Cultura fizică în sistemul de învățământ școlar

Planul:
1.
2.
............
Concluzie
 Cultura fizică (în sensul larg al cuvîntului) constituie o parte importantă a
culturii societăţii — tot ansamblul realizărilor ei în crearea şi utilizarea raţională a
mijloacelor, metodelor şi condiţiilor speciale de perfecţionare fizică dirijată a
omului.
Educaţia fizică – proces pedagogic care valorifică sistematic ansamblul
formelor de practicare a exerciţiilor fizice, factorilor naturali şi igienici, în scopul
dezvoltării calităţilor morfologice, funcţionale, morale şi volitive ale generaţiei în
creştere, înarmarea lui cu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi motrice necesare
pentru viaţă.
Un factor important în lumea contemporană constă în conştientizarea tot mai
pronunţată a rolului culturii fizice a personalităţii şi a societăţii. Baza generală şi
cea particulară a culturii fizice o constituie cultura activităţii motrice. Condiţiile de
activitate vitală asigură desfăşurarea proceselor de formare a culturii activităţii
motrice, care constituie cultura fizică a personalităţii.
În timpul de faţă, rolul transformator al activităţii motrice culturale
conştientizate (cultura fizică) în influenţa instructiv-formatoare orientată spre
procesele biologice, psihice şi socializatoare ale personalităţii este unanim
recunoscut. De aceea, în concepţiile ştiinţifico-teoretice contemporane despre
educaţia fizică şcolară, formării culturii fizice a personalităţii elevului i se rezervă
rolul prioritar ca o condiţie determinantă.
Învăţămîntul şcolar de cultură fizică trebuie să formeze un sistem de orientări
valorice ale personalităţii spre un mod sănătos de viaţă, să asigure pregătirea
motivaţională, funcţională şi motrice. Acest fapt se va realiza în corespundere cu
principiile, cu legităţile generale şi specifice, cu metodele, care trebuie să
influenţeze formativ asupra calităţilor intelectuale, psihosociale, fizice, moral-
volitive şi a altor calităţi ale personalităţii.
Educația fizică a școlarilor are drept scop antrenarea elevului în formarea
incipientă de utilizare a cunoştinţelor pentru fortificarea sănătăţii, călirea
organismului, sporirea capacităţii de efort fizic pentru dezvoltarea calităţilor
motrice,la fel și formarea interesului şi necesităţii de predare independentă şi
sistematică a exerciţiilor fizice, formarea deprinderilor de a duce un mod de viaţă
sănătos prin organizarea activităţilor de integrare socială a elevilor din clasă.
Obiectivele educației fizice sunt:
-menţinerea stării de sănătate (formarea deprinderilor de igienă, călirea
organismului, corectarea deficienţelor fizice);
-dezvoltarea fizică armonioasă (creşterea normală a corpului şi îmbunătăţirea
indicilor morfo-funcţionali);
-dezvoltarea calităţilor motrice,formarea și perfecționarea deprinderilor și
priceperilor motrice;
-dezvoltarea proceselor psihice;
-stimularea generației tinere a interesului și aptitudinilor pentru practicarea
diferitor tipuri de sporturi.
Obiectivele formelor de organizare a educaţiei fizice în şcoală :
Formele de organizare a procesului instructiv-educativ în regimul şcolar
satisfac circa 30% din necesitatea motrice a elevilor. Pentru realizarea obiectivelor
educaţiei fizice este obligatorie satisfacerea totală a necesităţilor motrice, ceea ce
poate fi îndeplinit numai prin organizarea eficientă a timpului lor liber.
Formele de organizare a activităţii elevilor în timpul liber au ca scop
realizarea următoarelor sarcini:
 contribuirea la însuşirea cu succes a materialului de învăţământ al
programei de educaţie fizică, la încheierea pregătirii şi îndeplinirii normelor de
control;
 perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor motrice în ramurile de sport
preferate;
 organizarea odihnei sănătoase a elevilor cu un conţinut bogat;
 consolidarea temeinică a deprinderilor utilizării conştiente a diferitelor
mijloace ale educaţiei fizice în viaţa de toate zilele.
Metodele de transmitere a cunoştinţelor, de formare a deprinderilor şi
priceperilor motrice se împart în:
-verbale( explicaţia, conversaţia);
 -practice( demonstraţia, exersarea)
În programarea activităţii se impun următoarele cerinţe:
-concordanţa cu planul de învăţământ şi cu programa şcolară;
-respectarea particularităţilor elevilor ( de vârstă, sex, nivel de pregătire, stare
de sănătate, etc.).
-concordanţa cu condiţiile de bază materială, de climă, relief, etc.
-respectarea tradiţiilor şcolii, a aspiraţiilor şi opţiunilor elevilor;
-respectarea normelor igienico-sanitare, prevenirea accidentelor, utilizarea
factorilor naturali de calire.
Mijloacele de invățământ sunt create și folosite în funcție de nivelul de
învățământ atat pentru educația fizică școlară dar și pentru structurile sportive de
performanță.
Sunt mijloace specifice:
• Exercițiul fizic reprezintă o acţiune motrică cu valoare instrumentală,
concepută şi programată în vederea realizării obiectivelor proprii educaţiei fizice şi
antrenamentului sportiv.(În cazul perioadei școlare vor fi preluate forme
simplificate de exerciții sportive până chiar și la acele complexe).
• Aparatură de specialitate- Aparatura este implicata nemijlocit in
practicarea majoritatii exercitiilor fizice; exceptie fac ex. fizice libere, unele ex.
fizice in perechi sau cu partener.
Categorii:
a) instalatii (porti, panouri, bara fixa);
b) aparate si materiale (mingi, scara fixa, saltele, banci).
O mare importanță au de asemenea,mijloacele și măsurile de refacere a
capacităților de efort:
a) Refacerea pe parcursul activității-se realizează prin pauze între
exerciții,pauze active și pasive,în activitatea competițională,refacerea se asigură
prin schimbarea competitorilor într fazele de atac și prin pauzele dintre reprize;
b) Refacerea dupa încheierea activității-se realizează prin duș cald,mișcări de
relaxare musculară,masaj...
 Mijloacele nespecifice constituie condițiile igienice:
a)igiena individual- deprinderi si obisnuinte privind echipamentul sportiv,reguli de
efortului fizic,reguli precise de alimentatie, raportul dintre efort si odihna.
b) igiena bazelor sportive:
-Respectarea unor reguli de tip ergonomic și ecologic în confecționarea și
construirea bazelor sportive.
Forme desfășurate în regim școlar:
-Lecțiile de educație fizică vor decurge conform curriculum-ului școlii,a câte
45 min,de 2-3 ori pe săptămână.
1.Elevii vor practica educația fizică prin diferite forme:
-Gimnastica de înviorare;
-Lecția propriu zisă cu pauze active;
-Recriațiile.
2. Forme cu caracter extradidactic:
# Momentul de educație fizică: se desfășoară la alte discipline de învățământ
cand elevii dau semne de oboseală și e condus de cadrul didactic aflat la lectie
(cuprinde 3-4 minute - exercitii cu caracter de înviorare).
# Pauza organizata: se desfasoara sub indrumarea profesorului sau
invatatorului, elevi instructori, de obicei in recreatia mare; se utilizeaza jocuri de
miscare, parcursuri aplicative, stafete
# Gimnastica zilnica: se desfasoara inainte de inceperea cursurilor sau in
recreatia mare si se utilizeaza un grup de 6-8 exercitii fizice.
Forme desfasurate in timpul liber al elevilor:
1.Forme de activitate opționale - prin asociația sportivă școlară
a) activități competiționale: campionate interclase;concursuri interșcolare
tradiționale campionatul național școlar, cupe festive, toate desfășurate în cadrul
Olimpiadei Nationale a Sportului Scolar.

Competiții de fotbal
Competiții de baschet

b)activitati necompetitionale: excursii, drumeții, serbări școlare, tabere școlare,

cercuri la cluburile elevilor, activitate la domiciliu, alte activități independente.

Turism

Tabere școlare
3.Forme de activitate specifice sportului de performanta
a) realizate în școli, licee(clase) cu program sportiv și cluburi sportive școlare
b) realizate în asociații și cluburi din afară învățământului.

Înotul

Concluzie:
Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe,
motivaţii. Educă ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea,
fermitatea, perseverenţa, calmul, modestia, onestitatea, multiple trăsături de voinţă
şi caracter. Calităţile intelectuale, calităţile fizice şi calităţile morale se conturează
cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile corporale.
Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic
“Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Prezenţa
orelor de educaţie fizică şi sport în şcoală este absolut necesară pentru a stimula
mişcarea în rândul elevilor şi chiar performanţa sportivă.
 Fiecare copil are dreptul la o educaţie armonioasă care să îi ofere atât accesul
la cunoştinţe de natură să îl ajute să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea în care
trăim, să îşi dezvolte potenţialul şi gândirea autonomă, dar şi la practicarea mişcării
şi a sportului.