu i" - loan
3,28-30
loan Botezătorul: închiderea lui în temniţă -lo a n
3,22-24
loan Botezătorul: mărturia lui - loan 1, 7
loan Botezătorul: mărturia lui pentru Hristos -
loan 1 , 25; loan 1,19-20; loan 1,26-27; loan 1,
30; loan J , 31-34; loan 3 , 25-27; loan 3, 28-30;
loan 5,31-35; loan 10,39-42
566
loan Botezătorul: mărturia sa e adevărată - loan
1,26-27
lo a n ^Botezătorul: m ărturiseşte că H ristos e
M ielul lui Dumnezeu - fam 1, 29; 1, 35-37
loan B otezătorul: naşterea Iui - loan 1 , 6
loan Botezătorul: pregăteşte calea lui Hristos -
loan 1, 7
lo a n B o te z ă to ru l; p ro p o v ăd u ieşte în ain tea
m ulţim ilor - loan 1 , 28
loan Botezătorul: se mărturiseşte că e înaintemer-
gătorul Iui H risto s- ten I, 21-23
loan Botezătorul: slujirea lui - loan 1, 6
loan Botezătorul: trebuie să se „m icşoreze" -
loan 3,28-30
-loan E vanghelistul - îmntecuvântarc
loan Evanghelistul: a murit ca toţi oamenii - loan
21,19b-23
loan Evanghelistul: ajunge cel dintâi la mormântul
Domnului - Imn 20, 3-4
lo a n E v an g h elistu l: are „trei m am e" - fufliu-
tecuvftntiira
loan Evanghelistul: eiubit de Hristos - fam 13,23-26»
loan Evanghelistul: e văzător - Iîw i 22,1 -3
loan Evanghelistul: iubirea sa pentru Hristos -
Jtwii 13,23-26a
loan Evanghelistul: îl întreabă pe Hristos cine e
vânzătorul - loan 13,23-26a
loan Evanghelistul: îndrăzneala sa - faur 22,24-25
loan E vanghelistul: mărturia sa e adevărată -
loan 19,35-37; 21,24-25
loan Evanghelistul: nevinovăţia lui - lean 23,23-26a
lo a n E v a n g h e lis tu l: o ia la s in e pe M aica
D om nului - loan 19, 24b-27
loan E vanghelistul: rămânerea lui în Calileea -
loan 21, 19b-23
loan Evanghelistul: scrie ca unul care a cunoscut
nem ijlocit - foan 21, 24-25
loan Evanghelistul: se reazem ă pe pieptul lui
H ristos Ia C ină - loan 13,23-26a
loan Evanghelistul: smerenia lui - loan 13, 23-
26a; 18,15-16
loan Evanghelistul: stă lângă Cruce -im n 29,24b-27
loan şi Petru: cred că trupul lui Hristos a fost
furat - loan 20, 5-13
loan şi Petru: m erg după H ristos la Anna - ίοα;ι
18,15-16
loan şi Petru: vin la mormântul lui Hristos - ban
20,1-4; 20, 5-13
Iosif d in A rim ateea: ridică trupul lui Hristos -
loan 19,38- 42
Iosif din Arim ateea: roagă pe Pilat pentru trupul
lui H ristos - loan 19,38-42
IN D IC E REAL
Iosif: „tatăl" Dom nului - Inaintecuvântare
Ipostasurile Sfintei Treim i: unitatea şi osebirea
lo r-Jo s » 10, 37-33
Isaac Patriarhul: e dus de Avraam spre jertfă -
loan 8,56-59; 19, Ub-18
iscusinţa in războaie - loan 2 9 , 19-22
ispitele - loan 14,31b + 2 5 ,1 -3 ; 26, 33; 25, 24-27
ispitele: încercarea prin ele - loan I, 33-39
ispitele: sunt îngăduite de Dumnezeu - loan 28,7-9
ispitele: vremelnicia lor - loan 6 , 16-21
ispitirea lui Hristos - loan 3, 14-25
Israil: mântuirea sa - loan 22, 9-24
iubirea adevărată - loan 8,42-43
iubirea de argint - loan 6, 31-34; 13, 10-11; 13.
26b-31a
iubirea de argint: răd ăcina tuturor răutăţilor -
loan 12,4-8
iubirea de oameni a lui Dumnezeu - loan 4 , 6b-8
iubirea de slavă - loan 7, 6-8
iubirea faţă de fraţi - loan 21, 25-2 9a
iubirea slavei om eneşti - b a n 5, 43-47
Iuda Iscarioteanul: „este d iav o l" - loan 6, 68-71
Iuda Iscarioteanul: cârteşte pentru mirul de nard -
loan 12,4-8
Iuda Iscarioteanul: căderea lui - b a n 10,27-30
Iuda Iscarioteanul: e ce! dintâi căruia i se spală
picioarele - loan 13, 6-7
Iuda iscarioteanul: efiu l p ierzării-fo nt 27,226-13
Iuda Iscarioteanul: e fur de cele sfinte - /«7« 12,4-8
Iuda Iscarioteanul: fură din pungă - loan 2 2 ,4-S
luda Iscarioteanul: iubitor de argint - loan 22,4-8
Iuda Iscarioteanul: îl va vinde p e H ristos - loan
6,63-64; 13, 2-5
Iuda Iscarioteanul: neom enia lui - b a n 13, 2-5
Iuda Iscarioteanul: păcatul vânzării lui lisus -
loan 19,8-11
Iuda Iscarioteanul: vânzătorul - loan 6, 68-71;
17,12b-13
Iuda Iscarioteanul: vânzătorul Iui Hristos -loan
13,20-21
Iuda Iscarioteanul: viclenia sa - b a n 13,17-19
Iuda Iscarioteanul: vine cu osfaşi cu făclii şi
arme - loan 1 8 , 3-6
Iuda Iscarioteanul: vine să-L prindă pe Hristos -
fonn 18, l-l; 18, 3-6
Iuda: răzvrătitorul şi înşelătorul - loan 1Ü, 1-5;
10,6-8
Iudeea: robia ei de către romani - Jcwji 21,195-23
iudeii: au mâncat m ană în pustie - ban 6,31-34
iudeii: calcă Legea vrând să-L ucidă pe Hristos -
loan 7 ,19-20; 11, 54-57
 .λ
Şt ONOMASTIC
iudeii: cârtesc împotriva lui Hristos - loan 6.41-
44; 7,11-13
iudeii: caută să-L omoare pe Hristos - loan 10,39-42
iudeii: caută să-L ucidă pe Hristos - loan S, 24-
16:8, 37-33; S, 39-41
iudeii: căutau să-L prindă pe Hristos - loan 7,
30-31; 7,32-36
iudeii: cer ca Hristos să fie răstignit -loa n 18,40 +
19,1-7; 19, Î4b-18
iudeii: cer lui Pilat să zdrobească picioarele
răstigniturilor - loan 19,31-34
iudeii: cheam ă părinţii orbu lu i ca să dea
mărturie - loan 9,17-19
iudeii: clevetesc minunea învierii lui Lazăr - loan
11,43-46
iudeii: clevetesc minunile lui Hristos -loan 11,33-37
iudeii: cred în Hristos prin minunea învierii lui
Lazăr - /ήΐη 11, 43-46
iudeii: defaimă minunile lui Hristos - loan 9,30-33
iudeii: hotărăsc să-L omoare pe Hristos - loan
11,49-53
iudeii: îi dau afară din sinagogă pe cei care îi
mărturisesc pe Hristos - loan 9, 20-23
iudeii: îi spun lui Hristos că e născut din curvie -
loan 8,39-41
iudeii: îl batjocoresc pe Hristos - 'fam 8, 25-27;
10,22-26
iudeii: îl defaimă pe Hristos ca pe un om de rând -
loan 6,41-44
iudeii: îl învinuiesc pe Hristos că e răzvrătitor -
loan 19, 12-U a
iudeii: îl numesc pe Hristos îndrăcit - loan 7,
19-20; 8. 51-52
iudeii: îl numesc pe Hristos îndrăcit şi samarinean-
loaf) 8,46-50
iudeii: ÎI num esc pe H ristos potrivnicul lui
Dumnezeu - loan 6, 35-38
iudeii: îl ocărăsc pe Hristos - loan 7, 39-20; 8,
29-20; S, 53-55
iudeii; îl p rihăn esc pe H ristos că a lucrat
sâmbăta - loan 5,17-18
iudeii: îl tăgăduiesc pe Hristos - loan 7, 25-27
iudeii: îl vor primi pe Antihrist - loan 5,43-47
iudeii: mântuirea lor - loan 21,9-14
iudeii: martori ai învierii lui L a z ă r- loan 11,21-
28; 13, 29-32
iudeii: necredinţa lor - loan 2,29-20; 5,32-35; 6,52-55
iudeii; nu cunosc Scripturile - Imn 1,16-27
iudeii: nu-L primesc pe Hristos - loan 5,43-47
iudeii: pizma lor - loan 1,24-25
iudeii: pun în seam a lui H ristos răzvrătire
împotriva romanilor - loan 11, 47-48
567
iudeii: robirea şi prigonirile lor - loan 1 3 ,33
iudeii: se dezbină pentru Hristos - loan 10,17-21
iudeii: se leapădă de împărăţia lui Dumnezeu -
loan 29,148-18
iudeii: se socotesc pe ei înşişi ucenid ai lui Moisc -
loan 9 ,24-29
iudeii: spun că Hristos calcă sâmbăta - loan 9,
24- 29
iudeii: spun că Hristos e păcătos - lo a n 9, 24-29
iudeii: spun că nu au împărat decât pe Cezarul -
loan 1 9 ,14b-18
iudeii: tăgăduiesc vindecarea orbului - loan 9,
27-29
iudeii: vicleşugul lor - loan 1, 19-20; 7, 52 + 8,
22; 13,33-37; 22, 47-48
iudeii: vor ca Hristos să fie batjocorit prin Cruce -
loan 19,148-18
iudeii: vor ca Hristos să moară cu moarte de
ocară -lo a n 18,28-32
iudeii: vor crede în Hristos în vremea venirii lui
Ilie-foun 28, 20-21
iudeii: vor să-L arate pe Hristos călcător al Legii -
loan 18,17-18
iudeii: vor să-L arate pe Hristos răsculător - loan
18,17-18
iudeii: vor să-L batjo co rească pe H risto s
ducându-Lla multe judecăţi-lo a n 18, 28-32
iudeii: vor să-L b atjo co rească pe H ristos
răstignindu-L între tâlhari - h a n 1 9 ,14b-l8
iudeii: vor să-L omoare pe Hristos cu pietre -
loan 3,56-59; 10,27-30
iudeii:zavistia lo r-fam 5,27-38;5,19-21; 1 2 ,22-23
izbăvirea de înşelăciune - loan 2 2 ,46-47
izbăvirea de Judecată - loan 5, 22-24
izbăvirea de lume - /am 1 7 ,14-16
izbăvirea de stăpânitorul lumii - h a n 18, 24-27
izgonirea din Rai - la w 1 9 ,14b-18
izgonirea din sinagogă - loan 12,41-43; 16,1 -4a
izgonirea vânzătorilor din templu - loan 2,12-17
î
împărăţia Cerurilor - loan 10, 20-23; 18, 33-36
împărăţia lui Hristos - han 18, 33-36
împărtăşania - h an 6,48-51; 6, 56-58; 13,10-11;
19,23-24a; 19, 31-34; 19, 35-37
împărtăşirea Duhului Sfânt - loan 20, 10-23; 24,
25- 17
împărtăşirea spre osândă cu Sfintele Taine -loan
13,10-11
împietrirea inimii - loan 12, 36b-40
S6S
îm plinirea poruncilor lui Hristos - loan 8, 51-
52; 1 3 , 17-19; 15, 7-8
îm plinirea Scripturii - loan 1 3 , 17-19
îm plinirea voii lui Dumnezeu - loan 7,17-18; 9,
30-33
împotrivirea faţă de Cuvântului lui Dumnezeu -
loan 18, 3-6
îm puţinarea de suflet - loan 11, 11-16
înaintem ergătorul lui Hristos - ba n 1,21-23
înălţarea de sine - ban 1 3 ,12-16
înălţarea la Cer a lui Hristos - b a n 3, 22-24; 6,
10-13; 6,59-62; 12,14-16; 16, 8-11
înălţarea pe C ruce a lui Hristos - Joan 3, 14-15;
12, 29-33; U , 34-36a
înălţarea şarpelui în pustie - l o a n 3 , 1 4 - 1 5
încălţămintea: înţelesul ei duhovnicesc - l o a n
26- 27
începătorul patim ilor: e surpat de H ristos -loan
1 6 ,3 3
începutul m inunilor lui Hristos - Joan 2 , 11
încercarea prin ispite - lom 1,38-39
încercările: sunt îngăduite d e Dum nezeu - Joan
IS, 7-9
închinarea în Duh şi în adevăr - b a n 4,23-24; 4,
16-2îa
închinarea la idoli - Joan 4, 28-30
închinătorii adevăraţi - b a n 4,23-24
în delun ga răbdare - Joan 5 , 5-7; 12,4-8
îndrăzneala duhovnicească - b a n 16,33
îndulcirea cea veşnică - loan 21, 9-14
în dum nezeirea prin har - Jam 6, 56-58; 10,14-
16:10,27-30
înecul duhovnicesc - loan 6,16-21
înfierea dum nezeiască-Joan 1,12; 1,17; 3 , 6- 8; 10.
27- 30; 11, 49-53; 12,1-3; 12, 25-26; 2 0 . 14-18 Învăţătura iui Hristos - lom 9, 3b-5
înfricoşarea inimii - loan 14,27
îngerii; dau de O parte piatra de pe m orm ântul
lui H ristos - loan 2 0 , 1-4
îngerii: o întreabă pe Maria M agdalena d e ce
plânge - Jam 20, 5-13
îngerii: se arată în m orm ântul lui H ristos - loan
2 0 ,5 -1 3
în gerul care se pogora la scăldătoarea Vîtezda -
loan 5,1-4
îngrijorarea - b a n 6,27
îngrozirea gheenei - loan 3,19-21
înnoirea întru Hristos - loan 19, 38-42
înnoirea lăuntrică - b a n 10,22-26
înrăutăţirea: e din voinţă - loan 15,22-25
înrud irea adevărată - loan 8,37-38
înstrăinarea de Dumnezeu - b a n 15, 7-8
înşelarea duhovnicească - Jam 10, 27-30
IN D IC E REAL
înşelarea etineascâ - loan 4,28-30
înşelarea: izbăvirea de ea - loan 12, 46-47
înşelătorii: urmarea lo r-Iern i 1 0 ,1 -5
înşelătorul - ban 6, 10-13
întâmpinarea D om nului pe nori - Jam 6, 39-40
întărâtarea mării - Jam 6,16-21
întemniţaţii: eliberarea lor - ban 1 8, 37-39
întreita lepădare - loan 2 1 ,15-19a
întreita mărturisire - loan 2 1 , 15-19α
întristarea Apostolilor - loan 16, 4b-7
întristarea ucenicilor lui Hristos - Joan 16,19-22
întristarea ucenicilor se va preface în bucurie -
loan 1 6 , 19-22 ____
întru Hristos suntem una - ban 10,14-16
întruparea lui H ristos - loan 1 ,9;1, 26-27; 4 ,22b;
1 , 5 , 14-16; 6,31-34; 6,41-44; 7,1-5; 9,34-38; 10,
27-30; 14,18-20; 16,33; 19,14b-18; 1 9 ,23-24a;
19, 246-27
întruparea lui Hristos: e desăvârşită -loan 1 , 14a;
1,14b; 2,18-22; 12,1-3
întruparea: taina ei - loan 6,56-58
întunecarea inimii - loan 8,25-27
întunericul ce! mai dinafară - loan 22,29-33
întunericul duhovnicesc: faptele sale - loan 14,
30-31 a
întunericul fărădelegii - loan 13, 26b-31a
întunericul slujirii la idoli - loan 21, 9-14
întunericul veşnic - loan 12,34-36α; 1 2 ,46-47
învârtoşarea întru răutate - loan 12, 36b-40
învăţaţi de Dumnezeu - loan 6,45-47
învăţătorul nostru e Hristos - Joan 16,12-15
învăţătorul: trebuie să fie trecut prin ispite - loan
1,38-39
în vă ţătura dumnezeiască -lo a n 7,17-18
învăţătura lui Hristos: e adevărată - loan 7,17-13
învăţătura lui Hristos: e dreaptă - fonii 7 , 17-18
învierea Domnului Hristos-loan 2 , 18-22; 6,48-
51; 7 , 1-5; 8, 28-29; 1 0 ,17-21; 12, 34-36a; 13,
316-32; 14,18-20; 16,19-22; 16,25-28; 20.1-4;
învierea Domnului Hristos: adeverirea ei - loan
20,24-29
învierea Domnului Hristos: puterea ei - lain 21,
9-14
învierea Domnului Hristos: taina ei - loan 14,
21-22
învierea drepţilor - b a n 6, 39-40
învierea lui Lazăr - b a n 11,43-46; 12, 12-13
învierea nunţii - loan 12,1-3
Învierea obştească a m orţilor - loan 5, 25-29; 6,
39-40; 11,11-16; 11,21-28; 21,43-46;
învierea păcătoşilor - loan 6,39-40
$1 ONOMASTIC
învierea sufletelor - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 ' *■''
învoirea cu gândul rău - l o a n 1 0 , 1 0 - 1 3
învrednicirea de Duhul Sfânt - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3
jertfa duhovnicească - loan 17,14-16
jertfa Legii Noi - fonti 1 7 , 14-16 "~ —
jertfa lui Dumnezeu - loan 5,14-16
jertfele Legii Vechi - loan 17,14-16
jertfirea pentru prieteni - loan 15,11-13
jubileul - foen 8,56-59
judecarea după în fă ţişa re-fo n i 7 ,2 1-24; 8,15-16
judecarea după trup - fonti 8, 15-16
judecata de Apoi - loan 3,16-1 7; 5, 25-29; 8,15-
16;8,25-27;19,38-42;
judecata dreaptă - loan 7,21-24
Judecata e a lui Hristos - Inan S, 25-27
Judecata lui Dumnezeu - loan 3 ,1 $ ; 3,19-21
judecata lumii-fcwti 9,39-41; 12,46-47; 12,48-50
judecata lumii acesteia - loan 12, 29-33
Judecata se face după fapte - fcwn 5 , 25-29
judecata trupească - loan 8,15-16
judecata: izbăvirea de ea - loan 5, 22-24------------
jugul lui Hristos - loan 11, 49-53 . — :-------
jurământul - loan 13, 8-9 i m u n . , ,·, ........
L lepădarea de sine - loan 12,25-26; 12, 27-28; 14,
lacrimile - loan 11,33-37
lacrimile de pocăinţă -form 5 , 14-16
lacrimile: puterea lor - loan 4,28-30
latinii: au izvodit adaosul Filioque -lo a n 3,31 -34
lauda omenească e moartă - loan 14,4-6
Lazăr boala lui e spre slava Hului lui Dumnezeu -
loanll,4-6
Lazăr: e pe moarte - loan 21,1-3
Lazăr: moartea sa - loan 11, 4-6
Lazăr: mort de patru zile - loan 11,17-20
lăcomia pântecelui - loan 6, 14-15; 6, 22-26; 6,
28-30; 6,31-34; 6,41-44
lăsarea în grija lui Dumnezeu - loan 18,24-27
Legea cea Nouă i dragostei - loan 13,34-35; 15,
11-13
legea duhului - loan 4, 23-24
Legea N ouă-fonti 1 ,1 3 ; 1 , 16; 1,17; 3 , 14-15; 4,
28-30;
Legea Nouă: e Adevărul - loan 14,15-17
Legea Nouă: jertfa ei - loan 17,14-16
legea sâmbetei - loan 7,21-24 ______
legea smereniei - loan 13, 2-5
569
Legea şi Proorocii: îl vestesc pe Hristos - loan 1,
43-45 ____ ________
legea trupului - loan 4,23-24 ...........
Legea Veche - loan 1, 13; loan 1, 16; loan 1, 17;
loan 3,14-15; loan 4, 31-34
Legea Veche: „gângăvirea" ei - loan 1,21-23
Legea Veche: adevărata ei rânduială -loa n 5,8-10
Legea Veche: e preînchipuire a Adevărului - loan
6, IA; 6, 59-62; 8,30-32; 14,15-17
Legea Veche: jertfele ei - loan 17,14-16
Legea Veche: poruncile ei - lo a n 11, 47 A8
Legea Veche: preînchipuirile ei - loan 16,12-15
Legea Veche: rânduiala ei de judecare a vinova­
ţilo r-fa in 7, 4 7-51
Legea Veche: rânduielile ei - loan 16,12-15; 18,
37-39
Legea Veche: roada ei - loan 1, 49-51
Legea Veche: stricarea ei - loan 6, IA
Legea Veche: vrem ea ei - loan 7, 30-31
Legile date om ului de D um nezeu - loan 2 ,9 -1 0
Legile duhovniceşti: sunt date d e D u m n ezeu -
loan 4, 28-30 _______________
leneviiea - loan 6 ,27 : ,
lenevirea mai-marilor - loan 9,12-16 . υ » _ ·_
lepădarea de Hristos - loan 1 7 ,12b-l3
lepădarea de lu m e -lo a n 18, 24-27
lepădarea de păcat: e începutul -curăţiei - loan
13.20-21
21-22
lepădarea dogmelor - loan 2, 12-17
lepădarea firii omeneşti - loan 16,29-32
lepădarea întreită - loan 21,15-19a
lepădarea lui Petru - loan 18,17-18; 1 8,24-27
lepădarea lui Petru: ştergerea e i - loan 2 1 ,15-19a
libertatea adevărată - loan 8, 30-32; 8, 33-36; 8,
56-59
libertatea faţă de păcat —loan 8, 33-36
libertatea mincinoasă - loan 8,33-36
lipsirea de slava lui Dumnezeu - loan 1 7 ,25-26
litera ucide - loan 4, 23-24
locaşul Sfintei Treimi - loan 12, 23-24
locaşul Sfintei Treimi - loan 14, 21-22
locaşurile din „casa Tatălui" - loan 14, 2-3
Locul Căpăţânii - loan 19,146-18
luarea aminte - loan 6, 5-9; 14, 21-22
luarea aminte la dumnezcieştile cuvinte - loan
21,24-25
lucrarea lăuntrică - loan 9 , 3b-5
lucrarea Sfintei Treimi - loan 6, 41 A4
lucrările lui Dumnezeu - loan 4,31-34; 6,28-30;
9,36-5
570
lucrul cel b u n - loan 5 , 1-4
lucrul cel bu n şi ad evărat -lo a n 16,4b-7
lu cru rile dum nezeieşti dau m ărturie pen tru
H ristos ~ loan 5,36-38
lumea nevăzută: s-a făcut prin Hui -focii l,3n; 1, 3b
lum ea văzută: s-a făcut prin Fiul - loan 1,3a; 1,3b
lum ea: aleargă la Hristos - loan 17,1-3
lum ea: biru inţa asupra ei - loan Ιό, 33
lum ea: bucuria ei - /nan 16,19-22
lum ea: cugetul ei - loan 21, 24-25
lumea: e alcătuită din patru stihii - loan 19,23-24a
lum ea: e vădită de Duhul Sfânt - loan 16, 8-11
lum ea: îi urăşte pe ucenicii lui H ristos -loan 15,
17-19
lum ea: îi va prigoni pe ucenicii lui Hristos - Joan
1 7 ,14-16
lum ea: îl urăşte pe H risto s-fa m 7 ,6 - 8 ; 15,17-19
lum ea: lucrurile sale - lo a n 1 , 1 0
lum ea: m ântuirea ei - loan 1 6 ,1 9 - 2 2
lum ea: m ântuirea ei prin H ristos - lo a n 8 ,2 5 - 2 7
lum ea: nu L-a cunoscut pe Tatăl - loan 1 7 ,2 5 - 2 6
lumea: nu-L cunoaşte pe Hristos - l o a n 1 4 ,1 8 - 2 0
lum ea: nu-L vede pe Duhul Sfânt - lo a n 1 4 ,1 5 - 1 7
lumea: ura ei - lo a n 1 7 ,1 4 - 1 6
lum ina cunoştinţei - lo a n 6 , 4 5 - 4 7
lum ina lăuntrică a omului - loan 1 , 9
lum ina lui H ristos - loan 1 2 , 3 4 - 3 6 a ‘ -
Lum ina: a venit în lu m e -Jo a n 3 ,1 9 - 2 1
lupul duhovnicesc - Joun 1 0 ,1 0 - 1 3
M mântuirea: „d in iu d ei e s te " - loan 4 , 2 2 b
M acedonie: erezia lui - lo a n 1, 4 ; 3, 6 -8 ; 1 4 , 1 5 -
17 ; 16 , 4 b -7
m âhnirea Apostolilor - Josh 1 6 ,1 6 - 1 3
m âhnirea: măsura-ei - Jmn 11, 33-37
m ahram a e pusă deoparte în m orm ânt - lo a n
2 0 ,5 -1 3
M aica D om nului; cunoaşte puterea Fiului ei -
loan 2,1-4
M aica Dom nului: e încredinţată d e H ristos lui
loan - lo a n 1 9 , 246-27
Maica Dom nului: e Născătoare de Dumnezeu -
lo a n 9, 3 4 - 3 8 ; 1 4 ,1 8 - 2 0
Maica D om nului: m ijloceşte pentru m inunea
din Cana - lo a n 2 , 1 - 4
M aica Dom nului: stă lângă C ruce, dim preună
cu celelalte femei - lo a n 19 , 245-27
M alhus: îi e tăiată urechea d e Petru - h a n 18 ,
10-11
M alhus: vindecat de H ristos - lo a n 18, 10-11
IN D IC E REA L
mana - loan 6 , 31-34 ; 6 , 48-5 1; 6,5 6 -5 8
Manase - Joan 11,54-57
mâncarea adevărată - Joan 6,52-55
mâncarea duhovnicească - Joon 4,31-34; 6,56-58
mâncarea dum nezeiască - Joan 39, 35-37
mâncarea nepieritoare - loan 6,52-55 ■
mâncarea obişnuită - Joan 6, 56-58
mâncarea pieritoare - Joan 6, 27 - -
mâncarea veşnică - Joan 6 ,2 7
mândria - Joan 13,12-16
mândria: e în ru d ire cu d iavolul - loan 13, 2-5
mândria: nebunia ei - loan 7, 25-27
mângâierea ucenicilor - Joun 14, 2-3; 17, Il-I2 a
Mângâietorul - loan 14, 25-26
Mângâietorul: e D uhul Sfânt - loan 14, 25-26
Mângâietorul: trim iterea Sa - Joan 15, 26-27; 1 6 ,
23-24
Mângâietorul: va fi trim is d e Tatăl în num ele
iui Hristos - loan 14,25-26
Maniheu: erezia lui - loan l,1 0 ;l,1 4 a ;l, 9; 3 , 14-15;
4, IA ;5, 39-42; 6,5-9; 6 , 68-71; 7 , 1-5; 8,21-24; 10,
14-16; 10,27-30; 18,33-36; 10,6-8;
mantia purpurie - loan 18, 40 + 19,1-7
mântuirea - loan 1,38-39
mântuirea lumii -lo a n 12,1 -3; 12, 46-47; 16,19-22;
' mântuirea neam u rilor - loan 6,10-13
mântuirea oamenilor: e „m âncarea'' lui Hristos -
loan 4,31-34
mântuirea prin ad evăr - loan 7 8 , 3 7 - 3 9
mântuirea tâlharului răstignit - loan 1 9 , 1 4 b - 1 8
mântuirea: căile ei - Joan 4, 2 3 - 3 0
mântuirea: e de la D u m nezeu - Joan 1 2 , 1 2 - 1 3
mântuirea: e prin H ristos - lo a n 1 0 , 9
mântuirea: e un dar de la Dum nezeu - Joan 1 , 1 6
Mardon: erezia lui - Joan 3 , 1 4 - 1 5 ; 6 , 5 9 - 6 2 ; 7 , 1 -
5 ; 1 9 , 246-27
marea: intărâtarea ei - Joan 6 , 1 6 -2 1
Maria Magdalena: II recunoaşte pe H ristos - lo a n
2 0 ,1 4 - 1 8
M aria M a g d a le n a : 11 s o c o te ş te pe H risto s
grădinar - Joan 2 0 , 1 4 - 1 8
Maria M agdalena: îl vede pe Hristos înviat -
loan 2 0 , 1 - 4 ; 2 0 , 1 4 -1 8
M aria M agd alena: m erg e la m orm ântul lui
Flristos-Jon n 2 0 ,1 -4
Maria Magdalena: plânge lângă m orm ântul lui
Hristos - lo a n 2 0 , 5 - 1 3
Maria Magdalena: vede doi îngeri în mormânt -
Joan 20, 5 -1 3
Maria Magdalena: vesteşte lui Petru şi loan că
Hristos nu m ai e în m orm ânt - l o a n 2 0 , 1 - 4
ŞI ONOMASTIC
Maria Magdalena: vesteşte ucenicilor că L-a
văzut pe Hristos înviat - loan 20,14-18
Maria, sora lui Lazăr. cade la picioarele lui
Hristos - lonn 11,29-32
Maria, sora lui Lazăr: îl unge pe Hristos cu mir -
loan 12,1-3
Maria, sora Iui Lazăr: vine în întâmpinarea lui
H risto s-io n i 31, 29-32
Marta şi Maria: evlavia lor faţă de Hristos-fant
31,1-3
Marta şi Maria: îi trimit lui Hristos veste despre
fratele lor Lazăr - fonii 11, 1-3
Marta, sora lui Lazăr: credinţa ei în Hristos -
loan 11,21-28
Marta, sora lui Lazăr: mărturisirea ei pentru
Hristos - loan 11, 21-28
Marta, sora lui Lazăr: o cheamă pe sora sa la
Hristos - fonii 11, 21-25
Marta, sora lui Lazăr: slujirea ei - loan 12, 1-3
Marta, so ra lui Lazăr: vine în întâmpinarea lui
Hristos - loan 11,17-2O
martiriul Sfântului Ştefan - loan 18, 28-32
mădularele trupului lui Hristos-icwn 11,49-53;
1 4 ,1S-20
mărturia a doi oameni e adevărată - ian; 8,17-18
mărturia adevărată a Iui loan Evanghelistul -
loan 21, 24-25
mărturia adevărată despre Dumnezeu - loan 3,
31-34
mărturia Duhului Sfânt - loan 15, 26-27
mărturia Legii - loan 8, 17-18
mărturia lui Hristos: e adevărată - fam 8,13-14
mărturia lui loan Botezătorul pentru Hristos -
Juan 1,15; 1,19-20; 1,26-27; 1, 30; 1,31-34; 3,
25-27; 3,28-30; 10,39-42
mărturia orbului vindecat - loan 9,24-29
mărturia orbului vindecat dată înaintea fariseilor -
loan 9 , 12-16
mărturia orbului vindecat e adevărată -loan 9,8-11
mărturia părinţilor orbului - loan 3,20-23
mărturia pentru Hristos - loan 5 , 31-35
mărturia ucenicilor - loan 15, 26-27; 16,4b-7
mărturia vrăjmaşilor - loan 18,17-18
mărturisirea întreită - loan 2 1 , 15-19a
mărturisirea lui Fetru - loan 2 1 ,15-19a
mărturisirea lui Petru pentru Hristos -3oni 6,68-71
mesalienii: erezia lor - loan 6 ,2 7
Mesia: e Hristos lisus - loan 1, 40-42; 4, 25-27;
10, 21-26; 12,34-36a
Mesia: proorociile despre El - fonii 7, 17-18
mielul jertfit ia Paştele iudaic - loan 19,35-37
Mielul lui Dumnezeu - loan 1, 29; 19,35-37
571
mila faţă de vrăjmaşi - loan 4,1-4
milostenia - loan 13, 26b-31a
milostenia adevărată - loan 12,1-3
milostivirea faţă de cei săraci şi goi - loan 4,31-
34:19,38-42
minciuna - loan 8,44-45
minciuna: neputinţa ei - han 9,30-33
mintea fără vicleşug - h a n 33, 23-2(în
mintea omenească: neputinţa ei - loan 6,16-21
mintea: curăţia ei - /mm 4, 23-24
min!ea:e „prieten" al lui Hristos - h a n 11,47-48
mintea: însănătoşirea ei - loan 4,46-50
mintea: învierea ei - loan 11, 47-48; 12,1-3
mintea: lucrarea Sa - loan 12,48-50
mintea: paza ei - h a n 5,14-16
mintea: puterea ei - loan 1,4
mintea: războirea ei cu diavolui - loan 4, 28-30
minunarea ucenicilor lui Hristos - loan 21, 9-14
minunea din Cana - ioau 2,1-4; 2, 5-8
minunea înmulţirii celor cinci pâini şi doi peşti -
loan 6, 5-9; 6,10-13
minunea învierii lui Lazăr-fonii 11, 43-46
minunea potolirii furtunii - loan 6,16-21
minunea preschimbării apei în vin -loan 2 , 1-4;
2,5-8
minunea prinderii celor 153 de peşti - loan 21,1-8
minunile din vremea Răstignirii - loan 13,31b-
32; 7 9 ,14b-18
minunile lui Hristos - loan 5, 36-38; 9, 3b-5; 12,
365-40; 15,22-25
minunile lui Hristos de după înviere - loan 20,
30-31
minunile lui Hristos: nu au fost scrise toate -
loan 21,24-25
minunile lui Hristos: sunt nenum ărate- loan 21,
24-25
minunile săvârşite de Apostoli - loan 16, 8-11
minunile sunt slava lui Hristos - loan 15,11-13
minunile: săvârşirea lor - fonii Î 4 , 12-14
Mirele sufletelor - loan 1, 30; 1, 35-37; 2, 5-8; 3,
28-30
mirul duhovnicesc - loan 12, 1-3
mlădiţele viţei - /mm 1 4 ,31b + 15,1-3
moartea - han 7, 32-36; 12, 29-33; 17, 4-6a; 20,
30-31
moartea copiilor nevinovaţi - loan 9, l-3a
moartea lui H ristos-foail 7 ,6-8; 7,32-36; 1 2 ,34-
36a; 14,12-34; 1 6 ,16-18; 16,19-22
moartea lui Hristos: rodeşte prin înviere - loan
12, 20-24
moartea lui l-azăr-fonii 12,4-6; 11,11-16:11,17-20
moartea pentru Hristos - loan 11,11-16
'i 572
i
'5 moartea sufletească -lo a n 8,21-24; 11,21-28; 11,
’ 47-ÎS
) m oartea trupului - l o a n 1 1 , 2 1 - 2 8
■î moartea veşnică - loan 3 , 35-36; 8 , 5 1 - 5 2 ; 8 , 53-55
: moartea: a fost biruită de Hristos - loan 6 , 4 8 - 5 1
' m oartea: a venit printr-un om - loan 6 , 4 8 - 5 1
moartea: biruinţa asupra ei - loan 8 , 5 1 - 5 2
■ m oartea: netem erea de ea - loan 1 4 , 1 5 - 1 7
moartea: stăpânirea ei - loan 3 , 1 4 - 1 5
Moise Proorocul - loan 1 0 , 1 - 5 1 nâdăjduirea în Dumnezeu - lom 17,1-3
Moise: dătătorul Legii - h a n 1 , 1 7
Moise: ii va învinui pe iudei - loan 5 , 4 3 - 4 7
Moise: slujitor în darea Legii - loan 1 , 1 3
m orm ântul nou în care a fost p u s H ristos - loan
' 1 9 ,3 8 -4 2
m ucenicia - loan 11,11-16
m ucenicia lui Petru - Jain 21,15-19«
m ucenicia tăierii voii - loan 2 1 ,15-19a
m ulţim ea m inunilor lui H ristos - loan 11,47-48
m ulţim ile: cred în lisus - loan 12, 9-11
mulţimile: credinţa lor nestatornică - loan 7,30-31
m ulţim ile: dau mărturie pentru H ristos - loan
1 2 ,1 7 -1 9
mulţimile: îl întâmpină pe Hristos - Jos» 22,27-19
mulţimile: II întâmpină pe Hristos cu ramuri de
finic - Joan 12,12-13
mulţimile: îl mărturisesc pe Hristos- loan 7,40-43
mulţimile: D socotesc pe Hristos a fi Dumnezeu -
loan 12,12-13
mulţimile: merg cu corăbiile după lisus - loan
6, 22-26
mul ţimile: merg în Betarvia ca să-L vadă pe Lazăr
cel înviat - Jew« 12, 9-11
mulţimile: se dezbină pentru Hristos - loan 7,
40-43
mulţimile: se îndoiesc de vindecarea orbului -
loan 9,8-11
mulţimile: vor să-L facă pe Hristos împărat -
loan 6,14-15
munca zilnică - loan 6,2 7
mustrarea - loan 6,22-26
N nepătimirea -lo a n 20,5-13
nardul - loan 12,1-3
naşterea cerească a Fiului - loan 3, 9-12
naşterea de Sus - loan 2, 23-25 + 3,1-2
naşterea din apă şi din Duh - loan 3, 4-5
Naşterea din Fecioară a lui Hristos - law 7 ,25-27
naşterea din nou - loan 10, 22-26
naşterea din nou: e de neapărată trebuinţă - loan
2 , 23-25 + 3,1-2
IN D IC E REAL
Naşterea din Tatăl a lui Hristos - loan 7,25-27
naşterea duhovnicească - loan 1,73; 3 , 4-5; 3 ,6-8
naşterea pământească - h a n 3 , 9-12
naşterea trupească - loan 1,13; 3,4-5; 16,19-22
Natanail: e fără de vicleşug - loan 1, 46-45
Natanail: mărturia lui despre Hristos - h a n 1,
46-48; 1,49-51
Natanail: vine la Hristos - loan 1,43-45
Nazaretut - loan 1,43-45
nădăjduirea în sine - loan 13,36-38
nădejdea dintru necazuri - loan 15,17-19
nădejdea în Hristos - loan 6,16-21
nădejdea învierii - loan 11, 21-28
năpăstuirea zavistiei - loan. 4 , 1-4
neamul cel bun - loan 8,39-41
neamul cd prost - loan 8,39-41
neamurile: mântuirea lor - loan 6,10-13; 21,9-14
neascultarea faţă de Dumnezeu - h a n 1,29
nebunia ereziilor - loan 17,1-3
nebunia mândriei - han 7,25-27
nebunia răutăţii - han 9,24-29
necazurile - loan 14,25-26:14, 28-29; 14, 31b +
15,1-3; 15,17-19; 15, 9-10; 18,24-27
necazurile Apostolilor - loan 14,27
necazurile din lume - loan 16,33
necinstirea lui Hristos trece la Tatăl - loan 5,22-
24; 15,20-21
necredinţa - Joan 6,52-55; 6 ,63-64; 6,65-67; 7 ,1-
5; 10, 2-5; 12,365-40; 12,46-47; 12,48-50
necredinţa iud eilor- loan 5,31-35
necredinţa în Fiul lui Dumnezeu - h a n 5,31 -35
necredinţa lui Toma în învierea lui Hristos - loan
20,24-29
necredinţa: e din voinţă - loan 12,36b-40
necredinţa: e vrednică de osândă - loan 7,47-52
necunoştinţa Apostolilor - loan 12,14-16
necurăţia: după rânduiala Legii Vechi -loan 2,5-8
nedefăimarea celor mici - loan 20,24-29
nedreptatea - loan 19,38-42
nemulţămirea - loan 6,28-30
nemurirea -lo a n 10,17-21
-----------
neputinţa —loan 19,24b-27
neputinţa firii omeneşti - loan 13,36-38; 18,17-18
nerodnicia - loan 15,4-6
nesimţirea - loan 6,28-30
Nestorie: erezia iui - loan 1 ,14a; 3,28-30; 6,35-
38:9,34-38:10,27-30
nestricăciune - loan 20,1-4
neştiinţa: e din fapte şi voinţă - loan 7, 28-29
netemerea de moarte - loan 14,15-17
ŞI ONOMASTIC
nevrednicia faţă de Sfintele Taine - loan 13,10-11
nev rednida nu opreşte darul preoţesc -lo a n 20,
19-23
Nicodim - loan 4,12-15
Nicodim: aduce o sută de litre de amestec de
smirnă şi aloe - loan 19, 38-42
Nicodim: e ocărât de farisei - loan 7,52 + 8,12
Nicodim: ia apărarea lui Hristos - loan 7, 47-51
Nicodim: ridică trupul lui Hristos - loan 19,38-42
Nicodim: vine noaptea la Hristos - loan 2,23-25 +
3,1-2
noaptea duhovnicească - loan 9 ,3b-5; 11, 7-10
noaptea fărădelegii - loan 13,26b-31a
noroadele: merg cu corăbiile după Iisus - loan
6,22-26
noroadele: vor să-L facă pe Hristos împărat -
loan 6 , 14-15
Noul Testament unitatea sa cu Vechiul Testament -
loan 10,14-16
numărul 1 5 3 - han 21, 9-14 ‘ omul: locaş al Sfintei Treimi-lo a n 12,23-24; 14,
numele lui Hristos - loan 15, 20-21
numele lui Hristos: puterea lui - fam 36, 23-24
numele Tatălui - loan 17, 4-6a
nunta din Cana Galileii - loan 2,1-4
nunta duhovnicească - loan 2 ,5-S
nunta trupească - loan 2,5-8
nurtu! se minunează de „vinul cel bun" - loan
2,9-10
O omul: voia sa liberă - loan 6,68-71
o sută cincizeci şi trei - loan 21, 9-14
o turmă şi un Păstor - loan 10,14-16
oamenii pământeşti - fam 3, 10
oamenii trupeşti - loan 1,10
oamenii: au iubit mai mult întunericul - loan 3
19-21
obârşia Lui - loan 7,25-27
oboseala lăuntrică - loan 6,16-21
oboseala minţii - loan 6,16-21
ocările - loan 16,19-22
ocările lui Hristos trec la Tatăl - loan 15,20-21
ocările: răbdarea lor - loan 8,46-50; 2 5 ,11-13
odihna cea veşnică - fam 21,9-14
oile duhovniceşti - loan 10,14-16
oile lui Hristos - loan 10,1-5; 10,9
oile lui Hristos ascultă glasul Său - loan 10,27-30
oile Iui Hristos: îl cunosc pe Dânsul - loan 10,
14-16
omorârea cugetului pământesc - loan 12, 25-26
omul are voie liberă - loan 11, 49-53
omul cel nou - loan 16,19-22
573
omul cel vechi - loan 8,21-24
omul din afară - loan 10,9 .....
omul firesc - loan 6 ,52-55
omul lăuntric - loan 10,9
•n> 4' · '.&
omul pământesc - loan 1,10
omul sufletesc - loan 6,52-55
omul trupesc - loan 1,10
omul trupesc nu le poate primi pe cele duhovni­
ceşti - loan 6,59-62
omul: are chip împărătesc - loan 4,46-50
omul: are voie liberă - loan 15, 9-30
omul: căderea lui din Rai - fam 2 , 14a; 8,44-45
omul: chip al lui Dumnezeu - loan 14,18-20
omul: dă stăpânire diavolului - loan 1 4 ,30-31a
omul; e „lucrul" lui Dumnezeu - loan 4,31-34
omul: e nestatornic - loan 6, 68-71
omul; e schimbător - loan 6,68-71
omul: facerea lui -lo a n 3,9-12
omul: înşelarea lui din Rai - loan 8,44-45
21-22
omul: lumina Sa lăuntrică - loan 1 ,9
omul: neputinţa sa - loan 18,17-18
omul: nu poate nimic fără Hristos - loan 14,31b +
15,1-3; 15,4-6
omul: puterea Sa - loan 15,4-6
omul: se face prin porunci locaş al Sfintei Treimi-
loan 12,23-24; 14,21-22
omul: starea lui dintru început - loan 4,28-30
omul: voinţa sa - fam 5 , 39-42 -------------
orbirea păgânilor - loan 9,34-38
orbirea sufletească - loan 5,1-4; 10,1-5; 12,36b-40
orbul din naştere: vindecarea sa - loan 9, l-3a
orbul vindecat: a dobândit vedere lăuntrică -
loan 9,20-23
orbul vindecat: crede în Hristos - fam 9 ,34-38
orbul vindecat: dă mărturie adevărată - Joan 9,
8-11:9,20-23
orbul: îşi spală ochii la Siloam - loan 9, 6-7
Origen: năzăririle lui - loan 11,11-16
osana - loan 12,12-13
osânda răutăţii - loan 19, 8-11
osânda veşnică - loan 3,18; 3,35-36; 5,14-16
osândirea necredinţei - loan 12, 46-47
osârdia în slujire -lo a n 13, 2-5
osârdia în urmarea lui Hristos - loan 6,1-4
osârdia pentru buna lucrare - loan 1 ,38-39
osârdia pentru lucru! lui Dumnezeu - loan 4 .6b-8
osârdia pentru mântuire - loan 1, 38-39
osârdia slujirii aproapelui - loan 13,12-16
ostaşii: împart hainele lui Hristos -lo a n 19,23-24a
574
ostaşii: frag sorţi pentru cămaşa lui Hristos -
Iotul 19, 23-24a
ostaşii: zdrobesc picioarele celor doi tâlhari -
loan 19,31-34
osteneala sufletească - loan 11, 47-48 - ■— -
osteneala trupească - loan 11, 47-43
ostenelile credinţei - loan 15, 4-6
" P
pacea - han 6,16-21; 20,19-23
pacea întru Hristos —/«ίίΐ 14, 27; 16, 33; 11,22-23a
pacea lumii - loan 14, 27
pacea: darul ei - tnainiecuvântare
pâinea care se pogoară din Cer - loan 6, 31-34;
6, 48-51
pâinea cea de toate zilele - loan 6, 31-34
pâinea duhovnicească - h an 6, 31-34; 6, 41-44;
6,52-55
pâinea firească - hait 6,31-34
pâinea vieţii e Hristos - h an 6, 35-38
pântecele - h a n 7,37-38
Paştele cel Nou - loan 18,28-32
Paştele cel Vechi - loan 18, 28-32
Paştele cel veşnic - han 12,1-3
Patima lui Hristos - Imu 7, 9-10; 8, 21-24; 8 , 56-
59; 10, 10-13; 12, 34-36a; 15, 11-13; 15, 9-10;
16,19-22; 16, 29-32; 1 9 ,14b-18
Patima lui Hristos: e mântuitoare - loan 14,30-31a
patimile lumeşti - han 11,47-48
patimile păcătoase - h a n 4, 4 6-50; 13,10-11
patimi le păcătoase: biruinţa asupra lor - h a n 20,
5-13
patimile trupeşti - loan 8,21-24
patru fapte bune - loan 5,14-16; 11,47-48
Pavel Apostolul: râvna lui în prigonire şi propo-
văduire - loan 2, 5-8
Pavel Apostolul: revărsarea cuvântului său -
han 7, 37-38
Pavel din Samosata: erezia lui - Inaintecuvăniare;
loan 1, 30; han 1, 9; loan 5, 25-29; loan 7 , 2-5
paza gândurilor - han 5,14-16
păcatele părinţilor asupra copiilor-Han 9,1 -3a
păcatele: iertarea lor-lom 1,27; 6,22-24; 8 , 33-
36; 9,30-33; 11,47-48
păcatele: legâtuia lor - han 1, 26-27
păcatul - loan 5,14-16; 9, l-3a; 12, 29-33; 16, 29-
32; 16, 8-11
păcatul: a venit printr-un om - Joan 6, 48-51
păcatul: curăţarea lui - han 2 , 29
păcatul: e neascultare faţă de Dumnezeu - loan 1,29
IN D IC E REAL
păcatul: e vădit de cuvintele lui Hristos -lo a n
25,22-25
păcatul: e vădit de Duhul Sfânt - loan 16,8-11
păcatul: invârtoşarea întru e! - h a n 12, 36b-40
păcatul: nimicirea lui - loan 14,15-17
păcatul: robia lui - loan 8, 33-36
păcatul: slobozirea dintru e) - h a n 8, 30-32
păcatul: vădirea lui - h a n 7, 53 + 8,1-11 ------
păcătoşii: arderea lor - loan 15,4-6
păgânii: primirea lor întru împărăţia Cerurilor-
iftttt 4,5-6a
pământul - /οαη 6 , 26-2Î
părăsirea de Dumnezeu - loan 1 2 ,36b-40
părăsirea lui Dumnezeu - loan 18,17-18
părăsirea lui Dumnezeu: e facere de bine - loan
13.36- 38
părerea de sine - han 9, 39-41
părinţii orbului se tem de iudei - h a n 9,20-23
părinţii; cinstirea lor - loan 2, 2-4
părinţii: purtarea lor de grijă pentru copii - loan
4 ,51-54
părtăşia cu Hristos întru smerenie - loan 13,8-9
părtăşia Duhului Sfânt - loan 1 4 ,15-17
părtăşia la firea dumnezeiască - h a n 1, 8; 10,
27-30; 1 2 , 2-3; 12,25-26
părtăşia la păcat - loan 12, 29-33
păstorul adevărat -loan 10,1-5; 10,10-13; 20,14-16
păstorul adevărat: însuşirile lui - h a n 10,1-5
Păstorul cel bun şi oile Sale - loan 10,1-5
păstorul plătit - loan 10,14-16
păşunea duhovnicească - loan 10,1-5; 10, 9
pătimirea din Ghetsimani - loan 11, 38-42
pătimirea morţii - loan 12, 27-28
păzirea cuvântului lui Hristos - loan 8,30-32; 8,
51-52
păzirea de cel viclean - loan 17,14-16
păzirea întru adevăr - loan 17,14-16
păzirea minţii - loan 5,14-16
păzirea poruncilor -lo a n 12,23-24; 14,15-17; 14,
21-22; 14, 25-26; 15, 4-6; 15, 7-8; 15, 9-10; 15,
11-13; 15,14-16; 15, 20-21;
păzirea poruncilor lui Hristos - loan 8,53-55;
Pentateuhul - loan 4, 25-27
perihoreza în Sfânta Treime - loan 10, 37-38
Persoanele 5fintei Treimi - han 14, 8-9; 14,10-
11; 14,25-26; 14,28-29; 1 6 ,46-7; 17,22-23a
Persoanele Sfintei Treimi: sunt de o Fiinţă - loan
10.37- 38
Petru şi loan: cred că trupul lui Hristos a fost
fu r a t-loan 20,5-13
Petru şi loan: merg după Hristos la Anna - loan
18,15-16
ŞI ONOMASTIC
Petru şi loan: vin la m ormântul lui Hristos -loan
20,1-4; 20, 5-13
Petru: dă spre spălare şi m âinile şi capul - loan
13, 8-9
Petru: dragostea Iui pentru Hristos - l e a n 1 3 , 36-33
Petru: dragostea sa - Joan 2 1 ,1 5 -1 9 a
Petru: e chemat să urm eze lui H ristos - l o a n 2 1 ,
m -2 3
Petra: e deşteptat spre pocăinţă d e Hristos - loan
ÎS, 24-27
Petru: e întrebat de Hristos d e trei ori dacă îl
iubeşte - loan 2 1 ,15-19a
Petru: e numit Chifa - loan 1, 40-42
Petru: e osârdnic către H ristos - loan 21,1-8
Petru: e osârdnic spre lucrare - loan 21,1-8
Petru: e rânduit de Hristos ispravnic al „oilor" -
loan 2 1 ,15-19a
Petru: grăirea lui - l o a n 7 , 3 7 - 5 8
Petru: intră in curtea arhiereului prin mijlocirile
lui loan - l o a n 1 8 , 1 5 - 1 6
Petru: îl întreabă pe Hristos pentru loan - l o a n
2 1 , 1 9 b -2 3
Petru: îl întreabă pe H ristos unde merge - lo a n
1 3 ,3 6 -3 8
Petru: îndrăzneala sa - loan 21, 19b-23
Petru: lepădările lui - loan IS, 17-1&
Petru: mărturia Iui pentru H ristos - han 1, 4 9 -
51; 6, 68-71
Petru; m ărturisirea Sa - loan 21, 15-î 9j
Petru: mucenicia sa -lo a n 13, 10-11; 21, 15-19a
Petru: nu vrea ca Hristos să-i spele picioarele -
loan 13, 6-7
Petru: poartă grijă de l o a n - loan 21,196-23
Petru: răstignirea sa - loan 2 1 ,15-19a
Petru: se aruncă în apă p en tru a ajunge mai
repede ia Hristos - loan 11, 1-8
Petru: se încălzeşte la foc - Iran 18,17-18
Petru: se leapădă a doua şi a treia oară de Hristos -
loan 18,24-27
Petru: se leapădă întâia dată de Hristos - loan
18, 17-18
Petru: smerenia lui - loan 13, 6-7
P etru : spune că îşi va pu r.e sufletul pen tru
Hristos - h a n 13, 36-38
Petru: taie urechea slugii arhiereului - loan 18,
10-11
Petru: verhovnicu! A postolilor - t o : n 2 1 ,15-19a
piatra de pe mormânt e dată deoparte de îngeri -
tom 20,1-4
piatra ridicată de pe m orm ântul Domnului -
loan 20,1-4
pierzarea sufletului - lo a n 1 6 , 2 3 -2 4
575
pierzătorul - loan 10,10-13
pierzătorul de suflete - loan 10, 1-5
Pilat: caută să-L elibereze pe Hristos - loan 39,
32-34a
Pilat: e ameninţat de iudei - loan 1 9 ,12-14a
Pilafc e molatic şi fricos - loan 18, 40 + 39, 3-7;
39,12-14a; 1 9 ,14b-18
Pilat e osândit de propriile cuvinte - loan 19,8-11
Pilat: îl dă pe Hristos să fie răstignit - loan 19,
14b-18
Pilat: îl întreabă pe Hristos dacă e împăratul
iudeilor - loan 18,33-36
Pilat: îl întreabă pe Hristos de e împărat - loan
18,37-39
Pilat: îl întreabă pe Hristos de unde este - h a n
19,8-11
Pilat îl scoate pe Hristos înaintea î udeilor - h a n
1 8 ,4 0 + 1 9 ,1 -7
Pilat: le spune iudeilor să-L judece ei pe Hristos —
loan 18,28-32
Pilat: părtineşte slavei tui Hristos - loan 19,19-22
Pilat: râde de iudei - loan 18, 37-39
Pilat: scrie titlu deasupra Crucii - loan 19,19-22
Pilat: se teme să-L osândească pe Hristos - loan
19, 8-31
Pilat: spune că Hristos e nevinovat - loan 18,
37-39
Pilat: vrea să-L elibereze pe Hristos - loan 18,
37-39
pilda femeii ce trebuie să nască - loan 16,19-22
pilda grăuntelui de grâu ce trebuie să moară -
loan 12, 20-24
pilda slugii şi a solului - han 13,12-16
pilda smereniei lui Hristos - loan 33, 32-36
pilda spălării picioarelor - h a n 13, 12-16
pilda viţei de vie - loan 14,31b + 15,1-3; 1 5,4-6
pilda: ce e ea - hau 16, 25-28
pizma - han 5,11-13; 7 , 3-5
pizma iudeilor - han 5,19-21
pizmătăreţii - loan 7, 14-16
plângerea - loan 11, 33-37
plinirea proorociilor - loan 19, 31-34
pnevmatomahii: erezia lor - loan 1,4; 1 6 ,4b-7
pocăinţa - tom 4,28-30; 5,14-16; 9,30-33; 10,27-
30; 13,10-11
pocăinţa adevărată - loan 18, 24-27
pofta bărbătească - loan 1, 13
pofta trupească - loan 1, 13
poftele diavolului - h a n 8 ,44-45
poftele lumeşti - loan 12, 25-26
poftele necuviincioase - loan 12, 25-26
poftele trupeşti - han 12, 25-26
576
poftele: îndulcirea cu ele - loan 4,46-50
poftirea slavei omeneşti - loan 5,43-47
Pogorârea Duhului Sfânt - loan 13, 31b-32; 20,
19-23 ,t, , .
pogorârea la iad —loan 11,47-43
pogorârea pentru neputinţa ascultătorilor - loan
17,1-3
pomenirea chinurilor veşnice - loan 5,14-16
pomenirea Judecăţii de Apoi - loan 19,33-42
pomenirea morţii - loan 3, 19-21; 5, 14-16; 19,
38-42
pomenirea veşnicelor bunătăţi - loan 11, 47-48
pomenirea veşnicelor cazne - loan 11,47-48
pomul vieţii - Joan 19,31-34
Porfirie elinul: erezia Iui - loan 1,2
pornirile omeneşti - ban 18, 37-39
porunca cea nouă a iubirii - loan 13, 34-35; 15,
11-13; 15,17-19; 17,20-21
porunca milosteniei - b a n 13, 26b-31a
porunca Tatălui: e viaţa veşnică - loan 12, 48-50
poruncile dumnezeieşti - ban 18,37-39
poruncile evanghelice - loan 12,1-3; 14, 21-22;
14, 25-26
poruncile Legii Vechi - b a n 11, 47-48
poruncile lui Hristos: păzirea şi împlinirea lo r -
loan 8, 51-52; 14, 31b + 15,1-3; 14,15-17; 14,
21-22; b a n 15,7-8; 15,9-10; 15,11-13; 15,14-
16; 15,20-21; 15, 4-6
poruncile omeneşti - loan 18, 37-39
poruncile: roada lore dragostea-lo a n 15,14-16
poruncile: ticăloşirea ce vine din netmplinirea
lor - loan 13,17-19
postirea „fiilor nunţii" - b a n 13, 33
potolirea furtunii - loan 6,16-21
potopirea păcatului - b a n 9, 6-7
potrivnicii Fiului sunt potrivnicii Tatălui - loan
5 ,3 6 38
potrivnicii lui Dumnezeu - loan 6, 35-38
povăţuirea aspră - loan 2 1 ,15-19a
povăţuirea blândă - loan 2 1 ,15-19a
povăţuitorul: trebuie să fie trecut prin ispite -
loan 1,38-39
praznicele iudaice - loan 7,1-5
praznicul iudaic al celor 50 de zile - loan 7,1-5
praznicul iudaic al infigerii corturilor-tom 7 ,1-5
praznicul iudaic al înnoirilor - loan 10,22-26
praznicul iudaic ai Paştilor - loan 7,1-5
predestinarea - loan 12, 36b-40
preînchipuirile Legii Vechi - b a n 16,12-15
preoţia - loan 20,19-23
preoţii: cinstirea lor - loan 20,19-23
preschimbarea apei în vin - loan 2,1-4; 2,5-8
INDICE REAL
prietenia adevărată - ierni 15,11-13
prietenia lui Dumnezeu cu oamenii - loan 10,14-16
prietenia lui Hristos - b a n 13,1; 21,296-23
prietenii lui Hristos - loan 15,14-16
prigonirea lui Hristos - loan 15,20-21 ‘ ‘
prigonirea ucenicilor lui Hristos - loan 15,20-21
prigonirile - loan 15,17-19
prigonirile Apostolilor · loan 14,27; 1 6,4b-7
primăvara sufletească - loan 10,22-26
primejdiile pentru adevăr - loan 12,25-26
primejdiile: ferirea de ele - loan 11,54-57
primii doi ucenici ai lui Hristos - loan 1, 35-37
primirea Apostolilor - b a n 13,20
primirea lui Hristos - loan 13,20
primirea păgânilor la Hristos - loan 12,20-24
primirea Tatălui - Joan 13, 20
privirea dumnezeiască - loan 6, 63-64
Pronia lui Dum nezeu- loan 5 , 17-18; 6,35-38; 6,
39-40; 13,36-38; 18, 7-9; 18,24-27; 18, 33-36
proorocia: felul lucrării ei - loan 12,36b-40
proorocia: lucrarea ei - loan 11, 49-53
proorocia: puterea ei - loan 1,49-51
proorocii adevăraţi - loan 11,49-53
proorocii mincinoşi - loan 5,43-47; 10, 6-8
Proorocii şi Legea: îl vestesc pe Hristos -lo a n 1,
43-45
Proorocii: călăuzesc la Hristos - loan 10,6-8
Proorocii: li văd pe Dumnezeu - loan 14,8-9
Proorocii; lucrarea l o r - loan 11,49-53
Proorocii: mărturiile lor - loan 10,1-5
Proorocii: vremea l o r - Joan 7,30-31
proorociile despre Mesia - loan 7,17-18
proorocul: necinstit în patria Sa - loan 4,43-45
propovăduirea lui Hristos - loan 12,36b-40; 17,1-3
proslăvirea firii omeneşti întru Hristos - han 3,
22-24; 17,4-6a
proslăvirea Fiului Omului - loan 12,20-24
proslăvirea lui Dumnezeu - 1 Ortπ 13, 316-32
proslăvirea prin Cruce - Joan 12,27-28
proslăvirea Tatălui - loan 15, 7-8
proslăvirea Tatălui întru Fiul - loan 14,12-14
puicederea Duhului Sfânt - loan 25, 26-27
purtarea de grijă a lui Dumnezeu -lo a n 5,17-
18; 6, 35-36; 6, 39-40; 13. 36-38; 18, 7-9; 18,
24-27; 18,33-36
purtarea de grija pentru „oi" - loan 2 1 ,15-19a
puterea conştiinţei - loan 7,53 + 3,1-11
puterea cuvântului lui H ristos-Im n 7 ,17-18
puterea dragostei - loan 14,27
puterea drăcească - loan 4, 26-30
puterea duhovnicească - b a n 16,33
puterea dumnezeiască - Joan 8 ,33-36; 14, 2-3
ŞI ONOMASTIC
puterea dum nezeiască a Iui H ristos - loan 7 , 25-
27;S,19-20
puterea Evangheliei - loan Ϊ , 9-10
puterea minţii -lo a n 1,4
puterea negrăită a Iui Hristos - loan 2 1 , 24-25
puterea num elui lui H ristos - loan 16,23-24
puterea păcatului - loan 9, 39-42; 25,22-25
puterea proorociei - loan 1,49-51
puterea Spovedaniei - loan 2,5-8
puterile sufleteşti nelucrătoare - loan 11, 47-48
R robirea faţă de cele pământeşti şi lum eşti - Joe«
Raiul - loan 18,3-6; 21,9-14
Raiul: intrarea în el - loan 1 9 , 31-34
Raiul: închiderea lui - loan 19,31-34
ramurile de finic - loan 1 2 ,12-23
rânduiala Legii Vechi -lo a n 18, 37-39
râurile de apă vie - loan 7 , 37-38; 7,39
râvna întru cele bu ne - loan 4,46-50
râvna pentru pocăinţă - loan 5, 24-26
răbdarea - icon 5 ,5 -7 ; 2 2 , 4-8; 18,10-11; 20,14-18
răbdarea în greutăţi - loan 1 3 , 33
răbdarea întristărilor - 2cwn 16, l-4a
răbdarea Intru prigoniri - loan 16,l-4a
răbdarea ocărilor - loan 8,46-50; 15,11-13
răbdarea răutăţilor venite asupra noastră - loan
23,20
rămânerea întru H ristos - loan 6,56-58
Răsăritul cel de Sus - loan 9 , 34 -38
răsplata drepţilor - loan 10,10-13
răsplătirea faptei bune - loan 6,39-10
răsplătirile din viaţa viitoare - loan 17, 236-24
Răstignirea lui Hristos - loan 3, 24-25; 6 , 10-23;
8,56-59; 13,10-11; 13, 326-32; 2 9 , 12-14a
R ă stig n ire a lu i H r is to s : se s ă v â r ş e ş te cu
iconomia lui D um nezeu - loan 19, 8-11
Răstignirea lui Hristos: vrem ea ei - loan 12, 20-
24; 1 9 , 12-24(7
răstignirea lui Petru - loan 2 2 ,2 5-19a
răutatea - loan 3,19-21; 5, 39-42; 1 2 , 36b-40
răutatea: e d in fapte şi voinţă -lo a n 7, 28-29
răutatea: e din voinţă - loan 8, 42-43; 8, 44-45;
15,22-25;
răutatea: osânda e i - loan 19,8-11
răutatea: se lucrează prin voinţă - loan 10,27-30
războirile Apostolilor - loan 14, 27
relele pătimiri - loan 5,14-16
ridicarea templului din Ie ru s a lim -/« » 2 ,2S-22
ridicarea templului în trei zile - loan 2,18-22
risipirea iudeilor - Join 7 , 32-36
577
risipirea păgânilor - loan 7, 32-36
risipirea ucenicilor - loan 16,29-32 ' ‘ 1 I
roada Evangheliei - loan 11,54-57
roada poruncilor - loan 15,14-16 ' '
roadele credinţei - loan 15, 7-8
roadele veşnice - loan 4,35-38
roadele viţei - loan 1 4 ,31b + 1 5 ,1-3; 15,4-6
robia faţă de păcat - loan 8, 33-36
robia iubitorului de slavă omenească - loan 12,
41-43
robia păcatului - loan 8,56-59
19,23-24α
robirea Ierusalimului - loan 7 ,32-36
robirea Ierusalimului şi Iudeii - loan 2 1 ,19b-23
rodnicia - loan 15,4-6; 15, 7-8; 25,14-26
romanii: robesc Ierusalimul şi Iudeea - loan 21,
196-23
rudeniile: zavistia lor - loan 7 ,1 -5
rugăciunea adevărată - loan 16,23-24
rugăciunea lui Hristos pentru toţi credincioşii -
loan 17,20-21
s
Sabelie: erezia lui-loan 1,16; 1, Ic; 14,15-27; 24,
8-9; 17, 22-23a
samarineanca: bărbaţii ei - loan 4, 28-30
samarineanca: iscusinţa ei - loan 4,12-15
samarineanca: îl cinsteşte pe Hristos - loan 4,9-11
samarineanca: mărturiseşte pentru Hristos -
loan 4,28-30
samarineanca: râvna ei pentru Hristos şi adevăr -
loan 4, 25-27
samarineanca: vorbeşte cu Hristos -Io a n 4 ,6 b -8
samarinenii: au primit Pentateuhul -lo a n 4,2 5-27
samarinenii: sunt închinători la idoli - loan 4,
16-22a
samarinenii: vin la credinţa întru Hristos - loan
4,39-42
sâmbăta: dezlegarea ei - loan 7, 21-24; 9, 27-19
sângele lui Hristos - loan 6,52-55
sângele: care a ieşit din coasta lui Hristos - loan
19,31-34; 19,35-37
şanurile Părinteşti - loan 1,18
sârguinţa în urmarea lui Hristos - loan 6,1-4
sârguinţa întru cele bune - loan 4, 46-50
sârguinţa pentru lucrul lui Dumnezeu - loan 4,
6b-8
satana; intră în Iuda Iscarioteanul - loan 13,266-31»
sălăşluirea dimpreună cu Hristos - loan 17,23b-24
578
sălâşluirea lui Dumnezeu în om - loan 12,23-24
sămânţa bărbătească - lean 3,4-5
sămânţa femeiască - loan 3,4-5
săracii: miluirea lor - loan 4, 37-34
săracii: sunt totdeauna cu noi - loan 72,4-8
sărăcia: strâmtorările ei - Joan 6,70-73
săvârşirea binelui - lean 71, 47-48
scăldătoarea Oilor - Joan 5, 7-4
scrierea Evangheliilor - inahitecuvăntare
Scriptura: împlinirea ei - loan 13,77-19
Scriptura: unitatea ei - fcwn 3 , 14-75
Scripturile: cercetarea lor - loan 5, 39-42
Scripturile: mărturia lor - loan 10, 1-5
Scripturile: puterea lor - loan 5,39-42
Scripturile: sunt „uşă" - loan 10,7-5
secerişul duhovnicesc - /ani 4 , 35-38
semeţia - loan 13,12-76
semeţia: e înrudire cu diavolul - loan 13, 2-5
semnul dărâmării templul ui din Ierusalim-loa n
2, 18-22
setea duhovnicească - loan 6 ,3 5 -3 8 ; 6, 52-55; 7,
37-38
Sfânta Euharistie-itwi/ 6 ,4 8 -5 1 ; 6 ,56-5S; 13,10-
11; 1 9 ,23-24a; 19, 31-34; 1 9 ,3 5 -3 7
Sfânta Treime - loan 5, 30; 10, 37-38; 14, 25-26;
14, 2S-29; 14, 8-9; 16, ib -7 ; 17,25-26
Sfânta Treime: locaşul Ei e omul - loan 12, 23-
24; 1 4 ,2 1 -2 2
Sfânta Treime: lucrarea Sa - loan 6 ,41-44
Sfânta Treime: slava ei - loan 12, 41-43
Sfintele Taine - loan 6 ,5 2 -5 5
sfinţenia - loan 6, 48-51
Sfinţii lui Hristos - loan 12,1-3
Sfinţii sunt ai iui Hristos - loan 13,1
Sfinţii: sunt părtaşi dumnezeieştii firi - loan 1 ,8
sfinţirea firii omeneşti - loan 1 7 ,4-6a
sfinţirea întru ad ev ăr- loan 1 7 ,14-16
sfinţirea prin Euharistie - h a n 6,59-62
sfinţirea ucenicilor - loan 17, 14-16
Sichemul - h a n 4 , 5-6a
silinţa pentru lucrul lui Dumnezeu - loan 4 ,6b-8
Simon Cirineul: duce Crucea lui Hristos - h an
19, 145-18
simonia - fonii 2, 12-17
simţirile omului - h a n 4, 28-30
simţirile: curăţarea lor-/cm 2, 5-8
simţirile: îndreptarea lo r - h a n 6, 10-13
Sinagoga iudeilor - loan 11, 47-48
sinuciderea e lucru diavolesc - h a n 8, 21-24
slava deşartă - loan 5,39-42; 6,14-15; 12,7-3; 13,
10-11; 1 4 , 4-6
I N D IC E R E A L
slava dumnezeiască: defăimarea ei de om - loan
12,41-43
slava lui Dumnezeu - fonii 11,38-42; 15,7-8
slava lui Hristos - loan 8,28-29; 8,53-55; 16, 72-
15
slava Iui Hristos: sunt minunile Sale - laan 75,
71-73
slava omenească - loan 5,39-42; 12,41-43
slava omenească: poftirea ei - h a n 5, 43-47
slava Sfintei Treimi - fonn 32, 41-43
slava Unuia-Născut - fonii 3 , 34c
slava: căutarea ei - loan 7,17-78
slăbănogul bolnav de 38 de ani - loan 5,5-7
slăbănogul: îndrăzneala lui către iudei - loan 5,
11-13
slăbănogul: înţelepciunea şi cucernicia lui - loan
5,74-16
slobozenia adevărată - loan 8,30-32; 8,33-36; 8,
56-59
slobozenia mincinoasă - h an 8, 33-36
slobozenia omului - loan 73,17-79
slobozirea din p ăcat-Ionii 8,30-32; 8,33-36; 76,
8- 77
slova ucide - fonn 4, 23-24
sl ugile trimise de farisei cred întru Hristos -loan
7,44-46
slujirea aproapelui - loan 73, 12-16 ' ____ i
slujirea cu osârdie - loan 13,2-5
slujirea învăţâtorească - han 12, 4-8
slujirea la idoli - loait 21, 9-14
slujirea preoţească - han 20,19-23
smerenia - fonii 8, 28-29; 8, 30-32; 13, 8-9
smerenia lui H ristos - han 8, 28-29
smerenia lui H ristos e înfricoşătoare şi m are -
loan 13,6-7
smerenia spălării picioarelor - loan 13, 6-7
smerenia ucenicilor lui H ristos - fonit 32, 20-24
smerenia: binecuvântarea ei - han 4, 43-45
smerenia: e legea dată de H ristos - foirii 13, 2-5
Soarele cel veşnic - loan 20,1-4
Soarele Dreptăţii - han 9, 3b-5; 21, 9-14
spălarea picioarelor - han 13,1; 13,2-5; 33, 8-9;
13,10-17:13,12-16
sporirea cea bu n ă - loan 6, 65-67
Spovedania - fonii 3, 29; 11,47-48; 13,10-11
Spovedania: p u terea ei - han 2, 5-8
statornicia în cred inţă - han 8,30-32
statornicia întru dragostea lui Hristos -han 15,
9- 10
statornicia întru H ristos - loan 6, 56-58
stăpânirea d iavo lu lu i: e prin lucrarea om ului -
loan 14,30-31a
ŞI ONOMASTIC
stăpânitoml lumii - toni: 6 , 30-13
stăpânitorul lumii: a fost judecat - fam 16,8-11
stăpânitorul lumii: e înfrânt de Hristos - loan
12.29- 33
stăpâni torul lumii: nu are nimic în Hristos -loa n
14.30- 33fl
stăruinţa - lo a n 2 0 ,14-18
strădania în urmarea lui Hristos - loan 6,1-4
străjerii puşi la mormântul lui Hristos - l o a n 19,
38-42:20,1-4
stricarea rânduielilor iudaice - foon 11,49-53
stricăciunea - loan 20, 30-31
sudorile de sânge - loan 11,38-42; 1 9 ,24b-27
suferirea vrăjmaşilor - loan IS, 10-11
sufletul nevoitor - Joan 4,9-11
sufletul: despărţirea sa de trup - lean 2 1 ,15-I9a
sufletul; hrana lui - fon» 6,31-34
sufletul: închinarea sa - loan 4, 23-24
sufletul; înşelarea lui - loan 1 , 14a
sufletul: învăpăierea lui - loan 4, 28-30
sufletul: orbirea s a -lo a n 5,1-4
sufletul: pierzarea lui - loan 16 , 23-24
sufletul; podoaba sa - loan 1,9
sufletul: primeşte harul Duhului Sfânt - loan 7,
37-38
sufletul: puterile sale - loan 11,47-48
sufletul: valoarea lui - loan 12, 25-26
suliţa care a împuns coasta Iui Hristos - loan 19,
31-34
supunerea faţă de Hristos - loan 3,19-21
surorile şi fraţii Domnului - hmntecuvântare
suspinarea cu Duhul - loan 11, 33-37
ş
Ştefan,Întâiul Mucenic:înţelepciunea s a -lo a n
7,37-38
Ştefan, întâiul mucenic martiriul său - loan 18,
28-32
T Toma: necredinţa 5a în învierea lui H ristos -lo a n
taina celor de după învierea lui Hristos - loan
21, 9-U
taina cunoaşterii - loan 19, 35-37
Taina Euharistiei - loan 6,48-51; 6,56-58; 13,10-
11; 19, 23-24(1; 39,31-34; 39,35-37
taina întrupării - loan 6,56-58
taina învăţăturii lui Hristos - loan 21,24-25
taina lucrării lăuntrice - loan 9, 3b-5
Taina Pocăinţei - loan 1,29; 11, 47-48; 13,10-11
579
taina slavei lui H ristos - loan 8,30-32
tainele: cunoaşterea lor - loan 13, 23 - 26a
tainele; îm părtăşirea lo r - loan 6,1-4
talanţii: înm ulţirea lo r - loan 4, 32-35
tâlharul m ântuit - loan 19, 148-18
tâlharul: însuşirile lui - loan 10,1-5
tâlharul: în suşirile sale - loan 10,10-13
Tatăl: a dat jud ecata Fiului - loan 5,22-24
Tatăl: cunoaşte p e Fiul - loan 10,14-16
Tatăl: cuvântul Lui - loan 17,14-16
Tatăl: e cunoscut prin H ristos - loan 14, 7
Tatăl: e întru H ristos - loan 10,37-38; 14,10-11;
14,13-20
Tatăl: e lucrătorul viţei - loan 14,31b + 15,1-3
Tatăl: e văzut întru Fiul - loan 14, 8-9
Tatăl: iubeşte pe Fiul - loan 3, 35-36; 5,19-21
Tatăl: îi cinsteşte pe cei ce-I u rm ează Fiului -
loan 12,25-26
Tatăl: îi iubeşte pe ucenicii Fiului - loan 16,25-28
Tatăl: îl proslăveşte pe F iu l-fo e ii 8,46-50; 17,1-3
Tatăl: îşi proslăveşte n u m ele - loan 12, 27-28
Tatăl: lucrează p u rurea - loan 5,17-18
Tatăl: m ărturiseşte pentru H ristos - b a n 5, 36-
38:8,17-18
Tatăl: nu judecă p e nim en i - loan 5, 22-24
Tatăl: va trimite „alt Mângâietor" - loan 14,15-17
tăierea îm prejur - loan 7 , 21-24
tăierea voii până la m ucen icie - b a n 2 1 ,15-19a
templul din Ierusalim - loan 2,18-22
Teuda: răzvrătitorul şi în şelătoru l -lo a n 10,1-5;
10, 6 - 8
ticăloşirea neîmplinirii poruncilor-Jortri 1 3 , 1 7 - 1 9
timpul e supus p ăcatu lu i - l o a n 1 6 , 1 2 - 1 5
titlul Crucii lui H ristos: e scris latineşte, g receşte
şi evreieşte - b a n 1 9 , 1 9 - 2 2
Torna: e încredinţat de însuşi Hristos câ a în v iat—
loan 2 0 ,2 4 - 2 9
Toma: frica lui - loan 1 4 , 4-6
Toma: frica lui de m oarte - fam 1 1 , 11-16
Toma: 11 întreabă p e H ristos unde m erge - loan
14,4-6
20,24-29
„toţi să fie u n a" - loan 17, 20-21
trecerea prin Marea R oşie - b a n 6,16-21
trezvia - ban 14, 21-22; 15, 9-30 ·.
trimiterea Duhului Sfânt - b a n 17, 25-26
truda zilnică - b a n 6, 27
trufia - loan 13,12-16
trufia cugetului tru p esc - loan 8 , 33-36
trufia: e înrudire cu d iavo lu l - loan 13,2-5
trupul Bisericii - lam I I , 49-53
580
trupul lui Dumnezeu-Cuvântul - loan 6, 56-58
trupul lui Hristos - loan 6 , 31 -34; 6 , 48-51; 6, 52-
55
trupul lui Hristos de după înviere - loan 20,14-
18; 20,24-29; 20,30-31; 21,1-8
trupul lui Hristos: e pâinea vieţii - loan 6, 48-51
trupul lui Hristos: nu a fost furat din mormânt -
loan 20,1-4
trupul: întunecarea sa - loan 1, 5
trupul: legea sa - loan 4,23-24 ■·■.—
trupul: neputinţa lui - loan 6, 63-64
turburarea inimii - loan 14,1; 14, 27
turburarea sufletului - loan 14, 2-3
turma duhovnicească - loan 10,14-16
■ ţj ' ura - loan 12,25-26
ucenicii adevăraţi ai lui Hristos - han 6, 59-62;
8, 30-32
ucenicii făţarnici ai lui Hristos - Joan 6,59-62
ucenicii lui Hristos - loan 8, 30-32; 17, 6b-8
ucenicii lui Hristos: botează cu botezul pocăinţei -
loan 3,22-24
ucenicii lui Hristos: minunarea lor - loan 2 1 , 9-14
ucenicii lui Hristos: nu sunt din lume - loan 14,
15-17
ucenicii lui Hristos: prigonirea lor - loan 15,20-21
ucenicii lui Hristos: sunt cunoscuţi după
dragoste - loan 13,34-35
ucenicii lui Hristos: sunt urâţi de lume - loan
17, 14-16
ucenicii lui Hristos: vor face lucrările Lui - loan
14,12-14
ucenicii lui loan Botezătorul se smintesc - loan
3, 25-27
ucenicii: cinstesc cuvintele lui Hristos - loan 13,
21-22
ucenicii: frica lor de iudei-loan 11,11-16; 11,7-10
ucenicii: frica lor de moarte - loan 11,7-10
■ucenicii: gătirea lor - loan 7, 6-8
ucenicii: Uvor vedea pe Hristos după înviere -
leu» 14,18-20
ucenicii: mângâierea lor - loan 17,11-12a
ucenicii: necunoştinţa lor - loan 12,14-16
ucenicii: pescuiesc după porunca lui Hristos şi
prind 153 de peşti - loan 21,1-8
ucenicii; rămân întru Hristos - loan 17, 6b-8
ucenicii: se bucură văzându-Lpe Hristosînviat -
loan 20,19-23
ucenicii: sfinţirea lor -loan 17,14-16
ucenicii: sunt prietenii lui Hristos - Icuri 15,14- 16
IN D ICE REA L
ucenicii: unirea lor întru dragoste - loan 13,34-35
ucenicul adevărat al lui Hristos - loan 15, 7-8
uciderea - icuri 8, 44-45
uciderea ucenicilor lui Hristos - loan 16, l-4a
uitarea de Dumnezeu - han 18, 24-27
umblarea întru întuneric - loan 7,52 + 8,12
umbra Legii Vechi - loan 12, 34-36fl
ungerea cu m ir - loan 1 2 , 1-3
unimea firii omeneşti - loan 10,14-16; 17, 20-21;
17,22-23a
unirea credincioşilor - h a n 17,20-21
unirea dragostei -lo a n 17, 20-21; 17,22-23/1
unirea Evangheliilor - loan 20,19-23
unitatea firii omeneşti - loan 10, 14-16; 17, 20-
21; 1 7 , 22-23a
ura fa ţă de Hristos trece la Tatăl -lo a n 15,22-25
ura faţă de picat - loan 8,46-50
ura lumii -Icuri 25, 17-29; 27,14-16
ura lumii faţă de Hristos - loan 7,6-8
urâciunea - loan 12,25-26 ~ '”
urmarea lui Hristos şi roadele ei - loan 1 ,38-39;
6,1-4; 6, 65-67; 7,52 + 8 , 12; 10,1-5; 12,1-3;
12,25-26; 22, 296-23
ursitori - loan 4,28-30
v · -
Valentin: erezia lui - loan 1 , 14a; 4,1-4
vântul· suflă unde vrea - loan 3,6-8
vânzarea dogmelor- Joan 2,12-17
vânzarea lui Hristos - loan 13,17-19
vasele de piatră de la nunta din Cana - Icuri 2 ,5-8
Vasilid: erezia lui - Jcxiri 7 , 1-5
vădirea păcatelor celorlalţi - loan 7,53 + 8,1-11
veacul cel veşnic - loan 14,4-6
veacul viitor e o zi veşnică - loan 20,1-4
Vechiul Testament: unitatea sa cu Noul Testa­
ment-icuri 10, 24-16
vederea dumnezeiască - loan 4 ,2 3-24; 6,56-58;
9 ,30-33; 22,42-43; 13,20-11; 14,4-6; 14, 8-9;
19, 19-22; 22, 9-14
vederea dumnezeiască: e închipuită de loan -
loan 20,5-13
vederea lăuntrică - loan 9,20-23
vederea lui Dumnezeu - loan 8,19-20; 12,44-45
vederea sufletească - loan 9,39-42
vederea trupească - loan 9, 39-41
vederea trupească întru cele dumnezeieşti -loa n
14,8-9
ŞI ONOMASTIC
Venirea a Doua a lui Hristos - loan 8,15-16
Venirea a Doua: vremea ei e neştiută - loan 20,
1-4
Venirea Dintâi a lui Hristos - loan 8, 15-16; 8,
56-59
venirea Domnului - loan 9,6-7
venirea Duhului Sfânt - loan 14,15-17; 16,12-15
Venirile lui Hristos - loan 3,16-3 7
vestirea lucrurilor viitoare-loan 16,12-15
veşnicia chinuirilor- loan 5,14-16
veşnicia osândei - loan 3,35-36
viaţa dumnezeiască - loan 10,10-13; 12,25-26
viaţa îmbunătăţită - loan 14,31b +15,1-3
viaţa întru Duhul - loan 6,48-51
viaţa trupească - loan 8,15-16
viaţa veşnică şi dobândirea ei - loan 3,16-17;
3,35-36; 4,35-38; 5 ,2 2 -2 4 :5 . 25-29; 5,39-42;
6,27; 6,31-34; 6, 39-40; 6,45-47; 6 . 48-51; 6,
56-58; 6,63-64; 8 , 51-52; 10,10-13; 10,27-30 ;
12, 25-26; 17,1-3; 20, 30-31
viaţa viitoare - loan 17, 23b-24 __
viclenia - ία::: 12, 366-40
viclenia Iui Iuda Iscarioteanul - loan 13,17-19
vicleşugul răutăţii - loan 11,54-57
videnia (vederea dumnezeiască) -lo a n 4,23-24;
6,56-58; 9,30-33; 12,41-43; 13,10-11; 1 4,4-6;
14, 8-9; 19,19-22; 21, 9-14
videnia (vederea dumnezeiască): e închipuită de
loan -lo a n 20, 5-13
vieţile Sfinţilor - loan 3,19-21
vindecarea căderii omului - loan 19,31-34
vindecarea firii omeneşti - loan 5,14-16
vindecarea fiului slujitorului împărătesc - loan
4,46-50; 4,51-54
vindecareaîn zi de sâmbătă - loan 5,8-10; 5,11-13
vindecarea orbului din naştere - loan 9, l-3a; 9,
6-7; 9 , 30-33
vindecarea orbului: e spre slava lui Dumnezeu -
loan 9 ,3b-5
vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea
Vitezda-Joan 5,8-10
581
vindecările din scăldătoarea Vitezda - loan 5,1-4
vinderea aproapelui - loan 12,4-8
vinul cel duhovnicesc - loan 2 , 9-10
vitejia duhovnicească - Im n 16,1 -4a
viţa şi mlădiţele - loan 14, 31b + 15,1-3; 15,4-6
viţa: roadele ei - loan 14,31b + 15,1-3; 15,4-6
voia liberă a omului - loan 6, 68-71; 11, 49-53;
13.17- 19
voia lui Dumnezeu: împlinirea ei - loan 7,17-18
l voia slobodă a omului - loan 6,68-71; 11,49-53;
13.17- 19
voinţa omenească e schimbătoare - icon 10,27-30
voinţa omului - loan 5,39-42
voinţa: îl face pe om bun sau rău - loan 6,65-67
vrăjmaşii - loan 4,1-4; 18,10-11
vrăjmaşii creştinătăţii - loan 15,20-21
vrăjmaşii: dragostea faţă de ei - loan 8, 53-52
vrăjmaşul firii omeneşti - loan 10,10-13
vrăjmăşia faţă de Hristos - loan 12,17-19
vrăjmăşia lumii - loan 16, l-4a
vrednicia preoţească e dum nezeiască -loan 20,
19-23
vremea celor rânduite - loan 7 , 30-31 ' ~ . —
vremea Crucii - loan 7,9-10 ----- ■-
vremea ispitirilor - loan 18, 7-9
vremea Patimii - loan 7, 9-30 — ~
vremea Răstignirii - loan 12,20-24 ·■·
vremelnicia celor înfricoşătoare - loan 6,16-21
vremelnicia ispitelor - loan 6,16-21
z
zavistia - loan 4,1-4; 4,43-45:5,11-13; 7,1-5; 13,
10-11
zavistia iudeilor - loan 5 , 17-18; 5, 39-23
zavistnicii - loan 7,14-16
Ziditorul lumii - loan 1,10
ziua cea veşnică - Jam 2 0 , 1-4
ziua duhovnicească - loan 9, 3b-5; loan li, 7-10
Ziua învierii: Duminica - loan 20,1-4
 582 EMDICESCRIPTURISTIC ALTÂLCUlRH

Fa cere c a p . 1 - h a n 3, 9 - 1 2 F a c e r e 22, 18 - lo a n 8, 5 6 -5 9
F a c e re 1, 1 - l o a n 1, J a . , F a c e re 22, 6-7 - h a t i 8, 56-59
F a c e re 1, 10 - Ionii 6 , 1 - 4 ,T F a c e re 22, 6-7 - lo a n 19, 148-18
F a c e re 1, 26 - l o a n 4 , 2 5 - 2 7 ■ F a c e r e 26, 7 - lo a n 19, 2 4 8 -2 7
F a c e re 1, 2 6 - 2 7 - l o a n 9, 6 - 7 F a c e r e cap. 34 - lo an 4, 5-6a
F a c e re 1, 2 6 - 2 7 - l o a n 1 1 , 4 9 - 5 3 . F a c e r e 4 1 , 1 - 2 4 - Io n i i 1 1 , 4 9 - 5 3
F a c e re 1, 26-2 7 - l o a n 1 4 , Î S - 2 0 , · F a c e r e 41, 5 1 - 5 2 - lo a n 11, 5 4 - 5 7
F a c e re 1, 26 -31 - Ionii 3, 9-12 F a c e r e 48, 2 1 -2 2 - h a n 4, 5-6a
F a c e re 1, 28 - h a n 4 , 4 6 - 5 0 F a c e re 49, 9 - h a n 12, 34-36a
F a c e re 1, 28-31 - l o a n 2 , 9 - 1 0 F a c e r e 4 9 , 1 0 - Io n i i 4 , 2 5 - 2 7
Fa cere 1, 28 -31 - l o a n 4 , 2 8 - 3 0
Fa cere 2, 2-3 - l o a n 5, 2 7-18 . _ Ie ş ir e 3 , 1 4 - Ionii 6, 16-21
F a c e re 2, 15 - Ionii 21, 9 - 1 4 Ie ş ire 3, 11 - h a n 8, 56-59
F a c e re 2, 15-1 7 - Ionii 2 , 9-10 Ie ş ir e 3 , 1 - 6 - h a n 5, 43-47
Fa cere 2, 15-1 7 - l o a n 4 , 28- 30 Ie ş ir e cap. 4-13 - h a n 3, 9-12
F a c e re 2, 21 - l o a n 1 9 , 3 1 - 3 4 Ie ş ire 4, 10 - Ionii I, 21-23
F a c e re 2, 21 -24 - Ionii 3 , 9-12 Ie ş ir e i , 11-12 - ionii 9, I-3n
F a c e re 2, 22 - l o a n 1 9 , 3 1 - 3 4 Ie ş ir e 4, 2 2 - h a n 8, 39-4 1
F a c e re 2, 23-2 4 - Ionii 4 , 2 8 - 3 0 i Ie ş ire 4, 22 - ion« 13, 54-5 7 '
Fa cere 3, 1-5 - l o a n 1 0 , 1 0 - 1 3 Ie ş ir e 6, 12 - h a n 1, 21-23
■ Fa cere 3, 1-7 - loan 1, 14a Ie ş ir e 12, 3 - h a n 32, 1-3
F a cere 3, 1-7 - Ionii 18, 3-6 ----- Ie ş ir e 12, 3-5 - h a n 19, 35-37
F a cere 3, 1-7 - Ionii 19, 148-18 Ie ş ire 12, 5 - Ion« 17, 17-19
Fa cere 3, 1-7 - Ionii 21, 9-14 Ie ş ir e 12, 10 - h a n 19, 35-37
F a cere 3, 16 - loan 20, 19-23 Ie ş ire 12, 46 - loan 19, 35-37 -
F a cere 3, 19 - loan I, 3a _ _____ Ie ş ire 14, 5-31 - h a n 3, 9-32
‘ F a cere 3, 21 - loan 9, 34-33 - Ie ş ir e 1 4 ,1 3 - 2 9 - h a n 6, 16-21
■ Fa cere 3, 2 2 - loan 13, 21- 22 ; . Ie ş ire 14, 21 - Ion« 6, 16-21
Facere 3, 24 - Ionii 19, 31- 34 - ----------- Ie ş ir e 16, 15 - h a n 6, 31-34
F a cere 3, 5 - loan 8, 44-45 Ie ş ire 16, 35 - loan 6, 48-51
, Facere 3, 6 - loan 3, 18 Ie ş ir e 20, 2-17 - Ion« 2, 9-30
F a cere 5, 1 loan 14, 18- 20 . __ _ _ Ie ş ir e 20, 2-17 - h a n 4, 28-30
: F a ce re 5, 24 - Ionii 21, 198-23 Ie ş ire 20, 4 - h a n 2, 12-37
F a ce re 5, 24 - Ion» 6, 35-38 Ie ş ir e 20, 4-5 - h a n 9, 34-38
F a ce re 9, 1 - Ionii 4, 46-50 . Ie ş ir e 20, 5 - loan 9, 3-3n
F a ce re 9 , 7 - Ionii 4, 46-50 Ie ş ire 20, 9-11 - Ion« 7, 21-24
F a ce re 9, 1-1 7 - loan 2, 9-10 Ie ş ire 20, 12 - h a n 3, 16-17
F a ce re 9, 1-1 7 - h a n 4, 28- 30 I e ş i r e 2.0,13 - h a n 7, 19-20-
F a ce re 9, 6 - Ion« 14, 18-20 Ie ş ir e 2 0 , 1 3 - h a n 8, 53-55
F a ce re 12, 3 - Ionii 19, 35-37 Ie ş ire 21, 28-36 - h a n 3, 36-17
F a ce re 12, 9 - ionii 19, 35-37 Ie ş ir e 23, 7 - h a n 7 , 3 9-20
F a ce re 12, 10 - Ionii 19, 35-37 Ie ş ire 3 1 , 1 3 - h a n 2, 32-17
F a ce re 17, 5 - Ionii 1, 40-42 Ie ş ir e 3 1 , 1 8 - h a n 4, 31-34
F a ce re 17, 5-1 4 - Ionii 2, 9-10 Ie şir e 3 4 , 1 - h a n 10, 1-5
F a ce re 17, 5-1 4 - h a n 4, 28- 30 Ie ş ire 34, 29 - Ion« 1, 14c
F a ce re 17, 9-1 2 - Ion« 7, 21- 24 Ie ş ir e 34, 35 - h a n 1, 14c
F a ce re 17, 14 - Ion« I , I4a
F a ce re 17, 15 - Ion« I , 40-42 Levitic cap. 11 - h a n 12, 14-16
F a ce re 18, 2 - Ionii 10, 37- 38 Levitic 12, 3 - h a n 7 , 21-24
F a ce re 18, 9-1 0 - Ion« 4, 2 5 -2 7 Levitic 12, 8 - h a n 17, 17-19
F a ce re 18, 9 -1 5 - Ion« I, 33 Levitic 13, 44-46 - h a n 2, 5-8
F a ce re 18, 1 3 -1 4 - loan 4, 25-27 Levitic 1 5 , 1 8 - h a n 2, 5-8
F a ce re 22, 1-1 4 - h a n 8, 56- 59 Levitic 19, 18 - h a n 13, 34-35
F a ce re 22, 13 - Ion« 8, 5 6 - 5 9 Levitic 20, 10 - h a n 8, 3-6a
Facere 22, 13 - h a n 19, 14b-18 Levitic 23, 5 - h a n 6, 10-33
SFINTEI EVANGHELII DE LA IOA N 583

Levitic Î3, 5 - loan 7, 3-5 1 R egi cap. 1 - h a n 1, 13

Levitic 23, 5 - loan 10, 2 2 -2 6 1 Regi 9, 1 5-17 - h a n 13, 17-19 '
Levitic 23, 34-44 - h a r t 7 , 3-5 1 R egi 16, 7 - loan 16, 29-32
Levitic 23, 35-36 - l o a n 7, 37-3 5 - 1 R egi 22, 17 - h a n 7, 44-46
Levitic 23, 39 - l o a n 7, 37-35 _
Levitic 25, 12 - l o a n 8 , 5 6 - 5 9 , 2 R egi 11, 1 4-17 - h a n 9, 3b-5 "
Levitic 26, 12 - l o a n 1 4 , 15-3 7 ^ 2 R egi 11, 27 - h a n 9, 3b-5

Numer i 6, 19 - l o a n 1 7 , 1 7 - 1 9 3 R egi 15, 23 - h a n 5, 14-16

Numer i 9, 5 - h a n 7, 3-5 3 Regi 16, 24 - Joan 4, 5-6a
Nu meri 13, 34 - h a n 23, 2 4 - 2 5 3 R egi 16, 24 - loan 4, 28-30
Numer i 16, 5 - l o a n 1 0 , 1 4 - 1 6
Numer i 19, 11 - l o a n 2, 5-8 4 R egi 2, 11 - h a n 6, 35-38 ■
Numer i 21, 8 - loan 3, 34-15 4 Regi 2, 11 - h a n 21, 19b-23
Numer i 21, 8-9 - l o a n 3 , 1 4 - 1 5 4 Regi 4, 42-44 - h a n 6 , 5 - 9
Numer i 22, 30 - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3 4 Regi cap. 17 - Joan 4, 5 - 6 a
Numeri 24, 1-9 - h a n 1 1 , 4 9 - 5 3 4 Regi 17, 6 - h a n 4 , 2 8 - 3 0
Numer i 26, 2 - h a n 6, 1 0 - 1 3 4 Regi 17, 7-12 - h a n 4, 2 8-30
Numeri 34, 1-12 - h a n 7 , 3 2 - 3 6 4 Regi 17, 23 - h a n 4. 2 8 -3 0
Nu meri 35, 10-34 - h a n 7, 47- 51
4 Regi 17, 24 - h a n 4 , 2 8 - 3 0
Numeri 35, 22-25 - h a n 1 8 , 3 7 - 3 9
4 Regi 17, 2 5-26 - l o a n 4, 36-22α
4 Regi 17, 25-26 - h a n 4 , 2 8 - 3 0
D eu leron om 1, 1 7 - l o a n 7, 4 7 - 5 1 -
4 Regi 17, 2 7-28 - h a n 4, 2 8 - 3 0
D eu te ron om 1, 28 - h a n 2 1 , 2 4 - 2 5
4 Regi 17, 29-41 - h a n 4 , 2 8-30
D eu te ron om 4, 34 - h a n 3 , 9 - 1 2
4 Regi 19, 1 8-19 - h a n 1 2 , 1 2 - 1 3
D eu te ron om 5, 8-9 - h a n 9, 3 4 - 3 8
D eu te ron om 5, 9 - h a n 9, l - 3 a
2 P aralip o m en a 8, 1 - h a n 2 , 1 8 - 2 2
D eu te ron om 5, 16 - l o a n 3, 36-3 7 "
2 P aralip o m en a 1 6 ,1 0 - 1 2 - Joan 5, 34-36
D eu te ron om 5, 17 - h a n 1 , 1 9 - 2 0
D eu te ron om 5 , 17 - h a n 8 , 5 3 -5 5
1 Ezdra cap. 4-8 - h a n 2 , 1 8 - 2 2
D eu te ron om 6, 5 - h a n 1 3 , 3 4 - 3 5
Deute ro nom 1 Ezdra 6, 3 - l o a n 2 , 38-22 .
7, 7-8 - l o a n 1 , 1 6
Deute ro nom 1 Ezdra 6, 14 - h a n 2, 38-22
10, 12 - l o a n 1 3 , 3 4 - 3 5
D eu te ron om cap, 13 - h a n 1 5 , 2 2 - 2 5 1 Ezdra 10, 1-19 - Joan 8 , 3 9 - 4 1 -
Deute ro nom 13, 1-3 - h a n 5 , 4 3-47 1 Ezdra 10, 44 - l o a n 8, 3 9 - 4 1
D eu te ron om 13, 4 - h a n 8 , 5 3 - 5 5
Deute ro nom 14, 18 - h a n 3 , 3 3 - 3 6 Neem ia 3, 15 - l o a n 9, 6 -7

D eu te ron om 16, 1-8 - h a n 7, 1-5 N eem ia 13, 23-30 - h a n 8, 3 9 - 4 1 ■

Deute ro nom 16, 9-12 - h a n 7 , 1 - 5

D eu te ron om 1 6 ,1 2 - loan 8, 3 3 - 3 6 Iov 1 ,9 - h a n 8, 4 4 -4 5
Deute ro nom 16, 13-15 - loan 7 , 1 - 5 iov 1, 21-22 - h a n 5 , 1 4 - 1 6
Deute ro nom 16, 20 - h a n 1 1 , 49-53 I dv 2 ,1 0 - h a n 5 , 1 4 - 1 6
Deute ronom 17, 8-11 - /orti! 7, 47-53 Iov 9, 8 - h a n 6 , 1 6 - 2 3
Deute ro nom 18, 15 - h a n 1 , 2 1 - 2 3 Iov 42, 12-16 - l o a n ' s , 1 4 - 1 6
Deute ro nom 18, 15 - h a n 3, 2 4 -2 5
Deute ro nom 18, 15 - h a n 4 , 2 5 - 2 7 Psalm 1, 5 - h a n 3 , 38 .
Deute ro nom 18, 15 - h a n 4 , 4 3 - 4 5 Psalm ul 8 - h a n 7, 3-5
Deute ro nom 18, 15 - h a n 5, 4 3 -4 7 Psalm 9 , 17 - Joan 3 3, 47-48
Deute ro nom 18, 15 - h a n 7 , 4 0 - 4 3 Psalm 15, 10 - ίοαπ 2, 1 8 - 2 2
Deute ro nom 18, 18-22 - loan 5, 43-47 Psalm 15, 10 —h a n 1 2 , 3 4 - 3 6 a
Deute ro nom 21, 23 - h a n 1 8 , 2 8 - 3 2 Psalm 20, 4 - h a n 3, 36-37
M-·
Deute ro nom 21, 23 - h a n 1 9 , 1 4 b - 1 8 Psalm 22, 1 - h a n 1 0 , 9
D eu te ron om 21, 23 - h a n 1 9 , 3 1 - 3 4 Psalm 2 1 ,1 - h a n 16, 29-32
Deute ro nom 22, 22 - h a n 8 , 3 - 6 a Psalm 32, 13 - loan 9 , 3 4 - 3 8 '
D eu te ron om 2 4 ,1 6 - h a n 9 , l - 3 a Psalm 34, 14 —Joan 7, 44-46
Deute ro nom 32, 43 - h a n 1 , 1 3 Psalm 35, 8 - h a n 12, 46-47
 584 INDICE SCRIFTU RISnC A L TÂLCUIRH

P sa ! m 35, 9 - l o a n 6 , 4 5 - 4 7 Is a ia 7,< - l o a n 4, 5-6α

Psalm 36, 11 - h a n 6 , 1 6 - 2 1 Is a ia M - Ioni! 9, 6-7
Psalm 3 8 , 5 - h a n 7, 32-36 Is a ia 9, 5 - l o a n 5 , 1 4 - 1 6
Psalm 39, 11 - loan 7, 37-38 Is a ia 9, -6 - h a n 7, 17-1 g
Psalm 4 0 , 6-7 - h a n 6, 6 8 - 7 1 Isaia 11, 2 - lortit 3, 3 1 - 3 4
Psalm 41, 9 - h a n 1 9 , 3 5 - 3 7 Is a ia 11, 2 - h a n 1 0 , 1 - 5
Psalm 43, 23 - h a n 1 6 , 2 9 - 3 2 Is a ia 19, 18 - l o a n 1 7 , 4 - 6 a
Psalm 43, 24 - h a n 1 7 , 1 7 - 1 9 Isaia 37, 20 - h a n 1 2 , 1 2 - 1 3
P salm 44, 3 - h a n 1, 1 4 c Is a ia 40, 3 - h a n 1 , 2 1 - 2 3
. Psalm 44, 9 - h a n 1 2 , 1-3 Isaia 40, 31 - h a n 1 0 , 2 2 - 2 6
. Psalm 47, 6 - h a n 1 6 , 1 9 - 2 2 Isaia 40, 5-6 - h a n 1 , 1 4 a
Psalm 50, 5 - h a n 9, 36-5 Isaia 42, 6 - h a n 7 , 5 2 + 8 , 1 2
_ Psalm 59, 12 - fonii 8 , 53-55 Isaia 45, 19 - l o a n 18. 1 9 - 2 3
Psalm 68, 25 - h a n 1 9 , 2 8 - 3 0 Isaia 49, 6 - h a n 7 , 52 + 8 , 1 2
Psalm 68, 30 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a Isaia 52, 7 - h a n 1 3 , 1 0 - 1 1
' Psalm 71, 6 - h a n 9, 3 4 - 3 8 Isaia cap. 53 - h a n 2, 18-22
Psalm 73, 15 - h a n 4 , 2 S - 3 0 Isaia 53, 6 - h a n 1 9 , 146- 1 8
Psatm ul 80 - h a n 7, 1-5 Isaia 53, 7 - h a n 1 , 2 9
Psalm 81, 6 - ionii 1 0 , 31-36 Isaia 53, 8 - h a n 7, 25-27
P salm 81, 6 - h a n 1 4 , 1 8 - 2 0 Isaia 53, 7 - h a n 1 2 , 3 1 - 3 6 a
Psalm 81, 6 - h a n 26, 2 5 - 2 8 Isaia 53, 7 - h a n 1 7 , 1 7 - 1 9
P sa lm u l 83 - h a n 7, 1-5 Isa ia S3, 7 - h a n 18, 28-32
Psalm 83, 6 - l o a n 4, 9 - 1 1 Isaia 53, 9 - h a n 1, 26-27
Psalm S3, 6 - h a n 1 0 , 2 2 - 2 6 Isaia 53, 9 - h a n 1 7 , 1 4 - 1 6
Psalm 9 0 , 1 - h a n 1 0 , 2 2 - 2 6 Isaia 53, 9 - h a n 1 9 , 1 4 6 - 1 8
. Psalm 90, 6 - h a n 3 , 1 6 - 1 7 Is a ia 53, 10 - h a n 1 2 , 3 4 - 3 6 a
Psalm 90, 13 - h a n 1 0 , 1 0 - 1 3 Isaia 54, 1 - h a n 1 1 , 5 4 - 5 7
Psalm 90, 13 - h a n 1 6 , 8 - 1 1 Isa ia 60, 19 - h a n 1 2 , 4 6 - 4 7
Psalm 91, 12 - h a n 6 , 1 0 - 1 3
P salm 10 1 , 20-22 - h a n 1 , 3 a lerem ia 3, 9 - h a n 4 , 2 8 - 3 0 __'
P salm 101, 26 - l o a n 1 , 3 a lerem ia 3, 13 - h a n 4 , 2 8 - 3 0
P salm 102, 20 - l o a n 1 , l a lerem ia 6, 24 - h a n 1 6 , 1 9 - 2 2
Psalm 103, 16 - l o a n 6 , 5 6 - 5 8 lerem ia 11, 19 - h a n 1 7 , 1 7 - 1 9
P salm 1 06, 10-14 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 lerem ia 11, 19 - l o a n 1 8 , 2 8 - 3 2
Psalm 1 08, 14 - l o a n 1 9 , l 2 - 1 4 a lerem ia 12, 7 - h a n 6 , 1 0 - 1 3
P salm 11 5 , 2 - ioni) 5, 30 lerem ia 23, 21 ~ h a n 1 0 , 6 - 8
P sa lm u l 117 —l o a n 1 2 , 1 2 - 1 3 lerem ia 27, 9-10 - h a n 1 0 , 6 - 8
P salm 117, 24 - l o a n 8 , 5 6 - 5 9 lerem ia 29, 20 - l o a n 8 , 33-36 -
Psalm 11 7 , 25 - l o a n 1 2 , 1 2 - 1 3 lerem ia 50, 6 - h a n 9, 34-38
P salm 118, 11 - h a n 33, 2 3 - 2 6 a
P salm 1 29, 3 - h a n 4 , 4 6 - 5 0 Tezechiil 1, 4 -2 8 - h a n 1 , 1 4 c
P salm 135, 25 - h a n 4 , 31-34 tezech iil 1, 27 - h a n 1 2 , 4 6 - 4 7
le ie c iiiil 18, 2-3 - h a n 9 , l - 3 a
E c c le s ia s tu l 9, 1 - h a n 19, 3 1 -3 4 lezecfciil 21, 2 4-27 - l o a n 4 , 2 3 - 2 4
lezech iil 37, 6 - h a n 1 1 , 1 1 - 1 6
Isa ia 1, 2 - h an 8, 3 9 -4 1 lezech iit 37, 8 - h a n 1 1 , 1 1 - 1 6
Isa ia 1, 3 - h an 17, 1-3
Is a ia 1, 15 - h an 13, 10-11 D a n iil cap. 4 - ionii I I , 49-53
Isa ia 6, 1 - h a n 1, 1 9 - 2 0 D an ii! 4, 24 - h a n 1 2 , 1 - 3
Is a ia 6, 1-2 - h a n 1 2 , 4 1 - 4 3 D an ii! 9, 27 - h a n 4 , 2 3 - 2 4
Is a ia 6, 1-10 - ionii 32, 41-43
Isaia 6, 4 - h a n 12, 4 1 - 4 3 O sea 1 3 ,1 3 - h a n 16, 1 9 -2 2
Isa ia 6, 5 - h a n 1 , 1 8
Is a ia 6, 6 - h a n 12, 4 1 - 4 3 M iheia 4, 9-10 - h a n 16, 19-22
Is a ia 6, 9-10 - ioni! 1 8 , 1 0 - 1 1 M iheia 5 ,1 - h a n I, 46-48
 SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN 585

M ih eia 5, 1 - h a n 7 , 25-27 ; M ate 6, 34 - h a n 6 , 27

M ih eia 5, 3 - l o a n 7, 25-27 ■ M ate 7, 22-23 - h a n 1 3 , 3 4 - 3 5
M ih eia 7, 5-6 - l o a n 4, 39-42 M ate 7, 28-29 - l o a n 6 , 1-4
M ate 8 ,1 - l o a n 4 , 4 6 - 5 0
Avacum 3, 4 - loan 32, 46-47 ■ M ate 8, 3 - l o a n 1 1 , 3 8 - 4 2
Avacum 3, 4 - loa n 2 0 , 1-4 . M ate 8, 3 - l o a n 1 3 , 6 - 7
M ate 8, 5 - h a n 4, 4 6 - 5 0
Zah aria 9, 9 - l o a n 1 2 , 1 4 - 1 6 M ate 8, 5-13 - l o a n I I , 1-3
Z ah aria 12, 10 - l o a n 1 9 , 3 5 - 3 7 M ate 8, 6 - l o a n 4 , 4 6 -5 0
M ate 8, 7 - l o a n 1 1 , 1 1 - 1 6
M aleah i 3, 1 8-20 - l o a n 4 , 2 3 - 2 4 M ate 8, 8 - l o a n 4 , 4 6 - 5 0
M aleah i 3, 20 - h a n 9, 3fc-5 .. M ate 8 .1 1 - l o a n 4 , 5 - 6 a
M aieah i 3, 20 - l o a n 1 2 , 3 4 - 3 έ α M ate 8 .1 2 - loan 12, 29-33
M aleah i 3, 20 - l o a n 2 0 , 1 - 4 M ate 9, 2 - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3
M aleah i 3, 20 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4 M ate 9, 6 - l o a n 8 , 3 3 - 3 6
M aieah i 3, 23-24 - l o a n 1 8 , 1 0 - 1 1 M ate 9 .1 5 - h a n 1 , 3 0
M aleah i 3, 23-24 - /orii! 1 , 2 1 - 2 3 M ate 9 .1 5 - l o a n 1 3 , 3 3 ·
M ate 9, 28 - l o a n 5 , 8 - 1 0
T o b it 2 , 10 - l o a n 9, 30-33 M ate 9 , 34 - l o a n 8 , 4 6 - 5 0
T o b it 11, 7-15 - l o a n 9 , 1 - 3 a M ate 10, 1 - l o a n 7 , 3 9 _ .
T o b it 11, 7-15 - l o a n 9, 3 0-33 M ate 10, 5 - l o a n 4 , 5 - 6 a
M ate 10, 5 - l o a n 4 , 6 b - 8
în ţe le p c iu n e 1, 4 - ioan 9, 3 0 -3 3 M ate 10, 5 - I o a n 1 2 , 2 0 - 2 4
în ţe le p c iu n e 1, 4 - l o a n 1 6 , 1 2 - 1 5 M ate 10, 5 - l o a n 1 7 , 1 - 3
în ţe le p c iu n e 2 , 23 - l o a n 1 4 , 1 8 - 2 0 M ate 10, 6 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8
în ţe le p c iu n e 3, 1 - l o a n 1 9 , 5 1 - 3 4 M ate 10, 9-10 - l o a n 4 , 3 1 -3 4
M ate 10, 10 - l o a n 1 3 , 2 6 b - 3 1 a
S ira h 17, 3 - l o a n 1 4 , 1 8 - 2 0 ' M ate 10, 10 - l o a n 1 8 , 1 0 - 1 1
S ira h 23, 28 - J oîîm 6 , 63-64 M ate 10, 11 - l o a n 4 , 3 1 - 3 4
S ira h 33, 32 - l o a n 6 , 2 7 -, ·. M ate 10, 16 - l o a n 1 0 , 1 - 5 ■■
M ate 10, 18 - l o a n 1 6 , 4 b - 7
1 M acabei 9 , 72 - loan 8, 3 3 -3 6 M ate 10, 22 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8
Mate 10, 25 - l o a n 8 , 4 6 - 5 0
M atei 1, 20 - l o a n 1 0 , 3 1 - 3 6 M ate 10, 28 - l o a n 1 2 , 2 7 - 2 8
M atei 2, 23 - l o a n 1 , 1 9 - 2 0 M ate 10, 28 - l o a n 1 4 , 1 5 - 1 7
M atei 2, 23 - l o a n 1 , 4 3 - 4 5 - - M ate 10, 34 - l o a n 9, 32-16
M atei 2, 4-6 - l o a n 7 , 2 5 - 2 7 M ate 10, 36 - l o a n 4 , 39-42
M atei 2, 4-6 - l o a n 7, 2 5 - 2 7 M ate 10, 39 - l o a n 1 4 , 2 1 - 2 2
M atei cap. 3 - l o a n 1 0 , 3 9 - 4 2 M ate 11, 19 - l o a n 5 , 2 2 - 2 4
M atei 3, 7 - h a n 1 , 2 4 - 2 5 Mate 11, 23 - l o a n 2 , 1 2 - 1 7
M atei 3, 9 - h a n 8 , 33-36 M ate 11, 23 - l o a n 4 , 4 6 - 5 0
M atei 3 ,1 1 - l o a n 3, 22-24 M ate 11, 25-■26 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4
M atei 3, 17 - h a n 1 , 3 1 - 3 4 M ate 12, 24 - l o a n 1 6 , 8 - 1 1
M atei 3, 17 - l o a n 5 , 3 6 - 3 8 M ate 12, 24-■28 - l o a n 8 , 4 6 - 5 0
M atei 4 ,1 - 1 1 - l o a n 1, 3 8 - 3 9 M ate 12, 28 - l o a n 3 , 3
M atei 4 ,1 -1 1 - l o a n 3 , 1 4 - 1 5 M ate 13, l o ­-15 - l o a n 1 8 , 1 9 - 2 3
M atei 4, 16 - l o a n 9, 3 4 - 3 8 M ate 13, ss - l o a n 1 6 , 8-21
M atei 5, 4 - h a n 7 , 6 - 8 M ate 13, 55-■56 - l o a n 1 , l b
M atei 5, 5 - h a n 6 , 1 6 - 2 1 M ate 13, 56 - î n a i n t e c u v â n t a r e
M atei 5, 8 - h i a i n t e c u v â n t a r e _ Mate 13, 56 - l o a n I, 1 9 - 2 0
M atei 5, 11 - l o a n 1 6 , l - 4 a M ate 14, 13-■21 - l o a n 6 , 5 - 9
M atei 5 ,1 6 - l o a n 3 , 1 9 - 2 1 Mate 14, 15 - l o a n 6 , 5 - 9
M atei 5, 16 - l o a n 1 2 , 3-3 Mate 14, 19 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4
M atei 5, 16 - l o a n 1 5 , 7 - 8 M ate 15, 1-14 - l o a n 4 , 4 3 - 4 5
M atei 5, 4 5 - l o a n 1 , 7 Mate 15, 2 - ■ l o a n 2 , 5 - 8

I
5S6 INDICE SCRIPTURISTIC AL TÂLCUIRn

M ale 15, 2-6 - l o a n I S , 37 - 3 9 M atei 27, 52-54 - l o a n 1 3 , 3 1 b - 3 2

M ate 15, 17 - l o a n 2 0 , 2 4 - 2 9 M a tei 27, 56 - l o a n 1 9 , 2 4 b - 2 7
M ate 15, 24 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 . M atei 27, 62-66 - l o a n 1 9 , 3 8 - 4 2
M ate 16, 16 - l o a n 6 , 4 5 - 4 7 M atei 2 8 ,1 - 2 - l o a n 2 0 , 1 - 4
M ate 16, 16-19 - l o a n 1, 4 9 - 5 1 M a te i 28, 2 - l o a n 2 0 , 1 - 4
M ate 16, 17 - loan 6 , 63-71 M a te i 28, 7 - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3
M ate 16, 23 - Joan 1 3 , 8 - 9 M atei 28, 9 - h a n 2 0 , ' 1 9 - 2 3
M ate 16, 25-26 - l o a n 1 4 , 1 1 - 1 2 M a tei 2 8 ,1 0 - l o a n 1 7 , 11 - 1 2 a ’■
M ate 17, 1-9 - l o a n 1 , 1 4 c M atei 2 8,11 - l o a n 2 0 , 1 - 4
M ate 1 8 , 1 - lo a n 4, 2 5 -2 7 M atei 2 8 ,11-15 - l o a n 2 0 , 1 - 4
M ate 19, 17 - l o a n 6 , 5 - 9 M a te i 26, ÎS - l o a n 7 , 3 9
M ate 19, 28 - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 M atei 28, 2B - l o a n 37, 33-32<i -
M ate 19, 28 - l o a n 1 6 , 1 9 - 2 2
M ate 21, 2 - loa n 12, 14-16 M arcu 1,1-11 - l o a n 1 0 , 3 9 - 4 2
M ate 21, 12-13 - l o a n 2 , 1 2 - 1 7 M arcu 1, 2 - l o a n 1 , 6
M ate 21, 13 - l o a n 2 , 1 2 - 1 7 M arcu 1, 8 - l o a n 3 , 2 2 - 2 4
M ate 22, 13 - l o a n 1 2 , 2 9 - 3 3 M arcu 1, 12-13 - l o a n 3 , 1 4 - 1 5
M ate 2 2 , 3 7 -4 0 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 M arcu 1, 25 - l o a n 1 1 , 3 8 - 4 2
M ate 2 3 , 8 - loa n 16, 12-15 M arcu 1, 41 - l o a n 1 3, 6-7
M ate 23, 24 - l o a n 1 9 , 3 1 - 3 4 M arcu 2, 5 - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3
M ate 24, 31 - l o a n 1 1 , 4 3 - 4 6 M arcu 2 ,1 0 - l o a n 8 , 3 3 - 3 6
M ate 2 5 , 12 - l o a n 1 3 , 3 4 - 3 5 M arcu 2 ,1 9 - h a n 1 , 3 0
M ate 25, 1 4 -3 0 - l o a n 4 , 1 2 - 1 5 M arcu 3, 7 - l o a n 7 , 3 9 -
M ate 25, 2 2 - loan 4, 12-15 M arcu 3 ,1 7 - S n a i n t c c u v â n t a r e
M ate 25, 30 - l o a n 1 2 , 2 9 - 3 3 M arcu 3 ,1 7 - l o a n 1 , 4 0 - 4 2 :__
M ate 25, 3 4 -3 6 - l o a n 6 , 2 7 M arcu 3, 2 2 - h a n 8 , 4 6 - 5 0 _
M ate 25, 3 4 -4 0 - l o a n 1 9 , 3 8 - 4 2 M arcu 3, 2 2 - h a n 1 6 , 8 - 1 1
M ate 25, 40 - l o a n 1 2 , 1 - 3 M arcu 3, 27 - h a n 1 2 , 2 9 - 3 3
M ate 2 5 , 41 - l o a n 1 9 , 3 S - 4 2 M arcu 3, 32 - i n a i n t e c u v â n t a r s
M ate 2 5 , 45 - l o a n 1 2 , 1-3 M arcu 4, 39 - h a n 1 1 , 3 8 - 4 2 __
M ate 26, 7 - l o a n 1 3 , 2 6 b - 3 1 a M arcu 5, 36 - loan 5, 8 - 1 0
M ate 26, 7 - l o a n 1 1 , 1 - 3 M arcu 6, 3 - î n a i n t e c u v ă n t a r e
M a le 26, 8 - l o a n 1 2 , 4 - 8 M arcu 6, 3 - h a n 1 , 19-20
M ate 26, 15 - l o a n 6 , 30-73 M arcu 6, S - loan 1 3 , 2 6 b - 3 l a
M ate 26, 35 - l o a n 3 , 1 4 - 1 5 - M arcu 6, 41 - /oau 23, 9-34· _
M ate 26, 35 - l o a n I S , 2 4 - 2 7 M arcu 7 , 3-9 - l o a n 2 , 5 - 8
M ate 2 6 , 35 - l o a n 2 1 , 1 5 - 1 9 a M arcu 7, 3-13 - l o a n 1 8 , 3 7 - 3 9
M ate 26, 47 - l o a n 1 0 , 1 0 - 1 3 M arcu 7, 34 - h a n 2 1 , 9 - 1 4
M ate 26, 53 - l o a n 1 4 , 2 8 - 2 9 M arcu 6, 29 - l o a n 6 , 4 5 - 4 7
M ate 26, 56 - l o a n 3 , 1 4 - 1 5 M arcu 8, 33 - l o a n 1 3 , 8 - 9
M ate 2 6 , 5 7 -6 7 - l o a n 1 8 , 2 S - 3 2 M arcu S, 35 - loan 14, 23-22
M ate 26, 63 - loan 4, 2 5 -2 7 M arcu 9 ,1 2 - l o a n 1 8 , 1 0 - 1 1
M ate 26, 66 - l o a n 8 , 3 7 - 3 8 M arcu 9, 23 - l o a n 5, 8-3 0
M ate 26, 69 - l o a n 7, 40-43 M arcu 1 0 ,1 8 - h a n 6 , 5 - 9
M ate 26, 6 9 -7 5 - l o a n 2 1 , 1 5 - 1 9 a M arcu 10, 37 - l o a n 4 , 2 8 - 3 0
M ate 2 7 , 19 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a M arcu 1 1 , 2 - Joan 12, 1 4 - 1 6
M ate 2 7 , 20-22 - l o a n 1 9 , 3 2-14« M arcu 1 1 ,1 9 - l o a n 1 3 , 3 3
M ate 27, 2 7 -3 1 - l o a n 1 9 , 1 2 - H a M arcu 1 4 ,1 2 - l o a n 1 8 , 2 8 - 3 2
M ate 2 7 , 2 8 -3 1 - l o a n 3, 1 4 - 1 5 M arcu 14, 28 - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3 _
M ate 27, 32 - l o a n 1 9 , 1 4 b - 1 8 M arcu 1 4 ,3 6 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4
M ate 27, 3 9 -4 0 - l o a n 3 , 3 4-3 5 M arcu 14, 48 - h a n 1 0 , 1 0 - 1 3
M ate 27, 4 5 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a M arcu 14, 55-65 —loan 1 8 , 2 8 - 3 2
M ate 2 7 , 4 5 -5 0 - l o a n 3 9, 36-42 M arcu 14, 61 - h a n 4 , 2 5 - 2 7
M ate 27, 46 - l o a n 1 6 , 2 9 - 3 2 M arcu 14, 64 - l o a n 8 , 3 7 - 3 3
M ate 2 7 , 5 1 - l o a n 13, 33fc-32 M arcu 15, 7-15 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a
SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN 587

M arcu 15, 21 - ionii 1 9 , 346-15 Luca 8, 50 - h a n 5 , 8 - 1 0

M arcu 15, 25 - h a n 1 9 , 32-14a Luca 3, 54 - h a n 1 3 , 6 - 7
M arcu 15, 29-32 - h a n 3 , 1 4 - 1 5 Luca 9 ,1 - l o a n 7 , 3 9
M arcu 15, 33 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a Luca 9, 3 - h a n 1 3 , 2 6 b - 3 1 a
M arcu 15, 33-37 - l o a n 1 9 , 3 S - 4 2 Luca 9, 16 - h a n 2 1 , 9 - 1 4
M arcu 15, 34 - h a n 1 6 , 2 9 - 3 2 Luca 9, 20 - h a n 6 , 4 5 - 4 7
M arcu 15, 38 - l o a n 1 3 , 3 1 6 - 3 2 Luca 9, 24 - h a n 1 4 , 2 1 - 2 2
M arcu 15, 40 - h a n 1 9 , 2 4 6 - 2 7 Luca 9, 53 - h a n 1 , 3 8 - 3 9
M arcu 16, 9 - h a n 19, 24 6 -2 7 Luca 1 0 ,1 - l o a n 1 9 , 3 8 - 4 2
M arcu 16, 19 - h a n 8 , 2 1 - 2 4 Luca 10, 3 - l o a n 1 0 , 1 - 5
Luca 10, 4 - h a n 1 3 , 2 6 b - 3 1 a
Luca 1, 26 - h a n 1 , 1 5 Luca 10, 15 - 3onn 2, 3 2-17 1
Luca 1, 2 6 - h a n 1, 30 Luca 1 0 ,1 5 - loan 4 , 4 6 - 5 0 ' .'
Luca 1, 28 - h a n 1 9 , 1 4 b - 1 8 Luca 1 0 ,1 7 - loon 7 , 3 9 ■ .
Luca 1, 35 - l o a n 1 9 , 2 3 - 2 4 a Luca 1Ö, 19 - l o a n I 6 f 33
Luca 1, 3 6 - h a n 1 , 1 5 Luca 10, 20 - Ionii 35, 13-33
Luca 1, 36 - h a n 1 , 3 0 Luca 10, 21 - Ion« 21, 9-14 · .
Luca 1, 36 - l o a n 1 , 3 1 - 3 4 Luca 10, 34 - l o a n 4, 3 2-35
Luca 1, 73 - h a n 9 , 3 4 - 3 8 Luca 10, 35 - l o a n 4 f J 2-15
Luca 1, 79 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 Luca 10, 41 - h a n 13, 4 7 - 4 8 ’ ~
Luca 2, 4 - h a n 8 , 5 3 - 5 5 Luca 10, 41-42 - h a n 6 , 2 7 ! ------S ^
Luca 2 , 4 - loan 10, 3 1 -3 6 - . Luca 1 0 ,4 2 - h a n 1 1 , 1 - 3 ----------- ----------' r ■· .
Luca 2, 4-5 - h a n 7 , 4 0 - 4 3 Luca 11, 15 ^ l o a n 1 6 , 8 - 1 1 ~ -- . -V.1!
Luca 2, 4-19 - h a n 1 , 4 3 - 4 5 Luca 11, 15-20 - l e a n 8 r 4 6 - 5 0 - .
Luca 2, 11 - h a n 10, 3 1 - 3 6 Luca 1 1 ,2 1 -2 2 - h a n 1 6 , 8 - 1 1 " ■
Luca 2, 19 - h a n 2 , 1 - 4 Luca 12, 4 - loan 14, 1 5-17 ~~ ’ " '' ‘ -
Luca 2, 39 - h a n 8 , 53-55 - -' — ------- Luca 13, 15 - h a n 9 , 1 7 - 1 9 ' ~T = -: ~
Luca 3, 1-18 - h a n 1 0 , 3 9 - 4 2 ' Luca 1 3 ,2 9 ~ h a n 4 , 5 - 6 a " 7 _ r~ --
Luca 3, 7 - h a n 1 , 2 4 - 2 5 Luca 16, 19-31 - Ionii 3 , 1 8 ' ' 1
Luca 3, 8 - h a n 8 , 3 3 - 3 6 Luca 17, 33 - h a n 1 4 , 2 1 - 2 2 ■ 1
Luca 3, 16 - h a n 3, 22-24 ~~--- ------- ------ - Luca 1 8 ,1 9 - h a n 6 , 5 - 9
Luca 3, 23 - Î n a i n i e c u v â n t a r e Luca 19, 30 - h a n 1 2 , 1 4 - 1 6 ----------- --
Luca 4, 1-13 - h a n 3 , 1 4 - 1 5 ' ‘ Luca 22, 41 - loan 37, 1 - 3 _ - -
Luca i , 8 - h a n 13, 8-9 Luca 22, 43 - loan 3, 49-53 ’
Luca 4, 2 2 - t n f l i r t t e c n v â f î t a r e Luca 22, 44 - l e a n 1 1 , 3 8 - 4 2
Luca 4 , 22 - l o a n 1 , 1 4 c Luca 22, 44 - h a n 1 8 , 3 - 6
Luca 4, 29-30 - h a n 7, 3-5 Luca 22, 44 - tam 19, 2 4 b - 2 7 ”
Luca 4, 29-30 - ionii 7, 9 - 1 0 Luca 22, 51 - l o a n ÎS, 1 0 - 1 1
Luca 5, 13 - l o a n 23, 6 - 7 L u ci 22, 52 - Ionii 10, 3 0-13 ■
Luca 5, 20 - h a n î l , 3 8 - 4 2 Luca 22, 59 - /ύίΐπ 7, 4 0 - 4 3 '
Luca S, 20 - h a n 2 0 , 1 9 - 2 3 Luca 22, 61 - /oîhi 1 8 , 2 4 - 2 7
Luca 5, 34 - h a n 1 , 30 Luca 22, 66-71 - h a n 1 8 , 2 8 - 3 2
Luca 5, 35 - Ionii 33, 33 Luca 23, 6 - l o a n 7 , 4 0 - 4 3
Luca 6 , 2 2 - Jon?! 1 6 , 2- 4 a Luca 23, 18-21 - h a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a
Luca 6, 36 - ionii 3 7, 2 0 - 2 1 Luca 23, 26 - h a n 1 9 , 1 4 b - 1 8
Luca 7 , 1-10 - h a n I I , 1 - 3 Luca 23, 2 7 - h a n 7 , 3 2 -3 6
Luca 7 , 6 - h a n 4, 4 6 - 5 0 Luca 23, 34 - h a n 3, 3 4-15 .
Luca 7 , 11-18 - h a n 5, 2 5 - 2 9 lu c a 23, 36 - h a n 2 , 1 8 - 2 2
Luca 7 , 14 - h a n 1 3 , 6 - 7 Luca 23, 39 - l o a n 4 , 2 5-27
Luca 7 , 14-15 - h a n 5 , 1 9 - 2 3 — - ---------- Luca 23, 44 - Ionii 1 9 , 1 2 - 1 4 a . .
Luca 7, 34 - h a n 5 , 2 2 - 2 4 Luca 23, 4 4-46 - l o a n 1 9 , 3 8 - 4 2 ~ ~ ------
Luca 7 , 37-38 - h a n 1 1 , 1 - 3 Luca 23, 45 - h a n 13, 316-32
Luca 7 , 47-48 - h a n 2 0 , 3 9 - 2 3 Luca 23, 46 - l o a n 1 9 , 31-34
Luca 8, 2 - h a n 1 9 , 245-27 Luca 24, 1 - h a n 2 0 , 1 - 4
Luca 8, 49-56 - h a n 5 , 2 5 - 2 9 Luca 24, 4 -5 - h a n 1 , 4 9 - 5 1
588 INDICE SCRIPTURISTIC ALTÂLCUIRtl

Luca 24, 12 - h a n 20, 1-4 loan 3, 3 - loan 3, 9-32

Luca 24, 3 2 - h a n 1, 43-45 loa n 3, 4 - loan 3, 9-12
Luca 24, 42 -43 - loan 14, 21-22 loan 3, 4 - loan 6, 52-55
Luca 24, 42-4 3 - h a n 20, 24-29 loa n 3, 9 - loan 4, 12-15
Luca 24, 43 - h a n 21, 3-14 loa n 3 , 1 3 - loan 3, 16-17
loan 3 , 1 3 - loan 14, 28-29
loan 1, 1 - •loan ] , 2 loa n 3 , 1 4 - loan 1 0 ,2 2 -2 6
loan 1, 1 - ■loan 10, 1-5 loa n 3, 17 - loan 8, 25-27
loan 1, t - ■loan 12, 48-50 loa n 3 , 1 7 - loan 12, 12-13
loa n 1, 3 - ■loan 17, 1 -3 loan 3, 17-18 - loan 10, 22-26
loan 1, 3 - ■loan 1, 4 loan 3, 18 - loan 3, 16-17
loan 1, 6 - ■loan 1, 7 loan 3, IS - loan 8, 21-24
loan 1, 6-36 - loan 10, 39-42 loan 3, 20-21 - h e n 10, 22-26
loa n 1, 9 - ■loan 1 ,1 2 loan 3, 30 - loan 3, 25-27
loa n 1, 9 - ■ loan 10, 1-5 loa n 3, 33 - loan 18, 37-39
loan 1, 9 - ■ loan 1 7 ,1 -3 loa n 4, 1-4 - loan 4, 39-42
loa n 1, 9-10 - loan 1,11 loa n 4, 2 - loan 3, 22-24
loa n 3, 11 - loan 1, 9 loan 4, 6 - loan 4, 28-30
loa n 1, 11 - loan 13, 2 loan 4, 9 - loan 4, 28-30
loa n 1, 11 - loan 18, 33-36 loan 4, 11 - loan 4, 12-15
loa n 1, 12 - loan 1, 14a loan 4, 12 - 7oîw 4, 5-6 a
loa n 1, 12 - loan 1 7 ,1 -3 loan 4, 12 - loan 4, 28-30
loa n 1, 13 - loan 12, 34-36a loan 4 , 1 4 - loan 4, 28-30
loa n 1, 14 - în ain tecu v ăn tare loan 4, 14 - loan 6, 52-55
loa n 1, 14 - h a n 1, 9 loan 4, I S - loan 4, 28-30
loan 1, 14 - h a n 1, 21-23 loan 4, 2S-26 - loan 5 , 31-35
loa n 1, 14 - h a n 9, 34-38 loan 4, 46-54 - loan 7, 30-31
loa n 1, 15 - h a n 1, 19-20 loa n 4, 46-54 - loan 11, 1-3
loa n 1, 16 - h a n 1, 19-20 loan 4, 5 2 - loan 4, 46-50
loa n 1, 17 - h a n 1 ,1 8 loa n 5, 1 - loan 3, 22-24
loa n 1, 21 - h a n 1, 24-25 loan 5, 1-9 - loan 7, 30-31
loan 1, 26-■27 - h a n 1, 30 loan 5, 5-9 -- loan 5, 36-38
loa n 1, 29 - h a n 1, 31-34 loan 5, 9 - loan 7, 21-24
loa n 1, 29 - h a n 8, 21-24 loan 5, 14 - loan 9, l-3 a
loa n 1, 29 - h a n 8, 30-32 loan 5, 1 6 - J o a n 21,49-53
loa n l, 29 - h a n 13, 10-11 loan 5, 18 - loan 5, 36-38
loa n 1, 29 - h a n 19, 35-37 loa n 5, 1 8 - loan 22, 49-53
loa n 1, 33 — h a n 3, 22-24 loan 3, 19 - loan 5, 17-18
loa n 1, 36 - loan 2, 32-34 loa n 5 , 1 9 - loan 5, 43-47
loa n 1, 36 - loan 29, 35-37 loan 5, 19-23 - loan 10, 22-26
loa n 1, 42 - h a n 20, 24-29 loa n 5, 22 - loan 8, 25-26
loa n 1, 45 - in ain tecu v ân tare loan 3, 22 - loan 18, 37-39
loan 1, 45 - h a n 8, 53-55 loan 5, 24 - loan 5, 25-29
loan 1, 46 — loan 7, 40-43 loan 5, 25 - loan 11, 43-46
loa n 1, 47 - h a n 1, 49-51 loan 5, 26 —loan 18, 37-39
loan 1, 47 - h a n 7, 40-43 loan 5, 27-28 - loan 5, 30
loan 1, 49 - h a n 1, 46-48 loa n 5, 32 - loan 5, 36-38
loan 2, 1 - ■loan 2, 5-8 loa n 5, 33 - loan 5, 36-38
loan 2, 1-11 - loan 7, 30-31 loa n 5, 35 - loan 5, 39-42
loan 2, 9 - ■ h a n 2, 5-8 loan 5, 36 - loan 5, 31-35
loan 2, 11 - h a n 2, 12-17 loan 5, 36 - loan 5, 39-42
loan 2, 13 ~ h a n 3, 22-24 loa n 5, 36 - l o a n 18, 37-39
loan 2, 16 - h a n 2, 18-22 loa n 5, 36-37 - loan 5, 43-47
loa n 3, 2 - ■ h a n 3, 23 loan 5, 37 - loan 5, 32-35
loa n 3, 3 - ■/orni 3, 4-5 loan 5, 37 - loan 5, 39-42
 SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN 589

loan 5 ,1 3 - l o a η 1 2 , 12-13 ' ' ' ■ lo a n 7, 46 - l o a n 1 8 , 1 9 - 2 3 ■ ,, ,

loan 5, 44 - l o a n 1 2 , 4 1-43 il - ' - '■ lo a n 7, 48 - l o a n 1 0 , 1 - 5 . . . . ‘
loan 5, 44 - l o a n 1 7 , 1 - 3 M lo an 7, 48 - l o a n 1 2 , 4 1 - 4 3
lo a n 5, 45-46 - l o a n 10, 2 2-26 ' 1■ ’ lo a n 7, 51 - l o a n 2 , 2 3 - 2 5 + 3 , 1 - 2 .... .
loan 5, 46 - l o a n 9 , 2 4 - 2 9 : ' lo a n 7, 51 - l o a n 7 , 5 2 + 8 , 1 2 - ,, .
loan 5, 46 - l o a n 10, 1-5 J '-* lo a n 7, 52 - l o a n 4 , 4 3 - 4 5 . Ί . ÎI*
loan 5 ,4 6 - l o a n 1 2 , 4 4 - 4 5 . ■ lo a n 8, 12 - l o a n 1 0 . 1 4 - 1 6 . . ,"Γ "
loan cap. 6 - l o a n 7 , 1 - 5 ■ lo a n 6, 12 - ί ο a n 1 1 , 7 - 1 0 , ... ■ ...
loan 6, 1 - l o a n 6 , 1 0 - 1 3 1 lo a n 8, 13 - l o a n 1 8 , 2 4 - 2 7 - . ,
loan 6, 2 - l o a n 6 , 1 0 - 1 3 ' ' lo a n 8, 14 - ί σ α η 5 , 3 Ϊ- 3 5 — - .
loan 6, 3 - l o a n 6 , 5 - 9 lo a n 8, 21 - l o a n 1 3 , 3 3
loan 6, 3 - l o a n 6 , 1 0 - 1 3 · lo a n 8, 21 - l o a n 8 , 3 0 - 3 2
loan 6, 4 - l o a n 6 , 1 0 - 1 3 lo a n 8, 24 - l o a n 8 , 30-32
loan 6, 5-13 - l o a n 7, 30-31 lo a n 8, 26 - l o a n 1 2 , 3 6 b - 4 0 .
i loan 6, 9 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4 lo a n 8, 28 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8
lo a n 6, 15 - l o a n 6 , 2 2 - 2 6 ' lo an 8, 28 - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6
loan 6 ,1 9 - l o a n 20, 24-29 ' lo a n 8, 28 - l o a n 1 6 , 1 2 - 1 5
loan 6, 29 - l o a n 6 , 3 5 - 3 S lo a n 8, 30 - l o a n 8 , 5 6-59
loan 6, 31-34 - l o a n 6 , 5 6 - 5 8 ■ - lo a n 8, 32 - l o a n 8 , 3 3 - 3 6 ■ ■, - . - ..
loan 6, 3 2 - lo a n 10, 22-26 lo a n 8, 38 - l o a n 8 , 3 9 - 4 1 .
loan 6, 39 - l o a n I S , 7 - 9 lo a n 8, 41 - l o a n 8 , 4 2 - 4 3 .
Qt>

loan 6, 40 - l o a n 6 , 3 5 - 3 8 ------- —- 41 - l o a n 8 , 4 4 - 4 5 . . . . . τ .
t-4

a*
o
3

loan 6, 40 - l o a n 6 , 6 8 - 7 1 lo an 8, 41 - l o a n 8 . 4 6 - 5 0 .................... '

"" loan 6, 42 - I n a i n t e c u v â n t a r e lo a n 8, 44 - l o a n 1 . 1 b ,
loan 6, 42 - l o a n 6 , 5 9 - 6 2 lo an 8, 46 - l o a n S , 5 3 - 5 5 —— ___
lo a n 6, 42 - l o a n 8 , 5 3 - 5 5 - lo a n 3, 46 - l o a n 9 , 2 4 - 2 9
_ lo a n 6, 44 - l o a n 6 , 4 5 - 4 7 - ■- lo an 8, 48 - l o a n 4 , 5-6a
lo a n 6, 44 - l o a n 1 4 , 4 - 6 lo an 8, 50 - l o a n 8 , 3 9 - 4 1
lo a n 6, 49 - l o a n 6 , 5 6 - 5 8 -------------— - lo an 8, 53 - l o a n 8 , 5 6 - 5 9 '
loan 6, 50-51 - l o a n 7 , 1 - 5 ‘ lo an 8, 58 - l o a n 9 , l - 3 a . "
loan 6, 54 - l o a n 6 , 5 6 - 5 8 - lo an 8, 59 - l o a n 7 , 1 - 5
lo a n 6, 56 - l o a n 6 , 5 9 - 6 2 ----- -------- — lo an 8, 59 - l o a n 7 , 9 - 1 0 . ., ____
lo a n 6, 58 - l o a n 6 , 5 9 - 6 2 loan 9, 1 - ■l o a n 9 , 3 4 - 3 8
lo a n 6, 66 - l o a n 6 , 5 9 - 6 2 lo an 9, 4 -■loa n 5, 3 1 -3 5 '

lo a n 6, 66 - loan 8 , 30-32 · ■ lo an 9, 4 - ■ loa n 9, 3 b - 5 .. . . _

lo a n 6, 66 - l o a n 1 7 , 125-13 " lo an 9, 4-5> - l o a n 9 , 8 - 1 1 -
lo a n 6, 69 - l o a n 6 , 4 5 - 4 7 lo a n 9, 6 - ■ l o a n 9 , 34-33
lo a n 7 , 10 - l o a n 3 , 2 2 - 2 4 loan 9, 6 - ■ loan 13, 6-7 ‘
lo a n 7 , 1 2- l o a n 9, 1 2 -1 6 lo a n 9 , 6-7 - loan 1 5 , 22-25
lo a n 7 , 32 - l o a n 9 , 2 4 - 2 9 lo an 9, 7 - ■ l o a n 9 , 3 4 - 3 8
lo a n 7 ,1 2 - l o a n 1 6 , 8 - 1 1 lo an 9, 7 - ■ l o a n 1 1 , 3 3 - 3 7
lo a n 7 ,1 2 - lo a n 2 1 , 2 4 - 2 5 lo an 9, 9 - ■ l o a n 1 1, 3 8 - 4 2
lo a n 7 , 1 6 - l o a n 7, 1 7 - 1 8 · - ■ - lo an 9, 11 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 .
lo a n 7 ,1 9 - l o a n 11, 49-53 ------------------- lo an 9, 13 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 _ ._ ______ Z . Z
lo a n 7 ,1 9 -2 3 - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 loan 9, 16 - l o a n 5 , 3 6 - 3 8 ___ ___
lo a n 7 ,3 2 - l o a n 7, 52 + 3, 12 lo an 9, 16 - l o a n 8 , 2 8 · 2 9 __________ _ _
lo a n 7, 33-34 - l o a n 1 3 , 33 lo an 9, 16 - l o a n 9 , 1 7 - 1 9
lo a n 7 , 34 - l o a n 1 3 , 33 loan 9, 16 - l o a n 9 , 3 0 - 3 3
lo a n 7, 38 - l o a n 7, 39 lo an 9, 16 - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 . 1
loan 7, 40 - l o a n 7, 5 3 + 8, 1-2 loan 9, 16 - l o a n 1 5 , 2 2 - 2 5 *■■·?·■■'·,
lo a n 7, 41 - l o a n 7 , 53 + 8 , 1 - 2 loan 9, 16 - l o a n 2 1 , 2 4 - 2 5
lo a n 7 , 41 - l o a n S , 5 3 - 5 5 . lo an 9, 17 - l o a n 9 , 1 2 - 1 6 ·.
lo a n 7, 41-42 - l o a n 1, 4 6 - 4 8 loan 9, 22 - l o a n 9, 3 4 - 3 8
lo a n 7, 42 - l o a n 7 , 2 5 - 2 7 lo an 9 , 22 - l o a n 1 1 , 1 7 - 2 0
lo a n 7, 42 - l o a n 1 0 , 3 1 - 3 6 lo an 9 , 22 - l o a n 1 6 , I - 4 a
590 INDICE SCRITTURISTIC AL TÂLCUIRH

loan 9, 27 -■l o a n 9 , 1 2 - 1 6 lo a n 12, 2 7 - l o a n 2 , 1 8 - 2 2

lo a n 9, 29 -■l o a n 7 , 2 5 - 2 7 lo a n 12, 31 - l o a n I S , 2 4 - 2 7
lo a n 9, 35 -■l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 lo a n 12, 3 5 - l o a n 1 2 , 4 6 - 4 7
lo a n 9, 35-39 - l o a n 5 , 31-35 lo a n 12, 35 - l o a n 1 2 , 3 6 b - 4 0
lo a n 9, 40-41 - l o a n 1 0 , 1 - 5 lo a n 12, 4 0 - l o a n 1 2 , 4 1 - 4 3
lo a n 10, 7 - ■ l o a n 1 0 , 1 - 5 lo a n 12, 40 - l o a n I S , 1 0 - 1 1
lo a n 10, 7 - ■ l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 lo a n 12, 47 - l o a n 8 , 1 5 - 1 6 '
lo a n 10, 9 - ■ l o a n 1 0 , 1 - 5 lo a n 13, 2 - l o a n 1 3 , 1 0 - 1 1
lo a n 10, 9 - ■ l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 loan 13, 4 - l o a n 1 3 , 1 0 - 1 1
lo a n 10, 10 - l o a n 1 0 , 1 4 - 1 6 ' . lo an 13, 3 - l o a n 1 8 , 3 7 - 3 9
lo a n 10, 10 - l o a n 1 0 , 1 7 - 2 1 lo an 13, 7 - l o a n 1 3 , 1 2 - 1 6
lo a n 10, 11 - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 loan 13, 9 - l o a n 1 3 , 1 0 - 1 1
lo a n 10, 12 - l o a n 1 0 , 1 4 - 1 6 lo an 1 3 ,1 3 - l o a n 1 4 , 7
lo a n 10, 14 - l o a n 1 0 , 2 2 - 2 6 lo a n 13, 23 - l o a n 4 , 25-27
lo a n 10, 15 - l o a n 1 1 , 1 1 - 1 6 lo an 13, 23 - l o a n 2 1 , 1 9 b - 2 3
lo a n 10, 16 - l o a n 1 1 , 4 9 - 5 3 loan 13, 25-26 - l o a n 13, 2 6 b - 3 1 a
lo a n 10, 17·■18 - l o a n 2, 38-22 lo a n 13, 33 - l o a n 1 4 . 1 8 - 2 0
lo a n 10, 17·■18 - l o a n 1 9 , 2 8 - 3 0 lo an 13, 34-35 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8
lo a n 10, 18 - l o a n 1 3 , 2 6 b - 3 1 a lo a n 13, 34-35 - l o a n 1 7 , 2 0 - 2 1
lo a n 10, 18 - l o a n 1 7 , 1 - 3 lo a n 13, 36 - l o a n 1 4 , 2-3
lo a n 10, 20 - l o a n 1 6 , 8 - 1 1 lo an 13, 36 - l o a n 1 6 , 2 3 - 2 4
lo a n 1 0 , 20 - l o a n 2 1 , 2 4 - 2 5 lo an 13, 36-37 - l o a n 1 3 , 8 - 9
lo a n 10, 24 - l o a n 4 , 2 5 - 27 lo a n 1 4 ,1 - l o a n 1 2 , 4 4 - 4 5
lo a n 10, 24·■39 - l o a n 4 , 2 5 - 2 7 lo a n 14, 2 - l o a n 8 , 3 3 - 3 6
lo a n 10, 26 - l o a n 1 0 , 2 7 - 3 0 lo a n 14, 4 - lo a n 1 4 , 7 -------
lo a n 10, 30 - l o a n 1 0 , 33-36 lo a n 14, 5 - loan 1 4 ,7
lo a n 10, SI- ■33 - l o a n 1 0 , 1 4 - 1 6 lo an 14, 5 - loan 16, 23-24 .
lo a n 10, S i ­■33 - l o a n 1 1 , 1 1 - 1 6 lo a n 14, 6 - loan 1, 14a
lo a n l l , 1 - l o a n 1 9 , 2 4 b - 27 lo an 14, 6 - loan 3, 31-34 -■ ■
lo a n 11, 4 - ■l o a n 13, 38-42 lo a n 14, 6 - loan 6 ,1 - 4
lo a n 11, 5 - l o a n 1 9 , 245-27 lo a n 14, 6 - loan 8, 30-32
lo a n 11, 8 - l o a n 33, 33-36 lo a n 14, 6 - loan 10, 22-26
lo a n 11, 11 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 lo a n 14, 6 - loan 12, 4S-50
lo a n 11, 11-■45 - l o a n 5 , 2 5 - 2 9 lo a n 14, 6 - loan 14, 7
lo a n 11, 13-■14 - l o a n 1 1 , 47-43 lo an 14, 8 - loan 6, 5-9
lo a n 11, 20 - l o a n 1 1 , 1 - 3 lo an 14, 8-9 - lo a n 16, 23-24
lo a n 11, 25 - l o a n 11), 1 4 - 1 6 lo an 34,1® - loan 17, 6b-8
lo a n 11, 25 - l o a n 1 2 , 4 8 - 5 0 loam U . 16-11 - loan 14, 8-9
lo a n 11, 31 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 lo a n 14, 12 - loan 14, 8-9
lo a n 11, 32 - l o a n 32, 47-48 lo a n 14, 12 - loan 16, 12-15
lo a n 11, 35 - l o a n 23, 38-42 lo a n 1 4,14 - loan 14, 15-17
lo a n 11, 38 - l o a n 23, 47-48 lo an 1 4 ,1 6 - l o a n 14, 18-20
lo a n 11, 39 - l o a n 1 1 , 4 - 6 lo an 14, 20 - loan 14, 8-9
lo a n 11, 39 - l o a n 23, 4 7 - 4 8 lo a n 14, 22 - loan 14, 23-24
lo a n 11, 40 - l o a n 5, 8-30 lo an 14, 23 - loan 17, 22-23a
lo a n 11, 41 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 lo an 14, 25-26 - loan 14, 27
lo a n 11, 41 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4 lo an 14, 26 - lo a n 15, 26-27
lo a n 11, 41-■44 - l o a n 35, 2 2 - 2 5 lo an 14, 26 - loan 16, 12-15
lo a n 11, 43 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 lo an 14, 27 - loan 20, 19-23
lo a n 11, 44 - l o a n 1 1 , 4 7 - 4 8 lo an 14, 28 - loan 14, 8-9
lo a n 11, 54 - l o a n 32, 12 - 1 3 lo an 14, 30 - loan 18, 24-27
lo a n 12, 13 - l o a n 1 2 , 1 4 - 1 6 lo an 15,1 - loan 15, 7-8
lo a n 12, 20-■21 - l o a n 1 9 , 1 9 - 2 2 lo an 15, 3 - loan 13, 10-11
lo a n 12, 25 - l o a n 3 2, 27 - 2 8 lo a n 15, 3 - loan 15, 14-16
lo a n 12, 25 - l o a n 1 4 , 2 1 - 2 2 lo an 15, 7 - loan 15, 4-6
 f SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN
lo a n 1 5 ,1 0 - h a n 15, 11-13
lo a n 1 5 ,1 3 - h a n 33, 36-38
lo a n 15, Î S - h a n 16, 12-15 , „ _
lo a n 15, 18 - loan 15, 20-21
i lo a n 1 5 ,1 9 - /os* 8, 21-24
; lo a n 15, 19 - h a n 14, 15-17
' lo a n 1 5 ,1 9 - h a n 11, 47-48 -
j lo a n 16, 2 - h a n 9, 34-38
I lo a n 16, 2 - loan 16, 4b-7
i lo a n 16, 5 - loan 16, 23-24
I lo a n 16, 7 - loan 16, 12-15
I lo a n 1 6 ,1 0 - h a n 14, 8-9
I lo a n 16, 11 - loan 3, 18
i lo a n 1 6 ,1 1 - h a n 18, 24-27
t lo a n 1 6 , 1 2 - h a n 15, 14-36
f lo a n 16, 12 - h a n 21, 24-25 . .
j lo a n 16, 13 - loan 16, 2 3 -2 4 .
j lo a n 16, 13 - loan 17, 25-26
: lo a n 16, 15 - loan 5, 22-24
] lo a n 1 6 ,1 5 - h a n 8 , 3 3 - 3 6
; lo a n 16, 16 - han 14, 8-9
\ lo a n 16, 21 - loan 16, 25-28
: lo a n 16, 22 - loan 20, 19-23
' lo a n 16, 27 - loan 17, 20-21
lo a n 16, 27-28 - han 16, 29-32
■ - lo a n 16, 28 - loan 14, 8-9 - loan
... , lo a n 16, 33 - loan 4, 31-34
- - lo a n 16, 33 - han 17, 1-3
— lo a n 16, 33 - loan 19, 19-22
lo a n 17, 5 - loan 17, 23b-24
lo a n 17, 6 - h a n 17, 14-16
lo a n 17, 8 - h a n 17, 1-3
lo a n 17, 10 - loan 8, 33-36
lo a n 17, 12 - han IS, 7-9
lo a n 17, 19 - loan 17, 20-21
lo a n 17, 24 - l o a n 37, 25-26
I lo a n 17, 26 - loan 1 , 3 a
lo a n 18, 4-8 - l o a n 1 4 , 2 8 - 2 9
lo a n 19, 4-8 - ion;! 20, 1 4-13
lo a n 18, 6 - l o a n 1 8 , 7 - 9
lo a n 18, 8 - h a n 1 8 , 10-11
lo a n 18, 8-9 - l o a n 1 0 , 1 0 - 1 3
lo a n 18, 15 - h a n 1 8 , 2 4 - 2 7
lo a n 18, 17 - h a n 1 8 , 2 4 - 2 7
lo a n 18, 22 - loan 1 8 , 2 4 - 1 7
lo a n 18, 27 - l o a n 1 8 , 2 8 - 3 2
lo a n 18, 35 - h a n 1 9 , 8 - 1 1
■ lo a n 18, 36-37 - h a n 3 9, 5-11
lo a n 18, 39 - h a n 1 8 , 4 0 - 1 9 , 1 - 7
lo a n 19, 4-8 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a
lo a n 19, 6-7 - l o a n 1 8 , 2 4 - 2 7
lo a n 19, 7 - h a n 19, 8 - 1 1
lo a n 19, 7 - l o a n 19, 1 2 - 1 4 a
lo a n 19, 9-12 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a
lo a n 19, Π - h a n 1 9 , 1 2 -1 4s
591
lo an 19, 13-16 - l o a n 1 9 , 1 2 - 1 4 a
lo an 19, 16 - h a n 1 9 , 22-24«
lo an 19, 17 - l o a n 8 , 5 6 - 5 9
loan 19, 18 - h a n 1 6 , 8 - 1 1
loan 19, 18 - h a n 2 1 , 2 4 - 2 5
loan 19, 27 - I n a l n t e c u v â n l a r e
■ loan 19, 36-37 - l o a n 1 9 , 3 1 - 3 4 —
loan 19, 39-40 - l o a n 2 , 2 3 - 2 5 + 3 , 1 - 2
loan 19, 41-42 - l o a n 2 0 , 1 4 - 1 8
loan 20, 2 - h a n 2 0 , 5 - 1 3
loan 20, 7 - /os« 20, 2-4 “
loan 20, 14 - loan 2 0 , 5 - 1 3
■ loan 20, 14 - h a n 2 1 , 9 - 1 4
loan 20, 15 - h a n 2 0 , 2 4 - 2 9 ____
loan 20, 15 - h a n 2 1 , 9 - 1 4
loan 20, 16 - loan 22, 9-14 '
loan 2 0 ,1 8 - l o a n 2 0 , 1 9 - 2 3
loan 2 0 ,1 9 - l o a n 1 1 , 7 - 1 0
loan 20, 21 - loan 1 4 , 1 8 - 2 0
loan 20, 22 - h a n 3 , 3 1 - 3 4 '
loan 20, 22 - l o a n 7 , 3 9
loan 20, 23 - l o a n 3 , 3 1 - 3 4
loan 20, 25-28 - l o a n 1 9 , 3 5 - 3 7 ~
loan 21, 3 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4 ' _
loan 21, 4 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4
21, 6 - l o a n 2 1 , 9 - 1 4 ------- ------ ——
■ ' loan 21, 11 - loan 22, 2-8 '=
loan 21, 25 - Joan 2, 5 1-34 .
_ loan 21, 25 - h a n 8 , 4 6 - 5 0
Faptele A postolilor 1 ,3 - loan 2 0 , 1 4 - 1 8
Faptele A postolilor 1 ,3 - l o a n 2 0 , 3 0 - 3 1
Faptele A postolilor 1, 5 - l o a n 3 , 3 1 - 3 4
Faptele A postolilor 1, 8 - loan 3, 31-34
Faptele A postolilor 1,9-11 - loan 2,49-51
Faptele A postolilor 2 ,1 -4 - l o a n 3 , 32-34
Faptele A postolilor 2 ,1 -4 - h a n 7, 39
Faptele A postolilor 2 , 2-3 - h a n 1 9 , 3 5 - 3 7
Faptele A postolilor 2, 2-4 - h a n 2 0 , 1 9 - 2 3
Faptele A postolilor 2,14-39 - h a n 7, 3 7 - 3 8
Faptele A postolilor 2, 36 - l o a n 1 2 , 1-3
Fapteie A postolilor 3, 6 - l o a n 14, 22-14
Faptele A postolilor 4 ,1 3 - I n a i n t e c u v â n t a r e
Faptele A postolilor 4, 32 - loan 1 3 , 34-35
Faptele A postolilor 5, 29-32 - Joan 17, 17-19
Faptele A postolilor 5, 31 - l o a n 1 5 , 1 4 - 1 6
Faptele A postolilor 5, 32 - loan 2 1 , 2 4 - 2 5
Faptele A postolilor 5 ,36-37 - Joan 1 0 , 1 - 5
Faptele A postolilor 5, 36-37 - Joan 20, 6 - 8
Faptele A postolilor 5, 41 —l o a n 1 6 , 1 9 - 2 2
Faptele A postolilor 5, 41 - Joan 1 8 , 1 0 - 1 1
Faptele A postolilor 6 ,2 - h a i t 1 2 , 4 - 8 .
Faptele A postolilor 6 ,1 0 - loan 7, 37-38
Faptele A postolilor 7, 54-60 —loan 1 8 , 2 8 - 3 2
Faptele A postolilor 1 0,41 - h a n 15,26-27
 592 INDICE SCRIPTURISTIC ALTALCUIRn

Faptele A postolilor 1 3 ,14-44 - ion» 7, 37-38 1 Corinteni 2, 14-16 - loan 21, 24-25
Faptele A postolilor 1 3 ,4 7 - l o a n 7, 52 + 8, 12 1 C orinteni 5, 8 - h a n 4, 23-24
Faptele A postolilor 14,11-12 - ion» 2, 5-8 1 C orinteni 6, 17 - h a n 6, 65-67
Faptele A postolilor 17, 28 - l o a n 3, 3 5 - 3 6 1 C orinteni 10, 4 - Joan 9, 6-7
Faptele A postolilor 17, 28 - l o a n 11, 4 9 - 5 3 1 Corinteni 10, 31 - h a n 12, 1-3
Faptele A postolilor 28, 25-27 - loan 12, 41-43 1 C orinteni 11, 3 - loan î l , 49-53 '
1 C orinteni 11, 3 - h a n 14, 18-20
i R om ani 1, 9 - l o a n 4 , 2 3 - 2 4 1 C orinteni 11, 7 - h a n 12. 1-3
R om ani 1, 20 - l o a n 9 , 3 b - 5 1 Corinteni 11, 29 - loan 13, 10-11
w, R om ani 1, 21 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 1 C orinteni 11, 32 - Joan 5, 14-16
R om ani 3, 9-18 - l o a n 3 , 1 6 - 1 7 1 C orinteni 14, 19 - loan 6, 10-13
R om an i 3 , 23 - l o a n 8 , 33-36 1 C orinteni 15, 10 - Joan 11, 11-16
R om ani 3, 2 4-26 - Joan 16, 8 - 1 1 1 C orinteni 15, 21 - Joan 16, 33 __
R om ani 3, 25 - l o a n 1 6 , 46-7 1 C orinteni 15, 22 - Joan 6, 35-38
- R om ani 5, 20 - l o a n 9 , 36-5 1 C orinteni 15, 22 - h a n 6, 43-51
R om an i 6, 3 - l o a n 9 , 3 4 - 3 8 1 C orinteni 15, 24 - h an 13, 2-5
; R om ani 6, 3-4 -- l o a n 3 , 4 - 5 1 C orinteni 15, 47 - loan 8, 21-24
R om ani 6 , 3 -6 -- l o a n 3 . 3 4-15 1 C orinteni 15, 53-54 - ioan 16, 19-22
: R om ani 6, 6 - l o a n 8 , 2 1 - 2 4 "
< R om ani 7, 22 ~ l o a n 1 0 , 9 2 C orinteni 1, 21 - Joan 12, 1-3
' R om an i cap, 8 - Io a n 1, 12 2 C orinteni 3, 5 - l o a n 1 1 , 1 1 - 1 6 ’
' R om ani ca p , 8 - l o a n 1 , 1 3 2 C orinteni 3, 6 - h a n 4 , 2 3 - 2 4
' R om ani ca p . 8 - l o a n 1 , 1 7 2 C orinteni 3, 18 - h a n 1 7 , 235-24 — — -
R om ani ca p . 8 - l o a n 3 , 6 - 8 2 C orinteni 4, 4 - loan 1 2 , 44-45 ' ■ * * " ' '■ **
. R om ani ca p . B - l o a n 1 2 , 2 5 - 2 6 2 C orinteni 4, 4 - loan 14, 18-20 ~ Γη
R om ani 8 , 3 - l o a n 3 , 14-35 2 C orinteni 4, 16 - Joan 10, 9 '
R om an i 8, 3 -1 3 - l o a n 8 , 21-24 2 C orinteni 5, 1-4 - loon 7, 1-5 — ■■ -- ■ i'.
R om ani 8, 5-13 - l o a n 4 , 2 3 - 2 4 2 C orinteni 6 ,1 6 - l o a n 1 2 , 1-3
- R om an i 8, 9 - Joan 3, 31-34 2 C orinteni 6, 16 - Joan 14, 1 5 - 1 7 - -
R om ani 8, 9 -1 0 - l o a n 14, 25-26 2 Corinteni 11, 2 - Joan I, 30 ----- ——
R om ani 8, 14 - loon 4 , 2 3 - 2 4 ' 2 C orinteni 12, 9 - f n a i n l e c i w â n t a r e
R om ani 8 , 1 4-21 - l o a n 1 0 , 3 1 - 3 6
R om ani 8, 1 5 - l o a n 1, 1 3 G alaten i 1 ,1 4 - l o a n 2 , 5 - 8
R om an i 8, 3 2 - l o a n 6 , 48-51 G alaten i 2, 20 - Joan 12, 25-26
R om ani 8, 3 5 - Joan 17, 17-19 G alaten i 3 ,1 3 - loan 13,10-11
R om ani 10, 4 - Joan 4, 31-34 G alateni 3 ,1 3 - Joan 1 8 , 2 8 - 3 2
R om ani 10, 12 - l o a n 1 0 , 1 4 - 1 6 G alateni 3 ,1 3 - Joan J9 , 146-18
R om an i 11, 11- 12 - Jon» 21, 9-14 G alaten i 3, 26 - loan 8, 30-32
R om an i 12, 1 - l o a n 1 7 , 1 7 - 1 9 G alateni 3, 28 - Joan JO, 1 4 - 1 6
R om an i 12, 5 - h a r t 1 4 , 3 1 b + 15, 1-3 G aiaien i 4, 4-5 - Joan 6, 35-38
R om an i 13, 12 - l o a n 9 , 3 b - 5 G alateni 4, 6 - Joan 3 , 31-34
G alaten i 4, 7 - Joan 8 , 3 0 - 3 2
1 C o r in te n i 1, 1 - l o a n 3, 3 a G alateni 4, 9 - loan 13, 23-26a
1 C o n n ten i 1, 9 - l o a n 1 , 3 a G alaten i 5 , 17 - Joan 4, 2 3 - 2 4
1 C o r in te n i 2 ,1 1 - Ion» 2 , 9 - 1 0 G alaten i 5, 24 - Joan 12, 1-3
1 C o r in te n i 2, 11 - h a n 1 6 , 1 2 - 1 5 G alaten i 5, 24 - Joan 12, 25-26
1 C o r in te n i 2 ,1 1 - loan 19, 35-37
1 C o rin te n i 1, 13 - h a n 1 9 , 2 3 - 2 4 a E fesen i 2, 13-16 - Joan 14, 15-17
1 C o rin te n i 1, 24 - loan 3, 3 , E fesen i 2 ,1 5 - Joan 1 6 , 1 9 - 2 2
1 C o r in te n i 1, 24 - h a n 3, 31-34 ; E fesen i 2, 20 - l o a n 9 , 6-7
1 C o r in te n i 1, 24 - Ion» 5 , 19-21 E feseni 4, 5 - Joan 10, 14-16
1 C o r in te n i 1, 24 - h a n 6 , 3 1 - 3 4 E fesen i 4, 6 - ion» 8, 1 7 - 1 8
1 C o rin te n i 1, 24 - h a n 8, 7 E fesen i 4, 6 - Jon» J2 , 1-3
1 C o r in te n i 1, 27 - h a n 19, 2 4 b - 2 7 E feseni 4, 22 - l o a n 8 , 2 1 - 2 4
1 C o r in te n i 2, 14 - h a n 6 . 5 2 - 5 5 E feseni 4, 24 - Joan 16, 1 9 - 2 2
SFINTEI EVANGHELII DE LA IOAN 593

E fes en î 5, 2 - h a n 6, 48-51 E vrei 1, 2 - h a n 21, 24-25 ^ ^

E fe s e n î 5 ,1 1 - loati 14, 30-31a E vrei 1, 3 - lonn 6, 27 “·
E fe s e n î 5, 23 - Ionii 13, 49-53 j E v rei 1, 3 - lonn 32, 46-47
E fe s e n î 5, 23 - Ionii 14, 1S-20 E vrei 5, 2-3 —loan 8, 33-36
E fe s e n î 6, 9 - loan 4, 35-38 ' E vrei 8, 1-3 - h a n 14, 15-17
E fe s e n î 6, 12 - h a n 14, 30-31a E vrei 9, 3 - h a n 19, 19-22
E vrei 9, 8-9 - h a n 19, 19-22
F ili p e n i 2, 6-11 - hart 17, 4-6α E vrei 9, 24-28 - h a n 14, 3 5 -3 7
F ill p e n i 2, 7 - fonii 7, 2 3 -2 9 E vrei 10, 1 - h a n 12, 34-36a
F ili p e n i 2, 7 - loan 9, 34-3S E vrei 10, 12-13 - h a n 15, 14-16
F ili p e n i 2, 8 - Ionii 1, 29 E v rei 13, 13 - h a n 11, 47-43 -
Filip en i 2, 9-11 - Ionii 9, 3b-5 E vrei 1 3 ,1 3 - h a n 18, 24-27
F i li p e n i 2, 9-11 - Ionii 16, 23-24
F i li p e n i 3, 12 - loan 13, 23-26a - laco v 2 ,1 4 - lonn 6, 28-30
F i li p e n i 3, 14 - Ionii 4, 9 - I I laco v 2 ,1 8 - h a n 9, 30-33
laco v 2, 20 - h a n 14, 31b + 15, 3-3
Filip en i 3 , 1 4 - Ionii 6, 65-67
laco v 2, 20*26 - h a n 5, 25-29
F i li p e n i 3, 20 - lonn 4, 35-3$
laco v 2, 26 - h a n 6, 28-30
F i li p e n i 3, 20-21 - h a n 6, 39-40
la co v 2, 26 - loan 9, 30-33
laco v 2, 26 - h a n 14, 31b + 15, 1-3
C o lo s e n i 1 , 1 5 - Ionii 32, 44-45
l a c o v 4 , 3 - loan 35, 14-16 .
C o lo s e n i 1 , 1 5 - lonn 24, 13-20
C o lo sen i 1, 18 - Ionii 11, 49-53
1 Fetru 1, 20 - h a n 2, 9-10
C o lo s e n i 1 , 1 8 - lonn 34, 1S-20
1 Petru 1, 20 - fonii 6, 35-38
C o lo s e n i 1, 18 - h a n 16, 19-22
1 Pelru 1, 20 - h a n 19, 35-37
C o lo sen i 2, 20 - lonn 3 2, 1-3
1 Petru 1, 20 - h a n 20, 5-13
C o lo s e n i 3, 4 - fonii 3, 35-36 .
- 1 Petru 1, 20 - fonii 23, 2 4 -2 5
C o lo s e n i 3, 5 - loan 10, 9
1 Petru 1, 21 - h a n 14, 18-20
C o lo s e n i 3. 9-10 - loan S, 21-24
1 Petru 2, 24 - loan 13, 30-11
C o lo s e n i 3, 10 - h a n 14, 13-20
1 Petru 5, 8 - h a n 10, 10-13 -
C o lo s e n i 3, 11 - Ionii 30, 14-16
2 Petru 1, 3-4 - h a n 10, 14-16
1 T e sa lo n ice n i 4, 16-17 - h a n 6, 39- 40 2 Petru 1, 4 - h a n 10, 3 1 -3 6
2 Petru 1, 4 - fonn 32, 25-26
1 T im o tei 1, 19 - fonii 9 , 3 0 - 3 3 2 Petru 1, 4 - fonii 20, 34-18
1 T im o tei 5,10 - h a n 12, 1-3 2 Petru 1, 1 7 - h a n 14, 18-20
1 T i m o te i 6,10 - fonii 12, 4 - 8 ” 2 F etru 3, 13 - h a n 6, 16-21
1 T i m o te i 6 ,1 6 - lonn 3, 3 8 - 3 9 '

1 loan 1, 1 - h a n 1 ,1 a
2 T im o tei 2, 19 - h an 10, 34 - 1 6 ---- - 1 loan 2, 1 - h a n 1, 26-27 ■
1 loan 2 ,1 - fonii 14, 25-26
T it 1, 1 6 - h a n 3 , 1 8 , ; - 1 loan 2, 12 - fonn 20, 19-23 '
T i t 1, 1 6 - fonti 7, 28-29 ' 1 loan 3, 1-2 - loan 8, 30-32
1 loan 4, 8 - h a n 5, 39-42
Evrei 1,1-4 - h a n 1 , 1 b 1 loan 4 , 16 - loan 5, 39-42
Evrei 1 , 1 4 - fonii 35, 2 6 - 2 7 1 loan 5, 4 - fosil 19, 19-22
Evrei 1, 2 - h a n 2, 9-30 1 loan 5, 20 - h a n 17, 1-3
Evrei 1, 2 - h a n 6 , 3 5 - 3 8
E vrei 1 , 2 - fonii 32, 1-3 . . - _ A p o calip sa 5, 5 - h a n 10, 31-36
E vrei 1, 2 - h a n 1 9 , 3 5 - 3 7 A p o calip sa 2 1 , 1 - loan 6, 16-21
E vrei 1, 2 - fonii 20, 5-13 A p o calip sa 21, 23 - h a n 20, 1-4
594

N U M E PRO PRII TÂ LC U ITE DE SFÂ N TU L T E O F IL A C T

Arimaleia - „ţinând pe Acela" - M a r c u 1 5 , 4 2 - 4 7
Avraam - „părinte al neamurilor" - M a l e i 2, 2 a
Baraba - „fiul tatălui" - M a t e i 2 7 , 15-18
Betania - „casa ascultării" - M at e i 2 1 , 1 7 ; M u r a i 11, 11- 14 ; L u at 19, 2 9 -4 0
Betfaghe - „casă a fălcilor" - L u c a 19, 29-40 _ _ . .
Betleem - „casa pâinii" - M a l e i 2 , l a ; L u c a 2 , 1 5 - 1 9 ·.
cananeeanca- „gătită spre smerenie" - Maici 1 5 , 2B ■
Capernaum - „casa mângâierii" - M a t e i 4 , I I ; 11 , 2 3 - 2 4 ; M a r c u 2, 6 - 1 2
David - „puternic la mânâ/îndestulat la mână" - M a r c u 11, 7 - 1 0
diavol - „clevetitor" - Maici 4 , 1 b
Efiaim - „aducere de roadă" - ionii 11, 5 4 - 5 7
Elim - „suire" - L u c a 10 , 1 - 3
Flisabcta - „a lui Dumnezeu odihnă" - L u c a 1, 5 '~
Fares - „tăiere" - M a t e i 1 , 3s
fariseu - „tăiat şi despărţit de ceilalţi" - Maici 3, 7 a ; L u c a 5, 2 7 - 3 2
F e n icia - „roşu" -Mereu 7, 24-30
Calileea - „prăvălită jos" - M a t e i 4 , 1 2 ; fosil 1 , 4 9 - 5 1
Gavriil - „om-Dumnezeu" - L u c a 3 , 3 6 - 3 3 1
Golgota - „locul căpâţânii" - .Matei2 7 , 33-37
Hristos - „Uns” - M aici 1, l c
lao - „mântuire" - L u c a I, 3 1 - 3 3
Ierusalim - „vedere a păcii" - L u c a 10 , 2 9 - 3 7 .. .
Iisus - „Mântuitor" - Matei 1 , 1 b ; L u c a 1, 3 1 - 3 3
loan - „dar al lui Dumnezeu" - L u c a 1, 5 7 - 6 4 ; h a n : I n a u i t e c u v â n t a r e
l o n a - „porumbiţă" - tom 1 , 4 0 - 4 2 ___
Iosif - „adăugire' - Marca 1 5 , 4 2 - 4 7 ; l o a n 1 9 , 3 8 - 4 2 — ~
Irod - „minte trupească" - Mafei 3 4 , 1 9 b - 2 1 ; M a r c u 3 , 6 - 1 2 - -
Isaac - „bucurie/râs"- M a t e i 1 , 2 a ; l o a n 19, l i ^ - l S
IsraU - „vizând pe Dumnezeu" - Mufei 2 , 6 c ; L u c a 1 , 5 1 - 5 6 ; l o a n 1, 4 9 - 5 1 . .
Iuda - „mărturisire" - L u c a 7 , 1 - 9 ; 13, 10-17; I m n 2, 5-8; 11 , 4 7 - 4 S . ~ '
ludeea - „mărturisire" - M a l e i 2 , l a , M a r c u 1 3 , 1 8 - 2 0
iudeu - „care se mărturiseşte" - M a t e i 2 7 , 3 3 - 3 7
mana - „ce este aceasta?" - l o a n 6 , 3 1 - 3 4
Man ase - „uitare" - Joan 13, 54-57
Maria, Mariam - „Doamnă" - L u c a 1 , 3 6 - 3 8 ; l 0 , 3 8 - 4 2 ; l o a n 1 2 , 1 - 3 r : ~
Nazaret - „sfinţire” - L u c a 1, 3 6 - 3 8
nazarinean - „sfinţit" - M a t e i 2 , 2 3 b
Neftali - „lărgime" - M a t e i 4 , 1 2
osana - „mântuieşte-ne pe r.oi’/o, mântuieşte!" - M a t e i 2 1 , 8 - 9 ; M a r c u 1 1 , 7 - 1 0 ; l o a n 1 2 , 1 2 - 1 3
Paşti (Fasec) - „trecere" - L u c a 2 2 , 7 - 1 3
Rama - „înalt" - Matei 2 , 1 8 a
saducheu - „drept" - Mufei 3, 7b
Salnmeea - „paşnică" - l o a n : h i a i n l e c u v â n t a r e
sâmbăta - „odihnă"- M a r c u 2, 23-28; L u c a 1 8 , 9 - 1 4 .............................. - ■- -
satana - „potrivnic" - M a t e i 1 2 , 2 5
Sidonul - „vânător" - M a t e i 15, 28
Simon - „ascultător/ascultare" - M a t e i 2 7 , 3 1 - 3 2 ; M a r c u 1 5 , 1 6 - 2 1 ; L u c a 2 3 , 1 8 - 2 7 ; l o a n 1, 4 0 - 4 2
Solom on - „paşnic" - l e a n 1 0 , 2 2 - 2 6
Sotiria - „mântuire a lui Dumnezeu" - Luce I, 31-33
Tirul - „ţinere" - M a t e i 15, 2 8
Tonta - „geamăn” - /«in 2 0 , 2 4 - 2 9
Zabulon - „vânare de noapte" - M a t e i 4, 12 '
Zaharia - „pomenire a Domnului" - L u c a 1, 5
Zoro - „semănătura/naşterea" - M a t e i 2 , 6 b
Zorobabel - „semănat/născut în Babilon" - M a t e i 2 , 6 b
 595

C U PRIN S

R u găciu ne înainte de citirea din Sfintele C ă r ţi....................................................2

C u v ân t către fratele c itito r .................................................................. :»..................... 5
D espre ediţia de fa ţă .................................................................................................... 12
Cele p atru înţelesu ri ale Sfin tei S c rip tu ri............................................................16
Viaţa Sfântului A postol şi Evanghelist lo a n ....................................................... 18

TÂ LC U IREA SFIN TEI EVA N GH ELII D E L A IO A N

înaintecu vântare.................................................................... 35
C apitolul 1: Dumnezeu-Cuvăntul S-aß c u t trup. M ărturia lui loan Boiezăioru l
despre M ielul lui Dumnezeu. Cei dintâi ucenici ai lui l i s u s ....................... 38
C apitolul 2: Nunta din Cana. izgonirea vânzătorilor din te m p lu ................... 8 2
C apitolul 3: Convorbirea lui lisus cu Nicodim. loan Botezătorul m ărtu riseşte
despre H ristos....................................................................................................... 93
C apitolul 4: Convorbirea lui lisus cu fem eia samarineancă. lisu s tăm ăduieşte p e _
fiu l unui slujitor reg esc ......................................................................................... 114
C apitolul 5: Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, lisus vorbeşte
despre puterea Sa dumnezeiască .......................................................................... 140
C apitolul 6 : Săturarea celor cinci mii de oameni. lisus um blă p e mare. P âin ea
care se pogoară din Cer. Mărturisirea lui P etru .............................................. 161
C apitolul 7: lisus învaţă în templu, la sărbătoarea cortu rilor ..........................189
C apitolul 8: Femeia păcătoasă, lisus este Lumina lumii. C uvânt îm potriva
necredinţei iudeilor ................................................................................................. 211
C apitolul 9: Vindecarea orbului din naştere, în zi de sâm bătă ........................ 237
C apitolul 10: lisus, Păstorul cel bun şi oile S a le ................................................. 256
C apitolul 11: învierea lui Lazăr. Arhiereii şifariseii uneltesc împotriva D om nului
lis u s ............................................................................................................................ 276
C apitolul 12: Ungerea lui lisus în Betania. Intrarea în Ierusalim. Elinii vor să-L
vadă pe lisus. Clasul din Cer. Necredinţa iu d eilor .......................................299
C apitolul 13: iisws spală picioarele ucenicilor Săi la Cina cea de Taină. A rată
cine este vânzătorul. Porunca iubirii. Petru îl va tăgădu i .......................... 326
C apttolul 14: Cuvântarea de despărţire. Făgăduinţa D uhului S fâ n t ..............346
C apitolul 15: Viţa cea adevărată. Porunca lui Hristos şi iubirea cea m ai m are .
Ura şi vina lumii. Mângâietorul, Duhul A devărului .................................... 366
596

C apitolul 16: Prigonirile viitoare. Ajutorul Mângâietorului. întristam schimbată în

bucurie. Rugăciunileß cu te în numele lui Hristos. Fuga uceiîitilor..... .. 378
C apitolul 17: Rugăciunea lui lisus pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toţi
credin cioşii ............................................................................................................. 393
C apitolul 18: Prinderea lui lisus şi aducerea Lui la arhiereii Arma şi Caiafa.
Lepădarea lui Petru. lisus înaintea lui Pilat. B araba ..................................407
C apitolul 19: Patim ile Domnului. Mama lui lisus lângă Cruce. Cuvintele rostite
p e Cruce. M oartea şi îngroparea l u i .............................................................. 423
C apitolul 20: învierea Domnului. El se arată Mariei Magdalena, apoi ucenicilor
şi la opt zile, după aceea, lui Toma ..................................... ............................. 444
C apitolul 21: Dom nul Se arată ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru
şi repunerea lui între A postoli ...................... ................................................... 457

(1) Şapte întrebări despre Sfânta Treime şi răspunsurile l o r .................... ....470

(2) Cuvântul Sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos, despre Origen .... 472
(3) Videnia avută de m onahul Teodosie din Mănăstirea Neamţ în 20/21 decem­
brie 1 7 9 7 .................................................................................- .............................. 473

A rm o n ia celo r p a tru E v a n g h e lii.......................................................................... 477

Scara în to cm irii S fin te i E vang helii de la lo a n ...............................................491
Indice al referinţelor evanghelice uşor de reţinut sau deseori întrebuinţate ..... 500
In d ice rea l şi o n o m a stic ............................................................................... 554
In d ice s c r ip tu r is tic ..................................................................................................... 582
N u m e p ro p rii tâ lc u ite d e Sfân tu l T eofilact.......................................................594
 ΐ

’’.ţ. iVr:

Difuzare
S.C. SUPERGRAPH S.R.L.
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3,031216
Bucureşti
telefon 021-3206119, fax: 021-3191084
e-mail: contact@supergraph.ro
www.librariasophia.ro
www.sophia.ro

Societatea de difuzare SUPERGRAPH vă oferă posibilitatea

de a primi prin poştă cele mai bune cărţi de spiritualitate,
teologie, cultură religioasă, artă, filosofie, apărute la edituri
de prestigiu. Plata se face rambuis la primirea cărţilor, taxele ^
poştale fiind suportate de Supergraph.

Vă aşteptăm la
LIBRĂRIA SOPHIA
str. Bibescu Vodă nr. 19,040151, Bucureşti,
sector 4 (lângă Facultatea d e Teologie)
tel. 021-3361000; 0722266618
www.librariasophia.ro

teologie · filosofie · istorie · artă · eseu

Sacrifică puţină vreme pentru a răsfoi cărţile noastre:

este cu neputinţă să nu găseşti ceva
pe gustul
şi spre folosul tău!
j
i
]