Cace Adina Gabriela

Judo

1. Istoria Judo-ului. 2. Fondarea Judo-ului. 3. Apariția și dezvoltarea judoului în

Romania.

Istoria Judo-ului

Judoul În 1882, pornind de la principiile tradiționalului jujitsu și păstrând

tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format
propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai
târziu s-a numit Kodokan Judo. Principiile sale se bazează pe folosirea supleții
în locul forței brute, fiind eliminate loviturile și unele luxări periculoase, cum ar
fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, secerări, fixări la sol,
strangulări și luxări. La începutul secolului trecut, pe măsură ce judoul a fost
popularizat în Europa, și-a pierdut treptat caracterul și proprietățile de artă
marțială, transformându-se în sport. În 1964 judo a devenit probă olimpică.
Practicantul judoului se numește judoka. Sala unde se practică judoul se
numește dojo. Echipamentul de judo, numit judogi, a fost introdus de către Kano
în anul 1907, dar pentru grade folosea, în continuare, numai centuri albe și
negre.

Originea artelor marţiale japoneze este foarte vagă şi lucrurile cunoscute astăzi
sunt mai mult legendă decât adevăr. Totuşi, sistemul artelor marţiale takenouchi-
ryu fondat în 1532 este considerat începutul formelor de jujutsu japonez.
Fondatorul sistemului preda jujutsu într-o manieră bine structurată. În următorii
câteva sute de ani, artele marţiale au fost perfecţionate de Samurai care studiau
toată viaţa 20-30 de forme de arte marţiale. Dintre toate, numai una singură era
bazată pe autoapărarea neînarmată-jujutsu. Până la jumătatea secolului al XIX-
lea, exista un număr de 700 de forme diferite de jujutsu. Cele mai populare
erau : takenouchi-ryu, jikishin-ryu, kyushin-ryu, yoshin-ryu, miruaryu,
sekiguchi-ryu, kito-ryu şi tenshin-shinyo-ryu, ultimele două contribuind la
dezvoltarea judoului.

În această perioadă politica japoneză a devenit un haos. Vizita lui Commodore

Perry în Japonia în 1855 a schimbat de asemenea civilizaţia japoneză prin
deschiderea unei noi lumi. În 1868 conducerea imperială a fost restaurată
(Restaurarea Meiji) şi declinul clasei Samurailor a început alături de un declin
rapid în toate artele marţiale. Cu toată că guvernul nu a interzis oficial artele
marţiale, oamenii nu erau încurajaţi să înveţe sau să le practice deoarece statul
era considerat mai important decât individul. Ceea ce era odată gloria samurailor
acum nu era bine privit, iar multe şcoli bune de jujutsu au început să dispară.
Pentru a supravieţui în timpul Restauraţiei Meiji, Budo s-a modificat, devenind
o unealtă de a cultiva individul şi a îl face o persoană mai bună pentru binele
tuturor. Ca rezultat, budo şi-a găsit loc în educaţia fizică şi sport. Sportul oferea
lucrul în echipă care era benefic pentru toţi şi de asemenea dezvolta individul.
Era o educaţie fizică completă şi nu doar un joc. Dr. Jigoro Kano este acreditat
pentru supravieţuirea jujutsu în timpul Restauraţiei Meiji. El a preluat jujutsu şi
l-a adaptat nevoilor vremii. Noua sa metodologie a fost numită judo. În 1882,
Dr. Jigoro Kano (Părintele Judo-ului) a făcut un studiu referitor la aceste tehnici
străvechi de autoapărare şi pe cele mai bune le-a înglobat într-un sport cunoscut
sub numele de Kodokan Judo. Tradus prin „calea supleţei”, este o artă marţială
nonviolentă creată în 1882,de profesorul japonez Jigoro Kano (1860-1938) ale
cărei principii le constituie tehnicile de luptă cu mâinile goale utilizate în
jujutsu, din care au fost eliminate acele procedee care puneau în pericol viaţa sau
integritatea fizică a practicanţilor (judoka). Fiecare popor şi-a dezvoltat de-a
lungul timpului o formă specifică de luptă care conţinea elemente mai mult sau
mai puţin periculoase însă niciunde în lume aceste tehnici de luptă nu s-au
dezvoltat mai mult ca-n Japonia! Condiţiile specifice din această parte a lumii
(concentrare mare de locuitori pe o suprafaţă restrânsă cât şi resurse naturale
limitate) au făcut ca lupta pentru existenţă să capete aspecte dramatice astfel că
cel ce deţinea cât mai multe şi eficiente metode de luptă avea şansele cele mai
mari de supravieţuire, de a-şi impune asupra celorlalţi dreptul de „viaţă sau
moarte”. Samuraii (clasă conducătoare în Japonia feudală: sec. XII- XVIII, mai
precis în timpul perioadei Kamakura prin Bushido „Codul samurailor” apărut
între 1185-1333, şi valabil până în Epoca Edo, 1603-1868, Edo fiind vechiul
nume al capitalei de azi, Tokyo,) erau cei ce conduceau Japonia în numele
shogunului (cel mai puternic şi bogat general, guvernatorul general al Japoniei).
În 1922, creează Kodokan Judo, cea mai mare instituţie din lume care este şi-n
prezent „Mecca” judoului, aici vin să se perfecționeze toţi pretendenţii la
medaliile mondiale şi olimpice! Judo se răspândeşte rapid în toată lumea ca o
metodă de învingere de către cel mic şi slab a celui mare şi puternic. În 1937 se
instalează la Paris, Mikonosuke Kawaishi cel care deschide larg porţile pentru
judo în Franţa, propune sistemul centurilor colorate pentru începători şi
alcătuieşte o nouă programă de învăţare a tehnicilor de judo denumită „progresia
franceză”. Aici au loc în 1943 primele campionate naţionale de judo. Perioada
războiului este nefastă şi pentru judo, abia în 1951 are loc la Paris
primul Campionat european de judo în care Franţa învinge în finală Anglia. Judo
devine după război sport obligatoriu în şcolile japoneze, iar în 1956 are loc la
Tokyo primul Campionat
mondial de judo unde Natsui îl învinge în finală pe Yoshimatsu. În 1958 tot la
Tokyo are loc cel de-al doilea Campionat mondial de judo unde Sone îl învinge
pe Kaminaga în marea finală. La cel de-al treilea Campionat mondial desfăşurat
la Paris în 1961, olandezul Anton Geesink (130 de kg) devine campion mondial
învingându-l în finală pe Sone. Se adoptă trei categorii de greutate. La
Olimpiada de la Tokyo din 1964 judo devine pentru prima dată sport olimpic, la
categoria greilor, olandezul Anton Geesink îl înfrânge în finală pe Akio
Kaminaga prin imobilizare şi dovedeşte că judo devenise universal, nu mai era
doar apanajul japonezilor! Din 1982 au loc primele Campionate europene
feminine la judo iar din 1992 la Olimpiada de la Barcelona se acordă primele
medalii olimpice feminine.
Categorii de greutate

Ca și în cele mai multe sporturi de luptă, acest lucru este de asemenea împărțit pe categorii
de greutate făcând astfel doar lupta cu cineva cu o greutate similară cu a ta, fiind astfel o
luptă mai echilibrată și mai echilibrată.

Categoriile de greutate și greutatea lor sunt:

 Greutate foarte mică (până la 60 kg);

 Greutate redusă (până la 66 kg);
 Ușoare (până la 73 kg);
 Greutate medie medie (până la 81 kg);
 Greutatea medie (până la 90 kg);
 Greutate medie (până la 100 kg);
 Greutate mare (peste 100 kg);
Evaluări

Judo are scoruri foarte caracteristice și unice, care sunt:

 Yuhkoh: (atletul cade pe lateral).

 wazari: (atletul cade pe spate pe covor, dar cu o viteza mica).
 Ippon: (atletul cade perfect înapoi pe covor).
Aceste scoruri sunt, de asemenea, acordate dacă puteți imobiliza adversarul, fiind punctat
astfel:

 De 1 à 14,9 secunde, nu câștigă punct;

 De 15 à 19.9 secunde, scor a Yuko;
 De 20 à 24.9 secunde, scor a waza-ari;
 Atunci complet 25 secunde ippon;
Din momentul în care unul dintre adversari înscrie un ippon, lupta se termină și persoana
respectivă este automat câștigătoare.