Rolul antrenorului in

judo

Elev: Sucitu Mircea

2015

Cuprins
Introducere...........................................................................................................3
Capitolul 1. Scurta istorie a artelor
martiale........................................................5
Aparitia judo-ului ...........................................................7

Judo in Europa................................................................8

Istoria judo-ului in Romania ....................................... 11

Capitolul 2. Clasificarea tehnic a Judo-

ului ...................................................17
2.1. NAGE-WAZA tehnica luptei n picioare ......................19
2.2. NE-WAZA tehnica luptei la sol .....................................22
Capitolul 3. Evolutia tehnicii judo ului .........................................................
24
3.1. Eficienta procedeelor i combinatiilor tehnico tactice..24
3.2. Elemente de baza ale judoului.........................................34
Anexe ...............................................................................................................47
Bibliografie ......................................................................................................59

Introducere

Pregtirea in sportul de performanta, reprezint o sarcin grea intrucat

fiecare disciplina sportiva, ramura sau proba, solicita eforturi complexe.
De la antrenarea deprinderilor tehnice/tactice la pregtirea fiziologic i
psihologic, antrenorul trebuie s cunoasc cerintele Stiintei Sportului, pentru a
putea imbunti potenialul sportivilor sub toate aceste aspecte i, ca o consecin,
pentru a imbunti performana.

Aceasta este singura cale de urmat in sportul

de elit.
Antrenorul este persoana care face ca totul s se intample.
Este artistul care aplic tiina sportului, pentru a produce o form de art
demonstrata prin performantele fizice, tehnice si tactice, evideniate de un sportiv
antrenat minunat de bine !
In pregtire nu planifici efortul ci, mai degrab, reacia lui fiziologica.
Fiind bine antrenat, elimini intamplarea.
Ce nu se antreneaz se dezantreneaz.
Ar trebui s planifici s faci bine ceea ce faci, nu neaprat s invingi !
Cat este antrenorul de bun, atat sunt i sportivii.
Vei reui numai cand v vei antrena pentru reuit.
Cand eti bine antrenat, victoria vine de la sine.
In sport se intampl minuni numai cu echipele bine
antrenate.
Oboseala este dumanul nr. 1 al sportivilor.
Antrenai-v ca s invingei oboseala !
Nu complicai pregtirea. Simplificai-o !
Cine n-are minte n-are parte nici de catig !
Greu, dar cu cap !
Incertitudinile de azi duc la infrangerea de maine.

Nimeni nu e iute inainte de a fi puternic.

Muli consider leciile refacerii o pierdere de timp ! Cu cat v refacei
mai repede, cu atat vei face mai mult efort i v vei perfeciona mai repede.
Putei inva mai mult din insuccese decat din succese.
Transformai infrangerea intr-o mare ocazie de a inva.
In pregtire nimic nu este intampltor, ci mai degrab intenionat.
Vrei s obinei successul ? Plnuii cum s ajungei la el !

Capitolul 1. Scurta istorie a artelor martiale

Exist mai bine de 1000 de forme diferite de arte mariale rspndite pe
ntreg mapamondul i care au o vechime de mai bine de 2000 de ani. Cnd anume
au nceput s apar artele mariale i unde anume nimeni nu poate spune cu
precizie.
n societatea european, putem s datm dezvoltarea anumitor forme de art
marial precum tirul cu arcul i luptele ncepnd cu civilizaia greac. Exist totui
dovezi c anumite forme de lupt se practicau nc n Egiptul faraonilor. Astfel, la
Beni-Hasan, ntr-un mormnt spat n stnc pe vremea Faraonului Tuthmose al
III-lea i al Reginei Hatshepsut (1482 .Chr.), se afl pictate scene de tehnici de
lupt

corp-la-corp.
n ceea ce privete orientul ndeprtat, este acceptat teoria c forme primare

de arte mariale au aprut n China antic n rndul clugrilor care au dezvoltat

anumite tehnici de lupt n scop de autoaprare. n jurul anilor 557 al erei noastre,
fondatorul budismului Zen a predat nvceilor si metode de ntrire a sntii
prin aplicarea celor 18 principii Lo-han, marcnd astfel nceputul artelor mariale
chineze Chiao-ti-shu (form de lupte libere), Kempo (form de lupt cu pumnii),
Tai-chi-chuan sau Taiji-quan (form de box cu umbra). n timpul perioadei
japoneze Muromachi (1338-1573), in insula Okinawa s-au dezvoltat forme de art
marial cu mna goal- Karate. colile de karate iniiau practicanii n cteva
stiluri distincte precum Shito, Goju, Shotokan, Wado etc. Tot n Okinawa au aprut
i tehnici de lupt cu anumite obiecte cum ar fi: Bo (bastonul), Nunchaku (dou
segmente scurte de baston unite printr-un lan), Sai (arm metalic n form de
trident cu gard), Tonfa (baston scurt prevzut cu un mner), Suruchin (lan sau

sfoar prevzut cu mici greuti ataate la capete) etc.

Cteva din artele mariale iniiate n China sau n Tailanda au fost preluate
de ctre japonezi care le-au perfecionat din punct de vedere al tehnicii de execuie,
dar au creat i alte forme noi de lupt.
Astfel putem aminti:
- Sumo aprut n epoca Nara (645-794 d.Chr.);
- Jujitsu tehnici aprute n perioada Kamakura (1185-1333);
- Karate Do (provenit din Okinawa-Te) cu principalele stiluri
Shotokan, Kyokushinkai, Shito-ryu .a.);
- Aikido form modern de art marial dezvoltat de Ueshiba
Morihei la 1948. n afar de tehnici de aprare individual aceast form propune
i o filozofie, o art de a tri bazat pe Aiki stare de calm i impasibilitate a
spiritului;

- Hap-ki-do de origine coreean o combinaie de tehnici din

Tae-kwon-do i Aikido, coninnd att procedee de lovire cu pumnul sau piciorul

ct i tehnici de proiectare a adversarului la sol i prize contraarticulare;
- Kung Fu de origine Cantonez, unde se numete Wushu
dezvoltat n Japonia i popularizat de ctre Bruce Lee n anii 1960. Cuprinde att
tehnici dure (Shaolin) ct i stiluri suple Tai-ji-quan;
- Tae-kwon-do variant coreean de Karate dezvoltat n anii 1955.
Tehnicile sale de lupt cuprind n principal loviturile de picior din diferite poziii i
srituri precum i tehnici de lovire a punctelor vitale;
- Kendo (Calea sabiei) art marial a mnuirii sabiei, cultivat din cele
mai vechi timpuri de rzboinicii japonezi (Bushi). Interzis n 1876, cnd Samuraii
au pierdut dreptul de a mai purta sabia, i transformat n sport n anul 1894.
Practicat n Japonia de ctre brbai i femei deopotriv, este cea mai respectat
disciplin dintre artele mariale (Budo). n practica sportiv, sabia adevrat
(Katana) a fost nlocuit cu una din bambus (Shinai).

1.1. Aparitia judo-ului

n Japonia, practica marial a evoluat de la forma BUJUTSU iniierea n
procedee de lupt care aveau ca scop final fuziunea ntre spirit i corp -, n BUDO
(BU = lupt; DO = cale), adic calea rzboinicului. Se pare c arta marial
TAKENOUCHI-RYU (dezvoltat n 1532) este considerat ca fiind forma de
nceput a JUJITSU-lui. Dintre cele 20-30 de forme de lupt dezvoltate de ctre
Samurai, Jujitsu era singura form de lupt fr arm, cu toate c pe la mijlocul lui
1800 au existat mai bine de 700 stiluri diferite din aceast form de lupt. Cele mai
des practicate erau: TAKENOUCHI-RYU, JIKISHIN-RYU, KYUSHIN-RYU,
YOSHIN-RYU, SEIKIGUCHI-RYU, KITO-RYU, TENSHIN-SHINYO-RYU .a.
n anul 1868 a fost restaurat ordinea imperial (Restauraia dinastiei Meiji) care a
pus capt clasei Samurailor. Restauraia Meiji a ncurajat numai acele forme de arte
mariale care constituiau un exerciiu benefic pentru sntatea populaiei ca form
de educaie a fizicului. Meritul de a fi pstrat i renoit vechea art a autoaprrii
fr arm n perioada Meiji i revine lui JIGORO KANO. El a prelucrat tehnicile
din Jujitsu n special din Kito-Ryu i Tenshin-Shinyo-Ryu fondnd un nou sport
de lupt cunoscut sub numele de KODOKAN JUDO.
Pentru a primi girul guvernamental, n 1886 se organizeaz un meci ntre 15
practicani din cele dou arte mariale. Rezultatul testului guvernamental a fost
net n favoarea Judo-ului. Ca atare, acesta a fost aprobat i acceptat n licee,
universiti i academii militare ca parte integrant din sistemul naional de
educaie.
Fondatorul Judo-ului, Jigoro Kano, s-a nscut la 28 oct.1860 n orelul
Mikage din prefectura Kobe. n 1871 familia sa s-a mutat la Tokio. Acolo a urmat
i a absolvit Universitatea Imperial de Litere i Filozofie. Tot aici, la vrsta de 18

ani, s-a nscris la coala de ju-jutsu Tenshin-Shinyo-ryu la maestrul Fukuda

Hachinosuke. n anul 1880, Jigoro Kano a nceput s sistematizeze diferitele
tehnici de ju-jutsu selectnd cele mai bune procedee tehnice de aruncare i
eliminnd aciunile periculoase (ex.: loviturile de mn i de picior, majoritatea
tehnicilor

contraarticulare).

Astfel s-a nscut un sport nou pe care Kano l-a numit Kodokan Judo
(Ko=studiu; Do=cale; Kan=sal) deci, n traducere liber, locul de studiu al cii.
La nceput Kodokanul avea 12 tatami (saltele) i 9 elevi. Astzi Kodokanul este o
cldire impuntoare cu mai multe etaje unde studiaz judo-ul peste un milion de
practicani n fiecare an. n 1895, Jigoro Kano a clasificat procedeele de aruncare
din judo ntr-un sistem numit GO KYO NO WAZA sistem care st la baza
conceptului de promovare pentru centurile colorate. Jigoro Kano a fost o figur
proeminent a micrii olimpice din Japonia dup renaterea acestora la 1896.
n timp ce se rentorcea de la o edin a CIO de la Cairo, pe vasul japonez Hikawa
Maru, la 4 Mai 1938, n vrst de 78 de ani, JIGORO KANO trece in nefiinta.
Judo in Europa
In Europa metoda japoneza , asa cum era denumit ju-jutsu lui Kano intra
prin Marea Britanie, Germania si Franta.
Marea Britanie
In Marea Britanie povestea incepe incepand cu 1990 cand in marile orase
englezesti deja inpanzite de cluburi de ju-jutsu sunt organizate turnee de lupte cu
atleti din toata lumea, Rusia, Danemarca, Turcia, India, Franta, sau Africa de Sud.
Unul dintre acesti luptatori, Barton Wright, proprietarul clubului Bartitsu Club din
Londra il invita in Marea Britanie pe faimosul expert in ju jitsu Yukio Tani. Foarte
curand numele lui Tani devine sinonim cu invincibilitatea ( Michel Brousse, David
Matsumoto / Judo A Sport and a Way of Life).

In 1918 la Londra este infiintat Budokwai-ul de catre Kunji Koizumi care

alaturi de E.J.Harrison si W.E.Steers membri ai Kodokanului si ei contribuie la
promovarea judo-ului in Anglia.
In 1920 Jigoro Kano viziteaza Budokwai-ul din Londra unde promoveaza
pentru prima data principiile Judo. In 1948 ia nastere British Judo Association.
Germania
In Germania, promotori locali ca si Erich Rahn din Berlin si Alfred Rhode
din

Frankfurt

pe

Main

promoveaza

ju-jutsu

in

Germania.

Din 1933 un studentul japonez Kyoshin Kitabatake, atunci 5 Dan, are un rol
important

in

promovarea

judo-ului

printe

studentii

germani.

In 1929 o echipa a Budokwai-ului din Londra este invitata sa participle la o

competitie de ju-jutsu unde intalneste o echipa din Frankfurt pe Main si mai apoi
una din Wiesbaden.
In 1932 Alfred Rhode organizeaza pentru prima data Judo-summerschule
sustinuta de experti ca si Koizumi, Tani, Ishiguro, Kitabatake si Rhi si la care
participa practicanti din Germania, Marea Britanie, Elvetia si Ungaria.
Tot in 1932, Rhode ( Germania), Koizumi (Japonia), Keye ( Marea Britanie) si
Bartschi ( Elvetia) pun bazele pentru infiintarea Uniunii Europene de Judo.
In 1934 la Kristallpalast din Dresda se organizeaza primul Campionat European de
judo.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial judo-ul in Germania este interzis de
catre Aliati in baza faptului ca partidul nazist s-a folosit in manipularea ideological
a tinerilor de judo si ju-jutsu. Federatia Germana de Judo este fondata abia in 1953.
Franta
Ju-jutsul a fost importat in Franta de catre Edmond Desbonnet, un expert al
vremii in cultura fizica si sport, un promotor al bodybuiding- ului, care la intalnit

pe YukioTani la Baritsu Club din Londra si care, in 1905, promoveaza ju-jutsu la

Salle des Champs-Elyseesavandu-l ca instructor pe Ernest Regnier ( Re Nie).
Istoria ju-jutsu-lui in Franta este preluata in contiuare de tanarul Moshe
Feldenkrais asistent al lui Joliot Curie (premiul nobel pentru chimie in 1935),
autorul unei metode originale de autoaparare. Moshe Feldenkrais, in 1933, il
intalneste pe Kano si ideile sale cu ocazia unei conferinte pe care acesta le sustinea
in Franta. El devine unul dintre primele centuri neagre din Europa. In 1936 Moshe
Feldenkrais, alaturi de Paul Bonet-Maury colegi la Institutul Radium fondeaza Jujutsu

Club

de

France.

In 1935 Moshe Feldenkrais il intalneste pe Mikonosuke Kawaishi cu care urmeaza

o fructuasa colaborare. Prin metoda sa Kawaishi revolutioneaza atat judo-ul
francez cat si judo-ul mondial la vremea aceea, adaptandu-l la psihologia
occidentala. Acesta obisnuia sa spuna Judo este ca orezul sau ca porumbul, el
trebuie adaptat la solul in care se insamanteaza. Federatia franceza de Judo si JuJutsu

se

infiinteaza

in

1946.

O mare contributie in dezvoltarea judo-ului francez dar si Belgian si Olandez o au

maestri Haku Michigami, Shozo Awazu si Ishiro Abe care vin in Franta la
inceputul anilor 50.
Rusia
Cu toate ca rusi l-au avut pe Vassily Oschepkov care in 1909 ( dupa uni
1911) era membru al Kodokanului si primul non-japonez care obtine gardul
Shodan chiar de la Jigoro Kano fondatorul Judo si care, in 1917, deschide un dojo
la Valdivostok, judo-ul japonez, dupa Revolutia Bolsevica, suporta o serie de
transformari din partea unor experti ai vremii cum ar fi Anatoli Haralampiev (fost
elev al lui Oschepkov), dar si expertul in Ju-Jitsu Spiridonov, transformandu-se in
SAMBO. Sambo este un acronim de la SAMozashchita Bez Oruzhiy autoaparare
fara arma. Federatia Sovietica de Sambo este fondata n 1938. Dupa 1960 cand a

fost anuntata acceptarea judo-ului in programa J.O. de la Tokyo din 1964,

autoritatile sovietice devin interesate de judo . Cu toate acestea Federatia Sovietica
de Judo apare doar in 1973 cand judo-ul dupa statutul de disciplina demontrativa la
Tokyo 1964, scoasa din programul J.O. de la Mexico City, primeste statutul de
disciplina definitive admisa pe lista sporturilor olimpice la J.O. de la Munchen in
1972.
Ungaria
In Ungaria, in anul 1906, la invitatia lui grof Szemere Miklos, ministrul
culturii din aceea vreme, Jigoro Kano trimite pe Sasaki Kicsisaburo cu tatami si
judogi-uri sa predea Judo. In 1907 Sasaki Kicsisaburo publica Judo metoda
perfectionata a jiu-jitsului japonez in traducerea lui Speidl Zoltan. Forma sportive
a judo-ului este predata pentru prima data in 1928 de Vincze Tibor. Primul club
maghiar de judo se infiinteaza in 1931, iar prima competitie internationala,
maghiarii o sustin in 1933 la Viena unde obtin un rezultat de egalitate impotriva
austriecilor. In 1952 se infiinteaza pe langa federatia maghiara de lupte Asociatia
Nationala Civica de Judo. Tot in 1952 se organizeaza primul campionat national.
Federatia Maghiara de Judo ia fiinta in 1957, iar afilierea la Uniunea Europeana de
Judo are loc in 1959.
Istoria judo-ului in Romania
Judo-ul a fost introdus n Romania prin 1928, de profesorul japonez
Heishichi Ishiguro, unul dintre numerosii instructori formai de Jigoro Kano.
Timp de un an, Ishiguro a predat judo-ul la ONEF (Oficiul Naional de
Educaie Fizic) din Bucuresti. Apoi, cursul a fost continuat n cadrul ANEF. n
perioada 1929-1933 profesor pentru educatie fizic la catedra de sport era cpitanul
Emilian Teac. De numele acestui cpitan se leag, de fapt, nceputurile judo-ului

din

tara

noastr.

Prima competitie a fost organizat n 1934, protagonisti fiind jandarmii de la

scolile din Bucuresti i Cmpina si pompierii bucuresteni. Tot jandarmii au mai
organizat o alt ntrecere, in 1937, la Ploiesti, competitie la care au participat 7-8
promotii de ofiteri, subofiteri i militari n termen. S-a luptat la o singur categorie:
open. La ofiteri a cstigat Pavel Capot, din Bucuresti, iar la subofiseri a iesit
nvingtor sergentul Doru P. Butiu, al crui fiu avea s devin mai trziu unul
dintre "pionierii" judo-ului din Timisoara.
Abia prin anul 1950, dup rzboi, judo-ul revine n scena sportiv
romneasc. La Arad, Mihai Botez a reusit, n 1957, s-si fac "acte" pentru sectia
sa de la Uzinele de Vagoane, n acelasi an prof. loan Avram nfiintnd un cerc de
judo la Institutul Agronomic din Bucuresti. Tot atunci, prof. Florian Frazzei a
organizat i condus un cerc de judo la Scoala Sportiv nr. 2 din Capital. Doi ani
mai trziu, n 1959, un mare iubitor de judo, Vasile Gotelet, tehnician sportiv a
nfiintat un cerc de judo la Uzinele Vulcan din Bucuresti. n 1960, au aprut, ca
ciupercile dup ploaie, cercuri de judo la Sibiu, Medias, Arad, Iasi. Ambasada
Japoniei, sensibilizat de pasiunea romnilor pentru sportul national japonez a
nceput s pun la dispozitia practicantilor primele materiale de specialitate privind
tehnica si metodica judo-ului.

Un

pas

nsemnat n demersurile pentru recunoasterea oficial a acestui sport n Romnia

avea s-l constituie nfiintarea, n 1962, a Comisiei de Judo n cadrul Consiliului
Orsenesc Bucuresti pentru Educatie Fizic si Sport.
Prin intermediul acestei Comisii s-a centralizat activitatea puinelor centre
existente, aceptndu-se apoi vizita, n 1963, a echipei sindicatelor din Franta,
FSGT care a sustinut o dubl ntlnire cu selectionatele Bucurestiului. Meciurile au
avut loc pe terenurile arenei de tenis Progresul din Capital. Spre marea satisfactie
a simpatizantilor acestui sport, prima selectionat a Bucurestiului a cstigat cu 3-

2.n pres ncep s apar primele stiri i articole de prezentare si popularizare a

judo-ului.
"Sportul Popular" din 7 mai 1964 publica o stire despre Congresul Uniunii
Europene de Judo, iar revista "Sport", nr. 18 din 1965, sublinia c: "S-a descoperit
remediul timidittii si al complexului de inferioritate ce-i stpnesc pe copii".
La rndul ei, "Scnteia Tineretului" din 20 decembrie 1966, publica un
articol semnat de Anton Muraru, n care afirma: "Surpriza, rsturnrile de situatii,
folosirea fortei adversarului mpotriva lui sunt doar cteva din laturile gustate ale
acestui sport. Judo-ul dezvolta gndirea creatoare, asociativ, ndemnarea si
precizia, curajul, spiritul ntreprinztor si inteligenta".
n ziarul "Munca" din 13 mai 1966, un alt articol susinea c "valoarea
sportivilor japonezi si succesele obinute de ei n foarte multe discipline sportive
se datoresc, n cea mai mare parte, practicrii judo-ului.
n anul 1964 au fost naintate memorii n care se detalia dezvoltarea judoului pe cuprinsul trii noastre cu date concrete, centre, antrenori, competitii etc.
ntre altele, se mentiona c: "Avnd n vedere activitatea sustinut a sectiilor de
judo, propunem nfiintarea Federatiei de Judo".
De unde s fi bnuit sufletistii judo-ului c se adresau, de fapt, celui mai
nversunat adversar al acestui sport? Pe atunci, Miron Olteanu (despre el este
vorba) era Presedintele Federatiei Romne de Lupte, care nu putea s vad cu ochi
buni JUDO-UL, pe care l considera un sport de mare concurent pentru LUPTE.
n documentele respective se remarca evolutia evident a judo-ului n ara
noastr:"disciplina judo face parte din sporturile olimpice, cu Campionate
Europene i Mondiale.
Rugm (...) recunoasterea sportului judo ca sport republican". Memoriile au
fost semnate de ing. Liviu Urma, pe atunci Secretar al Comisiei Oreneti de Judo

i Anton Muraru n calitate de membru al Biroului Orsenesc. Textul avea anexat si

un plan de msuri pentru dezvoltarea judo-ului n Romnia.
n mai 1967, cu sprijinul Asociatiei Sportive Viotrometan Medias am
organizat primul Campionat National pe Echipe, dotat cu Cupa Trnava.
Competitia a fost organizat fr sprijinul organelor sportive, deoarece conducerea
UCFS-ului interzisese tuturor judetelor s organizeze competitii i demonstratii de
judo. Totusi concursul s-a bucurat de un succes deosebit fiind vizionat, pe stadionul
de fotbal, de peste 10.000 de spectatori.
Dar succesul, s-a datorat i largii propagande pe care a fcut-o acestui sport
Cinematografia. Pentru jurnalele de actualitti ale studioului Alexandru Sahia,
regizorul Alexandru Ghidali, a realizat un amplu reportaj, care a fost difuzat pe
ecranele tuturor cinematografelor din tar timp de o luna i jumtate. A fost o
chestie extraordinar pentru c, tineretul care nu avea televizor si discoteci mergea
n numr foarte mare la cinema, imaginile cu si despre judo ndemnndu-i la
practicarea acestui sport.
Succesul filmului n mass media a contribuit la sensibilizarea liderilor
politici care au decis demararea actiunilor pentru oficializarea judo-ului.
Alexandru Siperco, pe atunci membru al Comitetului International Olimpic
C.I.O, a sprijinit si el din toate puterile initiativa mea (Andrei fiul acestuia, fiind
judoka n sectia de copii Cuteztorii). Aici trebuie s recunosc, am avut noroc
pentru c multi dintre copiii demnitarilor politici si militari ai epocii practicau judo
n cluburi si si influentau ntr-un fel printii n luarea deciziilor legate de viitorul
acestui sport.
n ziua de 21 mai 1968 a avut loc Adunarea General care a ales conducerea
noii Federatii i Biroul Federal: Secretar Responsabil, prof. Anton Muraru, omul
care avea s se afle la timona FRJ pn n 1989. Din Biroul Federal fceau parte,
printre altii, generalul Paul Marinescu (Presedinte), Alexandru Siperco si Titus

Deac (Vicepresedinti) Mihai Botez, Florian Frazzei, Ioan Avram si antrenorii

lotului reprezentativ, ing. Liviu Urma si Ovidiu Bucur.
Primit cu raceal, noua disciplin olimpic a stat fr buget, si fr sediu,
timp de 2 ani. Apoi lucrurile au nceput s mearg. La putin timp dup Adunarea
General, n baza relatiilor bune avute cu Ambasada Japoniei la Bucuresti,
Kodokan-ul a trimis la Bucuresti doi mari specialisti n judo, campionii mondiali
Takesse Matusaka si Sheizi Shinomaki care au tinut primul curs de formare a
antrenorilor, curs la care au fost participat 40 de tehnicieni.
La numai dou luni au si fost organizate deja ntrecerile primei editii a
Campionatului National pe Echipe. Cu stngciile nceputului, cu kimonou-ri mai
mult sau mai puin pe msur, cu procedee tehnice bazate ndeosebi pe forta
bratelor si mai putin pe subtilitatea traditional a acestui sport asiatic, cu multe
decizii de arbitraj contestate, Campionatul s-a bucurat totusi de un succes deplin,
lansnd practic judo-ul ca sport de mas.
n primvara lui 1969, deci la mai putin de un an de la nfiintarea Federatiei,
a avut loc prima competitie internaional: Campionatele Internationale ale
Romniei, una dintre ntrecerile care aveau s fie organizate an de an, pn n
prezent. La editia inaugural au fost invitate puternicele formatii ale, U.R.S.S.,
R.D.G., Cehoslovaciei si Bulgariei. Cum era de asteptat, ai nostri nu prea s-au
"vazut".
Primul succes la o competiie internaional a fost obtinut de ardeanul
Ionel Lazr, la categoria mijlocie, cu prilejul Campionatelor Intemationale de
Tineret ale Romaniei, n 1971. Cu sigurant, cel mai important moment pentru
judo, la nceputurile sale, a fost participarea echipei Romniei la Campionatele
Europene din 1977, de la Ludwigshafen RFG (invitat pe banii Federatiei de
Judo din Germania). Aici au urcat pe treptele podiumului de onoare pentru prima
dat i reprezentantii trii noastre.

n panoplia judo-ului romnesc sunt asezate la loc de cinste si numele

judoka ce au cucerit medalii de aur pentru Romnia. Deschiztor de drum a fost
regretatul judoka de mare talent VLAD NICOLAE MIRCEA.
Urmtoarea editie a Campionatelor Europene, n 1981, a avut loc n Ungaria,
la Debrecen. n finala categoriei semi-uoare ajunsese dinamovistul bucurestean
Constantin Niculae, un sportiv nalt si bine legat pentru categoria respectiv,
adversar fiindu-i diavolul francez Thyeri Rey, un tnr de numai 20 de ani care, cu
un an nainte, la Moscova, devenise campionul olimpic al categoriei super-usoare.
Dup o confruntare n care reprezentantul nostru i-a nvins si pe arbitri, Constantin
Niculae a devenit campionul european, cucerind medalia de aur.
Dup numai un an, n 1982, un alt judoka romn, Mircea Frtica, de la
Nitramonia Fgras, a urcat pe cea mai nalt treapt a podiumului de onoare al
Campionatelor Europene, la Rostock, n R.D.G., depsindu-l n final pe Sota
Hadareli (U.R.S.S), fostul campion european. E a 3-a medalie de aur la trei editii
consecutive ale CAMPIONATELOR EUROPENE.
Aurul rmne aur, dar si alte succese au valoarea lor, mai ales dac sunt
obtinute n arena marilor competitii. Debutul la Campionatele Mondiale a avut loc
n 1979, la Paris, si s-a soldat cu dou pozitii fruntase - locurile cinci ocupate de
Arpad Szabo, la "super-usoar", si Constantin Niculae, la "semi-usoar".
A fost nevoie apoi de un deceniu pentru ca judo-ul romnesc s mai obtin
un "bronz" la Campionatele Mondiale prin Adrian Croitoru, la categoria mijlocie,
la editia de la Hamilton (Canada). Tot prin Adrian Croitoru, Romnia a ocupat
locul III la Campionatele Mondiale de la Birmingham din 1999 la categoria 90 kg.
Medalie la Campionatele Mondiale de Seniori a mai luat Dumitru Alina n 2005,
respectiv 2007, ea ocupnd locul 3 la categoria 48 kg n ambele cazuri.
Apreciate cum se cuvine au fost si primele medalii olimpice, cele dou
medalii de bronz cucerite de Mircea Frica si Mihai Cioc la Jocurile Olimpice de

la Los Angeles in 1984. Tabloul de onoare al Federatiei de Judo a fost completat

mai trziu, cu o alt medalie olimpic, de Simona Richter, care a ocupat locul III la
Jocurile Olimpice de la Sidney din 2000, la categoria 78 kg.
Cea mai valoroas medalie a fost obtinut de Alina Dumitru la Jocurile
Olimpice din 2008 de la Beijing, ea clasndu-se pe prima treapt a podiumului. A
obtinut astfel prima medalie olimpic de aur pentru judo-ul romnesc, ea fiind de
asemenea si prima medalie olimpic a delegaiei Romniei aflat la Jocurile
Olimpice de Var 2008.
La Campionatele Europene de Seniori s-au luat nenumrate medalii prin
Croitoru Adrian, Moise Laura Moricz, Dumitru Alina, Aluas Dinea Ioana. Si
judoka mai tineri au reprezentat cu onoare Romnia, ei aducnd un mare numr de
medalii de la Campionatele Europene de Tineret, Juniori i Cadeti, respectiv
Campionatele Mondiale de Juniori.

Capitolul 2. Clasificarea tehnic a Judo-ului

Judoul modern are la baz elementele tehnice de elaborate de Jigoro Kano i
perfecionate de ctre succesorii si. Procedeele tehnice au fost continuu adaptate

cerinelor competiionale cunoscand permanent modificri i transformri in

vederea eliminrii micrilor inutile in scopul creterii vitezei de execuie i al
surprinderii adversarului. Cu toate aceste simplificri structura biomecanic i
coninutul procedeelor tehnice au fost afectate intr-o mic msur.
Evoluia tehnicii de competiie s-a indreptat spre adaptarea acesteia la
calitile fizice,morale i morfofuncionale ale judokanilor.
Structura de baz a tehnicii rmane constant in perioada de invare,ea
predandu-se in formele clasice. In etapele de perfecionare i automatizare a
procedeelor

tehnice

se

impune

eliminarea

unor

micri

legate

de

intrri,dezechilibrri etc. in funcie de tipul morfologic al fiecrui judokan.

Tehnica judoului se imparte in dou grupe mari:
1.Nage-Waza tehnica luptei in picioare.
2.Katame-Waza tehnica luptei la sol.
In

antrenamentul

sportiv

se

realizeaza

transformarea

sportivului de la nivelul de incepator, la cel de performeur ca

urmare a unui proces indelungat de invatare.
De ce judo ?
contribuie la meninerea i ntrirea strii de sntate;
asigur antrenarea reflexelor i reaciilor fizice i psihice;
asigur un bun sistem de autoaprare;
practicarea cu regularitate conduce la ncrederea n sine i relaxare;
contribuie la formarea unei filosofii practice de via;
utilizeaz exercii pentru respiraie i meditaie;
contribuie la dezvoltarea concentrrii;

 contribuie la ridicarea condiiei fizice;

n dojo ( sala de antrenament ) poi ntlni oameni interesani, cu caracter
puternic;
asigur un mod plcut de a-i petrece timpul.
Rolul antrenorului n modelarea personalitii sportivilor

Fiecare antrenor trebuie s cunoasc i s foloseasc climatul i mijloacele

activitii educative n toate momentele n care se gsete mpreun cu
sportivul su, adic n antrenamente, competiii i cantonamente.

Eficiena acestor mijloace cu aciune simultan este determinat n mare

msur de ctre antrenor. n calitate de conductor al procesului de pregtire,
acesta exercit o influen nemijlocit asupra sportivilor prin felul su de a
se manifesta, prin exemplul propriu, prin poziia fa de evenimentele
sociale i sportive, prin concepia fa de munc, prin atitudinea fa de
bunurile colective, prin ataamentul fa de club. Aceast influen se
manifest indiferent dac antrenorul i d seama de ea sau nu.

n funcie de intensitatea tririlor morale i profesionale, antrenorul

influeneaz pozitiv sau negativ procesul de formare i dezvoltare al
personalitii sportivului. Pornind de la manifestrile relativ constante ale
sportivului n timpul antrenamentului sau competiiei, antrenorul prin
interveniile sale, aplic n mod creator i adecvat principiile educative,
folosind mijloacele curente ale practicii pedagogice sau variante ale
acestora, cum ar fi:

analiza situaiei n care s-a produs fenomenul cu indicarea laturilor sale

pozitive i negative;

 trasarea sarcinilor (ajutorul dat partenerului, organizarea colectivului sau

aciunii, aciunea motric specific etc.), prin rezolvarea cruia sportivul i
d seama de consecinele conduitei sale greite sau de justeea atitudinii pe
care trebuia s o adopte;
mustrarea, cu explicaiile necesare sau chiar eliminarea din colectiv pe timp
limitat sau ndelungat;
elogierea (n variantele ei cunoscute) n colectivele mai mici sau mai mari;
dezbaterea pe teme etice, educative, care-i permit analiza, dezvoltarea i
chiar manifestarea trsturilor pozitive de personalitate etc.
2.1. NAGE-WAZA tehnica luptei n picioare
In Nage-Waza au fost grupate toate procedeele tehnice care se efectueaz din
poziia in picioare. Tehnica luptei in picioare constituie partea cea mai complex i
dificil a pregtirii tehnice.
Procedeele tehnice care fac parte din aceast grup se impart in subgrupe,in
funcie de segmentele corpului a cror aciune au ponderea principal in finalizarea
execuiei, de exemplu: old, brae, picioare.
In totalitatea lor procedeele tehnice din grupa Nage-Waza solicit o bun
adaptabilitate a aparatului locomotor,o coordonare a aciunilor pentru realizarea i
finalizarea fiecrei execuii tehnice. Procedeele tehnice componente ale grupei
Nage-Waza se impart in tehnica proiectrilor Tachi-Waza i tehnica de sacrificiu
Sutemi-Waza.
Tehnica de proiectare cuprinde toate procedeele prin care Tori (executantul)
urmrete aruncarea lui Uke (adversarului) cu spatele la saltea, controlandu-i in
permanen aciunile.

Transmiterea energiei necesar proiectrii,legtura pentru finalizarea

atacului se realizeaz prin:
- brae i maini - tehnica aruncrilor cu braele Te-Waza
- old - tehnica aruncrilor cu oldul Koshi-Waza
- picioare - tehnica aruncrilor cu piciorul Ashi-Waza
Te-Waza (tehnica aruncrilor cu braele) cuprinde procedeele tehnice care se
realizeaz in principal prin fora braelor i a umerilor. Aceste procedee utilizeaz
fora braelor pentru transmiterea energiei necesar in partea superioar a corpului
lui Uke i se execut prin:
folosirea la maxim a forei braelor proiectarea in genul Uki-Otoshi
folosirea forei braelor cu contribuia picioarelor proiectare in genul TaiOtoshi
folosirea forei braelor cu ajutorul unei micri de ridicare a spatelui i
umerilor proiectare in genul Seoi-Nage
Koshi-Waza (tehnica aruncrilor cu ajutorul oldului) cuprinde procedeele
tehnice care se execut cu ajutorul oldului cu rol de blocare,ridicare i de lovire
inaintea proiectrii adversarului. In cadrul acestei subgrupe de tehnici oldul are un
rol important in transmiterea energiei ca punct de sprijin pentru bascularea lui Uke.
Braele acioneaz prin traciune i ridicare la dezechilibrarea i finalizarea fiecrei
tehnici.
Picioarele contribuie in urmtoarele moduri:
ambele rman pe saltea i printr-o extensie puternic asigur ridicarea lui
Uke de pe sol proiectare in genul Tsuri-Komi-Goshi.
un picior rmane pe saltea i execut micarea de ridicare prin
extensie,cellalt picior faciliteaz rsturnarea lui Uke,proiectare in genul HaraiGoshi.

Ashi-Waza (tehnica aruncrilor cu piciorul) cuprinde procedeele tehnice

care se realizeaz prin operaiunea de blocare,secerare sau mturare efectuate cu un
picior asupra picioarelor sau oldului lui Uke.
Energia transmis de piciorul lui Tori asupra lui Uke trebuie s fie
completat de aciunea simultan a braelor i picioarelor prin formarea unui cuplu
de fore ca in:
tehnice de secerare-proiectare in genul O-Soto-Gari
tehnica de mturare-proiectare ca la Okuri-Ashi-Barai
tehnica de blocare-proiectare in genul Sasae-Tsuri-Komi-Ashi
tehnica de agare-proiectare ca la Ko-Soto-Gake
Sutemi-Waza (tehnica de sacrificiu) cuprinde procedeele tehnice care se
realizeaz de ctre Tori prin folosirea energiei de cdere a propriului corp i
transmiterea ei asupra lui Uke in vederea aruncrii acestuia pe spate. Aceast grup
de procedee tehnice urmrete ca prin propria cdere a lui Tori (Sutemi) fora
braelor s fie amplificat pentru scoaterea din echilibru a adversarului.
In funcie de direcia de executare a sacrificiului procedeele tehnice se
impart in dou grupe:
Ma-Sutemi-Waza (sacrificiu spre spate) in tehnicile in care aciunea de
sacrificiu a lui Tori se efectueaz in plan vertical pe spate;
Yoko-Sutemi-Waza (sacrificiu lateral) in tehnicile in care aciunea de
sacrificiu a lui Tori se realizeaz printr-o rulare in spate,oblic pe o parte.
In tehnica de Sutemi se folosete urmtorul cuplu de fore:
aciunea braelor este completat de aciune unui picior-proiectarea in genul
Zoko-Gake
infurarea cu ajutorul braelor-proiectarea in genul Soto-Maki-Komi
blocare la nivelul oldului proiectare in genul Uki-Waza

In judoul modern,pregtirea tehnic din ce in ce mai perfecionat dublat de

o accentuat dezvoltare a calitilor fizice,for+vitez,au impus aplicare
principiilor de baz ale tehnicilor de sacrificiu i in folosire tehnicilor clasice.
Pentru invingerea rezistenei fizice,impotriva unor adversari inzestrai cu o
for deosebit,se aplic principiul folosirii in totalitate a energiei de cdere a
corpului lui Tori. Pentru dezechilibrarea unor adversari care au o mare mobilitate
de micare pe tatami,Tori ii suplimenteaz calitile fizice cu energia pe care
corpul su in cdere o transmite lui Uke.
Aceast subgrup este introdus din ce in ce mai frecvent in procesul de
pregtire a sportivilor de mare valoare,ca o form de baz pentru perfecionarea
sportivilor pentru marea performan.
Harai-Makikomi - secerarea extern a coapsei prin sacrificiu lateral; OSotoMkikomi marea secerare prin sacrificiu; Seoi-Makikomi; Uchimata- Makikomi
etc. sunt doar cateva din noile denumiri care au intrat recent in vocabularul
judoului.
Tehnica de sacrificiu are la baz principiul fundamental al judoului
minimum de efort pentru maximum de eficien.Bine i raional folosit,fora de
cdere a propriului corp contribuie la o economisire a forelor fizice ale fiecrui
judokan in timpul competiiilor.
Studiul asupra folosirii forelor rezultate din cderea corpului st la baza
perfecionrii stilului de lupt al marilor judokani prin faptul c o tehnic de judo
executat rapid prin sacrificiu elimin posibilitatea de contraatac i aprare a lui
Uke.
2.2. NE-WAZA tehnica luptei la sol
Cea de a doua grup a tehnicii judoului cuprinde procedeele de
control ale adversarului in timpul luptei la sol.

In tehnicile de control energia corpului lui Tori se transmite in mod direct

asupra corpului lui Uke. Tori i Uke in lupta la sol se afl in contact direct i
permanent. In Katame-Waza ambii judokani ii controleaz permanent principalele
segmente ale corpului.
In lupta la sol calitile fizice au un rol deosebit pentru finalizarea
procedeelor tehnice. Grupa tehnicilor de control cuprinde procedeele tehnice care
vizeaz in principal controlul trunchiului,umrului,gatului i al articulaiei cotului
adversarului.
Katame-Waza cuprinde trei mari subgrupe:
Osae-Komi-Waza tehnica de imobilizare
Shime-Waza tehnica de strangulare
Kansetsu-Waza tehnica de luxare
Osae-Komi-Waza (tehnica de imobilizare) cuprinde procedeele tehnice care
au ca scop fixarea i controlul adversarului la sol. Pentru a-l imobiliza pe Uke,Tori
trebuie s cunoasc tehnica de control a segmentelor i aplicarea permanent a unei
tensiuni continue timp de 30s asupra corpului acestuia. Se disting dou moduri de
aplicare a presiunii asupra pieptului i corpului adversarului:
- utilizand diagonala imaginar,umr-old,drept linie a punctului de
sprijin,procedeu in genul Kesa-Gatame.
Shime-Waza (tehnica strangulrilor) cuprinde procedeele tehnice care se
aplica asupra gatului adversarului, obligandu-l sa cear prin bti repetate pe saltea
sau pe corpul lui Tori intreruperea luptei.
Controlul in tehnica de strangulare se efectueaz printr-o imobilizare relativ
a umerilor adversarului,care sa-i permit lui Tori aplicarea mainilor pe prile
laterale ale kimonoului sau a antebraului pe gatul lui Uke. In funcie de modul de
aplicare a presiunii asupra gatului se cunosc urmtoarele procedee tehnice:

 tensionarea cu ajutorul reverelor kimonoului, procedee gen Okuri-EriJime.

tensionare cu ajutorul antebraului,procedee asemntoare cu HadakaJime.
Efectul urmrit prin executarea presiunilor este:
respirator,dac aciunea de apsare se produce pe faa anterioar a gatului.
sangvin,circulator,dac presiunea se aplic pe partea lateral a gatului.
mixt,circulator i respirator,la apsrile circulare asupra prilor laterale i
anterioare ale gatului.
Kansetsu-Waza (tehnica articular) cuprinde procedeele care se execut cu
un efort minim,dar care solicit din partea judokanilor o dezvoltare superioar,a
indemanrii i controlului braelor,trunchiului i picioarelor. Controlul se obine
prin blocarea sau rsucirea unui bra din articulaia cotului. Tehnica de luxare
cuprinde procedeele tehnice care se realizeaz prin:
- extensia braelor,in care rolul picioarelor este de a-l bloca i
imobiliza pe Uke la nivelul umerilor,cu scopul de a anihila incercrile acestuia de a
se rsturna,procedee de genul Ude-Hisigi.
- extensia braului cu ajutorul pieptului,in care rolul principal il are
pieptul care preseaz i il menine pe Uke culcat la sol,procedee asemntoare cu
Ude- Garami.

Capitolul 3. Evolutia tehnicii judo ului

Eficienta procedeelor i combinatiilor tehnico tactice
Pregatirea teoretica constitute insusirea si perfectionarea de catre sportivi, in mod
creator, a posibilitatilor si modalitatilor de utilizare in timpul luptei a procedeelor

si combinatiilor tehnice, a calitatilor fizice si psihice, precum si a cunostintelor

teoretico-metodice, in functie de particularitatile proprii si ale adversarului, in
scopul obtinerii victoriei.
Folosind in timpul luptei o gama variata de procedee tehnice, valorificandusi viteza, forta sau rezistenta in functie de solicitarile intrecerii, cu conditia ca toate
acestea sa fie bine insusite, perfectionate sau dezvoltate, sportivul isi va pune
adversarul in imposibilitatea de a se apara sau de a contraataca, obtinand, in final,
victoria.
Iata deci ca pregatirea tactica nu se reduce numai la maiestria cu care
sportivul foloseste in lupta diferite procedee tehnice; nu este suficient sa posede
rafinamentul si forta creatoare a unui artist (K. Mifune), ci aceasta maiestrie sa
se sprijine pe fundamentul unei pregatiri fizice generale si speciale solide, pe
cunostinte teoretico-metodice cat mai vaste si, nu in ultimul rand, pe calitati morale
si volitive corespunzatoare. Toate aceste aspecte, si fiecare in parte, influenteaza
desfasurarea unei lupte din primul si pana in ultimul minut, asigurand o buna
organizare si desfasurare a mijloacelor tactice de care dispune sportivul.
Insusirea si perfectionarea tacticii se va face in mod progresiv si in stransa
legatura cu insusirea si perfectionarea tehnicii, in aceasta relatie, tehnica
constituind factorul determinant. Astfel, in timpul invatarii unor procedee tehnice
se vor sublinia aspectele legate de modalitatea folosirii lor in timpul angajarii:
- prizele care favorizeaza executia procedeului;
- calitatile fizice necesare executiei acestuia;
- la ce caracteristici ale adversarului se preteaza folosirea procedeului (talie,
lungimea

segmentelor,

calitati

fizice

etc.);

- posibilele combinatii si inlantuiri cu alte procedee deja cunoscute;

- ce greseli ale adversarului faciliteaza executia procedeelor in cauza;

- greselile care permit adversarului sa contraatace (vulnerabilitati proprii)
etc.
Desigur, aceste aspecte ale relatiei dintre pregatirea tehnica si cea tactica
sunt valabile atat pentru lupta din picioare (NAGE WAZA) cat si pentru lupta la sol
(NE WAZA). Unii sportivi stapanesc mai bine lupta din picioare, unde manifesta
mai multe posibilitati de a-si ataca adversarul, altii se simt mai in siguranta in lupta
la sol, demonstrand aptitudini deosebite pentru aceasta lupta.
Pregatirea tactica presupune, pe langa aspectele aratate mai sus, si
capacitatea sportivului de a-si impune lupta preferata (in picioare sau la sol) si de a
evita pe cea in care manifesta mai multe carente.
De asemenea, pregatirea tactica cuprinde o serie larga de aspecte, incepand
cu cele mai simple notiuni referitoare la folosirea in lupta a unor procedee tehnice,
pana la problemele mult mai complexe legate de tactica unei angajari (SHIAI) sau
a participarii in concursuri de mai mica sau mai mare importanta.
Folosirea diferitelor procedee in timpul luptei este determinata de o multime
de factori printre care se regasesc:
- situatia tactica din momentul respectiv;
- particularitatile morfologice ale adversarului;
- valoarea calitatilor fizice ale acestuia;
- pozitia adversarului in timpul luptei (inalta sau joasa, pe dreapta sau pe
stanga

etc.);
- prizele efectuate de adversar;
- pozitia proprie sau a adversarului fata de marginea saltelei.

Chiar daca conditiile de mai sus sunt favorizante pentru efectuarea atacului
cu un anumit procedeu, sportivul il va folosi numai daca acest procedeu este insusit
corect si perfectionat in antrenament, in conditii de RANDORI. In caz contrar risca
sa fie contraatacat cu usurinta.
Nici procedeele perfect invatate, perfectionate si automatizate nu vor fi
folosite fara o pregatire tactica prealabila, prin aceasta intelegandu-se crearea (prin
diferite prize, deplasari si dezechilibrari) a celor mai favorabile situatii de
declansare a atacului. Iata cateva din cele mai indicate momente de declansare a
unui

atac

- imediat dupa inceperea luptei prin surprinderea adversarului;

- in momentul cand adversarul fixeaza o anumita priza;
- la schimbarea prizelor;
- dupa un atac nereusit al adversarului;
- cand adversarul ataca cu disperare pentru refacerea handicapului (spre
sfarsitul luptei);
-

la

marginea

saltelei

cand,

uneori,

adversarul

se

relaxeaza;

- dupa un atac fals la care adversarul reactioneaza etc.

Majoritatea sportivilor isi perfectioneaza un numar de 2-3 procedee din
picioare si 2-3 procedee la sol, constituindu-se in tehnica preferata (TOKUI
WAZA). Aceasta este de fapt, un obiectiv fundamental al pregatirii tehnice la
varsta junioratului. Drept urmare si combinatiile tehnico-active sunt legate in
special de unele dintre aceste procedee, ca tehnica de finalizare si pregatirea tacticii
se va baza pe folosirea procedeelor din TOKUI WAZA, cu conditia ca aceste

procedee sa fie astfel perfectionate incat sa poata fi folosite cu orice adversar, in

orice conditii (vezi Sistemele tactice).
Tactica SHIAI (tactica unei lupte) cuprinde ansamblul de masuri pe care si le
ia sportivul atat inainte, cat si in timpul desfasurarii luptei, pentru a-si asigura
superioritatea asupra adversarului. Preconizarea mijloacelor tactice din timpul
angajarii, precum si a formei de angajare sunt determinate de gradul de cunoastere
a adversarului. Daca adversarul este un sportiv cunoscut din urmarirea lui in
diferite concursuri anterioare sau din intalniri directe, stabilirea tacticii luptei este
usurata, aceasta bazandu-se pe specularea si valorificarea laturilor mai slabe ale
pregatirii acestuia. Se vor folosi procedee impotriva carora se stie ca adversarul se
apara mai greu si se va impune un ritm de lupta neconvenabil acestuia. Desigur,
aceste cunostinte despre adversar trebuiesc verificate in primele minute ale luptei,
acesta putandu-si, la randul lui, schimba maniera, de abordare a meciului.
In cazul in care adversarul este necunoscut, tactica luptei se va baza pe
valorificarea la maximum a atuurilor sportivului. Recunoasterea adversarului se va
face direct in lupta urmarind din primele momente sa descoperim tehnicile
preferate ale acestuia, calitatile fizice pe care isi bazeaza lupta, intentiile lui tactice,
cautand totodata sa mascam propria noastra tactica. Declansarea unui atac se va
face, in aceeasi situatie, numai printr-o pregatire minutioasa care sa-i confere un
grad crescut de siguranta.
Pentru perfectionarea tacticii luptei, in cadrul antrenamentelor se folosesc
diferite forme de RANDORI cu tema. Prin particularitatile lui, partenerul ales la
RANDORI poate crea situatii tactice concrete, pe care sportivul le va intalni in
lupta cu anumiti adversari.

Daca sportivul urmeaza sa intalneasca un adversar cu forta deosebita va

folosi un partener cu aceeasi forta sau unul mai greu; daca adversarul executa o
anumita tehnica (UCHI MATA de exemplu), partenerul trebuie se cunoasca bine si
sa atace mereu cu acest procedeu. Daca in grupa nu sunt sportivi care sa execute
bine procedeul in cauza (UCHI MATA) in conditii concrete de lupta, acestora li se
vor usura conditiile de executie, permitandu-li-se fixarea prizelor favorabile si
declansarea atacului, urmand ca sportivul care exerseaza tema tactica respectiv sa
se apere sau sa contraatace numai dupa aceste faze.
Temele stabilite in angajarile de antrenament urmaresc si perfectionarea
diferitelor situatii tactice ce apar pe parcursul luptei, si pe care sportivul trebuie se
le rezolve.
Asemenea situatii pot fi:
- mentinerea avantajului cand partenerul ataca insistent;
- recuperarea diferentei de puncte si luarea avantajului prin atacuri sustinute
(RANDORI cu handicap);
- mentinerea prizelor si a pozitiilor de lupta avantajoase;
- ducerea partenerului in pozitii de lupta prielnice executiei diferitelor
procedee.
Tactica de concurs sau tactica participarii in competitie vizeaza un ansamblu
mai larg de aspecte care, studiate si prelucrate, definesc strategia participarii in
competitia respectiva. Stabilirea tacticii de concurs se face pe baza prelucrarii unui
mare numar de informatii referitoare la:
- data si locul desfasurarii competitiei;
- ora la care se efectueaza cantarul oficial;
- programul de desfasurare a concursului;

- sistemul de disputare;
- tarile sau cluburile participante;
- conditiile de transport, hrana si cazare etc.
Pe langa aceste informatii preliminare intereseaza si alte informatii pe care
antrenorul le afla numai dupa sosirea la locul concursului, cum sunt:
- numele participantilor;
- categoria de greutate la care se lupta diferiti sportivi;
- adversarii stabiliti prin tragerea la sorti (pentru primul tur) etc.
In functie de toate aceste informatii, precum si altele care se obtin pe
parcursul competitiei (numele castigatorilor tururilor eliminatorii in ordine,
comportamentul castigatorilor, urmatorii adversari etc.), antrenorul impreuna cu
sportivii stabilesc sarcini concrete pentru fiecare etapa a concursului, pentru fiecare
meci in parte, sarcini care pot sa corespunda strategiei initiale de participare la
concurs sau sa se schimbe, adaptandu-se la conditiile noi, neprevazute, impuse de
desfasurarea concursului.
1. SISTEME TACTICE
Prin sistem tactic definim modul de gandire, organizare si ducere a luptei
(SHIAI) de catre sportiv in raport cu gradul de stapanire a atacului, contraatacului
sau apararii, cu valoarea calitatilor motrice si psihice solicitate, cat si cu
posibilitatile proprii de sustinere a eforturilor impuse de desfasurarea luptei.
Fiecare sportiv adopta, in timpul luptei, acel sistem tactic pe care il
considera cel mai avantajos in raport cu particularitatile si cu posibilitatile proprii
dar si cu cele ale adversarului. Cele mai utilizate sisteme tactice in sunt:
a) sistemul tactic bazat pe utilizarea unei game variate de procedee si

combinatii tehnico-tactice in atac, aparare si contraatac.

Sportivii care si-au insusit bine un numar mare de procedee tehnice de atac,
contraatac si aparare, vor adopta sistemul tactic de lupta bazat pe imbinarea
judicioasa a acestor procedee in combinatii tehnico-tactice variate, trecand de la un
procedeu la altul in functie de situatiile impuse de desfasurarea luptei. Cu aceeasi
usurinta, acesti sportivi trec din NAGE WAZA in NE WAZA prin cunoasterea unor
combinatii eficiente intre procedeele din cele doua grupe tehnice.
b) sistemul tactic bazat pe folosirea unor procedee cheie din TOKUI
WAZA;
Sportivii care dispun de un bagaj tehnic mai redus vor folosi in timpul
angajarilor de concurs un numar mic de procedee sau uneori chiar un singur
procedeu-cheie. Folosirea acestui sistem tactic presupune utilizarea unei game
variate de actiuni ajutatoare, de pregatire a atacului (deplasari, dezechilibrari,
atacuri false etc.) care asigura aducerea adversarului in pozitii prielnice declansarii
atacului printr-un procedeu-cheie si executia acestui procedeu cu orice adversar si
in orice conditii. Insa, succesele vor fi de scurta durata, deoarece dupa un anumit
timp adversarul/adversarii vor cunoaste aceste arme si se vor pregati in mod
special pentru contraatac sau aparare. De aceea este contraindicata orientarea
pregatirii tactice a juniorilor de la inceput, spre acest sistem tactic de lupta.
c) sistemul tactic combinat. Cel mai avantajos sistem tactic consta in
imbinarea celor doua sisteme tactice descrise mai sus. Insusindu-si o gama larga de
procedee si de combinatii tehnico-tactice, sportivul le va perfectiona pe cele care se
adapteaza cel mai bine la particularitatile sale, aceasta devenind procedee cheie.
Acest sistem combinat da posibilitatea sportivilor sa foloseasca procedee si
combinatii tehnico-tactice in functie de situatiile concrete din timpul luptei si in
functie de adversarii intalniti. De asemenea, va putea finaliza diferitele combinatii

prin procedee cheie care sa-i asigure victoria inainte de limita. Este
recomandabil ca fiecare sportiv sa-si perfectioneze 2-3 procedee din lupta din
picioare si 2-3 din lupta la sol, dar fiecare procedeu sa fie din grupe tehnice
diferite.
Toate aceste trei sisteme tactice se vor concretiza in timpul luptei, prin
stilurile (manierele) proprii de lupta ale fiecarui sportiv, dintre care cele mai
frecvent utilizate sunt:
-lupta ofensiva, bazata pe atacuri continue sau repetate la intervale scurte.
Se folosesc diferite procedee si combinatii tehnico-tactice prin care se urmareste
realizarea unui avantaj cat mai substantial sau obtinerea avantajului si a victoriei
prin penalizarea adversarului pana la descalificare (HANSOKU-MAKE). Acest stil
de lupta presupune, pe langa o valoare tehnica ridicata si o pregatire fizica
specifica foarte buna.
- lupta combinata, ofensiva si defensiva - bazata pe atacuri, aparari si
contraatacuri. Presupune cunoasterea unei game largi de procedee atat de atac cat
si de contraatac, avand posibilitati multiple de a surprinde adversarul. Se
recomanda acest stil de lupta in primele minute ale angajarii, atunci cand
adversarul este necunoscut sau foarte putin cunoscut.
- lupta defensiva, bazata pe contraatacuri executate prin surprindere; se
utilizeaza atunci cand sportivul nu poseda o pregatire fizica specifica
corespunzatoare, datorita unor intreruperi in pregatire, din diferite motive : boala,
absente repetate, perioade de teze sau examene etc.
2. PLANUL TACTIC

In orice competitie, sportivul trebuie sa-si desfasoare lupta pe baza unui plan
tactic conceput anterior. Insusirea si perfectionarea conducerii luptei pe baza unui
plan tactic se face in lectii folosind, diferite forme de RANDORI cu teme tactice.
Planurile tactice pot fi:
- intocmite si recomandate de catre antrenor;
- concepute de sportiv, ajutat de antrenor;
- concepute integral de sportiv.
Intocmirea oricarui plan tactic de lupta este determinat de cunoasterea sau de
necunoasterea viitorulul adversar.
In cazul unor adversari cunoscuti, intocmirea planului tactic se va baza
numai pe valorificarea posibilitatilor si particularitatilor adversarului.
Cand adversarul este necunoscut, intocmirea planului tactic se va baza
numai pe valorificarea posibilitatilor si particularitatilor proprii. In acest caz planul
trebuie sa fie mai flexibil, prevazandu-se mai multe solutii prin care sa se asigure
posibilitatea executiei diferitelor procedee si, in final, obtinerea victoriei.
Situatiile concrete din timpul luptei nu pot fi integral prevazute de catre
sportiv nici chiar in cazul adversarilor cunoscuti. De aceea trebuie dezvoltata la
sportivi capacitatea de a-si schimba planurile tactice initiale chiar la inceputul
angajarii sau pe parcursul desfasurarii ei. Se vor organiza angajari cu tema,
folosind parteneri carora li se vor impune sarcini pe care sportivul nu le cunoaste.
De exemplu, unui partener (pentru care s-a intocmit planul tactic) care duce o lupta
deschisa (in pozitie de garda inalta) i se indica sa lupte in pozitie de garda
foarte joasa si sa foloseasca alte tehnici decat cele folosite de obicei. Astfel,

sportivul va fi obligat sa-si schimbe planul tactic de lupta si sa se adapteze la noile

conditii.
La juniori, in cadrul angajarilor cu tema, in vederea perfectionarii tactice,
antrenorul va interveni pe parcursul angajarii si va opri lupta pentru a da indicatiile
necesare si a corecta eventualele greseli.
In fazele superioare de pregatire (in special in etapele competitionale)
antrenorul isi va nota observatiile, urmand sa le discute cu sportivii la sfarsitul
antrenamentului. Asemenea discutii se vor organiza si dupa competitii, sportivii
fiind indrumati sa-si analizeze singuri modul in care au luptat, cat si modul de
respectare a planului tactic de lupta dupa care antrenorul intervine cu
completarile necesare. In felul acesta se vor forma sportivi cu o gandire creatoare,
capabila sa rezolve fara interventia antrenorului situatiile tot mai complexe pe care
le vor intalni in angajarile de concurs, in fazele superioare de pregatire.
3. MIJLOACELE TACTICII
Abordarea unui anumit stil de lupta, incadrat intr-unul din sistemele tactice
amintite mai sus, este conditionata de mijloacele de care dispune fiecare sportiv si
de capacitatea lui de a le utiliza in conditiile luptei cu adversari atat de diferiti.
Dezechilibrarile constituie unul din principalele mijloace prin care se pot
crea pozitii favorabile executiei unor procedee tehnice. Prin diferite tractiuni,
impingeri, torsionari etc. executate cu mare finete, adversarul este scos din pozitia
sa optima de echilibru, fiind pus in imposibilitatea de a se apara sau de a
contraataca.
Actiunile inselatoare (manevrele) constau in diferite miscari false (cu
picioarele TAI-SABAKI; cu bratele schimbari de prize, prize derutante; cu
bazinul sau cu trunchiul) prin care adversarul este determinat sa reactioneze. De

multe ori reactiile adversarului la asemenea manevre constituie conditii optime

pentru declansarea unor atacuri.
Provocarea adversarului la atac se realizeaza prin adoptarea unor pozitii
de lupta sau a unor prize aparent favorabile adversarului dar din care se contraataca
fulgerator atunci cand acesta ataca. Desigur, asemenea mijloace tactice se vor putea
utiliza mult mai greu in fata unor adversari cu o experienta competitionala bogata.
Pe langa mijloacele aratate mai sus, toate componentele pregatirii unui
sportiv constituie si mijloace ale tacticii. Dintre acestea amintim:
- insusirea si perfectionarea unui numar cat mai mare de procedee tehnice;
- insusirea si perfectionarea unui numar cat mai mare de combinatii si
inlantuiri

tehnico-tactice;

- insusirea si perfectionarea principalelor procedee de aparare si contraatac;

- realizarea unei pregatiri fizice generale si speciale la parametri cat mai
ridicati;
- formarea si dezvoltarea la nivel superior a calitatilor psihice care coreleaza
pozitiv cu performanta sportiva.
Pentru pregatirea unui sportiv in vederea participarii cu succes in
competitiile importante, pregatirea tactica trebuie orientata spre insusirea si
respectarea in timpul luptei a urmatoarelor principii:
- SEN luarea de la inceputul angajarii a initiativei in atac si impunerea
stilului propriu de lupta. Adversarul, fiind dominat, nu-si va putea valorifica
atuurile. Orice intentie de atac a acestuia este anihilata prin initiativa proprie,
blocand intentiile adversarului.
- ATO-NO-SEN prevenirea atacului adversarului printr-un procedeu de
contraatac, datorita intuirii intentiei de atac a acestuia. Este o initiativa din

defensiva care poate fi valorificata atunci cand sunt cunoscute modalitatile de atac
ale adversarului.
- GO-NO-SEN preluarea initiativei printr-un atac rapid dupa blocarea
unui atac al adversarului.
- SEN-NO-SEN este o forma superioara de initiativa care cere un nivel
superior de pregatire tehnico-tactica si intelectuala si o mare experienta
competitionala sau de lupta. Presupune o perfectionare a asa-numitului simt al
luptei care sa permita sesizarea tuturor actiunilor adversarului si o initiativa
permanenta atat in atac cat si in aparare. Actiunile de atac ale adversarului sunt
anihilate prin contraatacuri rapide.
Stabilind si perfectionand, pentru fiecare sportiv, cel mai potrivit sistem
tactic, folosind in procesul de instruire cele mai eficace mijloace tactice si
respectand indicatiile privind insusirea si perfectionarea tacticii, se vor forma
sportivi de mare valoare, capabili sa rezolve favorabil orice situatie tactica ivita in
timpul luptei.
Elemente de baza ale judoului
Pregtirea sportiv este un proces pedagogic unitar de instruire i
educare al crui scop principal este obinerea de performane cat mai inalte i de
perfecionare a calitilor fizice i intelectuale ale fiecrui judokan. Pentru
realizarea acestor performane este nevoie de indici superiori de pregtire fizic, de
deprinderi motrice specifice perfecionate la un nivel inalt, de caliti morale i de
voin deosebite.
In judo tehnica pretinde caliti fizice corespunztoare i de aceea pregtirea
fizic se situeaz in imediata apropiere a celei tehnice. Pregtirea tehnic in judo
impune insuirea elementelor i procedeelor tehnice in concordan cu cerinele de
desfurare a concursurilor.

La baza pregtirii tehnice st procesul formrii i perfecionrii deprinderilor

motrice specifice judoului.
In prima etap sarcina principal este formarea reprezentrii corecte a
deprinderilor motrice, a obinuirii cu ritualul, cu echipamentul i cu alte probleme
specifice judoului.
JUDOGI (costumul)
Pentru practicarea judoului este necesar un echipament special, care poart
numele de judogi. Costumul, asemntor kimonoului purtat de vechii samurai, este
confecionat dintr-un material foarte rezistent pentru a rspunde solicitrilor
impuse de invarea tehnicii. De regul este confecionat din panz esut din
bumbac, pentru a rezista la traciuni violente.
Kimonoul (bluza) este lung atat cat s depeasc oldurile, pan la
jumtatea coapsei i este reinut de o centur care se infoar de dou ori in jurul
taliei. Manecile kimonoului sunt suficient de lungi pentru a acoperi mai mult de
jumtate din antebra i suficient de largi pentru a permite o indeprtare de 3- 5 cm
intre limita inferioar i partea cea mai groas a antebraului. Cunoaterea
amnunit a bluzei permite judokanului ca inc din primele zile ale iniierii s
poat folosi cu succes toate posibilitile de apucare a adversarului, de aplicare a
prizei (Kumi-Kata) cu mult eficien.
In continuare vom descrie kimonoul regulamentar, cu punctele admise
pentru aplicarea prizelor corespunztor fiecrui procedeu tehnic, vzute sin fa i
din spate.
De asemenea precizm i denumirea locului de unde se poate prinde kimonoul atat
pentru mana dreapt cat i pentru mana stang.
Costumul vzut din fa

A - Hidari-Yoko-Eri - reverul drept de sus

- Migi-Yoko-Eri - reverul stang de sus
B - Hidari-Mae-Eri - reverul drept din fa
- Migi-Mae-Eri - reverul stang din fa
C - Hidari-Soto-Ue-Sode - maneca dreapt de sus din exterior
- Migi-Uchi-Ue-Sode - maneca stang de sus din interior
D - Hidari-Soto-Naka-Sode - maneca dreapt de la mijloc, din exterior
- Migi-Uchi-Naka-Sode - maneca stang de la mijloc, din interior
E - Hidari-Sodeguchi - captul manecii drepte
- Migi-Sodeguchi - captul manecii stangi
F - Hidari-Mae-Obi - centura din fa din partea dreapt
- Migi-Mae-Obi - centura din fa din partea stang
G - Mae-Obi - mijlocul (nodul) centurii din fa
Costumul vzut din spate
A - Ushiro-Eri - reverul drept din spate
B - Hidari-Ue-Sode - maneca dreapt de sus prin spate
C - Hidari-Soto-Maka-Sode - mijlocul mainii drepte prin exterior
D - Ushiro-Hidari-Yoko-Eri - costumul pe partea dreapt in spate
E - Ushiro-Obi - centura din spate
De remarcat faptul c pentru fiecare procedeu tehnic sunt alte poziii ale
prizelor. De asemenea, este necesar cunoaterea rolului pe care il are cuplul de
fore al braelor in momentul in care se aplic traciunile de kimonou.
Pantalonul este lung atat cat s acopere mai mult de jumtate din gamb.
Lrgimea lui trebuie s permit o indeprtare de 5-8 cm in zona cea mai groas a
gambei. Pantalonul este strans in jurul taliei cu un nur (cordon) care se leag in
fa printr-un nod simplu. De regul pantalonul se confecioneaz din doc alb i
este dublat la genunchi (prin interior) pentru a fi mai rezistent.

Obi (centura) se folosete pentru legarea kimonoului in jurul taliei i

totodat reprezint semnul distinctiv al pregtirii tehnice a sportivului. In funcie
de valoarea tehnic fiecare judokan poart una dintre centuri, dup cum urmeaz:
- centur alb Kyu 6 Roku-Kyu
- centur galben Kyu 5 Go-Kyu
- centur portocalie Kyu 4 Shi-Kyu
- centur verde Kyu 3 San-Kyu
- centur albastr Kyu 2 Ni-Kyu
- centur maro Kyu 1 Ik-Kyu
Cei care posed o mare valoare tehnic, au obinut rezultate de prestigiu i
au promovat examenul vor purta centur neagr, fcand parte din clasa DAN
dup cum urmeaz:
- centur neagr 1 dan Sho-Dan
- centur neagr 2 dan Ni-San
- centur neagr 3 dan San-Dan
- centur neagr 4 dan Io-Dan
- centur neagr 5 dan Go-Dan
- centur rou cu alb 6 dan Roku-Dan
- centur rou cu alb 7 dan Shichi-Dan
- centur rou cu alb 8 dan Hachi-Dan
- centur roie 9 dan Ku-Dan
- centur roie 10 dan Ju-Dan
Lungimea centurii permite inconjurarea taliei de dou ori, legarea ei cu nod
plat, suficient de strans pentru a impiedica scoaterea chimonoului. Dup efectuarea
nodului, de fiecare parte rman dou capete de 20-30 cm.
Judogi (costumul) trebuie s fie suficient de larg pentru a permite efectuarea
micrilor necesare executrii procedeelor tehnice, indeosebi pentru a nu incomoda

lupta la sol. Un costum incomod, neregulamentar creeaz mari dificulti in

procesul de invare i perfecionare a tehnicii.
Cunoaterea temeinic a posibilitilor multiple pe care le ofer costumul in
timpul luptei are o importan deosebit. Linia de for, direcia de aciune a
acesteia i posibilitile de forare asupra corpului adversarului sunt elemente de
mare importan in instruirea sportivilor. Fiecare judokan trebuie s stpaneasc
elementele de aprare i de obinere a avantajului asupra adversarului, pe care il
poate avea in timpul luptei la un moment dat, dar care poate fi influenat datorit
deranjrii costumului, slbirii centurii, etc.
REI (salutul). De la inceput trebuie s precizm c in judo, ca i in celelalte
sporturi, intalnim diferite expresii proprii rii de origine, pe care le-am tradus in
limba roman.
Cu toate acestea denumirile japoneze au astzi o larg circulaie, fiind
folosite in arbitraj, la concursurile de pregtire organizate in alte ri. Salutul este o
form de manifestare a respectului fa de profesor, fa de partener i de ataament
fa de colectivul din care face parte, i nu trebuie neglijat niciodat, fiind
considerat un factor educativ de mare importan.
Ritsu-Rei (salutul din picioare) se execut:
de fiecare dat cand elevul se adreseaz profesorului,
intre parteneri la inceputul i sfaritul fiecrui exerciiu sau al fiecrei
repetri
in timpul antrenamentului,
la inceputul i sfaritul unui meci amical sau oficial,
intre echipe la inceputul i sfaritul intalnirilor din campionate.
Acest salut se execut din poziia stand cu picioarele apropiate, la o distan
de cel puin 2m fa de partenerul de intrecere. Din aceast poziie cei doi judokani
se privesc linitit, concentrat, dup care simultan se apleac inainte, aproximativ

30o-40 o, cu braele relaxate in jos, cu palmele pe coapse deasupra genunchilor.

Dup o scurt oprire, care exprim atitudinea de respect, revin in poziia iniial.
In meciurile importante, inaintea comenzii arbitrului, judokanul ii privete
adversarul in ochi pentru a-i afla (citi) inteniile. In acelai timp trebuie s-i
pstreze calmul necesar, evitand agitaia i nervozitatea excesiv. Capul se menine
drept, cu privirea orientat asupra adversarului.
Za-Rei (salutul din poziia pe genunchi) se execut:
la inceputul i sfaritul leciilor de antrenament,
in timpul cand profesorul se adreseaz intregului colectiv, cand analizeaz
leciile, cand prezint temele de lucru, etc.,
in demonstraiile tradiionale Kata.
Acest salut este mai ceremonios i se folosete ori de cate ori o personalitate
a judoului controleaz colectivul de sportivi i se adreseaz acestora.
Din stand judokanul duce piciorul stang inapoi i sprijin genunchiul pe
tatami, apoi apropie i genunchiul piciorului drept, aezandu-se pe clcaie. In
aceast poziie capul i trunchiul se menin drepte, iar braele semiflexate pe lang
corp, cu palmele sprijinite pe treimea superioar a coapselor. In continuare aeaz
palmele pe tatami inaintea genunchilor la aproximativ 10 cm i accentueaz
inclinarea corpului, cu privirea orientat spre palme.
Dup o scurt marcare a salutului (5-10s) judokanul revine in poziia iniial,
prin executarea invers a micrilor.
SHISEI

(poziia

corpului).

Shisei

reprezint

atitudinea

corpului

judokanului in timpul luptei, prin care pregtete declanarea procedeelor tehnice

de: atac, respingere, contrare, eschiv, contraatac, pe aciunile de atac ale
adversarului. Poziia pe tatami trebuie s permit fiecrui judokan meninerea
iniiativei atat in lupta in picioare, cat i cea la sol.

1. Shizen-Hontai (poziia natural) se caracterizeaz prin deconectare i

calm. Nu este pasiv, ci dimpotriv reflect o poziie de ateptare, din care s se
poat trece rapid in atac sau in aprare, in funcie de situaie. Poziia natural
oglindete atitudinea corpului prin care se definete principiul de baz al supleei
micarea in repaus, care ilustreaz multiplele posibiliti de micare ale
segmentelor corpului judokanului.
Luarea i meninerea acestei poziii impun:
conservarea stabilitii corpului prin meninerea centrului de greutate in
interiorul poligonului de susinere (realizat prin unirea liniilor imaginare formate
de tlpi),
posibilitatea executrii rapide i in orice direcie a deplasrilor,
meninerea echilibrului indiferent de aciunile braelor i ale corpului.

Poziia natural solicit un minimum de efort, deoarece corpul este relaxat i

nu necesit contracii musculare inutile, picioarele sunt deprtate cat limea
umerilor, cu tlpile pe aceeai linie, greutatea corpului este egal repartizat pe
ambele picioare, iar tlpile cu varfurile degetelor orientate uor spre exterior.
In funcie de poziia picioarelor, in poziia natural distingem:
Migi-Shizentai (poziia natural spre dreapta) in care piciorul drept se afl
cu o lungime de talp inaintea celui stang, iar greutatea corpului este repartizat pe
ambele picioare.
Hidari-Shizentai (poziia natural spre stanga) in care piciorul stang se afl
cu o lungime de talp inaintea celui drept.
Ambele poziii deriv din poziia natural i se folosesc in timpul
antrenamentului, la invarea tehnicii de ambele pri. In ultima vreme poziia
natural a primit denumirea de poziia de atac, datorit posibilitilor multiple de

declanare a atacului. Acest lucru trebuie folosit i in timpul pregtirii, pentru ca

fiecare sportiv s-i poat menine poziia de atac in timpul luptei i in vederea
manifestrii i valorificrii la un nivel superior a calitilor fizice, tehnice i morale
pentru catigarea intalnirilor.
Poziia de atac are urmtoarele caracteristici:
greutatea corpului se afl bine repartizat pe ambele picioare, transferul
greutii efectuandu-se in momentul deplasrii in faza a doua, imediat dup pire;
respiraia se face normal in timpul atacului, fazele respiraiei fiind
urmtoarele: kiai (strigtul de lupt) expiraie; inspiraie dezechilibrare i
intrare; blocarea respiraiei aruncare i expiraie;
capul se menine drept, privirea concentrat, gura bine inchis, umerii
relaxai;
fora este concentrat in jurul centrului de greutate, la nivelul bazinului
(Saida-Tandem) pentru a putea transfera rapid centrul de greutate in interiorul
poligonului de susinere.
2. Jigotai (poziia joas), cunoscut i sub denumirea de poziia defensiv,
se execut cu picioarele mult deprtate, genunchii mult indoii, trunchiul uor
inclinat inainte.
Aceast poziie este folosit in evitarea luptei, in momentul in care
adversarul urmrete obinerea victoriei prin atacuri succesive in for.
In funcie de poziia picioarelor putem avea:
Migi-Jigotai (poziia de aprare spre dreapta), in care picioarele sunt
deprtate, cu piciorul drept avansat oblic spre dreapta.
Hidari-Jigotai (poziia de aprare spre stanga), in care picioarele sunt mult
deprtate, cu laba piciorului stang orientat oblic spre stanga. Aceasta este o poziie
de aprare in care centrul de greutate este mult coborat i picioarele mult indoite
pentru a favoriza meninerea unei poziii de for, ceea ce nu permite adversarului

efectuarea unor dezechilibrri eficiente. Aceste poziii nu sunt recomandate,

deoarece sunt penalizate in cazul in care sunt meninute timp indelungat pe
parcursul luptei.
Coborarea centrului de greutate reduce foarte mult viteza de execuie i de
deplasare, ingreuiaz execuia tehnic i mrete pericolul de accidentare. Dup
evitarea atacului declanat de ctre Uke se recomand ca Tori s revin in poziia
de Shizentai (poziia natural). Poziiile corpului (atat cea defensiv, cat i cea
ofensiv) trebuie s reprezinte obiectul de studiu permanent in timpul procesului de
antrenament, deoarece de ele depinde efectuarea deplasrilor in toate direciile
impuse de necesitatea executrii procedeelor tehnice atat pe partea dreapt, cat i
pe cea stang.
SHINTAI (deplasarea pe tatami). Deplasrile in judo sunt condiionate,
aa cum am spus i mai inainte de poziia corpului. De aceea, un judokan pentru a
se deplasa uor i tehnic trebuie s pstreze in primul rand o poziie natural a
corpului, bine echilibrat, s fie relaxat i mobil.
Shintai reprezint forma de deplasare inainte sau inapoi i in cazul
deplasrilor laterale, la stanga sau la dreapta. Indiferent de direcia deplasrii,
greutatea corpului trebuie transferat pe piciorul care inainteaz in sensul
deplasrii.
O deplasare rapid i bine echilibrat contribuie in proporie de 90% la
reuita aciunilor tehnice de atac. In judo, deplasarea pe tatami trebuie s asigure o
perfect libertate tuturor micrilor segmentelor, prin asigurarea permanent a
poziiei naturale a corpului.
O deplasare neechilibrat, srit (opit) datorit lipsei contactului
permanent cu tatami, prezint pentru adversar poziii foarte oportune de declanare
a atacului.

In timpul deplasrii oscilaiile centrului de greutate pe vertical, dar mai ales pe

orizontal sunt deosebit de periculoase. De aceea un judokan trebuie s exerseze in
timpul fiecrei lecii de antrenament formele de baz ale poziiei corpului i
deplasrile specifice pan la perfeciune, proces concretizat prin uurin i
echilibru perfect.
Mersul pe tatami trebuie executat astfel, incat centrul de greutate s se
menin tot timpul in interiorul poligonului de susinere.
Ca forme de deplasare menionm: Ayumi-Ashi; Tsugi-Ashi; Tai-Sabaki.
a) Ayumi-Ashi (mersul normal) este asemntor cu mersul obinuit,
picioarele depindu-se alternativ unul pe cellalt. Totui in Ayumi-Ashi bazinul
are oscilaii de mic amplitudine lateralorizontale i nu pe vertical cum intalnim
in mersul pe strad. Este o form de baz a deplasrii in cadrul tehnicilor din NageWaza.
b) Tsugi-Ashi (mersul cu pas adugat) este o deplasare in care un picior il
urmeaz pe cellalt, succesiv, in micare continu. Aceast form de deplasare
(prin alunecare, cu pai adugai) se folosete in special atunci cand ne aflm
aproape de adversar, sau cand dorim s ne apropiem de acesta.
Deplasarea se execut astfel: dup un pas nainte, napoi sau lateral cu
piciorul drept, piciorul stng se apropie prin alunecare aproximativ 25-35cm de
primul. Se recomand ca aceast deplasare s se execute ct mai simplu, naintnd
cu picioarele razant cu solul
c) Tai-Sabaki (deplasarea prin pivotare) este cea mai des folosit n judoul
competiional datorit schimbrilor rapide de direcie i a poziiei corpului lui Tori
fa de Uke. Exist cinci moduri de deplasare prin Tai-Sabaki, dup felul cum se
efectueaz pirea cu un picior sau cu ambele. Esenial este ca micarea de
pivotare s se fac cu tot corpul, iar umerii s rmn pe aceeai linie cu cea
imaginar care unete labele picioarelor.

Tai-Sabaki se caracterizeaz prin intoarcerea corpului prin pivotare pe partea

plantar a labei piciorului i prin avansarea sau retragerea celuilalt picior. Micarea
de rotaie care se realizeaz prin pivotare schimb direcia de atac a pieptului,
oldului i a picioarelor lui Tori fa de poziia iniial in care se afla acesta. In TaiSabaki un rol important in rsucirea corpului il are capul, care la inceputul pivotrii
se intoarce spre direcia in care se efectueaz deplasarea.
In judoul competiional, in contactul direct cu adversarul, segmentele
corpului acioneaz ca un tot unitar. Astfel, braele pregtesc pivotarea printr-o
micare antagonist, dreptul efectueaz o flexie, trgand de partea stang a lui Uke,
iar stangul in extensie impinge de partea dreapt a acestuia; capul conduce i
direcioneaz micarea de rsucire a trunchiului, asigurand in acest mod locul de
contact al picioarelor pe noile direcii.
In cazul efecturii unui Tai-Sabaki prin retragerea piciorului, aciunea
braelor, capului, trunchiului este asemntoare.
Deplasrile prin pivotare impreun cu poziia de atac a corpului reprezint
esena judoului competiional, A.B.C.-ul invrii i perfecionrii tehnicii de
competiie. Executarea incomplet sau euarea lui Tai-Sabaki duce la ratarea
oricrei tehnici.
Tai-Sabaki cuprinde unul dintre principiile de baz ale judoului: folosirea
raional a energiei fizice i a transmiterii ei asupra adversarului.
In funcie de amplitudinea pivotrii se execut urmtoarele forme de TaiSabaki (deplasarea prin pivotare):
- pivotarea mic in care arcul de cerc este sub 80 grade,
- pivotarea mijlocie in care arcul de cerc este intre 80 grade - 120 grade,
- pivotarea mare in care arcul de cerc este intre 120 grade - 80 grade,
- pivotarea prin pas adugat in care arcul de cerc este dublu, 360 grade,

- pivotarea prin sritur in care arcul de cerc este peste 180 grade.
Pivotarea mic este folosit in special pentru efectuarea procedeelor tehnice
de picior (Ashi-Waza): De-Ashi-Barai, Hiza-Guruma, Okuri-Ashi-Barai, SasaeTsuri-Komi-Ashi .a.
Deplasarea mijlocie este folosit in executarea unor tehnici din grupa
procedeelor de picior (Ashi-Waza) i cea de bra-umr (Kata-Te-Waza), cum sunt:
Uchi-Mata, Kata-Guruma, Seoi-Nage, Ashi-Guruma .a., dar i a unor tehnici din
grupa procedeelor de old, ca: Uki-Goshi, Harai-Goshi, Sode-Tsuri- Komi-Goshi
.a.
Deplasarea mare este folosit in special pentru efectuarea procedeelor
tehnice din grupa tehnicii de old (Koshi-Waza), cum sunt :O-Guruma, O-Goshi,
Morote-Seoi, Tsuri-Komi-Goshi .a.
Deplasarea prin sritur este mai des folosit in executarea tehnicilor de
sacrificiu (Sutemi-Waza) pentru procedeele Uki-Otoshi, Yoko-Otoshi, YokoGuruma, Yoko-Gake .a.
Ca element de baz in pregtirea i in perfecionarea judokanilor, TaiSabaki constituie factorul primordial in antrenamentul sportivilor consacrai. Prin
studiul individual i in colectiv se urmrete perfecionarea apropierii de adversar
in scopul raionalizrii micrilor, al reducerii timpului de execuie.

Anexa 1
DISCIPLINA SPORTIV: JUDO
NIVEL VALORIC: NCEPTORI

COMPETENE SPECIFICE I CONINUTURI

COMPETENE SPECIFICE
1.1. Utilizarea corect a
principalelor noiuni specifice
domeniului

1.3. Folosirea corect a

terminologiei de specialitate

2.1. Utilizarea celor mai importante

mijloace de dezvoltare a capacitii
fizice proprii

2.2. Compararea reaciilor

organismului, n eforturi de tip
diferit
3.1. Integrarea n diferite grupuri,
constituite n funcie de cerinele
activitii de pregtire

CONINUTURI
INDICI SOMATO-FUNCIONALI GENERALI
troficitate muscular
tonicitate muscular
elasticitate toracic
capacitate vital
stabilitate articular
DEPRINDERI I PRICEPERI MOTRICE
mers
alergare
sritur
specifice unor discipline sportive, aplicativ-utilitare
CALITI MOTRICE DE BAZ
Viteza
de repetiie
de execuie
de reacie
exploziv
Fora
general
ndemnarea
coordonarea micrilor segmentare fa de corp
micrilor segmentare fa de adversar
orientare n spaiu

3.2. ndeplinirea unor sarcini

specifice activitii de pregtire,
prin coordonare cu ceilali membri
implicai
4.1. Creterea nivelului indicilor de
manifestare a calitilor motrice

4.2. Aplicarea deprinderilor motrice

i a procedeelor tehnice de baz n
aciuni motrice complexe i forme
adaptate de ntrecere/ concurs

5.1. Exprimarea estetic a atitudinii

corporale

1.1. Utilizarea corect a

principalelor noiuni specifice
domeniului
1.3. Folosirea corect a
terminologiei de specialitate
3.1. Integrarea n diferite grupuri,
constituite n funcie de cerinele
activitii de pregtire

ambidextrie
echilibru
Rezistena
general
Mobilitatea
articular
suplee muscular
INDICI SOMATO-FUNCIONALI SPECIFICI
capacitate vital
elasticitate toracic
debit cardiac
stabilitate articular scapulo-humeral, coxofemural,
tibiotarsian i a coloanei vertebrale
CALITI MOTRICE SPECIFICE
Viteza
n regim de for
n regim de rezisten
PROCEDEE TEHNICE DE BAZ
poziia de gard (SHIZENTHAI)
prizele (KUMI-KATA)
deplasrile (SHINTAI)
dezechilibrrile (KUZUSHI)
fixrile
KYUL 6 (ROKU-KYU centura alb):
KESA-GATAME,
KUZURE-KESA-GATAME,

3.2. ndeplinirea unor sarcini

specifice activitii de pregtire,
prin coordonare cu ceilali membri
implicai
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play
fa de antrenori, parteneri,
adversari i arbitri
4.2. Aplicarea deprinderilor motrice
i a procedeelor tehnice de baz n
aciuni motrice complexe i forme
adaptate de ntrecere/ concurs
4.3. Integrarea n aciuni tactice
individuale/ colective, n condiii
de pregtire/ ntrecere
4.4. Susinerea eforturilor generale
i specifice impuse de activitatea de
pregtire i de ntreceri

4.5. Manifestarea n ntreceri a

trsturilor psihice dominante,
specifice disciplinei sportive
5.2. Selectarea modelelor de reuit
din lumea sportului practicat

2.3. Identificarea informaiilor de

specialitate, cu ajutorul mijloacelor
media electronice

2.1. Utilizarea celor mai importante

mijloace de dezvoltare a capacitii
fizice proprii
2.2. Compararea reaciilor
organismului, n eforturi de tip diferit

MAKURA-KESA-GATAME
PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE PROBEI
KYUL 6 (ROKU-KYU centura alb):
KESA-GATAME,
KUZURE-KESA-GATAME
MAKURA-KESA-GATAME
PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE
INDIVIDUAL
de manevrare (aruncare)
de finalizare
ACIUNI TACTICE SPECIFICE
aciune, iniiativ, surprindere:
ZAKU
SOKU GEIKO
RENZOKU WAZA
dezechilibrri;
aciuni neltoare (manevrare)
PROTECIE INDIVIDUAL
tehnici de reechilibrare
modaliti de atenuare a ocurilor
cunotine teoretice despre:
importana nclzirii
respiraia cu caracter de refacere
tehnicile de acordare reciproc a ajutorului/ sprijinului n execuii
RANDAMENT SPORTIV
factorii care condiioneaz instruirea
cauzele care reduc randamentul
criterii de apreciere a randamentului

2.3. Identificarea informaiilor de

specialitate, cu ajutorul mijloacelor
electronice
4.4. Susinerea eforturilor generale
i specifice impuse de activitatea de
pregtire i de ntreceri
4.6. Identificarea factorilor care
influeneaz randamentul sportiv
1.2. Aplicarea principalelor
prevederi regulamentare ale
disciplinelor sportive practicate
2.3. Identificarea informaiilor de
specialitate, cu ajutorul mijloacelor
electronice
3.1. Integrarea n diferite grupuri,
constituite n funcie de cerinele
activitii de pregtire
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play
fa de antrenori, parteneri,
adversari i arbitri

specificul autocaracterizrii, caracterizrii i evalurii

randamentului
criterii de analiz a rezultatelor
specificul analizei de caz

PREVEDERI REGULAMENTARE
regulament de ntrecere
greeli de arbitraj
abaterile frecvente de la prevederile regulamentare
REGULI DE COMPORTAMENT
comportamentul n ntrecere
situaiile critice din ntrecere
relaii specifice de subordonare
caracteristicile rolurilor de responsabil de grup, arbitru
criteriile de evaluare a arbitrajelor
greeli frecvente

1.1. Utilizarea corect a

principalelor noiuni specifice
CULTURALITATE
domeniului
criterii de evaluare a valorilor sportive, n sportul practicat
5.2. Selectarea modelelor de reuit valori sportive etalon, n sportul practicat
din lumea sportului practicat

Anexa 2
DISCIPLINA SPORTIV: JUDO
NIVEL VALORIC: AVANSAI

COMPETENE SPECIFICE I CONINUTURI

COMPETENE SPECIFICE
1.1. Folosirea terminologiei de
specialitaten relaionarea cu
partenerii de activitate

2.1. Alegerea celor mai eficiente

mijloace de dezvoltare a capacitii
fizice proprii

CONINUTURI
INDICI SOMATO-FUNCIONALI GENERALI
troficitate muscular
tonicitate muscular
elasticitate toracic
capacitate vital
stabilitate articular
DEPRINDERI I PRICEPERI MOTRICE
mers
alergare
sritur
specifice unor discipline sportive aplicativ-utilitare

2.2. Analiza reaciilor organismului, n

eforturi de tip diferit

3.1. Acionarea eficient n diferite

grupuri, constituite n funcie de
cerinele activitilor de pregtire i
competiional

3.2. Realizarea de sarcini specifice

activitii de pregtire i
competiional, prin colaborare cu
ceilali membri implicai

4.1. mbuntirea nivelului

indicilor de manifestare a calitilor
motrice

4.2. Utilizarea deprinderilor

motrice i a procedeelor tehnice n
activitatea de pregtire i n cea
competiional

5.1. Abordarea permanent a unei

atitudini corporale corecte

1.1. Folosirea terminologiei de

specialitate n relaionarea cu
partenerii de activitate

CALITI MOTRICE DE BAZ

Viteza
de repetiie
de execuie
de reacie
exploziv
Fora
general
ndemnarea
coordonarea micrilor segmentare fa de corp
micrilor segmentare fa de adversar
orientare n spaiu
ambidextrie
echilibru
Rezistena
general
Mobilitatea
articular
suplee muscular
INDICI SOMATO-FUNCIONALI SPECIFICI
PROCEDEE TEHNICE DE BAZ
NAGAE WAZA (tehnica proiectrilor)
MOROE SEOI NAGAE (aruncarea peste old prin ridicare) varianta cu cotul ndoit KOSHI GURUMA (rostogolirea peste

3.1. Acionarea eficient n diferite

grupuri, constituite n funcie de
cerinele activitilor de pregtire i
competiional
3.2. Realizarea de sarcini specifice
activitii de pregtire i
competiional, prin colaborare cu
ceilali membri implicai
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play
fa de antrenori, parteneri,
adversari i arbitri
4.2. Utilizarea deprinderilor
motrice i a procedeelor tehnice n
activitatea de pregtire i n cea
competiional
4.3. Iniierea de aciuni tactice
individuale/ colective, n activitatea
de pregtire i n cea
competiional
4.4. Susinerea eforturilor generale
i specifice impuse de activitatea de
pregtire i cea competiional

old)
O-GOSHI (aruncarea peste old)
DE ASHI BARAI (secerarea piciorului avansat)
KO SOTO GARI (mica secerare exterioar)
SASAE TSURI KOMI ASHI (proiectarea prin traciune i
ridicare)
O SOTO GARI (marea secerare exterioar)
O UGHI GARI (marea secerare interioar)
OSAE KOMI WAZA (tehnica fixrilor)
KESA GATAME (fixare lateral)
YOKO SHIHO GATAME (fixarea lateral n patru puncte)
KAMI SHIHO GATAME (fixare n prelungire n patru puncte)
TATE SHIHO GATAME (fixare pe deasupra n patru puncte)
PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE PROBEI
NAGE WAZA procedee tehnice executate din picioare:
MOROTE SEOI NAGE (variante fumi komi)
MOROTE SEOI OTOSHI (varianta SUWARI pe genunchi)
IPPON SEOI NAGE (aruncare peste umr)
TAI OTOSHI (aruncare lateral)
KO UCHI GARI (mic secerare interioar)
SODE TSURI KOMI GOSHI (aruncare cu ajutorul oldului prin
traciune i ridicare)
HARAI GOSHI (secerarea oldului)
UCHI MATA (secerarea interioar a coapsei )
HANE GOSHI (aruncarea prin proiectarea oldului)
OKURI ASHI HARAI (secerarea prin traciune i ridicare)
TE GURUMA (roate cu minile)
URA NAGE (proiectarea peste piept)
TANI OTOSHI (proiectarea n vale)
NE WAZA procedee tehnice executate la sol:
KANSETSU WAZA procedee de luxare:
variante de UDE HISHIJI (luxarea braului n cruce)
UDE GATAME (luxarea braului n prghie la piept)
UDE GARAMI (cheia braului)
SHIME WAZA procedee de strangulare:
variante de JUJI JIME trangulare n cruce

4.5. Manifestarea n ntreceri a

trsturilor psihice dominante,
specifice disciplinei sportive

5.2. Raportarea la modelele de

reuit din lumea sportului practicat

2.3. Selectarea informaiilor de

specialitate, cu ajutorul mijloacelor
electronice

OKURI ERI JIME strangularea cu reverul

HADAKA JIME trangularea n cheie
PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE
INDIVIDUAL
de manevrare
de finalizare
ACIUNI TACTICE SPECIFICE
ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE ATAC
SEM iniiativa n atac i impunerea stilului propriu de lupt
GO-NO-SEN preluarea iniiativei dup blocarea unui atac
SEM-NO-SEN perfecionarea simului luptei, sesizarea tuturor
inteniilor adversarului
ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE APRARE
ATO-NO-SEN - prevenirea atacului adversarului
OUCHI GARI - ZOKO TOSHI
IPON SEOINAGE
HIZA GURUNA
KOSHI GURUNA
PROTECIE INDIVIDUAL
tehnici de reechilibrare
modaliti de atenuare a ocurilor
cunotine teoretice despre:
importana nclzirii
respiraia cu caracter de refacere
tehnicile de acordare reciproc a ajutorului/ sprijinului n execuii

2.1. Alegerea celor mai eficiente

RANDAMENT SPORTIV
mijloace de dezvoltare a capacitii
factorii care condiioneaz performana
fizice proprii
cauzele care reduc randamentul
2.2. Analiza reaciilor organismului, n
criterii de apreciere a randamentului
eforturi de tip diferit

2.3. Selectarea informaiilor de

specialitate, cu ajutorul mijloacelor
electronice
4.4. Susinerea eforturilor generale
i specifice impuse de activitatea de
pregtire i cea competiional
4.6. Valorificarea factorilor care
influeneaz randamentul sportiv
1.2. Aplicarea prevederilor
regulamentare ale disciplinelor
sportive practicate
2.3. Selectarea informaiilor de
specialitate, cu ajutorul mijloacelor
electronice
3.1. Acionarea eficient n diferite
grupuri, constituite n funcie de
cerinele activitilor de pregtire i
competiional
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play
fa de antrenori, parteneri,
adversari i arbitri

componentele autocaracterizrii, nivelului de pregtire

caracteristicile materialelor i echipamentului de concurs
performante
criterii de analiz

PREVEDERI REGULAMENTARE
regulament de concurs
greeli de arbitraj
abaterile frecvente de la prevederile regulamentare
REGULI DE COMPORTAMENT
relaii de subordonare
caracteristicile rolurilor de responsabil de grup i arbitru
comportamentul n concurs
situaiile critice din concurs
criteriile de evaluare a arbitrajelor
greeli frecvente

1.1. Folosirea terminologiei de

specialitate n relaionarea cu
CULTURALITATE
partenerii de activitate
criterii de evaluare a valorilor sportive, n sportul practicat
5.2. Raportarea la modelele de
valori sportive etalon, n sportul practicat
reuit din lumea sportului practicat

Anexa 3
DISCIPLINA SPORTIV: JUDO
NIVEL VALORIC: PERFORMAN

COMPETENE SPECIFICE I CONINUTURI

COMPETENE SPECIFICE
1.1. Utilizarea terminologiei
specifice n diferite situaii de
comunicare

2.1. Utilizarea mijloacelor i

metodelor specifice i nespecifice
domeniului pentru propria
dezvoltare fizic

CONINUTURI
INDICI SOMATO-FUNCIONALI GENERALI
troficitate muscular
tonicitate muscular
elasticitate toracic
capacitate vital
stabilitate articular
DEPRINDERI I PRICEPERI MOTRICE
mers
alergare
sritur
specifice unor discipline sportive aplicativ-utilitare

2.2. Folosirea mijloacelor

electronice pentru culegerea
informaiilor necesare dezvoltrii
capacitii motrice generale i
specifice disciplinei sportive

3.1. Relaionarea adecvat n

diferite grupuri, constituite n
funcie de cerinele activitilor de
pregtire i competiional

3.2. Rezolvarea sarcinilor specifice

activitilor de pregtire i
competiional, prin interaciunea
optim cu ceilali membri implicai

4.1. Maximizarea nivelului

indicilor de manifestare a calitilor
motrice

4.2. Valorificarea potenialului

tehnic n activitatea de pregtire i
n cea competiional

CALITI MOTRICE DE BAZ

Viteza
de repetiie
de execuie
de reacie
exploziv
Fora
general
ndemnarea
coordonarea micrilor segmentare fa de corp
micrilor segmentare fa de adversar
orientare n spaiu
ambidextrie
echilibru
Rezistena
general
Mobilitatea
articular
suplee muscular
INDICI SOMATO-FUNCIONALI SPECIFICI
capacitate vital
elasticitate toracic
debit cardiac
stabilitate articular scapulo-humeral, coxofemural tibiotarsian
i a coloanei vertebrale
CALITI MOTRICE SPECIFICE
Viteza
n regim de rezisten
n regim de ndemnare
de execuie
exploziv
de repetiie
Fora
n regim de rezisten
n regim de vitez
exploziv
ndemnarea
executarea tehnicii n condiii variate

5.1. Abordarea permanent a unei

atitudini corporale corecte

1.1. Utilizarea terminologiei

specifice n diferite situaii de
comunicare

3.1. Relaionarea adecvat n

diferite grupuri, constituite n
funcie de cerinele activitilor de
pregtire i competiional
3.2. Rezolvarea sarcinilor specifice
activitilor de pregtire i
competiional, prin interaciunea
optim cu ceilali membri implicai
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play
fa de antrenori, parteneri,
adversari i arbitri
4.2. Valorificarea potenialului
tehnic n activitatea de pregtire i
n cea competiional

coordonarea membrelor segmentelor proprii n funcie de poziia

adversarului
Rezistena
n regim de for-vitez
Mobilitatea
articular
suplee muscular
METODE I MIJLOACE DE DEZVOLTARE
a forei maxime, explozive, n diferite regiuni
a vitezei de reacie, de execuie, de repetiie, de deplasare
PROCEDEE TEHNICE
PROCEDEE TEHNICE DE BAZ
NAGAE WAZA (tehnica proiectrilor)
IPPON SEOI NAGAE (varianta cu priz la rever)
KATA GURUMA (roata peste umeri)
TSURI GOSHI (aruncarea prin traciune peste old)
TOMOE NAGE (aruncare circular)
USHIRO GOSHI (proiectare din spate cu oldul)
SUKUI NAGE (proiectarea cu priza ambelor picioare)
ASHI GURUMA (rularea peste gamb)
O GURUMA (roata mare)
YOKO OTOSHI (cderea lateral)
HICK KOMI GAESHI (proiectarea n col prin blocarea
umrului)
ZOKO GURUMA (roata lateral)
NE WAZA procedee tehnice executate la sol:
UKI OTOSHI (proiectarea plutit)
UKI WAZA (aruncarea prin plutire)
SUMI OTOSHI (proiectarea n unghi)
MOROTE GARI (secerarea cu braele a ambelor picioare)
KUCHITA OSHI/KIBISU GAESHI (AGRI)
SOTO MAKI KOMI/HARAI MAKI KOMI/UCHI MATA MAKI
KOMI/HANE MAKI KOMI/UCHI MAKI KOMI/KO UCHI
GAKI MAKI KOMI

4.3. Iniierea i finalizarea de

aciuni tactice individuale/
colective, n condiii de pregtire/
de concurs/ de competiie

4.4. Susinerea eforturilor generale

i specifice impuse de activitatea de
pregtire i cea competiional
4.5. Manifestarea n ntreceri a
trsturilor psihice dominante,
specifice disciplinei sportive

5.2. Aprecierea obiectiv a

nivelului valoric al unor competiii
la care particip

2.2. Folosirea mijloacelor

electronice pentru culegerea
informaiilor necesare dezvoltrii
capacitii motrice generale i
specifice disciplinei sportive

2.1. Utilizarea mijloacelor i

metodelor specifice i nespecifice
domeniului pentru propria
dezvoltare fizic
2.2. Folosirea mijloacelor
electronice pentru culegerea

ZOKO GAKE (agare lateral)

Procedee tehnice specifice probei:
KZU 3,2,1
3-4 procedee tehnice din HAGE-WAZA
3-4 procedee tehnice din NE-WAZA
Combinaii din TOKUI-WAZA
PROCEDEE TEHNICE SPECIFICE, RECOMANDATE
INDIVIDUAL
de manevrare
de finalizare
ACIUNI TACTICE SPECIFICE
ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE ATAC
GO-NO-SEN preluarea iniiativei dup blocarea unui atac
SEN-NO-SEN perfecionarea simului luptei, cu sesizarea
tuturor inteniilor adversarului
ACIUNI TACTICE INDIVIDUALE DE APRARE
dezechilibrri
PROTECIE INDIVIDUAL
tehnici de reechilibrare
modaliti de atenuare a ocurilor
cunotine teoretice despre:
importana nclzirii
respiraia cu caracter de refacere
tehnicile de acordare reciproc a ajutorului/ sprijinului n execuii
RANDAMENT SPORTIV
factorii care condiioneaz performana
cauzele care reduc randamentul
criterii de apreciere a randamentului
specificul autocaracterizrii i evalurii randamentului

informaiilor necesare dezvoltrii

capacitii motrice generale i
specifice disciplinei sportive
4.4. Susinerea eforturilor generale
i specifice impuse de activitatea de
pregtire i cea competiional
4.6. Valorificarea factorilor care
favorizeaz randamentul sportiv
1.2. Aplicarea prevederilor
regulamentare ale disciplinelor
sportive practicate
3.1. Relaionarea adecvat n
diferite grupuri, constituite n
funcie de cerinele activitilor de
pregtire i competiional
3.3. Manifestarea unui
comportament bazat pe fair-play
fa de antrenori, parteneri,
adversari i arbitri

1.1. Utilizarea terminologiei

specifice n diferite situaii de
comunicare
5.2. Aprecierea obiectiv a
nivelului valoric al unor competiii
la care particip

personalizarea echipamentului de concurs

caracteristicile materialelor i echipamentului de concurs
performante
criterii de analiz

PREVEDERI REGULAMENTARE
regulament de concurs
principalele abateri de la prevederile regulamentare i consecinele
acestora
semnificaia comenzilor, semnalizrilor arbitrilor i a aparaturii de
specialitate
REGULI DE COMPORTAMENT
relaii specifice de subordonare
caracteristicile rolurilor de responsabil de grup i arbitru
comportamentul n concurs
situaiile critice din concurs
relaiile cu oficialii concursului
criteriile de evaluare a arbitrajelor
greeli frecvente

CULTURALITATE
criterii de evaluare a valorilor sportive, n sportul practicat
valori sportive etalon, n sportul practicat

BIBLIOGRAFIE
1. Avram I. i Muraru A - Judo. Bucureti, Editura Sport-Turism, 1977
2. Baroga L. - Fora in sportul de performan. Bucureti, Editura Sport- Turism,
1980
3. Bocioac, L. Puterea in judo, Ed. BREN, Bucureti, 2003.
4. Bocioac, L. Bioenergetica i schimburile cardio-respiratorii in judo,
Conferina tiinific Problemele actuale privind perfecionarea sistemului de
invmant in domeniul culturii fizice Chiinu, 1999.
5. Bocioac, L. Analiza curbei for-timp in judo, Sesiunea anual de comunicri
tiinifice, ANEFS, Bucureti, 2001.
6. Bogdan C - Judo.Bazele antrenamentului. Arad, 1995
7. Coche Jean-Paul, Jean-Francois Renault - Judo la technique, la tactique,
lentrainement. Paris, Editura Reobert Laffont, 1975
8. Deliu, D Curs practico medico de autoaprare fizic, ANEFS, 1999.
9. Deliu, D Karate Do. Editura ANEFS, Bucureti 2000.
10. Deliu, D Cursuri teoretico metodice de arte mariale, editura Studeneasc,
Bucureti, 2002
11. Deliu, D - Cursuri teoretico metodice pentru studenii cu specializare in artele
mariale sportive, Editura ANEFS, Bucureti 2003
12. Dionisie M.Turcu Judo n imagini si cuvinte editura Universitara Lucian
Blaga, Sibiu
13.Hantau I. - Judo. Curs pentru specializare. Partea II. Bucureti, 1980.
14. Hantu, I., Bocioac, L. Antrenamentul in judo, Ed. Univ. Piteti, 1998.

15. Hantu, I. Structura antrenamentului la judo, Ed. Printech, Bucureti, 2000.

16.