UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

Apariţia şi dezvoltarea unui sport special : JUDO

Judoul (pronunțat „giudo”[1]; 柔道 jūdō, „metoda flexibilă/suplă/mlădioasă”) este o artă

marțială japoneză modernă (Gendai budō). În 1882, pornind de la principiile tradiționalului
jujitsu și păstrând tehnicile de aruncare și prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kano și-a format
propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit
Kodokan Judo.
Ju desemnează supleţe, sau a nu te opune cu forţă, forţei adversarului şi do calea prin
care se realizează aceasta. În judo se practică kata, sau formele neschimbate ale tehnicilor,
„randori”, lupta care nu se termină la „ippon” şi în sfârşit „shiai”, lupta competiţională.
Aşadar, JUDOul sau „calea supleţei”, este o artă marţială nonviolentă creată în 1882, de
profesorul japonez Jigoro Kano (1860-1938) ale cărei principii le constituie tehnicile de luptă cu
mâinile goale utilizate în jujutsu. Din acestea au fost eliminate acele procedee care puneau în
pericol viaţa sau integritatea fizică a practicanţilor (judoka).
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

Fiecare popor şi-a dezvoltat de-a lungul timpului o formă specifică de luptă care conţinea
elemente mai mult sau mai puţin periculoase însă niciunde în lume aceste tehnici de luptă nu s-au
dezvoltat mai mult ca în Japonia! Condiţiile specifice din această parte a lumii (concentrare mare
de locuitori pe o suprafaţă restrânsă cât şi resurse naturale limitate) au făcut ca lupta pentru
existenţă să capete aspecte dramatice astfel că cel ce deţinea cât mai multe şi eficiente metode de
luptă avea şansele cele mai mari de supravieţuire, de a-şi impune asupra celorlalţi dreptul de
„viaţă sau moarte”.
Samuraii (clasă conducătoare în Japonia feudală: sec. XII- XVIII, mai precis în timpul
perioadei Kamakura prin Bushido „Codul samurailor” apărut între 1185-1333, şi valabil până în
Epoca Edo, 1603-1868, Edo fiind vechiul nume al capitalei de azi, Tokyo,) erau cei ce
conduceau Japonia în numele shogunului (cel mai puternic şi bogat general, guvernatorul general
al Japoniei).
Samuraii au dezvoltat din vechiul sumo (luptă de esenţă religioasă shintoistă desfăşurată
în prezenţa împăratului pentru îmbunarea zeităţilor în obţinerea de recolte bogate, atestat acum
mai bine de 2000 de ani) o formă de luptă războinică « joran zumo » care a devenit cu timpul
jujutsu sau „ştiinţa supleţei” o formă războinică de luptă pe viaţă şi pe moarte cu sau fără
folosirea armelor tradiţionale (lance, sabie, suliţă, arc cu săgeţi, cuţit etc), prin adăugarea de
procedee şi tehnici de luptă de origine chineză (kempo- lupta cu pumnii) cât şi tehnici folosite de
locuitorii din insula Okinawa (cărora le erau interzise portul armelor, fiind nevoiţi să lupte cu
mâinile goale împotriva duşmanilor lor).
Printre cele mai renumite şcoli de jujutsu a fost şi cea condusă de medicul Shirobei
Akyama numită Yoshin Ryu tradus „şcoala inimii de salcie” care a aplicat principiul supleţei
„ju” pentru prima dată.
Amestec de curaj, spirit războinic de luptă şi sacrificiu, cruzime şi violenţă dar şi de
înţelepciune, spirit de observaţie, demnitate, loialitate, jujutsu a ajuns să fie o fascinantă „artă a
luptei” pe care toţi samuraii o practicau zilnic cu mare perseverenţă. Codul „Bushido” constituia
morala, conduita, preceptele după care se ghidau aceştia în luptă şi-n viaţa de zi cu zi.
Severitatea codului reiese din procedura seppuku popular “harakiri” ce însemna
autoexterminare, în cazul în care un samurai încălca regulile acestui cod pentru a putea restabili
onoarea familiei sale altfel, aceasta cădea în dizgrație.
În Epoca Meiji (perioada modernă „luminoasă”) Japonia lasă deschise porţile pentru
pătrunderea civilizaţiilor occidentale, îşi dezvoltă comerţul, industria, politica expansionistă şi
viaţa socială modernă. Acum se permite portul armelor de foc (1871) şi se desfiinţează oficial
casta samurailor, jujutsu căzând în dizgraţie. Această formă de luptă se mai practica sporadic în
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

unele şcoli care abia mai supravieţuiau cât şi de unii japonezi certaţi cu legea care-l foloseau la
comiterea de infracţiuni, jafuri etc.
Percepţia negativă a acestui sistem de luptă altădată excelent, a fost reabilitată de marele
profesor şi om de stat japonez Jigoro Kano care a pus bazele unei noi metode de luptă numită
judo prin eliminarea tehnicilor violente, periculoase din vechiul jujutsu. Kano a studiat în cadrul
mai multor şcoli aceste tehnici (Tenjin Shinyo Ryu cu Fukuda H. şi Iso M., Kito Ryu cu Iikubo
T.) şi a preluat de la acestea cele mai bune şi eficiente principii pe care le-a prelucrat şi
îmbunătăţit, adăugându-le altele noi şi eficiente pentru „educaţia fizică şi mentală” mai mult
decât pentru lupta propriu-zisă.
Această transformare are ca început luna februarie din 1882 când Kano îşi deschide
primul dojo (nume generic dat unei săli de antrenament în artele marţiale, considerat „loc de
perfecţionare fizică şi spirituală”) într-un vechi templu shintoist, Eihoji din Tokyo. La început
Kano a predat noua sa metodă la numai 9 elevi care au devenit după un an, centuri negre.
Kano a reuşit să facă prin această transformare un sport marţial pentru antrenamentul
tineretului japonez, ţelul suprem al judoului fiind acela „de a demonstra rapid legile vii ale
mişcării”. Kano a codificat un număr de 40 de tehnici de proiectare ce se dovediseră a fi foarte
eficace în lupta corp la corp, din picioare (nage waza) şi mai mult de 80 de tehnici de luptă la sol
(ne waza), din cele ale imobilizărilor (osae komi waza), strangulărilor (shime waza) şi luxărilor
(kansetsu waza) şi chiar a adăugat altele noi, stabilind principiile şi metodologia învăţării
acestora după o planificare pe kyuri cât mai raţională, fiind şi astăzi apreciată de cei mai mulţi
metodişti din sfera acestei discipline marţiale sportive.
Şcoala se dezvoltă rapid datorită interesului imens pentru această nouă metodă; Sala se
mută într-un alt spaţiu mult mai mare care primea peste 600 de discipoli. În 1895 Kano
sistematizează tehnicile pe bazele celor „cinci clase” – go kyu – o clasificare a celor mai
reprezentative procedee din judo specifice proiectărilor, fixărilor, acţiunilor articulare sau
strangulărilor, care sunt valabile şi astăzi în învăţarea tehnicii judoului.
Tot acum apare şi codul judoka, valabil şi azi, după mai bine de o sută de ani, care
prescrie modul de a te comporta în dojo cât şi-n afara sa. Iată „decalogul” ce trebuie şi azi
respectat de judoka de pretutindeni:
1. „Voi fi mereu stăpânul gândurilor mele şi voi cultiva numai gânduri bune. În sala de judo îmi
voi stăpâni stările sufleteşti pentru a nu îngreuna munca colegilor mei şi pe a mea.
2. Întotdeauna îmi voi păzi limba pentru a nu rosti cuvinte dispreţuitoare sau supărătoare.
Întotdeauna voi spune numai adevărul. Vreau să ascult de două ori şi apoi să vorbesc. Pentru
aceasta am două urechi şi numai o singură gură.
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

3. Vreau să-mi supraveghez faptele mele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos şi bine.
Niciodată nu am să păgubesc pe cineva prin faptele mele.
4. Voi glumi şi voi râde cu colegii mei, dar niciodată n-am să iau nimic în derâdere, n-am să stric
momente solemne. Vreau să mă bucur de tot ce este frumos.
5. Voi asculta sfaturile antrenorilor mei şi a judoka mai bine pregătiţi şi voi încerca să le aplic. În
situaţii serioase voi rămâne serios. Dacă am alte păreri le voi arăta pe faţă.
6. La orele de antrenament nu voi practica decât sportul nostru : judo. Vreau să-mi concord toate
gândurile numai asupra judo-ului. Vreau să ajut şi pe alţii să cunoască judo-ul în splendida sa
frumuseţe.
7. În timpul concursurilor voi lupta curajos şi cinstit. Voi stima adversarul meu. Mă voi strădui
mereu să obţin victorii pentru ţara şi echipa mea. Ca învingător nu mă voi înfumura, iar ca învins
voi munci înzecit pentru a mă pregăti mai bine.
8. La dureri nu mă tângui, demonstrând tărie şi stăpânire de sine. Nu îmi voi indispune colegii
prin urlete şi jeluiri. Voi ierta pe cel ce cu sau fără voia lui mi-a pricinuit durerile acestea.
9. Voi lupta cinstit şi corect şi nu mă voi lăuda. Nu-mi voi da aere de vedetă şi nu voi căuta să ies
în evidenţă. Dacă voi fi silit să mă apăr sau să-i apăr pe alţii în cazul unui pericol, nu voi porni ca
un sălbatic, ci voi folosi forţa şi cunoştinţele mele numai pentru a înfăptui binele şi a apăra
adevărul.
10. “Înţeleptul cedează”, spune un vechi proverb. Vreau ca în viaţa de toate zilele, ca şi la
antrenamente să cedez pentru a învinge. Niciodată n-am să fug din laşitate şi nu voi ocoli
primejdia arătându-i spatele”.
  În 1882, în templul Eihoji din Tokyo, Kano a început predarea tehnicilor de judo cu
numai 9 elevi. Printre primii judoka pregătiţi de Kano s-au numărat: Yoshiaki Yamashita (prima
centură neagră 10 dan (grad superior) obţinută în 1935, Shiro Saigo şi Sakujiro Yokoyama, toţi
având renumele de invincibili şi câştigă meciurile pentru judo în faţa reprezentanţilor şcolilor de
jujutsu, în 1886 într-o confruntare sub auspiciile poliţiei metropolitane din Tokyo. După un an
conferă celui mai bun dintre aceştia Tairo Shiro, centura neagră. Dojoul său se extinde rapid
având peste 100 de discipoli după numai un an iar la o nouă sistematizare a tehnicilor, în 1889,
avea peste 600 de practicanţi.
În 1920 Kano resistematizează go kyu şi-i adaugă noi tehnici. Face numeroase
demonstraţii de popularizare şi conferinţe atât în Japonia (chiar şi-n faţa împăratului Hirohito)
cât şi-n străinătate: Franţa, (1889) în Marsilia şi Paris, Anglia, Italia, Germania, Cehia etc. Se duc
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

să popularizeze judo cei mai străluciţi judoka japonezi în SUA unde chiar Theodor Rouswelt
preşedintele de atunci al SUA ia lecţii de la Y. Yamashita.
În 1922, creează Kodokan Judo, cea mai mare instituţie din lume care este şi-n prezent
„Mecca” judoului, aici vin să se perfecționeze toţi pretendenţii la medaliile mondiale şi olimpice!
Judo se răspândeşte rapid în toată lumea ca o metodă de învingere de către cel mic şi slab a celui
mare şi puternic.
În 1937 se instalează la Paris, Mikonosuke Kawaishi cel care deschide larg porţile pentru
judo în Franţa, propune sistemul centurilor colorate pentru începători şi alcătuieşte o nouă
programă de învăţare a tehnicilor de judo denumită „progresia franceză”. Aici au loc în 1943
primele campionate naţionale de judo. Perioada războiului este nefastă şi pentru judo, abia în
1951 are loc la Paris primul Campionat european de judo în care Franţa învinge în finală
Anglia. Judo devine după război sport obligatoriu în şcolile japoneze, iar în 1956 are loc la
Tokyo primul Campionat mondial de judo unde Natsui îl învinge în finală pe Yoshimatsu. În
1958 tot la Tokyo are loc cel de-al doilea Campionat mondial de judo unde Sone îl învinge pe
Kaminaga în marea finală.
La cel de-al treilea Campionat mondial desfăşurat la Paris în 1961, olandezul Anton Geesink
(130 de kg) devine campion mondial învingându-l în finală pe Sone. Se adoptă trei categorii de
greutate.
La Olimpiada de la Tokyo din 1964 judo devine pentru prima dată sport olimpic, la
categoria greilor, olandezul Anton Geesink îl înfrânge în finală pe Akio Kaminaga prin
imobilizare şi dovedeşte că judo devenise universal, nu mai era doar apanajul japonezilor!
Din 1982 au loc primele Campionate europene feminine la judo iar din 1992 la
Olimpiada de la Barcelona se acordă primele medalii olimpice feminine.
Judo se dispută astăzi la 7 categorii de greutate atât la masculin: 60 kg, 66 kg, 73 kg, 81
kg, 90 kg, 100 kg, +100 kg., cât şi la feminin: 48 kg, 52 kg, 57 kg, 63 kg, 70 kg, 78 kg, +78 kg.
Timpul de desfăşurare a unui meci de judo este de 5 minute la seniori şi 4 minute la senioare.
Punctajul în judo este reprezentat de: ippon (10 puncte) sau victorie supremă, ce se poate obţine
printr-o proiectare (cu viteză, forţă, cădere pe spate şi cu control) care într-o confruntare reală ar
fi considerată „mortală” sau prin abandonul adversarului, ca urmare a unei tehnici de luxare
asupra cotului sau a unei strangulări. O imobilizare de 25s duce de asemenea la pierderea
meciului prin ippon. Fracţiuni de ippon sunt: wazaari 7puncte, yuko 5puncte, koka 3puncte.
Penalizările sunt shido -3puncte, chui -5puncte, keikoku-7 puncte, hansoku make, descalificare
-10puncte.
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

Judoul este cel mai popular sport marţial, fiind cunoscut pe toate continentele şi cu peste
200 federaţii naţionale afiliate la Federaţia Internaţională de Judo (actualmente F.I. J. este
condusă de un român, prof. Marius Vizer), cu mai bine de 50 milioane de practicanţi, cei mai
mulţi dintre ei fiind în Europa, Asia, America de Nord şi Sud. Judo se practică şi-n Australia sau
Oceania. Judo este practicat atât de bărbaţi, cât şi de femei. de la vârsta de 5 până la peste 80 de
ani şi prezintă un antrenament specific structurat pe:
– uchikomi – antrenament prin „intrări” repetate sub un partener pasiv;
– nagekomi – proiectări, execuţii integrale ale tehnicilor;
– tendoku renshu – lupta cu un adversar imaginar;
– sotai renshu – studiul tehnicilor din deplasare;
– kakari geiko – unul atacă, celălalt se apără;
– yaku soku geiko – studiul liber din deplasare, în care şi unul şi altul atacă, la momentul
oportun; atacantul se numeşte tori, iar cel care se apără uke);
– randori – lupta liberă;
– shiai – lupta competiţională. Orice tehnică din judo prezintă o mare complexitate de acte
motrice şi este caracterizată de: poziţia iniţială, shizentai, prizele specifice, kumikata,
dezechilibrarea adversarului, kuzushi, intrarea sau apropierea de adversar, tsukuri, proiectarea
propriu-zisă pe o traiectorie specifică, kake, asigurarea adversarului, anzen şi autoasigurarea,
prin tehnici de cădere, ukemi, studiate anterior.

În lupta la sol se admit: imobilizări, osaekomi waza : diferite variante care duc după 25s,
la obţinerea ippon – victorie supremă, luxări ale articulaţiilor coatelor, kansetsu, strangulări,
shime, ultimele două sunt considerate „tehnici de abandon”, maita ce duc de asemenea la
victorie rapidă în caz de aplicare reuşită a acestora.
Antrenamentul caută să dezvolte pe judoka atât din punct de vedere fizic: toate
calităţile motrice, cu accent pe viteză explozivă, în regim de forţă şi rezistenţă, cât şi psihic:
curaj, viteză de decizie, perseverenţă, voinţă de a câştiga, dârzenie, spirit de luptă, strategie
de aplicare a tehnicii etc.
Judo este un sport mereu viu, adaptându-se societăţii moderne prin regulamente care
stimulează lupta dinamică, spectaculoasă şi eficientă. Biletele la marile campionate sunt vândute
cu luni înainte, semn că judo se bucură de o largă audienţă, iar marii campioni sunt respectaţi şi
preţuiţi cum se cuvine în ţările lor de origine.
Clasificarea pe centuri colorate, la gradele inferioare, indică nivelul de pregătire tehnică
şi competiţională şi este respectată în cadrul judoului, de către toţi practicanţii. Ordinea este:
albă, pentru începători, galbenă, portocalie, verde, albastră, maro şi neagră -pentru maeştri.
Centura neagră se acordă marilor campioni şi celor mai buni profesori începând cu 1 dan,
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZARE - EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ(la DROBETA-TURNU SEVERIN)
Teorie şi practică în sp. JUDO
STUDENT : DINA CONSTANTIN ALIN REFERAT
AN III , AN SCOLAR 2019-2020

pentru cei mai tineri şi terminând cu 10 dan centura putând fi roşie purpurie, pentru cei mai
valoroşi promotori şi continuatori ai judoului. Există trei tendinţe în judoul mondial actual:
– una tradiţională care nu se abate de la principiile fondatorului Jigoro Kano şi care pune preţ pe
latura educativ-formativă;
– o tendinţă de mijloc în care latura competiţională nu este neglijată, este reprezentată de linia
imprimată de Kyuzo Mifune şi adepţii săi;
– latura competiţională a judoului care neglijează filosofia şi latura marţială şi pune accent pe cea
sportivă, care este reprezentată de campionul japonez Yasuhiro Yamashita, neînvins în 511
meciuri, şi unul din antrenorii echipei Japoniei de azi.
Suntem convinşi că judo ca sport şi artă marţială, prin extraordinara sa adaptabilitate şi
vitalitate, va reuşi să găsească căile de armonizare a acestor tendinţe, aşa cum a găsit înţelegere
faţă de schimbarea culorii albe a kimonoului, pentru a fi mai uşor de urmărit de către spectatori,
tendinţă impusă de televiziunea în culori ! Perspectivele judoului sunt azi nelimitate; Judo este
folosit în scop de întreţinere, sanogenetic, de dezvoltare fizică armonioasă, pentru autoapărare şi
utilitar în practicarea unor meserii cu risc crescut din punct de vedere al actelor de violenţă,
pentru educarea tinerilor pentru muncă şi disciplină etc.

BIBLIOGRAFIE :
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Judo
2. https://sportsregras.com/ro/judo-istorie-reguli/
3. https://revista.budogymclub.ro/istoric-judo/