Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Facultatea de Istorie

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

ROLUL ANIMALELOR ÎN VIAŢA

POPULAŢIILOR DE LA SFÂRŞITUL EPOCII
BRONZULUI ŞI ÎNCEPUTUL EPOCII
FIERULUI ÎN TRANSILVANIA

Conducători ştiinţifici:
prof. univ. dr. Attila LÁSZLÓ
prof. univ. dr. Lucreţiu BÎRLIBA (cotutelă)

Doctorand:
Imola KELEMEN

Iaşi
Decembrie 2012
 UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAŞI
RECTORATUL

Nr._______ din __________2012

Către_______________________
___________________________

Vă facem cunoscut că la data de 17.12.2012, în sala I.2. din corpul A al

Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, ora 11 va avea loc susţinerea publică a tezei
de doctorat intitulată

„Rolul animalelor în viaţa populaţiilor de la sfârşitul epocii bronzului şi

începutul epocii fierului în Transilvania”

elaborată de Imola KELEMEN, în vederea conferirii titlului de „Doctor în Istorie”.

Comisia de doctorat este alcătuită din:

Prof. univ. dr. PETRONEL ZAHARIUC Preşedinte

Decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi
Prof. univ. dr. ATTILA LÁSZLÓ Conducător
Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, ştiinţific
Iaşi
Prof. univ. dr. LUCREŢIU BÎRLIBA Conducător
Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, ştiinţific (cotutelă)
Iaşi
Prof. univ. dr. GHEORGHE LAZAROVICI Membru
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu
Dr. CRISTIAN SCHUSTER Membru
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti,
cercetător științific principal I
Conf. univ. dr. LUMINIŢA BEJENARU Membru
Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi

Vă transmitem rezumatul tezei de doctorat şi vă invităm să participaţi la şedinţa de

susţinere a lucrării.

1
2
 Cuprins

INTRODUCERE.....................................................................................................7
Capitolul I. CARACTERISTICILE FIZICO-GEOGRAFICE ALE
TRANSILVANIEI ................................................................................................12
I.1. Relief şi subdiviziuni……………………………………………………...14
I.2. Clima şi hidrografia.………………………………………………………16
1.3. Solurile……………………………………………………………………16
1.4. Vegetaţia şi fauna…………………………………………………………17
I.5. Schimbările mediului în Holocen. Mediul natural la sfârşitul epocii
bronzului şi începutul epocii fierului în Transilvania…………………………18
Capitolul II. ISTORIOGRAFIA SFÂRŞITULUI EPOCII BRONZULUI ŞI
ÎNCEPUTULUI EPOCII FIERULUI ÎN TRANSILVANIA. STADIUL
ACTUAL AL CERCETĂRILOR........................................................................21
II.1. Cercetarea arheologică…………………………………………………...21
II.2. Cercetarea arheozoologică.........................................................................39
Capitolul III. CONTEXTUL ARHEOLOGIC-ISTORIC. PREZENTAREA
ARHEOLOGICĂ A SITURILOR DIN CARE PROVINE MATERIALUL
FAUNISTIC...........................................................................................................46
III. 1. Sfârşitul epocii bronzului……………………………………………….48
III.1.1. Ernei–Cariera de piatră (jud. Mureş)……………………………..48
III.1.2. Iclod–Tabla Popii (jud. Cluj)…………………………………...…49
III.1.3. Pălatca–Togul lui Mândruşcă (jud. Cluj)………………………….49
III.1.4. Gligoreşti–Holoame (jud. Cluj)……………………………………53
III.1.5. Iernut-Sf. Gheorghe–Monument (jud. Mureş)……………………..56
III.1.6. Cluj-Napoca–Str. Banatului (jud. Cluj)…………………………...60
III.1.7. Vlaha–Pad (jud. Cluj)……………………………………………..60
III.1.8. Olteni–Cariera de nisip (jud. Covasna)…………………………...65
III.1.9. Zoltan (jud. Covasna)……………………………………………...70
III. 2. Începutul epocii fierului………………………………………………...71
III.2.1. Ernei–Cariera de piatră (jud. Mureş)……………………………..71
III.2.2. Vlaha–Pad (jud. Cluj) …………………………………………….71
III.2.3. Porumbenii Mari– Várfele (jud. Harghita) ………………………..73
III.2.4. Mediaş–Cetate (jud. Sibiu) ………………………………………..76
III.2.5. Mediaş–Gura Câmpului (jud. Sibiu) ……………………………...76
III.2.6. Teleac (jud. Alba) …………………………………………………76
III.2.7. Zau de Câmpie–La Grădiniţă (jud. Mureş) ……………………….77

3
Capitolul IV. STUDIUL ARHEOZOOLOGIC AL MATERIALULUI
FAUNISTIC...........................................................................................................78
IV.1. Metode de cercetare …………………………………………………….78
IV.1.1. Tehnici de documentare…………………………………………...78
IV.1.2. Pregătirea materialului…………………………………………….80
IV.1.3. Identificarea taxonilor şi a elementelor anatomice………………..80
IV.1.4. Estimarea vârstei în momentul decesului………………………….81
IV.1.5. Determinarea sexului animalului………………………………….85
IV.1.6. Analiza paleopatologică…………………………………………...86
IV.1.7. Analiza tafonomică. Înregistrarea modificărilor ulterioare
decesului…………………………………………………………………...86
IV.1.8. Analiza prelucrării oaselor animale……………………………….92
IV.1.9. Probleme de eşantionare…………………………………………..92
IV.1.10. Cuantificarea resturilor şi analiza statistică a datelor…………….93
IV.1.11. Osteometria şi calcularea taliei la greabăn……………………….94
IV.1.12. Estimarea cantităţii de carne şi a calităţii sale……………………96
IV.2. Analiza arheozoologică a eşantioanelor………………………………...98
IV.2.1. Siturile de la sfârşitul epocii bronzului……………………………98
IV.2.1.1. Ernei–Cariera de piatră……………………………………..98
IV.2.1.2. Iclod–Tabla Popii …………………………….....................100
IV.2.1.3. Pălatca–Togul lui Mândruşcă………………………………101
IV.2.1.3.1. Datele primare………………………………………...101
IV.2.1.3.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor …………109
IV.2.1.4. Gligoreşti–Holoame………………………………………..112
IV.2.1.4.1. Datele primare………………………………………112
IV.2.1.4.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor …………119
IV.2.1.5. Iernut-Sfântu Gheorghe–Monument………………………..120
IV.2.1.5.1. Datele primare………………………………………...120
IV.2.1.5.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor …………124
IV.2.1.6. Cluj-Napoca–Strada Banatului ……………..……….....….124
IV.2.1.7. Vlaha–Pad………………………………………………….125
IV.2.1.7.1. Datele primare………………………………………...125
IV.2.1.7.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor …………137
IV.2.1.8. Olteni–Cariera de nisip…………………………………….139
IV.2.1.8.1. Datele primare ………………………………………..139
IV.2.1.8.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor …………153
IV.2.1.9. Zoltan……………………………………………………….154
IV.2.2. Începutul epocii fierului………………………………………….158
4
 IV.2.2.1. Ernei–Cariera de piatră……………………………………158
IV.2.2.2. Vlaha–Pad…………………………………………………..159
IV.2.2.2.1. Datele primare………………………………………...159
IV.2.2.2.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor.................167
IV.2.2.3. Porumbenii Mari–Várfele…………………………………..169
V.2.2.3.1. Datele primare…………………………………………169
IV.2.2.3.2. Consideraţii privind exploatarea animalelor …………172
IV.2.2.4. Mediaş–Cetate ……………………………………………..172
IV.2.2.5. Mediaş–Gura Câmpului …………………………………...174
IV.2.2.6. Teleac ……………………………………………………...175
IV.2.2.7. Zau de Câmpie–La Grădiniţă ……………………………...176
Capitolul V. EXPLOATAREA SPECIILOR DE ANIMALE IDENTIFICATE
LA SFÂRŞITUL EPOCII BRONZULUI ŞI ÎNCEPUTUL EPOCII
FIERULUI ÎN TRANSILVANIA. STUDIU ANATOMO-COMPARAT......177
V.1. Bos taurus……………………………………………………………….180
V.2. Ovis aries / Capra hircus……………………………………………….189
V.3. Sus scrofa……………………………………………………………….196
V.4. Equus caballus………………………………………………………….202
V.5. Canis familiaris…………………………………………………………206
V.6. Cervus elaphus………………………………………………………….208
V.7. Bos primigenius…………………………………………………………210
V.8. Capreolus capreolus……………………………………………………210
V.9. Ursus arctos…………………………………………………………….211
V.10. Canis lupus, Vulpes vulpes, Meles meles……………………………...211
V.11. Castor fiber……………………………………………………………211
V.12. Lepus europaeus……………………………………………………….212
V.13. Erinaceus roumanicus…………………………………………………213
V.14. Rodentia……………………………………………………………….213
V.15. Aves/Gallus domesticus………………………………………………..213
V.16. Pisces/Esox lucius/Cyprinidae………………………………………...213
V.17. Anura…………………………………………………………………..214
V.18. Unio sp./Helix sp. ……………………………………………………..214
Capitolul VI. ECONOMIA ANIMALIERĂ LA COMUNITĂŢILE
PREISTORICE TÂRZII DIN TRANSILVANIA............................................215
VI.1. Sfârşitul epocii bronzului………………………………………………215
VI.2. Începutul epocii fierului………………………………………………..223
VI.3. Osul şi cornul ca materie primă în confecţionarea uneltelor şi a
podoabelor……………………………………………………………………229
5
 VI.4. Urme patologice………………………………………………………..233
Capitolul VII. VIAŢA COTIDIANĂ ÎN SITURILE TRANSILVĂNENE DE
LA SFÂRŞITUL EPOCII BRONZULUI ŞI ÎNCEPUTUL EPOCII
FIERULUI ÎN LUMINA ANALIZELOR ARHEOZOOLOGICE.
DIFERENŢE ŞI ASEMĂNĂRI..........................................................................235
Capitolul VIII. SPECIILE CA INDICATORI ECOLOGICI. POSIBILITĂŢI
DE RECONSTITUIRE A PALEOMEDIULUI................................................244
CONCLUZII........................................................................................................245
ANEXE.................................................................................................................247
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................261
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE.......................................................................281
ABREVIERI TEHNICE.....................................................................................284
LISTA TABELELOR.........................................................................................286
LISTA FIGURILOR...........................................................................................289
LISTA HĂRŢILOR ŞI PLANŞELOR..............................................................293

6
 Introducere

Lucrarea de faţă este una interdisciplinară, folosind metodele de lucru ale

zoologiei şi anatomiei comparate în vederea formării unei imagini mai clare despre
economia de zi cu zi şi în mod special cea animalieră a comunităţilor umane la
sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului în Transilvania, scopuri care
sunt, de altfel, şi cele ale arheologiei.
În urma analizelor vom încerca să dăm răspunsuri la întrebări precum: care a
fost ocupaţia principală a comunităţilor (creşterea animalelor, vânatul, pescuitul,
vânarea păsărilor sălbatice, culesul moluştelor etc.)?; ce specii au fost crescute sau
vânate într-o mai mare proporţie, care era sexul sau categoria de vârstă a
exemplarelor sacrificate mai des?; au fost utilizate animalele în diferite munci
agricole (animale de tracţiune, de povară etc.)?; ce fel de metode de sacrificare sau
tehnici de prelucrare a cărnii au fost folosite?; speciile domestice au fost crescute
în principal pentru carnea lor sau pentru produselor lor secundare (lapte, lână
etc.)?; au fost folosite materiile dure ale animalelor pentru confecţionarea uneltelor,
podoabelor, armelor etc.?; ce fel de relaţii a avut omul cu fiecare animal (l-a
considerat ca unul cu foloase economice sau de companie?) etc.
Scopul lucrării de faţă este cercetarea economiei animaliere la comunităţile de
la sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului din Transilvania, folosindu-
se în primul rând materiale faunistice studiate personal, dar şi analogii, eşantioane
analizate în anii precedenţi şi publicate în diferite periodice muzeale sau ale altor
instituţii. Nu este scopul lucrării să rezolve sau să intervină în fondul dezbaterilor
privind cronologia sfârşitului epocii bronzului şi a începutului epocii fierului, ci
mai degrabă să încerce să folosească argumentele existente în modul cel mai
potrivit pentru analizele arheozoologice.
Naşterea lucrării de faţă se datorează în primul rând persoanei care şi-a asumat
generos iniţierea unei studente rătăcite în tainele arheozoologiei. Colaborările
scurte, dar intense cu Diana Bindea de la Muzeul Naţional de Istorie a
Transilvaniei au pus baza interesului meu faţă de această ştiinţă, fapt pentru care îi
rămân mereu recunoscătoare. Sunt datoare, de asemenea, cu nenumărate mulţumiri
profesorului Attila László, pentru că a luat în serios sarcina de conducător ştiinţific,
chiar şi în situaţiile cele mai dificile sau fără speranţă pentru mine. A rezistat cu o
răbdare nesfârşită la munca mea cu un ritm sinuos şi uneori mai degrabă lent,
oferind încurajări prieteneşti şi sfaturi profesionale indispensabile.

7
 Capitolul I.
Caracteristicile fizico-geografice ale Transilvaniei

Materialele faunistice analizate din punct de vedere arheozoologic în prezenta

lucrare provin din mai multe situri arheologice din Depresiunea Transilvaniei
(Iclod–Tabla Popii, Pălatca–Togul lui Mândruşcă, Cluj-Napoca–Strada Banatului,
Vlaha–Pad, Zau de Câmpie–La Grădiniţă, Gligoreşti–Holoame, Iernut-Sfântu
Gheorghe–Monument, Ernei–Cariera de piatră, Teleac, Mediaş–Gura Câmpului,
Mediaş–Cetate, Porumbenii Mari–Várfele), respectiv Depresiunea Braşovului
(Olteni–Cariera de nisip şi Zoltan).

I.5. Schimbările mediului în Holocen. Mediul natural la

sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului în
Transilvania
Trăsăturile geomorfologice ale Transilvaniei sunt de origine Mezozoică şi
Neozoică (perioade de dinaintea Holocenului); în acest fel, în timpul Holocenului
nu s-au petrecut schimbări majore în peisajul ei geografic.1
Rezultatele metodelor timberline (studiază fluctuaţiile pădurilor din zona
subalpină, ce reflectă temperatura medie estivală) şi snowline (studiază mişcările
de avansare şi retragere a gheţarilor) în comparaţie cu datele despre fluctuaţia
nivelului lacurilor (indică nivelul precipitaţiilor estivale) indică pentru mileniul 1
î.Chr. o coborâre treptată a mediei climatice anuale, creşterea semnificativă a
nivelului precipitaţiilor, ajungându-se la un climat mai rece şi umed, definit în
literatura de specialitate ca o mică epocă glaciară. Verile calde, secetoase şi lungi
din jurul anului 1000 î.Chr. devin veri reci şi scurte alternate cu veri ploioase în
aceeaşi perioadă, între 800–300 î.Chr.
Pentru a detalia, la începutul Holocenului temperatura şi umiditatea în general
s-au ridicat, până cu o medie anuală de ~7 °C mai ridicată decât în Pleistocenul
Târziu.2 În Borealul Timpuriu s-a petrecut o mică scădere atât în temperatură
(media anuală fiind de ~-2 °C), cât şi în umiditate. În Atlanticul Timpuriu
temperatura a scăzut şi mai mult, iar climatul a ajuns puţin mai uscat.3 În
Subatlantic, climatul a devenit în general mai cald cu cca. ~1 °C, iar valorile
precipitaţiilor au scăzut.4

1
LINZER ET AL. 1998, 146–148.
2
FEURDEAN ET AL. 2008, 498.
3
FEURDEAN ET AL. 2008, 500.
4
FEURDEAN ET AL. 2008, 500–501.
8
 Capitolul II.
Istoriografia sfârşitului epocii bronzului şi începutului
epocii fierului în Transilvania. Stadiul actual al cercetărilor

II.1. Cercetarea arheologică

Cercetarea epocilor preistorice din Transilvania începe în secolul al 19-lea,
începuturile ei fiind marcate de apariţia revistelor Archiv des Vereins für
Siebenbürgische Landeskunde în Sibiu, şi a celei intitulată Erdélyi Múzeum în
Cluj. În acelaşi timp şi Archaeológiai Értesítő din Budapesta, respectiv revistele
vieneze Mittheilungen des K.-K. Central-Comission zur Erforschung und
Erhaltung der Baudenkmale şi Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft
in Wien informează despre descoperiri transilvănene.
Înainte de primul război mondial, Getica lui Vasile Pârvan este prima sinteză a
rezultatelor studierii pre- şi protoistoriei din România. Pe de altă parte, în teza lui
de doctorat, Ion Nestor conturează trăsăturile unei culturi, ale cărei descoperiri au
corespondenţe cu cele de tip zolniki de la Niprul mijlociu din sudul Rusiei. Pe
aceasta o încadrează în perioada prescitică şi o numeşte Noua.
O lucrare de mare importanţă este cea a lui Márton Roska, apărută în anul
1942, cu titlul Repertoriul arheologic al Ardealului, care conţine toate
descoperirile preistorice cunoscute la acea dată. Preistoria târzie a Transilvaniei
însă se conturează mai bine numai după cel de-al doilea război mondial, perioadă
care poate fi caracterizată, din perspectiva cercetării sfârşitului epocii bronzului şi
începutului epocii fierului, prin săpături de amploare. Numeroasele studii şi
puncte de vedere nu pot fi tratate toate în acest rezumat, însă nu putem lăsa
nepomenite nume precum Kurt Horedt, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Dumitru
Berciu, Mircea Rusu, Tiberiu Bader, Adrian Florescu, Valeriu Cavruc, Horia
Ciugudean, Eugen Sava, sau Sebastian Morintz, Eugenia Zaharia, Valentin
Vasiliev, Ion Andriţoiu şi Christopher Pare.
Perioada lungă a cercetărilor ramificate este încheiată de apariţia Istoriei
Românilor în 2001 (de atunci a apărut şi ediţia a II-a, în 2010), sintetizând în
volumul I informaţiile cunoscute până atunci despre preistorie, inclusiv sfârşitul
epocii bronzului şi începutul epocii fierului.
Studiul sfârşitului epocii bronzului şi începutului epocii fierului în
Transilvania s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea specialiştilor, însă, în
primul rând cronologia acestor perioade constituie de multe ori obiectul unor
controverse serioase. Am încercat să adunăm laolaltă sistemele cele mai
importante existente pentru Transilvania perioadelor studiate în tabelul următor,
pentru a introduce în el siturile studiate în prezenta lucrare.

9
 Sisteme diferite de cronologie ale perioadelor studiate (după CIUGUDEAN 2010) şi plasarea siturilor analizate în acestea
(Cu albastru: materiale arheozoologice analizate personal).
Datare Datare abs. Trans. de Trans. Centrală Trans. Centrală şi
Reinecke– (î.Chr.) Nord-Vest de Sud
Siturile studiate
Müller- PARE 1999 KACSÓ 1990 GOGÂLTAN CIUGUDEAN
Karpe 2001, 2009 2009, 2010
BT 1 Bronz Târziu I Bronz Târziu I Wietenberg IV+Noua:
Cehăluţ/ Wietenberg Wietenberg IV/ Ernei–Cariera de piatră, SEB
Bz C
Suciu de Sus IV/Noua Noua Noua:
1300 II Iclod–Tabla Popii
BT 2 Bronz Târziu II Bronz Târziu II Desc. de tip Gligoreşti:
Cehăluţ/ Gligoreşti Noua II/Band- Pălatca–Togul lui Mândruşcă
Lăpuş II (Wietenberg Cugir I (?) Gligoreşti–Holoame Noua:
Târziu + Noua) Iernut-Sf. Gheorghe–Monument Olteni–Cariera de nisip
Bz D Zoltan
Cluj Napoca–Str. Banatului

Noua:
1200 Vlaha–Pad, SEB
BT 3 Bronz Târziu III Bronz Târziu IIIa
Lăpuş II/ Band-Cugir Noua III/Band-
Ha A1 Gáva Ia Cugir II/Susani

Zau de Câmpie–La Grădiniţă

1100
BT 4 Bronz Târziu IIIb
Ha A2
Gáva II Gáva Ib
1060 Epoca Fierului I Bronz Târziu IV
Cult.cer.negre canelate (Gáva):
Ha B1 Gáva Gáva II
Ernei–Cariera de piatră, ÎEF Mediaş–Cetate
950/920
Mediaş–Gura Câmpului
Orizont Epoca Fierului II Tranz. la Ep.
Vlaha–Pad, ÎEF Teleac
Ha B2-3 prescitic? Gáva/Gornea- Fierului Timpuriu
Porumbenii Mari–Várfele
800 Kalakača Gáva IIIa-b
Epoca Fierului Ep. Fierului
Ha C1 III Timpuriu
Basarabi Basarabi
II.2. Cercetarea arheozoologică
În prezent, pentru analiza oaselor animale, sunt în folosinţă doi termeni, ambii
combinând aceleaşi două ştiinţe – arheologia şi zoologia, doar în ordine inversă:
arheozoologie, respectiv zooarheologie.5 Cele două denumiri sunt folosite în
regiuni bine determinate, şi anume: arheozoologia mai ales în Europa central-
estică, iar zooarheologia în teritorii nord-atlantice de limbă engleză. Dacă nu luăm
în considerare care denumire este în folosinţă sau acceptată într-o anumită ţară sau
regiune, atunci, teoretic, decizia utilizării unui anumit termen ar trebui să ţină
seama de studiile de bază ale specialistului în cauză. Este de înţeles că o persoană
instruită în ştiinţele naturale are în vedere cunoaşterea evoluţiei şi a istoriei
diferitelor specii de animale, respectiv studiul lor anatomo-comparat în cursul
analizei resturilor scheletice din săpături arheologice (şi se consideră arheozoolog),
dar tot normal este dacă un arheolog cu specializare în ştiinţe umane vede în
resturile animale o unealtă pentru reconstruirea modului de viaţă a diferitelor
comunităţi umane (şi se consideră zooarheolog).
În România, interesul din stadiul primar s-a transformat în cercetarea ştiinţifică
de la mijlocul secolului al 20-lea, când la Facultatea de Biologie a Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi se formează un grup condus de academicianul dr.
Olga Necrasov, care se ocupă cu rămăşiţele animalelor. Din acest grup au făcut
parte nume mari, precum Sergiu Haimovici sau Maria Bulai-Ştirbu şi Gianina
Gheorghiu. Cu timpul, încep să apară centre arheozoologice şi în alte oraşe mari
ale ţării: în Bucureşti a activat Alexandra Bolomey, cercetând fauna neo-
eneoliticului şi Mircea Ştefan Udrescu, care se ocupa mai mult cu materiale
osteologice din perioadele dacică şi romană. În anii 90, la iniţiativa lui Dragomir
Popovici s-a format un nou grup la Muzeul Naţional de Istorie a României, în
cadrul Centrului de Cercetări Pluridisciplinare (CNCP), incluzându-i pe Adrian
Bălăşescu, Dragoş Moise şi Valentin Radu. La Cluj-Napoca, în cadrul Universităţii
de Medicină Veterinară, au început studiile oaselor animale din 1965, la iniţiativa
conf. dr. Paul Georoceanu, activitate care continuă şi astăzi prin Alexandru Gudea,
fiind completată de cercetările efectuate în Muzeul Naţional de Istorie a
Transilvaniei de către Diana Bindea. În ultimele decenii s-a format un centru de
analiză a oaselor animalelor în jurul Georgetei el Susi în Reşiţa (jud. Caraş-
Severin), iar la Iaşi, reprezentanta zoologiei arheologice de aici, Luminiţa
Bejenaru, împreună cu Carmen Hrişcu şi cu Mircea Udrescu, au publicat în
România prima şi singura carte de metodologie arheozoologică.6

5
Subiect atins şi în KELEMEN 2010a.
6
UDRESCU ET AL. 1999. 11
 Capitolul III.
Contextul arheologic-istoric. Prezentarea arheologică a
siturilor din care provine materialul faunistic

Capitolul al treilea prezintă rezultatele săpăturilor în siturile de la sfârşitul

epocii bronzului şi începutul epocii fierului din Transilvania care ne-au oferit
materialele faunistice, strict din punctul de vedere al arheologilor.
Într-un fel sau altul, toate materialele arheologice de la sfârșitul epocii
bronzului pot fi legate de cultura Noua, patru situri oferind descoperiri „curate”
(Iclod‒Tabla Popii, Vlaha‒Pad, Olteni‒Cariera de nisip și Zoltan), într-unul fiind
găsit material de Wietenberg IV și Noua împreună (Ernei‒Cariera de piatră), iar în
patru descoperiri atribuite așa numitului grup Gligorești (Pălatca‒Togul lui
Mândrușcă, Gligorești‒Holoame, Iernut-Sfântu Gheorghe‒Monument și Cluj
Napoca‒Strada Banatului), care la rândul lui este tot un conglomerat cultural
conținând elemente de Wietenberg târziu și Noua.

Eşantioanele sfârșitului epocii bronzului luate în studiu

(Cu albastru: materiale arheozoologice analizate personal).
Denumirea An campanie Nr. resturi
Jud. Cultură/Grup Bibliografie
sitului arheologică faunistice
Ernei–Cariera MS 2004 Wietenberg IV + 743 BERECKI ET AL. 2005
de piatră Noua
Iclod–Tabla CJ ? Noua 55 BINDEA 2008, 97–98
Popii
Pălatca–Togul CJ camp. 2001 Bădeni III–Deva/ 342 ROTEA 1997, 2003;
lui Mândruşcă gr. Gligorești BINDEA KELEMEN 2008–
2009 (2011)
Gligoreşti– CJ 1994–1997 gr. Gligoreşti 616 GOGÂLTAN ET AL. 2004;
Holoame GOGÂLTAN, FLOREA 1994
Iernut-Sf. MS 1991 gr. Gligoreşti 24 GOGÂLTAN 2009,
Gheorghe– KELEMEN 2009a
Monument
Cluj-Napoca– CJ 1999 gr. Gligoreşti 15 ROTEA, WITTENBERGER
Str. Banatului 1999; BINDEA 2008, 99–
100
Vlaha–Pad CJ 2004–2007 Noua 715 STANCIU ET AL. 2005,
2006, 2007
Olteni–Cariera CV 2001–2008 Noua 2736 BUZEA 2006; BUZEA,
de nisip DEÁK 2008; SÂRBU ET AL.
2008
Zoltan CV 1998–2001 Noua 8771 CAVRUC 2003, EL SUSI
2002, BELDIMAN 2002

12
 Cu materialele de la începutul epocii fierului, situația nu este atât de clară, de
multe ori, cu privire la datarea sau apartenența culturală a descoperirilor, în
rapoartele arheologice fiind menționate numai expresii precum hallstattian. Acesta
este, de exemplu, cazul materialului de la Zau de Câmpie‒La Grădiniță. La
Vlaha‒Pad, de asemenea, se precizează numai că descoperirile aparțin primei
epoci a fierului. Doar situl Ernei‒Cariera de piatră a fost atribuit culturii Gáva,
celelalte eșantioane sunt datate în Reinecke Ha B. Într-un singur caz, un lot micuț
dintr-o groapă menajeră de la Porumbenii Mari‒Várfele se specifică precum acesta
provine din perioada Reinecke Ha B2‒3.

Eşantioanele începutului epocii fierului luate în studiu

(Cu albastru: materiale arheozoologice analizate personal).
Denumirea An campanie Perioadă/ Nr. resturi
Jud. Bibliografie
sitului arheologică Cultură faunistice
Ernei–Cariera MS 2004 Gáva 57 BERECKI ET AL. 2005
de piatră
Vlaha–Pad CJ 2004–2007 ÎEF 610 STANCIU ET AL. 2005, 2006,
2007; GOGÂLTAN ET AL. 2008;
GOGÂLTAN, NAGY 2012;
KELEMEN 2012
Porumbenii HR 2007 Ha B2-3 56 NAGY, KÖRÖSFŐI 2009, 2010;
Mari–Várfele KELEMEN 2009b, 2010b
Mediaş–Cetate SB ? Ha B 160 BINDEA, HAIMOVICI 2004
Mediaş–Gura SB 1973–1974 Ha B 215? BLĂJAN ET AL. 1979, 1980
Câmpului
Teleac AB ? Ha B ? VASILIEV ET AL. 1991
Zau de Câmpie– MS 1996 Hallstatt 133 BINDEA 2008, 102–104
La Grădiniţă

13
 Capitolul IV.
Studiul arheozoologic al materialului faunistic

IV.1. Metode de cercetare

În ceea ce priveşte metodele de investigaţii, în general, am folosit tehnicile
obişnuite ale arheozoologiei. În tehnicile de documentare și stocare a datelor
arheozoologice aproape că fiecare specialist folosește o metodă diferită, fie pe fișe,
în tabele sau, în ziua de azi tot mai des, baze de date electronice. În ceea ce priveşte
restaurarea, am încercat să evităm folosirea lipiciurilor speciale, am lipit numai
fragmentele pe care nu le-am putut determina, măsura sau fotografia altfel.
O noutate însă faţă de alte studii este faptul că, folosind observaţiile lui
Behrensmeyer,7 am înregistrat şi nivelul de dezagregare a oaselor animale, pe baza
căruia am avut posibilitatea de a determina dacă osul respectiv a petrecut timp
îndelungat în aer liber (în acest caz suprafaţa lui fiind dezagregată într-o mai mare
măsură) sau nu.
O altă metodă neobişnuită, folosită de noi în cursul analizelor arheozoologice, a
fost calcularea mediei între numărul resturilor determinate (NISP) şi numărul
minim de indivizi (MNI), din pricina că în amândouă cazuri unele specii pot fi
inevitabil sub- sau suprareprezentate. Astfel, pe valoarea lor medie am considerat-o
mai reală în compararea siturilor diferite, deoarece numărul real al animalelor pe
sit sau în aşezare apreciem a fi undeva între datele indicate de NISP şi MNI.
O a treia metodă care a fost utilizată de noi, însă nu în studiile de arheozoologie
româneşti, este reprezentarea unor date, ca de exemplu frecvenţa elementelor
anatomice, în aşa numite „hărţi scheletici”, pentru care am utilizat modelele de
schelet publicate în 2007 de Yvinec şi colaboratorii.8

IV.2. Analiza arheozoologică a eşantioanelor

În acest subcapitol prezentăm datele primare rezultate din studierea
arheozoologică a materialelor faunistice, fără compararea lor cu celelalte loturi
disponibile. Din motivul lipsei de spaţiu, în prezentul rezumat am optat numai
pentru scurta prezentare a siturilor ale căror materiale le-am studiat personal.

7
BEHRENSMEYER 1978.
8
YVINEC ET AL. 2007.
14
IV.2.1.3. Pălatca–Togul lui Mândruşcă
Lotul faunistic de la Pălatca–Togul lui Mândruşcă a fost asigurat de campania
2001 a săpăturii sistematice conduse de Mihai Rotea, care considera că
descoperirile arheologice aparţin epocii bronzului târziu (Reinecke Bz D), mai
exact aşa numitului „orizont Bădeni III–Deva”. Existenţa acestui orizont însă nu a
fost acceptată de majoritatea cercetătorilor şi, eventual, Florin Gogâltan a fost cel
care a inclus situl Pălatca în categoria descoperirilor de tip Gligoreşti, un grup
introdus de el însuşi în bibliografie, pe baza cercetărilor la Gligoreşti–Holoame, ale
căror oase animale sunt analizate, de asemenea, în prezenta lucrare. Din păcate, în
cazul eşantionului de la Pălatca nu au fost precizate tipurile complexelor din care
au provenit oasele, trebuind, în acest fel să lucrăm cu materialul faunistic ca un tot
general.
Au fost determinate pâna la gen şi specie 289 de resturi, ale căror majoritate
provine de la specii domestice. Această repartiţie ne sugerează faptul că ocupaţia
primordială a locuitorilor din această aşezare era creşterea animalelor, bovinele şi
oile/caprele fiind cele mai exploatate, însă şi porcii au ocupat un loc important în
economia aşezării. Pe baza distribuţiei indivizilor în categorii de vârstă, bovinele
par a fi exploatate mai puţin pentru produsele lor secundare, însă oile/caprele au
fost ţinute şi pentru laptele sau lâna lor. Suinele pe de altă parte, au fost clar
crescute mai ales pentru carnea şi grăsimea lor. Dintre cei doi indivizi de cai unul
era juvenil, celălalt a avut peste 2 ani. Singurii indivizi de câine şi cerb erau adulţi,
iar iepurele era reprezentat de un os provenind de la un animal imatur.
Materiile dure ale animalelor au fost folosite şi în confecţionarea uneltelor sau
podoabelor, dovadă fiind piesele prelucrate descoperite în lot.

15
IV.2.1.4. Gligoreşti–Holoame
Cercetările de la Gligoreşti–Holoame au furnizat nu numai descoperirile
arheologice care au stat la baza identificării sau creării grupului Gligoreşti de la
sfârşitul epocii bronzului, ci şi un lot faunistic compus din 284 fragmente
determinate. Principalele specii exploatate sunt bovinele şi suinele, însă nici
oile/caprele nu rămân mult în urmă. Între specii sălbatice apare castorul, dovada
proximităţii râurilor Mureş şi Arieş. Pe baza repartizării indivizilor în diferite
categorii de vârstă, apreciem că bovinele au fost folosite în mai toate straturile
economiei, oile/caprele au fost ţinute atât pentru carnea lor, cât şi pentru produsele
lor secundare, iar porcii au fost utilizate aproape exclusiv în alimentaţie.
În afară de osul de castor, cele mai interesante descoperiri de la Gligoreşti au
fost numeroasele rămăşiţe de scoică, care ne sugerează consumarea moluştelor de
către comunitatea respectivă din aşezare, sursa de apă, râurile Arieş şi Mureş, fiind
atât de aproape de sit.
Materialele dure ale animalelor au fost folosite în confecţionarea uneltelor,
dovadă fiind cele două oase prelucrate de bovină (un diblu/ic din metacarp şi un
radius), precum şi un fragment de corn de cerb, şlefuit pe o parte. În raportul
preliminar al cercetării arheologice de la Gligoreşti–Holoame, prezentând lotul
aparţinând epocii bronzului târziu, se menţionează şi „numărul mare de omoplaţi
crestaţi descoperiţi aici”.9

9
GOGÂLTAN ET AL. 2004, 73.
16
IV.2.1.5. Iernut-Sfântu Gheorghe–Monument
Situl de la Iernut-Sfântu Gheorghe–Monument a fost identificat de Mircea Rusu
în 1954, iar cercetările lui au fost reluate în 1991, când, cu ocazia unei săpături de
probă, a ieşit la iveală o locuinţă de suprafaţă încadrată mai târziu de Florin
Gogâltan în şirul descoperirilor de tip Gligoreşti de la sfârşitul epocii bronzului.
Oasele animale care constituiesc micuţul eşantion faunistic au fost descoperite pe
podeaua locuinţei. Cele mai multe oase provin de la bovine, aparţinând la cel puţin
un animal adult, iar pe baza a numai 8 oase de suine au fost identificaţi 4 indivizi.
Astfel, media între NISP şi MNI plasează porcinele pe primul loc. Rămăşiţele
acestei specii aparţin unor animale imature, numai un singur individ fiind adult.
Oile/caprele sunt reprezentate de o mandibulă şi un fragment de humerus ai unei
oaie de vârstă subadultă. Pe de altă parte, s-au descoperit două fragmente de
cochilii ale unor scoici, care şi în acest caz pot fi dovada consumării moluştelor.
Puţinele oase cu urme de tăieturi ne sugerează că, în cazul celor 20 de
fragmente provenite din locuinţa de suprafaţă de la Iernut-Sfântu Gheorghe–
Monument, este vorba de resturi menajere, iar cele două sule dovedesc folosirea
oaselor animale ca materie primă în confecţionarea uneltelor. Cea mai mare parte a
fragmentelor provin de la bovine, al doilea loc fiind ocupat de suine, iar al treilea
de oi. Lotul este însă foarte mic pentru ca această distribuţie să furnizeze date de o
importanţă generală.

17
IV.2.1.7. Vlaha–Pad
Situl de la Vlaha–Pad a fost cercetat între 2004 şi 2007 prin săpătură
preventivă, cu ocazia construirii Autostrăzii Borş–Braşov, în total fiind identificate
1032 complexe preistorice (sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului).
Descoperirile arheologice de la sfârşitul epocii bronzului conţin piese specifice
culturii Noua, însă materialul arheologic este încă în curs de prelucrare, de aceea în
foarte puţine cazuri a fost determinat tipul complexelor din care oasele animale au
provenit. Astfel, numai 58 de oase din cele 715 provin din complexe determinate: 5
morminte, 4 gropi menajere, un şanţ, o locuinţă, respectiv o vatră şi o groapă de
par (toate de la sfârşitul epocii bronzului).
Din cele 488 de fragmente determinate până la gen şi specie în lotul sfârşitului
epocii bronzului, marea majoritate aparţin bovinelor, oile/caprele şi suinele
rămânând puţin în urmă. Calul este relativ bine reprezentat, iar dintre speciile
sălbatice, cerbul apare cel mai des. S-a găsit de asemenea o maxilă de urs, o
descoperire relativ rară, rezultată probabil din vânarea speciei. Pe baza distribuţiei
conform categoriilor de vârstă, bovinele au fost crescute atât pentru produsele lor
primare, cât şi pentru cele secundare, iar oile/caprele şi suinele au fost utilizate mai
mult în alimantaţie. Calul şi câinele sunt reprezentaţi mai ales prin indivizi
adulţi/maturi, iar iepurele pare să fi preferat tânăr.
S-au descoperit numeroase oase prelucrate, între care au fost numeroase
omoplaţi crestaţi, tipici comunităţilor Noua, iar, de asemenea, un fragment de coxal
pare să arate şi el urme de crestare, însă fragmentul este mult prea dezagregat
pentru concluzii mai adecvate.

18
 Lotul faunistic aparţinând primei epoci a fierului de la Vlaha–Pad este mult
mai redus numeric decât cel de la sfârşitul epocii bronzului, având numai 305
fragmente determinate până la gen şi specie, ale căror majoritate aparţin bovinelor.
La oi/capre însă a fost posibil estimarea unui număr relativ mare de indivizi, astfel
pe baza mediei NISP şi MNI această specie ajunge pe prima poziţie.
Un total de 9 de complexe au fost determinate din punctul de vedere al tipului
lor: o locuinţă, o groapă menajeră şi 5 morminte.
Bovinele şi aici sunt reprezentate de toate categoriile de vârstă, iar oile/caprele
şi suinele iarăşi sunt crescute mai ales pentru carnea lor, totodată ţinându-se şi
câţiva indivizi pentru reproducere. Între cai apare un individ juvenil, cât şi un adult,
însă iepurele este preferat tânăr. Singurul femur de găină domestică poate fi martor
al creşterii păsărilor de curte.
Urmele de roadere ale unor câini şi pisici au putut fi observate pe stilopodul,
autopodul şi vertebrele bovinelor, pe membrele (mai ales cel posterior) al
oilor/caprelor şi toate membrele ale suinelor. Urme de tăieturi fiind prezente pe nu
mai mult de 9 % la bovine şi numai pe câte un fragment în general la celelalte
specii, nu s-au putut identifica tehnici de prelucrare ale carcaselor de animale, iar
foarte puţinele resturi arse, precum şi mai puţinele fierte, nu ne-au oferit nimic
semnificativ despre metode de prelucrare ale cărnii sau ale preparării mâncării.
În lotul primei epoci ai fierului s-au descoperit şi oase prelucrate, dintre care
cea mai interesantă este o piesă confecţionată din fragmentul medio-proximal al
unui metatars de bovină, ascuţit pe partea diafizară şi perforat proximal, având
urme de uşoară ardere în jurul acestei găuri. Singura analogie pentru această piesă
o găsim la situl Nyíregyháza-Oros–Úr Csere, Ungaria, din epoca bronzului târziu,
unde în descrierea acestora arheozoologul a ales să folosească denumirea de
„torch-shaped” – în formă de făclie.

19
IV.2.1.8. Olteni–Cariera de nisip
Situl Olteni–Cariera de nisip, aparţine la o zonă geografică puţin mai diferită
decât siturile prezentate mai sus, fiind parte dintr-o depresiune intramontană.
Partea de unde provine materialul de la sfârşitul epocii bronzului, situl A, a fost
cercetat prin săpături preventive între anii 2001–2005, iar descoperirile au fost
atribuite culturii Noua. Lotul faunistic provine exclusiv din gropi şi au fost
determinate până la gen şi specie 1524 fragmente osteologice, care se repartizează
relativ egal între principalele specii determinate: bovine, oi/capre şi suine. Numărul
minim de indivizi este însă foarte diferit la aceste specii, astfel media între NISP şi
MNI ne dă ca oile/caprele să fie cei care ocupă prima poziţie, suinele urmându-le,
iar bovinele ajungând numai pe locul al treilea. Acest fapt ne sugerează o
exploatare mai intensivă a rumegătoarelor mici şi a porcilor.
Pe baza distribuţiei indivizilor în diferite categorii de vârstă, şi carnea bovinelor
de la Olteni a fost clar utilizată, însă specia pare a fi crescută mai mult pentru
produsele secundare, precum laptele sau munci agricole. Oile/caprele însă,
asemenea porcilor, au o mai mare pondere în alimentaţie. La cerb apar indivizi atât
juvenili/subadulţi, cât şi adulţi, iar iepurele şi aici este preferat tânăr.
La Olteni găsim relativ multe oase patologice, cu urme mai ales ale artritei,
boală care poate rezulta din utilizarea excesivă şi pe un timp îndelungat a
animalelor de exemplu în munci agricole. Relativ multe oase au purtat urme de
tăiere şi ale prelucrării, majoritatea lor nefiind unelte uşor de recunoscute, ci mai
ales rebuturi.

20
IV.2.2.3. Porumbenii Mari–Várfele
Situl Porumbenii Mari–Várfele a fost identificat încă din prima jumătate a
secolului trecut, cercetarea din care rezultă lotul nostru faunistic însă a avut loc în
2007, pe baza anunţului unui localnic. S-a deschis astfel o singură casetă şi s-a
identificat o groapă de formă neregulată, despre care s-a pus şi întrebarea dacă era
rituală. După analize arheologice şi arheozoologice s-a determinat însă că era una
de provizie, care a fost folosită mai târziu pentru acumularea resturilor menajere. În
ceea ce priveşte cronologia, groapa aparţine primei epoci a fierului (Reinecke Ha
B2–3).
În groapă au fost descoperite 56 fragmente de oase animale, dintre care 47 erau
resturi aparţinând aceluiaşi craniu de mânz, 5 oase de bovină, 2 de porc, iar 2
coaste de la mamifer de talie mică-medie. Pe baza celor 5 resturi de bovină s-au
putut indentifica cel puţin trei indivizi: un juvenil, un subadult şi un adult, pe o
tibie fiind vizibile şi urme de roadere. Pe de altă parte, pe osul occipital al craniului
de mânz poate fi observată o urmă uşoară de ardere.

21
 Capitolul V.
Exploatarea speciilor de animale identificate.
Studiu anatomo-comparat

În acest capitol prezentăm, mai întâi, o scurtă privire generală referitoare la

prezenţa diferitelor specii de animale, după care analizăm situaţia fiecărei în parte,
cu privire specială la caracteristicile anatomice. În acest rezumat am ales să arătăm
numai datele oferite de o singură specie mai reprezentantă, bovina domestică.

V.1. Bos taurus

Această specie, pe baza mediei între NISP şi MNI este cel mai bine reprezentat
la situl Zau de Câmpie–La Grădiniţă şi Teleac (amândouă de la începutul epocii
fierul), iar cel mai slab la Olteni–Cariera de nisip (sfârşitul epocii bronzului). În
distribuţia pe elemente anatomice putem observa preponderenţa calităţilor de carne
B şi C, tipic pentru materiale alcătuite din resturi menajere. Unul dintre cele mai
frecvente fragmente dimensionabile în diferite materiale faunistice sunt falangele
primare, la care valorile maxime s-au înregistrat la Zau de Câmpie–La Grădiniţă şi
Mediaş–Cetate (amândouă de la începutul epocii fierului). Pe baza taliilor, cele
mai înalte bovine se pare că au fost crescute la Vlaha–Pad, şi Mediaş–Cetate
(amândouă situri tot de la începutul epocii fierului).

22
Ponderea elementelor anatomice de bovine în eşantionul total al siturilor luate în studiu, pe baza
numărului de fragmente (SEB–sfârşitul epocii bronzului, ÎEF–începutul epocii fierului).

23
 Capitolul VI.
Economia animalieră la comunităţile preistorice
târzii din Transilvania

În acest capitol detaliem economia animalieră a diferitelor situri, acum însă

optăm iarăşi numai pentru prezentarea datelor referitoare la vârstele de sacrificare
ale animalelor. Bovinele la sfârşitul epocii bronzului sunt crescute atât pentru
produsele lor primare, cât şi pentru cele secundare, excepţii fiind siturile Olteni–
Cariera de nisip şi Zoltan, unde indivizii adulţi şi maturi probabil au fost ţinuţi
pentru lapte sau utilizaţi în munci agricole. La începutul epocii fierului se remarcă
situl de la Mediaş–Cetate unde o mare parte a indivizilor erau maturi. La sfârşitul
epocii bronzului oile/caprele sunt crescute mai ales pentru a folosi în alimentaţie,
excepţii fiind situl de la Zoltan, respectiv Gligoreşti–Holoame, unde adulţii au
aceeaşi preponderenţă ca juvenilii. La începutul epocii fierului se remarcă situl
Mediaş–Cetate, unde această specie este crescut şi pentru produse secundare.
Suinele în amândouă perioade sunt crescute mai ales pentru carnea şi grăsimea lor,
excepţie fiind la sfârşitul epocii bronzului situl de la Zoltan, unde găsim un număr
foarte mare de maturi, folosiţi probabil pentru produse secundare.

SEB

ÎEF

bovine oi/capre suine

24
 Capitolul VII.
Viaţa cotidiană în siturile transilvănene de la sfârşitul epocii
bronzului şi începutul epocii fierului în lumina analizelor
arheozoologice. Diferenţe şi asemănări

În acest capitol comparăm rezultatele analizelor arheozoologice în cele două

perioade studiate. Astfel, între cele mai importante asemănări se numără faptul că
sunt 6 specii care apar în siturile reprezentative ale amânduror perioade, iar cu
foarte puţine excepţii, bovina este specia cea mai intens exploatată. În acelaşi timp,
comunităţile ambelor perioade preferă iepurele la o vârstă fragedă, precum şi oile
faţă de capre. Oile, pe de altă parte în perioadele studiate sunt aproximativ de
aceeaşi talie.
Cea mai importantă diferenţă între analizele celor două perioade este faptul că
de la sfârşitul epocii bronzului a fost studiat un număr mult mai mare de rămăşiţe
animale. Poate şi din această cauză numai în această perioadă apar specii precum
vulpea sau bursucul. Totuşi, până când la sfârşitul epocii bronzului în unele situri
se consumă calul şi este mai preferat iepurele, la începutul epocii fierului bourul,
căpriorul şi lupul sunt a descoperire mai deasă, iar, de asemenea, se formează o
mai intensă apreciere pentru suine faţă de oi/capre. Ceea ce priveşte taliile, atât
caprele, cât şi porcile domestice par a fi fost de statură mai mică la sfârşitul epocii
bronzului, însă din această perioadă s-au descoperit semnificativ mai multe oase
prelucrate.

Sfârşitul epocii bronzului Începutul epocii fierului

Asemănări
6 specii care apar în toate siturile reprezentative: bovinele, oile/caprele, suinele, calul, câinele, cerbul
Cu rare excepţii, bovinele sunt specia cea mai exploatată
Preferinţa pentru oi faţă de capre
Iepurele preferat la vârsta de infant sau juvenil
Oile cca. de aceeaşi talie
Diferenţe
Mai multe oase analizate (8697) Mai puţine oase analizate (1658)
Mai multe oase prelucrate
Apare vulpea, bursucul, ariciul, rozătorul şi broasca Bourul, căpriorul şi lupul arată o mai mare pondere
Mai preferat iepurele Suinele devin mai intens exploatate decât oile/caprele
Calul consumat
Capre de talie mai mică (med. 650,98 mm) Capre de talie mai mare (med. 740,025 mm)
Porcul domestic puţin mai mică (med. 809,604 mm) Porcul domestic puţin mai mare (med. 836,32 mm)

25
 Capitolul VIII.
Speciile ca indicatori ecologici.
Posibilităţi de reconstituire a paleomediului

În cursul analizelor arheozoologice, după ce s-au identificat diferitele specii

existente în materialele faunistice, de multe ori, pe baza prezenţei unor specii
sălbatice, putem construi o imagine mai clară despre mediul existent în perioadele
studiate. Animalele domestice caracteristice comunităţilor de la sfârşitul epocii
bronzului şi începutul epocii fierului (bovine, oi/capre, suine, cai şi câini) pot fi
crescute în aproape orice condiţii care sunt potrivite şi pentru om, însă speciile
sălbatice au nevoie de un mediu particular şi condiţii speciale pentru trai.
În acest fel, cerbul (ale cărui rămăşiţe sunt frecvente în aproape toate siturile
analizate) este caracteristic masivelor păduroase, care cuprind izvoare cu apă,
aşadar zone care-i asigură condiţiile necesare de linişte, adăpost şi hrană. Mistreţul
populează, de asemenea, masivele păduroase, însă cu descoperiri mult mai rare în
materialele faunistice.
Căpriorul, ale cărui resturi sunt de asemenea relativ frecvente în siturile
analizate din amândouă perioadele, preferă pâlcurile mici de pădure, lizierele şi
crângurile, precum şi spaţiul agricol din zona de câmpie.
Rămăşiţe osteologice ale ursului (de altfel, foarte puţine, numai 1-2 fragmente)
au fost descoperite la Vlaha–Pad şi Zoltan (SEB), respectiv Mediaş–Cetate (ÎEF);
pe baza lor putem conchide că în jurul acestor situri au existat păduri întinse şi
dese, străbătute rar de om, cu mulţi pomi fructiferi, precum şi cu scorburi şi grote
potrivite pentru a folosi drept adăpost. Teritoriul ursului este vast şi, de regulă,
cuprinde stânci, povârnişuri sau desişuri, în care îşi poate amenaja vizuina.
Lupul, care apare numai la Zoltan (SEB) şi Teleac (ÎEF), preferă, de asemenea,
pădurile întinse de munte, iar vulpea şi viezurele, prezente doar la Zoltan, sunt
caracteristici pădurilor situate în apropierea terenurilor agricole cultivate din zonele
de deal, coline şi câmpie.
Iepurele, descoperit atât în siturile SEB (Ernei–Cariera de nisip, Pălatca–Togul
lui Mândruşcă, Vlaha–Pad şi Olteni–Cariera de nisip), cât şi la ÎEF (Vlaha–Pad şi
Teleac), este caracteristic spaţiilor deschise, preferând terenurile agricole cultivate
din zonele de câmpie.
Castorul, identificat la Gligoreşti–Holoame (SEB) şi Teleac (ÎEF), împreună cu
numeroasele rămăşiţe de moluşte (gasteropode şi lamelibranhiate), descoperite în
aproape toate siturile analizate, indică apropierea surselor de apă, mai exact a unor
râuri adânci şi liniştite.

26
 Concluzii

Materialele faunistice luate în studiu în prezenta lucrare au provenit din 15

situri, două din Depresiunea Sfântu-Gheorghe, din cadrul Depresiunii Braşovului,
iar restul din zona Depresiunii Transilvaniei. Eşantioanele arheozoologice au
numărat un total de 10513 de resturi, din care cca. o treime (3023) au fost
prelucrate personal, acestea aparţinând unui număr de şase situri arheologice. Nouă
loturi de materiale faunistice au provenit de la sfârşitul epocii bronzului, iar opt de
la începutul epocii fierului.
După analiza arheozoologică a eşantioanelor la dispoziţie, am apreciat că cel
mai important rol în economia comunităţilor, în ambele perioade, îl avea ocupaţia
de creştere a animalelor, vânatul având o pondere mai puţin semnificativă, însă nu
neglijabilă. Dovezi evidente ale pescuitului sau creşterii păsărilor de casă ori
vânarea celor sălbatice nu s-au găsit, posibil şi din cauza metodelor nepotrivite de
recoltare. Pe de altă parte, însă, culesul moluştelor pare să fi fost o ocupaţie
meîndoielnică, posibil în scopuri alimentare, mai ales în aşezările de lângă râuri de
la sfârşitul epocii bronzului.
Materiile dure ale mamiferelor sunt relativ des folosite în industria osului şi a
cornului animal, mai ales în confecţionarea uneltelor sau a podoabelor. Sunt
folosite în primul rând oasele animalelor domestice de talie mare, dar şi ale celor
mici-medii, precum suine sau ovicaprine. Dintre animalele sălbatice, coarnele
cerbului au cea mai mare frecvenţă între piesele prelucrate.
Oase cu urme patologice apar rar în eşantioanele studiate şi numai în cele
analizate personal. Boala cea mai frecventă a cărei urme au putut fi identificate pe
rămăşiţe este artrita, o condiţie a articulaţiilor, care afectează şi oasele. Am
descoperit de asemenea urmele unor boli ale dentiţiei, ca de exemplu paradontoza,
care poate fi rezultatul imunităţii scăzute a organismului sau alimentaţiei sărace în
substanţe nutritive. Ocazional s-au găsit şi oase care au fost rupte, apoi vindecate.
Dorim să continuăm cercetarea economiei animaliere a comunităţilor de la
sfârşitul epocii bronzului şi începutul epocii fierului din Transilvania, şi sperăm că
vom avea posibilitatea de a prelucra şi alte materiale arheozoologice din această
zonă, fie din depozitele muzeelor, fie provenite din săpături arheologice recente,
recoltate poate şi prin cernerea pământului, astfel deţinând informaţii mai relevante
pentru noi.

27
 Bibliografie selectivă

ANDRIŢOIU 1986 Andriţoiu, Ion, Contribuţii la cunoaşterea culturii Noua în sud-vestul

Transilvaniei, IN TD, X, 39–56.
ANDRIŢOIU, VASILIEV Andriţoiu, Ion; Vasiliev, Valentin, Quelques considérations concernant
1993 la culture Noua en Transylvanie, CCDJ X, Călăraşi, 101–123.
ATICI 2006 Atici, A. Levent, Who Let the Dogs Out? Bone Destruction and Its
Broader Implications in Interpreting the Bronze Age Pastoral Economies
at Kaman-Kalehöyük, IN AAS, XV, 121–131.
BADER 1978 Bader, Tiberiu, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura
pretracică şi tracică, Bucureşti.
BĂLĂŞESCU, DIETRICH Bălăşescu, Adrian; Dietrich, Laura, Observaţii privind utilizarea
2009 omoplaţilor crestaţi din cultura Noua, pe baza materialului de la Rotbav,
jud. Braşov, IN AB s.n., Arheologie–Istorie, XVII, 31–44.
BARTOSIEWICZ 2001 Bartosiewicz, László, Archaeozoology or zooarchaeology?: a problem
from last century, IN ArchPolona, 39, 75–86.
BARTOSIEWICZ 2006 Bartosiewicz, László, Régenvolt háziállatok, L’Harmattan, Budapest.
BEHRENSMEYER 1978 Behrensmeyer, Anna K., Taphonimic and Ecologic Information from
Bone Weathering, IN Paleobiology, 4, 150–162.
BELDIMAN 2002 Beldiman, Corneliu, Zoltan, com. Ghidfalău, jud. Covasna. Industria
materiilor dure animale în aşezarea aparţinând culturii Noua: privire
generală, IN Cronica Cercetărilor Arheologice în România, Campania
2001. Sursa: http://www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA2002/rapoarte/
default.htm (ultima verificare la data de 26.04.2012)
BERECKI ET AL. 2005 Berecki Sándor; Daróczi-Szabó László; Daróczi-Szabó Márta,
Archaeozoological Finds from Ernei-„Quarry”, IN Sargetia, 33, 113–
125.
BINDEA 2008 Bindea, Diana, Arheozoologia Transilvaniei în pre- şi protoistorie,
Editura Teognost, Cluj-Napoca.
BINDEA, HAIMOVICI 2004 Bindea, Diana; Haimovici, Sergiu, Resturile paleofaunistice din așezarea
hallstattiană timpurie de la Mediaș–„Cetate”, IN Corviniana, VIII, 117–
126.
BINDEA, KELEMEN 2008– Bindea, Diana; Kelemen Imola, Archaeozoological aspects concerning
2009 (2011) the economic life during Late Bronze Age in Pălatca, IN ActaMN, 45–
46/I, 2008–2009, 53–74.
BLĂJAN ET AL. 1979 Blăjan, Mihai; Stoicovici, Eugen; Georoceanu, Paul, Contribuţii la
cunoaşterea vieţii economice a populaţiei hallstattiane din zona Mediaş
(jud. Sibiu), IN Sargetia, XIV, 35–44.
BLĂJAN ET AL. 1980 Blăjan, Mihai; Stoicovici, Eugen; Georoceanu, Paul, Contribution à la
connaissance de la vie économique de la population hallstattienne de la
zone de Mediaş (dép. de Sibiu, Roumanie), IN Actes de IIe Congrès
International de Thracologie, I, Editura Academiai R.S.R., Bucureşti,
203–214.
BOESSNECK ET AL. 1964 Boessneck, Joachim; Müller, H.-H.; Teichert, M., Osteologische
Unterscheinungsmerkmale zwischen Schaf (Ovis aries) und Ziege (Capra
hircus), Julius-Kühn-Archiv, 78, 1–129.

28
BUZEA 2006 Buzea, Dan, Descoperirile arheologice de la Olteni (jud. Covasna), IN
Corviniana, X, 1–56.
BUZEA, DEÁK 2008 Buzea, Dan; Deák (Chiricescu), Andrea, Cercetările etnoarheologice de
la Olteni, jud. Covasna, IN Monah, Dan; Dumitroaia, Gheorghe; Garvăn,
Daniel (Eds.), Sarea de la prezent la trecut, Bibliotheca Memoriae
Antiquitatis XX, Editura Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 41–80.
CAVRUC 1990 Cavruc, Valeriu, Noi contribuţii la problema genezei şi atribuţiei etnice a
civilizaţiei Noua, IN SympThrac, 8, 125–126.
CAVRUC 1996 Cavruc, Valeriu, Câteva consideraţii privind originea culturii Noua, IN
Angustia, 1, 67–78.
CAVRUC 2003 Cavruc, Valeriu, The Bronze Age Settlement at Zoltan, IN Exhibition
Catalogue: New Archaeological Discoveries in South-Eastern
Transylvania, Covasna, 32–36.
CIUGUDEAN 1994b Ciugudean, Horia, Perioada Hallstatt A în centrul Transilvaniei, IN
Apulum, XXXI, 59–73.
CIUGUDEAN 1997 Ciugudean, Horia, Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă a
fierului în Transilvania, Bibliotheca Musei Apulensis VII, Alba Iulia.
CIUGUDEAN 2010 Ciugudean, Horia, The Late Bronze Age in Transylvania (with Primary
Focus on the Central and Southern Areas), IN StComSatu Mare, seria
Arheologie, XXVI/I, 157–181 + 4 Figuri, 18 Planşe.
CIUGUDEAN 2011 Ciugudean, Horia, Periodizarea culturii Gáva în Transilvania în lumina
noilor cercetări, IN Apulum, XLVIII, 69–102.
DARÓCZI 2012 Daróczi, Tibor-Tamás, Environmental Changes During the Holocene in
Transylvania, IN CsSzMÉ, VIII, 32 p., in press.
VON DEN DRIESCH 1976 Driesch, Angela von den, A Guide for the Measurement of Animal Bones
from Archaeological Sites, IN Peabody Museum Bulletin I, Harvard
University, 1–137.
EL SUSI 1996 El Susi, Georgeta, Vânători, pescari şi crescători de animale în Banatul
mileniilor VI. î.Chr.–I. d.Chr. Studiu arheozoologic, Editura Mirton,
Timişoara.
EL SUSI 2002 El Susi, Georgeta, Cercetări arheozoologice în aşezarea de epoca
bronzului (cultura Noua) de la Zoltan (jud. Covasna), IN Angustia, 7,
153–172.
FEURDEAN ET AL. 2008 Feurdean, Angelica N.; Klotz, Stefan; Mosbrugger, Volker; Wohlfarth,
Barbara, Pollen-based quantitative reconstructions of Holocene
climate variability in NW Romania, IN PalaeoGeogrClimEco, 260,
494–504.
A. C. FLORESCU 1964 Florescu, Adrian C., Contribuţii la cunoaşterea culturii Noua, IN
ArhMold, II–III, 143–216.
A. C. FLORESCU 1991 Florescu, Adrian C., Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România.
Aşezări şi necropole, CCDJ IX, Călăraşi.
M. FLORESCU 1995 Florescu, Marilena, Cultura Noua, IN Comori ale epocii bonzului din
România, Bucureşti, 206–208.
M. FLORESCU, A. C. Florescu, Marilena; Florescu, Adrian C., Unele observaţii cu privire la
FLORESCU 1990 geneza culturii Noua în zonele de curbură ale Carpaţilor Răsăriteni, IN
ArhMold, XIII, 49–102.

29
GHEŢIE 1971 Gheţie, Vasile, Anatomia animalelor domestice, vol. I, Aparatul
locomotor, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
GOGÂLTAN 2001 Gogâltan, Florin, The Settlement of Căşeiu and Some Problems
Concerning the Late Bronze Age in the Center and Northern
Transylvania, IN Kacsó Carol (Hrsg.), Der nordkarpatischen Raum in
der Bronzezeit. Symposium Baia Mare, 7–10 Oktober 1998, Baia Mare,
191–214.
GOGÂLTAN 2009 Gogâltan Florin, A Late Bronze Age Dwelling at Iernut-Sfântu
Gheorghe–Monument, Mureş County, IN BACCB, 103–142.
GOGÂLTAN, FLOREA 1994 Gogâltan, Florin; Florea, Gelu, Săpături arheologice la Gligoreşti (jud.
Cluj) – 1990, IN Apulum, XXXI, 9–38.
GOGÂLTAN, NAGY 2012 Gogâltan, Florin; Nagy József Gábor, Profane or Ritual? A Discovery
from the End of the Early Iron Age from Vlaha–Pad, Transylvania, IN
IARRCB, 105–132.
GOGÂLTAN ET AL. 2004 Gogâltan, Florin; Aldea, Ioan Al.; Ursuţiu, Adrian, Cercetări arheologice
la Gligoreşti–„Holoame” (1994–1996), IN Apulum, XLI, 61–103.
GOGÂLTAN ET AL. 2008 Gogâltan, Florin; Apai Emese; Kelemen Imola, Leben mit den Toten. Ein
Altereisenzeitlichen Grab von Vlaha, Kr. Cluj, IN Sîrbu, Valeriu; Vaida,
Dan Lucian (Eds.), Funerary Practices of the Bronze and Iron Ages in
the Central and South-Eastern Europe, Proceedings of the 9th
International Colloquium of Funerary Archaeology, 109–124.
GRANT 1982 Grant, Annie, The use of Tooth Wear as a Guide to the Age of Domestic
Ungulates, IN Ageing and Sexing Animal Bones from Archaeological
Sites, Wilson, B.; Grigson, C.; Payne, S. (Eds.), British Archaeological
Reports, British Series 109, 91–108.
GUMĂ 1993 Gumă, Marian, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul României,
Bibliotheca Thracologica IV, Bucureşti.
GUMĂ 1995 Gumă, Marian, The end of the Bronze Age and the beginning of the Early
Iron Age in south-western Romania, western Serbia and north-western
Bulgaria. A short review, IN TD, XVI, 99–137.
HILL 1996 Hill, James D. The identification of ritual deposits of animals. A general
perspective from a specific study of “special animal deposits” from the
Southern English Iron Age, IN S. Anderson, K. Boyle (Ed.) Ritual
Treatment of Human and Animal Remains, 17-32, Oxbow Books for The
Osteoarchaeological Research Group.
HOREDT 1967 Horedt, Kurt, Problemele ceramicii din perioada bronzului evoluat în
Transilvania, IN StComSibiu, Arheologie-Istorie, 13, 137–156.
KACSÓ 1990 Kacsó, Carol, Bronzul târziu în nord-vestul României, IN SympThrac 8,
41–50.
KELEMEN 2009a Kelemen Imola, A Nagygalambfalva-Várfele lelőhelyen feltárt
koravaskori gödör állatcsontjainak elemzése, IN Kutatások a Nagy-
Küküllő felső folyása mentén, a Molnár István Múzeum Kiadványai 1.,
Székelykeresztúr, p. 67–72.
KELEMEN 2009b Kelemen Imola, The Faunal Remains from Iernut–Sfântu Gheorghe-
Monument, Mureş County, IN BACCB, Editura Mega, Cluj Napoca, 143–
149.

30
KELEMEN 2010a Kelemen Imola, “Könyvismerkedés” az archaeozoológiával, IN CsSzMÉ,
557–561.
KELEMEN 2010b Kelemen Imola, The animal bones belonging to the First Iron Age pit
from Porumbenii Mari – Várfele (Harghita County), IN StComSatu
Mare, Seria Arheologie, XXVI/I, 153–156.
KELEMEN 2012 Kelemen Imola, The Archaeozoological Analysis of the Animal Bones
Discovered in an Early Iron Age Pit Cx0375 at Vlaha–Pad (Cluj
County), IN IARRCB, 133–137.
KEMENCZEI 1984 Kemenczei Tibor, Die Spätbronzezeit in Nordostungarn, Budapest.
LÁSZLÓ 1973 László, Attila, Consideraţii asupra ceramicii de tip Gáva din Hallstattul
timpuriu, IN SCIV, 24, 4, 575–609.
LÁSZLÓ 1975 László, Attila, Începuturile metalurgiei fierului pe teritoriul României, IN
SCIV, 26, 1, 17–40.
LÁSZLÓ 1976–1977 László, Attila, Poziţia cronologică a culturii Gáva, IN Aluta, VIII–IX,
25–51.
LÁSZLÓ 1984 László, Attila, Contribuţii la cunoaşterea culturii Gáva-Holihrady, IN
SympThrac, I, 13.
LÁSZLÓ 1993 László Attila, Dates radiocarbonne et chronologie de la civilisation
Noua-Sabatinovka-Coslogeni, CCDJ X, 23–41.
LÁSZLÓ 2010 László, Attila, Zur Chronologie der späten Bronzezeit und der älteren
Hallstattperiode im nord-östlichen Karpatenraum Die Radiokarbon-
Datierung der Gáva-Holihrady Siedlung von Siret (Bukowina), IN
StComSatu Mare, XXVI/I, 121–132.
LEVITSCKII, SAVA 1993 Levitsckii, O. G.; Sava, Eugen N., Nouvelles recherches des
établissements de la culture Noua dans la zone comprise entre le Prout et
le Nistru, CCDJ X, 125–156.
LINZER ET AL. 1998 Linzer, Hans-Gert; Frisch, Wolfgang; Zweigel, Peter; Girbacea, Radu;
Hann, Horst-Peter; Moser, Franz, Kinematic evolution of the Romanian
Carpathians, IN Tectonophysics, 297, 133–156.
MARCINIAK 1999 Marciniak, Arkadiusz, Faunal Materials and Interpretive Archaeology –
Epistemology Reconsidered, IN J. Archaeol. Method Theory, Vol. 6, No.
4, 293–320.
MARINESCU 1985 Marinescu, George, Descoperiri de la sfârşitul epocii bronzului (cultura
Noua) în nord-estul Transilvaniei, IN Apulum, XXII, 23–29.
MORINTZ 1970 Morintz, Sebastian, Probleme ale Halstattului timpuriu în sud-estul
Transilvaniei, IN Aluta, II, 93–97.
NAGY, KÖRÖSFŐI 2009 Nagy József-Gábor; Körösfői Zsolt, Koravaskori tárológödör a
Nagygalambfalva–Várfele (Hargita megye) lelőhelyről, IN Kutatások a
Nagy-Küküllő felső folyása mentén, Molnár István Múzeum Kiadványai
I., 43–72.
NAGY, KÖRÖSFŐI 2010 Nagy József-Gábor, Early Iron Age Storage Pit at Porumbenii Mari–
Várfele (Harghita County), IN StComSatu Mare, Seria Arheologie,
XXVI/I, 133–152.
PARE 1999 Pare, Christopher, Beiträge zum Übergang von der Bronze- zur Eisenzeit
in Mitteleuropa I, IN JahrbRGZM, 45, 293–433.
PETRESCU-DÎMBOVIŢA Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Depozitele de bronzuri din România,
1977 Bucureşti.

31
PETRESCU-DÎMBOVIŢA Petrescu-Dîmboviţa, Mircea, Perioada târzie a epocii bronzului, IN
2001 Petrescu-Dîmboviţa, Mircea; Vulpe, Alexandru (Ed.), Istoria Românilor,
Vol. I., Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti, 272–287.
POPA, BOROFFKA 1996 Popa, Dumitru; Boroffka, Nikolaus, Consideraţii privind cultura Noua.
Aşezarea de la Ţichindeal, jud. Sibiu, IN SCIVA, 47, 1, 51–61.
ROTEA 1997 Rotea, Mihai, Cercetări arheologice de la Palatca–„Togul lui
Mândruşcă”. Observaţii preliminare, IN RevBistriţei, X–XI, 13–19.
ROTEA 2003 Rotea, Mihai, Preistoria, IN Istoria Transilvaniei, vol I. (până la 1541),
Pop, Ioan-Aurel; Nägler, Thomas (Coord.), Institutul cultural Român,
Cluj-Napoca.
ROTEA, WITTENBERGER Rotea, Mihai; Wittenberger, Mihai, The Ritual Complex of the
1999 Wietenberg Culture, IN ActaMN, 36/1, 7–29.
RUSTOIU 1997 Rustoiu, Gabriel, Câteva consideraţii culturale şi cronologice privind
bronzul târziu în bazinul mijlociu al Mureşului, IN Buletinul Cercurilor
Ştiinţifice Studenţeşti, 3, 19–26.
RUSU 1972 Rusu, Mircea, Consideraţii asupra metalurgiei aurului din Transilvania
în Bronz D şi Hallstatt A, IN ActaMN, IX, 29–63.
SÂRBU ET AL. 2008 Sârbu, Valeriu; Cavruc, Valeriu; Buzea, Dan, O comunitate dacică din
secolul IV–III. a. Chr. la Olteni, jud. Covasna, IN Angustia, 12,
Arheologie, Sfântu-Gheorghe.
SAVA 2002 Sava, Eugen, Die Bestattungen der Noua-Kultur. Ein Beitrag zur
Erforschung spätbronzezeitlicher Bestattungsriten zwischen Dnestr und
Westkarpaten, PAS 19, Kiel.
SAVA 2003 Sava, Eugen, Interferenţe cultural-cronologice în epoca bronzului târziu
din spaţiul carpato-nistrian (complexul cultural Noua-Sabatinovka),
autoreferat al tezei de doctor habilitat în ştiinţe istorice, Chişinău.
SAVA 2005 Sava, Eugen, Viehzucht und Ackerbau in der Noua-Sabatinovka-Kultur,
IN Horejs, Barbara; Jung, Reinhard; Kaiser, Elke; Teržan, Biba (Eds.)
Interpretationsraum Bronzezeit, Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn, 143-
159.
SCHMID 1972 Schmid, Elisabeth, Atlas of Animal Bones for Prehistorians,
Archaeologists and Quaternary Geologists, Elsevier Publishing Co.,
Amsterdam–London–New York.
SILVER 1969 Silver, I. A., The Ageing of Domestic Animals, IN Brothwell, Don; Higgs,
Eric (Eds.) Science in Archaeology, Thames and Hudson, London, 283–
302.
SMIRNOVA 1974 Smirnova, Galina I., Complexele de tip Gáva-Holihrady – o comunitate
cultural-istorică, IN SCIV, Tomul 25, Nr. 3, 359–380.
STANCIU ET AL. 2005 Stanciu, Ioan; Gogâltan, Florin; Ursuţiu, Adrian; Bârcă, Vitalie;
Cătăniciu, Ioana Bogdan; Rusu, Adrian Andrei; Molnár, Zsolt; Apai,
Emese; Ardeleanu, Marius; Nagy József Gábor; Rezi Botond; Gál Szilárd
Sándor; Tărâţă, Marius; Ferencz Szabolcs; Tătar, Paul; Tatár, Árpád;
Komáromi Zsolt; Deleanu, Valentin, Vlaha, com. Săvădisla, jud. Cluj.
Punct: Autostrada Borş-Braşov, tronson 2B, km 42+200–45+000). Cod.
Sit: 59407.01-59407.03, IN Cronica cercetărilor arheologice. Campania
2004. A XXXIX-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Jupiter-
Mangalia, 25–28 mai 2005, Bucureşti, 404–406.

32
STANCIU ET AL. 2006 Stanciu, Ioan; Gogâltan, Florin; Molnár Zsolt; Apai Emese; Ardeleanu,
Marius; Ferencz Szabolcs; Nagy József Gábor; Rezi Botond; Tatár
Árpád; Rádu Zoltán; Rusu, Virgil; Sâvu, Alin; Tanasciuc, Daniel; Todea,
Mircea, Vlaha, com. Săvădisla, jud. Cluj. Punct: Autostrada Borş-
Braşov, tronson 2B, km 42+200–45+000). Cod. Sit: 59407.01-59407.03,
IN Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2004. A XL-a sesiune
naţională de rapoarte arheologice Constanţa, 31 mai-3 iunie 2006,
Bucureşti, 398–400.
STANCIU ET AL. 2007 Stanciu, Ioan; Gogâltan, Florin; Apai Emese; Ardeleanu, Marius; Ferencz
Szabolcs; Sava, Victor; Daróczi Tibor-Tamás; Dobos Alpár; Komáromi
Zsolt; Fodor, Gelu; Ardelean, Florin; Marchiş, Ioana; Tanasiciuc, Daniel;
Lăzărescu, Vlad; Irimuş, Luciana; Culic, Daniela; Cociş, Alexandra; Kiss
Tünde; Marchiş, Elena; Moraru, Alexandru; Sucală, Andreea; Antal,
Adriana; Gui, Monica; Zalomi Emőke; Milăşan, Flavius; Diacu, Maria
Magdalena, 206. Vlaha, com. Săvădisla, jud. Cluj, punct: Pad
(Autostrada Braşov-Borş, tronson 2B, Km 43+000-44+000), IN
Angelescu, Mircea Victor; Vasilescu, Florela (Ed.), CCA: campania
2006, prezentată la) a XLI-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice,
Tulcea, 29 mai – 1 iunie 2006, Bucureşti, CIMEC, 2007.
SZÉKELY 1965 Székely, Zoltán, Contribuţii la dezvoltarea culturii Noua în sud-estul
Transilvaniei, IN StComSibiu, 12, 21–34.
UDRESCU ET AL. 1999 Udrescu, Mircea; Bejenaru, Luminiţa; Hrişcu, Carmen, Introducere în
arheozoologie, Ed. Corson, Iaşi.
UERPMANN 1973 Uerpmann, Hans-Peter, Animal Bone Finds and Economic Archaeology:
A Critical Study of ‘Osteo-Archaeological’ Method, IN WA, Vol. 4, No.
3, Theories and Assumptions, 307–322.
VASILIEV 1983 Vasiliev, Valentin, Probleme ale cronologiei hallstattului în
Transilvania, IN ActaMN, XX, 33–57.
VASILIEV 1994 Vasiliev, Valentin, Despre câteva opinii referitoare la cronologia primei
epoci a fierului în Transilvania, IN ActaMN, 31, I, 37–47.
VASILIEV, ALDEA 1984 Vasiliev, Valentin; Aldea, Alexandru Ioan, Note despre aşezarea
fortificată din prima epocă a fierului de la Teleac (jud. Alba), IN
ActaMN, XXI, 49–55.
VASILIEV ET AL. 1991 Vasiliev, Valentin; Aldea, Ioan Al.; Ciugudean, Horea, Civilizaţia dacică
timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuţii arheologice:
aşezarea fortificată de la Teleac, Editura Dacică, Cluj Napoca.
ZAHARIA, MORINTZ 1965 Zaharia, Eugenia; Morintz, Sebastian, Cercetarea Halstattului timpuriu
în România, IN SCIV, Tomul 16, nr. 3, 451–462.
YVINEC ET AL. 2007 Yvinec, Jean-Hervé; Coutureau, Michel; Tomé, Carine, Corpus of
digitalized mammal skeletons. Sursă: http://www.archeozoo.org/en-
article134.html (accesat 04/03/2012)

33