ISTORIE ŞI LEGENDĂ ÎN JUDEŢUL ARGEŞ

Legenda podului de peste Râul Târgului și Râul Bratia, despre moartea lui Liviu Rebreanu,
ce înseamnă ”bogdaproste” și despre Anul Nou Bisericesc, care spre deosebire de Anul Nou civil,
acesta începe la 1 septembrie.

Legenda podului de peste Râul Târgului și Râul Bratia

Se spune că lângă biserica Hârtiești se aflau niște ziduri părăsite, ziduri groase din cărămidă
și bolovani, aduși de râul din apropiere. Bătrânii satului spun că acolo ar fi fost pivnița casei
ctitorilor bisericii. Acolo, ar fi trăit cei din familia boierului Badea Costescu. Dincolo de Râul
Târgului, pe Râul Bratia, era și atunci satul Băjești, unde trăia boierul Mareș Băjescu. Boierii se
înțelegeau bine între ei, dar le era tare greu să treacă prin apa râului, chiar și cu căruța pentru a se
vizita. Atunci ei plănuiesc construirea unui pod din piei de animale pentru construirea căruia
oamenii au fost scoși la muncă forțată, iar cei care nu se supuneau erau biciuiți. O dată lucrarea
terminată, tocmai când boierii priveau măreața construcție, o ploaie cu grindină s-a abătut asupra
podului. Un fulger despică cerul și cade tocmai la jumătatea podului abia construit. Focul s-a aprins
repede pentru că pieile erau îmbibate cu grăsime. Boierii împingeau oamenii să stingă focul, dar
valurile râului veneau tot mai mari. Apele învolburate au doborât oamenii. Atunci, s-a auzit o
scârțâietură puternică și tot podul s-a pornit la vale. Boierii au vrut să învingă voia lui Dumnezeu,
dar pentru cum i-au tratat pe săteni au fost aspru pedepsiți.

Despre moartea lui Liviu Rebreanu

La Valea Mare (Ștefănești), lângă Pitești, își cumpără o casă într-o zonă ce-i amintea de
locurile natale Liviu Rebreanu, cu o curte unde ţinea trei câini, niște găini și un cocoş, un grajd cu o
vacă și viţel, o scroafă cu purcei. În singurătatea nopții, cu mult tutun, cafea și nelipsita cățea Deița
la picioarele lui, scria. Era locul unde îl vizitau scriitori din generația lui, și anume Mihail Sorbul,
Camil Petrescu, Ludovic Dauș, Constantin Baraschi, Vasile Voiculescu și oamenii de teatru, ca
Soare Z. Soare, Sică Alexandrescu, Ion Șahighian, George Vraca. Tot acolo, Maria Brateș l-a pictat,
Oscar Hun și Romul Ladea i-au sculptat bustul turnat în bronz, care a ajuns pe mormântul de la
Bellu. În 12 ianuarie 1944, mergând să se odihnească la Valea Mare, scriitorul nota în Jurnal: ”Sunt
obosit, întristat profund, plictisit până la amărăciune. Greutatea de respirație a început să mă
1
chinuiască. Nu știu care e pricina, bronșita, emfizemul, altele. Controlul radiologic: opacitate
suspectă la plămânul drept”. La nici 59 de ani, din cauza bolii arăta ca un îmbătrânit de vreme.

Cu un chist într-un plămân și o bronșită, după bombardamentul din 4 aprilie 1944 din
București, familia îl transportă la Valea Mare, cu febră și delir. Vorbea cu un interlocutor în
ungurește. Ochii calzi și albaștri în care strălucea un surâs blând cuceritor s-au închis pentru
totdeauna în 1 septembrie 1944. S-a stins cu condeiul în mână și sângele picătură cu picătură
impregnând hârtia, în preajma mesei lunguiețe unde a creat, la vârsta la care mai putea dărui
literaturii române mult. În casă se aflau: Fanny, Puia și prietenul său, poetul Ludovic Dauș. La
înmormântarea sa n-a venit nimeni de la Academia Română, nici de la Societatea Scriitorilor
Români, unde fusese preşedinte mai multe mandate, nici de la Teatrul Naţional, în fruntea căruia s-a
aflat de două ori, nici de la Radiodifuziunea Română, unde lucrase ca vicepreşedinte, nici de la
ziarele sau publicațiile literare unde a fost director.

La groapa din grădina bisericii, în prezența familiei, a vorbit un învățător și un locotenent în

rezervă. A fost îngropat sub privirile țăranilor care apoi i-au vandalizat casa și i-au vândut masa la
care a scris, care a fost găsită la preotul satului. Abia după 12 zile de la înmormântare, sociologul
Dimitrie Gusti, președintele Academiei Române de atunci, i-a adus un pios omagiu celui care lăsa în
urmă o operă vie și astăzi. A fost dezgropat, adus la București și reînhumat la Cimitirul Bellu din
capitală, pe Aleea Scriitorilor, aproape de Coșbuc, Eminescu, Caragiale…

Ce înseamnă Bogdaproste

Conform DEX-ului, ”bogdaproste” este un cuvânt de mulțumire adresat celui care dă de

pomană. Forma folosită mai des este de ”bodaproste”. Acest cuvânt are origini bulgărești. Bogu da
prosti înseamnă ”Dumnezeu sa-i ierte (pe morții tăi)”. Alte surse sugerează la bog da prosti o origine
slovenă, unde se traduce ”Dumnezeu la liber”. De asemenea, sugerează și origini croate, unde ar
însemna ”Dumnezeu atât de simplu”. Aproape toate religiile lumii cred în nemurirea sufletului și
cred că moartea este o ”trecere lină”, o eliberare, o ușurare în lumea de dincolo. Viața de dincolo
este o continuare a vieții pământești. De aceea, o parte importantă din riturile funerare au ca subiect
pregătirea și consumarea unor alimente, atat pentru ”călătoria” celui dus, cât și pentru ospătarea
celor rămași pe pământ. Ofrandele funerare pot fi alimentare, dar și nealimentare: ”haine, lumină,
servicii, muzică, joc”, oferite, prin substituție, sufletului mortului.

2
 Despre Anul Nou Bisericesc, care începe la 1 septembrie

Data aceasta de 1 septembrie pentru începutul anului bisericesc a fost împrumutată de la

evrei care sărbătoreau atunci anul civil, potrivit Sinaxarului din Mineiul zilei de 1 septembrie. Evreii
încep calendarul cu luna Tişri, adică cu septembrie. În prima zi din luna septembrie, evreii aveau zi
de odihnă şi aduceau Domnului ardere de tot. Potrivit tradiţiei, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început
activitatea publică în ziua de 1 septembrie, când a intrat în sinagogă şi a citit cuvintele prorocului
Isaia, care profeţeau despre Persoana Sa dumnezeiască. Un alt motiv al sărbătoririi anului bisericesc
în prima zi a lunii septembrie este tradiţia moştenită din Legea Veche, potrivit căreia în această zi a
început creaţia lumii. Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de Sfinții Părinți la Sinodul I
de la Niceea. Ei au stabilit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii
creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor anul
bineplăcut Domnului. Tot în ziua de 1 septembrie, Biserica a rânduit să fie pomenit Sfântul Cuviosul
Dionisie Exiguul, din Dobrogea, care a alcătuit cronologia creştină, numărând pentru întâia oară anii
începând de la Hristos.

3
 BIBLIOGRAFIE

- https://jurnaluldearges.ro/istorie-si-legenda-in-judetul-arges-224378/

- pagină facebook Sorin Mazilescu

4
 CULA RACOVIȚA

LOCALIZARE
În Muzeul Etnografic ”Prof. Constantin
Năstase”, cartier Racoviță, oraș Mioveni,
județ Argeș.
ACCES
Din drumul 73 Pitești – Câmpulung, se intră
pe drumul 73D, în orașul Mioveni
REFERINȚE
În circuitul public, în Muzeul Etnografic
”Prof. Constantin Năstase”
FUNCȚIUNE ORIGINARĂ / ACTUALĂ
Locuință fortificată tip culă / spații muzeale
DATARE
1806, refăcută în 1878
STARE DE CONSERVARE
Foarte bună

5
 ISTORIC
După tradiție, boierul Dumitrașcu Brătianu (de pe valea Brătiei), care stăpânea moșia
Racovița, a ridicat în anul 1786 cula și Biserica ”Sf. Nicolae” din localitate. Biserica a fost ctitorită
împreună cu arhimandritul Daniil, egumen al Mănăstirii Râncăciov. 

Cula a fost refăcută în anul 1806, în urma unui incendiu, de ginerele lui Dumitrașcu
Brătianu, polcovnicul Nicolae Racoviceanu. Clădirea a suferit modificări importante în anul 1878,
când interiorul culei a fost transformat. 

6
 Reparații s-au făcut și în perioada 1910-1914. A fost restaurată la sfârșitul anilor ‘70 ai
secolului XX, reconstituindu-i-se al doilea etaj.

DESCRIERE
Cula are plan compact, pătrat. Are trei niveluri. La parter, cu acces pe latura de vest, se află o
încăpere și scara de acces către etaje. În spate, cu acces separat, pe latura de nord, se află pivnița. La
etajul I sunt încăperi de locuit. Etajul II, recreat în urma restaurării din anii ‘70, are o singură
încăpere, destinată a fi spațiu muzeal. Golurile de la primele două nivele sunt în formă de guri de
tragere. Imaginile din anii ’30 și ’70 ai veacului trecut, arată cula înainte de restaurare, cu doar două
niveluri, fiind vizibile ancadramentele masive din piatră ale gurilor de tragere.

DE LA LUME ADUNATE
“La 12 septembrie 1806, în țară fiind o perioadă de anarhie, nesiguranță și slăbiciune a
autorității statului, polcovnicul (colonelul) Nicolae Racoviceanu, construiește o culă ( turn, cetate,
casă întărită) lângă conacul său cu scopul de a-și păstra bunurile de valoare din calea cetelor de
turci, care traversau Dunărea și ajungeau până în locurile acestea, invaziilor străine, a hoților, a
haiducilor, etc.

Construcția are formă de prismă cu baza pătrată, cu latura de 8,5 m, înaltă de 20 m,

construită pe 3 nivele. La parter are o singură intrare, prevăzută cu o ușă solidă. La etajul I, se urcă
pe o scară fixă, geamurile sunt strâmte și evazate în interior, pentru a intra lumină multă și a se putea
observa în toate direcțiile. La etajul al-II-lea se urcă pe o scară mobilă, care în caz de nevoie putea fi
ridicată, iar spațiul ar fi fost acoperit cu un oblon prin care se putea trage cu pușca. 

Scopul acestei construcții nu a fost îndeplinit, deoarece în noaptea de 19 septembrie 1811,

nouă hoți îi surprind în conac. Nicolae Racoviceanu este omorât și familia jefuită. Cula arde la 13
decembrie 1877 și este renovată de nepotul său, Grigore Racoviceanu, la 15 iunie 1878, dar pe două
nivele. După câțiva ani proprietatea Racoviceanu este vândută lui Dobrovici, care donează teren

7
pentru spitalul Racovița. Cula este renovată în 1925, iar în timpul Primului Război Mondial a
adăpostit arhiva comunei și a fost depozit de alimente pentru armata germană. 

După venirea comuniștilor la putere este lăsată în paragină, până în anul 1973, când
Ministerul Culturii alocă fonduri pentru renovare, se fac prospecțiuni și atunci se găsesc locașurile
de la vechile grinzi, fiind renovată așa cum a fost construită inițial, pe 3 nivele.  În spate are beciul
din care pornea un tunel ce ducea sub o tufă pe marginea Argeșelului. 

Astăzi adăpostește „Colecția Etnografică Profesori C-tin Năstase”, cu peste 1800 de

exponate organizate astfel: la parter secțiile: numismatică, acte vechi, obiecte religioase și obiecte
muzicale. La etajul I, în prima cameră sunt prezentate câteva din îndeletnicirile țăranului român:
olăritul-specific zonei Coșești, războiul de țesut, prelucrarea cânepei precum și obținerea firelor de
borangic, în a doua cameră se poate admira o bucătărie țărănească cu obiecte specifice, iar în a treia
cameră se poate vedea o cameră de locuit. La etajul al-II-lea ne surprinde „Nunta argeșeană”- cu
ginerele și mireasa încadrați de domnișoare de onoare, nașii cu copii, grupuri de câte 3 nuntași și
diverse obiceiuri. Tot aici se pot vedea 3 târgoveți din zona Câmpulung, Rucăr, Bran. La beci putem
vedea patru îndeletniciri bine reprezentate în localitatea noastră: dogăria, tâmplăria, fierăria și
rotăria.  

Centrul Cultural Mioveni intenționează ca, lângă acest obiectiv încărcat de istorie și
obiectele valoroase pe care deține, să aducă o gospodărie țărănească, (casă și binalele specifice),
având în depozit obiecte cu care să înzestreze aceste obiective. La investițiile pentru acest proiect și
comunitatea locală va aloca o parte din banii necesari.”

8
 BIBLIOGRAFIE

- https://culeinlumina.ro/cula-racovita/

- https://centrulculturalmioveni.ro/