În opt ani de putere sovietică (1940-1941 şi 1944-1951), în RSSM au fost operate trei

valuri de deportări masive de populaţie şi, zilnic, arestări individuale sau în grup.

Violenţa şi represaliile au fost nişte modalităţi sigure prin care puterea sovietică a înţeles să-
şi impună voinţa de a construi socialismul într-un timp record într-un spaţiu străin.

S-a dat lovitura asupra tuturor categoriilor sociale incomode şi antisovietice prin mentalitate,
mod de trai şi aspiraţii. Sau persoane simple, fata de care aveau cel putin un mic dubiu ca
sunt impotriva puterii sovietice sau sunt mai instarite.

 anumite grupuri sociale din Basarabia au fost în mare măsură distruse în câţiva ani de
ocupaţie bolşevică: clericii, care au rămas în Basarabia alături de credincioşi,
intelectualii, liderii politici, ţăranii înstăriţi, funcţionarii, oamenii de afaceri, foştii
ofiţeri ai armatei române sau ţariste, deputații din Sfatul Țării, ziariştii ș.a.
 declinul economic imens
 daună psihologica, deoarece teroarea și neputința au implantat în mintea basarabenilor
o teamă cu puternice elemente fataliste
 prin deportarea intelectualilor şi a elitei politice s-a curmat dezvoltarea istorică a
culturii tradiţionale, a limbii şi valorilor româneşti.
 s-a creat o stare anormală de desconsiderare a populaţiei localnice, de desființare a
oricăror forme şi încercări de păstrare a specificului naţional, de frică patologică faţă
de celălalt, suspectat a fi un potenţial trădător sau turnător.

 Începând cu anul 1946, pe fondul unei secete care a lovit nu doar spaţiul dintre Prut şi
Nistru, ci şi Moldova istorică, sovieticii au conceput un diabolic plan de înfometare a
populaţiei basarabene. Scopul final: distrugerea conştiinţei naţionale, instaurarea fricii
şi netezirea drumului către colectivizare.
 Consecinta-aproximativ 300.000-400.000 oameni morti; creste rata criminalitatii ,
indeosebi la produsele alimentare;economia Basarabiei s-a prabusit;canibalism;
 "Oamenii şi-aşa nu aveau ce mânca din cauza secetei , dar mai veneau şi comuniştii si
ne luau surplusul de roadă. Erau situaţii, când, după ce-au dus la stat ultimii saci cu
grâne - pentru că altfel înfundai Siberia sau erai închis - mai veneau reprezentanţii
puterii, se suiau în pod şi măturau podul de grăunţe de grâu.Ne luau şi ultimul bob. Pe
nimeni nu interesa dacă mai ai cu ce te hrăni sau nu. "
 Aproximativ 300.000-400.000 morti
 Făina de ghindă de stejar, culeasă din pădure, a fost alimentul care i-a salvat pe mulţi
dintre basarabeni. “Eu provin dintr-un sat din nordul Basarabiei. La noi există foarte
multe păduri seculare de stejar. Aici au mai putut să ascundă câte ceva hrană. Apoi,
populaţia făcea făină din ghindă. Aşa au supravieţuit cei din nord, aşa au supravieţuit
şi buneii mei”,
 In Sudul tarii situatia insa a fost cu totul diferita .
 Rămaşi fără nimic în poduri şi cămări, oamenii au început să mănânce buruieni, apoi
pisici, câini, şoareci, cai morţi.
 Foamea era atât de mare, încât ajunseseră într-o cumplită stare de degradare psihică şi
fizică. De aici şi până la actele de canibalism, o pagină neagră din istoria Basarabiei,
n-a mai fost decât un pas. Documentele din Arhivele de Stat de la Chişinău,
desecretizate după anii 1990, arată că actele de canibalism nu au fost cazuri izolate, ci
 au constituit un fenomen de amploare. O dramă cu profunde implicaţii, ce a produs
dezumanizare şi frică. “În sud totul era ca în palmă. Acolo s-au înregistrat şi acte de
canibalism. Iar lucrurile acestea sunt autentice, au fost relatate în presă. Vreau să vă
spun că şi în Chişinău, nu departe de gara feroviară, după război s-a descoperit o secţie
de producere a mezelurilor din carne de om. Şocant!”
 Concluzie
 Regimul totalitar comunist a reprezentat o pata neagra in istoria Basarabiei. Dar in
ciuda pretenţiilor autorităţilor sovietice de a rusifica deznaţionaliza si indobidoci
poporul român din Basarabia, acest lucru s-a dovedit imposibil. Dovadă fiind că pînă
în prezent ne ştim cine suntem şi de unde venim.