ANTRENAMENTUL SPORTIV SI MANAGEMENTUL ACESTUIA

Introducere

Antrenamentul sportiv este definit in literatura de specialitate ca un proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu

gradat, de adaptare a organismului uman la eforturi fizice si psihice intense, implicate de participarea in concursuri

organizate pe diferite ramuri de sport.

Avand in vedere complexitatea pe care a capatat-o pregatirea sportivilor, ca rezultat al cresterii performantelor sportive,

mentionam ca optimizarea acestui proces implica numerosi factori de natura organizatorica, medicala si baza materiala

care au puterea de a-i amplifica sfera, depasind-o net pe cea proprie unui proces instructiv-educativ.

Implicatiile numeroase in antrenament a unor activitati nespecifice au darul de a-i optimiza efectele, in sensul favorizarii

adaptarii organismului la solicitarile la care este expus.

Larga problematica a pregatirii sportive a facut necesara sistematizarea si interpretarea datelor referitoare la aspectele

practico-metodice, organizatorice si prospective, rezultate din experienta si indelungate studii stiintifice. Treptat s-a

acumulat un ansamblu de cunostinte, notiuni, concepte, principii, metode si reguli proprii pregatirii sportivilor de

performanta. La baza acestor cunostinte stau numeroase date de ordin biologic (medical, fiziologic, biochimic etc.),

pedagogic, psihologic, sociologic, cu caracter tehnic si matematic, oferind mijloacelor, metodelor si principiilor folosite in

antrenamentul sportiv o profunda baza stiintifica.

Pe aceasta baza practica pregatirii sportive a urmat un drum continuu ascendent, inlaturand empirismul, improvizatiile si

liberul arbitru. In acest fel, antrenamentul sportiv a devenit un proces instructiv-educativ, cu valente formative fizice si

psihice deosebite, rezultatul sau fiind valorificarea maximala a aptitudinilor umane, in vederea obtinerii performantei

sportive, care implica inalte trasaturi morale, intelectuale etc.

Antrenamentul proces psihopedagogic

Fiind un proces psiho-pedagogic, antrenamentul sportiv, este condus si conceput de un specialist, antrenorul, ce

urmareste ca sportivul sa-si perfectioneze aptitudinile psihomotrice si abilitatile tehnico-tactice, in scopul realizarii unei

performante sportive superioare.

Intelegerea faptelor subiective ale sportivului solicita din partea antrenorului un set multiplu de acte intelectuale, de

informatii cognitive, de motivatii intrinseci, de trairi empatice ale semnificatiilor semnelor, opiniilor, gesturilor si

comportamentelor. Pentru reusita intelegerii persoanei sportivului de catre sine si de catre antrenor, trebuie sa fie

capabili de detasare, de decentrare obiectiva, atat de propriul lor eu, cat si de situatia sociala existenta.
In actul instructiv-educativ orice informatie, idee, mesaj sau notiune stiintifica ce se transmite sportivilor trebuie

personalizata, respectiv sa se raporteze la psihologia si personalitatea acestora de catre antrenor ca personalitate

empatica, deoarece structurile psihointelectuale, cognitive, morale ale sportivilor nu sunt identice cu ale antrenorului sub

raportul dezvoltarii lor, ci doar sub cel functional, actional, operational. La antrenor, structurile intelectuale sunt elaborate,

socializate, diferentiate performantial la nivel conceptual, categorial, formal si referential, pe cand la sportivul de 10-11

ani, ele sunt insuficient organizate, dezvoltate, integrate si coordonate datorita atat egocentrismului mintal cat si legitatii

ordinii genetice a stadiilor de dezvoltare structurala a gandirii. La aceste varste exista limite privind cunoasterea,

intelegerea, constientizarea, relationarea si interpretarea semnificatiilor reale ale datelor, informatiilor, notiunilor,

fenomenelor si relatiilor dintre ele.

Antrenorul nu trebuie sa furnizeze sportivului cunostinte de-a gata, in forma finita, deoarece prin acest mod sau stil

didactic comportamental nu solicita activitatea intelectuala, gandirea, motivatia individuala si nu dezvolta, nu valorifica

constructiv disponibilitatile, informatiile, valorile, atitudinile si capacitatile sale psihice. Nu se tine cont de faptul ca elevul

invata productiv si cu satisfactie cand este antrenat, solicitat, motivat, cand este implicat sa participe personal si

interpersonal – prin efort propriu si prin colaborare – cu colegii, profesorul, la actul de cautare, solutionare si comunicare

a problematicii cunoasterii in procesul de invatare.

Relatia „antrenor–sportiv" permite sa evidentiem latura manageriala a activitatii antrenorului in cadrul procesului, privind

conceperea, organizarea, conducerea si evaluarea rezultatului obtinut de sportiv.

Antrenorul este cel caruia ii revine rolul de manager al antrenamentului. Atributiile manageriale pot fi concretizate si

identificate cu functiile de programare si planificare, de organizare, de conducere si motivare, de evaluare si control.

Selectia

Antrenorul devine managerul tehnic care asigura realizarea „produsului", exprimat prin rezultate sau performante

sportive, el poate fi considerat ca figura centrala in activitatea sportiva, de asemenea el asigura selectia, formarea si

afirmarea unor generatii succesive de sportivi, capabili sa obtina performante superioare in plan national si international.

Procesul de antrenament porneste de la doua actiuni initiale care presupun depistarea si alegerea indivizilor pentru

activitatea de performanta.

Identificarea talentelor reprezinta actiunea de depistare, de gasire, de descoperire a acelor indivizi inzestrati cu acei

parametri care sa permita pronosticarea, previziunea capacitatii de obtinere a performantei viitoare.

Procesul de identificare a talentelor sportive nu este un proces empiric, el este un proces stiintific organizat care tine

cont de o serie de factori. In activitatea sportiva de performanta, cele mai bune dispozitii fizice nu sunt suficiente pentru

marea performanta daca nu sunt asociate cu calitati psihice deosebite, cu factorii sociali si materiali necesari.
Diviziunea muncii care s-a accentuat foarte mult mai ales in perioada moderna si contemporana, determinata de marile

cuceriri ale stiintei, mecanizarea, cibernetizarea, necesita o activitate de selectie superioara pentru ca omul sa ajunga la

locul potrivit propriei persoane, sa faca fata fizic si psihic la cerintele impuse de activitatea pe care o desfasoara. In zilele

noastre nu se mai poate vorbi de o angajare sau o incadrare a unui om intr-o activitate, intr-o functie, fara sa fie supus

unui examen de selectie, fara sa indeplineasca acele criterii sau norme care sa ateste capacitatea acestuia la executia

muncii viitoare.

Programarea antrenamentului sportiv

Pornind de la realitatea ca antrenamentul sportiv este un proces ce cauta adaptarea de lunga durata, desfasurat pe

parcursul mai multor ani, conducerea sa eficienta nu poate fi realizata decat pe bazele prevederii stiintifice ale

ansamblurilor de obiective, decizii si mijloace. In acest sens, procesul de planificare trebuie incadrat intr-o strategie pe

termene mai lungi sau mai scurte, concretizate in programe cu extensii diferite in ce priveste numarul de factori

considerati. Strategia antrenamentului sportiv de performanta si inalta performanta porneste de la (si inglobeaza)

modelul competitiei de mare amploare pentru care vor fi pregatiti sportivii selectionati pe baza programelor si planurilor

special elaborate.

Programarea antrenamentului sportiv reprezinta activitatea de elaborare a obiectivelor procesului de antrenament, a

sarcinilor pregatirii si formelor de organizare, tinand seama de conditiile obiective in care urmeaza sa se desfasoare

intregul proces. Programele de pregatire pornesc de la modelele elaborate pentru fiecare ramura de sport, care sunt

concretizate la diferite nivele, incepand cu loturile reprezentative olimpice si nationale si pana la nivelul sectiilor de copii

si juniori, astfel incat sa se asigure continuitatea intregului sistem strategic de realizare. Fundamentala pentru

indeplinirea programului ramane prognoza care, in sinteza cuprinde: evidentierea posibilitatilor proprii desprinse din

analiza exigenta a activitatii, diferenta dintre nivelul prezent si cel prevazut, aprecierea cat mai exacta (obiectiva) a

propriilor posibilitati de progres, tempoul de evolutie a performantelor in ramura de sport respectiva, ierarhizarea

adecvata a obiectivelor, controlul indeplinirii programelor si planurilor pe baze obiective.

Programul cuprinde, raportat la obiectivele principale, actiunile inlantuite logic intr-un sistem complex de directive, cu

caracter elastic din care nu lipsesc mijloacele de verificare si control.

Programele capata caracter decisiv in cadrul planurilor de pregatire pe diferite durate, concepute ca sistem de planuri in

cadrul unei conceptii de realizare (planificare). Planul este concretizarea deciziilor de activitate.

Prin planificare intelegem activitatea de elaborare amanuntitasi precisaa obiectivelor de instruire si de performanta,

precum si a mijloacelor, metodelor si formelor de organizare adecvate scopurilor propuse pentru a fi realizate in „macro",

„mezo" si microcicluri. Planurile de pregatire sintetizeaza sistemul de decizii programat, asigurand continuitatea pregatirii

sportive si ritmicitatea optimaa acestuia. Ele reprezinta formalizarea in modul a strategiei de realizare a obiectivelor.
Deci, planificarea antrenamentului apare ca un proces dinamic complex, in cadrul caruia se valorifica informatiile din

programele obtinute prin prognoza si cele de tip feed-back, rezultatele din desfasurarea activitatii.

Planurile de pregatire de diferite durate, mergand de la 4 ani pana la lectia de antrenament, se elaboreaza pe baza

datelor anterioare ale pregatirii rezultate din evidenta. Aceasta consemneaza sub forma obiectiva continutul si forma

antrenamentului desfasurat in perioadele anterioare (ani, luni etc.). Intreaga strategiei de prognoza, programare si

planificare nu poate fi conceputa in afara unei evidente clare. Planificarea lipsita de evidenta precisa (riguroasa) ramane

o declaratie fara acoperire si sens. Din acest motiv, toate tipurile de planuri trebuie sacuprinda descrierea cantitativa si

calitativaa lucrului ce urmeaza a fi efectuat, conditiile de desfasurare, efectele produse si dinamica prevazuta, incat sa

poata fi analizate in amanunt la incheierea lor.

Antrenamentul sportiv constituie un proces de instruire programata in cadrul caruia se alcatuieste un model in baza

principiului algoritmizarii, compatibil cu dimensiunea lectiei de antrenament, a ciclului saptamanal, ale etapelor care

alcatuiesc verigile functionale temporale ale planificarii.

Referitor la programare sunt necesare o serie de informatii si cunostinte, in baza carora vom lua in vedere urmatoarele:

– se intocmeste cand sunt stabilite clar si corect conditiile si situatia reala in care se incepe activitatea;

– se stabileste termenul prin care se intocmeste planul obiectivelor de performanta posibil de atins si a celor didactico-

pedagogice stabilite initial (din timp);

– se stabilesc macrociclurile, perioadele si etapele de pregatire;

– sa contina planul vizavi de obiective si mijloace, metodele si programul evaluarii si verificarii nivelului de pregatire al

sportivilor si datele controalelor medicale.

Acestea faze ale planificarii sunt momentele de control si evaluare a nivelului valoric atins de sportivi, a rezultatelor

controalelor medicale complexe si ale concursurilor de verificare.

Organizarea procesului antrenamentului sportiv

Organizarea procesului antrenamentului sportiv incepe cu stabilirea perioadelor, datei si locul lectiei de antrenament si a

orei de desfasurare a ei.

Planul se analizeaza si se aproba de forul competent, pentru loturile nationale, Colegiul de antrenori si Biroul federal la

nivelul federatiei de specialitate iar pentru sportivii sau echipele din cluburi se aproba la biroul sectiei si conducerea

unitatii respective.

Dupa aprobare, planul se detaliaza in fata sportivilor care urmeaza sa se supuna materializarii acestuia si sa

indeplineasca continutul conform prevederilor.

Reusita antrenamentului depinde de asigurarea materialelor necesare conducerii unui proces instructiv eficient si este

asigurata de catre antrenor. Acesta are obligatia de a asigura si verifica, inaintea inceperii orei de antrenament,

mijloacele materiale necesare (instalatii, aparate, obiecte etc.).

Atributiile esentiale de organizare si dirijare ii revin antrenorului care incepe cu verificarea prezentei sportive, a starii lor

de sanatate, a disponibilitatii la marimea efortului planificat pentru a fi materializat, urmarirea, observarea participarii

acestora ca si incheierea lui. De asemenea, antrenorul, in cazul participarii sportivilor in concursuri, trebuie sa intreprinda

activitati organizatorice specifice ca:

– asigurarea si verificarea echipamentului si a materialelor sportive;

– comunicarea exacta a locului si orei la care incepe concursul;

– precizarea obligatiilor tehnice rezultate din regulamentul competitiei;

– modalitatile de contact si comunicare inainte, in timpul si la sfarsitul competitiei.

Gestionarea timpului

Timpul este factorul principal care influenteaza dezvoltarea rezultatelor sportive.

Oamenii gestioneaza timpul - in mod diferit, unii mai bine, altii mai putin bine. Gestionarea proasta a timpului are efect

negativ nu numai asupra antrenorului ca individ ci si asupra tuturor cu care antrenorul vine in contact. Managerii sportivi

si toate persoanele ce se implica in programele sportive sufera consecintele unui management necorespunzator al

timpului sub forme neplacute si uneori dezastruoase. Managementul eficient al timpului marcheaza adesea diferenta

dintre succesul si esecul unui program sportiv.

Antrenorii gestioneaza mediile de activitate, indiferent de ramura sportiva sau de nivelul sportivilor, ei sunt responsabili

pentru crearea si mentinerea unei atmosfere sanatoase de lucru, ce implica un program bine planificat, cu o orientare

precisa, cu termene realiste si cu un climat care sa incurajeze productivitatea individuala si de grup. Se poate sublinia

faptul ca trebuie sa se faca eforturi pentru a crea o atmosfera in care oamenilor sa le faca placere sa lucreze.

Managementul eficient al timpului este important pentru succesul tuturor programelor sportive, ceea ce necesita

retinerea din partea antrenorilor a urmatoarelor aspecte:

Timpul este un bun colectiv. Managementul mediului de lucru afecteaza modul in care toti participantii ce participa la un

program sportiv isi gestioneaza timpul si influenteaza atingerea succesului individual si colectiv;

Printr-o gestionare necorespunzatoare a propriului timp sunt create medii de activitate stresante pentru restul

personalului;
Fiecare poate genera medii de lucru speciale, situatii in care oamenii devin agresivi, constrangatori, ofensabili,

realmente irascibili.

Exista 5 probleme manageriale care contribuie la dezvoltarea unui mediu:

Raportarea la „timpul mitic"

Subestimarea timpului necesar (indeplinirii sarcinilor);

Acumularea sarcinilor;

Asteptarea altor sarcini;

Ignorarea realitatii

Antrenorii cu slabe calitati manageriale pot avea o influenta dezastruoasa asupra unui program sportiv.

Stabilirea prioritatilor

Pentru un antrenor decis sa practice aceasta meserie cu succes are ca prioritate stabilirea si atingerea unor obiective

realiste pe durata unui sezon.

Una din cele mai importante sarcini ale antrenorului este elaborarea planului sezonului competitional, care cuprinde tot

ceea ce trebuie lucrat cu sportivii in sezonul urmator – de exemplu: aptitudini, deprinderi sportive, regulament,

comportament fairplay si strategii competitionale

Prima etapa in pregatirea unui plan este stabilirea obiectivelor de instruire. Aceste obiective trebuie sa fie compatibile cu

strategia organizatiei sportive si pregatirii sportive.

Obiective de performanta sportiva

Obiectivele stabilite in planul anual de pregatire trebuie sa se raporteze in mod specific la performanta si nu la rezultate.

Subliniem ca antrenorii si sportivii detin controlul numai asupra obiectivelor de performanta, nu si asupra rezultatelor

competitiilor. Antrenorii nu trebuie niciodata sa isi stabileasca obiective competitionale de genul castigarea

campionatului sau intrarea in finala pe tara. Aceste obiective nu sunt realiste si aproape sunt sortite esecului. Atat

antrenorii cat si sportivii vor fi dezamagiti, desi poate in multe privinte sezonul competitional a fost extrem de reusit.

Obiectivele de performanta permit antrenorilor si sportivilor sa faca reale progrese. Progresul este un indicator al

succesului si trebuie rasplatit. Sportivii care pierd concursul dar isi imbunatatesc performanta pot fi mandrii de ei pentru

ca au progresat, in timp ce cei de nivel international sau olimpic care nu reusesc sa castige medalii olimpice sau

competitii majore sunt etichetati drept ratati. Este nedrept sa se impuna sportivilor castigarea unei competitiei sau
obtinerea unei anumite performante care la un moment dat nu poate fi realista. Selectionarea intr-o competitie de mare

anvergura chir daca in aparenta nu a castigat reprezinta un succes major care trebuie laudat si nu criticat. Antrenorii

trebuie sa-i ajute pe sportivi la orice varsta si la orice nivel sa-si stabileasca si sa realizeze obiectivele realiste de

performanta. Aceste obiective vor sporii motivatia si vor mentine entuziasmul pe durata intregului sezon competitional.

Evaluarea

Evaluarea si aprecierea rezultatelor obtinute si controlul asupra tuturor secventelor activitatii sportivilor fac parte din

activitatea antrenorului ca parte integranta a procesului managerial.

In vederea aprecierii si evaluarii activitatii in general a antrenorului cu sportivii, trebuie tinuta evidenta activitatii

desfasurate, care devine principala sursa de concluzii privind reusita sau esecul, precum si in vederea programarii

perioadelor si etapelor urmatoare ale activitatii.

Utilizarea tehnicii de calcul in programarea si evaluarea activitatilor referitoare la pregatirea sportivilor de performanta a

devenit o realitate obiectiva.

Pentru a aprecia si evalua o activitate sportiva sunt necesare urmatoarele date:

– rezultatele probelor de control;

– concluziile asistentei medicale si ale controlului medical periodic;

– rezultatele obtinute in cadrul concursurilor intermediare;

– investigatii stiintifice contemporane multidisciplinare.

Datele obtinute de activitatile de mai sus enumerate ne permit sa apreciem eficienta pregatirii desfasurate si posibilitatea

de a programa activitatea de viitor.

BIBLIOGRAFIE

[1] Dragnea, A., Antrenamentul sportiv, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1996.

[2] Managementul informatiei sportive, Bucuresti, C.C.P.S., 1998.

[3] Managementul timpului in administratia sportului, Bucuresti, C.C.P.S., 1998.

[4] Martens, C., Harvey, Sh., Coaching Young Athletes, 1991.

[5] Todan, I., Roibu, T., Management si legislatie in educatie fizica si sport, Bucuresti, Ed. Printech, 1997.