CONCEPTELE

TEORIEI
EDUCAŢIEI FIZICE şi SPORTULUI

Educaţie fizică
Sport
Kinetoterapie
 Educaţia Fizică - activitatea care valorifică
sistematic ansamblul formelor de practicare a
exerciţiilor fizice, in scopul măririi, in principal, a
potenţialului biologic a omului, in concordanţă cu
cerinţele sociale (după lucrarea Terminologia
educaţiei fizice si sportului)

 CE este? CE face? DE CE?

 Subsistemele educaţiei fizice
• Subsistemul • Sectoare
• Unităţi prescolare
• - Scoli primare
• Educaţia fizică a tinerei
• - Gimnazii
generaţii • - Licee
• - Scoli profesionale
• - Scoli speciale
• - Instituţii de invăţămant superior

• Educaţia fizică profesională • Diferite meserii/profesii

• Diferite arme (infanterie, aviaţie,

• Educaţia fizică militară marină etc).

• Educaţia fizică a varstnicilor • Diferite instituţii de specialitate

• Din iniţiativă proprie sau pe baza

• Autoeducaţia fizică unor recomandări speciale
 Educaţia fizică cuprinde două laturi:
• Instruirea - acţiunea de transmitere din partea
cadrelor de specialitatea a unui ansamblu de
cunostinţe, priceperi si deprinderi de miscare, de
mijloace pentru dezvoltarea fizică armonioasă si a
calităţilor motrice, potrivit obiectivelor si
programelor stabilite

• Educaţia - ansamblu de măsuri aplicate in mod

sistematic in vederea formării omului, a dezvoltării
lui, a dezvoltării insusirilor sale intelectuale, morale
si fizice in conformitate cu un anumit scop.
• Dezvoltarea fizică - reprezintă rezultatul, precum si acţiunea
indreptată spre influenţarea cresterii corecte si armonioase a
organismului, concretizată in indici morfologici si funcţionali
proporţionali, cat mai apropiaţi de valori atribuite in acest
sens organismului sănătos.

• Simetria corporală se referă la raporturile care trebuie să

existe intre diferitele segmente ale corpului pentru ca un
subiect să aibă o dezvoltate armonioasă.(phi=1.61)

Fibonacci

• Capacitatea motrică este definită de Ion Siclovan drept

„disponibilitatea de miscare a subiecţilor, concretizată in
cantitatea si calitatea stăpanirii unui sistem de priceperi,
deprinderi si calităţi motrice aferente conţinutului si
exigenţelor stabilite pentru fiecare din subsistemele si
sectoarele educaţiei fizice”.
 Obiectivele educaţiei fizice
• favorizarea procesului de
crestere armonioasă a
corpului

• formarea si perfecţionarea
priceperilor, deprinderilor si
• Subsistemul calităţilor motrice de bază;
educaţiei fizice
generaţiei tinere: • educarea trăsăturilor pozitive
de caracter si de
comportament civilizat

• stimularea interesului si
aptitudinilor pentru
practicarea diverselor
sporturi, concomitent cu
cultivarea dorinţei de
depăsire a performanţelor;
 • optimizarea capacităţii fizice
a cetăţenilor in scopul
cresterii randamentului in
munca
• Subsistemul
educaţiei fizice
profesionale
• prevenirea eventualelor
influenţe negative ale
diferitelor sectoare de
muncă asupra atitudinilor
corpului si a capacităţii
funcţionale a organismul
 • sporirea potenţialului fizic al
• Subsistemul militarilor in concordanţă cu
educaţiei fizice solicitările caracteristice din
militare: diversele arme si implicit cu
cerinţa cresterii capacităţii de
apărare

• Subsistemului • menţinerea cat mai indelungată

educaţiei fizice a a bunei condiţii;
varstnicilor
• menţinerea increderii in forţele
proprii.
 • sporirea si menţinerea
indicilor bunei condiţii
• Subsistemul fizice(Exp pers.50 de ani);
activităţilor fizice
independente • favorizarea interrelaţiilor
dintre oameni si
(autoeducaţiei
antrenarea acestora in
fizice): activităţi capabile să le
stimuleze forţele fizice si
spirituale.
 Sportul

 Conform lucrării Terminologia educaţiei fizice si

sportului, sportul este definit ca :
 activitatea specifică de întrecere în care se
valorifică intensiv formele de practicare a
exerciţiilor fizice în vederea obţinerii de către
individ sau colectiv a perfecţionării posibilităţilor
morfo-funcţionale si psihice, concretizate într-un
record, o depăsire proprie sau a partenerului.
 Esaloanele sportului
• Unităţi organizatorice si
• Obiective urmărite
competiţionale

• Obţinerea de
• Loturi reprezentative
• Sportul de inaltă performanţe record
performanţă
• Sportivii cuprinsi in cel • Menţinerea nivelului
mai inalt nivel (super superior de pregătire
• Sportul de
ligă, liga naţională, si promovare in
performanţă divizia A loturile naţionale

• Grupe de copii si juniori

• Baza de masă a din secţii pe ramuri de • Pregătirea temeinică
sportului de sport din scoli sportive,
performanţă licee de specialitate,
cluburi sportive si care
activează intr-un sistem • Sporirea experienţei
competiţional. competiţionale.
• Sportivi participanţi in
• Sportul de masă
competiţiile locale
După A. Dragnea si S. Teodorescu
subsistemele sportului sunt:
• Sportul pentru toți;
• Sportul adaptat;
• Sportul de performanță.
Miscarea omului
sau motricitatea omului
• In domeniul practicării exerciţiilor fizice prin
miscare inţelegem schimbarea poziţiei unui
segment al corpului faţă de alte segmente, sau a
întregului corp faţă de mediu în care se găseste

• Miscarea omului poate fi ciclică, aciclică,

voluntară, involuntară, automată, pasivă, activă,
uniformă, accelerată etc. Toate acestea sunt
considerate tipuri sau genuri de miscare umană.
• Îndrumătorul terminologic de Kinetoterapie defineşte
motricitatea umană ca însuşire a fiinţei umane,
înnăscută sau dobândită, de a reacţiona cu ajutorul
aparatului locomotor la stimuli externi şi interni, sub
forma unei mişcări, la baza sa stând o serie de factori
neuro-endocrino-metabolici şi musculari care
condiţionează deplasarea în spaţiu a corpului
omenesc sau a segmentelor sale.
Domeniul mişcării umane şi a omului în mişcare
(Kinetologia umană) cuprinde Educaţia
fizică, Sportul şi Kinetoterapia.
• În cadrul fiecăreia dintre disciplinele ştiinţifice care alcătuiesc Sistemul Ştiinţei
activităţilor corporale se regăsesc activităţi corporale specifice:
• - AL - activităţile corporale ludice, de joc (lat. ludus) aparţin atât copilăriei, cât şi
vârstelor ulteriare, constituind un complex de mijloace care satisfac nevoile de
mişcare ale fiinţei umane sub formele cele mai variate
• - AG - activităţile corporale gimnice (lat. gymnas) sunt orientate spre
autoperfecţionare, efectuate de regulă benevol şi cuprinse în: gimnastica de
bază, gimnastica aerobică, jogging, cu funcţii de autodezvoltare şi sanogenetice.
• - AA - activităţile corporale agonistice (lat. agon) continuă cu mijloace mult mai
variate, caracteristica de întrecere a unor jocuri. Sunt o trecere de la joc la sport
şi, în acelaşi timp, la întrecerea cu sine cu orientare spre autodezvoltarea
armonioasă şi autoperfecţionare.
• - AR - activităţile corporale recreative (lat. recreatio), efectuate în timpul liber,
deţin mai mult decât celelalte (poate în egală măsură cu cele ludice) funcţiile de
divertisment, destindere, odihnă activă, recreere, refacere psihică şi formare.
• - AC - activităţile corporale compensatorii (lat. compensatio) au funcţie de
recuperare a capacităţii fizice şi motrice a celor care manifestă diferite disfuncţii
provenite din accidentări, din disfuncţii profesionale sau din fond genetic.
Kinetoterapie
• Kinetoterapia
. studiază mecanismele neuromusculare şi
articulare care asigură omului mişcările (activităţile
motrice) normale, în acelaşi timp, studiind şi elaborând
principiile de structurare a unor programe care se
adresează organismului uman, atât din punct de vedere
profilactic, cât şi din punct de vedere terapeutic şi
recuperator.(apud Mârza Dănila Doina 2010)

Scop:
• profilactic,
• terapeutic
• recuperare.