UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ –NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

PSIHOPEDAGOGIE

ROLUL PROCESULUI DE PREDARE-ÎNVĂȚARE ÎN LECȚIA DE E.F.S

NUMELE : SCURTU

PRENUMELE : FLORIN-ALEXANDRU

SPECIALIZAREA : EDUCAȚIE FIZICĂ SI SPORT

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

LOCALITATEA : BISTRIȚA

- 2021 -
 Educația fizică și sportul în școală oferă elevilor oportunități pentru învățarea și practicarea
abilităților necesare pentru dezvoltarea și menținerea stării fizice de sănătate pe tot parcursul vieții.
Pe lângă dezvoltarea fizică, ea aduce un tip de cunoaștere și înțelegere bazat pe reguli, pe respect
care duce la conștientizarea socială a educației fizice corelată cu interacțiunea socială. Valoarea
educației fizice trebuie înțeleasă de la vârste tinere pentru a-i determina pe elevi să fie activi pe tot
parcursul vieții. Educația fizică în România se confruntă cu anumite limite cum ar fi:

- poziția modestă a acestei discipline în curriculum național inclusiv numărul scăzut de ore pe
săptămână care nu concordă cu reglementările europene.

-condiții materiale neadecvate în școală.

-lipsa soluțiilor oferite de sistem.

-limitele cunoașterii de specialitate.

Punctul de plecare în realizarea unei ore de educație fizică m-ai eficientă va fi îmbunătățirea
calitații învățământului prin optimizarea lecției de educație fizică, utilizând jocuri de strategie
folosite la nivel internațional.

Plăcerea de a participa la activități fizice reprezintă unul dintre factorii psihologici extrem de
importanți care poate influența atitudinea copilului. Alături de plăcere, eficiența copilului sau
încrederea pe care o arată în abilitățile lui sportive, este esențială pentru dezvoltarea unei atitudini
pozitive față de activitatea fizică (G.D. Foster, 2008 citat de Stănescu M și colab 2009, p. 403)

În prezent, activitățile ce presupun efort fizic, chiar și moderat, sunt înlocuite de jocuri pe
telefon sau tabletă și de ore petrecute pe canapea, în casă. Aceste lucruri, în special la o vârstă
fragedă, formează obiceiuri greu de schimbat si de controlat, care se transformă intr-un stil de viață
sedentar, ce atrage după sine numeroase probleme de sănătate. ( vezi Fig. 1)

Fig. 1 – Copiii petrecând timpul pe telefon

 Așadar, orice acțiune construită în jurul sportului, fie aceasta cât de redusă, îi provoacă pe
cei mici să fie activi, de aceea, este binevenită și trebuie încurajată de părinți și profesori. Orele de
educație fizică și sport din școală sunt deosebit de importante, mai ales că se desfășoară într-un
cadru sigur, alături de alți copii cu interese asemănătoare. În plus, acestea sunt coordonate în
domeniu, care pot recunoaște și pot antrena potențialul orcărui copil, ținând cont de abilitățile și de
preferințele sale.

Cercetătorii au acordat, în ultimii ani, o atenție mărită întrebărilor legate de știința predării.
Ei au investigat cunoștințele de specialitate ale profesorilor din unghiuri diferite. Ceea ce cunosc
profesorii are cea mai mare influență asupra clasei și apoi asupra a ceea ce învață elevii.
(https://muhaz. -1- v2.html org/capitol?page=3)

”Pedagogul Ioan Cerghit definea predarea ca pe un ansamblu complex de acțiuni și

comportamente didactice specifice, destinate producerii învățării.”
(http://issuu.com/profabiol/docs/118405069-teoria-si-metodologia-ins/40)

Prin urmare, predarea presupune schimbarea, trecerea de la ceea ce este la ceea ce trebuie să
fie, prin angajarea elevilor într-o nouă experiență de învățare.

Predarea este activitatea dominantă a profesorului, de calitatea acesteia depinzând, în mare

măsură, starea de pregătire a elevilor. Calitatea activității de predare este dată de potențialul ei
transformator.

”Principalele accepțiuni ale predării sunt următoarele: predarea ca transmitere de cunoștințe

și tehnici de acțiune, predarea ca ofertă de experiențe, predarea ca formă de dirijare a învățării.

Predarea ca transmitere :

- în practica intrucției tradiționale a preda înseamnă a da, a oferi, a transmite în mod

sistematic cunoștințele specifice unei discipline.

- a prezenta materia, a informa, a mijloci un transfer de informații

- a comunica o serie de cunoștințe, de rezultate, de cercetări științifice

- a expune o lecție etc.

 Predarea ca ofertă de experiență :

Din această perspectivă, predarea se definește ca ofertă a unei progresii de experiențe

personale determinate și dirijate în mod intenționat spre valori. Prin trăire conștientă și cu
implicarea acestor experiențe elevul își dezvoltă propriile experiențe în virtutea cărora se aproprie
de adevăr, pătrunde în „miezul lucrurilor”. Important este ca elevii să extragă tot ce se poate extrage
din aceste experiențe.

Predarea ca formă de dirijare a învățării :

A preda, cu sensul de a dirija, se referă astfel la ceea ce face profesorul pentru a-i motiva,
a-i încuraja și a-i inspira pe elevi să atingă obiectivele de studiat.

Predarea s-ar construi astfel atât dintr-un ansamblu de proceduri de prezentare a materiei,
cât și dintr-un complex de prescripții ( indicații, aprecieri, orientări, încurajări etc. ), utilizate pentru
ghidarea eforturilor elevilor în învățarea conținuturilor date ”
(https://www.academia.edu/13286745)

Modele ale predării :

Conform Dicționarului de termeni pedagogici, p. 367:

”Modelele predării sunt definite în literatura de specialitate la nivelul unor paradigme de

organizare aplicabile în contextul dimensiunii operaționale a procesului de învățământ:

Modelul comportamental este bazat pe relația directă dintre mesajul predat-transmis de

cadrul didactic și rezultatul final obținut de elev.

Modelul analizei sarcinii este bazat pe relația dintre conținutul predat de cadrul didactic și
prescripțiile de învățare angajate în direcția transformării personalității elevului

Modelul cognitiv este bazat pe orientarea operațiilor gândirii (analiza-sinteză abstractizare-

generalizare) în direcția concretizării logice a discursului transmis de cadrul didactic.

Modelul rezolvării problemelor, bazat pe aplicarea conceptelor, principiilor, regulilor etc.,

în cadrul discursurilor transmis de cadrul didactic.

Modelul interacțiunii concretizat la nivelul continuității existente între transmiterea

cunoștințelor, asigurată de cadrul didactic și comunicarea pedagogică a cunoștințelor, asigurată la
nivelul corelației subiect ( cadru didactic) – obiect ( elev )”. (https://www.academia.edu/13286745)
 Beneficiile sportului pentru sănătatea copiilor

Îmbunătățirea performanțelor școlare : mișcarea fizică îmbunătățește procesele cognitive și

are rol pozitiv în ceea ce privește atenția și memoria. În timpul exercițiilor, circulația sanguină este
accelerată, oxigenând toate țesuturile mai eficient, inclusiv creierul. De asemenea, efortul fizic
consumă energia specifică celor mici, ceea ce le permite să fie mai atenți la restul activităților
școlare.

Disciplinarea : sportul îi învață pe copii să fie disciplinați și să respecte anumite reguli,

ceea ce aduce beneficii în comportamentul social.

Dezvoltarea motvației, a spiritului de echipă și a fair play-ului : toate acestea duc la o

rezistență psihică ridicată, la eliminarea fricii de eșec și la o gândire orientată către progres.
Sentimentul de apartenență la un grup, ideea de a avea un obiect comun cu acesta și de a se
cunoaște mai bine pe sine, contribuie la creșterea stimei de sine. ( vezi Fig.2 )

Fig. 2 – Grup de copii, spiritul de echipa

„Educația fizică face parte din cultura generală a unei persoane, precum și o parte din
cultura societății și este o combinație de valori, cunoștințe și norme care sunt folosite de societate
pentru a dezvolta abilitățile fizice și intelectuale ale unei persoane. Aceasta devine o activitate ce
are un conținut nu numai acțional ci și pedagogic și vizează transformări de natură fizică și psihică
în concordanță cu idealul educațional și dezvoltarea integral-vocațională a personalității. ”

( I. Nicola, 1994)
 În opinia mea, sănătatea și dezvoltarea fizică armonioasă constituie premise importante
ale calitățillor, capacităților și trăsăturilor de caracter ale copiilor. Influențarea favorabilă a stării de
sănătate, sporirea capacității de efort a organismului prin exersarea funcțiilor vitale și de adaptare la
mediul înconjurător, precum și formarea deprinderilor de igienă individuală și colectivă, constituie
motive fundamentale ale societății și valorii educației fizice. Ceea ce doresc să subliniez, este că
sportul, are și sarcina de a contribui la dezvoltarea și formarea acelorași trăsături și componente ale
personalității pe care le visează și procesul de educație.

Un alt punct important, este că mișcarea și sportul organizat dezvoltă capacitățile

mentale, gândirea strategică și cea matematică. De exemplu, în timpul unui meci de baschet, copilul
va fi nevoit să decidă într-o fracțiune de secundă cui îi va pasa mingea și locul în care trebuie să
ajungă pentru a o primi înapoi și a înscrie. La nivel tactic, copiii învață să elaboreze strategii, iar
din punct de vedere psihologic și mental cum să-și întărească voința, răbdarea și concentrarea.
(vezi Fig. 3)

Fig. 3 – Antrenament cu copiii la baschet

În concluzie, un profesor de educație fizică și sport are un rol extrem de important în

înțelegerea procesului de învățare, prin intermediul căruia este vizată dezvoltarea abilităților printr-o
comunicare și organizare eficientă, iar în aceste condiții profesorul de educație fizică și sport va
trebui tot timpul să-și mențină stundenții motivați. Momentan nu există o soluție pentru problemele
cu care se confruntă educația fizică, procesul de predare – învățare trebuie să funcționeze eficient,
cu un aspect puternic pe aspectele pedagogice ale dezvoltării corpului într-un mediu sănătos.
 Bibliografie

G.D. Foster, 2008 citat de Stănescu M și colab 2009, p. 403

https://muhaz. -1- v2.html org/capitol?page=3

http://issuu.com/profabiol/docs/118405069-teoria-si-metodologia-ins/40

https://www.academia.edu/13286745

I. Nicola, 1994