Stadiul cercetarilor asupra bisericilor de lemn

din Moldova

În pofida unei bibliografii aparent bogate, cu unele lucrari de specialitate intrate

în tradiţie, spre exemplu acele publicate de, putinţa evaluarii corecte, a interpretarii
nuanţate a fenomenului este sever cenzurată de parţialitate, atât în sensul cantităţii de
informaţie, cât şi în sensul criteriilor analitice.
Iata de ce eforturile cercetatorilor din ultima perioada de timp – sfarsitul
secolului XX – din dorinta acestora de a depasi aceasta stare de lucruri merita salutata,
chiar daca suntem inca departe de a avea posibilitatea intocmirii, la scara nationala, a
unui repertoriu al bisericilor de lemn, cu implicarea tuturor elementelor aferente de
ordin arhitectonic, istoric, cultural, misionar – pastoral si artistic.
Cercetarea bisericilor de lemn este anevoioasa deoarece fiecare monument de
acest gen constituie un document de extrema complexitate la cunoasterea caruia
participa mai multe categorii de specialisti.
“De la analiza tehnicii de constructie, cu tot ceea ce rezulta pentru evaluarea
dibaciei si specificitatii, pana la consideratiile tipologice, esentiale pentru delimitarile
nationale (vizualizabile inclusiv in plan cartografic); de la “citirea” formelor
arhitectonice, cu recunoasterea virtutilor specifice de compozitie, armonie si
ornamentica, pana la descifrarea valentelor de limbaj si de simbolistica; de la
deslusirea minutioasa a picturilor murale cu programele si cu subtilitatile lor
iconografice, pana la interpretarea calitatilor artistice si incadrarea stilistica ; de la
identificarea mesterilor, pana la recunoasterea mesajului lor de frumusete si
spiritualitate ; de la talmacirea, cuvant cu cuvant a resturilor istorice, pana la
intelegerea configurarilor sociologice – toate aceste aspecte (si totusi lipsa reperelor
problematice nu a fost epuizata) fac parte din sistemul informational si semnificant
implicat in arborescenta existenta a unui monument istoric.”
 In cazul poporului nostru, care, datorita multelor vitregii ce s-au abatut asupra
sa, inca dintru inceputurile sale, fapt ce a determinat un ierarh contemporan sa afirme
ca “poporul roman este purtator de Cruce si iubitor de Inviere” (adica a fost
“rastignit” de mai multe ori, dar prin credinta si virtutile sale tot de atatea ori “a
Inviat”) – nu si-a putut conserva documentele scrise, de aceea bisericile de lemn
constituie o adevarata arhiva din care aflam stiri valoroase despre oameni si locuri,
despre ctitori si ctitoriile lor.
Marele istoric N. IORGA, are marele merit de a fi postulat importanta vechilor
zidiri pentru sondarea si explorarea adevarurilor istorice.
Subliniind ca aceste monumente sunt “averea tarii”, “averea neamului
romanesc”, ilustrul savant arata ca “ceea ce s-a pastrat impotriva rautatii vremurilor si
a lipsei de intelegere a oamenilor este de asa mare pret incat rostul nostru in istoria
civilizatiei se fixeaza mai mult de jumatate prin aceasta. Restul, vitejia, istetimea
diplomatica, cultura, literatura, alcatuieste cealalta jumatate. Dar nu oricine citeste o
carte literara, istorica, pe cand lucrurile acestea se infatiseaza imperativ in fata oricui
are putin simt…”
“Caci momentul istoric cuprinde in sine mai multe lucruri: un mestesug de a
cladi care nu se mai obisnuieste, o frumusete care nu se mai poate indeplini, si, pe
langa acestea, o suma mai mare sau mai mica de amintiri, ceva din viata oamenilor
care s-au strecurat rugandu-se, luptand, traind intre acele ziduri sau intre peretii
aceia.”
Despre adevarurile de metoda si de fond, cuprinse in cuvintele lui N. Iorga,
cercetarea bisericilor de lemn din Moldova si prin extensie din toate regiunile ţării,
poate aduce temeinice confirmări.
Din aproape în aproape, fişele de monument întocmite cu migală de specialişti,
am introdus în ultima vreme în circuitul ştiinţific un bogat material documentar puţin
sau chiar deloc cunoscut.
 Acest popas mai răbdător în lumea de frumuseţi şi tristeţi a uitatelor monumente
însoţit de lectura atentă a mesajului conţinut în fiecare crestătură a timpului, face
posibilă retrăirea evurilor trecute în adevăratul lor chip : acela pe care l-am scris cu
sudoarea, cu disperarea, şi uneori cu jertfa supremă – meşterii şi ctitorii, pentru care
bisericile modeste de lemn s-au înălţat ca însemne ale speranţei.
Din nefericire, în condiţiile unei lipse prelungite a studiilor sistematice, cu
publicarea corespunzătoare a monumentelor în profil istoric şi teritorial, a continuat să
dăinuie o imagine falsă privind răspândirea pe zone, numărul, valoarea şi semnificaţia
bisericilor de lemn, locul acestora în sistemul reperelor spirituale autohtone, fiind
departe de acela cuvenit.
Departe de a fi un fenomen izolat, specific doar unei regiuni, monumentele de
arhitectură populară - bisericile de lemn – reprezintă o realitate definitorie pentru
geografia spirituală a poporului român.
Spre exemplificare, în urma cercetărilor de teren efectuate de cercetători la
finele secolului trecut, tabelul cu repartiţia pe regiuni a bisericilor de lemn este acesta :
• Maramureş – 29
• Transilvania – 238
• Crişana – 109
• Banat – 21
• Oltenia – 142
• Muntenia – 60
• Moldova – 163
În cele ce urmează vom prezenta sintetic demersurile făcute de cercetători şi
specialişti ai artei populare romşti, pentru cunoaşterea şi valorificarea bisericilor de
lemn din Moldova.
 Pământul Moldovei a fost presărat cu locaşuri de închinaciune
construite piatră şi din lemn înca de la inceputurile evului mediu. Acestea
aveau menirea să răspundă necesităţii practicării cultului creştin ortodox de rit
greco-bizantin pentru schimnici şi sihaştri, dar şi pentru comunităţile rurale şi
cele urbane din cadrul târgurilor şi oraşelor de mai tarziu.
Cert este faptul că biserica a fost prima instituţie prezentă în cadrul
fiecarui sat moldovenesc şi nu întârzia să apară atunci când se contura vatra
satului şi un numar de cel puţin 15-20 de gospodării. Dacă documentele
medievale moldoveneşti nu le menţioneaza expres în cele mai multe cazuri
decat în evul mediu dezvoltat, prezenţa acestor lăcaşuri de cult se face simţită
prin consemnarea a numeroşi preoţi, diaconi şi dascăli. Este lesne de inţeles că
aceştia slujeau la un sf. locas de cult, iar acesta era, în cele mai multe cazuri,
biserica din lemn.
Desigur că vor fi fost şi destule locaşuri de piatra şi de cărămidă - tehnică
bine stăpânită de constructorii moldoveni de cetăţi medievale de apărare şi de
curţi domneşti. Cel mai la îndemână pentru satul de răzeşi şi târgul şi chiar
mănastirea sau schitul moldav a fost la inceput lemnul codrilor seculari despre
care se spunea că acesta cădea peste sat. Şi pentru că locaşurile de cult din
piatra şi din caramidă reprezentau genul de arhitectură pentru domnitori, boieri
de divan, boieri de ţară şi mănăstiri, bisericuţele de lemn, modeste şi mai putin
triumfale erau, de cele mai multe ori, rezultatul unor ctitorii colective la care
lua parte tot satul.
Ne-am putut da seama de toate acestea în urma cercetarii unei lucrari
capitale pentru satele Moldovei din a doua jumatate a secolului al
optsprezecelea intitulată: “Recesămintele populaţiei Moldovei din anii 1772-
1773 si 1774”.1
1
Recesămintele populaţiei Moldovei din anii 1772-1773 şi 1774 , în Moldova în epoca feudalismului, vol. VII,
partea I, II, Editura Ştiinţa, Chişinău – 1975.

4
 Cu toate ca nu sunt menţionate în mod expres locaşurile de lemn, in
satele recenzate figurau ca fiind scutiţi de bir preoţii, diaconii şi dascălii de la
biserici.
Primele consemnări despre bisericile de lemn din Moldova le întalnim
în “Catagrafia din anul 1809”2. Deocamdată acesta este primul recesămant al
tuturor parohiilor ortodoxe din Moldova, în care sunt consemnaţi şi slujitorii
bisericilor respective.
Despre vechimea, ctitoria şi starea de conservare a bisericilor de lemn
aflăm intr-un studiu publicat in ” B.O.R.” (14, 1890) de către Th. Atanasiu,
intitulat “Memoriu de starea bisericilor şi parohiilor ortodoxe din judeţul
Bacău”.
O serie de dicţionare geografice şi monografii ale judeţelor cuprind date
importante cu privire la bisericile de lemn, printre care consemnăm cele 4
volume din “Marele dictionar geografic al Romaniei “ de la sfarşitul sec. al
19-lea şi inceputul sec.20.
În cel de al 4-lea deceniu al sec. XX, de o importanţă deosebită cu privire
la situaţia bisericilor în general şi a celor de lemn in special au fost “Anuarele”
publicate de eparhiile Roman, Iaşi, Huşi ş.a., precum şi studiile apărute în
perioada urmatoare publicate în “Mitropolia Moldovei si Sucevei”, “Buletinul
Monumentelor Istorice” (Bucureşti) ş.a.
La depistarea bisericilor de lemn, cercetătorii au pornit de la premisa că
multe dintre locaşurile din piatră sau de cărămidă din sec. XVIII-XIX au fost
construite pe locul celor de bârne. Comentând aceste realităţi, cunoscutul
istoric de arta Virgil Vatasianu arata: ”Importanta bisericii de lemn pentru
arhitectura de piatra din epoca de glorie a Moldovei, e covărşitoare. Aproape

2
Constantin N. Tomescu: Ştiri catagrafice din biserica Moldovei în 1809 în Arhivele Basarabiei, Chişinău,
1931.

5
toate bisericile de piatră ridicate în sec. XV-XVI în Moldova, au fost zidite pe
locul modestelor bisericuţe de lemn.”3
Melchisedec Ştefănescu, vorbind despre înlocuirea bisericii de lemn
Precista de Sus din Roman cu o biserică nouă, din piatră, arata: ”La anul 1791
parohienii au început a zidi, împrejurul bisericii din lemn, pe actuala biserică de
piatra, dupa ce au ridicat pereţii până deasupra ferestrelor , au desfiinţat pe cea
veche”.4
Fenomenul acesta a fost surprins şi în judeţul Bacău, la biserica parohială
din Brusturoasa, despre care Grigore Tăbăcaru scria in anul 1932: ”Biserica
actuală din cărămidă şi piatră a fost construită în anul 1871 şi s-a zidit
cuprinzand-o inauntru pe cea veche de lemn , care data din anul 1837”.5
Cele consemnate de Virgil Vatasianu , cunoscutul istoric de artă din
Cluj, aveau sa fie surprinse pe teren la biserica din Balusesti –Icuşeşti din
protopopiatul Roman, Eparhia Romanului: “Zidita pe dinafara cu boltari din
beton , pe vechea temelie , biserica de lemn din Balusesti isi traieşte ultimele
clipe ale existentei sale. Lemnul macinat de carii si putrezit din cauza stratului
gros de tencuiala nu a putut fi oprit de la degradarea lui totala. Din aceasta
cauza localnicii, sub conducerea preotului paroh , au trecut la zidirea
exteriorului , tot asa cum romascanii facusera cu biserica lor de lemn Precista
Mica “ - dupa cum se arata intr-o carte recent apărută.6
Bisericile de lemn din Moldova care au stat in atentia cercetatorilor fac
parte din categoria celor construite in cununi orizontale de barne , tehnica
cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de “Blockbau “. Ceea ce
intereseaza mai intai la aceste constructii durate din lemn – multe dintre ele,
declarate monumente de arhitectură înca de la jumătatea sec. XIX şi chiar mai
3
Virgil Vatasianu: Contribuţii la cunoaşterea bisericilor din lemn din Moldova extras din Închinare lui N.
Iorga – Cluj, 1931, pag. 10.
4
Melchisedec Ştefănescu: Cronica Romanului, vol. I, Bucureşti, 1874.
5
Grigore Tăbăcaru: Bisericile Bacăului, în Ateneul cultural, Bacău, 2006, pag. 25.
6
Prof. dr. Dorinel Ichim: Biserici de lemn din Protopopiatul Roman, Eparhia Romanului, Ed. Diagonal, Bacău,
2006, pag. 27.

6
demult – este aparitia lor in cadrul unei anumite proprietati asupra pamantului
pe care erau inaltate: razeseasca, boiereasca, domneasca, manastireasca sau a
breazlelor.
“Pentru a studia cat mai bine istoria unui monument feudal - sublinia
Nicolae Stoicescu – trebuie cunoscuta istoria proprietatii pe care se afla
acestea, deoarece, de regula, proprietarul sau proprietarii respectivi sunt si
ctitori, iar monumentul nu poate fi studiat rupt de localitatea unde se gaseste.”7
Autorul mai sus citat a inserat in al sau repertoriu toate bisericile de
lemn pe care le-a scos din catagrafii si din documentele moldovenesti
medievale şi din epoca moderna, ceea ce a fost de un real folos cercetatorilor
care au aprofundat cunoasterea acestora aducand noi si importante contributii
prin aprofundarea studierii lor.
Pana la aparitia acestui repertoriu , cercetarile bisericilor de lemn din
Moldova au fost putin valorificate. Pentru a cunoaste care era situatia
bisericilor de lemn din Romania, prof. Virgil Vatasianu insista prin anul 1960
asupra necesitatii unui repertoriu al bisericilor de lemn pe baza caruia sa se faca
studii privind evolutia, precum si zonele de raspandire a diferitelor variante pe
care Biserica le-a luat pe parcursul istoriei sale.8
Autorul facea remerca existentei unui numar mic de biserici de lemn
conservate Moldova si Tara Romaneasca . Este adevarat , si numarul bisericilor
de lemn cu valoare de monument din diferitele zone, este graitor.
Întreaga Moldova are aproape atatea monumente-biserici de lemn , cate
se pastreaza in perimetrul fostei regiuni Cluj. Motivul se gaseste cu usurinta in
conditiile istorice ale bisericilor romanesti din Transilvania in epoca feudala.
Moldova pastreaza, insa, suficiente monumente de lemn din a caror cercetare sa
obtinem intelegerea clara a evolutiei lor, in care traditia strabuna a daltuirii in

7
Nicolae Stoicescu: Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova,
Bucureşti, 1974, pag. 7, nota 2.
8
Virgil Vatasianu: Contribuţii la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Ţările Române, Cluj, 1931

7
lemn a lacasului de cult este interferata , atat in tipologie cat si in decoratie de
inraurirea pe care biserica de zid moldoveneasca nu putea sa nu o reverse
asupra sa. Este parca un raspuns la o influentă pe care ea insasi, biserica de zid,
o primire in zorile infiriparii sale de la modestul edificiu de lemn”.9
O prima etapa in privinta cercetarilor de lemn din Moldova a fost
parcursa de cercetatorii Ioana Cristache – Panait si Titu Elian. Rezultatele
investigatiilor facute de cei doi autori s-au concretizat intr-un prim studiu de
istoria artelor si de arhitectura intitulat: ”Bisericile de lemn din Moldova “
publicat in “Mitropolia Moldovei si Sucevei”(anul XLVnr. 7-9 , 1969) , si in
“Buletinul Monumentelor Istorice”(anul XLI nr. 2, 1972), in care apare
imbunatatit atat ca ilustratie, cât şi prin conţinut.
Lista preliminara alcatuita de cei doi autori cuprindea la acea vreme
(1972)
un numar de 148 de biserici de lemn din Moldova. Dintre cele opt judete ale
Moldovei, Neamt si Suceava , se remarcau prin numarul mare al bisericilor de
lemn cu valoare artistica : 31 şi respectiv 29 locaşuri, semn al intensei lor
raspandiri in epocile trecute.10
Deoarece pâna in anul 1955 aceste admirabile constructii de lemn nu au
fost protejate de legile statului, ele au avut de suportat modificari in planimetrie
si elevatie, fiind acoperite cu tabla de “tinichea” in locul sindrilei , iar peretii
capitonati cu scandura sub care se ascund valoroase elemente scluptate : brauri,
ancadramente, console etc.
Prin grija fostei Directii a Monumentelor Istorice a Mitropoliei
Moldovei, a episcopiilor, si a parohiilor au fost restaurate si puse in adevarata
valoare frumoasele biserici de lemn din Branesti (Botosani), Ruginesti

9
Virgil Vataş ianu: ibidem, pag. 33-34; Contribuţii la cunoşterea bisericilor de lemn din Moldova, Cluj, 1931
10
Ioana Cristache-Panait, Titu Elian: Bisericile de lemn din Moldova în Buletinul monumentelor istorice, anul
XLI, nr. 1972, pag. 39.

8
(Vrancea), Brosteni si Adancata (Suceava), Vorniceni (Botosani), Rachitoasa,
Poglet si Juncani(Bacau) si multe altele.
Autorii prezentului studiu ne-au propus o prima tipologie a bisericilor din
Moldova cu doua tipuri: biserica sub forma de nava cu variantele Altarului
nedecrosat si decrosat; biserica avand abside laterale si 3 si 5 laturi si pronaos
absidat, in mai multe variante locale.
Sunt tratate in prezentul studiu probleme legate de datarea istorica,
pridvorul, acoperisul si invelitorile, boltile, decoratia interioara si cea
exterioara. Lucrarea a starnit mare interes in randul specialistilor din muzee si
nu numai, astfel ca urmatoarea etapa in studierea bisericilor de lemn a fost
maracata de studii monografice asupra unui monument impreuna cu satul
caruia ii apartine, sau cu un grup de monumente dintr-o anumita unitate
geogrfica sau zona etnografica.
Specialistii din muzeele Moldovei au publicat asemenea studii de arta si
de arhitectura in anuarele acestor institutii, facand astfel cunoscute valoroasele
monumente
pentru personalul de specialitate si pentru cei interesati de aceste minunate
bijuterii de arta. Merita sa mentionam aici pe istoricul de arta Ileana Marina
Sabados de la Complexul Muzeal Suceava,11 Dorinel Ichim,12 de la Muzeul de
Arta si Etnografie Bacau, Cherciu Ioan13 si Rodica Manoliu14 de la Complexul

11
Ileana Marina Sabados: Schiţă de studiu asupra iconostaselor din sec. al XVIII-lea (jud. Suceava) în Anuarul
Muzeului Judeţean Suceava, vol. VI-VII, 1979-1980.
12
Dorinel Ichim: Monumentul de arhitectură populară din Darmăneşti – Bacău în Carpica, anuarul Muzeului
Judeţean Bacău, 1980; Monumentul de arhitectură populară din Răchitoasa - Bacău în Carpica, Bacău, 1982;
Monumentul de arhitectură populară din Fichiteşti - Bacău în Carpica, Bacău, 1983;Monumentul de
arhitectură populară din Lărgăşeni – Vrancea în Studii şi comunicăr, vol. III, Focşani, 1980; ; Monumente de
arhitectură populară din judeţul Bacău în Revista muzeelor şi monumentelor nr. 2, 1981; Trei monumente
medievale de lemn din judeţul Bacău Bacău în Revista muzeelor şi monumentelor nr. 2, 1985; Decoraţia
interioară a bisericilor de lemn din Moldova în sec. XVIII şi XIX în Cronica Episcopiei Huşilor, vol. I, Huşi,
1985; Imagini ale arhitecturii de lemn din epoca lui Ştefan cel Mare în Ştefan cel Mare şi Sfânt – 500 –
Evocări băcăuane, Bacău, 2004 ş.a.
13
Ion Cherciu: Arhitectura tradiţională din Ţara Vrancei în Revista monumentelor, nr. 1, 1983.
14
Rodica Manoliu, Lelia Pavel: Monumente de artă în lemn din patrimoniul judeţului Vrancea în Studii şi
comunicări, Focşani, 1978.

9
Muzeal Vrancea, Angela Olaru- Paveliuc15 de la Complexul Muzeal Botosani,
Elena Rotaru de la Muzeul Stefan cel Mare din Vaslui si altii.
Preocupari pentru cunoasterea sfintelor locasuri din lemn au avut si multi
dintre slujitorii Sf. Altar. Remarcam din randul acestora cateva nume, printre
care Scarlat Porcescu16, Epifanie Cozarascu17, Horia Constantinescu18 (cu
referire la cele din zona Vrancei), si altii.
Cercetatorii etnografi din Moldova sin u numai, au fost obligati pana in
anul 1989 sa-si formuleze titlurile articolelor, studiilor si cartilor publicate fara
sa apara numele de biserica, acesta fiind inlocuit cu monumente comunitare,
monumente de arhitectura populara etc.
Recunoscuti cercetatori in domeniul artei populare si arhitecturii
populare au intreprins studii asupra bisericilor de lemn, popularizandu-le in
colectia de zone etnografice editate de Editura Sport- Turism pe parcursul
deceniilor 8 si 9 ale sec. XX, continuand sa apara dupa 1989 si la alte edituri.
Maria Cioara19 facea cunoscute monumentele de arhitectura din zona Radauti in
care erau prezentate si bisericile de
lemn din extremitatea nordica a Moldovei, in locurile lor inaltandu-se
manastirile Putna, Volovat si altele. Bună cunoscatoare a bisericilor din lemn
din zona Botosani,
Angela Paveliuc-Olaru20 le-a datat, descris si prezentat pe cele mai importante:
Drohoi, Cervicesti, Schit-Oraseni, Saveni, Vladeni, Talpa, Broscauti, Popeni
s.a.
Cercetatorul bacauan Dorinel Ichim a acordat o deosebita atentie
bisericilor de lemn, mai intai celor din Moldova centrala, fiind un impatimit al
15
Angela Paveliuc-Olaru : Biserici de lemn din ţinutul Botoşanilor în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 4-6,
Iaşi, 1981.
16
Scarlat Porcescu: Un sat vechi: Porceşti (Moldoveni), judeţul Neamţ (schiţă monologică) în Anuarul
Institutului de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1980.
17
Epifanie Cozărăscu: Bisericile de lemn din protopopiatul Roman în Îndrumător bisericesc, nr. 2, Roman,
1986.
18
Preot Horia Constantinescu: Biserici de lemn din Eparhia Buzăului, Editura Episcopia Buzăului, 1987.
19
Maria Cioară: Zona etnografică Rădăuţi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979.
20
Angela Paveliuc-Olaru: Zona etnografică Botoşani, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983.

10
cunoasterii acestora. Mai intai le-a prezentat pe cele din zona etnografica
Trotus21 in numar de 20, dintre care 7 erau in 1980 declarate monumente de
arhitectura: Boistea- Darmanesti, Casin, Gura Vaii, Merisor-Scorteni, Sesuri-
Magiresti, Rusaiesti- Poduri si Beresti- Tazlau.
A urmat prezentarea bisericilor de lemn din zona etnografica Bacau22 de
la valea mijlocie a Siretului, dintre care 17 erau declarate monumente de
arhitectura populara: Tisa Silvestri, Zlatari, Orbeni, Juncani, Dragesti, Poglet-
Corbasca si altele.
In partea de E a judetului Bacau se afla Colinele Tutovei, cel mai vechi si
mai intins tinut razasesc al Moldovei care cuprinde si partea vestica a judetului
Vaslui. La poalele codrilor seculari de stejar razesii au ctitorit biserici de lemn
care au ajuns pana in zilele noastre.
Un capitol din zona etnografica a Colinelor Tutovei23 a fost dedicat
monumentelor si bisericilor de lemn, ultimele ajungand la impresionanta cifra
de 40, dintre acestea multe au fost declarate monumente de arhitectura:
Parvesti, Cetatuia, Puiesti, Gologofta si altele.
Pe langa monumentele de zid si de piatra de o mare valoare artistica si
arhitectonica , zona etnografica Suceava24 dispune de o bogata zestre a
arhitecturii populare de lemn. Construite de adevarati maistrii in prelucrarea
lemnului, echipele de dulgheri, tamplari, cioplitori in lemn si mesteri fierari
s-au intrecut pe ei insisi imbogatind peisajul bucovinean cu o serie de locasuri
de cult artistic mestesugite ce pot fi intalnite la:Banesti, Moara, Calinesti,
Mitocasi etc.

21
Dorinel Ichim: Zona etnografică Trotuş, , Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983.
22
Dorinel Ichim: Zona etnografică Bacău, , Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987.
23
Prof. Florica Ichim, prof. dr.Dorinel Ichim: Zona etnograficăa Colinelor Tutovei, , Editura Diagonal, Bacău,
2002.
24
Mihai Spânu, Gheorghe Bratiloveanu: Zona etnografică Suceava, , Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987.

11
 Monumentele de lemn din zona Vrancea25, asemanatoare celor din
intreaga Moldova, au legatura directa cu casa taraneasca din punct de vedere
constructiv,
cu materiale traditionale folosite(lemn, piatra, sindrila), tehnici de constructie
si nu numai. Majoritatea dintre locasurile de lemn care s-au pastrat apartin sec.
al XVIII-lea, exemplarele cele mai reprezentative fiind intalnite la: Nistoresti,
Vetresti-Herastrau, Valea Sarii, Naruja, Vrancioaia.
Printre monografiile zonale etnografice aparure dupa 1989 se inscrie si
Campulung Moldovenesc.26 Cele 3 locasuri ridicate in intregime din lemn care,
prin solutiile constructive, prin tehnica de constructie si armonia proportiilor
indreptatesc opinia cercetatorilorce le considera reprezentantele unei
indepartate culturi a lemnului, fapt observat atat in Maramures cat si in
Bucovina:Colacu, Vama de Sus si Vama de Jos.
Urmatoarea etapa in derularea cercetarilor in domeniul arhitecturii
bisericilor din lemn si valorificarea lor publicistica o constituie aparitia unor
ample monografii ce depasesc intinderea unei zone etnografice.
Ne referim la capacitatea autorilor acestor carti care au incercat si
credem ca au reusit sa faca sinteze si judecati de valoare asupra acestui gen al
arhitecturii populare. Regimul comunist a impus restrictii cu privire la
publicarea unor lucrari care sa trateze exhaustiv bisericile din lemn, de aceea,
dupa cum vom vedea, autorii unor asemenea lucrari au gasit solutii pentru a
“pacali”vigilenta celor de la cenzura.
Prima dintre lucrarile de amploare care si-a propus valorificarea
bisericilor de lemn la un stadium care sa depaseasca nivelul unui articol sau a
unei zone etnografice, a fost cartea prof. Dorinel Ichim intitulata:

25
Tancred Bănăţeanu, Gheorghe Stoica: Zona etnograficăVrancea, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988.
26
Dumitru Rusan, Marcel Zahaniciuc: Zona etnograficăCampulung Moldovenesc, editată de Muzeul Arta
Lemnului, Campulung Moldovenesc, 1996.

12
”Monumente de arhitectura populara din judetul Bacau-bisericile de lemn”,
editata de Episcopia Romanului si Huşilor in anul 1984.
Din discutiile avute cu autorul rezulta ca a obtinut cu greu aprobarile
pentru tiparirea unei asemenea carti, aceasta fiind citita cu mare atentie de catre
cei “in drept” aflati la Ministerul Culturii, Departamentul Cultelor si Comitetul
Judetean pentru Cultura Bacau. Demersurile au fost usurate de interventiile
repetate ale lui Iulian Antonescu, pe atunci director la Directia Muzeelor din
cadrul Ministerului Culturii. Cu toate acestea, cu mare greutate s-a reusit sa se
strecoare in titlu completarea “bisericile de lemn”, dar sa fie scris cu caractere
mici.
Lucrarea a fost tiparita cu binecuvantarea P.S. Eftimie Luca, Episcopul
Romanului si Husilor, care a dispus si de fondurile necesare, s-a dorit sa fie
exhaustiva. Dupa un cuvant inainte din partea P.S. Eftimie, si un capitol
introductiv despre aceste minunate locasuri de cult, autorul face prezentarea a
47 biserici din lemn care constituie zestrea edilitara mostenita din strabuni cele
3 protopopiate de atunci:Bacau, Tg. Ocna si Moinesti.
Fiecare dintre aceste monumente au o tratare unitara in sensul ca se
incepe cu o scurta istorie a satului de la infiintare si pana azi, bazata pe
documente, catagrafii, statistici, arhive, scrieri anterioare, edite si inedited.
Dupa prezentarea evolutiei proprietatii satului in care se afla
monumentul, se stabileste aparitia primei biserici, se urmareste evolutia lui cu
reparatii, reconstruiri,
mutarea dintr-un loc in altul in cadrul satului, precum si dintr-un sat in altul, in
cadrul existentei unor asemenea locasuri “calatoare”.
Fiecare biserica a fost tratata din punct de vedere architectonic (tehnici si
materiale de constructie), decorativ(exterior si interior), a existentei genurilor
artistice, culte si populare:pictura, sculptura arhitectura, broderii etc.

13
 S-a stabilit apoi carui tip de plan ii apartine, corelatia dintre planimetrie
si sistemul de boltire, dupa care s-a trecut la prezentarea succinta a spatiilor
exterioare (pridvor,turle, clopotnita), si a celor interioare: pronaos, naos(cu sau
fara abside), altar,sistemul de boltire.
Fiecare locas este reprezentat printr-o bogata ilustratie care cuprinde
planul de situatie, planul si elevatia(sectiune), fotografii de exterior(incadrare in
peisaj,detalii ale elementelor de de constructie, detalii de décor, ancadramente
de usi si ferestre), precum si din interior: pictura, mobilier traditional,
iconostasul, usile imparatesti si diaconesti, iconostasul Maicii
Domnului,proschirnitar (suportul Icoanei hramului), icoanele imparatesti,
strana arhiereasca, stranele pentru enoriasi, cafasul, in general tot ce este
interesant sub aspect artistic(obiecte de cult, pomelnice, insemnari pe icoane,
carte bisericeasca) etc.
Cele 47 de locasuri de cult din lemn sunt reprezentate pe o harta care
apare pe fiecare din cele doua coperti interioare ale cartii.27 .La numai un an de
la aparitia acestei carti , o alta lucrare avea sa vada lumina tiparului la
prestigioasa editura Meridiane, intitulata: ”Monumente de arhitectura in
lemn din tinutul Sucevei”, autori fiind Gheorghe Bratiloveanu si Mihai Spanu.
Structurata fiind pe 4 capitole , doua dintre acestea se refera la monumentele
religioase. In capitolul I, intitulat “Arhitectura de lemn din tinutul Sucevei”
sunt prezentate evolutia, tipologia, tehnica de executie si elementele decorative.
Autorii prezentei carti ne propun urmatoarea tipologie a bisericilor de lemn din
tinutul Suceava: tipul I-A de plan dreptunghiular cu absida dreptunghiulara sau
poligonala decrosata; tipul I-B cu pronaos absidat si altar poligonal; tipul I-C
cu pronaos decrosat adaugat; tipul II-A trilobat sau triconic ; II-B trilobat si

27
Dorinel Ichim: Monumente de arhitectură populară din judeţul Bacău-bisericile de lemn, editată de
Episcopia Romanului şi Huşilor, 1984.

14
pronaos dreptunghiular ; II-C plan triconic cu pronaos dreptunghiular si II-C
triconic cu pronaos poligonal.28
Capitolul al IV-lea din prezenta lucrare intitulata “Biserici de lemn” este
dedicat in totalitate celor 32 de monumente. Fiecare dintre acestea urmeaza
descrierea lor actuala, istoricul cercetarilor , transcrierea pisaniilor, plan si
sectiune longitudinala, cu desene reprezentand elementele de decor si
modalitati de imbinare la console, ancadramente, stalpii pridvorului etc.
Preotul Horia Constantinescu a facut in cartea sa “Biserici de lemn din
Eparhia Buzaului” (Editura Episcopiei Buzaului, Buzau-1987) o interesanta
prezentare a acestor monumente. Un numar de 27 de monumente prezentate
apartin judetului Vrancea, deci acestea pot fi socotite ca apartinand, daca nu in
totalitatea lor, aproape in intregime de Moldova istorica.29
Perioada care a urmat evenimentelor din Decembrie 1989 a fost fertile
in privinta cercetarii si publicarii bisericilor de lemn cu valoare de monument.
Cu toate acestea, datorita aparitiei mai multor publicatii si a noi edituri care
tiparesc mult mai multe lucrari ca pana atunci , este mai dificil de urmarit noile
aparitii editoriale si studii de specialitate despre bisericile de lemn.
Cu toate acestea, autorii ale caror nume le-am intalnit pana acum
continua sa publice lucrari de specialitate despre biserici de lemn, altii insa si-
au indreptat activitatea spre alte domenii.
Desi in Eparhia Husilor exista un numar mare de monumente religioase
de arhitectura populara, acestea, nu fusesera cercetate decat sporadic, atentia
specialistilor fiind indreptata mai ales asupra celor de mana intai.
In anul 2001 avea sa vada lumina tiparului o lucrare monografica despre
aceste locasuri de cult intitulata : ”Biserici de lemn din Eparhia Husilor”,

28
Gheorghe Bratiloveanu, Mihai Spânu: Monumente de arhitectură în lemn din ţinutul Suceava, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1985, pag. 14,15.
29
Pr. Horia Constantinescu: Bisericile de lemn din Eparhia Buzăului, I, Ed. Episcopiei Buzăului, 1987

15
tiparita cu binecuvantarea P.S. Ioachim Vasluianul, Episcopul Husilor, caruia ii
datoram si un cuvant inainte.
Cartea este rodul unei activitati laborioase depuse de cercetatorul
bacauan prof. dr. Dorinel Ichim care, pe parcursul mai multor campanii de
cercetare efectuate in satele vasluiene, a unei munci asidue de documentare la
biblioteci si arhive, a asternut pe hartie istoria celor 69 de biserici din lemn din
subordinea Eparhiei Husilor, reusind sa le faca cunoscute in cele 600 de pagini
ale cartii.
Mai intai autorul face in capitolul I “Consideratii asupra bisericilor din
lemn din Eparhia Husilor”, prezentand succind cadrul geografic si istoric al
Episcopiei Husilor. Apoi face precizari cu privire la sursele si izvoarele
documentare edite si inedite pe care le-a consultat.
Autorul aduce o serie de informatii inedite cu privire la alegerea locului
pentru a dura din barne biserica, pregatirea materialului lemnos si anotimpul in
care se exploateaza, alegerea mesterilor populari pentru executia lucrarii, a
pictorilor pentru iconostas, a mobilierului interior si a clopotelor ce urmau sa
fie imediat turnate din bronz la unul din atelierele specializate.
Din punct de vedere planimetric, cele 69 de biserici de lemn se grupeaza
astfel: 34 au planul dreptunghiular in forma de nava, iar celelalte 35 au planul
triconic, fiind prevazute cu abside laterale in naos, pe langa absida altarului
prezenta la toate constructiile de acest gen.30
De asemenea se consemneaza faptul foarte important ca 22 de biserici
mai pastreaza forma originala a pridvorului deschis, cu stalpi sculptati, uniti cu
arcade bogat decorate, asa cum sunt cele de la Bogesti, Pogana, Puiesti Sat,
Obarseni – Vinderei s.a.
Autorul subliniaza faptul ca cele 11 biserici care au apartinut altadata
schiturilor se detaseaza prin aspectul lor exterior, fiind bogat decorate, iar in

30
Prof. Dr. Dorinel Ichim: Bisericile de lemn din Eparhia Huşilor,2001, p. 20,21.

16
interior avand iconostase deosebit de interesante ca maniera in care au fost
pictate si ca decor sculptural.
Acestea exceleaza printr-un bogat mobilier lucrat cu mare arta, prin
zestrea de carte veche romaneasca, pomelnice, pisanii, insemnari pe icoane s.a.
Dintre locasurile care au apartinut schiturilor de altadata, dupa care au devenit
ca biserici de mir, mentionam pe cele de la Capusneni, Armasoaia, Golgofta,
Grumezoaia, Rafaila, Muntenesti s.a. Desigur ca multe s-ar putea spune despre
aceste monumente daca ne-am apleca cu atentie asupra celor scrise in aceasta
carte.
Modalitatea de prezentare a celor 69 de biserici din lemn este in cadrul
celor 4 protopopiate. Fiecare dintre locasuri incepe cu prezentarea unui scurt
istoric al satului, datele despre istoria monumentului(vechime, mutari,
restaurari, reconstructii), tehnici si materiale de constructie, plan si elevatie,
decor exterior, pisanie, mesteri, decor interior, pictura, sculptura, arhitectura,
mobilier, zestrea de carte veche romaneasca, slujitorii Sf. Altar, feronerie,
orfevrarie etc.
O bogata ilustratie ce consta in fotografii alb-negru si desene, vine sa
personalizeze fiecare monument in parte, asa cum arata el la data cercetarilor
efectuate in secolul trecut, mai precis intre anii 1986-1990.
Dintre toate bisericile de lemn ale celor doua Eparhii ale Romanului si
Husilor, ramasesera nepublicate cele 20 de biserici de lemn din protopopiatul
Roman. Dupa o discutie avuta cu domnul prof. au ajuns la intelegerea ca vom
contribui la desfacerea ei, daca domnia sa o publica.
In anul 2006 a fost tiparita cartea “Biserici de lemn din Protopopiatul
Roman, Eparhia Romanului”, Editura Diagonal Bacau. Lucrarea are un
cuvant inainte intitulat “Arhitectura populara de lemn- unitate si diversitate”,
scris de subsemnatul, urmat de capitolul intitulat “Caracteristici ale bisericilor
de lemn din Protopopiatul Roman, judetul Neamt, Episcopia Romanului”.

17
 Lansarea cartii a avut loc la sediul protopopiatului Roman, in prezenta
Vicarului Episcopiei Romanului, P.S. Ioachim Bacauanul, la care au luat parte
preoti parohi, intelectuali, istorici si public romascan.
Modul in care au fost prezentate cele 20 de locasuride lemn este cel
cunoscut si din alte lucrari prezentate in acest referat. Fiecare biserica incepe cu
un scurt istoric bazat pe documente, monografii, catagrafii; urmeaza apoi
istoria monumentului de la prima atestare documentare cu reparatii,
reconstructii, mutari in vatra satului, iar la cele “calatoare” cu descrierea
demontarii, transportul, recadirea si sfintirea. O bogata ilustratie alb-negru si
desene vin sa personalizeze fiecare locas in parte, cu ceea ce are mai
characteristic, original si interesant din punct de vedere al istoriei artei.
S-a insistat la fiecare biserica in parte asupra valorilor artistice ale
picturii iconostaselor si icoanelor, sculpturii culte si populare, decoratia
interioara si de la exterior, caracteristicile constructive, plan, elevatie, turnuri,
clopotnita, vechimea si inscriptiile de pe clopote. O harta cu amplasarea in
teren a bisericilor din lemn in raport cu cele de zid vine sa completeze aceasta
lucrare31 si sa-l puna in tema pe cititor cu pozitia satelor in zona.
Dupa toate cele prezentate pana acum, nu ne ramane decat sa facem o
apreciere asupra stadiului actual in care se afla cercetarile asupra bisericilor de
lemn din Moldova.
Am lasat pentru final lucrarea de sinteza publicata de prof. Dr. Dorinel
Ichim, intitulata “ Biserici de lemn din Moldova istorica”32 avand co-autor pe
sotia domniei sale, doamna prof. Florica Ichim.
Din discutiile purtate cu Dorinel Ichim am aflat ca pentru definitivarea
acestei lucrari a efectuat mai multe stagii de cercetare in Republica
Moldova(1995,1996) si in Republica Ucraina, regiunea Cernauti. Cercetarile
31
Prof. Dr. Dorinel Ichim, prof. Florica Ichim: Biserici de lemn din Protopopiatul Roman, Eparhia Romanului,
Ed. Diagonal, Bacău, 2006;
32
Prof. Dr. Dorinel Ichim, prof. Florica Ichim: Biserici de lemn dinMoldova istorică, Ed. Diagonal, Bacău,
2005;

18
efectuate asupra bisericilor de lemn din aceste doua provincii istorice romanesti
au fost valorificate intr-o carte intitulata “Biserici de lemn din Basarabia si
Bucovina de Nord”.33
Revenind la lucrarea de sinteza pomenita mai sus, domnul profesor ne-a
relatat ca aceasta are la baza teza de doctorat cu titlul “ Biserici moldovenesti
de lemn”, sustinuta in anul 1998 la Institutul de Etnografie si Folclor “C.
Brailoiu “, avand ca indrumator de doctorat pe cercetatorul prof. Dr. Radu O.
Maier.
Desigur ca teza de doctorat a fost inbunatatita si completata cu lucrari
noi aparute, fiindu-i schimbat titlul in ” Biserici de lemn din Moldova
istorica”, exprimand astfel faptul de a ne referi la intreaga provincie istorica a
Moldovei, asa cum arata ea inainte de rapirea Bucovinei de Nord si a
Basarabiei si alipirea lor Rusiei Tariste.
Cartea s-a bucurat de la bun inceput de aprecieri competente asupra
materialului expus din partea doamnei prof. Sabina Ispas, directorul Institutului
de Etnografie si Folclor “ C. Brailoiu” Bucuresti, care a avut amabilitatea de a
scrie si “ Cuvant inainte”.
Structurata pe 4 capitole, lucrarea si-a propus sa dezvolte in continutul
acestora cele mai esentiale probleme care definesc acest gen al arhitecturii
populare religioase din lemn.
In capitolul I, intitulat “ Materiale si tehnici de constructie”, autorul a
dezbatut problema materialelor de constructie, tehnici traditionale de
constructie, restaurari, renovari, reparatii etc.
Al II-lea capitol al cartii trateaza “ Tipologia planimetrica a bisericilor
de lemn din Moldova”, definind urmatoarele tipuri : planul de nava cu absida
altarului nedecrosata; planul de nava cu absida altarului decrosata simetric si

33
Prof. Dr. Dorinel Ichim: Biserici de lemn din Basarabia şi Bucovina de Nord, Editura Fundaţiei
CulturaleRomâne, Bucureşti, 2000.

19
pronaos dreptunghiular, planul de naos supralargit; planul treflat si triconic in
care, pe langa absida altarului, apar si cele doua abside laterale ale naosului.
Un loc aparte il ocupa sistemul de boltire si corelarea lui cu tipul de plan.
Astfel, bolta semicilindrica este specifica bisericii de tip nava, adica
dreptunghiular, ce acopera spatiul din pronaos pana la altarul la care se
racordeaza.
Boltile cu baza poligonala acopera fiecare dintre cele 3 spatii interioare:
pronaosul, naosul si altarul. Sistemul de boltire in cruce se intalneste la
bisericile cu plan treflat, unde si absidele laterale sunt boltite.
Axa longitudinala a boltilor pronaosului, naosului si altarului este
intersectata de axa perpendicular ce uneste boltile absidelor laterale cu cea a
naosului. Din cate mi-am putut da seama, aceasta boltire in cruce ii apartine ca
apreciere si lansare in literatura de specialitate cercetatorului Dorinel Ichim.
Credem ca nimic nu este mai placut si mai fascinant atunci cand ne
referim la decorul bisericilor de lemn. Aici mesterii moldoveni s-au intrecut pe
ei insisi inaltand constructii pe care le-a infrumusetat cu dalta, toporul si
fierastraul. Unii dintre mesteri, dupa ce au terminat lucrarea inchinata
Domnului si-au incrustat numele undeva mai ascuns, cu modestie si cu
oarecare retinere, dar cei mai multi au ramas anonimi.
Decoratia exterioara este amplasata cu precadere la ancadramentele usii
de la intrare, la ferestre, la pridvor si la stalpii acestuia, la braul sub forma de
franghie sau colac, la console, la ocnitele daltuite sub streasina si nu numai.
Decoratia interioara este bogat reprezentata in fiecare dintre cele trei
incaperi. In pronaos, pe peretele despartitor ce il separa de naos, mesterii au
impodobit stalpii cu motive ornamentale ingenios compuse si executate in fibra
densa a lemnului de stejar. Aici, in pronaos, numit si “biserica femeilor”, se
afla cele patru icoane imparatesti, candelele, sfesnicele si icoana hramului.

20
 Altadata femeile nu intrau in naos, acesta fiind rezervat pentru barbati si
numit ca atare “ biserica barbatilor”. Acoperita cu motive ornamentale stelare,
bolta naosului aduce cerul din imaginea populara mult mai aproape de trairea
lor spirituala.
Decoratia de aici este fastuoasa si variata de la o biserica la alta. Strana
Arhiereasca, iconostasul Maicii Domnului, proschinitarul pentru icoana
hramului, console sub forma capetelor de cai, bolti cu torsade si chei de bolta,
stranele sculptate in lemn, “ curpanul” din fier forjat cu cele 12 luminând
sfesnicele acestuia, impreuna cu iconostasul dau naosului valente estetice cu
totul aparte.
Usile imparatesti de la bisericile de lemn sunt adevarate capodopere de
arta culta. Atelierele specializate in a sculpta aceste usi aveau contact cu
curentele artistice ale vremii. Elemente ale Renasterii, Barocului si Rococoului
se intalnesc la tot pasul, iar iconitele de aici cu Ingerul Gavriil, Fecioara Maria
si Elisabeta alterneaza cu portretele celor patru evanghelisti.
Altarul, cu Sf. Masa cioplita in trunchiul gros al unui stejar crescut pe
loc, este amenajat pentru a raspunde necesitatii practicarii ritualului crestin de
rit bizantin. Aici se afla vasele de cult, cartile de cult, icoane si cruci de mana si
de piedestal, toate fiind indispensabile. Bisericile de lemn de la tara sunt
impodobite cu laicere, paretare, scoarte si stergare la icoane, amintind de odaia
de curat a casei taranesti. Doua elemente de veche traditie se adauga
mobilierului traditional: fantanita de spalare rituala si vatra sau cotlonul pentru
carbunii de ritual.
Un capitol nou in cercetarea locasurilor de cult se refera la “ Biserica si
comunitatea sateasca”. Aici autorii aduc in discutie Patronii spirituali sub
protectia carora au fost puse locasurile de cult. Cel mai adesea ei sunt din
randurile sfintilor Gheorghe, Nicolae, Mihail si Gavriil, alaturi de cele
inchinate Maicii Domnului si Mantuitorului.

21
 O data pe an are loc marea sarbatoare a satului cunoscuta in Moldova
sub numele de “hram”, cand se cinsteste Patronul spiritual al bisericii, prilej de
un ceremonial religios aparte de bucurie si de voie buna.
Numele unor mari personalitati ale culturii romanesti, scriitori, poeti,
dascali si istorici este legat de biserica de unde au luat Sfanta Taina a
Botezului.
In cadrul comunitatilor satesti si nu numai, biserica a ocupat un loc
central, contribuind la educarea moral-crestina a enoriasilor.
Prin zestrea lor spirituala, prin valorile artistice si de cultura scrisa,
bisericile de lemn fac parte din sufletului neamului romanesc, purtand peste
veacuri spiritualitatea evului mediu moldav.
Nu putem incheia aceasta prezentare a stadiului la care au ajuns
cercetarile bisericilor de lemn ale Moldovei, fara a reproduce un citat ce-i
apartine cercetatorului bacauan, Dl. Prof. Dr. Dorinel Ichim: ”Biserica de lemn
este locul de interferenta a artei culte cu arta populara si reprezinta din acest
punct de vedere o sinteza a spiritualitatii medievale romanesti. Aici sunt
adapostite minunatele icoane pictate pe lemn si pe panza, mobilierul cu
splendida decoratie incrustata, cartea veche romaneasca si un bogat inventar
de cult. Ambiantul acestuia este completat de decorul interiorului, asemanator
cu cel al casei taranesti. Mobilierul traditional din lemn, textilele de interior,
pictura si sculptua se intalnesc aici ca intr-o adevarata expozitie”.34
Acestea fiind lucrarile de specialitate edite, putem aprecia ca stadiul
cercetarilor acestor biserici este destul de bine reprezentat in Moldova,
ramanand insa multe teme de cercetat mai cu seama asupra picturii bisericesti
si a autorilor acesteia si sculptura culta.

34
Prof. Dr. Dorinel Ichim: Monumente de arhitectură populară de lemn din Judeţul Bacău – Bisericile de
lemn”,Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1984, p. 19, şi pe manşeta supracopertei.

22
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Bănăţeanu Tancred: Arta populară bucovineană, Bucureşti, 1975;

2. Bănăţeanu Tancred: Arta populară din Moldova de Nord, Bucureşti, 1975;
3. Bratiloveanu Gh., Spânu Mihai: Monumente de arhitectură în lemn din
Ţinutul Sucevei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985;
4. Butura Valer: Etnografia poporului român, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975;
5. Chelcea Ion: Meşterii anonimi din Moldova în arta prelucrării lemnului,
Revista Magazin, nr. 118, pag. 2, 1960;
6. Creţeanu Radu: Bisericile de lemn din Muntenia, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1968;
7. Cristache Panait - Ioana, Titu Elian: Bisericile de lemn din Moldova,
Revista Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, anul XLV (1969) nr: 7-9, pag. 479-
498;
8. Cristache Panait – Ioana: Biserica de lemn – document al unităţii
româneşti, Revista Biserica Ortodoxă Română, nr. 3-4, pag. 315-325, 1982;
9. Goberman D. N.: Monumentele arhitecturii româneşti de lemn în Bucovina,
în Etnografia şi arta Moldovei, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1972;
10. Godea Ioan: Biserici de lemn din România (Nord Vestul Transilvaniei),
Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996;
11. Ichim Dorinel: Monumente de arhitectură populară din judeţul Bacău –
Biserici de lemn, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1985;
12. Ichim Dorinel: Biserici de lemn din Eparhia Huşilor, Episcopia Huşi,
2001;

23
13. Ichim Dorinel: Biserici de lemn din Basarabia şi Bucovina de Nord,
Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000;
14. Ichim Dorinel: Biserici de lemn din Moldova istorică, Editura Diagonal,
Bacău, 2005;
15. Ichim Dorinel: Biserici de lemn din Protopopiatul Roman,Eparhia
Romanului, Editura Diagonal, Bacău, 2006;
16. Ionescu Grigore: Arhitectura populară românească, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977;
17. Ionescu Grigore: Contribuţia meşterilor populari la arhitectura
românească, în revista “Arhitectura R.P.R.”, nr. 5, 1955;
18. Iordan Iorgu: Toponimia românească, Editura Academiei, Bucureşti,
1963;

19. Iorga Nicolae: Istoria românilor şi a civilizaţiilor, Bucureşti, 1929;

20. Iorga Nicolae: Meşteşugurile la români, Craiova, 1921;
21. Florescu I. Alex: Civilizaţia lemnului, Bucureşti, 1976;
22. Florescu Elena: Arhitectura populară în zona Neamţ, Piatra-Neamţ, 1983;
23. Horsia Olga, Petrescu Paul: Meşteşuguri artistice în România, Bucureşti,
1973;
24. Oprescu George: Arta ţărănească la români, Bucureşti, 1022;
25. Pănoiu Andrei: Din arhitectura lemnului în România, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977;
26. Petrescu Paul: Arhitectura ţărănească de lemn din România, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1974;
27. Petrescu Paul: Unitatea de concepţie constructivă şi decorativă a
bisericilor de lemn româneşti, în revista “Studii şi cercetări de istoria
artei”, seria “Arta plastică”, nr. 1, pag. 23-40, 1967;

24
28. Petrescu Paul: Motive decorative celebre, Editura Meridiane, Bucureşti,
1971;
29. Porumb Marius: Bisericile de lemn din Ţara Maramureşului, în
“Monumente istorice şi de artă religioasă din Arhiescopia Vadului
Feleacului şi Clujului”, Cluj, 1982;
30. Porcescu Scarlat: Episcopia Romanului, Roman, 1984;
31. Stoicescu Nicolae: Repertoriul bibliografic al localităţilor şi
monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974;
32. Ştefănescu Melchisedec: Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman,
vol. I, II, Bucureşti;
32. Ţuscanu Aurel-Florin: Repere istorice şi dimensiuni estetice – Biserica de
lemn Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril – Oşeşti, judeţul Vaslui, în revista
“Teologie şi viaţă”, nr. 7-12/2000, pag. 265-275;
33. Ţuscanu Aurel-Florin: Contribuţii la cunoaşterea bisericilor de lemn de
pe Valea Stemnicului – Biserica de lemn “Adormire Maicii Domnului” din
saul Băleşti, comna Deleşti, judeţul Vaslui, în “Acta Moldaviae
Meridionalis” – Anuarul Muzeului Judeţean Ştefan cel Mare Vaslui, XXI –
XXIV, vol. II, 2001-2003, pag. 715-721;
34. Vătăşeanu Virgil: Istoria artei feudale în Ţările Române, Editura
Academiei, Bucureşti, 1959;
35. Vătăşeanu Virgil: Contribuţie la stadiul tipologiei bisericilor de lemn din
Ţările Române, în “Anuarul Institutului de Istorie”, Cluj, t. III, 1960,
pag. 27-35;
36. Vlăduţiu Ion: Etnografia românească, Bucureşti, 1973;
37. XXX - Anuarul Eparhiei Romanului, Roman, 1936;
38. XXX – Documente privitoare la Istoria României, seria A, veacurile XVI,
şi VII, Editura Academiei, Bucureşti, 1951-1957;

25
39. XXX – Îndrumător Bisericesc, nr. 2, Ediţia Episcopiei Romanului şi
Huşilor, Roman, 1986;
40. XXX – Moldova în Epoca Feudalismului, Ed. Ştiinţa, Chişinău, VII, 1975,
partea I-a şi a II-a;
41. XXX – Tezaur Toponimic al României. Moldova, vol. I, partea a II-a, Ed.
Academiei Române, Bucureşti, 1992.

26