UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PSIHOPEDAGOGIE

STRATEGII DE MOTIVARE A SPORTIVILOR ÎN ACTIVITĂȚILE DIDACTICE

DIN CADRUL ANTRENAMENTELOR SPORTIVE

NUMELE TRAI
PRENUMELE ROBERT
SPECIALIZAREA SPM
GRUPA 110
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
LOCALITATEA CLUJ-NAPOCA

2020
 Motivația

”Motivația este un concept fundamental în psihologie și, în genere în științele despre om,

exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri – trebuințe,
tendințe, afecte, interese, intenții, idealuri – care susțin realizarea anumitor acțiuni, fapte,
atitudini.”(Motivație, 03.10.2020)

Motivația constituie temeiul comportamentelor și activităților pe care le prestează indivizii în

cadrul grupului în funcție de specificul solicitărilor ce decurg dintr-o categories au alta de relații
funcționale. În cazul relaților de muncă, problema motivației se pune în legătura cu sensul și rațiunea
atribuită de individ rolului său professional. În funcție de modul în care se realizează valorizarea social
a muncii și de contextual social, se realizează și motivația celui care muncește. Motivația se bazează pe
trebuințe, acestea fiind substratul causal imediat al celor mai diferite activități și comportamente
interumane.

În sportul de performanță motivația are un rol extrem de important, deoarece ajută antrenorul în
caracterizarea unei strategii de pregătire a viitorului sportiv de performanță. Multe studii au
demonstrate că sportivii în general își schimbă ambițiile și sursa de motivație prin influența
antrenorului, existența unor celebrități sau din cauza unor câștiguri materiale neanticipate la începutul
carierei de sportiv. Ca antrenorul să înțeleagă motivația sportivilor, acesta trebuie să analizeze
comportamentul lor sub două aspecte:

 Aspectul selectiv, cuprinzând modul de învățare, de dezvoltare fizică, interesul față de sport
comparat cu colegii lui și rezultatele la competiții.
 Aspectul cantitativ care determină interesul și efortul depus pentru a exercițiile legate de
antrenament, prezența la acestea și intensitatea cu care sportivul lucrează.

Antrenorul și sportivul de performanță își desfășoară pregătirea într-o sferă de activitate proprie,
în locuri special amenajate, pe baza unor norme și cerințe precis programate, de multe ori fiind
lipsiți de preocupările elementare ale vietii socio-economice. Infomatii din activitatea socio-
economică pătrund în diferite canale și în coața sportivului de performanță, stimulându-l pentru
a devein active și în planul activității civice. Prion forme diferite se impune ca sportivul să fie
atras permanent în viața de zi cu zi, să fie integrat în preocupările social, sa fie integrat în
facilități impuse de programul pregătirii în sistemul de învățământ, pentru a nu devein un
”neintegrat social”, în momentul retragerii din activitatea de performanță. Pentru stimularea
 pregătirii, se impune recunoașterea permanentă a eforturilor depuse în procesul de antrenament
și nu în ultimul rând, acordarea unor recompense materiale prin care să fie recompensate pentru
pierderile și sacrificiile la care sunt supuși antrenorii și sportivii. Antrenorul trebuie să privească
cu atenție elementele motivaționale ale sportivilor, să știe să le moduleze și să le orienteze spre
scoopul performanței printr-o organizare adecvată a întregului program de antrenament.
Antrenorul are câteva posibilități la îndemână pentru a influența motivația inițială a sportivilor.
Cunoscând motivul initial, cu grijă și atenție antrenorul poate interveni și schimba, prin
argumente, în funcție de obiectivele pregătirii, sau prin trannsmiterea de sarcini noi pe parcursul
lecțiilo de antrenament, motivația de început, prin convingerea acceptării noilor orientări, ce vor
conduce în final la acceptul unei noi motivații prin care se realizează creșterea randamentului și
a eficacității procesului de învățare. Cu siguranță că textul pedagogic cu care acționează în acest
sens antrenorul este essential, depinde de măiestria sa în folosirea unor mijloace care și-au
demonstrate o eficiență crescută în atingerea scopurilor selecției și a motivării sportivilor pentru
atingerea marii performanțe.

În mod frecvent organizatorii evenimentelor sportive, indifferent de valoarea

concursului, trebuie să ofere participanților medalii, cupe, trofee, diplome prin care să se
ecidențieze valoarea concurenților. De asemeni, antrenorii trebuie să alcătuiască un sistem
propriu de reccompensare a pregătirii, prin acordarea gradual a unor categorii de clasificare
corespunzătoare valorii sportive. Sportivii manifestă interes și sunt mtivați prin recompensarea
publică de către antrenor a salturilor valorice accumulate în procesul de antrenament.
Organizarea periodică a unor lecții publice de verificare a nivelului pregătirii prin trecerea unor
probe și norme de control și recompensarea celor cu rezultate positive.

Cadrul didactic

Majoritatea elevilor care se gândesc să urmărească o profesie de atlet sau sportive de

performanță prezintă interes redus față de programa școlară generală sau au probleme cu gestionarea
programului lor pentru a performa corespunzător în ambele cadre. O abordare realistă a activităților
școlare al elevilor sportive ar presupune înțelegerea faptului că aceștia vor fi nevoiți să lipsească uneori
de la cursurile școlare pentru a fi capabili să participle la competiții și comunicația corespunzătoare cu
aceștia pentru a ne asigura că au recuperat lecțiile de la care au lipsit. Această abordare este importantă,
pentru că ajută elevii sportivi să își îmbunătățească performanța școlară prin ajutorul și suportul primit,
iar acest lucru le dă motivație.

Sportul

În timpul antrenamentelor sportive antrenorul trebuie să se ocupe nu doar de pregătirea fizică a

participanților ci și pregătirea lor psihică și motivarea lor să termine exercițiile presupuse de
antrenament. În general competiția, creează o puternică motivare a sportivilor, dar un effect negative îl
poate constitui lipsa recompenselor. Înainte de a decide înscrierea la concursuri, antrenorul trebuie să
colaboreze și să coopereze cu organizatorii pentru a definitive cerințele, valoare și modul de
desfășurare a întrecerilor. Competiția dacă este bine organizată, iar rezultatele positive sunt
recompensate, localizează interesul și participarea pentru pregătirea sportivilor. Antrenorii trebuie să
organizeze evenimente pentru instruirea unor sisteme associative, locale, regionale, divizionare și
naționale pe grupe de vârstă, sex, care să asigure și un sistem de recompense vaalorică prin acordarea
unor categorii de clasificare sportive cât și valorică.

Fiecare antrenor trebuie să reacționeze vis a vis de prestațiile sportivilor într-o manieră pozitivă.
Folosirea ”feedback-ului pozitiv”, pentru o nereușită motivează activitatea viitoare a sportivului,
devenind un motiv de mobilizare în pregătire întărind încrederea în posibilitățile sportivului.
Deasemeni, după realizarea unei performanțe, antrenorul cu tact, trebuie să precizeze unele din lacunele
constatate în timpul concursului. Cu moderație se va stimula activitatea viitoare, prin evidențierea
valorii rezultatului.

Dacă este vorba de oamenii obișnuiți care practică un sport, aceștia deobicei au un scop anume
pe care vor să îl îndeplinească prin sport: vor să slăbească, să demonstreze cuiva că sunt capabili, vor să
aibe o condiție fizică cât mai bună etc. Aceste persoane sunt mai predispuse la scăderea motivației,
deoarece nu au pe nimeni care să îi motiveze când ei nu pot singuri, iar acest lucru poate duce la
abandonarea sportului practicat. Când motivația este scăzută, avem trei variante din care putem să
alegem: renunțăm, continuăm la fel ca până acum sau decidem să facem tot ce putem. Indiferent de
decizie vom ști ce avem de făcut în continuare, iar acest lucru ne va da motivația necesară să realizăm
acest lucru.

Motivația se exprimă printr-o stare deosebită de tensiune psihică bazată pe corelarea dintre
percepție și gândire. La baza motivației stă totalitatea trebuințelor și intereselor pentru performanța
sportivă. Motivația determină concentrarea atenției și voinței, susține energetic eforturile de pregătire și
participare în concursuri. Sursele motivației sunt interne și externe. Motivația internă rezultă din
menținerea în stare activă a trebuințelor și intereselor care evoluează și se recompun pe traseul
dezvoltării capacității de performanță. Drept cele mai importante surse de motivație internă, pentru
sportul de performanță putem menționa următoarele (vezi fig. 1):

Fig. 1 – Sursele de motivație internă

Motivația externă generată de mediul ambiant este resimțită în mai mică măsură de sportivul de mare
valoare competitivă. Ea se caracterizează prin următoarele elemente (vezi fig. 2):

Fig. 2 – Elementele motivației externe

Motivația internă și externă pun bazele comportamentului în pregătirea de performanță,

activează, coordonează și direcționează toate actele și reacțiile sportivului. Motivația se sprijină pe
convingerile, idealurile și aspirația spre marea performanță.
Bibliografie

https://notonlyfairplay.pixel-online.org/files/toolkit/Toolkit_RO_TEA03.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Motiva%C8%9Bie

https://runningmag.ro/motivatia-in-sport/

http://users.atw.hu/liracop/Filosofie%20Sportul%20si%20Personalitatea....htm

https://www.scritub.com/profesor-scoala/MOTIVATIA-SI-PRACTICA-
SPORTIVA83727.php