Foametea și seceta 

anii 1946-1947
Foametea din anii 1946–1947 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost o
perioadă de deprivare alimentară majoră la nivelul populației de la est de Prut, consecință a
unui complex de cauze: distrugerile agriculturii provocate de război, seceta, impactul
determinant al măsurilor sovietice de supra-colectare de produse alimentare, distrugerea
modului tradițional de viață, ascunderea adevărului despre situația reală și lipsa de reacție a
statului față de nevoile oamenilor.
 Lipsa hranei
Lipsa completă de produse de
hrană normală pentru o
populație foarte numeroasă,
consumul de plante și
subproduse agroindustriale
dăunătoare sănătății, de
cadavre și hoituri a provocat o
mare creștere a morbidității.
Aceasta se referea mai ales la
sate, pentru că orașele, în care
trăia și nomenclatura sovietică,
erau ajutate mult mai bine cu
produse alimentare, care erau
luate desigur cu forța de la
țărani.
 Emigratie
• În contextul accentuarii foametei la
sfârșitul anului 1946 – începutul lui
1947, a sporit numărul celor care
decid să treacă Prutul. Urmare a
acestui fenomen, grănicerii primesc
ordin să fie necruțători față de cei
care vor încerca să treacă frontiera.
În privința celor prinși, apare ordinul
ca aceștia să fie executați pe loc, iar
față de cei care reușesc să treacă
Prutul – să fie urmăriți pe teritoriul
României și, în caz că nu vor putea
pune mâna pe ei, să fie împușcați.
În legătură cu numărul de
decese datorat foametei, se
vehiculează diverse cifre, de la
200.000 la mai mult. A fost o
evidentă creștere a nivelului
mortalității în anul 1947 față
chiar de anul 1946. Situația era
mai gravă iarna și primăvara
devreme, cînd indicii
mortalității aproape că se
dublau. 
 Distrofie
• La începutul anului 1947
sufereau de distrofie de la
10 pîna la 15 la sută din
populația sătească. În
decembrie 1947 în multe
raioane distroficii alcătuiau
de la un sfert pîna la 30 la
sută din populație, iar în
unele locuri această cifră se
ridica pîna la 80 la sută. 
Pierderi Umane
• Numărul oamenilor care au murit de foame și boli între decembrie 194
6 și august 1947 în RSSM este variabil, unele surse dau un minim de 1
15.000 de oameni care au decedat, altele menționează cifra de 216.000
, 250.000 și 300.000; la aceștia adăugându-
se alți 350.000 de oameni, care au fost afectați de malnutriție, dar care 
au supraviețuit
În timpul foametei, au fost înregistrate
39 cazuri de canibalism.
 Recolta
La punctele de alimentare,
înființate în sate în iarna
1946/47, norma de pâine
se dădea de regulă, numai
în cazurile cînd aceste sate
dăduseră în prealabil
cotele de cereale cerute de
către stat. Foametea cea
mai dură a durat
aproximativ 10 luni pînă a
apărut recolta anului
1947, astfel că spre
sfîrșitul acestui an,
proporțiile mortalității
încep treptat să se reducă.