UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

PSIHOPEDAGOGIE

Strategii de motivare a elevilor

în activităţile didactice
din cadrul lecţiei de educaţie fizică

NUMELE : STOICA
PRENUMELE : RICCARDO
SPECIALIZAREA : Educaţie fizică şi sportivă
GRUPA : 103
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : ZI, Anul 1
LOCALITATEA : Cluj-Napoca

~ 2020 ~

0
 Strategii de motivare a elevilor în activităţile didactice din cadrul
lecţiei de educaţie fizică

Se ştie că un motiv este cauza principală a unui eveniment. Acesta determină modul în
care o persoana reacționează, nu doar situația în care se acționează. „Motivul este acel fenomen
psihic ce are un rol esențial în declanșarea, orientarea și modificarea conduitei”(Andrei
Cosmovici, 2005, p.198). Aşadar, motivația este compusă din ansamblul motivelor. Astfel, în
„Marele Dicționar al Psihologiei”, motivația este definita ca o suma de „procese fiziologice și
psihologice responsabile de declanșarea, menținerea și încetarea unui comportament, ca și de
valoarea apetitiva sau aversivă conferita elementelor de mediu asupra cărora se exercita acel
comportament”.
 Motivației i s-au atribui diferite roluri: o simulare și descărcare de energie, o reacție ce
este asociată unui stimul, o acțiune spontană ce oferă o energie aparte organismului, un factor
psihologic ce influențează comportamentul individului. Motivația explică, de asemenea, și
trecerea de la starea de repaus la cea de acțiune. Trebuie înțeles faptul că nu orice cauză devine
un motiv. Motivul este o cauza internă a conduitei noastre.
De-a lungul timpului, motivația a primit diferite definiții. In DEX, este definită ca:
„Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze
o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.”.
O altă definiție concluzionează că: „prin motivație înțelegem o formă specifică de
reflectare prin care se semnalează mecanismele de comandă și control ale sistemului
personalități și o oscilație de la stare inițială de echilibru, un deficit energetico-informațional sau
o necesitate ce trebuie satisfăcută”.
O definiție mai completă este cea oferită de Al. Roșca: ”Prin motivație înțelegem
totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt înnăscute sau dobândite, conștientizate
sau neconștientizate, simple trebuințe fiziologice sau idealuri abstracte.
Motivația învățării se subsumează sensului  general al conceptului de motivație și face
referire la totalitatea factorilor care îl mobilizează pe elev la o activitate menită să conducă la
asimilarea unor cunoștințe, la formarea unor priceperi și deprinderi.
Elevii  motivați sunt mai perseverenți și învață mai eficient. Atunci când cunoști
rezultatele învățării, mai ales dacă acestea sunt pozitive, îți poți susține eforturile ulterioare. Este
valabil şi în cazul sportivilor. Sportivii care se antrenează cu un scop (de exemplu campionate
europene , mondiale, olimpiada) sunt mai perseverenţi şi se antrenează mai eficient. Motivația
energizează învățarea/antrenarea, iar învățarea/antrenarea încununată de succes
intensifică motivația.
1
   Motivarea elevilor este sarcina cea mai dificilă a profesorilor de educaţie fizică. Sunt
foarte multe variabile de luat în calcul atunci când vorbim despre menţinerea motivaţiei elevilor,
astfel încât poate unii antrenori reuşesc să îi implice pe elevi în activităţi sportive, dar
partea cu adevărat provocatoarea este menţinerea implicării. Abilităţile necesare
profesorilor ce lucrează cu tinerii, ce îi formează în domenii diferite sunt variate, dar pentru a fi
eficienţi trebuie să ţină cont de nivelul motivaţiei ce poate fi obţinut în rândul elevilor.
Profesorii de educaţie fizică deţin un instrument deosebit ce poate fi folosit cu success în
creşterea implicării elevilor: jocul - dacă este structurat cu reguli bine definite, se poate numi
sport.
“A fost dovedit faptul că prin educaţie fizică şi sport elevii se identifica cu scoala, creşte nivelul
motivaţiei, se promovează comportamente sociale dezirabile în cadrul şcolii şi se dezvoltă
abilităţile de leader şi cele civice/ sociale.” Stead & Neville 2010.
“Copiii ce se află intr-o formă fizică buna, au dovedit o bună funcţionare a creierului, obţin
performanţa scolară mult peste nivelul celor care nu se afla într-o formă fizică tocmai bună”.
Caddock 2012.

În opinia psihologului educaţional Jere Brophy există patru principii generale de

motivare a elevilor şi anume:
 “Gândeşte în termeni de modelare a dezvoltării motivaţionale a elevului, nu doar de
corespondenţă cu sistemele motivaţionale actuale.
 Fă în aşa fel încât şi persoana ta, şi clasa ta să fie atractive pentru elevi. Uzează de
strategii de socializare. Transformă clasa într-o comunitate de învăţare, în care membrii
ei se angajează în activităţi de cooperare.
 Evidenţiază scopurile de învăţare şi scopurile raportate la criterii, dar nu bazate pe
comparaţia între elevi (sau pe scopuri de evitare a performanţei). Arată-le elevilor că te
preocupă așteptările, succesul lor şi că eşti disponibil să-i ajuţi să aibă succes.
 Predă lucrări valoroase, cu scopul de a înţelege, „aprecia” şi aplica cele învăţate.”
  
Tot în opinia acestui psiholog educaţional există două strategii de susţinere a încrederii
elevilor.
 Ajută-i pe elevi să-şi stabilească scopuri (goals), să-şi evalueze progresul, să recunoască
legătura efort-rezultat. Feedbackul oferit să fie informativ, nu numai note.
 Oferă sprijin suplimentar pentru elevii slabi; integrează elevii cu sindrom de nereuşită.
Ajută-i pe elevii care-şi supraprotejează valoarea de sine, trecându-i de la scopuri de
performanţă la cele de învăţare.

2
 
  În cadrul lecţiei de educaţie fizică, profesorul poate folosi strategii de motivare prin
stimulente extrinseci:
 Laudă şi răsplăteşte progresul spre performanţă. Utilizează competiţia ocazional, creează
oportunităţi egale de succes şi focalizează-te pe un obiectiv ţintă .
 Laudă şi recompensează în moduri care să-i determine pe elevi să-şi aprecieze singuri
rezultatele.
Este foarte important ca profesorul de educaţie fizică să discute cu fiecare elev.
Îndrumările sunt apreciate de elevi şi chiar anumite remarci negative sunt preferabile în locul
ignorării. Felul în care se comunică este la fel de important cu ce anume se comunică. Elevul
trebuie privit în ochi atunci atunci cînd i se comunică ceva. Comunicarea este formată din 2
etape: vorbitul şi ascultatul. Ambele sunt la fel de importante. Profesorii de educaţie fizică nu
sunt ascultători prea buni, dar atunci cand este identificată o problemă, ar trebui să încerce să
asculte cu atenţie şi să inteleagă problema (ex: durere fizică, probleme extraşcolare sau sociale
care împiedică participarea elevului la lecţia de educaţie fizică).
Deasemenea, profesorul poate aplica strategii de conectare la motivaţia intrinsecă a
elevilor:
 Răspunde nevoilor de autonomie a elevilor, permite-le să facă alegeri. (ex: alegerea
echipei din care vrea să facă parte în cadrul unui joc)
 Răspunde nevoilor de competenţă (implicarea elevilor, feedback imediat, prezentarea
semnificaţiei activității).
 Răspunde nevoilor de interconectare (ex: colaborare cu membrii echipei de joc).
 Combină activităţile, de exemplu pe cele practice cu cele intelectuale cum ar fi
implicarea lor în activităţi extra-curriculare (interviuri, revista scolii). Activităţile
fizice ce îi implică pe elevi nu trebuie să îi epuizeze, iar acest aspect este foarte important
deoarece activitatea fizică presupune mai mult decât sport. În acest stadiu pot fi
prezentate elevilor următoarele oportunităţi:
o Plănuieşte o cercetare despre desenul grafic, cum ar fi o scurtă istorie a jocurilor
Olimpice dintr-o perspectiva grafică - studierea logoului, înţelegerea design-ului.
o Pregăteşte a expoziţie de fotografie cu tema activităţile sportive scolare
o Realizează chestionare pentru a afla nivelul de satisfacţie şi pentru a identifica
nevoile elevilor implicaţi în activitatile sportive scolare.

3
   R. Viau consemnează câteva strategii care favorizează motivaţia elevilor, care pot fi
adoptate şi în cadrul lecţiei de educaţie fizică:
 se începe cu o anecdotă sau cu o problemă de soluţionat, care vor trezi interesul şi
curiozitatea elevilor;
 se prezintă temele lecţiei de educaţie fizică;
 înainte de a explica un nou joc sau un nou exerciţiu fizic se face apel la cunoştinţele lor
anterioare, dacă l-au mai exersat cu prietenii sau familia;
 se utilizează diferite mijloace de învăţare (suporturi audiovizuale, afişe etc.).

În opinia lui Rolland Viau, un elev motivat este un elev care se angajează în sarcinile de
învăţare (angajament cognitiv), consacrându-le timpul necesar (perseverenţă).
· Angajamentul cognitiv corespunde gradului de efort mintal depus de elev în realizarea
activităţii.
· Perseverenţa se traduce prin timpul pe care elevul îl acordă activităţii: cu cât este mai
motivat, cu atât îi va aloca mai mult timp şi-şi va spori astfel şansele de reuşită. Dimpotrivă,
lipsa de motivaţie antrenează tendinţa de a abandona rapid sarcina sau de a nu face decât
minimul necesar.
· Reuşita sau performanţa este, simultan, o consecinţă şi o sursă a motivaţiei pentru
că ea influenţează pozitiv percepţiile care stau la baza acesteia.
 
În contextul actual al răspândirii epidemiei de Sars-Cov2 şi datorită adoptării unor măsuri
restrictive de către autorităţi, procesul de învăţare se desfăşoară doar on-line, cu excepţia
antrenamentelor comune ale sportivilor componenţi ai loturilor naţionale. Ca urmare, lecţia de
educaţie fizică este o provocare pentru elevi şi profesori deopotrivă, iar ultimii încă învaţă cum
să facă orele atractive. Pentru profesorii de educaţie fizică lucrurile sunt mai complicate decât şi-
au imaginat. Dacă sunt discipline la care întâlnirea pe Zoom, sau orele pe alte platforme decurg
fără probleme, pentru profesorii de educaţie fizică este o adevărată încercare să găsească acele
modalităţi de a-i capta pe copii şi a răspunde şi cerinţelor programei, mai ales că materialele
didactice nu sunt la îndemâna copiilor. Nici mediul de lucru nu le este favorabil, fiecare elev
având acasă diferite spaţii mai mult sau mai puţin încăpătoare şi de cele mai multe prielnice
accidentărilor. Tot ceea ce se poate realiza cu colectivul de elevi este salutul, prezenţa şi
activităţi bazate pe vizionarea de materiale audio-vizuale din lumea sportului, în funcţie de vârsta
copiilor.