Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Tema:
Introducere
Pregatirea tactica constitute insusirea si perfectionarea de catre sportivi, in
mod creator, a posibilitatilor si modalitatilor de utilizare in timpul luptei a
procedeelor si combinatiilor tehnice, a calitatilor fizice si psihice, precum si a
cunostintelor teoretico-metodice, in functie de particularitatile proprii si
ale adversarului, in scopul obtinerii victoriei.
2
1. Legatura dintre pregatirea tactica si pregatirea tehnica
Astfel, in timpul invatarii unor procedee tehnice se vor sublinia aspectele legate de
modalitatea folosirii lor in timpul angajarii:
– prizele care favorizeaza executia procedeului;
– calitatile fizice necesare executiei acestuia;
– la ce caracteristici ale adversarului se preteaza folosirea procedeului (talie,
lungimea segmentelor, calitati fizice etc.);
– posibilele combinatii si inlantuiri cu alte procedee deja cunoscute;
– ce greseli ale adversarului faciliteaza executia procedeelor in cauza;
– greselile care permit adversarului sa contraatace (vulnerabilitati proprii) etc.
Desigur, aceste aspecte ale relatiei dintre pregatirea tehnica si cea tactica
sunt valabile atat pentru lupta din picioare (NAGE WAZA) cat si pentru lupta la
sol (NE WAZA). Unii sportivi stapanesc mai bine lupta din picioare, unde
manifesta mai multe posibilitati de a-si ataca adversarul, altii se simt mai in
siguranta in lupta la sol, demonstrand aptitudini deosebite pentru aceasta lupta.
3
2. Factorii de influenta a pregatirii tactice
Chiar daca conditiile de mai sus sunt favorizante pentru efectuarea atacului cu un
anumit procedeu, sportivul il va folosi numai daca acest procedeu este insusit
corect si perfectionat in antrenament, in conditii de RANDORI. In caz contrar risca
sa fie contraatacat cu usurinta.
Iata cateva din cele mai indicate momente de declansare a unui atac :
– imediat dupa inceperea luptei prin surprinderea adversarului;
– in momentul cand adversarul fixeaza o anumita priza;
– la schimbarea prizelor;
– dupa un atac nereusit al adversarului;
– cand adversarul ataca cu disperare pentru refacerea handicapului (spre sfarsitul
luptei);
4
– la marginea saltelei cand, uneori, adversarul se relaxeaza;
– dupa un atac fals la care adversarul reactioneaza etc.
Daca adversarul este un sportiv cunoscut din urmarirea lui in diferite concursuri
anterioare sau din intalniri directe, stabilirea tacticii luptei este usurata, aceasta
bazandu-se pe specularea si ”valorificarea” laturilor mai slabe ale pregatirii
acestuia. Se vor folosi procedee impotriva carora se stie ca adversarul se apara mai
greu si se va impune un ritm de lupta neconvenabil acestuia. Desigur, aceste
cunostinte despre adversar trebuiesc verificate in primele minute ale luptei, acesta
putandu-si, la randul lui, schimba maniera, de abordare a meciului.
5
face, in aceeasi situatie, numai printr-o pregatire minutioasa care sa-i confere un
grad crescut de siguranta.
6
Pe langa aceste informatii preliminare intereseaza si alte informatii pe care
antrenorul le afla numai dupa sosirea la locul concursului, cum sunt:
– numele participantilor;
– categoria de greutate la care se lupta diferiti sportivi;
– adversarii stabiliti prin tragerea la sorti (pentru primul tur) etc.
4. SISTEME TACTICE
Prin sistem tactic definim modul de gandire, organizare si ducere a luptei (SHIAI)
de catre sportiv in raport cu gradul de stapanire a atacului, contraatacului sau
apararii, cu valoarea calitatilor motrice si psihice solicitate, cat si cu posibilitatile
proprii de sustinere a eforturilor impuse de desfasurarea luptei.
Fiecare sportiv adopta, in timpul luptei, acel sistem tactic pe care il considera cel
mai avantajos in raport cu particularitatile si cu posibilitatile proprii dar si cu cele
ale adversarului. Cele mai utilizate sisteme tactice in sunt:
a) sistemul tactic bazat pe utilizarea unei game variate de procedee si combinatii
tehnico-tactice in atac, aparare si contraatac.
Sportivii care si-au insusit bine un numar mare de procedee tehnice de atac,
contraatac si aparare, vor adopta sistemul tactic de lupta bazat pe imbinarea
judicioasa a acestor procedee in combinatii tehnico-tactice variate, trecand de la un
procedeu la altul in functie de situatiile impuse de desfasurarea luptei. Cu aceeasi
7
usurinta, acesti sportivi trec din NAGE WAZA in NE WAZA prin cunoasterea unor
combinatii eficiente intre procedeele din cele doua grupe tehnice.
Cel mai avantajos sistem tactic consta in imbinarea celor doua sisteme tactice
descrise mai sus. Insusindu-si o gama larga de procedee si de combinatii tehnico-
tactice, sportivul le va perfectiona pe cele care se adapteaza cel mai bine la
particularitatile sale, aceasta devenind procedee „cheie”. Acest sistem combinat da
posibilitatea sportivilor sa foloseasca procedee si combinatii tehnico-tactice in
functie de situatiile concrete din timpul luptei si in functie de adversarii intalniti.
De asemenea, va putea finaliza diferitele combinatii prin procedee „cheie” care sa-i
asigure victoria inainte de limita. Este recomandabil ca fiecare sportiv sa-si
perfectioneze 2-3 procedee din lupta din picioare si 2-3 din lupta la sol, dar fiecare
procedeu sa fie din grupe tehnice diferite.
Toate aceste trei sisteme tactice se vor concretiza in timpul luptei, prin stilurile
(manierele) proprii de lupta ale fiecarui sportiv, dintre care cele mai frecvent
utilizate sunt:
8
– lupta ofensiva, bazata pe atacuri continue sau repetate la intervale scurte. Se
folosesc diferite procedee si combinatii tehnico-tactice prin care se urmareste
realizarea unui avantaj cat mai substantial sau obtinerea avantajului si a victoriei
prin penalizarea adversarului pana la descalificare (HANSOKU-MAKE). Acest stil
de lupta presupune, pe langa o valoare tehnica ridicata si o pregatire fizica
specifica foarte buna.
5. PLANUL TACTIC
In orice competitie, sportivul trebuie sa-si desfasoare lupta pe baza unui plan tactic
conceput anterior. Insusirea si perfectionarea conducerii luptei pe baza unui plan
tactic se face in lectii folosind, diferite forme de RANDORI cu teme tactice.
9
Cand adversarul este necunoscut, intocmirea planului tactic se va baza numai pe
valorificarea posibilitatilor si particularitatilor proprii. In acest caz planul trebuie sa
fie mai flexibil, prevazandu-se mai multe solutii prin care sa se asigure
posibilitatea executiei diferitelor procedee si, in final, obtinerea victoriei.
Situatiile concrete din timpul luptei nu pot fi integral prevazute de catre sportiv
nici chiar in cazul adversarilor cunoscuti. De aceea trebuie dezvoltata la sportivi
capacitatea de a-si schimba planurile tactice initiale chiar la inceputul angajarii sau
pe parcursul desfasurarii ei. Se vor organiza angajari cu tema, folosind parteneri
carora li se vor impune sarcini pe care sportivul nu le cunoaste. De exemplu, unui
partener (pentru care s-a intocmit planul tactic) care duce o lupta ”deschisa” (in
pozitie de garda inalta) – i se indica sa lupte in pozitie de garda foarte joasa si sa
foloseasca alte tehnici decat cele folosite de obicei. Astfel, sportivul va fi obligat
sa-si schimbe planul tactic de lupta si sa se adapteze la noile conditii.
3. MIJLOACELE TACTICII
Abordarea unui anumit stil de lupta, incadrat intr-unul din sistemele tactice
amintite mai sus, este conditionata de mijloacele de care dispune fiecare sportiv si
de capacitatea lui de a le utiliza in conditiile luptei cu adversari atat de diferiti.
10
Dezechilibrarile constituie unul din principalele mijloace prin care se pot crea
pozitii favorabile executiei unor procedee tehnice. Prin diferite tractiuni, impingeri,
torsionari etc. executate cu mare finete, adversarul este scos din pozitia sa optima
de echilibru, fiind pus in imposibilitatea de a se apara sau de a contraataca.
Pe langa mijloacele aratate mai sus, toate componentele pregatirii unui sportiv
constituie si mijloace ale tacticii. Dintre acestea amintim:
11
Orice intentie de atac a acestuia este anihilata prin initiativa proprie, blocand
intentiile adversarului.
– ATO-NO-SEN – prevenirea atacului adversarului printr-un procedeu de
contraatac, datorita intuirii intentiei de atac a acestuia. Este o initiativa din
defensiva care poate fi valorificata atunci cand sunt cunoscute modalitatile de atac
ale adversarului.
– GO-NO-SEN – preluarea initiativei printr-un atac rapid dupa blocarea unui
atac al adversarului.
– SEN-NO-SEN – este o forma superioara de initiativa – care cere un nivel
superior de pregatire tehnico-tactica si intelectuala si o mare experienta
competitionala sau de lupta. Presupune o perfectionare a asa-numitului ”simt al
luptei” care sa permita sesizarea tuturor actiunilor adversarului si o initiativa
permanenta atat in atac cat si in aparare. Actiunile de atac ale adversarului sunt
anihilate prin contraatacuri rapide.
12
Concluzii
Stabilind si perfectionand, pentru fiecare sportiv, cel mai potrivit sistem
tactic, folosind in procesul de instruire cele mai eficace mijloace tactice si
respectand indicatiile privind insusirea si perfectionarea tacticii, se vor forma
sportivi de mare valoare, capabili sa rezolve favorabil orice situatie tactica ivita in
timpul luptei.
13
Cuprins
Introducere __________________________________________2
1. Legatura dintre pregatirea tactica si pregatirea tehnice_______________3
5. Sisteme tactice__________________________7
6. Planul tactic ______________________________________9
7. CONCLUZII_______________________________________13
Bibliografie_________________________________________15
14
Bibliografie
15