STUDIUL MODELULUI JUCATOARELOR PE POSTURI LA ECHIPA DE BASCHET JUNIOARE II C.S.S.5 BUCURESTI CAP. 1 INTRODUCERE 1.1.

Caracteristici si tendinte in orientarea antrenamentului in baschet. 1.2. Motivarea alegerii temei. 1.3. Scopul urmarit CAP. 2 FUNDAMENTAREA TEORETICA A STUDIULUI PROPUS 2.1 Orientari si tendinte in conceptia moderna a antrenamentului sportiv 2.2. Modelarea antrenamentului in baschet 2.3. Modelul echipei 2.4. Modelul jucatoarelor pe post: - fundas - extrema - centru - pivot 2.5. Modelul de pregatire 2.6. Particularitati morfo-functionale si psiho-motrice ale junioarelor II CAP. 3 ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII 3.1. Metode de cercetare utilizate 3.2. Ipoteza cercetarii 3.3. Subiectii supusi studiului 3.4. Conditii de lucru CAP. 4 REZULTATE OBTINUTE SI INTERPRETAREA DATELOR 4.1. Modelul de joc si de pregatire al echipei studiate 4.2. Eficacitatea modelului de joc pe posturi-contributia la scorul final 4.3. Prelucrarea statistico-matematica a datelor obtinute

CAP. 5 CONCLUZII

CAPITOLUL I INTRODUCERE
1.1.CARACTERISTICI SI TENDINTE IN ORIENTAREA ANTRENAMENTULUI IN BASCHET Teodora Predescu si Corneliu Negulescu evidentiaza si caracterizeaza tendintele ce se manifesta pe plan european privitoare la orientarea antrenamentului in jocul de baschet dupa cum urmeaza: pregatire: - abordarea unei pregatiri precoce (clasa a-V-a varsta de 11 ani cand se incepe initierea); - programarea multianuala a pregatirii (in anumite etape antrenamentul diurn comporta intre 2-4 unitati de antrenament Selectia jucatorilor este efectuata dupa criterii stiintifice. - tipul constitutional, conditie si, sub unele aspecte, efect al procesului de antrenament si al performantei sportive; in afara de statura, se au in vedere dimensiunile bratelor, mainilor si picioarelor; precizarea tipului somatic se face pe sexe, posturi si varste; - complexul calitatilor motrice corespunzator caracteristicilor efortului din meci; Dintre criteriile consacrate, a crescut ponderea urmatoarelor: Cresterea longevitatii sportive (a devenit mai lunga durata capacitatii de performanta maxima) ca urmare a maririi perioadei de

- personalitatea sportivului, dominante: combativitatea, vointa, stabilitatea proceselor psihice, rezistenta la factorii de perturbare, gandire tactica. Apropierea conditiilor si continutului pregatirii de cele ale meciului, respectiv "modelarea" antrenamentului in baza componentelor specifice performantei: biologice, biomecanice, motrice, psihologice si materiale. intensitate. Obtinerea unei disponibilitati continue pentru performanta (forma sportiva superioara); pe fondul acestei disponibilitati continue, etape de forma sportiva maxima. Explorare si valorificarea pentru performanta a oricaror Respectarea principiului corelarii gradate a eforturilor cu rezerve de energie (fizica, psihica). utilizarea eforturilor maximale in antrenament precum si al unitatii si continuitatii pregatirii fizice generale si speciale. Utilizarea si adaptarea unor mijloace si metode de antrenament, caracteristice altor sporturi, ca elemente adjuvante ale antrenamentului sportiv. Numar relativ redus de exercitii, cu eficienta selectiva si cumulativa, dar repetate de foarte multe ori. Maximizarea importantei si rolului pregatirii fizice in Obtinerea unei rezistente in tempou maxim, specific jocului Volum, cantitate mare de munca si efort, in regim de antrenament, in toate perioadele si etapele de pregatire. competitional, prelungita peste limitele duratei jocului si ale competitiei.

Mixtarea metodelor de antrenament "in circuit" si "cu Refacerea (si recuperarea) rapida fizica si psihica imediat

intervale",aplicarea lor extinzindu-se si la pregatirea tehnico-tactica. dupa antrenament si meci, ceea ce permite desfasurarea sistemului de antrenament diurn cu cate 1-3 unitati de lectie. Continutul si rationalizarea odihnei de dupa antrenamente si meci, cu accent pe recuperare (functionala si psihica) au caracter prioritar in programarea antrenamentului in comparatie cu solicitarea la efort, care este permanent intens. Aceasta caracteristica este concretizata prin: - interrelatia corecta intre efort si pauzele active de-a lungul ciclurilor anuale. In cadrul etapelor,ciclurile saptamanale, in cadrul fiecarei lectii si cresterea rolului exercitiilor compensatorii; - lupta impotriva uzurii si preocuparea pentru scurtarea timpului de recuperare prin terapie medicamentoasa si alte mijloace si metode (oxigenare,antrenament la altitudine,alimentatie alcalina,bai, masaje etc); - programe cultural-distractive cu echipa. Uilizarea aparaturii de antrenament (fizic, tehnic, tactic). Folosirea elementelor de cibernetica (modelare,

programare) si matematizare in programarea si controlul antrenamentului, dirijarea dinamicii efortului spre realizarea unor niveluri de forma sportiva prestabilite si controlul sistematic al acestei dinamici prin probe si norme de control precum si prin controlul dinamicii functionale a organasmului: asistenta si supravegherea stiintifica interdisciplinara a antrenamentului, constand din control, din informare asupra reactiei organismului, a personalitatii sportivului la eforturile solicitante. Echipa

de specialisti: antrenorii, medicul sportiv specialist in explorari functionale, psiholog, metodist, biochimist, dietetician (specialitate care poate fi cumulata de medic). Personajul central ramane antrenorul. El trebuie sa coreleze rezultatele determinarilor facute de ceilalti specialisti, sa selectioneze, sa prelucreze si chiar sa elaboreze mijloacele si metodele (exercitii, dozarea efortului) de valorificare a datelor furnizate prin investigatiile celorlalti specialisti si, in final, sa conduca antrenamentul in baza rezultatelor antrenamentului de control si informare cu privire la reactia organismului, a personalitatii sportivului la efortul solicitat. Ridicarea la rang de principiu a individualizarii pregatirii Combinarea abordarii simultane (pregatire fizica, tehnica, Simultaneitatea abordarii factorilor antrenamentului se - prezenta tuturor factorilor antrenamentului ca obiective de realizat in acelasi plan de antrenament pe perioada, etapa, ciclu si lectie, bineanteles ca, realizarea obiectivelor presupunand si exercitii specifice (in cadrul lectiilor de antrenament) pentru fiecare factor al antrenamentului; - stabilirea unui factor al antrenamentului ca obiectiv dominant (prioritar) intr-o etapa, dublat de exercitii de mentinere calitativa a pregatirii realizate in domeniul celorlalti factori ai antrenamentului; fizice si tehnice. tactica, psihologica si teoretica) cu abordarea lor succesiva. realizeaza prin:

- in cadrul aceleiasi lectii se prevede ca tema un factor al antrenamentului dar, in acelasi timp, se stabilesc si exercitii de mentinere pentru ceilalti factori. Regimul de manifestare: - tehnica in regim de tactica si de pregatire fizica (calitati motrice), respectiv: tehnica in regim de tactica si de viteza sau de forta, de detenta; tehnica in regim de tactica de calitati motrice intrunite - deci integrativ; - tactica in regim de tehnica si de pregatire fizica (calitati motrice); - pregatire fizica (calitati motrice) in regim de tehnica si tactica, respectiv rezistenta in regim de viteza si de tehnica, rezistenta in regim de detenta si de tehnica si tactica, detenta in regim de tehnica si tactica. Forma de realizare: acelasi exercitiu, cu schimbarea dominantei. Exemple: antrenamentul pentru contraatac, in care exercitiul tactic (criss - cross) poate deveni tehnic sau exercitiu de viteza ori de rezistenta. realiza: - in cadrul unei parti (etape) a perioadei se prevad subetape (cicluri) succesive avand fiecare ca obiectiv cate un singur factor al antrenamentului, se utilizeaza, in special, pentru pregatirea fizica generala organizata iarna, la munte si pentru odihna, refacere; Abordarea succesiva a factorilor antrenamentului se poate

- in cadrul unei etape se prevad cicluri (sau microcicluri) avand fiecare ca obiectiv cate un singur factor al antrenamentului; - in cadrul anumitor cicluri se prevad zile de antrenament separat pentru pregatirea fizica, tehnica si tactica.

Cresterea importantei pregatirii psihologice si teoretice. Adaptarea principiilor si metodelor generale de antrenament la specificul profesional, de grup social (jucatori profesionisti, salariati, studenti, militari, elevi etc.).

1.2.MOTIVAREA ALEGERII TEMEI Modelarea, metoda de cercetare apartinand cu decenii in urma domeniului de avangara a ciberneticii a patruns treptat in toate domeniile de activitate si cu rezultate deosebite in sportul de performanta. Modelarea reprezinta o metoda de studiu care foloseste modele, adica reprezinta imagini simplificate despre un sistem complex, iar aplicarea in domeniul sportiv se concretizeaza in crearea unui ansamblu de modele in cadrul caruia distingem: modelul de selectie, modelul postului, modelul de joc, modelul de pregatire. In domeniul baschetului modelarea s-a bucurat de atentia unor specialisti cum ar fi regretatul prof. univ. LEON TEODORESCU, conf. DUMITRU EVELET COLIBABA, prof. univ. dr. TEODORA PREDESCU, prof. LUCIAN VASILESCU care impreuna cu studentii de la A.N.E.F.S. a anilor 70 au reusit sa aplice modelarea la o serie de aspecte ale jocului de baschet: modelul efortului in jocul de baschet; modelul prospectiv de joc

 modelul de pregatire; modelul de selectie. In ultimii ani asistam la o puternica efervescenta a jocului de baschet care datorita spectaculozitatii sale castiga permanent in popularitate. Continua crestere a maiestriei jucatorilor si echipelor, precum si dinamica regulamentului de joc, au determinat o serie de modificari in conceptia jocului de baschet actual: lupta pentru impunerea ritmului si tempoului de joc; dinamica raportului specializare- universalitate; cresterea importantei luptei aeriene pentru minge si cresterea gabaritului jucatorilor; tactica moderna in atac cuprinde in esenta contraatacul si atacul rapid; cresterea importantei eficientei apararii in conditii de angajare corporala totala; cresterea importantei jocului conducatorilor de joc si a valorii lor Antrenorul-profesorul prin prezenta sa umanizatoare trebuie sa oxigeneze viata psihica si conduita morala, sa purifice si sa inalte, sa inobileze personalitatea sportivilor in universul sportivitatii, prieteniei, binelui si adevarului. As indrazni sa compar activitatea antrenorului cu cea a unui sculptor, in functie de subiectul ales, sculptorul isi alege materialul din care trebuie sa lucreze, pentru ca el stie ca mesajul pe care trebuie sa il transmita privitorului este dat nu numai de formele pe care le va realiza, ci si de duritatea acelui material. Imbinarea corecta a acestor elemente da

nastere unei lucrari de valoare si acesta inseamna talent. Cercetatorul simte nevoia sa cunoasca si este curios, placandu-i noul, insolitul; de aici provine necesitatea alegerii unei teme de cercetare. Alegerea acestei teme a fost motivata de dorinta de autoperfectionare considerand ca un studiu mai aprofundat al acestei teme ma va putea ajuta in activitatea profesionala, ajutandu-ma sa obtin rezultate bune in pregatire.

In afara studiului unui material bibliografic pe care l-am dorit cat mai bogat si variat, am adunat materiale si observatii din activitatea proprie din timpul antrenamentelor. Aceasta se refera atat la modalitatile si particularitatile individuale cit si la modalitatile de cunoastere psihofizice generale.

1.3.SCOPUL LUCRARII Perfectionarea unei activitati este posibila numai in masura in care este bine cunoscuta, prin aceasta intelegand nu numai efectul si modul de organizare al acestei activitati, cat si cauzele care o genereaza si legile care o guverneaza. In aceasta lucrare am incercat sa relatez o forma cit mai eficienta prin sisteme de actionare pentru sporirea eficientei pregatirii prin modelul de joc si modelul de pregatire aplicate si experimentate la echipa de juniori II Ia C.S.S.5 BUCURESTI. Scopul lucrarii il constituie efectuarea unui studiu asupra activitatii echipei respective prin realizarea obiectivelor propuse. In conformitate cu tema lucratii, am stabilit mai multe etape, a caror succesiune si continut sunt prezentate in continuare: ETAPA I: alegerea temei lucrarii; stab

ilirea planului lucrarii; dierea lucrarilor de specialitate; stabilirea echipei de juniori II asupra careia se va executa cercetarea ETAPA a II-a: participarea la unele antrenamente si jocuri oficiale ale echipei respective; acumularea de date si observatii din antrenamente si jocuri; discutii si convorbiri cu antrenorii si jucatorii; redactarea continutului primelor trei capitole ale lucrarii ETAPA a III-a: stabilirea continutului capitolelor IV,V. redactarea lucrarii; ETAPA a IV-a: redactarea lucrarii; predarea lucrarii. In vederea cresterii eficientei, am incercat sa alcatuiesc un program de pregatire argumentat pe o atenta studiere a lucrarilor de specialitate si pe experienta proprie. stu

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICA A STUDIULUI PROPUS

2.1. ORIENTARI SI TENDINTE IN CONCEPTIA MODERNA A

ANTRENAMENTULUI SPORTIV. Nivelul inalt al performantelor in sportul modern impune perfectionarea continua a tuturor laturilor pregatirii sportivilor. Acest nivel atins precum si cresterea in continuare a performantelor depind direct de o serie de factori si directii de perfectionare a antrenamentului sportiv. Perfectionarea continua a strategiilor de selectie

Strategiile de selectie raspund unor cerinte ca : varsta optima pentru selectie, diferita de la un sport la altul. Investigatiile periodice intreprinse asupra unor campioni, mai ales la varstele de crestere ale fetelor si baietilor, au demonstrat ca in evolutia sa omul modern a inregistrat cresteri ai indicilor morfologici de la o generatie la alta. Valorile medii ale inaltimii si greutatii copiilor si adolescentilor din zilele noastre sunt mai mari decat in secolul trecut, iar maturitatea sexuala apare mai timpuriu. Fenomenele de "Secular trent" si "Acceleratie" sunt determinate in foarte mare masura de factori de mediu natural, dar mai ales social. Se considera ca nivelul de trai, nivelul de civilizatie si progresele medicinei sunt factori raspunzatori de producerea

acestora (obtinerea marilor performantelor la numeroase ramuri de sport este conditionata de gabaritul sportivilor). Copiii selectionati sa aiba o stare de sanatate perfecta (necesitatea efectuarii unui control medical minutios care sa evidentieze capacitatea de adaptare la efort, dar si pe cea de restabilire). Stabilirea celor mai semnificative si adecvate probe de selectie, tinand seama ca exista parametrii morfo-functionali si motrici care sunt puternic determinati genetic si pot fi mai putin dezvoltati in antrenament (inaltimea corpului, anvergura, viteza, indemanarea etc. ). Utilizarea pentru selectie a celor mai potrivite cai cum sunt: asistenta la lectiile de educatie fizica si discutii cu profesorii, concursuri de selectie, trialuri etc. Selectia ca si antrenamentul are un caracter permanent diferentiat pe cele trei stadii: copii, juniori si sportivi consacrati, dupa criterii adecvate fiecarui stadiu.

Strategia si selectia nu se reduc la procesul de depistare a copiilor cu aptitudini deosebite, ci include si etapa imediat urmatoare,de initiere in sportul pentru care au fost selectionati. Inteaga strategie de selectie prevazuta ca un sistem dinamic ce presupune procese de autoperfectionare ofera, de la o etapa la alta, calitate intregului proces, sporindu-i eficienta. Cresterea considerabila a volumului de lucru de

antrenament al sportivilor Marirea volumului este determinata, in principal, de necesitatea acumularilor cantitative, dar este impusa si de cresterea, mai ales in jocurile sportive, a numarului de actiuni tehnico-tactice. De exemplu, in

jocuri s-a ajuns la 200-300 de actiuni pe meci, fapt care implica o mare crestere a dinamicii jocului, deci a intensitatii efortului. Realizarea unei stranse legaturi intre continutul si metodica antrenamentului si cerintele jocului. Aceasta orientare consta, in principal, in modelarea antrenamentelor, pe cat posibil, in toate perioadele, conform cerintelor desfasurarii jocului. Asistam in prezent la cresterea substantiala a ponderii pregatirii specifice in cadrul pregatirii integrale a jucatorilor. Cresterea ponderii mijloacelor cu caracter specific si de joc in ansamblul pregatirii spotivilor de performanta, nu trebuie sa duca la diminuarea exagerata, in diferite etape de pregatire, la mijloacele cu caracter general. In acest scop, se alcatuiesc modele operationale care reflecta caracteristicile executiilor din joc.

Cresterea considerabila a intensitatii efortului in lectiile de antrenament. Se constata o sporire a dinamicii efortului in jocul competitional, fapt care se concretizeaza in marirea tempourilor de executie, sporirea numarului de actiuni de atac pe reprize, situatii determinate de prevederile regulamentare care cunosc anumite modificari favorizand cresterea dinamismului si pe de alta parte, cresterii spectaculozitatii jocului. In replica, antrenamentul sportiv se desfasoara la intensitati ridicate, in tempouri apropiate celor de joc, analoage jocului competitional sau mai tari decat cele solicitate in joc. Cresterea intensitatii efortului se evidentiaza cu predominanta realizeaza obiectivele lectiilor. Cresterea numarului mijloacelor de pregatire in partile fundamentale ale antrenamentelor, in special la mijloacele prin care se

netraditionale prin folosirea unor aparate si instalatii ce valorifica in mare masura rezervele functionale ale organismului. In ultimii 10 - 15 ani s-a extins utilizarea simulatoarelor in majoritatea ramurilor de sport. S-au creat numeroase "trenajoare" care asigura dezvoltarea calitatilor motrice sincronizat cu perfectionarea tehnicii si inlesnind valorificarea superioara a resurselor sportivului, controlul acestora, o ridicata tensiune psihologica in lectii, organizarea antrenamentelor semispecifice si intensificarea proceselor de adaptare. Aceasta tendinta favorizeaza obiectivizarea, in mare masura, a nivelului de pregatire, a rationalizarii, standardizarii mijloacelor, a cunoasterii mai profunde a activitatii competitionale si a elaborarii parametrilor modelelor care asigura atingerea performantelor dorite. Amplificarea ecoului social al sportului de performanta si cresterea numarului de tineri care doresc sa fie cuprinsi in aceasta. Astazi

asistam la cresterea impresionanta a numarului celor care doresc sa devina performeri si vedete internationale. Fenomenul este determinat de cel putin trei factori: - amplificarea importantei sociale a sportului ca mijloc de destindere, de combatere a sedentarismului si ca spectacol; - dorinta naturala a omului modern de a se intrece cu altii si de a se autodepasi pe toate planurile, deci si pe plan fizic; - practicarea sportului ca profesie si obtinerea unor venituri materiale substantiale Numarul sporit de sportivi de mare valoare determina ca lupta sportiva sa fie dusa la limita maxima a posibilitatilor de moment, lupta din care, de regula, rezulta noi recorduri olimpice si mondiale.

Conducerea stiintifica a antrenamentului sportiv. Principala rezerva de progres o constituie dirijarea stiintifica a intregului proces de pregatire care trebuie sa se desfasoare coroborat sub forma unui sistem unitar in cadrul unor cercetari interdisciplinare, operationale etc. bazele interpretarii interdisciplinare sunt puse de conceptia sistemica si reglare prin "feed-back" care necesita pregatire speciala si baza materiala corespunzatoare. Astfel, multitudinea de aspecte si laturi ale pregatirii pot fi interpretate relationist ca proces multifactorial, intelegand antrenamentul ca sistem dinamic complex cu autoreglare si autoorganizare, capabil sa-si optimizeze comportamentul performantial. Se considera ca pentru dirijarea in cunostinta de cauza, sunt necesari peste 4000 de indicatori de natura motrico-biologica si psihica. Dirijarea antrenamentului sportiv.

Eficienta dirijarii procesului de antrenament este determinata de cunoasterea aspectelor privind modul de abordare de catre sportivi a activitatii competitionale, desfasurarea acesteia, si mai ales de analiza rezultatelor sportive obtinute. Stategia dirijarii pregatirii sportive se desfasoara pe mai multe etape care include: selectia mijloacelor, planificarea acestora, compararea rezultatelor realizate cu cele planificate si corectarea actiunilor urmatoare.

2.2.

MODELAREA ANTRENAMENTULUI IN BASCHET Pornind de la ideea ca antrenamentul si jocul competitional

reprezinta sisteme complexe probabilistice alcatuite dintr-un numar mare de componente cu o anumita organizare si functionalitate interioare, A. Nicu arata ca, pentru a le conduce sau regla intr-un scop definit, trebuie obiectivizate. Rezultatul sportiv, la inceput, reprezenta una din putinele date ale antrenamentului, dar prea sintetic prezentat, prea concentrat pentru a fi analizat ca efect in raport de cauza, adica de continutul si metodologia care l-au determinat. Necunoasterea componentelor intime ale antrenamentului si jocului competitipnal, a folosirii succesiunii lor in timp, implica adesea stagnarea, involutia sau tempoul prea lent al evolutiei performantelor. Pe baza acestor ipoteze s-a imaginat un sistem de inregistrare a informatiilor

emise de jucatori in antrenament si in jocul competitional. Ele sunt de esenta metodologica, privesc mijloacele utilizate in fiecare antrenament, succesiunea, numarul de repetari, intensitate si durata efortului, momentele de pauza, de organizare etc. acestea alcatuiesc factorul cauzal, pentru ca informatiile cu caracer reactiv al organismului (cardiorespirator, neuro-muscular si cele biochimice) care sunt obiective, reprezinta un efect, ca si cele subiective, de natura psihologica. Ele alcatuiesc "costul" biologic si psihic al efortului elaborat metodologic. Si jocul competitional presupune un amestec de efort fizic, tehnic si tactic sustinut de un tip sau altul de energogeneza, cu o anumita pondere a unei calitati motrice in dozari diferite cu celelalte, in functie de durata, dificultatea si structura efortului.

Cosecintele metodico-stiintifice ale acestei gandiri si organizari s-au dovedit favorabile. In primul rand, pentru ca s-a obtinut o cantitate mare de date privind antrenamentul sportiv, care a crescut de la an la an si a permis o suita de analize concretizate in cele din urma in rationalizarea continutului si desfasurarii lui. In al doilea rand, s-a asigurat un flux de informatii pe baza carora s-au elaborat indicatii metodologice adecvate si oportune. Sistemul de obiectivizare s-a bazat initial pe o tehnologie simpla, accesibila, de inregistrare exacta a fiecarui act sau actiune motrica, cu toate elementele sale carecteristice: strucura, numarul de repetari, succesiunea, unitatea de timp in care s-a realizat, pauzele, durata lor, spatiile parcurse, kilogramele ridicate, forma, viteza si inaltimea de ridicare, amplitudinea miscarilor, continutul si durata explicatiilor, demonstratiilor, cercetarilor etc. dupa fiecare lectie, pe baza acestor informatii se calculeaza toti indicatorii care determina progamarea

antrenamentului (structurile folosite, volumul, intensitatea, durata si densitatea efortului) si, implicit, eficienta lectiei respective. Din corelarea lor pot rezulta indici cantitativi si calitativi pe baza corora se pot face aprecieri obiective asupra lectiei. Sintezele zilei, ale ciclului saptamanal, ale tuturor lectiilor (de ordinul sutelor), ale tuturor ciclurilor saptamanale (de ordinul zecilor) si ale etapelor alcatuiesc evidenta antrenamentului pe intreg ciclul anual. Astfel, se pot obtine o cantitate mare de informatii rezultata din aceasta "stenografie" a suitei de lectii. In consecinta, se pot calcula toate valorile investite in proces, structurile sau exercitiile, timpul consemnat si spatiul parcurs. Fisa de inregistrare tipizata dupa structura lectiilor de antrenament, care difera de la o ramura de sport la alta, cronometrul si

creionul pentru consemnarea prescurtata, codificata asigura intregul inventar necesar obiectivizarii lectiei. Adunandu-se mai multe informatii de acest gen, prelucrate unitar si continuu comparate, se creeaza o autentica baza de date indispensabila analizelor, interpretarilor si depistarii unor legitati care actioneaza in intimitatea antrenamentului si-i mareste eficienta. In consecinta, posibilitatea de dirijare, de decizie si de optimizare a antrenamentului sportiv depinde, in ultima instanta, de inregistrarea continua a datelor furnizate de obiectivizare, de prelucrarea lor imediata si de o interpretare corelata, analizata periodic. Sursele de alcatuire si stratificare a continutului antrenamentului raman multiple: mijloacele folosite de antrenor in situatia in care el le-a practicat ca sportiv, cele dobandite in propria scoala, cele gasite in monografii, cele imaginate de el in procesul devenirii sale ca antrenor, cele elaborate de cercetarea stiintifica, cle

intalnite in experienta antrenorilor de marca sau constatate in practica loturilor nationale, cele vazute in contactul cu antrenorii straini si experienta lor. Consideram ca, o asemenea sistematizare s-a impus ca o necesitate didactica. Supunand initial masuratorilor obiective diferiti parametrii ai pregatirii si, in mod deosebit, valorile cantitative ale mijloacelor de antrenament care determina, in final, performanta sportiva s-a efectuat o selectie statistico-matematica a acestora prin aplicarea indicilor de corelatie. Astfel s-a trecut la standardizarea mijloacelor de antrenament pentru a putea surprinde statistico-matematic corelatia fiecarui mijloc de antrenament cu o alta variabila care este chiar scopul pregatirii, adica performanta sportiva.

Definirea modelului de antrenament Daca sintetizam efectele obiectivizarii antrenamentului si jocului competitional, putem concluziona ca s-a obtinut inventarul mijloacelor (exercitiilor) din care s-a compus continutul antrenamentelor ca si jocurile competitionale. Acest inventar de mijloace a fost supus unei suite de analize de esenta statistico-matematica, fiziologica, biochimica, motrica si tehnica sportiva care, la randul lor, au indicat relatia directa, indirecta sau inexistenta pe care o au sau nu cu jocul competitional si performanta acestuia. S-a apreciat ca exercitiile selectionate ca elemente esentiale in constructia performantei pot deveni probe de control in dirijarea efortului unei planificari anuale. Mijloacelor obtinute in pregatirie li s-au stabilit compatibilitatea statistico-matematica, fiziologica si tehnica cu jocul competitional astfel ca s-a putut conchide ca orice mijloc de antrenament selectionat trebuie sa aiba un anumit grad de solicitare in valorificarea lui

fata de organismul sportivului, care determina reactii diferite, insa intotdeauna adecvate celor din jocul competitional. Orice mijloc are o structura proprie, prezinta o anumita analogie sau similitudine in functie de care apare diferentierea in mijloace generale si specifice. Orice mijloc de antrenament specific prezinta o dubla relatie cu jocul competitional: de structura si de functionalitate, dupa cum orice mijloc general are doar o relatie specifica functionala cu acesta. O data cu stabilirea structurii si metodologiei folosirii mijloacelor retinute, cu validarea lor pe plan biologic si biomecanic si cunoasterea mai exacta a relatiilor cu performanta planificata, s-a initiat de fapt operatia de standardizare. Concluzionand asupra celor mentionate, evidentiem faptul ca A. Nicu defineste standardizarea drept "operatia de tipizare a mijloacelor, lectiilor si ciclurilor saptamanale, ca urmare a cunoasterii biologice, biomecanice si metodologice, precum si a efectelor lor stabile in economia ciclului anual de pregatire, in vederea aplicarii lor cu eficienta maxima (printr-o solicitare compatibila cu cea a concursului)". Fara aceasta standardizare n-ar fi posibila inca o alta operatie, aceea a algoritmizarii. Toata aceasta suita de actiuni, obiectivizarea, inventarierea de mijloace, analiza lor completa si diversificata, selectia, standardizarea si transformarea lor in probe de control au contribuit la o simplificare, o ordonare si, in acelasi timp, o directionare a antrenamentelor spre esenta jocului competitional. Suita de actiuni initiata o data cu operatia de rationalizare a convins ca procesul de antrenament poate si trebuie sa fie conceput intr-o unitate in care partile care il compun sa fie corelate si determinate. In acest fel i se confera o structura sistemica, pretabila la optimizarea functionalitatii, ca si dirijarea controlata catre o finalitate prestabilita. De

aici si pana la elaborarea modelului de antrenament ramane doar un pas, pentru ca el nu este, in fond, decat un sistem conceptualizat. Modelul de joc competitional s-a identificat cu un model real, catre care antrenorul si jucatorii sai trebuie sa se indrepte si sa ajunga cu ajutorul modelului de antrenament. Calitatea acestuia din urma se masoara prin numarul si continutul indicatorilor sau a parametrlor ale caror date permit o schitare, o evidentiere a elementelor esentiale pentru indeplinirea obiecivelor jocului competitional (ale modelului real). Deci, modelul reprezinta reducerea la esenial a unui proces complex de pregatire a fiintei umane, care are o finalitate prestabilita in timp, exprimata valoric (nivelul performantei concretizat in puncte, ca si locul ocupat in clasament). In acest scop s-au jocul competitional si

pregatirea in partile lor componente pentru a se identifica indicatorii indispensabili obtinerii performantei sportive. In esenta, de cat timp este nevoie in pregatire, de ce mijloace si in ce cantitate de repetare este nevoie in economia antrenamentelor, ce distante trebuie parcurse, cate kilograme trebuie ridicate, ce valori sa fie realizate prin normele probelor de control, care sunt acestea, in ce raporturi de eficienta se gasesc cu mijloacele care le genereaza nivelurile - iata atatea intrebari concretizate in tot atatia indicatori specifici si proprii pregatirii. Numarul lor nu este limitat, dar nici lasat in voia liberului arbitru. Trebuie retinuti cei care se dovedesc absolut necesari pregatirii pentru jocul competitional. Modelul isi intemeiaza structura pe numarul si interrelatia acestora. Indicatorii cantitativi, cei temporali, evidentiaza timpul optim necesar pentru realizarea celor de structura, adica a exercitiilor sau a

mijloacelor selectionate. Numarul indicatorilor temporali contine numarul zilelor de antrenament, al jocurilor competitionale, al orelor afectate lectiilor de antrenament, al zilelor privind deplasarea la jocurile oficiale, la refacere, la odihna, numarul ciclurilor saptamanale, al etapelor si perioadelor. Indicatorii calitativi rezulta din proportiile diferitelor tipuri de efort precum si din evaluarea eficientei intermediare a procesului de pregatire date de probele si normele de control. Indicatorii psihologici dezvaluie trasaturile de personalitate si reactivitatea emotionala, volutionala si intelectuala a jucatorilor si modul de evidentiere prin valorile date de unitatile de estimare specifice bateriilor de teste aplicate. Indicatorii fiziologici evidentiaza valorile cardio-respiratorii si neuro-musculare pe care jucatorii urmeaza sa le atinga in timpul pregatirii si, in final, ca urmare a efortului bioligic depus pentru realizarea volumului si intensitatii eforturilor planificate. Indicatorii biochimici reliefeaza starea de sanatate si dinamica metabolismului de uzura printr-o suita de analize de urina si de sange. Depozitul datelor sistematizate, prelucrarea lor periodica, creaza un alt cadru analizelor si elaborarii, modifica substantial conducerea procesului de antrenament si dirijarea lui curenta. Acestei gandiri sistemice i-a revenit si-i va reveni continuu sarcina de a identifica toti factorii care conditioneaza panificarea si executarea programului de antrenament realizat in ciclul anual. In acest spirit s-a definitivat conceptul de model de antrenament, A. Nicu definindu-l drept "un ansamlu de indicatori cuantificabili, ale caror date si raporturi simple permit o caracterizare, o esentializare a intregului proces de antrenament, directionat in programarea lui catre obtinerea unei performante prestabilite (titlu, loc in clasament, puncte, victorii), la o data anticipata".

Modelul de joc este reprezentat de un ansamblu de indicatori diferentiati ca profil (prognoza dinamicii performantei, particularitatile motrice si biologice ale "graficului" de joc considerat etalon) ale caror valori conditionate reciproc esentializeaza structura jocului urmator, evidentiindu-i elementele hotaratoare pentru castigarea lui. Orice joc viitor trebuie abordat in perspectiva performantelor cu care se va cuceri primul loc in clasament,in functie de obiectivele, de strategia si de tactica stabilite, impun, in primul rand, elaborarea prognozei acesteia, pe baza analizei statistico-matematice sau a cunoasterii ratelor de crestere inregistrate de-a lungul timpului si retinerea pe baza analizei fiselor de joc a elementelor caracteristice ale ultimului joc oficial (caracteristicile de ordin fizic, tehnic, tactic ale jucatorilor). Conceptia de pregatire a jucatorului pleaca de la realitatea obiectiva a jocului colectiv. Evolutia acesteia este extrem de dinamica, de aceea pregatirea care precede si o urmeaza deopotriva, trebuie sa fie modelata dupa jocul competitional, care, la randul lui trebuie sa fie cunoscut spre a-i surprinde momentele lui caracteristice. Schimbarea modelului de joc al unei echipe va avea avantaje in directia verificarii concluziilor cu privire la studiu echipei proprii, pe de o parte, cat si determinarea unor date cu privire la jocul echipei adverse,pe de alta parte. Jocul sportiv, al carui model, de acum confirmat de metodologia sportiva, se bazeaza pe "teoria jocurilor", teoria situatiilor conflictuale, situatii in care actioneaza din doua sau mai multe parti caresi propun scopuri contrare, asa incat rezultatul oricarei masuri luate de una dintre parti depinde de modul de actiune pe care-l adopta partea adversa. Scopul teoriei jocurilor este elaborarea celor mai rationale moduri de actiune pentru fiecare dintre partile adverse,in cursul situatiilor conflictuale. Pentru ca analiza pe cale matematica a situatiei sa fie

posibila, se construieste un model semnificativ si general al situatiei,cu anumite conditii restrictive impuse de regulamentul jocului si de situatiile concrete de joc. O notiune de baza in teoroa jocurilor este "strategia jocului" adica ansamblul de reguli care determina in mod prioritar si specific potentialul ei, actiunile aparute in functie de situatia ivita in timpul jocului. In cazul nostru, echipa antrenata in acest mod isi elaboreaza propria strategie pentru a obtine rezultatul favorabil. Conform teoriei jocurilor, partile pot sa-si aleaga mai multe alternative de a actiona (stategii din care sa rezulte o pierdere minima, un castig minim, o pierdere maxima sau un castig maxim). Aplicand criteriile minime sau maxime se poate ajunge la o strategie finala minimamaxima sau maxim-minima in functie de obiectivele propuse pentru competitia respectiva. Bineanteles, cea mai intalnita strategie va fi cea care prevede victoria, fiind foarte rare cazurile cand competitia sa permita adoptarea strategiei pierderii minime. Din acest mod de prezentare rezulta ca, la un moment dat, in timpul unui joc sportiv avem de-a face cu o anumita distributie a jucatorilor celor doua echipe din teren, fiecare dintre ei deplasandu-se in anumite directii cu un scop anume. Pentru a studia perfect acest joc, trebuie sa cunoastem in fiecare moment, pozitia jucatorilor si pozitia mingii. Acest lucru este complicat, este extrem de dificil. In baschet, 40 de minute de joc efectiv, cu deplasari ale jucatorilor pe tot terenul, in relatii de adversitate si in conditiile respectarii regulamentului de joc. Daca dorim ca studiul modelului de joc sa fie cat mai aproape de realitate, putem simplifica lucrurile introducand urmatoarele considerente: impartirea terenului de joc in zone de atac si de aparare, in subzone de atac, de aparare; distanta, semidistanta, de sub

cos; dreapta- stanga si precizarea pozitiei jucatorilor prin indicarea locului in care se afla; pariciparea jucatorilor la joc va rezulta in urma analizei deplasarilor acestora in zone precum si a modului de manevrare a mingii; regulile de joc se iau in consideratie in masura in care timpul de joc se ia in consideratie in limita reprizelor influenteaza circulatia jucatorilor si a mingii in teren; regulamentare: 2x20 minute de joc efectiv sau din 5 in 5 minute de joc efectiv. In urma acestor preocupari se pot analiza, cu ajutorul modelelului, urmatoarele caracteristici de joc: - organizarea tactica a jocului in atac si in aparare prin precizarea zonelor in care activeaza jucatorii si unde se deplaseaza mingea;

- caracteristicile individuale fundamentale ale jucatorilor si specifice posturilor; - caracteristicile tactice ale jucatorilor in fazele de atac si aparare. Un astfel de model se poate realiza prin sistemul de inregistrare jocurilor pe fise speciale, prin inregistrare video si tredare monitorizata si prin prelucrarea datelor cu ajutorul calculatorilui. Acest model poate indica caracteristicile echipei studiate, proprii si adverse, modelul realizat poate fi util antrenorilor; totodata, prin el se pot depista punctele slabe ale adversarilor si modul cum au fost ele folosite de alti adversari, lucru care se poate dovedi ca eficace in cazul unor jociri dificile ce trebuie pregatite cu mult timp inainte.

Caracteristicile si tipurile modelului de joc Dintre multiplele aspecte ale modelarii in jocurile sportive se intalnesc cel mai frecvent modelele pentru programe de antrenament si modele de comportare in meci. Modelul poate consta din actiuni individuale si colective ale jucatorilor, integrate cu efortul fizic si psihic caracteristice jocului. In jocurile sportive exemplul de model teoretic este reprezentat prin tactica echipei in cadrul careia se modeleaza comportamentul tehnico-tactic propriu fiecarui jucator, interactiunile cu coechipierii in functie de actiunile proprii ale adversarilor. Continutul modelului tehnico-tactic consta din modelul de comportament tehnico-tactic individual al fiecarui jucator. Un asemenea model consta din structuri tehnice integrate in fazele de atac si aparare, conduse si determinate de adversitatea previzibila a adversarului, analizat anterior.

MODELUL EFORTULUI cuprinde corelatia activitatii cu modelul intern, cu reactia si adaptarea organismului la solicitarile de effort, parametrii efortului fiind volumul, intensitatea si complexitatea. MODELUL DE AMBIANTA are doua aspecte: modelul conditiilor in care se desfasoara activitatea (teren, panou, lumina din sala, minge, arbitraj) si modelul psiho-social (spectatorii, presa, importanta jocului in clasament, nivelul premierii, etc. MODELUL PERFORMANTEI. Performanta este multiplu determinata: factorial si multidisciplinar, la realizarea ei contribuie informatiile provenite din mai multe discipline care, in ultimele decenii, structureaza tot mai mult si chiar determina, in diferite proportii, stiinta activitatilor corporale: antropologia, fiziologia, psihologia, sociologia,

pedagogia, biomecanica, etc. In al doilea rand, ea este constituita din imbinarea caracteristica a mai multor factori care pot fi grupati in functie de natura lor: biologici, psihologici, sociali si materiali. Ea este in esenta biologica , functionala, morfologica si biochimica, cu implicatii psihosociale si realizata pe baza de principii si norme pedagogice. Performanta este dependenta de capacitatea totala a jucatorului, de sistemul bio-psiho-social rezultat al perfectionarii functiilor executorii, regulatorii, ale subsistemelor morfologic, fiziologic, informational, decizional, psihoreglator. Omul, cu ansamblul calitatilor sale innascute, invatate, combinate si compensate, este autorul potenital al unor rezultate remarcabile. Factorii personalitatii acesteia sunt evidentiati, in principal, de cei care conditioneaza performanta indiferent de profilul ei. In jocul de bashet performanta sportiva va fi determinata de suma personalitatilor celor cinci jucatori prezenti in teren, care participa efectiv la joc. Modelul teoretic al performantei in baschet este estimat a fi alcatuit din: tipul somatic capacitatea psihica MODELUL PREGATIRII 40% capacitatea motrica 35% 25% PSIHICE PENTRU JOC.

Pregatirea specifica pentru joc consta din formarea unor atitudini complexe si corelate de ordin cognitiv, afectiv si volitiv care-i asigura jucatorului capacitatea maxima de adaptare la conditiile si solicitarile acestuia. Starea de preparatie are rolul de a facilita adaptarea la situatie, mai mult sau mai putin previzibila, prin amplificarea disponibilitatilor, posibilitatilor si orientarii informatiilor, a prelucrarii acestora, a

organizarii si evaluarii executiei in fuctie de adversar si situatii concrete ale jocului precum si a echilibrarii reactivitatii emotionale. Starile de preparatie se prezinta ca un continuum de procese psihocomportamentale cu multe feed-back-uri cu rol reglator, care urmaresc realizarea deplinei capacitati de performanta. Fiecare stare se instaleaza in raport de nivelul de realizare a precedentei si de dinamica intregului sistem. Exista interactiune intre starile de preparatie in momentele succesive si prin restructurare, in functie de nivelul atins de fiecare stare. Fiecare joc sportiv se incadreaza in limitele modelului sau, ceea ce inseamna ca metoda modelarii este aplicabila si in jocul de baschet. In cadrul modelului jocului de baschet se va studia suma modelelor individuale ale pregatirii si valorii fiecarui jucator pe posturi, in atac si aparare. Jocul competitional va reflecta punctul final al unui ciclu de pregatire, premisa pentru abordarea celui imediat urmator. Astfel se coreleaza doua modele: cel al jocului competitional care-l determina implicit, pe cel al antrenamentului in vederea abordarii urmatorului. Ambele modele evolueaza si difera de la o varsta la alta; in consecinta, in baschet este important a se preciza faptul ca se actioneaza cu un model de selectie si de initiere la categaria minibaschet (10-12 ani), cu un altul la categoria copii (juniori III-12-14 ani), un altul pentru categoria cadeti (juniori II-14-16 ani) sau pentru juniori I (16-18 ani). In elaborarea acestor modele de pregatire trebuie sa avem in vedere: surprinderea elementelor caracteristice ale modelului de joc pentru minibaschet, copii, cadeti si juniori; precizarea continutului tehnic si tactic in atac si aparare; precizarea continutului pregatirii fizice;

 modelul somatic, functional si motric; Aceasta ultima caracteristica de model somatic, model functional si model motric, la aceste categorii de varsta, este de mare importanta in pregatirea stadiala specifica teoriei antrenamentului sportv modern. Metodologia antrenamentului sportiv modern a patruns adanc in intimitatea modelelor motrice, in stabilitatea nivelului si al interrelatiei dezvoltarii si valorificarii lor. Procesul lor de obiectivizare este in plina desfasurare. Posibilitatea de a imagina indici de corelatie cu modelul somatic si functional este mult largita in urma patrunderii matematicii in calculul programarii antrenamentului sportiv. Corelat direct cu modelul motric cel tehnic si tactic nu poate fi conceput astfel, studiul cinematic al gestului sportiv nu poate fi abordat in afara structirii somato-functionale a jucatorilor cu care se lucreaza, iar relatia dintre modelul functional si cel tehnico-tactic este extrem de delicata, pentru ca ea sa se poata transforma. O motricitate scazuta este un suport instabil pentru invatarea si perfectionarea unei tehnici rationale. Din factor determinant devine factor limitativ. Acest dezacord sta la baza unei stari de plafonare, involutie sau eliminare din echipa. Suita acestor modele reflecta calitatea procesului de pregatire. Cantitatea mare de informatii permanent prelucrate se poate transforma in indicatii metodice care se intorc la sursa care le-a generat, adica la echipe si jucatori, pentru a le ameliora pregatirea. Acest du-te-vino informational intre pregatire si reactivitate, controlat ritmic si indeosebi in momentele caracteristice ale etapelor de pregatire, determina, pe langa efectele amintite de mare insemnatate teoretica si practica pentru performanta sportiva, prima modelul pregatirii si a doua - modelul testarii.

Unii

specialisti

arata

ca

modelul

pregatirii

urmareste

rationalizarea continutului ei si optimizarea modelelor folosite. Ideea de esenta cibernetica de a gasi calea cea mai dreapta si mai scurta care sa reclame cea mai mica cantitate de timp, de energie si de investitii, dar care sa aiba si cea mai ridicata eficienta, sta la baza modelului de pregatire. Elaborarea lui porneste de la inventarierea mijloacelor si se bazeaza pe ierarhizarea lor in functie de modelul somato-functional si motric al sportivilor cu care se lucreaza. In acest moment trebuie sa concepem doua tipuri de coeficienti: unul de utilitate, care stabileste relatia dintre structura mijloacelor si cea a structurilor tehnice-tactice ale jocului, si un altul de solicitare, care stabileste nivelul de reactivitate (cardio-respiratorie) a organismului jucatorilor la aplicarea lor cu intensitate, in functie de sarcinile de invatare, consolidare sau perfectionare. Din insumarea celor doi coeficienti rezulta coeficientul global de eficienta a mijloacelor, ierarhia lor valorica in economia pregatirii. Practic, un mijloc cu un coeficient mai redus de utilitate poate avea un coeficient global, de eficienta crescut, pentru ca folosirea lui solicita intens organismul, egal sau peste valorile efortului modelului de joc. Asadar, modelul tehnico-tactic si cel functional se conditioneaza reciproc cu modelul pregatirii.

2.3.

MODELUL ECHIPEI Extrapolat din stiinta si tehnica, conceptul model-modelare

cunoaste o impetuoasa dezvoltare in domeniul nostru de activitate. Modelul este o constructie sau o reprezentare fizica, logica sau matematica a structurii unui obiect, fenomen sau proces. Obiectul, procesul sau fenomenul sunt termeni care se identifica cu notiunea de ,,original, forma autentica de manifestare a activitatii pentru care dorim sa construim un model.

Modelul de echipa se construieste incepand cu stabilirea structurii de baza a echipei si continua cu urmatoarele operatiuni: alcatuirea echipei, profilul si sarcinile pe posturi, stabilirea relatiilor dintre posturi, integrarea relatiilor de grup, principii de actionare in sistemele de joc, stabilirea eficientei si capacitatii de performanta echipei. Din analiza componentei diferitelor echipe reprezentative de juniori si junioare se desprind urmatoarele observatii: valorile medii ale staturii se situeaza, cu diferente mici, sub cele ale seniorilor si senioarelor. Deosebirile dintre valorile medii ale staturii celor doua categorii de virsta sunt determinate obiectiv de particularitatile somato-functionale proprii virstelor adolescentei si maturitatii;

in situatia in care postul de conducator de joc nu poate fi ocupat de jucatori corespunzatori seniorilor si senioarelor, se recurge la jucatori de statura mai mica, inzestrati, in schimb, cu calitati motrice, cunostinte tehnico tactice si in special gindire tactica creatoare, ca premise obligatorii ale conducerii echipei spre culmile performantei in activitatea competitionala. Pentru conturarea modelului echipei se au in vedere

urmatoarele caracteristici in echipa de juniori II ( F.R.B.): CARACTERISTICILE ECHIPEI

Postul Fundas Extrema Pivot

Nr. jucatori 4 4 4

Statura in cm. 174-175 180-182 183-185

2.4.

MODELUL JUCATOARELOR PE POST Modelul de jucator este o variabila a modelului integrativ dar si

a modelului de echipa. In modelul jucatorilor pe posturi intra patru criterii de apreciere: aptitudinile peutru exercitarea rolului pe posturi (somatice, motrice, finctionale, psihice, psihomotrice, biochimice, etc); nivelul de pregatire (tehnica, tactica, fizica, psihica,teoretica); rolul exercitat in fazele si sistemele de joc (sarcinile pe post);

 performantele individuale asteptate. Oricare ar fi sistemul de atac al unei echipe, in cadrul lui, raportat la locul in teren si la sarcinie ce-i revin, intalnim urmatoarele posturi: fundas(ofensiv\defensiv) pivot; centru; pivot - centru (dubla specializare); extrema. JUCATORUL FUNDAS ocupa in timpul atacului pozitional zona de teren dintre linia de centru si linia de aruncari libere. Avand in atac o zona mare de actiune, el participa direct in conducerea si orientarea jocului ofensiv. Fundasii isi impart sarcinile in raport cu particularitatile lor individuale: unul va avea neaparat rolul de conducator de joc inclinatie spre care se face remarcat inca din perioada invatarii, organizarii jocuhui in atac. De asemenea, unul dintre fundasi va participa la actiunile ofensive, impunandu-se prin eficacitate si clarviziune. CelaIalt fundas, desi isi poate aduce contributia la actiunile ofensive, are sarcini defensive, find jucatorul care asigura echilibrul defensiv al echipei in situatia de pierdere a mingii. Alegerea fundasului ofensiv sau defensiv se face prin impunerea personalitatii sale preferentiale si in cadrul evolutiei echipei. In acelasi timp, ca o consecinta a pregatirii si evolutiei sale in meciuri, fundasul conducator de joc poate deveni si capitanul echipei. Jucatorul fundas este posesorul unui mare bagaj de cunostinte, comune oricarui jucator de camp care joaca cu fata la cos.

Juatorul fundas trebuie sa cunoasca la perfectie demarcajul cu sau fara ajutorul coechipierilor. Jucatorul fundas in atac: sa fie un bun manuitor de minge ( prindere, pasa, aruncare), de preferinta ambidextru; sa se demarce in pozitiile cele mai favorabile pentru primirea mingii; sa realizeze patrunderile si depasirile cu eficacitate crescuta; sa stie sa arunce la cos din mare viteza si din pozitii variate, in lupta cu adversarii directi (in special in finalizarea contraatacului); sa posede driblingul cu mana stanga, cu mana dreapta, protejat cu schimbari de directie si de ritm, fara sa priveasca mingea; sa aiba o buna precizie in aruncarile la cos de la semidistanta si distanta sa cunoasca complexul: fenta de aruncare, fenta de depasire, dribling, oprire, aruncare la cos din saritura din apropierea suprafetei de 3; sa stie sa joace eficient in situatiile de lx1, folosind cu precadere aruncarile din saritura si depasirile dreapta - stanga;

sa posede fente de pase sau de finalizare, cu ajutorul carora isi va pune in pozitie de atac coechipierii; sa stie sa foloseasca blocajul defensiv pentru urmarirea si recuperarea mingii la panou, in situatiile in care s-ar afla in zona apropiata a cosului. Jocul in aparare: Sa posede un bun joc de picioare care sa-l ajute in marcajul atacantilor adversi, in dirijarea pe mana neandemanatica sau in ajutorul

coechipierilor la dublaj (marcaj dublu, capcana); sa asigure echilibrul defensiv; sa foloseasca smulgerea, scoaterea mingii din dribling de la adversarul lui, de la al altui coechipier, interceptia, urmarirea; sa stie sa blocheze prin ,,capac aruncarile adversarilor de statura apropiata in conditii de aruncare la cos. Participarea la actiunea tehnico-tactica colectiva (in grup de 2-3 jucatori): sa fie ,,motoruI in trecerea rapida a echipei din aparare in atac, cu pase sau dribling; sa cunoasca la perfectie finalizarea in situatii de atac in superioritate numerica (2x1, 3x2, etc.), el fiind acela care, de obicei, alege momentul pasei decisive (angajarii) coechipierului cel mai bine demarcat, actiunea individuala, etc.; sa asigure ocuparea dispozitivului si pregatirea atacului pozitional; sa dirijeze atacul astfel incat in permanenta in circulatia de jucatori sa existe un echilibru de asezare prin ocuparea intregului front de atac

sa stie, din proprie initiativa sau la indicatiile antrenorului, sa dirijeze atacul mai mult pe o parte a terenului sau pentru a fi finalizat de un anume jucator, fara ca adversarul sa observe pentru a-si lua masuri de aparare; sa vegheze asupra echilibrului defensiv in mod permanent; sa aleaga cel mai bun ritm in dirijarea atacului, in raport de adversari, coechipieri, timp, scor, teren, etc.; sa initieze actiuni eficiente de colaborare (combinatii) cu celelalte

posturi : ,, da si du-te, blocaj si iesire din blocaj, incrucisare, etc. sa fie tactician in diferite momente de joc, inclusiv la fazele fixe, dirijand actiunile prin cuvinte, semnale, cu mana sau degetele, depasirii in anumite zone sau diferite locuri si pozitii de retinere a mingii. Colaborarea jucatorului fundas cu ceilalti jucatori din echipa: fundas - fundas; fundas - extrema; fundas - pivot sau centru; fundas - fundas - extrema; fundas - pivot (centru - extrema); fundas - fundas - pivot (centru). JUCATORUL EXTREMA are un rol deosebit in organizarea si desfasurarea actiunilor jocului, este un jucator multilateral. Jucatorii extrema pot constitui doua categorii si anume: extrema propriu-zisa si extrema pivot. Extrema propriu-zisa actioneaza in mare viteza, participa sistematic pe contraatac ca intermediar sau varf, urmareste si recupereaza cu eficacitate in atac, dubleaza patrunderile fundasilor cat si ale jucatorilor pivoti angajeaza jucatorii pivoti, extremele - pivoti cat si fundasii la actiunile de blocaj, paravan sau incrucisari. Este foarte precis in aruncarile la cos din saritura de la distanta si semidistanta. Extrema pivot este jucatorul care poate juca si pivot; arunca la cos atat de la distanta cat si de la semidistanta si din patrundere, participa

cu precadere la recuperari fiind foarte activ in atac. Extrema trebuie sa se demarce pentru primirea pasei, cu fenta, in general cu desprinderi de pe loc si cu variatii de ritm. Se poate demarca cu ajutorul fentelor in jocul cu fata si cu spatele spre panou. De asemenea, trebuie sa se plaseze in functie de locul mingii pentru a pasa sau finaliza, sa sara pentru a recupera ofensiv sau defensiv la panou, cu elan sau cu desprindere de pe loc. Jocul extremei in atac: sa cunoasca complexul: demarcaj, prindere, oprire, fenta de depasire, aruncare la cos din saritura, recuperare; protectia mingii cu latura spre adversar, cu fata spre cos si cu spatele la adversar; sa cunoasca pasele fundamentale si pasele de angajare a jucatorului pivot, jucatorului centru si jucatorului fundas, care patrunde de pe aceeasi parte a mingii sau din partea opusa acesteia; sa cunoasca fenta de pasa, de aruncare, de dribling (depasire); sa aiba maiestrie in dribling in relatia 1x1, executii in viteza cu ambidextrie, cu variatii de ritm si schimbari de directie;

sa cunoasca aruncarile la cos din alergare, din dribling, din saritura, in semicarlig, aruncarea oferita cu una sau ambele maini, cu depasirea panoului si aruncarile specifice jucatorului pivot; sa aiba o foarte buna precizie in aruncarile la cos de pe colt si pozitiile specifice jucatorului pivot; sa aiba o foarte buna precizie in aruncarile libere. din

Jocul extremei in aparare: cunoasterea la perfectie a marcajului atacantului fara minge, cu minge si care urmeaza sa primeasca mingea; joc de picioare si lucru de brate activ si din pozitie fundamentala joasa, cu plasament la interceptie; sa cunoasca marcajul dublu; sa impiedice lansarea contraatacului; sa asigure echilibrul defensiv cand fundasii depasesc ultimul plan de atac; sa colaboreze la actiunile de aruncare la cos, la inchiderea patrunderilor, schimbarea de adversar, aglomerare; sa actioneze cu dublaje si cu dublaje defensive participand la formarea ,,triunghiului de saritura; sa urmareasca la panou si sa voleiboleze pase pentru lansarea contraatacului. Participarea la actiunile tactice colective: sa cunoasca zona varfului de contraatac si a intermediarului cat si lansarea contraatacului; sa participe la combinatii cu jucatorii pivoti, cu jucatorii extrema-pivot si cu fundasii; sa initieze combinatii de blocaj - plecare din blocaj cu fundasii, incrucisare in 2 cu si fara minge, combinatia de ,,da si du-te; sa sincronizeze patrunderile si depasirile sale cu cele ale coechipierilor participand fie la recuperari, fie la dublaje; sa sprijine combinatiile initiate de fundas sau de pivoti pe aceeasi parte a mingii sau pe parte opusa ei, finalizand sau angajand,

acoperind circulatia fie in adancime, fie in lateral prin participare la triunghiul de saritura sau la asigurarea echilibrului defensiv; sa cunoasca la perfectie relatia 1x1; sa cunoasca perfect sistemele de aparare avand simtul plasamentului de anticipare precum si simtul orientarii in spatiu. Colaborarea jucatorului extrema cu ceilalti jucatori din echipa: extrema - fundas; extrema pivot; extrema - pivot - pivot; extrema - centru; extrema - fundas - centru; extrema - pivot - fundas; extrema - extrema de pe parte opusa mingii. Jucatorul pivot Acest jucator, cu pregatire multilaterala, care este solicitat continuu in joc, atat in actiunile ofensive cat si in cele defensive, este unul dintre cei mai importanti jucatori de pe teren, determinand in mare parte dispozitivele de atac ale echipei si influentand direct jocul de baschet. Un jucator pivot modern trebuie sa imbine urmatoarele calitati: statura 183-185 cm greutatea 65-80kg. robustete, forta fizica, detenta, viteza de reactie, rezistenta; eficacitate peste nivelul mediu al echipei;

 vedere periferica, orientare in spatiu, echilibru, alegerea momentului de aruncare la cos; putere de lupta , darzenie in lupta directa cu adversarii; colaborare eficienta cu partenerii. Jucatorul pivot trebuie sa joace la fel de bine cu spatele si cu fata la cos, sa stie sa se demarce pe suprafete mici de teren, find marcat de unul sau mai multi adversari, intr-o suprafata aglomerata, sa realizeze puncte prin actiuni individuale sau recuperari ofensive, voleibolari, sa participe la combinatii in atac, sa se apere individual si in acelasi timp sasi ajute coechipierii in aparare. Sarcinile jucatonului pivot se transfera si jucatorului centru cat si jucatorului extrema-pivot. Jucatorul pivot trebuie sa se demarce foarte rapid intr-un spatiu aglomerat, sa sara cu desprindere pe ambele picioare fara elan sau cu elan cu bataie pe un picior sau pe ambele picioare, sa se plaseze in functie de locul mingii, cu schimbari de directie scurte, cu fente, opriri scurte si bruste, schimbari de ritm. Jocul pivotului in atac: demarcaj cand mingea este pe parte opusa, prin scoaterea aparatorului de pe linia minge-pivot, de regula prin spatele aparatorului, prin lupa pentru ocuparea primului plan; demarcaj cand mingea se afla pe aceeasi parte cu pivotul : se va demarca prin deplasare in lateral si inainte, dreapta - stanga, sau prin saritura dreapta-stanga sau inainte; demarcajul pivotului se va face in functie de coordonatia circulatiei mingii, in functie de cine va pasa: extrema, fundasul sau pivotul-

centru sa dubleze actiunile coechipierilor; sa participe la recuperarea ofensiva; sa participe la lansarea contraatacului devenind intermediar sau chiar varf; foloseste pivotarea in actiunile ofensive pentru excutia aruncarilor la cos din saritura si in semicarlig; sa foloseasca dribllngul cu spatele, caracteristic jocului pivotilor, pentru depasirca aparatorului care actioneaza in apropierea sa; depasirea cu un dribling este conditionata de prinderea si pasarea mingii; sa realizeze recuperarile ofensive dupa aruncarile proprii la cos si la cele ale coechipierilor; sa cunoasca voleibolarea; sa aiba precizie in aruncarile libere. Jocul pivotuIui in aparare: retragerea jucatorului pivot in aparare spre propriul cos si lupta pentru recuperarea defensiva; ocuparea postului in dispozitivul defensiv (in zona, in variantele de pressing-zona); apararea pivotului fara minge cu plasament corect in marcajul adversarului in functie de locul mingii; din spate, din lateral sau din fata, pozitii care vor putea fi schimbate in functie de situatia din teren; jocul pivotului aparator in marcajul pivotului atacant fara minge este de a impiedica adversarul sa primeasca mingea. Situatii caracteristice de plasament:

 pivot atacant care actioneaza pe aceeasi parte cu mingea; pivot atacant care actioneaza pe partea opusa mingii; pivot atacant cu minge. Aparatorul pivot va trebui sa se plaseze in functie de doua repere: adversarul pivot si locul mingii. Participarea pivotului la actiunile tehnico-tactice colective: fiind permanent in apropierea cosului, jucatorul pivot trebuie sa lupte pentru ocuparea primului plan, actiune care ii favorizeaza finalizarea prin intrarea in posesia mingii, prin urmariri in atac si aparare intrand in posesia mingii sub panoul din aparare (in majoritatea cazurilor) el hotareste soarta contraatacului, dupa oportunitatea fiecarei pase pe care o lanseaza pe centru, dupa care se deplaseaza pe unul dintre culoarele laterale, devenind varf de contraatac sau intermediar; in atacul pozitional se demarca pentru a primi mingea, elibereaza culoarul de patrundere pentru ceililti coechipieri (pivoti-centru, extreme, fundasi); dirijeaza atacul alternand jocul de sub panou sau in afara suprafetei in functie de elasticitatea formelor de aparare (agresiva sau flotari - aglomerari) da reversibilitate atacului colaborand cu coechipierii pe aceeasi parte a mingii sau de partea opusa ei; initiaza si realizeaza cu ceilalti coechipieri : blocaje, incrucisaripatrunderi; anticipeaza si colaboreaza cu ceilalti atacanti in diferite momente ale jocului in cadrul unor actiuni tactice dirijate (combinatii) sincronizand

perfect actiunile cu si fara minge (finalizarea sau urmarirea la panou). Colaborarea jucatorului pivot cu ceilalti jucatori din echipa: pivot pivot pivot extrema pivot fundas pivot - pivot extrema pivot - pivot fundas pivot - extrema fundas pivot - fundas - extrema. Parametrii modelului evolutiei jucatorilor in atac si aparare, care definesc modelul de joc, in raport de specificul posturilor, prezinta urmatoarele valori:

PARAMETRII MODELULUI

VALORI CIFRICE PE POSTURI FUNDASI EXTREME PIVOTI

Aruncari din actiune Aruncari libere Recuperari in atac Interceptii Recuperari in aparare Total mingi castigate Total mingi pierdute Posesii mingi-puncte marcate

20 - 8 5-3 2 3 5 10 8 31 - 9

34 - 14 6-4 6 5 12 23 7 46 - 32

24 - 11 6-4 8 2 18 23 5 30 - 26

2.5.

MODELUL DE PREGATIRE

2.5.1. VOLUMUL PREGATIRII Pe parcursul anului scolar, intre 1 septembrie si 30 iunie in aproximativ 44 de saptamani de scoala - 52 saptamani antrenamente, ceea ce echivaleaza cu o medie de 6 antrenamente pe o saptamana si se programeaza un numar de 240-250 de antrenamente. La nivelul echipelor calificate in turneul final se mareste numarul de antrenamente care se efectueaza in perioada de pregatire dinaintea acestuia. 2.5.2. PONDEREA COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI In cadrul volumului anual de pregatire, ponderea

componentelor antrenamentului este urmatoarea: Timpul (min) 9000 9900 9900

Componente antrenament PREGATIRE FIZICA PREGATIRE TEHNICA PREGATIRE TACTICA

Ponderea % 30 35 35

Nr. de ore 150 165 165

2.5.3. OBIECTIVE DE PERFORMANTA Participarea la fazele concursului republican de juniori II (pe municipiu, judet zone de calificari);

 Calificarea la turneul final; Clasarea pe un loc dinainte stabilit la turneul final; Promovarea in lotul national de cadeti-juniori,a l-2 jucatori; Promovarea in lotul de divizie scolara a jucatorilor; Promovarea in lotul de divizia ,,A.

OBIECTIVELE INSTRUIRII PE FACTORII DE ANTRENAMENT Pregatirea fizica dezvoltarea vitezei sub toate formele dezvoltarea indemanarii dezvoltarea fortei la nivelul intregului corp cresterea capacitatii functionale cardio-respiratorii cresterea capacitatii de adaptare la eforturi mixte specifice jocului in atac si aparare in vederea mentinerii unui ritm ridicat si sustinut pe toata perioada jocului Pregatirea tehnica perfectionarea procedeelor insusite : pasa, oprirea, pivotarile, driblingul,aruncarile. cresterea preciziei si eficacitatii procedeelor tehnice de atac si aparare in regim de viteza - conform cerintelor modelului de joc specifice fiecarui post. cresterea eficientei aruncarilor la cos din saritura si aruncari1or libere. invatarea de procedee tehnice noi-pase din vole.

Pregatirea tactica In atac perfectionarea actiunilor tactice prin jocul pe cuplu sau relatia: 2x2, 3x2, F-F, F-E, F-C, E-P, P-P, P-C, C-P. perfectionarea contraatacului si atacului rapid perfectionarea sistemului de atac impotriva sistemului de aparare om la om: normala, agresiva, pressing pe 1/2 teren sau tot terenul. invatarea atacului impotriva apararii in zona pe jumatate de teren. perfectionarea specializarii pe posturi in atacul pozitional si rapid. incrucisare dubla si succesiva

invatarea si consolidarea combinatiilor tactice la momente fixe.

In aparare consolidarea actiunilor tactice individuale si colective insusite perfectionarea sistemelor de aparare om la om normala si pressing pe jumatate si pe tot terenul. perfectionarea sistemului de aparare impotriva contraatacului in inferioritate numerica invatarea unor actiuni tactice noi: flotarca, glomerarea, anihilarea combinatiilor tactice la momente fixe. invatarea sistemelor de aparare in zona - normala si pressing pe jumatate si pe tot terenul. invatarea sistemelor de aparare combinata.

Pregatire teoretica si psihologica cunoasterea si aplicarea conceptiei de joc a echipei proprii si a

adversarului educarea capacitatii de apreciere si evaluare a pregatirii proprii si a coechipierilor educarea spiritului de echipa, prin subordonarea eforturilor individuale celor ale echipei pentru realizarea scopului jocului- victoria

2.6.

PARTICULARITATI MORFO FUNCTIONALE SI PSIHO

MOTRICE ALE JUNIORILOR Adolescenta incepe la 13- l4 ani (fetele) si 14 15 ani(baietii) si dureaza aproximativ pana la 17-I8 ani respectiv 18 - 19 ani. Ea marcheaza terminarea evolutiei care plecand de la copil, ajunge la adult, fiind caracterizata printr-o descrestere a tututor parametrilor de dezvoltare, crestere si diferentiere. SpeciaIistii apreciaza ca daca pentru un subiect juvenil cresterile anuale anterioare ale staturii si greutatii au fost deosebit de mari, acestea ajung sa nu mai depaseasca 1 - 2 cm, respectiv 5 kg. Rapida crestere in inaltime este inlocuita printr-o crestere evidenta in latime. Proportiile corpului se armonizeaza, fapt ce conduce, din punct de vedere al antrenabilitatii sportive a individului, la o determinare precisa si urmarire a imbunatatirii capacitatii coordinative. Cresterea evidentiata a fortei si a capacitatii maximale de efort (constatabile la aceasta varsta), determina o deosebit de accentuata capacitate de invatare, de fixare si de ,,inmagazinare a celor mai dificile tehnici de executie solicitate prin jocul sportiv practicat, fapt ce determina conditii optime ale progresului capacitatii de performanta sportiva. Trebuie adaugat ca, in adolescenta dupa cea de a doua varsta scolara, atat capacitatile conditionale cat si cele coordinative pot fi in paralel instruite cu o intensitate maximala fapt ce conduce la o noua faza de imbunatatire a performantelor motrice. In consecinta, o data stabilit echilibrul psihic urmare a evidentelor procese biologice de maturizare, acestea confera o serie de efecte benefice in derularea procesului de antrenament sportiv. A.Demeter arata ca aceste procese biologice sunt influentate de regularizarea hormonala care in prima faza pubertara inregistreaza inca

variatii impetuoase; mecanismele hipotalamo hipofizare de ghidare neuroumorala suporta o definitivare a reglajelor lor; opus fazei precedente, anumite cantitati relativ mari de hormoni de ghidare afecteaza receptorii centrului superior de regularizare a hipotalamusului, inchizand retro-regularizarile corespondente. Echilibrul in crestere, care poate fi constant dupa prima faza pubertara este, intre altele, conditionat in plus si prin aportul pe care-l aduc influentele datorate scolii, familiei si societatii, elemente ce conduc la o modelare mai evidenta a personalitatii precum si la o crescuta integrare sociala. CONSECINTE IN PRACTICA ANTRENAMENTULUI SPORTIV J.Weiruck evidentiaza ca urmare a stabilirii unui echilibru al proportiilor somatice, a instalarii unei stabilitati de ordin psihic si a unui nivel intelectual crescut precum si a unui nivel imbunatatit al capacitatii de observare, adolescenta devine ,,a doua varsta de aur a invatarii. Inalta aptitudine psiho - fizica de adaptare la efort si la incarcaturile solicitate prin antrenamentele sportive, asocierea acesteia cu marea plasticitate a sistemului nervos central - tipica acestei varste de crestere in ansamblul sau - permit integrarea intr-un sistem amplu si intens de antrenament ce vizeaza, in perspectiva, marea performanta. Pentru unele sporturi sfarsitul adolescentei - reprezinta chiar varsta realizarii performantelor maxime motiv pentru care atat continutul cat si metodologiile abordate sunt specifice antrenamentelor sportivilor adulti. Varsta adolescentei, pentru jocurile sportive trebuie sa fie folosita pentru perfectionarea majoritatii elementelor de tehnica, a tehnicii

de executie a actiunilor tactice individuale precum si a combinatiilor tactice astfel incat, o data cu integrarea celor mai buni in echipele de performanta, acestia sa nu suporte un handicap fata de jucatorii consacrati. Totodata si in paralel cu perfectionarea fundamentalelor tehnici si tactici, atingerea unor valori de varf la parametrii somatofunctionali si psiho-motrice, posibilitatile acestora trebuie aduse la nivelul dobandirii unei pregatiri fizice corespunzatoare si specifice nivelului competitional de varf in disciplina practicata.

CAPITOLUL III

ORAGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII

a) METODE DE CERCETARE UTILIZATE In diferite etape pentru executarea acestei lucrari am utilizat metode de cercetare cu larga aplicativitate in domeniul stiintei educatiei fizice si sportului si 1e-am folosit pe urmatoarele: studierea literaturii de specialitate si a documentelor de planificare la echipa C.S.S.5 Bucuresti; masurari antropometrice si motrice; metoda observatiei pedagogice a antrenamentelor; metoda de prelucrare statistico-matematica; metoda grafica Documentarea se desfasoara pe trei directii: a) cercetarea materialului din domeniul educatiei fizice si sportului cu catacter general. b) studierea materialului cu tematica generala din domeniul baschetului privind mijloacele de invatare, de antrenare, metodologia predarii jocului de baschet, a dezvoltarii calitatilor motrice, de cunoastere a materialelor si instalatiilor folosite in antrenament de catre echipa studiata. c) materialele referitoare la aspectele psihologice urmarind laturile intelectuale si afective, de educare a personalitatii jucatorilor implicati in desfasurarea antrenamentelor de baschet. Observatia pedagogica determinata de complexitatea

fenomenelor specifice sportului, implicand o multitudine de elemente,

aspecte si unghiuri de observare, continut, desfasurare, mijloace, metode, nivel de efort, actiunile antrenorului si actiunile sportivutui precum si raporturile dintre acestia, m-a ajutat la efectuarea studiului pe tot parcursul desfasurarii acestuia permitandu-mi sa stabilesc ipotezele cercetarii, culegerii datelor si stabilirea ooncluziilor. Metoda statistico-matematica Metoda are la baza teoria probabilitatilor si reprezinta raportul dintre numarul de cazuri favorabile asupra numaru1ui de cazuri posibile. In interpretarea statistico-matematica a datelor am folosit formulele: x=x/n - suma valorilor parametrilor n - numarul subiectilor x - media aritmetica S= S - abaterea standard s - varianta Cv = S/x 100 Cv - coeficientul de variabilitate (gradul de omogenitate) Metoda grafica - in cadrul procesului de antrenament am folosit mijloace si procedee metodice prezentate prin planse, grafice.

3.3. SUBIECTII SUPUSI STUDIULUI Studiul se efectueaza asupra echipei de juniori II C.S.S.5 Bucuresti, ea este formata din 3 fundasi, 3 pivoti si 6 extreme care sunt prezentati in urmatorul table: NR.

Numele si prenumele
NAE FLORINA

Anul nasterii

Postul

Greutat e
(kg.) 52 45 63 60 47 63 58 56 56 55 50 60

Inaltime (cm.)

Detent Anvergura
(cm.)

(cm.) 170 164 179 179 164 182 179 174 176 173 167 175 169 164 176 180 165 182 178 172 176 172 166 175 50 47 41 48 45 34 47 50 47 43 42 50

4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

EVOESCU MELANIA
SERBANESCU DELIA RADULESCU CLAUDIA MANOLE MONICA CRACIUNESC FLORENTA MOISE MIRELA BELDIMAN RODICA ROTARU MIHAELA SPANU ANDREEA MUSAT MIHAELA DABACAN CLAUDIA

84 85 84 84 84 85 84 84 84 85 84 84

Extrema Fundas Pivot Extrema Fundas Pivot Pivot Extrema Extrema Extrema Fundas Extrema

3.4. CONDITII DE LUCRU PLANIFICAREA ANTRENAMENTELOR 4 antrenamente pe saptamana; ora antrenamentului: 18.00; durata antrenamentului: 120 minute; locul de desfasurare: sala Scolii Nr.206; MATERIALE SI INSTALATII 2 panouri centrale si 4 panouri laterale; mingi de baschet; mingi medicinale; scari fixe; banci de gimnastica; ANEXE 1 vestiar grup sanitar

CAPITOLUL IV REZULTATELE OBTINUTE SI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. MODELUL DE JOC SI DE PREGATIRE AL ECHIPEI

STUDIATE Modelul echipei: Postul Fundasi Extreme Pivoti Modelul jocului: Contraatac cu pasa directa la varfuri (vezi anexa ) Contraatac cu un intermediar si doua varfuri (vezi anexa ) Sisteme de atac: Sisteme de aparare: 1-3-1 (vezi anexa ) 1-2-2 (vezi anexa ) om la om normala (vezi anexa ) om la om agresiv (vezi anexa ) zona 2-1-2 (vezi anexa ) zona presing(vezi anexa ) Nr. jucatori 3 6 3 Statura 164-167 170-179 179-182

PARAMETRII MODELULUI DE JOC AL JUNIOARELOR II C.S.S.5 BUCURESTI Parametrii Aruncari libere Aruncari lacos din actiune Mingi castigate Mingi pierdute Interceptii Recuperari ofensive Recuperari defensive Numar de atacuri Puncte marcate Greseli personale Incercate 18 65 Realizate 7 26 18 20 13 14 23 90 65 23 % 38 40 -

Mijloace folosite in pregatirea jucatorilor In cadrul studiului efectuat asupra echipei de juniori II C.S.S.5 bucuresti am observat asistand la mai multe antrenamente, principalele mijloace folosite de antrenor pentru pregatirea jucatorilor. In continuare, voi cauta sa prezint aceste mijloace, esalonate pentru cele 3 categorii de jucatori din echipa: fundasi, extreme si pivoti precum si pe cele folosite in cadrl combinatiilor de 2-3 jucatori. Pentru pregatirea jucatorilor fundasi: sarituri pe si peste banca de gimnastica; micul maraton cu si fara dribling; flotari; deplasari in pozitie fundamentala; genuflexiuni cu saritura; dribling cu mana indemanatica si cea neandemanatica inainte, inapoi,

lateral, cu schimbari de directie, cu trecerea mingii pe la spate, printre picioare; aruncari la cos din dribling; aruncari la cos din saritura de la semidistanta; aruncari la cos de la distanta (6,25); aruncari libere; pase in 2 cu mingea medicinala; pase speciale: pe la spate, carlig; pase in 3 cu si fara schimb de locuri; fenta de depasire-depasire-aruncare la cos (dreapta, stanga); fenta de depasire-fenta de aruncare-aruncare din saritura (dreapta, sranga); fenta de depasire-fenta de aruncare-depasire si aruncare la cos din dribling; joc 1x1 si 2x2 la un panou; ,,da si du-te fundas-fundas, fundas-extrema; incrucisare simpla fundas-extrema; blocaj-iesire din blocaj; lansarea contraatacului (direct, cu un intermediar si doua varfuri); Pentru pregatirea jucatorilor extreme: sarituri peste banca de gimnastica; sarituri cu genunchiii la piept; flotari; micul maraton cu si fara dribling; deplasari in pozitie fundamentala medie si joasa; sprinturi pe lungimea terenului;

 dribling cu schimbari de directie, cu pirueta, cu trecerea mingii pe la spate, printre picioare; aruncari la cos din dribling; pase in doi din voleibolare; aruncari la cos din dribling semicarlig; fenta de aruncare-aruncare din saritura; fenta de depasire-aruncare la cos din saritura; fenta de aruncare-depasire-aruncare la cos oferita; joc 1x1si 2x2 la un panou; ,,da si du-te extrema-pivot, extrema-fundas; blocaj-iesire din blocaj;incrucisare simpla, dubla cu: extrema-pivot, fundas-pivot; inchiderea tusei si a culoarului de patrundere; schimbul de om, alunecarea. Pentru pregatirea jucatorilor pivoti: sarituri cu ambele maini la panou; pase in doi de deasupra capului; flotari; genuflexiuni cu saritura; deplasari in pozitie fundamentala; dribling cu mana indemanatica si cu cea neandemanatica cu finalizare; aruncari la cos de pe loc din apropierea panoului; aruncari la cos din saritura din apropierea panoului; aruncari la cos semicarlig, dreapata-stanga; sarituri la capac dreapta-stanga; cu spatele la panou-fenta de intoarcere dreapta-intoarcere stanga-

aruncare la cos din saritura; aruncari libere; fenta de aruncare-aruncare din saritura; fenta de depasire-depasire-aruncare la cos semicarlig (dreapta, stanga) ,,da si du-tepivot-extrema, pivot-pivot; blocaj-iesire din blocaj; incrucisare simpla pivot-extrema; incrucisare dubla pivot-extrema-fundas; joc 1x1, 2x2 la un panou.

VERIFICAREA NIVELULUI DE PREGATIRE AL ECHIPEI SI AL FIECARUI JUCATOR IN PARTE (prima testare) SI VERIFICAREA EFICIENTEI PREGATIRII DUPA O PERIOADA STABILITA (a doua testare) Componentii echipei studiate juniore II C.S.S.5 Bucuresti, au fost supusi unor testari care au urmarit verificarea nivelului de pregatire al fiecarui jucator si implicit al intregii echipe si verificarea eficientei pregatirii dupa o perioada de timp stabilita. Pentru aceste verificari s-au folosit mijloace de control utilizate de obicei la nivelul juniorilor II. Acestea sunt:

alergare de viteza pe 30m detenta proba specifica pe post micul maraton (98m) micul maraton in dribling aruncari libere saritura in lungime de pe loc alergare de rezistenta pe 800m

Proba specifica pe post cuprinde: Pentru fundasi (vezi anexa) jucatorii pot marca cosuri de 2 sau 3 puncte (din interiorul semicercului 5.25 m sau din exteriorul semicercului 6.25 m) putand insuma in urma celor 12 aruncari la cos 34 puncte. Jucatorul cu mingea pleaca de la centrul terenului in dribling si arunca la cos (pozitia nr.1) dupa care urmareste mingea si dribleaza pana

la semicercul opus aruncand din pozitia nr.2. urmareste mingea o paseaza lui A si o reprimeste in spatele liniei de centru, dupa care dribleaza si arunca din pozitia nr.3 si 5; urmareste mingea, o paseaza lui B, reprimeste mingea, o dribleaza si arunca din pozitia nr. 4 si 6. Se schimba partea, aruncarile la cos nr. 7-9 si 8-10. Apoi ultimele 2 aruncari, de la linia de aruncari libere nr.11 si 12. Timpul maxim pentru proba 140. In cazul in care executantul nu indeplineste baremul de timp, proba nu se ia in considerare. Pentru extreme (vezi anexa nr.) din cele 12 aruncari la cos 4 de pe colturi, 4 din unghiul de 45 grade si alte 4 de la terminarea liniei de aruncari libere; se pot marca 36 de puncte, daca cosurile au fost reusite din afara semicercului de 6.25 m sau 24 de puncte, din interiorul semicercului, dar nu mai aproape de 5,25 m. Jucatorul cu mingea sub cos, paseaza lui A si alearga primind mingea pe pozitia 1 si arunca la cos; urmareste mingea o paseaza lui B si reprimeste pasa, aruncand de pe pozitia 2; apoi nr. 3 si 4 pe acelas principiu, arunca de pe pozitiile 5 si 7; 6-8 si 9-11 si 10-12. Timpul maxim pentru proba 130. In cazul in care subiectul nu indeplineste baremul de timp, proba nu se ia in considerare. Pentru pivoti (vezi anexa nr) din cele 12 aruncari la cos se pot marca 24 puncte. Jucatorul cu mingea o paseaza lui A si o reprimeste in afara spatiului de 3 secunde (cu fata spre pasator), dribleaza cu mana stanga si arunca prin depasirea inelului cu mana dreapta nr.1 urmareste mingea o paseaza lui B, dribleaza cu mana dreapta si arunca prin depasirea inelului cu mana stanga nr.2 urmareste mingea o paseaza lui A,

reprimeste mingea cu spatele la cos, pivoteaza pe piciorul drept si arunca din saritura obligatoriu cu panoul nr.3 si urmareste mingea, o paseaza lui B, reprimeste mingea, pivoteaza pe piciorul stang si arunca la cos din saritura u panoul nr.4; urmareste mingea, o paseaza lui A si reprimeste mingea, pivoteaza pe piciorul drept si arunca la cos din saritura, la inel 9din pozitie paralela cu linia de fund) nr.5 si acelasi lucrum pe partea opusa, pivotand pe piciorul stang si aruncare nr.6. urmareste mingea, o paseaza lui A si reprimeste mingea pe linia spatiului spatiului de 3 secunde arunca la cos semicarlig cu mana stanga nr.7 pe partea opusa semicarlig cu mana dreapta nr.8. Urmareste mingea, o paseaza lui A si o reprimeste cu spatele la cos, pivoteaza pe piciorul drept si arunca la cos din saritura de pe linia de aruncari libere nr.9 si pe partea opusa pivotand pe piciorul stang si aruncare nr.10. Urmareste mingea, o paseaza lui A, iese in afara spatiului de 3 secunde si reprimeste mingea in vederea aruncarii din semicarlig cu mana dreapta de la semicercul punctat nr.11 si pe partea opusa, aruncare din semicalig cu mana stanga nr.12. Timpul maxim de executie este 140. In situatia neandeplinirii baremului de timp nu se ia in considerare numarul de aruncari reusite.

PRIMA TESTARE 15.10.1999

Nr 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Numele si prenumele Post

Evoescu Melania Manole Monica Musat Mihaela Nae Florina Radulescu Claudia Beldiman Rodica Rotaru Mihaela Spanu Andreea Dabacan Claudia Serbanescu Delia Craciunescu Florenta Moise Mirela

30m
(sec.)

Detenta
(cm.)

Proba pe post
(pct.marcate)

Micul M.m. cu maraton dribling

(sec.) (sec.)

Aruncari libere
(marcate)

Sarit.in lungime
(cm.)

800m.
(min.)

Fundas Fundas
Fundas Extrema Extrema Extrema Extrema Extrema Extrema Pivot Pivot Pivot

5.5 5.4 5.6 5.5 5.7 5.8 5.8 6.1 6.0 5.9 6.0 5.8

42 40 35 44 43 38 43 39 45 35 26 40

18 17 16 18 19 18 16 17 15 18 13 15

26.7 26.5 26.9 27.2 26.7 25.9 27.0 27.0 26.1 26.7 28.0 26.0

29.2 29.5 30.2 29.5 29.2 30.7 31.3 30.8 30.5 31.9 32.0 32.8

7 5 6 5 6 4 7 6 5 8 7 7

185 180 186 183 188 185 178 185 183 179 175 191

3.27 3.25 3.24 3.30 3.10 3.20 3.19 3.08 3.15 3.17 3.25 3.18

A DOUA TESTARE 8.04.2000

Nr Numele si prenumele Post

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Evoescu Melania Manole Monica Musat Mihaela Nae Florina Radulescu Claudia Beldiman Rodica Rotaru Mihaela Spanu Andreea Dabacan Claudia Serbanescu Delia Craciunescu Florenta Moise Mirela Fundas Fundas Fundas Extrema Extrema Extrema Extrema Extrema Extrema Pivot Pivot Pivot

30m
(sec.)

Detenta
(cm.)

Proba pe post
(pct.marcate)

Micul M.m. cu maraton dribling

(sec.) (sec.)

Aruncari libere
(marcate)

Sarit.in lungime
(cm.)

800m.
(min.)

5.2 5.1 5.2 5.2 5.2 5.6 5.6 5.8 5.7 5.6 5.7 5.5

47 45 42 50 48 50 47 43 50 41 34 47

24 20 21 20 24 21 20 22 19 20 17 18

24.8 24.8 24.7 24.9 24.8 24.5 25.0 24.9 24.9 25.0 25.5 24.9

27.5 27.8 28.0 27.5 27.0 28.7 29.2 28.9 28.3 29.8 30.2 30.7

9 7 9 8 8 7 9 7 7 10 9 9

190 185 193 195 198 193 185 195 190 188 180 200

3.01 2.58 3.09 3.03 3.05 3.07 3.02 3.00 3.07 3.07 3.01 3.08

4.2.

EFICACITATEA MODELULUI DE JOC PE POSTURI Parametrii modelului de joc al echipei de juniori II

-CONTRIBUTIA LA SCORUL FINAL F.R.B.:

Parametrii Aruncari libere Aruncari lacos din actiune Mingi castigate Mingi pierdute Interceptii Recuperari ofensive Recuperari defensive Numar de atacuri Puncte marcate Greseli personale

Incercate 18 78 -

Realizate 10 33 20 21 15 16 25 100 77 22

% 55-60 44 -

Parametrii modelului de joc al echipei de junioare IIC.S.S.5 Bucuresti: Parametrii Aruncari libere Aruncari lacos din actiune Mingi castigate Mingi pierdute Interceptii Recuperari ofensive Recuperari defensive Numar de atacuri Puncte marcate Greseli personale Incercate 18 65 Realizate 7 26 18 20 13 14 23 90 65 23 % 38 40 -

Parametrii modelului de joc pe posturi al F.R.B. : Valori cifrice pe posturi Fundasi Extreme Pivoti 53 20 8 2 5 3 10 8 31 19 64 34 14 6 12 5 23 7 46 32 64 24 11 8 18 2 23 5 30 26

Parametrii modelului Aruncari libere Aruncari din actiune Recuperari ofensive Recuperari defensive Interceptii Mingi castigate Mingi pierdute Posesii mingi-puncte marcate

Parametrii modelului de joc pe posturi al echipei de junioare II C.S.S. 5 Bucuresti: Valori cifrice pe posturi Fundasi Extreme Pivoti 52 18 7 2 4 5 8 5 30 15 63 25 12 5 7 4 18 7 32 28 62 22 10 7 12 4 19 8 32 22

Parametrii modelului Aruncari libere Aruncari din actiune Recuperari ofensive Recuperari defensive Interceptii Mingi castigate Mingi pierdute Posesii mingi-puncte marcate

Eficacitatea modelului de joc al echipei si al modelului de joc pe posturi se poate observa in graficele de la anexele.. CONTRIBUTIA JUCTORILOR PE POSTURI LA SCORUL FINAL

Prin prezenta la jocurile echipei studiate, am efectuat inregistrari in urma carora pot prezenta contributia jucatorilor pe posturi la scorul final. In continuare voi prezenta rezultatele meciurilor: TUR C.S.S. 5 C.S.S. CRAIOVA C.S.S. 5 C.S.S. BRASOV C.S.S. 5 B.N.R. C.S.S. 5 OLIMPIA 72-27 57-51 64-70 60-71 RETUR 69-47 61-50 68-72 70-55

In urma acestor rezultate echipa C.S.S. 5 Bucuresti s-a calificat la turneul semifinal al Campionatului National de Baschet Juniori II. Contributi jucatorilor pe posturi la scorul final in procente este: fundasii au marcat 23.07% din totalul punctelor marcate; extremele au marcat 43.07% din totalul punctelor marcate; pivotii au marcat 33.58 % din totalul punctelor marcate; Dupa cum se observa, extremele au avut cea mai insemnate contributie la scorul final, fapt care se datoreaza componentei echipei care cuprinde: 3 fundasi, 6 extreme, 3 pivoti.

PRELUCRAREA STATISTICO MATAMATICA A DATELOR OBTINUTE LA CELE DOUA VERIFICARI

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 30 M DETENTA

PROBELE

X1 5.75 39.16 16.66 26.72 30.63 6.08 183.16 3.19

X2 5.45 45.33 20.50 24.89 28.63 8.25 191.0 3.00

S1 0.21 5.27 1.72 0.57 1.22 1.16 4.50 0.04

S2 0.24 4.71 2.11 0.22 1.16 1.05 5.83 0.13

Cv1 3.65 13.45 10.32 2.13 3.98 19.07 2.45 1.25

Cv2 4.40 10.39 10.29 0.88 4.05 12.72 3.05 4.33

PROBA PE POST MICUL MARATON MICUL MARATON CU DRIBLING ARUNCARI LIBERE SARITURA IN LUNGIME DE PE LOC 800 M