“Foametea și

deporări”

Realizat de Renata Cutitari, eleva in

clasa a IX-a “B” din Liceul Teoretic
“L. Blaga”
 Foametea
Foametea din anii 1946–1947 din România a fost o perioadă de lipsuri alimentare majore în
special la nivelul populației provinciei Moldova, consecință a unui complex de cauze: în principal 
seceta, dar și distrugerile agriculturii provocate de război, existența livrărilor de alimente impuse
de condițiile armistițiului (și de existența Armatei Roșii), efectele negative ale reformei agrare din
martie 1945, precum și lipsa de interes — în contextul ocupației sovietice — a guvernului, care nu
a controlat zona de est a țării timp de un an.
A avut cauze multiple, complexe: operațiunile militare și distrugerile provocate de război, în martie
– iunie 1944, în regiunile nordice și centrale ale Moldovei istorice; ocupația sovietică și jaful local
sistematic al acesteia; pământul arabil nelucrat în 1945–1946; lipsa forței de muncă agricole în
1944–1946, moartă în război, prizonieră în lagărele sovietice sau plecată în refugiu în sud–vestul
țării; lipsa precipitațiilor în 1945–1946;
 Deportarile
Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile
sovietice.
Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de
represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de personae deportate în
perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953.[1]
Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu
toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și
între cele trei valuri.
• Primul val de deportări (12-13 iunie 1941)
Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2:30) și a
cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.
Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul
26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane
deportate din RSS Moldovenească).
 Deportari II
Al doilea val de deportări (5-6 iulie 1949)
Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. SUD). Pe drept cuvânt, evenimentul a
fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populației basarabene".
Pregătirea ideologică și decizională a deportării masive a demarat activ în primăvara anului 1949,
când s-a pus deschis problema. La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă "Cu
privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor
comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției
germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor
ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus.”
Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să
fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul și Aktiubinsk,
precum și regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia.
 Deportarile III
Al treilea val de deportări (31 martie - 1 aprilie 1951)
Ultima deportare în masă a populației basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre
1 aprilie 1951 și a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol
potențial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operațiunii,
numită SEVER (rom. Nord), au fost vizați în primul rând membrii organizatiei
religioase, mai cu seamă cei care se numeau Martorii lui Iehova
Operațiunea SEVER a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de
Miniștri al URSS din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS din 3
martie 1951, care prevedea deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a
membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în
total 5917 persoane.
Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate și
deportate în Siberia 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei
și 842 copii), în special acuzate de apartenență la organizatia religioasă Martorii lui
Iehova.
 Istoria unei persoane
Nicolau (Popescu) Nadejda Hrisanf, Seliște

“Mă numesc Nicolau Nadejda. M-am născut în Seliște în familia lui Popescu
Hrisanf și Popescu Maria în 1940. Și în 1949 aveam nouă ani. În acea zi de 6
iulie a fost o ploaie mare, foarte mare! Și noi, copiii, eram repartizați, eu cu
cârlanii, altul cu vacile, alții la prășit, care și încotro... Când am ajuns acasă,
deja era noapte și mama, ca de la câmp, a pus masa din ce-a avut, iar pe noi
ne-a schimbat tot cu ce-a avut la îndemână. Eu eram cea mai mică și m-a
îmbrăcat cu o cămașă de-a tatălui în loc de rochie. Și așa și am dormit în
cămașa ceea.
Ne-a hrănit mama și ne-a culcat. Aproximativ pe la orele două noaptea (atunci
ceasuri nu prea erau) ne-am trezit... surorile celelalte și cu fratele Anatolie,
care de-abia venise din armată, se culcau în casa cea bătrânească, iar părinții
în casa cea mai nouă făcută și cum eu eram mai mică, m-au luat cu ei. “
“Și ne-au dus, ne-au ridicat până la Șendreni, acolo era șoseaua ceea și acolo așteptau mașinile.
Și ne-au urcat în mașinile celea pe toți, iată nu țin minte exact, dar mi se pare că vreo opt
familii din satul cela au fost ridicate, ne-au transportat în mașini din astea bortovaia ... (cu
remorcă – a.t.)
Ne-au urcat pe toți, bagaj puțin, căci toți mai că n-au luat nimic. Familia noastră tot cu puține
lucruri din cauza evadării fratelui meu mai mare. Dar ei și așa n-aveau să ne dea voie să
luăm nimic!
Cu alte cuvinte, cum am ieșit din ogradă, iată cum acum avem de toate în gospodărie..., s-a
deschis poarta și am plecat și atât a fost, aici a rămas tot vraiște... Nu mai știm nimic ce s-a
făcut în urma noastră.
Și acolo ne-au urcat în mașini și ne-au dus înspre Bucovăț. Țin minte că erau mai mulți copii și
erau și mai mici decât mine, și am trecut printr-o livadă, cred că era deja înspre Ciorăști,
atunci nu-mi dădeam seama unde ne ducem. Erau și bătrâni, erau și copii mici, și oameni
bolnavi, care s-au născut, care au murit pe drum, care și mai de care...
Ne-au ținut trei zile și trei nopți acolo în Bucovăț. Nu ne-au pornit din gară... Și nu spunea
nimeni nimic, noi întrebam unde ne duc și de ce ne țin acolo.”
 Au fost dusi toti intr-un lagar, unde puneau barbatii si femeile mai
voinice la lucru in padure, sa taie lemne, etc. Ii plateau cu avans, avansul
era 5 ruble, cand painea coapta prost costa 7 ruble, pe care tot ei o
coceau. Au fost si cazuri de moarte, si de nastere in vagon. In total toata
perioada in care au fost deportati oamenii aceea a durat 2 ani.
Concluzie: Foametea si deportarile au fost niste perioade
foarte grele pentru poporul romanesc, care au dus la acte
de cannibalism, moarte, suferinta, etc. Cei ce au simtit pe
propria sa piele aceste momente, cum ar fi doamna
Nadejda Hrisanf, au fost martori a nenumarate pierderi,
printre care si persone dragi.
 Bibliografie:

• Reportajul Dmn-ei Nadejda Hrisanf – oralhistory.md

• Toata informatia legata de definitiile foametei si
deportarilor a fost luata – Wikipedia/Wikipedia
Libera
• Imaginile – Google images, Wikipedia, oralhistory