GURULEA ION VASILE. – mun. CHIȘINAU, str. Pietrarilor, 8\1, ap.

58 -
Tel. 733086
Data si locul nașterii- 15 septemrie, anul 1941, satul Drojdieni, raionul
Nisporeni, Republica Moldova
Cetateniea: Republica Moldova
Starea familiara: căsătorit, am o fica și un ficior

Studii:
1947-1951 - 1-4 clase Școala Primară din satul Drojdieni
1951-1954 - 5–7 clase la școala din s. Șișcani
1954-1957 - 8–10 clase la școala medie din s. Bujor
1957-1960 – Colegiu Veterinar–zootehnic din or. Leova, specialitatea
zootehnia, cu atribuția calificației de zootehnic inferior
1962 – 1965 - Scoala Militara de Geniu din or. Kaliningrad, specialitatea
consrucția si exploatarea drumurilor, podurilor, construcțiilor de apărare și
edificii militare, lucrări de distrugeri, cu atribuția calificației de tehnic
constructor.
1971 – 1975 – Academia Militară de Geniu din or. Moscova, specialitatea
comandă militară de geniu, cu atribuția calificației de ofițer cu studii
superioare militare, inginer constructor
09. 1998 -10. 1998 – am absolvit programul de perfecționare la ''Moldova -
Standard'' la specialitatea expert – auditor in domeniul''certificarea producției''
și in noiembrie anul 1999 mi sa conferit calificarea de expert – auditor al
sistemului național de certificare al Republicii Moldova pentru a efectua
certificarea armelor individuale, muniților acestora și articolelor pirotehnice
12 . 2003 - 03. 2004 - am absolvit cursurile de recalificare a militarilor in
centrul molbo-britanic de reconversiune profesionala a militarilor la
Universitatea Tehnica a Moldovei, pentru obținerea calificării profisionale
''Administrarea businesului mic și mijlociu'' cu atribuția calificării de manager,
economist.

Experiență de lucru:
03.1960 – 10.1960-Zootehnician in kolhozul “Moldova” satele: Șișcani,
Afumați, Drojdieni, Odaia,Mirești,Chetroșeni,Bogiceni,Bujor,Pereni,Secăreni,
Pașcani, raionulCărpineni.
19\10.1960-11.1961- Zootehnician în kolhozul “Komunist” satele: Onișcani,
Hodjinești, Hîrboveț, raionul Calaraș.
11.1961–07.1986 –Serviciul în Armata Sovetică:
-- 11.1961- 09.1962- ostas in unitatea militara (u\m) 61905, or. Gvardeisc ,
rejiunea Kaliningrad, Districtul Militar Pribaltica.
1
-03.1997 - Eliberat din Armata Națională pe starea sănătății.

04.1997 - 10. 2002 – Lucrez în Departamentul Standarde, Metrologie și Supraveghere

Tehnică (Moldoba - Standard):
- 04.1997 – 01.1998 – specialist - coordonator
- 01.1998 – 07.1999 - sef de secție '' Cadastrul de Stat al Armelor și Metrologie'',
Departamentul ''Moldova - Standard''
- 07.1999 – 08.2001 – sef de sectie ''Certlficarea Armelor Individuale, Serviciilor și
Ținerea Cadastrului'' in Centrul pentru supraveghere tehnica asupra armamentului ''Moldova
- Standard''
- 08.2001 – 10.2002- sef de sectie – vice-directorul pe producție a Centrului pentru
Supravighere Tehnica asupra Armamentului. Este desfăcut contractul de muncă, prin
modificarea statutilui de prsonal,conform alnaniatului 1 ,art.38 din Codul muncii a R.M.

04.2004 – 04.2005 – sef de șantier, srl ''Promex- indconst''. or. Chisinau În baza cererii
personale, este desfăcut conractul de muncă.

01.2006 - 12.2006 - controlor-revizor principal al Directiei de Control Financiar și Revizie

din mun. Chisinau, Serviciul Control Financar și Rivizie a Ministerului Finanselor- conform
contractului individual de muncă.

Gradele militare de ofițer:

28.07.1965-19.09 .1968 – locotinent - Ordinul Ministrului Apararii URSS nr.01041
19.09.1998- 8.05.1972 - locotinent major - Ordinul Comandantului Suprem al Trupelor
Armatei Sovietice dislocate in Germania nr.0244
8.05.1972-25. 06.1975 – capitan – Ordinul Comandantului Suprem al Trupelor Terestre
nr.0346.
25. 06.1975 -29.06.1979 - inainte de termen – maior - Ordinul Ministrului Apararii URSS
nr.0548
29.06 .1979 -2.07.1987- locotinent - colonel- Ordinul Comandantului Suprem al Trupelor
Terestre nr.o619
2.07.1987 - conform Ordinului Comandantului Suprem al Trupelor Terestre nr.0191, dupa
vârstă, am fost eliberat din Armata Sovietică în rezervă cu dreptul de a purta forma militară

05.1992-18.03.1997 - serviciul militar in Armata Nationala a Republicii Moldova

27.11.1992 – colonel - Ordinul Ministrului Aparării al Republicii Moldova nr. 0348

Decorații:
1.’’20 let Pobedî v Velicoi Otecestvennoi Voine 1941-1945 godov’’ - Decretul
Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 7.05.1965
2.’’50 let Voorujennîh Sil SSSR’’ Decretul din 26.12.1967
3.’’Za Voinskuiu Doblesti’’- Ordinul Comantantui Suprem al Trupelor Sovietice din
Germania nr.32 din 13.04.1970
4.’’Za Bezuptecinuiu Slujbu 3 stepeni’’ Or. MA URSS nr.174 18.12.1972
5.’’60 let Voorujennîh Sil SSSR’’- Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din
28.01.1978
2
6.’’Za Bezuprecinuiu Slujbu 2 stepeni’’ Ord. MA URSS nr.13 din 16.01.1979
7.’’Za Bezuprecinuiu Slujbu 1 stepeni’’ Ord. MA URSS nr.230 din 1.09.1982
8.’’Veteran Voorujenîh Sil SSSR.’’ Ord. MA URSS nr. 4 din 12.06.1987
9.’’Meritul Militar’’ Decretul Presedintlui RM nr.20 din 7.02.1995
10.’’În Slujba Patriei. Gradul 3’’ Ord. MA RM nr.306 din 12.11.2008
11.’’ În Slujba Patriei. Gradul 2’’ Ord. MA RM nr.318 din 15.10.2009
12.’’Crucea Comemorativă’’, Decretul Președintelui RM nr.508-6 din 6.02.2012
13.’’Aniversarea a 20 a Armatei Naționale.’’ Ord. MA RM nr. 279 din 26.07.2012
14. Insigna ’’Recunoștință’’. Ord. MA RM nr.404 di

15 septembrie 1941, zi de toamnă cu soare gingaș razele căruia minghîia natura din jur,iar
în sat, pe ici colo, se mai auzeau bocăniturile mesterilor care pregateau butoaele penrtu noua
roadă a viței de vie. În acestă zi în satul Drojdieni, in casa lui Vasa Gurulea s-a auzit un glas
de copulaș, care in gura mare vestise venirea sa pe pamînt, pentru ași trăi destinul.
În conformitate cu calendarul orthodox noul nascut a fost numit Ion.
Strabunenul, pe linia mamei, a sosit in satul Drojdieni din rejiunea Crasnodar ca bucatar la
moșierul care cumparase moșie din preajma satului. Bunelul Alexandru Danilov sa casatorit
cu bunica Elizaveta care se tragea dintro familie de țărani din satul Mărnici, la vreo 5 km
dela Drojdieni.
Bunelul Alexandru se ocupa cu deservirea si reparația mehanizmelor la acelas moșier la care
a lucrat și strabunelul, ca bucătar.
Bunica Elizaveta avind mulți copii in familie (trei baeți-Ilusca, Chirusa, Costea si trei fete-
Marioara, Vasilisa, Iustina) sa ocupat mai mult de ingrijirea si educația lor și cu
cusutoriea.Toți trei baeți in viața lor au urmat meseria tatălui lor, iar fiica Marioara a urmat
meseria de cusutoreasa Vasilisa si Iustina fiind mezinele de mice au ramas orfane (bunelul si
bunica au îcetat din viata in acelas an,cind ele aveau virsta de 3 si 2 ani) asa cau avut o
soarta foarte grea.
Mamica, Vasilisa Danilov, s-a nascut la 21.10.1913 si s-a maritat in anul 1936 dupa Vasa
Gurulea ,nascut la 12.08.1914 in satul Drojdieni. Biografia strabunelului, Gheorghe
Gurulea, pe linia tatălui, cu părere de rău, nu o cunosc. Bunelul, Dumitru Gheorghe Gurulea,
a facut mulți ani serviciu in armata rusă in 0rientul Departat in apropierea orașului
Vladivostoc în așa numitele ''cazarme rosii”». Dupa elibirarea din armată s-a căsătorit cu
Slonin Lucheria din satul Mirești, la vreo 6 km de Drojdieni, fică a pădurarului, si a avut doi
frați, moș Mișa și nanu Vasile.
În satul Drojdieni au trăit doi frați ai bunelului Dumitru, moșul Ion și moșul Ștefan. Toți
frații au fost gospodari foarte înstăriț, fiecare avea casă învelită cu olane (moș Ștefan cu
șindrilă) iar casa bunelului cu două etaje. (la primul etaj o comnată de 24 metre pătrați și un
subsol de aceași mărime, iar la al doilea etaj 3 comnate și suvrajerie. Bunelul Dumitru a
decedat în anul 1917, bunica Lucheria sa măritat a doua oară în anul 1935 după nenea Ion
Gaiu din satul Mirești, după ce tăticul îmlinise 18 ani ,lăsindui în Dtojdieni, toată averea lui.
Mămica cu tăticul au crescut 5 copii- Costică(1937), Ion(1941), Mișa(1946), Nina(1951),
Dionisie(1956).

Amintiri din copilărie.

În octombrie 1945 cu Mama și fratele Costică (născut în anul 1937) ne aflam la culesul
strugurilor de poamă în fundul Drojdienilor (lîngă pădure) cînd la mijlocul zilei a venit,
călare pe cal, fecorul mai mare a lui moș Michea Roșeț (mejieșul) , și ne-a adus vestea că a
3
 sosit tăticul dela război. Mama a pregătit căruța și am plecat spre casă (dela vie pînă acasă
era o distanță de vreo 3 km) Cînd am sosit acasă ea era deacum plină cu oameni care au
venit cu ocazia sosirii taicului . Tăticul era în formă militară mîna dreaptă în pansament
legată de gat și la piept. Fratele Costică nu la recunoscut pe tăticul și a fujit de acasă iar
vărul nostru badea Colea Danilov sa dus după dînsul și la întors acasă.

August 1946 eu cu fratele Costică ne aflam la coliba dela viea din fundul Drojdienilor
pentru a păzi poama. Costică lîngă colibă a făcut un foc mare, că tăticul din sat a crezut că
arde coliba și a venit noaptea la noi și în aceiaș noapte sa născut fratele Mișa.
În vara anului 1946 în Moldova sa început foamea și în toamna aceluiaș an și în familia
noastră a început să se simțească lipsa nesătesfăcătoare a produselor alimentare (foamea) și
aceasta din pricina neîndeplinirei a legii. (Mama fiind cu doi copii mici,Costică și Ion ,și
bărbatul pe front ,conform legii trebuia să fie scutită de colectări la stat a produselor, dar
necătînd la aceasta a fost obligată deseori de colectorul Pavel Limbas să facă acest lucru).
Toată familia am rezistat în timpul foamei numai dătoritâ vacei mulgătoare, turmei de oi și
ajutorului mîcăi Lucherea care din cînd în cînd ne mai aducea făină de popușoi. Mama, din
cînd în cînd, în primăvara anului 1947 a fost nevoită să coacă turte cu lobodâ, dar mai mult
mîncam lapte cu mămăligă carne de oi ,iar tăticul mai mult folosea în mîncare untură de oi
iar carnea o dădea mamei, care alăpta pe Mișa, și nouă copiilor
Anul 1947, luna septembrie, fratele Costică pleacă la școală în clasa a patra iar Mișa ste
luat de mama cu dînsa la lucru în cîmp(deoare ce iera mic) iar pe mine mau trimis cu
Costică la școală, care era întro clădire din ograda lui moșul Vasa Melnic. Clasa a patra șî
clasa întîi făceau studii întrun auditoriu. Învățătoarea , doamna Mariea Floare, ma așezat
întro bancă cu clasa întîi și mea dat o bucată de creion și o foae de hrtie ca să fiu ocupat și să
nu amestec celorlanți copii, care erau înscriși în catalogul clasei întîi. Eu deoarece nu
înplinisem nici șase ani nu puteam fi primit în clasa întîi deaceia nu am fost înscris în
catalog, dar despre asta eu nu știeam, deaceia regulat frecventam școala și mă pregăteam de
lecții (părinții me-au cumpărat necesarul pentru a fregventa școala). După o jumătate de an ,
doamna învățătoare, reeșind din rezultatele mele susținute la învățătură a primit decizia să
mă înscrie în catalogul clasei întîi și în felul acesta am fost catalogat ca școlar. Ce amintiri
mi sau întipărit din școala primară? La vaccinarea care se înfăptuia în școală, mulți colegi
nu vroiau să se vaccineze binevol deaceia eu am hotărît, pentru a încuraja colegii, primul am
întrat pentru a fi vaccinat dar și după asta colegii se temeau să între, deaceia am hotărît să
întru a doua oară, însă sora medicală ma dat afară, spunînd câ nare voe să mă vaccineze a
doua oară, însă aceasta a îcurajat clegii să se ducă la vaccinare.

În vara anului 1948 am primit sarcina să duc vaca Marțolea la păscut pentru că din
pricina bolilor de picoare (copitele) nu putea îmbla la păscut cu cireada. La amează o
aduceam la un iaz mic nu departe de casa noastră pentru a o adăpa după ce ea se
culca. Eu în vremea asta trebuia să vin acasă pentru a hrăni și adăpa păsările și
purcei.Și întro bună zi în vremea asta au venit la mine vecinii de sama mea, ne-am
luat la joacă și uitasem de vacă,dar cînd me-am adus aminte m-am dus la iaz, dar ea
nu mai era acolo.Am căutato multă vreme, dar n-am mai găsito.Sara cînd părinții sau
întors dela lucru din cîmp mau întrebar undei vaca că trebuie so mulgă, și în vremea
asta a venit consăteanul nostru, moș Dănilă Teslaru, care îi spune taicului că vaca
noastră e închisă la dînsul pentru că a găsito în cînipa lui pe care o tăvălisă și deaceia
cere compensație pentru paguba pricinuită. Cum s-au înțăles eu nu știu pentru că cînd
am auzit ce sa întîmplat me-am luat tălpășița și am fugit din ogradă. După ce a adus
vaca acasă, taicul mă chemat la mîncare, însă eu mă temeam că voi primi bataie,de

4
aceia nu mam dus. Atunci el a hotărît să vină la mine și să mă aducă acasă, însă eu
am luato la fugă înspre pădure, dar deoarece se întunica, el îmi spune că se întoarce
spre casă și eu trebuie să mă duc după dînsul. Întorcîndune acasă el na mai încercat
să se apropie de mine, dar ma trimăs la culcare, însă a doua zi m-ea citit forte multă
morală.El îndeobște foarte rar folosea forța pentru educare.

În vara anului 1949, prin sat erau foarte multe vorbe despre înființarea colhozului, se
vorbea că vom dormea cu toții sub o plapomă mare și vom fi hrăniți dintrun cazan cu aceaș
mîncare, dar în vremea aceasta, tăticul în fiecare seară era chemat pentru așa zise convorbiri
care țineau pînă dimineața, pentru că el se înpotrivea sâ scrie cerere de a întra în colhoz. I-ar
a doua zi trebuia să plece la muncă, căci cum spunea țăranul o zi de vară hrănește anul. Fiind
invalid din război cu mîna dreaptă îi venea foarte greu ca neodehnit noaptea să îndeplinească
acele lucrări pe care le plănuia din pricină căreia se înerva mult. Mama văzind cît el retrăia,
îl sfătuia să scrie cerere ca să se mîntuie de nopțele nedormite iar el îi răspundea ,,Cum
Vasiliță să scriu cerere și să dau în colhoz de pomană tot ce am agonisit deo viață prin trudă,
pămîntul, viea, inventarul, boii și căruță, și să rămîn egal cu acei care au întrat în colhoz
numai cu mînele în buzunar.
.
E zi de duminică și dimineața mă trezesc din pricina unor bocete, am eșît la poartâ unde
am aflat că noaptea a fost rîdicată și trimasă în Siberia familia lui moș Dajid Limbas și că în
casa lui va fi cîrmuirea colhozului. În sfîrșît și tăticul a fost impus să scrie și el cerere de a
întra în colhoz.
Primul președinte al colhozulu a fost numit Melnic Nicolai Cimion. Colhozul a fost numit
,,Scînteia,,.

În anul 1951 trebuia să susținem examenele de absolvire a școlii primare. Examenul la

aritmetică trebuia dat în scris la acele probleme și exercitii, care au sosit în ziua examenului
dela secția raională de învățămînt, Cărpineni.
Doamna învățătoare a ales un grup de elevi, prin care am fost și eu, și am fost trimiși la
moara, de vînt nefucțională, din preajma școlii, pentru a rezolva acele probleme și exgercicii
iar rezultatele să le aducem ei. Examenele de absolvire a școlii primare au fost susținute cu
succes.

După absolvirea școlii primare din sat, tăticul a hotărît să-mi continui învățătura la școala
de șapte clase din satul Șișcani, unde au fost duse toate documentele.
În toamna anului 1951 am plecat la școala de șapte clase din satul Șișcani și iată ce me-a
rămas în memorie. Iarna căzuse multă zăpadă și pentru a pleca la școală, tăticul a mers cu
mine, el îmi făcea pîrtie înainte și eu merjeam din urma lui însă mult ne-a fost mirarea cînd
la școală nu irau nimeni din școlari numai unii învățători, atunci am fost nevoiți să ne
întoarcem și noi acasă.
În luna martie 1953 a murit conducătorul Uniunii Sovieticii, Iosif Stalin. La oara cinci
dimineața la cămin a venit educătorul, ma trezit și a spus că mergem să atîrnăm flagurile
statuli de doliu.

Eram în clasa a șasa, trăiam în internatul școlii și veneam acasă numai sîmbăta și tăticul de
vreo două ori mea spus să aduc zilnicul, iar eu avînd o noată de doi în el îmi era incomod
săl arăt, deaceia spunem că lam uitat la internat și atunci el mea spus ca mai mult să nu viu

5
 Fetele trăiau în două camere la primul etaj, la ele era educătoare Maria
Profir Tarasiuc.soția directorului școlii. Paznic de noapte la căminul fetelor era
moș Grigori Damian, care avea sarcina principală sâ nu admită întrarea.in
vremea sării și nopții în camerele fetelor a flăcăilor din sat și celor din
cămin(erau băieți și fete în cămin de vîrsta 18-20ani).Eu însă în clasa a opta
împlinisim numai 13 ani deaceia moș Grigorii îmi permitea pînă seara tîrziu să
întru în camerele fetelor. Reeșind din aceasta, băieții mai mari din cămin au
hotărît să mă folosească ca poștaș la fete pentru ale duce seara scrisorile lor de
dragoste.
În cămin nu iera cantină deaceia duminica trebuia să ne aducem mîncare pentr
o săptămînă dar ce puteam in afară de turte șî plăcinte să aducem? Așa că ani de
școală la Bujor au fost cam flămînzi.În afarără de aceasta în fiecare an pentru
învățătură trebuia să plătim 150 ruble (189 dolari), dar în clasa a noua am fost
scutiți de plată. Necătind că îvățătura era cu plată, tăticul a hotărît să-mi
prelungesc studiile în clasa a opta deaceia eu mă stăruiam să învăț bihe.Din
obiectele preferate erau matemateca, fizica și chimia Însă sa intîmplat așa că la
prima lecție de matimatică în clasa a opta am fost scos la tablă pentru a rezolva un
eczercițiu pentru care am primit noata doi. Atunci iam spus învățătoarei(Zinada
Dovîdovna), că nu pentru a primi noate de doi am venit la școala din Bujor de
aceia îmi eu străistuța și plec acasă. Atunci ea a început să mă liniștească, că data
viitoare voi putea să îndrept noata. Îndeobște la școala din Bujor am avut în
majoritatea lor profesori foarte bine pregătiț. Dătorită lor, toți colejii după
absolvirea scolii au înbrățășat diferite profesii și au devenit specialiști cu mare
răspudere în societatea noastră.

În școala din Bujor luam parte activă în veața obștească. Începînd cu anul
1955 reciteam poezii la diferite concerte dar din 1956 cu partenera mea Eujenia
Clim am luat parte și în echipa de dansuri a școlii. Deoare ce eram amîndoi de
statură mică noi întotdeauna încheiam eșirea pe scenă și încheiam plecarea depe
ea a grupului de dansuri.
În vara anului 1955 după absolvirea clasei a opta am dat documentele la SMT
pentru a lucra în vacanțca cataragiu la combină. Am fost numit la combina S-6
(combainir moșul Costea Danilov – fratele mamei),care a recoltat spicoasele pe
meleagurile Obileni și Nemțeni. În memorie m-ea rămas scăldatul în Nemțeni,in
rîulețul Pruteț, afluientul rîului Prut.

În primăvara anului 1956, fetele din cămin mau îmbrăcat pe mine și pe

colegul de clasă, Andrei Boico,în haine fetești neau mascat și neau propus să
plecăm la club la dansuri ca domnișoare. Ajungînd la club ne-am dus unde
stăteau fetele și așteptam să fim invitați la dans. În vremea asta în club a întrat
Valentin Petravici(învățător de matimatică și holteu) ne-a recunoscut și ne-a

6
invitat să eșim afară spunîndune să plecăm la cămin, cu ce și sau terminat
dansurile noastre.
Vara anului 1956 am lucrat ca ajutor de tractorist la fratele Costică, care
lucra pe tractorul U-2 (Universal) la Mirești, punea în mișcare batuza, care
lucra ziua și noaptea. Întrerupere se făcea numai în timpul mesei și cind se
schimbau lucrătorii. Deacea eu și tractoristul ne odihneam noaptea pe rînd iar
ziua eu trebuia să plec la brigara de tractore, cu căldarea, după ulei pentru
motor,la o distanță de vreo 4 km.

Înspre dimineață pela oara 5 fratele ma trezit și mea pus sarcina ca să am

grijă ca să nu se oprească motorul tractorului cînd în barabanul batuzei vor
pune snopi întreji cu legătura netăiate. În cazul acesta trebuia mărită rotația
motorului ce am și făcut, dor din pricina subîncărcării barabanului batuzei
pasul dela roata de trasmisie dela tractor la roata de transmisiune a batuzei, sa
rupt dela locul joncțiunei și au sărit două buloane unul din care ma lovit cu
forță mare sub jenuncul picorului stîng și am crezut că mea frînt picorul.Moș
Mișa Slonin, fratele mîcăi Lucheria,ma suit în căruța cu cai și ma dus rapid la
spitalul din satul Șișcani unde me-au spus că frîntură nu este și că suntem
liberi. Atunci moș Mișa ma dus la dînsul acasă la Mirești și soțiea lui ma lecuit
cu diferite comprese și după două zile am fost la lucru și am lucrat pînă la
sfîrșitul lunii august.

La 1 septembrie sa început ultimul an de învățătură in școală. Eram în clasa

10-a, și învățătorul Roif Șabs Abramovici m-ea propus să fiu ca laborant în
cabinetul de fizică, și eu am dat acopdul. Înainte de examenul de stat el me-a
pus sarcina ca să ajut elevii mai slab pregătiți să dee examenul de absolvire cu
noate bune. Penru asta trebuia să fac ca acești elevi(listele me-au fost
înmînate)să studieze un bilet după alesul lor iar eu trebuia s-ăi atrenez in
cabenetul de fizică ca ei să poată lua depe masa de examen biletul lor
preferat,locul căruia eu il arătam la atrenamente.Ca să nu fie amesticate biletele
la examen elevii erau invitaț la examen dupa lista întocmită din vreme, care o
știeam numai Șabs Abramovici și eu.

A fost un an foarte încordat, pentru că urma pregătirea pentru examenele de

stat de absolvire a școlii mijloci, care sa terminat cu bine pentru că toți
absolvenții leau susținut.Eu am terminat școala cu noate de patru și cinci.(în
afară de limba și literatura rusă cu noate de trei).

După examenele de absolvire, solemn ne-a fost înmînate atestatele de

măturitate (așa se numeau atunci) și la serata de absolvire ne-am luat rămas
bun dela școală.

7
 Anii de școală au rămas în urmă, deaceia sta intrebarea ce vom face mai
departe.

Starea materială în familie era grea deaceia de a întra la învățătură la institut

nu putea fi nici vorba, reeșind din cele expuse, am hotărît ca să încerc la
colegiu de medicină, din Chișinău, unde am și dat documentele și am aflat că la
cursul întîi vor fi primiți 90 de elevi. Verișoara Elizaveta Neaga cînd a aflat
unde am dat documentele sa dus și ia să le dee, dar cînd sa întors me-a spus că
era deacum al 500-elea candidat cea ce însămna că concursul era deacum 5,5
candidați pe un loc, deaceia am hotărît să-mi eu documentele dela colejiul de
medicină să mă duc pe un an de zile la cursuri de vînzători, deaceia am plecat
la Cărpineni și am primit dela secția raională de consum, îndreptare la aceste
cursuri.
Însă în prima săptămînă a lunii august 1957 am fost invitați mai mulți
absolvenți din clasa noastră pentru convorbire cu directorul școlii Tarasiuc
Stepan Iosif, care era nesatisfăcut de faptul că mulți din noi am ales calea
greșită pentru prelungirea studiilor.Pe mine și pe colegul Andrus T. I. ne-a
sfătuit să dăm documentele pentru susținerea examenelor de admitere la
institutul pedagogic, la facultatea fizică și matematică ce domnul Andrus T..a
și făcut, însă după cursul doi sa transferat la institutul de comunicații din or.
Odesa. Eu însă știind starea materială i-am lamurit domnului director și el ma
sfătuit să dau documentele la tehnicumul (coleghiul)veterinar- zootehnic din or.
Leova În acest tehnicum ap plecat mai mulți colegi dar la specialitatea de
zootihnician am depus documentele numai eu, ceilanți la specialitatea de
feldșer-veterinar.
Studiile în colegiu din or. Leova(1957-1960)

Examenele de admitere le-am dat foarte bine, deaciea mi sa dat bursă

majorată, ce pentru situația mea materială era foarte înbucurător. După
susținerea examenelor de admitere am fost trimiși la gospodăria de instruire
Cupcui pentru efectuarea diferitor lucrări agricole, după ce ni sau înmînat
invitația de sosire la 1 septembrie 1957 in colegiul din Leova, pentru începerea
studiilor.

1 septembrie am sosit la coleghiu și am aflat în ce grupă vom stdia, ne-am

făcut cunoștință cu colegii, am aflat unde vom trăi, în ce auditorii vom studiea,
unde este ospătăria studențască și multe alte întrebări au fost rezolvate.

In grupa noastra erau vreo7 coleghi care terminase școala rusă dar
majoritatea eram din satele moldovenești care nu cunoșteau limba rusă, ori o
cunoșteau foarte rău. Deaceia noi moldovenii am făcut grevă, pentru a trece la
studierea în limba moldovenească,(nu veneam la lecții, de dimineață ne
duceam la plajă pe malul Prutului și stăteam acolo toatâ ziua.) însă nouă ne
8
spuneau că nu au profesori, care cunosc această limba și deaceia nu pot trece
la.ea
Unul din organizatorii acestei grevei a fost colegul Șendrea Leonid Ion,
care știea foarte bine limba rusă pentrucă el învățase la școala rusă în sanatoriul
pentru copii din Sergeevca(Ucraina), și din această pricină a fost exclus din
coleghiu, însă a fost restabilit prin ordinul Ministrului gospodării sătești.

Pentru prima dată cu Leonid am făcut cunoștință la olimpiada raională de

matimatică in Cărpineni, el era dela școala medie din Lăpușna iar eu dela
scoala medie din Bujor și necătînd la aceia că noi eram oponenți în noapte zilei
cînd a fost olimpiada noi neam odihnit la școala din Cărpineni unde am
conversat mai mult și am aflat diferite întîmplări din viața noastră ce ne-a
apropiat,și iată că soarta nea întîlnit din nou la Leova. să facem studiile întro
grupă. El ma ajutat foarte mult la studierea materalilor ce se ecspuneau în
timpul lecțiilor. . Deoare ce literarura de specialitate nu era noi ne pregăteam
de lecți numai după conspectul scris la lecții pe care eu nul puteam scri că nu
cunoșteam limba rusă, dar Leonid conspecta stăruitor toate lecțiile pe care mi
le citea în limba rusă apoi mi le traducea în limba moldovenească. Mai tîrziu
cînd am trecut dela internat la o gospodărie individuală el me-a propus să citesc
romanul Djura în limba rusă și săl traduc în moldovenească. Mie me- a fost
foarte greu că nu puteam să apreciez cuvîntul întro direcție nederminantă la ce
mă ajuta Leonid.Peste o jumătate de an am îceput să mă discurc, pentru ce și
pînă acum îi sunt reconuscător pentru că dătoritâ lui am susținut cu bine
examenele de absolvire a colegiului. A fost între noi și momente neplăcute însă
întotdeauna prietenia a fost mai presus.

1958 după vacanța de vare neam întors în colegiu și aici primesc ordenul de
chemare dela comisariatul militar Leova pentru a trece examinarea medicală
pentru a stabili valabilitatea de serviciu în armată.Și iată surpriza. Mau invitat
la comisariat, și me-au înmînat livretul militar că nu pot în timp de pace să fiu
înrolat în rîndul armatei din pricina bolii sciatice de inimă.
.În toamna anului 1959 am fost trimiși la practica de producție în
colhozuri.Eu am fost îndtreptat în raionul Cărpineni, și zootehniceanul
principal m-ea propus să plec în colhozul Crasnîi Octeabri (satele Drojdieni,
Șișcani Afumaț Mirești și Chetroșeni) unde lipsea zootehnicean, dar trebuia de
efectuat bonitirovca(după diferite particularități,trebuia de determinat la ce rasă
aparține vaca dată.) vitelor mari cornute,și el mea încredițat miea să
îndeplinesc acastă sarcină.Fiind încurajat de încrederea pe care am
primito,făceam tot posibelul pentr a o îndreptăți.Lucram foarte mult și eu și cei
care mă ajutau (șeful și pontatorul fermei, văcarii și alții) pentru a îndeplini
sarcina în timpul necesar și cu calitate înaltă. După îndeplinirea sarcinei am
depus toată documentația necesară în sectia raională a gospodăriilor sătești și

9
zooteniceanul-principal al raionului a rămas satisfăcut de lucrul pe care lam
îndeplinit șî mea propus ca după terminarea studiilor, necătînd unde voi fi
repartizat să vîn în raionul Cărpineni.
Mam întors după practică în colegiu cu o dispoziție foarte bună,pentru că
știiam unde voi pleca la lucru după terminarea învățăturii(nu departe de casa
părintească)și asta ma ajutat să susțin cu sucțes examenele de absolvire.

Lucru ca zootehnicean în colhoz (mart1960-noembrie1961)

E luna martie 1960 . Examenele de stat în colegiu leam susținut cu succes

am primit diploma de absolvire și luîndune rămas bun am plecat la lucru după
specialitate. Eu mam dus, bine îțăles în raionul Cărpineni, unde zootehniceanul
principal m-ea propus să plec în colhozul Moldova(satele Bujor, Mirești,
Cnetroșeni,Bogiceni,Pereni, Pașcani,Săcăreni, Afumați,Șișcani,Drojdieni),care
sa format după comasarea mai multor colhozuri, printre ele și fostul colhoz”
Crasnîi Octeabri”, unde eu trecusem practica de producție.Venind în colhozul
Moldova președintele Zaicenco N.M., me-a pus să fiu zootehnicean în brigada
complecsă din Bogiceni,și am dat acordul.Nu după mult timp Zaicenco a fost
avansat în funcție, și președite a stat Roif Ș.A. ,dar secretar de partid în locul
lui a stat Caraman, fostul contabil-șef. În legătură cu restructurările efectuate a
fost întrodusă și funcțiea de adjunct a președintului pentru vitărit(Vera
Georgievna-fosta doctor veterinar a sectorului Bujor).Dece am făcut aceste
precizări vețî afla în continuare

În Bogiceni am avut defecultăți din pricina că răspundeam la nedreptăți,

indiferent de funcția acelui care le comitea.Șî iată unele cazuri care meau
rămas în memorie.
Secretarul de partid a venit în lagărul de vară unde se afla ferma de vaci
mulgătoare la oara 5 dimineața iar eu am venit la oara 6. Cînd am sosit la
fermă mau informat că dumnealui să află în casa de odihnă, și eu mam dus
pentru a afla ce plan de lucru are, dar el dormea deaceia am eșit afară pentru a
mă ocupa de îndeplinirea sarcinelor mele. Dupăce sa trezit a eșit afară și a
îceput sămi citească morală dece eu am venit la fermă mai tîrziu decît el și iam
răspuns că eu dorm acasă dar la fermă vin petru a lucra,și el a înțăles că mă
port obraznic.cu dînsul despre ce i-a raportat președintelui.
Altă obrăznicie am înfăptito cu adjunctul președintelui pe vitărit, cînd ea a
început să-mi citească morală dece eu am admis faptul că multe vaci sunt
infectate cu boli din pricina buhailor infectați, atunci eu iam răspuns că sunt
zootehnican și nici decum feldșer-veterinar șî această problemă nu este în
competeția mea deaceia vă rog să știci de ce întrebări eu port răspunderea și să
nu mă faceți vinovat de ce eu nu pot fi învinuit. Ea a înțăles că din partea mea
este o brutalitate săi răspund așa și ea raportat președintelui, după ce el ma
10
chemat la Bujor și mea citit o lecție că nu trebuie să mă port așa cum eu, cu
superiori mei, și mea adus aminte, că cînd eram în școală și îndeplineam
funcțiea de șef al cabinetului de fizică, iar el învățător de fizică, mea arătat
cum trebuie să procedez în așa înprejurări. După convorbirea cu președintele
am făcut concluzia că în acest colhoz voi fi în continuare dezapreciat, deaceia
am plecat în raion la zootehniceanul principal,iam lămurit situația, și lam rugat
ca să fiu trimăs la lucru în alt colhoz. După ce ma ascultat me-a spus că plecăm
la secretarul doi al comitetului raional de partid care răspundea de agricultură.
Eu am rămas în anticameră iar el a întrat în cabinetul secretarului. După un
timp oarecare am fost invitat în cabinet, unde mi sa comunicat că președintele
va avea în vedere problemele mele și el a primit hotărîrea să mă treacă dela
Bogiceni ca zootehnicean în brigada complexă din Bujor, și mau întrebat dacă
eu is de acord. Și asta a fost o altă greșală a mea cînd meam dat
acordul,pentrucă atitudenea președintelui față de mine sa scimbat din pricina
că dătorită jalbei mele la raion el a primit dela secretarul comitetului raional de
partid, observație.Și președintele și înlocțiitorii lui erau nemulțumiți de faptul
că eu am adus la cunoștiță conducerei raionului unele facte negative din
activitatea lor. Deaceia ei foloseau ori ce greșală a mea pentru a mă înjosi .
Reeșind din cele expuse am hotărît să mă adresez la Ministerul agriculturii
al Republicii Moldova pentru a primi îndreptare la lucru în alt raion, și la secția
de cadre me-au propus raionul Calaraș și Telenești șu eu am ales r. Calaraș.
Primind îndreptare, am plecat în raionul Calaraș, unde mi sa propus
colhozul ‘Comunist” (satele Onișcani Hoginești și Hîrbovăț).
După convorbirea pe care am avuto cu zootehniceanul principal al
raionului, am plecat la hotel unde trebia să vină după mine cineva din colhoz,și
a doua zi a venit cu căruța,chear președintele.Văzîndul cu ce transpor a venit,
dela o distanție de 19 km. de centrul raional, am înțăles că am nimerit întrun
colhoz sărac.
În drum spre Onișcani, unde se afla sediul cîrmuirii colhozului, am
conversat cu dumnealui și am aflat că în colhoz cele mai mari și numeroase
ferme se află pe teritoriul brigăzii din Hoginești, deaceia me-a propus să mă
aranjez cu traiul în acest sat,ca să fiu mai aproape de locul de lucru.

După cîteva zile meau găsit locuință în Hoginești și mam arenjat acolo cu
traiul.

Ca trasport me-am ales un hărmăsari cu care mă duceam călare la ferme și

la oficiul cîrmuirii.

11
 În primele luni, am făcut cunoștință cu lucrărorii dela ferme, îcepînd cu
șefii fermelor și terminînd cu paznicii. Mă interesa,vîrsta, vechimea muncii in
domeniul vităritului,ce probleme are la locul de muncă, și ce schimbări ar dori.
Am studiat ce nutrețuri are gospodăriea pregătite pentru iarnă, și trebue de
spus că sitațiea cu nutrețurile la ferma de vaci mulgătoare din Onișcani era
nesatefăcătoare despre ce am informat zooteniceanul principal al raionului și
lam rugat să ne ajute să cumpărăm nutreț,pentru acastă fermă.

La începutul anului 1961 am fost chemat la comisariatul militar din Calaraș

și am fost informat că articolul conform căruia nu eram apt de serviciu în timp
de pace este anulat deaceia trebuie să întorc livretul militar și în loc voi primi
adeverența de cemare sub drapel. Leatul meu deacum făceau serviciu în
armată, dar pe mine nu mă puteu încorpora pentru că conform Hotărîrii
Guvernului Republicii Moldova, specialiștii gospodăriilor sătești nu puteu fi
încorporați pînă nu vor fi înlocuiți cu alți specialiști.

Pentru februarie, martie a fost plănuită adunarea jenerală a colhozului cu

ordenea de zi “Darea de seamă pentru anul 1960 și alegerea președintelui”
Înainte de adunarea generală, primul secretar al comitetului raional de partid a
invitat toți specialiștii principali, brigadirii colhozului și pe secretarul
organizații de partid și nea informat că comitetul râional de partid a primit
hotărîrea să-l elibireze din funcție pe fostul președinte și-l propune ca candidat
pe brigadirul din Hoginești, de aceia fiecare la locul său de lucru trebuie să
pregătească opiniea publică ca la adunare să fie votată canditatura propusă.
Însă nu toți au îdeplinit porunca primului secretar pentrucă unii făceu agitație
în folosul propriu. Deaceia adunarea în prima zi a dat eșec penru că fiecare sat
înăinta candidatul său deaceia nici un candidat nu a primit numărul necesar de
vot. Adoua adunare a fost organlzată peste două săptămîni și din prartea
comitetului raional a fost propus ca cadidat agronomul-șef al colhozului din
Calaraș, dar din prima votare nici el nu a fos ales. Mulți propuneau condidatura
brigadirului din Hoginesti însă el a eșit la tribună și a refuzat motvînd că la
adunarea precedentă candidatura lui nu a primit votul de încredere. Însfîrșit în a
doua zi la adunare a fost ales ca președinte candidatul propus de comitetul
raional de partid

În aceiaș zi a fost organizată și adunarea de partid și ca rezultat secretarul

vechi a fos elibirat din funcție iar în licul lui a fost ales brigadirul dinHoginești.

După alegerea noului președinte (în luna martie) am primit comanda să trec
cu traiul în Onișcani, pentrucă el în fiecare seară organiza primirea dărilor de
seamă ce sa făcut ziua și ce lucru se planifică pentru ziua următoare și aceste
cosfătuiri uneori se prelungeau pînă la oara 24, iar dimineața trebuia să sosim
12
la cîrmuire la oara 6, unde specialiștii principali puneau sarcinele subalternellor
săi,deaceia de a trăi la Hoginești era inposibil. Era un lucru foarte intensiv dar
interesant. În primul rînd pentrucă toți eram tineri,(cel mai în vîrstă era
contabelul-șef de 32 ani,iar cel mai tînăr eram eu de 19 ani,iar ceilanți aveau
vîrsta de pînă la 30 ani.) lucram cu întuziazm, eram un colectiv unit și în lucru
ne ajutam unul pe altul.

În anii 1960-1961 În Moldova sa început companiea de închidera a

mănăstirelor .În satul Răciula raionul Calaraș era mănăstire de călugărițe care
trăiau în case individuale, deaceia se socotea că e îndeajuns să închidă biserica
și toate problemile vor fi rezolvate, însă trăitorii din sat au organizat apărarea
bisericii,zi și noapte iar cînd a venit un grup de miliționeri și au vrut să încuie
biserica cu lacătul lor, în ciocniri a fost ucis un miliționer
În plan era închiderea mănăstirii de călugări din Gîrboveț care trăiau în
chilii pe teritoriu și ca să nu se întîmple acelaș lucru ca la Răciula sa organizat
in timp de noapte evacuarea călugărilor din chiliile lor, la neamuri, dar care nu
aveau neamuri, la alte mănăstiri.
Înainte de închiderea mănăstirii am vrut să văd înpodobirea și ornamentația
interioară a bisericii, pentru ce întro zi de duminică am venit la biserica
mănăstirii, am întrat în ea și am rămas încîntat de frumuseța pe care am
văzuto.Și cît pe ce pentru asta mai nu am fost pedepsit, după cum mea povestit
stăpîna casei unde trăiam,(ea în vremea ceia era în biserică) că mulți din cei
care erau în biserică au crezut că eu am venit so închid, și numai datorită ei
care le-a explicat că sunt zootehniceanul colhozului și nu am nici o atribuție cu
închidera bisericii, și ei sau calmat.
Cu lucrul merjeam bine pentru că cu colectivele dela ferme am găsit limbă
comună nici odată nu înjoseam subalternii, mă stăruiam să vorbesc cu respet și
în caz dacă se întîmpla neplăceri, deaceia oamenii mă înțălejiau și mă
respectau necătînd la vîrsta mea tînără.

Însă pe mine mă neliniștea mult acel fapt că nu putem fi încorporat în

armată, deoarece, deacum îndeplinisem douăzeci de ani, și peste un an semașii
mei trebuiau să se elibireze din armată(trei ani) dar eu nici nu o începusem.
În discuțiile cu șeful secției a doua a comesariatul militar (ce se ocupa cu
recrutarea) eu tot timpul mă stăruiam să accentuez cît de mult vrau să plec la
armată dar tot timpul îmi spunea, cîtă vreme nu va fi specialist în locul meu atît
voi aștepta încorporarea. Văzind că acest ofițăr nu poate rezolva întrebarea mea
mam adresat comisarului militar cu întreba, ce trebue să fac ca să fiu
încorporat, și el mea spus să-i aduc hotărîrea cîrmuirei colhozului că este de

13
acord ca să fiu încorporat și el în aceaș zi îmi înmînează ordenul de
încorporarere.
Eu mam adresat președintelui cu această întrebare, dar el nu a fost deacord.
Atunci eu am scris cerere către ședința cîrmuirii colhozului, am înrezistrato
șiam cerut să fie introdusă în ordinea de zi a următoarei ședinței.La acea
ședință, președitele șea spus părerea sa că nui de acord să fiu încorporat pînă nu
va veni alt specialist în locul meu.După asta am luat și eu cuvîntul și am
lămurit membrilor dece am primit această hotărîre.În primul rînd pentru că
numai după armată era primit săți plănuiești viitorul, să formez o familie, săți
construești un locaș să educi copilașii, dar eu am indeplinit deacum douăzeci
de ani. Deaceia dacă Dumnevoastră nu luaț o hotărîre pozitivă, voi fi nevoit că
să lepăd lucrul ce pentru mine este neplăcut deoarece nu voi putea primi leafa
pe două luni iar în cărticica de muncă va fi scris că am fost eliberat pentru lipsa
de disciplină în muncă, ce ar fi o mare nedreptate.Reeșind din cele exspuse, vaș
ruga să rezolvați problema mea pozitiv. După mine au luat cuvîntul cîțeva
membrii ai cîrmuirei, șeau spus părerea și au propus sâ fiu elibirat din funcție
pentru a fi încorporat în armată. Președintele a pus la vot propunerele în
ordenea care au fost înaintate prima că nu pot fi elebirat, a doua da pot fi
elibirat. Majoritatea au votat pentru a doua propunere, pentru ce leam mulțumit
frumos.

A doua zi am luat copia hotărîrii cîrmuirei și am plecat la Calarași unde am

înmînato comisarului militar,.care ma întrebat cîte zile îmi trebuesc pentru
rezolvarea problemelor, iam spus 25 de zile atunci la chemat pe șeful secției a
doua și la întrebat cînd peste acest timp va fi încorporarea și el a raportat pe
data de 16 noiembrie.După asta ia pus sarcina sămi înmîneze ordinul de
încorporare pe această dată.

Întorcîndumă în Onișcani iam arătat președintelui ordinul de recrutare și el a

dat comanda să transmit documentele animalelor de prăsilă șefului fermei din
Onișcani și documentele de evidență în zootehnie, ajutorului contabilui-șef.
Pentru calcularea salariului, am scris cerere pentru concediu legal, și de
elibirarea din funcție în legătură cu încorporarea în armată .Însă toț banii
calculați nu iam primit, pentrucă după cum meau spus că bani în casă nu sunt
și președintele ma rugat să vin pe data de 15 noembrie și voi primi restul
banilor.(dar asta a fost totul organizat special pentru a mă întoarce în Onișcani
înainte de plecarea la armată.)

După ce am rezolvat toate problemele necesare am plecat la baștină pentru a

mă odihni în concediu și pentru me-aș lua rămas bun, înainte de plecarea la
armată, dela rudele și prietenii apropieați, după cum era obiceiul în satul
natal.A doua zi după rămas bun împreună cu tăticul am plecat la Onișcani
pentru a pimi restul banilor care trebuia săi primesc din colhoz în legătură cu
14
elibirarea din funcție că-ci era o sumă mare ce nu-mi trebuia în armată.Pe data
de 15 noiembrie am primit banii și i-am dat tăticului. I-ar seara de către
cîrmuirea colhozului, cu participarea specialiștilor principali și șefii fermelor
de vitărit a fost organizată o serată de rămas bun, cu ocazia plecării mele la
armată.

Serviciul în Armata Sovietică. (noembrie 1961- iuli 1987)

Pe data de 16 noembrie cu mașina președitelui înpreună cu tăticul am plecat

la comisariatul militar unde mi sa spus că pot pleca cu tăticul la punctul
republican de adunare a recruților și acolo să aștept mașina cu recruții din
raionul Calaraș. Cînd mașîna a sosit, cu tăticul ne-am luat rămas bun și eu m-
am dus cu recruții,la statul major al punctului de adunare unde mi-sa spus că
voi pleca în Districtul militar pentru apărarea antiaeriană a Moscovei însă
pentru asta trebuie să trec examinarea medicală, la spitalul republican pentru a
preciza unele probleme cu inima. Cînd m-am întors din spital mi sa înștințat că
conform rezultatelor examinării medicale nus apt de-a face serviciu în armată,
și atunci eu am declarat, că acasă nu mă întorc și îs de acord să fac serviciu
unde nu aș fi trimăs.După aceasta, comisia a hotărît să mă trimată pentru a
face serviciu la infanterie în rejiunea Caliningrad, Districtul Militar
Pribaltica.

Eșalonul cu recruții din Moldova a sosit în orașul Cerneahovsc rejiunea

Caliningrad, de unde un grup de recruți am fost cu mașina trimiș în orașul
Gvardeisc aceiaș regiune, unitatea militară 61905, unde in timp de 3 luni am
trecut pregătirea tînărului soldat, după ce am fost repartizat in plutonul de
legătură a batalionului întîi de infanterie a aceluiaș regiment(61905).
Trebue să spun că din pricina crizei militare din jurul Cubei, demobilizarea
din Armata Sovetică a fost stopată și băieții faceau serviciul al patrulea an
deaceia se purtau cu soldații tineri foarte grosolan
În luna martie 1962 șeful statului major me-a propus să fiu furier la dînsul
însă eu i-am spus că slab cunosc gramatica limbii ruse.și voi admite multe
grășeli,deacea am refuzat.. În aceiaș lună am fost numit, în caz de alarmă,
comisionar la seful statului major a batalionului, și nu mult după asta a fost dat
semnalul de alarmă pentru primul batalion (era zi de luni) și eu am plecat și
lam inștințat, am luat valiza lui pentru alarmă și mam întors în regiment.Cînd
coloana batalionului era gata de marș comandantul batalionuli ma chemat și ma
întrebat dacă eu am înștiițat pe șeful statului major despre alarmă si ca dovadă
iam arătat valiza lui. Atunci el me-a dat comanda, cu mașina lui de serviciu, să
plec și săl aduc.Cînd am venit la dînsul acasă el dormea în fotoliu

15
semidizbrăcat (se simțea căi după o doză de alcogol, căcii soția era plecată în
concediu), lam trezit, lam ajutat să se echipeze și am plecat în regiment.
În luna mai am fost numit să fac serviciu la stațiea telefonică a regimehtului,
unde o săptămînă eram de serviciu dela micul dejun pînă după prînz , a doua
săptămînă după prînz pînă după cină, și a treia săptămînă după cină pînă după
micul dajun.

În decada a două a lunii august eram de serviciu la stațiea telefonică în

schimbul de dimineață, cînd comandantul regimentului raporta comandantului
diviziei despre situația lucrurilor în regiment iar comandatul diviziei dădea
indicațiile necesare, și noi ca întoteauna in vremea asta cînd eram la schimb
ascultam aceste rapoarte și indicații pentru a fi la curent cu toate noutățile
necesare. În una din aceste zile am aflat că școala militară de geniu din
Leningrad are nevoie de candidați la învățătură, deaceia comandatul
districtului militar a dat ordin ca comandanții unităților militare să aleagă acești
candidați din rîndurile ostașilor, care au studii mijlocii, penrtu că școala a
primit directiva Marelui Stat Major după ce acei candidați care nau trecut
concursul au fost trimiș acasă.

Aflînd această noutate, cînd după schimb, m-am întors în pluton m-am
împărtășit cu prietenul meu Jora Socolov(terminase pînă la armată colegiu de
tranmisiuni din Iaroslav) și iam propus ca înpreună să scrim raport pentru a
pleca în această școală, însă el categoric a fost înpotrivă.Atunci iam ecspus
planul, că noi nu perdem nimica, dar ca rezultat vom vedea Leningradul,
interesant va fi să vedem drumul dus și întors dela Gvardeisc pîna la
Leningrad, pentru că examenele de admitere în școală nu le vom putea susține,
deoarece am terminat școala cu 5 ani în urmă, și de ele nu neam pregătit,
deaceia nu vom fi primiți, dar tot timpul petrecut în astă perioadă va fi socotit
în termenul armatei.După această discuție am scris amîndou raport pentru a
pleca în scoala militară din Leningrad, care trebuia să-l iscălească șeful statului
major a batalionului, care nu la iscălit dar ma chemat pe mine pentru discuție,
și ma întrebat dece vrau să schimb profesia civilă pe care am primit-o pînă la
armată, și ce bun eu văd în serviciul militar căruia vreu să consacr cei mai activ
ani ai veții, și el atunci me-a adus aminte de cele întîmplate cu dînsul în vremea
alarmei și me-a spns că eu foarte puțin cunosc toate perepețiile veții
militare.(eu nu i-am spus că ce-a mai mare pricină este vizita în Leningrad)
După discuția asta a chemat comandantul plutonului și ia dat comanda să mă
elibireze din serviciu dela stația telefonică și în fiecare seară să mă trimată
pentru asigurare tragerilor de noapte la poligon,cu asta el a vrut să-mi arăte și
alte laturi a vieții militare, deoarece conducătorul acestor trageri la poligon era
el sîngur, și trei nopți la rînd a mers cu ostașii la aceste trageri, parcurgînd pe
îos dus și întors vreo 20 km.Eu trebieam să parcug această distanție cu
automatul la pept și cu radiostanțiea de19,5kg în spate După 3 nopți ma
16
întrebat poate că m-am răzgîndit să mai plec la școala militară, dar eu iam
răspuns că nu, și el mea iscăiit raportul.Luînd raportul am plrcat în statul major
al regimentului pentru a întocmi documentele de plecare la școală și marea mea
fost nedumerirea cînd îndreptarea era la școala militară de geniu din Lenigrad
dar biletul de călătorie Gvardeisc-Coliningrad, și ei me-au lămurit, că școala se
numrște din Leniingrad dar acuma este dislocată în Calinigrad.Planurile mele
sau prăbușit, dar cale întorsă nu era, deaceia am luat documentele și am plecat
în Caliningrad împreună cu Jora Socolov.

Școala militară era dislocată la marginea orașului în localitatea Borisovo,

așa că am ajuns la ea seara tîrziu. La pnctul de trecere și control a școlii neau
controlat documentele și au rapotat ofițerului de serviciu a școlii, care a dat
comanda ca ei să ne îsociască pînă la comnata lui. După controlul
documentelor, ofițerul de serviciu a telefonat în companiea a 10 și a chemat
ostașul de serviciu pentru a ne îsoți pîna in companie și să ne arăte unde vom
dormi. Deoare ce era tîrziu nea sfătuit să ne rîdicăm la mansardă că acolo sunt
saltele și să ne odihnim pîne dimineață dar de dimineață vor veni șefii și ne vor
aranja în camerele căzărmei. Din acastă pricină nu am fost treziț dimineața și
am întîrzieat la formația unde a fost înștiințarea că azi trebuie să susținim
examrnul la matimatcă în scris și oral la fizică și la limba rusă. Necătînd la
întîrzirre am primit comanda să plrcăm la examenul de matimatică care lam
susținut cu succes. Însă în legătură cu întîrzierea, eu am depus ultimul fișa de
examinare și cînd a venit învățătorul de fizică el mea propus să dau examenul
dar eu iam cerut sămi dee voie să fumez, însă el me-a spus că examenul va
trece rapid deaceia mea propus să mă așezi pe scaun în fața lui și a început să
mă examineze.Prima întrebare a fost care este rezultanta a două puteri pe care
lea desemnat (dar nu știeam în rusă ce însamnă acest cuvînt)și iam răspuns că
nu știu, și atunci el ma întrebat dacă eu știu legea lui Om pentru parcela
circuitului electric și iam spus că nu o știu, și atunci el mă întreabă, ce știu eu
din fizică și iam răspuns că nimica.și ca rezultat el m-ea pus în lista de
examinare un 2 foarte mare, sa iscălit, și mea spus că pot pleca la fumat.

În aciași zi după amează în companie imi telefonează Jora Socolov și mă

invită să vin să dau examenul la limba rusă pentru ce lam mulțumit penrtu
invitație și i-am lămurit că la fizică deacum am primit noata 2 așa că nu mai
are rost să mai primesc încă un doi dar el mea dat informațiea că la acest
examen noată de doi nu pun, dar eu nu mam dus

Pe data de 30 august 1962 trebiea să trec comisia medicală pentru a fi

controlat dacă îs apt să învăț în scoala militară, deaceia după micul dejun cu
ambulanța am plecat la spitalul militar din Calinungrad,iar din lipsa comisiei
această examinare nu a avut loc.

17
 Necătînd la acelea că examenele nu leam susținut, comisia medicală nu am
trecut, trebuia să mă prezent la comisia de validare care a avut loc pe data de
31 august. După alfabet am fost chemat printre primii. și am văzut vre-o 15
colonei în comisie în frunte cu șeful scolii militare, general maior a trupelor de
geniu Onișcenco. După raport am fost invitat să mă așez pe scaunul de lîngă
general.El a luat dosarul meu personal.și mea dat întrebarea dece așa puține
documente sunt în el și eu iam lămurit că noi am aflat de plecarea în școala
militară la svîrșitul, decadei a doua a lunii august, deacieia nam dovedit să
scriu acasă pentru a primi documentele necesare.O altâ întrebare a fost dece am
hotărît să fac studiile în școala militară de geniu pentru că serviciul lam făcut în
plutonul de transmisiuni, la care am răspuns că în timpul exercițiilor la
poligon, cînd se găsea vreun obiect explozibil se oprea totă mișcarea și erau
chemați geniști care numai după îndeplinirea sarcinei lor exercițiile puteau fi
prelungite.După răspunsul meu generalul a propus comisiei ca eu să fiu admis
la învățătură cu condiția ca pînă în noebrie să prezint documentele necesare
penrtu dosarul personal și să susțin examenul la fizică și limba rusă.
Documentele necesare leam prezentatn în afară de certificatul de naștere și
certificatul despre starea sănătății, dar examenele pînă acuma le susțin.
Pentru a primi documentele necesare i-am scris tăticului scrisoare să mi le
trimată pe adresa nouă, orașul Caliningrad 22 LVIOLCU (Leningradscoe
voenno-injenernoe ordina Lenina Krasnoznamennoe ucilișce) im A.
Jdanova,însă nu iam spus pentru ce îmi trebuesc ele, căci nu eram încredințat
că el fa fi de acord cu hotărîrea mea de-a învăța în școala militară.
Documentele leam primit cu o scrisoare în care pintre altele mă întreabă ce fac
serviciu întrun sovhoz militar ca zootehnicean, după asta am hotărît să le scriu
dischis despre tot.

1septembrie ne-au citit ordinul că de azi înainte noi nu mai sîntem soldați de
rînd dar sîntem cursanți-elevi ai școlii militare și ne-au felicitat cu această
ocazie și neau urat succese la învățătură.
În octombrie1962 comandantul companiei (a 10 cea)m a ivitat in cancelarie
la o convorbire în cursul căriea me-a propus să fiu numit comandant al grupei a
treia din plutonul întîi și ma întrebat dacă-s de acord și eu iam răspuns
afirmativ. Dînd acordul la această propunere eu înțălegeam că voi avea mai
multă răspudere decît pînă acuma dar avînd experieța de lucru cu subalterni
pînă la armată eram încrezut că mă voi discurca, și viața a aratat că eu nu am
dat greș.Iear în noiembrie am primit gradul militar de sergent inferior.
Sesiunea de iarnă din 1962 am susținut-o cu succes deacia am primit
dreptul de a pleca în concediu la baștină, pe cont propriu (bani de drum i-am
îngrămădit din leafa primită ca comandant de grupă) Trecuse un an și 3 luni de
cînd plecasem de acasă ,la armată, deaceia îmi era dor de părinți, frați, soră și

18
alte neamuri apropieate și am plecat cu o satisfacție foarte mare în acest
concediu de 10 zile, care au trecut ca întrun vis. Mam întors din concediu cu o
dispoziție foarte bună și mam apucat de învățătură cu mai multă sîrguință, dar
asta îmi părea puțin de aceia am hotărît să mâ ocup și cu sportul. Întîi mam
înscris în secțiea de box dar în vremea unui antranament am primit o lovitură
puternică peste nas, care ma durut foarte mult, de aceia am lasat acest sport și
mai departe mam ocupat cu triatlonul militar. Iată acelea trei componente pe
care le conțînea acest triatlon; 1. Tragire din automatul Kalașnicov din trei
poze: culcat pe burtă, întrun genunchi, în piceoare, și la fiecare poză să dădeau
cite cinci cartușe, 2. Învingerea fîșiei cu obstacole. 3 Aruncarea grănății la
distanță. Din punct de vedere fizic mai multă forță trebuia consumată la
invingerea fîșiei cu obstacole, deaceia în vremea antranamentelor la acest
component al trintonului militar, sîmțeam boli de inimă, deaceia în toamna
anului 1963 mam adresat la punctul medical pentru a mă cosulta cu medicul,
care me-a prescris blicada de novocaină a inimei, după ce ma îndreptat la
spitalul militar din Caliningrad, la consultația cardiologului, care după lecuire
și mai multe cosultații, mea propus, că dacă doresc, este posibil să mă elibirez
din școală, dar pînă la sfîrșitul serviciului militar îl voi îndeplini în unitatea
militară, la ce eu nu am fost de acord. Însă în vara anului 1964,cînd mă găseam
în concediu în Moldova, am întrat la institul agricol din Chișinău, pentru a mă
consulta, dacă după terminarea a două cursuri în școala militară de giniu aș
putea prelugi învățătura la facultatea mehanică. După ce meau dat unele
întrebări, meau lămurit ce documente trebue să prezint, și că pot fi primit
numai în cursul doi.Deaceia întorcîndumă din concediu am plrcat în spital
pentru ai spune cardiogului că mam răzgîndit șî sunt de acord să mă elibirez
din școală din pricina stării sănătății , la ce el mea răspuns, că asta a fost cu
putință numai pînă în cursul trei, pentru că conform planului de mobilizare eu
mă aflu la evidență, ca ofițăr,deaceia acum nu pot fi elibirat.
La competițiile sportive din școala militară am îndeplinit normativele
pentru sportiv de categoria a treia, a doua, și prima, iar la competiția sportivă a
districtului militar Pribaltica,(anul 1964) am îndeplinit normativul pentru
sportiv de candidat in maestru al sportului (triatlonul militar).
În prima jumătate a anului 1964 am făcut stagiul de comandant a
plutonului,în batalionul de geniu a diviziei Tamani, districtul militar Moscova,
și am fost apreciat cu noata de cinci

.În toamna anului 1964 ,pentru învățătura excelentă, disciplina pilduitoare,

activitatea activă în vieața obștească, și pentru că grupa , comandant al căreia
eu eram ocupa primul loc in companie, conform ordenului șefului școlii,
fotografiea mea afos afișată pe tabla de onoare a școlii.

19
 În septembrie 1964, întro zi de sîmbătă, eram de serviciu pe companie, cînd
seara a venit un grup de elevi din plutoanele trei și patru, care au fost la
dansuri in orășelul din apropierea școlii unde au fost agresați de tinerii locali.
Cineva din ei a propus ca să fie organizat un grup mai mare de elevi, și să plece
în orășel pentru a se răzbuna. Pentru a trece prin poarta dela punctul de control
și trecere, ei sau încolonat și sub pretaxtul că se duc la marș forțat lor li sa
deschis poarta și au eșit depe teritorul școlii. Cînd au ajuns la clădirea unde
erau organizate dansurile iau luat la bătaie pe toți tinerii, care erau îmbrăcați în
haine civile fără a se lămuri cine din ei au fost vinovați de agresarea elevilor.
Cineva din acei care a văzut această obrăznicie nelimitată a înștiințat
comenduirea militară din Caliningrad, care la rîndul său a înștiințat ofițerul de
serviciu din școala militară, care a organizat plecarea la fața locului
detașamentul de serviciu, care a ogoit toate pasiunile. După cele întămplate în
școală a fost organizată examinarea acestui evenement pentru a lua măsurile
necesare Această examinare mă atingea și pe mine, deoare ce in ziua aceia am
fost de servicu pe companie și trebuia să rapottez despre cele întîmplate
ofițerului de serviciu pe școală însă în cursul examinării sa stabilit că eu nu mă
găsam în cazarmă pentru că eram cu raportul la ofițerul de serviciu, deaceia nu
am fost pedepsit., însă în rezultatul acestei examinări mulți au fost pedepsiți,
începînd cu mustrarea, mustrarea aspră, retrogeadare, lipsirea de gradul militar
sergent, pînă la punerea în arest pe zece zile.
După aceste evenemente ,în școală, companiea a zecea a primit numirea de
“luptători pentru dreptate”.

În rezultetul acestor pedepse a avut de suferit și prietenul meu Iurii Hahlov,

de baștină din or. Enghels regiunea Saratov. El era orfan dar avea două surori
mai mari la care în concediu pleca la ele în ospeție, însă în vacanța de iarnă a
anului 1965, me-a spus că-i rușine să plece la surori fără gradul de sergent de
care a fost lipsit in rezultatul evenementelor descrisă mai sus și eu i’am propus
să margă cu mine în concediu în Moldova, la ce a dat acorul. Așa că în
concediu am plecat în doi unde lam făcut cunoscut cu baștina, cu părinții și
neamurile apropieate, cît am dovedit în timp de 10 zile, și bine înțăles am
degustat diferite vinuri.

Scrisoarea pe care părinții me-au înmînat-o, cînd am sosit acasă, me-a

rîdicat, dar în aceași vreme, me-a și stricat dispozițiea. Scrisoarea era din satul
Onișcani, raionul Calaraș,(colhozul “Comunist”) de unde cu trei ani și trei luni
în urmă mau petrecut la armată și acum mă invitau la locul de lucru pe care l-
am susțînut pînă a pleca Și asta me-a rîdicat dispozițiea, dar din altă parte,
neputința de a mă elibira din armată, necătînd la aceia că făcusem serviciu timp
de trei ani și trei luni, din care doi ani și trei luni, în școala militară, ca elev,
care în caz de infracțiune ori încălcării disciplinii, trebuia să-i fac ca ostaș întro
unitatea militară, ce nu mă sătisfăcea,și asta mea stricat dizpozițiea.De aceia
20
cînnd neam întors în școală eu tot timpul mă gîndeam ce să fac ca să fi elibirat
din armată fără sancțiuni. În mai 1965 trecea timpul de aflare in candidat de
partid (Partidlul comunist al Uniunii Sovietice), și îmi venea gîndul ca să mă
refuz de a sta membru de partid, la ce mulți mă sfătuiau să nu comit această
greșală și mam răzgîndit.Mă sfătuiam cu ofițeri experimentați, cum să procedez
în cazul dacă am greșit, cînd am primit decizia să învăț în școala militară, și
dela toți auzeam una și aceîaș, că trebuie să termin școala și pe urmă vei vedea
cum va merge serviciu și atunci vei lua hotărîrea necesară, deaceia am luat
deciziea să termen școala.
Înaintea examenelor de stat, ofițerul direcției de cadre a școlii mea spus că
pînă acum în dosarul meu personal lipsește adeverența de naștere, deaceiea nu
pot legaliza dosarul personal al viitorului ofițer, pentru ce trebuește să scriu
acasă ca urgent să mil trimată, ce am și făcut.Însă după ce am primit adeverlnța
de nașterii, a apărut altă problemă pentrucă toate documentel personal al
elevului erau pe numele Ivan și atunci direcțiea de cadre me-a propus să scriu
cerere la secțiea civilă din Caliningrad, ca să-mi schimbe în certificatul de
naștere, numele Ion la Ivan la ce leam spus că acest nume mi lau dat părinții la
naștere deaceia nu voi scri nici o cerere.Atunci ei me-au spus că toate
documentele din dosarul personal al ofițerului vor fi cu numele Ion, cu ce am
fost de acord.

Examanele de stat le-am susținut pe toate cu noata de cinci. În așa fel am

terminat școala militară de geniu, ca un elev excelent la toare obiectele și am
primit diplomă cu distincție,și conform regulamentului elevii care au terminat
studiile în așa fel ,se introduc pe tabla de onoare în muzeul școlii (Familea,
Numele,Numele după Tată. și anul absolvirii.), și au dreptul să-și aleagă locul
unde vor prelungi serviciul mai departe.

După examenele de stat trebuia să așteptăm, pînă va sosi dela Moscogva

ordinul Ministrului Apărării de oferire absolvenților,gradul de ofițer
„locotinent” și planul de repartizare a lor.De aceia comandamentul școlii
militare a luat deciziea să trimită.elevii companiei a zecea pe cîteva zile la
mare, în orașul Zelinograd, pînă va sosi ordinul Ministrului
Apărării.Întorcîndune în școală, comandantul companiei ma chemat și ma
întrebat unde doriesc să fac serviciu mai departe, și i-am spus că în districtul
militar Odesa,regimentul de pioneri din Dubăsari.El ma ascultat, și a început
să-mi dee sfat că e mai bine dacă aș pleca în Grupa Armatei Sovietice în
Germania (Republica Democratică Germană), pentru că acolo voi primi o
ptactică pentru serviciu mai bună și voi primi un salariu de două ori mai mare
ca în Dnbăsari, ce e foarte important pentru un tînăr ofițăr, dar în Dubăsarul tău
vei mai dovedi, și eu am fost de acod cu argumentele dumnealui.

21
 După asta ne-a fost înmînată forma de ofițăr cu epoleți de locotinent, care a
fost pregătită din timp, și am plecat la adunarea festivă, unde am fost felicitați
cu ocaziea primirii a primului grad de ofițăr,și ne-au dort drum frumos în viața
noastră de militar,după ce a fost organizat dejunul de rămas bun.

După atîtea zille încordate, și retrăiri sufletesti, a sosit și ziua plecării în

concediu, la baștină, care o așteptam. cu nerăbdare. Am plecat în forma
ofițărească cu ce mă mîndream, necătînd la aceia că în viața am avut alte
planuri.Sosind acasă, tăticului i-am spus că mai departe la serviciu plec în
Cermania, însă pe mămica nu am vrut să o neliniștesc deaceia nu iam spus, dar
ea mai tîrziu a aflat dela ceilanți.În concediu au fost multe întîlniri cu foștii
colegi de școală și cu neamurile, de aceia vremea întoarcerei în școală, de unde
trebuiea să primim documentele de plecare în Cermaniea Democratică a sosit
foarte răpide. În școală am aflat că în Germania pleacă un gup de
ofițări,(printre care și prietenul meu Iura Hahlov) și documentele de plecare au
fost întocmite împreună pentru toată grupa, pîna la Francfurt pe Oder, unde se
afla punctul de primire a militarilor sosiți în componența Trupelor Sovetice din
Germania.

După ce documentele de plecare neau fost înmînate, am luat drumul spre

locul destinat unde am ajuns la începutul decadei a doua a lunii septembrie, iar
pe data de 15 a fost ziua mea de naștere, și cu prietenul am hotarît să o
marcăm, dar trebuia să cumpărăm o gustorică și o băutorică. (bani aveam, că
am primit cîte 150 de mărci).Iura cunoștea bune limba germană, deaceia iam
propus să trecem peste gard în oraș și acolo să cumpărăm ce trebuește, și în
acelaș fel ne întoarcem, și în parcul de lîngă cazarmă vom însămnea ziua de
naștere, ce am și făcut. În cazarmă ne-am întos sara tîrziu, și ofițerul de
sirviciu nea spus că am fost chemați în statul major, dar nu ne-au găsit. A doua
zi am aflat că trebuia să plecăm în nordul Germaniei la depozitul de geniu, a
Trupelor Sovietice, dar nu neau găsit, deaceiea în locul nostru au trimis pe alții.
În aceiaș zi pe cinci ofițări neau chemat în statul major, și neau spus să luăm
bagajul și cu ofițărul de serviciu ne vom duce la gară de unde cu trenul vom
pleca spre Drezden în dispozițiea comandantului armatei întîi de tancuri.

La gară în Drezden ne-a întîlnit un ofițăr care ne-a îsoțit pînă la șeful
trupelor de geniu al armatei, care a conversat cu fiecare în parte, și a primit
deciziea în ce unități militare vom face mai departe serviciul. Eu am fost
repartizat în batalionul de geniu al amatei care ce disloca în Drezden, iar Iura în
batelionul de geniu a diviziei, care se disloca în Gale și atunci am întrat a doua
oară la șef iam povestit cum prieteniea noastră nea ajutat în vremea studiului în
școală, lam încredințat, că ea ne va ajuta și în serviciul de mai departe, deaceia
lam rugat dacă este putință să ne trimată in acelaș batalion, la ce el a fost de
acord, și noi am fost îndreptați amîndoi în Drezden.

22
 În statul major al armiei după noi a sosit locțiitorul comandantului de
batalion, pe tehnică, care nea adus în batalion, în vremea prînzului, așa că a
trebuit să așteptăm cînd va sosi comandirul pentru ai raporta. După raport
comandantul ma întrebat dacă eu am bocanci pentru formă, și iam răspuns că
am în bagaj, la ce el mea spus să discalți pantofii și să încalți bocancii.și asta a
fost pima observație, de tipul acesta, pentru că pantofii iam purtat aproape două
luni.

După asta nea invitat să mergem la orășelul sportiv, unde în trei vom primi
examenul de absolvire la gimnastică dela elevii companiei de instruire, și nea
preîntîmpinat că sînguri vom apreciea ce noate punem, și la umă le vom
compăra cu ale lui. De rezultatele noastre, el a rămas satisfăcut pentu că
noatele puse de noi și dînsul, nu se deosăbeau cu mult. După asta nea invitat în
cabinetulu său unde erau adunați locțiitorii lui și comandanții companiilor. În
cabinet ne-a așezat la masă lingă dînsul, și a încaput să ne examineze, începînd
cu Iura, după aceia a trecut la mine cu întrebările, la ce iam răspuns că cu o
lună în urmă,eu am obținut examenul de absolvire in fața comisiei de stat și am
primit noata cinci, și ce Dumnevoastre nu credeți în competenția comisiei de
stat. Și în afară de asta noi nu am luat prînzul deaceia ar fi de dorit,să luăm
masa, apoi să primim o baie, și sa aflăm unde vom fi domiciliaț. La acest
reproș el na răspuns nimic, dar a îndesat pe un buton, și în cabinet a întrat un
sergent reangajat, care a primit comanda să ne ducă în ospătăria ofițărească și
să ne hrănească, apoi să ne ducă la baie, și să ne arăte, unde vom trăi.

Cînd am eșit în coridor, mulți subalrteni ai lui, meau spus că așa observații
combatuli nui plac, deacia mai departe voi avea multe neplăceri. A doua zi am
eșit la încolonare, și combatul ne-a invitat în fața formației pentru a ne
prezentat efectivului,și a anunțat că suntem numiți comandanți de pluton, Iura
în companiea adoua, i-ar eu în compania întîi, dar în legătură cu plecarea
comandantului companiei de înstruire în concediu,vremelnic ma numit pe
mine. Cînd am venit în companie am aflat că ea nu este în statul de personal a
batalionului, deaceia tot efectivul ei a fost detașat din diferite unități militare
din partea de sud a Trupeior Armatei Sovetice în Germania. În componența
companiei erau patru plutoane dintre care două pregăteu comandanți de grupă
de pioneri și alte două plutoane pregăteu specialiști pentru tehnica de geniu. Pe
mine ma mirat faptul cînd am aflat că in companie, din patru comandaț de
pluton, unul era capitan, doi locotinenți-majori, și eu locotinent, care numai ce
am terminat școala militară, dar combatul a luat deciziea să mă numească
vremelnic pe mine comandant de companie.Primul gînd me-a fost că el în felul
acesta să răfuește cu mine pentru îndrăzneala pe care am avut-o la prima
noastră întîlnire.Însă acesta a fost o greșală a mea pentru că el ma ajtat foarte
mult în vremea îndeplinirii funcției de comandat al companie în timp de două
luni, și înainte de plecarea lui în Uniunea Sovietică me-a spus că el a fost

23
încîntat de îndrăzneala mea pentru cum am procedat eu atunci.la prima noastră
întîlnire.
În locul combatului, care a plecat în țară a venit un ofițer cu mult mai tînăr,
care absolvise academiea de geniu, in grad de maior cu care am găsit foarte
rapid limbă comună, la ce ma ajutat și rezultatul foarte bun susținut la controlul
efectuat de reprezentantul statului major a șefului trupelor de geniu sovietice
din Germania, care a asistat la lecția mea practică cu două plutoane de instruire
pe tema „Pregătirea podului pentru distrugere”, despre ce a fost informat și
noul combat.După acest control, comandantul batalionului a fost înăintat în
funcție în statul major al șefului trupelor de geniu sovietice din Germania,și în
locul lui a fost numit, primul lui inlocțiitor. maior Rudnev, cu care aveam
relații foarte bune.

În aprelie 1966 după terminarea studiilor în companiea de instruire ,ea a fost

disființată și eu mam întors în companiea de pioneri numărul unu în calitate de
comandant al plutonului trei, cu ce și sa terminat pregătirea de luptă și sa
început deplăsările pentru îndeplinirea diferitor sarcini în domeniul
construcțiilor.

În vara anului 1966-amenajarea punctului rezervă de comandă al armatei

întii in apropierea orăselului Chionensbruc.1967-înalțarea adapostorilor
din grunt, pentru avioanele de luptă , depe aerodromul militar din
Grosinhain, și apoi în brigada de geniu din or.Brendenburg, pentru
fabricarea din beton armat a construcțiilor pentru aceleaș avioane înlocul
adapostorilor din grunt . 1968-1969- construirea punctului de comandă al
armatei întîi în apropierea orășelului Lonțig. 1970-amenajarea
aerodromului de cîmp în apropierea oreșelului Țeithain.
În toamna anului 1967 , întro convorbire cu comandantul batalionului,
maior Rudnev, i-am spus că prietena mea a terminat învățătura la
institutul pedagogic, și pentru a rezolva problema câsâtorii aș dori sâ plec
în concediu pe zece zile. Și el a dat acordul, și pe data de 10 noembrie eu
am sosit la Bujor, pentru a mă întîlni cu Mariea și sâi lămuresc scopul
sosirii mele.
De odată ea a crezut că asta e o glumă și deaceia na crezut că am
venit pe neașteptate în concadiu ca săi propun căsătoriea. Însă dup ce mai
mult de un ceas am conversat a dat acordul să ne căsătorim, și pe data de
12 noembrie 1967 , la sovetul sătesc din Bujor ne-am înscris, și ca martor
a asistat, verișorul Neaga George Ion, pe care lam rugat să ne fie ca nanaș
de conunie la ce el a fost de acord.

24
 Știind că avem vreme limitată ne-am ocupat urjent cu pregătirea pentru
nuntă Productele necesare pentru pregătirea bucatelor au fost procurate
din colhoz,iar coniacul necesar, prin cunoscuții nănașului, lam procurat la
vama Leușeni. Tăticul avea vinul său,deaceia nu era nevoie de procurat.
Eu, cu Maria, am plecat la Chișunău pentru a mai cumpăra cîte ceva
din înbrăcămintea miresei și să arvonim muzicanți pentru nuntă. Bine
înțăles eu mai mult mam ocupat cu arvona muzicanților, pe care iam găsit
în restaurantul “Chișinău”, unde am rezolvat toate problemele necesare
(cînd, și unde va avea loc nunta, și cît timp va țînea,și cît va costa). Prntre
altele șeful mea spus,că pînă la Hîncești ei vin cu autobuzul, dar dela
Hîncesti și pînă la Drojdieni săi aduc cu transportul meu, și eu am dat
acordul,însă sa întîmplat așa că autobzul comandat de mine, sa reținut în
Chișinău și din această pricină cu întîrziere am sosit la Drojdieni ce a
însămnat reținerea începutului nunții,ce a făcuto pe Mariea să retrăească
foarte mul. Cînd am sosit acasă, ea, în haine de mireasă, stătea la poarta
ogrăzii , pe o pieatră, și plîngea, pentru că gîndea că sa întîmplat ceva
neplăcut.Eu am leniștit-o și iam promis că totul va fi normal, dar pînă eu
voi îmbrăca costumul de mire,ea săși mai facă machieajul, și vom pleca în
clădirea unde trebuia să se începă nunta.
Mulțumit experienții nănașilor, nunta sa petrecut bine și nuntașii au
fost mulțumiți de felul cum a fost organizată.
După nuntă, cu Mariea , am plecat la comisariatul militar din Hîncești
și l-am rugat să-mi prelungească concediul pe chestii fameliare pe cinci
zile, la ce el a fost de acord și față de noi a trimes telegramă
comandantului batalionului, că mea prelungit concediul încă pe cinci zile.
După terminarea concediului am plecat spre Drezden unde la sosire am
fost felicitat cu prilegiul căsătoriei, pentru ce leam mulțumit mult și leam
spus că vom însămna acest evenement înainte de anul nou 1968,cînd va
sosi soțiea. Cu acest prilej, Mariea a adus cu ea producte și
băutură(conieac), de- aceia pînă la vama din Brest a fost petrecută de
fratele Cosrică. Întîlnirea a fost organizată în Drezden bine pentru că au
fost toate cele necesare, pentru a organiza așa o întîlnire.
Mai departe vieața a mărs după cum trebuia să margă. Eu eram ocupat
cu serviciu și mă aflam foarte mult în deplăsări, și acasă veneam rar, dar
din cînd în cînd veneam. În vara anului 1968 am sosit acasă și am
petrecut zilele de odihnă cu soțiea, iar seara ei ia fost rău. Eu am înștiințat,
despre aceasta, comandantul batalionuli, după ce el a dat comandă ca
25
avtomobilul său de serviciu să ne ducă la spitalul militar, după ce ea a fost
internată. Însă a doua zi am fost obligat să plec în deplăsare, ie-ar pe data
de 25 iunie, secretarul organizației de partid a batalionului îmi telefonează
în deplăsare, și mă felicită cu ocaziea nașterii ficei , pentru ce lam
mulțumit pentru felicitare, dară i-am spus că în aceste clipe ar fi mai bine
ca eu să fiu lîngă soție, deaceia iam declarat că chear acum plec spre
Drezden și nu mai aștept pe nimeni în locul meu,deorece eram numai un
ofițer în garnizonul dat.
Am luat o mașină, Ural -375, am eșit la autostradă, și am plecat spre
Drezden, unde m `am dus la spitalul militar și soțiea pe fereastră me-a
arătat copila nou născută, dupâ aceia iam raportat comandantului, că eu
fără voia lui am plecat din deplăsare ,dar eu despre aceasta lam informat
pe secretarul organizției de partid, și el nu me-a făcut nici o observație,
însă ma rugat ca eu să plec înapoi în deplăsare că-ci acum nu are ofițeri cu
care ar putea să mă înlocuiască, iar soția lui și altele din garnizoană vor
avea grijă de soțiea mea și noua născută. Și trebuie să spun că ele sau
ținut de cuvînt, pentru ce le sunt foarte recunoscător. Și pe data de 26
iunie m-am întors în deplăsare la Lonțig, însă în luna august am fst
rechemat în Drezden, penrucă se plănuia întroducerea în Cehoslovacia a
trupilor armate ale pactului militar din Varșoviea (în afară de trupele
Romîniei), printre care a fost și batalionul de geniu dislocat în Drezden.
Iar companiea pe care o conduceam a fost numită pentru a organiza paza
orășălului nostru și a familiilor milittarilor care trăeau în el.
Cu comandamentul batalionului aveam legătură telefonică permanentă
prin care raportam situațiea din orășel și mă sfătuiam cum aș putea
rezolva unele întrebări ce țineau de întreținerea orășălului. Întro
convorbire cu șeful marelui stat major l-am întrebat cînd va trimete
documentele mele pentru primirea gradului de locotinent major,căci
termenul a expirat, la ce el me-a răspuns, că cănd se vor întoarce în
Drezden.Despre această i-am reportat comandantului, care mea promis că
se va lămuri cu această întrebare și îmi va da răspunsul în curînd,și peste
două zile mea spus că documentele îs trimase,și următorul grad militar îl
voi prumi în curînd.
În luna martie 1969, cu Anjelica am plecat în concediu la Drojdieni unde
în ajunul plecării din concediu sa ămbolnăvit de cori și a rămas la bunica
cu tante Nina, dar dătorită măsurilor primite sa însănătoșit rapid și a
rămas la bunica pînă la sfîrșitul anului 1969, cînd Mariea a plecat pentru a
o aduce în Drezden.

26
În primăvara anului 1970, cu companiea am plecat în deplăsare, pentru
amenajarea aerodromului de cîmp, în apropierea orășelului Țeithain Cu
ocaziea sosirii comandantului la obiectul nostru, el a găsit de cuviință să
invite soțiea cu fica să vină la mine în ospeție, și leam arătat lagărul din
corturi,ospătăriea și pe aleia centrală a lagărului, ca amintire, le-am
fotografiat.
În primăvara anului 1971 , am plecat în concediu la Drojdieni, și am luat-
o cu mine și pe Anjelica, că-ci mămica era ocupată la lucru, și eu mai
mult am fost ocupat în concediu, cu pregătirea de examenele,care trebuiau
susținute pentru a fi primit în academie,deaceia cu fica mai mult sa ocupat
sora Nina, care în vremea aceia lucra ca șefă la grădința de copii din
Drojdieni, și Anjelica a îmblat cu dînsa la grădiniță pînă în luna noembrie
cînd Mariea a adus-o la Moscova, unde deacum eu învățam la academie.
În lunile iunie și iulie 1971 am plecat în orașul Francfort pe Oder pentru
pregătirea și susținerea examenelor de admitere în academiea de geniu
Terminind școala militară din Caliningrad cu excelență, conform regulilor
trebuia să susțin doar dauă examene, la malmatică și tacrica trupelor de
geniu, și în caz că primesc la ambele noata de cinci, de celelate examene
(fizica și limba rusă),voi fi scutit. Deaceia în vremea pregătirii mai mult
trăgeam atenție la studieriea obiectilor, care erau pentru mine mai principale.
Înainte de susținerea examenelor de admitere în academie, reprezentantul
academiei de geniu, colonelul Dmitriev, a avut convrsație cu fiecare candidat
la întrare în academie. În conversație cu mine me-a dat întrebarea, dece în
dosarul meu personal, numai eu din toți candidații la înrare în academie,am
mustrări, pentru omiterea unor greșeli în serviciu, la ce iam răspuns , că cine
nu face serviciu numai acela nu greșește, deaciea în dosarul meu e tot
adevărul pe care nu am vrut săl mușalamălizez, dar pentru serviciul excelent,
roate mustrările au fost scoase .După această conversație eu am înțăles că
reprezntantul academiei de geniu în comisiea de stat, are unele concluzii
negative despre mine, și asta sa adeverit după examenul de matimatecă, la
care el a institat sămi puie noată patru, necătînd la aceia că învățătoare de
matimatică nu a fost de acord cu dînsul, despre ce ea me -a spus și mie.
Deaceiea conform regulilor eu trebuia să susțin și examenele la fizică și limba
rusă. Cu examenul la fizică era mai bine că-ci eu terminasem școala medie cu
noata de cinci , și afară de asta , învățătoarea care nea pregătit pentru
examen era de loc din Chișinău cui iam spus că pregătirea pentru fizică e mai
slabă, la ce ea mea spus să nu retrăesc că examenul îl voi susține cu succes, și
mulțumităi ei așa și a fost. La limba rusă a fost mai greu căci gramateca
șchiopata pentru mine foarte mult, deaciea mam înzăstrat cu fițuici la toate

27
temele, și ele mau sălvat, căci învățătoarele, care erau la exanen nu erau
foarte severe. Ca rezultat a examenelor am primit următoarele noate: la
matimatică-patru, la tacrica trupelor de geniu –cinci, la fizică-patru, la limba
rusă-trei; și cu notele acestea am trecut concursul și am fost admis la studii în
academiea de geniu din Moscova , la facultatea de comandă,și dipă ce am
primit dispozițiea scrisă dela academie ca la 1 sertembrie 1972 trebuie să fiu
la lecții, despre ce iam raportat comandantului, primind dela el felicitările lui.

Cu soțiea ne-am ocupat cu pregătirele de plecare. pentru ce am alcătuit

un plan special . Eatăl el: - comanda pentru primirea containrelor; -
pregătirea cutiilor pentru bagaj; - înpachetarea bagajului; - încărcarea
bagajului în containere și expedierea lor la stație; - pregătirea apartamentului
pentru transmitere; - și nu mai puțin important – pragătirea seratei de rămas
bun . Însă degrabă am fost nevouți că majoritatea îndeplinire al acestui plan
să rămîe pe umerii soției din pricina că eu din ordenil șefului direcției de
geniu al armatei întîi am fost atrenat la manevrele care sau petrecut sub
conducerea Ministrului Apărării al Uniunii Sovietece, cu două divizii din
Trupele Sovietice în Germaniea Democratică, în a doua jumătate a lunii
august.

Mulțumesc comandantului, care a numit un ofițer din batalion, care

rămăsese pentru paza batalionilui săi ajute soțuei cu ostași la îndeplinirea
lucrului mai greu. Și penrucă manevrele nu se terminase, dar sarcinele care au
fost pusă mie au fost cu succes îndeplinite, comandantul a hotărît să-mi dăie
motocicleta, din plutonul de recunoaștere, pentru a pleca la Drezden, ca să
dovedec la tren penru a pleca la Moscova.

Deoarece ofițării și plutonierii au rămas la manevre, serata de rămas bun,

după cum o plănuiam, cu regret nu a avut loc, și asta me-a lăsat pe slufet
senzații neplăcute , pentrucă șase ani din vieața tînără i-am consacrat
batalionului de geniu.

Mariea , la lucru, a informat o cunoscută de-a ei, care pînă a venit în

Germaniea a trăit în Moscova , că eu am întrat la învățătură la academie, și
prlmul an trebie săl trăim la gazdă, și poate ea are cunoscuți , care near ajuta
s’o găsim mai răpede, la ce ea a răspuns, că are în Moscova, întrun
cooperativ, un apartament cu două camere, fără mobilă, în care încă nu a
trăit nimeni și dacă suntem de acord să plătim pentru chirie șaizeci de ruble
pe lună, apoi pe contract ea ne oferă apatamentul pe un an de zile și ne dă
cheele chear acum.Și bine înțăles noi am foct de acord. Așa că la Moscova am
plecat, avînd în buzunar cheele dela apartamentul în care vom trăi numai cu
familiea, un an de zile
28
 Pe data de 25 august 1971 am sosit la Moscova, și bine înțăles neam dus la
apartamentul unde trebuia să trăim. Două nopți am dormit la podea, pînă am
adus bagajul dela stanție. Apartamentul se găsea la al șaselea etaj, așa că
bagajul care era în pachete lam rîdicat cu accensorul pentru pasajeri,dar
pianina nu încăpea în el, dar săl ducem în doi pînă la etajul șase nu aveam
puteri,deaceia am hotărîr pînă a doua zi săl lăsăm sub scară, la etajul întîi, iar a
doua zi săl vindem, și cu aceasta sa ocupat Mariea , căci eu trebuiea să mă
ocup cu montarea mobilei.

STUDIILE ÎN ACADEMIE (09.1971-06.1975)

Cînd am sosit în academie ni se aratat blocul facultății de comandă,

auditoriile de studii, ne-am făcut cunoștință cu comandanții facultății,
după ce ni sa lămurit, că la cine expiră timpul de primire a următorului
grad milutar, îl veți primi numai atunci dacă examenele la sesie le
susțineți cu noate bine. Pentru mine asta însămna că gradul
militar(capitan) îl voi primi cu întîrziere de vre-o 7-8 luni, conform
regulamentului. Așa că darea acordului de a prelunji cu un an serviciul
în Germaniea, me-a dat un adaus material , dar moral am pierdut. Însă
necătind la aceasta am hotărît să mă ocup serios de studii, pentru a
susține sesiea de iarnă (februarie) cu noate bune,și asta a fost îndeplint,
însă comandamentul facultății nu șe-a onorat îndeplinirea regulamentului
în privința oferirii gradelor militare ofițerilor care meritau acest lucru.
Deoarece trecuse luna martie și eu nu primisem gradul militar “capitan”,
la adunarea de partid a cursului nostru la care a fost prezent și șeful
facultății de comandă, jeneral-maior Jemciujnicov, am luat cuvîntul, și
dur am criticat comandamentul facultății pentru omiterea acestor
nereguli.Dupa această adunare, documentele au fost rapid întocmite, și în
scurt timp am primit gradul “capitan”.
În vara anului 1972, gospodina apartamentului unde trăieam, ne-a
informat că ea se întoarce la Moscova în luna august, și conform
contractului pînă atunci ar fi bine săl elibirăm. Pentrucă eu trebuiea să mă
pregătesc de sesiea de veră, toate problemele de a găsi un alt apartament
ori gazdă au rămas pe seama soției. Și trebuie de spus, că ea cu această
sarcină sa isprăvit cu succes. Ea a găsit un apartament cu două odăi, unde
o odae (ce mai mică)era folosită ca depozit pentru lucrurile proprii ale
gospodarilor apartamentului,pe care o puteam folsi și noi după necesitate,
deoarece ea era deschisă,și altă odaie cu suprafața de 19 metri patrați era
liberă și o puteam folosi ca dormitor, și pentru aceasta trebuia să achităm
în fiecare lună serviciile comunale și statului costul pentru arenda
29
apartamentului, ce pentru Moscova era foarte eften. Gospodarii
apartamentului plecau la lucru în Trupele Sovietice din Germaniea,
deaceia contractul de arendă a fost alcătuit pe un an. Reeșind din cele
expuse mai sus, cînd șeful cursuli, colonelil Cernicov, me-a propus
gazdă din proprietatea academiei eu am refuzat, dar l-am rugat ca în
cursul trei să-mi ofere o gazdă mai aproape de sediul academiei, și asta el
a avut în vedere cînd în cursul trei mea propus gazda în apartamentul
academiei pe strada Iauzschii Bulivard 3. Apartamntul avea două odăi,
una dintre care avea 19 metri patrați, în care am trăit cu familiea timp de
un an, în altă odae trăiea familiea fără copii a unui coleg din cursul patru,
și se găsea acest apartament în casa care era peste drum de blocul
academiei și la trei intersecții de Peața Roșie (Cremlin). Dece în această
gazdă am trăit numai un an ? Pentrucă după cursul trei a fost un ordin
conform căruia în acestă casă trebuiea să trăiească studenții de origine
străină. Deaceiea șeful cursului me-a propus să trec la gazda, care se
găsea viza- vi de blocul unde am trăit, peste bulevard, tot în blocul
academiei dar într’o ograda închisă(cu poartă și portiță), pe adresa,
Podcolocolinîi pereuloc, întrun apatament cu patru odăi, unde două odăi
erau ocupate,iare două mi sau propus mie. O odae, ce mai mare, am
asamblato ca dormitor,iar odaiea mai mică o foloseam pentru păștrarea
lucrurilor și pentru acvarium și ca cabinet de lucru.Și în această gazdă am
trăit pînă la svîrșitul studiilor.
Deoare ce, în timp de doi ani, am trăit în centrul Moscovei, am invitat
neamurile să vină să facă cunoștință cu ea, la care au acceptat: fratele
Costică, sora Nina, cumnatul Gurulea Georghii și cumnata Ana.
În noiembrie 1971, Mariea plecă la Drojdieni(Moldova) să o aducă pe
Anjelica la Moscova, și după aranjarea ei la grădiniță sa angajat și ea la
lucru ca învățătoare.
Penru a procura în vremea aceiea un autoturizm, în Uniunea Sovietică,
trebuiea să stai în rînd ani de zile, deaceiea ne-am hotărît în toamna
anului1972, ca Mariea (pentru că ea lucra) să se înscrie în rînd la
“Moscvici-412” deoarece atunci se vindeau doar “Moscvici-412” și
“Zaporojeț”. La începutul anului 1975 ea a primit înștiințare că poate să
procure automobil, dar nu Moscvici-412(4900ruble) , a Jiguli (Vaz- 2101,
5500 ruble), care era mai scump cu 600 de ruble, dar necătînd la asta am
hotărît s’o procurăm . Documentele de procurare au fost scrise pe numele
Mariei, deaciea eu foloseam mașina prin procură.

30
 Sesiea din vara anului 1972 am susținut’o cu noate foarte bune, și în
toamnă am fost ales ca secretar al organizaței de partid a companiei de
studii, iar mai tîrziu, membru biroului organizației de partid a cursului
doi, și toate acestea ma impus să mă atîrn mai sîrguincios de studii, și me-
am pus țelul să termin academiea cu mențiune. Deaceia toată vremea
liberă o foloseam pentru însușirea materialuli de studii, și numai din cînd
în cînd , ne duceam cu familiea la concerte și spectacole.
În august 1974, șeful cursului nostru, colonelul Cernicov a fost
demobilizat și în locul lui a fost numit colonelul Caiander, cu care, după
prima convorbire a noastră, am avut relații de serviciu foarte bune
La sfîrșitul lunii martie 1975 , șeful grupei noastre de studii, sa
apropieat de mine și-mi spune , că colonelul Caiander mă roagă s-ăl ajut
cu mașina, căci el pe a lui a vîndut-o dar alta na procurat-o din pricina că
cu rîndul nui clar, dar lui îi trebuiește să se ducă la fazendă în suburbiea
Moscovei, și eu am dat acordul, că-ci gîndeam că asta-i un caz
excepcional. Însă asta nu a fost așa, căci fiecare vinere mi se propunea , în
trei să merjem la fazendă. Și de fiecare dată plecam cu băuturi spirtoase și
gustări. Sîmbăta și duminica lucram la fazendă și bine înțăles cinsteam și
luam cîte o gustare iar eu duminica nu cinsteam căci eram la volan, și asta
tovarișilor mei leau plăcut,și me-au propus ca în fiecare vinere să facem
acest voieaj, la ce colonelui Caiander, iam răspuns că eu am plănuit să
termen studiile în academie cu mențiune, de aceia pentru al îndeplini îmi
trebuiește mai multă vreme să mă pregătesc de examenele de stat și de
apărarea lucrării de diplomă, la ce el me-a răspuns că asta n-ui nu mai
decît, că-ci după absolvirea academiei vei pleca la serviciu acolo unde voi
dori eu. După acest monolog am fost de acord cu el, și nu m-a înșălat.
Examenele de stat le-am susținut foarte bine ,însă lucrarea de diplomă
am susținut-o pe noata patru. După susținerea examenelor și a lucrării de
diplomă, am fost invitați la comisiea de repartizare la locul de serviciu și
ce funcții vom ocupa. Înainte de a întra la ședința comisiei, colonelul
Caiander ma sfătuit, că dacă mă vor întreba unde aș dori să fac mai
departe serviciu, trebue să răspund, unde va ordona Patriea,cu ce eu n-am
fost de acord, pentrucă nu știeam că înrebarea era rezolvată, însă după
raportul meu, președitele comisiei a întrebat secretarul, unde pînă la
academie am făcut serviciu , și după asta el mea spus că eu sunt candidat
la serviciu în districtul militar Aziea Mijlocie, la ce eu iam spus că
conform stării sănătății a ficăi ea nu poate să trăească în aceste raioane,
despre ce în dosarul meu este documentul necesar, și cu aceasta discuțiea

31
sa terminat, și am fost îndreptat în districtul militar Odesa, în funcțiea de
comandant a batalionului independent de geniu a dviziei din Belgorod-
Dnestrovsc.
Concediul după terminarea studiilor în academiea militară.
Toată familiea ne-am bucurat pentru așa îndreptare, și la începutul
lunii iulie ne-am luat rămas bun dela academie am luat documentele
necesare și am plecat în concediu la Drojdieni, bine înțăles cu
autoturizmul nostru. Venind în Moldova am hotărît cu Mariea, să
exzamenăm starea sănătății a Anjelei la spitalul republican pentru copii
din Moldova, și după examinare doctorii au hotărît so interneze la
staționar,și după lecuirea în timp de două săptămîni a fost externată dar cu
condițiea să rămînă sub supravegherea doctorilor care au lecuito.
După lecuirea Anjelăi am hotărît să merjem la Belgorod –
Dnestrovsc să facem cunoștință cu orașul în care gîndeam că vom trăi.
Cînd am ajuns în oraș, am hotărît să întru la secciea de cadre a diviziei
pentru a mă prezenta, și a afla cîte ceva despre batalionul de geniu. Însă
mare mea mirarea a fost cînd am aflat că comandantul batalionului de
geniu trebue să vină, după schimb, din Mongoliea, și atunci eu am rugat
colaboratorul secției de cadre să telefoneze în Odesa și să afle cum
procedăm mai departe, la ce mea spus că trebue să mă duc la șeful
direcției de geniu . Și din Belgorod – Dnestrovsc am plecat la Odesa
unde aveam un cunoscut (am trăit împreună întrun apartament în
Germaniea), care acum făcea serviciul la catedra militară a institutlui de
construcții, și am vrut să mă sfătui cu el, și el ma făcut cunoscut cu un
ofițăr din direcțiea de cadre a districtul militer Odesa, care se ocupa cu
cadrele serviciului de geniu, și lam rugat să afle cum se rezolvă problema
me-a, după ce în Belgorod – Dnestrovsc sa primit fiasco.Și după vreo
cîteva zile, mea spus că mai bine nu ne adresam cu această problemă, căci
el de față cu dînsul me-a sters familiea de candidat în rejimentul de
pontoneri din Bender și ma scris în regimentul din Reni.
Și cînd am venit la șeful direcției de geniu, deacum știeam nude vei
pleca cu serviciu, și el mea spus că voi pleca în Reni în regimentul de
pontonieri ca comandant al batalionului unu, la ce iam spus că fica să află
în supravegherea doctorilor care au lecuito în spitalul republican al
copiilor din Chișinău, la ce el me-a răspuns, că în sate acum lecuiesc mae
bine decît în orașele mari, și eu i-am răspuns, că unde nu aș face serviciu
mâ voi ocupa de lecuirea ficei, deaceia să știț că voi pleca din Reni spre
Chișinău de atîte ori de cît fa va nevoie pentru lecuirea fetei, și conform
32
ordenului am plecat la Reni. De oare ce comandantul și primul locțiitor al
regimentului lipseau (comandantul , locotinent colonel Totrocov, se găsea
în concediu, iar primul lui înlocțitor, maior Mațuhov, era la exzamene în
academie) și eu iam raportat șefului stat major, dar lui nu eam raportar
despre starea sănătății a ficei. Cînd comandantul șa întors din concediu i-
am lămurit situațiea cu fica,și l-am preîntîpinat că cît va trebui să plec cu
fica la Chișinău atîta voi lipsi dela serviciu, și despre asta a fost informat
și șeful direcției de geniu a districtului militar. Felul în care am conversat
cu comandirul prima dată, se vede că nu ia fost pe plac, deaceia relațiile
noastre erau nu pre bune. Însă cu primul înlocuitor al lui, Mațuhov, am
avut relații foarte bune, și el ma ajutat foarte mult la însușirea spectalității
de pontonier, pentrucă la prima întîlnire iam spus că în specialitatea
pontonerilor sunt cam slab, deoare ce tot timpul am făcut serviciul ca
pioner (genist). Și lui ia plăcut foarte mult sinceritatea mea, deaceia mă
susțînea în toate inițiativele mele îndreptate la îbunătățirea nivelului
pregătirei de luptă a batalionului.
Cînd am sosit în Reni, meau propus un apartament cu o odae, la primul
etaj, însă peste două luni meau propus ln apatament cu două odăi ,în
centrul orașului, în care familiea a trăit pînă la sfîrșitul anului 1976. La
1.09.1975 Anjela a plecat în clasa întîi la școala rusă nr.2 din oraș, iar
Mariea ca îvățătoare la școala moldovenească din Reni.
Întro convorbire cu Anjelica am primit următore întrebare “Cîți frați și
și sorori am?”, și iam lămurit, după ce a început să plîngă și să-mi
reproșeze, că eu atîța frați și soră am, iar ea nu are pe nimeni. Dupa
această convorbire, cu Mariea am hotărît să ne pregătim penru a mai avea
un copilaș, care sa născut în 6 martie 1977 în orașul Dubăsari, cu numele
de Vadim. E nedescris cu ce bucurie a primit vestea că sa născut un frățior
sănătos și cu o greutate de patru chilograme și jumătate. Tot timpul o
ajuta pe mămica să aibă și ea grijă de micuț, mai ales în timpul vacanției.
În vara anului 1976, în regimentul de pontonieri a sosit șeful Direcției
Superioare Politice a Armatei și Flotei Maritime Sovietice –jeneralul de
armată Epișev. Și înaintea sosirii lui, șeful direcțîi de geniu al districtului
militar, a cerut ca la trecerea ln revistă, cînd va sosi Epișev, să nu punem
întrebări ori să depunem plîngeri.
Însă cînd de mine sa apropieat Epișev însoțit de Comandamentul
Districtului Militar Odesa, și de un colonel care purta cu el o mapă, în
care însămna întrebările și plîngerele puse, m-am prezentat și eam spus
problema ce depinde de starea sănătății a ficăi, la ce Epișev a întrebat
33
îsoțitorii săi ,ce întrebarea aceasta nu se poate de rezolvat aici, la ce șeful
direcției de geniu ia rapotat că această problemă este rezolvată dar eu încă
nus la curent. Însă după plecarea lui Epișev și celor care îl însoțeau,din
regiment, șeful direcției de geniu ma chemat în cabinetul
comandantului,și a îceput să-mi lămurească că nu am procedat drept cînd
mam jeluit lui Epișev, la ce i-am răspuns că mătale ai știut de problema
mea încă din anul 1975, dar în afară de argumentul,că în sat lecuiesc mai
bine ca în oraș, nu maț ajutar cu nimic, nacătînd că posibilități ați avut,
deaceiea am fost nevoit să mă jălui lui Epișev, și iată problema se
rezolvă, și eu înțăleg destul de bine că această rezolvare nui în favoarea
mea la serviciu,pentrucă dela batalionul cu ostași mă trimeteți la bataionul
cadra (fără ostași), și cît îți fi în serviciu, înbunătățire la serviciu nu aștept
dar toate acestea se vor trece, și petru mine acum mai presus este
sănătatea ficăi.
SERVICUL ÎN REGIMENTUL DE GENIU ȘI PIONERI, DIN
DUBĂSARI, U.M 61905.(1976-1987)
Primind ordenul de plecare în regimentul de geniu și pioneri, me-am
luat rămas bun dela colegii de serviciu din Reni și am plecat la Dubăsari,
însă Marea și Anjela au rămas să trăiasca în Reni În acest regiment făcea
serviciul, colegul meu de grupă din academue, maior Abdeev,care
conform repartizării din academie a fost numit seful marelui stat major a
regimentuli din Dubăsari. Cînd ne-am întîlnit el m-a invitat săi fac o
vizită acasă, și de oare ce cu soțiea și fica lui ne cunoșteam din vremea
studiilor în academie, deaceiea am dat acordul și am petrecut o seară
foarte plăcută.Neam amintit de vremea petrecută împreună în academie
și ce evenemente au avut loc în vremea aceasta de cînd nu neam văzut.
La dînsul a fost totul bine, după cum a plănuit, însă la mine a fost nu
chear bine, și i-am povestit toată istoriea mea. În 1979,el a fost numit
comandant a regimentului de geniu și pioneri, care trebuiea să plece în
Afganistan, de unde cu regret sa întors în secriu.
Sosind în regiment m-am prezentat comandantului locotinent-
colonelului Reabuha, care pe scurt me-a lămuri cu ce mă voi ocupa ca
comandant al batalionului cadra. Însă în realitate mă ocupam cu
construcțiea diferitor obiecte, cu ostașii din rezervă sosiț la concentrare pe
două luni.
La începutul anului 1978 am fost numit comandant de batalion cu
personal, dar în iulie, conform planului de pregătire a ofițerilor
rezimentului am organizat și efectuat o lecție-model.
34
 Comandantul regimentului mea înmînat diploma pentru merit. ”Pentru
organizarea înaltă, inițiativa și sîrguința manifestată în pregătirea și
efectuarea lecției-model.”
La sfîrșitul anului 1979 locotinen-colonelul Abdeev, în fruntea
regimentului de geniu șî pioneri, sub comanda căruiea a fost format, a
plecat în Afganistan, ear eu am fost numit în locul lui in fucție de șef
interimar al statului major al regimentului din Dubăsari, însă în februarie
1980 am fost numit în funcțiea de prim-locțiitor al comandantului
aceluiaș regiment.
Commandantul regimentului, colonelul Reabuha, în anul 1979 a fost
rîdicat în funcție și în locul lui a fost numit locotinent-colonel Mațuhov,
cu care am făcut mai mult de un an serviciu împreună în Reni, de aceiea
relațiile noastre la serviciu au fost foarte bune și eu mă stăruiam săl ajut în
toate. Deoarece el serviciul la făcut tot timpul în unități de pontonieri dar
specifica regimentului nostru o cunoștea slab. Pentru că regimentul nostru
avea în componența sa cinci batalioane – două de geniu și pioneri, unul de
construcții a drumurilor și podurilor, unul de baraje de mine și unul de
învingere a obstacolelor, și el fiind un om ambițios a făcut tot ce ea fost
în putere ca să plece din acest regiment, și în anul 1980 a fost numit ca
șef de catedră militară la institutul construcțiilor din Odesa
În locul lui Mațuhov în funcție de comandant al regimentului a fost
numit comandantul batalionului independent de geniu și pioneri al
corpului de armată din Crimeiea, dislocat în Bahcisarai, locotinent-
colonel Șpacov,care învăța prin corespundență în academiea de geniu.
Deaceiea el în fiecare an lipsea dela serviciu , afară de concediul anual și
în concediul de studii, ce era aprocsimativ peste două luni, și eu trebuiam
să îndeplinesc și funcțiile lui și ale mele ce întro măsură oarecare era cam
greu. Și deaceia, la început, relațiile noastre au fost foarte bune, însă în
1984 el a plecat pentru susținerea diplomului în academie pentru un
termen de jumătate de an, și bine înțăles eu am rămas să-l înlocuesc.
Dar în perioada asta regimentul a sărbător aniversarea a patrugeci de
ani dela înființare, și eu cu ajutorul locțiitorilor comandantului am
organizat această sărbătoare, la care au participat mulți veterani și
conducători ai orașului și raionului Dubăsari precum și al direcției de
geniu din Odesa, și secției politice a unităților specifice militare din
Chișinău. Ca rezultat ai acestei sărbători, locțiitorul politic al
comandantului, în muzeul glorie de luptă a regimentului a aranjat mai
multe stande care ilustrau sărbătorirea acestei aniversări, la ce
35
comandantului nu ea fost pe plac, deaceia ma întrebat, dece eu nu lam
invitat la aceste festivități, la ce iam răspuns, dar ce comandantul na știut
că regimentul pe care îl conduceți, împlinește patruzeci de ani,dela
înființare, și ați așteptat dela subalternul Dumnevoastr invitație.
O altă problemă neplăcută a avut loc cînd regimentul a primit dela
administrațiea orașului, apartamente pentru militari, despre care sa
discutat foarte mult, cui să fie repartizate, printre care am fost și eu,
pentru a primi apartament cu trei odăi (conform situații familiare –doi
copii de ambele sexe).În vremea ceia eu îndeplineam funciea de
comandant și ca în toate timpurile erau mulți nemulțumiț (dece
comandantul regimentului și șeful serviciului sedentar au primit
apartamente cu patru odăi) că- ci se putea de mai primit un apartament cu
două odăi, și multe altele. Pentru a calme aceste nemulțumiri Seful
serviciului de geniu a Districtului militar Odesa și Șeful secției politice a
unităților speciale militare din Chișinău au hotărît să-mi propună mie
apartamentul vechi cu trei odăi al comandantului, dar apartamentul care
trebuia săl primesc eu săl dee celui mai gălăgios pretendent, însă nu am
fost de acord. Și acest pas a fost foarte reușit, pentru că comandantul,
cînd a sosit la serviciu, nu știu cum a făcut, dar a primt dela administrațiea
locală un apartament cu patru odăi, pentru militarii din regiment, și mi la
propus mie, unde am trăit milți ani.
La sfîșitul anului 1984, colonelul Șpac, a plecat în schimb în Trupele
Armatei Sovietice din Germaniea, și în locul lui a sosit colonelul Useinov,
cu care am avut relații bune .
Cînd a fost elibirat din armată generalul Ciuicov, șeful direcției de
geniu al districtului Odesa, m-am gîndit că vor fi careva schimbări,însă
ele nu sau petrecut, pentrucă succesorul său a continuat aceeaș linie pe
care a îsușîto dela dînsul cînd a primit funcțiea. Deoarece am terminat
academiea împreună, el mea povestit că după asta el a făcut serviciu în
districtele militare, Zabaical și Orientul Depărtat, iar eu tot timpul, mam
aflat pa lîngă Odesa la ce i-am răspuns dacă sîngur ați ajuns la o funcție
așa de mare , ați avut toate posibilitățile șă aflați din ce pricină fac atît
timp serviciu în acest raion, și nu meați fi propus să plec în schimb la
Camceatca, deaceiea vaș ruga șă fiți mai atenți cînd rezolvați așa
probleme de care depide destinul omului. Însă după puțin timp fostul
meu coleg de academue a fost transferat cu serviciu în Cehoslovaciea,iar
în locul lui a fost numit comandantul brigăzii de genui din districttul
militar Kiev, cu care am avut relații de serviciu bune, însă lui îi plăcea

36
foarte mult după serviciu sâ se odihneascâ bine pe contul cuiva, și de
aceasta sa folosit din plin comandirul batalionilui independent de geniu
din Bahcisarai maiorul Șpac.
Dar și de data asta problema cu transferul nu sa terminat , pentrucă în
Afganistan peste fiecare trei ani se schimbau ofițării, și fără familii,
deaceiea mulți din așa zișiâ”tovarăși” se gîndeau că de data asta Gurulea
nu va scăpa de schimb, însă eu știeam că și starea sănătății mele numi
permitea să fac serviciu în așa condiții climaterice ca în
Afganistan,deaceiea eu am cerut dela comandantul meu să-mi dee
îndreptare în spitalul militar din Chișinău, pentru a trece comisiea
medicală de apreciere a vabilității de servciu în așa condiții climaterice.
În timp de două săptămîni,comisiea medicală militară me-a studieato
foare minuțios și a făcut concluziea că nu-s apt de a face serviciu în așa
condiții, și comisiea medicală a Districtului militar Odesa a întărit această
decizie.
Însă cu aceasta nu sa terminat totul.
La stațiea electrică atomică dela Cernobîli, a avut loc o avarie groaznică,
și pentru lichidarea cosencințelor acestei avarii au fost organizate noi
regimente, printre care și regimentul de geniu .Efectivul acestor
regimente se schimbau în dependență de nivelul radiaței unde îndeplineau
sarcina.Și iată a sosit vremea de schimb a sefului statului major a
regimentului de geniu din raionul Cernobîli, cu ofițer din Districul Odesa,
din aceași funcție, și care după terminarea duratei de serviciu în acest
raion , se va întoarce înapoi. Mie mea telefonat despre asta ofițărul de
serviciu și ma pretîmpinat să mă gătesc de plecare, la ce iam amintit că
șeful statului major e pe loc, viu și sănătos și toate problemele și
întrebările să le adresăți lui, și acelui care va pus acastă sarcină, ca sămi
telefonezi mie. Despre aceasta ieam raportat comandiruli și lam rugat săi
raporteze șefului căci eu refuz să îndeplinesc acest ordin și iam lămurit
din ce pricină. Deaceia, șeful statului major al regimentului nostru, a
fost nevoit să plece el în această deplăsare.
Șefului departametului de geniu al districtului militar Odesa nu ia plăcut
forma categorică a mea de refuz de-a pleca în deplăsare,deaceiea a dat
Serviciului orden să-mi pregătească documentele de eliberare din Armata
Sovietică, după vîrstă, (deoarece îndeplinsem patrzeci și cinci ani), și în
iulie 1987 am fost eliberat la pensie, cu dreptul de a purta forma militară.

37
 SERVICIUL ÎN ȘCOALA PROFISIONAL-TEHNICĂ
NR.10(șpt-10) DIN DUBĂSARI. (1987-1992)
La sfîrșitul lunii iulie m-am întîlnit cu drectorul ȘPT-10, domnul
Balan Boris Ghorghi,si el, aflînd că am eșit la pensie, mea propus fucțiea
de învățător pentru pregătirea premilitară a elevilor și dacă sunt de acord
apoi peste cîteva zile,( pe data de 2 august), el va iscăli ordenul de
amenajare în serviciu, la ce am dat acordul, și din 2.08.1987., am fost
angajat în această funcție.
În august 1987 am fost ocupat cu construcțiea fîșiei școlii cu obstacole și
pregătirea claselor pentru instruirea premilitară.
Cu începutul anului de învățămînt, multă atenție am acordat păstrării
disciplinei la lecție, deaceia la orice încălcări accionam foarte aspru, pînă
la excludera dela lecție și invitațiea maestrului. Dacă erau încălcări ai mai
multor elevi, întrerupeam lecțiile teoretice și făceam cu ei diferite
exzercicii de luptă ce trebuiau dela dînșii mari eforturi fizice, cei liniștea
(calma).
Odată am observat că la lecții, unii elevi mîncau răsărită, dupa sonerie la
repaus , după comanda “drepți”, iam pus să întoarcă mesele în așa fel ca
gunoiul din masă să cadă pe podea, și la cine a căzut coaza de răsărită, i-
am lâsat în clasă sâ strîngă cu mîna gunoiul depe podea, iar la ceilanți
leam dat vouie să iasă la repaus(recreație) .
În ziua de sîmbătă, într-o grupă a fost planificată ultimile 2
oare,pregătirea premilitară și ei nau venit, dar au plecat acasă. Luni am
invitat maistrul grupei și l-am rugat ca duminica viitoare să-mi aducă
grupa la lecții în locul acelor două ore dela care au lipsit sîmbătă
După această mai mult nu au fost ficsate așa nereguli, dar a mers vestea
că cu învățătorul de pregătirea premilitară, șotiile nu merg, și pentru oare
ce încălcare a disciplinei vei fi pedepsit în dependență de seriozitatea
încălcării, dar pentru elevii disciplinați și sîrguincoși este ca un părinte.
În septembrie 1980,conform Hotărîrii Guvernului RM pregătirea
premilitară a elevilor a fost suspedată din program,deaceia mi sa propus
funcțiea de educator în căminul pentru băieți nr. 5 a ȘPT-10 ,la ce am dat
acordul.
În noua funcție, regimul de lucru era dela oara 16.00 pînâ la oara 23.00,
și zi de odihnă era numai sîmbăta și aveam următoarele sarcini;

38
 1. Organizarea pregătirii a elevilor pcntru lecții pe adoua zi,
2.Susțînerea ordenii și disciplinei în cămin
3. Îndeplinirea rejimului zilei, de către elevi

La sfîrșîtul lunii decembrie anul 1975, fica terminase semestrul doi cu

noate foarte bune în clasa întîi din școala nr. 2 din Reni, pentru ce a primit
foaie de laudă și mulțumire, iar soțiea trebuiea să plece în concediu de
maternitate (era îmsărcinată cu Vadim), deaceia șeău luat documentele
necesare, am încărcat băgajul, am dat apartamentul, ne-am luat rămas
bun dela oraș și am plecat la Dubăsari.
Cît am fost singur în Dubăsari am trăit la tata-socru, dar cînd au venit
fetele, ne-am arinjat la gazdă la o mătușă, de-a Mariei, dar pe data de 6
martie 1977 s-a născut Vadim, și penru patru persoane o odaie era mică
de aceea am hotărît să încheriem un apartament cu spațiu mai mare, pe
care lam găsit tot în satul Lunga, dar mai aproape de Dubăsari, într-o
casă privată cu cinci odăi, dintre care am închiriat două odăi și bucătărie,
unde am trăit pînă în toamna anului 1977, cînd am primit, pe contract,(un
ofițer cu familia a plecat cu serviciu în raioanele îndepărtate), un
apartament cu două odăi și toate comoditățile, pe strada Lomonosov, în
centrul orașelui, în apropiere de școala nr. 2, în care Angelica învăța în
clasa a doua.
Mejieșa de scară văzînd cît e de greu Angelicăi să îngrijască de Vadim
cînd mămica se ducea la serviciu, i-a propus Mariei ajutor pentru al
arenja pe băiet în creșa din grădinița de copii, unde ea lucra. Și sa ținut de
cuvînt, pentru ce iam fost foarte recunoscotori.
Mai tărziu am primit apartament personal, pe strada Dzerjinschii, în
apropierea școlii mijlocii nr. 4 din Dubăsari, și Angela a hotărît să
treacă cu studiile în această școală, pe care a absolvit-o, cu succes, în
anul1985, și pentru succesele deosăbite în învățătură și purtarea
ecscelentă,de multe ori a fost menționată:

39
 1. În clasa întîi, în școala din Reni-Foiea de laudă. “Pentru succese
escelente în învățătură și purtarea exemplară”.
2. În clasa a patra, școala nr. 4 din Dubăsari,”În legătură cu terminarea
excelentă a clasei a patra și promovarea în clasa a cincea, vă aducem
mulțumiri“
3.În clasa a opta, Diploma de merit “Pentru succese excelente în
învățătură și purtarea exemplară”, și Diploma de onoare ‘’Pentru primul
loc ocupat la olimpieada de istorie.’’
4.În clasa a noua, Diploma de onoare “Pentru primul loc ocupat la
olimpiada de chimie.” Iar “Pentru succese excelente în învățătură” a fost
decorată cu insigna, Comitetului Central al Uniunii Tineretului Cominist-
Leninist dinU.R.S.S.
5.În clasa a zecea, Diploma de onoare “Pentru activitatea activă în
vieața obștească.”
În afară de studiile în școlile de învățămînt general, Anjela 1n anii
1976-1983 a învățat în școala muzicală-clasa pian, după terminarea căriea
a vrut săși prelungeasca studiile în domeniul muzicei, însă nu a trecut
concursul. În anii 1983-1984, a terminat cursurile de cusotoreasă, iar în
anii 1984-1985 a făcut studiile la școala Republicană prin corespondență
la disciplina –chimie, și a terminato cu noata cinci.
După absolvirea clasei a zecea , Anjela a dat documentele, pentru
susținerea examenului de admitere în Institul de Stat de Medicină din
Chișinău,care au avut loc dela 1.08 pînă la 20.08.1985, și la susțint cu
succes, deaceia a fost primită în cursul întîi . Deoarece studenții primului
curs nu erau aprovizionați cu loc în cămin, eu am închireat în oraș o
comnată în care a trăit Anjela cu o studentă, tot din primul curs.
În timpul studierii în cursul întîi sa întîmplat că Anjela a primit cîteva
noate răle și așa sa discurajat, că era gata să scrie raport pentru excludera
din institut . Pentru a o liniști și ai da încredere în puterele sale de a
rezolva problemele care au apărut, a fost nevoie de tact, răbdare și timp,
și ca rezultat cursul întîi la terminat cu bine, dar cirsul doi și mai bine. La
sfîrșitul anului 1986, am primit felicitări cu anul nou 1987,dela comitetul
comsomolului al institutului de medicină, și cuvinte de recunoștință,
pentru educarea fiicei sîrguitoase.

40
 În anul 1989 Anjela sa măritat cu Igori Peltec, student al aceluiaș institut,
cu un curs mai mare. Nunta am făcuto în restoranul din Dubăsari dar cuscrii în
rastoranul din Cantemir. În Dubăsari au participat rudele și colezii ncștri
apropieaț , nanașii de cunue și cuscrii,iar în Cantemir rudele și colezii cuscrilor și
noi cu Mariea și Vadim

41
În anul 1993 am primit apartement pe strada Pietrarilor 8\1 ,apartamentul 58,
deoaceia am hotărît ca Vadim, să se transfere pentru prelunjirea învățurii în anul
doi din Cahul la școala de medicină din capitală, pentru ce am scris cereri, în
care am argumentat motivul acestui transfer, si problema a fost soluționată
pozitiv. Astvel anii de studii doi și trei ia urmat în Chișinău, și am trăit împreună
în acelaș apartament. Mai rămăsese un an de învățătură pînă la absolvirea școlii
de medicină, dar după cursul practic, sa răzgîndit s ă mai licreze în domeniul
medicinei, deaceia a hotărît să depuie documentele la Universitatea de stat din
Chișinău, la facultatea juridică, la care a fost admis în anul 1995, și în 2000 a
absolvit-o, primind specialitatea de jurist.
După absolvirea universității de stat a lucrat:
-2000-2001-jurist în Centrul de control asupra armamentului ( Moldova –
Standard),
-2001-2003-în comerț.
-2003-2005-jurist al editurii‘’CauzaMundi’’.
-2006-la Universetatea Slavonă din Chișinău, a primit gradul de magistru
în drept
-2005-2009-șeful secției juridice a întrepriderei ‘’Europlast Chișinău’’-
2009-2013-Conducătorul consultației juridice, (2011-2012-director- -
general a stației radio “Ploaiea de Argint”),
-2013-2014-jurist a companiei ‘’Torgovîi dom Caspischii’’.(Moscova)
-2014 – 2015- jurist a companiei ‘’Complect stroi’’ .(Moscova)

42
43
44