Foametea din anii 1946–1947 din Republica Sovietică Socialistă

Moldovenească a fost o perioadă de deprivare alimentară majoră la

nivelul populației de la est de Prut, consecință a unui complex de cauze:
distrugerile agriculturii provocate de război, seceta, impactul determinant al
măsurilor sovietice de supra-colectare de produse alimentare, distrugerea
modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre situația reală și
lipsa de reacție a statului față de nevoile oamenilor.

Premise[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Colectivizarea în Uniunea Sovietică.
Caracterul global al colectării produselor alimentare (pe lîngă grâu se
colectau și alte semințe de culturi vegetale, care puteau fi utilizate în
alimentație) de la populația rurală, sub forma unei impuneri
economice foarte mari ce includea prestări ce nu puteau fi acoperite de
gospodăriile țărănești, a dus la epuizarea oricărei surse de existență.
Situația a fost și mai grea în partea de sud, unde atât seceta a fost mai
puternică cât și recoltele mai mici.
Rezervele de grâu au fost epuizate încă din 1945. Comisarii au măturat în
toamna anului 1946 toate produsele alimentare din podurile și hambarele
cetățenilor. Conducerea URSS considera că respectivele măsuri nu sunt
îndeajuns de stricte, astfel gospodăriile țărănești avînd așa-numite „datorii”
de predare a produselor către stat către anul 1947, cu adevărat colosale.

Evoluție[modificare | modificare sursă]
La punctele de alimentare, înființate în sate în iarna 1946/47, norma de
pâine se dădea de regulă, numai în cazurile cînd aceste sate dăduseră în
prealabil cotele de cereale cerute de către stat. Foametea cea mai dură a
durat aproximativ 10 luni pînă a apărut recolta anului 1947, astfel că spre
sfîrșitul acestui an, proporțiile mortalității încep treptat să se reducă.

Efecte[modificare | modificare sursă]
Lipsa completă de produse de hrană normală pentru o populație foarte
numeroasă, consumul de plante și subproduse agroindustriale dăunătoare
sănătății, de cadavre și hoituri a provocat o mare creștere a morbidității.
Aceasta se referea mai ales la sate, pentru că orașele, în care trăia și
nomenclatura sovietică, erau ajutate mult mai bine cu produse alimentare,
care erau luate desigur cu forța de la țărani.
La începutul anului 1947 sufereau de distrofie de la 10 pîna la 15 la sută
din populația sătească. În decembrie 1947 în multe raioane distroficii
alcătuiau de la un sfert pîna la 30 la sută din populație, iar în unele locuri
această cifră se ridica pîna la 80 la sută. Stalin a trimis în Basarabia o
comisie în frunte cu Alexei Kosîghin, viitorul „reformator” al URRS de după
Hrușciov. Acela a raportat că în RSSM, „cu adevărat, sunt foarte muți
distrofici”. Stalin a citit atunci scrisoarea lui Kosîghin la ospețele de noapte
de la celebra vilă de sub Moscova și l-a poreclit imediat, râzând copios
împreună cu tot Biroul Politic al CC al PCUS și, l-a poreclit pe Kosîghin
„distrofcic”. Porecla i-a rămas „reformatorului” pînă la moarte.
În legătură cu numărul de decese datorat foametei, se vehiculează diverse
cifre, de la 200.000 la mai mult. A fost o evidentă creștere a nivelului
mortalității în anul 1947 față chiar de anul 1946. Situația era mai gravă
iarna și primăvara devreme, cînd indicii mortalității aproape că se dublau.
Un indice foarte înalt este indicat în luna iulie. Aceasta asociate cu
migrarea în masă a populației au dus la o catastrofă demografică în
rândurile populației din Bucovina de Nord și Basarabia atât în anul 1946,
cât mai ales către anul 1947. Foametea a provocat o creștere
înspăimântătoare a criminalității. Furturile, mai întotdeauna de produse
alimentare, deveniseră fenomenul cel mai obișnuit. Pe la începutul lunii
iunie 1946, cîteva cazuri de canibalism, dovada foametei îndelungate, au
avut loc.
În contextul accentuarii foametei la sfârșitul anului 1946 – începutul lui
1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui
fenomen, grănicerii primesc ordin să fie necruțători față de cei care vor
încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, apare ordinul ca aceștia
să fie executați pe loc, iar față de cei care reușesc să treacă Prutul – să fie
urmăriți pe teritoriul României și, în caz că nu vor putea pune mâna pe ei,
să fie împușcați.[2]
Pierderi umane[modificare | modificare sursă]
Numărul oamenilor care au murit de foame și boli între decembrie 1946 și
august 1947 în RSSM este variabil, unele surse dau un minim de 115.000
de oameni care au decedat, altele menționează cifra de 216.000,
250.000[3] și 300.000[4]; la aceștia adăugându-se alți 350.000 de oameni,
care au fost afectați de malnutriție, dar care au supraviețuit.[5].
În timpul foametei, au fost înregistrate 39 cazuri de canibalism.
Document
Foametea din 1946-1947 din URSS, care a cuprins i teritoriulRSS
Moldovenești, s-a declanșat într-un context deosebit de cel încare a avut loc
foametea din anii 1921-1922, dar, mai ales, cea din1932-1933. În ceea ce
privește RSSM, în total, după estimările făcutede istoricii Mihai Gribincea i
Anatol Țăranu pe baza documentelorde arhivă și a evoluției ratei
mortalității în 1947 în raport cu 1946, nu-mărul victimelor foametei
postbelice din RSSM variază între 150000ș i 2 0 0 . 0 0 0 d e
pe r s o a n e . L a r â n d u l s ă u , B o r i s B o m e ș o , u n u l d i n t r e primii
istorici care au elaborat un studiu asupra foametei din 1946-1947 în RSSM,
a estimat numărul victimelor la 70-80 de mii de per-
soane, dar aici nu au intrat locuitorii republicii care plecau în cranadupă ro
duse alimentare, mai ales în regiunile Stanislavsk (din 1961 –Ivano-
Frankovsk), Cernăți și Lvov. Autorul menționează că numă-rul
acestora ajungea la 5-6 mii zilnic, o parte dintre care mureau pedrum.
Printre alte estimări „conservatoare” cu privire la
amploareafoametei postbelice se află și cele ale istoricilor Vladimir Ț
3
i Leonid Bulmaga
4
 care consideră ă ărul total al celor care i-au pierdut viața din cauza
insuficienței alimentare în 1946-1947 n-ardepăși 100 de mii de persoane. În
același timp, diferă și estimărilecu privire la victimele foametei din
Uniunea Sovietică er ansamblu.upă un cercetători ai fenomenului,
foametea din anii 1946-1947 aprovocat cca 2 milioane de morți, dintre
care jumătate de milion nu-mai în Rusia. În total, cca 100 de milioane,
adică mai mult de jumă-tate din populația sovietică de la acea vreme, au
suferit de malnutrițieîn anii 1946-1948. Michael Ellman, la rândul
său, a estimat, pe bazaunor materiale publicate de istorici ruși și
occidentali, coroborate cunoi date de arhivă de la Moscova, mai ales din
arhivele privind do-
meniul economic, că ărul cel mai probabil al victimelor foameteidin 1946-
1947 se situează în jurul a 1,2 milioane de vieți omeneti, dintre care
441 de mii în Rusia, 291 de mii în Ucraina și cel puțin123 de mii în RSS
Moldovenească (restul revenind Bielorusiei etc.).Cea mai dezastruoasă
foamete în raport cu numărul victimelor
dint o t a l u l   p o p u l a i e i   f i i n d   î n   R S S M   –   5   ;   î n   t m p   c e   î n   c r a
n a   u s a , respectiv, 1 % i 0,6 %
6
 În ciuda faptului că foametea din RSSM a fostcea mai dezastruoasă,
fenomenul este insuficient cercetat și puțin cu-noscut în spațiul post-
sovietic și cel occidental.Subiectul foametei ca fenomen de masă în RSS
Moldovenească ri-d i c ă o s e r i e d e p r o b l e m e c o m p l e x e , a s u p r a
c ă r o r a v o m s ă ru   î n a c e s capitol. Pe de altă arte,
subiectul este prea vast i complicat pentrua putea fi epuizat în scurt
timp din moment ce, după o analiză adocumentelor emise de organele
raionale și republicane, se impune ocercetare minuțioasă a actelor emise de
autoritățile inferiore, precuma r f i c e le s ă e t i , a c o l o u n d e s e a sc u n d
m u l t e d e t a l i i c a re c u s i g u r a n ț ă
 
ne-ar auta să ătrundem mai bine în universul foametei i al me-
canismelor care au adâncit-o. Asta în ciuda unor studii deja publi-cate, a
unui volum impresionant de documente cunoscute și a maimultor volume de
mărturii orale, foametea din 1946-1947 din
RSSMoldovenească este încă uțin cercetată Printre problemele care ținde
foametea din RSSM sunt câteva centrale: în primul rând, dacă po fi
calificate victimele foametei drept victime ale represiunii politice;în al
doilea rând, de ce republica unională moldovenească este uniculteritoriu
din cele anexate de URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop –pe lângă Țările
Baltice, Ucraina de Vest i Bielorusia de Vest – în carese experimentează
acest fenomen în anii 1946-1947? Or, dacă și ce-lelalte teritorii de vest
reanexate de Moscova după 1944-1945 ar
ficunoscut fenomenul înfometării î ă, cercetătorul ar fi tentat săă ă  
î n   a c e s t   a s p e c t   o   c o n d i ț i e
sine qua non
 a sovietizării noilorteritorii, ceea ce nu este însă cazul. Situația se complică
și mai multîn sensul identificării unor cauze specifice foametei din 1946-
1947din RSS Moldovenească în condiiile în care foametea a cuprins
vasteteritorii din partea europeană a use i a Ucrainei, teritorii afla-
te sub ocupație germană în timpul războiului, dar i altele î
Wehrmacht 
-ul nu a ajuns. În regiunea Saratov, de exemplu, situatăîn partea stângă a fluviului
Volga, pe cursul său inferior, unde nu auavut loc operațiuni militare în 1941-
1943, foametea în masă a
fostu n a   d i n   c e l e   m a i   p r o n u n a e   î n   a n   1 9 4 6 - 1 9 4 7   A l t e  
î n t r e b ă r   s e   r e - feră a modul de comunicare al autorităților de la
Chiinău cu cele dela Moscova în comparație, spre exemplu, cu modul de
comunicaredintre Kiev și Moscova. Erau acestea deosebite, era oare
relevant încontextul foametei gradul de apropiere a unul lider local de
anumițilideri de la Moscova și ce influență avea acest lucru asupra
volumuluiajutorului acordat i a termenului în care acesta era oferit? Sunt
deta-l i i   e s e n ț i a l e   î n t r - o   p e r i o a d ă   î   c o n t a   f ie c a r e   z i .
2. Politica fiscală regimului sovietic, 1944-1945
Începând cu martie 1944, odată cu atingerea liniei Nistrului,Armata Roșie
și administrația sovietică au început să se compor-te ca într-un teritoriu
cucerit, detaliu nelipsit de importanță pen-tru înțelegerea
comportamentului elitei politice moldovenești fațăde populația locală în
timpul foametei. Capitala RSSM era stabili-tă temporar la Soroca, unde își
fac loc de reședință organele de statși de partid ale republicii unionale,
create la 2 august 1940, care aufost evacuate în interiorul Rusiei la
începutul războiului. Abia după24 august 1944, autoritățile Moldovei
sovietice se stabilesc, de dataaceasta pentru următoarele aproape cinci
decenii, la Chișinău. Înprima fază însă, martie-august 1944, autoritățile
sovietice vor stă-pâni doar partea de nord și, parțial, centrală a Basarabiei,
precum șiraioanele transnistrene ale RSSM. Deși erau teritorii în care
avuserăloc operații militare, țăranii au fost obligați să achite cotele de
cerealeși alte produse statului sovietic nu numai pentru anul 1944 – ceea
ceera într-un fel de așteptat și oarecum firesc în condițiile războiului –,dar
și pentru anul precedent, 1943. Măsura, din câte știm, nu a trezitprotestul
în masă al țăranilor, din contră, aceștia au exprimat, deregulă, o atitudine
înțelegătoare, că era război și statul avea nevoiede resurse alimentare
pentru a-l duce la bun sfârșit.
Dările din recolta pe anul 1943 erau stabilite, printr-o decizie
aguvernului RSSM din 17 aprilie, după ă 10600 de tone decereale i 4000
de tone de oleaginoase trebuiau onorate de către colho-zurile din stânga
Nistrului, iar gospodăriile colhoznicilor trebuiau săachite 1000 de tone de
cereale; în teritoriile basarabene, județul Sorocatrebuia să achite 27500 de tone
de cereale și 10800 de oleaginoase; județul Băți – respectiv, 26500 și 17200
de tone; județul Orhei (doarial sub control sovietic) – 8000 i 2000 de tone. În
total, Soroca,Băți i o parte a județului Orhei trebuiau să achite statului
60100de tone de cereale și 30 000 de tone de oleaginoase. Înștiințarea des-
 În schimb, după încheierea războiului în mai 1945, țăranii,
inclusiv colhoznicii dinstânga Nistrului, instigați uneori chiar de
președinții de colhoz, încep să boicoteze ivrările de cereale la stat,
considerate a fi exagerate. AMAIRM–MVD, F. 16, inv. 3,d. 40, f. 107-116; 118-
120, 129-130.

 
pre obligativitatea livrărilor i cuantumul lor pentru fiecare țăran n-dividual,
colhoznic, colhoz sau sovhoz trebuia efectuată în trei zile,iar achitarea urma să fie
încheiată până la 15 mai
1944 Termenelet r e b u i a u   r e s p e c ta e î n   m o d u l   c e l
m a i   s t r i c t   c u   pu t i n ț ă   î n r u c â t   m e - diat după încheierea impozitării pe
recolta din 1943 urma anunțareapoverii fiscale pentru anul în curs, 1944.Pentru
anulviitor, 1945, CC alPC(b) alMoldovei i ConsiliulCo-misarilor Poporului de la Chișinău
au adoptat două decizii, la 9 aprilie1945, privind livrarea obligatorie a cotelor la
cereale, dar și a altor ca-tegorii de produse agricole, precum floarea-soarelui, cartofi,
soia, ouălapte, brânză, lână și fn. Ca să înțelegem care era cuantumul
acestordări pentru o gospodărie țărănească, să uăm
drept exemplu județulB e n d e r .   Î n   a c e s t   j u d e   o   g o s p o d ă r
i e   i n d i v i d u a l ă   ț ă ă ă   c u   2   h a   p e r total, ceea ce înseamnă
teren arabil, livadă, grădină de zarzavaturi,pășune, trebuia să ivreze statului 40 kg
de carne, 120 de ouă, 100 delitri de lapte de la o vacă
10
  Î n   a c e l a i   t i m p ,   c e i c a r e   d e n e a u   t e r e n u r mai mari aveau și
obligații mai mari. Cei care posedau între 5 și 10ha erau datori la stat cu 50 kg de
carne de gospodărie, 120 l de lapted e   f i e c a r e   v a c ă ,   1 6 0 d e o u ă ,   8 0 0
g   d e   b r â ă d e f i e c a r e   o a i e s a u c a p r ă 450 g de lână de fiecare oaie și 150 g
de lână de fiecare capră. Livrărilețăranilor care aveau în proprietate între 10 i
15 hectare erau mai
mariîn comparaie, după ă: 80 kg de carne, 160 l de lapte, 200de ouă, 1 kg de
brânză, 550 g de lână de oi și 160 g de lână de capră
În același timp, raioanele din stânga Nistrului, colectivizate dejaî n a n i i
’ 3 0 , e r a u v ă d i t f a v o r i z a t e în c e e a c e p r v e t e l iv r ă r i l e d e   p r o -
duse agricole. Astfel, raioanele Camenca, Râbnița, Dubăsari, Grigo-riopol,
Tiraspol și Slobozia erau obligate să achite statului în medie 0,9 kg de carne
de hectar (indiferent de faptul că era arabil, livadăpășune), 2 l de lapte per
ha (cu excepția raionului Slobozia – 1 l), 30 gde lână/ha, 2 ouă/ha. În plus,
s-a decis că gospodăriile colective careau suferit daune importante din
cauza operațiunilor militare puteaufi scutite de cotele la anumite produse
animaliere, dacă împuterni-

 
cozilor la pâne în Chină i alte localități din RSS M
o l d o v e n e a s c ă fenomenul fiind întâlnit i în alte republici sovietice,
în Rusia i Ucrai-n a d e S u d - E s t în m o d s p e c ia l   A l t e   s e m n e
a l a r m a n t e c a r e a te s t ă   a m - ploarea crizei alimentare și anticiparea
foametei cu consecințe gravesunt atacarea unor depozite de grâne de către
populația
înfometată,l a   c a r e   pa r t i c i p ă ,   d e   r e g u lă ,   f e me i ,   c o p i i   i   b ă r â n i .   C
o m p o n e n   - belilor” nu este întâmplătoare, considerându-se că anume
aceste ca-tegorii sociale ar putea sensibiliza autoritățile i, în cazul în care
aces-tea ar decide penalizarea pentru asemenea acțiuni, exista speranța
căsentințele vor fi mai blânde decât cele care s-ar fi aplicat bărbaților.
stfel, pe 17 martie 1946 peste 100 de persoane au săvârșit un atacasupra filialei
Zagotzerno
 (Centrul de Colectare a Cerealelor) din satulBrânzenii Vechi, raionul
Răpopeni, județul Orhei. Au fost forțate uileși, drept urmare, au fost confiscate
4 tone de cereale. Procurorul RSSM,Simon Kolesnik, raporta că în urma unei
investigații efectuate pe mar-ginea cazului, s-a dovedit că fapta fusese săvârșită cu
complicitatea di-rectorului depozitului, D. P. Cecan, i a paznicilor V.
G. Camerzan. . Ojog în scopul
ascunderii urmelor delapidărilor comse anterord e   e i   î i i .   C h i a r   d a c ă
m u l ț i m e a   a f o s t   i n s t i g a t ă d e   c h i a r   c o n d u c e r e a   i paznicii depozitului
de cereale, probabil că existau premise serioase caparticipanții să se implice într-
o asemenea acțiune periculoasă Situațiane demonstreazăexistența unei stări de
fapt disperate în comunitate lanivel de masă. Altfel, pentru acoperirea unor delapidări
fiind suficientedoar câteva persoane, i nu o mulțime de aproximativ 100
de persoane,âte au participat în total la acest atac asupra depozitului de cereale
dins a t u l   B râ n z e n i i   V e c h i .
tacul asupra depozitului de cereale din satul Marienfield (as-tăzi în raionul
Cimișlia) nu mai lasă însă niciun fel de dubiu asu-pra motivelor făptașilor.
Or, la 17 aprilie 1946, cca 45 de femei dinsatul vecin Ialpugeni au spart
fereastra depozitului și au luat din elgrăunțe pentru a se alimenta.
Motivul acestei acțiuni ține de refuzulgestionarilor depozitului de a le
acorda câte un pud de grâu. Majo-ritatea femeilor aveau copii de hrănit și
au mers cu ei în brațe să-și
 
facă dreptate, soii lor fiind mobiliza în armaă. Situ
a a   r e s p e c t v ă era determinată de fădelegile autorităților
locale, care, potrivit ra-portului trimis de Iosif Mordoveț, șeful
Ministerul Securității Statului(MGB, în rusește) al RSSM, lui Nikolai Golubev,
vicepreședinte al Bi-roului CC al PC(b) al Uniunii Sovietice pentru RSSM, erau
responsa-b i l e   d e   „ l i p s a   d e   a s i g u r a r e   a   f a m i l i i l o r  
i n v a l i z i l o r   i   a   i n v a l i z i l o r   î , a familiilor ostailor Armat
e i   R o ”   î n   t m p   c e   c e r e a l e l e   d e p o z i t a t e în subsolurile „Zagotzerno”
putrezesc, sunt furate în văzul sătenilor,și astfel este provocată marea nemulțumire a
țăranilor”, existând și„cazuri de furt al împrumutului de cereale” Un
alt caz similar, deproporții și mai mari, s-a întâmplat în satul Nicoreni, raionul
Râșcani, judeul Băl, în data de 21 mai 1946. Cei care iau parte la el sunt
îmajoritatea lor femei i adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 i 17ani, de data
aceasta numărul participanților ajungând la cca 200 depersoane. Raportul
privind acest incident provenea de la împuterni-citul secției raionale a MGB A.G.
Kosarev. Acesta încerca să găseascăexplicaia celor înâmplate invocând
originea socială a celor care ar fințat acțiunea rebelă și sfidătoare
împotriva puterii. Spre surprinde-rea acestuia, datele de agentură nu confirmau
supozițiile sale cu privi-re la lupta de clasă și rolul „dușmănos” al țăranilor înstăriți,
întrucâtprintre inițiatori erau Domnica Ungureanu, din țărani mijlocași, cu6 ha, doi
copii căsătoriți și alții doi între 15 și 17 ani locuind cu ea;celelalte
femei considerate instigatoare ale rebeliunii aparnând chiarcategoriei
țăranilor săraci, adică erau din rândurile celor considerațide ideologia comunistă a fi
sprijinul social al regimului sovietic la sate.Era vorba de Elena Ștepu și Eugenia
Ungureanu, a doua deținând doar1 ha (despre Ștepu nu se spune cât teren deținea,
dar se preciza că am-
bele erau căătorte i nu aveau membri ai familiei în Armată oie).C a r
acterul spontan al acun – adică făă complicitatea autoritățilo
r , cum a fost în Brânzenii Vechi – a fost demonstrată î n acest caz. To-todată, de data
aceasta acțiunea rebelă a suferit eșec, în sensul că prinacțiunile întreprinse la timp
de către miliție și paznicul depozituluimulțimea nu a reușit să forțeze ușile și să
sustragă cereale

 
în vedere semnalarea anterioară a unor asemenea tentative, pro-babil
fuseseră luate măsuri de precauție și trimise instrucțiuni dela Chișinău
privind modul în care trebuiau gestionate asemeneaincidente. Printr-o
decizie a Consiliului de Miniștri al RSSM din19 aprilie 1946 era
instituită paza armată a acestor depozite.Un raport al Ministerului de
Interne de la Chișinău semnalaalte câteva cazuri similare petrecute în
decursul lunilor aprilie-mai1946. Astfel, în satul Dezghingea, raionul
Comrat, județul Bender,un grup de 100 de persoane, în majoritatea lor
femei, au atacat pe29 aprilie depozitul de cereale din localitate și au sustras
vreo treitone de grâne. În spatele organizării acestui atac s-ar fi aflat
foșticuziști și legionari din perioada interbelică. Un alt caz fusese înregi-
strat la 1 mai în satul Mereni, raionul Cimișlia, când la asaltul depo-zitului
de grâne din localitate participaseră circa de 500 de persoanedin satele
vecine. Și de această dată contingentul principal era alcă-tuit din femei, dar
și din invalizi de război. Se luaseră însă măsuri deprecauție în timp util de
către organele de resort, așa încât asaltul nua reușit. Incidente
asemănătoare avuseră loc, de asemenea, în satulIalpugeni din raionul
Cimișlia și Chirsova din raionul Comrat
1
 La17 mai 1946 și în satul Colibași, raionul Vulcănești, a fost raportatun alt
caz, când circa 50 de persoane au forțat ușile depozitului luide grâne din
localitate și au început să-și facă plinul, doar că au in-tervenit în timp util
autoritățile și i-au silit pe rebeli să restituie ime-diat cantitățile delapidate
2
 Nici în raioanele din stânga Nistrului,colectivizate în anii 1930-1933,
situația nu era mai bună. În raionulCamenca, de exemplu, un raport din
decembrie 1945 făcea referirela câteva atacuri armate asupra depozitului de
porumb din localita-tea Podoima, unele dintre care au avut consecințe
fatale
3
 O situație dezastruoasă în ce privește accesul la cereale era în-registrată, la
sfârșitul lunii mai 1946, în mai multe sate din raio-nul Călărași, județul
Chișinău. Potrivit unui raport întocmit deP. M. olkov, secretar
al Comitetului Județean Chișinău al PC (b) al 
Moldovei, expediat prim-secretarului ad-interim al CC al PC (b)
alMoldovei, Nichita Salogor, șeful Secției Raionale Călărași a Minis-terului
de Interne (MAI), Prihodko, constatase că mai multe familiidin satele
Călărași, Palanca, Răciula și Sipoteni sufereau de extenua-re fizică pe
fondul inaniției. S-a limitat însă la raportarea telefonicăa situației
președintelui Comitetului Executiv Raional, Fadeev, și s-areferit numai la
problemele din localitatea Călărași, nealcătuind unraport complet în scris,
cum s-ar fi cuvenit. Drept urmare, anumitemăsuri de ajutorare a celor
nevoiași s-au luat cu o întârziere de câte- va săptămâni, ceea ce a dus la
creșterea ratei mortalității în perioadarespectivă, cauza principală a
acesteia fiind foametea
4
 stfel de cazuri reflectă o situație de criză ce anticipează foameteaca
fenomen de masă, care va deveni mai evident în a doua jumătate aanului
1946 – prima jumătate a anului 1947. Cauzele acestei situațiisunt multiple.
Una dintre ele ține de faptul că volumul cantității decereale, precum și de
alte produse agricole, care trebuiau livrate sta-tului, era exagerat pentru
1945, an în care se resimțeau deja urmărileslabelor precipitații atât din
primăvara lui 1946, cât și din toamnaanului precedent. Primele probleme
grave privind aprovizionarea cugrâne se manifestă deja în ianuarie 1946. Pe
lângă satele menționatedin raionul Călărași, o situație similară era
înregistrată în scurt timpși în numeroase localități din județele Chișinău,
Bălți, Orhei și Ben-der din partea basarabeană, dar și în câteva
raioane din partea stân-gă a Nistrului – Slobozia, Tiraspol, Grigoriopol,
Dubăsari, Râbnița,Camenca. Fiecare din aceste entități cerea statului de la
10 tone deajutor pe lună (raioanele) până la 50 de tone (județul Orhei) în
vede-r e a a p r o v i z i o n ă r i i p o p u la ț i e i   c u m i n i m u l n e c e s a r . Spectrul
foametei se profila din ce în ce mai clar. Condițiile me-teorologice din
toamna anului 1945, precum seceta, nu erau nici pedeparte factorul esențial
în apariția acestei situații de criză. Au con-curat și alți factori, obiectivi, mai
exact, era vorba de felul în careadministrația sovietică din teritoriu și cea de
la Chișinău, prin exten-
 
siune, cea de la Moscova, își formulau prioritățile, iar printre acesteanu se
regăsea pe primul plan ideea de a evita cu orice preț pierderiomenești din
cauza lipsei de produse alimentate. În ciuda stipulări-lor oficiale precum că
cei mai nevoiași erau scutiți de impozite, fieparțial,
fie complet, unele documente de epocă menționează că în-lesnirile oferite
de legislația în vigoare unor categorii ale populației –mai ales familiilor
care aveau unul sau mai mulți membri înrolațiîn Armata Roșie, văduvelor
cu copii – în realitate nu existau. Adică,loturile nu erau lucrate, în lipsă de
brațe apte de muncă, dar dări-le nu erau anulate pentru această categorie
de populație, segmentulsocial respectiv fiind destul de important – întrucât
deja în vara lui1944 numai din județele Soroca, Bălți și Orhei fuseseră
mobilizați înarmată aproximativ 257 de mii de moldoveni, dintre care 40 de
miiși-au pierdut viața pe câmpul de luptă, fiind plasați, de regulă,
înp r i m a l i n i e a   f r o n t u lu i d r e p t „ c a r n e   d e tu n ”   L a u n
m o m e n t   d a t ,   î n iulie 1945, s-au acordat scutiri parțiale sau complete la
livrarea pro-duselor agricole gospodăriilor țărănești care au avut de suferit
dauneimportante în urma operațiunilor militare, dar planul de ansamblupe
RSSM al livrărilor nu fusese schimbat, ceea ce însemna că povaraf i s c a l ă
t r e b u i a a p l i c a t ă   a s u p r a   a l t o r c a t e g o r i i   d e   p o p u la ț i e De multe ori
familiile care aveau membri în Armata Roșie și erauscutite în mod legal de
livrarea unor cote de cereale și a altor produseerau șantajate cu
neacordarea indemnizațiilor care le reveneau dupălege dacă nu achitau
cotele de produse agricole ca și alte categorii alep o p u l a ț i e i .
 
4. Rechiziționarea forțată cerealelorde la țăranii basarabeni, 1945-1946
O altă ă a foametei, care iese pregnant în vileag deja în a-nuarie 1946, este
rechiziționarea forțată a produselor alimentare dela țărani, ce se efectuau
adesea fă ră eliberarea unor chitanțe, ceea cepermitea organelor de
colectare să pretindă onorarea livrărilor demai multe ori (exact ca în
perioada războiului civil din Rusia din1918-
1921 i a colectivizării forae i a foametei sovietice din 1932-1933)
30
 nor țărani li se f  ceau percheziții chiar de 5-7 ori. Asemeneacazuri au fost
înregistrate în 1944, cazuri similare fiind înregistratemai des în anii
ce au urmat, pe măsură ce resursele țăranilor deve-neau tot mai
reduse, iar regimul insista asupra îndeplinirii planuluide colectare a
cerealelor, considerând că țăranii înstăriți dispun
decereale că tia ar sabota aciunile autorităților sovietice în do-
meniul livrărilor de stat. Spre exemplu, asemenea cazuri au avut
locî n   j u d e ț e l e   C h i i n ă   i   O r h e i   î n   t o a m n a   a n u lu i   1 9 4 5 .   A s t f e l ,   î n  
s a t u l Hirova din județul Orhei activa o brigadă condusă de
împuternicitulComitetului Județean al PC(b) al Moldovei, un anume
Bulava,
caree f e c t u a s e   p e r c h e z i   i   r e c h i z i o n ă r i   f o r a t e   d e   c e r e a
l e   d e   l a   4 0 0   d e gospodăr într-o perioadă de 5 zile, de la 20 la
25 octombrie 1945.
Oaltă brigadă de rechiziționare forțată cerealelor activa în satul Al-cedar,
raionul Rezina, județul Orhei, aceasta fiind condusă chiar depreședintele
Comitetului Executiv Raional Rezina, Iohvidov. În satulSipoteni, raionul
Călărași, județul Chișinău, exista o brigadă simila-ă, condusă de secretarul
al 2-lea al Comitetului Raional de
Partid,Greaznov, i de preedintele Sovietului Sătesc din localitate, Trifon,car
e aresta i aplica violența fizică împotriva țăranilor i proferaamenințări și
jigniri la adresa intelectualității locale. În satul Goia-nul Nou din raionul
Vadul lui Vodă, județul Chișinău, împuternicitulraional Kolenko arestase pe
13 august 1945 10 femei și le ținuse în
30
 Виктор Кондрашин,
олод 932-1933: Трагедия российской деревни
, Москва,РОССПЭН, 2008; Н. А. Ивницкий,
олод 932-1933 в СССР 
, Москва, Собрание,009; Andrea Graziosi,
Histoire de l’URSS
, Paris, Presses Universitaires de France,010, p. 105-117, 465-467.
31
 Борис Г. Бомешко,
Засуха и голод в Молдавии 946-1947 г.,
 p. 12.

 
beci câteva zile la rând, pe motiv că acestea nu ar fi dorit sălivrarea cotelor
de cereale la stat. Ulterior se constatase că Kolenkoera protejat la nivelul cel
mai înalt, de către prim-secretarul de partidal raionului Vadul
lui Vodă, Putovoitenko, care a interzis instituțiilora b i l i t a t e   s ă -
l tragă a răspundere penalăP e d e a l t ă   p a r t e ,   n u
exsta un recensăânt al păânturilor care
secultivau, după împățrea păântului în 1945
33
, ceea ce era un te-ren fertil pentru comiterea unor
f  ădelegi. De multe ori nu era regle-mentată soarta terenurilor lăsate de
foștii proprietari refugiați pestePrut, fapt ce lăsa loc unor abuzuri din
partea autorităților de partid șide stat, așa cum s-a întâmplat în raionul
Drochia, județul Soroca
34
.
Rechiziționarea forțată și ilegală a cerealelor se efectua prin crea-rea unor
brigăzi ad-hoc, care aveau în componența lor reprezentanțide nivel raional
care cooptau activiști locali. Mai multe cazuri simi-lare în acest sens au fost
înregistrate în anul 1945 – începutul anului1946 în
județele Chișinău, Orhei și Cahul, dar ele se multiplică maiales
începând cu vara anului 1946. Așa a fost cazul în august 1946,când
inițiativa creării unei brigăzi de rechiziționare a cerealelori-a aparținut
chiar prim-secretarului Comitetului Raional Olănești, județul Bender, pe
nume Șarapov. Primul raid a fost organizat asu-pra satului Tudora din
raionul Olănești în zilele de 2-3 august 1946,cu participarea în total a 15
activiști și oficiali de rang raional și să-tesc. S-au efectuat percheziții și
inventarierea averilor țăranilor, înunele cazuri înregistrându-se confiscarea
hranei pregătite de țărani(carne, brânză, pâine) de către comsolomoliștii
din cadrul brigăziide rechiziționare. Aceeași brigadă, sub conducerea prim-
secreta-rului raional Șarapov, s-a deplasat în ziua de 6 august 1946 în sa-tul
Slobozia. De data aceasta, din componența brigăzii făceau
partereprezentantul secției raionale a Ministerului de Interne ovikov,adjun
ctul judecătorului poporului din raion, Russu, primul și aldoilea secretar al
Comsomolului din raion, Ceban și Bilîk, dar șiun reprezentant al
autorităților locale, președintele
Sovietului Sătesc
Slobozia, Palanciuc, adjunctul acestuia, precum i al act
v t i   d e   r a n g inferior (comsomoliti, femei membre ale consiliilor de
femei). Au fostconfiscate ilegal sute de kilograme de cereale de la țărani,
care achita-seră toată cantitatea necesară sau chiar o depășiseră la data de 30
iulie.Mai mult, rechiziționarea forțată a fost operată de la diferite
categoriid e   i m p o z i t a r e ,   a t â t   d e   l a   ț ă r a n   î n s ă r ,   c â   i   d e   l a   c e i  
s ă r a c i ,   i n c l u s i v de la cei care erau scutiți prin lege de achitarea cotelor
de cereale î-t r u c â t   a v e a u p e r s o a n e c ă z u t e pe f r o n t ,   d â n d u - i
v i a ț   „ e n t r u   p a t r i a sovietică” în timp ce își
fă  c e a u   s e r v i c i u l   î n   c a d r u l   A r m a t e i   R o ș i i . Alteori, pentru a
preîntâmpina crearea unor brigăzi de rechiziționareforțată a cerealelor, unii țărani îi
atacau violent pe activiștii din
satr e s p o n s a b i l i   d e   l i v r ă r i l e   c o t e l o r   o b l i g a t o r i i   l a   s t a t .   A  
- înâmplat,d e   e x e m p l u ,   î n   s a t u l   S i p o t e n i ,   r a i o n u l  
C ă l ă i ,   j u d e ț u l   C h i i n ă ,   î 28 iulie 1946, când un oarecare Țâcu și un
oarecare Bușcăneanu l-auagresat pe unul Ungureanu, secretar al organizației
comsomoliste dinlocalitate, care participase în anul precedent la o
asemenea acțiune.u   p u i n e   a u   f o s t
i   c a z u r i l e   î   ț ă r a n   t r ă g e a u   c u   a r m a   î n   - soanele responsabile
de asigurarea livrărilor cotelor obligatorii la
stat,-   î n t â m p l a t   p e   3 1   o c t o m b r i e   1 9 4 6   î n   s a t u l   I ă ț
,   r a i o n u l Criuleni, județul Orhei, sau în 24 noiembrie în satul Bozieni,
raionulK o t o v s k i , j u d e ț u l C h i ș i n ă u
La începutul verii lui 1946, seceta din toamna anului precedent,politica
fiscală a regimului și rechiziționările forțate și repetate, înurma cărora
țăranilor li se confisca tot ce aveau pe lângă gospodărie,au determinat
apariția foametei într-o serie de raioane ale județuluiBălți. Astfel, la 10
iunie 1946, într-un raport al consilierului prim-secretarului comitetului de
partid județean Bălți K. Plehanov cătreșeful său erau menționate satele
Slobozia-Recea, Sverdiac, Nico-reni, Boroseni, Sturzeni din raionul
Râșcani; Hâjdieni, Sturzovca,Iabloana din raionul Glodeni; satele Măgura,
Burghelea, Chetrosuși Moldovanca din raionul Florești; Bălăsinești,
Beleavinți și Cotea-
36
олод в Молдове
,   p .   - .
37
 AMAIRM–MVD, F. 16, inv. 3, d. 26, f. 63-65.
38
 AMAIRM–MVD, F. 16, inv. 3, d. 26, f. 110, 122. Cazuri similare
fuseseră înregistratencă în 1944. AMAIRM–MVD, F. 16, inv. 3, d. 39, f.
18.
 
la din raionul Lipcani; Medeleni din raionul Ungheni;
Năădeni,C o n d r ă t e t i ,   M ă g u r e le   i   Ț â g h i r a   d i n   r a i o n u l   C o r n e t i ;  
C i u c i u l e a , Colenești, Cuhnești, Tonești, Cobani din raoinul Balatina;
Copăceni,Petropavlovca, Biliceni, Crișcăuți, Coada Iazului din raionul
Sânge-rei. În total, câteva mii de persoane sufereau deja de foamete de
ceva,   î n r u c â t   d o c u m e n t e l e   o f ic i a l e   î   î n r e g s t r e a z ă   u b   o   d e n u m i
r e care va deveni un eufemism pentru foamete – „distrofie. Unii
dejamureau de foame în vara anului 1946 din cauza lipsei de produse ali-
m e n ta r e s a u a a l i m e n t ă r i i   c u ie r b u r i o t r ă v i t o a r e , p r e c u m
q u i n o a Informații despre starea dezastruoasă în ceea ce privește alimen-
tarea populației și impactul secetei din 1945 și 1946 au străbătut șiîn presa
vremii. Astfel, ziarul „Sovetskaia Moldavia” din 18 ianuarie1946 informa că
în anul precedent recolta la hectar fusese de doar 6chintale, din cauza
condițiilor meteorologice nefaste. Iar dacă o gos-podărie țărănească avea,
spre exemplu, 2 ha și cultiva o treime cugrâu, cantitatea medie era de 4
chintale, din care jumătate
trebuiad a t ă   l a   s t a t .   Î n   a c e s t e   c o n d i ,   ț ă r a n   r ă â n e a u 
c u   o   c a n t i t a t e   d e p a r - te de a asigura măcar strictul
n e c e s a r . Î n p l u s ,   d e   ț ă r a n   s u p o r t a u o criză acută de produse
alimentare, mai ales de pâine, dată fiind recol-ta slabă din august 1946,
organele de rechiziționare erau încurajate depresa oficială
nu numai să erceapă de la țărani cantitățile prescrise,dar și să facă tot
posibilul pentru a depăși planul de colectare
40
 
Mai mult, în anumite raioane ale RSSM se înregistrează primelecazuri de
antropofagie (canibalism) încă în vara anului 1946, ceeace constituie un
indiciu clar și alarmant al nivelului de înfometarea populației locale. Unul
dintre primele cazuri de antropofagie esteînregistrat în satul Milești,
raionul Nisporeni, la 31 iulie 1946, iar ur-mătorul – la mijlocul lui
decembrie 1946, în satul Cazaclia, raionulTaraclia, județul Cahul
41
 Cazurile se vor multiplica în anul următor(vom reveni la locul potrivit).
 
5. Reacția administrației sovietice laprimele semnale ale foametei
Cum a reacționat conducerea de la Chișinău față de semnaleleclare venite
din teritoriu despre starea alarmantă a populației, pri- vind cazurile de
inaniție din ce în ce mai multe, unele soldate dejacu consecințe letale, dar și
cu primele cazuri de antropofagie, ceea ce vorbea de la sine
despre amploarea tragediei?
rma scrsoare în care autortățile de la Chinău
i n f o r m e a z ă conducerea de la Moscova despre această situațe este, se
pare, ceacare datează cu a doua jumătate a lunii iunie 1946. Astfel, la 20 iu-nie1946
prim-secretarulCCalPC(b)alMoldovei Nichita Salogorși Nicolae Coval, președintele
Consiliului de Miniștri al RSSM, îiexediazăo telegramă – fapt ce sugera
urgența informației trimise –lui Anastas Mikoian, ministrul Comerului
din URSS, prin care îl in-formează pe acesta despre impactul dezastruos al secetei
din anul 1945asupra agriculturii din republică despre consecințele efectului
acesteiapentru anul 1946. Astfel, se relatează că în urma secetei fusese compro-misă
total recolta pe 38 de mii de hectare aparținând colhozurilor
șis o v h o z u r i l o r   ( m a j o r i t a t e a a b s o l u t ă a f l a t e   î n p a r e a   s â ă
a Nistrului),i alte 162 de mii de hectare dețnute îă de
ț ă r a n i i   i n d i v i d u a l i din partea basarabeană a RSSM. La rândul său, recolta era
compromisăparțial pe alte 349 de mii de hectare. În ansamblu, la data de 15
iunie1946, în 41 din cele 60 de raioane, care alcătuiau 65 % din terenurileînsămânțate,
recolta la cerealele de toamnă și primăvară urma să fie dedoar 1-3 chintale la
hectar. Liderii de la Chinău cer Moscovei reduce-rea planului inițial de livrări
de cereale de la 265 de milioane de tonela 160,9 milioane de tone Un calcul
simplu arată ă de pe cele 349 demii de hectare pe care recolta fusese considerabil
compromisă, se puteastrânge dacă socotim media recoltei la 1 ha de 2 chintale
– o cantitatede 70 de mii de tone de cereale. Aceasta se înâmpla
în condiiile îîn anul precedent, 1945, pentru necesitățile interne – cu
anumtep r o b l e m e   d e   a p r o v i z i o n a r e ,   d a r   n u   la   n i v e l   d e   m a s ă   –   î
n   R S S M   ă după achitarea datoriilor față destat aproximativ 700 de mii de tone de
42
олод в Молдове
, p. 205
 
c e r e a le .   P e   d e   a l t ă   pa r e ,   ț ă r a n   a u   i n u t   c u   t o t   d i n a d i n s u l   s ă   â
mai multe terenuri, în ciuda lipsei animalelor de tracțiune i a utilajuluiagricol
necesar. Or, două treimi din gospodăriile țărănești nu dispuneaude animale de
tracțiune. Uneori se ara și se semăna doar manual, acestlucru însă nueranicidecumun
factorimportant în compromiterea re-coltei de cereale
43
  Î n   1 9 4 6   s u p r a f a   î ă â a ă   î n   R S S M  
a   a t i n s   9 8 , 5 %din nivelulanului1940-1941
44
, arîn anulurmător, 1947, în RSSMs-asemănat aproximativ aceeai suprafață, obținându-
se o recoltă de 1,5milioane de tone de cereale. În condițiile în care baza tehnică și forța
detracțiune în gospodăriile țărănești a rămas aceeași, modul de cultivarea pământului
nu a influențat hotărâtor cantitatea recoltei,, așa cum s-aspus la un moment dat
5
 
Î n   s c u r t   t i m p ,   c o n d u c e r e a   d e   pa r t i d   d e   l a   C h i i n ă   î ț e l e s   c ă   ș i ac
est volum redus era mult peste resursele disponibile în RSSM. Lamijlocul lunii august
1946, când s-a încheiat în linii mari perioada derecoltare, autoritățile de partid și de
stat moldovenești s-au convins căările secetei au fost mult mai grave decâ își
imaginau sau ar fi vrut să creadă În aceste condiții, ele au cerut Moscovei
o nouă redu-cere aplanuluide predare acerealelor dela 160,9mii de tone la 72,7mii de tone,
ceea ce conducerea URSS a acceptat printr-o decizie din19 august 1946. Același
document stipula obligativitatea îndepliniriiplanului final de 72,7 mii de tone,
precum i acordarea unui ajutor to-tal de 24, 6 mii de tone de
cereale către RSSM, din care jumăae
eraâu, iar alta porumb. Pe lâă aceasta, republicii i se promitea aloca
-rea unei cantități de cereale pentru a fi comercializateprin intermediulașa-numitelor
magazine comerciale, adică la un preț mult mai ridicatdecât prețul de stat, deși și
acestea aparțineau statului sovietic
46
.a c ă   a c e s t e   c a n t t ă ț i   a r f i f o s t   r e pa r t i z a t e   c e l o r   n e v o i a , m o r -
talitatea populațe avea să fie mai mică decât cea
î n r e g s t r a t ă m a ales începând cu luna decembrie 1946 i care
va continua până întoamna anului viitor. Or, ajutorul primit de la guvernul
URSS a fost
î ă t   c u   n u m e r o a s e   î ă c ă r   i ,   c u   a c o r d
u l   c o n d u c e r i i   l a   n i v e l   d e raion,
jude și de republică, nu
a   m a i   a j u n s   l a   c e t ă ț e n   î n f o m e t a . Aceasta pentru că de multe ori
cerealele venite ca ajutor de la staterau redirecționate în contul livrărilor de
stat obligatorii pentru anul1946. Fenomenul se explică rin faptul
că autoritățile țineau neapăratsă îndeplinească lanul de stat la cereale,
iar cu cât nivelul oficialilorera mai mic, cu atât mai mari erau presiunile de
sus și pedepsele careplanau asupra celor care nu reușeau să realizezecu
orice preț planul,declarat de o importanță prioritară de către statul-partid.
Situații în care organele de partid i de stat locale erau implicate îdevierea ajutorului
guvernamentalîncontullivrărilor obligatorii au
fostînregstrate în mai multe raioane i judee, ceea ce araă ă aceasta nuo
practcă izolată ș spontană, ci coordonată sau cel pun acceptată
tactde către conducerea de la Chinău. Acest lucru este sugerat de faptul că,începând
cu septembrie 1946, aufost trimiși în teritoriu reprezentanți dela Chiinău care să monitorizeze
și să intervină ori de câte ori va fi nece-sar în vederea asigurării bunei
desfăș urări a campaniei de rechiziționarea cerealelor și îndeplinire a planului. În
așa mod a procedat Moscovași în timpulfoameteidin 1932-1933. Și de data aceasta, s-anumit
unreprezentantalCCalPC(b)alUniuniiSovietice responsabil de condu-cerea
comitetelor regionale ia CCale republicilor unionale „în vedereaaccelerării procesului de
rechiziționare a cerealelor”din teritoriu. Era vorba de secretarul CC al PC(b) al
Uniunii Sovietice Patolicev, numit îacest scop de către Stalin 25 septembrie 1946
8
 
Totodată, propaganda oficială interzicea celor implica î 
- pania de rechiziționare a cerealelor să invoce seceta ca o explicație
aneîndeplinirii planului. Acestora li se inspira ideea că totul ține de voință,
și anume de factorii organizatorici, de lipsa de fermitate a or-ganelor de stat
și de partid din teritoriu, dar și de proasta promovarea muncii de lămurire
a politicii partidului în rândurile maselor. Maimult, invocarea secetei și a
recoltei slabe drept cauză a probleme-lor legate de campania de
rechiziționare a cerealelor era consideratănu numai incorectă din punct de
vedere ideologic, dar i antista- 
tală. Chiar menonarea î ă ântului secetă era nte
rzsăî n r u c â t   s e   c o n s i d e r a   c ă a s t f e l
ț ă r a n i i   a r   f i   î e l e s   c ă   î i   r e g i m u l a acceptat
realitatea și nu le va mai cere să predea cotele obligatoriipentru că nu au de
unde. Abia după publicarea în ianuarie 1947, înziarul „Sovetskaia
Moldavia”, a unei informații parvenitede la Co- mitetul de Stat pentru
Planificare al URSS, cu referire la seceta dinR S S M , p r e s a a   î n c e p u t
s ă   s c r i e d e s p r e   a c e s t lu c r u
Drept urmare, cauzele trebuiau găsite în altă parte decât încondițiile
meteorologice care au compromis recolta, deci în împo-trivirea țăranilor
înstăriți, a aa-numiților chiaburi, care ar sabotațiunile puterii
sovietice. Cu alte cuvinte, după cum obinuia
săă   î   S t a l i n ,   c r i z a   e r a   o   d o v a d ă   a   l u p t e i  
d e   c l a s ă   a   r e z s t e n e din partea „dumanului de clasă”,
de aceea autoritățile
comunistet r e b u i e   s ă   d u c ă   o   lu p t ă   ț ă o a r e   î n   s e n s u l   i d e n t i f i c ă r   i
,   la   n e -  voie, eliminării fizice a acestuia. Era nu altceva decât o
transpunere acelebrului adagiu bolșevic potrivit căruia scopul scuză
mijloacele. Iarscopul era acela al asigurării unei rezerve de stat de cereale
de circa 10milioane de tone, indiferent câte sacrificii umane ar fi fost
necesarepentru realizarea acestui scop. Era starea de fapt din februarie
1947,statul având atunci cu 1,9 milioane de tone mai mult decât cu un
anmai devreme. Pe lângă aceasta, statul mai avea 11,6 milioane
pentrunecesitățile curente. La 1 iunie 1947, din 11,6 milioane au rămas
3,6milioane, care au fost economisite i direcțonate pentru
necestățileanului viitor, 1948
50
 Or, dacă grija față de veile omenet era o pr-
oritate, statul sovietic ar fi adoptat o strategie mai flexibilă îce
privește colectările de cereale. Ucrainei, o altă republică ovieticăafectată grav
de foametea din 1946-1947, i s-a cerut, de exemplu, în-deplinirea planului de
colectare a cerealelor stabilit în iulie 1946 la5,6 milioane de tone. Numai
dacă planul era realizatîn totalitate, re-publica putea spera la un ajutor
din partea Moscovei de 164 de mii detone; dacă dădea numai 5,4 milioane
de tone, ajutorul se reducea dedouă ori, iar dacă livra mai puțin de 5,4
milioane de tone, nu primean i m ic   N u   ș t i m a c u m d a c ă ș i   î n
cazul RSS Moldovenești a fost  exact

 
c o m p o r t a m e n t e   v o r   p u n e   l a   g r e a   î   î n
d e p l i n i r e a   p l a n u l u i   d e colectări de cereale i decid să
ia măsuri în sensul combaterii lor.
În condițiile în care s-a adoptat decizia rivind îndeplinirea pla-nului de colectare acerealelorcu
orice preț,autoritățile comuniste dinteritoriu aurecurs pe largla metode aplicate într-omăsură mai
micăîn perioada precedentă Una dintre aceste practici era crearea de bri-ăzi de
rechiziționare acerealelor. Unuldintre primelecazuri de acestfelafost înregistrat în septembrie
1945, însatulMihăileni, raionulOcnița, județul Soroca În raionul Olănești,
de exemplu, județul Ben-der, împuterniciții cuîndeplinirea planuluimergeau ca„cerșetorii”
–după ă un document oficial din epocă – de la o gos-p o d ă r i e   l a   a l t a ,  
e f e c t u â n d   pe r c h e z i   î   ă ,   c o n f i s c ă r i   i l e ga l e   n -  ventarieri ale
averilor. Nu erau cruțți nici bătrânii care din punct de vedere legal nu
puteau fi impozitați dacă nu aveau în familie alți mem-bri apți de muncă sau
aveau membri care își făceau serviciul militar înArmata Roșie. Demulte ori, reprezentanții
puterii organizau
chefuri,â n d   b ă u t u r i   a l c o o l i c e   î n   e x c e s   ș   e r a u   a g r e s v .   e   a c e e a ,   ț ă r
a n se temeau să stea ziua pe la casele lor. Aa cum preczează un raport ofi-
cial, semnatde reprezentanțiaiputerii sovietice în teritoriu,
asemeneaacțiuni arătau că autoritățile decăzuseră la nivelul de răufcători”, de„anim
ale sălbatice” și era necesară încetarea imediată a unor asemeneapractici, întrucât
țăranii își exprimau deja nemulțumirea pe margineaa c e s o r a
54
 Prin urmare, frica de revolte populare, care, de altfel, au iz-
bucnit î ă în anii ’30 în URSS, era un spectru care nelinitea pute-
r e a   s o v i e t i c ă . Tragedia în masă a fost intensificată de ridicarea prețului la
pâine,decisă prin decretul din 16 septembrie 1946 al Consiliului de Miniștrial
URSS, dublată de decizia din 27 septembrie potrivit cărea era re-dus drastic
numărul celor care primeau anterior pâine pe cartele. ÎU R S S   pe r
t o t a l ,   a c e a s t ă   m ă ă a   v i z a t 2 3   d e   m i l i o a n e d e   p e r s o a n e din mediul
rural și 3,5 milioane din cel urban. Aceste măsuri, con-comitent cu rechiziționările
obligatorii de cereale de la țărani, în ciu-
53
 AMAIRM–MVD, F. 16, inv. 3, d. 40, 116.
54
олод в Молдове
, p. .
55
 A se vedea mai mult privitor la acest subiect în Lynne Viola,
Peasant Rebelsunder Stalin
, Oxford, Oxford University Press, 1996.

 
da secetei care se anunase, au constituit preludiul transformării foa-metei într-un
fenomen de masă
56
  C a   i   î   î n t r e a g a   U R S S ,   î n   R S S M decizia viza mai ales populația de la
sate, intelectualitatea rurală ca-drele didactice, medicii, uneori chiar și milițienii.
În RSSM, numărulcelor care erau îndreptățiți să obțină cartele de pâine s-a redus de
la491 601, în septembrie, la343 930, în octombrie, adicăcu147 671, n-clusiv în localitățile
rurale – de la 181 de mii la 70 de mii
57
.   a r   r a ț a pentru o persoană dependentă – la ora, pentru că la sat persoanele
dinaceastă categorie nu mai primeau nimic – s-a redus de la 300 g
la250 g, iar pentru copii – de la 400 la 300 g. În același timp, proporțiade
amestecuri în pâine – de regulă, de fină de orz și porumb –
se ridica la 40 % (aceea propore era în oaă URSS, c
u   e x c e p a   o s - covei i Leningradului, unde nu trebuia să 
depășă 20%)
59
.Un cerce-tător rus al problemei constata că „nimeni nu era cruțat, întrucât anumedin
contul satului se preconiza îmbunătățirea aprovizionării orașelor șicrearea unor
rezerve pentru anularea comerțului raționalizat”, adicăiilor alimentare în primul rând,
introduse în timpul războiului.Astfel Stalin voia ca URSS să fie prima ță
din cele învngătoare careă țe la sistemul de cartele,
semn al superiorității
socialismului față de capitalism n contextul îceputului Războiului Rece
 În acestecircumstanțe, de frica unei confruntări cu Occidentul, liderul sovietica
majorat bugetul militar, agricultura și produsele de larg consum ne-fiind o prioritate
pentru economia URSS
mii de tone de material semincer. Cantitatea respectivă utea fi folosităîn
schimb, pentru o alimentare mai bună a unor segmente ale opulațieicare duceau lipsă
acută de pâine.Cu alte cuvinte, deși„conducerea so- vietică cunoștea situația și cauzele
obiective ale unei recolte slabe, con-strângerile de ordin ideologic și experiența sa
limitată au împiedicat-oă formuleze soluii coerente pentru problemele apărue”
1
 n cauzar e p a r t z ă r   pâ n   i   a   a l t o r   p r o d u s e   p r i n   s i s t e m u l   d e   c a r t e l e
,   a   î n f l o r i t piața ilegală a acestora, o cartelă de produse alimentare sau de
mărfuriindustriale fiind comercializată pe piața neagră cu 50 de ruble, iar car-telele de
pâine pentru 5zile–cu4rubleși cincizeci de copeici.În adoua jumătate a lunii septembrie
1946, numai în orașul Chișinău o grupareinterlopă vânduse astfelsute de cartele
2
 Pe de altă arte, unii directoride întreprinderi industriale refuzausă elibereze cartele depâine
copiilormuncitorilor, dincarecauză seînregistrau cazuri când mamele singureîși omorau copiii
mici, așa cum s-a întâmplat în Orhei în mai 1946.