UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Teoria și practica atletismului

Profesor Coordonator: Lector Universitar Dr. Popa Cristian

Tutore: Profesor Universitar Dr. Larion Alin

Anul II
Semestrul I

Student anul II, FEFS IFR

Iordache Anca Ionela

2022
 CALITATEA MOTRICĂ - VITEZA

Calitatea motrică - în concepţia teoreticienilor reprezintă calitatea musculară determinată

de factori biologici, morfologici şi funcţionali dar şi factori de ordin psihologic.
Atât biologii cât şi psihologii definesc calitatea motrică ca fiind „însuşirea esenţială a
activităţii musculare exprimată prin intermediul actelor motrice condiţionată de structura
morfologică şi capacităţile funcţionale ale diferitelor aparate şi sisteme ale organismului dar
şi de procese şi capacităţi psihice
Viteza, forţa, rezistenţa sunt calităţi motrice de bază, iar îndemânarea după opinia multor
specialişti (Matveev, Harre, Novikov) nu poate fi admisă între calităţile motrice de bază, ea
fiind o calitate complexă, combinată, respectiv mai mult o capacitate motrică. În actul motric
ele se manifestă în combinaţie, în diferite proporţii una având rol preponderent. (T. Ardelean,
1991).
Studiul calităţilor motrice reprezintă un domeniu vast de aprofundare pentru specialiştii
domeniului mişcării, întrucât mişcarea nu înseamnă deplasare simplă, dezordonată; ea se
realizează având la baza funcţionalitatea organelor, transformările energetice şi procesele
nervoase şi psihice. Toate acestea se realizează în strânsă legătură unele cu altele,
influenţându-se reciproc. În literatura de specialitate apar însă denumiri şi interpretări
diferite, în funcţie de specialitatea teoreticianului (pedagog, psiholog, biochimist, fiziolog,
teoretician sportiv).
Gundlach, 1968, a propus o clasificare a aptitudinilor motrice care ulterior a fost acceptată
şi în toată Europa. Acesta împarte aptitudinile în două categorii:
a) aptitudini condiţionale: aptitudinea de viteză; aptitudinea de rezistenţă; aptitudinea de
forţă.
b) aptitudini coordinative care sunt condiţionate de capacitatea de a dirija şi prelucra
informaţii provenind de la analizatorii implicaţi în mişcare (tactil, optic, vestibular,
chinestezic).
Zaţiorschi consideră ca noţiunea de calităţi fizice "constituie premize sau procerinţe motrice
de bază, pe care omul, sportivul îşi clădeşte propriile abilităţi tehnice".
R. Manno, 1992, în lucrarea "Bazele antrenamentului sportiv" prezintă calităţile motrice sub
denumirea de aptitudini motrice pe care le consideră ca fiind "de fapt premizele motrice de
tip endogen, care permit formarea abilităţilor motrice".
J. Weineck, 1990, prezintă principalele forme ale solicitării fizice sub forma calităţilor fizice
ca: anduranţă, forţă, viteză, mobilitate, coordonare.
T. Ardelean, 1990, defineşte calitatea motrică ca fiind "aptitudinea individului de a executa
mişcări exprimate în parametri de viteză, de forţă, de rezistenţă, de îndemânare".
T. Ardelean, 1990, defineşte calitatea motrică ca fiind "aptitudinea individului de a executa
mişcări exprimate în parametri de viteză, de forţă, de rezistenţă, de îndemânare". Calităţile
motrice există şi se manifestă drept calităţi ale acţiunilor motrice. Ele sunt însuşiri ale
sistemului neuro-muscular de a produce mişcări propriului sau corp, de a imprima mişcări
altor corpuri, respectiv obiectelor de aruncare (greutate, disc, suliţa, ciocan) aparatelor şi
obiectelor ajutătoare în procesul de pregătire. În constituţia unei probe atletice, a unui
exerciţiu, calităţile motrice se găsesc într-o anumită interrelaţie, o anume combinaţie.
Pregătirea rezultatului sportiv depinde de găsirea acelei metodologii, care să asigure
raportul optim de dezvoltare specific probei sportive practicată şi particularităţile individului.