Sursa bibliografică:

Șerbănoiu, S., Tudor, V. (2013). Teoria și metodica educației

fizice și sportului, UNEFS, București

OBIECTVELE EDUCAȚIEI FIZICE

Nota definitorie a obiectivelor este dată de faptul că ele anticipează

rezultatul educaţiei în termenii comportamentului, prescriind cum va trebui să
răspundă subiectul după parcurgerea unei anumite secvenţe sau etape de
învăţare.

Taxonomia obiectivelor specifice EFS

A. După gradul de generalitate

Obiective generale – evidenţiază esenţa educaţiei fizice, dimensiunile

comune ale subsistemelor ei. După M. Epuran, V. Epuran, I. Şiclovan, E.
Firea, A. Dragnea, Gh. Mitra, A. Mogoş, Gh. Cârstea şi P. Dragomir,
aceste obiective sunt:
 menţinerea unei stări optime de sănătate;
 favorizarea dezvoltării fizice armonioase;
 dezvoltarea capacităţii motrice generale, adică educarea calităţilor
motrice de bază şi formarea unui sistem de deprinderi şi priceperi
motrice de bază, utilitar-aplicative şi specifice unor ramuri de sport;
 formarea capacităţii de practicare sistematică şi independentă a
exerciţiilor fizice;
 dezvoltarea armonioasă a personalităţii.

Obiective specifice – reprezintă o particularizare a obiectivelor generale, la

nivelul subsistemelor educaţiei fizice (tabel 1).
Obiective intermediare – acţionează la nivelul ciclurilor de învăţământ, al
anilor de studiu etc.
Obiective operaţionale – vizează comportamentele imediate, observabile în
timp scurt, care pot fi urmărite şi măsurate, adică acţiunile pe care
subiectul trebuie să le realizeze în timpul unei activităţi, al unei lecţii, al
unei şedinţe.
B. După sfera de influenţă şi tipul de comportament vizat

Obiective de dezvoltare structural-funcţională a organismului - se referă

la:
 armonia între indicii somatici şi funcţionali;
 armonia şi proporţionalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici;
 menţinerea unui tonus muscular optim
 dezvoltarea lateralităţii şi a armoniei laterale;
 formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
 prevenirea şi corectarea deficienţelor posturale şi fizice;
 combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.

Obiective în plan motric:

 dezvoltarea componentelor fitness-ului (rezistenţă cardiovasculară,
rezistenţă musculară, forţă, mobilitate – supleţe, compoziţie
corporală);
 dezvoltarea componentelor fitness-ului motor (echilibru, coordonare
segmentară, agilitate, putere, timp de reacţie, viteză);
 formarea unui sistem de deprinderi şi priceperi motrice de bază,
utilitar-aplicative şi specifică unor ramuri şi probe sportive;
 îmbunătăţirea capacităţii de efort, prin stimularea marilor funcţii.

Obiective psihomotorii - după V. Horghidan, acestea sunt:

 dezvoltarea schemei corporale în două direcţii: ca reper în reglarea
mişcărilor şi ca nucleu al imaginii de sine;
 dezvoltarea coordonărilor senzori-motorii normale;
 dezvoltarea echilibrului static şi dinamic;
 realizarea unor reechilibrări în perioada pubertară;
 formarea coordonatelor de timp ale mişcării (ritm, tempou, durată,
elemente ce conferă eficienţa mişcării);
 dezvoltarea lateralităţii şi a armoniei laterale;
 formarea reprezentărilor ideomotorii şi a capacităţii de a opera cu ele;
 educarea capacităţii de relaxare generală şi selectivă;
 dezvoltarea capacităţii de diferenţiere kinestezică.

Obiective cognitive – conduc la cunoaşterea şi înţelegerea tuturor aspectelor

asociate exerciţiului fizic, efortului, ecoului acestora în planul subiectiv al
individului. O serie de autori (Bloom, Guilford, Gagne-Merrill, Harrow)
au realizat taxonomii (clasificări) ale obiectivelor cognitive ale educaţiei
fizice. În forma adaptată de noi, acestea sunt:
  dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte propria persoană, mediul
ambiant, natural şi social (percepere, descoperire, redescoperire,
înţelegerea informaţiilor sub diverse forme);
 dezvoltarea capacităţii de a analiza şi interpreta elementele de
conţinut, relaţiile care se stabilesc în procesul educaţiei fizice
(generare de informaţii unice, convenţional acceptate, în care subiecţii
respectă regula, principiul etc.);
 valorizarea efectelor pozitive ale educaţiei fizice (luarea unor decizii
sau formularea unor judecăţi evaluative, conforme cu conţinuturile
însuşite);
 dezvoltarea calităţilor atenţiei, memoriei, aspectelor intuitive ale
gândirii, creativităţii (motrice), adică generare de informaţii variate,
pornind de la aceleaşi date, originalitate – “producţie divergentă”.
Există câteva obiective, realizate prin mijloace strict specifice
educaţiei fizice, care pot orienta, în mare măsură, activitatea specialiştilor:
 la nivelul cunoaşterii senzoriale:
 conştientizarea şi dezvoltarea sensibilităţii proprioceptive.
 la nivelul atenţiei:
 dezvoltarea calităţilor atenţiei (concentrare, distribuţie, volum).
 la nivelul cunoaşterii logice:
 dezvoltarea memoriei mişcărilor şi a memoriei topografice;
 dezvoltarea inteligenţei motrice (practice);
 dezvoltarea unor aspecte ale gândirii (capacitate de anticipare, rapiditate,
intuiţie, operativitate);
 dezvoltarea creativităţii motrice.

Obiective în plan motivaţional şi afectiv-volitiv – răspund necesităţii de

modelare a intereselor, atitudinilor şi valorilor, în vederea creşterii
capacităţii de adaptare. Acestea sunt:
 formarea unor convingeri referitoare la rolul exerciţiilor fizice în
creşterea calităţii vieţii;
 echilibrarea şi reglarea emoţională (prin descărcarea agresivităţii,
defulare etc.);
 educarea atitudinilor, a convingerilor, a sentimentelor morale (fair-
play, respect, colaborare, întrajutorare, prietenie etc.);
 educarea emoţiilor estetice (date de aprecierea frumuseţii mişcărilor
şi a esteticii corporale);
 dezvoltarea capacităţii de autoreglare la nivelul comportamentului
global (spirit de organizare, curaj, disciplină, perseverenţă, dârzenie
etc.).
 Educaţia fizică a tinerei generaţii Educaţia fizică militară Educaţia fizică profesională Educaţia fizică efectuată
independent
- Favorizarea proceselor de creştere - Creşterea potenţialului - Optimizarea capacităţii
armonioasă şi de dezvoltare fizică fizic şi psihic, în motrice în scopul creşterii - Menţinerea unei condiţii
- Prevenirea instalării şi corectarea concordanţă cu cerinţele randamentului în activităţile fizice optime
deficienţelor de postură cu caracter diverselor arme profesionale - Înlăturarea tensiunilor
global sau segmentar - Educarea unor trăsături - Prevenirea influenţelor psihice induse de efortul
- Formarea reflexului de postură morale - spirit de luptă, negative ale diferitelor ocupaţional, relaxare
corectă a corpului, în acţiuni statice tenacitate, curaj, rezistenţă sectoare de muncă asupra - Prevenirea proceselor
şi dinamice la frustrare etc. atitudinilor corporale şi degenerative la persoanele
- Dezvoltarea calităţilor motrice, corectarea deficienţelor vârstnice
formarea şi perfecţionarea fizice - Menţinerea unui tonus psihic
deprinderilor şi a priceperilor motrice - Compensarea eforturilor ridicat, la vârsta a treia
- Stimularea interesului a aptitudinilor fizice şi psihice intense sau - Favorizarea relaţiilor de
pentru practicarea diferitelor sporturi unilaterale grup
- Formarea obişnuinţei de a practica - Petrecerea utilă şi agreabilă
exerciţii fizice în mod independent a timpului liber
- Favorizarea integrării sociale - Combaterea sedentarismului

 CARACTER STIMULATIV,
CARACTER FORMATIV RECREATIV, DE
  MENŢINERE ŞI REFACERE
CARACTER FORMATIV- CARACTER STIMULATIV,
UTILITAR COMPENSATOR

Tabel 1. Obiectivele educaţiei fizice specifice subsistemelor acesteia

4
 Sursa bibliografică:
Dragnea și colab. (2002). Teoria educației fizice și sportului, ed.
FEST, București

OBIECTVELE SPECIFICE SUBSITEMELOR SPORTULUI

OBIECTIVELE SPORTULUI PENTRU TOTI

 dobândirea unui mod sănătos de viaţă;
 dezvoltarea fizică;
 integrarea socială prin:
 formarea valorilor morale, ale spiritului sportiv, ale disciplinei şi ale
regulilor;
 capacitatea de acţiune individuală şi în grup;
 respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de grupurile
minoritare (persoane puţin înzestrate motric, sportivi care au depăşit
vârsta performanţelor, persoane de vârsta a treia);
 formarea spiritului de toleranţă şi de răspundere, elemente sociale în
viaţa unei societăţi democrate;
 recreere

calitatea vieții

OBIECTIVELE SPORTULUI ADAPTAT

 reducerea handicapului social;
 îmbunătăţirea condiţiei fizice, care să favorizeze obţinerea de
performanţe profesionale şi sociale;
 favorizarea progresului prin activităţile de petrecere a timpului liber;

5
  încurajarea relaţiilor sociale atât între indivizii deficienţi, cât şi între
aceştia şi persoanele valide

dezvoltarea sentimentului de plenitudine şi îmbunătăţirea imaginii de
sine
OBIECTIVELE SPORTULUI DE PERFORMANŢĂ

 Maximizarea performanţelor prin:

 dezvoltarea calităţilor (aptitudinilor) motrice şi combinaţii ale
acestora;
 perfecţionarea tuturor deprinderilor şi priceperilor motrice, respectiv a
elementelor, a procedeelor tehnice şi a acţiunilor tehnico-tactice;
 dezvoltarea capacităţilor cognitive, afective şi motivaţionale;
 crearea dispoziţiei pentru obţinerea performanţei (disponibilitatea
pentru efort, ambiţie, perseverenţă, toleranţă la frustrare etc.);
 prevenirea sau compensarea deficienţelor fizice provocate de efortul
specific;
 favorizarea integrării sociale

performanţă, dezvoltarea personalităţii în ansamblul ei