Teoria şi metodica

educaţiei fizice şi
sportului
• Curs 4
• Mijloacele specific educaţiei fizice şi sportului
• Asist.Dr. Enescu George Alexandru Platini
Mijloacele educaţiei fizice şi sportului sunt instrumente prin care se poate realiza ansamblul
funcţiilor şi obiectivelor acestor două activităţi;
Mijloacele sunt elementele de intervenţie şi pârghii de realizare a obiectivelor educaţiei fizice şi
sportului;
Mijloacele specifice acestor activităţi constituie totodată şi conţinutul lor, diferenţiindu-le în
funcţie de finalităţi şi modalităţi de lucru;
Literatura de specialitate prezintă o mare varietate de mijloace, clasificate astfel:
-mijloace specifice ;
-mijloace associate educaţiei fizice şi sportului;
 1. Mijloacele specifice

-sunt elementele cele mai importante, deoarece ele asigură în mod direct orice
progress în ceea ce priveşte dezvoltarea;

-mijloacele specifice sunt:

 exerciţiul fizic
 procedeele de refacere a capacităţii de effort
 aparatura de specialitate;
1. Exerciţiul fizic
Esteconsiderat cel mai important instrument, cu multiple funcţii şi aplicaţii în
programarea şi realizarea procesului de instruire;
Etimologic,termenul de exerciţiu provine din latinescul exercere, care înseamnă
repetarea de mai multe ori, până la câştigarea uşurinţei sau abilităţii în
efectuarea unei mişcări;
I.Şiclovan este de părere că exerciţiul fizic reprezintă -o acţiune preponderant
corporală, efectuată systematic şi conştient, în scopul perfecţionării dezvoltării
fizice şi a capacităţii motrice a oamenilor;
Exerciţiul fizic nu trebuie înţeles numai ca o repetare stereotipă, ci ca o
posibilitate permanentă de adaptare la condiţiile interne şi externe;
Aşa cum evidenţiază I.Cerghit, exerciţiul fizic nu se reduce numai la formarea
deprinderilor motrice, a unor moduri de acţiune bine consolidate, ci contribuie la
realizarea şi a altor sarcini, care sunt concepute astfel:
-înţelegerea raţiunii efectuării într-o anumită structură, a actelor şi acţiunilor
motrice;
Înţelegerea respectării regulilor de execuţie stabilite;
Dezvoltarea capacităţii-operaţiunilor mentale-de asociere imaginative a
diferitelor secvenţe de mişcare;
Consolidarea învăţării prin înţelegerea raţiunii efectuării repetărilor şi evitarea
uitării.

Nu toate mişcările sau acţiunile motrice pot fi considerate exerciţii fizice:
particularitatea distinctivă a exerciţiului fizic este dată de concordanţa
conţinutului şi a formei acestuia cu esenţa educaţiei fizice şi sportului şi
legităţile acestora-exemplu:alergarea este o acţiune extrem de comună, care
poate deveni exerciţiu când i se confera reguli precise de practicare, modalităţi
de execuţie, o anumită dozare a efortului etc;
Conţinutul şi forma exerciţiului fizic

Conţinutul exerciţiului fizic, structurat pentru a conduce la realizarea scopului final

al educaţiei fizice şi sportului cuprinde:

-mişcările corpului şi-sau ale segmentelor-rotaţie, balansare, răsucire etc;

-efortulfizic solicitat, apreciat prin parametrii săi principali:volum, intensitate,
complexitate şi densitate;
-efortul psihic, respectiv este gradul de solicitare al proceselor psihice –cunoscându-
se că exericţiul fizic este un act voluntar, intenţionat şi orientat conştient, având
influenţe benefice asupra comportamentului uman în ansamblul său;
Forma exerciţiului fizic reprezintă modul în care se succeed mişcările
componente, precum şi relaţiile dintre acestea. Ea este legată de aspectul
exterior, vizibil, care dă atributul calitativ al mişcării.
Dacă conţinutul înseamnă coordonări interne şi procese energetice complexe,
forma exprimă plastica mişcării, ritmul, forţa de redare, semnificaţia sa;
Structura dinamică a exerciţiului fizic se referă şi la relaţia dintre puseele de
forţă şi de frânare, precum şi la coordonarea impulsurilor parţiale care permit
însumarea forţelor;
În literatura de specialitate, forma exerciţiului fizic este sinonimă cu tehnica
definita ca ansamblu de procedee structural eficiente şi rationale, pentru
îndeplinirea anumitor sarcini motrice.
Clasificarea exericiţiilor fizice
Criteriileutilizate pentru clasificarea exerciţiilor fizice sunt variate şi
complementare, dar nici unul dintre ele, luat separate, nu poate cuprinde
întreaga gamă a mişcărilor şi efectelor acestora.
Prezentăm în continuare clasificarea exerciţiilor fizice, după cele mai utilizate
criterii:

1. Din punct de vedere al structurii şi al formei:

-exerciţii analitice şi globale;
-exerciţii simple şi complexe;
-exerciţii standardizate şi variabile;
-exerciţii speciale
2. După gradul de codificare:
-exerciţii cu codificare internă
-exericţii cu codificare externă
-exerciţii cu codificare mixtă
-exerciţii fără codificare
-exerciţii cu codificare strictă
3. După natura efectelor pe care le induc:
-exerciţii pregătitoare;
-exerciţii specifice şi de concurs;
4. După calităţile motrice vizate:
-exerciţii
pentru viteză, forţă, rezistenţă, coodonare, supleţe, precizie etc şi
pentru combinaţiile acestora;
5. După tipul de încarcătură adiţională
-exerciţii cu partener;
-exerciţiicu haltere, cu gantere, cu saci de nisip, cu mingi medicinale, cu bănci de
gimnastică;
6. După componentele antrenamentului sportiv:
-exerciţii de pregătire fizică, tehnică, tactică, psihologică;
7. După sistemele biologice solicitate:
-exerciţii neuromusculare, cardiorespiratorii, endocrino-metabolice;
8. După natura contracţiei musculare:
-exerciţii dinamice, statice, mixte;
9.După intensitatea efortului:
Exerciţii supramaximale, maximale, submaximale, medii;
10.După natura obiectivelor
10.După natura obiectivelor:
-exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice;
-exerciţii pentru dezvoltarea fizică armonioasă;
-exerciţii pentru învăţarea deprinderilor şi priceperilor motrice;
-exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de effort;
11. După funcţiile îndeplinite:
-exerciţiiintroductive-pregătitoare, de încălzire, -repetitive,-de fixare a
mecanismului de bază, applicative, creative-sub forma jocurilor, de întrecere, de
recuperare, de expresie corporală.
12. După structura sociala de efectuare:
-exerciţii individuale, în grup, mixte;
13. După gradul de constrângere:
-exerciţii tipizate, semitipizate, libere.
2.Procedee de refacere a capacităţii de effort
Măsurile de refacere a a capacităţii de efort diferă în lecţia de educaţie fizică, în
raport cu cele din antrenamentul sportiv.

În lecţia de educaţie fizică se utilizează pauzele între repetări, cu o durată şi un

caracter impuse de caracteristicile efortului prestat, iar la sfârşitul lecţiei există
veriga-revenirea organismului după efort, în care se realizează acest obiectiv.

În activitatea sportivă, solicitarea severă din antrenamente, numărul crescut al

acestora, susţinerea concursurilor cu o totală angajare a disponibilităţilor fizice şi
psihice, reclama o strategie complexa de refacere a sportivilor după efort.
 După I.Şiclovan, această strategia de refacere include:

-pauzele-active sau pasive de revenire;

-schimbarea temporală sau definitivă a competitorilor în timpul concursurilor;
-procedeele hidro-fizio-terapeutice-duşurile calde, relaxarea în bazine cu apă
caldă şi cu sare, sauna, utilizarea susţinătorilor de efort, vitaminizarea;
-un regim riguros de viaţă-alimentaţia adecvată şi somnul
3. Aparatura şi echipamentul de specialiate
Acestea au o importanţă special în antrenamentul sportiv, dar şi o contribuţie
aparte în educaţia fizică;
În funcţie de scopul urmărit, se întâlnesc următoarele tipuri de aparatură:
-aparatura componenta a practicării sporturilor-aparatele în gimnastică, mingile
în jocurile sportive, schiurile, obiectele portative, halterele, etc;
-aparatura pentru perfecţionarea tehnicii sau aparatura specială şi îngrăditoare
de mişcare-manechinele în sporturile de luptă, lonjele în gimnastică, groapa cu
bureţi, bazinul cu apă moale la săriturile în apă, aparatul de aruncat mingi de tenis
etc-;
Aparatura cu rol de protecţie-casca în box, rugby, lupte, bob, ciclism, schi,
apărătorile la fotbal, hochei, genunchierele la volei, handbal etc-;
Aparatura de tip trenajoare şi simulatoare- trenajoarele asigură dezvoltarea
calităţilor motrice specifice ramurii de sport, în parallel cu perfecţionarea tehnicii
în paraşutism şi canotaj iar simulatoarelele creează posibilitatea pregătirii tehnice
şi fizice specifice, în condiţii analoage probei respective-nataţie-;
Condiţii favorizante şi mijloace associate în practicarea exerciţiilor fizice
Condiţiile favorizante în practicarea exerciţiilor fizice sunt reprezentate de :
-factorii naturali de călire –implică expunerea raţională a corpului la soare,
folosirea diverselor procedee de fricţionări cu apă şi practicarea exerciţiilor fizice
în aer curat, ceea ce creează posibilitatea creşterii vigorii fizice şi psihice a
organismului, îmbunătăţeşte rezistenţa la diferite afecţiuni, reduce uzura şi ajută
la călirea organismului;
-condiţiile de igienă-implică preocupări ale responsabilităţilor cu privire la
crearea unui climat favorabil de practicare a exerciţiilor fizice;este vorba despre
igiena sălilor de educaţie fizică, despre dotarea acestora cu duşuri, cu instalaţii
de aerisire şi de iluminat corespunzătoare, despre igiena personală-echipament
adecvat cerinţelor efortului prestart, precum şi despre asigurarea unui regim
rational de viaţă, în care efortul şi odihna să fie complementare, favorizând astfel
volume şi sarcini mari de lucru;
Mijloacele associate sunt reprezentate de elemente ale celorlalte laturi ale
educaţiei, fiind utilizate de câte ori este necesar, pentru realizarea obiectivelor
educaţiei fizice şi sportului. Dintre aceste fac parte: studiul literaturii de
specialitate, muzica, dansul..-ele pregătesc subiecţii din p.de.v. cognitiv, afectiv,
moral, estetic..
Bibliografie:

Educaţie fizică şi sport, Teorie şi didactică, Dragnea A., şi colaboratorii, 2006,

Ed.Fest, Bucureşti
Vă mulţumesc!