Capitolul II

2.1 Arheologia Mănăstirii Măxineni din trecut până în prezent

Cercetările arheologice au pornit în etape la Mănăstirea Măxineni din dorința de a se
răspunde căt de repede și concret la intenția Direcției Patriarhului Cultural Național de a trece la
restaurarea momentului începând din anul 1976. Cu toate dificultățile întâlnite prin desființarea
Direcției Patriarhului Cultural Național. În 1977 au început căutările arheologice au pornit de la
”Tema de cercetare și memorialul justificativ de arhitectură” făcute de arhitecta Mihaela Adrian.
Ruinele Bisericii se aflau sub molozul turelor și a acoperișului în 1976. Se păstrează porți și
zidurile bisericii, construind pronaosul, naosul, absidele laterale și altarul. În schimb s-a demolat
pridvorul, bolțile, turlele și sarpanta. Cercetările din interior au scos la iveala că soculul pretelui
de sud al bisericii nu mai are în zona naosului decât o grosime de 57 cm, la adâncimea de 67 cm.
Este de mare însemnătate a consemna faptul că actuala biserică voievodală s-a ridicat pe ruina
bisericii ridicate de însuşi voievodul basarab, dar și pe rămăşițele din piatră cu lut ale fundației
bisericii din nuiele a satului măxinean (descoperite şi puse în valoare), a cărui atestare
documentară este înregistrată, pentru prima dată, în anul 1554. Biserica veche cu hramul
„Nașterea Sf. Ioan Botezătorul", monument istoric de arhitectură de importanță națională, este
înscrisă și clasată în Lista Monumentelor Istorice, ediția 2004 (republicată în 2010), sub nr. de
cod BR-II-m-A-02136. Începând eu iulie 2007, Biserica veche a intrat în ample lucrări de
restaurare-consolidare, până la data de 30.05.2013, când a avut loc recepția parțială la terminarea
lucrărilor. Biserica a fost ridicată prin contribuția financiară a Ministerului Culturii şi Cultelor
(prin Oficiul Național al Monumentelor Istorice) şi cofinanțarea asigurată de Consiliul Județean
Brăila (prin persoana Preşedintelui ei, d-l Gheorghe Bunea Stancu). Prin Programul Operațional
Regio Sud-Est și în parteneriat Guvernul României, Ministerul. De notat, că pe exteriorul
bisericii voievodale restaurate, la actualele geamuri ale lăcaşului de cult basarab, se găsesc
câteva ancadramente din piatră originale, de pe vremea domnului ctitor muntean, întâlnite pe
latura de răsărit, dar și pe partea de nord și nord-est. De asemenea, deasupra intrării în biserica
veche basarabă, în pridvorul ei, s-a realizat o copie după originalul pisaniei de la 1637 (pisania
originală o putem găsi, actualmente la Muzeul Național de Istorie a României), în care se
regăseşte stema țării - corbul cu o cruce în cioc - ca mărturie a unei politici de independență,
promovată de voievodul Țării Românești, domnul Matei Basarab, pe toată perioada domniei sale.
La hramul anului 2010, prezent la acest înălțător eveniment, domnul Călin Hoinărescu, arhitectul
care a dat „undă verde" și „viață" proiectului de reconstrucție a acestui monument medieval, a
mărturisit că: „este o minune a arhitecturii noastre religioase! Am ajutat până acum trei biserici
să fie refăcute și să se întoarcă în slujirea către Dumnezeu. Cea de aici este, de departe, cea mai
frumoasă dintre ele. Eu nu am văzut o biserică mai armonios construită, cum este aceasta.
Fiecare cărămidă este aşezată cu sfințenie și cu multă măiestrie. Este o lecție de arhitectură, pe
care eu, la vårsta mea, nu mă mai satur să o privesc”1
2.2 Noi temelii monahale, în anii de libertate- Părintele Stareț Simion Ovezea
1
Pr. Gelu Aron, 3000 de pelerini la hramul Mănăstirii Măxineni, în ziarul Lumina, ediția națională, anul VI, nr. 145
(1647), sâmbătă, 26 iunie 2010, p. 2. 68

1
 În 1926 pe Iulie 13 s-a născut în județul Brăila Comuna Cazasu Arhimandritul Simion
Ovezea din părinții Florea Ovezea și Elena Bardaș. A absolvit în 1937 patru clase primare la
Școala Primară Numărul 1 din Brăila. În 1947 termină opt clase liceale în cadrul liceului
„Teoretic Nicolae Bălcescu” din Brăila. După patru ani devine absolvent al Facultății de teologie
din București și termină 1951 și tot în același an devine licențiat în Teologie. Trece pe la
Mănăstirea Sihastru din comuna Bucureni județul Tecuci în 1950. Cu anul 1953 este exclus din
monahism și caterisit. Apoi între 1955 și 1957 a fost arestat în urma hotărârii a Tribunalului
naționala Adjud din 24 decembrie. La fel în perioada 1958-1964 este din nou arestat dar revine
după eliberare pe plaiurile Brăilei. În 1974 este hirotonit preot la Mănăstirea Ciolanu Buzău și
ridica tot în aceeași zi la treapta de protosinghel și este transferat pe postul de muzeograf al
Mănăstirii. Pe 01.02.1990 este pensionat și făcând ascultare în aceeași mănăstire până pe
09.09.1990 când pleacă și se stabilește până la trecerea în viața de apoi, la Mănăstirea Măxineni
județul Brăila. Episcopia Dunării de Jos recunoaşte reînființarea Mănăstirii Măxineni, iar la 24
iunie 1990 il instalează ca stareț pe părintele Simeon Ovezea. Viețuirea în aceste locuri, după
perioada regimului comunist, a fost una foarte dificilă. Din fosta mănăstire, ridicată la 1637 de
voievodul Matei Basarab, și având ca hram ,Naşterea Sf. Ioan Botezătorul", rămăsese doar ruina
vechii biserici voievodale, aflată într-un avansat stadiu de degradare. Instalat în acest câmp
pustiu şi locuind într-o baracă metalică, a reușit să ridice o casă stărețească din tablă (în care a
anexat și o mică capelă pentru oficierea celor 7 laude zilnice) și un mic corp de chilii. A primit şi
un ucenic devotat, cel care avea să devină monahul Andrei Olimpiu (actualmente, fiind singurul
ucenic al părintelui Ovezea, de la Mănăstirea Măxineni). De mare ajutor, pentru protos. Ovezea
Simeon, după anul 1990, i-au fost domnii Dr. Horia și Cecilia Chivu, Dr. Frățilă Nicolae, domnul
Boboc Nicolae, director al Piețelor din Brăila, primarul Lungu, etc. Pe când era stareț, a aşezat
piatra de temelie pentru o nouă biserică, dar nu a reușit să apuce să vadă ridicat acest paraclis,
situat în perimetrul noului ansamblu al Mănăstirii Măxineni, întrucât la 2 iulie 2002, în urma
unui incendiu devastator, a trecut la cele veşnice. Pe 24 iunie 2004, atunci când a fost sfințită
noua biserică, paraclisul a primit ca al doilea ocrotitor pe Sf. Voievod Ştefan cel Mare, la
împlinirea a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a acestuia. Jertfa pentru ridicarea Mănăstirii
Voievodale Măxineni, prețuirea pe care a arătat-o față de voievozii ctitori sau rectitori ai acestei
străvechi vetre de rugăciune monahală, dragostea pentru carte, concretizată în numărul mare de
lucrări, adunate de sfinția sa, care se regăsesc în actuala bibliotecă a mănăstirii au rodit frumos,
întrucât Mănăstirea Măxineni a reuşit să restaureze vechea biserică voievodală şi să continue
lucrarea începută de Arhim . Simeon Victor Ovezea, cu o mică dar inimoasă și dinamică obște
monahală. Părintele Ovezea, în contextul dat de nevoința sa personală aspră, de după anii
revoluției post- decembriste, în lavra măxineană, au adus mai târziu rod bogat. Activitatea sa
cărturărească, prin însemnările de pe diferite cărți din arhiva bibliotecii mănăstirești, adunate cu
mare grijă, arată dragostea și prețuirea acestuia pentru actul de cultură. Într-o relatare a sa, din
publicația eparhială Călăuză ortodoxă, referindu-se la condițiile deosebit de vitrege ale acestor
locuri, din câmpia Bărăganului, el consemnează că: „Sfânta Liturghie neîncetată lângă ruine
(n.m. actuala incintă voievodală monahală, aflată într-un avansat proces de reabilitare),
rugăciunea fierbinte și prezența monahilor în aceste locuri sunt mărturii vii ale faptului că duhul
viețuirii călugăreşti nu a murit și nu are de gând să moară aici, la Măxineni. Nevoitorii de astăzi,
puțini la număr, au pe umerii lor o întreagă istorie. Dar ei privese spre viitor, spre eforturile de

2
 înmulțire a rugăciunii, de înmulțire a obștii, de refacere a vechii biserici, de ridicare a chiliilor.
Și, cu rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul, dascălul nevoinței lor, ei nădăjduiesc să le
împlinească pe toate” 2. Trăirea duhovnicească a părintelui Ovezea este remarcată într-una dintre
cele mai valoroase și mai pertinente consemnări ale personalităților spirituale și într-o nouă
lucrare despre viața monahală ortodoxă romănească, de la începuturile sale până în perioada
prezentă. Jertfa vieții sale este prețuită în contemporaneitate, el ”lăsând in urmă o moștenire
spirituală exemplară și un model de vieruire plină de aspră asceză și nevoință pentru mântuirea
sufletului", iar „ca o recunoaştere a jertfei prea cuviosului părinte protosinghel Simeon Ovezea",
la propunerea ierarhului actual al Dunării de Jos, inaintată către Sf Sinod al B.O.R., 5-a acceptat
ridicarea acestuia la rangul de arhimandrit în anul 1997” 3.Lucrarea spirituală a starețului
măxinean este remarcată și într-o altă lucrare, acesta fiind „vrednic întru pomenire pentru râvna
și stăruința în reorganizarea de obște noua” 4. Evocarea personalității duhovniceşti a arhim.
Simeon este scoasă in evidență cu prilejul săvârșirii slujbei de pomenire la 40 de zile de la
trecerea spre cele veşnice a starețului brăilean: ”fire căutătoare, luptătoare, răzbătătoare,
încercată chiar și în închisorile comuniste, părintele Simeon S-a identificat dumnezeiește cu
jertfa dusă până la capăt, purtând cu demnitate crucea Mântuitorului lisus Hristos atât ca
persoană, cât și ca demnitate bisericească, ca staret al unei mănăstiri răstignite încă din timpul
primului război mondial..Părintele Simeon se așează acum în rândul marilor stareți și ctitori ai
Mănăstirii Măxineni, adăugând astfel încă o lespede, contemporană, la edificiul istoriei acestor
locuri” 5. Părintele Ovezea care ”după o adevărată viață de pustnic .. a ars într-un puternic
incendiu, aprins de la o lumânare, ... a plecat dintre noi pentru a se întâlni cu Mântuitorul”6
2.4 Biserica istorică de la Mănăstirea Măxineni: reconstrucție și restaurare
În 1976, fosta Direcție a Patrimoniului Cultural Național, a hotărât inceperea cercetärilor
arheologice la ruina mănăstirii de la Măxineni, intr-un efort läudabil de a încerca restaurarea
bisericii. Astfel, un colectiv al atelierului de proiectare restaurare din cadrul acesteia, format din
arhitecții Cristian Moisescu, director, Michaela Adrian, şef de proiect și Gheorghe Sion, şef de

2
Arhim. Simion Ovezea , Măxineni- o străveche vatră călugărească, în Călăuză Ortodoxă, anul X, iunie-iulie 1999,
nr. 128-129, p. 22

3
Protosinghel Chesarie Sâmpetru, In Memoriam Arhim. Simeon Ovezea, în Călăuză ortodoxă, an XIII, iulie-august
2002, nr. 164-165, p. 33.

4
Valeriu Partene, Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor de lăcașuri sfinte al neamului românesc, Edit. Istros -
Muzeul Brăilei, Brăila, 2014, p. 89.

5
Protosinghel Chesarie Sâmpetru, art. cit., din Cuvântul P.S. Casian, Episcopul Dunării de Jos, la slujba de
pomenire la 40 de zile de la mutarea la Domnul a Arhim. Simeon Ovezea, starețul Mănăstirii Măxineni, p. 33.

6
loan Munteanu, Brăila – studiu monografic, Editura Proilavia, Brăila, 2009, p. 269. 27

3
atelier, au întocmit la 15 iulie 1976 Proiectul MD 119 PE Cercetare, având drept beneficiar
Consiliul popular județean Brăila. A fost emis avizul nr. 390 din 30.07.1976 privind
documentația în fază de cercetare la ansamblul mănăstirii fără condiții și recomandări. Apoi s-au
întocmit: un memoriu justificativ, tema de proiectare, devizul general, devize pe categorii de
lucrări, antemăsurători, analize de pret, precum și un număr de cinci planşe la scara 1:50. Ele
cuprindeau: planul bisericii, planul cercetării arheologice (in viziunea şefului de proiect), fațada
de nord, o secțiune longitudinală (tot dinspre nord) și o secțiune transversală (vedere dinspre
vest). După cercetări arheologice efectuate între 1976-1991, lonel Cândea a publicat în 1996
monografia „Mănăstirca Măxineni", ce trimetea, pentru analogie, la Mănăstirea Gura Motru.
Problema restaurării bisericii Månăstirii Măxineni s-a reluat in anul 1999. prin elaborarea
documentațici aferente, din cauza stării de colaps în care se afla edificiul grav deteriorat, cu zone
importante dislocate, ce prezentau pericol de prăbușire. Au fost întocmite relevee precise și studii
de parament amănunțite, care coroborate cu informațiile oferite de investigațiile arheologice au
constituit reperele necesare restaurării edificiului. Sa precizat planul bisericii, configurația
spatjala si paramentul fațadelor cu detalii rafinate și cxpresive. Prin comparație cu biserica
Mănästirii Gura Motrului, copie fidelă a bisericii de la Măxineni, s-a definit cu precizie
configurația turlelor A.. fost identificate degradárile ruinelor: crăpături, dislocari, zone cu zidăria
dispărută și grave avari alc fundatici. Pe baza acestor informații s-au propus lucrările de
consolidare ale fundatiilor ale zidārici, prin taselarea și înpănarea crăpăturilor cu cărămizi
confecționate manual, cu dimensiuni similare celor originare și cu mortar din var hidraulic.
Lucrările de taselare au fost compleye laborioase, datorità cioplirii soclului, ä ocnițelor și a
brâului median la façade și a zonelorsupericare a suprafețelor pereților la interior, cu ocazia
refacerii de la mijlocul secolului al XIX-Ilea. Studiile de parament au identificat cărămizi
profilate la soclu, la casetele și ocnițele fațadelor și la cornișa bisericii. Au fost identificate toate
reperele necesare restaurării boltirii, a nasterii bolților și a cupolelor. Toate informațiile
coroborate, au permis restaurarea cu mare precizie a componentelor planimetrice și volumetrice
ale bisericii. Comparația cu biserica Mănăstirii Gura Motrului ridicată un deceniu mai târziu, a
cvidentiat asemănarea până la identitate cu planimetria și volumetria biscricii Mănăstirii
Măxineni (probabil aceciași meșteri au lucrat la ambele edificii), oferind date precise pentru
restaurarea turlei. Soliditatea argumentelor oferite prin proicctul de restaurare a condus în final la
avizul favorabil pentru restaurarea integrală a bisericii fostei Mănăstiri Măxineni, fapt care a
condus la reactivarea acestui ansamblu mănăstiresc, in prezent obiectiv valoros al județului
Brăila și al țării noastre. Pe parcursul restaurärii au fost descoperite repere care au condus la
recuperarea plasticii arhitecturale, a cărei expresivitate se datorează modulării volumetrice, prin
retragerea spre interior a registrului superior, retragere evidențiată de consolele succesive care
conferă elansare, dinamism și expresivitate. Lucrările de restaurare au beneficiat de experiența,
priceperea și seriozitatea constructorului, respectiv S.C. Dedal - Bahamat, care a concentrat
echipe valoroase de zidari, dulgheri și tâmplari inaltă calificare, conduse de şefi de echipa și
personal cu studii superioare, competenți și devotațl. Lucrările de restaurare s-au derulat pe
parcursul a 10 ani. Primele intervenții, începute în anul 2007 și continuate in 2008, au vizat
consolidarea fundațiilor și a soclului. Pe parcursul anului 2009 se restatirează paramentul
fațadelor și golurile originare, iar în anul 2010 se finalizează refacerea paramentului registrului
superior al fațadelor și se intervine la suprafața interioară a pereților. Toate intervențiile au vizat

4
 tescrea și consolidarea crăpăturilor, completarea zidurilor dispărute și refacerea configurației
decorațici cu cărămizi fasonate după modelul originar, cu forma semicirculară la o extremitate,
dispuse pe traseul arcaturilor marcat de urmele profilurilor cioplite, înlocuindu-se cărămidă cu
cărămidă. Au fost păstrate la poziție zonele paramentului originar identificate și consolidate,
intervențiile racordându-se la aceste probe, operație care a fost posibilă datorită
profesionalismului zidarilor. Rändurile din zidărie originare au fost urmărite cu meticulozitate și
acuratețe. Tot pe parcursul aceluiași an se începe și se finalizează boltirea bisericii din zidärie de
cărămidã urmărindu-se integrarea in sistemul de arce și cupole a tuturor clementelor originare
identificate. În anul 2011 se execută structura din lemn și închiderile cu panouri ușoare ale
turlelor și se incep tencuielile exterioare, iar anul următor se finalizează tencuielile interioare și
exterioare și se realizează acoperişul biscricii cu învelitoare din olane. In anul 2015 se începe
pictura. In același an se realizează pardoscala bisericii din plăci ceramice poligonale fasonate
manual, identificându-se sub pardoscala din dale de piatră de la mijlocul secolului al XIX-lea
amprentele pavimentului din vremea lui Matei Basarab. Se montează pisania executată în piatră,
copiindu-se modelul originar din secolul al XVII-lea expus la Muzeul Național de Istorie -
București. În anul 2015 se finalizează pictura. Pe tot parcursul lucrărilor care au recuperat și
redat patrimoniului din țara noastră un obiectiv de importanță majoră, colaborarea cu
constructorul, sub coordonarca Sfintei Arhiepiscopii a Dunării de Jos, au asigurat succesul unci
restaurări complexe și emblematice care a fost distinsä cu premiul Uniunii Naționale a
Restauratorilor de Monumente Istorice, a Ordinului Arhitecților și a primit, în anul 2014, premiul
„Duiliu Marcu“ al Academiei Române. Laînceputulanului 2014, au fost demaratelucrările
restaurării beciului stäreției aflatinvecinătatea bisericii, pe baza indicațiilor rezultate din
investigațiile arheologice. Lucrările complexe au vizat consolidarea zidurilor beciului și a
gàrliciului de intrare, cu conservarea elementelor originare și refacerea boltirii, integrându-se
repercle identificate. Studiul documentelor care descriu clădirea stăreției la sfàrșitul secolului al
XVIII-lea și inceputul secolului al XIX-lea, au permis reconstruirea spațiilor situate deasupra
beciului. Acest nivel a fost realizat cu structură din lemn şi acoperiş cu învelitoare din olanc. Tot
în anul 2015 se realizează zidurile incintei din cărămidă format vechi, confecționată manual și cu
invelitoare din olane. Se execută lucrări de amenajare, parcaje, alei, spații verzi. In clădirea
stăreției sunt amenajate spații expoziționale în beciul edificiului și o bibliotecălanivelul
parterului. Au fost asigurate spațiile sanitare și tehnice aferente la nivelul cerințelor
contemporane.
”a fost adus la viață cel mai important reper istorịc", cultural și spiritual, pentru județul brăileap
Este foarte important pentru noi, ce lăsăm în urmă. Obștea noastră, din mila lui Dumnezeu. a
reușit să reânvie ctitoria lui Matei Basarab. Deşi în decursul timpului aceasta a suferit multe
vitregii, nevoirea atâtor generații de egumeni. şi părinți ne face pe noi, cei de astăzi...să fim
responsabili în istorie și să lăsăm o mărturie viitoare despre lucrarea voievozilor, a vrednicilor
stareți și părinți care au slujit”7, lucrarea minunată de la Mănăstirea Măxineni. Începând cu anul
1990, când a debutat editorial și revista eparhială „Călăuză ortodoxă", periodicul editat de
7
Dumitru Manolache, Măxineni, mănăstirea fortăreață de pe Siret, în Ziarul Lumina, ediția națională, anul X, nr.
140 (2841), marți, 24 iunie 2014, pp. 4-5.

5
 Arhiepiscopia Dunării de Jos (Episcopie, în perioada 1990-2007) a acordat, cel puțin în ultimii
15 ani, spații ample în care a reflectat activitățile mănăstirii de la Măxineni (în special cele de la
hram). Apreciind, în mod deosebit, Ilucrarea ctitoricească a celui mai prolific domnitor, care a
înálțat locașuri de înehinare pe tot cuprinsul țării noastre, dar și în afara granițelor ei. „Matei
Basarab este unul dintre cei mai mari ctitori de biserici ai istoriei neamului românesc. Cu jertfă și
cu multă străduință, s-au învins inimaginabilele greutăți ale reaşezării acestei biserici și mănăstiri
la locul ei firesc după aproape un secol de părăsire”8 Numelor de ctitori ai vechii mănăstiri li s-au
adăugat, la ramul anului 2004, alți ,ctitori contemporani", care ,,în dărnicia și jerttfa lor",
aceştia ,,nu au topit nici podoabe prețioase, nici steme, nici coroane de aur și argint, convertite în
zidurile proaspete, ci muncă jertfelnică, puținul din foarte puținul avut și mai ales credința
materializată în ofranda de prescură și lumânare adusă la Sf. Altar ”9

8
Arhim. Daniil Oltean şi Adrian Portase, O ctitorie a lui Matei Basarab in inima Bărăganului, Mănăstirea
Măxineni, în Călăuză ortodoxă, anul XIX, iunie 2008, nr. 235, p. 18.

9
Mănăstirea Măxineni, un nou început, în Călăuză ortodoxă, anul XV, iulie-august 2004, nr. 188-189, p. 27.