Sursa bibliografică:

Șerbănoiu, S., Tudor, V. (2013). Teoria și metodica educației fizice și sportului,

UNEFS, București

Lectia de educatie fizica

Organizarea educaţiei fizice în sistemul de învăţământ este cel mai cunoscut şi
răspândit model organizatoric, care şi-a dovedit eficienţa în realizarea obiectivelor
având la bază procesul instructiv-educativ desfăşurat pe clase, ani de studii şi lecţii.
Numărul mare al tinerilor ce se regăsesc într-unul din ciclurile de învăţământ
preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal sau superior, determină complexitatea
sistemului de educaţie fizică şcolară şi universitară, care trebuie să asigure cadrul
organizatoric necesar îndeplinirii obiectivelor specifice acestui nivel.
Avantajul sistemului constă pe de-o parte, în marea diversitate a conţinutului
activităţilor ce pot fi organizate în raport de condiţiile existente, iar pe de altă parte în
caracterul obligatoriu al unora dintre aceste activităţi. Totodată, nu poate fi trecut cu
vederea avantajul creat de aspectul gratuităţii instruirii de specialitate şi al accesului în
bazele instituţiilor de învăţământ.
Programarea activităţilor de educaţie fizică se realizează diferit pentru tipurile
de învăţământ, în acord cu prevederile oficiale ale ministerului de resort sau în funcţie
de opţiunea elevilor, sub una din următoarele forme de organizare:

Lecţia-unitatea organizatorică fundamentală a procesului de educaţie fizică şi

sport

Învăţământul desfăşurat pe clase şi lecţii a fost fundamentat teoretic şi

promovat de pedagogul J.A.Comenius în secolul XVII, iar de atunci şi până în prezent
el a stat la baza tuturor sistemelor de învăţământ, fiind permanent îmbogăţit şi adaptat
condiţiilor sociale de diverşi pedagogi.
În contextul conceptual şi metodologic actual, lecţia reprezintă cadrul propice
prin care se asigură stabilitatea şi continuitatea procesului instructiv-educativ specific
învăţământului.
Privită ca elementul organizatoric de bază al activităţii didactice, lecţia reuneşte
într-o unitate temporală convenţională totalitatea metodelor, mijloacelor şi cerinţelor
didacticii specifice procesului de predare-învăţare, valorificând totodată experienţa
specialistului în vederea stabilirii unei relaţii optime profesor-elev, necesare
îndeplinirii obiectivelor de instruire şi educaţie.
Lecţia este activitatea comună a profesorilor cu elevii ce vizează scopuri şi
obiective precise, are un conţinut definit, o anumită structură şi desfăşurare într-un
timp bine delimitat.
Ca unitate organizatorică de bază a procesului de învăţământ, lecţia se
fundamentează pe interdependenţa funcţională a următoarelor componente:
 factorii care cuprind conţinuturile şi strategiile (metode, mijloace, forme de
organizare, etc.);
 resursele didactice, reprezentate de componenta psihică a colectivului de
elevi, materiale, timp, etc.;
  relaţiile pedagogice stabilite între profesor-elev şi elev-elev.
I. Nicola1 identifică la nivelul lecţiei o serie de variabile care o statuază:
 obiectivele instructiv-educative specifice, se referă la ceea ce profesorul îşi
propune pentru lecţia respectivă;
 conţinutul informaţional al lecţiei, care vizează cantitatea informaţiei ce va fi
transmisă în cadrul lecţiei, aspect legat de prevederile programei de specialitate;
 strategiile de instruire, se concretizează în metode, procedee metodice şi
mijloace selecţionate de profesor după criteriul eficienţei faţă de obiectivele
stabilite;
 relaţia profesor-elev, dependentă de personalităţile celor doi factori implicaţi
precum şi de stilul de predare adoptat de profesor;
 relaţiile dintre elevi, influenţează procesul prin modul de manifestare în
diferitele forme de organizare a exersării;
 coordonata temporală, se referă la timpul alocat lecţiei care poate fi diferit în
funcţie de tipul de învăţământ sau al condiţiilor concrete de desfăşurare a
activităţii;
 coordonata fizică, include elementele de mediu, cel material şi cel
ambiental.
Gruparea acestor variabile într-un model tridimensional al lecţiei aparţine lui
I.Cerghit2:

Dimensiunea funcţională Dimensiunea structurală

- obiective de instruire - profesor;
(motorii, psihomotorii); - elev;
- obiective cognitive; - relaţie profesor-elev;
- obiective afective; - relaţii elev-elev;
- obiective sociale - conţinut, timp, mediu.

LECŢIA

Dimensiunea
operaţională
-strategii,operaţii;
- evaluare

O analiză atentă a formelor de organizare a practicării exerciţiului fizic

specifice subsistemelor educaţiei fizice şi sportului, ne conduce la concluzia că lecţia
este forma întâlnită în toate cazurile.

1
citat de Monica Stănescu, 2002
2
citat de Monica Stănescu, 2002
 După cum am văzut în capitolul anterior, sistemul de învăţământ, spre care ne
vom îndrepta atenţia în continuare, adoptă ca modalitate organizatorică de bază a
procesului instructiv-educativ, lecţia.
Caracterul maleabil, mobilitatea structurală şi adaptabilitatea crescută la
condiţiile concrete, conferă lecţiei de educaţie fizică statutul de principală formă
organizatorică de predare a exerciţiilor fizice în cadrul educaţiei fizice şcolare.
Subordonată unor obiective precise, lecţia de educaţie fizică respectă trăsăturile
generale ale unei lecţii şi reuneşte în cadrul ei principiile şi cerinţele didacticii,
orientările metodologice, metodele şi procedeele metodice, mijloacele de comunicare
şi de predare-învăţare a conţinutului, toate desfăşurate într-o concepţie sistemică
supusă eficienţei activităţii.
Cu toate acestea, dat fiind specificitatea activităţii de educaţie fizică, lecţia
dovedeşte şi câteva caracteristici particulare ce se adaugă celor generale şi care într-o
sinteză a literaturii domeniului pot fi enunţate după cum urmează:
 conţinutul este stabilit în acord cu programa de specialitate dar şi în urma
analizei resurselor umane şi materiale avute la dispoziţie;
 se adresează unor colective de elevi constante ca număr şi care prezintă o
relativă omogenitate sub aspectul vârstei, particularităţilor psiho-motrice, funcţionale
şi intelectuale;
 are o durată stabilă, precis delimitată în timp şi este prevăzută în orarul
unităţii respective după o iteraţie conformă cu tipul şi ciclul de învăţământ;
 valorifică experienţa didactică a specialistului care o conduce;
 prezenţa în trunchiul comun al curriculei, atribuie lecţiei caracterul de
obligativitate deopotrivă pentru profesor şi elev. Totodată, reforma actuală oferă
posibilitatea unor lecţii opţionale care odată alese de elevi devin obligatorii pentru
ambii factori participanţi;
 prin efectele pozitive înregistrate în planul dezvoltării fizice şi capacităţii
motrice, a capacităţii de autoorganizare-autoconducere-autoevaluare şi nu în ultimul
rând formarea obişnuinţei de a practica exerciţiul fizic, lecţia asigură premizele
desfăşurării educaţiei fizice şi în alte forme organizatorice;
 prin apartenenţa la procesul instructiv-educativ specific învăţământului,
lecţia de educaţie fizică respectă cerinţele fundamentale ale didacticii şi anume:
 să prezinte teme şi obiective precise;
 să folosească cele mai eficiente metode, mijloace şi modalităţi de exersare;
 dozarea efortului să fie realizată optim, funcţie de particularităţiile
colectivului şi să înregistreze o dinamică corespunzătoare;
 să îmbine optim instruirea şi educaţia;
 să valorifice eficient timpul alocat;
 să formeze la nivel individual şi de microgrup deprinderi de autoorganizare
– autoconducere - autoevaluare;
 să fie gândită sub toate aspectele ca parte a unui ciclu de lecţii care au
aceeaşi temă şi care se condiţionează şi influenţează reciproc sub aspectul
predării-învăţării conţinutului.

FORME DE ORGANIZARE A PRACTICARII EXERCITIULUI FIZIC

LA NIVELUL SUBSITEMELOR EDUCATIEI FIZICE
 EDUCAȚIA FIZICĂ A TINEREI GENERATII
A. Lectia de educatie fizica:
1. Lectii prevazute in planul cadru
- Incluse in planul de invatamant: lecii de trunchi comun
- Neincluse in planul de invatamant: optional cu disciplina noua, optional cu
continut integrat, lectii de apofundare si lectii de extindere;
2. Lectii extracurriculare: ansamblurile sportive
B. Gimnastica de inviorare
C. Gimnastica zilnica
D. Minutul/momentul de educatie fizica
E. Gimnastica compensatorie

EDUCATIA FIZICA MILITARA

1. Lectia de educatie fizica
2. Gimnastica de inviorare
3. Activitati sportive de masa:
- Competitionale: cupe, campionate, crosuri, concursuri;
- Necompetitionale: tabere, excursii, drumetii

EDUCATIA FIZICA PROFESIONALA

1. Lectia de educatie fizica
2. Gimnastica de inviorare
3. Gimnastica zilnica
4. Ora (cerc) de activitati sportive

EDUCATIA FIZICA EFECTUATA INDEPENDENT

1. Gimnastica de inviorare
2. Activitati sportive de grup: jocuri de miscare si jocuri sportive
3. Activitati individuale: stretching
4. Activitati în aer liber: jogging, inot