Funcția psiho-socială
educația fizică și sportul contribuie la transformarea copilului în
adult și integrarea acestuia în societate, iar pe lângă dezvoltarea
capacitații motrice, efs influentează considerabil dezvoltarea
cognitiva și afectivă;
activitatea care are loc in cadrul efs este de natura motrica iar prin
intermediul miscarii, inclusa intr-o activitate planificata si
organizata, se obtin rezultate bune in capacitatea subiectilor de a
analiza situatii, de a rezolva probleme, de a lua decizii si de a
actiona;
se stimulează activitatea intelectuală, cea care este responsabilă de
dobândirea de către subiecți a cunostințelor despre deprinderi,
activități, mișcare și fitness;
prin parcticarea ex fizice se dezvoltă sentimentul de apartenență la
grup, se oferă ocazia valorizării individului, dezvoltarea capacității
de apreciere și autoapreciere, elemente importante pt struncturare
imaginii de sine, acceptarea și promovarea unui comportament
moral.
Funcția culturală
ca acte de cultură, efs reprezintă factorii educationali ce marchează
existența individului la un moment dat sau în mod continuu, pe
parcursul ontogenezei;
funcția culturală marchează transformarea corpului-obiect, în
corpul-subiect, care simte, percepe, analizează și compară, într-o
experiență de mișcare ce interferează cu creația;
prin efs, individul poate exprima cine este, ce simte și care este
viziunea lui asupra vieții, putându-se astfel identifica cu sinele și cu
ceilalți;
valorile sportive ca fair-playul, autodepasirea se manifesta in
competitii, in cadrul unor raporturi de parteneriat sau de rivalitate;
funcția culturală se exprimă prin momente de sublim ale marilor
spectacole sportive, cum ar fi festivitățile de deschidere a J.O cre
exprima o intensitate emotionala greu de egalat;
efs reprezintă surse de inspirație pt creatorii de arte plastice,
literatură și muzică.
Coubertin spunea ca “sportul produce frumusete pentru ca
angajeaza subiectul, care este o sculptura vie”.
Funcția economică
Eficienta activitatii exercitiilor fizice poate fi apreciata prin prisma
efectelor pe care le au acestea la nivel biologic, psiho-social,
cultural, deci prin raportul dintre „investitia” realizata si efectul
obtinut;
in domeniul efs sunt 3 tipuri de “clienți”: primari (care beneficiează
direct de efectele practicării ex fizice), secundari (părinți, sponsori,
administrații locale) și terțieri (societatea);
efs are d.p.d.v. economic, un impact comun asupra societații dar și
numeroase influențe specifice;
practicarea ex fizice contribuie la menținerea și întărirea sănătăți,
fapt pt care se repercutează favorabil asupra bugetului fiecărei
familii;
sportul, mai ales cel de performanta și înaltă performanță reprezintă
o importantă zonă de investiții de aceea asupra lor se indreaptă
atenția econimiștilor din domeniul financiar-contabil, dar și a celor
din turism și comert;
efectele economice ale sportului pot fi imediate sau tardive;
domeniul sportului poate oferi si locuri de munca; sportul este si un
anumit tip de productie de bunuri materiale – echipamente sportive,
materiale si instalatii, asistenta medicala etc;
în concluzie, se poate aprecia că sportul este, în același timp,
consummator și producător de bunuri și servicii.
Obiective cognitive
-dezvoltarea capacității de a cunoște propri persoană, mediul ambiant, natural
și social;
-dezvoltarea capacității de a analiza și interpreta elementele de conținut,
relațiile care se stabilesc în procesul ed fizice;
-valorizarea efectelor pozitive ale ed fizice;
-dezvoltarea calităților atenției, memoriei, aspectelor intuitive ale gândirii,
creativității.
Educatia fizica – educatia prin fizic – la baza acestei conceptii a stat ideea
ca educatia mintii se poate realiza si prin educatia corpului.
Obiectivele sale specifice erau:
- dezvoltarea organica (cresterea), neuromusculara (deprinderile),
dezvoltarea inteligentei si cea emotionala;
- contributia la o viata intensiva, completa, formarea deprinderilor pentru
activitatile de timp liber si activitatile recreative;
Pentru realizarea acestor obiective, tarile membre ale C.E. acorda trei lectii pe
saptamana, fiecare fiind preocupata pentru crearea unor conditii materiale cat
mai bune pentru desfasurarea activitatilor.
Caracteristici
- actiunea participantilor, care sa le permita o larga initiativa creatoare in
alegerea mijloacelor pentru atingerea scopului propus;
- pregatirea meterialelor pentru jocuri ca si reamenajarea lor, se recomanda sa
apartina elevilor;
- jocul trebuie sa corespunda particularitatilor somatice-functionale si psihice
ale elevilor. Daca jocul este prea simplu, interesul elevilor scade, ei
participand din obligatie, iar daca jocul este prea complicat, depasind
posibilitatea elevilor de al intelege, reactia elevilor va fi identica;
- jocurile se vor alege in functie de scopul instructiv-educativ urmarit;
- se va tine cont de conditiile materiale si climatice in desfasurarea jocului;
- formarea grupelor/echipelor se face in asa fel incat sa fie aproximativ egale
ca valoare, pentru a fi competitive;
- explicarea si demonstrarea jocului se cer a fi scurte, dar complete,
prezentand continutul jocului, scopul urmarit, calitatile solicitate, regulile de
desfasurare etc;
- dozarea se cere sa fie in concordanta cu veriga lectiei in care se folosesc si
cu obiectivele operetationale psihomotrice pe car ele indeplinesc.
Tipologie
Caracteristici:
Parametrii efortului:
Mărimea efortului – este privită atât din perspectivă externă (volum, durată,
amplitudine, densitate, intensitate, complexitate), cât și din perspectiva
internă a reacției complexe a organismului la activitatea desfășurată.
Tipuri
Densitatea motrica – aprecieaza durata totala a activitatii motrice a elevlui in
cadrul lectiei. Acest tip de densitate include si pauzele active prevazute de
profesoru in planul de lectie. Ea se calculeaza cu ajutorul formulei:
DM = timpul efectiv de lucru x 100
durata integrala a lectei
Caracteristici
- organizatorice : pregatirea formatiilor de lucru, amenajarea din timp a
locului de desfasurare, a instalatiilor, pregatirea materialelor;
- metodice : explicatiile prebuie sa fie clare, scurte, concise,
demonstratiile sa fie clare si convingatoare, succesiunea mijloacelor sa
fie corespunzatoare;
- de alta natura : sa existe plan de lectie, atractivitatea mijloacelor, starea
pozitiva a elevilor.
9. Sistemul de educatie fizica si sport din Romania: definitie,
structura
Structurile sportive sunt asociatii de drept privat, formate din persoane fizice
sau juridice, avand ca drept obiective promovarea uneia sau mai multor
discipline sportive, practicarea acestora de catre membrii sai si participarea la
activitatilesi competitiile sportive.
Ele sunt inscriese in Registrul Sportiv si li se atribuie Certificat de
Identitate Sportiva si Numar de Identificare. Pe plan national, structurile
sunt:
Olimpiada Gimnaziilor
Prin organizarea si desfasurarea O.G., se urmareste atragerea unui nr cat mai
mare de copii catre sport, depistarea tinerelor talente,educarea tinerilor in
spiritul unui mod de viata activ,bazat pe practicarea regulata a ex fizice,
constinetizarea parintilor privind rolul educativ al sportului si al
olimpismului.
Caracteristici:
- sunt obligatorii pentru toate unitatile de invatamant, in ceea ce priveste
obiectivele pe care si le propune;
- imbina caracterul concentric al instruirii cu caracter linear;
- exprima nivelul minimal de abordare a unui anumit continut;
- continutul permite multa autonomie locala: pot fi practicate dupa
optiunile elevilor si ale parintilor, in concordanta cu ofertele facute de
unitatea de invatamant, sporturi cum ar fi: badminton, oina, patinaj,
dansuri sportive etc;
- au un caracter dinamic, in sensul ca se schimba conform comenzii
sociale;
- prin obiectivele sau competentele pe care le prevad, asigura obaza
unitara de pregatire pentru toti elevii.
Structura
Nota de prezentare – precizeaza statutul disciplinei in cadrul curriculumului
national si contributia educatiei fizice la realizarea finalitatilor
invatamantului.
Cunostinte de specialitate
Def – reprezinta dobandirea de catre subiecti a activitatii motrice in care sunt
implicati, a efectelor pe care exercitiile le au asupra organismului lor. In
procesul de practicare a exercitiilor fizice, subiectii intra in contact cu o serie
de informatii specifice domeniului, pe care si le asimileaza sub forma de
notiuni, reguli, principii, perceptii si reprezentari.
Categorii
-argumente privind importanta practicarii exercitiilor fizice;
-denumirea principalelor segmente ale corpului uman, a grupelor musculare si
articulatiilor;
-regulamente de practicare a disciplinelor sportive;
-denumirea procedeelor si a elementelor tehnice, a actiunilor tactice specifice
anumitor discipline sportive;
-reguli privind conceperea, organizarea si desfasurarea, in conditii de eficienta
si siguranta, a exercitiilor fizice;
-reguli de igiena individuala si colectiva care trebuie respectate in timpul,
inainte si dupa desfasurarea activitatii de educatie fizica;
-reguli de nutritie asociate efortului fizic;
-recorduri, performante, personalitati din lumea sportului;
-elemente din sitoria si filosofia educatiei fizice;
-organizarea de intreceri, competitii sportive etc.
Categorii
Indicii morfologici – inaltime, greutate, dimensiunea segmentelor corporale,
parametre, diametre, anvergura bratelor;
Indicii functionali – frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, capacitate
respiratorie.
Forme de manifestare
a.viteza de reacție – i se mai zice și timpul latent al reacției motrice.
Reacția motrică este de două feluri:
-simplă – care constă în răspunsuri la excitanți cunoscuți, dar care apar
spontan;
-complexă – implică elaborarea răspunsurilor, în sensul alegerii, combinării
sau corectării acestora. Răspunsurile sunt în funcție de acțiunile partenerilor
sau adversarilor etc.
Factori de condiționare:
-activitatea scoartei cerebrale;
-excitabilitatea cailor nervoase motorii si senzitive;
-gradul de excitabilitate al muschiului;
-compozitia muschiului;
-continutul de ATP din muschi;
Cerinte
-durata exercitiilor circa 5-6 sec pana la 40-43 sec;
-pauzele trebuie sa fie lungi pentru revenirea functiilor vegetative;
-exercitiile pt viteza se vor planifica la inceputul lectiilor pentru un sistem
nervos odihnit si organismul incalzit
Forme de manifestare:
-îndemânare generală – este necesară efectuării tuturor actelor și acțiunilor
motrice de către oameni.
-îndemânare specifică – este necesară celor ce practică diferite ramuri sau
probe sportive.
-îndemânare în regimul altor calități – viteză, forță și rezistență.
Factori de condiționare:
-capacitatea de orientare in spatiu;
-mentinerea tempoului;
-simtul kinestezic;
-functionalitatea S.N.C. si al analizatorilor;
-memoria de scurtă și lungă durată;
-gândirea de tip creativ;
-nivelul de manifestare a celorlalte calități;
-volumul și complexitatea deprinderilor și priceperilor motrice stăpânite de
subiect.
Cerinte:
-exercitiile se realizeaza la inceputul lectiei pe fond de odihna si incalzire a
organismului;
-nu se abordeaza indemanarea si viteza in aceeasi lectie;
-intervalele de odihna optime pentru revenirea marilor functii;
Forme de manifestare:
a.după ponderea participării în efort a grupelor musuclare:
-rezistență generală - reprezintă capacitatea organismului de a efectua acte și
acțiuni motrice timp îndelungat, fără apariția stării de oboseală, angrenându-
se în efort aproximativ 70% din grupele musculare și solicitându-se S.N.C.,
cardio-vascular și respirator;
-rezistentă specifică - reprezintă capacitatea de a depune eforturi fizice, cu
eficiență și fără apariția stării de oboseală pe care le implică ramurile și
probele sportive.
Factori de condiționare:
-capacitatea sistemului nervos de a coordona aparatul locomotor si functiile
vegetative;
-adaptarea la efort a sistemul cardiovascular si respirator;
-energie anaeroba alactacida si energie aeroba;
-vointa de a continua efortul dupa instalarea oboselii
Cerinte:
-intre 7-10-11 ani se dezvolta rezistenta generala;
-capacitatea aeroba creste progresiv pana la 10-12 ani;
-se poate intervenii asupra ei in primul stadiu al pubertatii;
-in copilarie si adolescenta, metoda eforturilor continue este cea mai adecvata
Forme de manifestare:
a.după participarea grupelor musculare
-forță generală – atunci când în efort participă princilapele grupe musculare;
-forță specifică – atunci când în efort participă una sau câteva grupe
musculare.
Factori de condiționare:
-nr fibrelor musculare angrenate in efort;
-durata contractiilor musculare;
-varsta si sexul sportivilor;
-nivelul celorlalte calitati motrice și unii factori psihici
Cerinte:
-la prescolari se evita forta pura;
-intre 6-7 si 10 ani se vor folosi exercitii dinamice a fortei;
-11-12 ani atat la fete cat si la baieti, evolutia fortei este asemanatoare.
Forme de manifestare
- suplete generala – mobilitatea principalelor articulatii ala corpului
(centura scapulara,coxo-femurala, coloana vertebrala);
- suplete specifica – solicitata in cadrul anumitor ramuri si prbe de
sportive;
- suplete activa – amplitudinea maxima a unei miscari executate prin
contractia musculaturii agonistice;
- suplete pasiva – amplitudinea unei miscari efectuata sub efectul unei
forte externe;
- suplete mixta – manifestata in conditii de alternare a supletii active cu
cea pasiva.
Factori de conditionare
- masa musculara, tonusul muscular, capacitatea de intindere musculara,
capacitatea de intindere a tendoanelor si a ligamentelor;
- varsta – la copii, mobilitatea este mai mare, comparativ cu adultii si
varstnicii;
- sexul – persoanele de sex masculin prezinta o mobilitate msi msre decat cei
de sex masculin;
- temperatura mediului ambiant – mobilitatea articulara si elasticitatea
musculara au valori optime intr-un mediu cald;
- oboseala;
- ritmul diurn – valori scazute ale supletei se inregistreaza dimineata
comparativ cu amiaza.
Caracteristici
-sunt conduite voluntare umane ce se formeaza in mod constient;
-sunt rezultatul calitativ al exersarii miscarilor;
-sunt structuri de miscari coordonate;
-sunt conditionate de aptitudinile motrice, motivatie, nivelul instruirii
-unele parti ale deprindeprilor se poat automatiza, ceea ce permite economie
de energie nervoasa;
-elementele componente ale deprinderii de inlantuiesc logic, depind unele de
altele;
-ele sunt unice si ireversibile, adica nicio executie nu seamana cu alta si
elementele componente se inlantuiesc intr-un singur sens.
Tipuri
Deprinderi de locomotie
-de baza: mers, alergare, sarituri;
-combinate: escaladare, tractiune, catarare, tarare, echilibru.
Deprinderi de manipulare
-de tip propulsie: lansare, rostogolire, aruncare,lovire cu mana, lovire cu
piciorul;
-de tip absorbtie: prindere cu mana goala, prindere cu manusa
Deprinderi de stabilitate
-de tip axial: indoire, intindere, rasucire, intorcere;
-posturi statice sau dinamice: rostogolire, starturi, fente
Tipuri
-elementare – asigura un raspuns motric in faza initiala a invatarii sau
exersarii actiuni; ele reprezinta invatarea prin imitatie;
-complexe – reunesc in rezolvarea unei situatii varibile, cunostinte teoretice,
deprinderi cunoscute, experienta motrica etc.
Realizarea priceperilor motrice reprezinta o finalitate a pregatirii specifice
activitatii de educatie fizica si sport.
Def: este indicatorul care sublinieaza calitatea unei lectii de educatei fizica,
scotand in evidenta modul de valorificare a timpului alocat lectiei, atat dpdv
al volumului, cat si al intensitatii sau al complxitatii efortului. Este indicatorul
care arata calitatea si cantitatea efortului din lectie.
Cauze
- alegerea unor formatii de lucru si mai ales a unor modalitati concrete de
exersare neadecvate;
- neamenajarea din timp a locului de desfasurare, inclusiv a instalatiilor
specifice existente;
- nepregatirea din timp a materialelor didactice necesare in lectie;
- explicatii lungi si mai ales neclare;
- demonstratii neconvingatoare;
- succesiuni necorespunzatoare a mijloacelor folosite;
- lipsa planului de lectie;
- lipsa atractivitatii mijoacelor folosite;
- starea participativa negativa a subiectului inregistra
Etape
In literatura de specialitate se disting o serie de puncte de vedere in legatura
cu etapele ce trebuie parcurse in cadrul proiectarii didactice. Exista un
algoritm procedural ce coreleaza patru intrebari esentiale pe care trebuie sa si
le puna orice profesor:
Ce doresc sa realizez?
Cu cine si cu ce voi realiza cele propuse?
Cum voi realiza cele propuse?
Cum voi sti daca am realizat ceea ce mi-am propus?
Raspunsurile la cele patru intrebari vor contura etapele prioectarii didactice –
precizarea obiectivelor, analiza resurselor, elaborarea strategiei, elaborarea
sistemului de evaluare.
Operatii specifice
1. Ce doresc sa realizez? – stabilirea obiectivelor instruirii: ele trebuie sa
fie masurabile, sa corespunda fazei de instruire, sa se poata realiza in
timpul avut la dispozitie.
2. Cu cine si cu ce voi realiza cele propuse? – analiza resurselor umane,
materiale, climaterice, geografice, analiza colectivului de elevi, analiza
posibilitatilor materiale de care se dispune si a conditiilor georgrafico-
climaterice.
3. Cum vom realiza cele propuse? – repartizarea timpului alocat lectiei
pentru fiecare veriga, stabilirea ordinii de abordare a temelor,
slectionarea mijloacelor si metodelor sau precedeelor metodice
necesare indeplinirii verigilor lectiei, stabilirea dozarii mijloacelor si
metodelor sau procedeelor metodice, stabilirea formatiilor de lucru si a
procedeelor de organizare a exersarii.
4. Cum vom realiza cele propuse? – elaborarea de modalitati concrete
de verificare si apreciere a calitatii activitatii desfasurate de elev si
profesor.
Planul de lectie
Proiectarea didactica e termen scurt se refera la actiunea profesorului de
anticipare a modului in care urmeaza a fi realizate obiectivele instruirii in
timpul alocat unei lectii de educatie fizica. Corelarea etapelor proiectarii
didactice cu cele ale realizarii planului de lectie, conduce la elaborarea unui
document de planificare indispensabil procesului de formare initiala a
cadrelor didactice si de perfectionare a pregatirii acestora, pana in stadiul de
definitivare in invatamant.
Acest document de planificare, elaborat pt fiecare lectie in parte, prezinta
urmatoarele etape:
3.A treia etapa raspunde la intrebarea „Cum vom realiza cele propuse?” si
se stabilesc strategiile didactice, respectiv metodele si mijloacele de instruire.
In acest sens profesorul mentioneaza:
-durata alocata verigilor netematice;
-durata verigilor tematice conform planificarilor semestriale;
-metode si procedee metodice utilizate;
-mijloace de instruire – se vor descrie actiunile motrice pe care trebuie sa le
execute elevii;
-dozarea mijloacelor – in functie de actiune motrica – volum, intensitate,
durata si natura pauzei;
-formatiile de lucru – se vor descrie ori de cate ori se modifica, pe parcursul
lectiei.
Indicatori de recunoastere
-unitatea de invatamant
-clasa
-data
-efectivul de elevi
-loc de desfasurare
-materiale
-teme : 1 si 2
-obiective operationale: va fi capabil sa
-obiective motrice, cognitive si social afective
Rubrici:
-verigi si durata -formatii de lucru si indicatii metodice
-continut -metode de evaluare
-dozare -observatii
19. Planificarea in educatie fizica: definire,cerinte, tipuri de documente
Def: planificarea reprezinta unul dintre aspectele cele mai importante ale
activitatii pe care o desfasoara profesorul de educatie fizica. In urma acesteia
rezulta documentele de planificare pe baza carora profesorul asigura
fundamentarea stiintifica a procesului de predare a educatiei fizice scolare:
planultematic anual, planul calendaristic semestrial, proiectarea unitatii de
instruire.
Cerinte:
-concordanta cu programa de specialitate;
-concordanta cu particularitatile subiectilor;
-concordanta cu baza materiala, su specificul zonei geografice;
-concordanta cu traditiile din zona sau unitatea respectiva in privinta
practicarii unor probe sau ramuri de sport;
-concordanta cu optiunile subiectilor pentru unele forme de practicare a
exercitiilor fizice.
Documentele de planificare se impart in doua categorii:
-documente de planificare la nivelul colectivului de specialisti (catedra,
comisie metodica);
-documente individuale de planificare (obligatorii si optionale) – plan anual,
plan calendaristic semestrial si proiectul unitatilor de invatare.
Scoala:
Clasa:
Anul scolar:
Probe de evaluare:
Obiective cadru/competente generale:
Obiective de referinta/competente specifice
Conținutul evaluării
-verificarea - este acțiunea prin care elevii sunt supuși la unele probe. În ed
fizică, verificarea este de cele mai multe ori practică, iar când se verifică
cunoștințele teoretice se apelează la verificarea orală. Se poate întâlni si
testarea, o variantă de verificare prin probe standardizate, numite și teste;
-aprecierea - este dependentă de natura probei administrate. Poate fi
efectuată verbal sau prin simboluri;
-notarea – este acțiunea prin care se materializează în note sau calificative
acțiunile primele două etape.
Metode si criterii de evaluare
Criterii:
-progresul realizat de subiect în raport cu nivelul inițial;
-performanța motrică apreciată în funcție de anumite norme;
-nivelul dezvoltării fizice;
-cantitatea și calitatea elementelor însușite, raporate la prevederile programei
de specialitate;
-capacitatea de practicare independentă a exercițiului fizic;
-nivelul cunoștințelor teoretice;
-atitudinea subiectului față de ed fizică.
Tipuri de evaluare:
-initiala – se efectueaza la inceputul unui program de instruire si este menita
sa stabileasca starea sistemului sau a actiunii evaluate;
-sumativa/cumulativa – consta in verificarea si aprecierea periodica,
incheiate prin controlul final asupra intregului proces al activitatii evaluate.
Ea se efectueaza la sfarsitul unor perioade mai mult sau mai putin lungi;
-continua/formativa - oferă posibilitatea controlării evoluției colectivului de
elevi și a intervențiilor corective atunci când situația o cere;