MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Unitate de învăţare Nr. 4

MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4…………………………………………………….. 31

4.1 Clasificarea mijloacelor educaţiei fizice şi sportului 32

4.2 Mijloacele specifice şi asociate ale educaţiei fizice şi sportului 35

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4………………………………………….... 36

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 36
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4…………………………………………………….. 37

31
 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 Înţelegerea rolului mijloacelor educaţiei fizice şi sportului

4.1 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Mijloacele sunt elemente de intervenţie şi pîrghii de realizare a obiectivelor

educaţiei fizice şi sportului. Literatura de specialitate consemnează o mare varietate de
mijloace, clasificate în: mijloace specifice şi mijloace asociate educaţiei fizice şi sportului.

Mijloacele specifice
Mijloacele specifice sunt instrumentele cele mai importante, deoarece ele asigură în
mod direct orice progres în ceea ce priveşte dezvoltarea somatică, funcţională şi motrică a
omului.
Mijloacele specifice sunt: exerciţiul fizic, procedee de refacere a capacităţii de
efort şi aparatura de specialitate.

Exerciţiul fizic
În didactica domeniului, exerciţiul fizic este cel mai important instrument, cu multiple
funcţii şi aplicaţii în programarea şi realizarea procesului de instruire. El face parte din
tehnologia predării şi a însuşirii conţinutului educaţiei fizice şi al antrenamentului sportiv.
Etimologic, termenul de „exerciţiu” provine din latinescul „exercere”, care înseamnă
repetarea de mai multe ori, până la câştigarea uşurinţei sau a abilităţii în efectuarea unei
mişcări. Exerciţiul fizic reprezintă „o acţiune preponderent corporală, efectuată sistematic şi
conştient, în scopul perfecţionării dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice a
oamenilor”(I.Şiclovan). Exerciţiul fizic nu presupune doar o repetare sistematică, ci şi
posibilitatea de a construi, de a ansambla, pe baza mişcărilor învăţate, o conduită motrică
proprie subiectului care a asimilat anumite cunoştinţe motrice, pe care le exteriorizează apoi
sub forma comportamentului motric.
Exerciţiul fizic nu se reduce numai la formarea deprinderilor motrice ci contribuie la
realizarea şi a altor sarcini:
- înţelegerea raţiunii efectuării într-o anumită structură a actelor şi acţiunilor
motrice;
- înţelegerea respectării regulilor de execuţie stabilite;
- dezvoltarea capacităţii(operaţiilor mentale) de asociere imaginativă a diferitelor secvenţe
de mişcare(favorizarea transferului);
- consolidarea învăţării prin înţelegerea raţiunii efectuării repetărilor şi evitarea uitării.

32
 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Conţinutul şi forma exerciţiului fizic

Conţinutul exerciţiului fizic, structurat pentru a conduce la realizarea scopului final
al educaţiei fizice(sportului), cuprinde:
- mişcările corpului şi/sau ale segmentelor(translaţie, rotaţie, balansare, răsucire,
circumducţie, etc)
- efortul fizic solicitat, apreciat prin parametri săi principali(volum, intensitate,
complexitate şi densitate);
- efortul psihic, respectiv gradul de solicitare al proceselor psihice
Forma exerciţiului fizic reprezintă modul în care se succed mişcările componente,
precum şi relaţiile dintre acestea.
Dacă conţinutul însdeamnă coordonări interne şi procese energetice complexe, forma
exprimă plastica mişcării, ritmul, forţa de redare, semnificaţia sa.

După Martin(citat de Wieneck), forma exerciţiului fizic are o structură:

- cinematică – reuneşte aspectele spaţio-temporale ale mişcărilor (repartizarea pe faze a
mişcării; caracteristicile de viteză; reperele temporale ale fazelor mişcării; lungimile şi
traiectoriile mişcării caracterizate prin direcţie, amplitudine);
- dinamică – se referă la forţele interne(forţa muşchilor) şi externe ale
mişcării(gravitaţională, de reacţie a reazemului, de frânare a aerului, centrifuge şi
centripete).

Clasificarea exerciţiilor fizice

1. Din punct de vedere al structurii şi al formei:
- exerciţii analitice şi globale – reproduc fragmentar sau în totalitate, cu o anumită
structură tehnică, o situaţie tehnico-tactică sau o altă sarcină motrică;
- exerciţii simple şi complexe – au o influenţă selectivă sau de ansamblu asupra unor
capacităţi, calităţi, etc.;
- exerciţii standardizate şi variabile – presupun o învăţare de tip algoritmic şi creativ;
- exerciţii speciale – reproduc sarcinile pe care le solicită competiţia într-o ramură sau
probă sportivă
2. După gradul de codificare:
- exerciţii cu codificare internă – toţi parametrii exerciţiului sunt clar definiţi(distanţă,
timp estimativ, pauze);
- exerciţii cu codificare externă – exersarea se realizează în condiţii externe
definite(dribling printre jaloane, trasee utilitar-aplicative)
- exerciţii cu codificare mixtă – atât parametrii mişcării, cât şi condiţiile externe sunt
bine precizate(volum de repetări, intensitate pentru un parcurs cu obstacole;
- exerciţii fără codificare – se realizează conform unei orientări generale (alergare de o
oră pe teren variat, în tempo uniform);
- exerciţii cu codificare strictă – au caracter competitiv şi presupun măsurarea
performaţelor realizate şi întocmirea de clasamente.
3. După natura efectelor pe care le induc:
- exerciţii pregătitoare, specifice şi de concurs.
4. După calităţile motrice vizate:
- exerciţii pentru forţă, viteză, rezistenţă, coordonare, supleţe, precizie, etc. şi pentru
combinaţiile acestora
5. După tipul de încărcătură adiţională:
- exerciţii cu partener, cu haltere, cu gantere, cu saci de nisip, cu mingi medicinale,
cu bănci de gimnastică.

33
 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
6. După componentele antrenamentului sportiv:
- exerciţii de pregătire fizică, tehnică, tactică, artistică, psihologică
7.După sistemele bilogice solicitate:
- exerciţiii neuromusculare, cardiorespiratorii, endocrino-metabolice.
8. După natura contracţiei musculare:
- exerciţii dinamice, statice, mixte.
9. După intensitatea efortului fizic:
- exerciţii supramaximale, maximale, submaximale, medii.
10. După natura obiectivelor:
- exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
- exerciţii poentru dezvoltarea fizică armonioasă;
- exerciţii pentru învăţarea deprinderilor şi priceperilor motrice;
- exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de efort.
11.După funcţiile îndeplinite:
- exerciţiii introductive(pregătitoare de încălzire), repetitive(de fixare a mecanismului de
bază), asociate(de favorizare a transferului), aplicative, creative( sub formă de joc
aleatoriu), de întrecere, de recuperare(compensatorii), de expresie corporală.
12.După structura socială de efectuare:
- exerciţii individuale, în grup, mixte, demixtate
13.După gradul de constrângere:
- exerciţii tipizate, semitipizate, libere.

În antrenamentul sportiv, în funcţie de obiectivele de instruire şi de performanţă, se

disting:
 mijloacele de pregătire generală: cuprind exerciţii din diverse ramuri de sport,
care contribuie la dezvoltarea funcţională generală a organismului, asigurând şi o
pregătire multilaterală;
 mijloace cu caracter mixt: conţin structuri motrice apropiate de procedele tehnice
specifice probei respective sau exerciţii care sunt utilizate în fazele iniţiale ale
învăţării unor elemente şi procedee tehnice complexe;
 mijloace de pregătire specifică: se regăsesc sub formă procedeelor tehnice sau a
acţiunilor tehnico-tactice având ca scop dezvoltarea capacităţii motrice specifice,
cea care va asigura un randament superior în competiţie;
 mijloace competiţionale cu caracter integrativ.

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentaţi mijloacele întâlnite în antrenamentul sportiv în funcţie de

obiectivele de instruire şi performanţă

Răspunsul la test se găseşte la pagina 36

34
 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

4.2 Mijloace asociate educaţiei fizice şi sportului

Procedee de refacere a capacităţii de efort

Măsurile de refacere a capacităţii de efort diferă în educaţia fizică, în raport cu cele
din antrenamentul sportiv.
În lecţia de educaţie fizică se utilizează pauzele între repetări, cu o durată şi un
caracter impuse de caracteristicile efortului prestat, iar la sfârşitul lecţiei există veriga
”revenirea organismului după efort”, în care se realizează acest obiectiv.

În activitatea sportivă, solicitarea severă din antrenamente, numărul crescut al

acestora, susţinerea concursurilor cu o totală angajare a disponibilităţilor fizice şi psihice,
reclamă o strategie complexă de refacere a sportivilor după efort.
După I.Şiclovan, această strategie de refacere include:
- pauzele (active sau pasive) de revenire
- schimbarea(temporară sau definitivă) a competitorilor în timpul
concursurilor
- procedee hidro-fizio-terapeutice(duşurile calde, relaxarea în bazine cu apă caldă cu sare,
oxigenarea, sauna, utilizarea susţinătoarelor de efort, vitaminizarea);
- un regim riguros de viaţă.

Aparatura şi echipamentul de specialitate

Acestea au o importanţă specială în antrenamentul sportiv, dar şi o contribuţie aparte
în educaţia fizică.
În funcţie de scopul urmărit, se întălnesc următoarele tipuri de aparatură:
- aparatura componentă a practicării sporturilor(aparatele în gimnastică, mingile în
jocurile sportive, schiurile, obiectele portative, ambarcaţiunile, halterele, etc.)
- aparatura pentru perfecţionarea tehnicii sau aparatura specială şi îngrăditoare de
mişcare(manechinele în sporturile de luptă, lonjele în gimnastică, groapa cu bureţi, bazinul
cu apă moale la săriturile în apă, aparatul de aruncat mingi în tenis,etc.)
- aparatura cu rol de protecţie(casca în box, rugby, lupte, bob, ciclism, schi,etc., mănuşile
în schi, scrimă,etc., genunchierele în volei, handbal, apărătorile în fotbal, hochei, etc.)
- aparatura de tip trenajoare şi simulatoare(trenajoarele asigură dezvoltarea calităţilor
motrice specifice ramurii de sport, în paralel cu perfecţionarea tehnicii- paraşutism, canotaj,
iar simulatoarele creează posibilitatea pregătirii tehnice şi fizice specifice, în condiţii
analoage probei respective- nataţie)

Condiţii favorizante şi mijloace asociate în practicarea exerciţiilor fizice

Condiţiile favorizante în practicarea exerciţiilor fizice, care le potenţează efectele şi
care creează suportul progresului, sunt:
 factorii naturali de călire – implică expunerea raţională a corpului la soare,
folosirea diverselor procedee de fricţionări cu apă şi practicarea exerciţiiilor fizice
în aer curat, ceea ce creează posibilitatea creşterii vigorii fizice şi psihice a
organismului, îmbunătăţeşte rezistenţa la diferitele afecţiuni, reduce uzura şi ajută la
călirea organismului;

35
 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
 condiţiile de igienă – implică preocupări ale responsabililor cu privire la creearea
unui climat favorabil de practicare a exerciţiilor fizice; este vorba de igiena sălilor
de educaţie fizică, despre dotarea acestora cu duşuri, cu instalaţii de aerisire şi de
iluminat corespunzătoare, despre igiena personală(eechipament adecvat, regim
raţional de viaţă, în care efortul şi odihna să fie complementare, favorizând astfel
volume şi sarcini mari de lucru)
Mijloacele asociate pregătesc subiecţii din punct de vedere cognitiv, afectiv, moral, estetic,
integrând astfel educaţia fizică şi sportul în sistemul acţiunilor educative.

Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentaţi principalele procedee de refacere a capacităţii de efort în

educaţia fizică şi în activitatea sportivă.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 37

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4

În loc Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

de rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Prezentaţi în maximum o pagină mijloacele specifice şi asociate ale

educaţiei fizice şi sportului.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 4.1
În antrenamentul sportiv, în funcţie de obiectivele de instruire şi de
performanţă, se disting:
 mijloacele de pregătire generală: cuprind exerciţii din diverse
ramuri de sport, care contribuie la dezvoltarea funcţională
generală a organismului, asigurând şi o pregătire multilaterală;
 mijloace cu caracter mixt: conţin structuri motrice apropiate de
procedele tehnice specifice probei respective sau exerciţii care
sunt utilizate în fazele iniţiale ale învăţării unor elemente şi
procedee tehnice complexe;
 mijloace de pregătire specifică: se regăsesc sub formă
procedeelor tehnice sau a acţiunilor tehnico-tactice având ca
scop dezvoltarea capacităţii motrice specifice, cea care va
asigura un randament superior în competiţie;
 mijloace competiţionale cu caracter integrativ.

36
 MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
Răspuns 4.2
Măsurile de refacere a capacităţii de efort diferă în educaţia fizică,
în raport cu cele din antrenamentul sportiv.
În lecţia de educaţie fizică se utilizează pauzele între repetări, cu
o durată şi un caracter impuse de caracteristicile efortului prestat, iar la
sfârşitul lecţiei există veriga ”revenirea organismului după efort”, în care
se realizează acest obiectiv.

În activitatea sportivă, solicitarea severă din antrenamente, numărul

crescut al acestora, susţinerea concursurilor cu o totală angajare a
disponibilităţilor fizice şi psihice, reclamă o strategie complexă de refacere
a sportivilor după efort.După I.Şiclovan, această strategie de refacere
include:
- pauzele (active sau pasive) de revenire
- schimbarea(temporară sau definitivă) a competitorilor în timpul
concursurilor
- procedee hidro-fizio-terapeutice(duşurile calde, relaxarea în bazine cu
apă caldă cu sare, oxigenarea, sauna, utilizarea susţinătoarelor de efort,
vitaminizarea);
- un regim riguros de viaţă.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

Dragnea, A., Bota,A.,(1999) – Teoria activităţilor motrice. Edit. Didactică şi Pedagogică,
R.A., Bucureşti.
Dragnea, A., şi colaboratorii(2006) – Educaţie fizică şi sport – Teorie şi didactică, Ed.
FEST, Bucureşti, pag 29-33
Scarlat, E., Scarlat, M.B.(2002) – Educaţie fizică şi sport, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti

37