DISCIPLINA COMBAT LUPTE

1.Scurt istoric
Procedee ale tehnicii de lupta intalnite si astazi in sportul luptelor se regasesc in frescele
egiptene inca din anul 1500 I.H.Dar,la fel ca pentru alte discipline clasice Grecia antica
reprezinta leaganul nasterii si impunerii luptelor drept una dintre cele mai nobile intreceri
umane.
De altfel inca de la 1896 J.O. Ateniene au inclus in programul intrecerilor si luptele.Dar si
pana a fi consecrate drept sport olimpic,luptele isi afla un loc privilegiat in mitologia
lumii si asta ca o manifestare a fortei brute,dezlantuite si a curajului.Numai astfel
legendarul TESEU a putut invinge in lupta Minotaurul si doar sub aceasta forma descrie
Homer in Iliada confruntarile deintre Ajax si Ulise.Legendele si basmele tuturor
popoarelor sunt abundant agrementate de momente in care personaje primordiale asigura
triumful binelui si dreptatii luptand cu mainile goale.
Poporul nostru a avut o adevarata vocatie pt.intrecerea prin lupta dreapta.Cum altfel decat
prin lupta fara vreun mijloc sau obiect tehnic a invins Fat Frumos pe Zmeu?
Tranta,denumirea populara a luptei,constituie o valenta instinctuala regasita la fiecare om
inca de la nastere.De cum se ridica in picioare,copilul se ia la tranta cu obiectele din jur
sau cu fiintele din jur, aceasta manifestare fiind simbolul celei mai sublime intreceri
umane in care competitorii se confrunta cu mainile goale,inarmati doar cu ceea ce
natura a oferit fiecaruia fizic si spiritual.
In epoca moderna,inca inainte de a deveni disciplina sportiva cunoscuta sub denumirea
de lupte (libere sau greco-romane),tranta se bucura de mare trecere la voinicii poporului
nostrum : voiniceasca, ciobaneasca sau urseasca constituiau adevaratele puncte de
atractie la targuri si iarmaroace.
Tineri si batrani,oraseni sau sateni se adunau sa admire barbatia,forta, curajul si istetimea
luptatorilor.De altfel intrecerile populare larg raspandite au reprezentat firesc si natural
solul fertile in care s-a nascut Sportul Luptelor.Tocmai de aceea la doar cativa ani de la
includerea luptelor in programul olimpic la Atena in 1896 a si aparut primul luptator
sportiv in tara noastra, Mitica Dona iar in 1906 s-a organizat atat primul C.N. cat si
primul Turneu International de Lupte iar in 1930 s-a infiintat federatia de profil.
Sportul celor puternici fizic si mental, aceasta disciplina temerara pe care nu o pot
practica decat cei capabili de sacrificii, de permanenta si cinstita confruntare de sine dar
si cu adversarii, s-a bucurat de o permanenta popularitate printre romani .
Trebuie vorbit despre antrenor emerit Ion Cornianu, cel care a coordonat timp de 4
decenii loturile nationale aducand 161 de medalii olimpice,mondiale si europene.Forurile
internationale l-au ales timp de 20 de ani presedinte al comisiei de antrenori a Federatiei

Internationale , a fost 2 decenii membru in Biroul Executiv si arbitru international de 30

de ani.
De-a lungul a 3 decenii nu mai putin de 7 bravi luptatori au cucerit laurii supremi cei de
campioni olimpici :Dumitru Parvulescu, Gh.Berceanu, Nicolae Martinescu , Stefan
Rusu , Vasile Andrei,Ion Draica si Vasile Puscasu.
2.Aspecte tehnico-metodice
Determinarea, caracterizarea si clasificarea situatiilor tehnico-tactice in sporturile de
combat in general,au o mare importanta pentru eficienta antrenamentului in conditii
competitionale.
Scopul principal al procesului de pregatire pe mai multi ani il reprezinta dezvoltarea
acelor calitati care sa permita sportivilor folosirea cu maxima eficienta a unor actiuni de
lupta individuale in cele mai diferite situatii.Pentru indeplinirea acestui obiectiv general
sunt importante doua sarcini:
a)pregatirea potentialului motric in functie de scop,stabilizarea actiunilor motrice in asa
fel incat sa poata fi executate variat,rapid,respectiv exploziv,cu mare incredere;
b)precizarea modurilor de comportament care permit sportivului folosirea potentialului
motric adecvat si in concordanta cu conditiile de lupta si a premiselor de performanta
individuala.
Punctul de plecare in orientarile metodice in antrenament pentru depasirea cerintelor
specifice in competitiile cu partener este ceea ce specialistii numesc situatia de lupta cu
derivatele
situatie
standard,situatie
hotaratoare
,modificare
de
situatie,caracteristica situationala.Clarificarea acestor situatii si indiciile care le
caracterizeaza constituie o premisa importanta in vederea ameliorarii calitatii
antrenamentului.Plecam de la faptul ca situatiile de lupta dinamice caracterizeaza relatiile
concrete dintre partenerii de intrecere si posibilitatile concrete de luare a unor decizii
juste intr-un anumit moment in timpul desfasurarii luptei pe salteaua de concurs.Aceasta
situatie trebuie sa fie in interdependenta cu regulile competitionale precum si de totalul
informatiilor necesare si este formata,influentata si determinata de o serie de factori
specifici competitiei si caracteristicilor adevesarilor.In afara de acesti factori se mai
numara si pozitia si modul de actionare al partenerilor participanti precum si rezultatele
obtinute.La acestea se adauga si raporturile spatiale sau temporale fata de adversari sau
fata de instalatiile de concurs ca si influentele factorilor externi precum clima sau
aparatura.
Volumul,tipul si modul caracterizarii situatiilor de lupta sunt diferite pentru fiecare
ramura sportiva,insa la lupte aceste situatiisunt caracterizate prin relatiile dintre parteneri
(respectiv lupta in picioare sau la parter) sau care sunt ccteristicile prizelor.De exemplu
daca daca unui luptator ii reuseste sa-l oblige pe adversar la o anumita priza, cum ar fi de
exemplu priza dubla a unui brat) atunci se creeaza o situatie caracteristica prin faptul ca
spatiul de lupta este puternic limitat pentru ambii sportivi, dar pentru solutionarea ei sunt
luate in calcul mai multe tehnici de prindere.Determinarea situatiei este completata si prin
indici ca : pozitia pe saltea, pasul de desprindere, pozitia trunchiului,timpul de lupta,etc.

Astfel se clarifica faptul ca descrierea, determinarea sau aprecierea situatiilor de lupta fac
necesara stabilirea unui aspect de observatie unitar.In respectarea unui punct de
examinare specific se accepta situatiile caracteristice date de exemplu.Pentru stabilirea
cuprinzatoare, adecvata cerintelor a unei situatii de lupta, raportarea unilaterala fata de
unii indici,chiar daca sunt dominanti sub aspectul examinarii, nu este suficienta.
Punctul de plecare si de referinta al examinarii practice si teoretice consta in
caracterizarea cerintelor concrete specifice activitatii sportive.Activitatea competitionala
are loc dependent de fixarea problrmrlor,de scopul propus si de conditiile de executie.
Deoarece particularitatile sarcinilor si dificultatile influenteaza elementele structurale,
scopul, motivul si desfasurarea actiunii,sarcina concreta de lupta si obiectivul propus,
sunt considerate aspecte dominante de examinare.
Cerintele de concurs constau in controversele dintre sportivi, scopul fiind
victoria.Actiunile de lupta ca cele mai mici unitati de actiune sunt subordonate acestui
scop, dar orientate in principal spre solutionare situatiilor imediate si concrete din
competitie.
Deoarece scopul final se obtine printr-o serie intreaga de actiuni, rezultatul fiecareia in
parte este o treapta in atingerea scopului final si in acelasi timp scopul actiunii partiale
corespunzatoare.
Prin aceasta pozitie teoretica fundamentala a psihologiei personalitatii se mai confirma
inca odata ca situtia de lupta se raporteaza la cerintele concrete si la scopul specific al
unei etape subordonate activitatii competitionale.
Prin aceasta scopul diferitelor actiuni de lupta in sensul solutionarii situatiilor de lupta
devine caracteristica dominanta in stabilirea si clasificarea situatiilor actiunilor si
categoriilor de lupta.
O astfel de modalitate de analiza ofera posibilitatea unei clasificari a situatiilor si
modalitatilor de actiune, limiteaza caracteristicile situationale ce trebuie stabilite in lupte
la o masura de aparare si ofera posibilitati directe de perfectionare a antrenamentului
situatiilor de lupta.
Caracterizarea conditiilor in care se desfasoara actiunea ca indice situational
Independent de caracterizarea situatiei, sportvii sunt obligati sa perceapa conditiile
obiectiv existente ale actiunii si sa le aprecieze in functie de atingerea scopului.Din acest
punct de vedere exista o multitudine de date suplimentare si combinatii bazate pe
informatii despre :
-

starea sau pozitia corpului in raport cu partenerul de intrecere (adversar) sus,

jos,dreapta, stanga, departe, aproape, in spate,in fata ;

miscarile, respectev efectele de forta, directie, viteza, accelerara, tragerea sau

impingerea rezultate din propria activitate sau din activitatea adversarului;

indicii constitutionali marcanti, pozitii ale corpului si moduri de lupta si moduri

de lupta ale adversarului in raport de partener (mare, mic, stangaci, culcat ventral
sau dorsal)

Alte conditii care influenteaza sportivul sau situatia sunt,de exemplu,

regulamentul,modalitatea de concurs, spectatorii, arbitrii, conditiile de
sala,clima,toate acestea pot stabilii situatia de lupta in general.
Caracterizarea situatiei trebuie sa cuprinda si evolutia ei necesara si de interes
practic.Conditiile de desfasurare a actiunii car se schimba deseori rapid, nu permit de
regula perceperea si analiza lor rapida, respectiv in timp util pentru aprecierea si
realizarea corespunzatoare a unei actiuni.
Sportivul, pornind de la o conditie initiala, pe care o identifica pe baza unor indici
diferentiati, trage concluzii mai usor privind situatia care se creeaza, adecvata
scopului si se bazeaza pe aceasta in estimarea realizata.
Pentru antrenamentul pe situatii trebuie stabilitate, sub acest aspect, conditiile initiale,
conditiile in care se iau hotarari ( comportament orientat in functie de conditiile
date ). Conditiile tactice ( conditii care se modifica prin actiuni tactice ), conditiile
critice adica acelea care solutioneaza actiuni si conditiile care urmeaza unei
actiuni.Pentru aceasta trebuie facuta o diferentiere intre indicii de situatie si cel de
proces care se percep constant si cei care nu se percep nemijlocit, dar care intervin si
se modifica.
Chiar daca estimam victoria propriului sportiv odata cu cresterea nivelului de
performanta, prelucrarea tot ma diferentiata a unui stimul nou si la alt nivel, este
foarte important de receptat si analizat corespunzator in timpul antrenamentelor in in
teriorul echipei sportv-antrenor.Toti indicii de variabilitate sunt legati si dependenti
unul de celalalt, se modifica in functie de aceasta interdependenta,trebuie sa fie
anticipati si se reflecta subiectiv in constiinta sportivului in functie de caz, importanta
si probabilitatea de realizare.
Comportamentele emotionale ca reusita, esecul sau oboseala influenteaza
modificarile de situatie.Intre indicii situationali nu exista raporturi primare-statice, ci
determinate.Anticiparea situatiei se raporteaza la situatia de ansamblul ei si nu la un
indice izolat chiar daca acesta este dominant.
Importanta este intelegerea fenomenului de lupta in general pentru realizarea
individuala a actiunilor cerute de situatie. Aici se include aparitia fazelor asa numite
critice, de solutionare, de anticipare, de integrare a sarcinilor tactice.

Asa numitele cataloge de situatii general valabile nu trebuie supraapreciate.Ele

servesc in principal in antrenamentul juniorilor ca orientare initiala.Atragerea
rationala si constienta si creatoare in antrenamentul de situatie este in orice caz mai
buna decat oferirea formal a unor indici superficiali.Reglarea rationala a actiunii este
forma cea mai eficienta de antrenament.
In definirea situatiilor de lupta se iau in considerare urmatoarele aspecte:
-

fixarea scopului depasirii unei cerinte concrete pritr-una sau mai multe actiuni de
lupta si a rezultatului scontat.Aici se include importanta atingerii scopului.

Interrelatiile dintre sportivi tinand seama de premisele individuale de pregatire din

care deducea posibilitatile de comportament si dificultatile de atingere a scopului.

Conditiile de desfasurare a actiunii caracterizate prin indicii de pozitionare a

corpului, miscare si efecte de forta, care pot fi absoluti sau relativi fata de mediu
sau adversar in complexitatea si alternanta lor.

Rflectarea, evaluarea subiectiva si diferita a indicilor care sunt influentati de

cunostintele individuale, de informatiile preliminare, de sperante, motivatii si
chiar de experienta de viata.

Caraterul procesual al actiunii de lupta.O situatie apare, atinge faza critica sau
momentul favorabil, se solutioneaza sau dispare.Pentru aceasta este necesar sa fie
date conditiile initiale ale scopului si de reglare.

Din aceste aspecte se deduce definitia unei actiuni tehnico-tactice in lupte.

Situatia de lupta caracterizeaza o solicitare concreta in raport cu scopul actiunii.Ea
este determinata pe baza regulamentului competitional, prin rporturile concrete dintre
sportivi, inclusiv modalitatile de comportament si gradul de realizare,ca si importanta
atingerii obiectivului de concurs.Situatia de lupta se poate descrie prin totalitaea
informatiilor utile, conditiile de actiune percepute obiectiv,reflectrea subiectiva a
caracteristivlor si anticiparea conditiilor.
Actiunea de lupta are un caracter procesual si cuprinde faza conditiilor intiale, faza de
aparitie, faza critica si faza de solutionare.Nu este inca rezolvata problema formarii
categoriilor de situatii. Pentru aceasta vor fi clasificate cateva pozitii teoretice.
Din cele prezentate pana acum se poate deduce ca nu este posibil sa se prevada
caracteristici proprii pentru fiecare actiune de lupta.De aceea clasificarea se face in
raport de aspectele dominnte. Necesitatea sintetizarii situatiilor separate si in
categoriisi ordinea lor a fost fundamentata din punct de vedere al teoriei
informatiei.Abia astfel de clasificare ii permite sportivului, in ciuda situatiilor
variabile, sa-si formeze o privire de ansamblu, sa-si adapteze un comportament relativ

stabil, adecvat situatiei, si prin formarea unor structuri cognitive sa recunoasca

apartenenta unei situatii de lupta la o anumita categorie.
Principalele criterii de clasificare a actiunilor de lupta sunt :
a) Clasificarea in functie de priza ( de exemplu in luptele clasice )
-

ridicarea dubla cu prinderea trunchiului adversarului

dubla prindere dinspre interior a bratului a unui adversar.

b) Clasificarea dupa actiunile de lupta

-

sistem al elementelor de baza tactice

clasificarea dupa prindre,aruncare,fixare

clasificarea dupa diferite moduri de atac

c) Clasificarea dupa fazele de tranzitie si punctele cheie in desfasurarea actiunii

-

tranzitia din stand la sol cu aspectele de clasificare , pozitia luptatorilor unul fata
de celalat, raportul om deasupra om dedesubt precum si situatia ultimului pe
saltea

tranzitia respectiv schimbarea pozitiei in lupta la parter

d) Clasificarea dupa modul de solutionare a actiunii

-

comportamentul ( reactiv ) orientat in functie de conditiile intalnite anterior;

modificarea conditiilor si a comportamentului ( activ ) orientat spre un scop.

e) Clasificarea dupa caracteristici izolate diferite

-

pozitia luptatorului in cadrul suprafetei limitate in care se desfasoara lupta in

concurs

constitutia fizica ( inaltime, greutate, pozitia piciorului sau a talpii )

caracteristici conditionate de regulament ( actiuni ce debuteaza la comanda, dupa

incalcari de rgulament sau dupa intreruperi.

In concluzie se poate afirma ca stadiul de cunostinte atins in stabilirea si

caracterizarea actiunilor de lupta poate fi apreciat la modul general dupa cum
urmeaza :
-

Printr-o abordare energica si adecvata s-au facut progrese in caracterizarea

cerintelor specifice de lupta si s-au dedus primele masuri privind modificarea
antrenamentului.

Suportul pentru formularea unor criterii metodice de antrenament il constituie

efortul de a subordona situatiile de lupta dominante unor procedee de rezolvare
eficiente si de a deduce reguli de comportament.

Prelucrarea semnelor revelatoare privind determinarea actiunii

caracterizare adecvata impreuna cu anticiparea evolutiei situatiei.

Clasificarea situatiilor de lupta ca o premisa pentru deducerea unor reguli de

comportament si pentru precizarea unui numar limitat de actiuni variabile de
lupta. Discutiile despre procedeele tehnice si indicii de clasificare adecvata
trebuie accentuata si trebuie verificata prin transpunerea in practica.

Concluziile ulterioare pentru prelucrarea sferei de probleme amintite se refera in

principal la clasificarea si stabilirea urmatoarelor imprejurari :

printr-o

In ce masura sistemele de clasificare a actiunilor de lupta valabile pentru federatiile

de specialitate si pot fi aplicate pentru stabilirea si clasificarea situatiilor de lupta.
Printr-o astfel de caracterizare se poate demonstra satisfacator scopul actiunii de lupta
( scopul drept criteriu principal de determinare ).
Se poate pleca in principiu de la o valoare similara a actiunilor de lupta existand o
interdependenta intre probabilitatea de reusita si perspectiva de reusita.
Situatiile de lupta pot fi apreciate si de observatori din afara si pot constitui cerinte ale
testelor specific sportive.
Trebuie intreprinse subdivizari largite corespunzator diferitelor puncte de referinta ale
diferitelor etape de desfasurare a luptei in competitie ( in picioare sau la parter ) .
Procesul de sintetizare a perspectivelor de regula divergente ale celor doi sportivi
adversari in caracterizarea actiunilor de lupta.