Judo

Elev: Rusnac Nikita

Judo („Calea moale”) - Artă marțială japoneză, filosofie și luptă neînarmată sportivă, creată la
sfârșitul secolului al XIX-lea baza jujutsu a artistului marțial japonez Jigoro Kano, care a
formulat și regulile și principiile de bază ale antrenamentului și competiției.

Spre deosebire de box, karate și alte tipuri de arte marțiale cu o tehnică de lovire
predominantă în poziție în picioare, baza judo-ului este alcătuită din aruncări, dețineri
dureroase, dețineri și strangulare, atât în poziția în picioare, cât și în sol. În soiurile
istorice ale judoului, în etapa de înființare și formare a acestuia, a existat o tehnică de
izbire foarte dezvoltată (atemi waza), care continuă să fie studiată în soiurile de judo
predate pentru armată și poliție, precum și pentru autoapărare, în timp ce în stiluri
competitive (judo sportiv) grevele și parțial tehnicile cele mai traumatice sunt studiate doar
sub formă de kata, unde scopul tehnicii este doar de a elabora secvența acțiunilor și
acuratețea mișcărilor cu o partener și sunt strict interzise în competițiile deschise.

Cu o componentă filosofică semnificativă, judo se bazează pe trei principii principale: 1) ajutor

reciproc și înțelegere pentru un progres mai mare, 2) cea mai bună utilizare a corpului și a spiritului și 3)
cedează pentru a câștiga.

În prezent, așa-numitul judo tradițional (reprezentat de judo Kodokan și o serie de alte școli de judo) și judo
sport, competiții în care se desfășoară la nivel internațional și fac parte din programul Jocurilor Olimpice, se
dezvoltă în paralel . În judo-ul sportiv, dezvoltat de Federația
Internațională de Judo (IJF), se pune mai mult accent pe componenta
competitivă, în timp ce în judo-ul tradițional, se acordă o atenție
suplimentară chestiunilor de autoapărare și filozofie, care, nu în ultimul
rând, au influențat diferențele de regulile concurenței și tehnicile premise.

Fondatorul Judo Jigoro Kano

Formular pentru cursuri

Cursurile de judo se țin pe tatami, judoka sunt desculți. Ca haine de

antrenament, se folosește un fel de costum de antrenament (keikogi) -
judogi. Judogi este format dintr-o jachetă, pantaloni și o centură. Clasicul
judogi este alb, dar în competițiile internaționale organizate de IJF,
concurenții sunt îmbrăcați în judogi în alb și albastru.

Cele trei secțiuni tehnice principale ale judo-ului în stil Kodokan sunt: kata, randori,shiai.

Kata

Pe lângă participarea la lupte randori, practicanții judo studiază și complexe formale - kata.

Kata în judo se învață în perechi, cu unul dintre parteneri (tori) efectuând o secvență dată de tehnici pe de
altă parte (uke). Kata include poziții și prinderi, mișcare și dezechilibru, intrarea corectă într-o tehnică,
acțiune tehnică și fixarea ulterioară a partenerului pe tatami.
Randori

Scopul luptelor de antrenament randori poate fi fie prelucrarea oricărui grup de tehnici, fie orice acțiune
tehnică. Randori contribuie, de asemenea, la dezvoltarea rezistenței la forță în judoka.

Exemple de tehnici:

1)Kata Guruma, lit. „Roată peste umeri”, aruncare peste umeri, „moară”
2)Tai Otosi, lit. Caderea trunchiului, suportul frontal
3)Ooty Mata, lit. „Aruncați prin impact asupra coapsei interioare”, ridicați din interior
4)Tomoe Nage, lit. „Aruncă în cerc”, o aruncare peste cap cu accentul piciorului în stomac
5)Ude-Garami, răsucind brațul la cot spre exterior cu o apucare a brațului sub umăr, călare pe lateral
(nodul brațului)
6)Kuzure-Kesa-Gatame, țineți de-a lungul liniei kesa (Țineți din lateral)