Populația în istoria Europei

Massimo Livi Bacci

La începutul mileniului doi, populatia continentului numara între treizeci si cinzeci de

milioane de locuitori , numar mic in comparatie cu suparafata. Pe parcursul unui mileniu
aceasta populatie s-a dublat sau chiar triplat. Exista o lipsa de mobilitate a populatiei, aceasta
imobilitate se intalnea in deosebi la populatia rurala . Populatia scadea din cauza raspandirii
bolilor molipsitoare (ciuma) . Epidemia de ciuma din 1348 a dus la reducerea populatiei Europei
cu o treime sau chiar o partime.
Estimarile densitatii populatiei Europei se bazeaza pe elemente cat de cat consistente, abea
dupa finalul Evului Mediu. Dupa ce efectele marii ciume au disparut populatia a început să
crească depașind cifrele de dinainte, se va începe ocuparea teritoriilor și intensificarea
explatarii solului. Europa va începe să se confrunte cu emigrarea odată cu deschiderea caii spre
Africa,iar rețeaua urbana se va dezvolta . Această dezvoltare va continua pană în secolul al
XVII-lea când vor reaparea problemele legate de subzistenta, care se vor agrava si va izbucni
razboiul de 30 de ani . In secolul urmator populatia Europei va intra în epoca modernă care este
o perioada de deplina dezvoltare . Ritmul de crestere al populatie între anii 1550-1900 este mai
accentuat la periferiile Europei. Patru cincimi din populatia activa se ocupa cu agricultura .
Odata cu inventia masininii cu aburi, vor fi puse la dispozitia populatiei noi surse de energie ,
ceea ce semnifica trecerea de la epoca moderna la cea contemporana .
Intre secolele XIV-XV populatia a fost secerata de epidemi, suprafata cultivata era prea mare in
raport cu numarul de locuitori, pretul cerealelor a scazut , iar salariile au crescut. In secolul XVI
va avea loc o turnura, deoarece pretul graului va creste si salariile nete vor scadea.
Societatea umana are nevoie de un spatiu pentru a-si mentine sporul numeric si pentru a se
organiza din punct de vedere social. Europa este asezata la 10 grade V,67 grade E, -36 grade S si
71 grade N si are un relief relativ scazut . Altitudinea medie a Europei este mai mica de 300 de
metri. Formele de relief au contribuit la raspandirea populatiei . In mileniul doi are loc un amplu
proces de migrare spere est. In secolul al XIV-lea procesul de colonizare va atinge apogeul.
Cauzele migratiei din acest secol au fost politico-militare (crestinii).
In secolul al XVIII-lea nu mai existau zone nelocuite sau slab locuite. Geografia Europei s-a
stabilit si doar tulburari violente o vor putea schimba. Aceasta crestere a populatiei duce la
nevoia de soluri de cultivat si de terenuri fertile . Astfel se vor ameliora baltile si mlastinile si se
vor imbunatatii terenurile aride. Urbanizarea cunoaste o accelerare intre 1550-1650 si una de
stagnare in secolul al XVIII-lea.
Nu avem date concrete cu privire la alimentatia oamenilor din trecut .Painea era mai ieftina
decat alte alimente, cerealele predominau in alimentatie , deoarece puteau fi conservate o
perioada mai lunga. Mortalitatea era determinata si de faptul ca sistemul alimentar era slab
imbunatatit. Lipsa de hrana ducea la raspandirea bolilor. O treime din decese erau provocate de
boli contagioase ( tuberculoza, scarlatina,tifos). Prima cale de aparitie a bolii afecteaza sistemul
digestiv (febra tifoida), a doua caracteristica a bolii se refera la faptul ca acestea se transmit prin
respiratie, a treia afecteaza aparatul reproducator,a patra caracteristica se refera la faptul ca
acestea se transmit prin intepaturi sau muscaturi de animale. Nu exista o diferenta intre durata
de viata a nobililor si cea a saracilor . Introducerea de culturi noi in secolul al XVIII-lea (cartoful,
porumbul) a dus la imbunatatirea alimentatiei si scaderea mortalitatii.
In 1347 in Europa si-au facut aparitia boli extrem de grave(sifilisul). Europa cunostea ciuma inca
din epoca lui Iustinian. In 1841 guvernul turc va inbunatati masinile sanitare,iar aceasta molima
va disparea. Soarecii capata imunitate la ciuma , soarecele care era nelipsit din casele oamenilor
avea aceasta boala . Puricele lua boala de la el si o dadea omului . Imbunatatirea condintiei de
locuit si a igienei au dus la disparitia ciumei. In epoca moderna apare un nou tip de ciuma:
tifolisul, care este datorat miscarilor populatiei si mizeriei si malnutritiei, cauzate de razboaie.
Intre secolelel XVII-XVIII isi face aparitia o noua boala: varsatul . El se transmite prin contact,
aceasta boala era fatala pentru copii.
In Anglia varsta medie de casatorie este de 24,1 , in Franta acesta caz nu mai este omogen la
fel ca in Anglia. Spre deosebire de Anglia , sistemul francez al secolului al XVIII-lea este marcat
de o presiune demografica, iar posibilitatea sporului natural era destul de scazuta . Speranta de
viata in Anglia era mai mare decat in Franta. Germania se deosebeste de Anglia printr-o
fertilitate mai mare si de Franta prin sanse mai ridicate de supravietuire.
Casatoria reprezinta nucleul sistemului demografic din trecut. Muncitorii si ziliarii se
casatoresc mai tarziu pentru ca asteapta o fata sa le aduca zestre pentru a-si face o profesie sau
pentru ca aduna, pentru a putea intretine o familie. Varsta la prima casatorie este 20-24 de ani
la femei si 24-26 de ani la barbati. Populatia din regiunile alpine se casatorea mai tarziu. Cea
mai mare parte a nasterilor au fost in cadrul casniciei . In statele bavareze alaptarea era
inexistenta. Mortalitatea infantila ridicata . Va avea loc un intens proces de migratii la oras. In
secolul al XVII-lea va avea loc o migratie in afara continentului.
Inceputul secolului al XIX-lea si inceputul Primului Razboi Mondial va marca desprinderea de
vechiul regim demografic. Intre anii 1800-1914 populatia creste de aproape doua ori si
jumatate . Va avea loc o diminuare mai mica sau mai mare a mortalitatii si natalitatii . Datorita
procentului diferit al mortalitatii si al natalitatii vor aparea diferentele intre tari . Intre secolele
XIX-XX speranta de viata este cu aproape 15-20 de ani. Diminuarea mortalitatii determina
accelerarea sporului natural . Alimentatia se imbunatatiese vizibil iar resursele economice
disponibile pe cap de locuitor se triplase. Intre anii 1816-1817 va avea loc ultima criza de
subzistenta din istoria Europei. In 1878 exportul de grane din Rusia a crescut. Va incepe sa se
consume din ce in ce mai multa carne.
In Europa isi va face aparitia o noua boala (pelegra), care era datorata supraconsumului de
porumb. In secolul al XIX-le se vor inmulti abandonurile de copii legitimi. Fertilitatea din zonele
urbane scade mai repede decat cea din zonele rurale. Controlul nasterilor reprezinta singura
metoda de control al exapansiunii demografice. In 1914 marea expansiune demografica a luat
sfarsit.
Secolul al XX-lea este marcat de aparitia politicilor demografice. In anii de razboi natalitatea
era foarte scazuta. In timpul celor doua razboaie, structura si distribuirea populatie se va
indrepta vertiginos catre un regres demografic. Dupa razboaie venitul pe cap de locuitor va
creste de cinci ori.
Nasterea incepe sa fie tot mai premeditata si mai planificata in functie de resursele familiei.
Intre anii 1960-1970 se raspandesc metodele contraceptive care permit contolarea conceptiilor.