REFERAT AUTOAPARARE

Introducere

Capitolul 1: Punctele vitale ale corpului uman

Capitolul 2: Armele naturale ale corpului uman

Capitolul 3: Importanţa cunoştiinţelor de autoaparare

Capitolul 4: Elemente tehnice de autoaparare

Bibliografie

INTRODUCERE

Artele martiale sunt forme vechi de lupta, transformate in lumea moderna in sport,
autoaparare si recreere. Practicarea artelor martiale are un efect pozitiv asupra longevitatiie. Artele
martiale promoveaza sanatatea printre milioanele de practicanti. Beneficiile acestui sport includ
imbunatatirea starii de sanatate si a echilibrului interior, ameliorand starea de bine, in general. Ele nu
promoveaza violenta si sunt folosite ca terapie pentru tinerii cu inclinatii agresive. In general, artele
martiale sunt sigure, in comparatie cu alte sporturi, riscul de producere al accidentarilor fiind diminuat
prin folosirea echipamentului adecvat si initierea traptata a incepatorilor. Scolile traditionale de arte
martiale includ in antrenamentul lor tehnici mentale sau de meditatie pentru a promova transformarea
personala pozitiva. Multe comunitati din SUA au scoli de arte martiale cu elevi de toate varstele (in
2007 erau 6,5 mil de practicanti ai artelor martiale in SUA). Termenul de arte martiale este folosit in
liniii mari pentru a desemna stiluri variate. Karate si taekwondo folosesc cel mai mult pumnii si
picioarele. Judo, jujitsu si alte stiluri asemanatoare folosesc prizele si aruncarile. Artele martiale mixte
sunt stiluri moderne care combine pe cele mentionate mai sus. Intr-o era in care obezitatea este in
plina expansiune, atat la adulti cat si la copii, intr-o era a sedentarismului, pentru medici este vital in
tratamentul lor, incurajarea exercitiilor fizice. Artele martiale sunt alternative placute la exercitiile
traditionale pentru multi indivizi, oferind oportunitati unice de a invata tehnici de autoaparare.
Benefiicile aduse sanatatii nu se limiteaza doar la tineri, practicantii de varsta mijlocie imbunatatindu-
si substantial capacitatea aeroba, echilibrul, forta, greutatea corporala si flexibilitatea, in comparatie
cu grupurile de control sedentare. Practicantii si mai varstnici fac progrese in ceea ce priveste
flexibilitatea trunchiului si timpul de balansare pe un picior. Anual se inregistreaza milioane de
accidente din cauza caderilor. Ele reprezinta cauza deceselor accidentale la numerosi varstnici (in
anul 2005 au fost inregistrate 15.800 de decese din cauza caderilor la varstnici). Astfel au fost
introduse masuri pentru a preveni aceste accidentari prin cadere, care includ programe de exercitii,
precum si modificarea regimurilor terapeutice. Multi medici au recomandat practicarea tai chi-ului , un
stil traditional chinezesc, ca exercitiu in prevenirea caderilor la varstnici. Tai chi-ul foloseste miscari
line, curgatoare. Acest stil combina in mod particular echilibrul cu coordonarea. Miscarile usoare sunt
usor de invatat, fiind de intensitate moderata, avand si un cost-beneficiu bun deoarece nu necesita
echipament. Studiile sistematice au demonstrate ca tai-chi-ul imbunatateste echilibrul, forta,
flexibilitatea si poate reduce caderile la persoanele varstnice. La o prima privire, artele martiale par a
fi un amestec intre exercitii fizice si tehnici de autoaparare. Totusi, maestrii artelor martiale nu se
limiteaza doar la aceste scopuri ci folosesc acest sport pentru a gasi o
cale spre imbunatatirea spirituala. Artele martiale traditionale includ, de obicei, elemente de meditatie,
exercitii de respiratie si au loc intr-un mediu condus de disciplina si respect pentru ceilalti. Aceste
practici imbunatatesc sanatatea mintala prin promovarea relaxarii, a respectului de sine si a
coordonarii minte-corp. Studiile au raportat o imbunatatire a sanatatii mintale, fiind folosite in tratarea
furiei si recastigarea respectului de sine, reducand numarul cazurilor de depresie si tulburarile de
somn. Practicarea artelor martiale poate fi folosita ca o terapie adjuvanta consilierii psihiatrice. Mass-
media portretizeaza deseori artele martiale intr-o maniera negative, promovand stilul violentt al
Hollywood-ului, precum si alte conceptii gresite privind promovarea violentei , mai ales la copii.
Cercetarile demonstreaza ca artele martiale nu atrag indivizii violenti si nici nu promoveaza violenta.
Practicantii incepatori care au dorit inceperea antrenamentelor pentru a invata autoaparare au
dezvoltat incredere prin participarea la exercitii. Copii care incep artele martiale nu au punctat diferit
la chestionarele de agresivitate. Un program pentru copii cu inclinatii spre violenta si delicventa a
inregistrat o imbunatatire a comportamentului in 10 saptamani de antrenament. Nivele de agresivitate
si ostilitate s-au redus pe masura ce copii participau la antrenamente. Deseori instructorii recomanda
oprirea antrenamentelor la elevii a caror comportament nu se potriveste cu filozofia artelor martiale.
Multi parinti si instructori de arte martiale cred ca practicarea acestui sport poate fi considerat terapie
la copii cu ADHD (deficit de atentie/ hiperreactivitate) care se caracterizeaza prin lipsa concentrarii si
un caracter impulsiv, hiperreactiv. Artele martiale promoveaza concentrarea si reduce impulsivitatea
prin concentrarea intensa asupra unor exerciti fizice, urmeaza comenzi verbale si vizuale si se
antreneaza intr-un mediu controlat, disciplinat. Exista cazuri raportate ce descriu artele martiale ca o
terapie adjuvanta de success in tratarea copiilor cu ADHD.

Capitolul 1 .

Cunoasterea in amanunt a punctelor vitale (kyusho) constituie una dintre obligatiile unui
jutsuka veritabil. Corpul uman are sute de puncte vitale dintre care maximum 80 sunt importante, iar
dintre acestea circa 30 sunt obligatorii. Cunoasterea si folosirea punctelor vitale necesita cunostinte
elementare de anatomie si fiziologie umana deoarece localizarea acestora se face in functie de
situarea si de caracteristicile muschilor, tendoanelor, nervilor, vaselor sanguine, oaselor, etc. Exista
puncte vitale care prin lovire pot provoca moartea instantanee sau paralizia partiala sau definitiva, in
alte cazuri poate surveni lesinul si asa mai departe. Exista, de asemene, un numar relativ mare de
puncte vitale care, printr-o presiune corect executata cu degetele, poate provoca o durere atroce, ceea
ce poate determina agreasorul sa slabeasca sau chiar sa elibereze stransoarea. De altfel, cu ajutorul
presiunii asupra punctelor dureroase se poate imobiliza cu usurinta un agresor indiferent de forta
acestuia Exercitile pentru intarirea si marirea masei musculare nu inlatura sensibilitatea punctelor
vitale. Este foarte adevarat ca muschii intariti pot mari intr-o proportie apreciabila rezistenta acestor
puncte, insa majoritatea raman la fel de sensibile ca si in cazul unui individ neantrenat. In corpul
omenesc se gasesc toate punctele vulnerabile (uneori numite “puncte vitale”) pe care un budoka
trebuie sa le cunoasca pentru ca loviturile sale (in karate dar mai ales in aikido) sa poata avea
maximum de eficacitate. Spre aceste puncte este necesar sa fie indreptate loviturile(atemi). Aceste
“tinte” (mato) vulnerabile sunt numeroase. Ele sunt repartizate pr tot corpul, pe cap sip e member,
dupa meridianle de acupunctura. Lovirea acestor puncte “puncte slabe” poate provoca fie o durere
intense, fie lesinul, fie chiar moartea. Anumite atemi sunt mortale, altele sunt doar destul de
traumatizante pentru a anihila atacul cuiva, fara a-l omora, facandu-l sa fie total sub controlul
adversarului.

Puncte vitale ale corpului uman:

 La cap: · Varful barbiei, usor lateral ( mikazuki): lesin; · Varful barbiei (kachikake): lesin; ·
Moalele capului sau bregma (tendo sau tento): fracturarea craniului; · Tamplele ( kasumi): moarte prin
ranirea creierului; · Ochii, arcadele sprancenelor, pometii obrajilor (seidon): pierderea vederii
(temporar sau definitiv) si a echilibrului; · Intre ochi (uto sau chuto): mortal; · Sub nas (gekon,
jinchu): fractura si lesin; · Apofiza mastoid (dokko): mortal; · Carotidele (mursasme si
matsukaze): lesin; · Laringele(hichu): lesin; · A saptea vertebra cervical (keichu): “lovitura
iepurelui”: lesin.

Pe corp: · Testicule ( kinteki sau tsurigane): lesin, iar uneori chiar moartea; · Ombilic
(myojo): lesin; · Plexul solar (suigestsu): pierderea respiratiei; · Baza sternului (kyosen): paralizarea
sistemului nervos; · Mijlocul sternului (tanchu): traumatisme cardiace; · Intre coastele a 4-a, si a 5-a
(ganka): pierderea respiratiei; · Coastele flotante (denko, izuma 1): paralizie nervoasa si respiratorie.
Pe spate: · Baza omoplatilor (haya-uchi): stop respirator; · Intre omoplati (kassatsu): lesin; · Rinchi
(ushiro-denko): soc nervos; · Coccis (bitei): leziune la maduva spinarii afectat. ·

La brat: Puncte dureroase dar netraumatizante:Partea interioara a bratelui (wanjun); · Partea

de deasupra articulatiei pumnului (shuko 2); · Partea de deasupra mainii (soto-shakutaku); ·
Strangerea bratului (chukitsu);

La picioare: · Interiorul partii superioare a coapsei sau regiunea inghinala (yako); · Partea de
deasupra coapsei (fukuto); · Baza pulpei piciorului (kusanagi); · Golul genunchiului (shitsu-kansetsu);
· Tibia (keiko); · Glezna (naike); · Partea de deasupra labei piciorului (kori sau so-in).

Capitolul 2 .

Armele naturale ale corpului uman Dezvoltare fizica a practicantului merge mana-n mana
cu dezvoltarea lui psihica, dezvoltarea concomitenta prin care se urmareste largirea campului de
perceptie a lui karateka. In atacurile(sau caontraatacurile) controlate (intr-atat incat sa nu-l raneasca,
in orele de antrenamnet, pe adversar) pot fi folosite toate partile corpului: lovituri circulare sau directe
cu mainile, pumnii, coatele, gambele, genunchi si picioarele. Un lung si uneori dificil antrnamnet este
deci necesar pentru a ajunge sa stapanesti o tehnica buna. In artele martiale cu mainile goale, sunt
numite “arme” toate partile corpului folosite pentru a da lovituri in punctele slabe sau vitale(kyusho)
ale adversarului, cu scopul de a-l paraliza prin durere, de a-l rani grav sau chiar de a-l ucide.
Bineinteles ca in antrenamente aceste lovituri nu sunt niciodata duse pana la capat, ci oprite inainte
de a izbi corpul adversarului. “Armele ” utilizate sunt pumnii, mainile deschise, degetele, articulatiile
pumnilor, antebratele, coatele, genunchii, picioarele si, in sfarsit, capul. “Armele” cel mai des folosite
pentru a da atemi sunt:

 PUMNII: 1. Seiken: lovitura directa data cu articulatiile degetului mijlociu si aratator. 2. Ura-
ken: ca si seiken, dar cu articulatiile primei falange si ale dosului mainii; 3. Tetsui: in stil “ciocan
de fier”, cu dosul pumnului. 4. Ippon-ken-tsuki: pumn inchis, cu degetul mijlociu usor
proeminent, sustinut de degetul mare sprijinit pe falanga unghiala. 5. Hira-ken: lovitura data
cu pumnul pe jumatate inchis, primele falange fiind in prelungirea dosului mainii.
 MAINILE: 1. Seiryu-to: lovitura “ca de sabie”, data cu muchia manii, cu degetele intinse; 2.
Haishu: lovitura data cu dosul mainii. 3. Kumade: in stil “gheara de urs”, cu degetele pe
jumatate indoite, pentru atacarea urechilor. 4. Toho: lovitura data cu “furca” dintre degetul
mare si aratator, pentru atacarea laringelui.
  DEGETELE: 1. Haito: lovitura data cu partea exterioara a degetului mare si baza aratatorului,
mana fiind intinsa. 2. Bara-te: lovitura cu dosul degetelor. 3. Ippon-nukite: lovitura directa
impunsa, cu aratatorul intins. 4. Nihon-nukite: lovitura directa impunsa, cu aratatorul si mijlociul
deschise “in furca”. 5. Yonhon-nukite: lovitura directa cu varful celor patru degete intinse. 6.
Keito: lovitura data cu cele patru degete unite cu degetul mare in stil “cioc de vultur”.
 INCHEIETURILE PUMNILOR: 1. Ude: lovitura data cu dosul incheieturii pumnului, mana
fiind in prelungirea incheieturii; 2. Kakuto: lovitura data cu dosul incheieturii pumnului si cu
baza palmei. 3. Koken: lovitura data cu dosul incheieturii indoite a pumnului.
 ANTEBRATELE: 1. Kote, wanto, hira-kote.
 COATELE: 1. Empi, hiji;
 GENUNCHII: 1. Hitsu, hiza;
 PICIOARELE: 1. Haisoku: lovitura data cu partea de deasupra piciorului. 2. Sokuto: lovitura
data cu partea exterioara a piciorului, “sabia piciorului”. 3. Kakuto: lovitura data cu talpa si cu
calcaiul, ca de zdrobire; 4. Koshi: lovitura data cu partea anterioara a taplii(“mingea piciorului”),
din fata.
 CAPUL: 1. Tsuzuki: lovitura data cu partea superioara a fruntii.

Capitolul 3 .

Importanta dobandirii cunostiintelor de autoaparare Pentru a avea un grad optim de

control in ceea ce priveste siguranta personala sunt necesare anumite cunostinte si abilitati. Nevoia
de siguranta este o necesitate a vietii normale a omului. Frica necontrolata si sentimentul de neputinta
ne pot afecta starea de sanatate si calitatea modului de viata. A fi atenta la aspectele legate de
siguranta personala nu inseamna a fi paranoica, izolata sau baricadata in casa. Din contra,
cunostintele si abilitatile legate de autoaparare duc la formarea unui autocontrol esential pentru
sentimentul de siguranta si bunastare. Pregatirea psihologica pentru autoaparare este compusa din
trei mari segmente: · Intelegerea si controlul fricii; · Motivarea in directia responsabilitatii fata de
siguranta personala prin intermediul studiului si instruirii (ex. antrenamente fizice); · Intelegerea rolului
pe care respectul de sine il are in recuperarea emotionala, in comportamentul in situatii de criza si in
modul in care agresorii/infractorii isi selecteaza victimele. Cea mai puternica arma de care dispunem
este creierul. Intelegerea dinamicii confruntarilor este esentiala pentru a imbunatatii abilitatea de a
recunoaste, evita sau raspunde in mod eficient la violenta, sub orice forma s-ar manifesta. Pregatirea
si antrenamentul specific autoapararii inseamna cultivarea abilitatilor legate de cunoastere, intuitie si
apreciere. Fiecare situatie violenta este precedata de indicii. A invata cum sa recunosti aceste indicii
si cum sa reactionezi la ele este o parte esentiala a unei gestionari de succes a situatiilor limita. Nu
toata lumea devine victima unei infractiuni violente. De fapt, la fiecare persoana agresata exista o
multime de oameni care au fost evaluati si evitati. Insa intelegerea faptului ca exista un proces de
evaluare pe baza unui sistem de criterii referitoare la “tinta dorita” pot duce la influentarea acestuia.
Oamenii care au cunostinte de autoaparare sunt rar abordati. Faptul ca sunt atenti si au anumite
abilitati (care se pot observa din posturi, miscari etc.) proiecteaza semnale subconstiente catre un
agresor care ii indica a fi tinte dificile si il determina pe acesta sa ii evite. Cu siguranta nu exista o
singura solutie valabila “miraculoasa” pentru toate situatiile amenintatoare. Prin participarea la
program vom avea la dispozitie o serie de modalitati de a raspunde unei agresiuni. Care este cea mai
potrivita varianta de gestionare a unei situatii limita se decide in functie de circumstante. De
asemenea, trebuie avute in vedere consecintele legale ale actiunilor noastre. Toti avem dreptul de a
ne autoapara, insa de la un moment dat eforturile noastre pot deveni excesive. Un program de
autoaparare trebuie sa ofere informatii si asupra drepturilor legale, a reactiilor adecvate si a
modalitatilor de justificare a actiunilor noastre. Abilitatile de autoaparare provin din includerea graduala
si continua in viata cotidiana a unor obiceiuri de siguranta personala. Printre acestea se numara si
antrenamentele specializate in tehnici de autoaparare. Insa fara recapitulari si practica frecventa 70%
din informatii vor fi uitate. Practicarea antrenamentelor de autoaparare are multe beneficii: duce la
imbunatatirea conditiei fizice, la o administrare mai buna a stresului si la crearea unor abilitati care vor
reduce posibilitatea unei acostari sau agresiuni. Nu ai nevoie de centura neagra pentru a sti sa te
aperi eficient pe strada. Participa la cursurile de autoaparare si dobandeste cunostinte practice si
teoretice pentru a nu deveni o victima a celor rau intentionati. Pregatirea teoretica va pune la dispozitie
cunostinte de anatomie si fiziologie umana de baza, legislatia privind autoapararea, moduri de
prevenire si evitare a situatiilor periculoase, psihologia agresorilor, primul ajutor, pregatire psihologica
de lupta.... Pregatirea practica se realizeaza prin repetarea diferitelor tehnici de lupta selectate din
diferite stiluri de arte martiale pentru a oferi o eficienta maxima impotriva a unuia sau a mai multor
agresori. Un studiu arata ca 80% dintre femei au fost sau vor fi victimele tentativelor de viol, nu mai
astepta sa ajungi in aceasta situatie vino si invata cum se recunoaste o tentativa de viol si cum poti
scapa din ea fara probleme. Nu astepta sa se intample si abia apoi sa faci ceva concret pentru a stii
sa te aperi. Odata cu scaderea puterii de cumparare si cresterea densitatii populatiei care nu are un
mijloc de trai sigur va creste si numarul agresiunilor sub diferite forme, violente, furturi, jafuri, violuri,
crime.

Capitolul 4.

Elemente tehnice de autoaparare Conţinutul mijloacelor din autoapărare este format după
cum urmează:

KICK – BOXING · poziţii, deplasări posturi; · lovituri cu membrele superioare: A. cu pumnul

înainte, de sus în jos, de jos în sus şi circular; B. cu muchia palmei (cubitală şi radială): de sus în jos,
semicirculare; C. cu degetele înainte; D. cu cotul: de sus în jos, de jos în sus, semicircular, înapoi. ·
lovituri cu membrele inferioare: E. cu genunchiul: către înainte, semicirculare; F. cu piciorul înainte:
penetrantă, percutantă; G. cu piciorul semicirculare; H. cu piciorul lateral: penetrantă, percutantă. ·
apărări: I. împotriva loviturilor date cu membrele superioare: blocaje, eschive, deplasări, combinate;
J. împotriva loviturilor date cu membrele inferioare: blocaje, parări, deplasări, combinate; ·
contralovituri date cu membrele superioare şi inferioare; · combinaţii tehnico-tactice de lovituri şi
apărări.

JU – JITSU · acţiuni dureroase al articulaţii: 1. la articulaţiile degetului mare cu extensie, la

degetul mare cu flexie, la cele patru degete cu extensie; 2. la articulaţiile mâinii: cu răsucire în exterior
şi, flexia forţată şi pendularea braţului la spate; cu răsucire în exterior, flexia forţată a mâinii pe antebraţ
cu introducerea braţului pe sub axila adversarului; 3. la articulaţia cotului cu extensie: cu luxarea
cotului pe umăr, cu înfăşurarea antebraţului pe deasupra (cheie), cu apucarea umărului adversarului
şi luxarea cotului pe antebraţul executantului, cu răsucire în interior şi apăsarea cotului de sus în jos;
4. la articulaţia umărului: fixarea directă a braţului la spate cu înfăşurarea antebraţului în sus şi pe
dedesubt; răsucirea mâini în exterior, flexia mâinii pe antebraţ, introducerea antebraţului în sus şi pe
dedesubt (cheie) şi doborârea adversarului la sol; 5. la coloana vertebrală (zona cervicală): cu extensie
, cu flexie, cu extensie şi cu răsucire; · conduceri forţate la sediu: din faţă, din lateral şi dinapoi; ·
apărări împotriva atacurilor cu prize: de mâini, de mânecă, de piept; · apărări împotriva atacurilor prin
strangulări: din faţă cu mâinile, · dinapoi cu mâinile, dinapoi cu antebraţul; · apărări împotriva atacurilor
prin centurări din faţă peste şi pe sub braţe, dinapoi peste şi pe sub braţe; · apărări împotriva atacurilor
cu prize de păr; · apărări împotriva atacurilor de cuţit: de jos în sus, de sus în jos, din lateral şi prin
împingere; · apărări împotriva atacurilor cu obiecte contondente: par, scaun, sticlă; · apărări împotriva
ameninţărilor cu arma de foc: din faţă, dinapoi, din lateral; · acţiuni tehnico-tactice de autoapărare la
atacurile efectuate de agresor cu ocazia legitimării, controlului bagajelor şi percheziţiilor corporale şi
încătuşării. JUDO · poziţii, deplasări, prize; · căderi: înainte, înapoi, lateral; · aruncarea peste şold; ·
aruncarea peste umăr; · măturarea piciorului avansat; · secerarea mare din exterior; · luxarea braţului
în cruci; · fixarea laterală la sol.

LUPTE · poziţii, deplasări, prize; · imobilizări prin procedee cu proiectare la sol, cu prinderi
pe corp şi/sau membre; · treceri la spate cu diferite imobilizări.

Exemple de tipuri de aparare

1.TIPUL ATACULUI (tipul de miscare efectuate de cel care ataca) · incenturare din spate cu
ambele maini deasupra mainilor celui atacat (TAI KAKAE RYOTE MOCHI);

TIPUL APARARII (tipul de miscare efectuata de cel care se apara) · lovitura cu cotul mainii
drepte la nivelul ficatului agresorului (USHIRO KAKAE SHITATE ); · proiectare peste sold (O GOSHI);
· tehnica de rupere a articulatiei cotului atacatorului (UDE HISIGI JUJI GATAME) Trebuiesc facute
cateva precizari pentru ca executia procedeului sa fie corecta. · primul lucru pe care il face persoana
atacata atunci cand atacatorul ii cuprinde bratele este o flexare a genunchilor. Acest lucru te va situa
sub centrul de greutate al atacatorului, acestuia fiindu-i in acest moment destul de greu sa te
rastoarne; · persoana atacata va indoi mainile din coate. Aceasta miscare nu va permite atacatorului
sa alunece cu incenturarea spre baza trunchiului tau; · lovirea adversarului cu cotul in ficat se va
executa miscand si linia umerilor. De fapt, umerii fac o miscare de rotatie concomitent cu tehnica de
lovire; · dupa lovirea adversarului mana care a executat aceasta tehnica vi fi strecurata in spatele
adversarului in vederea proiectarii acestuia. Mentionam ca procedeul poate fi finalizat cu multe alte
tehnic: de lovire din picioare cu ajutorul manilor sau picioarelor, de strangulare cu ajutorul mainilor sau
picioarelor, de imobilizare etc. · ultimele doua parti ale procedeului (proiectarea si finalizarea) pot fi
inlocuite cu multe alte tehnici.

2. TIPUL ATACULUI: atac cu o singura mana la nivelul gatului (strangulare)

TIPUL APARARII: · apararea se va efectua cu ambele maini; · mana dreapta a celui care se
apara executa o miscare de prindere a mainii agresorului (la nivelul mainii, cu degetul mare aproape
de degetul mare al agresorului) KOTE GAESHI; · mana stanga are rolul de a proteja fata celui agresat
de o eventuala lovitura a agresorului. Ulterior va executa o miscare de fixare a mainii agresorului; ·
dupa ce mana dreapta a dat drumul mainii agresorului (a fost inlocuita cu mana stanga) va efectua o
prindere a barbie agresorului si o torsiune.

Bibliografie:Wikipedia